Utilitatea in general si utilitatea economica

Bunurile economice sunt destinate consumului. Orice consumator urmareste ca

in schimbul sumei platite pentru un bun sa obtina o satisfactie maxima. Pe cumparator il
intereseaza deci, utilitatea bunului cumparat. De regula, este util ceea ce este de folos.
Utilitatea, in sens general, reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. Baza
utilitatii o constituie proprietatile (insusirile) fiecarui bun economic.

Din perspectiva economica, intereseaza cat de mare este efectul unui consum, adica
reactiile consumatorilor. Masura acestei reactii in consum se numeste utilitate economica.
Utilitatea economica reda legatura existenta intre caracteristicile proprii ale bunurilor si nevoile
si preferintele consumatorului.
UTILITATEA ECONOMICA consta in satisfactia resimtita de un individ ca
urmare a consumarii unei cantitati, doze date dintr-un bun ( combinatie de bunuri).
Dar reactiile indivizilor pot fi diferite chiar pentru acelasi bun. Aceasta inseamna ca
utilitatea economica are o determinare subiectiva.
Caracterul subiectiv al utilitatii economice o face sa fie diferita de la individ la individ si
chiar la acelasi individ in perioade diferite ale existentei sale.
Factorii care impun diferenta de utilitate a aceluiasi bun in raport cu indivizi diferiti pot
fi: volumul, structura si intensitatea nevoilor, situatia economica, preferintele, nivelul de cultura,
obiceiurile si traditiile de consum.

A nu se confunda utilitatea in sens general cu utilitatea economica.

Utilitatea in sens general reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie.

Aceasta este o notiune obiectiva, important fiind “la ce foloseste” respectivul bun.

Utilitatea economica reprezinta satisfactia pe care un anumit consumator crede ca o

obtine consumand anumite doze (unitati) dintr-un bun.
 Aprecierea utilitatii economice – caracter subiectiv. Depinde de nevoile, preferintele
fiecarei persoane; mai depinde de pret si de venitul persoanei.

Legea (principiul) utilitatii marginale descrescatoare.

Bunul X

X1 - - - - - X2 - - - - - X3 - - - - - X4 - - - - - X5 - - - - - X6

¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯

U1 > U2 > U3 > U4 > U5 > U6

20 16 8 2 0 -2

Pragul de saturatie

Utilitatea marginala este de regula o marime descrescatoare, pozitiva. Atunci cand Umg = 0,
consumatorul a atins starea de saturatie. Cand Umg < 0, consumatorul resimte o stare de
insatisfactie.
 Prima doza consumata are utilitatea cea mai mare ( aduce cea mai mare satisfactie).
Dozele consumate ulterio, esalonat au o utilitate din ce in ce mai mica. La pragul de saturatie
utilitatea marginala este zero. Daca se consuma doze peste pragul de saturatie utilitatea
marginala este negativa, iar utilitatea totala descreste.

Utilitatea marginala = satisfactia suplimentara pe care o aduce fiecare doza suplimentara ce intra
in consum.

Utilitatea totala = suma utilitatilor marginale sau individuale.

Ut = U1 + U2 + U3 + U4 + U5 + U6 → Ut = 20 + 16 + 18 + 2 + 0 – 2 → Ut = 44 unitati de
utilitate.
! Legea lui Goessen (“Legea utilitatii marginale descrescande”) = “Marimea intensitatii unei
placeri va descreste progresiv pana la saturare daca respectiva placere este satisfacuta continuu
si neintrerupt.”

!Pe masura ce se consuma dintr-un bun, UT creste cu o marime descrescatoare (Umg).

Explicarea graficului din stanga:

UT – o curba ascendenta pana la saturare

Umg – o curba descendenta