Sistemul periodic al elementelor

Per. Gr.

VIII
IA
A
1
18
1 Număr atomic 2
IIA Metal IIIA IVA VA VIA VIIA
H Simbol He
1 1.01 2 Masa atomică Metal 13 14 15 16 17 4.00
tranziţional
3 4 Metaloid 5 6 7 8 9 10
2 Li Be Nemetal B C N O F Ne
6.94 9.01 10.81 12.01 14.01 16.00 19.00 20.18

11
12 VII VIIIB 13 14 15 16 17 18
Na Mg Al Si P S Cl Ar
3 22.9 IIIB IVB VB VIB B 8 9 10 IB IIB
24.31 26.98 28.09 30.97 32.06 35.45 39.95
9 3 4 5 6 7 11 12
19
20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36
K
4 39.1
Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se Br Kr
40.08 44.96 47.90 50.94 52.00 54.94 55.85 58.93 58.71 63.55 65.38 69.72 72.59 74.92 78.96 79.90 83.80
0
37
38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54
Rb Sr Y Zr Nb Mo Tc Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I Xe
5 85.4
87.62 88.91 91.22 92.91 95.94 (98) 101.0 102.9 106.4 107.8 112.4 114.8 118.6 121.7 127.6 126.9 131.30
7
55 57-
56 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86
Cs 71*
6 132.
Ba Hf Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Tl Pb Bi Po At Rn
137.34 178.4 180.9 183.85 186.2 190.2 192.2 195.09 196.9 200.5 204.37 207.2 208.96 (209) (210) (222)
91
87 88 89- 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113
103* Uub Uut
Fr Ra Rf Db Sg Bh Hs Mt Uun Uuu
7 (223) 226.03 (261) (262) (263) (262) (265) (266) (269) (272) (277) (282)

57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71
*Lantanide: La Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb Lu
138.91 140.11 140.91 144.24 (145) 150.36 151.96 157.25 158.92 162.50 164.93 167.26 168.93 173.04 174.97
89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103
*Actinide: Ac Th Pa U Np Pu Am Cm Bk Cf Es Fm Md No Lr
227 232.04 231.04 238.03 237.05 (244) (243) (247) (247) (251) (252) (257) (258) (259) (260)

LEGEA PERIODICITĂŢII:
o lege fundamentală a naturii, stă la baza clasificării elementelor enunţată de D. I.
Mendeleev în 1869: „Proprietăţile fizice şi chimice ale elementelor se repetă
periodic în funcţie de masele lor atomice”
o i-a permis lui Mendeleev ordonarea celor 63 de elemente cunoscute la aceea
vreme, în ordinea crescătoare a maselor lor atomice, într-un tabel numit
sistemul periodic al elementelor. Aşezate în linii şi coloane, elementele cu
proprietăţi asemănătoare se găseau unele sub altele (în aceeaşi coloană, adică
grupă)
 o la începutul secolului al XX-lea, odată cu marile descoperiri din fizica atomului,
legea a fost reformulată de Moseley (1913): „Proprietăţile elementelor sunt
funcţii periodice ale numărului atomic Z”
GRUPELE SISTEMULUI PERIODIC AL ELEMENTELOR:
o Coloanele verticale, numite grupe sau familii, conţin elemente cu proprietăţi
fizice şi chimice asemănătoare, care au aceeaşi configuraţie electronică în stratul
de valenţă.
o sunt notate cu cifre arabe de la 1 la 18, conform recomandărilor IUPAC din 1986;
până atunci grupele principale erau notate cu cifre romane de la I la VIII şi litera
A, iar grupele secundare erau notate cu cifre romane de la I la VIII şi litera B.
Grupa a-VIII-a B (respectiv grupele 8,9 şi 10) conţine triada fierului (Fe, Co, Ni)
şi metalele platinice (Ru, Rh, Pd, Os, Ir, Pt).
o Elementele din grupele principale au electronul distinctiv într-un orbital „s”
(grupele 1 şi 2) sau într-un orbital „p” (grupele 13 – 18) B în total sunt 42 de
elemente în grupele principale din blocul « s » şi blocul « p »
Numărul Configuraţia electronică Elemente Numele grupei
grupei a stratului de valenţă
IA=1 ns1 Li, Na, K, Rb, Cs,Fr metalele alcaline
II A = 2 ns2 Be, Mg, Ca, Ba, Sr, Ra metale alcalino- pământoase
III A = 13 ns2np1 B, Al, Ga, In, Tl metale pământoase
IV A = 14 ns2np2 C, Si, Ge, Sn, Pb grupa carbonului
V A = 15 ns2np3 N, P, As, Sb, Bi grupa azotului
VI A = 16 ns2np4 O, S, Se, Te, Po grupa oxigenului - calcogeni
VII A = 17 ns2np5 F, Cl, Br, I, At grupa halogenilor
VIII A = 18 ns2np6 Ne, Ar, Kr, Xe, Rn gaze rare (nobile sau inerte)

o Elemntele din grupele secundare au electronul distinctiv într-un orbital „d”

(metalelel tranziţionale din grupele 3 – 12) sau într-un orbital „f” (metalele de
tranziţie internă: lantanidele şi actinidele)
o B Total 30 metale tranziţionale - blocul « d » în grupele 3 (IIIB), 4 (IVB), 5
(VB), 6 (VIB), 7 (VIIB), 8 (VIIIB), 9 (VIIIB), 10 (VIIIB), 11 (IB), 12 (IIB)
• prima serie de metale tranziţionale – perioada a patra – seria 3d conţine 10
elemente : 21Sc - 30Zn B configuraţia electronică a stratului de valenţă
pentru aceşti atomi este: 4s23d1 - 10
• a doua serie de metale tranziţionale – perioada a cincea – seria 4d conţine 10
elemente : 39In – 48Cd B configuraţia electronică a stratului de valenţă
pentru aceşti atomi este: 5s24d1 – 10
• a treia serie de metale tranziţionale – perioada a şasea – seria54d conţine 10
elemente : 72Hf – 80Hg B configuraţia electronică a stratului de valenţă
pentru aceşti atomi este: 6s25d1 – 10
o B Total 28 metale de tranziţie internă - blocul « f »
• 14 lantanide : 57La – 71Lu B configuraţia electronică a stratului de
valenţă pentru aceşti atomi este: 6s2 (5d1) 4f1 – 14
• 14 actinide : 89Ac – 103Lr B configuraţia electronică a stratului de valenţă
pentru aceşti atomi este: 7s2 (6d1) 5f1 – 14
 STRUCTURA SISTEMULUI PERIODIC AL ELEMENTELOR
PERIOADE – GRUPE PRINCIPALE (A) – GRUPE SECUNDARE (B)

CLASIFICAREA ELEMENTELOR DUPĂ CONFIGURAŢIA ELECTRONICĂ

1 2 13 14 15 16 17 18
Ia IIa IIIa IVa Va VIa VIIa 0
n=1
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
3 IIIb IVb Vb VIb VIIb VIII Ib IIb
4 ns (n-1) d np
5
6
7
Bloc s Bloc d Bloc p
(n-2) f

Bloc f

PERIOADELE SISTEMULUI PERIODIC AL ELEMENTELOR:

o Şirurile orizontale ale sistemului periodic, cuprinzând elementele dintre două
gaze rare succesive, se numesc perioade.
o Sistemul periodic conţine 7 perioade corespunzătoare celor 7 nivele energetice
notate cu cifre arabe de la 1 la 7.
o Fiecare perioadă începe cu un metal alcalin şi se termină cu un gaz rar
o Numărul perioadei în care se află un element este egal cu numărul de nivele
energetice (straturi) ocupate cu electroni.
o Primele 3 perioade sunt scurte, iar următoarele 4 sunt lungi:
o perioada 1 – 2 elemente
o perioada a 2-a – 8 elemente
o perioada a 3-a – 8 elemente
o perioada a 4-a – 18 elemente
o perioada a 5-a – 18 elemente
o perioada a 6-a – 32 elemente
o perioada a 7-a – incompletă
 REPREZENTAREA SCHEMATICĂ A SISTEMULUI PERIODIC AL
ELEMENTELOR pe blocuri de elemente, numărul elementelor dintr-o
perioadă şi numărul atomic al gazului rar care termină fiecare perioadă:

1s 1s 2 ZHe = 2
2s 2p 8 ZNe = 10
3s 3p 8 ZAr = 18
4s 3d 4p 18 ZKr = 36
5s 4d 5p 18 ZXe = 54
6s 5d 6p 32 ZRn = 86
7s 6d incomplet

Bloc s Bloc d Bloc p

4f
5f
Bloc f

ION
particule de materie provenite din atomi, prin cedare sau acceptare de electroni;
¾ cation – ion pozitiv - Na+, Mg2+, Al3+, etc.
o format din atom prin cedare de electroni din stratul de valenţă în
ordinea descrescătoare a energiei orbitalilor, eliminând mai întâi
electronii din stratul cel mai îndepărtat de nucleu:
0 2 2 6 1 1+ 2 2 6 - +
11Na : 1s 2s 2p 3s ⎯⎯→ Na : 1s 2s 2p + 1e sau Na [Ne]

0
26Fe : 1s22s22p63s23p64s23d6 ⎯⎯→ Fe2+: 1s22s22p63s23p63d6 + 2e-
sau Fe2+: [Ar]3d6
0 2 14 10 2 2+ 2 14 10
82Pb : [Xe]6s 4f 5d 6p ⎯⎯→ Pb : [Xe]6s 4f 5d
o cationi poliatomici: hidroniu - H3O , amoniu - NH4+, etc.
+

¾ anion – ion negativ - Cl -, S2-, P3-, C4-, etc.

o format din atom prin acceptare de electroni în stratul de valenţă, pe
orbitalii cei mai îndepărtaţi de nucleu:
0 2 2 2 - 4- 2 2 6 4-
6C : 1s 2s 2p + 4e ⎯⎯→ C : 1s 2s 2p sau C 10[Ne]

0
: 1s22s22p63s23p5 + 1e- ⎯⎯→ Cl -: 1s22s22p63s23p6 sau Cl - 18[Ar]
17Cl
o anioni poliatomici: fosfat - PO43-, sulfat - SO42-, azotat - NO3-,
hidrogenocarbonat – HCO3-, etc.
¾ sarcina ionică – indică printr-o cifră arabă scrisă ca exponent la simbolul
chimic, cu semnul plus sau minus, numărul de sarcini pozitive sau negative
ale unui ion:
• ionul amoniu, NH4+, are sarcina 1+
• ionul fosfat, PO43-, are sarcina 3-
CARACTER ELECTROPOZITIV ' CARACTER METALIC
proprietatea atomilor de a ceda electroni şi de a forma ioni pozitivi D metale:
Na0, Mg0, Al0, Fe0 B Na+, Mg+2, Al+3, Fe+2, Fe+3.
În grupele distemului periodic caracterul electropozitiv creşte cu creşterea
numărului atomic, iar în periode scade cu creşterea numărului atomic.
Caracterul electropozitiv cel mai acentuat îl are franciul, dar pentru că este
radioactiv, cel mai electropozitiv element din sistemul periodic este
considerat cesiul – Cs.

CARACTER ELECTRONEGATIV ' CARACTER

NEMETALIC
proprietatea atomilor de a accepta electroni şi de a forma ioni negativi D
nemetale: Cl0, S0, P0, C0 B Cl -, S-2, P-3, C-4
ocupă partea dreaptă a sistemului periodic, deasupra liniei în zig-zag care le
delimiteză de metale
în grupele sistemului periodic caracterul electronegativ scade cu creşterea
numărului atomic, iar în perioade creşte cu creşterea numărului atomic.
Carcaterul electronegativ cel mai pronunţat îl are fluorul, F.

COMPUS CHIMIC
modul de abordare submicroscopic: grupuri de mai mulţi atomi care sunt uniţi
prin legături chimice
modul de abordare macroscopic: substanţa în care atomii unuia sau mai multor
elemente se leagă unul de altul şi între ale căror mase există un raport
stoechiometric; dacă atomii sunt din aceeaşi specie chimică atunci compusul este
monoelementar, dacă sunt din specii diferite, atunci compusul este polielementar

FORMULĂ CHIMICĂ
este reprezentarea simbolică a compoziţiei unei substanţe chimice
o Formula brută – indică specia elementelor chimice, raportul atomilor sau
grupelor de atomi dintr-un compus chimic, fără a reda numărul atomilor dintr-o
moleculă: CH este formula brută a benzenului, NaCl este formula brută a
clorurii de sodiu.
o Formula moleculară – redă compoziţia unui compus chimic, cu numărul
atomilor care participă la formarea unei molecule sau a unui ion; nu oferă
informaţii privitoare la structura particulelor şi a tipului de legături dintre ele:
• C6H6 este formula moleculară a benzenului,
• SO42- este formula moleculară a ionului sulfat.
o Formula structurală – pentru compuşii cu legături atomice oferă informaţii
despre compoziţia în elemente şi despre legăturile chimice dintre atomii unei
molecule; nu redă aranjamentul spaţial al atomilor:
• :N≡N: este formula structurală a azotului.
o Formula de valenţă (electronică) – formula structurală a unui compus în care
sunt reprezentaţi şi electronii neparticipanţi la legăturile chimice:
 • este formula de electronică a dioxidului de carbon.
o Formula spaţială – indică, prin simboluri specifice legăturilor, dispoziţia
spaţială a atomilor şi grupelor de atomi:

¨ ¨
N H O:
H H

H H

LEGĂTURA CHIMICĂ
Legătura stabilită între particulele unei substanţe (atomi, ioni molecule) prin forţe
de atracţie, dar şi de respingere, clasificându-se astfel:
o legătură ionică
o legătură covalentă (atomică)
o legătura metalică
o forţe intermoleculare B legături de hidrogen şi forţe van der Waals

REGULA OCTETULUI
atomii gazelor nobile, cu reactivitate chimică foarte redusă, inerţie şi stabilitate
mare, au în stratul de valenţă configuraţie stabilă de 8 electroni (cu excepţia He
care are configuraţie de 2 electroni). Spre această stare enrgetică scăzută, stabilă,
tind atomii elementelor când se combină pentru a forma compuşi chimici.
Un atom al unui element acceptă, cedează sau pune în comun electroni de valenţă
astfel încât să-şi realizeze pe ultimul strat configuraţia stabilă a unui gaz rar
Regula octetului este respectată strict numai de elementele din perioada a doua a
sistemului periodic.

LEGĂTURA IONICĂ
se realizează prin transfer de electroni de la atomii elementului cu caracter
puternic electropozitiv la atomii elementului cu caracter puternic
electronegativ; între ionii astfel formaţi se stabilesc forţe de atracţie
electrostatică
B formarea clorurii de sodiu NaCl:
 Cristalul ionic de NaCl

B formarea clorurii de magneziu MgCl2 :

metal puternic electropositiv + nemetal puternic electronegativ B compuşi

ionici:
o NaCl = Na+Cl -
o CaO = Ca+2O-2
o AlF3 = Al+3 + 3F -
o K2S = 2K+ + S-2.
compuşi ionici formaţi din ioni poliatomici :
o KOH = K+ + OH –
o NH4Cl = NH4+ + Cl –
o Ba(NO3)2 = Ba+2 + 2NO3 –
o Fe2SO4 = 2Fe+3 + 3SO4-2
o Na3PO4 = 3Na+ + PO4-3.

LEGĂTURA COVALENTĂ
se realizează prin punerea în comun de electroni, adică prin întrepătrunderea,
suprapunerea a doi orbitali atomici, cu formarea unui orbital molecular; se
realizează între atomi de electronegativitate apropiată
 când doi atomi pun în comun 2 sau 3 electroni se realizeazează o legătură dublă,
respeciv triplă, legături denumite generic multiple:

Legătuă simplă Legătură dublă Legătură triplă

LEGĂTURA COVALENTĂ NEPOLARĂ - se realizează între doi atomi

identici cu caracter electronegativ, electronii puşi în comun aparţinând în egală
măsură ambilor atomi B molecule homonucleare diatomice: N2, O2, F2, Cl2 - în
general de tip A2 B molecule nepolare.

Formarea moleculei de clor:

Formarea moleculelor de azot, oxigen şi brom:

LEGĂTURA COVALENTĂ POLARĂ – se realizează între doi atomi cu

caracter electronegativ diferit, electronii puşi în comun fiind deplasaţi spre
atomul mai electronegativ B molecule heteronucleare, în varianta cea mai
simplă diatomice de tip AB B HF, HCl, FCl cu moment dipolar permanent
B molecule polare:
Formarea moleculei de clorură de hidrogen (acid clorhidric)

Formarea moleculei de apă:

Formarea moleculei de amoniac:

Formarea moleculei de dioxid de carbon

Formarea moleculei de acid cianhidric

Formarea moleculei de acid sulfuric

LEGĂTURA COVALENTĂ COORDINATIVĂ - se realizează prin punerea

în comun de electroni proveniţi de la un singur atom, de fapt întrepătrunderea
unui orbital dielectronic al donorului de electroni, cu un orbital gol al
acceptorului de electroni

Formarea ionului de hidroniu H2O: + H + ⎯⎯→ H3O +

D A

Formarea ionului de amoniu :NH3 + H+ ⎯⎯→ NH4+

D A
 Formarea ionului complex de diamminargint (I):
Ag+ + 2 :NH3 ⎯⎯→ [H3N → Ag+ ← NH3]+

LEGĂTURA METALICĂ
realizată între atomii de metal într-un cristal metalic prin contopirea orbitalilor
stratului exterior, rezultând astfel orbitali extinşi pe toţi atomii din cristalul
metalic, care sunt de fapt „cationi” metalici; nivelele superioare de energie se
contopesc formând benzi de energie → electronii sunt comuni întregului cristal
→ se explică astfel proprietăţile caracteristice ale metalelor: conductibilitate
termică şi electrică, luciu metalic, opacitate.
 INTERACŢII INTERMOLECULARE

forţe slabe de atracţie între molecule:

ƒ forţe de dispersie, London – se exercită între toate tipurile de molecule (polare
sau nepolare):

ƒ interacţii dipol-dipol – atracţia electrostatică stabilită între polii de semn contrar

ai moleculelor polare

ƒ legături de hidrogen - se formează între molecule polare care conţin atomii de

hidrogen legaţi de atomi ai elementelor din perioada a doua, cu caracter puternic
electronegativ (legătură hidrogen-element puternic polară) – de exemplu între
moleculele de apă:
 VALENŢĂ
numărul care indică câţi atomi de hidrogen poate lega atomul unui element
sau pot fi înlocuiţi în molecula unui compus; arată capacitatea de combinare a
unui atom, determinată de numărul de electroni cedaţi, acceptaţi sau puşi în
comun de atomul respectiv când se combină cu alţi atomi (electrovalenţă sau
covalenţă):
o în acidul clorhidric, HCl, Cl este monovalent (ClI sau Cl-1); în clorura de
sodiu, NaCl, Na este monovalent (NaI sau Na+1)
o în apă, H2O, O este divalent (OII sau O-2); în oxidul de calciu,CaO, Ca este
divalent (CaII sau Ca+2)
o în amoniac, NH3, N este trivalent (NIII sau N-3); în tribromura de azot, NBr3,
Br este monovalent (BrI sau Br -) iar N este trivalent (NIII sau N+3)
o în metan, CH4, C este tetravalent (CIV sau C-4); în dioxidul de carbon, CO2,
O este divalent (OII sau O-2)

NUMĂR DE OXIDARE, N.O.

este o alternativă la noţiunea de valenţă, mai generalizată, reprezentând numărul
de electroni implicaţi de un atom în formarea legăturilor chimice
este sarcina formală atribuită unui element într-o combinaţie, în raport cu
caracterul său electrochimic:
• semnul „+” este utilizat în cazul electronilor cedaţi sau puşi în comun şi
deplasaţi de la atomul considerat spre un atom mai electronegativ
• semnul „-” este utilizat în cazul electronilor acceptaţi sau puşi în comun şi
deplasaţi spre atomul considerat
reguli pentru determinarea N.O. în compuşi simpli:
• se atribuie atomilor în stare elemmentară N.O. zero
• N.O. al metalelor alcaline în compuşi este întotdeauna +1
• N.O. al metalelor alcalino – pământoase în compuşi este întotdeauna +2
• N.O. al fluorului în compuşi este întotdeauna -1
• N.O. al hidrogenului este de obicei +1, cu excepţia hidrurilor
• N.O. al oxigenului este de obicei -2, cu excepţia peroxizilor metalelor
alcaline şi alcalino – pământase (O22 – când N.O. este -1), superoxizilor
metalelor alcaline (O21 – când N.O. este -1/2) şi compuşilor fluorului (când
este pozitiv – în OF2 N.O.este +2!)
• N.O. al metalelor în compuşi este întotdeauna pozitiv, deci N.O. minim al
metalelor este zero!
• N.O. maxim (pozitiv) pentru un element în compuşi nu depăşeşte de obicei
numărul grupei
• N.O. minim (negativ) pentru un metal sau un semimetal (metaloid) în
compuşi este egal cu: (8 – numărul grupei)
• Suma algebrică a N.O. de oxidare ale tuturor elementelor dintr-o specie
chimică este egală cu sarcina speciei chimice respective (zero în cazul
moleculelor sau sarcina ionului în cazul unui cation sau anion).
 Element Grupa N.O. max. N.O. min.
Ca II A = 2 +2 B CaO 0 BCa
Mn VII B = 7 +7B KMnO4 0 B Mn
Cl VII A = 17 +7 B HClO4 -1 B NaCl
Cr VIB = 6 +6B K2Cr2O7 0 B Cr
S VI A = 16 +6B H2SO4 -2 B H2S
N V A = 15 +5 B HNO3 -3 B NH3

Atomi dintr-un compus N.O. = 0 Na0, O20, Ne0

monoelementar
Atomi din compuşi
polielementari:
–– atomi de hidrogen N.O. = +1 H+1Cl, H2+1S
în majoritatea cazurilor (faţă de elemente mai
electronegative decât H)
N.O. = -1 mai rar NaH-1, CaH2-1
(faţă de elemente mai
electropozitive decât H)

–– atomi de oxigen N.O. = -2 H2O-2, Al2O3-2, H2SO4-2

în majoritatea cazurilor
N.O. = -1 mai rar H2O2-1 H-O-1-O-1-H
(în legăturile dintre atomi identici
electronii aparţin în egală măsură
acestor atomi)
N.O. = -1/2 KO2 = superoxid de potasiu

–– atomi de metal N.O. = valenţa Zn+2O, Fe+3Cl3

Ioni simpli N.O. = sarcina electrică Na+F-, Cr2+3S3-2
Ioni compuşi Suma tuturor N.O.= H3O+ → [H3+O-2]+
= sarcina electrică NO3- → [N+5O3-2] -
Molecule Suma tuturor N.O.= = 0 NH3 → [N-3H3+1]0
H3PO4 → [H3+P+5O4-2]0
Grupări de atomi neutre Suma tuturor N.O. = 0 H3C – CH3 [C-3H3+1]0
d.p.d.v. electric din etan
moleculele compuşilor H3C-CH2-CH3 [C-2H2+1]0
organici propan
 CLASIFICAREA SUBSTANŢELOR
1 D după puritate
2 D după structură
3 D după proprietăţile substanţelor

1. Clasificarea substanţelor după puritate:

Substanţă pură
• formată din acelaşi tip de particule (unităţi structurale)
• proprietăţile fizice au, în condiţii date, valori constante  constante
fizice
• exemplu: oxigenul - alcătuit numai din molecule de O2; dioxidul de
azot – alcătuit din molecule de NO2; clorura de sodiu – alcătuită din
unităţi structurale compuse fiecare din câte un ion de Na+ şi un ion de
Cl -.
Amestec de substanţe
• sistem format din două sau mai multe substanţe care nu reacţionează
între ele
• exemplu: soluţia apoasă de glucoză – molecule de glucoză şi molecule
de apă; aerul – molecule de azot, molecule de oxigen şi alte particule.

2. Clasificarea substanţelor după structură:

SUBSTANŢĂ PARTICULE LEGĂTURA INTERACŢII REŢEA

CHIMICE DINTRE
PARTICULE
SUBSTANŢE Cationi şi Legătură Forţe de Reţea ionică
SALINE anioni ionică atracţie
¾ Clorură de Na+ şi Cl - electrostatică
sodiu
SUBSTANŢE „Cationi” şi Legătură Forţe de Reţea metalică
METALICE electroni metalică atracţie
¾ Cuprul electrostatice
SUBSTANŢE Molecule Legătură Forţe Reţea
MOLECULARE I – I D I2 covalentă intermoleculare moleculară
¾ Iodul între atomi
D molecule
SUBSTANŢE Atomi Legătură Legături Reţea atomică
POLIMERE C covalentă atomice
¾ Tip diamant
Diamantul
 3. Clasificarea substanţelor după proprietăţi  tipuri de substanţe
simple şi combinaţii anorganice :
ƒ SUBSTANŢE SIMPLE: metale, nemetale şi semimetale
ƒ COMBINAŢII CHIMICE: oxizi, acizi, baze, săruri

METALELE au electronii de valenţă situaţi

D într-un orbital s - metalele din blocul s: grupele IA (1) şi IIA (2)
D într-un orbital p - metalele din blocul p: grupele IIIA (13) – VIIIA (18)
D într-un orbital d - metalele tranziţionale din blocul d: grupele IIIB (3) – VIIIB (8,9
10) – IB (11) şi IIB (12)
D într-un orbital f - metalele de tranziţie internă, din blocul f: lantanidele din perioada a
şasea şi actinidele din perioada a şaptea.

NEMETALELE au electronii de valenţă în număr de 3-8 şi electronul distinctiv într-

un orbital p. Se găsesc în sistemul periodic al elementelor în:
D blocul p, în grupele IIIA (13) – VIIIA (18) deasupra liniei în zig zag (îngroşată)
D blocul s - primele două elemente ale sistemului periodic, hidrogenul H (1s1) şi heliul,
He (1s2) au electronul distinctiv într-un orbital s. Cel mai adesea hidrogenul figurează în
grupa IA (1), iar heliul în grupa VIIIA (18), fiind un gaz nobil.

SEMIMETALELE: B, Si, Ge, As, Sb, Se, Te au proprietăţi mixte metalice şi

nemetalice.

Proprietăţi fizice generale ale principalelor tipuri de

substanţe simple

METALE SEMIMETALE NEMETALE

caracter electropozitiv
formează oxizi bazici
au conductibilitate electrică
şi termică ridicată
rezistenţa lor electrică
creşte cu creşterea
temperaturii
sunt maleabile şi ductile
compuşii lor: halogenuri,
oxizi, hidruri, nu sunt
volatili, au puncte de topire
mari
 
formează oxizi amfoteri sau
slab acizi
au conductibilitate electrică
şi termică moderată (sunt
semiconductori)
rezistenţa lor electrică scade
cu creşterea temperaturii
sunt casante
compuşii lor: halogenuri,
oxizi, hidruri, sunt volatili,
au puncte de topire scăzute
caracter electronegativ
formează oxizi acizi
sunt izolatori
rezistenţa lor electrică nu
depinde de temperatură
nu sunt nici maleabile, nici
ductile
compuşii lor: halogenuri,
oxizi, hidruri au puncte de
topire joase
 Proprietăţile chimice ale elementelor
sunt determinate de:

structura electronică şi electronegativitatea atomilor

ƒ determină reactivitatea chimică
ƒ cu cât este mai mare electronegativitatea unui element, cu atât este mai
accentuat caracterul său oxidant, respectiv cu atât este mai redus caracterul
său reducător .
ƒ în general metalele sunt reducători, iar nemetalele oxidanţi; unele
nemetale (H2, C, Si) cu electronegativitate redusă sunt utilizate frecvent ca
reducători.
structura substanţelor simple
ƒ natura şi tăria legăturilor dintre atomii substanţelor simple determină
reactivitatea chimică a acestor specii şi condiţiile de reacţie.
condiţiile de reacţie
ƒ pot favoriza o reacţie care, în absenţa axestor condiţii nu ar avea loc
ƒ pot determina şi conduce acelaşi sistem de reactanţi în condiţii diferite la
căi diferite de reacţie, deci la formarea unor unor produşi de reacţie
diferiţi.

TIPURI DE COMBINAŢII CHIMICE

COMBINAŢII BINARE

HIDRURI – combinaţii ale elementelor cu hidrogenul, cu structură covalentă

(cele ale nemetale mai electropozitive ca hidrogenul sau cu unele metale) sau
ionică (cele ale metalelor puternic electropozitive).
HALOGENURI – combinaţii ale elementelor cu halogenii, covalente (cele ale
nemetalelor sau cele ale unor metalele tranziţionale) sau ionice (cele ale metalelor
puternic electropozitive); unele gaze rare nu formează halogenuri: He, Ne, Ar.
OXIZI – compuşi ai elementelor cu oxigenul, de tip covalent, ionic sau
intermediar.
SULFURI - compuşi ai elementelor cu sulful, de tip covalent, ionic sau
intermediar.
Arseniuri, siliciuri, carburi, etc.
 COMBINAŢII TERNARE

HIDROXIZI – substanţe compuse din atomi (ioni) metalici şi un număr de ioni

hidroxid corespunzător valenţei metalului: Mn+(OH)n.
• NaOH – hidroxid de sodiu, Ca(OH)2 – hidroxid de calciu, Al(OH)3 – hidroxid
de aluminiu, etc.
OXOACIZI – substanţe compuse din atomul unui nemetal sau metal la stare de
oxidare superioară, atomi de oxigen şi unul sau mai mulţi atomi de hidrogen
ionizabili: HnEOm.
• HNO3 – acid azotic, H2SO4 – acid sulfuric, H3PO4 – acid fosforic, etc.
SĂRURI – substanţe care în soluţie apoasă sau în topitură pun în libertate ioni de
metal şi de radical acid; rezultă în urma reacţiilor de neutralizare (acid + bază)
Mn+m(A)m-n :
• NaCl – clorură de sodiu, KNO3 – azotat de potasiu, CaSO4 – sulfat de calciu,
AlPO4 – fosfat de aluminiu, etc.

ACID
substanţă (molecule sau ioni), care în interacţiunea cu o bază (adesea o moleculă
de apă) cedează ioni de hidrogen (protoni) – donor de protoni - H2O, HCl,
H2SO4, H3PO4, CH3COOH, H3O+, NH4+, HSO4-, HPO42- etc.

BAZĂ
substanţă (moleculă sau ioni), care în interacţiunea cu un acid (adesea o moleculă
de apă) acceptă ioni de hidrogen (protoni) – acceptor de protoni – H2O, NH3,
HO - SO42-, H2PO4-, CH3COO-, [Fe(OH)(H2O)5]2+, etc.

SUBSTANŢE AMFOTERE
specii chimice care, în funcţie de partenerul de reacţie, reacţionează ca acizi sau
ca baze. Astfel, aceste substanţe, amfoliţii, se comportă ca acizi faţă de baze,
respectivi ca baze faţă de acizi: H2O, HSO4-, H2PO42-, HPO4 -, Be(OH)2,
Al(OH)3, Zn(OH)2, Cr(OH)3, etc.

COMBINAŢII COMPLEXE
combinaţii de ordin superior alcătuite dintr-un generator de complex care este
atomul (ionul) central (de obicei metal = M) şi un număr (de obicei egal cu
numărul de coordinaţie = N.C.) de specii chimice donoare de electroni (atomi,
ioni molecule), adică liganzi (L) B [MLNC].
• K3[Fe(CN)6] – hexacianoferat (III) de potasiu
• [Cu(NH3)4]SO4 – sulfat de tetraaminocupru (II)
• Na[Al(OH)2(H2O)4] – diaquatetrahidroxoaluminat (III) de sodiu.