Statul şi politica

Clasa a XI- a
STATUL ŞI POLITICA
STATELE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

Clasa a XI-a

Competenţe generale

1. Utilizarea vocabularului şi a informaţiei în comunicarea orală sau scrisă

2. Dezvoltarea comportamentului civic prin exersarea deprinderilor sociale

3. Formarea imaginii pozitive despre sine şi despre ceilalţi

4. Sensibilizarea faţă de valorile estetice ale culturii

5. Utilizarea surselor istorice a metodelor şi tehnicilor adecvate istoriei pentru

rezolvarea de probleme

Competenţe specifice
7. 1.1.Formularea, în scris şi oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie
2.1.Cunoaşterea şi asumarea valorilor cetăţeniei democratice
3.1. Selectarea şi comentarea surselor istorice pentru a susţine / combate un punct
de vedere
3.4.Analiza diversităţii sociale, culturale şi de civilizaţie în istorie pornind de la
sursele istorice
4.2. Folosirea mijloacelor şi a tehnologiilor de informare şi comunicare pentru

Conţinuturi VALORI ŞI ATITUDINI

STATUL ŞI POLITICA  Respectarea drepturilor
fundamentale ale omului
Statele în perioada contemporană  Dezvoltarea atitudinilor pro-active
 Forme de organizare statală; în viaţa personală şi cea socială
Idei şi regimuri politice.  Antrenarea gândirii prospective
 România – de la statul totalitar prin înţelegerea rolului istoriei în
la statul de drept; viaţa prezentă şi ca factor de
predicţie a schimbărilor
 Rezolvarea pe cale non-violentă a
conflictelor
 Asumarea toleranţei etnice,
STATUL este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de
frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct
de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să
reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății.
1
 Statul şi politica
Clasa a XI- a
STATELE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ
Forme de organizare statală
Forme de organizare statală
MONARHIA
MONARHÍE, monarhii, s. f. 1. Formă de guvernământ
în care puterea supremă aparține unei singure persoane
(rege, împărat, țar, șah etc.) și se transmite de obicei
ereditar. ◊ Monarhie absolută = formă de conducere a
statului bazată pe puterea nelimitată a monarhului.
Monarhie constituțională = formă de conducere a statului
monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate
prin constituție. 2. Stat care are ca formă de guvernământ
monarhia. (1) – Din ngr. monarhía, lat. monarchia,
germ. Monarchie, fr. monarchie.
Cea mai veche formăde stat din istorie;
ETAPE ALE EVOLUŢIEI
monarhia despotică în Orientul Antic ;
monarhia centralizată şi absolutistă în Europa
Medievală;
MONARHIA CONSTITUŢIONALĂ în epoca
modernă şi contemporană;
MONARHIA AUTORITARĂ în epoca modernă şi
contemporană;
MONARHIA CONSTITUȚIONALĂ
este o formă de guvernare monarhică ce face parte
dintr-un sistem constituțional care acceptă un monarh
ereditar sau ales în funcția de șef de stat.
Are la bază principiul separaţiei puterilor în stat.
Monarhul este şeful statului;
Atribuţiile monarhului sunt reglementate prin
constituţie ;
O principală atribuţie este numirea primului-
ministru;
Majoritatea statelor monarhice adoptă principiul
monarhiei britanice parlamentare ,,regele domneşte
dar nu guvernează.’’
Monarhii constituţionale sunt: Marea Britanie,
Spania, Suedia, Danemarca,Norvegia, Belgia.
FORMA DE GUVERNĂMÂNT reprezintă organizarea puterii supreme de
stat, modul de formare şi competenţa organelor supreme ale statului.
REPUBLICA
REPÚBLICĂ ~ci f Formă de guvernământ în care
organele supreme de conducere sunt constituite din
reprezentanți aleși pe un anumit termen. 2) Țară care
are această formă de guvernământ. 3) rar Populația
unei asemenea țări. [G.-D. republicii] /<it. republica,
fr. république, lat. respublica
REPÚBLICĂ s. f. formă de guvernământ în care
conducerea este deținută de un organ suprem al
puterii de stat ori de un președinte ales sau numit. (<
it. repubblica, fr. république)
a apărut în Grecia antică;
ETAPE ALE EVOLUŢIEI
republici sclavagiste în oraşele state- greceşti şi la
Roma antică;
republici aristocratice medievale San Marino,
Genova, Veneţia;
REPUBLICI MODERNE SUA, Elveţia;
FORME
1.Republici democratice:
Parlamentare: Germania, Italia
(parlamentul în raport cu preşedintele şi
guvernul are un surplus de prerogative)
Prezidenţiale:SUA, ( preşedintele este
concomitent şi şef al statului şi guvernului,
comandant al forţeloe armate şi cel care
dirijează politica externă a ţării ) şi Rusia;
Semiprezidenţiale:Franţa( primul ministru
guvernează, iar preşedintele arbitrază ) ;
2. Republici dictatoriale:
De tip fascist
De tip comunist
2
 Statul şi politica
Clasa a XI- a
STATELE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ
Idei şi regimuri politice.

REGIMUL POLITIC este ansamblul instituțiilor și raporturilor politice prin care clasa politică
își înfăptuiește programul politic. Instituțiile care înfăptuiesc, în viața politică, economică,
socială și culturală a țării, programul clasei politice sunt: monarhia, parlamentul, guvernul,
partidele politice, armata, justiția, școala, biserica.

Democratice Autoritare Totalitare

DEMOCRAȚÍE ~i f. 1) Formă de TOTALITÁR, -Ă adj.
organizare și de conducere politică a Când regimul politic (Despre state, regimuri
societății, care proclamă suveranitatea abuzează de autoritatea politice) Care aplică sau
poporului. 2) Formă de guvernare a statului, sa, folosind mai degrabă preconizează dictatura unei
bazată pe separația puterilor și pe votul forţa decât persuasiunea minorități, majoritatea
universal. 3) Stat căruia îi este proprie o
în realizarea propriilor populației fiind lipsită de
astfel de organizare. 4) Metodă de
conducere a unui colectiv, care asigură
scopuri sau în procesul de drepturi și de libertăți. [Cf. fr.
participarea tuturor membrilor la luarea guvernare, avem de a face totalitaire].
deciziilor importante. [Art. democrația; G.- cu autoritarismul.
D. democrației; Sil. -ți-e] /<fr. démocratie
Printre aceste Trăsături
sisteme se numără - puterea este deţinută şi exercitată în
de exemplu mod absolut de o singură persoană sau un
Trăsături
dictaturile militare grup de persoane;
- Principiul separației puterilor în stat; de stânga sau de
- Alternarea la guvernare pe baza - lipsa pluralismului politic şi ideologic;
dreapta din multe - nu există principiul separaţiei puterilor
votului universal care legitimează ţări în curs de
puterea politică şi permit schimbarea în stat;
dezvoltare, dar şi - cultul conducătorului unic;
conducerii statului periodic; Spania lui Franco
- Drepturi și libertăți: - cenzura, partidul îşi impune controlul
sau Chile sub
 Libertatea presei asupra presei;
Pinochet.
 Libertatea cuvântului - partidul unic îşi impune monopolul
 Libertatea persoanei ideologic , foloseşte mijloacele de
 Libertatea religioasă represiune cum ar fi poliţia politică;
etc. -partidul se identifică cu statul;
- Pluralism politic şi ideologic Statul are toate drepturile, partidul
Democraţia este exercitată în cadrul unic înregimentează populaţia şi
conducătorul unic exercită toate
Regimuri democratice.Exemple:
Monarhii constituţionale - Marea Btitanie,Japonia,etc, Regimuri totalitare
Republici parlamentare - Germania, Italia, Austria Comunismul - URSS
Republici prezidenţiale - SUA, Fascismul - Italia
Republici - România Nazismul - Germania
Teocraţia – Iran

3
 Statul şi politica
Clasa a XI- a

STATELE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

Idei şi regimuri politice.
Regimuri politice totalitare
Statul totalitar este o creaţie a secolului al XX-lea, cu rădăcini în autoritarismul conservator european.
În funcţie de suportul ideologic, acesta are două variante: una de extremă dreaptă, care a dispărut odată cu
înfrângerea Germaniei în 1945, şi una de extremă stânga, care şi-a continuat existenţa după al doilea război
mondial. Se consideră că totalitarismul a atins punctul culminant în doar două state: Germania şi URSS.
REGIMUL COMUNIST a apărut în Rusia
În 1917, în Rusia s-au declanșat două revoluții. Prima declanșată în februarie/martie a fost o revoluție liberală tipică, având ca
rezultat şi proclamarea republicii ca urmare a abdicării Țarului Nicolae al II-lea. Un timp, puterea a fost împărţită între guvernul
provizoriu condus de Kerenski şi consiliile muncitorilor, ţăranilor şi soldaţilor, numite soviete (cu rol politic). B A doua revoluţie
din octombrie/noiembrie 1917, este cunoscută în istorie ca revoluţie comunistă (bolşevică). În 25 octombrie 1917, Lenin,
conducătorul partidului bolşevic, a declanşat revoluţia bolşevică considerată actul de naștere al primului stat comunist din istorie,
în realitate o lovitură de stat militară. Puterea a fost preluată de un guvern alcătuit numai din bolşevici şi condus de Lenin –
Consiliul Comisarilor Poporului. Primele măsuri au fost foarte populare: decretul asupra păcii, care a dus la încheierea unei
păci separate cu Germania la Brest-Litovsk în 18 februarie/3 martie 1918, şi decretul asupra pământului, care a proclamat
naţionalizarea întregului fond funciar al ţării. Decretul asupra naţionalităţilor proclama dreptul popoarelor de a-şi hotărî singure
soarta, mergând până la despărţirea de statul rus. Lenin a susţinut ideea instituirii unei dictaturi a proletariatului. În acest scop a
fost creată Armata Roşie şi poliţia politică, CEKA, NKVD şi apoi KGB. În timpul războiului civil din 1918-1921, în care
“roşii”s-au confruntat cu “albii” (adepţii vechiului regim politic) sprijiniţi de puterile occidentale (Marea Britanie,SUA), dictatura
proletariatului s-a transformat în dictatura partidului comunist.
La 30 decembrie 1922, Rusia sovietică a devenit republică federală – Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS).

REGIMUL NAZIST a apărut în Germania, ţară învinsă în Primul Război Mondial. Ideologia nazistă a fost expusă în
lucrarea "Mein Kampf" (Lupta mea) a lui Adolf Hitler. Ideologia nazistă avea la bază naţionalismul exacerbat, rasismul,
xenofobismul şi antisemitism. Ideile sale se bazau pe conceptul asupra raselor. Acesta considera că germanii fac parte
dintr-o rasă superioară, rasa ariană, purtătoare a progresului în istoria omenirii, iar negrii, slavii, ţiganii şi evreii sunt rase
inferioare. Ideea că societatea omenească se conduce după legile naturii, în care cel puternic supravieţuieşte justifica
dreptul rasei superioare de a se impune în faţa oamenilor consideraţi inferiori. Astfel se justifica și politica expansionistă a
Germaniei naziste şi încălcarea drepturilor omului. Sistemul democratic în concepţia lui Hitler era responsabil de scăderea
prestigiului Germaniei în urma încheierii păcii de la Versailles (1919), considerată "ruşinoasă" de către naţionaliştii
germani. Naţionalismul de tip german însemna crearea unui imperiu Reich care să-i cuprindă pe toţi membrii poporului
german Volk ce trăiau dincolo de graniţele Germaniei. Avea nevoie de spaţiu vital pentru Germania spre Răsărit. Statul
nazist avea deviza "un singur popor, un singur stat, un singur conducător" ("ein Volk, ein Reich, ein Fuhrer.
În 1932 Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani, condus de Adolf Hitler, a câștigat alegerile pentru Reichstag
și Adolf Hitler este numit cancelar al Germaniei.

ASEMĂNĂRI
 orice formă de opoziție a fost desființată, fiind interzisă funcționarea partidelor politice în afara
partidului unic;
 a fost creată poliția politică a regimului:
 cetăţenii au fost îndoctrinaţi prin propagandă şi prin diferite organizaţii;
 a fost introdusă cenzura şi teroarea;
 partidul se identifica cu statul ;
 cultul personalităţii;
 încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului.

4
Statul şi politica
Clasa a XI- a
Fişe de lucru:
Metoda: Diagramă Venn

Comunism
Nazism

Asemănări Deosebiri Nazism

Deosebiri Comunism

Realizaţi o diagramă Venn cu asemănări şi deosebiri între regimul comunist şi regimul

nazist

5
Statul şi politica
Clasa a XI- a
Test de evaluare
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:

S1. „Stalin a acţionat nu prin convingere, explicaţie şi cooperare răbdătoare cu poporul, ci prin
impunerea concepţiilor sale, solicitând supunerea absolută în faţa opiniilor sale. Oricine se opunea
concepţiilor sale sau încerca să-şi demonstreze punctul de vedere, era sortit să fie îndepărtat din
conducerea colectivă şi să sufere anihilarea morală şi fizică. Aceasta a fost, cu deosebire, adevărat în
timpul perioadei ce a urmat Congresului al XVII-lea [al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice], când
mulţi lideri proeminenţi şi membrii ai partidului oneşti şi dedicaţi cauzei comunismului, au căzut victime
despotismului lui Stalin. (...) Stalin a inventat conceptul de duşman al poporului. Acest concept a făcut
posibilă folosirea celor mai crude mijloace de represiune, împotriva oricui nu era de acord cu el.”
(N.Hruşciov, Discurs la al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, 1956)

S2. „Fascismul [reprezintă o] ideologie şi un regim politic apărute în Europa, după Primul Război
Mondial, în condiţiile declanşării unor crize economice şi sociale (…). Devenind ideologie oficială a
mai multor state, s-a caracterizat prin: naţionalism extremist, misticism, violenţă, cultul forţei (...); a
presupus (...) supunerea necondiţionată faţă de voinţa [liderilor charismatici], tendinţa de monopolizare a
tuturor sferelor vieţii sociale, promovarea rasismului, în forma antisemitismului şi a şovinismului.”
(Dicţionar enciclopedic)
S3. „Pentru fascism, totul este în stat, nimic uman sau spiritual nu există şi nu are valoare în afara
statului. În acest sens, fascismul este totalitar. În afara statului, [nu există] nici indivizi, nici grupuri
(asociaţii, sindicate, clase). De aceea, fascismul se opune socialismului, care accentuează mişcările
politice ale luptei de clasă şi ignoră unitatea statului, care fundamentează clasele sociale pe o singură
realitate economică şi morală. Şi într-o manieră omoloagă, fascismul se opune sindicalismului.”
(B.Mussolini, Fascismul, 1934)

S4. „Prin instaurarea nazismului la putere, [în Germania] teroarea devine politică de stat. Dacă pentru
adepţii regimului totalitar existau avantaje şi perspective materiale, pentru oponenţi se întrebuinţau diverse
metode de <convingere> sau intimidare: asasinatul, arestarea în masă, percheziţiile la domiciliu,
lagărele de exterminare fizică, retragerea cetăţeniei. Gândirea a fost înlocuită cu lagărul, laboratorul
ştiinţific a folosit înarmărilor, literatura cea mai bună a fost pusă pe foc.”
Em.Bold, I.Ciupercă, Ascensiunea nazismului
Cerinţe:
1. Identificaţi cele trei regimuri politice menţionate în sursele istorice şi tipul de regim politic .
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................2 puncte
2. Menţionaţi o trăsătură comună a celor trei regimuri politice prezentă în sursele istorice.
......................................................................................................................................................................
………………………………………………………………………………………………… 1 puncte
3. Selectaţi din S1, S3 ,S4 câte două trăsături specifice fiecărui regim politic menţionat în sursă.
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………6 puncte
Din oficiu se acordă 1 punct

6
 Statul şi politica
Clasa a XI- a

STATELE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

Idei şi regimuri politice.

Regimurile democratice se disting mai ales prin factorul de competiţie politică. O democraţie nu este
un simplu sistem bazat pe suveranitatea poporului şi a deciziilor majoritare. Acestuia i se adaugă principii
precum statul de drept şi separaţia puterilor, principii care vin să apere drepturile minorităţilor, care
previn excesele de autoritate ale statului şi care limitează puterea celor aflaţi în vârf.

Spiritul democraţiei nu poate Statul de drept este precum pâinea noastră cea de toate
fi găsit în afară. El trebuie să vină zilele, precum apa de băut şi apa de respirat. Şi cel mai bun
din interior.[Mahatma Gandhi] lucru la democraţie este că doar ea poate să asigure
existenţa statului de drept. [Gustav Radbruch]

Democraţia este un sistem politic prost, cel mai bun, însă, dintre cele pe care
omenirea le-a inventat până acum. [Winston Churchill]

Modele politice democratice

SUA este o republică prezidențială, Marea Britanie este o monarhie constituțională

organizată pe baza Constituției din
1787. La baza organizării statului se
află principiul separaţiei puterilor în
stat.
 Puterea executivă aparține
Președintelui care e în același timp
și șeful guvernului federal.
 Puterea legislativă aparține
Congresului format din Senat și
Camera Reprezentanților.
 Puterea judecătorească aparține
instituțiilor specializate, Curtea
Supremă, fiind instanță supremă de
judecată.
parlamentară. La baza organizării statului se află
principiul separației puterilor în stat:
 Puterea executivă aparține monarhului (din
1952 – Elisabeta a II-a) și guvernului
(cabinetului). Prim-ministrul este șeful
partidului majoritar care câștigă alegerile și este
numit de monarh. Cabinetul împarte inițiativa
legislativă cu Parlamentul.
 Puterea legislativă aparține Parlamentului
bicameral format din Camera Comunelor
aleasă prin vot universal pe cinci ani și Camera
Lorzilor. Acesta adoptă legile, votează bugetul
de stat și exercită controlul asupra puterii
executive.

Secolul al XX-lea a mai fost şi numit secolul extremelor pentru că regimurile politice au
cunoscut o evoluţie spectaculoasă de la extrema dreaptă (prima jumătate a secolului al XX-lea) la
extrema stângă (a două jumătate a secolului al XX-lea).
Statul de drept este inseparabil de democrație și de respectarea drepturilor omului. Problematica
drepturilor omului își are începuturile încă din Antichitate odată cu apariția primelor coduri de legi. Mai
târziu, Epoca Luminilor a impus teoria drepturilor omului sub forma unor documente precum
Declarația de Indepență a Statelor Unite (1776) și Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului
(1789). Aceste documente promovau egalitatea între oameni, dreptul la viață, la liberă exprimare,
dreptul de a lua parte la guvenare etc.
Teoria drepturilor omului s-a dezvoltat până la apariția Declarației universale a drepturilor
omului (10 decembrie 1948, adoptată de către ONU). Această teorie a evoluat și sub forma altor
documente - Convenția europeană a drepturilor omului, adoptată de Consiliul Europei în 1950.
7
Statul şi politica
Clasa a XI- a

Test de evaluare
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
S1..„Regimul democraţiei liberale este fondat pe doi termeni ce pot apărea drept antagonişti,acela de
democraţie (...) şi acela de liberalism care subînţelege garanţia tuturor formelor de libertate. (...) Dar
acest tip de democraţie se vrea şi liberală pentru că ea are drept scop menţinerea şi apărarea libertăţilor
individuale. (...) Libertăţile politice [vizează] libertatea presei, a întrunirilor, libertatea de conştiinţă,
dreptul de a-şi exprima în libertate opiniile, siguranţa de a nu fi arestat fărămotiv. (...) Liberalismul
economic (...) se proclamă apărătorul celor două postulate de bază ale libertăţii economice: iniţiativa
individuală şi proprietatea privată. Libertatea socială, strâns legată de libertatea economică, presupune
că statul nu trebuie să intervină în raporturile dintre patroni şi salariaţi.” (P. Milza, S. Bernstein, Istoria
secolului XX)

S2. „Democraţia este un sistem bazat pe principiul conform căruia nimeni nu se poate
proclama conducător, nimeni nu poate deţine puterea în nume personal şi în mod irevocabil.
(...) Axioma democratică este aceea că puterea omului asupra altor oameni poate fi acordată
doar de ceilalţi - iar aceasta numai şi numai pe baza revocabilităţii. Aşadar, conducătorii vor
deţine această funcţie, ca urmare a desemnării libere, neîngrădite de către cei care urmează să
fie conduşi. Cu alte cuvinte, oricând puterea celorlalţi de a desemna pe cineva este contrafăcută
sau anihilată (...) democraţia [dispare].” (G. Sartori, Teoria democraţiei reinterpretată)

S3. „Art. 21. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă
trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc, în mod periodic, prin
sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă,
care să asigure libertatea votului.”
(Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 1948)
Cerinţe:
1.Identificaţi din S1 tipul de regim politic.
........................................................................................................................................................1 punct
2.Menţionaţi din fiecare sursă câte o trăsătură a regimului politic.
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................... 3 puncte
3.Precizaţi pe baza informaţiilor din fişele lecţie o asemănare şi o deosebire între regimul democratic al
SUA şi regimul democratic al Marii Britanii.
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
........... ......................................................................... ..................................... 4 puncte
4.Selectaţi din S2 două informaţii aflate în relaţia cauză-efect
.................................................................................................................................................... 2 puncte.

Din oficiu se acordă 1 punct

STATELE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

8
 Statul şi politica
Clasa a XI- a

România – de la statul totalitar la statul de drept;

1918-1938 - Romania a avut un regim democratic

1938-1940 - Romania a avut un regim de autoritate monarhica
1940-1944 - Romania a avut un regim de dictatura militară
1944 – 1947 - Romania a avut un regim monarhic
1947-1989 - Romania a avut un regim totalitar de tip comunist
1989 – s-a revenit la democraţie şi statul de drept.

1947-1989 - Romania a avut un regim totalitar de tip comunist

Ultimul obstacol în calea comunizării ţării era monarhia. Regele reprezenta un pol de rezistenţă şi de cristalizare a
opoziţiei faţă de noul regim.
30 decembrie 1947: Regele Mihai I a abdicat şi în aceeaşi zi prin Legea nr. 363 s-a proclamat Republica Populară
Română, punct final al cuceririi puterii politice de comuniştii După ce au pus bazele statului totalitar prin proclamarea
RPR s-a trecut la integrarea României în blocul sovietic.
În plan politic un moment decisiv în comunizarea ţării a fost apariţia partidului unic Partidul Muncitoresc Român la
3 februarie 1948. Acesta a luat naştere prin înghiţirea de către PCR a PSD. Secretar general a fost ales Gheorghe
Gheorghiu-Dej care a dominat viaţa politică a României între 1947-1965 şi a instaurat cu ajutorul sovieticilor un regim
politic stalinist. Baza juridică a fost asigurată de Constituţiile din 1948 si 1952, înspirate de Constitu ția stalinistă din
1936.
În economie s-a impus modelul bazat pe centralizare şi planificare şi înlocuirea proprietăţii private cu proprietatea de
stat a întregului popor. S-a urmărit dezvoltarea industriei constructoare de mașini și industria sderurgică. Un rezultat al
politicii de industrializare forțată a fost creșterea datoriei externe.
În domeniul culturii s-a impus modelul stalinist şi unicul criteriu valoric acceptat era conformitatea ideologică, iar baza
învăţământului o va constitui manualele unice, de inspiraţie marxist-leninistă, iar principiului dosarului şi al originii
sănătoase din punct de vedere politic a devenit pilonul principal al admiterii într-o unitate de învăţământ superior.
Înlocuirea vechea sistemului de valori și a instituțiilor culturale avea ca scop final „construirea omului nou”.
Evoluţia regimului totalitar comunist în România a cunoscut 2 etape distincte:
 regimul Gheorghe Gheorghiu –Dej (1948 - 1965)
 regimul Nicolae Ceauşescu ( 1965- 1989).
Istoricul Lucian Boia aprecia că eşecul comunismului a constituit eşecul unei maniere de a înţelege
democraţia pe care istoria a refuzat să o ratifice.
-

O problemă extrem de importantă după 1989 a fost revenirea la democraţie şi consolidarea

ei, edificarea şi funcţionarea instituţiilor statului de drept. Noua lege fundamentală adoptată în
1991 şi revizuită în 2003 a fixat cadrul legislativ funcţionării statului de drept. În acelaşi timp s-a
asigurat posibilitatea de liberă exprimare a opţiunilor politice prin organizarea de alegeri libere în
anii 1990, 1992, 1996, 2000 şi 2004, asigurându-se alternativa la guvernare.
România a urmărit în politica externă integrarea în structurile euro-atlantice, în anul 2004 a
fost admisă în NATO, iar la 1 ianuarie 2007Fişea de
devenit membră a Uniunii Europene.
evaluare