Sunteți pe pagina 1din 216

DOUĂZECI SI PATRU DE

TESTE
DE PERSONALITATE

PSIHOLOGIA
PENTRU
COLECȚIE COORDONATĂ DE
Simona Reghintovschi
EDITORI
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu

DIRECTOR EDITORIAL
Magdalena Mărculescu

REDACTOR
Raluca Hurduc

DESIGN
Alexe Popescu

DIRECTOR PRODUCȚIE
Cristian Claudiu Coban

DTP
Răzvan Nasea

CORECTURĂ
Elena Bițu
Lorina Chițan

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale Titlul original: The Psychologist’s Book of


a României Personality Tests. 24 Revealing Tests
JANDA, LOUIS to Identify & Overcome Your Personal
Douăzeci și patru de teste de Barriers to a Better life
personalitate / Louis Janda; trad.: Autor: Louis Janda, Ph.D.
Oana Munteanu. - București: Editura
Trei, 2012 Copyright © 2001 by Louis Janda
ISBN 978-973-707-671-7
Copyright © Editura Trei, 2012
I. Munteanu, Oana (trad.) pentru prezenta ediție

159.923 C.P. 27-0490, București


Tel./Fax: +4 021 300 60 90
ISBN 978-973-707-671-7 e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
Această lucrare își propune să ofere informații corecte
și avizate cu privire la subiectul abordat. Editorul nu este
implicat în oferirea de servicii profesionale. Dacă aveți nevoie
de un sfat avizat sau de un alt tip de asistență de specialitate,
apelați la serviciile unei persoane calificate.
CUPRINS

Introducere............. ............................................................................... 9

Secțiunea I
BARIERE PERSONALE....................................................... 19
1 Ce părere ai despre tine însuți?
Scala de evaluare a stimei de sine...................................21
2 Cât ești de anxios?
Chestionarul anxietății în patru sisteme...................... 29
3 Cât de deprimat ești?
Chestionarul gândurilor automate............................... 38
4 Cine îți controlează soarta?
Inventarul comportamentului personal....................... 45
5 Cât ești de rațional?
Chestionarul credințelor personale...............................52
6 Cât ești de impulsiv?
Scala impulsivității Barratt.......................................... 60
7 Ce crezi despre corpul tău?
Chestionarul multidimensional
al relațiilor dintre sine și corp........................................ 67
8 Cât de mult te îngrijorezi?
Scala „De ce să te îngrijorezi“........................................ 76

Secțiunea II
BARIERE INTERPERSONALE......................................... 85
9 Cât ești de prietenos?
Scala prieteniei.............................................................. 87
10 Cât ești de asertiv?
Scala autoprezentării adultului...................................95
11 Cât de capabil ești de intimitate?
Scala fricii de intimitate............................................... 104
12 Ești o persoană care controlează?
Scala modului de viață................................................. 112
13 Ești o persoană furioasă?
Inventarul multidimensional al furiei.......................... 119
14 Câtă încredere ai în ceilalți?
Scala specifică a încrederii interpersonale................. 127
15 Cum stai cu dragostea?
Scala relației romantice............................................... 136
16 Cât de vinovat te simți în privința sexului?
Inventarul sentimentului de vinovăție
Mosher - Revizuit.........................................................143

Secțiunea III
ÎN CĂUTAREA DEZVOLTĂRII PERSONALE.............. 153
17 Cât de bine te pricepi să-ți modifici
stările de spirit negative?
Scala reglării dispoziției negative.................................155
18 Cât ești de eficient ca persoană?
Scala autoeficienței....................................................... 162
19 Cât ești de rezistent psihic?
Scala rezistenței psihice................................................ 169
20 Cât de bine faci față evenimentelor de viață
traumatice?
Scala rezilienței............................................................. Ml
21 Cât ești de empatic?
Scala empatiei.............................................................. 184
22 Cât de bine te împaci cu propria mortalitate?
Scala sensului nemuririi simbolice............................. 192
23 îți plac experiențele noi?
Scala neofiliei .................................................................199
24 Trăiești momente extatice?
Scala experiențelor de vârf............................................206

Epilog: traducerea cunoașterii în acțiune.......................... 218


INTRODUCERE

Noi, psihologii, avem tendința să fim un grup inte­


resat mai mult de aspectele negative. Ne petrecem o mare
parte din timp concentrându-ne mai degrabă pe ceea ce
nu e în regulă cu oamenii, decât pe ceea ce funcționează.
Și cred că există un motiv foarte bun pentru asta. în timp
ce scriam această carte, spre sfârșitul lui 1999, a apărut
un studiu oficial conform căruia 22% dintre noi se pot
aștepta să treacă printr-o tulburare psihologică (o afec­
tare mai mare sau mai mică a capacității de funcționare)
în anul respectiv, iar 50% dintre noi se pot aștepta să
treacă printr-o asemenea tulburare la un moment dat pe
parcursul vieții. Prin definiție, tulburările psihologice au
un efect profund. Ele ne pot face dificilă sau chiar impo­
sibilă viața de zi cu zi. Ne pot eroda de la temelie relațiile
cu familia, prietenii și colegii. Și chiar dacă cei ce suferă
de o tulburare psihică reușesc să-și construiască o fațadă
suficient de bună pentru a-i păcăli pe ceilalți, totuși
ei trăiesc niveluri aproape insuportabile de anxietate,
depresie sau singurătate.
Probabil că cel mai alarmant element al studiului,
pentru specialiștii în sănătate mentală, a fost faptul că
o majoritate substanțială a celor ce suferă o tulburare
psihică nu primesc niciodată tratament pentru aceasta,
în ciuda faptului că există tratamente eficace. Deși nu
este necesar ca ei să sufere în singurătate, milioane de
oameni trăiesc cu emoțiile lor dureroase, luptându-se
să o scoată la capăt încă o zi. Pentru asemenea oameni,
poate oameni ca tine, am scris această carte. Am spe­
ranța că această lucrare te va ajuta să începi procesul de
recunoaștere și depășire a propriilor bariere, pentru a
avea o viață mai satisfăcătoare și eficientă.
Pentru că noi, psihologii, ne concentrăm mai mult pe
ceea ce nu este în regulă, decât pe ceea ce funcționează
la clienții noștri, n-am reușit să obținem un consens
cu privire la definirea individului funcțional și bine
adaptat. Dar am reușit într-o măsură foarte mare să
cădem de acord în privința problemelor care-i împiedică
pe oameni să atingă această stare. Noi, specialiștii în
sănătate mentală, avem un jargon științific bogat și
foarte sonor de etichetare a acestor probleme, însă
mie îmi place să mă gândesc la ele ca la niște bariere —
bariere care-i împiedică pe oameni să obțină tot ce pot
de la viață. Testele din primele două secțiuni ale acestei
cărți te pot ajuta să-ți identifici barierele și îți oferă
câteva idei privind felul în care să începi să îndepărtezi
aceste obstacole, astfel încât să te bucuri de o viață mai
satisfăcătoare și eficientă.
Testele din prima secțiune, Bariere personale, măsoară
aspectele calitative ce au impact asupra dispoziției
și emoțiilor noastre. Scala de evaluare a stimei de sine
reprezintă ceea ce mulți ar putea considera piatra
de temelie a adaptării; este aproape imposibil să
funcționăm eficient și mulțumitor dacă avem o imagine
proastă despre noi înșine. După cum sugerează și
numele testului din capitolul 2, Chestionarul anxietății
în patru sisteme măsoară gradul de anxietate și stres

10
DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
pe care-1 resimțim. Nu numai că este imposibil să ne
bucurăm de viață dacă suntem anxioși în mod cronic,
dar aceste sentimente vor fi aproape o garanție că
nu vom funcționa la capacitate maximă. Chestionarul
gândurilor automate din capitolul 3 măsoară ceea ce s-a
numit „guturaiul“ obișnuit al psihopatologiei — de­
presia. Acest test reflectă o teorie curentă, ce sugerează
că gândurile noastre sau cognițiile, cum ne place nouă,
psihologilor, să spunem, joacă un rol major în stările
noastre de dispoziție. Pur și simplu nu este necesar să
te simți astfel atât de mult timp. Inventarul comporta­
mentului personal, din capitolul 4, măsoară credințele
subtile, dar cruciale, pe care le avem despre forțele ce
ne controlează comportamentul. Cei ce se simt relativ
neputincioși în schimbarea propriei vieți tind să-și
creeze profeții autoîmplinite. Chestionarul credințelor
personale, prezentat în capitolul 5, măsoară credințele
ce distorsionează felul în care vedem lumea și pe noi
înșine. Pentru a avea o viață eficientă, satisfăcătoare,
trebuie să vedem lumea așa cum este ea cu adevărat.
Pentru a ne putea atinge obiectivele și pentru a obține
tot ceea ce vrem de la viață, trebuie să fim capabili să
facem niște sacrificii pe termen scurt. Scala impulsivi­
tății Barratt, din capitolul 6, vă poate ajuta să aflați dacă
aveți această importantă trăsătură. O barieră, pe care
mulți oameni nici n-o bănuiesc, dacă nu s-au confruntat
ei înșiși cu ea, este cea legată de imaginea corpului —
sentimentele noastre cu privire la aspectul fizic pe care
îl avem. Chestionarul multidimensional al relațiilor dintre
sine și corp, din capitolul 7, măsoară aceste sentimente
care ne pot afecta profund modul în care vedem lumea
și ceea ce simțim față de noi înșine. în fine, Scala „De ce
să te îngrijorezi“ din capitolul 8 măsoară gradul în care
îngrijorările noastre cronice, și adesea deloc necesare,
ne afectează funcționarea de zi cu zi.

11
Testele din secțiunea II măsoară barierele ce ne
perturbă relațiile interpersonale. Oamenii fericiți și pe
deplin funcționali sunt capabili să stabilească legături
cu ceilalți, să fie direcți și sinceri nu doar în relațiile cu
prietenii și cei dragi lor, ci și cu străinii și cunoștințele.
Scala prieteniei este prezentată în capitolul 9. Vechiul
clișeu „pentru a avea un prieten trebuie să fii un prieten“
are o susținere științifică. Scala autoprezentării adultului,
prezentată în capitolul 10, măsoară asertivitatea și
capacitatea de exprimare a sentimentelor într-un mod
acceptabil social — o abilitate care este crucială în
stabilirea unor relații satisfăcătoare și eficiente. Scala
fricii de intimitate, din capitolul 11, măsoară barierele în
realizarea unei legături reale și semnificative cu ceilalți.
Scala modului de viață, din capitolul 12, a fost elaborată
pentru a măsura personalitatea de tip A. Acest termen
este asociat de obicei cu cei ce suferă de boli cardiace
coronariene, dar, după cum veți vedea, el are, de ase­
menea, implicații importante pentru relațiile apropiate
cu ceilalți. Numele testului din capitolul 13, Inventarul
multidimensional al furiei, spune totul. Deși oamenii
furioși ar putea să nu recunoască faptul că sentimentele
lor sunt o barieră în formarea unor relații eficiente,
este foarte probabil ca izbucnirile lor temperamentale
să-i îndepărteze pe ceilalți. Capacitatea noastră de a
avea încredere în cei cu care avem relații apropiate este
esențială pentru satisfacția pe care ne-o dau, iar aceasta
este măsurată de Scala specifică a încrederii interpersonale,
pe care o găsiți la capitolul 14. Poate că nu mai este
nimic de adăugat satisfacției pe care o simțim când
avem o relație de cuplu fericită, reușită, iar testul din
capitolul 15, Scala relației romantice, vă poate da o idee
cu privire la barierele care vă stau în cale. în fine, în
capitolul 16, Inventarul sentimentului de vinovăție Mosher

12 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
revizuit vă poate ajuta să aflați dacă aveți bariere ce vă
perturbă relațiile sexuale, cea mai plăcută formă de
interacțiune umană.
Testele din secțiunea III, în căutarea dezvoltării per­
sonale, se focalizează pe ceva diferit: ele reflectă munca
psihologilor care i-au întrebat ce-i face fericiți și eficienți
pe alți oameni decât pe cei cu probleme. Aceste teste îți
vor oferi un index al punctelor tale tari și al calităților
care-ți permit să-ți atingi potențialul maxim. Scala
reglării dispoziției negative, de la capitolul 17, măsoară
abilitatea de a acționa în scopul depășirii sentimentelor
neplăcute, o abilitate pe care oricine și-o poate dezvolta
prin practică și perseverență. Scala autoeficienței,
prezentată în capitolul 18, măsoară calitățile oamenilor
care au o atitudine de tipul „se poate“. Acești oameni
cred că pot depăși barierele ce-i împiedică să obțină
ceea ce doresc. Scala rezistenței psihice, de la capitolul
19, a fost concepută inițial pentru a măsura capacitatea
de a gestiona stresul, dar poate oferi o bună imagine a
sănătății mentale per ansamblu. Scala rezilienței, prezen­
tată în capitolul 20, măsoară capacitatea de a găsi ceva
pozitiv și de a ne dezvolta personal când ne confruntăm
cu adversități. Scala empatiei, prezentată în capitolul 21,
măsoară calitatea pe care eu o consider esențială într-o
societate civilizată, umanistă — capacitatea de identi­
ficare cu experiențele emoționale ale altora. Ultimele
trei teste, deși au fost elaborate prin metode științifice
riguroase, reflectă noțiuni mai teoretice cu privire la
ce înseamnă să fii o persoană pe deplin funcțională și
sănătoasă psihic. Scala sensului nemuririi simbolice, de
la capitolul 22, reflectă credința multor psihologi că
este necesar să ne împăcăm cu ideea timpului nostru
limitat pe pământ, dacă vrem să găsim un sens al vieții
noastre. Am inclus Scala neofiliei în capitolul 23 deoarece
cred că aprecierea și dorința de noi experiențe sunt
esențiale capacității de a găsi viața atât interesantă, cât
și provocatoare. Ultimul test al cărții, de la capitolul 24,
este Scala experiențelor de vârf. Ea măsoară capacitatea de
a trăi acele rare momente de bucurie pură, despre care
se crede că sunt caracteristice oamenilor cu cel mai înalt
grad de funcționalitate. Sper că toți cei ce vor profita de
pe urma informațiilor din această carte vor avea multe
asemenea momente.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE TESTELE


CU AUTOADMINISTRARE

Toate testele din această carte se numesc „teste cu


autoadministrare“ pentru că ele se bazează pe infor­
mațiile pe care ești dispus să le oferi. Asemenea teste le
sunt utile psihologilor pentru că ele dau o idee despre
cum este o persoană în comparație cu altele. Dar pentru
că sunt teste cu autoadministrare, este improbabil să
afli ceva despre tine însuți ce nu știai deja. Deci, de
exemplu, dacă atingi un scor ridicat la Chestionarul
gândurilor automate, știai deja că ești deprimat; nu
acest test te-a făcut conștient de asta. Scopul acestei
cărți nu este acela de a-ți oferi informații noi despre tine
însuți, ci mai degrabă acela de a te ajuta să capeți o mai
bună înțelegere a barierelor care stau în calea unei vieți
mai satisfăcătoare și eficiente. De asemenea, este im­
portant de remarcat că toate testele din această carte au
fost elaborate de psihologi cercetători, pentru a ajuta la
înțelegerea diferitelor bariere sau probleme prezentate
aici. în aproape toate cazurile, normele s-au bazat pe
studenți, și nu pe pacienți clinici. Aceasta înseamnă că,

14
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
oricât de ridicat sau scăzut este scorul pe care îl obții
la oricare din testele din această carte, n-ar fi corect să
tragi concluzia că ai o tulburare psihică. Da, este posibil
să ai o boală diagnosticabilă, dar singurul mod în care
poți afla cu certitudine este consultarea unui profe­
sionist în domeniul sănătății mentale. Cartea de față
pur și simplu nu poate, și nici nu-și propune, să ofere
suficiente informații ca să ajungi la această concluzie.
Pe măsură ce vei parcurge cartea, vei observa că
anumiți itemi din diferite teste nu sunt relevanți în mod
direct pentru situația ta. Vei fi întrebat despre modul
în care îți disciplinezi copiii, despre relațiile cu familia
sau despre sentimentele pe care le ai față de colegii de
serviciu, situații prin care nu a trecut toată lumea. Când
întâlnești unul dintre acești itemi care nu se aplică în
cazul tău, încearcă să răspunzi ce-ți imaginezi că ai
simți dacă ai trece prin asemenea experiențe. Chiar
dacă răspunsul tău este doar unul ipotetic, răspunzând
la asemenea itemi, scorul tău final va fi mai aproape de
adevăr decât dacă ai sări peste item.
Te rog să folosești cartea așa cum am intenționat-o:
ca pe un ghid în organizarea propriilor gânduri
despre viață, despre relațiile tale și despre barierele
care te împiedică să obții ceea ce-ți dorești de la viață.
Folosește-o ca pe un punct de plecare al schimbărilor ce
te vor ajuta să-ți atingi scopurile. O poți folosi chiar și
cu partenerul tău sau cu un prieten apropiat, pentru a
vă ajuta să înțelegeți mai bine eventualele conflicte din
relația voastră. Noi nu ne vedem întotdeauna așa cum
ne văd ceilalți. Dar nu uita, această carte este doar un
punct de la care să începi să-ți pui întrebările relevante
și să pornești în căutarea răspunsurilor adecvate. Sper
să te bucuri de procesul autodescoperirii și să-l găsești
cât de util se poate.

-ar
1b
CÂTEVA CUVINTE DESPRE SCORARE

După fiecare test vei găsi îndrumări pentru scorarea


răspunsurilor la itemi. Instrucțiunile sunt clare, dar
există un concept care poate fi puțin derutant pentru cei
ce-1 întâlnesc pentru prima oară — și anume „scorarea
inversă“. De exemplu, ai putea face un test de măsurare
a nivelului extraversiune, iar instrucțiunile îți cer să
răspunzi folosind o scală de la 1 la 5, unde 1 indică
„deloc“, iar 2 indică „uneori“, 3 indică „moderat“, 4
înseamnă „adesea“, iar 5 înseamnă „întotdeauna“.
Acum, imaginează-ți următorii doi itemi:

1. îmi plac petrecerile nebune.


2. Sâmbăta seara îmi place să stau acasă și să citesc.

Dacă ești un extravertit, cel mai probabil răspunzi


cu 5 la primul item și cu 1 la al doilea. Dacă vrem ca
scorurile ridicate la test să indice niveluri înalte de extra­
versiune, ar trebui să „inversăm scorul“ la al doilea item.
Aceasta înseamnă că răspunsul cu 5 va fi înlocuit cu 1, 4
va fi înlocuit cu 2, 3 va rămâne 3, 2 va fi schimbat cu 4,
iar 1 va fi schimbat cu 5. Astfel, după ce inversăm scorul
celui de-al doilea item, vei obține scorul maxim de 10. în
instrucțiunile de scorare ce vin după fiecare test, vor fi
indicați itemii ce necesită scorare inversă.

CÂTEVA CUVINTE SPRE NORME

Normele sunt un instrument folosit de psihologi


pentru a da un înțeles scorurilor brute. Spre ilustrare, să
presupunem că, după ce ai dat testul SAT sau alt examen

16
DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
de intrare la facultate, ți se spune că ai răspuns corect la
55 de întrebări. Dar n-ai avea nicio idee dacă acesta este
un scor bun sau dacă e cazul să-ți schimbi planurile în
ceea ce privește facultatea. Pentru a te ajuta să-ți înțelegi
performanța, editorul testului transformă numărul de
întrebări la care ai răspuns corect într-un scor normativ,
în cazul testului SAT, scorul obținut se situează undeva
între 200 și 800. Aceasta este o formă de scor normativ
și îți permite să știi cum te-ai descurcat în comparație
cu alții.
Unul din cele mai obișnuite tipuri de scoruri nor­
mative, pe care-1 utilizez și în această carte, se numește
percentilă. Percentilele indică nivelul scorului tău în
comparație cu al celorlalți. Folosesc cinci niveluri de per­
centile pentru fiecare test din această carte: 85, 70, 50,
30 și 15. Percentilă 85 a unui scor înseamnă că scorul
tău a fost mai mare decât scorurile a 85% din numărul
oamenilor din eșantionul normativ care au dat testul, un
scor de percentilă 70 înseamnă că scorul tău a fost mai
mare decât al celorlalți 70% dintre subiecți și așa mai
departe. Aceste cinci puncte îți vor oferi o idee despre
cum stai în raport cu alții.
Un ultim concept și apoi lecția de statistică se
termină. în procesul de elaborare a unui test, psihologii
îl administrează unui grup de oameni, în scopul
stabilirii normelor. Acest grup de oameni se numește
eșantionul normativ și este important să știi unele lucruri
despre eșantion, pentru a înțelege ce înseamnă scorul
tău la test. De pildă, obținerea percentilei 85 la un test
pentru anxietate are o semnificație dacă eșantionul
normativ constă în studenți obișnuiți și o semnificație
cu totul diferită dacă eșantionul e format din pacienți
de psihiatrie spitalizați. în primul caz, te afli la limita de
sus a populației normale. în al doilea caz, nivelul tău de
anxietate ar reprezenta o problemă mult mai serioasă.
Este foarte important să nu uiți că toate normele
prezentate în cartea de față sunt bazate pe oameni
obișnuiți. în majoritatea cazurilor, eșantionul nor­
mativ a fost alcătuit din studenți, iar pentru celelalte
teste eșantionul normativ a fost constituit din adulți
obișnuiți, fără tulburări psihice cunoscute. Deci, chiar
dacă obții un scor peste percentila 85 la un test, asta nu
înseamnă neapărat că ai o tulburare psihică. în cazul
unui test de anxietate, de pildă, înseamnă pur și simplu
că ai un nivel de anxietate peste medie. Tu ești cel mai în
măsură să judeci cât de serioasă este problema. Și chiar
dacă un test te va ajuta să-ți clarifici gândurile în legă­
tură cu situația ta, el nu va fi un substitut pentru propria
judecată în legătură cu situația ta. Folosește aceste teste
ca pe un ghid al schimbării, nu ca pe un ultim cuvânt în
privința stării tale psihice.

ESTE TIMPUL SĂ ÎNCEPI

Ținând cont de toate cele de mai sus, ești pregătit să


începi testele. Le-am aranjat într-o ordine care să aibă
sens pentru mine, dar le poți face în ce ordine dorești.
Poți chiar să vrei să începi cu testele de la secțiunea III,
pentru a afla care sunt punctele tale forte, înainte să te
ocupi de barierele tale. Dar mai presus de toate sper că
te vei bucura de procesul autodescoperirii și că vei găsi
aici informații ce te vor ajuta să ai o viață mai eficientă și
mai satisfăcătoare.
Succes!

18
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
SECȚIUNEA

BARIERE PERSONALE
CE PĂRERE Al DESPRE T NE ÎNSUTI?
SCALA DE EVALUARE A STIMEI DE SINE

Acest chestionar este destinat să măsoare ce părere ai


despre tine însuți. Nu este un examen, prin urmare, nu
există răspunsuri corecte sau greșite. Te rog să răspunzi
la fiecare item cât mai atent și precis posibil, punând
lângă el o cifră după cum urmează:

1 = Niciodată
2 = Rar
3 = Puțin timp
4 = 0 parte din timp
5 = 0 bună parte din timp
6 = Majoritatea timpului
7 = întotdeauna

1. Cred că oamenii nu m-ar plăcea dacă m-ar cunoaște cu


adevărat.
2. Cred că ceilalți fac lucrurile mult mai bine decât mine.
3. Cred că sunt o persoană atrăgătoare.

21
4. Am încredere în capacitatea mea de a mă descurca cu
ceilalți oameni.

5. Cred că e foarte probabil să nu reușesc în ceea ce fac.


6. Cred că oamenilor chiar le place să discute cu mine.
7. Cred că sunt o persoană foarte competentă.
8. Când sunt cu alții, cred că ei se bucură că sunt cu
mine.
9. Cred că le fac o bună impresie celorlalți.
10. Am încredere că pot începe relații noi dacă vreau.
11. Cred că sunt urât.
12. Cred că sunt o persoană plicticoasă.
13. Simt o mare nervozitate când sunt cu străini.
14. Am încredere în capacitatea mea de a învăța lucruri
noi.

15. Am o părere bună despre mine.


16. Mi-e rușine de mine.
17. Mă simt inferior celorlalți oameni.
18. Cred că prietenii mei mă găsesc interesant.
19. Cred că am un bun simț al umorului.
20. Mă înfurii pe mine însumi pentru felul în care sunt.
21. Mă simt relaxat când cunosc oameni noi.
22. Cred că ceilalți sunt mai inteligenți decât mine.
23. Nu-mi place de mine.
24. Am încredere în capacitatea mea de a face față
situațiilor dificile.
25. Cred că nu sunt prea ușor de plăcut.
26. Prietenii mei mă prețuiesc mult.

i DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
27. Mă tem că le voi părea prost celorlalți.
28. Cred că sunt o persoană OK.
29. Cred că mă pot bizui pe mine pentru o bună
gestionare a lucrurilor. *
30. Mi-aș dori să pot dispărea pur și simplu când sunt în
preajma altor oameni.
31. Mi-e jenă să le spun altora ideile mele.
32. Cred că sunt o persoană de treabă.
33. Cred că aș putea fi ca ceilalți oameni după ce aș căpăta
o părere mai bună despre mine.
34. Cred că sunt dat la o parte mai mult decât alții.
___ 35. Cred că oamenii mă plac.
36. Cred că oamenii se simt bine când sunt cu mine.
37. Am încredere că pot face bine orice aș face.
38. Am încredere în competența altora mai mult decât în
propriile abilități.
39. Cred că încurc lucrurile.
40. Mi-aș dori să fi fost altcineva.

Reprodus cu permisiunea dr. William R. Nugent. Pentru mai mult


informații, vezi: W.R. Nugent și J.W. Thomas (1993). „Validation of the
Self-Esteem Rating Scale“, Research on Social Work Practice 3,191-207.

SCORARE

Următorii itemi trebuie inversați (1 = 7, 2 = 6, 3 = 5,


4 = 4, 5 = 3, 6 = 2, 7 = 1): 1, 2, 5,11^ 13,16,17, 20, 22,
23, 25, 27, 30, 31, 33, 34, 38, 39 și 40. După inversarea
acestor itemi, adună toate răspunsurile pentru a obține
scorul final.
NORME

Scor Percentilă

260 85
244 70
227 50
210 30
194 15

DESPRE SCALA DE EVALUARE


A STIMEI DE SINE

în ultimul deceniu s-a produs o schimbare intere­


santă în privința felului în care oamenii percep stima de
sine. Acum douăzeci de ani, dovezile păreau să indice în
mod clar că o stimă de sine ridicată era esențială pentru
ca oamenii să aibă o viață fericită și productivă. Această
credință n-a fost nicăieri mai influentă ca în sistemul
școlar. Cercetările desfășurate în anii 1960 păreau să
demonstreze că reușita școlară era influențată mai mult
de stima de sine a copiilor, decât de capacitățile lor
intelectuale. Aceste studii i-au inspirat pe educatori să
facă tot ce pot pentru a-i ajuta pe copii să aibă o părere
mai bună despre ei înșiși, având convingerea că acest
lucru îi va ajuta să devină elevi mai buni. După cum știe
toată lumea, aceste programe au devenit ținta a nume­
roase critici virulente.
Cercetarea în psihologie a fost întotdeauna dificilă.
Un studiu tipic se poate focaliza doar pe câteva variabile,
din cauza limitelor practice, ignorând nenumărate alte
variabile ce sunt potențial importante. Aceasta înseamnă

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
că orice studiu de cercetare este virtual deschis interpre­
tărilor alternative și că depinde de următorii cercetători
să descâlcească nenumăratele posibilități ce pot explica
rezultatele oricărui studiu. Cred că acest lucru s-a întâm­
plat cu cercetarea din anii 1960 privind relația dintre
stima de sine și realizările școlare. Oamenii s-au grăbit
să accepte primele rezultate. înainte să creeze programe
școlare focalizate pe sporirea stimei de sine a copiilor,
ei ar fi trebuit să fie sfătuiți să aștepte ca cercetările
viitoare să ofere o imagine mai clară a modului în care
funcționează lucrurile.'
Dacă ar mai fi așteptat câțiva ani, acei guru din
educație care au vrut ca formula „Sunt o persoană
minunată“ să fie mantra fiecărui copil și-ar fi dat seama
că stima de sine ridicată fără o bază solidă nu este
neapărat un lucru bun. Copiii lăudați pentru capacitățile
lor, indiferent de ceea ce fac, vor învăța că nu se așteaptă
prea mult de la ei; și vor avea toate motivele să aibă
o părere bună despre ei înșiși chiar dacă au rezultate
mediocre. Știm că este mai probabil ca elevii să stăpâ­
nească o materie dificilă dacă le comentăm eforturile, și
nu capacitățile. Într-adevăr, psihologul Carol Dweck a
descoperit că elevii cărora li s-au dat sarcini prea dificil
de realizat și li s-a spus că n-au reușit pentru că nu s-au
străduit suficient și-au îmbunătățit performanțele mai
mult decât elevii cărora li s-au dat sarcini ușoare pentru
a-i încuraja să aibă o părere bună despre capacitățile lor.
Morala acestei povești este clară: stima de sine trebuie
câștigată, nu oferită necondiționat.
Într-adevăr, stima de sine extrem de ridicată poate fi
un semn dezadaptativ. Cu toții cunoaștem oameni care
se cred cele mai minunate ființe din lume, deși defectele
și limitele lor sunt evidente oricui aruncă o simplă
privire. Oamenii care au ceea ce se numește uneori
„stimă de sine ridicată defensivă“ par să fie capabili să
dea o interpretare pozitivă și celor mai urâte eșecuri.
Se pare că cei cu o stimă de sine moderată sunt cel mai
bine adaptați. în general, acești oameni au o părere bună
despre ei înșiși, dar sunt capabili și să-și recunoască
defectele și să facă ceva în privința lor.
Acum, după ce mi-am exprimat frustrările privind
concepția că toți copiii ar trebui lăudați necondiționat,
trebuie să spun că am văzut clienți care sufereau cumplit
din cauza unei stime de sine scăzute. Unul din cele
mai elocvente exemple, poate, este cel al unui student
la studii postuniversitare, pe care îl voi numi Doug.
Suferea de anxietate și depresie puternică, deși se
descurca bine în viață. Doug avea o carieră academică
de succes, era căsătorit cu o femeie care îl iubea și era
un tată grijuliu. Și totuși, era incapabil să spună ceva
bun despre el însuși. în timpul uneia dintre ședințele
de terapie, i-am spus că nu mai continui până când
nu-mi spune un lucru pozitiv despre el. S-a agitat cinci
minute, rumegând toate posibilitățile, înainte să spună:
„Obișnuiam să cânt bine la pian“. Când i-am zis că
trebuie să-mi spună un lucru bun despre el din prezent,
a rămas siderat. într-un final am cedat și l-am întrebat
ce ar spune soția lui despre însușirile lui pozitive. A
putut să enumere câteva calități pe care ea le-ar sublinia,
dar le-a respins imediat ca nerealiste. La urma urmelor,
soția lui Doug îl iubea, deci nu avea cum să fie obiectivă.
Așa cum cei cu stimă de sine ridicată defensivă nu pot
recunoaște nicio informație negativă despre ei înșiși,
nici persoanele ca Doug nu pot recunoaște nimic
pozitiv la ei.
Dacă ai obținut un scor sub percentila 30 la Scala
de evaluare a stimei de sine, în mod cert meriți să ai
o părere mai bună despre tine. Nu cred că oamenii ar
trebui să aibă numai păreri bune despre ei înșiși, dar
cred că aproape oricine merită să aibă, în general, o

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
părere bună despre persoana sa. Prima dovadă că meriți
să ai o părere mai bună despre persoana ta este însuși
faptul că citești aceste cuvinte. Acest lucru înseamnă
că dorești să devii mai bun și îți pasă de felul în care
reacționează ceilalți față de tine. Iar oamenii cu o stimă
de sine modestă sunt adesea prieteni devotați și grijulii.
Fiind convinși de propria inadecvare, sunt mai mult
decât fericiți să-și focalizeze atenția pe cei din jurul lor.
Dacă stima ta de sine scăzută nu te-a făcut să te rupi
complet de ceilalți, probabil că există câțiva oameni
în viața ta care țin la tine și prețuiesc timpul pe care-1
petrec cu tine. Chiar și numai acest fapt arată că ai
motive să ai o părere bună despre tine însuți.
O a doua modalitate de a avea o părere mai bună
despre tine este să accepți că nu este nevoie să fii
perfect, pentru a avea o părere bună despre tine. Stima
de sine scăzută a fost una dintre problemele mele când
eram mai tânăr și am învățat această lecție doar cu
timpul. A trebuit să recunosc că nu eram genial, dar am
ajuns să accept că eram suficient de inteligent pentru
a-mi lua doctoratul și a-mi face treaba rezonabil de bine.
Nu eram o clonă a lui Robert Redford, dar eram suficient
de prezentabil pentru ca o femeie atrăgătoare și plină de
viață să se mărite cu mine. Și nu eram cel mai sociabil
și amuzant tip, dar eram suficient de interesant pentru
a-mi face un cerc valoros de prieteni.
Mi-a luat mulți ani până să mă simt bine în pielea
mea în general, dar poți accelera procesul făcând
eforturi concertate. Fă-ți o listă cu atuurile tale. Cere
sugestii familiei și prietenilor tăi. Când constați că faci
din limitele tale o obsesie, scoate lista și citește-o cu voce
tare. De asemenea, îți poți folosi îndoielile în folosul
tău. Dacă ești convins că autoevaluarea negativă este
justificată, fă ceva în privința asta. Cunosc studenți care
au o opinie proastă despre capacitățile lor universitare
și care o folosesc ca scuză pentru a renunța. Lipsesc de
la cursuri și seminarii, nu se pregătesc pentru examene,
iar apoi se plâng: „Vezi, pur și simplu nu pot“. Dubiile
pe care le ai în privința propriei persoane ar trebui să te
motiveze să faci toate eforturile. Și dacă nici acestea nu
sunt de ajuns, poți fi sigur că există un alt domeniu sau
activitate pentru care eforturile tale să fie mai mult decât
suficiente. Atâta vreme cât nu te dai bătut, poți să ai o
părere bună despre tine însuți. Doar de tine depinde.

28 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
CAT EȘTI DE ANXIOS?
CHESTIONARUL ANXIETĂȚII ÎN PATRU SISTEME

Acest chestionar conține 60 de itemi privitori la


dificultățile pe care majoritatea oamenilor le trăiesc
din când în când. Citește fiecare item cu atenție. Dacă
ai avut gânduri, sentimente, simptome fizice sau com­
portamente în maniera indicată de oricare dintre itemi,
răspunde cu „Da“. Dacă nu, răspunde cu „Nu“. Ai grijă
să nu sari niciunul dintre itemi. Nu sta prea mult timp la
o întrebare. Ne interesează prima reacție, nu un răspuns
cântărit îndelung.

1. Roșesc ușor.
2. Adesea mă simt atât de neajutorat și disperat, încât
viața devine o sursă de suferință pentru mine.
3. Insomnia este una din marile mele probleme.
4. Adesea evit să vorbesc cu oamenii din tren sau
autobuz.
5. Tind să evit să ies în oraș.
6. Adesea am dureri de cap.

29
7. Adesea am un sentiment de jenă. 28. Rareori râd din toată inima.

___ 8. Nervozitatea a devenit parte din viața mea. 29. De obicei îmi fac griji că nu voi fi în stare să fac față
dificultăților din viata mea. *
------ 9. Adesea am atacuri de amețeală.
,
30. Tind să evit să vorbesc cu cineva situat mai sus decât
___ 10. Câteodată nu mă pot gândi la altceva decât la mine, cum ar fi șeful meu.
îngrijorările mele.
31. Rareori mă trezesc pierdut în îngrijorări.
11. Arareori am dureri în piept.
32. Oriunde mă duc sau orice aș face, întotdeauna am un
12. Arareori mă simt la limită. sentiment de disconfort.
___ 13. Nu mă pot concentra pe o sarcină, din cauza ___ 33. Uneori evit să particip la discuții, chiar dacă știu
perturbării cauzate de gândurile necontrolate. foarte bine subiectul.
14. Rar mă simt voios. 34. Mâinile îmi tremură foarte rar.
15. Am gânduri perturbatoare persistente. 35. Uneori mă simt extrem de conștient de mine însumi.
16. Evit categoric să merg din nou în orice loc în care am 36. îmi fac griji că ceilalți m-ar putea înțelege greșit.
avut dificultăți (de exemplu, o întrunire socială sau pe
o stradă etc.). 37. Ocazional am senzația de furnicături în tot corpul.

17. Uneori mă gândesc la mine ca la o persoană 38. Rareori încerc să mă feresc de întrunirile sociale.
ineficientă.
39. Uneori mă simt fericit, dar acest sentiment dispare
18. Sentimentele îmi domină personalitatea atât de mult, repede.
încât n-am niciun control asupra lor. 40. Chiar dacă totul merge bine, mintea mea e ocupată
19. îmi fac multe griji când mă gândesc la o posibilă să-și imagineze idei supărătoare.
dezaprobare din partea celorlalți. 41. Rareori am palpitații.
___ 20. Adesea trăiesc un sentiment de exaltare. 42. Nu pot gândi clar despre nimic din cauza gândurilor
21. Arareori încerc să mă feresc de slujbe provocatoare. perturbatoare ce-mi apar în minte.

___ 22. Arareori am somnul agitat. 43. Majoritatea timpului parcă am un nod în gât.
___ 23. Nu-mi place de mine. 44. Nu mă pot simți relaxat, chiar dacă nu mă grăbesc.

24. Mușchii mei sunt destul de tensionați pe parcursul ___ 45. Arareori evit să vorbesc la evenimente sociale.
zilei.
46. Chiar dacă este necesar, uneori evit să pun întrebări
25. Când sunt acasă, de obicei încerc să nu rămân singur altora.
noaptea.
47. Foarte rar mă imaginez ca fiind nepopular printre
___ 26. Uneori obosesc ușor, chiar dacă nu lucrez din greu. prietenii mei.

27. Rar îmi fac griji pentru situații lipsite de importanță. 48. Am diaree o dată sau de mai multe ori pe lună.

30 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
7. Adesea am un sentiment de jenă. 28. Rareori râd din toată inima.

___ 8. Nervozitatea a devenit parte din viața mea. 29. De obicei îmi fac griji că nu voi fi în stare să fac față
dificultăților din viata mea. *
------ 9. Adesea am atacuri de amețeală.
,
30. Tind să evit să vorbesc cu cineva situat mai sus decât
___ 10. Câteodată nu mă pot gândi la altceva decât la mine, cum ar fi șeful meu.
îngrijorările mele.
31. Rareori mă trezesc pierdut în îngrijorări.
11. Arareori am dureri în piept.
32. Oriunde mă duc sau orice aș face, întotdeauna am un
12. Arareori mă simt la limită. sentiment de disconfort.
___ 13. Nu mă pot concentra pe o sarcină, din cauza ___ 33. Uneori evit să particip la discuții, chiar dacă știu
perturbării cauzate de gândurile necontrolate. foarte bine subiectul.
14. Rar mă simt voios. 34. Mâinile îmi tremură foarte rar.
15. Am gânduri perturbatoare persistente. 35. Uneori mă simt extrem de conștient de mine însumi.
16. Evit categoric să merg din nou în orice loc în care am 36. îmi fac griji că ceilalți m-ar putea înțelege greșit.
avut dificultăți (de exemplu, o întrunire socială sau pe
o stradă etc.). 37. Ocazional am senzația de furnicături în tot corpul.

17. Uneori mă gândesc la mine ca la o persoană 38. Rareori încerc să mă feresc de întrunirile sociale.
ineficientă.
39. Uneori mă simt fericit, dar acest sentiment dispare
18. Sentimentele îmi domină personalitatea atât de mult, repede.
încât n-am niciun control asupra lor. 40. Chiar dacă totul merge bine, mintea mea e ocupată
19. îmi fac multe griji când mă gândesc la o posibilă să-și imagineze idei supărătoare.
dezaprobare din partea celorlalți. 41. Rareori am palpitații.
___ 20. Adesea trăiesc un sentiment de exaltare. 42. Nu pot gândi clar despre nimic din cauza gândurilor
21. Arareori încerc să mă feresc de slujbe provocatoare. perturbatoare ce-mi apar în minte.

___ 22. Arareori am somnul agitat. 43. Majoritatea timpului parcă am un nod în gât.
___ 23. Nu-mi place de mine. 44. Nu mă pot simți relaxat, chiar dacă nu mă grăbesc.

24. Mușchii mei sunt destul de tensionați pe parcursul ___ 45. Arareori evit să vorbesc la evenimente sociale.
zilei.
46. Chiar dacă este necesar, uneori evit să pun întrebări
25. Când sunt acasă, de obicei încerc să nu rămân singur altora.
noaptea.
47. Foarte rar mă imaginez ca fiind nepopular printre
___ 26. Uneori obosesc ușor, chiar dacă nu lucrez din greu. prietenii mei.

27. Rar îmi fac griji pentru situații lipsite de importanță. 48. Am diaree o dată sau de mai multe ori pe lună.

30 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
49. Adesea mă surprind gândindu-mă la posibile situații
jenante.
50. De obicei mă simt în nesiguranță în viața mea.
51. Am o senzație de strânsoare în jurul gâtului.
52. De obicei evit să mă implic în activități sociale.
53. Sentimentul meu de nesiguranță izbucnește în orice
moment.
54. De obicei încerc să evit să merg pe străzi aglomerate.
55. întotdeauna mă simt iritabil.
56. Nu prea spun glume niciodată.
___ 57. Mă preocupă felul în care mă văd ceilalți.
58. Uneori am probleme de stomac.
59. Jumătate din gândurile mele sunt legate de tot felul
de îngrijorări.
60. încerc să evit să înfrunt alți oameni, chiar dacă au
profitat de mine.

Reprodus cu permisiunea dr. Falih Koksal, de la Universitatea din


Stirling, Scoția. Pentru mai multe informații, vezi: F. Koksal și D.G. Power
(1990). „Four Systems Anxiety Questionnaire (FSAQ): A Self-Report
Measure of Somatic, Cognitive, Behavioral, and Feeling Components.“
Journal of Personality Assessment, 54, 534-45.

SCORARE

La elaborarea Chestionarului anxietății în patru


sisteme s-a folosit o metodă diferită față de cea a con­
struirii celorlalte teste din această carte. Prin urmare,
sistemul de scorare este foarte diferit. Fiecare item are o
valoare pe o scală, iar pentru a-ți afla scorul pe cele patru
subscale și scorul total trebuie să aduni valorile fiecărui
item la care ai răspuns cu „Da“. Valorile fiecărui item și
ale subscalei căreia îi aparține sunt date mai jos. Pentru

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
a-ți afla scorul total, adună pur și simplu scorurile de pe
cele patru subscale.

Emoțională
J Cognitivă Comportamentală Somatică

2. 8,6 10. 8,1 4. 3,6 1. 6,6


7. 4,4 13. 8,5 5. 9,0 3. 7,9
8. 7,8 15. 7,8 16. 7,4 6. 6,7
12. 1,0 17. 4,5 21. 1,1 9. 8,5
14. 2,8 19. 6,4 25. 7,0 11. 1,4
18. 8,2 27. 1,0 28. 6,8 22. 1,3
20. 3,1 29. 7,0 30. 6,4 24. 8,2
23. 1,9 ' 31. 1,1 33. 6,0 26. 5,7
32. 7,9 36. 4,7 38. 1,1 34. 1,4
35. 5,2 40. 8,1 45. 1,1 37. 4,8
39. 3,7 42. 8,5 46. 6,8 41. 1,5
44. 6,9 47. 1,0 52. 7,7 43. 8,2
50. 6,1 49. 5,9 54. 7,5 48. 6,7
53. 7,5 57. 3,1 56. 4,6 51. 7,2
55. 7,3 59. 6,7 60. 6,4 58. 6,3

NORME

Scoruri Percentilă

Emoțio­ Cognitivă Comporta­ Somatică Total


nală mentală

31 42 33 31 128 85
24 33 27 25 105 70
17 24 20 19 81 50
10 15 13 13 57 30
3 6 7 7 34 15
DESPRE CHESTIONARUL
ANXIETĂȚII ÎN PATRU SISTEME

Psihologii știu de câteva decenii că anxietatea este


un concept cu multe fațete. Deși cu toții recunoaștem că
am simțit anxietate, realitatea este că experiența de a ne
„simți anxioși“ este, probabil, foarte diferită de felul în
care simt alții această emoție. Acum aproape treizeci de
ani, psihologul Peter Lang a descris trei moduri în care
poate fi resimțită anxietatea. Prima este componenta
cognitivă — ce-și spun oamenii lor înșiși sau ce le spun
celorlalți. De exemplu, un bărbat cu fobie de câini ar
putea spune: „Sunt îngrozit!“ când vede un rotweiller
alergând spre el. A doua componentă este reacția fiziolo­
gică sau somatică. în exemplul nostru, bărbatul cu fobie
de câini poate simți că-i sare inima sau că i se strânge
stomacul când zărește câinele. A treia componentă a
anxietății este cea comportamentală — ce face bărbatul
când vede câinele. Dacă se întoarce și o ia la fugă, putem
fi siguri că nu greșim trăgând concluzia că manifestă un
semn comportamental al anxietății.
Ce face acest concept atât de interesant este faptul
că între aceste trei componente ale anxietății nu există
o corespondență foarte bună. în exemplul nostru de
mai sus, bărbatul le poate spune altora că este îngrozit
de câini, dar poate să nu aibă o reacție fiziologică prea
pronunțată când vede un câine. Un al doilea exemplu
este un cuplu în care soția spune că are o teamă mode­
rată de vorbitul în public, dar, în ciuda afirmației ei că
are o ușoară frică, ea refuză toate invitațiile de a vorbi
unui grup, chiar dacă acest lucru ar fi benefic pentru
afacerea ei. Soțul ei, pe de altă parte, spune că inima îi
sare din piept și simte o teroare pură în timp ce vorbește
grupurilor, dar, cu toate acestea, se forțează să accepte

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
invitațiile. Nu putem folosi ceea ce spun oamenii despre
ei înșiși pentru a prezice cu oarecare precizie ce se
întâmplă în interiorul lor sau cum.se vor comporta.
Falih Koksal și Kevin Power au dus cu un pas mai
departe această conceptualizare. Ei au argumentat
că aspectul cognitiv al anxietății poate fi divizat mai
departe — în tipurile de autodeclarații verbale pe care le
fac oamenii și emoțiile subiective pe care le raportează.
Autodeclarațiile verbale sunt reprezentate de itemul 10,
„Câteodată nu mă pot gândi la altceva decât la îngrijoră­
rile mele“, în timp ce emoțiile subiective sunt exprimate
prin itemul 7, „Adesea am un sentiment de jenă“.
Cercetătorii au găsit suficiente dovezi care sprijină cele
patru dimensiuni distincte ale Chestionarului anxietății
în patru sisteme pe care l-au elaborat, deși au raportat că
autodeclarațiile verbale și emoțiile subiective erau strâns
legate între ele. Ca și cercetătorii dinaintea lor, au găsit o
suprapunere mult mai redusă între aceste două compo­
nente ale anxietății cognitive și anxietatea somatică sau
cea comportamentală.
Scorul la Chestionarul anxietății în patru sisteme îți
va permite să înțelegi mai bine cum resimți anxietatea.
Acest lucru este important, pentru că felul în care
trăiești această emoție are implicații importante în
gestionarea ei. Dacă scorul tău cel mai mare a fost la sub-
scala emoțională sau cognitivă, atunci e foarte probabil
să fie deosebit de utilă modificarea cognițiilor tale. Vom
discuta detaliat această abordare în capitolul 3, care
tratează depresia și Chestionarul gândurilor automate,
unde se aplică aceleași principii. Folosind itemii testului
ca ghid, identifică-ți cognițiile iraționale și notează
gânduri raționale, mai adaptative, pe care le poți folosi
în locul lor.
Dacă ai scorul cel mai mare la subscala somatică,
tehnicile de relaxare vor fi foarte eficiente. Psihologul
Amold Lazarus a lansat înregistrări audio ce te pot
ghida în acest gen de exerciții. Nu uita, va dura ceva
timp până îți vei modifica reacția corpului la situațiile
ce-ți provoacă anxietate, așa că ai răbdare, dar continuă
să practici cu regularitate și seriozitate.
O să zăbovim mai mult asupra anxietății comporta­
mentale. Dacă scorul tău cel mai mare a fost la această
scală, ești genul de persoană care evită anumite situații
pentru că anticipează că o vor face să se simtă anxioasă.
Oamenii care permit anxietății să le influențeze com­
portamentul tind să aibă o viață limitată, care, la rândul
ei, duce la depresie. Ca întotdeauna, dacă tendința ta de
a evita diferite situații este severă, ar trebui să consulți
un specialist în sănătate mentală. Pur și simplu nu este
nevoie să suferi așa. Dar dacă ai o anxietate comporta­
mentală mai moderată, te poți trata singur cu succes,
folosind o tehnică denumită „desensibilizare in vivo“.
Acest termen descrie un proces de depășire a anxietății
prin expunerea treptată a persoanei la situații de viață
reale ce produc anxietatea. Am cunoscut odată o femeie
care și-a tratat sigură cu succes agorafobia folosind
această tehnică, chiar dacă nu mai auzise de ea înainte.
Este o abordare simplă, ce poate fi foarte eficientă.
Această femeie, o voi numi Susan, dezvoltase o frică
de a-și părăsi casa, la puțin timp după nașterea primului
ei copil. în câteva luni, frica ei era atât de puternică,
încât nu se aventura dincolo de ușa de intrare dacă nu
era însoțită de soțul ei. După ce a suferit încă alte câteva
luni din cauza acestei anxietăți debilitante, a decis că
trebuie să facă ceva în această privință. Intuitiv a ajuns
la concluzia că cel mai bun mod de a-și depăși frica era
s-o atace cu pași mici. Astfel, scopul ei pentru prima
săptămână era doar să treacă de ușa de la intrare și să
stea pe propria verandă intervale scurte de timp. în
prima zi a putut face acest lucru timp de mai puțin de un

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
minut, dar, la sfârșitul săptămânii, putea sta afară zece
minute fără să simtă disconfort. Următorul ei scop a fost
să traverseze curtea, ca să-și verifice cutia poștală. Acest
lucru i-a luat aproape două săptămâni. La început, făcea
doar câțiva pași dincolo de verandă și se simțea copleșită
de anxietate. Dar în fiecare zi se forța să facă un pas în
plus, iar la sfârșitul celei de-a doua săptămâni putea sta
lângă cutia poștală verificându-și corespondența fără
nici urmă de panică.
De fiecare dată când Susan își atingea un scop, își
fixa un altul un pic mai ambițios. Progresul ei era lent,
dar solid, iar la sfârșitul anului Susan putea să meargă
oriunde dorea. Timp de mai multe luni s-a simțit mereu
„pe muchie de cuțit“ în timpul acestor excursii, și uneori
anxietatea devenea foarte intensă. în timpul acestor
episoade, trăgea mașina pe dreapta sau se așeza pe o
bancă până când simțea că s-a relaxat.
Alții care au suferit de agorafobie se pot minuna de
voința lui Susan, dar terapeuții comportamentali, care
predau această tehnică, vor argumenta că nu voința, ci
„priceperea“ ei i-au permis să-și depășească frica. Deși
nu avea cunoștințe de psihologie comportamentală,
Susan a fost capabilă să aplice cu pricepere aceste
tehnici pentru a face față situației ei. Elementul-cheie au
fost perseverența ei și faptul că nu s-a dat bătută.

3*7f
CAT DE DEPRIMAT ESTI?
J
CHESTIONARUL GÂNDURILOR AUTOMATE

Mai jos sunt enumerate diferite gânduri ce le apar


oamenilor în cap. Citește fiecare gând și arată cât de
frecvent ți-a apărut acel gând (dacă ți-a apărut) în ultima
săptămână. Citește fiecare item cu atenție și indică
răspunsul adecvat folosind scala de mai jos.

5 = Tot timpul
4 = Adesea
3 = Moderat
2 = Uneori
1 = Deloc

1. Mă simt de parcă aș fi împotriva întregii lumi.


2. Nu sunt bun de nimic.
3. De ce nu reușesc niciodată?
4. Nimeni nu mă înțelege.
5. Am dezamăgit oamenii.
6. Nu cred că mai pot continua.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
7. Aș fi vrut să fiu un om mai bun.
8. Sunt atât de slab.
9. Viața mea nu se îndreaptă încotro vreau eu.
10. Sunt așa de dezamăgit de mine. " '
11. Nimic nu-mi mai face plăcere.
12. Nu mai suport.
13. Nu pot să încep.
14. Ce nu e în regulă cu mine?
15. Aș fi vrut să fiu în altă parte.
16. Nu pot închega lucrurile.
17. Mă urăsc.
18. Sunt un om de nimic.
19. Aș vrea să pot dispărea.
20. Ce se întâmplă cu mine?
21. Sunt un ratat.

, mea e un dezastru.
------- 22. Viata
23. Sunt un eșec.
24. N-o să reușesc niciodată.
25. Mă simt atât de neajutorat.
26. Ceva trebuie să se schimbe.
27. Trebuie să fie ceva în neregulă cu mine.
28. Viitorul meu e sumbru.
29. Pur și simplu nu are rost.
30. Nu pot să termin nimic.

Reprodus cu permisiunea dr. Steven D. Hollon, de la Universitatea


Vanderbilt. Pentru mai multe informații, vezi: S.D. Hollon și P.C. Kendall
(1980). „Cognitive Self-Statements in Depression: Development of an
Automatic Thoughts Questionnaire“. Cognitive Therapy and Research, 4,
383-95.
SCORARE

Pentru a-ți afla scorul, pur și simplu adună răspunsu­


rile la cei 30 de itemi.

NORME

Scor Percentilă

60 85
55 70
49 50
43 30
38 15

DESPRE CHESTIONARUL
GÂNDURILOR AUTOMATE

Am aflat multe despre depresie în ultimele decenii.


O mare parte dintre cercetări s-au focalizat pe bazele
biologice ale depresiei, ceea ce a dus la apariția de
medicamente noi și eficiente. Și, deși nu e nicio îndoială
că aceste progrese au îmbunătățit calitatea vieții a
nenumărați oameni, există totuși câțiva, printre care
și subsemnatul, care sunt îngrijorați că abordarea
biologică a depresiei a fost supraestimată. Trăim într-o
perioadă în care Prozacul este unul dintre medicamen­
tele prescrise cel mai mult, nu doar de către psihiatri, ci
și de întreaga familie a practicienilor din domeniu. Deși
pare o soluție simplă la problemele vieții, am motive

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
serioase să cred că o pilulă nu este întotdeauna cea mai
bună soluție pentru depresie.
Printre cei cu o doză sănătoasă de scepticism în
privința ideii că medicamentele sunt întotdeauna cel mai
bun răspuns se află și autorii Chestionarului gândurilor
automate, dr. Steven Hollon și dr. Philip Kendall. Ei
susțin că gândurile joacă un rol esențial. Câțiva cercetă­
tori au adunat dovezi convingătoare că anumite gânduri
sau cogniții pot atât iniția, cât și menține un episod
depresiv. Hollon și Kendall au elaborat Chestionarul
gândurilor automate pentru a evalua tipurile de cog­
niții ce sunt asociate cu depresia. Scopul lor a fost să
creeze un test care să fie util în măsurarea progreselor
psihoterapie!, dar el le poate fi util și celor predispuși
să aibă acest tip de emoții. Dacă ai asemenea episoade
și ai avut un scor ridicat la acest test, sunt șanse extrem
de mari ca, prin modificarea gândurilor tale automate,
să te simți considerabil mai bine. Nu uita că normele
au fost întocmite pornind de la studenți care nu suferă
de depresie. Deci, chiar dacă scorul tău a fost peste
percentila 85, asta nu înseamnă neapărat că suferi de
depresie gravă. Dar, ca întotdeauna, dacă bănuiești că
suferi de depresie, ar trebui să consulți un specialist în
sănătate mentală.
Știu foarte bine că modificarea gândurilor automate
este mai ușor de zis decât de făcut, dar, prin eforturi
concertate, se poate realiza. Primul pas este să recunoști
că tipurile de gânduri reflectate în itemii acestui test
sunt iraționale, Într-adevăr — dar această recunoaștere
este adesea dificilă pentru cei deprimați. De pildă, acum
câțiva ani aveam o clientă care venise în terapie pentru
depresie. Această tânără era pe punctul de a absolvi o
universitate prestigioasă și fusese acceptată la o școală
postuniversitară de același calibru, unde își planificase
să obțină doctoratul. Sună impresionant, nu-i așa? Ei
bine, ea era deprimată pentru că era „un eșec total“. Ca îți vine cu unul mai realist, pozitiv. Dacă, de pildă, ai
dovadă aducea faptul că fusese respinsă de prima facul­ gândul persistent că ești un ratat, ține la îndemână
tate pentru care optase și că doi colegi de clasă avuseseră un gând substitut. Acesta ar puteați: „Da, am eșuat
medii mai mari decât ea. în acel proiect, dar data viitoare voi fi pregătit și o să
Ceea ce pare evident unui observator extern poate mă descurc mai bine“. Un alt gând bun ar fi: „Da, am
fi imposibil de crezut pentru o persoană deprimată. eșuat în acel proiect, dar o să-mi trec în revistă toate
Nu sunt sigur dacă am convins-o vreodată complet pe succesele pe care le-am avut“. Gândurile pot fi niște
această tânără că evaluarea propriei persoane drept obiceiuri, asemeni comportamentelor. Așa cum poți
ratată era irațională. Spre sfârșitul scurtei noastre învinge prostul obicei de a-ți roade unghiile, folosind
terapii, spunea ceea ce trebuie și a declarat că se simte un comportament substitut ori de câte ori apare nevoia
mai bine, dar eu bănuiesc că ea a continuat să aibă con­ stringentă de a-ți roade unghiile, la fel îți poți modifica
vingerea că era ratată pentru că n-a ieșit șefă de promoție obiceiul gândurilor automate negative printr-un
și nu a fost acceptată la facultatea cea mai prestigioasă. efort susținut de înlocuire a lor cu gânduri realiste
Adevărul este că tipurile de gânduri pe care le au mai pozitive.
oamenii pot fi, și adesea chiar sunt, independente de Această modalitate de tratare a depresiei este numită
ceea ce fac oamenii cu viața lor. Cu toții cunoaștem terapie cognitivă. Aaron Beck este cel care a articulat
persoane cărora pare să nu le iasă nimic din tot ce această teorie, el sugerând că persoanele deprimate
încearcă, dar care rămân totuși convinși că singura lor tind să facă mai multe tipuri de erori logice în gândirea
problemă este faptul că ceilalți nu vor să le recunoască lor. Două asemenea erori făcute în mod obișnuit sunt
uriașa valoare. Important este că, și dacă avem dezamă­ exagerarea și minimalizarea — erori pe care le făcea
giri, nu suntem îndreptățiți să tragem concluzia că nu tânăra mea clientă descrisă mai sus. Ea își exagera
suntem buni de nimic sau că suntem condamnați la o eșecurile — și anume „eșecul“ de a nu fi terminat prima
viață de eșecuri. pe clasă și eșecul de a nu fi fost admisă la prima facultate
Primul pas în modificarea gândurilor automate ce pentru care optase. Incapacitatea ei de a se bucura că
contribuie la depresie este să parcurgeți lista de itemi și terminase a treia pe clasă și că a fost admisă la una din
să găsiți versiuni mai realiste pentru cele pe care le aveți. facultățile cele mai bune din țară era rezultatul tendinței
De pildă, cei mai deprimați gândesc itemul 21, „Sunt un ei spre minimalizare. O altă eroare comună descrisă de
ratat“. Pot chiar să dea ca exemplu un eșec sau două, Beck este inferența arbitrară. Un exemplu este persoana
pentru a arăta ce ratați sunt ei. Dar cu toții am auzit de care crede că o pană de cauciuc este dovada faptului că
oameni care au avut nenumărate eșecuri înainte să-și ea este o ratată. Persoanele deprimate interpretează
atingă scopurile. Experiența unui eșec nu este nimic adesea evenimentele impersonale ca fiind dovezi ale
mai mult decât... experiența unui eșec. Nu face din tine eșecurilor lor ca ființe umane.
un ratat. Convingerea cercetătorilor precum Hollon, Kendall
Următorul pas reprezintă depunerea unor eforturi și Beck, conform căreia cognițiile sunt esențiale, este
concertate pentru a substitui fiecare gând negativ care susținută de faptul că terapia cognitivă poate fi la fel

43
^ DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE

4 X DE PERSONALITATE
bine, ea era deprimată pentru că era „un eșec total“. Ca îți vine cu unul mai realist, pozitiv. Dacă, de pildă, ai
dovadă aducea faptul că fusese respinsă de prima facul­ gândul persistent că ești un ratat, ține la îndemână
tate pentru care optase și că doi colegi de clasă avuseseră un gând substitut. Acesta ar puteați: „Da, am eșuat
medii mai mari decât ea. în acel proiect, dar data viitoare voi fi pregătit și o să
Ceea ce pare evident unui observator extern poate mă descurc mai bine“. Un alt gând bun ar fi: „Da, am
fi imposibil de crezut pentru o persoană deprimată. eșuat în acel proiect, dar o să-mi trec în revistă toate
Nu sunt sigur dacă am convins-o vreodată complet pe succesele pe care le-am avut“. Gândurile pot fi niște
această tânără că evaluarea propriei persoane drept obiceiuri, asemeni comportamentelor. Așa cum poți
ratată era irațională. Spre sfârșitul scurtei noastre învinge prostul obicei de a-ți roade unghiile, folosind
terapii, spunea ceea ce trebuie și a declarat că se simte un comportament substitut ori de câte ori apare nevoia
mai bine, dar eu bănuiesc că ea a continuat să aibă con­ stringentă de a-ți roade unghiile, la fel îți poți modifica
vingerea că era ratată pentru că n-a ieșit șefă de promoție obiceiul gândurilor automate negative printr-un
și nu a fost acceptată la facultatea cea mai prestigioasă. efort susținut de înlocuire a lor cu gânduri realiste
Adevărul este că tipurile de gânduri pe care le au mai pozitive.
oamenii pot fi, și adesea chiar sunt, independente de Această modalitate de tratare a depresiei este numită
ceea ce fac oamenii cu viața lor. Cu toții cunoaștem terapie cognitivă. Aaron Beck este cel care a articulat
persoane cărora pare să nu le iasă nimic din tot ce această teorie, el sugerând că persoanele deprimate
încearcă, dar care rămân totuși convinși că singura lor tind să facă mai multe tipuri de erori logice în gândirea
problemă este faptul că ceilalți nu vor să le recunoască lor. Două asemenea erori făcute în mod obișnuit sunt
uriașa valoare. Important este că, și dacă avem dezamă­ exagerarea și minimalizarea — erori pe care le făcea
giri, nu suntem îndreptățiți să tragem concluzia că nu tânăra mea clientă descrisă mai sus. Ea își exagera
suntem buni de nimic sau că suntem condamnați la o eșecurile — și anume „eșecul“ de a nu fi terminat prima
viață de eșecuri. pe clasă și eșecul de a nu fi fost admisă la prima facultate
Primul pas în modificarea gândurilor automate ce pentru care optase. Incapacitatea ei de a se bucura că
contribuie la depresie este să parcurgeți lista de itemi și terminase a treia pe clasă și că a fost admisă la una din
să găsiți versiuni mai realiste pentru cele pe care le aveți. facultățile cele mai bune din țară era rezultatul tendinței
De pildă, cei mai deprimați gândesc itemul 21, „Sunt un ei spre minimalizare. O altă eroare comună descrisă de
ratat“. Pot chiar să dea ca exemplu un eșec sau două, Beck este inferența arbitrară. Un exemplu este persoana
pentru a arăta ce ratați sunt ei. Dar cu toții am auzit de care crede că o pană de cauciuc este dovada faptului că
oameni care au avut nenumărate eșecuri înainte să-și ea este o ratată. Persoanele deprimate interpretează
atingă scopurile. Experiența unui eșec nu este nimic adesea evenimentele impersonale ca fiind dovezi ale
mai mult decât... experiența unui eșec. Nu face din tine eșecurilor lor ca ființe umane.
un ratat. Convingerea cercetătorilor precum Hollon, Kendall
Următorul pas reprezintă depunerea unor eforturi și Beck, conform căreia cognițiile sunt esențiale, este
concertate pentru a substitui fiecare gând negativ care susținută de faptul că terapia cognitivă poate fi la fel

43
^ DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE

4 X DE PERSONALITATE
de eficientă ca medicația în tratamentul depresiei.
Dezbaterea nu s-a încheiat, dar după tratament s-a
concluzionat că există motive solide pentru a crede că
cei ce fac terapie cognitivă au șanse mai mici de recădere
decât cei ce primesc medicație. Bănuiesc că disputa
privind care formă de tratament este mai bună nu se va
rezolva prea curând, dar există dovezi clare ce arată că
modificarea cognițiilor poate juca un rol foarte impor­
tant în ameliorarea depresiei pentru mulți oameni.
Este o muncă grea, dar vă încurajez s-o încercați, dacă
depresia este una din barierele voastre în calea unei vieți CINE ÎTI CONTROLEAZĂ SOARTA?
mai fericite și plină de satisfacții. £

INVENTARUL COMPORTAMENTULUI PERSONAL

Următoarele afirmații descriu părerea oamenilor


despre ei înșiși și ceilalți. Citește cu atenție fiecare
afirmație, apoi marchează cât de mult ești de acord sau
nu, folosind scala de mai jos:

5 - Foarte de acord
4 = De acord
3 - Nici de acord, nici nu dezaprob
2 = Dezaprob
1 = Dezaprob puternic

1. Trăiesc prea mult după standardele altora.


___ 2. Pentru a mă înțelege cu ceilalți și a fi plăcut, tind să
fiu ceea ce se așteaptă oamenii să fiu, nu altfel.
___ 3. Presupun că mă dau în spectacol pentru a-i
impresiona pe ceilalți. Știu că nu sunt persoana care
pretind că sunt.
___ 4. îmi schimb opinia (sau modul de a face lucrurile)
pentru a face pe plac altcuiva.

DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE 45
de eficientă ca medicația în tratamentul depresiei.
Dezbaterea nu s-a încheiat, dar după tratament s-a
concluzionat că există motive solide pentru a crede că
cei ce fac terapie cognitivă au șanse mai mici de recădere
decât cei ce primesc medicație. Bănuiesc că disputa
privind care formă de tratament este mai bună nu se va
rezolva prea curând, dar există dovezi clare ce arată că
modificarea cognițiilor poate juca un rol foarte impor­
tant în ameliorarea depresiei pentru mulți oameni.
Este o muncă grea, dar vă încurajez s-o încercați, dacă
depresia este una din barierele voastre în calea unei vieți CINE ÎTI CONTROLEAZĂ SOARTA?
mai fericite și plină de satisfacții. £

INVENTARUL COMPORTAMENTULUI PERSONAL

Următoarele afirmații descriu părerea oamenilor


despre ei înșiși și ceilalți. Citește cu atenție fiecare
afirmație, apoi marchează cât de mult ești de acord sau
nu, folosind scala de mai jos:

5 - Foarte de acord
4 = De acord
3 - Nici de acord, nici nu dezaprob
2 = Dezaprob
1 = Dezaprob puternic

1. Trăiesc prea mult după standardele altora.


___ 2. Pentru a mă înțelege cu ceilalți și a fi plăcut, tind să
fiu ceea ce se așteaptă oamenii să fiu, nu altfel.
___ 3. Presupun că mă dau în spectacol pentru a-i
impresiona pe ceilalți. Știu că nu sunt persoana care
pretind că sunt.
___ 4. îmi schimb opinia (sau modul de a face lucrurile)
pentru a face pe plac altcuiva.

DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE 45
5. Trebuie să fiu atent la petreceri și întruniri sociale,
pentru că mi-e teamă să nu spun sau să fac lucruri
care să le displacă celorlalți.
6. în clasă sau într-un grup e puțin probabil să-mi
exprim opinia, deoarece mă tem că alții și-ar
putea face o părere proastă despre acea opinie sau
despre mine.
7. Rămân tăcut sau spun „minciuni nevinovate“ în
compania prietenilor mei, pentru a nu le dezvălui
faptul că sunt altfel (sau gândesc altfel) decât ei.
8. Sunt multe aspecte ale comportamentului meu asupra
cărora am foarte puțin control.
9. Adesea constat că înclinațiile mele au foarte mică
legătură cu ceea ce fac sau spun.
10. Am probleme cu respectarea ordinelor, pentru că
adesea acestea contravin propriilor mele înclinații.
11. întotdeauna pun în practică ceea ce spun.
12. în esență, mă pricep să-mi urmăresc planurile.
13. Niciodată nu arunc vorbe în vânt.
14. Am propriul cod de comportament și-l urmez punct
cu punct.
15. întregul comportament al unei persoane ar trebui
Canalizat spre câteva scopuri personale precise
și clare.
16. „A spune lucrurilor pe nume“ este întotdeauna cea
mai bună politică.
17. Pot ține discursuri inopinate chiar și pe teme despre
care n-am aproape nicio informație.
18. Probabil că aș fi un actor bun, fiindcă pot juca
orice rol.
19. Nu mi-e deloc greu să-mi schimb comportamentul,
astfel încât să fie potrivit pentru diferiți oameni și în
situații diferite.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
20. în discuțiile informale, susțin adesea o poziție lipsită
de popularitate pentru a-i face pe oameni să se
gândească mai bine la ceea ce vor să^spună.
___ 21. Pot argumenta doar ideile în care cred cu tărie.
22. Cred că e foarte greu să anticipezi cum se vor
comporta oamenii.
___ 23. O mare parte din comportament nu poate fi
anticipată.
24. Unele lucruri pe care prietenii mei decid să le facă
sunt adesea o mare surpriză pentru mine.
25. Chiar și după ce ajungi să cunoști bine o persoană,
comportamentul său te va surprinde adeseori.
26. De obicei știu destul de bine cum o să mă comport
într-o anumită situație.
5

27. De obicei știu ce vor face prietenii mei.


28. Cred că majoritatea oamenilor sunt foarte predictibili.
29. După ce ajungi să cunoști bine o persoană, poți
spune, de obicei, ce va face.

Reprodus cu permisiunea dr. Bany E. Collins. Pentru mai multe infor­


mații, vezi: B.E. Collins, J.C. Martin, R.D. Ashmore și L. Ross (1973).
„Some Dimensions of the Internal-External Metaphor in Teories of
Personality“. Journal of Personality, 41, 472-92.

SCORARE

Primul pas este inversarea scorului (5 = 1, 4 = 2, 3 =


3, 2 = 4 și 1 = 5) pentru următorii itemi: 10, 21, 26, 27,
28 și 29. După inversarea scorului, îți poți afla scorurile
pe patru subscale. Direcția celălalt (DC) este compusă
din itemii 1-10; direcția interior (DI) constă în itemii
11-16; lipsa constrângerilor asupra comportamentului
(LC) este compusă din itemii 17-21; predictibilitatea
comportamentului (Pr) este compusă din itemii 22-29.
NORME

Scoruri Percentilă

DC DI LC Pr
28 24 17 26 85
25 22 15 24 70
22 20 13 21 50
19 18 11 18 30
16 16 9 16 15

DESPRE INVENTARUL
COMPORTAMENTULUI PERSONAL

Filosofii, poeții, romancierii și, desigur, psihologii


s-au implicat într-o dispută vie privind factorii ce
determină comportamentul uman. De o parte sunt cei
ce susțin că oamenii sunt prizonierii forțelor sociale,
cărora nu le pot rezista. Această concepție sugerează
că noi toți ne conformăm, într-o măsură mai mare sau
mai mică, așteptărilor pe care le au ceilalți de la noi. De
cealaltă parte sunt cei ce cred că fiecare persoană are
o configurație unică, ce se dezvoltă din predispozițiile
biologice și experiențele copilăriei timpurii. Această
concepție sugerează că un anumit comportament este
determinat de forțe ce există în fiecare individ.
Psihologul Iulian Rotter a intrat în această dispută
în anii 1960, când a propus o dimensiune a persona­
lității numită locul intem/extem al controlului. Rotter
a argumentat că oamenii diferă în felul în care percep
lumea. Cei cu scor mare spre capătul „intern“ al scalei
credeau că dețin controlul, că eforturile lor contau în

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
desfășurarea propriei vieți. Cei ce au avut scor mare spre
capătul „extern“ al scalei credeau că norocul sau alte
persoane puternice le controlau soarta. Scala lui Rotter
a inspirat mii de studii de cercetare, devenind clar că
această dimensiune, intem/extem, avea implicații
importante în multe situații. în general, oamenii cu un
loc al controlului intern păreau să aibă un nivel mai
ridicat de adaptare psihologică. Deoarece credeau că
eforturile lor au efect, erau mult mai activi în sporirea
șanselor de a obține ce-și doreau de la viață. Oamenii cu
un loc al controlului extern aveau tendința să resimtă
mai multă depresie și anxietate și vedeau lumea ca pe un
loc înfricoșător, ostil.
Psihologul american Barry Collins de la UCLA și
colegii săi au fost intrigați de această conceptualizare,
dar au argumentat că această dimensiune intem/extem
era mult mai complexă decât sugerase Rotter. Testul lor,
Inventarul comportamentului personal, a fost elaborat
pentru a explora mai departe aceste idei. După cum
puteți vedea din test și din sistemul de scorare, ei au
conchis că existau patru dimensiuni relevante pentru
modul în care privim lumea, prima fiind ceea ce ei au
numit Direcția celălalt. Oamenii cu scoruri mari pe
această scală se simt presați să se conformeze așteptă­
rilor celorlalți. Stima lor de sine scăzută îi face să devină
anxioși la gândul că ar putea face sau spune ceva ce le-ar
putea displace celor din jurul lor. Ca urmare, se simt
mai degrabă lipsiți de puterea de a-și controla direcția
propriei vieți.
A doua dimensiune este numită Direcția interior și,
după cum sugerează însuși numele, cei cu scoruri ridi­
cate pe această scală au un plan interior sau un giroscop
psihologic, ca să folosim termenul lui Collins, care le
ghidează comportamentul. Acești oameni, asemeni celor
cu loc al controlului intern la Rotter, au o idee clară în
privința direcției pe care vor s-o aibă viața lor și consi­
deră că au resursele pentru a ajunge unde vor.
Lipsa constrângerilor este cea de-a treia dimensiune.
Oamenii cu scoruri mari pe această scală pot fi carac­
terizați drept spirite libere și creative. Collins și colegii
săi au speculat că asemenea oameni pot avea un sine
actualizat în sensul unei flexibilități de a fi spontani și
de a se adapta la o largă varietate de situații. Totuși, un
sceptic ar putea argumenta că cei cu scoruri mari aici
sunt cameleonici și nu-i interesează deloc sau aproape
deloc ce este potrivit sau nepotrivit. Cred că un scor
între percentila 50 și 70 este optim. Este dezirabil să ai
flexibilitatea de a te adapta în situații diferite, dar cred
că la fel de important este și un giroscop psihologic.
în fine, cea de-a patra dimensiune este
Predictibilitatea comportamentului, ce include atât
comportamentul propriei persoane, cât și comporta­
mentul celorlalți. Oamenii cu scoruri mari la această
scală au mai multă încredere în capacitatea lor de a
înțelege lumea. Indiferent dacă direcția lor este interi­
oară sau exterioară, ei cred că viața lor poate fi înțeleasă,
deci sigură. Cei cu scoruri scăzute pe această scală tind
să vadă viața ca fiind mai degrabă haotică, deci pericu­
loasă. Le este dificil să aibă încredere în consecințele
acțiunilor lor.
Inventarul comportamentului personal mi se pare
absolut fascinant, deoarece Collins a demonstrat că cele
patru dimensiuni de pe scala sa sunt independente.
Spre deosebire de Rotter, al cărui test sugera că o
persoană poate avea locul controlului fie în exterior, fie
în interior, Collins a descoperit că poți obține scoruri
ridicate atât la subscala Direcția celălalt, cât și la Direcția
interior. La fel, subscalele Lipsa constrângerilor și
Predictibilitatea comportamentului sunt independente
de celelalte subscale. Aceasta înseamnă că o persoană

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
poate avea orice număr de combinații de scoruri pe
diferitele scale. Este nevoie de alte cercetări înainte să
înțelegem clar implicațiile potențialelor profiluri, dar
înclin să cred că profilul care indică cel mai înalt grad
de adaptabilitate ar fi un scor scăzut la subscala Direcția
celălalt, scoruri mari la subscalele Direcția interior
și Predictibilitatea comportamentului și, după cum
am arătat mai înainte, un scor moderat spre mare la
subscala Lipsa constrângerilor. Presupun că asemenea
oameni nu vor fi influențați nejustificat de așteptările
altora, vor avea încredere că eforturile lor au efect și că
lumea este un loc sigur, predictibil. De asemenea, ar fi
suficient de liberi de constrângerile atât interioare, cât
și exterioare, astfel încât să fie spontani și creativi atunci
când este potrivit. Mi-aș fi dorit să mă fi putut apropia
ceva mai mult de acest profil ideal.
5. Situația de a fi ignorat sau de a fi ciudat la o petrecere
mi-ar reduce sentimentul stimei de sine.
6. Unele situații din viață sunt cu adevărat cumplite.
7. în unele domenii, în mod clar ar trebui să fiu mai
competent.
8. Părinții mei ar trebui să fie rezonabili în ceea
ce-mi cer.
9. Există lucruri pe care pur și simplu nu le suport.
10. Sentimentul stimei de sine nu este mai ridicat
datorită succeselor mele la școală sau la serviciu.
CÂT ESTI DE RATIONAL?
J i 11. Modul în care se comportă unii copii este pur și
simplu groaznic.
CHESTIONARUL CREDINȚELOR PERSONALE
12. Categoric, n-ar fi trebuit să fac anumite greșeli
evidente în viața mea.
13. Chiar dacă mi-au promis ceva, iar pentru mine e
Oamenii au diferite idei și credințe. Ne interesează important, prietenii mei nu sunt obligați să facă ce
vreau eu.
opinia ta în legătură cu următoarele afirmații. Folosind
scala de mai jos, alege numărul ce reflectă cel mai bine 14. Nu mă descurc când prietenii (sau copiii) mei se
poartă imatur, nebunește sau inadecvat.
ceea ce crezi despre fiecare afirmație.
15. Există oameni buni și oameni răi, și îți poți da seama
de asta urmărind ceea ce fac.
1 = Total de acord
16. Sunt momente în care se întâmplă lucruri
2 = De acord în mare măsură îngrozitoare.
3 = De acord în mică măsură 17. Nu există ceva ce trebuie să fac obligatoriu în viață.
4 = Dezaprob în mică măsură
18. Copiii trebuie să învețe până la urmă să-și asume
5 = Dezaprob în mare măsură obligațiile pe care le au.
6 = Dezaprob total
19. Uneori pur și simplu nu-mi pot tolera rezultatele
slabe la școală sau serviciu.
___ 1. A avea de-a face cu unii oameni poate fi foarte 20. Chiar și când fac greșeli grave ori costisitoare sau
neplăcut, dar niciodată oribil sau îngrozitor. când îi rănesc pe ceilalți, valoarea mea personală nu
___ 2. Când fac o greșeală, îmi spun adesea: „N-ar fi trebuit se schimbă.
să fac asta“. 21. Ar fi groaznic dacă n-aș reuși să-i mulțumesc pe cei
3. Categoric, oamenii trebuie să se supună legii. dragi.

___ 4. Nu există nimic ce să „nu suport“. 22. Aș vrea să mă descurc mai bine la școală (serviciu),
dar asta nu e ceva absolut obligatoriu.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
5. Situația de a fi ignorat sau de a fi ciudat la o petrecere
mi-ar reduce sentimentul stimei de sine.
6. Unele situații din viață sunt cu adevărat cumplite.
7. în unele domenii, în mod clar ar trebui să fiu mai
competent.
8. Părinții mei ar trebui să fie rezonabili în ceea
ce-mi cer.
9. Există lucruri pe care pur și simplu nu le suport.
10. Sentimentul stimei de sine nu este mai ridicat
datorită succeselor mele la școală sau la serviciu.
CÂT ESTI DE RATIONAL?
J i 11. Modul în care se comportă unii copii este pur și
simplu groaznic.
CHESTIONARUL CREDINȚELOR PERSONALE
12. Categoric, n-ar fi trebuit să fac anumite greșeli
evidente în viața mea.
13. Chiar dacă mi-au promis ceva, iar pentru mine e
Oamenii au diferite idei și credințe. Ne interesează important, prietenii mei nu sunt obligați să facă ce
vreau eu.
opinia ta în legătură cu următoarele afirmații. Folosind
scala de mai jos, alege numărul ce reflectă cel mai bine 14. Nu mă descurc când prietenii (sau copiii) mei se
poartă imatur, nebunește sau inadecvat.
ceea ce crezi despre fiecare afirmație.
15. Există oameni buni și oameni răi, și îți poți da seama
de asta urmărind ceea ce fac.
1 = Total de acord
16. Sunt momente în care se întâmplă lucruri
2 = De acord în mare măsură îngrozitoare.
3 = De acord în mică măsură 17. Nu există ceva ce trebuie să fac obligatoriu în viață.
4 = Dezaprob în mică măsură
18. Copiii trebuie să învețe până la urmă să-și asume
5 = Dezaprob în mare măsură obligațiile pe care le au.
6 = Dezaprob total
19. Uneori pur și simplu nu-mi pot tolera rezultatele
slabe la școală sau serviciu.
___ 1. A avea de-a face cu unii oameni poate fi foarte 20. Chiar și când fac greșeli grave ori costisitoare sau
neplăcut, dar niciodată oribil sau îngrozitor. când îi rănesc pe ceilalți, valoarea mea personală nu
___ 2. Când fac o greșeală, îmi spun adesea: „N-ar fi trebuit se schimbă.
să fac asta“. 21. Ar fi groaznic dacă n-aș reuși să-i mulțumesc pe cei
3. Categoric, oamenii trebuie să se supună legii. dragi.

___ 4. Nu există nimic ce să „nu suport“. 22. Aș vrea să mă descurc mai bine la școală (serviciu),
dar asta nu e ceva absolut obligatoriu.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
___ 23. Cred că oamenii n-ar trebui sub nicio formă să se
poarte greșit în public.
24. Pur și simplu nu pot suporta multă presiune și stres.
25. Aprobarea sau dezaprobarea prietenilor sau familiei
nu-mi afectează propria valoare.
26. Ar fi un ghinion, dar în mod cert nu o catastrofă, ca
cineva din familia mea să aibă probleme medicale
serioase.
27. Categoric, trebuie să fac foarte bine tot ce decid să fac.
28. în general este în regulă ca adolescenții să se poarte
diferit, mâncând pizza la micul dejun și lăsându-și
hainele și cărțile împrăștiate pe jos în camera lor.
29. Nu suport unele lucruri făcute de prietenii mei sau de
membrii familiei.
30. Cineva care greșește grav sau le face rău altora în mod
repetat este „un om rău“.
___ 31. Ar fi îngrozitor dacă cineva drag ar avea probleme
psihice grave și ar trebui internat.
___ 32. Trebuie să mă asigur că totul merge bine în aspectele
importante ale vieții mele.
33. Dacă e vorba despre ceva important pentru mine,
prietenii apropiați ar trebui să vrea să-mi facă
favorurile pe care li le cer.
___ 34. Pot tolera cu ușurință unele situații foarte neplăcute
și interacțiuni neconfortabile sau ciudate cu prietenii.
35. Felul în care mă evaluează alții (prieteni, șefi,
profesori) este foarte important pentru felul în care
mă auto evaluez.
___ 36. Este groaznic când prietenii mei se comportă greșit și
inadecvat în public.
37. în mod clar, ar trebui să nu fac unele dintre greșelile
pe care le fac.
38. Membrii familiei mele nu sunt obligați să se poarte
așa cum vreau eu.
39. Este insuportabil când o grămadă de lucruri
merg prost.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
40. Adesea mă autoevaluez pe baza succesului meu
la serviciu sau la școală ori pe baza realizărilor
mele sociale.
41. Ar fi îngrozitor dacă aș eșua complet la școală
sau serviciu.
42. Nu văd de ce ar trebui să fiu o persoană mai bună
decât sunt.
43. în mod clar există lucruri pe care ceilalți nu trebuie să
le facă.
44. Sunt anumite lucruri la colegii de serviciu (sau de
școală) pe care pur și simplu nu le pot suporta.
45. Probleme emoționale sau legale serioase mi-ar
diminua stima de sine.
46. Nici chiar situațiile foarte rele sau dezagreabile, cum
ar fi eșecul, pierderea unei sume mari de bani ori a
serviciului, nu sunt îngrozitoare.
47. Există motive serioase pentru care nu trebuie să fac
greșeli la școală sau la serviciu.
48. în mod categoric, prietenii mei și familia ar trebui să
se poarte mai bine cu mine decât o fac uneori.
49. Pot accepta cu ușurință momentele în care prietenii
mei nu se comportă așa cum mă aștept de la ei.
50. Este important să-i învățăm pe copii că pot deveni
„băiat cuminte“ și „fetiță cuminte“ obținând rezultate
bune la școală și câștigând aprobarea părinților lor.

Reprodus cu permisiunea dr. Howard Kassinove. Pentru mai multe


informații, vezi: T. Demaria, H. Kassinove și C. Dill (1989). „Psychometric
Properties of the Survey of Rațional Beliefs: A Rational-Emotive Measure
of Irrational Thinking“. Journal ofPersonalityAssessment 53, 329-41.

SCORARE

Mai întâi, trebuie să inversezi scorul (1 = 6, 2 = 5,3 =


4, 4 = 3, 5 = 2, 6 = 1) pentru următorii itemi: 1, 4,10,13,
17, 20, 22, 25, 26, 28, 34, 38, 42, 46 și 49. Apoi poți găsi
scorurile pe cinci subscale. Numele subscalelor și itemii
fiecărei subscale sunt după cum urmează: catastrofizare
(Ca) 1, 6,11,16, 21, 26, 31, 36, 41 și 46; imperative direc-
ționate interior (IDI) 2, 7,12,17, 22, 27, 32, 37, 42 și 47;
imperative direcționate exterior (IDE) 3, 8,13,18, 23,
28, 33, 38, 43 și 48; toleranță scăzută la frustrare (TSF)
4, 9,14,19, 24, 29, 34, 39, 44 și 49; și valoare personală
(VP) 5,10,15, 20, 25, 30, 35, 40, 45 și 50. Scorul total se
obține prin adunarea scorurilor de pe cele cinci subscale.

NORME

Scoruri Percentilă

Ca IDI IDE TSF VP Total


30 31 34 35 35 165 85
28 29 32 33 33 153 70
25 26 29 30 30 140 50
22 23 26 27 27 127 30
20 21 24 25 25 115 15

DESPRE CHESTIONARUL
CREDINȚELOR PERSONALE

Chestionarul credințelor personale reflectă o abordare


din psihoterapie numită terapia rațional emotivă, dezvol­
tată de psihologul Albert Ellis. Acesta a susținut că, în
timp ce oamenii tind să creadă că sunt anxioși, deprimați
sau nefericiți din cauza a ceea ce li se întâmplă, de
fapt, ei sunt perturbați de ceea ce-și spun lor înșiși

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
în legătură cu ceea ce li se întâmplă. Pentru a ilustra
această distincție, să presupunem că te duci într-o
dimineață la serviciu și șeful tău te întâmpină cu vestea
că ești concediat. Deși poate fi logic ca supărarea ta să
fie rezultatul concedierii și al nesiguranței viitorului,
răspunsul lui Ellis ar fi: „Nu ești deprimat pentru că
ți-ai pierdut slujba, ci ești deprimat din cauza a ceea
ce-ți spui ție însuți despre faptul că ți-ai pierdut slujba,
îți spui probabil că pierderea slujbei este o tragedie, ce
dovedește că ești un ratat și că nu-ți vei mai găsi nicio­
dată o slujbă convenabilă“. Ellis ar continua spunându-ți
că este neplăcut că ți-ai pierdut slujba, dar că asta nu
înseamnă sfârșitul lumii. Ar trebui să folosești această
experiență pentru a învăța ceva despre tine însuți,
ceva care să-ți sporească șansele de succes la noua ta
slujbă. Și este îndoielnic că erai mulțumit într-un loc
de muncă de unde ai fost concediat, așa încât această
experiență îți oferă oportunitatea să găsești o slujbă mai
satisfăcătoare. Ellis argumentează că este irațional să-ți
spui ție însuți că pierderea slujbei este o tragedie și că,
pentru a te simți mai bine, trebuie să adopți moduri mai
raționale, logice de a vedea lumea.
Ellis a scos la iveală numeroase credințe iraționale
prevalente în special în rândul oamenilor nefericiți,
supărați, iar Chestionarul credințelor personale a fost
elaborat de Howard Kassinove și Andrew Berger pentru
a reflecta aceste credințe iraționale comune. După cum
poți observa citind itemii testului, lista de credințe
iraționale a lui Ellis reflectă câteva teme comune. Una
dintre acestea este aceea că, pentru a ne simți valoroși,
trebuie să fim iubiți și aprobați de aproape toată lumea,
în timp ce cei mai mulți dintre noi suntem de acord
că este imposibil ca toată lumea să ne placă sau să ne
aprobe, mulți oameni se simt cu adevărat devastați când
află că un coleg sau o cunoștință nutrește sentimente
negative față de ei. Mulți alții vor lua decizii greșite în
speranța că astfel îi vor face pe alții să-i placă sau să-i
aprobe (îți vine în minte numele vreunui politician?).
Oamenii sănătoși pot accepta că unii îi displac și sunt
capabili să ia decizia corectă, chiar și atunci când știu că
aceasta îi va înfuria pe unii.
O a doua credință irațională, deosebit de frecventă
după părerea mea, este aceea că toate problemele au
soluții bune. în practica mea de terapeut am văzut mulți
clienți care caută ajutor, fiind convinși că răspunsul
perfect la dilema lor așteaptă doar să fie descoperit.
Adevărul este că multe probleme pur și simplu nu au
soluții „bune“ și trebuie să găsim variantele cele mai
puțin costisitoare. Femeia de vârstă mijlocie măritată
cu un donjuan, care este un tată bun și un companion
blând, trebuie să decidă care dintre variante i se
potrivește cel mai bine, deși niciuna dintre ele nu e
bună. Apoi trebuie să-și reamintească sieși că, deși este
neplăcut că are un soț afemeiat, acest lucru nu este
sfârșitul lumii. Folosind la maximum varianta aleasă,
oricare ar fi aceasta, ea are mari șanse să se bucure și să
fie fericită din nou.
După cum se poate observa din norme, toți putem
fi puțin iraționali din când în când. în timp ce Ellis ne
convinge că este irațional să credem că un eșec la școală
sau la serviciu (itemul 41) este îngrozitor, persoana
medie este „de acord în mică măsură“ cu această afir­
mație. Doar cei ce sunt „total de acord“ sau „de acord în
mare măsură“ este probabil să ajungă la un scor care să-i
eticheteze drept iraționali. îmi place abordarea psihote-
rapeutică a lui Ellis, dar cred că sunt momente în care își
exagerează cauza. Cred că diferența dintre cei ce funcțio­
nează foarte bine și ceilalți este doar una de grad. Chiar
și cea mai bine adaptată persoană poate fi devastată de
pierderea slujbei, dar ea poate, de asemenea, să-și revină

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
relativ repede. Ea realizează că nu are de ales decât să
meargă înainte și să ia partea bună a situației.
Dacă ai obținut un scor sub percentila 30, sunt șanse
foarte mari să poți avea o viață mai satisfăcătoare, mo­
dificând lucrurile pe care ți le spui ție însuți. Primul pas
este să folosești răspunsurile pe care le-ai dat fiecărui
item în parte, pentru a-ți identifica zonele problematice.
Crezi că trebuie să ai succes în orice încerci pentru a fi o
persoană valoroasă? Ești prea preocupat de aprobarea
celorlalți? Ai senzația că trecutul tău îți face imposibilă
găsirea fericirii? Ca întotdeauna, punctul de pornire este
să-ți cunoști inamicul.
Cartea clasică a lui Ellis, Ghid pentru o viață rațională,
este un ghid excelent, ce te ajută în efortul de a gândi
mai rațional și logic, dar esența acestei tehnici este
aplicarea afirmațiilor raționale atunci când te simți rău.
Astfel, dacă te simți deprimat când afli că un coleg de
muncă a spus ceva răutăcios despre tine, spune-ți: „Nu
pot mulțumi pe toată lumea. Aș fi fost mai degrabă o
persoană complet anostă dacă nimeni nu m-ar fi dis­
plăcut“. Dacă te simți anxios când te gândești la o mică
problemă, amintește-ți că nu o poți controla și că viața
ta nu va fi cu mult diferită, indiferent ce s-ar întâmpla.
Ca întotdeauna, nu uita, cheia succesului în realizarea
acestor schimbări constă în perseverență și constanță.
CAT EȘTI IDE IMPULSIV?
SCALA IMPULSIVITĂȚII BARRATT

Oamenii acționează și gândesc diferit în diferite


situații. Acest test măsoară unele dintre modalitățile în
care acționezi și gândești. Citește fiecare afirmație și,
folosind scala de mai jos, arată cât de des acționezi și
gândești în modul descris. Nu rămâne prea mult timp la
niciuna dintre afirmații. Răspunde repede și sincer.

4 = Aproape întotdeauna
3 = Adesea
2 = Ocazional
1 = Rar / Niciodată

1. Planific sarcinile cu atenție.


2. Fac lucruri fără să mă gândesc.
3. Mă hotărăsc rapid.
4. Sunt nepăsător.
5. Nu „dau atenție“.
6. Am un carusel de gânduri.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
7. îmi planific excursiile cu mult timp înainte.
8. Mă autocontrolez.
9. Mă concentrez cu ușurință.
10. Economisesc cu regularitate.
11. Mă foiesc în timpul pieselor de teatru sau la
conferințe.
------- 12. Gândesc cu mare atentie.
î
13. îmi fac planuri pentru păstrarea locului de muncă.
14. Spun lucruri fără să gândesc.
15. îmi place să mă gândesc la probleme complexe.
16. Schimb locurile de muncă.
17. Acționez din impuls.
18. Mă plictisesc ușor în timpul rezolvării problemelor de
gândire.
19. Acționez sub impulsul momentului.
20. Gândesc perseverent.
21. îmi schimb zona unde locuiesc.
22. Cumpăr lucruri din impuls.
23. Mă pot gândi doar la o singură problemă o dată.
24. îmi schimb hobby-urile.
25. Cheltuiesc sau consum mai mult decât câștig.
26. Am gânduri intruzive când mă gândesc la ceva.
27. Sunt mai interesat de prezent decât de viitor.
28. N-am stare la cinema sau conferințe.
29. îmi plac puzzle-urile.
30. Sunt orientat către viitor.

Reprodus cu permisiunea dr. Ernest S. Barratt. Pentru mai multe


informații, vezi: E.S. Barratt (1994), „Impulsivity: Integrating Cognitive,
Behavioral, Biological, and Environmental Data“. în W.B. McCown, J.L.
Johnson și M.B. Shure (editori): The Impulsive Client: Theory, Research
and Treatment (pp. 39-56), Washington D.C.: American Psychological
Association.
SCORARE

Scorurile pentru următorii itemi trebuie inversate


(4 = 1, 3 = 2, 2 = 3 și 1 = 4): 1,7, 8, 9,10,12,13,15, 20,
29 și 30. După inversarea acestor itemi, îți poți afla
scorurile pe trei subscale și scorul total. Prima subscală
se numește Neplanificare și constă în itemii 1, 7, 8,10,
12,13,14,15,18, TI și 29. A doua subscală se numește
Impulsivitate motorie și este formată din itemii 2, 3, 4,16,
17,19, 21, 22, 23, 25 și 30. A treia subscală se numește
Impulsivitate cognitivă și este formată din itemii 5,6,9,
11, 20, 24, 26 și 28. Adună scorurile tuturor itemilor
pentru a obține scorul total la impulsivitate.

NORME

Scoruri Percentilă

Neplanificare Impulsivitate Impulsivitate Total


motorie cognitivă

33 25 22 75 85
30 23 20 70 70
27 21 18 65 50
24 19 16 60 30
21 17 14 55 15

DESPRE SCALA IMPULSIVITĂȚII BARRATT

Psihologul Emest Barratt, de la Universitatea Texas,


Departamentul Medical, și-a dedicat o mare parte
din carieră studierii impulsivității. Barratt a devenit

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
interesat de această temă când a observat că multe
dintre problemele clienților săi păreau să fie legate de
incapacitatea lor de a rezista propriilor impulsuri și
de a-și face planuri pentru viitor. Pentru a-și susține
observațiile informale, a adunat dovezi care arată că
pacienții psihiatrici, în special cei cu probleme legate
de abuzul de substanțe, au mari șanse să fie persoane
impulsive. Potențialele probleme asociate cu răspunsul
„aproape întotdeauna“ la câțiva dintre itemii testului
par evidente. în mod clar, cineva care acționează în mod
constant înainte să gândească sau care are dificultăți de
concentrare va avea probleme în viața de zi cu zi. Este
interesant că relația dintre unii itemi și impulsivitate nu
este deloc evidentă. Itemul 4, de pildă, „Sunt nepăsător“,
pare să nu aibă prea mult de-a face cu impulsivitatea,
dar a fost inclus în test pentru că Barratt a descoperit
că persoanele impulsive erau mai înclinate să fie astfel
decât persoanele neimpulsive.
Una dintre cele mai importante descoperiri ce decurg
din cercetarea lui Barratt este aceea că impulsivitatea
trebuie să fie analizată în contextul altor variabile ale
personalității. Spre ilustrare, să ne gândim la domeniul
de interes curent, agresivitatea impulsivă. Oamenii
impulsivi nu sunt neapărat mai agresivi decât cei neim­
pulsivi, dar este foarte probabil ca persoanele impulsive
furioase să explodeze pe neașteptate. Am văzut odată
un client căruia i se potrivea ca o mănușă descrierea
lui Barratt. John, cum am să-1 numesc aici, avea unele
probleme cu impulsivitatea, dar era un om muncitor
și, în general, stabil. Cel mai serios defect al lui era
temperamentul iute. Era o luptă continuă să-și țină în
frâu furia și, în majoritatea situațiilor, chiar reușea acest
lucru. Singura excepție importantă o constituiau discu­
țiile cu soția, în care aceasta îl critica, fie și doar vag. Ori
de câte ori începeau să discute despre o problemă, John
simțea că furia i se intensifică aproape imediat. încerca
să rămână calm, dar era ca o oală sub presiune fără
supapă. La fiecare câteva luni, exploda; și-a pălmuit soția
suficient de tare încât să-i scoată niște dinți din gură, iar
odată a împins-o pe scări, rupându-i un braț. John avea
întotdeauna remușcări. Mi-a spus cât de mult își iubește
soția, cât de mult depinde fericirea lui de căsnicia lor și
ajurat că n-o va mai atinge niciodată la furie. Desigur, și
soției îi făcuse aceeași promisiune de zeci de ori.
Dar și persoanele furioase neimpulsive sunt capabile
să fie agresive și violente. însă actele lor sunt mai
degrabă premeditate și ele nu au neapărat remușcări
după aceea. Impulsivitatea nu te face violent, dar îți
afectează modul în care îți exprimi violența.
Deși Barratt era interesat de efectele impulsivității
ridicate, cred că nu este neapărat dezirabil nici să ai un
scor extrem de mic la acest test. Recunosc că sunt unul
dintre cei vinovați că trăiesc prea mult în viitor și prea
puțin în prezent, dar unele dintre amintirile mele cele
mai prețioase sunt excursiile pe nepusă masă pe care
le-am făcut cu familia și prietenii. Și gândiți-vă ce sărace
ar fi tehnologia, literatura și arta, dacă toată lumea și-ar
fi planificat o slujbă sigură sau n-ar fi acționat niciodată
din impuls. Am convingerea că planificarea atentă și
gândirea constantă mi-au adus, în general, multe bene­
ficii, dar uneori mă întreb dacă aceste calități nu m-au
ținut pe loc în anumite ocazii.
După cum sugerează subscalele testului lui Barratt,
există diferite elemente ale impulsivității. Mai avem
încă multe de aflat despre rolul pe care îl joacă neplanifi-
carea, impulsivitatea motorie și impulsivitatea cognitivă
în viața noastră de zi cu zi, dar pare în regulă să spunem
că, dacă ai obținut un scor foarte ridicat la una sau mai
multe dintre aceste dimensiuni, atunci viața ta ar fi mai
satisfăcătoare pe termen lung în cazul în care ai putea

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
face niște modificări. Cei cu scoruri mari pe subscala
Neplanificare tind să trăiască în prezent, fără să le pese
prea mult de viitor. Este aproape imposibil să avem
viața pe care ne-o dorim, fără să ne planificăm cum
s-o obținem. Dacă ai obținut un scor mare la această
subscală, ai putea fi avantajat de o abordare mai struc­
turată a planificării viitorului. Notează-ți obiectivele pe
unul doi, cinci și zece ani. Fă-ți o listă cu pașii pe care
trebuie să-i faci pentru a-ți atinge aceste obiective și ține
evidența progreselor pe care le faci.
Impulsivitatea motorie mi se pare cea mai proble­
matică. Cei cu scoruri mari sunt aceia care-și părăsesc
slujba într-un impuls de moment, care dau în ceilalți
când sunt furioși sau își fac o gaură în buget când le
sosește noul cârd de credit în cutia poștală. Dacă ai
obținut un scor ridicat la această subscală, trebuie să-ți
recunoști situația și să-ți dezvolți strategii eficiente de
a gestiona ceea ce se întâmplă. Știu o studentă care-și
schimba slujba cam la două luni. îndată ce șeful îi
spunea ceva ce ea considera nejustificat sau critic, își
dădea demisia într-un acces de furie. Știa că trebuie să
facă o schimbare, altfel i-ar fi fost imposibil să primească
vreo recomandare pentru următoarea slujbă. S-ajurat să
nu mai plece niciodată intempestiv și să ia decizia de a-și
da demisia doar după o zi de reflecție. A fost capabilă
să-și păstreze următoarea slujbă opt luni și a avut un
traseu profesional stabil după ce a absolvit facultatea.
John este un bun exemplu de persoană cu un scor
foarte ridicat pe subscala Impulsivității motorii. Situația
lui era gravă și, dacă vă regăsiți în exemplul lui, ar trebui
să apelați imediat la ajutor de specialitate. (într-un
studiu recent, Barratt a descoperit că medicația poate
reduce agresivitatea impulsivă.) Consecințele unui
asemenea comportament sunt prea importante pentru
a fi ignorate. Povestea lui John nu are un final fericit. La

65
două săptămâni după începerea terapiei, și-a ieșit din
fire cu soția și a izbit-o de perete. Aceasta, încurajată de
propriul ei terapeut, a depus plângere la poliție și s-a
mutat de acasă. A fost o ușurare atât de mare să scape
de furia lui John, încât n-a mai interesat-o niciun fel de
reconciliere. Dacă îți faci greutăți ție însuți din cauza
impulsivității motorii, nu ezita să demarezi o schimbare.
Fă ceva chiar acum.
Impulsivitatea cognitivă nu pare să fie o categorie
distinctă, ci mai degrabă ceva mai general și, poate, mai
elementar. în cercetarea sa, Barratt a stabilit că anumite
tipare cerebrale sunt asociate cu impulsivitatea. Este
prea devreme să tragem concluzii în privința cauzei
și efectului, dar presupun că cei cu o impulsivitate
cognitivă ridicată sunt predispuși biologic la acest tipar.
Dacă bănuiești că ești unul din acești oameni, poate
că cea mai bună strategie este să lași natura să lucreze
în avantajul tău. Da, există lucruri pe care s-ar putea
să-ți fie extrem de greu să le faci. Probabil că nu vei
deveni un intelectual care trebuie să se concentreze pe
tomuri prăfuite ore în șir. Dar ai putea fi un antreprenor
excelent, care vede lucrurile într-o lumină nouă și poate
trece rapid de la o sarcină la alta. Trebuie să fii atent la
tendința ta de a acționa prea rapid, fără să te gândești
destul înainte, dar probabil ai toate datele să faci lucruri
pe care oamenii mai precauți (ca mine) nu le pot face.
Dacă îți recunoști limitele, poți face ca impulsivitatea să
lucreze pentru tine, și nu împotriva ta.

DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
CE CREZI DESPRE CORPUL TAU?
CHESTIONARUL MULTIDIMENSIONAL
AL RELAȚIILOR DINTRE SINE Șl CORP

Următoarele pagini conțin o serie de afirmații referi­


toare la modul în care se pot gândi, simți sau comporta
oamenii. Ești rugat să indici măsura în care ți se
potrivește personal fiecare afirmație. Pentru a completa
chestionarul, citește cu atenție fiecare afirmație și decide
cât de mult ți se potrivește personal. Folosind scala de
mai jos, indică răspunsul propriu trecându-1 în stânga
numărului itemului.

1 = Dezaprob total
2 = Dezaprob în mare parte
3 = Nici de acord, nici nu dezaprob
4 = De acord în mare parte
5 = Total de acord

1. înainte să ies în public, verific întotdeauna cum arăt.


2. Sunt atent să-mi cumpăr hainele care mă avantajează
cel mai mult.

67
3. Aș trece majoritatea testelor de fitness.
4. Este important că am o putere fizică superioară.
5. Corpul meu este atrăgător sexual.
6. Nu am un program regulat de exerciții fizice.
7. îmi place aspectul meu exact așa cum este.
8. îmi verific în oglindă felul în care arăt, ori de câte ori
am ocazia.
9. De obicei, înainte să ies îmi trebuie mult timp să mă
pregătesc.
10. Rezistența mea fizică este bună.
11. Practicarea sportului nu este importantă pentru mine.
12. Nu fac ceva anume pentru a mă menține în
formă fizic.
13. Majoritatea oamenilor ar considera că arăt bine.
14. Este important să arăt bine întotdeauna.
15. Folosesc foarte puține produse de îngrijire.
16. învăț cu ușurință deprinderi fizice.
17. A fi într-o bună formă fizică nu este o prioritate
stringentă în viața mea.
18. Fac diverse lucruri pentru a-mi spori forța fizică.
19. îmi place cum arăt dezbrăcat.
20. Sunt preocupat dacă nu sunt aranjat cum trebuie.
21. De obicei port ce-mi este la îndemână, fără să-mi pese
cum arăt.
22. Mă descurc prost la sporturile fizice și jocuri.
23. Rareori mă gândesc la abilitățile mele sportive.

------ 24. Lucrez la îmbunătățirea


> rezistentei
> mele fizice.
25. îmi place cum îmi vin hainele.
26. Nu-mi pasă ce cred oamenii despre felul în care arăt.
27. Acord o atenție specială îngrijirii părului.

6OC J DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
28. îmi displace fizicul meu.
29. Nu mă interesează să-mi îmbunătățesc
abilitățile fizice. ' *
30. încerc să fiu activ fizic.
31. Nu sunt atractiv fizic.
32. Nu mă gândesc niciodată la felul în care arăt.
33. încerc întotdeauna să-mi îmbunătățesc aspectul fizic.
34. Am o coordonare foarte bună.
35. Practic un sport în mod regulat pe tot parcursul
anului.

Pentru următorii doi itemi, bifează varianta care te


descrie cel mai bine.

36. Cred că sunt:


1. mult subponderal
2. ușor subponderal
3. normoponderal
4. ușor supraponderal
5. mult supraponderal.
37. Uitându-se la mine, majoritatea oamenilor ar crede
că sunt:
1. mult subponderal
2. ușor subponderal
3. normoponderal
4. ușor supraponderal
5. mult supraponderal.

Folosește scala de mai jos pentru a arăta cât de


satisfăcut ești de fiecare dintre următoarele zone ale
propriului corp:
1 = Foarte nemulțumit
2 = în mare parte nemulțumit
3 = Nici mulțumit, nici nemulțumit
4 = în mare parte mulțumit
5 = Foarte mulțumit

38. Față (trăsături faciale, ten)


39. Păr (culoare, desime, textură)
___ 40. Tren inferior (fund, șolduri, coapse, picioare)
41. Zona de mijloc (talie, abdomen)
42. Trenul superior (piept sau sâni, umeri, brațe)
43. Tonusul muscular
44. Greutatea
45. înălțimea
46. Aspectul general

Reprodus cu permisiunea dr. Thomas F. Cash, de la Universitatea Old


Dominion. Pentru mai multe informații vezi: T.F. Cash (1997), The Body
Image Workbook:An 8-step Program for Leaming to Like Your Looks, New
Harbinger: Oakland, Cal. Dr. Cash are și alte teste legate de imaginea
corporală, disponibile la: http//www.body-images.com.

SCORARE

Primul pas este inversarea scorului (5 = 1, 4 = 2, 3 =


3, 2 = 4 și 1 = 5) următorilor itemi: 6,11,12,15,17, 21,
22, 23, 26, 28, 29, 31 și 32. După inversarea itemilor
respectivi, îți poți calcula scorul pe șase subscale, făcând
totalul pentru itemii de pe acea scală. Subscalele sunt:
Evaluarea aspectului (EA) 5, 7,13,19, 25, 28 și 31;
Orientarea aspectului (OA) 1, 2, 8, 9,14,15, 20, 21, 26,
27, 32 și 33; Evaluarea formei fizice (EFF) 16, 22 și 34;
Orientarea formei fizice (OFF) 3, 4, 6,10,11,12,17,18,

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
23, 24, 29, 30 și 35; Greutatea subiectivă (GS) 36 și 37;
și Satisfacția zonelor corporale (SZC) 38, 39, 40, 41, 42,
43, 44, 45 și 46.

NORME

Scoruri Percentilă

EA OA EFF OFF GS SZC

M F M F M F M F M F M F
30 30 51 53 14 13 55 53 8 9 45 42 85
27 27 47 51 13 12 50 48 7 8 41 38 70
24 24 43 47 11 10 44 42 6 7 37 34 50
21 21 39 43 9 8 38 36 5 6 33 30 30
18 18 35 39 8 7 33 31 4 5 29 26 15

DESPRE CHESTIONARUL
MULTIDIMENSIONAL AL RELAȚIILOR
DINTRE SINE Șl CORP

Putem folosi clișee precum „nu poți judeca o carte


după copertă“ sau „frumusețea vine din interior“, dar
majoritatea suntem interesați de felul în care arătăm —
peste 80%, conform sondajelor naționale. Aceleași
sondaje naționale au descoperit că mulți dintre noi,
în special femeile, nu suntem foarte indulgenți cu noi
înșine când ne evaluăm aspectul. Cam o treime suntem
nemulțumiți de aspectul pe care-1 avem, iar jumătate
suntem nemulțumiți de cel puțin o latură a aspectului
nostru. Psihologul Tom Cash, care a elaborat testul pe

71
care tocmai l-ai terminat și care este lider în cercetarea
domeniului, a adunat numeroase dovezi ce arată că
mulți oameni sunt extrem de stresați de felul în care
arată. Iar acest stres are implicații adânci. O imagine
corporală proastă, după cum numesc cercetătorii aceste
sentimente, este asociată cu o satisfacție redusă în
relațiile romantice și sexuale și în adaptarea psihoso­
cială generală. în cazurile extreme, o imagine corporală
proastă poate duce la o tulburare psihologică numită
tulburarea dismoifică corporală. Când oamenii ating
acest punct, au un distres intens provocat de aspectul
lor, care le afectează grav capacitatea de funcționa în
viața de zi cu zi. în cazuri extreme, unii oameni ies din
casă doar cu fața acoperită, pentru că sunt convinși să
sunt hidoși.
Una din descoperirile cele mai interesante ale lui
Cash este aceea că, pentru femei, imaginea corporală
nu are nicio legătură cu realitatea obiectivă. Nu este
neobișnuit ca femei uluitor de frumoase, care-și câștigă
traiul ca fotomodele, să fie stresate de felul în care
arată. Una din aceste femei a spus odată: „Când mă
uit în oglindă, nu-mi văd decât celulita de pe coapse,
întotdeauna sunt surprinsă când sunt chemată să
lucrez, dat fiind că sunt atât de sigură că sunt prea grasă
ca să mai vrea cineva să mă fotografieze a doua oară“.
Această disociere de realitatea obiectivă înseamnă, de
asemenea, că există femei pe care ceilalți nu le găsesc
deosebit de atractive, dar care au o părere bună despre
felul în care arată. Ele își dau seama de felul în care sunt
cotate; nu s-ar gândi să-și caute o slujbă de fotomodel.
Dar aceste femei se pot simți confortabil când se privesc
în oglindă, fiind chiar mulțumite de ceea ce văd.
Sentimentele bărbaților referitoare la aspectul lor
par să fie mai apropiate de realitatea obiectivă. Există
și aici loc pentru excepții, dar, în general, dacă un

DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
bărbat are o părere bună despre aspectul lui, este foarte
probabil ca și ceilalți să-l considere atractiv.
Nu este deloc surprinzător că femeile au mai multe
conflicte decât bărbații în ceea ce privește aspectul lor.
S-ar putea să nu ne placă și chiar să încercăm să negăm
această realitate, dar femeile tind să fie judecate mai
mult după aspectul lor decât bărbații, mai ales când este
vorba de relații. Putem fi amuzați, dar niciodată sur­
prinși când auzim că o tânără frumoasă s-a măritat cu un
judecător de la Curtea Supremă sau un director general
al unei corporații importante, cu mult mai în vârstă
decât ea. Știm că bărbații își pot oferi statutul social și
puterea în schimbul tinereții și frumuseții partenerei.
Pe de altă parte, am fi surprinși dacă Brad Pitt ar anunța
că s-a îndrăgostit de Ruth Bader Ginsberg fiindcă a fost
impresionat de intelectul și realizările ei.
Cash a descoperit că, pentru femei, greutatea a fost
singura și cea mai mare sursă de distres în ceea ce
privește aspectul fizic. Iar societatea a înrăutățit situația
și mai mult prin impunerea unor standarde tot mai
stringente în privința corpului ideal. Câștigătoarele
concursului Miss America și ale pictorialelor Playboy
au devenit tot mai slabe în ultima jumătate de secol. în
anii 1950, un corp voluptuos ca al lui Marilyn Monroe
era considerat sexy. în anii 1990, aveam fata anorectică.
Această presiune de a atinge un ideal atât de iluzoriu
a afectat foarte multe femei. Cash a descoperit că 4%
dintre femeile care cântăreau cu 20% mai puțin decât
greutatea lor ideală, așa cum a fost ea determinată de
standardele firmelor de asigurare de viață, se vedeau,
de fapt, pe sine ca fiind supraponderale. Nu este de
mirare că tulburările de alimentație, precum bulimia și
anorexia, fac ravagii printre tinere.
Ne dobândim imaginea corporală în perioada copilă­
riei. Pot atesta faptul că anumite comentarii ale familiei
și prietenilor, din această perioadă crucială, pot avea
un efect de durată. Când aveam 14 ani, îmi atinsesem
înălțimea maximă de 1,88 metri, dar cântăream doar
59 de kilograme. îmi amintesc și acum foarte viu ziua
în care un grup de fete mă privea, iar una dintre ele a
zis: „Ia uitați-vă ce slăbănog e ăla’“ Acum, după aproape
30 de ani, mi-am depășit greutatea ideală, dar încă sunt
mai conștient de picioarele mele slăbănoage, decât de
talia mea rotunjită. Alții au cicatrice mult mai adânci.
O tânără, foarte atractivă de altfel, își amintește sfatul
insistent al mamei sale de a învăța mult. Cum nu era la
fel de drăguță ca sora sa mai mare, nu putea conta pe
faptul că va găsi un soț care să aibă grijă de ea. Alții au
fost ridiculizați de colegi din cauza unora dintre caracte­
risticile lor, cum ar fi urechile mari sau nasul coroiat, iar
rănile au persistat peste decenii, chiar dacă aspectul lor
poate fi absolut în regulă.
Vestea bună în privința imaginii corporale este că
se pare că suntem tot mai indulgenți cu noi înșine pe
măsură ce înaintăm în vârstă. în sondajul său național,
Cash a descoperit că cei aflați în faza adolescenței
târzii și la începutul primei tinereți au cea mai negativă
imagine corporală, în timp ce respondenții cei mai
vârstnici aveau cele mai pozitive sentimente față de
aspectul lor. Acest lucru arată cât mult diferă sentimen­
tele noastre de realitate, de vreme ce aproape nimeni
nu este mai atrăgător la 60 de ani decât era la 20 de ani.
Dar, pe măsură ce trece timpul, cicatricele psihologice
pălesc și tindem să avem o părere mult mai bună despre
aspectul nostru.
Dacă scorul pe care l-ai obținut la test este sub
percentila 15, mai ales la subscalele Evaluarea aspectului
și Satisfacția zonelor corporale, poți avea o părere mai
bună despre tine și te poți simți mai confortabil în rela­
țiile tale romantice și sexuale dacă îți dezvolți o imagine

*7 / DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


/ M- DE PERSONALITATE
corporală mai pozitivă. Cash a elaborat un program de
tratament autoadministrat, care se găsește în cartea sa
The Body Image Workbook (Manualul imaginii corporale).
Abordarea sa poate fi numită cognitiv-comportamentală
și îi ajută pe oameni să-și identifice gândurile perturba­
toare, iar apoi îi învață să le înlocuiască cu alte gânduri,
mai realiste și de acceptare. Judy, de pildă, nu putea
suporta să se privească în oglindă când ieșea din duș,
pentru că era foarte stresată de „șoldurile și coapsele
ei grase“ — care, în realitate, erau doar puțin mai mari
decât media. Ea ajunsese în punctul în care îi era tot
mai greu să-și îndeplinească sarcinile de reprezentant
de vânzări al unei companii de produse de birotică. Era
convinsă că nimeni n-ar asculta-o din cauza repulsiei
pe care o producea aspectul ei. Un pas crucial pentru
ea a fost să accepte faptul că ideile ei erau iraționale.
Avusese succes în profesie timp de câțiva ani și, în ciuda
fricii sale că ceilalți îi consideră aspectul dezgustător,
a continuat să-și îndeplinească norma de lucru. După
câteva ședințe de terapie, a putut să se privească în
oglindă și să spună lucruri mai pozitive despre ea însăși,
inclusiv ideea că frumusețea nu este un criteriu prea
bun de judecare a propriei persoane și a celorlalți. După
două luni, cea mai mare parte a stresului ei privind
vânzările dispăruse. încă simțea împunsături negative
când își vedea imaginea în oglindă la ieșirea din duș,
dar era sigură că poate continua să facă progrese, atâta
vreme cât persista în efortul de a fi mai blândă cu ea
însăși. Dacă, asemeni lui Judy, și tu simți că imaginea
ta corporală proastă îți afectează viața, poți face
schimbări similare. Nu uita, imaginea corporală este un
fenomen psihologic și nu reflectă neapărat felul în care
te văd ceilalți.

75
CAT DE MULT TE ÎNGRIJOREZI?
SCALA .DE CE SĂ TE ÎNGRIJOREZI"

Oricine își face griji din când în când. Mai jos vei găsi
o serie de afirmații relative la îngrijorare. Ești rugat să
utilizezi scala de mai jos pentru a descrie în ce măsură
îți este caracteristic fiecare item (notează cifra care te
descrie cel mai bine, în spațiul dinaintea fiecărui item):

5 = în totalitate caracteristic mie


4 = Foarte caracteristic mie
3 = Oarecum caracteristic mie
2 = Puțin caracteristic mie
1 = Deloc caracteristic mie

1. Când îmi fac griji, am senzația că sunt singurul care


are dificultăți.
2. îngrijorările pentru lucruri mai puțin importante
mă distrag de la subiecte mai emoționale, la care nu
vreau să mă gândesc.
3. Dacă îmi fac griji, pot găsi o cale mai bună de a fi
ca om.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
4. îmi fac griji pentru că sunt obișnuit să fiu îngrijorat.
5. îmi fac griji pentru că am învățat să mă aștept
întotdeauna la ce e mai rău.
6. îmi fac griji pentru că, dacă s-ar întâmpla ce e mai
rău, m-aș simți vinovat că nu mi-am făcut griji.
7. îmi fac griji în încercarea de a proteja lumea.
8. Dacă îmi fac griji, pot găsi o modalitate mai bună de a
face lucrurile.
9. îmi fac griji în încercarea de a mă proteja mai bine.
10. Dacă nu-mi fac griji și s-ar întâmpla ce e mai rău, ar fi
vina mea.
11. îmi fac griji în privința trecutului, pentru a învăța din
greșelile mele.
12. Când îmi fac griji, mă gândesc că viața mea pare mai
ușoară pentru ceilalți decât pentru mine.
13. îmi fac griji în încercarea de a avea un mai bun
control asupra vieții mele.
14. îmi fac griji pentru că, dacă s-ar întâmpla ce e mai
rău, n-aș putea face față.
15. îmi fac griji pentru a evita dezamăgirea.
16. Când îmi fac griji, îmi spun că trebuie să existe
întotdeauna o soluție pentru orice problemă.
17. îmi fac griji pentru multe lucruri mărunte, pentru a
nu mă gândi la lucruri mai importante.
18. Făcându-mi griji, pot opri lucrurile rele să
se întâmple.
19. Chiar dacă știu că nu este adevărat, am senzația că,
îngrijorându-mă, pot scădea șansele de a se întâmpla
ce e mai rău.
20. Dacă îmi fac griji mai puțin, am mai puține șanse să
găsesc cea mai bună soluție.

Următoarele afirmații descriu felul în care pot


reacționa oamenii la incertitudinile vieții. Te rugăm să
folosești aceeași scală cu cinci puncte pentru a descrie în
ce măsură îti este caracteristic fiecare item.

21. Incertitudinea mă împiedică să am o opinie fermă.


22. A fi nesigur înseamnă că persoana este dezorganizată.
23. Incertitudinea face viața intolerabilă.
24. Nu este drept faptul că în viață nu există garanții.
25. Mintea nu se poate relaxa dacă nu știu ce se va
întâmpla mâine.
26. Incertitudinea mă face să fiu agitat, anxios sau stresat.
27. Evenimentele neprevăzute mă supără extrem de tare.
28. Mă irită să nu am toate informațiile care-mi trebuie.
29. Nesiguranța îmi permite să anticipez consecințele și
să mă pregătesc pentru ele.
30. Trebuie să anticipezi întotdeauna, pentru a evita
surprizele.
31. Un mic eveniment neprevăzut poate strica totul, chiar
dacă ai cea mai bună planificare.
32. Când e momentul să acționez, incertitudinea mă
paralizează.
33. A fi nesigur înseamnă că nu sunt de primă clasă.
34. Când sunt nesigur, nu pot merge înainte.
35. Când sunt nesigur, nu pot funcționa prea bine.
36. Spre deosebire de mine, alții par să știe întotdeauna
încotro se îndreaptă viața lor.
37. Incertitudinea mă face vulnerabil, nefericit sau trist.
38. întotdeauna vreau să știu ce-mi rezervă viitorul.
39. Urăsc să fiu luat prin surprindere.
40. Cele mai mici dubii mă împiedică să acționez.
41. Ar trebui să fiu în stare să organizez totul dinainte.

(> DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE

7 l) DE PERSONALITATE
42. A fi nesigur înseamnă că n-am încredere în mine.
43. Cred că e nedrept faptul că ceilalți par să fie siguri de
viitorul lor.
44. Incertitudinea mă împiedică să dorm bine.
45. Trebuie să fug de situațiile incerte.
___ 46. Ambiguitățile vieții mă stresează.
47. Nu suport să fiu indecis în privința viitorului meu.

Reprodus cu permisiunea dr. Mark H. Freeston. Pentru mai multe


informații, vezi: M.H. Freeston, J. Rheaume, H. Letarte, M.J. Dugas și R.
LaDouceur (1994), „Why Do People Worry?“, Personality and Individual
Differences, 17, 791-802.

SCORARE

La acest test vei obține două scoruri. Adunând


răspunsurile la primele 20 de întrebări, vei obține scorul
la Motive de îngrijorare. Adunând răspunsurile la itemii
21-47, vei obține scorul la Toleranța la incertitudine.

NORME

Scoruri Percentilă

Motive de îngrijorare Toleranța la incertitudine

37 55 85
34 50 70
30 44 50
36 38 30
23 33 15
DESPRE SCALA „DE CE SĂ
TE ÎNGRIJOREZI"

Unul dintre principiile de bază ale psihologiei este


cel conform căruia consecințele influențează compor­
tamentul. Dacă facem ceva care ne provoacă o stare de
bine, este foarte probabil să repetăm acel lucru pe viitor.
Și, desigur, dacă facem ceva care ne provoacă o stare de
rău, vom încerca să evităm repetarea aceleiași greșeli.
Acest principiu evident face ca fenomenul îngrijorării
să fie dificil de înțeles. îngrijorarea ne face să ne simțim
rău. Atunci, cum se face că unii oameni devin îngrijorați
cronic? S-ar părea că acele consecințe emoționale
neplăcute ale îngrijorării sunt suficiente pentru a motiva
pe oricine să renunțe. Psihologul Mark Freeston și
colegii lui de la Universitatea Laval din Quebec au fost
curioși în legătură cu acest subiect, iar Scala „De ce să te
îngrijorezi“ pe care au elaborat-o este încercarea lor de a
găsi niște răspunsuri.
Grupul de cercetare al lui Freeston și-a bazat testul pe
munca altor teoreticieni, care au făcut câteva observații
clinice asupra celor ce se îngrijorează. Una dintre obser­
vații este aceea că, deși îngrijorații cronici au mari șanse
să fie de acord că îngrijorarea este lipsită de sens, la un
anumit nivel ei nutresc convingerea că, îngrijorându-se,
pot reduce probabilitatea să li se întâmple lucruri
neplăcute. După cum o reflectă câțiva itemi ai testului,
îngrijorații s-ar blama pe sine dacă s-ar întâmpla ceva
rău, iar ei nu și-au făcut griji dinainte. Chiar dacă înțeleg
iraționalitatea acestui mod de gândire, ei s-ar simți
vinovați dacă ar fi neglijenți în privința îngrijorării și
s-ar întâmpla ceva nefast. îngrijorații își pot face griji,
de asemenea, pentru a se împiedica să se gândească la
ceva și mai perturbator. Studenții, de pildă, își pot face

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
griji pentru finalizarea la timp a unui referat, când, de
fapt, adevărata lor îngrijorare este dacă sunt suficient
de inteligenți pentru a-și termina studiile. îngrijoraților
li se pare ciudat de reconfortant să se frământe pe teme
mărunte, pentru că acest lucru îi ajută să evite să se
ocupe de imaginea de ansamblu.
îngrijorării au mai fost descriși, de asemenea, ca fiind
hipervigilenți. Acest lucru înseamnă că ei sunt deosebit
de sensibili la orice indiciu că ceva negativ este pe cale să
se întâmple. Fred era un îngrijorat cronic care-și găsea
cu mare ușurință lucruri în privința cărora să se îngrijo­
reze. Dacă șeful lui nu-i dădea bună dimineața cu sufi­
cient entuziasm, o făcea pentru că nu era mulțumit de
munca lui Fred. Dacă logodnica lui Fred nu-1 suna înapoi
în câteva ore, asta însemna că are dubii în privința
apropiatei lor căsătorii. Bineînțeles, Fred își făcea viața
un chin căutând în mod constant orice semn că urma
să i se întâmple ceva rău. Și, tipic pentru îngrijorați,
Fred interpreta evenimentele neutre, precum salutul de
dimineață al șefului, ca fiind potențial amenințătoare.
O ultimă observație clinică pe care Freeston și colegii
săi au folosit-o la fundamentarea testului lor este aceea
că îngrijorării au o toleranță redusă la incertitudine și, în
consecință, au dificultăți în luarea deciziilor. îngrijorării
pot fi foarte stresați de probleme care, de fapt, nu există
cu adevărat. Știu o femeie care este îngrijorată în mod
constant de banii din contul ei de pensie. Deși mai are
încă 15 ani până la pensie, poartă discuții interioare
interminabile dacă să-și plaseze banii din fondurile
mutuale în bonuri de trezorerie sau nu. îngrijorarea ei
este fără sens, pentru că, prin planul de pensie al compa­
niei ei și prin asigurările sociale, are bani mai mult decât
suficienți pentru a trăi confortabil după pensionare.
Totuși, ea permite incertitudinii economice inerente să-i
provoace un stres nesfârșit.
Dacă ai un scor mult peste percentila 85 la oricare
dintre subscale, probabil că ești foarte stresat din cauza
îngrijorărilor tale. Deci... ce poți face în privința asta?
O linie de atac constă în scorul pe care l-ai obținut la
subscala Motive de îngrijorare. Conform lui Freeston și
colegilor săi, dacă ai obținut un scor ridicat la subscala
Motive de îngrijorare, probabil că ai un scor mare și
la subscala Toleranță la incertitudine. Schimbarea
modului în care vezi lumea nu este niciodată ușoară,
dar sunt șanse foarte mari să te îngrijorezi mai puțin
dacă reușești să-ți sporești toleranța la ambiguitate. Ca
întotdeauna, primul pas este să-ți cunoști inamicul.
Notează-ți cât de des te vaiți de incertitudinea situațiilor.
Ar fi o idee foarte bună să ții un jurnal. După ce-ți dai
seama de amploarea problemei, poți începe să faci pași
în direcția schimbării.
Tehnicile terapiei cognitive, despre care am discutat
anterior, pot fi aplicate și în cazul dificultăților legate
de incertitudine. Pentru a le folosi, trebuie să accepți
premisa că itemii de pe subscala Toleranța la incertitu­
dine reprezintă credințele iraționale. Dacă nu poți merge
atât de departe pentru început, trebuie să recunoști
măcar că nu reprezintă cel mai bun mod de a privi lumea.
Citește itemii și gândește-te la afirmații mai produc­
tive care i-ar putea înlocui. De pildă, în loc să accepți
itemul 23, care afirmă că „Incertitudinea face viața
intolerabilă“, încearcă să-ți spui că incertitudinea face
viața incitantă. Un al doilea exemplu: înlocuiește itemul
33, care afirmă că „A fi nesigur înseamnă că nu sunt
de primă clasă“, cu gândul mai rațional că toți liderii
trebuie să ia decizii al căror rezultat este incert. Pur și
simplu așa este viața. Din nou, nu sugerez că-ți va fi ușor
să-ți schimbi modul în care vezi ambiguitățile vieții, dar
cu un efort susținut vei putea face o schimbare suficientă
pentru a te simți altfel. Nu este nevoie să ajungi să

8*0Z DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
iubești incertitudinea pentru a-i face față într-un mod
mai eficient.
Un al doilea pas este acela de a identifica acele
probleme pentru care chiar merită să te îngrijorezi. Nu
uita, adesea îngrijorații văd probleme acolo unde nu
există — cum ar fi bărbatul care își face griji în privința
siguranței locului de muncă atunci când șeful îl salută
distrat. Fiindcă îți poate fi greu să fii obiectiv în privința
îngrijorărilor tale, ar fi util să discuți despre îngrijorările
tale cu un prieten de încredere. Vorbește-i despre îngrijo­
rările tale și acceptă îndrumarea prietenului în privința
problemelor pentru care chiar merită să-ți faci griji.
Un al treilea pas este să afli soluții mai eficiente
pentru problemele tale, în loc să-ți faci griji. Amintește-ți
ideea că îngrijorarea poate fi un substitut pentru gânduri
și mai perturbatoare. Oricât de ciudat poate părea,
unii oameni îngrijorați își folosesc îngrijorările ca pe o
scăpare mai ușoară. Studentului care-și face griji pentru
următorul examen îi este mai ușor să se îngrijoreze,
decât să aloce mai mult timp învățării. Soțul care-și face
griji că ar putea fi respins poate că nu vrea să facă efortul
de a fi un partener mai bun, mai iubitor și mai de ajutor.
Da, problemele pentru care te îngrijorezi pot fi atât
importante, cât și reale, dar chestiunea esențială poate fi
găsirea celei mai bune soluții.
Este important să nu uităm că nu toate îngrijorările
sunt rele. Ele ne pot motiva să încercăm mai mult, să
găsim o soluție mai bună. Prin urmare, chiar dacă ai
un scor de nivelul percentilei 85, asta nu înseamnă
neapărat că ai o problemă. Cheia este să îți dai seama
dacă te îngrijorezi productiv sau degeaba. Poate fi dificil
să delimitezi clar ce este adaptativ și ce nu, dar, dacă
îți faci griji în majoritatea zilelor, sunt mari șanse să te
îngrijorezi degeaba. încercarea de a-ți schimba stilul va
merita efortul.

83
SECȚIUNEA

BARIERE INTERPERSONALE
9
CÂT EȘTI IDE PRIETENOS?
<9

SCALA PRIETENIEI

Următoarele afirmații sunt exemple de păreri ale


oamenilor despre ei înșiși și ceilalți. Nu există răspun­
suri corecte sau greșite. Important este ceea ce crezi sau
simți tu personal că este adevărat pentru tine. Citește
cu atenție fiecare afirmație, apoi notează cât de mult
ești de acord cu ea sau nu. Notează cifra 4 dacă ești
foarte de acord. Notează cifra 3 dacă ești de acord doar
într-o anumită măsură. Notează cifra 1 dacă dezaprobi
într-o anumită măsură. Notează cifra 0 dacă dezaprobi
puternic afirmația.

1. Există multe momente în care nu ai o părere bună


despre tine însuți.
2. Multe idei și opinii ale altora nu prea au sens.
3. Adesea nu-i faci complimente cuiva care ar putea să
le merite.
4. Ți se pare dificil să fii tu însuți, chiar și cu prietenii.
5. Ești o persoană timidă.

87
6. Ideile prietenilor tăi îți influențează în mică măsură
opiniile.
7. Când prietenii tăi au nevoie de un sfat, nu-ți este
întotdeauna ușor să le oferi sugestii sau idei în
privința a ceea ce ar putea face.
8. îți place să-ți petreci timpul singur, doar cu tine.
9. Ai multe calități care nu sunt dezirabile în
mod special.
10. Nu-ți place să fii deranjat de oameni care nu știu ce
să facă.
11. Dacă apare o persoană nouă, te prezinți pe tine și
prietenii tăi.
12. Lumea în care trăim e plină de mulți oameni
neprietenoși.
13. Te consideri o persoană care poate găsi ceva valoros
în orice punct de vedere.
14. Dacă cineva vine să vorbească cu tine, te oprești
întotdeauna din orice faci și îi acorzi toată atenția ta.
15. întotdeauna împrumuți bani cunoscuților care îți cer.
16. Dacă un prieten s-a mutat, te simți trist și nefericit un
timp destul de îndelungat.
17. Ești foarte plăcut și agreabil.
18. întotdeauna îi asculți calm și cu răbdare pe alții, chiar
dacă ideile lor le contrazic pe ale tale.
19. Adesea îi spui cuiva că vei face un anumit lucru, după
care uiți pur și simplu.
20. Dacă ai timp pentru distracție și relaxare, preferi
să citești, să te uiți la televizor sau să faci ceva de
unul singur.
21. îți ieși ușor din fire.
22. Chiar dacă un prieten nu-ți mai dă niciun semn zile la
rând, fără să știi de ce, nu încerci să-l cauți.
23. Dacă lucrezi cu alți oameni, de obicei nu te obosești
să-i lauzi pentru ajutorul lor.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


24. Uneori te simți singur pe lume.
25. Nu ești foarte popular.
___ 26. Când încerci să-ți explici ideile, te deranjează
să asculți pe cineva care pare să nu știe despre
ce vorbește.
27. Nu te sfiești să încurajezi oamenii să capete interes
pentru hobby-uri, cercuri sau activități.
28. Oamenii de azi nu mai sunt la fel de loiali sau sinceri
unii fată de alții cum erau altădată.
29. Te consideri o persoană foarte prietenoasă.
30. îți este ușor să începi și să continui o conversație cu
un necunoscut.
31. Când prietenii tăi sunt bolnavi, le trimiți întotdeauna
un mic cadou sau îi suni.
32. Ești invitat la petreceri cât de des ți-ai dori.
33. Te consideri foarte generos.
34. Oamenii vin adesea la tine cu problemele lor
personale.
35. Dacă vezi că cineva are nevoie de ajutor, lași baltă
orice ai face și dai o mână de ajutor.
36. Adesea oamenii îți interpretează greșit acțiunile și
comentariile.
37. Uneori ești rezervat și tăcut.
38. Faci în așa fel încât oamenilor le vine ușor să-ți spună
ce gândesc.
39. Vorbind cu oamenii, în principal asculți, păstrând
pentru tine propriile idei și opinii.
40. îți este greu să găsești prieteni buni.

Reprodus cu permisiunea dr. John M. Reisman, de la Universitatea


DePaul. Pentru mai multe informații, vezi: J.M. Reisman (1983).
„SACRAL: Toward the Meaning and Measurement of Friendliness“,
Journal ofPersonalityAssessment, 47, 405-13.
SCORARE

Următorii itemi trebuie inversați (4 = 0, 3 = 1,1 = 3


și 0 = 4): 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9,10,’12,19, 20, 21, 22,
23, 24, 25, 26, 27, 28, 36, 37, 39 și 40. După inversarea
acestor itemi, schimbă toate scorurile de 1 în 0. Acest
test are patru subscale: Conceptualizare de sine (CS),
ce constă în itemii 1, 5, 9,13,17, 21, 25, 29, 33 și 37;
Accesibilitate (AC), compusă din itemii 2, 6,10,14,18,
22, 26, 30, 34 și 38; Recompensare (R), alcătuită din
itemii 3, 7,11,15,19, 23, 27, 31, 35 și 39; și Alienare
(AL), ce constă în itemii 4, 8,12,16, 20, 24, 28, 32, 36
și 40. După aflarea scorurilor la aceste patru subscale,
adună-le pe toate pentru a obține scorul total.

NORME

Scoruri Percentilă

CS AC R AL Total

34 33 33 32 131 85
32 31 31 30 124 70
30 29 29 28 116 50
28 27 27 26 108 30
26 25 25 24 101 15

DESPRE SCALA PRIETENIEI

Psihologul John Reisman a fost motivat să elaboreze


acest test pentru că el a conceptualizat prietenia într-un

SO
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
mod ușor diferit de alți autori ai unor teste similare.
Reisman a argumentat că, din definițiile existente,
această trăsătură practic nu putea fi deosebită de alte
caracteristici ale personalității, cum ar fi deschiderea
sau caracterul agreabil. El a argumentat că prietenia
cuprinde patru calități, și anume cele reprezentate
de subscalele acestui test: Conceptualizarea de
sine, Accesibilitatea, Recompensarea și Alienarea.
Conceptualizarea de sine este importantă pentru că
modul în care ne vedem pe noi înșine are un efect
potențator asupra interacțiunilor noastre cu ceilalți.
Dacă noi credem că avem un număr de calități indezi­
rabile sau dacă presupunem că nu avem multe de oferit
celorlalți, sunt mari șanse să evităm interacțiunile cu
ceilalți. Deși Reisman argumentează că sunt și excepții,
în general, oamenii prietenoși cred despre ei înșiși că
sunt prietenoși. Accesibilitatea se referă la disponibi­
litatea noastră de a lua în considerare sentimentele,
credințele și părerile celorlalți, de a le permite celorlalți
să facă parte din viața noastră. Recompensarea se referă
la disponibilitatea noastră de a-i face pe ceilalți să aibă o
părere bună despre interacțiunile lor cu noi. Alienarea,
după cum sugerează și termenul, îi descrie pe cei care
preferă să evite interacțiunea cu ceilalți, adesea pentru
că au convingerea că aceste schimburi sociale îi vor face
să se simtă mai rău. Reisman a folosit acești termeni
pentru a forma acronimul SACRAL, care este numele
oficial pe care l-a dat testului său.
Poate că cea mai interesantă descoperire a cercetă­
rilor lui Reisman a fost aceea că oamenii cu scoruri mici
la testul său au declarat că au tot atâția prieteni ca și
cei cu scoruri mari, dar că erau mai puțin mulțumiți de
prieteniile lor. Și, în ciuda faptului că aveau prieteni,
s-au descris pe sine drept timizi și tensionați în situații
sociale și, adesea, singuratici.
în încercarea de a înțelege ce diferențiază oamenii
prietenoși de cei neprietenoși, Reisman le-a cerut
atât celor cu scor mic, cât și celor cu scor ridicat să
răspundă la diferite situații sociale. Acești oameni au _
fost întrebați, de exemplu, ce-ar spune dacă un prieten
ar veni la ei și le-ar zice: „Am chef să fug de acasă. Ce
crezi, ar trebui s-o fac?“ Când s-a evaluat cât de adecvate
au fost răspunsurile, sfatul dat de cei ce au obținut un
scor scăzut la test a fost considerat la fel de bun ca cel
dat de cei cu scor ridicat. Astfel, nu se pune problema
că oamenii neprietenoși n-ar ști ce să spună când
interacționează cu ceilalți. în această privință sunt la fel
de competenți ca oamenii prietenoși. Dar, foarte impor­
tant, la evaluarea stilului de oferire a sfatului, Reisman
a descoperit că cei prietenoși au fost considerați ca fiind
semnificativ mai pozitivi decât cei neprietenoși.
Cercetarea lui Reisman oferă indicii importante în
privința bazei calității problematice a acestor relații.
Reisman a arătat că cei cu scoruri scăzute știu ce să le
spună oamenilor în diferite situații, dar, în schimb, pro­
blema lor este că nu știu cum să spună ceea ce trebuie.
Reisman n-a făcut presupuneri privind felul în care
oamenii pot schimba acest aspect al personalității lor,
dar clinicienii care își ajută clienții să-și îmbunătățească
abilitățile sociale indică un anumit număr de schimbări
specifice care pot fi făcute, dintre care multe implică
comunicarea nonverbală sau limbajul corporal. Poate că
cel mai important element este contactul vizual. Cei cu
scoruri scăzute la testul SACRAL au o concepție proastă
despre sine și se simt înstrăinați de ceilalți. Acest lucru îi
împiedică să se simtă siguri pe valoarea a ceea ce trebuie
să spună, în ciuda faptului că cercetarea lui Reisman
arată că afirmațiile lor sunt la fel de valoroase ca ale
celor cu scor ridicat. Lipsa lor de încredere îi poate face

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
să evite contactul vizual și să fixeze podeaua în timp ce
spun ce au de zis.
Sunt multe comportamente nofiverbale subtile
ce transmit nerăbdarea sau neplăcerea de a trebui să
interacționăm cu o altă persoană. Aceste indicii pot
fi dificil de precizat, dar sunt ușor de recunoscut. Cu
toții am întâlnit oameni care, deși acceptă să ne ajute,
reușesc să ne transmită fizic nerăbdarea sau reticența
lor, pe tot parcursul interacțiunii. Dacă te simți nesati­
sfăcut de prieteniile tale, se poate ca tu să fi procedat în
acest fel. Pe lângă contactul vizual, fă efortul conștient
de a-ți comunica interesul și preocuparea față de ceilalți.
Apleacă-te în față când prietenii tăi vorbesc cu tine,
zâmbește des și dezinvolt, verbalizează-ți preocuparea și
grija, interesează-te de starea prietenilor. Vrei ca totul,
nu doar cuvintele, să exprime prietenia ta.
Lucrarea lui Reisman oferă, în opinia mea, un mesaj
plin de speranță pentru cei ce se simt nesatisfăcuți de
prieteniile lor și de capacitatea lor de a fi prietenoși.
Dacă ești unul din acești oameni, este important să
nu uiți că ai capacitatea de a spune ceea ce trebuie și
capacitatea de a lega prietenii — după cum a demonstrat
cercetarea lui Reisman, care arată că cei cu scoruri
scăzute au la fel de mulți prieteni ca și cei cu scoruri
ridicate la testul SACRAL. Cheia schimbării este dublă: în
primul rând, trebuie să-ți schimbi felul în care te privești
pe tine însuți, iar în al doilea rând, trebuie să-ți schimbi
așteptările pe care le ai în legătură cu ce se va întâmpla
dacă îți extinzi cadrul.
Reisman nota că prietenia își are originile în copilăria
timpurie. Unii copii atrag prietenii cu ușurință, în timp
ce alții, oricare ar fi motivul, sunt respinși sistematic.
Mai târziu, acești copii ajung să considere despre sine
că nu au prea multe de oferit celorlalți și că nu pot fi
plăcuți. Nu este deloc surprinzător că au dificultăți de
a interacționa entuziast cu ceilalți. Dacă vor să devină
mai prietenoși, cei cu scor scăzut trebuie să lucreze
asupra modului în care se văd pe sine. Trebuie să capete
încredere în abilitățile lor și în capacitatea lor de a fi
buni prieteni. Dacă intri în această categorie, ți-ar putea
fi util să revezi capitolul despre stima de sine.
în al doilea rând, trebuie să-ți modifici așteptările
asupra consecințelor eforturilor tale de a fi prietenos.
Știi că îți poți face prieteni și știi ce să spui. Câtă
vreme îți vei transmite mesajul cu atitudinea potrivită,
nu există niciun motiv ca ceilalți să nu-ți aprecieze
prietenia. Ca întotdeauna, câtă vreme depui un efort
susținut, vei deveni genul de persoană ce poate fi un
prieten prețios.

CI/ DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


-J &&> DE PERSONALITATE
CÂT EȘTI DE ASERTIV?

SCALA AUTOPREZENTĂRII ADULTULUI

Următorul inventar este destinat să furnizeze infor­


mații despre modul în care te autoprezinți. Răspunde
la întrebări notând un număr, de la 0 la 4, în spațiul
din stânga fiecărui item. Răspunsul tău ar trebui să
arate felul în care te autoprezinți, în general, în diferite
situații. Dacă o anumită situație nu se aplică în cazul
tău, răspunde cum crezi că ai acționa sau cum ți-ar
plăcea să acționezi. Nu cântări răspunsul la nicio între­
bare. Probabil că primul răspuns este cel mai adecvat
pentru tine.

0 = Aproape întotdeauna sau întotdeauna


1 = De obicei
2 = Uneori
3 = Rar
4 = Niciodată sau extrem de rar

___ 1. Ignori când cineva se așază în fața ta la coadă?


2. Ți se pare dificil să-i ceri unui prieten să-ți facă
un serviciu?

95
3. Dacă șeful tău îți cere ceva nerezonabil în opinia ta, ai
dificultăți să-l refuzi?
4. Ai reticențe de a-i vorbi unei cunoștințe atrăgătoare
de sex opus?
5. îți este dificil să refuzi cerințele nerezonabile ale
părinților tăi?
6. Ți se pare dificil să accepți complimente din partea
șefului tău?
7. îți exprimi sentimentele negative față de alții, la
momentul potrivit?
8. împărtășești în mod liber informații sau opinii în
discuții cu oameni pe care nu-i cunoști prea bine?
9. Dacă la un mare eveniment social ar veni o persoană
publică pe care o admiri și o respecți mult, ai face
efortul de a te prezenta?
10. Cât de des îți exprimi deschis sentimentele justificate
de furie față de părinții tăi?
11. Dacă ai un prieten pe care părinții tăi nu-1 acceptă,
faci efortul de a-i ajuta să se cunoască mai bine unii
pe alții?
12. Dacă privești un program TV care te interesează
foarte mult și o rudă apropiată te deranjează, i-ai cere
să tacă?
13. Joci un rol important în luarea deciziei privind modul
în care tu și prietenii tăi vă petreceți timpul liber?
14. Dacă ești supărat pe partener, îți este greu să-i spui?
15. Dacă un prieten care trebuia să vină să te ia pentru o
întâlnire importantă te sună cu 15 minute înainte și
îți spune că nu mai poate ajunge, îți exprimi iritarea?
16. Dacă te oprești în grabă la un supermarket pentru a
lua câteva lucruri, ai cere voie să intri în fată la casă?
17. Ți se pare dificil să refuzi cererile celorlalți?
18. Dacă șeful tău exprimă opinii cu care nu ești deloc de
acord, te aventurezi să-ți spui punctul de vedere?

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
19. Dacă ai un prieten apropiat pe care partenerul tău
nu-I place și-l critică mereu, i-ai spune partenerului că
nu ești de acord și i-ai descrie calitățile prietenului?
20. Ți se pare greu să ceri favoruri altora?
21. Dacă la un restaurant bun ți se servește o mâncare ce
nu este pe gustul tău, îi atragi atenția chelnerului?
22. Ai tendința să exagerezi cu scuzele?
23. Când ai nevoie, ți se pare dificil să le ceri părinților tăi
să-ți facă un serviciu?
24. Insiști ca ceilalți să-și facă partea lor de muncă?
25. îți este greu să le spui „nu“ agenților de vânzări?
26. Ești reticent să iei cuvântul într-o discuție cu un mic
grup de prieteni?
27. îți exprimi furia sau iritarea în fața șefului tău, când
este cazul?
28. Le faci complimente altora și îi lauzi?
29. îți este greu să-i ceri unui prieten apropiat să-ți
facă un serviciu important, dacă pentru el ar fi un
inconvenient?
30. Dacă o rudă apropiată îți cere ceva nerezonabil în
opinia ta, îți este greu să o refuzi?
31. Dacă șeful tău face o afirmație pe care o consideri
neadevărată, o pui la îndoială cu voce tare?
32. în cazul în care constări că devii tot mai atașat de un
prieten, îți este greu să-ți exprimi sentimentele față
de acea persoană?
33. îți vine greu să schimbi un produs de care nu ești
mulțumit?
34. Dacă cineva cu autoritate te întrerupe în mijlocul
unei conversații importante, îi ceri acelei persoane să
aștepte până ce termini?
35. Dacă o persoană de sex opus, pe care voiai s-o
cunoști, își îndreaptă atenția asupra ta la o petrecere,
iei inițiativa începerii conversației?
36. Eziți să-ți exprimi resentimentele față de un prieten
care te-a criticat nejustificat?
37. Dacă părinții tăi ar vrea să te viziteze în weekend, iar
tu ți-ai planificat deja ceva important în acele zile,
ți-ai schimba planurile?
38. Ești reticent să iei cuvântul într-o discuție sau o
dezbatere?
39. Dacă un prieten care a împrumutat cinci lei de la
tine pare să fi uitat de datorie, îți este dificil să-i
reamintești?
40. Dacă șeful tău te tachinează până în punctul în care
nu mai este amuzant, îți este greu să-ți exprimi
nemulțumirea?
41. Dacă partenerul tău este vizibil nedrept, ți se pare
dificil să-i spui ceva despre asta?
42. Dacă un vânzător dintr-un magazin servește pe
cineva care a venit după tine, iar tu te grăbești, îi
atragi atenția?
43. Dacă ai locui într-un apartament cu chirie și
proprietarul n-ar face anumite reparații după ce l-ai
atenționat deja, ai insista?
44. Ți se pare dificil să-i ceri șefului tău să-ți dea drumul
mai devreme?
45. îți este greu să-ți exprimi verbal dragostea și
afecțiunea pentru partener?
46. îți exprimi cu ușurință opiniile în fața altora?
47. Dacă un prieten îți cere ceva nerezonabil, în opinia
ta, îl poți refuza?

Reprodus cu permisiunea dr. John P. Galassi. Pentru mai multe infor­


mații, vezi: M.L. Gay, J.G. Hollandsworth și J.P. Galassi (1975), „An
Assertiveness Inventory for Adults“, Journal ofCounseling Psychology, 22,
340-44.

(J Q DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


J () DE PERSONALITATE
SCORARE

Primul pas este inversarea scorului (4 = 0, 3 = 1, 2 =


2,1 = 3 și 0 = 4) pentru următorii iteirii: 7, 8, 9,10,11,
12,13,15,16,18,19, 21, 24, 27, 28, 31, 34, 35, 42, 43,
44, 46 și 47. Apoi adună pur și simplu răspunsurile
la toți itemii. Scorurile ridicate arată niveluri ridicate
de asertivitate.

NORME

Scor Percentilă

Bărbați Femei

138 137 85
129 126 70
119 115 50
109 104 30
100 93 15

DESPRE SCALA AUTOPREZENTÄRII


ADULTULUI

Asertivitatea, definită drept exprimarea adecvată


social a sentimentelor, este extrem de importantă în
interacțiunile interpersonale eficiente. Această calitate
foarte importantă i-a interesat zeci de ani pe psihologii
comportamentaliști, care au elaborat diferite teste
pentru a o măsura. Unul dintre cele mai bune teste este
Scala autoprezentării adultului, creată de psihologii
Melvin Gay, James Hollandsworth și John Galassi.
Oamenii cu o asertivitate redusă au mari șanse să
aibă cel puțin două tipuri de probleme. în primul rând,
se rup singuri de ceilalți. Au dificultăți în abordarea
celorlalți și în realizarea acelui prim contact crucial.
Când sunt abordați, simt că nu-și găsesc cuvintele și nu
reușesc să transmită interesul lor pentru cealaltă per­
soană. Când reușesc să stabilească un contact cu o altă
persoană, pot fi reticenți în exprimarea sentimentelor
adevărate, chiar dacă acele sentimente sunt pozitive.
Adesea, lipsa lor de asertivitate îi face să se simtă singuri
și izolați.
A doua problemă a celor fără asertivitate este aceea
că le permit altora să profite de ei. După cum sugerează
câțiva dintre itemii testului, acestor oameni le este greu
să obiecteze când un prieten le cere ceva nerezonabil, ei
acceptă criticile și remarcile dureroase fără să se opună,
le permit altora să le dea planurile peste cap. Adesea,
persoanele fără asertivitate își vor explica rațional
eșecul de a obiecta la egoismul celorlalți, spunându-și
că nu merită riscul de a stârni ostilitate. însă ceea ce nu
înțeleg ei este că eșecul lor de a fi asertivi stârnește, de
fapt, ostilitate — în ei înșiși. Persoana care nu reușește
să refuze cererile nerezonabile ale unui prieten și se jus­
tifică spunând: „E o nimica toată. Nu vreau să supăr pe
nimeni“ va ajunge să fie ea cea supărată. Este posibil să
treacă cu vederea una, două sau poate chiar nouă cereri
nerezonabile, dar mai devreme sau mai târziu va plăti
prețul. Persoana lipsită de asertivitate va începe să aibă
resentimente față de acești prieteni cu pretenții exage­
rate. Și pentru că îi este imposibil să spună ce gândește,
treptat se va retrage, aceasta fiind singura strategie
disponibilă pentru gestionarea resentimentului mocnit
și a ostilității. Dacă ai obținut un scor sub percentila 30,

i f W1 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


iUU DE PERSONALITATE
probabil că te-ai simți mult mai bine în relațiile tale cu
ceilalți dacă ai deveni o persoană mai asertivă.
Primul pas în această direcție este să renunți la
justificările raționale care te țin blocat. Majoritatea celor
fără asertivitate confundă asertivitatea cu agresivitatea.
Prin definiție, asertivitatea este adecvată social, în timp
ce agresivitatea poate fi jignitoare sau chiar sadică.
Persoanele agresive își pot folosi personalitatea pentru
a-i intimida pe ceilalți sau pentru a exercita o influență
ilicită. Persoanele asertive spun ceea ce gândesc într-un
mod adecvat social și refuză să le permită altora să
profite de ele. A-i spune unui prieten că nu-ți place când
întârzie o jumătate de oră nu înseamnă că ești agresiv,
ci asertiv. A refuza un prieten când îți cere împrumut
mașina pentru weekend, când asta ar însemna să rămâi
blocat în casă, nu înseamnă meschinărie, ci un refuz
adecvat al unei cereri inadecvate. Nu uita, a fi asertiv nu
înseamnă neapărat să ridici vocea sau să spui lucruri
dureroase, ci înseamnă doar să fii clar în privința a ceea
ce gândești și simți.
Pentru a ilustra felul în care poți fi asertiv, o să
descriu un fost client, pe care o să-l numesc Sam. Sam
era student în primul an și, deși arăta bine și era inteli­
gent, nu avusese niciodată vreo întâlnire amoroasă. Era
disperat de singur, dar era îngrozit de perspectiva de a-i
vorbi unei fete. Prima mea temă pentru Sam a fost doar
aceea de a privi fetele în ochi și de a le zâmbi în timp
ce se plimba prin campus. Sam avea o asertivitate atât
de scăzută, încât i-a trebuit o săptămână întreagă până
s-o facă și i-a mai trebuit încă o altă săptămână pentru
a se simți confortabil făcând-o. Când a venit la ședința
următoare, era sincer surprins de reacțiile pe care le-a
primit. „Majoritatea fetelor, cărora le-am zâmbit, mi-au
zâmbit și ele“, mi-a spus el. Următoarea temă a fost să
adauge un „Bună!“ prietenos la zâmbetul lui. Asta i-a
fost mai ușor, iar acest contact uman elementar a fost
suficient pentru a-i reduce semnificativ sentimentul
de singurătate.
în următoarele ședințe am început să facem jocuri
de rol cu ce ar putea spune când i-ar cere întâlnire unei
fete. Dar n-am mai avut niciodată ocazia să verificăm
sugestiile mele. într-o zi, în timp ce aștepta liftul, o fată,
căreia îi spusese „Bună!“ de mai multe ori, a inițiat o
conversație cu el. Au urcat în lift împreună și, înainte să
ajungă la parter, ea l-a invitat la o cafea! Da, situația lui
Sam a fost cumva neobișnuită, în sensul că s-a schimbat
foarte repede, dar nu este neobișnuită ca rezultat final.
După ce oamenii încep să-și sporească puțin asertivi-
tatea, sunt atât de impresionați de rezultate, încât le vine
mult mai ușor să facă schimbările ulterioare.
Situația lui Sam a fost de așa natură, încât i-a fost
ușor să exerseze pentru a face mici schimbări, înainte
să treacă la schimbările mai de substanță. însă sunt și
momente în care trebuie să dai totul. Am să vă povestesc
despre Judy, o altă fostă clientă. Avea probleme cu
colega ei de cameră, care împrumuta adesea bani de la
ea, dar nu-și amintea niciodată să-i dea înapoi. Lui Judy
i s-ar fi părut meschin s-o refuze, de vreme ce „împru­
muturile“ erau întotdeauna mici. A durat ceva timp s-o
conving că, de fapt, colega de cameră era cea meschină,
iar iritarea lui Judy era firească. Am discutat despre dife­
rite moduri în care Judy și-ar fi putut exprima sentimen­
tele, iar apoi am făcut jocuri de rol cu răspunsul ei când
colega de cameră îi va cere din nou un împrumut. Judy
i-a spus colegei de cameră că nu-i mai dă niciun ban,
fiindcă aceasta nu i-a retumat niciodată împrumuturile.
Așa cum se aștepta Judy, colega de cameră s-a supărat.
Dar Judy a putut să vadă cât de hilară era situația — ea se
simțea prost, deși colega ei de cameră ar fi trebuit să se
simtă jenată.

O
W Z,
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
Din experiența mea, sporirea asertivității este o
schimbare relativ ușor de făcut. Recompensa micilor
schimbări este atât de rapidă și evidentă, încât oamenii
sunt dornici să treacă la pasul următor. Mult noroc cu
primul tău pas!

103
CAT DE CAPABIL EȘTI
DE INTIMITATE?
SCALA FRICII DE INTIMITATE

Instrucțiuni pentru Partea A: Imaginează-ți că ești


într-o relație apropiată, romantică. Răspunde următoa­
relor afirmații ca și când ai fi într-o relație apropiată.
Evaluează cât de caracteristică este pentru tine fiecare
afirmație, pe o scală de la 1 la 5, ca cea descrisă mai jos.
în fiecare afirmație, „X“ se referă la persoana care ar fi în
relația apropiată cu tine.

1 = Deloc caracteristic mie


2 = Ușor caracteristic mie
3 - Moderat caracteristic mie
4 = Foarte caracteristic mie
5 = Extrem de caracteristic mie

1. Nu m-aș simți în largul meu să-i povestesc lui X


despre lucruri din trecut, de care îmi este rușine.
2. M-aș simți jenat să vorbesc cu X despre ceva ce m-a
rănit profund.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE

m DE PERSONALITATE
3. M-aș simți confortabil să-i spun lui X care sunt
sentimentele mele adevărate.
4. Dacă X ar fi supărat, m-aș teme uneori să-i arăt că
îmi pasă. - .
5. Mi-ar fi frică să-i mărturisesc lui X sentimentele mele
cele mai intime.
6. M-aș simți în largul meu să-i spun lui X că țin la el/ea.
7. Aș avea un sentiment de uniune deplină cu X.
8. M-aș simți confortabil să discut probleme
semnificative cu X.
9. O parte din mine s-ar teme să se angajeze într-o
relație pe termen lung cu X.
10. M-aș simți confortabil să-i povestesc lui X
experiențele mele, chiar și pe cele triste.
11. Probabil că m-aș simți agitat dacă i-aș arăta lui X
sentimente puternice de afecțiune.
12. Mi s-ar părea dificil să fiu deschis cu X în privința
gândurilor mele personale.
13. M-aș simți agitat dacă i-aș arăta lui X sentimente
puternice de afecțiune.
14. Nu m-aș teme să-i împărtășesc lui X ce nu-mi place
la mine.
15. Mi-ar fi teamă să-mi asum riscul de a fi rănit, în
încercarea de a stabili o relație mai apropiată cu X.
16. M-aș simți confortabil dacă aș păstra doar pentru
mine informațiile foarte personale.
17. N-aș fi agitat dacă aș fi spontan cu X.
18. M-aș simți în largul meu să-i spun lui X lucruri pe
care nu le spun altora.
19. M-aș simți în largul meu să-i încredințez lui X
gândurile și sentimentele mele cele mai profunde.
20. Uneori m-aș simți jenat dacă X mi-ar povesti lucruri
foarte personale.
21. M-aș simți confortabil să-i dezvălui lui X ceea ce
consider a fi defectele și handicapurile mele.
22. M-aș simți confortabil să avem o legătură emoțională
apropiată.
23. Mi-ar fi teamă să-i împărtășesc lui X gândurile mele
intime.
24. Mi-ar fi teamă că n-aș putea să mă simt întotdeauna
apropiat de X.
25. M-aș simți confortabil să-i spun lui X care sunt
nevoile mele.
26. M-aș teme că X ar fi mai implicat în relație
decât mine.
27. M-aș simți confortabil să am o comunicare deschisă și
sinceră cu X.
28. Uneori m-aș simți inconfortabil să-i ascult problemele
personale ale lui X.
29. M-aș simți ușurat să fiu complet eu însumi în preajma
lui X.
30. M-aș simți relaxat să fim împreună și să vorbim
despre scopurile noastre personale.

Instrucțiuni pentru Partea B: răspunde următoarelor


afirmații, după cum se aplică ele relațiilor tale din trecut.
Evaluează cât de caracteristică este pentru tine fiecare
afirmație, pe o scală de la 1 la 5, după cum este descris în
instrucțiunile pentru Partea A.

31. M-am ferit de ocaziile de a fi apropiat de cineva.


32. Mi-am ascuns sentimentele în relațiile anterioare.
33. Sunt oameni care cred că mă tem să mă apropii de ei.
34. Sunt oameni care cred că nu sunt o persoană ușor de
cunoscut.
35. în relațiile anterioare am făcut lucruri care să mă
împiedice să mă apropie de celălalt.

Reprodus cu permisiunea dr. Carol J. Descutner. Pentru mai multe


informații, vezi: C.J. Descutner și M.H. Thelen (1991), „Development
and Validation of a Fear-of-Intimacy Scale“, Psychological Assessment, 3,
218-25.

j jfj DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


IUU DE PERSONALITATE
SCORARE

Primul pas este inversarea scorului (5 = 1, 4 = 2, 3 =


3, 2 = 4 și 1 = 5) pentru următorii itemi: 3, 6,7, 8,10,
14,17,18,19, 21, 22, 25, 27, 29 și 30. Apoi pur și simplu
adună toate răspunsurile date la cei 35 de itemi.

NORME

Scor Percentilă

Bărbați Femei

103 99 85
93 88 70
82 76 50
71 64 30
61 53 15

DESPRE SCALA FRICII DE INTIMITATE

Capacitatea de a forma o legătură cu ceilalți aduce,


evident, satisfacții prin ea însăși, dar totodată servește și
la promovarea sănătății psihice. Psihologii din cercetare
au stabilit că oamenii care au capacitatea de a fi intimi cu
alte persoane au relații mai satisfăcătoare cu prietenii,
familia și colegii, având mai puține dificultăți emoționale
decât cei ce nu au această capacitate. Carol Descutner și
Mark Thelen, psihologi la Universitatea din Missouri,
au construit Scala fricii de intimitate cu speranța că ea
le va fi utilă atât clinicienilor, cât și cercetătorilor, în
identificarea acelor oameni a căror anxietate legată de
intimitatea cu ceilalți le poate afecta capacitatea de a
forma relații satisfăcătoare și starea psihică de bine.
Descutner și Thelen au adunat dovezi care demon­
strează că cei cu scoruri mari la această scală au câteva
probleme de intimitate. în comparație cu persoanele cu
scoruri scăzute, ei recunosc faptul că altora li se pare
dificil să-i cunoască, au avut puține relații care să fi durat
mai mult de câteva luni, sunt mai puțin satisfăcuți de
calitatea relațiilor lor amoroase, se simt inconfortabil
la gândul apropierii de ceilalți și nu se așteaptă să se
simtă satisfăcuți după ce intră într-o relație pe termen
lung sau o căsătorie. Date fiind aceste probleme, nu este
deloc surprinzător că cei ce se tem de intimitate sunt
semnificativ mai singuri decât ceilalți.
Am fost plăcut surprins de descoperirea că bărbații
și femeile au obținut scoruri similare la test. Există
multe cercetări care sugerează că bărbații sunt mai
puțin dispuși decât femeile să-și arate cele mai intime
sentimente. Într-adevăr, Ronald Levant, profesor la
Facultatea de Medicină Harvard, a introdus termenul de
„alexitimie masculină normativă“ (sună grav, nu-i așa?)
pentru incapacitatea de a exprima sentimentele prin
cuvinte, ceea ce reflectă astfel convingerea sa că aceasta
este o problemă constantă la bărbați. Iar câțiva specia­
liști în sănătate mentală au făcut o întreagă industrie
foarte lucrativă din așa-zisele probleme cu intimitatea
ale bărbaților. Nu este dificil de conchis că specialiștii în
sănătate mentală îi văd pe bărbați ca având o dizabilitate
ce ține de intimitate, ca să vorbim corect politic.
Am fost mulțumit de descoperirea că bărbații și
femeile au scoruri similare la Scala fricii de intimitate,
pentru că se potrivește felului în care văd eu lucrurile
în această privință. Cred că bărbații sunt mai puțin
înclinați decât femeile să discute despre sentimentele

f) Q DOUĂZECI si patru de teste


IU O DE PERSONALITATE
lor cele mai intime, dar nu cred că asta înseamnă o
frică de intimitate. Poate reflecta mai degrabă o lipsă de
interes sau preferința pentru modalități alternative de
gestionare a sentimentelor negative. Richard și Janet, cu
care făceam terapie de cuplu, au avut multe discuții pe
această temă. „Richard nu vorbește cu mine sau nu-mi
împărtășește sentimentele lui“, se plângea Janet. Pe de
altă parte, Richard avea o perspectivă foarte diferită.
„Nu înțeleg cum poate gândi așa ceva. Când am o zi
proastă la serviciu, îi spun ce s-a întâmplat. Când avem
o problemă cu unul dintre copiii noștri, îi spun cât sunt
de trist sau furios. Ea vrea să vorbim ore întregi despre
lucrurile astea, iar eu nu suport să fac asta.“
După cum știe oricine care a văzut reclama la
„Bărbații sunt de pe Marte...“, femeile par să se simtă
confortabil dacă își discută sentimentele în detaliu.
Când Janet a avut o problemă la serviciu, i s-a părut
reconfortant să-i împărtășească soțului ei toate detaliile.
Când Richard a avut o problemă similară, lui i s-a părut
reconfortant să-i descrie schematic situația lui Janet,
pentru ca apoi să treacă mai departe și să discute despre
ceva mai plăcut. Discutarea în detaliu despre problema
lui semăna mult cu retrăirea evenimentului pentru
Richard. Bărbații tind să fie mai focalizați pe soluție
decât femeile, iar Richard a învățat (reclamele TV au fost
suficiente pentru el) că Janet nu i-a apreciat sugestiile
când au discutat despre problemele ei de serviciu, ci
că voia doar să vorbească pur și simplu. Janet a învățat
că reticența lui Richard de a discuta în detaliu despre
sentimentele lui nu însemna refuzul lui de a împărtăși
cu ea situațiile prin care trece, ci că era un mod diferit
de a gestiona conflictul — nu neapărat un mod mai bun
sau mai rău, ci doar unul diferit. Ideea este ca femeile
să nu se grăbească să presupună că bărbații se tem
de intimitate.

109
Dacă ai obținut un scor ridicat la acest test, probabil
că ți-ai putea îmbunătăți relațiile și satisfacția generală
în viață, lucrând asupra abilităților tale de comunicare.
Psihologul Spencer Rathus a formulat câteva recoman­
dări celor ce doresc să-și sporească abilitatea de a fi
intimi emoțional. Un prim pas este să „discuți despre
discuții“ — să-i împărtășești partenerului tău cât de greu
îți este să vorbești despre anumite lucruri. Ai putea chiar
să-i ceri partenerului tău ajutorul în discutarea proble­
melor despre care ți-e greu să vorbești. Ai putea spune:
„Aș vrea să-ți vorbesc despre ceva, dar nu știu cum să
încep. Poți să mă ajuți?“
Rathus a subliniat că ascultatul poate fi la fel de
important pentru intimitate ca vorbitul și a dat mai
multe sugestii pentru îmbunătățirea acestor abilități. El
recomandă ca oamenii să „asculte activ“, să mențină un
contact vizual adecvat cu partenerul în timp ce acesta
vorbește, să exprime faptul că înțeleg prin limbajul
corpului și mimică și să ceară clarificări și detalii când
este cazul.
Deși asemenea tehnici pot fi foarte utile, cred totuși
că majoritatea oamenilor cu dificultăți în obținerea
intimității știu ce să spună, dar le este frică să spună.
Există un risc real ca sufletul, odată dezvăluit, să înceapă
să ne bântuiască. Cei mai mulți dintre noi avem cel puțin
o experiență în care i-am spus unui prieten apropiat un
secret adânc și întunecat, pentru a descoperi apoi că
secretul nu mai era secret și că prietenul ne-a trădat. în
timp ce persoanele care se tem de intimitate jură să nu
mai repete niciodată greșeala, o strategie mai bună, și
care apare natural la majoritatea oamenilor, este aceea
de a construi intimitatea treptat, de a învăța din expe­
riență dacă poți avea încredere în celălalt.
împărtășirea celor mai intime sentimente poate
speria și pentru că ne face vulnerabili. Seinfeld, un serial

110
DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
care a surprins atât de multe probleme de relație, are un
episod în care George se lupta cu dilema dacă să-i spună
sau nu femeii cu care se întâlnea că Se îndrăgostise de
ea. El își exprimă preocuparea spunându-i lui Jeny:
„Dar dacă ea nu-mi răspunde cu: «Și eu te iubesc»,
sunt în plop“. Cea mai mare temere a lui George devine
realitate, dar, ca și în viață, el supraviețuiește. Da, s-a
simțit umilit și n-a știut cum ar fi putut să continue să
se vadă cu femeia după ce ea i-a spus clar că nu simte
același lucru pentru el, dar a supraviețuit. Pe măsură ce
trece timpul și căpătăm mai multă experiență, aceste
umilințe ni se par minore. Este mult mai probabil ca
oamenii să regrete pierderea unei ocazii de intimitate,
decât să rămână blocați într-o senzație de jenă similară
cu a lui George.
EȘTI O PERSOANĂ
CARE CONTROLEAZĂ?

SCALA MODULUI DE VIAȚĂ

Următorul chestionar ar trebui completat în funcție


de ceea ce simți în prezent. Răspunde cu „Adevărat“ sau
„Fals“, după cum este mai potrivit în cazul tău.

1. Zgomotul mă trezește ușor.


2. Când este momentul unei decizii majore, cum ar fi
cumpărarea unei case ori a unei mașini, de obicei eu
iau această decizie.
3. Când este momentul unei decizii majore privind
mutarea în alt loc, de obicei eu iau această decizie.
4. Viața mea zilnică este plină de lucruri interesante.
5. îmi plac poveștile cu detectivi sau mistere.
6. Lucrez sub mare tensiune.
7. Când este cazul să disciplinez copiii, eu iau
această decizie.
8. Nimeni nu pare să mă înțeleagă.

112
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
9. Când se pune problema unei decizii legate de
evenimente sociale cu familia sau prietenii, de obicei
eu iau acea decizie. *
10. îmi place să fac pe șeful.
11. Uneori îmi vine să înjur.
12. îmi place să am ultimul cuvânt.
13. Mi se pare greu să-mi țin mintea concentrată
pe sarcină.
14. Uneori îmi vine să sparg lucruri.
15. îmi place să știu detalii despre conversațiile telefonice
ale altor oameni.
16. Nu spun întotdeauna adevărul.
17. îmi place să am reguli și o structură pentru
gestionarea majorității sau tuturor situațiilor.
18. îmi place să monitorizez alți oameni, pentru a fi sigur
că lucrurile vor merge în direcția în care trebuie.
19. îmi place să mă asigur că totul merge conform
planului.
20. Sunt o persoană sociabilă.
21. îmi place să conduc conversații sau grupuri
de discuții.
22. Sunt plăcut de majoritatea oamenilor.
23. Uneori mă înfurii.
24. Pot avea tendința să întrerup oamenii, dacă ei nu
răspund așa cum ar trebui.
25. Cred că majoritatea oamenilor ar minți pentru
a avansa.
26. îmi lipsește încrederea în mine.
27. Sunt o persoană foarte importantă.
28. Am tendința să manipulez, manevrez sau să controlez
alți oameni.
29. Sunt un lider bun, dar nu neapărat și un bun
executant.
30. îmi place să dau indicații la șofat sau alte activități.
31. Sunt fericit majoritatea timpului.
32. Dacă ies seara în oraș, sunt genul de persoană căreia
îi place să decidă unde se va mânca, ce film se va
viziona etc.
33. Cele mai grele lupte le am cu mine însumi.
34. Par să fiu la fel de capabil și inteligent ca majoritatea
celor din jurul meu.
35. Tind să structurez excesiv timpul liber, cum ar
fi vacanțele etc., și să-l transform în evenimente
controlate.
36. Uneori mă simt inutil.
37. Am idei privind controlarea diferitelor lucruri pentru
copii și alți oameni, cum ar fi câtă mâncare ar trebui
să aibă fiecare în farfurie etc.
38. Rudele mă consideră un membru dominant al familiei
noastre extinse.
39. De obicei, eu sunt cel ce decide ce canal de televiziune
să urmărim.
40. De obicei, eu sunt cel ce controlează termostatul
din casă.
------ 41. Critica sau admonestarea mă rănește
? teribil.
42. La jocuri prefer mai degrabă să câștig, nu să pierd.
43. Nu obosesc ușor.

Reprodus cu permisiunea dr. Logan Wright, de la Universitatea din


Oklahoma. Pentru mai multe informații, vezi: L. Wright, K. von
Bussmann, A. Freidman, M. Khouiy și F. Owens (1990), „Exaggerated
Social Control and Its Relationship to the Type A Behavior Pattem“,
Journal of Research in Personalițy, 24, 258-69.

SCORARE

Scala modului de viață folosește o tehnică obișnuită


în elaborarea testelor, dar pe care n-am mai întâlnit-o la

ii / DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


MU DE PERSONALITATE
celelalte teste din această carte — folosește câțiva „itemi
de distragere“, pentru a deghiza scopul testului. Astfel,
deși scala e compusă din 43 de itemi, doar 21 dintre ei
sunt relevanți pentru scopul testului. Pentru a-ți afla
scorul, numără răspunsurile „Adevărat“ date la itemii 2,
3,7, 9,10,12,15,17,18,19, 21, 24, 28, 29, 30, 32, 35,
37, 38,39 și 40.

NORME

Scor Percentilă

15 85
13 70
11 50
9 30
7 15

DESPRE SCALA MODULUI DE VIAȚĂ

Psihologul Logan Wright și colegii săi de la


Universitatea din Oklahoma au elaborat Scala modului
de viață pentru a afla mai multe despre personalitatea de
tip A — termen ce a ieșit din laboratorul de cercetare și
a intrat în jargonul popular într-un timp remarcabil de
scurt. Personalitățile de tip A sunt descrise ca persoane
ambițioase, nerăbdătoare, greu de manipulat, presate
de timp și ostile. Acest tip de personalitate a apărut în
conștiința publică acum 30 de ani, când cercetătorii au
descoperit că asemenea oameni erau predispuși la boli
coronariene și cardiace.

115
Wright și colegii săi au remarcat că, deși persona­
litatea de tip A este formată din mai multe elemente
variate, nu toate aceste însușiri sunt rele sau „toxice“, ca
să folosim termenul lor. De fapt, cei cu personalitate de
tip A tind să aibă o carieră academică și vocațională de
mai mare succes decât personalitățile de tip B. Mai mult,
cei de tip A recunosc mai repede decât cei de tip B situa­
țiile fără speranță, necâștigătoare. A fi o personalitate de
tip A presupune unele avantaje, însă oamenilor de acest
tip le este greu să păstreze avantajele, dacă se bizuie pe
componentele toxice.
în ultimii ani, câțiva cercetători au adunat dovezi
impresionante conform cărora furia și ostilitatea sunt
componente deosebit de problematice ale personalității
de tip A (vezi capitolul 13). Wright și colegii săi s-au
întrebat dacă o nevoie exagerată de control social,
numită și „lipsă de reciprocitate“, ar putea fi, de ase­
menea, unul dintre elementele toxice. Pentru a afla dacă
acest lucru este adevărat, ei au elaborat testul pe care
tocmai l-ai încheiat, Scala modului de viață. După cum îți
poți da seama din sistemul de scorare, doar 21 de itemi
sunt folosiți pentru determinarea scorului. Restul de 22
de itemi sunt „de distragere“, meniți să camufleze natura
testului, pentru cei ce-1 fac. Uneori se procedează astfel
pentru că, dacă oamenii știu ce intenționează să măsoare
testul, ei pot răspunde în așa fel încât să producă un
scor dezirabil.
Wright a descoperit că există o relație între scorurile
la Scala modului de viață și personalitatea de tip A, la
un grup de pacienți aflați în convalescență după o boală
coronariană. După cum sublinia și autorul, este nevoie de
cercetări suplimentare înainte să tragem concluzii asupra
cauzei și efectului, dar se pare că această nevoie exage­
rată de control social, sau lipsă de reciprocitate, este una
dintre componentele toxice ale personalității de tip A.

CJ DOUĂZECI PATRU DE TESTE


n DE PERSONALITATE
Am fost fascinat de acest test pentru că una din cele
mai frecvente plângeri legate de partener, pe care am
auzit-o în terapie atât de la bărbați,“'cât și de la femei,
a fost că aceștia au o „nevoie de control“ exagerată.
Deși această expresie din psihologie este larg folosită
de către oamenii obișnuiți, testul lui Wright reprezintă
una dintre foarte puținele încercări de măsurare a va

acestei calități — care poate fi extrem de toxică pentru


relație. Cei cu scoruri ridicate la acest test au mari șanse, £
Într-adevăr, să aibă parteneri plini de resentimente. Nu
numai că vor ca ei să fie cei ce iau deciziile importante,
cum ar fi unde să locuiască sau cum să disciplineze
copiii, dar vor să-și asume și controlul asupra deciziilor
minore — ce film să se vizioneze, ce să se mănânce la
cină, la cât să fie fixat termostatul. Când au de realizat
o sarcină, persoanele cu o mare nevoie de control au
reticențe să apeleze la partener, chiar și atunci când este
evident că partenerul se pricepe mai bine. Nu trebuie să
ne mire că este atât de greu de trăit cu acești oameni.
Dacă ai obținut un scor ridicat la acest test, sunt
mari șanse ca partenerul tău să aibă resentimente față
de nevoia ta ca lucrurile să fie întotdeauna așa cum vrei
tu. Dacă nu faci schimbări în această privință, relația va
trece prin momente dificile. Deși avem multe de învățat
despre această trăsătură de personalitate, probabil că și
relațiile tale cu prietenii și colegii sunt afectate de nevoia
ta de a-i avea și pe ei sub control. Nevoia constantă
de a „deține controlul“ a celor cu scor ridicat îi face
insensibili la nevoile, sentimentele și opiniile celorlalți.
Persoanele cu scor ridicat nu sunt dispuse nici măcar
să-i lase pe ceilalți să vorbească; au nevoie să controleze £

chiar și conversațiile. Adesea, pentru cei cu o mare


nevoie de control este dificil să-și vadă situația cu clari­
tate; ei renunță la oportunitatea de a avea relații calde și
tandre, având pretenția să conducă întotdeauna.

117
Dacă ai un scor ridicat la acest test, nu-ți va fi ușor să
te schimbi. Chiar și celor care au afecțiuni coronariene
și cardiace le vine foarte greu să-și tempereze personali­
tatea, chiar dacă știu că asta ar face diferența dintre viață
și moarte. Cred că primul pas este să încerci să înțelegi
bine modul în care nevoia ta de control îți afectează
relațiile cu ceilalți. Discută deschis cu partenerul tău și
cu prietenii. Invită-i să-ți comunice ce simt în legătură cu
comportamentul tău. Așteaptă-te să nu fie prea senini:
furia ta îi intimidează. înțelege modul în care criticile
lor îți vor declanșa o pornire intensă de a-ți justifica
acțiunile. Fii calm și răbdător și ascultă tot ce au de spus.
După ce ești pregătit să faci unele schimbări, începe
cu lucruri mai ușoare. Cere-i copilului tău să constru­
iască un turn de cuburi sau să asambleze o machetă fără
să intervii. Da, probabil că ai putea îmbunătăți eforturile
copilului, dar nu uita că nu asta e ideea. Cere-i partene­
rului tău să aleagă un restaurant și un film pentru seară
și respectă-i planurile cu bucurie. Nu-ți spune părerea
despre un articol critic pe care l-ai citit; pur și simplu
renunță la control pentru o singură seară.
Recunoaște că pot exista situații în care îți va fi
aproape imposibil să renunți la control. Cu alte cuvinte,
nu te preface că vei amenaja o grădină împreună cu
partenerul tău, dacă ți se pare intolerabil să nu fie totul
cum vrei tu. Dacă este nevoie neapărat, fă-ți grădina ta și
permite-i partenerului să-și facă grădina sa.
Schimbarea va fi dificilă și îți va trebui o autodisci-
plină de fier, dar recompensa este extraordinară. Nu
numai că-ți vei spori șansele de a trăi o viață lungă și
sănătoasă, dar vei descoperi, de asemenea, bogăția
relațiilor umane bazate pe respect și reciprocitate.
Nu renunța!

*10 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
q
h
N
r?l

EȘTI O PERSOANA FURIOASA?


INVENTARUL MULTIDIMENSIONAL AL FURIEI

Cu toții ne înfuriem din când în când. Mai jos sunt


date câteva afirmații pe care oamenii le-au utilizat %
pentru a descrie momentele în care se înfurie. Folosește
îndrumările de mai jos pentru a arăta cât de bine te
descriu următoarele afirmații. Te rugăm să răspunzi la
fiecare item.
8
5 = Complet adevărat
4 = Adevărat în mare parte
3 = Parțial adevărat/parțial fals
2 = Fals în mare parte
1 = Complet fals

1. Tind să mă înfurii mai frecvent decât majoritatea


oamenilor.
2. Alți oameni par să devină mai furioși decât mine în
situații similare.
3. Păstrez o ranchiună de care nu povestesc nimănui.
4. încerc să mă răzbun când sunt furios pe cineva.

119
5. în secret, sunt foarte critic cu ceilalți.
6. E ușor să mă facă cineva să mă înfurii.
7. Când sunt furios pe cineva, îi spun.
8. Am întâlnit mulți oameni care se presupune că sunt
experți, dar care nu sunt mai buni decât mine.
9. Mă înfurie ceva aproape în fiecare zi.
10. Adesea mă simt mai furios decât cred că ar trebui.
11. Mă simt vinovat când îmi exprim furia.
12. Când sunt furios pe cineva, mă descarc pe oricine este
în preajmă.
13. Unii dintre prietenii mei au obiceiuri care mă
enervează și mă deranjează foarte mult.
14. Sunt surprins cât de des mă simt furios.
15. După ce le spun oamenilor că sunt furios, pot să mă
liniștesc.
16. Oamenii mă vorbesc pe la spate.
17. Uneori mă simt furios fără un motiv anume.
18. Pot să mă înfurii pe ceva din trecut pur și simplu
gândindu-mă la acel lucru.
19. Chiar și după ce mi-am exprimat furia, mi-e greu
să uit.
20. Când îmi ascund furia de alții, mă gândesc la ea
mult timp.
21. Oamenii mă pot enerva doar prin simpla lor prezență.
22. Când mă înfurii, rămân furios multe ore.
23. Când îmi ascund furia de ceilalți, uit de ea destul
de repede.
24. încerc să aplanez problemele cu oamenii, fără să le
spun că sunt furios.
25. Când mă înfurii, mă calmez mai repede decât
majoritatea oamenilor.
26. Mă înfurii atât de tare, încât simt că mi-aș putea
pierde controlul.

i O f) DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


!Z,U DE PERSONALITATE
27. Dacă îi las pe oameni să vadă cum mă simt, aș fi
considerat o persoană cu care este greu să te înțelegi.
28. Sunt în gardă cu oamenii care sunt mai prietenoși
decât mă aștept să fie.
29. Pentru mine este dificil să le spun oamenilor că
sunt furios.
30. Mă înfurii când:
a. cineva mă dezamăgește.
b. oamenii sunt nedrepți.
c. cineva îmi blochează planurile.
d. am întârziat.
e. cineva mă face să mă simt jenat.
___ f. trebuie să accept ordine de la cineva mai
puțin capabil decât mine.
g. trebuie să lucrez cu incompetenți.
h. fac ceva stupid.
i. nu mi se recunosc meritele pentru ceva ce
am făcut.

Reprodus cu permisiunea dr. Judith M. Siegel. Pentru mai multe infor­


mații, vezi: J.M. Sigel (1986), „The Multidimensional Anger Inventoiy“,
Journal of Personality and Social Psychology, 51,191-200.

SCORARE

Primul pas este inversarea (5 = 1, 4 = 2, 3 = 3, 2 = 4


și 1 = 5) următorilor itemi: 2, 23 și 25. Apoi îți poți afla
scorul pe cinci subscale. Ca observație, unii itemi apar
pe mai multe subscale. Prima subscală este Stârnirea
furiei (SF) și constă în itemii 1, 2, 5, 6, 9,10,14,17,
18, 21, 22, 25 și 26. A doua dimensiune este Gradul de
furie — situații declanșatoare (GFSD) și cuprinde itemii
30a, 30b, 30c, 30d, 30e, 30f, 30g, 30h și 30i. A treia
dimensiune este Atitudinea suspicioasă (AS) și constă
în itemii 8,13,17,18, 21, 22, 28, 30a, 30b, 30f, 30g și
30i. A patra dimensiune este Exprimarea furiei (EF) și
constă în itemii 7, 23, 24 și 29. Iar a cincea dimensiune
este Reținerea furiei (RF) și constă în itemii 3, 4,11,19,
20 și 27.

NORME

Scoruri Percentilă

SF GFSD AS EF RF Total

47 33 44 14 22 160 85
42 29 39 13 20 142 70
36 25 34 11 17 123 50
30 21 29 9 14 104 30
25 17 24 8 12 86 15

DESPRE INVENTARUL
MULTIDIMENSIONAL AL FURIEI

Ca toate științele, psihologia are greșelile sale. Un


exemplu interesant este emoția numită furie. Multi
ani, concepția generală a fost că oamenii ar trebui să-și
exprime furia, deoarece reprimarea ei nu era sănătoasă.
Freud, unul dintre primii promotori ai acestei viziuni, a
argumentat că depresia este o furie îndreptată spre inte­
rior, deci, evident, ar fi mai bine ca furia să fie exprimată
către exterior, pentru a se evita consecințele negative ale
reprimării ei. Această convingere a fost întărită în anii

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


DE PERSONALITATE
1950, când psihanalistul Franz Alexander a scris că furia
reținută se intensifică, ducând la o stare emoțională
cronică ce cauza hipertensiune. Teoria lui Alexander a
fost sprijinită, în anii 1960, de un grup de cercetători
care a înfuriat în mod deliberat oamenii în laborator,
ceea ce a dus la creșterea tensiunii lor sangvine. După
aceea, jumătate dintre participanți au avut voie să ripos­
teze contra persoanei care i-a înfuriat, iar acest lucru a
dus la scăderea tensiunii lor sangvine. Deci părea clar,
exprimarea furiei putea diminua tensiunea sangvină și,
posibil, putea preîntâmpina riscul declanșării unei boli
cardiace coronariene.
Acum, după 40 de ani, cercetătorii au o concepție
foarte diferită despre furie și se pare că există foarte
puține lucruri bune legate de ea. Ca întotdeauna, situația
este extrem de complexă și trebuie luată în considerare
interpunerea multor variabile. Dar se pare că furia
prezintă serioase riscuri sociale și pentru sănătate.
Poate că cea mai dramatică ilustrare a riscului pentru
sănătate a fost prezentată de un grup de cercetători de
la Universitatea din Carolina de Nord, care au dat un
test de măsurare a ostilității unui grup de studenți la
medicină. După 25 de ani, medicii care avuseseră un
nivel ridicat de ostilitate când erau studenți prezentau
acum o rată semnificativ mai ridicată nu numai a bolilor
cardiace coronariene, ci și a mortalității!
Riscurile sociale ale furiei au fost bine mediatizate în
ultimii ani. Cine n-a auzit de incidente urâte și tragice
produse în accese de furie în trafic? Abuzarea atât a
soției, cât și a copiilor este aproape întotdeauna prece­
dată de sentimentele de furie ale făptașului. în ultima
jumătate de secol, noi, psihologii, am trecut de la a-i
învăța pe oameni cum să-și exprime furia la organizarea
seminariilor de gestionare a furiei. Furia este cel mai
bine să fie controlată.

19Q
Psihologul Judith Siegel, de la UCLA, a elaborat
Inventarul multidimensional al furiei, pentru a reflecta
complexitatea emoției de furie. După ce a trecut în
revistă literatura de specialitate privind legătura dintre
furie și bolile cardiace coronariene, ea a observat că
există mai multe dimensiuni asociate cu această emoție
periculoasă. După cum sugerează scalele testului ei, unii
oameni se pot înfuria adesea, dar furia le este stârnită
de o gamă relativ redusă de situații. Alții pot avea o
atitudine ostilă generală față de lume, chiar dacă nu
simt o intensitate emoțională prea mare a furiei. Scopul
lui Siegel a fost să elaboreze un test care să-i ajute pe
cercetători să înțeleagă mai exact care componente ale
furiei contribuie la bolile cardiace coronariene.
Deși mai avem încă multe de aflat despre natura
furiei, este clar că, dacă ai obținut scoruri ridicate la
acest test, atunci modificarea nivelului tău de furie îți va
fi benefică. Nu este niciodată ușor să-ți schimbi tiparele
de-o viață, dar există dovezi clare care arată că progra­
mele de gestionare a furiei funcționează. Este adevărat
că unii dintre noi sunt predispuși biologic să răspundă
mai puternic decât alții, dar sentimentul de furie este
puternic influențat prin învățare. Dacă am observat că
părinții noștri se înfurie frecvent, am învățat că furia
este o reacție așteptată în asemenea situații. Dar nu uita,
învățul are și dezvăț.
Poate că cel mai important pas în modificarea furiei
este să recunoști că o poți controla. Prea mulți oameni
furioși dau vina pe ținta emoțiilor lor. Soțul abuziv dă
vina pe» soție că l-a provocat. Femeia care se înfurie la
volan dă vina pe șoferii proști și incompetenți. Dacă
vrei să te schimbi, trebuie să-ți asumi responsabilitatea
reacțiilor tale. Nu poți da vina pe ceilalți pentru emoțiile
pe care le simți tu. Tu ai controlul și de tine depinde să
faci ceva în privința furiei tale.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE

4 DE PERSONALITATE
Un pas important în modificarea furiei este să înveți
un mod mai adecvat și sănătos de a răspunde situațiilor
care te înfurie. Majoritatea programelor de gestionare a
furiei folosesc relaxarea pentru a ajuta oamenii în cadrul
acestui pas. O sursă utilă de informații suplimentare
despre beneficiile relaxării și instrucțiuni detaliate de
realizare a ei găsești în cartea The Relaxation Response
(Reacția de relaxare), scrisă de Herbert Benson, medic
psihiatru absolvent de Harvard. Chiar dacă nu înveți la
perfecție aceste tehnici, poți realiza foarte multe prin
simple exerciții de respirație. Să presupunem că ești
blocat în trafic și știi că vei întârzia la o întâlnire impor­
tantă. în loc să te înfurii pe toți „idioții“ care îți fac viața
grea, pur și simplu lasă-te pe spate, respiră profund de
câteva ori și repetă-ți cuvântul relaxat. Când vei încerca
prima dată nu se vor produce miracole, dar, dacă practici
constant relaxarea în situații care de obicei te înfurie, vei
fi surprins cât te vei schimba în câteva săptămâni.
Pe lângă relaxare, trebuie să-ți schimbi și modul de
gândire. Nu am mari probleme cu furia, dar există o
situație asupra căreia a trebuit să fac efortul conștient de
a lucra — coada de la băcănie. Constatam că mă înfuriam
din ce în ce mai tare, văzând că cei dinaintea mea nu
făceau tot ce puteau pentru ca rândul să avanseze mai
repede. Cel mai tare mă înfuria persoana care aștepta
până când casiera îi spunea totalul de plată și abia după
aceea începea să se scotocească în geantă după portofel.
Apoi, această persoană enervantă se scotocea în buzu­
nare după mărunt, ca să nu cumva să dea vreun bănuț
în plus (vezi, deja m-am enervat doar scriind despre
toate astea). Am decis că trebuie să fac o schimbare când
mi-am dat seama că rămâneam furios chiar și după ce
ajungeam acasă de la magazin. Prin urmare, o să respir
adânc de câteva ori, iar apoi o să-mi spun că întârzierea
mi se prelungește cel mult cu un minut, iar femeia nu

125
procedează astfel intenționat ca să-mi facă mie viața
grea. Și, în loc să mă holbez la ea în încercarea inutilă
de a o grăbi, o să mă amuz citind titlurile din tabloidele
aflate întotdeauna pe lângă casele de marcat.
Au trecut câțiva ani de când am jurat să lucrez asupra
acestui lucru și încă mai am momente în care mă grăbesc
și trebuie să-mi reamintesc să aplic ceea ce le spun altora
să facă. Este aproape imposibil să ne schimbăm complet
reacțiile, dar este la fel de adevărat că nu ies aproape
niciodată din magazin furios pe cei ce erau înaintea mea
la coadă. Cu tenacitate poți depăși aproape orice.

i O Cî DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


0 Z» O DE personalitate
CÂTĂ ÎNCREDERE Al ÎN CEILALȚI?

SCALA SPECIFICĂ A ÎNCREDERII INTERPERSONALE

Următoarele afirmații se referă la opiniile și sen­


timentele pe care le poți avea față de o altă persoană.
Raportându-te la o persoană anume în care ai mare
încredere (desemnată drept X), indică măsura în care
ești de acord sau dezaprobi fiecare afirmație, notând
numărul care-ți exprimă cel mai bine opinia sau senti­
mentul, conform cheii de mai jos. Notă: există versiuni
separate ale testului pentru bărbați și femei.

1 = Dezaprob puternic
2 = Dezaprob
3 = Dezaprob moderat
4 = Dezaprob ușor
5 = Nici de acord, nici nu dezaprob
6 = Ușor de acord
7 = De acord moderat
8 = De acord
9 = Puternic de acord

127
ITEMI PENTRU BARBATI

1. Dacă X mi-ar face un compliment, l-aș întreba dacă


chiar a vorbit serios.
2. Dacă am decide să ne întâlnim undeva pentru prânz,
aș fi sigur că X ar fi acolo.
3. M-aș duce în drumeție cu X într-o zonă necunoscută,
dacă X m-ar asigura că știe zona.
4. N-aș vrea să cumpăr o piesă de mobilier de la X,
fiindcă n-aș crede că-i estimează corect valoarea.
5. Mă aștept ca X să joace corect.
6. M-aș putea baza pe X să-mi trimită prin e-mail o
scrisoare importantă pentru mine, dacă n-aș putea
ajunge la poștă.
7. Aș putea să mă confesez lui X și știu că el/ea ar dori
să mă asculte.
8. Mă aștept ca X să spună adevărul.
9. Dacă ar trebui să prind un avion, n-aș putea fi sigur că
X m-ar duce la timp la aeroport.
10. Dacă X ar râde pe neașteptate de ceva ce am făcut
sau am spus, m-aș întreba dacă n-a fost critic sau
răutăcios.
11. Aș putea vorbi liber cu X și știu că X ar vrea să asculte.
12. X n-ar denatura niciodată intenționat punctul meu de
vedere în fața altora.
13. Dacă X ar ști ce lucruri îmi rănesc sentimentele,
nu mi-aș face niciodată probleme că le-ar folosi
împotriva mea.
14. Aș putea să mă confesez lui X și știu că el/ea n-ar
discuta cu alții despre problemele mele.
15. Dacă X ar considera că n-am gestionat prea bine o
situație, nu m-ar critica în fața altora.
16. Dacă i-aș spune lui X ce lucruri mă îngrijorează, n-ar
considera că grijile mele sunt prostești.

1 O 0 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


Q Z» C ) DE personalitate
17. Dacă mi s-ar strica ceasul deșteptător și i-aș cere lui
X să mă sune la o anumită oră, aș putea conta pe
acel telefon.
18. Dacă X n-ar putea veni să ne întâlnim așa cum
am stabilit, i-aș crede scuza că a intervenit ceva
important.
19. Dacă X mi-ar promite că-mi face un serviciu, s-ar ține
de cuvânt.
20. Dacă X ar urma să mă ducă undeva cu mașina și
n-ar ajunge la timp, aș presupune că a avut motive
serioase să întârzie.
21. Dacă am decide să ne întâlnim undeva pentru prânz,
aș fi sigur că X ar fi acolo.

ITEMI PENTRU FEMEI

1. Dacă aș fi rănită, m-aș putea baza pe X că face ceea ce


este cel mai bine pentru mine.
2. Dacă X ar împrumuta un obiect și l-ar înapoia stricat,
X s-ar oferi să plătească reparațiile.
3. Dacă mi s-ar strica ceasul deșteptător și i-aș cere lui
X să mă sune la o anumită oră, aș putea conta pe
acel telefon.
4. Dacă X ar fi de acord să-mi hrănească animalul de
casă cât timp sunt plecată, nu mi-aș face deloc griji în
privința felului în care este îngrijit animalul.
5. Dacă X mi-ar promite că-mi face un serviciu, s-ar ține
de cuvânt.
6. Dacă X ar urma să mă ducă undeva cu mașina și
n-ar ajunge la timp, aș presupune că a avut motive
serioase să întârzie.
7. I-aș împrumuta lui X aproape orice sumă de bani,
pentru că mi i-ar da înapoi îndată ce ar putea.

129
8. Dacă X n-ar putea veni să ne întâlnim așa cum
am stabilit, i-aș crede scuza că a intervenit
ceva important.
9. Aș putea vorbi liber cu X și știu că el/ea ar dori să
mă asculte.
10. X n-ar denatura niciodată intenționat punctul meu de
vedere în fața altora.
11. Dacă X ar ști ce lucruri mă rănesc, nu mi-aș face
niciodată griji că le-ar folosi împotriva mea, chiar
dacă relația noastră s-ar schimba.
12. Aș putea să mă confesez lui X și știu că el/ea n-ar
discuta cu alții despre problemele mele.
13. Mă aștept ca X să-mi spună adevărul.

Reprodus cu permisiunea dr. Walter C. Swap. Pentru mai multe infor­


mații, vezi: C. Johnson-George și W.C. Swap (1982), „Measurement of
Specific Interpersonal Trust: Construction and Validation of a Scale
to Assess Truth in a Specific Other“, Journal of Personality and Social
Psychology, 43, 306-17.

SCORARE

Singurii itemi care trebuie inversați (9 = 1, 8 = 2,


7 = 3 etc.) sunt 1 și 9 din versiunea pentru bărbați a
testului. Pentru bărbați, după ce ai inversat scorurile la
acești itemi, poți găsi scorurile pe trei subscale. Prima
este încrederea generală (ÎG), aceasta fiind alcătuită
din itemii 1-9; a doua este încrederea emoțională (ÎE),
cuprinzând itemii 10-16; iar a treia este Siguranța (Si),
ce cuprinde itemii 17-21. Femeile își pot afla scorul pe
două subscale: Siguranța (Si), ce constă în itemii 1-7; și
încrederea emoțională (ÎE), compusă din itemii 8-13.

130
DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE
NORME

Scoruri Percentilă

Bărbați Femei

ÎG ÎE Si Si ÎE
81 63 45 63 54 85
77 57 41 61 53 70
69 50 36 56 49 50
61 43 31 51 45 30
54 37 26 46 41 15

DESPRE SCALA SPECIFICĂ A


ÎNCREDERII INTERPERSONALE

Capacitatea de a avea încredere este crucială pentru


supraviețuirea noastră în societatea umană. Fără
încredere, n-am fi dispuși să participăm nici măcar la
interacțiuni banale, cum ar fi cumpăratul alimentelor
de la magazin sau vizita la medic. Trebuie să avem
încredere că alimentele pe care le cumpărăm de la
magazin sunt sigure și că medicul ne va trata astfel încât
să ne îmbunătățească sănătatea, nu să ne facă mai rău.
Chiar și în cele mai elementare interacțiuni sociale ne
expunem vulnerabilitățile. Fără disponibilitatea de a
avea încredere în cei cu care interacționăm, am trăi cu
toții în cabane solitare, cultivându-ne singuri hrana.
Existența noastră ar fi spartană și dură, iar timpul
petrecut pe acest pământ ar fi mult mai scurt decât cel
din modul nostru actual de viată.

131
Psihologii cercetători au devenit interesați de
capacitatea de a avea încredere unii în alții în anii 1970,
elaborând câteva teste care să măsoare această trăsă­
tură. Cercetările au arătat că oamenii cu o capacitate
ridicată de a avea încredere păreau să aibă și alte câteva
trăsături dezirabile. Erau mai independenți și siguri pe
ei, și, după cum v-ați putea aștepta, erau mai dispuși să
caute ajutorul la ceilalți.
Cynthia Johnson-George și Walter Swap, autorii
Scalei specifice a încrederii interpersonale, au ridicat
unele întrebări importante în privința acestor cercetări
timpurii ce sugerau că există nenumărate beneficii ale
capacității de a avea încredere în ceilalți. Mai întâi,
au argumentat ei, o încredere oarbă în ceilalți poate
fi naivă și potențial periculoasă. O doză sănătoasă de
scepticism când cumperi o mașină la mâna a doua e
foarte utilă celor mai mulți oameni, iar refuzul de a
avea încredere în străinii care fac autostopul îți poate
salva viața. în al doilea rând, o încredere sănătoasă
în ceilalți ar putea fi specifică anumitor situații. Am
putea să nu avem încredere în partenerul nostru în
cazul reparării mașinii, de exemplu, și am putea să nu
avem încredere să-i împărtășim secretele noastre cele
mai întunecate mecanicului de la service. Testul din
această secțiune a rezultat din convingerea autorilor
că putem învăța mai multe despre capacitatea cuiva de
a avea încredere, dacă o legau de anumite persoane și
anumite situații.
Unul din cele mai surprinzătoare lucruri pe care
le-au descoperit Johnson-George și Swap în timpul
elaborării testului a fost acela că bărbații și femeile au
concepții foarte diferite despre încredere — atât de di­
ferite, încât a fost nevoie de două teste separate. După
cum arată cele două teste, femeile tind să conceapă

1OO DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


□Z DE PERSONALITATE
încrederea în moduri mai specifice decât bărbații; prin
urmare, nu există o subscală a încrederii generale
pentru femei. în al doilea rând, femeile sunt constant
mai încrezătoare decât bărbații și mai dispuse să acorde
oamenilor și o a doua șansă, după ce s-au dovedit o
dată a nu fi de încredere. Totuși, autorii au descoperit
că atât bărbații, cât și femeile au făcut distincție între
sentimentul de a te putea baza pe cineva și încrederea
emoțională, ceea ce pare logic. Cu toții avem prieteni
cărora le putem spune orice, dar pe care nu putem conta
că-și vor aminti o dată importantă.
Dacă ai obținut un scor sub percentila 30 la o
singură dimensiune a încrederii, dar celelalte scoruri
au fost peste medie, acest lucru poate spune ceva corect
despre relația ta cu persoana la care te-ai gândit ca
fiind X. Poate că te poți baza pe această persoană, dar
nu-i poți încredința un secret. Ar putea fi util să dai
din nou testul, folosind o altă persoană drept X. Dacă
obții rezultate diferite, judecățile tale pot fi o reflecție
corectă asupra oamenilor din viața ta. Dar dacă obții
un scor scăzut la aceeași dimensiune a încrederii,
indiferent pe cine pui în locul lui X, atunci el reflectă,
probabil, problemele pe care le ai în această zonă. în
acest caz, trebuie să te întrebi de ce ți-e atât de greu să
contezi pe alții sau să crezi că mărturisirile tale sunt în
siguranță la ei.
Dacă obții scoruri scăzute la ambele dimensiuni ale
încrederii (la femei) sau la toate cele trei dimensiuni (la
bărbați), poate însemna că ai o dificultate generală, la
nivelul încrederii în oameni. Din nou, mai dă testul a
doua oară cu un X diferit, dar, dacă obții mereu scoruri
foarte reduse, acestea reflectă, probabil, o capacitate
diminuată de a avea încredere în cineva. Iar capacitatea
ta diminuată de a avea încredere interferează, fără
îndoială, cu capacitatea ta de a avea relații satisfăcătoare
cu ceilalți.
Din experiența mea, pentru cei mai mulți dintre
noi, cel mai dificil este să ne recăpătăm încrederea în
altcineva după ce au existat motive foarte serioase să nu
mai avem încredere în persoana respectivă. John, un
marinar pe care l-am cunoscut acum câțiva ani, aflase că
soția îi fusese necredincioasă când el era plecat pe mare.
Era și furios, și dărâmat, dar nu putuse să divorțeze
fiindcă o iubea foarte mult. A ajuns la mine pentru că ne­
încrederea lui îl făcea să se simtă mizerabil. îngrijorarea
i-a dat insomnii în următoarea cursă pe mare, iar, când
își suna soția, conversația degenera inevitabil în intero­
gatorii furioase.
încrederea este Într-adevăr fragilă; odată pierdută,
este dificil s-o recâștigăm. Dar John a înțeles că reîn-
vățarea încrederii poate fi în beneficiul tuturor, dacă
relația merită Într-adevăr să fie salvată. John a decis să
părăsească marina, pentru că se îndoia că s-ar mai fi
simțit vreodată confortabil stând separat de soție atâtea
luni la rând. El a ajuns să înțeleagă că, cerându-i soției
să se mute într-un oraș străin, unde nu avea nici familie,
nici prieteni, acest lucru a făcut-o vulnerabilă la atențiile
altor bărbați.
John a mai înțeles, totodată, că neîncrederea lui îi va
distruge până la urmă căsnicia. Bănuielile lui nu-1 făceau
nefericit doar pe el; și stomacul soției începea s-o ia
razna dacă întârzia fie și doar câteva minute, fiindcă știa
ce o așteaptă. După multe încurajări, John a acceptat să
înceteze să-și mai exprime cu voce tare bănuielile. în loc
să-și mai interogheze soția când aceasta sosea acasă, el o
îmbrățișa și se oferea să-i facă un ceai cu gheață.
Primele câteva luni au fost dificile pentru John, timp
în care a avut destule scăpări. Dar soția i-a răspuns la

iQ / DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


|Q DE PERSONALITATE
încercările de a fi mai tandru și încrezător, iar relația
lor a devenit treptat tot mai puternică. După trei ani,
John mai avea uneori momente în care simțea durerea
infidelității soției sale, dar în același timp își dezvoltase
încrederea că situația nu se va mai repeta niciodată.
John a învățat că o relație care merită salvată necesită
disponibilitatea de a avea încredere în partener.
CUM STA! CU DRAGOSTEA?
SCALA RELAȚIEI ROMANTICE

Următoarele afirmații se referă la opiniile și sen­


timentele pe care le poți avea față de o altă persoană.
Raportându-te la cineva de sex opus, față de care ești
cel mai implicat în prezent (desemnat drept X), indică
măsura în care ești de acord sau dezaprobi fiecare
afirmație, notând cifra care-ți exprimă cel mai bine
opinia sau sentimentul, conform cheii de mai jos.

1 = Dezaprob puternic
2 - Dezaprob moderat
3 = Dezaprob ușor
4 = Ușor de acord
5 = De acord moderat
6 = Puternic de acord

1. Prezența lui X îmi face mai plăcută orice activitate.


2. X se apropie de idealul meu ca persoană.
3. Sunt foarte norocos să fiu într-o relație cu X.

4 Q fj DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


I O O DE PERSONALITATE
4. Mă surprind dorindu-1 pe X, când nu suntem
împreună.
5. Relația mea cu X mi-a dat mai mult sens în viată.
6. Petrec mai mult timp gândindu-mă la cariera mea,
decât la X.
7. Aș fi extrem de deprimat pentru mult timp, dacă
relația mea cu X s-ar încheia.
8. Dacă n-aș putea fi cu X, aș găsi repede pe cineva care
să-l înlocuiască.
> mea cu X a dat mai multă valoare vieții
9. Relația > mele.
10. Nu am nevoie cu adevărat de X.
11. îl doresc pe X.
12. Sunt foarte dependent de X.
13. Mă simt foarte mândru că-1 cunosc pe X.
14. Vreau ca X să aibă cea mai mare încredere în mine.
15. Petrec mult timp gândindu-mă la X.
16. Vreau ca X să-mi spună: „Te iubesc“.
17. Mă simt în siguranță în relația cu X.
18. X este mai degrabă o persoană misterioasă.
19. Adesea mă întreb cât de mult ține X la mine de fapt.
> atât de mult la X.
20. Uneori îmi doresc să nu tin
21. îmi fac griji că X nu ține la mine la fel de mult cât țin
eu la el.
22. Am mari dificultăți în încercarea de a-1 înțelege pe X.
23. Mi-am imaginat conversațiile pe care le-aș avea cu X.
24. încerc să-mi schițez ce vreau să spun, înainte să
vorbesc cu X.
25. X îmi acordă suficientă atenție.
26. Sunt agitat dacă X se împrietenește cu cineva de
sex opus.
27. Am mai mare nevoie de X, decât X de mine.
28. X a fost cauza unora dintre depresiile mele cele
mai negre.
29. Relația mea cu X este stabilă și satisfăcătoare într-un
mod discret.
30. între X și mine sunt puține conflicte.
31. îmi fac griji că aș putea pierde afecțiunea lui X.

Reprodus cu permisiunea dr. Ellen Berscheid. Pentru mai multe infor­


mații, vezi: E. Berscheid, M. Attridge și S. Sprecher (1998), „Dependency
and Insecurity in Romantic Relationships: Development and Validation of
Two Companion Scales“, Personal Relationships, 5, 31-38.

SCORARE

Primul pas este inversarea scorului (1 = 6, 2 = 5, 3 =


4, 4 = 3, 5 = 2 și 6 = 1) pentru următorii itemi: 6, 8,10,
17, 25, 29 și 30. Apoi îți poți afla scorul pe două sub-
scale. Primii 16 itemi alcătuiesc subscala Dependenței
romantice, iar itemii 17-21 formează subscala
Insecurității
5
romantice.

NORME

Scor Percentilă

Dependență Insecuritate

91 57 85
81 48 70
71 38 50
61 28 30
51 17 15

4QQ DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


i O C) DE PERSONALITATE
DESPRE SCALA RELAȚIEI ROMANTICE

în ultimii 30 de ani, psihologii din cercetare au


încercat să descifreze misterele iubirii romantice. în
căutările lor, au elaborat zeci, poate chiar sute de teste,
care să măsoare fiecare aspect al iubirii romantice la
care te-ai fi putut gândi și încă multe altele care nu ți-au
trecut niciodată prin cap. Unul dintre cercetătorii cei
mai prolifici, Ellen Berscheid, împreună cu colegii săi
Mark Attridge și Susan Sprecher, a elaborat această
Scală a Relației Romantice pentru a măsura două
componente de bază ale iubirii romantice: dependența
și insecuritatea. Berscheid a fost de acord cu alți cercetă­
tori ai iubirii romantice că dependența este un element
aproape esențial al iubirii romantice, însă ea nu era
sigură în privința rolului insecurității. Deși pare posibil
ca cineva să fie dependent de partener fără să se simtă
nesigur pe relație, totuși este logic și ca persoana să-și
facă griji în privința relației de care depinde fericirea sa.
Scala Relației Romantice a fost folosită în multe studii,
pentru a se afla cum funcționează. Să vedem ce am aflat.
Mai întâi, cei îndrăgostiți au obținut un scor ridicat la
subscala Dependenței. Probabil că acest lucru nu sur­
prinde pe nimeni. La urma urmei, însăși natura iubirii
romantice ne face să ne bucurăm mai mult de activitățile
pe care le facem împreună cu persoana iubită, iar
sentimentele noastre de dragoste ne motivează să ne
petrecem cât mai mult timp posibil cu partenerul. Când
iubim, credem că însăși existența noastră depinde de
prezența acelei persoane speciale alături de noi.
Este important să înțelegem că vorbim despre o
dependență subiectivă specifică relațiilor amoroase,
și nu de o dependență mai generală, care afectează
toate relațiile. Și oamenii foarte independenți, care, în

139
general, se descurcă foarte bine pe cont propriu, pot
simți totuși că fericirea lor depinde de partener, atunci
când sunt îndrăgostiți. Ei pot fi considerați de ceilalți
foarte independenți și, Într-adevăr, dacă relația merge
prost, pot fi capabili să depășească momentul fără mari
dificultăți. Cu toate acestea, când sunt prinși în mrejele
dragostei, tânjesc după partener, sunt dependenți
de acesta.
Scorul pe scala Dependenței reflectă starea relației
tale. Cei căsătoriți au un scor mai mare pe această
scală față de cuplurile aflate într-o relație stabilă, care
la rândul lor au scoruri mai mari decât cuplurile cu
o relație nonexclusivă. Scorurile ridicate la subscala
Dependenței sunt asociate și cu un nivel ridicat de
angajament, precum și o mai mare satisfacție în relație.
Cei ce obțin un scor ridicat pe această scală sunt în
general fericiți cu partenerul lor și intenționează să
rămână în relație.
Insecuritatea pare puțin mai complicată. Berscheid și
colegii săi au descoperit că, per total, nu există o relație
între dependență și insecuritate. Asta înseamnă că unele
persoane foarte dependente erau nesigure pe partenerul
lor, în timp ce alte persoane dependente erau destul
de sigure.
Se pare că insecuritatea este legată de o serie de
factori, printre care starea relației, sentimentele parte­
nerului față de relație și sentimentele individului față
de relații în general. în privința stării relației, după cum
e de așteptat, cuplurile căsătorite s-au simțit cel mai
securizate, în timp ce persoanele cu relații nonexclusive
s-au simțit cel mai puțin securizate. De asemenea, cei în­
drăgostiți de partenerul lor și cei ce nu sunt îndrăgostiți
de partener se simt mai securizați decât cei ce „nu sunt
siguri“ dacă sunt îndrăgostiți. Se pare că, pe măsură
ce relația avansează spre exclusivitate și angajament,

*1/0 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


g M» U DE PERSONALITATE
partenerii se simt tot mai siguri unul pe celălalt. Dar
asta nu este tot.
Senzația de securitate depinde și de sentimentele par­
tenerului față de relație. Pentru a afla dacă insecuritatea
era legată de experiențe relaționale reale, Berscheid și
colegii săi au studiat diferite scoruri ale persoanelor ai
căror parteneri se simțeau nesiguri în privința relației.
N-au fost deloc surprinși când au aflat că acești parteneri
aveau un nivel scăzut al angajamentului în relație și
considerau că existau și variante mai bune, care așteptau
doar să fie descoperite. Cu alte cuvinte, dacă ai obținut
un scor ridicat la subscala Insecurității, acest lucru se
poate datora faptului că știi sau simți că partenerul tău
nu este la fel de implicat în relație ca tine. Din păcate,
poți avea motive foarte întemeiate pentru care să te
simți nesigur.
în fine, Berscheid a găsit dovezi că cei cu scoruri mari
la subscala Insecurității se pot simți în general nesiguri
în privința tuturor relațiilor lor. Această noțiune este
legată de ceea ce psihologii numesc teoria atașamentului.
Pe scurt, această teorie sugerează că relațiile noastre
adulte sunt influențate de natura legăturii de atașament
pe care am avut-o cu părinții noștri. Dacă n-am fost nici­
odată securizați de iubirea părinților noștri, este foarte
probabil să ne fie greu să ne simțim securizați în relațiile
noastre de la vârsta adultă. Berscheid a descoperit că cei
cu scoruri mari pe subscala Insecurității tind să aibă un
stil de atașament fie nesigur-evitant, fie nesigur-anxios.
Ideea importantă este că acești oameni sunt predispuși
să aibă sentimente de insecuritate în majoritatea rela­
țiilor lor romantice.
în rezumat, un scor mare pe subscala Insecurității
poate însemna trei lucruri. Primul, pur și simplu
poate că ești într-o relație relativ nouă și vrei ca ea să
evolueze spre un stadiu ceva mai exclusiv. în această
fază, insecuritatea este un sentiment perfect normal, pe
care îl are practic oricine când găsește pe cineva de care
este foarte interesat, dar este nesigur de reciprocitatea
sentimentelor.
Al doilea, sentimentele tale de insecuritate pot
reflecta faptul că simți îndoielile partenerului tău față de
relație. Nu există un tratament ușor pentru asta, dar poți
afla dacă așa stau lucrurile discutând deschis cu parte­
nerul tău. Nu uita, adevărul te ajută întotdeauna, așa că
întreabă-ți partenerul ce sentimente are, fără lacrimi,
amenințări sau acuzații — care nu-ți vor spori în niciun
caz șansele de îmbunătățire a relației.
A treia posibilitate este aceea că insecuritatea ta
reflectă experiențele pe care le-ai avut în copilăria
timpurie. Acest lucru este valabil mai ales dacă te-ai
simțit nesigur în multe, dacă nu chiar în toate relațiile
tale romantice. Dacă te consideri în această situație,
poți deveni mai sigur pe relația ta discutând cu parte­
nerul despre sentimentele pe care le ai. Poate fi util,
de asemenea, să-ți discuți îngrijorările cu un terapeut
bun. Succes!

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


X, DE PERSONALITATE
4'1

^3
I
CAT DE VINOVAT TE SIMȚI
ÎN PRIVINȚA SEXULUI?

INVENTARUL SENTIMENTULUI DE VINOVĂȚIE MOSHER - REVIZUIT

Acest inventar constă în 50 de itemi dispuși în


perechi de răspunsuri date de studenți la cerința de a
completa propoziții de tipul „Când am vise erotice...“
Ceea ce ai de făcut este să răspunzi la fiecare item cât
de sincer poți, evaluându-ți răspunsul pe o scală de 7
puncte, pornind de la 0, care înseamnă deloc adevărat
la (pentru) mine, până la 6, care înseamnă extrem de
adevărat la (pentru) mine. Itemii sunt aranjați în perechi,
pentru a-ți permite să compari nivelul valabilități pentru
tine. Această comparație limitată este adesea utilă, de
vreme ce, de obicei, oamenii sunt de acord doar cu unul
dintre itemii dintr-o pereche. în unele situații, se poate
ca ambii itemi să fie adevărați sau falși pentru tine, dar,
în general, vei putea distinge între itemi folosind diferite
cotări de pe scala de 7 puncte, pentru fiecare item.
Evaluează fiecare din cei 50 de itemi, cotându-1 între
0 și 6. Nu omite niciun item.

143
Glumele „deocheate“în prezența persoanelor de ambele sexe...
1. nu mă deranjează.
2. mă fac să nu mă simt în largul meu.

Masturbarea...
3. este ceva greșit și te va distruge.
4. te ajută să te simți ușurat și relaxat.

Relațiile sexuale înaintea căsătoriei...


5. ar trebui să fie permise.
6. sunt greșite și imorale.

Relațiile sexuale înaintea căsătoriei...


7. distrug mult un cuplu fericit.
8. sunt bune, în opinia mea.

Practicile sexuale neobișnuite...


9. ar putea fi interesante.
10. nu mă interesează.

Când am vise erotice...


11. uneori mă trezesc excitat(ă).
12. încerc să le uit.

Glumele „deocheate“în prezența persoanelor de ambele sexe...


13. sunt de prost gust.
14. pot fi amuzante, în funcție de companie.

Dezmierdările intime...
15. îmi pare rău să spun că devin o practică acceptată.
16. sunt o expresie satisfăcătoare a afecțiunii.

Practicile sexuale neobișnuite...


17. nu sunt chiar așa de neobișnuite.
18. nu mă interesează.

1 / / DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE


g M» DE PERSONALITATE
Sexul...
19. este un lucru bun și plăcut. *•
20. ar trebui făcut doar în timpul căsătoriei și pentru
procreere.

Glumele „deocheate“...
21. sunt grosolane, ca să mă exprim eufemistic.
22. sunt foarte amuzante.

Când am dorințe sexuale...


23. mă bucur de ele, ca toate ființele umane sănătoase.
24. lupt împotriva lor, pentru că trebuie să am un control
total asupra corpului meu.

Practicile sexuale neobișnuite...


25. sunt nechibzuite și duc numai la necazuri.
26. depinde de felul în care le privești.

Practicile sexuale neobișnuite...


27. sunt în regulă câtă vreme sunt heterosexuale.
28. de obicei nu sunt plăcute, pentru că ai prejudecata că
sunt ceva greșit.

Relațiile sexuale înainte de căsătorie...


29. în opinia mea, n-ar trebui practicate.
30. sunt mult prea practicate pentru a fi greșite.

Ca și copil, jocurile sexuale...


31. sunt imature și ridicole.
32. erau acceptate.

Practicile sexuale neobișnuite...


33. sunt periculoase pentru sănătate și starea psihică.
34. sunt doar treaba celor care le practică și a nimănui
altcuiva.
Când am dorințe
? sexuale...
35. încerc să le reprim.
36. sunt destul de puternice.

Dezmierdările intime...
37. nu sunt o practică bună înainte de căsătorie.
38. sunt justificate în dragoste.

Relațiile sexuale înainte de căsătorie...


39. îi ajută pe oameni să se adapteze unul la celălalt.
___ 40. n-ar trebui recomandate. ;ț

Masturbarea...
41. este ceva greșit și un păcat.
___ 42. este o descărcare normală a dorinței sexuale.

Masturbarea...
43. este în regulă.
44. este o formă de autodistrugere.

Practicile sexuale neobișnuite...


45. sunt îngrozitoare și de neconceput.
46. sunt în regulă dacă ambii parteneri sunt de acord.

Dacă aș avea relații sexuale, m-aș simți...


47. în regulă, cred.
48. folosit, nu iubit.

Masturbarea...
49. este în regulă.
50. n-ar trebui practicată.

Reprodus cu permisiunea dr. Donald L. Mosher. Pentru mai multe infor­


mații, vezi: D.L. Mosher (1998), „Revised Mosher Guilt Inventory“, în
C.M. Davis, W.L. Yarber, R. Bauserman, G. Schreer și S.L. Davis (editori),
Handbook of Sexuality-Related Measures, Sage: Thousand Oaks, 1998.

4j / DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


g ) DE PERSONALITATE
SCORARE

Trebuie să inversezi scorul (0 = 6,1 = 5, 2 = 4, 3 = 3,


4 = 2, 5 = 1, 6 = 0) pentru următorii itemi: 1, 4, 5, 8, 9,
11,14,16,17,19, 22, 23, 26, 27, 30, 32, 34, 36, 38, 39,
42, 43, 46, 47 și 49. După inversarea scorului acestor
itemi, adună toate scorurile pentru a-ți afla scorul total.
Scorurile ridicate indică un nivel ridicat de vinovăție.

NORME

Scor Percentilă

201 85
178 70
154 50
130 30
107 15

DESPRE INVENTARUL SENTIMENTULUI


DE VINOVĂȚIE MOSHER - REVIZUIT

Nimic nu ne poate perturba mai mult capacitatea de


a simți plăcere în relațiile sexuale, decât sentimentul de
vinovăție și anxietatea. Testul lui Mosher, de măsurare
a sentimentului de vinovăție legat de sex, este similar
celui pe care l-am elaborat împreună cu doctorandul
meu, Kevin O’Grady, pentru a măsura anxietatea legată
de sex. Deși sentimentul de vinovăție și anxietatea
pot părea asemănătoare, ele sunt diferite din punct

147
de vedere teoretic și au alte efecte asupra comporta­
mentului sexual. Prin definiție, persoanele ce se simt
vinovate își fac griji în privința încălcării propriilor
reguli morale; se simt rău dacă se angajează într-un
comportament sexual pe care nu-1 consideră adecvat. în
schimb, persoanele anxioase sunt preocupate de ceea
ce ar putea gândi ceilalți despre ele dacă s-ar comporta
sexual într-un anumit mod. Eu și Kevin am aflat că cele
două tind să meargă împreună; unii oameni se simt atât
vinovați, cât și anxioși în privința sexualității lor. Dar
am mai descoperit și că anumiți oameni aveau niveluri
ridicate ale sentimentului de vinovăție în privința
sexului, însă un nivel scăzut de anxietate, în timp ce alții
se simțeau anxioși, dar nu vinovați.
Stephanie, de pildă, credea că este potrivit să aibă
o relație sexuală cu prietenul ei, pe care îl iubea foarte
mult. Dar nu putea trece peste educația ei religioasă
strictă, care îi inculcase sentimentul vag că face ceva
greșit când are relații sexuale cu el. Deși se excita foarte
tare în timpul preludiului, ceva „se închidea“ în timpul
contactului propriu-zis, făcându-i imposibilă atingerea
orgasmului.
Paul credea că era absolut în regulă orice făceau
consensual doi adulți în intimitate, dar anxietatea lui
sexuală îi punea piedici foarte mari în inițierea relațiilor
sexuale. își făcea griji că tânăra cu care se întâlnea va
crede că este prea devreme pentru primul sărut, pentru
prima mângâiere a sânilor și așa mai departe. Anxietatea
lui Paul era atât de intensă, încât era convins că avansu­
rile sale vor fi respinse, deși un observator obiectiv ar fi
putut vedea limpede că tânăra implicată era entuzias­
mată de perspectiva unei intimități fizice mai mari.
Deși anxietatea și sentimentul de vinovăție merg
împreună în cazul multor oameni, ele sunt diferite

<> DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE


Q DE PERSONALITATE
conceptual, iar psihologii cred că sunt legate de stilurile
diferite ale disciplinei aplicatele părinți. Părinții care
preferă să le explice copiilor de ce comportamentul lor
este greșit, care le spun ceva de genul: „Du-te în camera
ta și gândește-te la ce ai făcut“, au o mare probabilitate
să le inculce sentimentul de vinovăție. în cadrul educa­
ției sale religioase, Stephanie a auzit multe asemenea
mesaje de la mama ei, care n-a ratat niciodată ocazia de
a sublinia comportamentul „rușinos“ al lui Stephanie în
fața prietenilor și cunoștințelor. Părinții lui Paul au fost
foarte diferiți. Ei nu i-au vorbit niciodată despre ceea ce
era acceptabil, ci pur și simplu i-au aplicat o pedeapsă
corporală grabnică, dar în tăcere, când au descoperit că
face ceva cu care ei nu erau de acord. Paul încă își amin­
tește usturimea provocată de palma mamei sale, când l-a
prins că citește revista Playboy.
în ciuda acestor diferențe dintre sentimentul de
vinovăție și anxietate, efectele lor generale sunt similare.
Atât persoanele anxioase, cât și cele ce se simt vinovate
tind să aibă experiențe sexuale limitate, nu se bucură de
sexualitatea lor pe deplin și, poate cel mai important, au
puține șanse să se poarte într-un mod responsabil din
punct de vedere sexual. Să detaliem puțin această ultimă
idee. Persoanele care se simt vinovate sau anxioase în
legătură cu sexualitatea lor au mai puține experiențe
decât cei ce nu au un asemenea conflict intern, însă își
explorează sexualitatea în propriul lor mod empiric.
Totuși, pentru că le este greu să-și recunoască sexuali­
tatea, nu-și iau măsurile necesare de siguranță pentru
o relație sexuală responsabilă. După începerea vieții
sexuale, adolescentele cu conflicte sexuale interne
așteaptă în medie trei luni până să folosească metode
contraceptive. Tinerilor bărbați cu probleme similare
le vine extrem de greu să se ducă la farmacie și să-și
cumpere proviziile necesare pentru o activitate sexuală
sigură. Și cel mai uimitor este că multe cupluri tinere
nici măcar nu discută despre contracepție sau preve­
nirea bolilor înaintea începerii activităților lor sexuale.
Tinerilor și tinerelor cu conflicte în sfera sexualității lor
le poate fi greu să participe la viața sexuală, dar le este și
mai greu să vorbească despre asta.
Dacă ai un scor ridicat la Inventarul sentimentului
de vinovăție Mosher — Revizuit, avem vești bune. în
afara cazurilor extreme, majoritatea persoanelor cu
sentimente de vinovăție și anxietate devin tot mai
împăcate cu sexualitatea lor odată cu trecerea timpului
și acumularea de experiență. Stephanie a început să aibă
orgasm cu regularitate la opt luni de la începerea relației
ei. După prima relație a mai avut alte două legături
serioase și, deși a descris un disconfort inițial în ambele
cazuri, s-a adaptat repede, bucurându-se de experiențele
ei sexuale. A păstrat o mare parte din educația morală
dată de părinții ei și nu s-ar culca niciodată cu un bărbat
pe care nu l-ar iubi, dar, de asemenea, a ajuns să creadă
că nu este nimic greșit ca doi oameni care se iubesc să
facă sex, dacă acest lucru le aduce atâta bucurie. Paul
s-a adaptat anxietății sale dezvoltându-și propriul stil,
în loc să-și exprime interesul față de femei făcându-le
avansuri fizice, el le împărtășește verbal sentimentele
sale. Când crede că este momentul, îi spune femeii cu
care se întâlnește cât de mult o place și cât de atractivă
o găsește. Dacă femeia îi împărtășește sentimentele,
capătă suficientă încredere, încât să-i facă avansurile
fizice clasice, deși într-un mod mult mai reținut decât ar
face-o mulți alți bărbați.
Stephanie și Paul sunt exemple tipice și poveștile lor
subliniază un lucru important, după părerea mea. Ambii
continuă să fie influențați de concepția despre sex a

4 C* f 1 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


§ Q U 0E personalitate
părinților lor, însă acest lucru nu li se pare neapărat rău.
Stephanie simte milă și un ușor dispreț față de prietenele
ei care au experiențe sexuale întâmplătoare. Ea crede că
asemenea contacte nu sunt bune pentru stima de sine
a prietenelor sale și sunt periculoase pentru sănătatea
lor. Iar Paul n-ar dori niciodată să fie perceput drept un
fustangiu. El a observat că prietenii lui, mari amatori de
relații de o noapte, par să-și petreacă o mare parte din
timp cu amicii, lăudându-se cu escapadele lor, în loc să
fie cu o femeie pe care o plac. Deși Paul are momente
în care se întreabă cum ar fi să facă sex cu multe femei
diferite, el totuși preferă să aibă o singură relație de
iubire odată. Atât Stephanie, cât și Paul ar argumenta că
urmele de sentimente de vinovăție și anxietate, pe care le
simt, îi ajută să fie niște oameni mai buni.
Dacă sentimentul de vinovăție sau anxietate față
de propria sexualitate este atât de intens, încât îți este
imposibil să ai o viață sexuală firească, poți face progrese
dacă ai un partener suportiv. împărtășește-i temerile
și îngrijorările tale, dă-i de înțeles că va trebui s-o iei
încet și că ai nevoie de multe încurajări și susținere.
Există multe cărți practice, din care poți afla idei utile
în legătură cu pașii concreți pe care îi poți încerca în
situația ta particulară. Aceste tehnici chiar funcționează.
Ai toate motivele să crezi că poți învăța să te bucuri de
sexualitatea ta.
Dacă ai evitat relațiile pentru că nu vrei să afle nimeni
despre problemele tale, ai putea să-ți regândești poziția.
Filmele și televiziunea ne fac să credem că aproape
oricine este sigur pe el și competent în privința sexului,
dar realitatea este că majoritatea oamenilor au porția
lor de nesiguranță. Dacă îți construiești o relație bazată
pe încredere și afecțiune, ai toate șansele să-ți poți ajuta
partenerul și să primești ajutorul și sprijinul acestuia, la
rândul tău. Ca întotdeauna, dacă perspectiva de a face
schimbări de unul singur ți se pare prea dificilă, nu te
sfii să cauți ajutor de specialitate. Viața este prea scurtă
pentru a pierde bucuria dată de legătura sexuală cu
persoana potrivită.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE

2 DE PERSONALITATE
SECȚIUNEA <>

ÎN CĂUTAREA DEZVOLTĂRII
PERSONALE
CÂT DE BINE TE PRICEPI
SĂ-ȚI MODIFICI STĂRILE DE SPIRIT
NEGATIVE?
SCALA REGLĂRII DISPOZIȚIEI NEGATIVE &
F

Acesta este un chestionar prin care afli ce cred r<


oamenii că pot face în privința emoțiilor sau senti- h
mentelor supărătoare. Te rugăm să răspunzi la fiecare ;
afirmație în parte, oferind o imagine cât mai adevărată
a convingerilor tale. Desigur, nu există răspunsuri
corecte sau greșite. Nu uita, chestionarul se referă la
ceea ce crezi tu că poți face, nu la ceea ce faci efectiv sau ;
de obicei. Citește fiecare item cu atenție și dezvăluie-ți '
convingerile folosind instrucțiunile de mai jos: Ț

1 = Dezaprob puternic
2 = Dezaprob moderat
3 = Sunt de acord și dezaprob în egală măsură
4 = De acord moderat
5 = Puternic de acord

155
1. De obicei pot găsi o modalitate de a mă remonta.
2. Pot face ceva pentru a mă simți mai bine.
3. Tot ce pot să fac este să mă scald în suferință.
4. Mă simt mai bine dacă mă gândesc mai mult la
momente plăcute.
------ 5. Va fi un chin să fiu cu alti
> oameni.
6. Pot să mă simt mai bine dacă-mi ofer ceva ce-mi place.
7. O să mă simt mai bine când o să înțeleg de ce mă
simt rău.
8. N-o să fiu în stare să mă mobilizez să fac ceva în
privința asta.
9. N-o să mă simt mult mai bine încercând să găsesc
partea bună a lucrurilor.
10. Nu trece mult până să mă pot calma singur.
11. Va fi greu să găsesc pe cineva care înțelege
cu adevărat.
12. Dacă-mi spun că totul va trece, mă pot calma.
13. Făcând un lucru drăguț pentru altcineva,
mă remontez.
14. O să sfârșesc prin a mă simți foarte deprimat.
15. Mă ajută faptul de a planifica modalități de a face
fată lucrurilor.
16. Pot uita cu ușurință ceea ce mă supără.
17. Reluarea lucrului mă va ajuta să mă calmez.
18. Sfaturile pe care mi le dau prietenii nu mă ajută să mă
simt mai bine.
19. Nu voi fi capabil să mă bucur de lucrurile care îmi
plac de obicei.
20. Pot găsi o cale de a mă relaxa.
21. încercarea de a rezolva problema în mintea mea doar
va înrăutăți lucrurile.
22. Vizionarea unui film nu mă va ajuta să mă simt
mai bine.
23. O cină cu prietenii mă va ajuta.
24. O să fiu supărat multă vreme.

4 DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE


DO DE PERSONALITATE
25. N-o să fiu în stare să-mi scot din minte problema.
26. Pot să mă simt mai bine făcând ceva creativ.
27. O să încep să am o părere chiar foarte proastă
despre mine. * '
28. Gândul că situația se va îmbunătăți până la urmă nu
mă va ajuta să mă simt mai bine.
29. Pot găsi o parte amuzantă a situației și să mă simt
mai bine.
30. Dacă sunt cu un grup de oameni, o să mă simt „singur
în mulțime“.

Reprodus cu permisiunea dr. Salvatore J. Catanzano. Pentru mai multe in­


formații, vezi S.J. Catanzano și J. Meams (1990), „Measuring Generalized
Expectancies for Negative Mood Regulation: Initial Scale Development
and Implications“, Journal of Personality Assessment, 54, 546-63.

SCORARE

Primul pas este inversarea scorului (5 = 1, 4 = 2, 3 =


3, 2 = 4 și 1 = 5) pentru următorii itemi: 3, 5, 8, 9,11,
14,18,19, 21, 22, 24, 25, 27, 28 și 30. Apoi adună toate
răspunsurile pentru a obține scorul total.

NORME

Scor Percentilă

116 85
108 70
100 50
92 30
84 15

/
DESPRE SCALA REGLĂRII
DISPOZIȚIEI NEGATIVE

Oricine are zile în care se simte, cel puțin într-o


oarecare măsură, copleșit de stres sau depresie. Face
parte din viață. De vreme ce aceste zile proaste sunt
inevitabile, este esențial să fim capabili să le gestionăm
și să mergem înainte, către vremuri mai bune. Dacă ai
obținut un scor ridicat la acest test, probabil că ești unul
dintre acei oameni care se pricep bine să lase în urmă
momentele proaste și să treacă la lucruri mai bune. Dacă
ai obținut un scor scăzut, poți reduce momentele în care
te simți rău învățând strategii mai eficiente de adaptare.
Salvatore Catanzano și Jack Meams au elaborat acest
test pentru a afla mai multe despre cei ce par să se simtă
în largul lor când vine vorba să gestioneze stările de
spirit negative și care au deprinderea de a se ajuta pe
sine să se simtă mai bine, când au parte de zile negre și
înspăimântătoare.
Capacitatea de reglare a dispoziției negative pare să se
formeze devreme în viață. Copiii de șase ani încep să se
adapteze diferit sentimentelor negative. Unii copii mici
au credințe clare privind ceea ce pot face ei pentru a-și
depăși sentimentele de tristețe, frică sau furie, în timp
ce alții se simt relativ neajutorați în fața acestor emoții
negative. La celălalt capăt al ciclului vieții, Catanzano a
descoperit că femeile vârstnice, care au făcut față cu bine
stresului de a îngriji pe cineva bolnav de Alzheimer, au
avut scoruri mai mari la acest test. Catanzano, Meams
și alți câțiva cercetători au adunat date impresionate,
care arată că cei ce obțin scoruri mai mari la acest test
gestionează mai eficient stresul de-a lungul vieții.
Catanzano și Meams au realizat câteva studii pentru
a înțelege mai bine diferența dintre persoanele care își

i ClE î DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


8 D CJ DE PERSONALITATE
reglează eficient dispozițiile negative și cele care nu
o fac. Cercetătorii au putut elimina câteva explicații,
între cele două grupuri nu par să existe diferențe de
personalitate sau temperament și nici nu e vorba despre
faptul că cei cu scoruri mai mari au parte de mai puține
evenimente stresante. Diferența critică pare să fie că cei
cu scoruri ridicate au credința fermă că își pot influența
propria dispoziție, în timp ce persoanele cu scoruri
scăzute se simt relativ neajutorate când trec prin emoții
negative. Prin urmare, nu ajută deloc să le dai sugestii
precise acelora care nu-și pot modifica emoțiile negative.
Să-i recomanzi unei persoane deprimate sau anxioase
să-și viziteze un prieten probabil că nu va avea niciun
efect. Ar răspunde că: „Nu e de niciun folos“. Aceste
persoane pur și simplu nu cred că pot face ceva în
privința sentimentelor lor negative.
Catanzano și Meams n-au recomandat nicio formă
specifică de terapie pentru cei cu scoruri reduse, dar
au susținut că terapeutul trebuie să-i ajute pe clienți
să capete convingerea că acțiunile lor le pot întrerupe
fluxul de emoții negative și că nu este obligatoriu să
fie victime pasive nici ale circumstanțelor, nici ale
propriilor dispoziții. O abordare care ar putea fi deosebit
de utilă pentru cei cu scoruri scăzute se numește terapia
centrată pe soluție. Sandy, o tânără mamă a doi copii
preșcolari, a solicitat ajutor pentru sentimentele sale
cronice de tensiune și anxietate. Lucra cu normă în­
treagă, astfel încât avea un program foarte aglomerat —
pe care îl considera vinovat de stările ei negative. Nu
avea mari speranțe că terapia va face aduce vreo schim­
bare reală. Pur și simplu voia să supraviețuiască până
când se făceau mai mari copiii și puteau avea mai multă
grijă singuri de ei.
Una din primele sarcini pe care i le-a dat terapeutul
lui Sandy a fost să țină evidența gradelor de stres pe
care le simțea zilnic. La început, Sandy s-a opus. Nu
vedea rostul, din moment ce se simțea foarte stresată
în fiecare zi de lucru, și doar într-o oarecare măsură
mai puțin stresată în weekend. Dar s-a conformat și
la a doua ședință i-a arătat terapeutului graficul, care
arăta că marți se simțise mai bine decât în celelalte zile
lucrătoare. Prima întrebare a terapeutului ei a fost: „Ce
ai făcut diferit în ziua de marți?“
Sandy a răspuns ușor iritată: „Nimic, doar că a fost
o zi mai puțin aglomerată“. Sandy nu era pregătită să
recunoască nici măcar posibilitatea ca acțiunile ei să fi
contribuit la diferență.
După mai multe săptămâni de monitorizare a
nivelului ei de stres, Sandy a ajuns, în cele din urmă,
să descopere un tipar. S-a simțit mult mai relaxată în
zilele în care planificase să gătească mai simplu, pentru
a petrece mai mult timp cu copiii. Pe măsură ce terapia
înainta, Sandy a început să realizeze că deținea soluții
pentru ea însăși, dar pur și simplu nu le recunoscuse.
A vorbit cu terapeutul despre alte strategii pe care le-ar
putea folosi pentru a-și face viața mai puțin agitată, iar
după opt ședințe se simțea mult mai bine. Dar și mai
important, și-a dezvoltat un sentiment de încredere că
avea capacitatea de a-și schimba viața și că putea lua
măsuri pentru a se simți mai relaxată.
Experiența lui Sandy reflectă o temă recurentă în psi­
hoterapie și pe care am atins-o în mai multe capitole din
prezenta carte, aceea că oamenii se simt mai bine când
au sentimentul că au control asupra vieții lor, decât când
se simt victimele neajutorate ale circumstanțelor. Cred
că a-i ajuta pe oameni să-și recapete acest sentiment
al controlului este cea mai importantă componentă a
terapiei centrate pe soluție. Nu soluția în sine contează,
cât convingerea fermă că există soluții care pot fi găsite.
Deci nu contează dacă Sandy își reduce emoțiile negative

1 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


! C M J DE personalitate
mergând la un film, vizitându-și prietenii sau restruc-
turându-și timpul, astfel încât să le poată citi povești
copiilor ei. Elementul-cheie este că ea a ajuns să creadă
că poate găsi soluții pentru a-și depăși emoțiile negative.
Dacă ai obținut un scor scăzut la acest test, cel
mai bun loc de unde poți să începi este identificarea
soluțiilor care ți se potrivesc. Fă-ți un grafic al emoțiilor
negative. Unele zile vor fi mai bune decât altele, iar tu va
trebui să identifici ce ai făcut diferit în zilele tale bune.
Da, este adevărat că unii oameni sunt mai norocoși decât
alții, dar niciunul dintre noi nu este complet neajutorat
în fața circumstanțelor. Câtă vreme crezi că poți con­
tribui la o diferență, chiar o vei face. Tot ce ai de făcut
este să identifici soluțiile care ți se potrivesc.

161
CÂT EȘTI DE EFICIENT
CA PERSOANĂ?

SCALA AUTOEFICIENȚEI

Următoarele afirmații descriu sentimentele și


reacțiile oamenilor față de diferite situații. Te rugăm să
citești cu atenție afirmațiile și să descrii măsura în care
ești de acord cu fiecare dintre ele, folosind o scală de 14
puncte, în care 1 semnifică „Dezacord puternic“, iar 14
înseamnă „Puternic de acord“.

1. Când fac planuri, sunt sigur că le pot pune în aplicare.


2. Una dintre problemele mele este că nu mă pot apuca
de muncă atunci când ar trebui.
3. Dacă nu pot face o treabă de prima dată, continui să
încerc până reușesc.
___ 4. Când îmi fixez obiective importante pentru mine,
rareori le ating.
5. Renunț la lucruri înainte să le termin.
6. Evit să mă confrunt cu dificultățile.

1KO DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


i C/ X OE PERSONALITATE
7. Dacă ceva pare prea complicat, nici nu mă mai
obosesc să încerc.
8. Când am de făcut ceva neplăcut, nu mă las până
nu termin.
9. Când mă hotărăsc să fac ceva, mă apuc de treabă
imediat.
10. Când încerc să învăț ceva nou, renunț repede dacă nu
am succes de la început.
11. Când apar probleme neașteptate, nu le
gestionez bine.
12. Evit să încerc să învăț lucruri noi când mi se par prea
dificile pentru mine.
13. Eșecul mă face să încerc mai mult.
14. Mă simt nesigur pe capacitatea mea de a face ceva.
15. Sunt o persoană pe care mă pot bizui.
16. Renunț cu ușurință.
17. Nu par capabil să fac față majorității problemelor care
apar în viață.
18. Pentru mine este dificil să-mi fac noi prieteni.
19. Dacă văd o persoană pe care aș vrea s-o cunosc, mă
duc la ea, în loc să aștept să vină ea la mine.
20. Dacă întâlnesc o persoană interesantă cu care este
greu să te împrietenești, încetez repede să mai încerc
să mă împrietenesc cu ea.
21. Când încerc să mă împrietenesc cu o persoană care nu
pare interesată la început, nu mă dau bătut ușor.
22. Nu mă descurc bine la întrunirile sociale.
23. Mi-am căpătat prietenii datorită abilităților mele
personale de a-mi face prieteni.

Reprodus cu permisiunea dr. James E. Maddux, de la Universitatea


George Mason. Pentru mai multe informații, vezi: M. Sherer, J.E.
Maddux, B. Mercandante, S. Prentice-Dunn, B. Jacobs și R. W.
Rogers (1982), „The Self-Efficacy Scale: Construction and Validation“,
Psychological Reports, 51, 663-71.

<$/***%
SCORARE

Primul pas este inversarea scorului (14 = 1,13 = 2,12


= 3 etc.) pentru următorii itemi: 2, 4, 5, 6, 7,10,11,12,
14,16,17,18, 20 și 22. După finalizarea acestui pas, îți
poți afla scorurile pe două subscale: cea a Autoeficienței
generale, care constă în itemii 1-17, și sub scala
Autoeficienței specifice, alcătuită din itemii 18-23.

NORME

Scor Percentilă

Autoeficiență Autoeficiență
generală specifică

199 70 85
186 64 70
172 58 50
158 52 30
145 46 15

DESPRE SCALA AUTOEFICIENȚEI

Dacă ai obținut un scor mare la acest test, probabil


că te simți sigur pe capacitatea de a face schimbări în
viața ta și de a-ți atinge obiectivele. Acest sentiment de
încredere în tine nu este o iluzie. Într-adevăr, ai șanse
mai mari de succes în viața personală și profesională
decât cei ce au obținut un scor redus la acest test.
Psihologul Albert Bandura, de la Universitatea Stanford,

i / DOUĂZECI SI PATRU DE TESTE


g ț ) «4 DE PERSONALITATE
unul dintre cei mai respectați cercetători din țară, a
numit autoeficiență unul dintre cei mai puternici factori
determinanți ai schimbării comportamentale, pentru că
îi determină pe oameni să facă acel prim pas către obiec­
tivul lor, îi motivează să facă eforturi concentrate și le dă
forța să fie tenace în fața obstacolelor. S-ar putea crede
că autoeficiență este relevantă doar pentru marii oameni
plini de succes ai lumii, dar un anumit sentiment al
autoeficienței este important pentru oricine, indiferent
că se află la conducerea unei mari corporații sau se luptă
să-și depășească o problemă personală în psihoterapie.
Într-adevăr, Bandura a descoperit că existența sentimen­
tului de autoeficiență permite predicția unui rezultat
bun pentru clienți în psihoterapie. Scala autoeficienței
pe care tocmai ai completat-o a fost elaborată de Mark
Sherer și James Maddux ca instrument pentru terapeuți
în măsurarea progreselor tratamentului. în timpul
muncii de cercetare au descoperit că, dintre veteranii
aflați în tratament pentru alcoolism, cei care aveau sen­
timentul autoeficienței avuseseră o carieră mai plină de
succes, erau mai instruiți și obținuseră un grad militar
mai mare față de colegii lor cu scor scăzut. Autoeficiență
este importantă pentru oricine, iar cei care n-o au își pot
îmbunătăți mult viața prin dezvoltarea acestei trăsături
atât de importante.
Sentimentul autoeficienței se dezvoltă prin expe­
riențele reușite pe care le ai și (element esențial) prin
asumarea meritului acelor reușite. Doar succesul nu
garantează sentimentul autoeficienței. Trebuie să crezi
că eforturile tale au fost responsabile pentru succes. Am
cunoscut doi doctoranzi ale căror experiențe ilustrează
cu claritate această idee. Primul, John, era un student
eminent, pentru care școala era simplă. A fost ales ca
student excepțional al facultății de fizică și a fost ac­
ceptat la doctorat într-un program de top. Toți profesorii
lui erau siguri că va avea o carieră strălucită. Ken, unul
din colegii de doctorat ai lui John, a fost și el ales ca
reprezentant excepțional al departamentului său în
facultate, dar el a trebuit să muncească mai mult pentru
succes. Era extrem de inteligent, dar fizica fundamentală
și cursurile de matematică nu i s-au părut așa de simple
ca lui John, iar Ken a petrecut nenumărate seri studiind
până după miezul nopții. în timpul celui de-al doilea
an de doctorat, John a atins până la urmă punctul în
care a început să aibă dificultăți în înțelegerea anumitor
materii complexe și s-a panicat. Nu i se întâmplase nicio­
dată așa ceva și nu știa ce să facă. Ken, pe de altă parte,
învățase cu câțiva ani înainte că trebuie să se chinuiască
un timp înainte să simtă că înțelege materia. Nu o dată
a putut fi găsit în bancă, rezolvând probleme până la
răsăritul soarelui. își sâcâia profesorii cu întrebări și, în
cele din urmă, atingea punctul în care „pricepea“. John
n-a făcut asta niciodată. După ce s-a zbătut timp de patru
ani, a părăsit programul doar cu diploma de mașter și
a acceptat poziția de profesor la un liceu. Nu este nimic
greșit în asta, desigur, dar John a simțit arsura eșecului
ani de zile. Ken, pe de altă parte, și-a luat doctoratul în
patru ani și a început o distinsă carieră academică și de
cercetare. El încă își recunoaște limitele; pentru el nu
este neobișnuit să își roage doctoranzii talentați să-1
ajute la partea matematică implicată în munca sa. Dar
nimeni n-ar paria împotriva lui, dacă ar spune că poate
rezolva o problemă.
Problema lui John a fost că el și-a explicat întot­
deauna succesele ca fiind rezultatul inteligenței sale
deosebite. Când aceasta l-a trădat, n-a mai avut nimic pe
care să se sprijine. Alți oameni de succes își pot atinge
limitele mai devreme decât este necesar, pentru că își
explică succesul în termeni de noroc sau șansă. Nu
trebuie să fii de acord cu Donald Trump pentru a admira

fj DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


i CM# DE PERSONALITATE
ce a reușit să facă el din modesta moștenire lăsată de
tatăl său. Au fost nenumărați alți oameni care au început
cu mai multe resurse și au făcut mult mai puține cu ele.
Sunt sigur că un puternic sentiment al auto eficienței i-a
permis lui Donald Irump să transforme câteva blocuri
de locuințe într-un imperiu imobiliar. Dacă ai obținut un
scor scăzut la acest test, lucrul cu care trebuie să începi
este să-ți asumi meritul pentru succesele tale. Poate
că ești cu adevărat norocos, poate că ești sclipitor de
inteligent, poate că succesele tale au fost minore. însă,
chiar dacă toate aceste lucruri ar fi adevărate, succesul
tău a depins tot de eforturile tale. Facultatea a fost
ușoară pentru John, dar el tot a trebuit să învețe pentru
examene și tot a trebuit să lucreze din greu la elaborarea
tezei de licență. Cariera sa ar fi avut un traseu foarte
diferit dacă în al doilea an de doctorat și-ar fi spus în
sinea lui: „Va trebui să-mi intensific eforturile“, în loc de:
„Mi-am atins limita intelectuală“.
Știu că unii oameni cu scoruri scăzute la acest test
se vor plânge: „Ceea ce ai scris nu se aplică în cazul
meu, pentru că eu n-am avut niciun succes“. Răspunsul
meu ar fi foarte simplu: „Te înșeli“. Dacă citești aceste
cuvinte, ai reușit să stăpânești o abilitate esențială. Dacă
ți-ai putut calcula scorul la test, ai reușit să stăpânești o
a doua abilitate esențială. Ai avut succese, deci nu asta e
problema. Presupun că problema ta este stabilirea unor
obiective adecvate.
De-a lungul anilor am văzut nenumărați studenți
care aveau o mare problemă în stabilirea obiectivelor,
își începeau primul an visând să devină medici, avocați,
cercetători și altele asemenea, dar la jumătatea primului
semestru începeau să lipsească de la ore pentru că
petrecuseră prea mult în noaptea precedentă. Să vrei să
fii doctor, avocat sau cercetător este un obiectiv nobil,
dar este esențial să ai scopuri pe termen scurt, care să-ți

167
permită să avansezi constant către atingerea scopurilor
pe termen lung. Dacă tu crezi că n-ai reușit să-ți atingi
obiectivele, fă o listă cu pașii pe care ar trebui să-i
urmezi pentru le atinge și începe cu primul pas de pe
listă. Primul pas ar putea fi acela de a urma un curs la
colegiul local. Sau ar putea însemna economisirea a zece
dolari pe săptămână, astfel încât să-ți poți cumpăra echi­
pamentul necesar începerii propriei tale afaceri. Cheia
este să-ți stabilești obiective mici, aflate la îndemâna ta,
și să-ți asumi meritul de le fi atins. După cum sugerează
și clișeul, nimic nu atrage mai mult succesul decât
succesul. Odată ce ai început, nimic nu te va mai opri.

£? O DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


IDO DE PERSONALITATE
CÂT EȘTI DE REZISTENT PSIHIC?

SCALA REZISTENȚEI PSIHICE

Mai jos sunt afirmații legate de viață, despre care


oamenii au păreri diferite. Alege o cifră pentru a arăta ce
părere ai despre fiecare în parte. Citește itemii cu atenție
și arată cât de mult crezi despre fiecare că este adevărat
în general. Nu există răspunsuri corecte sau greșite.

3 = Complet adevărat
2 = Destul de adevărat
1 = Puțin adevărat
0 = Deloc adevărat

1. Aproape toată viața mi-o petrec făcând lucruri


care merită.
2. Planificarea prealabilă poate ajuta la evitarea
majorității problemelor viitoare.
3. A încerca din greu nu folosește la nimic, de vreme ce
lucrurile tot nu ies bine.
4. Indiferent cât mult încerc, de obicei eforturile mele
nu duc nicăieri.

169
5. Nu-mi place să fac schimbări în programul
24. A te gândi la tine ca la o persoană liberă te duce
meu zilnic. la frustrare.

6. Căile „bătute“ sunt întotdeauna cele mai bune. 25. Dacă îți dai toată silința la serviciu, în cele din urmă
roadele vor apărea sigur. - ,
7. Nu contează dacă muncești din greu, de vreme ce
doar șefii profită. 26. De obicei, greșelile mele sunt greu de îndreptat.

8. Muncind din greu, îți poți atinge întotdeauna 27. Mă deranjează dacă rutina mea zilnică este
scopurile. întreruptă.

___ 9. Majoritatea celor ce muncesc sunt pur și simplu 28. E bine să ne ocupăm efectiv de majoritatea
manipulați de șefii lor. problemelor, nu doar să ne gândim la ele.

10. Aproape tot ce se întâmplă în viață pur și simplu 29. Majoritatea sportivilor și liderilor buni se nasc astfel,
trebuia să se întâmple. nu devin.

11. De obicei îmi este imposibil să schimb ceva 30. Adesea mă trezesc dornic să-mi reiau viața de unde
la serviciu. am lăsat-o.

12. Noile legi n-ar trebui să afecteze niciodată salariul 31. De multe ori nu știu ce vreau.
unei persoane. 32. Respect regulile, fiindcă ele mă ghidează.
13. Când îmi fac planuri, sunt sigur că le pot duce la 33. îmi place când lucrurile sunt incerte sau
bun sfârșit. imprevizibile.
14. Mi-e foarte greu să-mi fac un prieten să se 34. Nu pot face prea multe pentru a împiedica pe cineva
răzgândească în legătură cu ceva. să-mi facă rău.
15. Este incitant să aflu ceva despre mine. 35. Oamenii care își dau toată silința ar trebui să
16. Cei ce nu se răzgândesc niciodată au de obicei o primească tot sprijinul din partea societății.
judecată bună. 36. Pentru mine, schimbările de rutină sunt interesante.
17. Abia aștept să mă duc la serviciu. 37. Cei ce cred în individualism se păcălesc singuri.
18. Politicienii ne conduc viața. 38. N-am ce face cu teoriile care nu sunt în legătură
19. Dacă lucrez la o sarcină dificilă, știu când să directă cu faptele.
cer ajutor. 39. în majoritatea zilelor, viața este foarte interesantă și
20. Nu răspund la o întrebare până nu sunt sigur că incitantă pentru mine.
am înțeles-o. 40. Vreau să fiu sigur că cineva va avea grijă de mine când
21. îmi place mult varietatea în munca mea. voi fi bătrân.

22. De cele mai multe ori, oamenii ascultă cu atenție ceea 41. E greu de imaginat că cineva ar putea fi entuziasmat
ce spun. de muncă.

23. Pentru mine, reveriile diurne sunt mai incitante decât 42. Ceea ce se va întâmpla mâine cu mine depinde de ceea
realitatea. ce voi face azi.

“7 BAI
S /
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
IIP PPR<mNAI ITATP 171
5. Nu-mi place să fac schimbări în programul
24. A te gândi la tine ca la o persoană liberă te duce
meu zilnic. la frustrare.

6. Căile „bătute“ sunt întotdeauna cele mai bune. 25. Dacă îți dai toată silința la serviciu, în cele din urmă
roadele vor apărea sigur. - ,
7. Nu contează dacă muncești din greu, de vreme ce
doar șefii profită. 26. De obicei, greșelile mele sunt greu de îndreptat.

8. Muncind din greu, îți poți atinge întotdeauna 27. Mă deranjează dacă rutina mea zilnică este
scopurile. întreruptă.

___ 9. Majoritatea celor ce muncesc sunt pur și simplu 28. E bine să ne ocupăm efectiv de majoritatea
manipulați de șefii lor. problemelor, nu doar să ne gândim la ele.

10. Aproape tot ce se întâmplă în viață pur și simplu 29. Majoritatea sportivilor și liderilor buni se nasc astfel,
trebuia să se întâmple. nu devin.

11. De obicei îmi este imposibil să schimb ceva 30. Adesea mă trezesc dornic să-mi reiau viața de unde
la serviciu. am lăsat-o.

12. Noile legi n-ar trebui să afecteze niciodată salariul 31. De multe ori nu știu ce vreau.
unei persoane. 32. Respect regulile, fiindcă ele mă ghidează.
13. Când îmi fac planuri, sunt sigur că le pot duce la 33. îmi place când lucrurile sunt incerte sau
bun sfârșit. imprevizibile.
14. Mi-e foarte greu să-mi fac un prieten să se 34. Nu pot face prea multe pentru a împiedica pe cineva
răzgândească în legătură cu ceva. să-mi facă rău.
15. Este incitant să aflu ceva despre mine. 35. Oamenii care își dau toată silința ar trebui să
16. Cei ce nu se răzgândesc niciodată au de obicei o primească tot sprijinul din partea societății.
judecată bună. 36. Pentru mine, schimbările de rutină sunt interesante.
17. Abia aștept să mă duc la serviciu. 37. Cei ce cred în individualism se păcălesc singuri.
18. Politicienii ne conduc viața. 38. N-am ce face cu teoriile care nu sunt în legătură
19. Dacă lucrez la o sarcină dificilă, știu când să directă cu faptele.
cer ajutor. 39. în majoritatea zilelor, viața este foarte interesantă și
20. Nu răspund la o întrebare până nu sunt sigur că incitantă pentru mine.
am înțeles-o. 40. Vreau să fiu sigur că cineva va avea grijă de mine când
21. îmi place mult varietatea în munca mea. voi fi bătrân.

22. De cele mai multe ori, oamenii ascultă cu atenție ceea 41. E greu de imaginat că cineva ar putea fi entuziasmat
ce spun. de muncă.

23. Pentru mine, reveriile diurne sunt mai incitante decât 42. Ceea ce se va întâmpla mâine cu mine depinde de ceea
realitatea. ce voi face azi.

“7 BAI
S /
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
IIP PPR<mNAI ITATP 171
43. Dacă cineva se înfurie pe mine, de obicei nu este
vina mea.
44. Oamenii care spun că munca lor ajută societatea sunt
greu de crezut.
45. Munca obișnuită este pur și simplu prea plicticoasă
pentru a merita să fie făcută.

Reprodus cu permisiunea dr. Paul T. Bartone, de la Academia Navală a


SUA. Pentru mai multe informații, vezi: P. Bartone, R.J. Ursano, K.M.
Wright și L.H. Ingraham (1989), „The Impact of a Military Air Disaster on
the Health of Assistance Workers“, Journal of Nervous and Mental Disease,
177,317-28.

SCORARE

Scorul următorilor itemi trebuie inversat (3 = 0,2 =


1,1 = 2 și 0 = 3): 3, 4, 5, 6, 7, 9,10,11,12,14,16,18, 20,
23, 24, 26, 29, 31, 32, 34, 35, 37, 38, 40, 41, 43, 44 și 45.
După inversarea acestor itemi, îți poți afla scorul pe trei
subscale. Itemii care apar pe fiecare din cele trei subscale
sunt după cum urmează:
Angajament: 1,7, 8, 9,17,18, 23, 24, 25, 31, 37, 39,
41, 44 și 45.
Control: 2, 3, 4,10,11,13,14,19, 22, 26, 28, 29, 34,
42 și 43.
Provocare: 5, 6,12,15,16, 20, 21, 27, 30, 32, 33, 35,
36, 38 și 40.
în fine, poți aduna toate cele trei scoruri, pentru a
obține scorul final pe Scala rezistenței psihice.

*1 “7 O DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


B / ZI DE PERSONALITATE
NORME

Scoruri Percentilă

Angajament Control Provocare Total

56 49 43 148 85
53 47 41 141 70
50 45 39 134 50
47 43 37 127 30
. 44 41 35 120 15

DESPRE SCALA REZISTENȚEI PSIHICE

Acum 30 de ani, psihologul Deborah Khoshaba


a recunoscut că restructurarea companiei AT&T a
reprezentat o oportunitate de cercetare minunată. Ea
și-a dat seama că directorii executivi care lucraseră
pentru companie se vor confrunta cu un nivel foarte
mare de stres, de vreme ce nimeni nu putea ști care va
fi rezultatul final. înainte să înceapă totul, ea le-a admi­
nistrat cadrelor de conducere niște teste, pe care le-a
repetat și după încheierea procesului de restructurare.
După cum se aștepta Khoshaba, multora dintre acești
oameni le-a fost greu în perioada de tranziție, unii chiar
îmbolnăvindu-se fizic. Alte persoane de conducere au
părut să înflorească în această perioadă de schimbări
rapide. Ele au descoperit că perioada de tranziție le-a
oferit noi oportunități de a-și demonstra valoarea noii
lor companii. Khoshaba a tras concluzia că ceea ce a
diferențiat aceste două grupuri a fost „rezistența“ lor
psihică. Directorii care s-au descurcat bine aveau ceea ce
ea a numit o personalitate rezistentă.

171
Personalitatea rezistentă este formată din trei com­
ponente întrețesute, dar totuși distincte: angajamentul,
controlul și provocarea. Cei cu un puternic sentiment al
angajamentului sunt capabili să găsească modalități de
transformare a oricărei experiențe în ceva deopotrivă
interesant și important. Spre deosebire de cei ce
obțin scoruri mici la acest test și care se înstrăinează
cu ușurință, cei cu scoruri mari se implică activ în
experiențele pe care li le oferă viața. Cei cu scor mare pe
scala Controlului cred că eforturile lor contează, că pot
influența cursul evenimentelor cu care se confruntă. Cei
cu scoruri scăzute tind să rămână pasivi. Se văd pe ei
înșiși ca victime ale circumstanțelor. în fine, persoanele
cu scoruri mari pe scala Provocării se bucură de expe­
riențele noi, pentru că acestea le oferă oportunitatea
de a învăța ceva și de a deveni mai buni. Cei cu scoruri
mici tind să fugă de provocările vieții. Ei caută refugiu în
confortul și siguranța unei rutine predictibile. Testul lui
Paul Bartone reprezintă un instrument aflat la „a treia
generație“, de măsurare a rezistenței psihice.
Munca lui Khoshaba a inspirat un val de cercetări,
iar acum se pare că această măsurare a rezistenței
reprezintă un bun indicator al stării generale de sănătate
psihică. în comparație cu cei cu scor mic, persoanele cu
un scor total ridicat sunt mai puțin deprimate, anxioase
și suspicioase, suferind mai puțin de insecuritate și
probleme de sănătate. Personalitățile rezistente fac față
eficient evenimentelor stresante și tind să fie asertive și
independente. Câteva studii au descoperit că rezistența
psihică este asociată cu o performanță mai bună în dife­
rite situații specifice, de la baschet la academia militară.
Dacă ai obținut un scor scăzut la acest test, fii sigur
că situația se poate schimba. Salvatore Maddi, coleg
cu Khoshaba, oferă cursuri de rezistență psihică celor
cu funcții de conducere din domeniul afacerilor. El a

/ DOUĂZECI Șl PATRU OE TESTE


| DE PERSONALITATE
descoperit că programul său duce la sporirea satisfacției
muncii și la reducerea nivelului depresiei și anxietății.
Schimbarea nu este niciodată ușoară, dar, cu un efort
susținut, se poate realiza. Pentru a ilustra cum funcțio­
nează acest proces, o să descriu cazul unui fost client, pe
care îl voi numi Frank.
Frank lucrase ca agent imobiliar mai mulți ani,
dar venitul nesigur și programul de lucru neregulat
începuseră să-l apese, astfel încât a acceptat o poziție
în cadrul unei mari companii dezvoltătoare, unde
avea de gestionat câteva complexuri de apartamente,
în primele șase luni, lui Frank i-a plăcut noua sa
slujbă. Salariul previzibil și weekendurile libere erau
o schimbare bine-venită. Dar, pe parcursul anului ce a
urmat, a început să se gândească tot mai mult că a făcut
o greșeală. Slujba îi cerea în principal să reacționeze
la probleme — reparații de urgență sau chiriași care
nu-și plătiseră chiria — iar lui îi lipsea starea euforică
pe care o trăia ca agent imobiliar când făcea o vânzare
importantă. Când a ajuns la mine, era atât deprimat,
cât și anxios. „Trebuie să mă târăsc la serviciu în fiecare
dimineață și, de câte ori sună telefonul, mi se pune un
nod în stomac în anticiparea unei alte crize“, mi-a spus.
Deși Frank s-a lăsat consumat de pesimism în ceea ce
privește munca sa, el avea și câteva atuuri, astfel încât
a fost capabil să schimbe situația relativ rapid. Prima
schimbare pe care a trebuit s-o facă a fost să-și mute
atenția de la ceea ce caracteriza drept „corvoada de zi cu
zi“ a vieții sale la o viziune pe termen lung. După câteva
discuții, Frank a hotărât să înființeze o rețea de referințe
pentru acei chiriași care plecau pentru că își cumpărau
propria casă. Compania sa a răspuns cu entuziasm la
ideea sa și a fost de acord să împartă comisionul cu el.
Odată ce Frank a putut să vadă în chiriași niște poten­
țiali clienti, atitudinea lui fată de ei s-a schimbat radical.
Telefoanele despre apa caldă care tot nu curge erau
acum bine-venite, pentru că îi dădeau oportunitatea să
dezvolte o relație cu cel ce suna. A început chiar să-și
rezerve o jumătate de oră pe zi, în care își suna chiriașii
să vadă dacă au vreo problemă în privința căreia îi putea
ajuta. Noua atitudine a lui Frank față de chiriașii săi a
produs o schimbare similară și în aceștia. Ei au început
să vadă în el o persoană care îi putea ajuta, nu încă un
obstacol din cadrul birocrației companiei. Frank tot
trebuia să se descurce cu câte un chiriaș furios din când
în când, dar tonul general al interacțiunilor sale deve­
nise unul mult mai pozitiv. Nu i se mai părea o corvoadă
să meargă la serviciu în fiecare dimineață.
După mine, cheia personalităților rezistente este că
acești oameni ocolesc rutinele confortabile și sigure. Ei
vor să crească, să se dezvolte, să învingă noile provocări.
Frank căuta o rutină sigură și confortabilă când s-a
angajat la noua slujbă, dar a învățat că o asemenea
rutină se poate schimba cu ușurință într-o corvoadă.
După ce Frank a început să-și asume noi provocări,
celelalte schimbări pe care trebuia să le facă deveniseră
ușoare. Dacă ai obținut un scor scăzut la acest test, ți-aș
recomanda să iei o filă din povestea lui Frank și să-ți
găsești noi provocări. Acestea nu trebuie să fie la fel de
dramatice ca schimbarea de carieră a lui Frank. Chiar și
provocările minore te pot ajuta să-ți construiești o per­
spectivă mai proaspătă și mai satisfăcătoare. Antrenorul
din liga mică este genul de antrenor pe care copiii
și-l amintesc pentru tot restul vieții. Sau ai putea să-ți
găsești un nou hobby, care să te ajute să-ți revitalizezi
plăcerea de a învăța și să redescoperi satisfacția produsă
de stăpânirea a ceva nou. Noile provocări se găsesc peste
tot. Nu ai nevoie decât să privești în jur.

*1 *7 DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


S/ O DE PERSONALITATE
CÂT DE BINE FACI FAȚĂ
EVENIMENTELOR DE VIAȚĂ
TRAUMATICE?
SCALA REZILIENȚEI

De multe ori, persoanele cu boli cronice sau care


au avut experiențe traumatice nu vorbesc doar despre
aspectele negative, ci și despre lucrurile pozitive care li
s-au întâmplat datorită bolii sau experienței lor. Mai jos
este o listă cu unele dintre aceste lucruri pozitive. Pe o
scală de la 0 (nu mi s-a întâmplat) la 4 (am trăit din plin
acest lucru), arată gradul în care ți s-a întâmplat fiecare
din aceste lucruri datorită bolii sau experienței trauma­
tice prin care ai trecut.

1. Am învățat să privesc lucrurile mai pozitiv.


2. Am învățat că sunt mai puternic decât credeam.
3. Am învățat să fiu o persoană mai optimistă.
4. Am realizat cât de mult ține familia mea la mine.
5. Am învățat să am mai multă încredere în mine.

177
------ 6. Am învătat
> să abordez viata
? cu mai mult calm.
7. Am mai multă compasiune pentru alții.
8. Acum știu că pot gestiona greutățile.
9. Relația cu familia mea a devenit mai importantă.
10. Am învățat să-mi rezolv problemele și să nu mă
dau bătut.
11. Am învățat să descopăr mai mult sensul vieții.
12. Mi-a sporit credința în Dumnezeu.
13. Relația cu familia mea a devenit mai semnificativă.
14. Acum, viața mea e mai plină de sens și satisfacție.
15. Am învățat să apreciez puterea altora care trec prin
momente grele.
16. Mi-a crescut încrederea în Dumnezeu.
17. Am învățat să trăiesc ziua de azi, pentru că mâine nu
știi niciodată ce se va întâmpla.
18. Acum știu că pot conta pe prietenii mei în momente
dificile.
19. Am învățat să gestionez mai bine incertitudinea.
20. Am învățat să fiu mai răbdător.

Reprodus cu permisiunea dr. Anna F. Abraido-Lanza, de la Columbia


School of Public Health. Pentru mai multe informații, vezi: A.F.
Abraido-Lanza, C. Guier și R.M. Colon (1998). „Psychological Thriving
Among Latinas with Chronic Illness“, Journal of Social Issues, 54, 405-24.

SCORARE

Pentru a-ți afla scorul rezilienței, pur și simplu adună


răspunsurile date la toți cei 20 de itemi.

(> DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


Q DE PERSONALITATE
NORME
«fc.

Scor Percentilă

74 85
67 70
60 50
53 30
46 15

DESPRE SCALA REZILIENȚEI

Noi, psihologii, putem fi cam lenți. în timp ce


romancierii, poeții și filosofii scriu de secole despre
schimbările pozitive prin care pot trece oamenii în urma
situațiilor potrivnice, noi, psihologii, abia am început
să explorăm acest fenomen. De-a lungul anilor, unii
specialiști în sănătatea psihică au observat dezvoltarea
personală a unora dintre clienții lor ca rezultat al unei
traume sau boli. însă doar în ultimii ani psihologii din
cercetare au încercat să înțeleagă acest proces; un proces
care a ajuns să fie numit reziliență. Scala rezilienței,
elaborată de dr. Anna Abraido-Lanza și colegii săi de
la Columbia School of Public Health, este una dintre
primele încercări de măsurare a acestor schimbări
pozitive. Ei au elaborat această scală pentru a o folosi
în cercetările privind femeile de origine latină care
sufereau de artrită. Dar este limpede că are implicații
importante și pentru cei ce suferă de alte boli sau au
trecut prin momente grele.
Poate că una dintre descoperirile cele mai intere­
sante și mai dătătoare de speranță pe care le-au făcut

173
acești cercetători este că foarte mulți oameni trec
prin schimbări pozitive când se luptă cu dificultățile.
Abraido-Lanza și colegii săi au descoperit, de pildă, că
83% dintre femeile pe care le-au studiat au raportat
cel puțin câteva schimbări pozitive în urma bolii de
care sufereau. După cum îți poți da seama din normele
întocmite pentru scala testului, femeia tipică din
cercetarea lor a trecut prin niște schimbări pozitive
destul de intense (scorul mediu pentru aceste femei a
fost de 30 de puncte din 40 posibile). Acest lucru spune
ceva remarcabil despre spiritul uman, și anume că mulți
oameni pot găsi un sens vieții lor când boala sau trauma
pare atât de capricioasă.
Am aflat că reziliența nu este un fenomen de tipul
totul sau nimic. în cadrul scalei sale, Abraido-Lanza
a pus întrebări doar despre schimbările pozitive, dar,
dacă ar fi pus întrebări despre sentimentele negative,
cu siguranță că ar fi descoperit nenumărate dovezi ale
existenței lor. Oamenii pot să fie rezilienți și să sufere
în același timp. Oricât de rezilienți ar fi, oamenii sunt
nevoiți să-și poarte cicatricele, care sunt martorii
traumei lor. Dr. Calhoun și dr. Tedeschi, doi cercetători
proeminenți ai domeniului, au descris câteva persoane
care au avut experiența acestei dualități. Una dintre ele,
o femeie de vârstă mijlocie, care și-a pierdut soțul pe
neașteptate, vorbea cu încredere despre sentimentul ei
tot mai pronunțat de putere și despre capacitatea ei de
a trăi independent la câteva luni de la pierderea soțului.
Deși nu avea relevanță pentru trauma ei, s-a implicat
activ într-un grup de susținere pentru părinții cu copii
gay, pentru că voia să facă ceva care să aducă alinare
altor oameni aflați în suferință. Pe de altă parte, sufe­
rința după soțul ei nu se redusese prea mult și începuse
să aibă îndoieli în privința credințelor ei religioase.
Calhoun și Tedeschi notau că, deși nu toate schimbările

OH
I f> 8 1
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
DE PERIMAI ITATE
ce pot apărea ca răspuns la o experiență traumatică vor
fi pozitive, procesul de reziliență duce la o sporire gene­
rală a înțelepciunii — o înțelegere mai bună a noastră ca
ființe, a lumii și a locului nostru în ea. ,
O altă problemă pe care și-au pus-o cercetătorii a
fost dacă reziliență este un proces lipsit de efort, care
apare natural sau necesită eforturi susținute. Conform
cercetătorilor Karen Saakvitne, Howard Tennen și Glenn
Afîleck, răspunsul pare să fie „ambele“. La unii oameni
schimbările pozitive au fost spontane. Un tânăr tată, a
cărui fetiță nou-născută era grav bolnavă, spunea: „Avea
doar o săptămână și ne-a învățat ceva: cum să privești
lucrurile la dimensiunile lor, cum să înțelegi ce este
important și ce nu. Am învățat că totul este provizoriu,
că nu știi niciodată ce o să-ți aducă viața. Am realizat
că nu mai trebuie să-mi pierd timpul făcându-mi griji
pentru lucruri mărunte“. Alte persoane intervievate de
acești cercetători au vorbit despre cum s-au luptat să
găsească un sens în tragedia lor, cât efort și cât timp le-a
luat până să găsească ceva pozitiv în experiența lor.
Avem multe de învățat de la genul de persoane care
„se dezvoltă“, dar se pare că abilitatea lor de a descoperi
înțelepciunea în tragedie n-a venit din neobișnuita lor
forță psihică. înaintea bolii sau a traumei lor, cei care
au ajuns în cele din urmă la reziliență au avut scoruri cu
doar foarte puțin mai mari decât ceilalți la stima de sine
și autoeficiență. Într-adevăr, sunt numeroase exemple
de oameni care păreau să aibă probleme semnificative
înainte de traumă și care, totuși, au găsit în interiorul
lor reziliență care le-a permis să se dezvolte. Sandra,
de exemplu, avea spre 40 de ani și funcționa la un nivel
minimal. Era complet dependentă de soțul ei, care lua
toate deciziile, atât pe cele importante, cât și pe cele
mărunte. Era o mamă casnică, ce se mândrea cu price­
perea de a ține casa curată, dar îi era greu să gestioneze
și cele mai mici probleme pe care i le făceau cei doi
copii adolescenți.
într-o zi, soțul Sandrei a sunat-o și i-a spus că s-a
îndrăgostit de o altă femeie și nu se mai întoarce acasă.
Dincolo de devastarea emoțională pe care a simțit-o,
Sandra era extrem de înfricoșată. Nu avusese nicio
slujbă din liceu și abandonase facultatea după primul
an, ca să se mărite. Situația ei s-a agravat și mai mult
când a aflat că soțul și-a dat demisia și s-a mutat din
zonă. Avea bani pentru maximum șase săptămâni și
n-avea nicio idee ce se va întâmpla cu ea după aceea.
Sandra a trecut prin șase luni realmente cumplite,
dar a început să devină tot mai puternică. Și-a vândut
casa și s-a mutat într-un apartament modest cu cele două
fiice. Cu banii de pe casă a putut să-și termine facultatea
și să obțină calificarea de a preda la liceu. La cinci ani
după trauma ei devastatoare, Sandra spunea că se simte
mai fericită ca oricând. Era o profesoară excepțional de
eficientă, iar elevii îi solicitau adesea sfatul în probleme
personale. Era într-o relație serioasă cu un alt profesor
divorțat și, deși îl iubea, nu era sigură dacă vrea să se
recăsătorească. Ajunsese să-și iubească independența și
credea că mai are încă multe de descoperit despre sine
înainte să dea o a doua șansă căsătoriei. Pe scurt, Sandra
devenise rezilientă.
Abraido-Lanza a afirmat că, deși femeile care, în
cele din urmă, au devenit reziliente nu erau cu mult
diferite de celelalte înaintea bolii lor, după trei ani erau
considerabil diferite. Atunci, rezilientele aveau o stimă
de sine și o autoeficiență sensibil mai ridicate decât
celelalte și trăiau semnificativ mai multe emoții pozitive
și semnificativ mai puține emoții negative. în mod clar,
este posibil să înflorești și să te dezvolți în urma unei
boli sau a unei traume.

10 O douăzeci si patru de teste


IOZ DE PERSONALITATE
în cazurile descrise mai sus se află o lecție impor­
tantă. Dacă te numeri printre numeroasele persoane
care nu pot găsi nimic pozitiv în viață, la scurt timp
după o experiență traumatică, ar trebui să nu te dai
bătut. Știm din aceste cercetări neprețuite că, atâta
vreme cât oamenii sunt tenace și continuă să se lupte cu
semnificația experienței lor, au mari șanse să ajungă la
înțelepciunea descrisă de Calhoun și Tedeschi. Pentru
câțiva norocoși, acest proces poate fi brusc și spontan,
în timp ce, pentru alții, poate necesita mult efort și timp.
Deși durerea s-ar putea să nu dispară niciodată complet,
oamenii pot găsi un nou sentiment de forță și o nouă
apreciere a vieții, câtă vreme sunt dispuși să facă efortul.

183
4. Mă enervează persoanele nefericite care-și plâng
de milă.
5. Devin agitat dacă ceilalți din jurul meu par să
fie agitați.
6. Mi se pare caraghios să plângi de fericire.
7. Tind să mă implic emoțional în problemele
prietenilor.
8. Uneori, versurile unui cântec de dragoste mă pot
mișca adânc.
9. Tind să pierd controlul când le dau vești proaste
CÂT EȘTI DE EMFATIC? oamenilor.
10. Cei din jurul meu îmi influențează mult starea
SCALA EMPATIEI de spirit.
11. Majoritatea străinilor pe care i-am cunoscut păreau
reci și lipsiți de emoții.

Următoarele afirmații descriu sentimente și reacții la 12. Aș prefera să fiu un asistent social, decât să lucrez
într-un centru de perfecționare profesională.
diferite situații. Folosind scala de mai jos, arată măsura
în care ești de acord cu fiecare afirmație. 13. Nu mă supăr pentru simplul motiv că un prieten
este supărat.
14. îmi place să privesc oamenii când își deschid
9 = Foarte puternic de acord
cadourile.
8 = Puternic de acord
15. Oamenii singuratici probabil că sunt neprietenoși.
7 = De acord moderat
16. Mă supără când văd oameni plângând.
6 = Ușor de acord
5 = Nici de acord, nici nu dezaprob 17. Unele cântece mă fac fericit.
4 = Dezaprob ușor 18. Mă las furat de sentimentele personajelor
3 = Dezaprob moderat din romane.
2 = Dezaprob puternic 19. Devin foarte furios când văd că cineva este maltratat.
1 = Dezaprob foarte puternic 20. Pot rămâne calm chiar dacă cei din jurul meu sunt
îngrijorați.

1. Mă întristează să văd un străin singuratic 21. Când un prieten începe să vorbească despre
într-un grup. problemele sale, încerc să deviez discuția spre
alt subiect.
2. Oamenii exagerează sentimentele și sensibilitatea
animalelor. 22. Râsul altuia nu mă molipsește.
23. Uneori la filme sunt amuzat de plânsetele și nasurile
3. Adesea mă enervează manifestările de afecțiune în
public. suflate din jurul meu.

1O /
§ C ) «4
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE 185
4. Mă enervează persoanele nefericite care-și plâng
de milă.
5. Devin agitat dacă ceilalți din jurul meu par să
fie agitați.
6. Mi se pare caraghios să plângi de fericire.
7. Tind să mă implic emoțional în problemele
prietenilor.
8. Uneori, versurile unui cântec de dragoste mă pot
mișca adânc.
9. Tind să pierd controlul când le dau vești proaste
CÂT EȘTI DE EMFATIC? oamenilor.
10. Cei din jurul meu îmi influențează mult starea
SCALA EMPATIEI de spirit.
11. Majoritatea străinilor pe care i-am cunoscut păreau
reci și lipsiți de emoții.

Următoarele afirmații descriu sentimente și reacții la 12. Aș prefera să fiu un asistent social, decât să lucrez
într-un centru de perfecționare profesională.
diferite situații. Folosind scala de mai jos, arată măsura
în care ești de acord cu fiecare afirmație. 13. Nu mă supăr pentru simplul motiv că un prieten
este supărat.
14. îmi place să privesc oamenii când își deschid
9 = Foarte puternic de acord
cadourile.
8 = Puternic de acord
15. Oamenii singuratici probabil că sunt neprietenoși.
7 = De acord moderat
16. Mă supără când văd oameni plângând.
6 = Ușor de acord
5 = Nici de acord, nici nu dezaprob 17. Unele cântece mă fac fericit.
4 = Dezaprob ușor 18. Mă las furat de sentimentele personajelor
3 = Dezaprob moderat din romane.
2 = Dezaprob puternic 19. Devin foarte furios când văd că cineva este maltratat.
1 = Dezaprob foarte puternic 20. Pot rămâne calm chiar dacă cei din jurul meu sunt
îngrijorați.

1. Mă întristează să văd un străin singuratic 21. Când un prieten începe să vorbească despre
într-un grup. problemele sale, încerc să deviez discuția spre
alt subiect.
2. Oamenii exagerează sentimentele și sensibilitatea
animalelor. 22. Râsul altuia nu mă molipsește.
23. Uneori la filme sunt amuzat de plânsetele și nasurile
3. Adesea mă enervează manifestările de afecțiune în
public. suflate din jurul meu.

1O /
§ C ) «4
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
DE PERSONALITATE 185
24. Sunt capabil să iau decizii fără să fiu influențat de
sentimentele oamenilor.
25. Nu pot continua să mă simt bine dacă oamenii din
jurul meu sunt deprimați.
26. Mi-e greu să înțeleg de ce unele lucruri îi supără atât
de tare pe oameni.
27. Sunt foarte supărat când văd un animal chinuit
de dureri.
28. A te lăsa furat de cărți sau filme e puțin caraghios.
29. Mă supără să văd bătrâni neajutorați.
30. Devin mai degrabă iritat decât înțelegător când văd
lacrimile cuiva.
------ 31. Sunt furat de acțiunea
, unui film.
32. Adesea constat că pot rămâne calm în ciuda agitației
din jurul meu.
33. Copiii mici plâng uneori fără un motiv evident.

Reprodus cu permisiunea dr. Norman Epstein. Pentru mai multe infor­


mații, vezi: A. Mehrabian și N. Epstein (1972), „A Measure of Emoțional
Empathy“, Journal of Personality, 40, 525-43.

SCORARE

Primul pas este inversarea scorului (9 = 1, 8 = 2, 7 =


3, 6 = 4, 5 = 5, 4 = 6, 3 = 7, 2 = 8 și 1 = 9) pentru urmă­
torii itemi: 2, 3, 6,11,13,15, 20, 21, 22, 23, 24, 28, 30,
32 și 33. Apoi adună toate răspunsurile la itemi.

O £? DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


SOC) DE PERSONALITATE
NORME

Scor Percentilă

Bărbați Femei

210 230 85
199 220 70
188 209 50
177 198 30
166 188 15

DESPRE SCALA EMPATIEI

Psihologii discută de zeci de ani despre rolul


empatiei în relațiile umane, dar este interesant de
observat că diverși cercetători au definit-o în moduri
diferite. O mare tabără o formează teoreticienii care
conceptualizează empatia drept o calitate intelectuală
sau cognitivă. Conform acestei perspective, persoanele
empatice își pot imagina cum este să fii altcineva, iar
acest lucru le permite să înțeleagă și să poată prezice
gândurile, sentimentele și comportamentele acelui
individ. Persoanele empatice rămân neutre și detașate,
însăși această detașare permițându-le să facă predicții cu
obiectivitate.
Psihologii Albert Mehrabian și Norman Epstein, de
la UCLA, autorii testului pe care tocmai l-ai completat,
au adoptat o viziune foarte diferită. Ei au conceput
empatia drept un răspuns emoțional indirect la reacțiile
emoționale ale altora. Persoanele empatice, au argu­
mentat Mehrabian și Epstein, nu sunt capabile doar
să recunoască emoțiile altora, ci și să le împărtășească

187
experiențele emoționale. Persoanele empatice sunt cele
care varsă lacrimi de bucurie când împărtășesc indirect
triumful familiei, prietenilor și chiar pe al străinilor. De
asemenea, persoanele empatice simt durere când îi văd
pe alții suferind.
Deși ambele concepții despre empatie au implicații
importante pentru comportamentul uman, empatia
emoțională a lui Mehrabian și Epstein mi se pare cru­
cială pentru o societate civilizată, umanistă. Sunt sigur
că această concluzie a fost influențată de anul în care am
lucrat într-un penitenciar de stat, când eram doctorand.
Am cunoscut câțiva oameni extrem de înfricoșători,
care păreau să nu aibă deloc capacitatea empatiei.
Cred că deficitul lor era responsabil pentru suferințele
de nedescris pe care le produceau altora și pe care, în
ultimă instanță, și le produceau lor înșiși. Aceștia erau
oamenii care în copilărie se distrau torturând animale.
Ca adulți nu i-a deranjat niciodată să-i facă pe alții să
sufere, atât emoțional, cât și fizic. Au abuzat copii,
și-au bătut victimele fără vreun scop anume și chiar au
ucis oameni cu sânge-rece. Lumea noastră ar fi fost una
complet barbară dacă niciunul n-ar fi avut capacitatea
empatiei emoționale.
Pentru a susține validitatea testului, Mehrabian
și Epstein au desfășurat două teste, care s-au dovedit
compatibile cu experiențele pe care le-am avut cu
unii dintre deținuți. în primul rând, au descoperit că
studenții care au obținut scoruri mari la testul empatiei
emoționale erau mai puțin dispuși decât cei cu scoruri
mici să-și „pedepsească“ prin șocuri electrice colegii
pentru răspunsurile greșite. (De fapt, nu s-a administrat
niciun șoc electric: participanții la studiu doar credeau
că-și electrocutau partenerii de experiment.) în al doilea
experiment, studenții cu scoruri mai mari erau mai
dispuși decât cei cu scoruri mici să-și ajute un coleg

4 (> (> DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


iOO DE PERSONALITATE
care avea probleme la un curs. în mod clar, empatia
emoțională servește la inhibarea agresivității și promo­
vează ajutorarea altora. Dacă ai obținut un scor ridicat
la acest test, ai mari șanse să fii unul dintre acei oameni
care își aduc o contribuție importantă la o societate
umană civilizată.
Dacă ai obținut un scor scăzut la acest test, asta nu
înseamnă că ești predestinat să le produci suferințe
altora sau să le refuzi ajutorul celor care au nevoie.
Mulți studenți cu scoruri reduse din experimentul lui
Mehrabian și Epstein au administrat șocuri electrice
de nivel minim și și-au oferit repede ajutorul voluntar.
Rămâne în sarcina unor viitori cercetători să găsească
răspunsuri concludente la acest puzzle, dar eu cred
că aceste rezultate reflectă faptul că atât natura, cât și
cultura joacă un rol în dezvoltarea empatiei. Presupun
că unii copii se nasc cu o mai mare capacitate de
empatie. Ei încep să plângă rapid când văd că un animal
sau un coleg de joacă suferă. Acești copii își pot pierde
capacitatea de a împărtăși indirect experiențele altora,
dacă părinții îi pedepsesc pentru asemenea manifestări.
Acest lucru li se poate întâmpla mai des băieților decât
fetelor (unele studii au descoperit că femeile sunt
mai empatice decât bărbații), de vreme ce tații lor îi
pedepsesc pentru manifestările emoționale „lipsite de
bărbăție“. Sunt nenumărați bărbați care, în copilărie,
urau să vadă animalele suferind, dar care au ajuns în
cele din urmă să le placă vânătoarea pentru a câștiga
aprobarea tatălui.
Pe de altă parte, cred că există și oameni care se nasc
cu o capacitate de a simți empatie emoțională scăzută
sau chiar absentă, în cazurile extreme. Am văzut unele
asemenea cazuri extreme când am lucrat la penitenciar.
Parcă aveau o gaură în suflet. Dar alți copii care au o
capacitate empatică redusă devin adulți de treabă și
săritori, dacă sunt crescuți adecvat. Bunătatea și dispo­
nibilitatea lor de a ajuta vin din înțelegerea intelectuală
că acesta este modul adecvat de a te purta cu ceilalți.
Deși acești oameni pot să nu aibă aceleași reacții emoți­
onale la experiențele celorlalți, ca persoanele empatice,
hotărârea lor de a-i trata pe ceilalți oameni cu demnitate
și respect poate fi la fel de puternică.
Există unele dovezi care arată că empatia emoțională
poate fi o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, persoanele
empatice au performanțe bune în profesiile de ajutorare,
precum cea de asistent social sau profesor. în teorie,
capacitatea lor de a împărtăși reacțiile emoționale ale
clienților sau elevilor lor îi face mai sensibili la nevoile
acestora și deci mai eficienți. însă aceeași sensibilitate îi
predispune la epuizare prematură. în timp, empatia are
prețul ei. Dacă ai obținut un scor peste percentila 85, ar
putea fi înțelept să te gândești la consecințele emoțio­
nale ale carierei pe care ți-ai ales-o.
Autorii Scalei empatiei au recunoscut că această
trăsătură este alcătuită din câteva componente între­
țesute, dar distincte. Ei au grupat itemii testului lor în
câteva categorii diferite. Itemul 10, de exemplu, este în
categoria „Susceptibilitate la contagiune emoțională“,
itemul 15 este în categoria „Aprecierea sentimentelor
persoanelor distante și nefamiliare“, iar itemul 14 ține
de categoria „Tendința de a fi mișcat de experiențele
emoționale pozitive ale altora“. Acesta este un lucru
important, pentru că bănuiesc că este foarte probabil
ca oamenii să aibă reacții intense la un tip de situații
și o reacție foarte redusă la altul. De exemplu, eu nu
suport să văd animalele suferind. Nu-mi place nici măcar
pescuitul, pentru că înseamnă să omori peștele. Dar,
pe de altă parte, aș fi fost foarte de acord cu itemul 26,
„Mi-e greu să înțeleg de ce unele lucruri îi supără atât
de tare pe oameni“. Chiar nu înțeleg de ce unii se plâng

iL 1I H
n DOUĂZECI Șl PATRU 0E TESTE
IIP PPR^flNAI ITATP
de ceea de fac și sunt momente în care am foarte puțină
înțelegere pentru supărarea lor.
Ideea este că, dacă ai obținut un scor relativ sub
medie, asta nu înseamnă că ești o persoană fără inimă,
incapabilă să se identifice cu sentimentele altora. Se
poate ca tu, la fel ca mine, să fii întru câtva selectiv în
privința modului în care simți empatia emoțională.
1. Mi-am dezvoltat o înțelegere personală a existenței,
care mă ajută să apreciez viața la maximum.
2. împrejurimile zonei unde Locuiesc sunt foarte
sănătoase.
3. în viața mea nu se întâmplă nimic interesant.
4. N-am nicio influență asupra a ceea ce mă înconjoară.
-----------------
5. .N-am nicio valoare în ochii societății.
5

6. Dacă aș muri azi, cred că n-ar rămâne absolut nicio


urmă a trecerii mele.
7. Particip la dezvoltarea multor altora.
CÂT DE BINE TE ÎMPACI
' 8. Cred că, în ciuda morții mele inevitabile, voi fi
întotdeauna o parte integrantă a lumii.
CU PROPRIA MORTALITATE?
------ 9. Simt că fac ce-mi doresc în viată.
,
SCALA SENSULUI NEMURIRII SIMBOLICE 10. Am anumite valori sau credințe care mă ajută
să-mi accept condiția de muritor sau să mă ridic
deasupra ei.
11. Am sentimentul că natura umană este condamnată
La fiecare dintre următoarele afirmații, încercuiește la distrugere.
numărul care corespunde cel mai bine sentimentelor, 12. Relațiile intime mă sperie.
concepțiilor sau modului tău de trai în această etapă 13. Odată ce m-am hotărât să fac ceva, o fac cu un interes
a vieții tale. Numerele se întind pe o scală de la 1 la susținut.
7, numărul 1 însemnând dezaprobare puternică, iar 14. Adesea mă simt foarte singur.
numărul 7 indicând un acord puternic față de afirmație, 15. Eventualitatea morții mele contribuie la găsirea unui
încercați să folosiți cât mai puțin posibil numărul sens și la structurarea vieții mele.
4 („neutru“), de vreme ce această poziție semnifică 16. Viața mea sexuală contribuie mult la starea mea
absența judecății. de bine.
17. Am dificultăți în a încerca lucruri noi.
1 = Dezaprob puternic 18. Mă simt bine în corpul meu.
2 = Dezaprob 19. Iubirea vieții mele îmi aduce bucurie.
3 - Dezaprob ușor
20. Mă simt competent în ceea ce fac.
4 = Neutru
21. Dacă aș muri azi, am sentimentul că aș rămâne viu
5 = Ușor de acord pentru anumiți oameni pe care i-aș lăsa în urmă.
6 = De acord
22. Sunt plin de energie și vitalitate.
7 = Puternic de acord
23. Nu sunt sigur cine sunt.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


LI / DE PERSONALITATE
193
1. Mi-am dezvoltat o înțelegere personală a existenței,
care mă ajută să apreciez viața la maximum.
2. împrejurimile zonei unde Locuiesc sunt foarte
sănătoase.
3. în viața mea nu se întâmplă nimic interesant.
4. N-am nicio influență asupra a ceea ce mă înconjoară.
-----------------
5. .N-am nicio valoare în ochii societății.
5

6. Dacă aș muri azi, cred că n-ar rămâne absolut nicio


urmă a trecerii mele.
7. Particip la dezvoltarea multor altora.
CÂT DE BINE TE ÎMPACI
' 8. Cred că, în ciuda morții mele inevitabile, voi fi
întotdeauna o parte integrantă a lumii.
CU PROPRIA MORTALITATE?
------ 9. Simt că fac ce-mi doresc în viată.
,
SCALA SENSULUI NEMURIRII SIMBOLICE 10. Am anumite valori sau credințe care mă ajută
să-mi accept condiția de muritor sau să mă ridic
deasupra ei.
11. Am sentimentul că natura umană este condamnată
La fiecare dintre următoarele afirmații, încercuiește la distrugere.
numărul care corespunde cel mai bine sentimentelor, 12. Relațiile intime mă sperie.
concepțiilor sau modului tău de trai în această etapă 13. Odată ce m-am hotărât să fac ceva, o fac cu un interes
a vieții tale. Numerele se întind pe o scală de la 1 la susținut.
7, numărul 1 însemnând dezaprobare puternică, iar 14. Adesea mă simt foarte singur.
numărul 7 indicând un acord puternic față de afirmație, 15. Eventualitatea morții mele contribuie la găsirea unui
încercați să folosiți cât mai puțin posibil numărul sens și la structurarea vieții mele.
4 („neutru“), de vreme ce această poziție semnifică 16. Viața mea sexuală contribuie mult la starea mea
absența judecății. de bine.
17. Am dificultăți în a încerca lucruri noi.
1 = Dezaprob puternic 18. Mă simt bine în corpul meu.
2 = Dezaprob 19. Iubirea vieții mele îmi aduce bucurie.
3 - Dezaprob ușor
20. Mă simt competent în ceea ce fac.
4 = Neutru
21. Dacă aș muri azi, am sentimentul că aș rămâne viu
5 = Ușor de acord pentru anumiți oameni pe care i-aș lăsa în urmă.
6 = De acord
22. Sunt plin de energie și vitalitate.
7 = Puternic de acord
23. Nu sunt sigur cine sunt.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


LI / DE PERSONALITATE
193
-------- 24. Până acum sunt mulțumit
■} de viata
, mea.
25. Am un bun contact cu ceilalți.
26. Simt că nu-mi folosesc bine timpul.

Reprodus cu permisiunea dr. Jean-Louis Drolet, de la Universitatea Laval,


Quebec, Canada. Pentru mai multe informații, vezi: J. L. Drolet (1990),
„Transcending Death During Early Adulthood: Symbolic Immortality,
Death Anxiety, and Purpose in Life“, Journal of Clinical Psychology, 46,
148-60.

SCORARE

Scorul pentru următorii itemi trebuie inversat (7 =


1,6 = 2, 5 = 3 etc.): 3, 4, 5, 6,11,12,14,17,19, 23 și 26.
După inversarea scorului itemilor precizați, adună toate
scorurile pentru a-ți afla scorul total.

NORME

Scor Percentilă

166 85
149 70
132 50
115 30
98 15

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE

m DE PERSONALITATE
DESPRE SCALA SENSULUI
NEMURIRII SIMBOLICE

Recunosc că sunt mai degrabă un individ simplu,


concret. în timpul facultății îmi plăcea să discut despre
sensul vieții la primele ore ale dimineții, dar, după ce
am terminat școala, mi-am început cariera și am avut
copii, nu mai era timp pentru asemenea discuții sau
ele nu-și mai aveau rostul. Cred că am o idee destul de
clară cu privire la ce mă face fericit și este vorba de ceva
simplu. Vreau ca familia mea să fie fericită și sănătoasă,
îmi place să lucrez la un proiect interesant și abia aștept
partidele de golf cu prietenii. Spun toate astea ca să-ți
dai mai bine seama de ce nu înțeleg conceptele despre
care vorbesc teoreticieni precum Jean-Louis Drolet,
autorul Scalei sensului nemuririi simbolice. Și asta, în
ciuda faptului că în zilele mele bune aș obține un scor
foarte ridicat la acest test, iar în zilele mai puțin bune tot
aș obține un scor peste medie.
Drolet era interesat de conceptul de anxietate exis­
tențială. Persoanele care suferă de anxietate existențială
trăiesc un sentiment de disperare și vid interior. Nu
găsesc sensul activităților lor zilnice și se simt pierdute.
Conform lui Drolet, acești oameni nu s-au împăcat cu
propria mortalitate. Moartea, scria el, este ultimul dat
al existenței noastre. Putem împinge gândurile privi­
toare la eventuala noastră moarte dincolo de granița
conștiinței noastre, însă ideea că suntem muritori nu
ne părăsește niciodată. Drolet argumentează că trebuie
să ajungem la o conștientizare personală și autentică
a morții, dacă vrem să ne trăim viața la maximum și să
ne atingem întregul nostru potențial uman. Perspectiva
propriei morți este o „imagine mortificatoare“ și,
dacă vrem să găsim sensul vieții, trebuie să-i acceptăm

1QR
realitatea morții, care ne va permite să avem „imagini
vitalizante“ — imagini care ne energizează și ne permit
să simțim bucuria vieții.
Drolet, ale cărui cercetări au fost inspirate de filosoful
Robert Jay Lifton, a enumerat cinci moduri de a simți le­
gătura noastră cu lumea, numite și moduri ale nemuririi
simbolice, care pot genera imagini vitalizante. Primul
se numește modul biologic. Acesta este sentimentul
de continuitate pe care îl avem prin strămoșii și copiii
noștri. Simțim că întotdeauna vom purta în noi o parte
din părinții noștri, iar copiii noștri vor purta mereu în ei
o parte din noi. Cei ce resimt foarte puternic acest mod
pot extinde sentimentul de continuitate la cultura, tribul
sau poporul lor. Simt că fac parte din ceva mai mare
decât ei și că acest grup mai mare le oferă nemurirea
simbolică.
Modul creativ provine din credința că propriile con­
tribuții în beneficiul celorlalți ne oferă nemurirea sim­
bolică. Contribuțiile pot fi mărețe (un roman clasic sau
o operă de artă) sau modeste (împărtășirea anumitor
valori copiilor sau prietenilor). Acest mod se manifestă
prin sentimentul că viața persoanei are valoare pentru că
influența ei se extinde dincolo de moarte.
Ultimele trei moduri sunt destul de abstracte, dar
voi încerca să le descriu pe scurt. Modul natural este cel
de-al treilea și este caracterizat prin faptul că te simți o
parte a universului, care este etern și dincolo de tine.
Desăvârșirea spirituală este al patrulea mod și
implică o căutare personală a sensului și continuității
ultime, care îți dă putere asupra morții. Desăvârșirea
spirituală poate fi găsită în conceptul de viață după
moarte, dar poate reflecta și sensul abstract că viața
oferă o ieșire într-un plan mai înalt al existenței. Cel din
urmă mod existențial este transcendența experiențială.
Aceasta este descrisă drept capacitatea de a te cufunda

Q DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


S _1 IIP PFRSONAIITATP
în elementele și curgerea fluxului uman. Această stare
este asociată uneori cu sentimentul de extaz și de a fi
viu. Drolet nota că asemenea sentimente pot fi asociate
cu orice activitate, oricât de banală, dar că este cel mai
probabil să fie trăite în momente excepționale, cum ar
fi cel al nașterii, orgasmului sau obținerea unui mare
triumf sportiv sau artistic.
Am rețineri în privința teoriei din spatele testului lui
Drolet, dar cred că el a elaborat un instrument util și
semnificativ. Dovezile adunate de Drolet i-au susținut
ipoteza că dobândim un sentiment al nemuririi simbo­
lice odată cu vârsta și experiența. Persoanele de peste 40
de ani au scoruri semnificativ mai mari decât studenții
cu vârste înjur de 20 de ani. Mai mult, el a arătat că
persoanele cu un scor ridicat la testul său au niveluri
mai scăzute de anxietate de moarte și un sentiment mai
puternic al existenței unui scop în viață. Sunt sigur că
cei cu scor mare la acest test consideră că viața lor are
un sens și un scop. De asemenea, este foarte posibil ca
cei cu scoruri scăzute să se simtă pierduți și disperați în
privința incapacității lor de a intra în legătură cu lumea
din jur.
Totuși, aș pune la îndoială argumentul său că trebuie
să ajungi să-ți accepți în mod „autentic“ propria mor­
talitate pentru a găsi un sens al vieții. De obicei încerc
să nu mă gândesc la inevitabila mea moarte. în acele
momente în care îmi este imposibil să fac asta, cum ar fi
să mă gândesc la moartea unui prieten sau coleg, simt o
teroare pură. Urăsc gândul că voi muri și nu mă liniș­
tește să știu că urmașii mei își vor aminti de mine și că
o parte din cărțile mele vor mai rămâne în librării câțiva
ani după mine. Cu toate acestea, simt că viața mea a fost
o experiență bogată și, în afară de momentele de teroare
când realitatea morții mă izbește, nu cred că sufăr de
anxietate existențială.
5 Bănuiesc că există diferite moduri
de a găsi un sens și un scop în viață și că elementul-cheie
este să ne eliberăm de barierele ce ne împiedică să
relaționăm cu alți oameni sau să ne atingem scopurile.
Te las să descoperi cel mai bun mod de a-ți percepe viața
ca fiind plină de sens.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


ÎTI PLAC EXPERIENȚELE NOI?

SCALA NEOFILIEI

Următoarele afirmații sunt exemple de moduri în


care oamenii se privesc pe sine și pe ceilalți. Nu există
răspunsuri greșite sau corecte. Important este ceea ce
crezi sau simți tu personal ca fiind adevărat pentru tine.
Citește cu atenție fiecare afirmație, apoi, folosind in­
strucțiunile de mai jos, bifează cât de mult ești de acord
cu ea sau o dezaprobi.

5 = Puternic de acord
4 = De acord
3 = Nici de acord, nici nu dezaprob
2 = Dezaprob
1 = Dezaprob puternic

1. Cred că ar trebui să fie mai puține schimbări în


societatea noastră.
2. Nu mă simt bine când lucrurile rămân la fel
mult timp.

199
3. Când comand la restaurant, tind să evit mâncărurile
neobișnuite sau pe cele pe care nu le-am mai încercat
niciodată.
4. Când prospectez unde să merg în vacanță, tind să aleg
locuri neobișnuite sau exotice.
5. Structura societății noastre ar trebui să se schimbe
mai puțin ca acum.
6. Cei ce mă cunosc par să creadă că îmi plac lucrurile
ciudate și neobișnuite.
7. Când mă duc la film, tind să le evit pe cele „de artă“.
8. Gusturile mele muzicale sunt neortodoxe.
9. Prefer să fac un curs ciudat, dar interesant, în locul
unuia mai convențional, dar util.
10. Stilul meu vestimentar este oarecum bizar.
11. Acupunctura nu poate face nimic ce medicina alopată
să nu poată face mai bine.
12. Porcii pot să zboare.
13. Aș vrea să fiu unul dintre primii pasageri care vor
ajunge pe Lună.
14. Moravurile sexuale actuale sunt prea permisive.
15. Lucrurile de care râd sunt cele pe care majoritatea
oamenilor le consideră amuzante.
16. Mai mulți oameni ar trebui să încerce droguri care
„alterează mintea“.
17. în privința dansului, mai bine m-aș arunca cu
parașuta, decât să mă duc la un bal.
18. Nu mi-ar plăcea ca partenerul meu să fie altfel decât
se așteaptă oamenii să fie.
19. N-aș încerca niciodată să mănânc insecte.
20. întotdeauna mă gândesc la modalități mai bune de a
face lucrurile.
21. Nu-mi place să-mi asum riscuri.
22. Uneori mă întreb cum ar fi să fiu altcineva.
23. Majoritatea oamenilor sunt mai rigizi decât mine.

onn DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


___ 24. Sunt multe de spus în favoarea
qt. tradiției.
5
25. Pot să-i înțeleg pe cei de duc dorul „vremurilor de
altădată“. - .
26. Prietenii vechi sunt cei mai buni prieteni.
27. Eram mai fericit când eram mai tânăr.
28. Nu cred că este corect să eludezi legile în materie
de morală.
29. Chiar când majoritatea oamenilor fac ceva într-un
anumit mod, de obicei există un mod și mai bun,
dacă-1 căutăm.
30. Nu există persoane rele.
31. Infracțiunile sunt cauzate de situațiile în care se
trezesc oamenii.
32. Schimbarea rolurilor sexuale ne-a adus într-o poziție
aproape corectă.
33. Presiunile pentru egalitatea între sexe au mers
prea departe.
34. îmi place schimbarea.
35. Lucrurile se schimbă prea mult în viața mea acum.
36. Oamenii ar trebui să caute mereu să se dezvolte
personal.
37. Adesea tânjesc după simplitatea trecutului.
38. Nu se mai fac lucrurile cum se făceau odată.

Reprodus cu permisiunea dr. lain Walker. Pentru mai multe informații,


vezi: I. Walker și K. Gibbins (1989), „Expecting the Unexpected: An
Explanation of Categoiy Width“, Perceptual and Motor Skills, 68, 715-24.

SCORARE

Inversează scorul (5 = 1, 4 = 2, 3 = 3, 2 = 4,1 = 5)


pentru următorii itemi: 1, 3, 5, 7,11,14,15,18,19, 21,
24, 25, 26, 27, 28, 32, 33, 35, 37 și 38. După finalizarea
acestui pas, adună toate punctele.

/A Ă
NORME

Scor Percentilă

Bărbați Femei

140 134 85
133 127 70
125 119 50
117 111 30
110 104 15

DESPRE SCALA NEOFILIEI

Există mulți oameni care au puține bariere psiho­


logice de depășit. Practic ei nu suferă de anxietate
și depresie și au abilitățile interpersonale necesare
stabilirii de legături cu ceilalți. Totuși, unii dintre acești
oameni se simt nefericiți. Au cu toții resursele necesare
la dispoziție și nu știu ce să facă cu ele.
Mulți psihologi, ca să nu mai spun de filosofi,
conducători spirituali și artiști, au sugerat ceea ce este
necesar pentru a avea o viață satisfăcătoare și împlinită,
și presupun că majoritatea acestor idei sunt valide — cel
puțin pentru unii. Bineînțeles, ideea este că, după ce
ne-am depășit barierele ce ne împiedicau funcționarea
eficientă, trebuie să găsim o soluție pentru descoperirea
sensului și fericirii potrivite nouă.
Deși este imposibil să spui ce anume se potrivește
tuturor, cred că o caracteristică pe care o au în comun
cei mai fericiți și mulțumiți oameni este aprecierea
experiențelor noi și chiar dorința de a le avea. De aceea

1 O ROI JĂ7Fr.l SI PATRU DF TFSTF


am inclus aici testul lui lain Walker și Keith Gibbins de
măsurare a neofiliei — iubirea noului.
Walker și Gibbins studiau subiectul mai degrabă
ezoteric al dimensiunii categoriilor (gradul de includere
folosit de oameni când grupează lucruri sau concepte
pe categorii), când au descoperit întâmplător rolul
neofiliei. Detaliile nu sunt importante aici, dar ei au
descoperit că cei cu scoruri mari pe Scala neofiliei au
preferat să se concentreze pe „imaginea generală“ în
viață. Când strângeau informații sau făceau judecăți, cei
cu scoruri mari aveau tendința să facă „erori de inclu­
dere“. Mai degrabă aveau prea multe informații, decât
insuficiente. Pe de altă parte, cei cu scoruri mici preferă
detaliile specifice în locul imaginii de ansamblu și sunt
mai predispuși la „erori de excludere“. Ei sunt motivați
să evite informațiile noi, care le-ar putea amenința cre­
dințele preconcepute. Walker și Gibbins au raportat mai
multe diferențe între cei cu scoruri mari și cei cu scoruri
mici. în comparație cu semenii lor cu scoruri mici, cei
cu scoruri mari acceptau mai ușor schimbarea socială,
aveau gusturi mai puțin ortodoxe, erau mai interesați să
facă schimbări personale și erau mai dispuși să-și asume
riscuri pentru a avea noi experiențe.
Walker și Gibbins n-au făcut speculații asupra
implicațiilor testului lor pentru o mai mare satisfacție
generală în viață, dar, după cum sugeram mai înainte,
cred că oamenii cu scoruri mari pe această scală este
mai probabil să-și găsească sensul și satisfacția vieții.
Propriile mele experiențe de viață m-au convins că
deschiderea față de noi experiențe este esențială în
găsirea unui scop al vieții. Mă consider extrem de
norocos, fiindcă meseria îmi cere să învăț mereu lucruri
noi. Sunt obligat să aflu ultimele descoperiri pentru a fi
un profesor și un cercetător competent. Mi-a plăcut să

om
scriu cărți pentru nespecialiști, pentru că în acest proces
învăț întotdeauna multe lucruri noi.
Presupun că majoritatea profesorilor ar avea un
scor ridicat pe Scala neofiliei. Iar oportunitățile pe care
această profesie le oferă pentru satisfacerea nevoii de
nou sunt cele ce o fac atât de satisfăcătoare. Dar știu
și unele excepții. Am avut colegi pentru care era o
povară să țină pasul cu schimbările din domeniu. în loc
să adopte noua tehnologie, care, odată stăpânită, ne
face viața mai ușoară, ei au privit-o ca pe o altă povară
pentru timpul lor limitat. După cum poți ghici, acești
oameni nu erau fericiți. Păreau cel puțin ușor deprimați
majoritatea timpului și se întrebau cum vor rezista până
la pensie.
Deși unele profesii oferă mai multe oportunități de
satisfacere a neofiliei decât altele, chiar și persoanele
cu profesiile cele mai monotone își pot petrece timpul
liber extinzându-și orizontul și îmbogățindu-și viața,
îmi vin în minte sute de exemple. Un prieten nu știa
nimic despre fotbal până când băiatul lui de șase ani a
intrat într-o echipă. Pentru a împărtăși interesul fiului
său, a început să citească despre acest sport și s-a oferit
voluntar ca antrenor secund al echipei fiului său în
a doua etapă. Interesul lui a durat mai mult decât al
fiului său, iar în cele din urmă a început să fie arbitru la
meciurile dintre facultăți. Călătoriile și oportunitatea de
a cunoaște oameni noi i-au îmbogățit enorm viața.
O altă prietenă nu știa nimic despre chestiunile fi­
nanciare, dar în jurul vârstei de 45 de ani a hotărât că ar
trebui să înceapă să economisească bani pentru pensie.
Nici măcar nu știa ce este un fond mutual când s-a dus la
departamentul de resurse umane pentru deducerea din
salariu, așa că s-a hotărât să învețe, pentru a putea lua
decizii bune. După ce a citit tot ce a putut timp de șase
luni, a pornit un club de investiții cu colegele ei. După
câțiva ani, a devenit un susținător valoros al cluburilor
similare din statul ei.
Am auzit oameni plângându-se că au o viață plicti­
coasă, că nu li se întâmplă niciodată nimic interesant.
Dar ei sunt acei oameni care vin acasă în fiecare seară, se
așază în fața televizorului și văd aceleași emisiuni vechi
seară de seară. Nu e de mirare că viața lor e așa de plată!
Cred că soluția pentru acești oameni poate fi găsită
într-un film al lui Woody Allen. Vorbind despre relații
cu Annie Hali, a spus că sunt ca rechinii — trebuie să
înainteze mereu, altfel mor. Cred că la fel este și cu viața.
Trebuie să mergem înainte, trebuie să învățăm lucruri
noi, să căutăm experiențe noi. Alternativa este prea
neplăcută pentru a ne gândi la ea.
___ 6. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să cedez
emoțiilor.
7. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
ajute să accept lumea pe deplin.
8. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
împiedice să mai acuz sau să condamn pe cineva.
9. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
TRĂIEȘTI MOMENTE EXTATICE? extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă mai liber ca de obicei.

SCALA EXPERIENȚELOR DE VÂRF 10. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să doresc să fac ceva bun pentru lume.
___ 11. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
Următoarele afirmații descriu diferite experiențe pe fericit și care, cel puțin pe moment, mi-a permis să
care le-au avut oamenii. Te rugăm să citești cu atenție întrezăresc scopul din spatele evenimentelor din
fiecare item și indică dacă este „Adevărat“ sau „Fals“ această lume.
pentru tine. 12. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi
permită să realizez că universul este un întreg
1. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
integrat și unificat.
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi
îndepărteze o mare parte din perplexitate și confuzie. 13. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
fericit și care, cel puțin pe moment, mi-a alungat
2. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
preocupările egoiste.
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
apropie de o identitate perfectă. 14. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
3. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să mă simt facă să mă simt foarte norocos.
unic, mai mult ca de obicei. 15. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
4. Am avut o experiență care m-a făcut să mă simt unic, extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
mai mult ca de obicei. facă să apreciez mai mult grația și lipsa de efort.
5. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit 16. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să simt că și care, cel puțin pe moment, a dat un nou sens
lumea este un loc sacru. întregii mele vieți.

O () DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


Z. U C / 0E personalitate
207
___ 6. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să cedez
emoțiilor.
7. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
ajute să accept lumea pe deplin.
8. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
împiedice să mai acuz sau să condamn pe cineva.
9. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
TRĂIEȘTI MOMENTE EXTATICE? extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă mai liber ca de obicei.

SCALA EXPERIENȚELOR DE VÂRF 10. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să doresc să fac ceva bun pentru lume.
___ 11. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
Următoarele afirmații descriu diferite experiențe pe fericit și care, cel puțin pe moment, mi-a permis să
care le-au avut oamenii. Te rugăm să citești cu atenție întrezăresc scopul din spatele evenimentelor din
fiecare item și indică dacă este „Adevărat“ sau „Fals“ această lume.
pentru tine. 12. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi
permită să realizez că universul este un întreg
1. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
integrat și unificat.
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi
îndepărteze o mare parte din perplexitate și confuzie. 13. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
fericit și care, cel puțin pe moment, mi-a alungat
2. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
preocupările egoiste.
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
apropie de o identitate perfectă. 14. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
3. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să mă simt facă să mă simt foarte norocos.
unic, mai mult ca de obicei. 15. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
4. Am avut o experiență care m-a făcut să mă simt unic, extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
mai mult ca de obicei. facă să apreciez mai mult grația și lipsa de efort.
5. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit 16. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să simt că și care, cel puțin pe moment, a dat un nou sens
lumea este un loc sacru. întregii mele vieți.

O () DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


Z. U C / 0E personalitate
207
28. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
___ 17. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să percep
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
lumea și pe ceilalți într-un mod mai puțin centrat pe
facă incapabil de emoții negative, pentru a fi capabil
propria persoană.
doar de milă, filantropie, bunătate și poate tristețe
sau amuzament. 29. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să devin
___ 18. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
dezorientat în timp.
și care, cel puțin pe moment, a făcut să pară că timpul
stă în loc. 30. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
___ 19. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
facă să accept durerea mai ușor ca de obicei.
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să simt o mare
bunătate fată5
de umanitate. 31. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să mă simt
___ 20. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
mândru și smerit în același timp.
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să simt că toate nevoile mele au fost satisfăcute. 32. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
fericit și care, cel puțin pe moment, mi-a înlăturat
___ 21. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
multe inhibiții.
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să plac și să
accept pe toată lumea. 33. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
___ 22. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
ajute să mă transcend.
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să percep
lumea și pe ceilalți într-un mod mult mai lipsit 34. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
de egoism. extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi dea
sentimentul obligației de a face lucruri constructive.
___ 23. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi 35. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
permită să realizez că fiecare își are locul lui extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
în univers. ajute să apreciez finalizarea și încheierea mai mult
ca înainte.
24. N-am avut niciodată o experiență care să mă
facă extrem de fericit și care, măcar pe moment, 36. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
să mă ajute să apreciez mai mult unicitatea și și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să mă simt
individualitatea. mai liber decât mă simt de obicei.
___ 25. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit 37. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să simt că extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
lumea este bună în totalitate. facă să ascult cu o implicare totală.
___ 26. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă 38. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă extrem de fericit și care, măcar pe moment, să dea o
ajute să apreciez mai mult necesitatea și inevitabilul. nouă valoare vieții
7
mele.
___ 27. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit 39. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să apreciez extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
mai mult bogăția. facă să simt că lumea este minunată în totalitate.

on« DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


209
28. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
___ 17. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să percep
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
lumea și pe ceilalți într-un mod mai puțin centrat pe
facă incapabil de emoții negative, pentru a fi capabil
propria persoană.
doar de milă, filantropie, bunătate și poate tristețe
sau amuzament. 29. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să devin
___ 18. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
dezorientat în timp.
și care, cel puțin pe moment, a făcut să pară că timpul
stă în loc. 30. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
___ 19. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
facă să accept durerea mai ușor ca de obicei.
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să simt o mare
bunătate fată5
de umanitate. 31. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să mă simt
___ 20. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
mândru și smerit în același timp.
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să simt că toate nevoile mele au fost satisfăcute. 32. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
fericit și care, cel puțin pe moment, mi-a înlăturat
___ 21. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
multe inhibiții.
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să plac și să
accept pe toată lumea. 33. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
___ 22. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
ajute să mă transcend.
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să percep
lumea și pe ceilalți într-un mod mult mai lipsit 34. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
de egoism. extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi dea
sentimentul obligației de a face lucruri constructive.
___ 23. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi 35. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
permită să realizez că fiecare își are locul lui extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
în univers. ajute să apreciez finalizarea și încheierea mai mult
ca înainte.
24. N-am avut niciodată o experiență care să mă
facă extrem de fericit și care, măcar pe moment, 36. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
să mă ajute să apreciez mai mult unicitatea și și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să mă simt
individualitatea. mai liber decât mă simt de obicei.
___ 25. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit 37. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să simt că extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
lumea este bună în totalitate. facă să ascult cu o implicare totală.
___ 26. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă 38. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă extrem de fericit și care, măcar pe moment, să dea o
ajute să apreciez mai mult necesitatea și inevitabilul. nouă valoare vieții
7
mele.
___ 27. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit 39. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să apreciez extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
mai mult bogăția. facă să simt că lumea este minunată în totalitate.

on« DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


209
40. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
ajute să apreciez frumusețea mai mult decât o fac
de obicei.
41. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
transpună într-o stare de concentrare vizuală totală.
42. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, a produs o mai mare
integrare și unitate a personalității mele.
43. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să fiu foarte
recunoscător pentru privilegiul de a o fi avut.
44. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
transpună într-o stare de concentrare totală.
45. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să mă simt ca
și când aș fi avut totul. Nu mă puteam gândi la nimic
altceva ce mi-aș mai fi putut dori.
46. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, mi-a redus enorm
nivelul de anxietate.
47. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a ajutat să apreciez
R unitatea, integrarea și întregul mai mult ca de obicei.
48. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să realizez că universul are un sens.
fel 49. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
ajute să apreciez mai mult transcenderea dihotomiei
(să văd lucrurile opuse ca fiind legate).
50. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să consider lumea dezirabilă în totalitate.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE


51. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să fiu mai pasiv față de lume decât sunt de obicei.
52. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să cred că nu
pot fi dezamăgit de nimeni.
53. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi
permită să văd toate lucrurile, importante și mărunte,
ca fiind aproape egale ca semnificație.
54. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să facă
parcă să dispară conflictele vieții.
55. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
fericit și care, cel puțin pe moment, mi-a oferit o
mare revelație.
56. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să am o percepție a lumii mai centrată pe obiect
(nu centrată pe propria persoană) ca de obicei.
57. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să privesc lumea și pe ceilalți într-un mod mai
impersonal ca de obicei.
58. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să simt că
oamenii sunt sacri.
59. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
fericit și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să
accept totul.
60. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să apreciez mai mult perfecțiunea.
61. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, mi-a permis să trăiesc
starea de „conștiință unificată“.

711
62. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să-mi
permită să întrezăresc „lumea ideală“ ce se ascunde în
spatele acestei lumi.
63. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să devin
dezorientat în spațiu.
64. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a ajutat să privesc
lumea într-un mod mai detașat și obiectiv.
65. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de
fericit și care, cel puțin pe moment, mi-a permis să
văd conștiința individuală ca fiind doar un aspect al
conștiinței transcendente totale.
66. N-am avut niciodată o experiență care să mă facă
extrem de fericit și care, măcar pe moment, să mă
facă să cred că aș putea muri cu demnitate.
67. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să simt că nu
vreau nici măcar să-i justific valoarea.
68. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a făcut să privesc
lumea și pe ceilalți, uitând de mine.
69. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a ajutat să realizez că
nu m-aș putea sinucide niciodată.
70. Am avut o experiență care m-a făcut extrem de fericit
și care, cel puțin pe moment, m-a ajutat să transcend
sau să rezolv dihotomii de genul frumos/urât.

Reprodus cu permisiunea dr. Eugene W. Mathes, de la Universitatea


Western Illinois. Pentru mai multe informații, vezi: E.W. Mathes,
M.A. Zevon, P.M. Roter și S.M. Joerger (1982), „Peak Experience
Tendencies: Scale Development and Theory Testing“, Journal of
HumanisticPsychology, 22, 92-108.

DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE

2 DE PERSONALITATE
SCORARE

Scorul tău total este dat de numărul corespondenței


răspunsurilor tale cu cheia de scorare de mai jos:

1. F 25. A 49. F
2. F 26. F 50. F
3. A 27. A 51. F
4. A 28. A 52. A
5. A 29. A 53. F
6. A 30. F 54. F
7. F 31. F 55. A
8. F 32. A 56. F
9. A 33. F 57. F
10. F 34. F 58. A
11. A 35. F 59. A
12. F 36. A 60. F
13. A 37. F 61. A
14. F 38. F 62. F
15. F 39. F 63. A
16. A 40. F 64. F
17. F 41. F 65. A
18. A 42. A 66. F
19. A 43. A 67. A
20. F 44. F 68. A
21. A 45. A 69. A
22. A 46. A 70. A
23. F 47. A
24. F 48. F
NORME

Scor Percentilă

Bărbați Femei

61 63 85
56 58 70
50 52 50
44 46 30
39 41 15

DESPRE SCALA
EXPERIENȚELOR DE VÂRF

Eugene Mathes și colegii săi de la Universitatea


Western Illinois au construit Scala experiențelor de
vârf pentru a testa elementele teoriei personalității
a lui Abraham Maslow. Dacă ai făcut vreun curs de
psihologie, ai auzit de Maslow, care a fost unul dintre
primii psihologi umaniști — psihologi care se centrează
pe elementele pozitive ale naturii umane. Celebru
pentru formularea ierarhiei motivațiilor, Maslow a
presupus că, după satisfacerea anumitor nevoi de bază,
oamenii vor căuta să-și satisfacă nevoile de ordin mai
înalt. Nevoile fiziologice se află la baza ierarhiei sale. La
nivelul cel mai elementar, oamenii trebuie să aibă hrană,
apă, căldură și, la maturitate, sex. Dacă își vor satisface
aceste nevoi, după aceea vor căuta să-și împlinească
nevoile de securitate, care includ evitarea rănirilor, a
bolilor și a abuzului fizic. Următoarele în ierarhie sunt
nevoile de acceptare. Vrem ca ceilalți să ne placă, să ne

Oi/
a JLjl
DOUĂZECI Șl PATRU DE TESTE
uf pfpchmai itatf
aprobe, să ne includă printre ei și ne iubească. Dacă te
simți acceptat, atunci următorul pas este să-ți satisfaci
nevoile stimei de sine. Oamenii au nevoie să se simtă
competenți, eficienți și utili. Vor să se simtă mândri de
ceea ce fac și ceea ce sunt.
în vârful ierarhiei se află actualizarea sinelui. Cei ce
ating acest stadiu simt nevoia de dezvoltare personală.
Ei nu suferă de anxietăți și tot felul de perturbări ca atât
de mulți dintre noi, ceea ce le permite să fie excepționali
de exacți în judecățile lor asupra altor oameni și situații.
Maslow credea că persoanele autoactualizate își pot
folosi nivelul extrem de ridicat de funcționare psiho­
logică pentru a excela în aproape orice domeniu, de la
cel științific,la cel artistic și chiar al serviciilor publice.
Oamenii auto actualizați nu sunt perfecți, dar ei nu au
barierele care îi împiedică pe mulți alții să-și atingă
potențialul maxim.
Maslow scria că este foarte probabil ca persoanele
autoactualizate să treacă prin ceea ce el a numit expe­
riențe de vârf. Acestea sunt episoade scurte în care
oamenii transcend realitatea obișnuită și, ca să folosim
termenii lui Maslow, percep „realitatea ontologică sau
ultimă“. Aceasta le permite să aprecieze frumusețea,
bogăția și valoarea vieții și universului. Experiențele de
vârf sunt aproape întotdeauna însoțite de sentimente de
bucurie sau fericire intensă. Aceste experiențe au calitate
mistică și putere transformatoare. Maslow a argumentat
că asemenea experiențe promovează un nivel chiar și
mai ridicat al funcționării psihice.
Nu înțeleg întotdeauna pe de-a întregul scrierile
psihologilor umaniști, dar am avut câteva experiențe
de vârf eu însumi, uneori chiar în situații mai degrabă
banale. îmi amintesc și acum sentimentul bucuriei
pure de a fi viu într-o dimineață când îi dădeam micul
dejun fiului meu de șase luni. M-am simțit copleșit

HM
de frumusețea lumii urmărind răsăritul soarelui la o
partidă de golf cu câțiva prieteni. Acestea sunt momente
speciale și, în ciuda incapacității mele de a înțelege
pe deplin conceptele lui Maslow, recunosc și apreciez
conceptul de experiență de vârf.
Maslow a recunoscut că și oamenii care nu au atins
stadiul actualizării sinelui pot avea experiențe de vârf,
și că nu toți cei autoactualizați au avut acest tip de
momente speciale. Cei ce nu au niciodată asemenea ex­
periențe tind să fie mai pragmatici, în timp ce „extaticii“
tind să fie mai poetici și creativi. Afirmația lui Maslow
că trăirea unor asemenea experiențe reflectă o adaptare
psihologică a fost sprijinită de psihologi din cercetare,
în comparație cu persoanele ce n-au avut niciodată ase­
menea experiențe, cei ce le-au avut sunt descriși ca fiind
mai inteligenți, sensibili, imaginativi, autosuficienți și
asertivi. Ei sunt, de asemenea, mai puțin autoritari și
dogmatici și se confruntă cu mai puține bariere de tipul
celor despre care am discutat în această carte. Poate cel
mai interesant este că „extaticii“ erau mai puțin preocu­
pați de posesiuni materiale și statut social și aveau șanse
mai mari să găsească viața ca fiind plină de sens.
Presupun că trăirea acestor experiențe de bucurie
intensă oferă un indiciu general al stării psihice a
persoanei. Din experiența mea, este cel mai probabil
să se producă asemenea momente atunci când nu sunt
distras de nimic și sunt mulțumit, în general, de felul în
care merg lucrurile. Solitudinea pare să fie un alt ingre­
dient de ajutor. Câteva dintre experiențele mele au avut
loc când eram singur, în vacanță, fără multe lucruri la
care să mă gândesc în afară de ce se afla în jurul meu. Nu
cred că este posibil să-ți produci voluntar o experiență
de vârf, dar este posibil să aranjezi circumstanțele astfel
încât să crești probabilitatea.
Dacă n-ai avut niciodată o asemenea experiență,
asta nu înseamnă neapărat că nu ai atins un nivel
foarte ridicat de funcționare psihică. Nu uita, Maslow
spunea că nu toți oamenii autoactualizați au asemenea
momente. Capacitatea de a „atinge momentul culmi­
nant“ nu pare să necesite un anumit nivel de misticism.
Mathes și colegii săi au raportat că oamenii al căror
scor la test arăta că erau deschiși față de experiența
stărilor alterate de conștiință aveau șanse mai mari să
trăiască aceste momente de vârf. Sper că vei avea multe
asemenea momente.
EPILOG:
TRADUCEREA CUNOAȘTERII
ÎN ACȚIUNE

în Introducere am vorbit despre raportul studiului


statistic general din 1999, în care se conchidea că
jumătate din toată populația va trece printr-o tulburare
psihică la un moment dat pe parcursul vieții și că majori­
tatea acestor oameni nu vor căuta niciodată un tratament
pentru problemele lor. Deși pare o statistică sinistră,
cred că există explicații.
în primul rând, mai mulți cercetători au descoperit,
de-a lungul anilor, că multe probleme se rezolvă fără
ajutor de specialitate. Deși sper să nu folosești acest
lucru ca justificare pentru lipsa de acțiune, unii oameni
suferă de distres câteva luni, apoi, fie prin eforturi
proprii, fie datorită împrejurărilor, încep să revină
treptat la starea lor dinainte. Un exemplu ar fi al celor
a căror anxietate sau depresie a fost cauzată de o criză,
cum ar fi divorțul sau pierderea slujbei. După ce situația a
fost rezolvată, se poate foarte bine să dispară și problema
psihologică. însă repet, nu suferi răbdător, în speranța că
la fel ți se va întâmpla și ție. Chiar dacă ești unul dintre
acești norocoși, poți accelera considerabil procesul,
asumându-ți uri rol activ în depășirea barierelor tale.
în al doilea rând, am aflat, de asemenea, că toate
comunitățile au oameni care ajută prin natura lor. Acești
oameni pot fi găsiți oriunde și par înclinați să-și asculte,
să-și susțină și să-și ajute prietenii și cunoștințele. Ei
pot fi profesori, coafeze, frizeri și, da, chiar barmani.
Cercetările au arătat că, pentru unele probleme, acești
oameni pot fi la fel de eficienți ca profesioniștii în sănă­
tate mentală. Poți cunoaște un asemenea om care ajută
în mod natural. Nu ezita să profiți de disponibilitatea
lui de a te asculta. Poate fi exact ce ai nevoie pentru a-ți
depăși barierele în scopul unei vieți mai bune.
O a treia explicație posibilă a motivului pentru care
unii oameni nu apelează la ajutorul de specialitate este
accesul tot mai mare la cărți de autoajutorare de bună
calitate. Am știut întotdeauna că nu există suficienți
terapeuți pentru a-i trata pe toți cei care au o problemă,
dar până de curând specialiștii domeniului n-au făcut
nimic altceva în această privință decât să deplângă
nevoia de mai multe servicii psihologice. în ultimul
deceniu, un număr tot mai mare de cercetători au
elaborat programe de autoajutorare pentru o varietate
de probleme și au adunat dovezi științifice ale eficienței
lor. Aceste programe pot fi găsite în cărți, pe CD-uri
și chiar pe internet — o tendință care mă aștept să se
accelereze în anii ce vor veni. Într-adevăr, în fiecare lună
apar câteva site-uri noi, dintre care multe au fost create
de clinicieni respectabili. Prin urmare, după ce ai folosit
aceste teste pentru a-ți identifica barierele, vei putea să
găsești materiale de autoajutorare verificate, care să te
ajute să ți le depășești.
Cheia oricărei încercări de folosire a metodelor
de autoajutorare sunt motivația și tenacitatea. însuși
faptul că citești aceste cuvinte este un indiciu bun că
ai tot ce-ți trebuie pentru a-ți depăși barierele. Ești
motivat să te schimbi și ești dispus să faci pașii necesari
începerii procesului.
După ce ți-ai stabilit o strategie de depășire a barie­
relor, trebuie să fii tenace. Schimbarea nu este niciodată
ușoară și însăși natura problemelor psihologice face mai
ușoară evitarea situațiilor dificile decât confruntarea
cu ele. Nu te descuraja prima dată când încerci să faci
o schimbare și ajungi să te simți mai mult rău decât
bine. Este deja un clișeu (și clișeele își obțin acest
statut pentru că, de obicei, conțin un mare sâmbure
de adevăr), dar aproape sigur va trebui să te simți mai
rău înainte să te poți simți mai bine. Calea progreselor
este adesea accidentată și va trebui să ai partea ta de
„gropi“ înainte să ajungi la destinație. Dar, câtă vreme
îți menții direcția, ai șanse excelente să reușești, să-ți
depășești barierele.
Dacă încercările tale de auto ajutorare nu duc la
rezultatul dorit, nu ezita să consulți un specialist în
sănătate mentală. După cum indica raportul studiului
general, există tratamente eficiente pentru majoritatea
problemelor și în mod aproape sigur poți avea beneficii
în urma utilizării expertizei unui profesionist. Mulți
oameni pot beneficia de serviciile unui profesionist
fără niciun cost sau contra unui tarif modest. Studenții
pot merge la centrele lor de sănătate sau la cabinetul
consilierului. Multe companii au programe de asistență
pentru angajații lor și majoritatea polițelor de asigurare
de sănătate acoperă și servicii de sănătate mentală.
Majoritatea comunităților oferă servicii de sănătate
mentală, la prețuri reduse. Aceia dintre voi care locuiesc
lângă universități sau spitale universitare pot suna la
departamentul lor de psihiatrie sau psihologie pentru
a întreba despre serviciile pe care le oferă. Studenții

f nni IX7PCI PATRU DE TESTE


lor din anii mari consultă gratuit sau pentru sume
modeste. Dacă niciuna dintre aceste opțiuni nu-ți este
la îndemână, nu ezita să suni la cabinetul privat al unui
profesionist și să întrebi dacă îți oferă o reducere. Unii
n-o vor face, dar sunt mari șanse să poți găsi pe cineva
care să te vadă la un preț pe care ți-1 poți permite.
Ideea este să nu te dai bătut. Schimbarea poate
necesita o luptă dură și nu există garanția succesului.
Dar ai toate șansele de partea ta și, atâta vreme cât îți
continui eforturile, poți să-ți depășești barierele și să ai
o viață mai împlinită. Sper că această carte o să te ajute
în această întreprindere importantă.

2
2