Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport de Curs Coafor 2014 PDF
Suport de Curs Coafor 2014 PDF
Suport de Curs Coafor 2014 PDF
COAFOR
CUPRINS
Tehnici de executare in domeniul coafurii ........................................................................................... 3
Antichitatea. In lumea timpurie si primitiva, stilul cel mai simplu, purtat de oamenii de rand,
il constituia parul lasat lung sau taiat, purtat uneori strans intr-un fileu sau o banda. Aristocratia a
dezvoltat stiluri distinctive, mai elaborate. Nobilimea din Sumer, de exemplu, purta parul strans
intr-un coc greu, impletit in jurul capului sau lasat pe umeri. Parul era apoi pudrat cu pulbere de aur
si fixat cu un apret auriu, parfumat. Barbatii asirieni si babilonieni isi vopseau parul lung si barbile
patrate in negru si isi faceau bucle cu drotul. Unii purtau chiar peruci. Nobilii din Persia isi buclau
de asemenea parul si barba si le vopseau cu henna.
Nobilimea (barbati si femei, deopotriva) din Egiptul Antic purtau parul strans pe langa cap.
Mai tarziu, din motive de igiena intr-un climat cald, isi radeau testele cu lame din bronz. La ocazii
speciale si ceremonii, pentru a se proteja de soarele puternic, au adoptat peruci mari si grele, de
obicei negre. Ele puteau fi cu par scurt si buclat, sau lungi, incarcate de bucle si codite, ornate cu
ace de par impodobite cu fildes, ornamente de aur sau flori proaspete. Barbatii isi radeau barbile,
dar purtau barbi false impletite. In Grecia antica, barbatii purtau parul tuns scurt, iar uneori purtau si
barba. Mai tarziu, au inceput sa se poarte capetele rase. Femeile isi purtau parul lung pe spate sau
impletit intr-un coc, care mai tarziu avea forma unui cantalup. Ambele sexe purtau fileuri, iar
clasele avute foloseau drotul. Unele femei isi vopseau parul in rosu, iar la Atena, chiar si in albastru,
apoi il pudrau cu praf alb, auriu sau rosu si il impodobeau cu flori, panglici sau diademe pretioase.
In Roma antica, republicana si austera, barbatii si femeile au adoptat stilurile simple ale
grecilor, dar in timpul imperiului, clasele superioare foloseau drotul, iar barbatii isi pudrau parul cu
praf colorat sau de aur. Femeile isi vopseau parul blond sau purtau peruci in culoarea abanosului,
sau blonde, facute din parul femeilor barbare luate sclave. Parul era prins in crestet, in bucle si
cosite, uneori fiind fixate in forme inalte pe niste cosulete impletite din sarma. Peste tot in lumea
antica, coafarea si barbieritul erau efectuate de sclavii personali sau la barbierii publici.
Lumea neoccidentala, lumea islamica si Orientul. La musulmani, in mod traditional, parul
era strans modest si ascuns sub turban sau fes, iar la femei, sub val. Si femeile si barbatii mergeau,
de regula la hammam –uri (bai publice), unde barbatii erau barbieriti (uneori rasi pe tot capul, cu
exceptia unei suvite din crestet), iar femeilor li se spala parul si li se clatea cu henna.
In China, dupa traditie, barbatii isi radeau parul de pe jumatatea frontala a craniului, iar
restul era impletit cu par de cal sau matase neagra. Purtata de Manciurieni si apoi impusa tuturor
supusilor acestei dinastii, coada impletita a ajuns in secolul 17 semnul supunerii, iar mai tarziu,
semnul demnitatii si al barbatiei. A trage pe cineva de coada era cea mai grava insulta. Femeia
chineza isi pieptana parul pe spate si il purta legat intr-un nod simplu, care putea fi decorat cu
piepteni pretiosi, ace de par sau flori. Fetele tinere purtau plete lungi.
In Japonia, conform traditiei, barbatii isi radeau fruntea si crestetul capului, lasand la spate o
codita subtire. Femeile japoneze din perioada medievala purtau parul revarsat pe spate. Dupa
introducerea pomadei de par, in sec. 17, femeile au adoptat parul strans si aranjat cu piepteni, ace
lungi de par si panglici, lasand libera ceafa, care era considerata foarte sexy. Coafurile lacuite ale
gheishelor, care de multe ori erau peruci, erau extrem de complicate si elaborate.
Africa. Africanii si-au dezvoltat stiluri complexe, care indicau pozitia sociala. Unele
presupuneau capul ras si pictarea scalpului cu argila si unsoare sau decolorarea parului cu amoniac
si fixarea cu balegar. La triburile Massai, barbatii care nu erau razboinici si femeile se purtau cu
capul ras, in timp ce barbatii razboinici isi legau parul de pe frunte in trei codite, iar parul de la
spate era prins intr-o coada lunga pana la omoplati. Femeile tribului Mangbetu isi aranjau pletele
peste un cosulet cilindric, in varful caruia parul era legat intr-un smoc care flutura liber. Aceste
stiluri se realizau intr-un timp indelungat si, in consecinta, parul nu era desfacut cu saptamanile.
Mult mai simplu se aranjau fetele din tribul Miango, care se pieptanau cu o coada lunga, legata cu
ramurele si isi acopereau capul cu o basma. Fetyele din tribul Ibo se radeau pe cap, iar apoi lasau
parul sa creasca numai pe unele portiuni, conform unui model complicat desenat pe pielea capului.
America pre-columbiana. In epoca pre-columbiana, capetele indienilor nord-americani de pe
Coasta de Est erau rase in intregime cu lame facute din scoica sau piatra, cu exceptia unei creste sau
coame de par lung. Iar indienii de la ses purtau parul in plete despartite printr-o carare pe mijloc,
care era de altfel si stilul obisnuit al tuturor femeilor indiene.
Mai la sud, in zone mai civilizate, au aparut stiluri mai complexe, cum ar fi de exemplu,
stilul cu spirale foarte stranse rotite in jurul urechilor fetelor de maritat din triburile Hopi. Femeile
triburilor Mixtece isi strangeau parul intr-un coc ca o chifla, sub un turban conic. Femeile Aztece isi
impleteau cosite cu snururi colorate, pe care le purtau cununa in jurul capului, asa cum unele femei
din Mexicul zilelor noastre mai poarta inca. La razboinicii Azteci creasta de par indica faptul ca
purtatorul ei a luat multi prizoniei. Nobilii Mayasi, care purtau niste palarii inalte, se pare ca isi
radeau craniile alungite in mod artificial. Capeteniile Incase purtau parul tuns relativ scurt, strans
intr-o banda pe care o infasurau de 5 ori.
Evul Mediu Occidental si Renasterea. Barbarii, care au cutreierat Europa medievala purtau
plete lungi si barba. Incepand cu secolul IX, nobilii de pe continent au inceput sa poarte parul scurt
(pana la barbie) si isi radeau barbile. Dupa cucerirea normanda a britanicilor cu parul lung, moda pe
continent s-a schimbat, revenind la parul lung, buclat si barba. In secolele XIII si XIV parul s-a
purtat rotunjit, pana la umeri, in stilul numit “paj”. Stilul “castron de pudding”, care lasa urechile
descoperite, la moda in secolul XV, a pierdut teren in favoarea aceluiasi “paj”, care se purta mai
simplu in nordul Europei, si aranjat cu meticulozitate in Italia. Clerul se distingea prin acea
“tonsura”, care era o portiune rasa din pielea capului, de obicei rotunda. Forma sa exacta a fost
subiectul unei dispute intre Biserica Celtica si Biserica Romana in secolul VII, cea din urma avand
castig de cauza.
Influenta Bisericii, preocupata intotdeauna de modestie, a incurajat femeile nobile casatorite
sa-si stranga parul cu panglici si sa-l acopere cu un val. In secolele XIII si XIV, parul era strans
deasupra urechilor in doi ciorchini de bucle sau infasurat in crestet si acoperit cu o calota din fir de
aur sau argint sau, la femeile din patura saraca, era acoperit cu o basma de in. In secolul XV,
doamnele bogate din nordul Europei isi smulgeau firele de par de pe linia fruntii pentru ca aceasta
sa para mai inalta si mai lata, iar parul era strans si ridicat la spate intr-un coc ascutit, cu un model
foarte elaborat. In insorita Italie femeile isi lasau parul sa cada liber in plete, sub un turban mic,
impodobit cu bijuterii sau o boneta. Atat femeile cat si barbatii se straduiau sa-si faca parul blond,
fie prin decolorare, fie prin vopsire cu sofran sau foi de ceapa, iar in cazul femeilor italiene, prin
expunerea timp indelungat la soare, acoperite cu o palarie cu calota decupata.
In secolul XVI, dupa ce regele Francisc I si-a ars din greseala parul cu lumanarea, barbatii
au trecut la parul scurt si mustata si barba tunse scurt. Parul femeilor era ascuns sub un fel de gluga
teapana (capison in Italia) care, cu timpul, si-a redus dimensiunile si a lasat vederii tot mai mult par,
in final ajungand o simpla toca moale. Parul era frizat in jurul fetei si ondulat cu drotul sau rulouri
de metal. Parul de la spate era impletit intr-un coc care aparea imediat deasupra marginii gulerului
inalt. Foarte popular era parul blond sau, in Anglia, cel roscat (ca al reginei Elisabeth I), iar cine
avea parul inchis la culoare si-l ascundea sub peruci in culorile la moda. Ca sa apara in nuante mai
deschise, parul era pudrat cu faina sau prafuri de diverse culori. Apoi parul era fixat cu rasina de la
arborele de cauciuc sau stejar. Bijuteriile, penele si acele de par ornamentale faceau decorul.
Secolele XVII si XVIII. In prima jumatate a sec. XVII, domnii purtau plete lungi, buclate,
care cadeau peste gulerele mari si albe. Destul de des parul era prins la spate cu o panglica, iar
mustata era tunsa ingrijit si barba era tunsa in forma de cioc (celebra Vandyke). Mai tarziu, barbatii
se purtau cu barba si mustata rase complet, iar parul si-l acopereau cu bonete (acasa) sau peruci cu
bucle lungi (in societate).
Parul femeilor era, in prima parte a sec. XVII, purtat “lins”, coafat cu un breton frizat pe
frunte si manunchiuri de zulufi atarnand peste urechi si un coc mic la spate, decorat cu rozete sau o
boneta din dantela fina.
In sec. XVIII, barbatii au continuat sa poarte peruci, dar mai mici si mai usoare, pudrate cu
alb. Unele peruci se terminau cu o bucla lunga la spate, prinsa cu o funda din catifea neagra sau
impletita sau invelita intr-un saculet din matase. Magistratii, militarii si marinarii aveau peruci
diferite, specifice fiecarei meserii.
In prima parte a sec. XVIII, femeile isi aranjau niste capsoare mici si zulufate, pudrate cu
praf alb si decorate cu ghirlande de flori si funde. Vaduvele, femeile din clasa mijlocie si toate
femeile, cand erau acasa, purtau o boneta mica. Pe la 1770, coafurile inaltate pe suporturi din par de
cal sau cosulete impletite din sarma, apoi fixate de cap cu o pomada si apretate, puteau ajunge pana
la aproape 1 metru inaltime. Unele peruci erau chiar prevazute cu arcuri, pentru reglarea inaltimii.
Erau impodobite in modul cel mai extravagant cu putinta, cu pene, flori si fructe, bijuterii, uneori
chiar cu corabii, gradini si menajerii. Astfel de “constructii” necesitau numeroase ore de munca, zile
sau chiar o saptamana intreaga. Intre doua ocazii in care se purta peruca, “componentele” acesteia
se puteau altera si face viermi. Astfel ca, pe la 1780, a aparut o reactie de respingere a acestor
extravagante, care a condus la stilul “arici” constand intr-o masa bogata de bucle.
Cam in aceasta epoca, coaforii au format o breasla distincta. Cei mai buni erau barbatii,
multi dintre ei avand o bogata experienta in producerea perucilor. Foarte vestit era Legros de
Rumigny, fost brutar, care a ajuns coaforul curtii regale a Frantei. In 1765 el a publicat Arta coafarii
doamnelor si a deschis la Paris Academia de Coafura, in 1769.
Secolul XIX. Revolutia Franceza si Imperiul napoleonian, care au adus gustul pentru
simplitate si antichitate, au avut un efect puternic asupra stilurilor. Atat barbatii, cat si femeile isi
taiau parul foarte scurt, in genul imparatilor romani, sau femeile isi innodau parul in stilul femeilor
din Grecia antica, cu bucle scurte incadrand fata. Se mai purtau in continuare perucile colorate.
Treptat, pe masura ce barbatii deveneau tot mai ocupati cu comertul, ei aveau la dispozitie
tot mai putin timp pentru a se ingriji de par. Astfel ca il purtau destul de scurt, doar uneori ondulat si
aranjat cu ulei de macassar. Majoritatea purtau mustata, favoriti si barba intr-o mare varietate de
forme.
Pe la 1830, femeile au inceput sa se coafeze cu un coc circular sau rulat drept pe crestet,
sustinut de panglici si piepteni, si cu doi ciorchini de buce scurte deasupra urechilor. Incepand cu
1840, coafurile presupuneau parul “lins”, cu carare pe mijloc si prins in parti in noduri din care
atarna cate un ciorchine bogat de “carnaciori”(bucle – spirala), iar mai tarziu se purta un coc greu
din bucle la spate. Pe la 1880, parul din fata forma un fel de franjuri de zulufi frizati, iar dupa 1890,
pompadour-ul D-rei Gibson venea pieptanat peste un suport care forma o cununa ampla in jurul
fetei si prins la spate, rotit ca un melc. Buclele, zulufii si onduleurile Marcel cu un aspect foarte
natural se obtineau cu ajutorul drotului sau al fierului de ondulat inventat de coaforul francez
Marcel Grateau in 1870.
Secolul XX. Urmare schimarilor produse de Primul Razboi Mondial, femeile de pretutindeni
s-au tuns “bob”, ca o expresie a emanciparii politice si sociale. A urmat un lung sir de stiluri pentru
parul scurt, mulat pe cap, inspirate de stilul paj purtat de Greta Garbo sau stilul Peek-a-Boo (“cucu-
bau”, cu un ochi acoperit de un breton mai lung) lansat de starul hollywoodian Veronica Lake. Parul
scurt a facut ca onduleurile permanente, inventate de germanul Karl Nessler in 1905, sa castige
repede popularitate. Dar la vremea aceea, permanentul se facea numai la cald si dura cam 12 ore, iar
rezultatul nu era totdeauna reusit, ci mai degraba zbarlit. Mai tarziu, permanentul la rece, cu
chimicale, a simplificat mult lucrurile.
Pe la 1950, inventarea bigudiurilor de ondulare a facut posibila tunsoarea italiana, scurta si
in trepte. Pe masura ce femeile active si nonconformiste renuntau la portul palariei, stilurile, bufante
sau netede, cu coafuri geometrice, se raspandeau rapid. Prin anii ’60, comercializarea unor mese de
par cu aspect natural in forma completa, de peruca, sau partiala (postise, mese), de lungimi si culori
diferite au dat posibilitatea fiecarei femei sa-si schimbe cu usurinta coafura.
In secolul XX, barbatii au adoptat parul tuns scurt si, in general, simplu, mergand pana la
tuns – perie. Marea lor majoritate se purtau cu fata complet rasa. Prin anii ’60, tinerii
nonconformisti (hippies) au adoptat pletele si favoritii sau barba, care se potriveau de minune cu
imbracamintea lor neconventionala. Unii au exagerat spre stilul “salbatic”. Toate aceste stiluri au
fost adoptate si ca noutate – au aparut saloane de coafura pentru barbati, care ofereau tunsori din
foarfece sau lama, lotiuni, uscatul cu fileu, vopsitul parului, etc.
Exigente profesionale. In secolul XX un coafor trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte
specifice. In Statele Unite, un coafor trebuie sa urmeze cursurile unei scoli de cosmetologie, cu
aprox. 1000 ore de practica, pentru a putea primi o licenta de libera practica. In Europa, el trebuie sa
fie mai intai ucenic, intre 1 si 5 ani, inainte de a primi licenta, in Romania se poate urma un curs de
4-6 luni si se poate obtine diploma de calificare in meseria de coafor.
• Independente, când locul este destinat numai pentru coafor. Este forma cea mai indicată de
amenajare
• Comasate, atunci când cabinetele sunt amplasate pe lângă unităţile de cosmetica,
manichiura-pedichiura.
Sala de aşteptare trebuie să aibă o suprafaţă ce variază în funcţie de numărul persoanelor prevăzute
aproximativ să aştepte. Se consideră cca 2-3mp de persoană, deci o sală de aşteptare a unui salon va avea cel
puţin 8-10mp.
Din punct de vedere sanitar, sala de aşteptare trebuie să aibă pereţii zugrăviţi sau tapetaţi în culori
pastel. În cazul în care sunt vopsiţi cu vopsea de ulei, aceasta va fi aplicată numai pe partea inferioară a
pereţilor, întrucât astupă porii şi împiedică buna ventilaţie.
Ferestrele trebuie să asigure pătrunderea unei cantităţi cât mai mari de lumină şi o bună aerisire,
precum şi o izolare fonică şi termică. Pe pereţi, pentru a completa estetica sălii de aşteptare şi pentru a crea
un cadru cât mai plăcut, pot fi aplicate tablouri adecvate, în specificul unităţii respective.
• Canapele sau fotolii îmbrăcate într-un material plastic uşor lavabil, acoperite cu huse în culori
deschise sau înflorate, plăcute, în armonie cu culoarea pereţilor.
• Una-două măsuţe pe care vor fi amplasate: reviste de modă şi de specialitate, vase cu flori.
Într-un colţ al sălii de aşteptare, mobilierul este completat de o garderobă.
2. DOTAREA SI ASPECTUL COAFORULUI
Pereţii cabinetului trebuie construiţi astfel încât să se realizeze o bună izolare fonică şi termică, iar
aceştia zugrăviţi, pentru confort şi igienă în culori pastel.
Uşile cabinetului să fie prevăzute cu deschidere înafară, să nu producă zgomot şi să asigure o bună
izolare.
Ferestrele cabinetului să fie mari, cu deschidere oblică în interior asigurând o bună aerisire şi
luminozitate cabinetului. Este de preferat ca orice cabinet să fie orientat cu geamurile spre nord; astfel se
realizeză un iluminat suficient, dar, în acelaşi timp, sunt evitate razele solare care ar supraîncălzi atmosfera
şi ar deranja pe cei ce lucrează.
Iluminatul cabinetului trebuie să fie intens şi uniform pentru a se putea observa toate detaliile. Acesta
poate fi realizat natural prin geamuri curate. Lumina zilei rămâne cel mai bun sistem de iluminat, atât pentru
efectuarea unui vopsit cât şi a unui tuns. În condiţiile în care iluminatul natural este insuficient sau, în
timpul serii, cabinetul trebuie să fie iluminat electric-artificial. Se foloseşte iluminatul incandescent, pentru
că redă fidel culorile şi nu oboseşte ochiul. Se evită folosirea iluminatului fluorescent.
Împrospătarea aerului se poate realiza natural prin ferestre sau artificial folosindu-se ventilatoare
pentru instalaţiile de aer condiţionat.
Echipamentul salonului
Designul salonului este foarte important şi trebuie gândit cu multă atenţie, iar dacă este posibil, apelaţi
la sfatul unui expert. Este foarte important să respectaţi standardele care sunt impuse de legislaţia în vigoare.
In salon găsim:
• Mobilier
• Oglinzi
• Scaune
• Căsti
• Climazoane
Instrumente necesare unui coafor:
- pentru tapat
- pentru tuns
- pentru vopsit
• Perii de diespieptănat
• Perii de finisat
• Perii plate pentru uscat părul
• Perii rotative:
- Pe suport din lemn sau păr natural
- Cu din ii din plastic
- Metalice sau ceramice
• Uscator de par
Instrumente necesare pentru vopsit si decolorat:
• Halate de protectie
• Prosoape flausate din BBC 100%
• Mantile –lungi pentru tuns
-cauciucate sau de unică folosintă pentru vopsit
Tot acest mobilier, aparate electrice, materiale, ustensile, şi produsele necesare trebuie aranjate cu
gust, păstrate într-o curăţenie exemplară şi o ordine perfectă.
Dezordinea, murdăria, dau o notă neplăcută salonului, inspiră neîncredere persoanelor care solicită
servicii de infrumusetare, iar nerespectarea regulilor de igienă în timpul lucrului pot afecta sănătatea pielii,
expusă tratamentelor.
Igiena personală şi vestimentatia sunt foarte importante. Salonul va fi judecat dupa imaginea
receptionerei si a stilistilor. In special in aceasta industrie imaginea este importanta, de aceea trebuie sa va
asigurati ca:
• Se realizeaza igiena personala pentru a preveni aparitia mirosurilor, de ex. cel putin un dus/ o baie
pe zi; folosirea deodorantelor/ antiperspirantelor. Se recomandă igiena dentară regulată şi folosirea
unui produs pentru reîmprospătarea respiraţiei.
• Nu fumati! Mirosul nu vine doar din respiratie, ci si din par si haine.
• Purtati mereu un halat curat si calcat, suficient de larg pentru a va permite sa va miscati in voie.
• Parul este curat si coafat.
• Pantofii sunt curati si comfortabili,
• Daca purtati dresuri/ sosete, asigurati-va ca sunt curate si ca nu s-au destramat.
• Purtati un machiaj discret si improspatati-l de-a lungul zilei.
• Unghiile vor fi ingrijite
În zilele noastre clienţii se asteapta sa fie tratati cu respect si eficienta de catre personalul saloanelor
de înfrumuseţare, totodata sa beneficieze de o serie de facilitati si nu in ultimul rand ca serviciile sa merite
banii investiti.
Hairstilistul trebuie sa aiba o tinuta impecabila, sa fie atenta si grijulie cu clientii, ceea ce va da o
imagine profesionista salonului. Abilitatile de comunicare sunt foarte importante, indiferent daca se
vorbeste personal cu clientul sau la telefon. Informatiile trebuie furnizate cu claritate si siguranta.
Obligaţia hairstilistului este de a-şi insuşi temeinic cunoştinţele teoretice şi practice necesare şi să fie
la curent cu toate noutăţile referitoare la metodele de lucru, aparatură, produse. Aceasta se pote realiza prin
schimburi de experienţă, seminarii, la care trebuie să participe.
• Trebuie să lucreze corect, să aplice toate procedeele cunoscute, ţinând seama de măsurile de
igienă. Fiecare operaţie să fie executată cu multă atenţie, corect, nu în grabă sau superficial.
• Să nu facă diferenţieri între cliente în ceea ce priveşte vârsta, poziţia socială, sau în funcţie de
simpatie. Toate clientele vor fi servite prompt şi conştiincios.
• Hairstilistul trebuie să aibă o atitudine demnă în relaţiile cu clientele. Discuţiile purtate nu
trebuie comentate cu alte persoane. Trebuie să fie discretă şi serioasă şi să nu se amestece în
problemele personale ale clientelor.
• Un hairstilist trebuie să ştie să-şi apropie clientele, să le tempereze dacă sunt nervoase, cu
cuvinte frumoase şi cu mult tact.
• recomandarea serviciilor trebuie să se facă cu tact, fără să se impună serviciile respective, ci
doar sugerate, convingând-o că-i sunt necesare. Pentru aceasta ctrebuie să aibă gust şi
discernământ, să fie corectă în recomandări.
• Răbdarea, calmul şi buna dispoziţie sunt obligatorii în comportamentul hairstilistului.
• Bonurile trebuie întocmite corect în funcţie de tarifele în vigoare, şi, dacă este cazul, să se dea
explicaţiile necesare pentru sumele stabilite.
• Pentru întocmirea fişei sunt necesare o serie de date personale ale clientei. Acestea se pot afla
cu mult tact şi dibăgie, într-o conversaţie plăcută, presărată şi cu o glumă, fără a se pune
întrebări indiscrete.
În cadrul colectivului în care lucrează, trebuie să aibă o atitudine demnă, colegială, sa fi modesta,
amabila, discreta,atenta si serviabila cu colegele, oferindu-si serviciile in limita timpului disponibil. Trebuie
să se respecte pe ea însăşi şi pe colegii de muncă, pentru a fi respectată. Atmosfera în care îşi desfăşoară
activitatea depinde de comportamentul ei la locul de muncă.
4. Igiena salonului
Pentru a preveni răspândirea infecţiilor:
• fiecare stilist ar trebui să aibă cel puţin două seturi de ustensile, unul în utilizare şi celălalt
sterilizat, pregătit pentru următorul client
• pentru fiecare client se vor folosi prosoape şi pelerine curate. Prosoapele trebuie spălate şi uscate
după utilizare (nu doar uscate)
• părul trebuie măturat şi aruncat la gunoi imediat după tuns
• suprafeţele unde se lucrează trebuie curăţate regulat cu apă caldă şi detergent.
• clienţii care au boli ale scalpului nu trebuie trataţi în salon, ci trebuie să li se recomande un
medic. Dacă serviciul este început şi se observă o boală a scalpului, lucrul trebuie oprit imediat. Părul
contaminat, de exemplu ca păduchi, trebuie măturat imediat şi pus într-un container sigilat. Echipamentul şi
hainele care au intrat în contact cu clientul acesta trebuie sterilizate şi dezinfectate.
• pieptenii, periile şi alte instrumente nu trebuie utilizate pe piele tăiată sau crăpată sau pe erupţii.
În caz contrat trebuiesc sterilizate imediat. Dacă pielea este tăiată accidental cu foarfecele acesta trebuie
imediat spălat şi sterilizat.
• Toate ustensilele cum ar fi pieptenii, periile sau bigudiurile trebuie curăţate cu apă şi săpun
pentru a îndepărta firele de păr, praf şi murdărie. Foarfecele va fi curăţat cu antiseptic. Acest lucru trebuie
făcut înaintea sterilizării şi dezinfectării.
• Dacă ustensilele sunt scăpate accidental pe jos, ele trebuie spălate, uscate şi sterilizate înainte de
a fi utilizate din nou.
• trebuie să fiţi atenţi cu instrumentele care pot tăia sau străpunge pielea şi atenţie la rănile sau
tăieturile sângerânde pentru că există riscul infectării cu SIDA sau hepatită B.
SIDA
Aceasta este cauzată de un virus care atacă sistemul imunitar al corpului, împiedicând corpul să îşi
vindece rănile sau bolile. Se transmite prin sânge sau prin ţesut deschis de la o persoană infectată prin contact
al pielii şi poate fi fatal.
Hepatita B
Este un virus care atacă ficatul. Este o boală gravă şi poate fi mortală. Este transmisă prin sânge
infectat sau ţesut deschis care vine în contact cu fluidele corpului unei persoane neinfectate, de obicei printr-
o tăietură.
Capitolul. 3
DIAGNOSTICUL
STRUCTURA FIRULUI DE PAR
RĂDĂCINA, sau foliculul pilos, situată în interiorul dermei, este cea care constituie partea vie a
firului de păr, locul unde acesta se formează. E o uzină biochimică, unde domneşte o activitate intensă:
celulele se înmulţesc aici mai repede decât în restul organismului, cu o uimitoare capacitate de reînnoire.
Rădăcina firului de păr se dezvoltă din folicula părului, care are o rezervă de sange (firul de păr nu
contine vase de sange). Celulele care formează firul de păr migrează de la rădăcină în sus spre stratul exterior
al pielii, scalpul întărindu-se gradat. Cand firul de păr a iesit din scalp, celula nu mai este vie si de aceea
spunem că părul nu este o materie vie, ci o materie lipsită de viată.
Fiecare fir de păr are propriul său ciclu, programat genetic: o fază de creştere –anagenă-care poate
dura de la câteva luni până la şapte ani, o fază de regresie-catagenă-de câteva săptămani, şi o fază de odihnă
telogenă, de la 3 la 4 luni, care precede căderea şi, din nou, creşterea. Aceste diferenţe ale speranţei de viaţa
sunt cele care explica faptul ca unii nu ajung niciodată să aibă părul cu adevărat lung... Din fericire, dacă
pierdem, in mod normal, de la 20 la 80 de fire pe zi 20.000 pe an, cele 100.000-150.000 de fire ale părului
nostru sunt complet autonome şi preiau ştafeta în aşa fel încât lipsa nu se vede.
• Măduva sau medula este cavitatea centrală a firului de păr ce formează canalul medular: are efect
slab asupra caracteristicilor părului.
• Cortexul este un strat fibros, ce contine substante colorante ale părului- pigmentii, un fel de substantă
liant responsabilă cu mentinerea laolaltă si cu elasticitatea stratului. Stratul fibros si substanta liant se
modifică odată cu schimbarea culorii si formei părului.
În componenta părului intră mai multe straturi, 90% din acestea fiind o protina numita keratina. Restul
îl formează mineralele si alte substante (apa, lipide, pigmenti, elemente de identificare).
Keratina este alcătuită din unităţi de aminoacizi care se găsesc în lanţuri care se numesc lanţuri de
polipeptide. Aceste lanţuri de polipeptide sunt legate unele de altele prin verigi. Verigile temporare se sparg
şi se reunesc atunci când părul este uscat, fixat sau întins, sau când părul este pieptănat într-un stil diferit. Ele
se numesc verigi temporare pentru că toate aceste procese sunt anulate prin umezirea părului. Există şi verigi
permanente care sunt foarte puternice şi pot fi rupte numai prin utilizarea unor substanţe chimice puternice
sau prin aplicarea unei soluţii de permanent.
• Cuticula este învelisul exterior al firului de păr si se compune din straturi mărunte sub formă de
solzi; are rol de protector al cortexului si un rol esential în aspectul sănătos si strălucitor al părului. Este mai
expus datorită periajului si a coafurii asa că este esential să se prevină deteriorarea lui, mai ales pentru rolul
său de protectie a cortexului împotriva pierderii de apă si deteriorării mecanice
Structura scalpului (sau a pielii)
• stratul exterior |epiderma| este stratul protector care elimină celulele moarte ale pielii. Când acest lucru se
întâmplă excesiv, se produce mătreaţă
• stratul interior |derma| este cel mai gros şi cel mai important strat al pielii. Acolo foliculele, terminaţiile
nervoase, glandele sebacee, sângele şi glandele sudoripare îşi găsesc adăpostul.
Părul nu poate supravieţui fără a fi alimentat cu sânge. Inima pompează sânge care conţine oxigen (necesar
pentru keratină) înspre suprafaţa pielii prin artere. Arterele devin capilare în interiorul dermei, facilitând trecerea
sângelui până la baza firului de păr pentru a-l hrăni. Cu cât acest procedeu se realizează mai eficient, cu atât părul va
creşte mai repede. Aşadar, când piele noastră este roşie şi caldă în timpul verii, părul şi unghiile cresc mai repede.
TIPURI DE PAR
GRAS. Sebumul este cel mai bun... dar şi cel mai râu lucru, atunci când este în exces: transpiraţia, stresul,
hipersecreţia de hormoni masculini, medicamentele... sunt tot atâţia factori declanșatori. Scalpul este, de
fapt partea corpului cea mai bogată în glande sebacee. Şi acestea sunt gata să se activeze in orice moment:
este suficient sa atingem parul un pic mai des! Cât despre periat şi masaj, acestea se recomandă a fi efectuate
cu blândeţe.
MIXT. Rădăcini grase, vârfuri uscate: o adevărată bătaie de cap, în principiu legată de tratamentele prost
adaptate. În cea mai mare măsură, este vorba de un fost păr gras, căruia secreţia i-a fost diminuată prin
colorări şi ondulări permanente repetate. Sau despre un păr cu tendinţă spre uscat, căruia şampoanele prea
agresive i-au decapat scalpul şi i-au stimulat seboreea.
Părul îsi schimbă tipologia în medie o dată la sase ani. În consecintă, îngrijirile pe care i le acordăm
trebuie adaptate la această evolutie.
Cu cat un fir este mai plat cu atat se increteste mai mult. Forma tijei capilare, al cărui „tipar" se formează la
rădăcină, sub scalp, va fi cea care determină textura firului. Dacă îl privim în secţiune, la microscop, vom
observa că are forma unei elipse, mai mult sau mai puţin aplatizată, în funcţie de tipul de creştere şi de
implantare.
DREPT. Un păr drept este caracterizat printr-o secţiune rotundă: cu cât aceasta este mai simetrică, cu
atât se apropie mai mult de părul asiatic, care este cel mai bun exemplu, prezentând, în acelaşi timp, cel mai
mare diametru, însă părul de tip european prezintă şi el acelaşi model de structura.
ONDULAT Şl FRIZAT. Mergând de la cel mai rotund până la cel mai plat, toate variaţiile conturului
secţiunii firului coexistă (chiar pe acelaşi cap!), după capriciile părului, pe a cărui lungime pot fi prezente
zone de torsiune.
CREŢ. Cea mai plată tijă capilară este cea a părului african, în consecinţă acesta caracterizându-se prin
bucle extrem de stranse.
Condiţia de suprafaţă Solzii cuticulei sunt plaţi şi Solzii cuticulei sunt ridicaţi şi
strânşi deschişi, uneori deterioraţi. Suprafaţa
este aspră, părul fragil (vârfuri
despicate). Cuticula este deteriorată.
Acesta este aşa-numitul păr poros.
Testul de porozitate
Pentru a realiza un test de porozitate, luaţi câteva fire de păr şi ţineţi-le ferm între degete, trecându-le
printre degete până la rădăcină. Dacă părul este aspru, atunci înseamnă că este poros, iar solzii cuticulei sunt
deterioraţi.
Testul de elasticitate
Părul condiţionat are o bună elasticitate. El se poate întinde până la o treime din lungimea sa când
este uscat, jumătate din lungimea sa când este ud, şi apoi revine la lungimea iniţială.
Părul care şi-a pierdut elasticitatea pentru că verigile interne din cortex au fost deteriorate se poate
întinde până la două treimi din lungimea sa sau se poate chiar rupe.
Metoda
Pentru a testa elasticitatea părului, luaţi o şuviţă subţire de păr umed între degetul arătător şi degetul
mare şi trageţi uşor. Dacă se întinde mai mult decât jumătate din lungimea sa, atunci este supra-elastic şi s-ar
putea rupe.
Teste de incompatibilitate
Unele produse pe care clienţii le-au folosit pe părul lor pot reacţiona rău în contact cu unele produse
chimice pe care intenţionaţi să le utilizaţi şi părul se poate rupe.
Cele mai comune produse sunt substanţele care refac culoarea părului, cum ar fi Grecian 2000. Ele
conţin săruri metalice, iar culoarea se stabilizează după o perioadă de timp. Părul deseori capătă o culoare
verzuie şi este aspru la atingere. Problema este că cei mai mulţi clienţi nu recunosc că le-au folosit pentru că
nu consideră că şi-au vopsit părul folosindu-le (ei cred că şi-au refăcut culoarea naturală a părului).
În salon, unui client care a folosit substanţe care refac culoarea părului nu trebuie să i se facă:
• permanent
• vopsire
• decolorare
pentru că toate aceste produse conţin peroxid de hidrogen.
Aptitudini comerciale
Salonul există pentru un singur motiv: pentru a avea profit. Personalul trebuie să încurajeze clienţii
să revină şi să viziteze salonul regulat. Saloanele de succes sunt cele care au clienţi mulţi care frecventează
salonul regulat. Nu există reclamă mai bună decât un client satisfăcut cu un păr impecabil şi sănătos. Un
stilist de succes trebuie să aibă:
• clientelă regulată
• personalitate agreabilă
• bună expertiză
Ce se vinde:
• produse: şampoane, sprayuri, spume, geluri, ceară etc. care ajută clientul să-şi menţină coafura.
• echipament sau accesorii: piepteni, perii, bijuterii, ornamente pentru păr, uscătoare, plăci de
întins părul etc.
ei promoveză:
• salonul
• pe ei ca şi stilişti
Aşadar toţi stiliştii trebuie să aibă cunoştinţe complete despre serviciile salonului.
1.2. Realizarea spalarii parului. Pozitia de lucru pentru spalarea „pe spate”.
• Orientati in asa fel scaunul sau bazinul pentru spalat, incat marginea bazinului sa fie la
inaltimea cefei.
• Aplecati usor capul clientei pe spate, in asa fel incat ceafa sa vina peste marginea bazinului
(v.fig.1 ).
• Intrebati clienta daca sta comod.
• Asezati-va in spatele bazinului.
• Deschideti cu grija robinetul si reglati temperatura apei.
• Aparati cu mana fata clientei de apa,
tineti dusul aproape de par, evitand
jeturile puternice (v.fig.2).
• Intrebati clienta daca temperature apei
este placuta si daca este necesar,
modificati-o. In acest ultim caz, jetul
se indeparteaza de cap.
• Udati temeinic parul.
Prespalarea
• Repartizati uniform pe parul ud cam jumatate din cantitatea totala necesara de sampon.
• Realizati un masaj scurt de curatare cu varfurile degetelor usor flexate.
• Incepeti cu zona fruntii. Masati, dinspre frunte spre ceafa, cu miscari circular-frictionate si
presand mai mult sau mai putin - fara a smuci ori a trage;
• incepeti din nou cu fruntea, alunecand spre tample cu miscari circuIar- frictionante, pana spre
ceafa;
• intrebati clienta daca receptioneaza in mod pIacut masajul. Zona tampleIor, foarte sensibila,
masati-o apasand mai putin. Succesiunea zonelor masate poate varia.
Clatirea
• Daca este necesar, potriviti din nou temperatura apei si clatiti samponul. Procedati ea Ia
umezirea parului.
Spalarea principala
• Procedati ca la prespalare.
Efectuati masajul de curatare
pana cand parul este bine spumat
si continuati cu masajul de
relaxare.
Clatirea finala
• In timpul clatirii ravasiti mereu parul cu
mana, pana cand se duce toata spuma.
• Stergeti apa ramasa pe par (v.fig.3).
Activitati ulterioare
• Asezati cu grija prosopul plusat pe conturul paruIui, in asa fel ca Ia ridicarea capului sa nu se
scurga apa pe fata clientei (v.fig.4).
• Lasati clienta sa se aseze intr-o pozitie
comoda.
• Presati cu prosopul apa ramasa, de la
radacina pana la varf, pana cand stergeti
complet parul.
• Cand este ud, parul se va despieptana
cu o perie sau cu un pieptene cu dintii
foarte rari.
• Despieptanatul se va incepe de la
ceafa, la fiecare suvita se va diespieptana varful si apoi se trece treptat pana la despieptanatul spre
radacina firului de par.
Capitolul. 5 TUNSUL
Foarfeca de tuns
Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de damă.
Foarfeca de tuns este alcătuită din:
lamele foarfecei, a căror parte interioară se numeşte tăiş
articulaţia - locul unde lamele foarfecei se încrucişează şi sunt fixate cu un şurub
coada foarfecei-formată din 2 componente prevăzute cu lăcaşuri pentru degete
Atenţie!
Vârful şi tăişul foarfecei pot produce răni!
Foarfeca de filat
Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte doar lama
acţionată de degetul mare.
Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să acţionaţi
lama superioară cu degetul mare.
✄ Exerciţiu
Introdu inelarul mâinii drepte în orificiul superior al foarfecei. Răsuceşte mâna în jos şi ţine foarfeca cu
mâna uşor flexată.
Împinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mâna dreaptă şi ţine-l cu degetul mare şi cu
arătătorul.
Repetă exerciţiul până când vei reuşi, fără efort, să ţii într-o mână foarfeca şi pieptenul împreună.
Consilierea clientei-se face printr-o discuţie politicoasă pentru explicarea corelării caracteristicilor
ei cu forma tunsorii
Consilierea are caracter individualizat, cu luarea în consideraţie a dorinţelor pentru:
a satisface nevoia de informare a clientei
a oferi servicii şi produse care să acopere necesităţile clientei
servire a clientei, care contribuie la satisfacerea ei şi la formarea unei impresii pozitive
Discuţiile de consiliere se pot face înaintea, în timpul, la încheierea unei tunsori.
Se împart în:
Faza de întâmpinare şi contact
salutaţi cu amabilitate clienta
zâmbiţi-i
vorbiţi clar şi rar
însoţiţi clienta spre locul de muncă
Faza de informare
puneţi întrebări clare pentru a afla dorinţa clientei
aşteptaţi răspunsul; puneţi întrebări până vă veţi forma o imagine clară asupra dorinţei clientei
explicaţi clientei că un rol important în alegerea tunsorii este studierea imperfecţiunilor craniului şi
ale figurii
să i se prezinte cu ajutorul cataloagelor, revistelor, programelor de calculator posibile tipuri de
tunsori
Faza de consiliere
evidenţiaţi avantajarea clientei şi oferiţi-i şi alte posibilităţi dacă este nehotărâtă
Faza de încheiere şi confirmare
convingeţi-vă că clienta a înţeles totul corect şi este de acod cu tunsoarea potrivită
lăudaţi clienta şi confirmaţi-i că a făcut o alegere bună
după executarea tunsorii întrebaţi clienta dacă este mulţumită
oferiţi clientei sfaturi, recomandaţi-i produse pentru îngrijirea părului acasă
Aşezarea clientei într-o poziţie comodă şi în acelaşi timp optimă pentru lucrător se face
utilizănd scaune profesionale cu înălţime reglabilă
Faţa prelungă
Mai mult lungă decât lată, se pretează părului tuns de lungime medie care adaugă volum pe părţile
laterale. Evitaţi tunsorile cu părul până la umeri şi pieptănăturile care dau volum părţii inferioare a feţei
dumneavoastră.
Faţa pătrată
Lăţimea feţei reprezintă mai mult de două treimi din lungime, dându-i un aspect pătrat.Tunsorile
drepte şi liniile orizontale nu avantajează. Alegeţi un stil ciufulit sau care să ascundă o parte din faţă. Măriţi
volumul pe părţile laterale ale frunţii sau la baza capului pentru a lungi faţa.
Alegeţi tunsori cu lungime medie, peste maxilar sau chiar mai jos.
Faţa rotundă
Lăţimea feţei depăşeşte două treimi din lungime. Alegeţi o tunsoare cu volum pe creştet şi lateral
până deasupra urechii. Pieptănăturile asimetrice şi liniile în diagonală vor da impresia unei feţe prelungi.
Faţa lată
Echilibraţi formatul feţei pieptănând părul în sus, cu linii verticale. Daţi volum părului spre tâmple şi
în creştet. Evitaţi tunsorile cu volum mare pe lateralele feţei.
- tehnica bob: in aceasta tehnica, lamele foarfecului taie perpendicular suvita de par, de la un capat la
celalalt, pana se scurtează toate firele de par
- tehnica pivot point: in aceasta tehnica lamele foarfecului vor scurta suvita de par in unghi de aproximativ
45 de grade; se va pivota dea latul suvitei scurtand-o in acest fel, fara a intra cu varful foarfecului in
adancime. După taiere, marginea va avea aspectul unui fierastrau.
- Tehnica deep point: lamele vor fi paralele cu firele de par din suvita, iar scurtarea se va face in adancime,
bagand varful foarfecului in suvita si dintr-o singura miscare se va taia parul. Se scoate apoi foarfecul si
pentru o noua taiere se va proceda la fel. Aceasta tehnica se executa numai pe parul uscat.
Înainte de începerea tunsului, este necesar să împărţiţi părul în părţi bine definite. Acestea poartă
numele de secţiuni. Urmând acest procedeu, veţi reuşi să duceţi la bun sfârşit planul cu mai multă acurateţe.
Partea primară este o linie dreaptă pornind din centrul liniei părului din faţă şi continuând până în
centrul liniei părului de la ceafă.
IMPARTIRE PRIMARA:
Partea secundară este o linie dreaptă de-a curmezişul vârfului capului, pornind din spatele unei
urechi şi încheindu-se în spatele celeilalte urechi.
IMPARTIRE SECUNDARA
Distribuirea părului la designul de bază
Stilurile de bază trebuie să aibă o linie bine definită, ceea ce înseamnă că nu trebuie să existe lungimi
diferite.
Pentru a realiza un design de bază, părul trebuie să fie pieptănat în forma lui naturală atunci când este
tuns. Părul este în forma lui naturală atunci când cade natural datorită gravitaţiei.
Pentru a putea pieptăna părul în poziţia sa naturală, trebuie să înţelegeţi cum este distribuit natural
părul pe suprafaţa capului. Părul care creşte în vârful capului porneşte în general din vârful capului creând un
model sub forma unor linii care sunt repartizate pe tot creştetul capului. Părul trebuie să se întindă de-a
lungul curbei capului înainte să cadă liber. Părul care creşte sub coamă va cădea în general datorită
gravitaţiei, atârnând liber. Urechea este un obstacol pentru păr deoarece părul care creşte deasupra urechii
trebuie să străbată o distanţă mai lungă peste ureche pentru a ajunge la ceafă.
Ca urmare a acestei mişcări a gâtului, trebuie să ţineţi seama de acest luru când vreţi să realizaţi linia
de design a părului de deasupra umerilor. Acordaţi o atenţie deosebită următoarelor detalii:
− pentru a obţine o linie dreaptă, poziţia degetului trebuie să fie uşor aplecată;
− pentru a obţine o linie convexă, poziţia degetului trebuie să fie dreaptă;
− pentru a obţine o linie concavă, poziţia degetului trebuie să fie într-un unghi bine definit;
− pentru lungimi mai mari, de ex. păr peste umeri, ţineţi degetul în poziţie dreaptă.
Dacă clienta stă picior peste picior, acest lucru poate afecta poziţia capului şi în consecinţă şi linia
designului. Deşi efectele vor fi probabil minore, vor fi observabile la un design de bază.
Poziţia mâinii şi a foarfecelui la un design uniform
Când ţineţi părul, trebuie să vă asiguraţi că nu exercitaţi tensiune asupra lui, întinzându-l astfel.
Acest lucru va duce la o linie de design imperfectă atunci când părul se usucă. Părul trebuie ţinut şi tăiat în
poziţia lui naturală, aşa cum cade el natural, fără a se exercita tensiune asupra lui şi fără a-l ridica.
De asemenea, puteţi modifica căderea naturală a părului, prin îndepărtarea părului de cap atunci când
îl tundeţi. Când realizaţi un design uniform, nu trebuie să ridicaţi părul sau să-l îndepărtaţi de scalp în timpul
tunsului. Dacă faceţi acest lucru, va rezulta într-o tunsoare în trepte.
TEXTURA ŞI NEREGULARITĂŢILE PĂRULUI
Anumite neregularităţi ale părului pot cauza dificultăţi atunci când realizaţi un design de bază. Când
vă consultaţi cu clientul, trebuie să fiţi foarte atentă şi să observaţi dacă clientul are:
• double crown / vârtej în vârful capului (două porţiuni de păr apropiate una de cealaltă, pe
care părul creşte în direcţii opuse)
• front cowlick / vârtej frontal (porţiune de păr care creşte brusc spre stânga sau spre dreapta)
• nape cowlick / vârtej pe ceafă
• widow's peak / porţiuni pe care părul formează un V (fire de păr care se întâlnesc într-un
singur punct în mijlocul liniei frunţii)
• porţiuni în care părul creşte înspre exterior în partea din faţă a capului sau în părţile laterale
• porţiuni în care părul creşte spre interior în partea din faţă a capului sau în părţile laterale
Aceste neregularităţi afectează direcţia şi distanţa pe care părul o parcurge pentru a ajunge la linia de
design. Trebuie să ţineţi cont de toate acestea atunci când tundeţi părul. De exemplu, este important să nu
exercitaţi tensiune în aceste zone pentru a evita eventualele neuniformităţi ale liniei de design.
PROCEDURA DE REALIZARE A UNEI TUNSORI DE BAZĂ
Înainte de a începe:
1. Şamponaţi şi aplicaţi balsamul pe părul manechinului.
2. Pieptănaţi părul cu un pieptene cu dinţii rari.
3. Secţionaţi părul în părţi primare şi secundare.
4. Se va folosi foarfecele pentru a stabili linia ajutătoare.
Tunsul
Stabiliţi linia ajutătoare prin împărţirea în secţiuni la ceafă într-un anumit unghi.
Acest lucru previne rotunjirea colţurilor, încurajând părul să fie pieptănat drept.
Verificaţi ca poziţia capului manechinului să fie orientată înainte.
Poziţionaţi-vă chiar în spatele secţiunilor. Nu vă deplasaţi corpul spre colţuri, deoarece acest lucru va
modifica unghiul cotului şi va face colţurile liniei de bază să fie tunse mai scurt.
Notă: Concentraţi-vă eforturile mai mult pe pieptănarea părului decât pe tuns.
Folosiţi partea cu dinţii mai deşi a pieptenului pentru o tensiune ridicată.
Tundeţi linia îndrumătoare la lungimea si forma dorită, de exemplu dreaptă sau într-un anumit unghi.
Treceţi la următoarea secţiune. Mărimea secţiunii va fi dată de grosimea firului de păr, de exemplu
pentru părul subţire, secţiuni mari, iar pentru părul cu fir gros, secţiuni mai mici.
Asiguraţi-vă că linia îndrumătoare este vizibilă.
Tundeţi fiecare secţiune nouă la aceeaşi lungime cu linia îndrumătoare. Acest lucru va crea o linie de
bază cu greutate.
Continuaţi cu secţiunile din spate, lucrând de la stânga la dreapta sau invers.
Când ajungeţi la zona coamei, folosiţi partea cu dinţi mai rari a pieptenului, pentru a repartiza părul
de-a lungul curburii capului.
Verificaţi din când în când pentru a vă asigura că tunsoarea este simetrică în ambele părţi, în timp ce
vă îndreptaţi spre linia secundară.
Când linia tunsorii este uniformă, treceţi la următoarea secţiune.
Secţiunile laterale 3 şi 4 cuprind tot părul din partea secundară spre faţă.
Secţiunea 3 poartă numele de secţiune box. Reprezintă lăţimea urechii şi se întinde paralel cu linia
secundară.
Această secţiune permite părului să cadă peste ureche. Dacă părul este întins în jos peste ureche şi
tăiat, se va ridica, devenind mai scurt.
Luaţi o secţiune orizontală de la linia secundară până la linia frontală a părului.
Capul trebuie să fie drept sau aplecat într-o parte.
Luaţi puţin din părul din spatele urechii pentru a vă orienta în părţile laterale. Continuaţi cu unghiul
dorit.
Când tundeţi secţiunea box, ţineţi părul astfel încât să atingă doar puţin vârful urechii.
Continuaţi apoi în faţă – secţiunea 4 – folosindu-vă de secţiunea box pentru a vă ghida.
Ţineţi această secţiune întinsă în jos în faţa urechii pentru a preveni tunsoarea în scări.
Continuaţi până la linia primară.
Când ajungeţi la ultima secţiune, în vârf, treceţi din nou la partea cu dinţi mai rari a pieptenului
pentru a ajuta părul să cadă natural peste creştetul capului.
Repetaţi mişcările şi pe partea cealaltă a capului.
Verificaţi cu ajutorul unei oglinzi dacă ambele părţi sunt egale.
Nu uitaţi
• Ţineţi capul orientat spre faţă atunci când tundeţi secţiunile din spate pentru a preveni
asimetriile.
• Ţineţi părul întins în jos, deoarece ridicarea sa va cauza gradaţii ale tunsorii.
• Aşezaţi-vă chiar în dreptul secţiunilor din spate pentru a preveni rotunjirea colţurilor.
• Concentraţi-vă eforturile mai mult pe pieptănarea părului decât pe tuns.
• Părul din spatele urechilor cade pe spate, părul din faţa urechilor cade în părţile laterale.
• Unghiul degetelor dv. determină rezultatul dorit. Poziţia braţelor poate determina unghiul
degetelor, de exemplu dacă ridicaţi cotul stâng, acest lucru va face ca mâna să vă cadă în jos.
Finisarea
Pentru a finaliza tunsoarea, trebuie aplicat un produs adecvat de styling înainte de uscarea părului,
cum ar fi spuma de păr sau un ser.
Alegeţi perii potrivite pentru stilul dorit, de exemplu o perie rotundă, o perie Denman sau una
dreptunghiulară.
Se poate aplica şi un produs special pentru finisaj, de exemplu sprayul fixativ sau ceara de păr.
Împărţirea în secţiuni la tunsoarea de bază
CAP. 6. COAFATUL
Coafatul este operatia de ondulare a părului care are durată scurtă de timp. Această operatie nu
modifică structura firului de păr si se execută cu ajutorul bigudiurilor, clipsurilor si a periilor. Coafatul se va
executa numai pe păr proaspăt spălat sau umezit foarte bine.
Coafatul ajută si el la corectarea imperfectiunilor fetei sau ale capului iar efectuat necorespunzător va
avea un efect negativ asupra imaginii persoanei si asupra liniei tunsorii.
Stilurile de coafat pot fi împărţite în trei grupe:
• clasic
• modern
• alternativ
Stilurile clasice
Aceste stiluri au un farmec nepieritor. Părul se coafează în: cute franţuzeşti, bucle sau cârlionţi.
Stilurile moderne
Acestea sunt stiluri în vogă acum. Părul se coafează în spirale sau bucle separate şi definite cu ceară.
Se folosesc bigudiurile clasice pentru a da volum părului scurt, mediu sau chiar lung.
Ceea ce se caută acum este un volum mediu al părului fără ca părul să se înalţe de la rădăcină.
Cutele franţuzeşti se pot coafa diferit, ridicate, în jos sau peste cap pentru a crea diferite efecte.
Rezultatele diferă exploatând variaţii ale aceleiaşi teme. Tehnicile clasice şi moderne de coafare sunt foarte
solicitate în ocazii speciale cum ar fi cununiile. Stilul miresei este realizat utilizând ornamente cum ar fi flori
naturale sau artificiale în finisaj.
Stiluri alternative
Acestea sunt cele mai noncomformiste, adesea utilizându-se ornamente şi meşe adăugate. Ele sunt de
obicei restrânse la diferite spectacole, competinţii, şedinţe fotografice. Stilul are la bază elemente clasice, dar
detaliile sunt exagerate pentru a crea rezultate mai dramatice.
Consultarea clientului
• utilizaţi un catalog pentru a ajuta clientul să îşi aleagă coafura potrivită
• discutaţi cu clientul ocazia
• discutaţi ce fel de haine va purta clientul, dacă va avea decolteu sau guler, pentru a vedea dacă
frizura se află în armonie cu vestimentaţia
• discutaţi de cât timp veţi avea nevoie pentru coafat
• menţionaţi preţul final
Aspecte care trebuie luate în considerare în alegerea unui stil:
• forma capului. Dacă este plat la ceafă, adăugaţi mai mult volum în spate pentru echilibru.
• forma feţei. O faţă rotundă sau pătrată va fi armonizată de câteva şuviţe în jurul feţei.
• cantitatea părului. Pentru tapat, are clientul nevoie de meşe sau nu?
• structura părului. Dacă părul este prea întins, va avea nevoie de ondulare. Dacă este prea creţ, va
trebui întins.
• textura părului. Părul rebel va avea nevoie de ceară sau de cremă pentru a-l netezi. Părului aspru
i se va aplica o loţiune.
• lungimea părului. Cu cât părul este mai lung, cu atât devine mai greu şi va crea probleme de
coafare.
Când se coafează un păr lung, trebuie să luăm în considerare următoarele:
• care este ocazia? Merge clientul la un eveniment special?
• ce va îmbrăca clientul? În cazul în care vestimentaţia are decolteu, lăsaţi câteva şuviţe să atârne
pentru că părul prins în întregime peste cap va da un efect de goliciune.
• este vestimentaţia cu model sau într-o culoare? Încercaţi să nu faceţi o coafură prea încărcată în
cazul în care rochia este cu modele. Păstraţi o coafură simplă, clasică. Dacă rochia este într-o
singură culoare, îndrăzniţi să realizaţi o coafură mai creativă.
• va exista vreun ornament pentru păr? Dacă clienta poartă pălărie, păstraţi un stil simplu al
coafurii.
• nu uitaţi pantofii. Pantofii cu toc vor face clienta să arate înaltă, deci nu uitaţi să realizaţi un
echilibru între coafură şi înălţime.
• are clienta un partener pentru eveniment? Luaţi în considerare înălţimea pentru că un cuplu în
care femeia este mai înaltă nu este plăcut ochiului.
Pregătirea clientului
Puneţi-i clientului pelerina sau prosopul înainte de a începe coafatul.
Dacă părul este tapat, sugerati clientului să poarte o bluză care nu trebuie scoasă peste cap pentru a
nu strica frizura. O bluză cu nasturi este cea mai bună soluţie.
Ustensile, echipamente şi produse utilizate pentru fixarea părului
Indiferent de stilul pe care îl creaţi, selectarea ustensilelor potrivite este esenţială în obţinerea unui
rezultat de succes.
Reţineţi
Indiferent de ocazie, alocaţi întotdeauna timp suficient lucrului fără a fi nevoie să vă grăbiţi. O
şedinţă de exersare este o idee bună pentru că vă permite să încercaţi o varietate de stiluri înainte de
evenimentul în sine şi dă ocazia clientei să se răzgândească dacă e cazul.
Reţineţi
Clientul este cea mai importantă persoană din salon. Dacă este nemulţumit, nu va reveni, în timp ce
un client satisfăcut va reveni mereu în salon.
Periile
Sunt utilizate pentru a descâlci părul sau după scoaterea bigudiurilor pentru a aranja părul. Periile
plate şi cu dinţii rari sunt folosite deseori pentru că nu se încâlcesc în păr.
Pieptenii
Pieptenii cu coadă au dinţi de plastic sau de metal şi sunt utilizaţi pentru a separa părul înainte de a-l
pune bigudiuri.
Pieptenii pentru descâlcit au dinţii rari pentru a descâlci părul şi dinţi subţiri pentru a pieptăna părul
de la spate.
Bigudiurile tradiţionale
Acestea pot fi netede sau cu ţepi. Bigudiurile cu ţepi sunt ideale pentru a ţine părul, dar este dificilă
menţinerea lor curate şi fără păr, căci ele de obicei se încâlcesc în părul mai lung. Bigudiurile netede sunt
preferate pentru părul poros şi când se fixează părul pentru competiţii sau şedinţe foto pentru că nu lasă urme
pe păr.
Bigudiurile sunt disponibile în forme cilindrice sau conice.
Bigudiurile arici
Se folosesc pentru părul uscat, ele se agaţă de păr cu nişte mici gheruţe, rămânând fixate în păr fără
să fie nevoie de agrafe.
Bigudiurile încălzite
Acestea sunt preîncălzite şi aplicate pe părul uscat şi se îndepărtează numai după ce se răcesc. Sunt
ideale pentru a da o formă părului înainte de a fi tapat.
Reţineţi
O utilizare excesivă a căldurii şi a echipamentului ce funcţionează pe bază de căldură poate cauza
deteriorări părului şi în unele cazuri scalpului dacă nu se lucrează cu atenţie.
Bigudiuri din spumă/cauciuc
Se utilizează pentru a coafa părul în spirale sau pentru a crea efect de inele părului lung. Ele produc
un efect de cârlionţ care este uniform pe toată lungimea părului.
Ca şi în cazul celorlalte bigudiuri, dimensiunea este esenţială pentru rezultatul final. Cele mari
produc bucle mai mari, iar cele mai mici, bucle mai strânse.
Ace şi agrafe
Acele netede se utilizează pentru a fixa bigudiurile în timpul coafatului.
Acele fine sunt folosite în principal pentru coafuri şi sunt disponibile în diverse nuanţe pentru a se
potrivi părului clientei.
Agrafele de păr sunt şi ele disponibile într-o varietate de culori şi se utilizează în principiu pentru
părul lung.
Plasele de fixare sunt utilizate pentru a fixa bigudiurile şi acele cât timp părul clientei este uscat.
Plasele de păr sunt deseori făcute din păr natural şi sunt într-o varietate de culori şi nuanţe. Sunt
utilizate pentru şedinţele foto şi spectacole, ele păstrează părul neted deoarece sunt foarte fine şi nu lasă urme
dacă sunt folosite corect.
Produse de finisare şi de styling
Produse de fixare
Aceste produse de fixare au două scopuri principale: să protejeze părul de căldura uscătorului de păr
şi să prevină absorbirea umezelii pentru a prelungi coafura. Acest lucru se realizează acoperind părul cu un
film de plastic care se dizolvă în apă.
Loţiuni de fixare/spray-uri gel
Acestea sunt lichide şi pot să curgă. Gelurile spray sunt o formă modernă de fixare şi sunt
disponibile în recipiente de spray non-aerosol. Ele vor oferi o fixare fermă şi se aplică pe părul ud.
Reţineţi
Atenţie când tapaţi părul, puteţi deteriora cuticulele şi puteţi cauza ruperea părului şi a vârfurilor
despicate.
Umiditatea din atmosferă poate determina lăsarea coafurii. Produsele de finisare vor acţiona ca o
barieră împotriva umezelii din atmosferă.
Spuma
Se foloseşte pe părul ud şi lasă părul mai moale decât loţiunile de fixare.
Gelul/loţinunile de modelare
Au consistenţă mai groasă decât celelalte loţiuni. Ele nu curg şi sunt ideale pentru modelarea părului,
de exemplu când vreţi să creaţi valuri.
Spray-uri termoactive
Acestea sunt utilizate pentru fixarea uscată utilizând bigudiuri încălzite pentru a fixa coafura. Ele se
aplică pe părul curat şi uscat înainte sau după punerea bigudiurilor în funcţie de lungimea părului. Când părul
este mai lung, este bine să se aplice înainte de punerea bigudiurilor.
Ceara
Aceasta conferă fixarea cea mai puternică definind părul. Ea poate fi destul de grea şi poate face
părul să arate gras dacă este aplicată în exces.
Pomade/creme de fixare
Acestea au aceeaşi utilizare ca şi ceara dar lasă părul mai moale şi nu îl îngreunează.
Spray-uri pentru luciu
Acestea conferă strălucire părului, dar nu se aplică în exces pentru a nu da părului un aspect gras.
Loţiuni hidratante
Ideale sunt serurile, utilizate pentru a netezi părul, pentru luciu şi pentru a accentua stilul coafurii.
Spray-uri de păr
Acestea sunt utilizate pentru a finisa coafura şi pentru a o fixa.
Tehnici de fixare
Fixare umedă
Fixarea părului în timp ce este umed va determina un rezultat mai ferm şi mai de lungă durată, ceea
ce este ideal când se lucrează cu un păr subţire care se fixează foarte greu.
Fixare uscată
Această metodă se aplică părului curat şi uscat, având ca rezultat un păr mai moale, potrivit modei de
azi. Cele mai cunoscute metode sunt cele cu bigudiurile arici şi cele încălzite.
Reţineţi
Este important să ştiţi cum şi când să utilizaţi produsele de styling şi de finisare.
Metode de fixare tradiţionale
Metodele tradiţionale includ fixarea pe bigudiuri, ondularea cu ace şi ondularea manuală. Acestea
sunt tehnici esenţiale, care pot fi adaptate şi încorporate în coafuri clasice, moderne sau alternative.
Metode de fixare alternative
Metodele alternative includ ondularea în spirală cu bigudiuri din spumă sau cauciuc, beţigaşe sau
textile. Această metodă de ondulare este aceeaşi cu ondularea în spirală pentru un permanent.
Styling şi finisări creative
Odată ce tehnicile de bază al aranjării sunt stăpânite, tehnicile pot fi adaptate aşa cum se doreşte
pentru a obţine stiluri clasice, moderne sau alternative. Este deseori posibil să se combine mai multe tehnici
de fixare pentru a crea un look specific.
Pregătirea părului pentru coafat
Când coafaţi reţineţi următoarele:
• Îndepărtaţi cerceii, colierele pe care clientul le poartă pentru a nu se încâlci în păr
• Dacă este necesar să se pieptene părul la spate, în timpul creării de volum, utilizaţi doar zona
rădăcinii şi nu capetele şi zona de mijloc a părului. Când încercaţi să scădeţi din volumul părului,
pieptănaţi doar zona de la creştetul capului.
• Dacă faceţi codiţe, utilizaţi bentiţe speciale pentru a nu deteriora părul.
• Dacă folosiţi ornamente, aveţi grijă să armonizeze coafura şi să nu o încarce.
• Utilizaţi spray de păr care se usucă repede, cu fixare medie în timp ce lucraţi, şi aplicaţi un spray
mai puternic pentru finisare.
Alegerea periilor pentru coafat
Stiluri netede
Utilizaţi o perie cu dinţii mai rari pentru a îndepărta urmele de la bigudiuri. Neteziţi părul şi
pieptănaţi zona creştetului dacă este necesar.
Stiluri ondulate
Pentru o finisare mai casual, coafaţi părul utilizând degetele sau un piaptăn pentru a separa buclele.
Reţineţi că perierea excesivă produce un efect electrizat.
Lăsaţi părul să se răcească înainte de coafare. Nu îndepărtaţi bigudiurile cât timp părul este cald
pentru că rezultatul va fi mai slab.
Dacă nu periaţi părul înainte de coafat, vă va fi dificil să o faceţi după ce aţi început să realizaţi
coafura.
Exersaţi diferite stiluri de coafat pe capul unui manechin sau pe unii clienţi doritori. Rezultatele bune
se datorează exersării şi experienţei.
Coafarea părului lung
Coafarea părului mai lung necesită experienţă, dar de îndată ce v-aţi familiarizat cu tehnicile de bază
ale coafării, este posibil să le exploataţi creând stiluri diferite în funcţie de ocazie şi cererea clientului. Părul
poate fi coafat în diverse feluri şi multe stiluri se pot crea prin combinaţii de tehnici.
Părul ondulat – coafură casual
Pentru acest stil veţi crea o formă lejeră, casual. Modelul de coafură este bazat pe o formă
triunghiulară.
Împărţiţi părul în trei părţi având două secţiuni în faţă, iar partea din spate a capului reprezintă a treia
secţiune.
Răsuciţi partea din spate a părului şi fixaţi-o, lăsând câteva bucle să cadă. Răsuciţi şuviţele care ies
pentru a crea o forme egale.
Răsuciţi părul din secţiunile din faţă la capete pentru a crea o formă. Procedaţi în acelaşi fel cu toate
şuviţele laterale până când aţi obţinut forma dorită. Nu utilizaţi ceară pentru că poate îngreuna părul, făcând
coafura să cadă. Utilizaţi spray pentru a defini buclele.
Reţineţi
Dacă aplicaţi tensiune excesivă asupra părului sau îl strângeţi pentru o mai mare perioadă de timp,
totul va determina:
• disconfortul clientului
• un scalp uscat
• un scalp sensibil
• foliculi deterioraţi
• alopecie (pierderi de păr)
Părul adăugat
Părul fals este ideal pentru a adăuga volum sau lungime părului. Acesta se poate ataşa în diferite
feluri şi poate fi utilizat pentru câteva ore sau pentru câteva luni.
Stylingul termic
Plăcile pot fi utilizate pentru a produce o varietate de efecte, de la bucle şi vălurele la inele sau pur şi
simplu realizează o ondulare la capetele părului. Acestea se utilizează după îndreptarea părului prin uscare.
Periile şi bigudiurile încălzite pot fi şi ele utilizate pe părul africano-caraibean.
Metodă de utilizare a plăcilor
Mişcările principale în utilizarea plăcilor sunt:
- Deschiderea şi închiderea plăcilor, părul fiind prins între ele în timpul mişcării descendente.
- Răsucirea plăcilor pentru ondularea părului.
Există o combinaţie de mişcări care poate oferi următoarele efecte:
- vălurele
- bucle de la rădăcină
- spirale
- bucle la vârfuri
Utilizaţi întotdeauna un spray de styling termic înainte de a aplica plăcile pentru a proteja părul de
căldura acestora.
Întindeţi părul apucându-l de la rădăcină şi lăsând plăcile să alunece de-a lungul şuviţei de câteva ori.
Procedeul netezeşte cuticulele
• Scoateți acul din primul bigudiu ți introduceți-l în direcția inversă celui de-al doilea bigudiu.
Astfel evitați tensiunea pe frunte.
Buclele plate cu începere de la rădăcină, descrise în instrucţiunile acestea, se potrivesc coafurilor lipite
pe cap, sau pentru porţiunea de coafură respectivă. Pentru acestea merg şi buclele plate începând dinspre vârf
(v. următoarele instrucţiuni). Dacă parul trebuie să rămână neted în zona inserţiei, sunt prelucrate numai
vârfurile.
Bucle plate de la rădăcină, formate spre dreapta
• Umeziţi părul şi pieptănaţi-l.
• Separaţi o şuviţă de păr de cca. 2 pe 3 cm., pe partea stângă a capului de exerciţiu.
• Pieptănaţi şuviţa începând cu inserţia, lipită de cap, spre dreapta. Formaţi un rotocol (v.fig.3).
• Luaţi vârful părului în mâna stângă şi ţineţi arătătorul mâinii drepte oblic, sub inserţia şuviţei (v.fig.4).
• înfăşuraţi şuviţa de păr pe arătătorul drept, ca o bandă, dar nu prea strâns. Atenţie să nu se încurce părul
(v.fig.5).
• Puneţi vârful degetului sub gâtul buclei.
• Scoateţi de pe arătătorul mâinii drepte bucla formată, cu ajutorul arătătorului şi al degetului mare al mâinii
stângi, şi ţineţi-o bine.
• Luaţi un clips şi consolidaţi bucla pe gâtul buclei,
cum arăta fig.6. Atenţie ca la fixarea cu clipsul, să nu fie deteriorată forma rotundă a buclei.
• După acest prim exerciţiu, pieptănaţi din nou bine parul şi faceţi o cărare ca în fig.7.
• De-a lungul liniei cărării formaţi un rând de bucle orientate spre dreapta.
In cadrul exercitiului urmator veti pleca de la acest sir de
bucle pentru a executa buclele in directii alternative ale
coafurii ondulate.
Separati o suvita de par de cca 2 pe 3 cm, incepand de la
partea dreapta a capului de exercitiu, sub primul rand fig 8.
Pieptanati suvita lipit de cap, de la stanga la dreapta si formati
rotocolul buclei. Luati in mana dreapta varfurile firelor de par
si tineti aratatorul mainii stangi oblic sub insertia suvitei.
TEHNICI DE FOENARE
MISCARI SI VOLUME IN FOENAREA PARULUI
PERIATUL SI PIEPTANATUL.
Părul trebuie aranjat în conformitate cu planul de coafare. Aranjarea, ca şi tehnica de aranjare decid
coafura de mai târziu. Plecând de la tehnicile de buclare (v.fig.1) descrise, trebuie realizată o coafură cu
onduleuri şi o parte buclată în zona cefei (v.fig.2).
Inainte de coafare, parul trebuie să fie complet uscat şi răcit, în caz contrar, la coafare se pierde prea
mult din elasticitate.
La planificarea coafurii se va avea în vedere că elasticitatea părului este dependentă de:
- densitatea părului
- starea sa de întreţinere
- intensitatea unui eventual permanent existent
- diametrul bigudiurilor utilizate şi al buclelor.
Nivelul de relaxare a părului la coafare este dependent de:
- calitatea şi pretratamentul părului,
- felul preparatului şi al tehnicii de aranjare,
- intensitatea pieptănatului şi a periatului,
- distanţa dintre dinţii pieptenului,
- densitatea perilor,
- frecvenţa pieptănatului şi periatului.
Ca mijloace ajutătoare împotriva "zburării" parului (încărcare electrostatica) şi pentru strălucire se
recomandă sprayuri de strălucire, creme de coafare, ceara şi preparate-gel.
Coafura va fi consolidată cu fixativ.
• Controlati daca parul este uscat pe toata lungimea. Daca este cazul, mai lasati-l sa se usuce
liber.
• Indepartati bigudiurile cu atentie.
Ondularea
• Prin închiderea ondulatorului, apucaţi vârful şuviţei de pâr (v.fig.4). Aveţi grijă ca parul să fie egal
repartizat pe ondulator.
• Incepeţi să ondulaţi părul. După una-două rotiri deschideţi puţin ondulatorul şi trăgându-l uşor neteziţi
eventualele vârfuri rebele.
• Ondulaţi constant părul până în apropierea pielii capului (v.fig.5).
Formarea şi protejarea
• Introduceţi dinţii unui piepten sub porţiunea ondulată, pentru a feri pielea capului de temperatura ridicată
(v.fig.6).
• Lăsaţi căldura să acţioneze scurt asupra părului; la părul puternic timp mai îndelungat, la părul fin şi la
cel deteriorat timp mai scurt.
Realizarea detaliilor coafurii
Prelucraţi coafura răcită, prin ciupire, pieptănare şi altele.
Finisarea cu ajutorul degetelor si cu fixativul.
IMPLETITURI.COZI
Impletitura este un gen special de formare a coafurii, pentru care trebuie sa existe o suficienta
lungime a parului.
Impletiturile sau cozile pot fi realizate din trei sau mai multe suvite.
Formele de baza ale impletiturilor sunt:
• coada-spic. Din ambele parti se impleteste o noua suvita cu doua cozi medii.(fig. 1).
• coada în trei şuviţe. Din ambele părţi se pleacă cu câte o şuviţă nouă, pusă şi împletită pe una din cele trei
şuviţe existente (v.fig.2).
• coada in trei suvite, varianta. De ambele parti se mai ia cate o suvita noua, dar de sub una din cele 3
suvite existente si impletita cu ea.
Coada spic
• Şuviţa separata puneţi-o spre stânga, pe şuviţa B, venind în cruciş peste şuviţa A (v.fig.8).
• Luaţi din nou împletitura cu mâna dreaptă.
• Repetaţi aceiaşi paşi până când ajungeţi la ceafă şi în lateral nu mai există păr de împletit.
• împletiţi coada până la capăt, luând alternativ de la stânga şi de la dreapta şuviţe, pe care, aşa cum s-a
arătat mai sus, le veţi aşeza cruciş (v.fig.9).
• Strângeţi finalul cozii cu un elastic.
•
Coada in trei suvite
Impartirea parului
• Trasati doua carari paralele, de la frunte la ceafa. Distanta dintre carari trebuie sa corespunda lungimii
bigudiurilor.
• Campul creat impartiti-l printr-o carare transversala si prindeti cu clame parul portiunii din fata si din
laterale. (fig.2)
Ondulati portiunile separate, mai intai cu bigudiuri subtiri de ondulari permanente, apoi prodresiv cu
bigudiuri mai mari. Plecand din crestet, luati bigudiuri de volum din ce in ce mai mari. Daca parul cefei
trebuie sa ramana neted, nu va fi pus pe bigudiuri.
Fig2 fig.3
Stabilirea perioadei de acţionare
Luaţi ca punct de plecare timpul prevăzut în indicaţiile de utilizare. Timpul indicat nu trebuie în nici
un caz să fie depăşit. Verificaţi dacă bigudiurile mai stau corect şi dacă este necesar tamponaţi cu şerveţele
picăturile de preparat scurse.
Scoaterea bigudiurilor, fixarea intermediară şi fixarea finală
a) Scoateţi bigudiurile de pe o parte din păr, cu atenţie şi uşor. Ondularea părului trebuie să fie păstrată.
Pe fiecare porţiune eliberată de bigudiuri, puneţi puţin din preparatul de fixare rămas. Indepărtaţi
totodată, simultan cu bigudiurile şi foiţa de hârtie.
b) Lăsaţi ca preparatul să-şi facă din nou efectul, conform instrucţiunilor de utilizare.
c) Dacă este cazul, ştergeţi picăturile de preparat scurse pe faţa ori pe gâtul clientei.
Clătirea preparatuiui de fixare şi tratamentul final
a) Incepeţi clătirea cu zona delimitată de mână dv., îndreptând duşul spre zona din spate a capului.
b) Clatiti temeinic tot parul. Actionati cu mana libera de-a lungul firelor de par pentru ca preparatul de
fixare sa fie bine indepartat.
c) Eliminati apa ramasa, prin apasarea cu un prosop plusat.
d) Pentru tratamentul final folositi un preparat adecvat, conform instructiunilor de utilizare.
CAP. 8 VOPSITUL
Există foarte multe motive pentru care un client alege să îşi coloreze părul – pentru a-şi
acoperi firele albe, pentru a pune în valoare o coafură existentă sau pur şi simplu pentru că doreşte o
schimbare a imaginii
Echiparea clientului
Cel mai indicat este să acoperiţi clientul cu o robă cauciucată sau din plastic pentru a proteja
hainele clientului de substanţele folosite. Majoritatea saloanelor folosesc de asemenea prosoape,
pelerine şi şerveţele amplasate în jurul gâtului clientului.
Dacă folosiţi culori foarte închise sau clientul are pielea sensibilă, se poate să aveţi nevoie
de o cremă de protecţie în jurul liniei părului.
Pregătirea proprie
Purtaţi tot timpul mănuşi şi şorţ când folosiţi produse de colorare sau decolorare pentru a vă
proteja mâinile de răni şi iritaţii şi pentru a vă proteja hainele de pete.
Verificaţi textura şi porozitatea părului. Reţineţi că părul cu o textură aspră se va colora mai
greu, iar părul care este poros neuniform va absorbi culoarea inegal. Faceţi un test prin tăierea unei
şuviţe de păr dacă nu sunteţi siguri de rezultat.
Fişele de date
Mai multe informaţii sunt necesare pentru colorarea sau decolorarea părului unui client, aşa
că nu uitaşi să completaţi fişa imediat, notând toate detaliile. Cum multe saloane au computere în
care sunt trecute informaţii despre clienţi, se poate utiliza şi această formă de înregistrare a datelor.
Prin colorarea parului se intelege schimbarea culorii naturale a firului de par prin „agatarea”
de pigmenti chimici de pigmentii naturali ai firului de par. Aceasta operatie se realizeaza prin
combinarea oxidantilor cu pigmentii chimici din tubul de vopsea si aplicarea acestui amestec pe
suvitele de par.
Culori temporare
Culorile temporare sunt foarte cunoscute pentru că ele creează o schimbare instantă, se
aplică rapid şi sunt uşor de îndepărtat dacă clientul nu este satisfăcut de rezultat.
Acestea sunt utile pentru a adăuga nuanţe mai puternice culorii naturale, de ex: auriu,
cenuşiu etc.
Câteodată, părul alb natural sau părul decolorat arată gălbui şi poate fi neutralizat prin
nuanţe argintii.
Totuşi, adăugarea unor nuanţe gri poate fi dificilă, reţineţi că părul gri este alcătuit dintr-un
amestec de păr alb şi culoare naturală. Unele culori produc nuanţe calde, cum ar fi portocaliu sau
roşu, ceea ce nu este de dorit.
Culorile temporare pot fi utilizate pentru a închide la nuanţă părul natural sau colorat
artificial.
Moleculele de pigment ale culorilor temporare sunt prea mari pentru a putea penetra
suprafaţa părului, astfel încât ele îmbracă firul de păr doar la exterior. De aceea se îndepărtează atât
de uşor.
Totuşi, părul care este poros neuniform va căpăta întotdeauna o culoare inegală. Solzii
cuticulelor sunt umflaţi şi deschişi în cazul părului poros, astfel încât moleculele de culoare se vor
menţine între solzi şi nu se vor îndepărta la spălare.
Culori semi-permanente
Sunt utile în a acoperi mici suprafeţe de păr alb sau gri, dar nu sunt destul de puternice
pentru a acoperi suprafeţe prea mari de păr alb.
Moleculele de pigmenţi ale acestor culori semi-permanente sunt mai mici decât cele ale
culorilor temporare, astfel încât pot penetra în cortexul părului. Totuşi, se îndepărtează mai greu la
spălat şi durează mai mult decât culorile temporare.
Părul care este poros neuniform va primi culoare semi-permanentă inegal. Solzii cuticulelor
sunt umflaţi şi deschişi, iar moleculele ajung mai adânc în cortex în partea poroasă a părului, dar în
timpul clătirii, părţile netede ale părului îţi pierd culoarea, iar rezultatul este un păr pătat.
Culori cvasi-permanente
Unele dintre cele mai noi culori semi-permanente durează până la 15 spălări pentru că
acestea conţin un ingredient numit „para”. Pentru acestea, clientul trebuie să îţi facă un test al
pielii. Aceste culori sunt diferite pentru că sunt amestecate cu un peroxid de hidrogen slab şi sunt
cunoscute sub denumirea de culori cvasi-permanente. Ele acoperă mai bine părul alb şi oferă un
luciu excelent, însă vor apărea diferenţe de culoare la creşterea părului.
Culori permanente
Cea mai cunoscută este henna, care oferă nuanţe de cupru şi roşu părului care acţionează
îmbrăcând firul de păr pe exterior.
Vopsele metalice
Vopsele sintetice
Aceste vopsele permanente sunt cunoscute sub numele de vopsele de oxidare pentru că sunt
amestecate întotdeauna cu peroxid de hidrogen.
Pentru a realiza colorarea parului trebuie sa cunoastem culoarea naturala a parului clientei.
Aceasta o putem determina prin compararea bazei naturale a clientei cu mostrele de suvite.
1-negru
3-saten inchis
4-saten
7-blond
1. cendre (albastru)
2. irise
3.auriu
4. aramiu
5. acajou
6. rosu
7.verde
Nuante calde: 3, 4, 5, 6
Pentru deschiderea parului se amesteca crema Majirel 50ml cu oxidant crema 75ml.
-prima cifra reprezinta inaltimea tonului nuantei, iar dupa punct se afla reflexele. Prima cifra
dupa punct este reflex principal iar a doua cifra este reflex secundar.
Luo color
Hi.Richesse
Decolorare: Platinium
Platifiz Precision
Platine SOB3 Precision
De retinut: daca clienta are parul vopsit si doreste o nuanta mai deschisa, aceasta o putem
obtine doar prin decolorare +colorare.
- Daca in aceasta perioada constatati reactii anormale, cum ar fi mancarime, inrosire sau
umflaturi in zonele testate sau in jurul lor, nu aplicati vopseaua.
• Tatuaj cu hena neagra: daca clienta a facut, chiar si o singura data, un asemenea tatuaj,
exista riscul de a fi devenit alergica fara sa o stie. Nu aplicati acest produs inainte de a efectua un
test de alergie cutanata, cu 48 ore inaintea aplicarii.
• Nu utilizati daca: - clienta dvs. a reactionat deja la un produs se colorare.
-clienta dvs are pielea capului iritata sau deteriorata.
• in caz de reactii adverse in timpul aplicarii, cum ar fi: senzatie de intepaturi intense,
iritatii, pete, senzatii de arsura la nivelul pielii capului, clatiti imediat si incetati procedura. In cazul
in care apar tulburari respiratorii, solicitati imediat asistenta medicala. Inainte de a face o re-
vopsire, recomandati clientei sa consulte medicul.
• Utilizati manusi de unica folosinta in timpul prepararii, aplicarii si clatirii produsului.
• Utilizati numai oxidantii si cremele recomandate
• Respectati proportiile indicate
• Respectati timpii de pauza
• Clatiti bine parul dupa aplicare
• Evitati contactul produsului cu pielea si ochii, nu folositi vopseaua pentru gene si
sprancene. Nerespectarea acestor sfaturi poate duce la orbire.
• Daca produsul a intrat in contact cu ochii, clatiti imediat. In cazul lentilelor de contact,
indepartati-le inainte de a clati din abundenta.
• Este de preferat sa preparati si sa aplicati amestecul intr-un loc foarte bine aerisit.
• Pentru toate intrebarile legate de sensibilitatea clientelor dvs, recomandati-le sa consulte
un medic.
• Nu folositi in apropierea copiilor. Nu folositi produsele pe copii.
• Nu folositi daca parul a fost colorat cu hena sau cu vopsea progresiva
• Nu utilizati pe barba sau mustata, folositi exclusiv pentru par
• Nu inhalati sau ingerati
• Asteptati 15 zile dupa permanent sau alte procedee de coafare cu caracter permanent,
pentru a aplica produsul de colorare.
Pasii de stabilire a culorii:
+ = + =
+ = =
+
patru reguli de baza
HAPPY HOUR
patru reguli de baza
Vrei sa… 5N
• Deschizi?
• Inchizi?
• Pastrezi nivelul existent?
HAPPY HOUR
patru reguli de baza
Vrei sa…
neutralizezi sau sa evidentiezi fondul
de decolorare?
HAPPY HOUR
patru reguli de baza
HAPPY HOUR
amestec si timp de actionare
HAPPY HOUR
model workshop 2: colorarea parului alb
HAPPY HOUR
Wysokości tonu, podkłady rozjaśniające i ich neutralizacja
Fond de
decolorare
Very pale Pale yellow Yellow Gold Light Orange Orange Dark Orange Red Orange Red Red brown Dark red
yellow brown
Nivelul bazei
naturale 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
Descrierea
nivelului bazeiExtra lightest Lightest light Very light Light Blond Medium Dark blond Light brown Medium Dark brown Black Blue black
naturale light blond blond blond Blond Brown
Pentru a
neutraliza
folositi
Noţiuni de igienă
Cuprins
Bibliografie
Capitolul I – Notiuni generale
Actul normativ care aproba Normele de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala este
Ordinul nr. 1136/27 iunie 2007 al ministrului sanatatii publice, publicat in Monitorul Oficial, partea I, nr.
484/19 iulie 2007, cu intrare in vigoare la 60 de zile de la publicare.
3. procedurile de lucru aferente fiecarei categorii de servicii: tratament si machiaj cosmetic, epilare,
manichiura si pedichiura, coafura, frizerie, barbierit.
3. client - persoana care solicita servicii de tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si
epilare, de frizerie, coafura, barbierit;
5. barbierit - procedeu de indepartare a parului de pe fata si gat cu ajutorul unui instrument sau
obiect taios;
8. data de minima durabilitate - data pana la care un produs cosmetic, depozitat in conditii
corespunzatoare, continua sa isi indeplineasca functiunile initiale fara sa pericliteze sanatatea umana,
atunci cand este folosit in conditii normale sau rational previzibile de folosire;
9. eticheta - orice material scris care contine elemente de identificare a produsului si, dupa caz,
instructiuni de utilizare pentru consumator;
10. ambalaj primar - material care vine in contact direct cu produsul cosmetic, folosit la
mentinerea caracteristicilor prescrise ale produsului pe toata perioada de valabilitate;
12. perioada dupa deschidere - perioada de timp in care un produs cosmetic finit poate fi folosit in
siguranta, calculata din momentul primei deschideri a ambalajului primar si inceperii utilizarii produsului.
13. curatare – etapa preliminara obligatorie, permanenta si sistematica in cadrul oricarei activitati
sau proceduri de indepartare a murdariei (materie organica si anorganica) de pe suprafete (inclusiv
tegumente) sau obiecte, prin operatiuni mecanice sau manuale, utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici,
care se efectueaza in cabinetele (unitatile) de infrumusetare corporala de orice tip, astfel incat activitatea
sa se desfasoare in conditii optime de securitate;
15. substanta activa – o substanta sau un microorganism, inclusiv un virus sau o ciuperca (fung), ce
are o actiune generala sau specifica asupra ori impotriva organismelor daunatoare;
17. antiseptic – produsul care previne sau impiedica multiplicarea ori inhiba activitatea
microorganismelor; aceasta activitate se realizeaza fie prin inhibarea dezvoltarii, fie prin distrugerea lor,
pentru prevenirea sau limitarea infectiei la nivelul tesuturilor;
18. sterilizare – operatiunea prin care sunt eliminate sau omorate microorganismele, inclusiv cele
aflate in stare vegetativa, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operatiuni fiind starea de
sterilitate.
Capitolul III – Normele de igiena pentru
spatiile in care se desfasoara serviciile
Destinatia spatiilor
I. Cabinetul trebuie sa aiba incinte separate pentru fiecare dintre urmatoarele activitati:
6. desfasurarea procedurilor;
II. Pentru urmatoarele activitati trebuie sa existe incinte separate prin usi:
b) pedichiura, manichiura;
c) coafura, manichiura;
2.2. Peretii, podelele si tavanele din fiecare camera trebuie sa fie bine intretinute, netede, lavabile,
confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, iar culorile acestor
suprafete trebuie sa fie deschise; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face prin aspirare.
2.3. Incintele trebuie sa fie adecvat luminate cu lumina artificiala si naturala, sa fie bine ventilate,
pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
2.4. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu grup sanitar, intretinut corespunzator din punct de vedere
igienico-sanitar si bine ventilat.
2.5. Este obligatoriu sa existe chiuveta pentru spalarea materialelor rezultate ca urmare a
efectuarii procedurilor, precum si chiuveta separata pentru spalarea si dezinfectia mainilor, situata in
camera de desfasurare a procedurii. Se asigura obligatoriu apa potabila curenta rece si calda, in cantitati
suficiente, sapun antibacterian, periuta de unghii si prosop de hartie de unica folosinta sau dispozitive
pentru uscarea mainilor.
2.6. Numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, in functie de
numarul de operatori si clienti ai unitatii.
2.7. Toate suprafetele trebuie mentinute in perfecta stare de curatenie si intretinere. Suprafetele
pe care se desfasoara tratamentele sau cele aflate in zona de sterilizare trebuie sa fie confectionate din
materiale neporoase, neabsorbante.
2.8. Este obligatorie afisarea la loc vizibil a interdictiilor privind fumatul, consumul de bauturi
alcoolice, de substante stupefiante, precum si accesul animalelor in cabinet;
2.10. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu trusa sanitara de prim ajutor, usor accesibila, conform
prevederilor legale in vigoare.
a) in cabinet trebuie sa existe spatii special destinate depozitarii produselor si ustensilelor aflate in
stoc precum si aflate in rulaj, pentru pregatirea activitatii propriu-zise sau folosite in procesul de efectuare
a curatarii;
trebuie sa existe chiuveta cu apa potabila rece si calda, dotata pentru igiena personalului
care efectueaza curatarea, conform prevederilor legislatiei in vigoare;
trebuie sa existe chiuveta sau bazin cu apa potabila, pentru dezinfectia si spalarea
ustensilelor folosite la efectuarea curatarii;
dezinfectia, spalarea si uscarea materialului moale folosit la curatare se pot face utilizandu-
se masini de spalat cu uscator sau masini de spalat si uscatoare (functie de caz);
trebuie sa existe suport uscator pentru manusile de menaj, mopurile, periile si alte
ustensile;
trebuie sa existe pubela si saci colectori de unica folosinta pentru deseuri, conform
legislatiei in vigoare.
6. Intretinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curatarii se face zilnic, dupa fiecare
operatiune de curatare si la sfarsitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spala, se curata, se dezinfecteaza
si se usuca. Curatarea si dezinfectia ustensilelor complexe se efectueaza in functie de recomandarile
producatorului.
9. Dezinfectia este procedura care se aplica numai dupa curatare si se realizeaza cu produse si
substante chimice autorizate/inregistrate, conform prevederilor legale in vigoare.
13. Pentru curatare si dezinfectare se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform
prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu
modificarile ulterioare.
14. Solutiile de lucru ale produselor biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si
se utilizeaza conform instructiunilor producatorului.
15. Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite
pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile
de lucru au fost preparate.
16. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si
pulverizat cu un produs biocid.
17. Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curatare, dezinfectie si sterilizare se face
dupa cum urmeaza:
Materiale necritice
Suprafete inerte, cum ar fi: Curatare Spalare cu solutie de
pavimente pereti, mobilier detergent pentru
etc. indepartarea prafului si murdariei, urmata de
clatire cu apa calda
Suprafete inerte, cum ar fi: Dezinfectie de nivel Stergere, respectandu-se timpul si
chiuveta, W.C. suprafetele scazut sau cu un concentratia conform instructiunilor
de lucru, pat de lucru etc. produs detergent producatorului, apoi clatire
dezinfectant
Material moale, cum ar fi: Dezinfectie de nivel Spalare la masini automate cu ciclu termic de
prosoape, cearceafuri etc. scazut dezinfectie si
fierbere sau la o firma specializata, in baza
unui contract
Uscarea se face in camere special amenajate
sau in
uscatoarele masinilor de spalat
Spatule din plastic sau Dezinfectie de nivel Spalare, urmata de imersie completa in
metal, tavitele, ustensilele scazut cu un produs produsul biocid, apoi clatire cu apa
care intra in contact cu detergent -
pielea intacta, par sau unghii dezinfectant
ori cu substante de lucru.
Materiale semicritice
Orice suprafata inerta sau Dezinfectie de nivel Stergere sau imersie completa in produsul
material moale care a fost intermediar
stropit cu sange sau alte
biocid, urmata de spalare, apoi clatire cu apa
fluide corporale
Pilele de unghii refolosibile, Dezinfectie de nivel Stergere sau imersie completa in produsul
pensetele, vasele pentru intermediar biocid, apoi clatire
manichiura, caditele pentru
pedichiura, perii de unghii
lavoare pentru spalat parul
etc.
Orice articol care vine in Dezinfectie de nivel Spalare urmata de imersie in produsul biocid,
contact cu mucoasele inalt apoi clatire
intacte sau cu pielea lezata
ori care sustine un articol
steril
Materiale critice
Articolele taioase si Sterilizare prin Conform prevederilor legale in vigoare si ale
intepatoare care patrund metode fizice sau art. 5 din anexa nr. 1 la ordin
adanc in piele, refolosibile chimice
Capitolul V – Norme tehnice privind
sterilizarea
3. Serviciul de sterilizare din cabinete trebuie sa fie amenajat intr-un spatiu special destinat.
data sterilizarii;
12. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in
decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-
se pentru instrumentarul nou presterilizat.
14. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si
sterilizarea disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:
− date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);
16. Se elaboreaza instructiuni tehnice specifice privind exploatarea aparatelor, precum si masurile ce
trebuie luate in caz de avarii, intreruperi sau dereglari si se afiseaza la fiecare loc de munca.
2. Spatiul de depozitare trebuie sa existe in fiecare cabinet (unitate). In situatia in care nu a fost
prevazut in proiect un spatiu pentru depozitare temporara, se va construi sau se va amenaja
ulterior.
• uscarea se face cu prosoape sau servete de unica folosinta sau prin folosirea unui aparat de uscare
a mainilor; este interzisa folosirea prosoapelor textile de multifolosinta;
• dezinfectia mainilor se face prin spalare sau frecare, utilizandu-se un produs biocid, destinat
dezinfectiei mainilor.
Intermediar - dezinfectia igienica a mainilor - dupa orice contact accidental cu sangele sau cu alte
prin frecare lichide biologice
6. Igiena mainilor este obligatorie in urmatoarele situatii, respectandu-se conditiile prevazute la pct. 2
de mai sus:
8. In situatia in care operatorul/esteticianul prezinta la nivelul mainilor leziuni, iritatii sau orice alta
afectiune dermatologica, se interzice practicarea procedurii pana la vindecarea acestora.
10. Personalul angajat are obligatia de a efectua controale medicale la angajare si controale periodice,
conform prevederilor legislatiei in vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor
controale medicale se pun la dispozitia inspectorilor sanitari, in timpul actiunilor de inspectie.
11. Personalul angajat trebuie sa cunoasca toate reglementarile domeniului sau de activitate si sa
demonstreze competenta in folosirea materialelor si a procedurilor, in conformitate cu
responsabilitatile atribuite, astfel incat sa previna orice pericol pentru sanatate.
12. Pentru acordarea primului ajutor in caz de accidente, angajatii trebuie sa aiba la dispozitie trusa de
prim ajutor, facilitati si personal instruit pentru acordarea primului ajutor.
Capitolul VIII – Norme specifice referitoare
la coafura, frizerie si barbierit
1. Toate echipamentele si instrumentele folosite trebuie mentinute in buna stare de functionare, iar
modul de utilizare trebuie sa respecte instructiunile producatorului.
2. Partile din echipament care se pot contamina trebuie curatate si/sau dezinfectate zilnic, dupa
necesitate, si acoperite cu hartie, care se va schimba periodic.
5. Echipamentul, instrumentarul si materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din
urmatoarele categorii:
a) articole taioase si intepatoare care patrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate si lame de ras
refolosibile, bricege, foarfeci de tuns si de filat etc.; dupa folosirea la un singur client, articolele de
unica folosinta se arunca, iar cele de multifolosinta se sterilizeaza fizic sau chimic, conform
prevederilor legale in vigoare;
b) articole care vin in contact cu mucoasele, cu pielea lezata sau cu obiectele care sustin articolele
sterile, precum si pensulele de ras, casoletele; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica
folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel inalt
sau se sterilizeaza conform prevederilor capitolului IV, pct.17 si capitolului V ;
c) articole care vin in contact cu pielea intacta si parul, fara sa aiba contact cu mucoasele, cum sunt
bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; dupa folosirea la un singur client,
articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin
dezinfectie de nivel scazut sau cu un produs detergent - dezinfectant.
5. Este interzisa folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sangerarea.
• inainte de inceperea tratamentului de infrumusetare, zona respectiva de piele sau unghie trebuie
evaluata;
• daca clientul prezinta in zona care urmeaza a fi tratata leziuni deschise, infectii, inflamatii sau boli
dermatologice, tratamentul trebuie amanat.
PRECIZARE :
• Ghidul nu este parte a cadrului legislativ, ci reprezinta un instrument de asistenta concreta si
sistematizata a celor implicati in procesul de organizare, conducere si executie a activitatilor din
domeniu, in vederea identificarii si indeplinirii obligatiilor privind normele de igiena pentru
cabinetele de infrumusetare corporala ;
• Se recomanda completarea informatiilor cuprinse in ghid prin studierea reglementarilor
mentionate in Bibliografia anexata acestuia.
Bibliografie
► Ordin nr. 1136/27/06/2007 privind aprobarea Normelor de igiena pentru cabinetele de infrumusetare
corporala - publicat in M.O. nr.484/19.07.2007
► Ordin nr. 261/06.02.2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si
sterilizarea in unitatile sanitare - publicat in M.O. nr.128/21.02.2007
► Ordin nr. 840/14.05.2007 pentru modificarea si completarea Normelor tehnice privind curatarea,
dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, aprobate prin Ordinul ministrului sanatatii publice nr.
261/2007 - publicat in M.O. nr. 350/23.05.2007
► Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, republicata in M.O. nr. 91/27.01.2005
► Ordin nr. 219/01.04.2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate
din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind
deseurile rezultate din activitatile medicale - publicat in M.O. nr.386/06.06.2002
Art. 1 Se aproba Normele de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala, prevazute in anexele nr.
1-3 care fac parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2 Autoritatea de sanatate publica din Ministerul Sanatatii Publice si Inspectia sanitara de stat din cadrul
Ministerului Sanatatii Publice, autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti,
inspectiile sanitare de stat judetene si a municipiului Bucuresti, ministerele si institutiile cu retea sanitara
proprie, unitatile publice si private din domeniu vor duce la indeplinire dispozitiile prezentului ordin.
Art. 3 La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga art. 78-83 din Ordinul ministrului sanatatii nr.
536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 3 iulie 1997, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.
Art. 4 Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si intra in vigoare in termen de
60 de zile de la publicare.
b) operator = persoana care este instruita si executa operatiunile de piercing, tatuaj, in conditiile legii;
d) client = persoana care solicita servicii de piercing, tatuaj, micropigmentare, de tratament si machiaj
cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura, barbierit;
h) micropigmentare = procedura asemanatoare din punct de vedere tehnic cu cea folosita in aplicarea
tatuajului, de introducere a unui pigment sau colorant in stratul dermic al pielii, folosita pentru machiaj
semipermanent, cum ar fi conturul buzelor si al ochilor. Micropigmentarea dureaza mai multi ani, dar nu
este permanenta;
i) tatuare = practica de imprimare a unui insemn sau a unei figuri pe pielea umana prin impunsaturi si de
introducere a unui pigment, cu carater permanent;
j) epilare = proces prin care se indeparteaza temporar sau definitiv parul nedorit din diferite zone ale
corpului;
k) machiaj = aplicare temporara a unui produs cosmetic care are aceasta functie, pe zona fetei, gatului si
bustului;
l) tratament cosmetic = procedura de curatare, masaj si ingrijire a pielii de un anumit tip al tenului sau
avand o anumita afectiune;
o) aplicarea unghiilor artificiale = modalitate de extensie a unghiilor naturale cu ajutorul diferitelor produse
si tehnici;
p) barbierit = procedeu de indepartare a parului de pe fata si gat cu ajutorul unui instrument sau obiect
taios;
r) anestezice = medicamente prin administrarea carora este diminuata sau suprimata sensibilitatea la
durere;
s) timp de vindecare = timpul necesar vindecarii canalului in care a fost inserata bijuteria sau a zonei in care
s-a efectuat tatuajul, dupa lezarea tesutului.
Art. 2
(1) Cabinetul trebuie sa aiba incinte separate pentru fiecare dintre urmatoarele activitati:
a) accesul, inregistrarea si asteptarea clientilor;
b) desfasurarea procedurilor;
c) pastrarea echipamentului, instrumentarului si a articolelor curate, dezinfectate si sterile, in dulapuri
separate si inchise, in spatii lipsite de praf si umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor si materialelor utilizate pentru curatenie.
(2) Se accepta amenajarea cel putin a unui spatiu pentru curatarea, dezinfectia, sterilizarea
instrumentarului si a materialelor refolosibile, in camera de desfasurare a procedurilor.
(3) Peretii, podelele si tavanele din fiecare camera trebuie sa fie bine intretinute, netede, lavabile,
confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, iar culorile acestor
suprafete trebuie sa fie deschise; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face prin aspirare.
(4) Incintele trebuie sa fie adecvat luminate cu lumina artificiala si naturala.
(5) Incintele trebuie sa fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
(6) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu grup sanitar, intretinut corespunzator din punct de vedere igienico-
sanitar si bine ventilat.
(7) Este obligatoriu sa existe chiuveta pentru spalarea materialelor rezultate ca urmare a efectuarii
procedurilor, precum si chiuveta separata pentru spalarea si dezinfectia mainilor, situata in camera de
desfasurare a procedurii. Se asigura obligatoriu apa potabila curenta rece si calda, in cantitati suficiente,
sapun antibacterian, periuta de unghii si prosop de hartie de unica folosinta sau dispozitive pentru uscarea
mainilor.
(8) Numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, in functie de numarul de
operatori si clienti ai unitatii.
(9) Toate suprafetele trebuie mentinute in perfecta stare de curatenie si intretinere. Suprafetele pe care se
desfasoara tratamentele sau cele aflate in zona de sterilizare trebuie sa fie confectionate din materiale
neporoase, neabsorbante.
(10) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase,
precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori de unica folosinta;
colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform prevederilor legale in
vigoare.
(11) Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare a
reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi curatate cand este
necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.
(12) Dezinsectia periodica se va face la 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de maximum 6
luni sau ori de cate ori este nevoie; intre operatiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsectie si
deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor.
(13) Se interzic fumatul, consumul de bauturi alcoolice, de substante stupefiante, precum si accesul
animalelor in cabinet; este obligatorie afisarea acestor interdictii la loc vizibil.
(14) La amenajarea cabinetului este obligatoriu sa se ia masuri de protectie a locatiei impotriva insectelor si
rozatoarelor.
(15) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu trusa sanitara de prim ajutor, usor accesibila, conform prevederilor
legale in vigoare.
Art. 3
Asigurarea igienei mainilor operatorului/esteticianului se face respectandu-se urmatoarele reguli:
a) spalarea mainilor se face cu sapun antibacterian si apa curenta potabila;
b) uscarea se face cu prosoape sau servete de unica folosinta sau prin folosirea unui aparat de uscare a
mainilor; este interzisa folosirea prosoapelor textile de multifolosinta;
c) dezinfectia mainilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfectiei mainilor.
Art. 4
(1) Igiena mainilor este obligatorie in urmatoarele situatii, respectandu-se conditiile prevazute la art. 3:
a) inainte si dupa efectuarea procedurii;
b) cand se contamineaza accidental cu sange, fluide corporale sau secretii;
c) dupa indepartarea manusilor de protectie;
d) dupa folosirea toaletei;
e) inainte si dupa servirea mesei;
f) dupa efectuarea unor operatiuni care duc la contaminarea mainilor.
(2) Unghiile operatorului vor fi taiate scurt si curate.
(3) In situatia in care operatorul/esteticianul prezinta la nivelul mainilor leziuni, iritatii sau orice alta
afectiune dermatologica, se interzice practicarea procedurii pana la vindecarea acestora.
Art. 5
(1) Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se aplica dispozitiile Ordinului ministrului
sanatatii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si
sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 21 februarie
2007, cu modificarile ulterioare.
(2) Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau
sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarile producatorului.
(3) Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un singur
client.
(4) Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat dupa
ce au fost folosite la un client.
(5) Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre producatorul aparatului utilizat in
acest scop, trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
(6) Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca sterilizarea
se efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin urmatoarele
documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
(7) Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005
privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile ulterioare.
(8) Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se
utilizeaza conform instructiunilor producatorului.
(9) Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite pentru
dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile de
lucru au fost preparate.
(10) Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat cu un
produs biocid.
(11) Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate
pentru sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie
inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu
instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si
depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este obligatorie
afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in locul/camera de pastrare a obiectelor si
echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
(12) Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se
indicatorii chimici sau biologici.
(13) Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se inregistreaza
si trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
(14) Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate conform
prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de
catre persoana responsabila.
(15) Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.
(16) Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in
decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se pentru
instrumentarul presterilizat.
(17) Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul inspectiei ca
procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim.
(18) Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de producator in
care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si mentinere a sterilitatii.
Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie. Persoanele responsabile cu
depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunile producatorului de
mentinere a sterilitatii.
(19) Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea
disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.
(20) Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori de cate ori
este necesar, de catre personal calificat.
(21) Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza separat, se depoziteaza, se
transporta si se neutralizeaza, in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr.
219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile
medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate
din activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.
Art. 6
Controlul substantelor si al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) anumite substante si preparate chimice periculoase folosite in practica curenta trebuie sa fie insotite de
fisa de siguranta a produsului, eliberata de catre producator, in conformitate cu prevederile Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si
preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2001, cu modificarile si
completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu modificarile ulterioare; fisa de siguranta
trebuie inmanata beneficiarului inainte sau odata cu prima livrare a substantei sau preparatului chimic
respectiv;
b) personalul care manipuleaza astfel de substante sau preparate chimice periculoase trebuie sa fie instruit
si sa semneze fisa de instruire pentru protectia muncii, in conformitate cu prevederile legale in vigoare;
c) substantele si preparatele chimice si cosmetice trebuie sa fie folosite in conformitate cu instructiunile
producatorului, in conditiile legii.
Art. 7
Este interzisa folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sangerarea.
Art. 8
Inainte de inceperea tratamentului se efectueaza evaluarea starii pielii, cu respectarea urmatoarelor
conditii:
a) inainte de inceperea tratamentului de infrumusetare, zona respectiva de piele sau unghie trebuie
evaluata;
b) daca clientul prezinta in zona care urmeaza a fi tratata leziuni deschise, infectii, inflamatii sau boli
dermatologice, tratamentul trebuie amanat.
Art. 9
(1) Angajatorul trebuie sa asigure angajatilor sai cursuri periodice de instruire, conform reglementarilor
Ministerului Sanatatii Publice si Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, astfel incat prin activitatile
desfasurate de acestia sa nu fie afectata sanatatea lor si a clientilor.
(2) Personalul angajat are obligatia de a efectua controale medicale la angajare si controale periodice,
conform prevederilor legislatiei in vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale
medicale se pun la dispozitia inspectorilor sanitari, in timpul actiunilor de inspectie.
(3) Personalul angajat trebuie sa cunoasca toate reglementarile domeniului sau de activitate.
(4) Personalul angajat trebuie sa demonstreze competenta in folosirea materialelor si a procedurilor, in
conformitate cu responsabilitatile atribuite, astfel incat sa previna orice pericol pentru sanatate.
(5) Pentru acordarea primului ajutor in caz de accidente, angajatii trebuie sa aiba la dispozitie trusa de prim
ajutor, facilitati si personal instruit pentru acordarea primului ajutor.
ANEXA Nr. 3 - NORME DE IGIENA pentru serviciile din cabinetele de
tratament si machiaj cosmetic, epilare, manichiura, pedichiura,
coafura, frizerie si barbierit
Art. 1
(1) Spatiile de desfasurare a activitatii trebuie sa respecte prevederile art. 2 din anexa nr. 1 la ordin.
(2) Pentru urmatoarele activitati trebuie sa existe incinte separate prin usi:
a) epilare, tratament si machiaj cosmetic;
b) pedichiura, manichiura;
c) coafura, manichiura;
d) frizerie, barbierit, manichiura.
(3) Daca in cabinet se desfasoara doar activitati de coafura si/sau frizerie, inclusiv barbierit si manichiura,
incinta pentru accesul, receptia si asteptarea publicului este optionala.
(4) Temperatura de lucru trebuie sa fie confortabila si sa nu se situeze sub 20°C.
Art. 2
(1) Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curatare, dezinfectie si sterilizare se face dupa
cum urmeaza:
Materiale necritice
Material moale, cum ar fi: Dezinfectie de nivel Spalare la masini automate cu ciclu
prosoape, cearceafuri etc. scazut termic de dezinfectie
si fierbere sau la o firma specializata, in
baza unui contract
Uscarea se face in camere special
amenajate sau in
uscatoarele masinilor de spalat
Spatule din plastic sau metal, Dezinfectie de nivel Spalare, urmata de imersie completa in
tavitele, ustensilele care intra in scazut cu un produs produsul biocid, apoi clatire cu apa
contact cu pielea intacta, par sau detergent - dezinfectant
unghii ori cu substante de lucru.
Materiale semicritice
Orice suprafata inerta sau Dezinfectie de nivel Stergere sau imersie completa in
material moale care a fost stropit intermediar produsul biocid, urmata de spalare,
cu sange sau alte fluide corporale apoi clatire cu apa
Orice articol care vine in contact Dezinfectie de nivel Spalare urmata de imersie in produsul
cu mucoasele intacte sau cu pielea inalt biocid, apoi clatire
lezata ori care sustine un articol
steril
Materiale critice
Articolele taioase si intepatoare Sterilizare prin metode Conform prevederilor legale in vigoare
care patrund adanc in piele, fizice sau chimice si ale art. 5 din anexa nr. 1 la ordin
refolosibile
(2) Canapeaua pentru tratamente cosmetice va fi acoperita cu o husa de unica folosinta, care se va schimba
dupa fiecare client, sau din material impermeabil, care se curata si se dezinfecteaza dupa fiecare sedinta cu
un produs detergent-dezinfectant.
Art. 3
(1) Toate produsele cosmetice utilizate trebuie sa respecte prevederile Legii nr. 178/2000 privind produsele
cosmetice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Toate produsele cosmetice trebuie pastrate in containere inchise si curate, etichetate corespunzator si
utilizate conform prevederilor legale in vigoare.
(3) Utilizarea unui preparat cosmetic pentru un client se face prin extragerea unei portiuni din containerul
preparatului respectiv pentru evitarea contaminarii produsului, iar repartitia acestuia se face folosindu-se
una dintre urmatoarele metode:
a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei portiuni de substanta din container;
b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi rasturnat;
c) folosirea portiunilor individualizate pentru o singura utilizare pentru a preveni contaminarea materialelor
in vrac.
(4) Produsele cosmetice se utilizeaza respectand termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.
Art. 4
Personalul trebuie sa poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisa,
confectionate special pentru a fi purtate in timpul executarii procedurilor.
Art. 14
Operatiunile de coafura, frizerie, barbierit se efectueaza respectandu-se urmatoarele:
1. Toate echipamentele si instrumentele folosite trebuie mentinute in buna stare de functionare, iar modul
de utilizare trebuie sa respecte instructiunile producatorului.
2. Partile din echipament care se pot contamina trebuie curatate si/sau dezinfectate zilnic, dupa necesitate,
si acoperite cu hartie, care se va schimba periodic.
3. Pensulele si casoletele pentru prepararea spumei de ras se curata si se dezinfecteaza dupa utilizarea
acestora la un singur client.
4. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri.
5. Echipamentul, instrumentarul si materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din
urmatoarele categorii:
a) articole taioase si intepatoare care patrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate si lame de ras
refolosibile, bricege, foarfeci de tuns si de filat etc.; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica
folosinta se arunca, iar cele de multifolosinta se sterilizeaza fizic sau chimic, conform prevederilor legale in
vigoare;
b) articole care vin in contact cu mucoasele, cu pielea lezata sau cu obiectele care sustin articolele sterile,
precum si pensulele de ras, casoletele; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se
arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel inalt sau se sterilizeaza
conform art. 2 alin. (1);
c) articole care vin in contact cu pielea intacta si parul, fara sa aiba contact cu mucoasele, cum sunt
bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; dupa folosirea la un singur client, articolele de
unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel scazut
sau cu un produs detergent-dezinfectant.
Legea nr 178/2000 privind produsele cosmetice, republicata in 2005
Modificari si completari
► Masti pentru fata (cu exceptia produselor care actioneaza ca abrazive superficiale ale pielii pe cale
chimica)
► Depilatoare
► Deodorante si antiperspirante
- nuantatoare si decolorante;
► Produse antirid.
Microbiologie
ANATOMIA CAPULUI SI A GATULUI
Problema care ne-a framantat dintotdeauna este insa urmatoarea: este frumusetea ceva superficial? Ei
bine, in ceea ce priveste aspectul fetei umane, stim cu certitudine urmatoarele lucruri: la suprafata, epidermul
este cel care inveleste si evidentiaza trasaturile fetei, dar in profunzime exista elementele osoase ale
masivului facial, sau viscerocraniul, care da forma generala a fetei, iar intre oase si tegument exista stratul
musculaturii faciale sau muschii mimicii. Fata umana este cea mai expresiva din regnul animal, iar
musculatura faciala este direct responsabila de manifestarea expresivitatii statice sau dinamice, fizionomia,
respectiv mimica.
Terminologie medicala:
medial = intern
lateral = extern
cranial = superior
caudal = inferior
ventral = anterior
dorsal = posterior
proximal = spre radacina
membrului
distal = spre extremitatea
membrului
Corpul uman este format din: cap, gat, trunchi si membre. Capul si gatul alcatuiesc impreuna
extremitatea cefalica a corpului.
Capul este alcatuit din doua parti:
una craniana, situata superior si posterior, corespunzatoare neurocraniului sau cutiei craniene
alta, reprezentata de fata, asezata anterior si inferior– viscerocraniul.
Gatul este partea corpului care leaga capul de trunchi. El are:
e) regiune posterioara sau nucala, alcatuita din vertebre, articulatii si muschi
f) regiune cervicala anterioara care contine muschii, fascii, osul hioid, dar si organe ale gatului:
laringe, trahee, esofag, tiroida, etc.
OASELE CAPULUI
Craniul este cadrul osos al capului care contine si protejeaza creierul si organele de simt. El da forma
capului si fetei, adaposteste dintii si ofera puncte de atasare muschilor. Are doua parti principale – craniul si
fata (neurocraniul si viscerocraniul).
Oasele craniului
Craniul este format din 8 oase: Occipital, frontal, etmoid, sfenoid, temporale (2), parietale (2). Oasele
centrale sunt nepereche, iar oasele laterale sunt pereche.
Denumire Nr Descriere
Occipital 1 Este situat in partea posterioara si inferioara a craniului. Inferior
prezinta o gaura mare (foramen magnum) prin care trece maduva
spinarii, si in lateral prezinta fete articulare pentru atlas (prima vertebra a
coloanei vertebrale)
Frontal 1 Formeaza fruntea si partea superioara a orbitelor.
Etmoid 1 Se afla in partea inferioara a frontalului si anterior sfenoidului,
intre cele doua orbite. Formeaza cavitatile nazale si partea interna a
orbitelor. Are forma cubica si are aspectul unui burete, prezentand multe
gauri.
Sfenoid 1 Este un os situat in interiorul craniului si are aspectul unui liliac cu
aripile intinse, avand un corp, si 4 aripi, 2 mari si 2 mici. Aripile mari se
unesc cu: frontalul, parietalele, occipitalul si etmoidul. Acest os contine
sinusuri pline cu aer, care comunica cu cavitatile nazale si adapostesc
epifiza.
Temporale 2 Formeaza partile laterale si ale craniului si partial partea
inferioara. Formeaza urechea medie si interna.
Parietale 2 Formeaza partile laterale ale craniului si prin unire, partea
superioara.
Oasele fetei
Oasele fetei sunt in numar de 14 si in general sunt perechi, cate unul de fiecare parte a fetei.
Denumire Nr Descriere
Maxilare 2 Se unesc in mijlocul fetei pentru a forma maxila. Formeaza
partea inferioara a orbitei, lateralele si peretii inferiori ai cavitatilor
nazale, si si adapostesc dintii superiori
Palatine 2 Se unesc la mijloc ca doua “L”-uri pentru a forma cerul gurii,
si o portiune din orbita
Lacrimale 2 Sunt situate pe peretele intern al orbitelor. Contin canalul
lacrimal.
Nazale 2 Formeaza partea osoasa a nasului.
Zigomatice 2 Cele doua oase care formeaza pometii. Arcurile zigomatice
sunt formate de oasele zigomatice si cele temporale.
Cornetele 2 Sunt doua oase curbate ca niste cornete situate pe pereti
nazale inferioare externi ai cavitatilor nazale. Aerul inhalat este rotit prin aceste
cornete, dandu-i astfel timp sa se incalzeasca inainte de a patrunde
in plamani.
Vomerul 1 Este un os situat in partea posterioara a septului nazal.
Mandibula 1 Este singurul os mobil al fetei. Are forma de potcoava si se
articuleaza cu oasele temporale prin articulatia temporo-
mandibulara. Partea centrala formeaza barbia si adaposteste dintii
inferiori.
Parul
Boli neinfecţioase
Boli infecţioase
Dacă îl suspectaţi una dintre următoarele boli ale scalpului, recomandaţi clientului să consulte un
medic.
Boală Descriere Cauză
Păduchi Contagios. Des întâlnit la Infestarea cu păduchi, care
copii. Paraziţi mici, gri, cu 6 depun ouă şi se hrănesc cu sânge
picioare, de 2mm, care înţeapă
scalpul şi se hrănesc cu sânge.
Femelele depun ouă care se
fixează pe firul de păr.
Scabie (râie) O erupţie care produce Un parazit al râiei care
mâncărimi. Apare ca nişte pete pătrunde în piele şi depune ouă
roşii şi se îngroapă în piele
Tinea capitis (vierme Foarte infecţioasă. Pete Ciupercă. Se ia prin contact
inelar) rozalii de pe suprafaţa scalpului direct cu perii, piepteni sau
se transformă în zone cu o prosoape.
scoarţă gri de unde părul se rupe
Impetigo (pustule Foarte infecţioasă. Beşici Bacterii care pătrund în
purulente) pe suprafaţa pielii care crapă şi pielea tăiată sau crăpată.
formează o crustă uscată şi
galbenă.
Sucosis barbae Pete mici şi galbene. O infecţie bacteriană a
Iritaţii şi inflamaţii ale pielii. zonelor cu păr ale feţei.
Herpes simplex Beşici umplute cu lichid O infecţie virală a pielii.
care apar pe şi în jurul buzelor.
Beşicile sunt iritate şi se umflă.
Foliculită Pustule mici şi galbene, Bacterii datorită scărpinatului
cu un fir de păr în mijloc. sau contactului cu o altă persoană
infectată.
Negi Umflături de culoarea Virus. Prin contact direct.
pielii Sunt infecţioşi doar dacă le-a fost
afectată integritatea.
Alopecia-caderea parului
Matreata
Matreata este o afectiune a pielii capului foarte comuna, pe care o experimenteaza aproape toti oamenii
la un moment dat din viata indiferent de sex sau etnie. Aceasta afecteaza nu doar scalpul dar si urechile,
sprincenele, interiorul narilor si pieptul. Matreata poate afecta zonele paroase ale corpului sau cele cu foarte
putin par. Alte denumiri ale matretii sunt dermatita seboreica sau seborea si istoric Pityriasis capitis.
Reprezinta descuamarea excesiva a pielii moarte de pe zonele paroase. Poate fi cauzata de expunerea
excesiva la caldura si frig. Descuamarea excesiva poate fi cauzata de dermatita seboreica, la persoanele cu
ten gras, de psoriazis, infectiile fungice sau excoriatii asociate cu infestarea cu paduchi. Este normal ca
celulele pielii sa moara si sa se descuameze. O cantitate mica de matreata este normala si comuna. Totusi
unele persoane experimenteaza o descuamare abundenta care poate fi acompaniata de roseata si iritatie. Cele
mai multe cazuri de matreata pot fi tratate simplu cu sampoane.
Seborea este o cauza frecventa de matreata excesiva la persoanele cu ten gras sau mixt. Cauza seboreei
este necunoscuta, desi o ciuperca care traieste frecvent pe scalp, Malassezia furfur poate juca un rol.
Seboreea afecteaza si fata, zona interscapulara si pieptul-zone cu multiple glande sebacee. Pe fata se prezinta
ca pete rosii si comedoame pe o zona grasa situata pe aripile nazale, frunte, barbie, jumatatea mediana a
obrajilor.
Sampoanele folosesc o combinatie de ingrediente pentru a controla matreata. Acidul salicilic inlatura
celulele pielii moarte de pe scalp si scad rata la care acestea sunt create. Zinc pyrithione omoara pityospora.
Doar cresterea folosirii de sampon va inlatura matreata. Samponarea regulata cu un antifungic poate reduce
recurenta.
Pentru matreata cauzata de seboree este indicata crema cu cortizon pentru fata si lotiunile pentru scalp cu
utilizare de doua ori pe zi. Cremele antifungice sunt frecvent eficiente deoarece reduc numarul de ciuperci
care traisc pe piele. Cremele contin clotrimazole si miconazole in concentratii de 1% si 2%. Acestea sunt
aplicate de doua ori pe zi.
Patogenia matretii
Pe masura ce stratul epidermic se innoieste continuu, celulele sunt impinse in afara si mor
descuamindu-se. La cei mai multi oameni acesti fulgi de piele sunt prea mici pentru a fi vizibili. Totusi
anumite conditii determina cresterea ratei de reinoire celulara mai ales pe scalp. Pentru persoanele cu
matreata celulele pielii se pot matura si elimina in 2-7 zile fata de durata de o luna la persoanele sanatoase.
Cauze si factori de risc pentru matreata
Cauza exacta a matretii este necunoscuta. Se includ in diferite combinatii producerea crescuta de
sebum a pielii, cresterea numarului de ciuperci ale pielii, transpiratia, expunerea la caldura sau frig, sistem
imunitar slab, afectiuni cronice, stress emotional sau mental.
Factorii de risc pentru matreata cuprind: afectiuni cronice, varsta tanara si cea mijlocie, pe masura ce
oamenii imbatranesc nu mai prezinta matreata, totusi pentru unele persoane problema poate dura toata viata,
barbatii prezinta mai frecvent matreata deoarece acestia au glande care produc sebum mai mari si datorita
influentei hormonale, tenul seboreic, dieta saraca in zinc, vitamina B sau unele tipuri de grasimi, o
componenta ereditara.
Sistemul imun deficitar poate determina matreata. Bacteriile nu determina matreata. Matreata nu este o
infectie fungica si nu este aceeasi entitate patologica cu tineea capitis. Matreata nu este contagioasa. Matreata
poate fi determinata sau agravata de igiena deficitara si samponarea rara. Sistemul imun poate juca un rol in
aparitia matretii. Desi matreata usoara este o conditie foarte comuna la majoritatea persoanelor cu un sistem
imun normal, matreata severa este mai intilnita in afectiunile cronice cum este Parkinson sau SIDA.
Matreata determinata de dermatita seboreica
Dermatita seboreica este o eczema care apare in anumite parti ale corpului cu sebum excesiv. Zonele
afectate cuprind scalpul, urechile, fata, pieptul si faldurile pielii, cum sunt zona inghinala, zona de sub sani,
zona axilara. Cauza seboreei este necunoscuta desi se considera a juca un rol important o ciuperca care
traieste pe piele-Malassezia furfur.
O manifestare comuna a seboreei care afecteaza capul este matreata. Pe fata aceasta se manifesta ca
pete rosii, inflamate, cu aspect uleios, dure pe aripile nazale, frunte, barbie, obraji si in spatele urechilor.
Seboreea scalpului nu determina pierderea permanenta a parului. Frecvent aceasta nu este foarte
pruriginoasa. Seboreea poate apare din copilarie, imediat dupa nastere si tine citeva luni. Poate afecta scalpul
sau sa produca pete rosii pe corp. Adultii de toate varstele pot dezvolta seboree mai ales pe scalp si fata.
Matreata prin dermatita de contact si psoriasis
Dermatita de contact sau sensibilitatea la produse de ingrijire a parului sau la fixative poate determina
un scalp eritematos, pruriginos si care se descuameaza. Samponarea prea frecventa sau folosirea a multor
produse de aranjare a parului poate irita scalpul determinind matreata.
Psoriazisul este o afectiune a pielii care determina acumularea de celule ale pielii moarte care formeaza
lambouri albe. Apare frecvent la genunchi, trunchi, dar poate afecta si scalpul.
Pentru cei mai multi tineri si adulti simptomele matretii sunt usor de remarcat: fulgi albi, uscati sau
grasi de piele moarta alba care cad pe umeri si git, sau persista in aglomerari pe scalp. Frecvent determina
prurit si eritemul zonelor afectate.
Exista un alt tip de matreata care afecteaza copii mici. Aceasta determina un scalp cu cruste, care se
descuameaza, comun nou-nascutilor, dar si in orice perioada a copilariei. Desi poate alarma parintii nu este
periculoasa si de obicei se vindeca singura cind copilul implineste 1 an.
Cele mai multe cazuri de matreata nu necesita control medical. Dar daca pruritul persista pentru cateva
saptamani, exista eritem, secretii dupa eliminarea crustelor este indicata o vizita la medic..
Leziuni dermatologice elementare
Pielea este organul cel mai expus al corpului omenesc deoarece vine în contact direct cu mediul
ambiant
a) Factorii fizici: microtraumatisme (zgârietura, înţepătură, arsură) care deschid calea de pătrundere a
factorilor biologici în organism.
b) Factorii chimici:
- sunt substanţe care produc microtraumatizarea pielii prin distrugerea stratului cornos al
epidermei şi astfel produc fenomene inflamatorii şi deschid poarta pentru intrarea factorilor
biologici în organismul uman;
- unele substanţe din compoziţia produselor utilizate repetat chiar în cantităţi mici, au acţiune
alergizantă şi produc inflamaţii, iritaţii, mâncărimi, etc.
c) Factorii biologici: virusuri, bacterii, fungi, paraziţi care produc infecţii. Rezistenţa (imunitatea)
organismului are un rol important în dezvoltarea acestor infecţii, un corp imunitate scăzută face
infecţii mult mai uşor şi mai greu de vindecat.
d) Măsuri de contracarare a acţiunii factorilor nocivi pentru piele, specifice salonului de estetică:
- Respectarea cu stricteţe a normelor de igienă;
- Respectarea cu stricteţe a normelor de curăţire, dezinfecţie şi sterilizare a instrumentelor,
materialelor şi lenjerie;
- Respectarea cu stricteţe a normelor de curăţenie şi dezinfecţie a suprafeţelor din salon;
- Efectuarea corectă a procedurilor specifice, eliminând posibilitatea de a traumatiza clientul
în orice fel;
- Realizarea examinării şi consilierii clientului cu atenţie, pentru a afla dacă suferă de
afecţiuni ale pielii, sau este alergic la anumite produse.
- Utilizarea unor produse de calitate înaltă, care sunt testate dermatologic şi cu respectarea
termenelor de valabilitate.
- Purtarea echipamentului de protecţie în timpul activităţii (mănuşi, halat, etc)
- Clientul cu boli de piele trebuie îndrumat spre un consult medical.
Principalele afectiuni ale pielii
1) Dermatomicozele:
Poate apare şi pe alte zone ale corpului sau pe unghii unde se manifestă prin zone îngroşate ale
unghiilor alternând cu suprafeţe subţiri friabile.
La mâini se manifestă la fel ca la picioare, dar predomină leziunile însoţite de descuamare care
evoluează ani de zile fiind o sursă de infecţie periculos pentru colectivitate.
b) Tricofiţia supurată
Se localizează în special în barba adulţilor. Se manifestă sub forma unor plăci roşii cu scuame, apoi
apare puroiul şi se formează cruste(coji), iar firele de păr se răresc. Se poate vindeca spontan.
c) Favusul
Leziunile au aspectul unor godeuri de mărimea unui bob de linte sau ceva mai mari, crustoase, de
culoare galbenă, fiind colonii de ciuperci ce au înconjurat firul de păr. Se distruge rădăcina firului de păr. Nu
se vindecă spontan şi lasă cicatrici cu alopecii definitive.
d) Candidozele
Se localizează la nivelul membrelor şi unghiilor şi seamănă cu tricofitiile. Pot da si leziuni purulente
ale perionix-ului unghial.
Prevenirea dermatomicozelor
- După examinarea clientului, acesta este înştiinţat discret despre pericolul pe care-1 reprezintă pentru
cei din jur şi este îndrumat la medic.
- - Daca prezenţa dermatomicozei s-a observat după executarea lucrării respective, se iau
următoarele măsuri: se arde pieptenul, pensula, etc, lenjeria se va dezinfecta şi steriliza prin fierbere
şi călcare, restul instrumentelor se sterilizează.
- Locul unde a căzut părul, bazinele de pedichiură şi vazonaşul de manichiură se dezinfectează cu
cloramină 5% sau cu soluţii mai performante.
- Se vor lua măsuri pentru păstrarea curăţeniei şi igienei la locul de muncă.
- Lucrătorii frizerii şi coaforii, vor face controale periodice pentru descoperirea purtătorilor de mîcoze.
2) Inflamaţiile pielii (piodermite)
• Foliculita
Este o colecţie de puroi punctiformă în jurul firului de păr, datorată streptococului. Atunci cînd apare
pe părul de pe cap produce alopecii.
• Furunculul
Apare dacă inflamaţia cuprinde glandele sebacee şi ţesuturile din jur şi se datorează tot
streptococului. Daca sunt mulţi furunculi afecţiunea se numeşte furunculoză şi apare la un organism cu
imunitate slăbită.
• Acneea
Apare pe o piele seboreică în prezenţa stafilococului. Se manifestă prin apariţia unui dop de sebum
(comedon) oxidat, în orificiul foliculului pilosebaceu, ca un punct negru la suprafaţa pielii. Uneori în jurul
comedonului apare o roşeaţă şi un punct de puroi (pustulă) cu un nodul dureros la bază(coş). Conţinutul se
elimină şi rămâne o cicatrice pe piele. Acneea poate evolua mult timp.
• Impetigo contagios
Este dat de streptococul de la nivelul pielii care apare sub forma unor zone înroşite urmate de apariţia
unor bule pline cu conţinut lichid. După spargerea bulelor se formează cruste. Apare mai des pe faţă sau pe
cap şi poate acoperi pielea ca o carapece crustoasă.
• Panariţiul
Este dat de stafilococ şi este colecţie de puroi de la nivelul pulpei degetului datorată unei înţepături
cu un instrument infectat. Netrată infecţia devine profundă şi se agravează.
• Perionixisul
Este determinat atât de streptococ cât şi de stafilococ. Se caracterizează prin roşeaţă periunghiulară,
tumefacţie(umflâtură) colecţie de puroi şi uneori ulceraţii. Poate fi prinsă şi lama unghială când unghia se
îngroaşă, devine galbenă şi se observă puncte galbene sub unghie.
• Impetigoul palmar
Este determinat de streptococ şi se manifestă prin apariţia unei pete roşii înconjurată de o lamă
uscată de epidermă, aceasta reprezentând resturile unei bule.
4) Căderea părului
Are cauze variate, unele produc distrugerea foliculului pilos, căderea fiind ireversibilă, alte cauze nu
distrug foliculul pilos şi căderea este reversibilă.
Cauzele căderii părului: microbi, micoze, boli infectocontagioase (ex. tifos), anumite tulburări
endocrine, tratamente cu Roentgen, tratamente incorect aplicate cu substanţe chimice (şampon neadecvat,
loţiune de păr neadecvată, etc), cauze genetice şi cauze necunoscute.
Prevenirea căderii părului se face printr-o alimentaţie sănătoasă, respectarea igienei părului,
utilizarea şampoanelor şi a altor produse de îngrijire corespunzătoare. In salon este obligatoriu să se respecte
normele de igienă, curăţenie, dezinfectare şi sterilizare pentru spaţii, lenjerie, materiale, instrumente şi
aparate. Prezentarea la medic atunci când se observă căderea accentuată a părului.
5) Verucile (epidermovirozele)
Sunt proeminenţe ale pielii, excrescenţe papilare hiperkeratozice, determinate de inframicrobi sau
ultramicrobi cu un anumit potenţial contagios.
Apar de obicei pe partea dorsală a mâinilor dar şi pe tălpi sau alte zone ale corpului. Verucile de pe
tălpi trebuiesc diferenţiate de bătături, astfel prin apăsare se produce o durere vie, spre deosebire de bătături
unde la apăsare apare o durere uniformă.
6) Nevii
Sunt tumori benigne necanceroase, plane sau proeminente, circumscrise ale pielii, cu forme şi
dimensiuni diferite, care pot apare pe orice parte a corpului. Nevii acoperiţi de păr se numesc nevi piloşi.
Prin iritarea lor se pot transforma în tumori maligne (canceroase).
Se caracterizează prin îngroşarea stratului cornos al pielii în regiunea palmară sau plantară, simetric.
Pe pielea îngroşată apar crăpături (fisuri) care trebuiesc tratate la un serviciu medical. Se tratează
prin răzuirea treptată a maselor îngroşate, după înmuierea stratului îngroşat cu soluţii speciale sau cu pomezi
speciale. Pentru eliminarea acestor îngroşari se recomandă consult medical.
8) Clavusurile
Sunt îngroşari ale epidermei care apar în locuri în care se produce o apăsare sau o frecare mai
accentuată între piele şi încălţăminte. Se tratează prin răzuirea treptată, după înmuierea stratului îngroşat sau
cu pomezi speciale.
Se manifestă prin apariţia de edem şi roşeaţă urmată de apariţia unor vezicule, ce se sparg şi
formează cruste(coji). Deseori apare şi o mâncărime puternică. Uneori apare doar edemul. Aceste fenomene
apar şi pe pielea clienţilor, de aceea se face obligatoriu testul de sensibilitate înainte de operaţiile de vopsire.
Prevenirea apariţiei eczemelor se face prin utilizarea mănuşilor de protecţie, spălarea mîinilor după
fiecare lucrare şi ungerea mâinilor cu un unguent de protecţie.
Clienţii vor fi întrebaţi dacă suferă de alergie sau dacă au avut manifestări alergice cu ocazia altor
tratamente.
10) Parazitoze
a) Scabia
- Scabia este cauzată de acarianul Sarcoptul scabiei. Acarienii ce produc scabia sunt atraşi de căldura
şi mirosul corpului uman. Femelele de acarieni pătrund în piele, săpând mici tunele ca nişte firicele,
care uneori sunt vizibile. Paraziţii depun ouăle în aceste tuneluri. Scabia este transmisă în mod
obişnuit prin atingerea unei persoane cu scabie. Bolnavul prezintă o piele pruriginoasă şi iritată şi are
des tendinţa de a se scărpina. Scabia se localizează între degetele mîinilor şi pe faţa palmară a
încheieturii mâinii, şi de aici se împrăştie pe tot corpul. Leziunile secundare, se dezvoltă mai târziu
în evoluţia bolii şi includ:
• leziuni de grataj (scărpinat), câteodată acoperite de către o crustă, zone de piele roşie, uscată,
solzoasă, iritată
• scabia nodulară reprezentată de mici zone roşiatice maronii (noduli) pruriginoase.
b) Pediculoza
- Pediculoza este dată de insecte mici (păduchi - popular) care trăiesc la nivelul pielii şi se hrănesc cu
sânge.
- Pruritul este cel mai frecvent simptom al pediculozei şi este cauzat de o reacţie alergică. Insectele
muşcă pielea pentru a se hrăni, saliva acestora determină reacţii alergice şi pruritul.
- Pediculoza capului poate fi văzută pe firele de păr, la ceafă sau după urechi, sau în orice altă zonă.
Ouăle sunt albe, rotunde sau ovalare şi sunt ataşate de firul de păr aproape de rădăcină şi nu alunecă
singure de-a lungul firului de păr.
- Gratajul frecvent poate determina apariţia unor infecţii la nivelul pielii. In cazurile severe, poate sa
apară căderea parului. La unii pacienţi pielea din zonele afectate se îngroaşă şi se închide la culoare
pentru perioade lungi de timp.
Prevenirea transmiterii parazitozelor în cadrul salonului.
Tipuri de sampoane
Sampoanele sunt agenti de curatire pentru par si pielea capului, ingredientul principal fiind un
detergent.
In compozitia lor intra surfactantul principal pentru efectul de detergent si spumare; surfactantul
secundar pentru conditionare; aditivii care dau efecte speciale.
Sampoanele pot fi gasite sub diferite forme de prezentare: lichide, creme sau paste, aerosoli sau sub forma de
pulbere. Marea lor majoritate sunt lichide, transparente sau opace (perlate).
Calitatile samponului nu se limiteaza la o simpla curatare: parul trebuie sa fie frumos, stralucitor,
moale la atingere, suplu, usor de coafat, fara sa se electrizeze, tonic, cu volum etc. De asemenea exista mai
multe situatii in functie de natura parului (uscat, gras, decolorat, permanent), de maladiile pielii capului
(matreata, dermatita seboreica, psoriazis), de obiceiurile de igiena, varsta, sezon, mod de viata in care se cere
un sampon special.
Sampoanele cosmetice (sau de conditionare) sunt destinate sa aiba calitati de ingrijire si de
infrumusetare particulare, in functie de nevoile firului de par, stralucire si pieptanare usoara pentru parul
uscat, volum si lejeritate pentru parul gras, imbunatatirea aspectului pentru parul fin, suplete si disciplina
pentru parul vopsit sau decolorat. Formularea acestor sampoane este foarte elaborata: baza de spalare este cel
mai adesea o asociere intre produsi tensio-activi anionici si amfoteri, cu aditivi: polimeri cationici (avand
afinitate pentru cheratina favorizeaza descurcarea parului), polimeri anionici sau amfoteri (pentru de
revigorare a parului).
Diferenta dintre sampoanele cosmetice si cele dermatologice consta in special in concentratiile
principiilor active, de regula mai mari la sampoanele dermatologice, acceptate si autorizate pe piata ca
medicament.De exemplu in sampoanele cosmetice sulfura de seleniu este in concentratie de maxim
1%(Dercos) , iar in cele dermatologice poate fi 2%(Selsun).Toate aceste situatii sunt speculate de industria
cosmetica pentru a pune pe piata nenumarate produse de spalare a parului cu indicatii diferite.
Sampoanele clasice, sunt cele mai des utilizate, au putere de spumare mare, curata bine si au in
compozitia lor agenti tensio-activi anionici. In functie de concentratia bazei de spalare si a catorva aditivi pot
sa fie destinate in functie de tipul de par: uscat sau gras. Sampoanele pentru copii, sunt sampoane “blande”,
care au ca imperativ primordial calitatea de a fi perfect tolerate de pielea fragila a scalpului si de mucoasa
oculara a copilului. Baza de spalare este mai putin detergenta si are in compozitie cel mai adesea agenti
tensioactivi anionici foarte slabi, amfoterici sau nonionici.
Sampoanele colorante reinvie culoarea naturala a parului sau dau anumite reflexe. Musetelulul,
datorita compozitiei de flavonoide intareste blondul natural, extractul de nuc intareste culoarea bruna iar
Henna confera reflexe rosii sau acajou. Deasemenea aceste sampoane au efecte antiseptice si antiparazitare.
Sampoanele tratament au in compozitia lor pe langa baza de spalare diversi constituienti care le
confera pe langa rolul de curatare si proprietati terapeutice:
Sampoanele antiparazitare sunt pentru tratarea pediculozei scalpului, iesind din cadrul cosmeticelor.
Considerate medicamente, pot contine insecticide ca: hexaclorciclohexan, malation, piperonilbutoxid,
derivati de mercur.
Sampoanele pentru par gras (ex Sabal,Argeal) au proprietati detergente foarte bune si o actiune de
conditionare mica. Substantele active care pot intra in compozitia lor sunt foarte multe: lemnul de Panama
(limiteaza seboreea reactionala), taninul (rol astringent, cysteina, metionina, uleiul de cade (actiune
antibacteriana si antifungica), argila (absorbant al sebumului).
Sampoanele pentru parul uscat, fragil sau deteriorat datorita decolorarii, vopsirii, permanentului (ex
Lactocerat) produc o curatare blanda si o conditionare buna, putand contine ulei de ricin, ulei de avocado,
ulei de vizon, acizi grasi esentiali. Prin continutul de agenti tensioactivi cationici fac ca parul sa poata fi
pieptanat mult mai usor.
Sampoanele antipeliculare (ex Selegel, Kertyol S, Triazol, Nizoral, Dercos, Stiprox, Node DS, Node
K, Tgel) contin pe langa baza de spalare agenti antimicrobieni si antifungici asociati cu un agent keratolitic.
Agentii keratolitici au ca obiectiv eliminarea scuamelor de la suprafata pielii si sunt reprezentati de unii alfa
hidroxi acizii, acid salicilic etc.Gudroanele, desi foarte eficace au fost retrase din formulari datorita efectelor
lor potential mutagene. Dintre agentii antifungici cel mai frecvent intilnim pirocton-olamina,pirition-
zincul,ketoconazolul,clotrimayilul, climbazolul, seleniumul-sulfid.
Sampoanele pentru spalare frecventa, pot fi folosite zilnic, au in compozitia lor concentratii reduse de
agenti tensioactivi anionici sau prezenta unor tensioactivi amfoteri sau neionogeni, mai putin agresivi
(Node,Extra-Doux).Aceste sampoane nu determina seboree reactionala si au un efect cosmetic bun fara sa
“incarce parul” , asa cum se poate intampla daca se folosesc repetat anumite produse cosmetice:balsamuri,
fixative, geluri.
Produse de conditionare
Pentru imbunatatirea aspectului parului avem la dispozitie produsele de conditionare folosite dupa
spalare. Acestea contin acizi grasi si acooli: trigliceride naturale (ulei de masline, ulei de avocado), ceara,
ulei de jojoba, lanolina, fosfolipide, vitamina A, B, E, colagen, keratina, gelatina si polimeri cationici.
Produsele de conditionare sunt prezentate sub diferite forme:
1. Balsamurile, sunt destinate parului normal, uscat sau foarte uscat si sunt folosite dupa fiecare
spalare.
2. Mastile capilare sunt creme destinate parului foarte uscat, se folosesc dupa indicatiile
producatorului.
3. Uleiurile capilare sunt utilizate de foarte mult timp, ele protejeaza lubrefiaza si dau parului un aspect
placut. Se pot aplica inainte sau dupa samponaj.
Alte produse de conditionare care nu necesita clatire sunt destinate a ajuta la coafarea parului si a
mentine coafura: lotiunile hidroalcoolice, gelurile non grase, spumele in aerosoli, brillantinele etc.
Având la dispozitie o gama larga de sampoane si produse de conditionare ingrijirea parului poate fi
facuta cu usurinta. Frecventa cu care se spala parul depinde de tipul acestuia,si de starea de sanatate .
Dermatologul poate ajuta la alegerea samponului in functie de starea scalpului sau a parului (sanatosa sau
patologica) si poate pescrie medicamente specifice , sampoane dermatologice sau cosmetice .
Norme de protecţia muncii, PSI
şi protecţia mediului
Cap.1 Obligatiile lucratorilor privind securitatea si sanatatea in munca, cf legii nr.319 din 14 iulie
2006
Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 ,,Legea securitatii si sanatatii in munca,, are ca scop instituirea de
măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor. Aceasta stabileşte
principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea
lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată
potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru
implementarea acestor principii.
Termeni şi expresii:
• lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada
efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia
persoanelor care prestează activităţi casnice;
• angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul
respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
• alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea
angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării,
persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi
şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract
individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
• reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
- persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi
reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor în muncă;
• prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă,
în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
• eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau
accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul
periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
• accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care
au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
• boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată
de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
• echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
• echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător
pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi
sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest
obiectiv;
• loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii,
inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării
activităţii;
• pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul
declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
• stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se
pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;
• securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea
celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice,
sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
• incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic,
emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă
sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil
să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;
• servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii
de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;
• accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea
primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;
• boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt
de natură profesională.
Obligaţiile lucrătorilor
Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa,
precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de
acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte
mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl
pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi
clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au
motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice
deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria
persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă
realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru
protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite
angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru
securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
Obligaţiile prevăzute se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit
activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
Accidente de muncă
Numim accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea
angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul
unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat
de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul
lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la
locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la
care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană
juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru,
locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual
de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau
dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de
angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul
de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza
unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu
parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii
profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur,
inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă
sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc
presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei
agresiuni.
În situaţiile menţionate la lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de
la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de
securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.
Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor
accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul de
muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi
la asigurător, potrivit legii.
Bolile profesionale
Boala profesionala este afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau
profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici sau biologici carcateristici locului de munca, precum si
de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.
Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor
de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum
şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de
sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică
teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare
privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi
Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.
Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală
profesională, cât şi ca accident de muncă.
MASURILE DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE. PRIMUL AJUTOR LA
LOCUL ACCIDENTULUI - PRINCIPII GENERALE
• Obligaţia care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea stării victimei.
• Cel care acordă primul ajutor nu înlocuieşte medicul dar prin măsurile pe care le aplică el
trebuie să reuşească să evite: înrăutăţirea stării accidentatului, apariţia altor complicaţii, producerea
morţii victimei.
• Salvatorul de la locul de muncă este important si de neînlocuit, deoarece el se găseşte la locul şi
în momentul producerii accidentului, el este colegul de muncă al victimei,
• La acordarea primului ajutor participă: martorul accidentului, salvatorul, medicul
întreprinderii (unde este cazul), serviciul de protecţie a muncii, pompierii unităţii (unde este cazul),
conducerea unităţii.
• în cazul producerii unui accident se intervine prin: oprire de urgenţă utilaj instalaţie, întrerupere
curent electric, îndepărtare, telefon, apel verbal, semnal de alarmă, vehiculele unităţii, trusa de prim
ajutor, targa, fişe de intervenţie.
La producerea unui accident, intervenţia imediată a salvatorului are în vedere: protejarea
victimei, examinarea victimei, anunţarea accidentului, acordarea primului ajutor, supravegherea victimei
până la sosirea echipei de specialitate, asigurarea securităţii victimei.
Având grijă să nu-şi pericliteze propria sănătate, salvatorul trebuie să cunoască regulile de aplicare
a primului ajutor, să-şi păstreze calmul, să acţioneze energic, eficace şi rapid la luarea măsurilor.
Inainte de orice intervenţie asupra victimei salvatorul trebuie să-şi pună întrebările: ce s-a petrecut?
{interogând martorii sau victima, dacă este posibil), mai există vreun pericol? (de electrocutare, de
incendiu sau explozie, de intoxicaţie), dacă NU să intervină, daca DA să interzică accesul în zonă şi să dea
ALARMA, SĂ CEARĂ AJUTOR.
Pentru a proteja victima şi a preveni extinderea accidentării, salvatorul trebuie să observe dacă
persistă un risc de strivire, incendiu sau explozie, electrocutare, asfixie, etc.
Intr-o situaţie de accident înainte de a efectua intervenţia de prim ajutor, salvatorul trebuie să
examineze victima dacă sângerează abundent, răspunde la întrebări, respiră, îi bate inima.
Intervenţia de prim ajutor trebuie făcuta cu sânge rece de către salvatori, astfel:
a) Dacă victima nu vorbeşte, dar respira şi îi bate inima sunt necesare aşezarea în poziţia de
siguranţă, acoperirea victimei, alarma, supravegherea ei.
b) Dacă victima nu răspunde, nu respiră, dar inima îi bate sunt necesare : degajarea căilor
respiratorii, respiraţie "gură la gură" sau "gură la nas".
c) Dacă victima nu respiră, nu îi bate inima este necesar: masaj cardiac extern asociat cu respiraţie
"gură la gură" sau "gură la nas".
d) Dacă victima sângerează abundent se aplică compresie manuală locală, pansament
compresiv.
e) Dacă victima prezintă arsuri provocate de foc, căldură sau substanţe chimice se va face spălare
cu apa.
f) Dacă victima vorbeşte dar nu poate efectua anumite mişcări, va acţiona ca şi cum victima ar
avea o fractură, evitând să o deplaseze.
g) Dacă victima poate să prezinte plăgi grave, aşezarea într-o poziţie adecvată, îngrijirea
segmentului amputat, compresie pentru oprirea sângerării, etc.
h) Dacă victima prezintă plăgi uşoare se face curăţirea şi pansarea plăgii.
1. Scoaterea accidentatului de sub influenţa curentului electric (tensiuni < 1000V). Acest lucru se
efectuează astfel: Acţionaţi pentru întreruperea tensiunii.
Are loc un contact verbal realizat sub forma întrebărilor, concomitent cu acţiunea de calmare:
Aşează-te şi stai liniştit, respiră adânc şi regulat. Cum s-a întâmplat accidentul ? Te supără ceva ? Ai
ameţeli ? Ai greaţă ? Ai dificultăţi de respiraţie ? Te supără inima ?
In timpul întrebărilor se analizează vizual starea accidentatului, culoarea pielii (a feţei), transpiraţia
feţei şi a palmelor, caracteristicile respiraţiei şi a pulsului, în cazul unui rău se solicită salvarea.
Dacă accidentatul nu prezintă vătămări corporale datorate unor lovituri prin cădere aşezaţi
accidentatul într-o poziţie care să permită examinarea lui, adică culcat pe spate pe o suprafaţă plană.
Desfaceţi hainele de la gât, piept şi zona abdominală. Verificaţi starea respiraţiei şi existenţa pulsului. In
cazul lipsei funcţiilor vitale, acestuia i se va face respiraţie artificială sau reanimare cardio-respiratorie.
Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuză stări de rău, el trebuie ţinut în repaos timp
de 0,5-1 oră, după care trebuie supus unei consultaţii medicale.
Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală, deoarece ulterior pot
surveni tulburări de ritm cardiac.
Arsurile sunt răni ale pielii sau ale altor ţesuturi produse de agenţi termici, chimici, electrici sau de
radiaţii. Durerea extremă, suferinţa intensă produsă de arsuri precum şi evoluţia acestora trebuie să
determine luarea tuturor măsurilor de precauţie pentru a împiedica producerea accidentală a arsurilor.
Arsura este o leziune locală, reprezentând elementul declanşator al unor perturbări cu amploare
variabilă asupra întregului organism. Amploarea perturbărilor este legată direct de întinderea şi profunzimea
leziunilor produse de arsură dar şi de capacitatea nativă a organismului de a lupta contra arsurii şi durerii
provocată de ea. Această capacitate compensatorie este strâns legată de vârsta accidentatului şi de starea
fiziologică a persoanei (de exemplu diferite boli cum ar fi hepatita acută virală, diabetul, afecţiunile renale)
agravează starea accidentatului. Arsura reprezintă de fapt distrugerea unor celule vii din anumite regiuni.
Deoarece sunt afectate terminaţii nervoase din piele, orice arsură provoacă dureri puternice. Durerea însăşi
este o cauza a şocului. Şocul arşilor este extrem de grav şi pielea nu-şi mai poate îndeplini funcţiile. Prin
ţesuturile lezate se pierde o mare cantitate de lichide bogate în proteine. Sângele îşi pierde masa circulantă
şi devine vâscos. El se încarcă cu substanţe provenite din degradarea ţesuturilor, la care se mai adaugă şi
produşii toxici proveniţi din infecţii, într-un cuvânt, orice arsură poate deveni extrem de gravă. Ea constituie
o urgenţă şi necesită prim ajutor.
Clasificare:
In funcţie de agentul care le-a provocat, există patru tipuri majore de arsuri:
• arsuri de gradul l - limitate la stratul superficial al pielii; pielea este roşie şi ustură (un exemplu tipic este
arsura solară provocată de expunerea prelungită la soare a pielii neantrenate). Aceste arsuri sunt mai
puţin grave.
• arsurile de gradul II - cuprind toată grosimea pielii; pe pielea roşie, congestionată apar băşici, cu
conţinut seros (gălbui) sau amestecat cu sânge. Pe lângă durerea mare pe care o resimte victima,
pericolul principal constă în infectarea conţinutului veziculelor. Aceste arsuri sunt mai grave,
gravitatea fiind în raport cu mărimea suprafeţei arse. Prin spargerea băşicilor rezultă o rană, care se
poate infecta foarte uşor.
• arsurile de gradul III - leziunile depăşesc grosimea pielii, distrugând şi straturile mai profunde: grăsime,
muşchi, vase de sânge, nervi, ajungând până la os.
• arsurile de grad IV - sunt foarte severe, incluzând distrugerea tuturor structurilor de ţesut, inclusiv a
osului (prin carbonizare).
Efectele arsurilor sunt determinate de :
- întinderea suprafeţei arse a corpului -- viaţa accidentatului este ameninţată dacă arsurile depăşesc 10 % din
suprafaţa totală a pielii;
- localizarea arsurii - de exemplu arsurile din zona feţei pot afecta respiraţia;
Complicaţii:
- infecţia - deoarece pielea arsă expune la infecţii şi ţesuturile mai profunde, cu care are continuitate;
- probleme respiratorii - de exemplu la victimele cu arsuri faciale severe sau care au inhalat fum sau vapori
fierbinţi se produc leziuni ale căilor respiratorii sau chiar ale plămânilor;
- inflamarea (producerea edemelor) - se produce mai ales dacă zona este presată de îmbrăcăminte strânsă
sau bijuterii.
Ce trebuie sa facem:
1. Prima grijă este să fie scos accidentatul de sub acţiunea cauzei ce a produs arsura;
2. Dacă este apă curată la îndemână, în primele secunde după ce s-a produs arsura este indicat să
fie turnată apă rece curată peste locurile arse, pentru a întrerupe acţiunea căldurii asupra ţesuturilor; mai
târziu apa devine inutilă;
3. Dacă hainele ard, se aruncă peste victimă o pătură, o haină groasă sau se foloseşte extinctorul
sau se rostogoleşte victima în zăpadă, după împrejurări;
4. în cazul arsurilor întinse se înveleşte accidentatul într-un cearşaf curat şi se transportă de
urgenţă la spital;
5. Pentru calmarea durerilor, un medicament calmant, administrat oral este totdeauna binevenit;
6. Dacă victima cere de băut i se administrează apa îndulcită cu zahăr, limonada sau ceai;
7. Ca regulă generală, arsurile de gradul II sau III, chiar dacă ocupă o suprafaţă mică a corpului,
necesită îngrijire de specialitate într-o unitate medicală;
8. în cazul unei arsuri mici (de exemplu de mărimea unei palme), se aplică tratament ca în cazul
unei răni şi apoi un pansament steril;
9. Arsurile de gradul l nu necesită, în general, îngrijiri medicale dacă nu este afectată starea
generală a bolnavului. Tratamentul acestor arsuri este simplu : se spală imediat pielea înroşită cu apă rece şi
se aplică comprese calmante;
10.în cazul arsurilor de natură chimică, se impune în primul rând spălarea imediată a suprafeţei arse
cu multă apă curată, de preferinţă călduţă, pentru a dilua cât mai mult substanţa chimică care a venit în
contact cu pielea. Nu este recomandată utilizarea în primul rând a substanţelor neutralizante fără ca arsura
să fie mai întâi spălată din abundenţă cu apă deoarece soluţiile folosite direct pentru neutralizarea substanţei
pot genera reacţii de agravare a leziunii. Este contraindicată aplicarea alifiilor sau grăsimilor pe arsură.
Spălarea cu apă din abundenţă nu trebuie să fie aplicată mai puţin de 10 minute pentru acizii obişnuiţi, cu o
concentraţie mică. Dacă arsura este întinsă, în situaţii de extremă urgenţă, spălarea se face direct sub duş. Şi
în cazul arsurilor produse de baze (sub formă solidă sau soluţii concentrate), care au acţiune caustică asupra
pielii, tratamentul aplicat este acelaşi ca şi în cazul arsurilor cu acizi. In cazul arsurilor cu fenol, tratamentul
se instituie urgent, din cauza pericolului de intoxicare generală a accidentatului.
Acordarea primului ajutor presupune degajarea victimei din focarul generator al arsurii (incendiu,
explozie, sursa de abur). Este contraindicat să se încerce la locul accidentului îndepărtarea vestimentaţiei
combustionate sau a veziculelor cu lichid formate în zona arsă. Singurul indicator al calităţii primului ajutor
este asigurarea unui timp cât mai scurt de la producerea accidentului şi până la aplicarea tratamentului
specific, în cazul asocierii arsurilor cu fracturi (ca urmare a unor explozii), se vor imobiliza focarele de
fractură cu mijloace improvizate.
Deoarece profunzimea leziunilor este strâns legată şi de durată de acţiune a agentului termic,
primul ajutor include în unele cazuri ca salvatorii să acţioneze cu rapiditate pentru stingerea hainelor
incendiate, pentru îndepărtarea hainelor îmbibate cu lichide fierbinţi, scoaterea mănuşilor sau a cizmelor în
care au pătruns lichidele fierbinţi, în arsurile mici, imediat după producerea leziunii, zona afectată se
badijonează cu pansament steril.
Este interzisă aplicarea pe arsură a unguentelor deoarece acestea favorizează infectarea si agravarea
leziunii, in arsurile limitate, foarte importantă este aplicarea locală imediată a apei reci sub jet sau imersarea
părţii arse în apă rece. Se uşurează astfel şi durerea şi se reduce inflamarea şi băşicarea, prevenindu-se
lezarea ulterioară a ţesuturilor.
Dacă imersarea nu este posibilă, se aplică pe zona arsurii îmbrăcăminte curată sau comprese sterile
îmbibate în apă rece. Se îndepărtează imediat orice sursă de presiune a zonei arse (inele, brăţări,
îmbrăcăminte), înainte de apariţia inflamării. Se acoperă arsura cu pansament curat, lipsit de scame,
preferabil steril. Nu se aplică lotiuni. alifii sau pansamente murdare si în nici un caz nu se folosesc uleiuri,
cerneală, albastru de metil. Este interzisă spargerea băşicilor. Nu se respiră si nu se tuşeşte peste arsuri si nu
se palpează zona.
Dacă îmbrăcămintea este lipită de zona arsă, nu se va dezlipi, în cazul arsurilor grave, se
controlează respiraţia victimei, şi dacă este necesar se aplică respiraţie artificială. Concomitent cu aplicarea
primului ajutor se anunţă medicul unităţii pentru asigurarea transportului urgent cu salvarea şi acordarea
asistenţei medicale de specialitate.
Arsurile produse de substanţele chimice corozive sau caustice precum acizii tari sau bazele sunt
întotdeauna serioase deoarece aceste substanţe continuă să "ardă" atât timp cât rămân pe piele. Primul ajutor
eficient în aceste cazuri trebuie să se bazeze pe dezactivarea rapidă şi eficientă a agentului chimic lezant
urmat de transportul rapid la spital. In cazul arsurilor produse de acizi şi baze se spală din abundenţă zona
arsă cu jet de apă curată, rece, timp de cel puţin 60 minute (cu cât mai mult cu atât mai bine).
Nu se recomandă neutralizarea directă (fără a se spăla mai întâi rana cu multa apă) a acizilor tari cu
soluţii de baze slabe sau a bazelor tari cu soluţii acide slabe, deoarece folosirea excesivă a acestor
neutralizanţi poate genera leziuni grave.
Substanţele neutralizante, sub formă de soluţii diluate, se aplică abia după spălarea abundentă a
suprafeţei arse. Cel mai indicat este aplicarea acestora cu avizul medicului. Arsura se tratează apoi ca o
arsură termică. Se acoperă cu pansament steril şi se solicită ajutorul medicului.
Procedurile de prim ajutor în cazul arsurilor chimice cu anumite substanţe (în afara acizilor sau
bazelor frecvent folosite), pot diferi de procedurile uzuale (cum ar fi de exemplu arsura generată de varul
nestins la care prima operaţie efectuată este îndepărtarea prafului de var uscat prin scuturarea cu o bucată
textilă curată şi abia apoi spălarea cu jet de apă, pentru a împiedica degajarea rapidă de căldură la suprafaţa
pielii; arsurile produse de anhidride, fosfor sau fenol au o gravitate extremă datorită efectului toxic al
substanţelor şi necesită în primul rând îndepărtarea lor rapidă de pe suprafaţa pielii). Salvatorii (şi
muncitorii) trebuie să cunoască substanţele chimice utilizate la locul lor de muncă şi să ştie cum se acordă
primul ajutor.
Arsurile chimice oculare trebuie tratate cu deosebită atenţie datorită gravităţii lor şi sensibilităţii
zonei afectate, în acest caz, asistenţa medicală specializată este urgent necesară. Scopul primului ajutor este
să dilueze şi treptat să elimine substanţele chimice prin inundarea ochiului cu apă curată şi spălarea să
dureze minim 20 minute.
PLĂGI, HEMORAGII
a) contuzii, vănătăi - se aplică comprese reci sau punga cu gheaţă în reprize de 10-15 min., se culcă
persoana accidentată şi se ridică membrul rănit. Nu se aplica punga cu gheaţă direct pe piele.
b) plăgi minore (cu săngerări mici, tăieturi si zgârieturi minore) - se spală cu apă şi săpun, se şterg cu tifon
steril şi se acoperă cu pansament special preparat sau improvizat.
c) plăgi grave (cu sânqerări abundente) - se aplică o apăsare continuă şi directă pe plagă (pansament
compresiv sau compresie manuală). Dacă rana are marginile desfăcute, acestea se apropie înainte de
apăsare, în cazul corpurilor străine înfipte, nu se aplică pansamentul compresiv. Corpurile străine înfipte nu
trebuiesc scoase. Rana se bandajează în jurul corpului străin înfipt şi se urmăreşte blocarea mişcării
acestuia în rană, prin bandajare.
FRACTURI
Nu trebuie făcut - victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea
fracturii, pentru că toate acestea pot provoca complicaţii (accentuarea durerii, deplasarea fragmentelor
osoase, distrugerea muşchilor, a vaselor de sânge sau nervilor, hemoragii sau paralizii, transformarea
fracturilor închise în fracturi deschise).
Trebuie făcut - acordarea primului ajutor la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un
pericol pentru salvator sau pentru victimă, în acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai apropiat şi sigur
loc în care rănile sale pot fi temporar asistate şi stabilizate.
In caz de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la pansarea rănii.
Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu
trebuie forţat să intre înapoi în rană.
Nu se îndepărtează : când particula este pe cornee; când particula este încastrată sau s-a lipit de
globul ocular; când particula nu poate fi văzută deşi ochiul este umflat şi doare.
-avertizarea persoanei să nu-şi frece ochiul. Cel care ajută îşi va spăla mâinile înainte de a acorda primul
ajutor.
- închiderea pleoapei şi acoperirea ochiului afectat cu un tampon pentru ochi sau cu un tifon (se poate fixa
bandajul cu banda adezivă astfel încât să se evite presiunea asupra ochiului).
„Angajatorul are obligaţia să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru
completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor."(Legea 319/2006, art.13
lit. e).
Art. 1. înainte de începerea lucrului fiecare lucrător al societăţii este obligat să verifice:
- dacă echipamentele de muncă pe care le vor utiliza sunt în stare tehnică corespunzătoare;
- starea prizelor, a întrerupătoarelor şi a ştecherelor;
- starea izolaţiei cablurilor electrice;
- starea dispozitivelor şi a apărătorilor de protecţie;
Art. 2. înainte de utilizarea echipamentelor de muncă electrice sau acţionate electric, lucrătorii sunt obligaţi
să verifice vizual imposibilitatea atingerii pieselor care se află normal sub tensiune (siguranţe fuzibile, relee
etc.).
Art. 3. Este interzisă efectuarea de improvizaţii la echipamentele de muncă electrice sau acţionate electric
sau la dispozitivele de alimentare cu energie electrică.
Art. 4. Se interzice orice intervenţie la partea mecanică sau la instalaţia electrică a persoanelor necalificate şi
neautorizate. Orice operaţie de revizie sau reparaţie va fi executată numai de către personal calificat şi
autorizat.
Art. 5. Se interzice intrarea in unitate a persoanelor în stare de ebrietate, precum şi introducerea sau
consumarea băuturilor alcoolice în unitate.
Art. 6. Personalul este obligat să execute dispoziţiile şefilor ierarhici în condiţiile prezentelor instrucţiuni şi
trebuie să prevină sau să oprească orice acţiune care ar putea conduce la accidentarea proprie sau a altor
persoane.
Art. 7. Personalul este obligat să îşi însuşească, să respecte prevederile legislaţiei în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora.
Art. 10. Este interzis salariaţilor care deservesc echipamentul de muncă să efectueze remedieri în timpul
funcţionării acestuia. Pentru remedieri se va solicita personal calificat şi desemnat în acest scop.
Art. 11. Se interzice utilizarea echipamentelor de muncă dacă acestea nu au montaţi toţi protectorii şi dacă
dispozitivele de protecţie lipsesc şi/sau de avertizare nu funcţionează sau funcţionează defectuos.
Art. 12. Zonele din jurul echipamentelor de muncă trebuie păstrate în stare de curăţenie, eliberate de
materiale, obiecte etc. care ar putea împiedica desfăşurarea în condiţii de securitate a activităţii.
Art. 13. Când se constată o funcţionare defectuoasă a unui echipament de muncă, lucrătorii sunt obligaţi să-l
oprească şi să anunţe imediat conducătorul locului de muncă, care are obligaţia de a lua măsuri de remediere.
Art. 14. Se interzice ca lucrătorii să intervină pentru remedierea defecţiunilor, curăţare sau revizii la
echipamentele de muncă aflate în funcţiune.
Art. 15. Este interzisă utilizarea echipamentelor de muncă pentru alte operaţii decât cele pentru care au fost
proiectate.
Art. 16. Materialele, echipamentele şi, în general, orice element care, la o deplasare oarecare, poate afecta
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate intr-un mod
adecvat şi sigur.
Art. 17. In cazul producerii unui accident de muncă să se ia măsuri de acordare a primului ajutor şi de
anunţare a conducerii.
Art. 18. Este interzisă scoaterea şi folosirea în afara societăţii a echipamentului individual de protecţie.
Art. 19. Lucrătorii sunt obligaţi să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după
utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare.
Art. 20. In caz de incendiu se va anunţa cel mai apropiat post de pompieri.
Art. 22. La depozitarea produselor pe rafturi se va avea in vedere ca acestea să nu se răstoarne şi să cadă
chiar şi în condiţii puţin deosebite (mici cutremure, lovirea involuntară ale rafturilor).
Art. 23. In activitatea propriu-zisă, lucratorii vor aborda un aer calm, o tonalitate joasă, fără a ridica tonul la
clienţi în nici o situaţie
Art. 24. Se interzice accesul cu flacără deschisă în spaţiile de lucru în care se depozitează şi se manipulează
lichide inflamabile şi volatile.
Art. 25. Pardoselile vor fi păstrate curate pentru a împiedica pericolul alunecării; în cazul în care, accidental,
se varsă pe pardoseli substanţe inflamabile, toxice sau corozive, acestea vor fi evacuate la reţeaua de
canalizare prin spălare cu apă.
Art. 26. Se interzice păstrarea şi uscarea pe calorifere, a îmbrăcămintei şi a altor materiale îmbibate cu
produse inflamabile sau care prezintă pericol de autoaprindere.
Art. 27. Colectarea reziduurilor se va face în recipiente închise, care vor fi evacuate ori de câte ori este
nevoie.
Art. 28. Se interzice efectuarea oricărei intervenţii cu mâinile umede la echipamentele de muncă electrice.
Art. 30. Casca trebuie utilizată doar pentru uscarea părului doar în poziţia prevăzută şi anume deasupra
capului.
Art. 31. Este interzisă utilizarea căştii pentru uscarea altor părţi ale corpului, la tratamente faciale, la uscarea
animalelor precum şi a altor obiecte.
Art. 32. Este interzisă utilizarea aparatului cu mâinile ude. Pericol de electrocutare!
Art. 33. în cazul în care aparatul sau cablul de alimentare este deteriorat, este interzisă punerea aparatului în
funcţiune.
Art. 34. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut pe pardoseală şi prezintă
defecţiuni vizibile.
Art. 35. Se interzice îndepărtarea prafului sau a corpurilor străine din interiorul aparatului cu obiecte
ascuţite. Pericol de electrocutare!
Art. 36. Cablul de alimentare trebuie să fie poziţionat astfel încât să se evite trecerea
Art. 37. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi
trageţi de ştecher.
Art. 38. Ştecherul se scoate din priză doar atunci când aparatul nu se utilizează un timp mai îndelungat.
Art. 39. Casca de uscat părul se curăţă doar cu o cârpa umedă în apă, în care a fost
Art. 40. Aparatul este proiectat doar pentru uz intern! Este interzisă utilizarea aparatului în aer liber!
Art. 41. Casca de uscat părul trebuie să fie poziţionată sub capul clientei astfel:
Art. 45. Este interzisă utilizarea căştii de uscat părul în mod continuu o perioadă mai mare de 2 (două) ore.
Art. 46. în cazul funcţionării necorespunzătoare în timp ce acesta este utilizat, opriţi aparatul şi scoateţi-l din
priză.
Art. 47. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate.
Art. 48. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta sau cablul acestuia de alimentare
prezintă defecţiuni.
Art. 49. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut pe pardoseala şi are
defecţiuni vizibile sau buna sa funcţionare a fost afectată.
Art. 50. Este interzisă utilizarea aparatului cu mâinile ude. Pericol de electrocutare!
Art. 51. Este interzisă utilizarea aparatului în alte scopuri decât în acela pentru care a fost proiectat ( de ex.
uscarea prosoapelor, pericol de supraîncălzire posibil provocator de incendiu);
Art. 52. Este interzisă utilizarea substanţelor inflamabile sau a spray-urilor în apropierea aparatului aflat în
funcţiune.
Art. 54. Aparatul Climazon Millenium trebuie utilizat doar pentru tratamentul părului fixat deasupra capului.
Art. 55. Este interzisă efectuarea de tratamente pentru alte părţi ale corpului, efectuarea de tratamente faciale
sau uscarea altor obiecte cu Climazon Millenium .
Art. 56. Aparatul trebuie să fie poziţionat exact în spatele clientului, capul acestuia trebuind să se găsească
exact în centrul aparatului.
Art. 57. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi
trageţi de ştecher.
Art. 58. Ştecherul se scoate din priză doar atunci când aparatul nu se utilizează un timp mai îndelungat.
Art. 59. Cablul de alimentare trebuie să fie poziţionat astfel încât să se evite trecerea
Art. 60. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate.
Art. 62. Aparatul este proiectat doar pentru utilizarea în spaţii închise. Este interzisa
Art. 63. Este interzisă utilizarea plăcii pentru întinderea meşelor sau a părului la animale.
Art. 69. Dacă aparatul sau cablul de alimentare prezintă defecţiuni este interzisă punerea în funcţiune a
acestuia.
Art. 70. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut în apă sau în alte lichide.
Art. 71. Pentru curăţirea plăcii este interzisă folosirea detergenţilor abrazivi sau inflamabili.
Art. 72. înainte de curăţire, placa trebuie scoasă din priză şi lăsată la răcit.
Art. 73. Placa trebuie curăţată din când în când cu o cârpă umedă urmată de o curăţire cu o cârpă uscată.
Art. 74. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate.
Art. 75. Filtrul pentru reţinerea firelor de păr şi a impurităţilor trebuie curăţat cu regularitate.
Art. 76. Este interzisă introducerea uscătorului de păr în apă sau în alte lichide.
Art. 77. Uscătorul de păr trebuie scos din priză după utilizare şi înainte de curăţire.
Art. 78. Este interzis lucrul cu uscătorul de păr dacă firul acestuia prezintă defecţiuni, în acest caz cablul
trebuie înlocuit de o persoană sau o firmă autorizată.
Art. 79. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi
trageţi de ştecher.
Art. 105. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate.
Cunoaşterea locurilor în care sunt amplasate stingătoarele de incendiu, ieşirile de urgenţă şi punctele
de declanşare manuală a alarmei de incendiu din zona de care răspund;
Asigurarea zonei de care răspund, împotriva izbucnirii unui eventual incendiu, precum şi controlul
practicabilitaţii şi neobstructionării căilor de evacuare;
Indeplinirea sarcinilor stabilite, atât în ceea ce priveşte supravegherea permanentă a locului de muncă
unde funcţionează instalaţii care pot produce incendii, explozii, avarii, ori alte accidente tehnice, cât şi
controlul periodic al funcţionării acestora;
Respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor (generale, pentru unitate şi specifice, pentru
locul de muncă) şi a regulilor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în atribuţiile de serviciu şi în
instrucţiunile de funcţionare şi utilizare a instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şi a altor mijloace de apărare
împotriva incendiilor din dotarea locurilor de muncă, precum şi îndeplinirea măsurilor şi sarcinilor ce fe-au
fost încredinţate;
Locul pentru fumat, stabilit pentru personal şi va fi amenajat cu scrumiere sau vase cu apă, nisip sau
pământ, instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de
incendiu şi mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor. Amplasarea scrumierelor, va fi la cel puţin 5 m
distanţă, faţă de orice material combustibil.
-Personalul salariat al unităţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionarea butonului de
oprire;
- Lasă uşile descuiate, dacă nu există alte reglementări contrare (de ex. la casierii); Părăsesc imediat clădirea
prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membrii echipei de intervenţie; Merg către locul de
adunare stabilit; Menţin libere căile de acces către clădire;
- Asistă, dacă este posibil la evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara unităţii;
- acordarea ajutorului, atât cât este raţional posibil, oricărui salariat, aflat într-o situaţie de pericol.
1. OBIECTUL INSTRUCŢIUNII
Scopul acestui document este de a stabili procedura şi planul care trebuie pus în aplicare în cazul
unui eventual incendiu. Procedunie de evacuare, în caz de incendiu, sunt elaborate pentru asigurarea
siguranţei utilizatorilor de la S.C. ESTHETIQUE BEAUTY CENTER S.R.L. BACĂU, pe timpul izbucnirii
unui incendiu, prin coordonarea şi controlul evacuării persoanelor din clădire, până la sosirea Inspectoratului
Judeţean pentru Situaţii de Urgentă (pompierii militari) şi a celorlalte forte de ajutor extrem calificat (Poliţie,
Jandarmi, Serviciul de Ambulanţă, etc.).
2. PROCEDURA DE URGENŢĂ
• Să intre în toate încăperile accesibile din zona de responsabilitate alocată şi să dirijeze personalul pentru
evacuarea clădirii;
• Să îndrume personalul către cea mai apropiată cale/ieşire de urgenţă;
• Să menţină calmul personalului pe timpul evacuării;
• Să meargă la punctul de adunare după evacuarea zonei;
• Să preia controlul asupra locului de adunare şi să se asigure că nici o persoană nu intră înapoi în clădire
până la primirea dispoziţiei, în acest sens de la conducerea
unităţii;
• Să participe la o analiză, după terminarea evenimentului şi să raporteze orice dificultăţi întâlnite în
procesul de evacuare;
3. PROCEDURA DE CONTABILIZARE A PERSOANELOR
Odată ce salariaţii unităţii şi persoanele din afara acesteia, care se aflau în clădire, s-au adunat ia
locul stabilit, membrii echipei de intervenţie vor începe numărarea persoanelor.
Contabilizarea persoanelor se va face consultând:
4. ACCESUL I.J.S.U.
Accesul echipajelor specializate ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, se va face pe poarta
de acces principală. Directorul unităţii şi şeful echipei de primă intervenţie vor comunica detaliile
incendiului (locaţie, amploare, etc.), îi vor informa cu privire la eventualele persoane lipsă la apel (împreună
cu locaţia presupusă a acestora) şi vor rămâne la dispoziţia acestora pe durata operaţiunii de stingere a
incendiului.
Toţi salariaţii, din cadrul S.C. ESTHETIQUE BEAUTY CENTER S.R.L., răspund de respectarea
măsurilor de apărare împotriva incendiilor şi de îndeplinirea obligaţiilor ce le revin, potrivit art. 22 din Legea
nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi prezentelor instrucţiuni, stabilite în
conformitate cu art. 19 lit. g din actul normativ menţionat anterior, având, în acest scop, următoarele
obligaţii generale:
Calculul pretul de cost din activitatea de prestări servicii (preţul la care se vând produsele şi
serviciile către populaţie) se stabileşte după cum urmează:
1
M.Platis – Preţul şi formarea lui – Ed.Economică, Bucureşti, 1997, pag.27.
Preţul cu amănuntul = Costul de achiziţie + Adaosul comercial
(en detail)
Unde:
Preţul influenţează direct proporţional marimea profitului. Modul de calcul al profitului este:
Pr = CA - CT, unde Pr = profit, CA = cifra de afaceri, CT = Cost total.
CA = P*Q, unde P = preţ si Q = volumul producţiei.
Pretul unui produs este influentat si influenteaza la rândul sau numeroase variabile de marketing pe
parcursul planificarii de marketing. Factorii ce afecteaza deciziile de pret au fost grupati de Kotler
în factori interni si externi întreprinderii :
Documentele sunt acte scrise intocmite pentru operatiile economice in momentul efectuarii
lor, cu scopul de a dovedi infaptuirea acestor operatii, precum si actele ocazionale de constatarea
existentelor patrimoniale si pentru exercitarea functiilor organizatorice si administrative ale
unitatilor patrimoniale.
Contabilitatea respecta doua principii de baza :
o nici o operatie economico-financiara fara document;
o nici o inregistrare contabila fara document.
Reconstituirea documentelor
Factura este un document contabil emis de firma furnizoare si are drept destinatar alta
companie sau persoana, mai precis - clientul. Acest document contine lista cu produsele vandute sau
serviciile prestate clientului de catre furnizor. O factura mai contine datele de identificare fiscala a
emitentului, datele furnizorului persoana fizica sau juridica, cota de taxa pe valoare adaugata,
pretul, cantitatea si valoarea fiecarui produs vandut.
Exceptii: Persoana impozabila este scutita de obligatia emiterii facturii pentru urmatoarele
operatiuni, cu exceptia cazului in care beneficiarul solicita factura:
transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de
calatorie sau a abonamentelor;
livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre
populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului;
livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice, care contin
anumite informatii speciale.
Greseli frecvente. Cele mai multe omisiuni sau greseli se fac prin faptul ca nu se completeaza
adresa beneficiarului, contul si banca, la rubrica din partea de sus a facturii, unde apar denumirea si
Codul Fiscal. In partea de jos a facturii, unde este rubrica „date privind expeditia”, foarte des nu se
completeaza numele delegatului, cu toate datele. Consecinta este ca in cazul unui control, firma
primeste amenzi de la Administratia Financiara sau de la Garda Financiara.
Ordin de plată
Titlu de credit emis de posesorul unui cont bancar (ordinator), adresat bancii care
gestioneaza depozitul bancar respectiv, prin care titularul contului solicita bancii sa plateasca o
anumita suma de bani unei alte persoane, denumita beneficiar. ordinul de plata este revocabil, plata
putand fi sistata de catre ordinator, in orice moment. in functie de documentele date de beneficiar,
ordinul de plata poate fi simplu, cand suma este incasata de la banca pe baza unei chitante eliberate
de beneficiar, si documentar, cand beneficiarul trebuie sa prezinte bancii si documentele care atesta
livrarea marfurilor sau prestarea de servicii. o plata dintr-un cont la banca se face in baza unui ordin
de plata.
Dispozitia data bancii de un titular de cont bancar de a i se plati neconditionat detinatorului
acestui titlu suma de bani inscrisa pe ordin.
Bonul de consum se poate intocmi intr-un exemplar in conditiile utilizarii tehnicii de calcul.
Bonul de consum (colectiv), in principiu, se intocmeste pe formulare separate pentru materialele din
cadrul aceluiasi cont de materiale, loc de depozitare si loc de consum.
Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.
Orice forma de instruire profesionala tine seama de o serie de standarde ocupationale ce conduc la
un anumit nivel de calitate si profesionalism, conform legislatiei actuale. Asadar, Ordonanţa Guvernului. nr
129/2000 este cea care fundamenteaza conditiile, structura si modul de desfasurare a diferitelor programe de
formare profesionala, dupa cum urmeaza:
1. initierea - reprezinta dobandirea unor cunostinte, priceperi si deprinderi minime necesare pentru
desfasurarea unei activitati,
2. calificarea – reprezinta ansamblul de competente profesionale care permite unei persoane sa
desfasoare activitati specifice unei ocupatiis au profesii,
3. perfectionarea – consta in dezvoltarea competentelor profesionale in cadrul aceleasi calificari,
4. specializarea – este o forma specifica de formare profesionala care urmareste obtinerea unor
cunostinte si deprinderi intr-o arie restransa din sfera de cunostinte a unei ocupatii,
5. recalificarea consta in obtinerea de competente specifice unei alte ocupatii sau profesii, de cele
dobandite anterior,
Pentru a veni in intampinarea cerintelor angajatorilor, va puteti schimba pregatirea de baza sau o
puteti completa cu competente noi si cautate – prin accesarea programelor autorizate de initiere, calificare,
specializare sau perfectionare oferite de furnizorii de formare profesionala.
Planul de cariera
In primele stadii ale carierei, in agitatia absolvirii, este foarte tentant sa acceptam prima oferta de loc
de munca, fara a avea in vedere implicatiile pe ternen lung. Un asemenea gest, fara o analiza atenta (plan de
cariera) poate avea ca efect blocajul intr-o cariera nepotrivita. De aceea este esentiala crearea unui astfel de
plan cat mai timpuriu. Trecerea de la scoala la locul de munca prin conceperea unui plan face diferenta intre
a obtine ceea ce ne dorim si speranta de a obtine ceea ce ne-am propus. Specializarea aleasa presupune deja
existenta unui plan de cariera. Dar, in realitate, majoritatea oamenilor ajung sa lucreze in alte domenii decat
cele pentru care au o diploma. Multe studii arata ca in medie, fiecare om schimba in decursul vietii cateva
job-uri sau, uneori, chiar cateva domenii de activitate. Schimbarea este catalizatorul evolutiei si dezvoltarii
proprii, dar ea se poate produce si din cauza ca majoritatea oamenilor nu petrec timp la inceput pentru a-si
crea un plan de cariera si, daca insa cariera este proiectata din timp, se poate evita aparitia insatisfactiei si a
unor ani pierduti.
Un plan inteligent de cariera urmareste stabilirea unei tinte, a unui scop, a unei destinatii. Etape ale
unui asemenea plan ar fi:
- auto-cunoasterea;
- analiza SWOT;
- stabilirea principiilor directoare, a obiectivelor si a misiunii personale;
- stabilirea unor planuri de actiune.
a. Primul job
Fiecare dintre noi a trait experienta varstei la care „ce ma fac cand voi fi mare” era doar un joc, poate
unul dintre putinele in care noi eram singurii in masura a gasi raspunsuri pe cat de ingenioase, pe atat de
pertinente pentru a ne sustine alegerile. Timpul este singurul care care poate sa ofere noi solutii si
perspective de abordare a acestei probleme. In unele situatii insa ne putem simti coplesiti de multitudinea de
variante la care reusim sa ajungem, astfel incat iau nastere adevarate dileme si controverse, mai ales in cazul
in care ne aflam in fata unei prime asemenea decizii. Poate fi vorba de momentul terminarii liceului, a
facultatii sau a altor tipuri de studii superioare sau de momentul in care suntem interesati pentru prima oara
de sensul pe care dorim sa-l dam devenirii noastre profesionale. Constientizarea importantei acestui moment
constituie baza solida pe care putem construi in timp, cu pasi mai mari sau mai mici, cariera la care am visat
inca din copilarie, sau care am descoperit in timp ca ni s-ar potrivi cel mai bine.
Nu de putine ori insa, primului job nu i se acorda o astfel de semnificatie. Parem parca a uita
hotararea si curajul cu care raspundeam oricaror obiectii atunci cand eram copii. Avem tendinta de a privi
alegerea facuta ca pe ceva necesar, uneori oportun si din pacate de prea putine ori ca reprezentand un motiv
de satisfactie. Am putea totusi mari considerabil ponderea situatiilor in care suntem multumiti de acest prim
pas facut daca am reusi sa gasim raspunsuri la intrebari care cu siguranta ne-ar motiva intr-o maniera mult
mai realista deciziile. Iata doua dintre ele:
Primul meu job este necesar-oportun-satisfacator in raport cu cine si cu ce anume? Peste un an cat de
necesara-oportuna-satisfacatoare va mai fi munca pe care o desfasor? Dar peste cinci ani?
b. Schimbarea carierei
Poate ca pur si simplu incepeti sa va pierdeti interesul. Poate ca va atrage o alta activitate. Poate ca in
organizatia dvs. se fac restructurari. Poate a venit momentul sa lucrati pentru dvs. Acestea sunt numai cateva
motive care-i determina pe oameni sa se gandeasca la schimbari in cariera. Daca sunteti pusi intr-o asemenea
situatie, ganditi bine circumstantele si realizati care sunt dorintele si nevoile dvs. Schimbarea este
catalizatorul evolutiei si dezvoltarii proprii.
Ce este de facut?
- Evaluare si motivatie – Majoritatea oamenilor isi schimba cariera pentru ca nu le mai place munca
pe care o desfasoara, seful sau compania in care lucreaza. Pentru a descoperi ce va inspira si va
motiveaza, este nevoie sa acordati suficient timp analizei activitatilor pe care le faceti cu placere sau
nu – la serviciu, dar si in timpul liber. Indreptati-va atentia catre domeniile profesionale legate de
aceste activitati. Folositi instrumentul de evaluare a motivatiilor si intereselor dvs. pentru a va
(re)descoperi obiectivele ce va pot aduce satisfactie si pentru a alege un traseu profesional potrivit.
- Examinarea potentialelor domenii profesionale – Dupa ce ati (re)descoperit dorintele dvs.,
analizati domeniile profesionale in care va puteti dezvolta. Nu va temeti de nesiguranta pe care o
simtiti – aceasta e o parte naturala a procesului schimbarii. Profunzimea analizei depinde de
schimbarea pe care doriti sa o faceti.
- Studii si calificare – Poate sa fie nevoie sa va dezvoltati abilitatile practice si sa va largiti
cunostintele. Examinati posibilitatile de formari profesionale si training-uri si in ce masura
angajatorul va propune aceste lucruri. Daca ati decis sa obtineti un nivel mai inalt al studiilor dvs.,
cercetati care ar fi posibilitatile ulterioare de evolutie in cariera pe baza acestor noi certificari.
- Reteaua proprie de contacte – Prin reteaua de contacte puteti fi directionati, sfatuiti. Vi se pot oferi
informatii concrete privind o companie sau un domeniu profesional de care sunteti interesat
sau puteti fi prezentat unor persoane care lucreaza deja acolo.
- Experienta – Daca va implicati intr-o profesie noua, fiti pregatiti sa incepeti de la zero. Daca
incepeti sa lucrati part-time sau chiar sa faceti munca voluntara in sfera noii profesii, nu numai ca va
veti putea confirma hotararea luata, dar va va asigura si experienta profesionala in noul domeniu.
- Incercati diverse posibilitati in cadrul organizatiei in care lucrati in prezent – Unii oameni isi
schimba jobul sau departamentul in care lucreaza, insa nu-si schimba angajatorul. O persoana poate
fi mai productiva si motivata lucrand intr-o o alta functie, intr-un alt departament. Atunci cand doriti
sa faceti o schimbare in cariera, trebuie sa fiti sigur ca aveti pregatirea si cunostintele potrivite pentru
a face fata noilor provocari.
- Fiti flexibili – Urmariti-va obiectivele cu perseverenta, insa asteptati-va si la obstacole. Nu permiteti
ca acestea sa va descurajeze. Analizati posibilele decizii. Reorientati-va spre activitati si
responsabilitati care pot duce progresiv catre o alta cariera.
Iata si un set de intrebari pe care nu este rau sa vi le puneti in pragul schimbarii carierei:
→ Este momentul adecvat pentru a face o schimbare in cariera?
→ Care sunt motivele care ma determina sa fac o asemenea schimbare?
→ M-am asigurat ca toate aceste motive sunt reale? Le-am comunicat managerului meu actual? Am
incercat sa le schimb in actuala companie?
→ Ce m-a determinat sa accept job-ul pe care-l am acum? A fost o decizie rationala sau emotionala?
→ Pe ce competente m-am bazat?
→ Ce motivatii, interese si valori m-au determinat sau m-au condus catre aceasta decizie?
→ Acestea sunt cu adevarat motivatiile, interesele si valorile mele?
→ Stiu exact ce presupune noul job?
→ Am indeajuns de multe informatii despre echipa, subordonati, superiori, companie?
→ Cunosc politica, strategia si planurile de viitor ale companiei?
→ Cunosc valorile ce definesc aceasta companie?
→ Exista compatibilitate intre aceste valori si motivatiile, interesele si valorile mele personale?
→ Se inscrie noul job in planul meu de cariera?
Internetul - devine un instrument tot mai important in procesul de cautare a unui job. Cei care-l
utilizeaza vor avea un avantaj semnificativ in fata celor care nu apeleaza la aceasta sursa de informatii. Cu
ajutorul internetului poti distribui CV-uri, poti intra in contact direct cu angajatorii potentiali si poti urmari
indeaproape oportunitatile de angajare.
Pe internet aveti acces la:
- anunturi de angajare;
- website-uri de prezentare ale companiilor – la sectiunea “Cariere” sau, foarte important, in vederea
obtinerii mai multor informatii despre potentialul angajator inainte de primul interviu
- website-uri de recrutare si plasare a fortei de munca: www.ejobs.ro, www.myjob.ro,
www.bestjobs.ro, www.jobs.bizoo.ro
- retelele sociale – retelele sociale de business au fost create ca si portaluri online de promovare,
networking si socializare intre diversi specialisti din varii medii de business.
Tipuri de CV:
• Cronologic – cea mai frecventa forma de CV, preferata de majoritatea angajatorilor
• Functional – forma neconventionala, neagreata de o parte din angajatori; cu eliminarea datelor si
accent pe cunostintele individuale care au legatura cu locul de munca vizat; util pentru absolventi sau
pentru persoanele care doresc sa ascunda discontinuitati in activitate
• Orientat – forma orientata spre un anumit loc de munca; poate fi o combinatie a primelor doua
tipuri.
Sfaturi pentru persoanele care nu si-au scris niciodata CV-ul:
- ganditi-va la realizarile voastre majore si cuantificati-le acolo unde este posibil
- ganditi-va la trei puncte tari ale voastre si la cate un exemplu pentru fiecare
- faceti-va un inventar al experientei de viata
- ganditi-va la lucrurile pentru care sunteti cautati de altii pentru ajutor sau sfaturi
- realizati-va o eticheta personala care sa reflecte ceea ce ati dori ca un angajator sa stie despre voi.
2.4. Interviul
Interviul de angajare reprezinta un moment cheie al procesului de recrutare, atat pentru candidat, cat
si pentru angajator. Succesul la acest interviu este esential pentru angajare.
a. Pregatirea interviului
Partea cea mai cuprinzatoare este reprezentata de pregatirea interviului. In primul rand, angajatorii se
asteapta sa stiti cate ceva despre organizatia si domeniul lor de activitate. Puteti afla usor asemenea
informatii, de exemplu, de la cunoscuti care lucreaza in domeniu sau de pe internet. De asemenea, cautati
informatii despre postul vizat si, pe cat posibil, despre intervievator. In al doilea rand, pregatiti-va portofoliul
de cariera.
Tipuri de interviu:
• interviul prin telefon – sfaturi: faceti o simulare inainte cu un cunoscut; asigurati-va ca sunteti
pregatiti in momentul in care suna telefonul; purtati convorbirea intr-un loc linistit, unde sa nu vi se
distraga atentia; imbracati-va frumos chiar daca sunteti acasa (va veti prezenta mai increzator si mai
profesionist); zambiti cat mai mult (angajatorul nu va vedea zambetul, dar il va simti); nu cititi
raspunsuri de pe notite
• interviul clasic (fata in fata) – sfaturi: fiti punctuali (ajungeti la locul interviului macar cu 10 minute
inainte); fiti relaxati; faceti “repetitii”; imbracati-va corespunzator (clasic, elegant, adecvat si
organizatiei unde aspirati sa lucrati) si fiti atenti la detalii gen pantofi lustruiti, unghii curate,
respiratie proaspata, bijuterii la un nivel minim, fara piercing-uri vizibile sau guma de mestecat;
atentie la ziua dinainte (faceti un drum pana la “locul faptei”; verificati-va vestimentatia; recapitulati
ce stiti despre angajator, profilul de activitate si locul de munca; simulati interviul cu ajutorul unui
cunoscut; relaxati-va; incercati sa va odihniti peste noapte).
b. Desfasurarea interviului
Ajungeti la timp la locul interviului, inchideti telefoanele mobile si purtati-va atent cu asistentele sau
secretarele care va primesc – deja sunteti urmariti. Prima impresie la contactul cu angajatorul este cruciala:
salutati-l cu entuziasm, ridicati-va in cazul in care stati jos, strangeti-i mana ferm, priviti-l drept in ochi si
zambiti.
Reguli de respectat in timpul interviului:
- zambiti si fiti relaxati
- aveti la indemana o copie a CV-ului
- incercati sa va folositi de primele momente pentru a stabili o relatie cu angajatorul
- mentineti permanent contactul vizual; nu feriti si nu coborati privirea
- stati drepti pe scaun pentru a da impresia de incredere
- nu gesticulati
- daca va pierdeti, luati o scurta pauza
- adoptati un comportament elegant
- aveti rabdare cu angajatorul; nu-l intrerupeti
- puneti intrebari – de exemplu: Puteti descrie o zi obisnuita pentru cineva care ocupa aceasta pozitie?
Care este prioritatea persoanei care accepta aceasta functie? Organizatia sprijina formarea si
educarea continua a angajatilor? De ce ati ales sa lucrati aici?
c. Dupa interviu
Trimiteti angajatorului o scrisoare de multumire. Sunt rare cazurile in care angajatorilor nu le face
placere sa primeasca scrisori de multumire. Cei mai multi dintre ei considera ca e un gest de curtoazie, o
modalitate de a va diferentia de ceilalti, dovada ca sunteti cu adevarat interesati de locul de munca si o
metoda de a va evidentia.
Nu puneti prea mare importanta intr-un singur loc de munca sau interviu; in asteptarea raspunsului,
continuati sa va cautati job si sa mergeti la interviuri.
PENTAGONUL SUCCESULUI!
• Harta succesului!
Pentru inceput este necesar sa intelegem ce reprezinta pentru noi succesul. In timp ce unii apreciaza
succesul prin sumele de bani pe care le manuiesc, altii usurinta cu care pot relationa cu cei din jur sau
aprecierile ce vin din partea celorlalti, este necesar sa stabilim care sunt elementele ce definesc succesul in
viata noastra, iar apoi sa hotaram pasii neceasri pentru a ajunge la nivelul dorit. Acest demers este esential
pentru a afla unde ne gasim si unde vrem sa ajungem! Este punct esential atunci cand de exemplu folosim o
harta: prima data stabilim care este punctul de pornire, apoi pentru a pleca la drum, trebuie sa stabilim
destinatia! Nici un drum nu va fi potrivit pentru dumneavoastra, niciodata nu veti ajunge la destinatie, daca
nu ati stabilit care este aceasta destinatie!
• Implicare si Daruire
Ambitia de a ne implini obiectivele ne permit in mod real sa atingem succesul dorit. Mai mult decat
atat, credinta in propriile resurse, in propriile idealuri, dorinte si idei reprezinta un element motivator
semnificativ: Cred in aceasta idee! va zice un om de succes. In acest fel, vedem cum, dincolo de teoretizare
si de viziune, trebuie sa avem si un sentiment de apartenenta la ideea pe care o detinem, trebuie sa simtim
acea idee! Este posibil, ca ideea dumneavoastra, pe masura ce ati inceput sa lucreati la ea, sa se modifice, sa
o ajustati, sa o imbunatatiti, insa forta de a merge mai departe si dorinta de a atinge obiectivele stabilite sunt
date de credinta in ideea respectiva! Niciodata nu veti reusi sa obtineti succesul mult dorit, nu veti face
performanta daca va veti indoi de ideile proprii! Implicati-va si daruiti-va ideii pe care o vizati pentru cariera
dumneavoastra!
• Munca!
Succes fara munca este aproape imposibil de obtinut! Este drept ca sunt cazuri in care succesul a
aparut ca rezultat al unui hazard, al unei intamplari! Sunt si asemenea cazuri! Insa este necesar sa intelegem
faptul ca un succes real si de durata este construit printr-o munca asidua, prin amprenta personala pusa prin
orele de munca depuse.
• Cine “sunt eu” de fapt?
Sunt o persoana care isi doreste indeajuns succesul? Sunt genul de om care invata din greseli sau din
succes? Am suficienta abilitate sa lucrez cu oamenii? Sunt o persoana credibila? Respect nevoile si dorintele
celuilalt sau sunt orientat predominant catre propriile interese? Sunt o persoana dispusa sa-mi asum unele
riscuri? Am vointa de a merge mai departe, chiar si atunci cand lucrurile merg greu? Sunt dispus sa fac unele
sacrificii, sa platesc „pretul” pentru a atinge succesul? Cat de mult ma adaptez mediului in care lucrez? Ce
talent pot folosi pentru a-mi da “plus valoare” muncii mele? Sunt dispus sa-mi recunosc necunoasterile si
limitele proprii?
Un raspuns sincer si ferm la fiecare intrebare reprezinta o asumare a curajului de a ne privi in
oglinda si a recunoaste ceea ce vedem. Doar i acest fel putem progresa si putem atinge acel succes dorit.
• Norocul.
“Norocul”, dincolo de perceptia personala a fiecaruia dintre noi, reprezinta rezultatul unei actiuni,
care in majoritatea cazurilor este initiata sau mentinuta de cel care are noroc! Ajungem astfel la vechea
zicala, anume: „Norocul si-l face omul cu mana lui”! Acest dram de noroc, depinde de fiecare dintre noi,
depinde de lucrurile bune pe care tu le atragem in viata. O crescuta sensibilitate la oportunitatile vietii, o
crescuta capacitate de analiza a fiecarei “sanse” oferite va permite sa ne valorizam potentialul, sa ne
fructificam cunosctintele, abilitatile si competentele, fapt ce se va materializa in forme de succes in munca pe
care o depunem.
Succesul in cariera, mentinerea locului de munca si atingerea unui nivel crescut de performanta la
serviciu reprezinta atat o informare permanenta asupra noutatilor din domeniul in care activam, o cunoastere
a elementelor de management in organizatia unde muncim, cum de altfel un echilibru real intre planul
profesional si viata privata a fiecaruia dintre noi. Toate acestea permit o analiza detaliata a situatiilor cu care
ne confruntam, mentinerea profesionalismului si a obiectivitatii in deciziile luate, precum si o
responsabilitate pentru munca depusa. “Un lucru nu este ceea ce este, ci ceea ce vad eu in el” reprezinta o
dovada vie ca specificul fiecarui reprezinta un indice de pornire in dezvoltarea unei cariere de succes, iar
micile sugestii reprezinta indicatoare cu rol de coordonare si poate de redresare a unor actuni pe care le
intreprindem in lunga noastra cariera.
O incredere in propriile visuri, in resursele pe care le avem, o sensibilitate la oportunitatile aparute in
campul muncii, precum si o gestionare sanatoasa a timpului si a reactiilor si implicarilor in diferite actiuni
(managementul stresului), urmat de o prioritizare a dorintelor, nevoilor si planurilor noastre, o atitudine pro-
activa reprezinta indici clari catre atingerea succesului!