EXPLORAREA “PERSONALITĂŢII ACCENTUATE”1

În psihologia aplicată, diagnosticarea personalităţii are, astăzi, o pondere deosebită,

încercându-se diverse corelări între comportament, activitate, performanţă şi “trăsăturile
personale”. Neuropsihiatrul german Karl Leonhard insista asupra exploatării
“personalităţii accentuate” pentru nevoi clinice, iar colaboratorii săi au elaborat diverse
instrumente de lucru pentru facilitarea investigaţiilor.

- material -

În acest sens, dr. H. Schmieschek, de la clinica de boli nervoase Charité a Universităţii

Humboldt din Berlin (unde profesorul Leonhard a funcţionat ca director) a întocmit un
“Chestionar pentru depistarea personalităţilor acentuate”, tradus, experimentat şi adaptat
pentru ţara noastră de psihologul I. M. Nestor2, în 1975.
Chestionarul cuprinde 88 de întrebări, prezentate amestecat, formînd zece grupe
(I-X), fiecare grupă urmărind explorarea/evidenţierea unei anumite trăsături “accentuate”:
I - 12 întrebări vizînd firea demonstrativă;
II - 12 întrebări vizînd firea hiperexactă;
III - 12 întrebări vizînd firea hiperperseverentă;
IV - 8 întrebări vizînd firea nestăpînită;
V - 8 întrebări vizînd firea hipertimică;
VI - 8 întrebări vizînd firea distimică;
VII - 8 întrebări vizînd firea ciclotimică;
VIII - 4 întrebări vizînd firea exaltată;
IX - 8 întrebări vizînd firea anxioasă;
X - 8 întrebări vizînd firea emotivă.
În versiunea romînească, acest chestionar are patru pagini (format coală ministerială).
Pe pagina I (pagina “copertă”) sînt menţionate:
indicaţiile care formează titlul acestor instrucţiuni;
datele personale ale subiectului;
o sinteză pentru uşurarea efortului psihologului şi a intuirii operative a rezultatelor
(cotelor). În sistematizarea aceasta (care revine traducătorului), trăsăturile de
personalitate sînt redate prescurtat, pentru a nu influenţa pe subiect în răspunsurile
sale.
La acest chestionar, subiectul răspunde în scris, subliniind sau încercuind pe DA sau
NU în dreapta fiecărei întrebări. Pentru aceasta are, deci, nevoie de creion sau stilou.

1
Chestionarul H. Schmieschek
2
Textul acestui material reproduce manuscrisul “Explorarea << personalităţii accentuate>> -
Chestionarul H. Schmieschek” aparţinînd lui I. M. Nestor.
- tehnică -

Chestionarul Schmieschek poate fi aplicat în patru variante metodologice:

1. Dacă sînt posibilităţi de tipărire, fiecare subiect îşi primeşte exemplarul său (cele 4
pagini), urmînd să lucreze după instrucţiunile psihologului/psiho-metricianului
experimentator. În această variantă, este indicată o literă tipografică destul de mare, testul
fiind suficient de spaţiat (îndeosebi paginile 2-4), ştiind că pentru anumiţi subiecţi lectura
unui text “îngrămădit” este mai dificilă, indispunînd uneori.
2. Dacă nu este posibilă tipărirea chestionarului, atunci urmează să se imprime, pe o
singură foaie, toate datele necesare aplicării şi corectării, adică: datele personale ale
subiectului, 88 de rînduri punctate şi numerotate pe cinci coloane (şi arab, şi roman: V – 1
…), precum şi tabelul “Sinteză” (în josul paginii). În această variantă metodologică,
subiectul primeşte un exemplar din chestionar, pe care nu are nimic de scris, el fiind
numai pentru lectura întrebărilor. Răspunsul (DA sau NU) este scris de către subiect pe
foaia-protocol, pe linia punctată din dreapta fiecărui număr. Este, deci, de la început,
necesară recomandarea expresă de a nu se scrie nimic pe chestionar, el fiind dat numai
pentru consultare.
3. Dacă nici protocolul indicat la 2 nu poate fi multiplicat, atunci experimentatorul
invită pe subiect să-şi confecţioneze singur protocolul, înscriind toate datele pe patru
pagini (nedetaşate) luate dintr-un caiet de dictando. În eventualitatea unui examen
psihologic colectiv, protocoalele pot fi pregătite din vreme, cu ajutorul monitorilor sau al
psihometricienilor ajutori.
În toate aceste trei variante, s-a dovedit absolut necesar ca fiecare subiect să primească
câte un exemplar din chestionarul cu cele 88 de întrebări, pentru consultare. Pre-
experimentarea chestionarului ne-a arătat că numai cu o asemenea tehnică subiectul poate
lucra eficient, el avînd de înţeles unele fraze mai lungi, care, eventual, cer o lectură
repetată.
4. Sînt cazuri cînd experimentatorul socoteşte util să citească el întrebările, subiectul
urmînd să mediteze, eventual să ceară explicaţii, şi să dea verbal răspunsul, acesta fiind
înscris de către experimentator în protocolul personal pregătit din vreme. La această
tehnică (pentru cazurile clinice, dar care cere un volum de timp mai mare) este necesar,
deci, doar un exemplar din chestionar şi un protocol, datele personale fiind cerute
subiectului şi înscrise de către experimentator. La această formă de lucru se pot face
observaţii caracterologice suplimentare asupra subiectului (ezitări, tensiune, anumite
mişcări, un anumit joc al privirii etc.). De asemenea, varianta 4 are şi avantajul că
experimentatorul poate prezenta/citi întrebarea în termeni adecvaţi nivelului mintal şi
gradului de instrucţie al subiectului. Un alt avantaj mai poate fi acela (care, de altfel, poate
fi reliefat/exploatat chiar şi la celelalte variante de aplicare) al exploatării în adînc, în
lumea motivaţiilor şi a situaţiilor. Pentru a se realiza acest deziderat (extrem de util în
unele cazuri clinice sau în cazuri de stres puternic), la anumite întrebări la care subiectul
răspunde simptomatic (afirmare pozitivă, “accentuată”) experimentatorul poate cere
explicarea acelui simptom, acelei situaţii, acelui DA pe foaie separată (sau pe verso-ul
protocolului). Ex. “De ce vi se pare grea viaţa?” (nr. 43), “De ce nu vă plac petrecerile?”
(nr. 53), “De ce priviţi viitorul cu pesimism?” (nr. 75) etc. Asemenea indicaţii
suplimentare, solicitate imediat după formularea răspunsului DA (simptomatic), pot
permite organizarea, pe anumite linii, a unei psihoterapii eficiente, plecînd de la cauze sau
stabilindu-se o corelaţie cu structura biotipologică a subiectului.
Indiferent de forma de aplicare, sarcina principală a subiectului este aceeaşi: răspunde
(în scris sau verbal) prin DA sau prin NU.
- instrucţiuni -

Fie că utilizarea chestionarului este individuală, fie că ea are loc în colectiv, este
necesară o încăpere adecvată şi fără presiuni fonice (maximum 20-30 dB); pe uşă (partea
dinafară) se agaţă un anunţ, cu litere mari: “Nu bateţi! Nu intraţi! Se examinează.”
În cazul unui examen colectiv, subiecţii sînt aşezaţi distanţat, preferabil fiecare cu
masa/banca lui.
Ajutorul experimentatorului (sau unul dintre subiecţi) împarte chestionarele (este vorba
de caietul cu 4 pagini), cu recomandarea prealabilă de a nu se întoarce pagina decât la
comandă. Sau, în lipsa chestionarelor tipărite, se împart foile-protocol, urmînd ca
exemplarul de chestionar să fie dat ulterior. Datele personale sînt înscrise de către subiecţi
pe liniile punctate respective, după indicaţiile experimentatorului (cu litere majuscule se
scrie doar numele, restul se scrie cu litere obişnuite).
După această secvenţă, experimentatorul atrage atenţia subiecţilor că este vorba de un
chestionar (cu 88 de întrebări) la care ei, subiecţii, vor avea de răspuns prin sublinierea lui
DA sau NU, în dreapta, după lectura atentă a întrebării. În cazul protocolului (variantele
metodologice 2 şi 3), subiectul îşi înscrie răspunsul pe linia punctată respectivă. Pentru
înţelegerea instrucţiunilor, se pot da exemple la tablă.
Subiectul este invitat să nu lase nici o întrebare fără răspuns, el putînd cere
experimentatorului explicaţii suplimentare, prin chemarea acestuia lîngă banca lui,
discuţia avînd loc în şoaptă.
Nu se lucrează pe sărite, ci la rînd. Nu se citeşte mai întîi totul (şi apoi să se răspundă),
ci se citeşte întrebarea şi se răspunde imediat.
Subiecţii nu sînt presaţi sau invitaţi să lucreze repede.
Schmieschek recomandă ca subiectul să fie făcut atent că la acest chestionar nu este
vorba de examinarea unei aptitudini oarecare, ci de precizarea -în interesul subiectului-
unor situaţii comportamentale.

- timp -

Timpul de lucru este liber. Nici o presiune. Nici o constrîngere. Cine termină, predă
materialul la catedră şi părăseşte în linişte sala/clasa.
În linii mari, timpul de lucru (exclusiv pregătirile şi instrucţiunile) variază între 30 şi 60
de minute, după ritmul gândirii şi gradului de înţelegere al fiecărui subiect. Întregul
experiment pretinde cca. 90-100 minute.
Ca perioadă a zilei, chestionarul poate fi aplicat în orice perioadă între 7-18, dar numai
dacă subiectul nu se află într-o stare de oboseală, tensiune sau grabă. Oboseala, tensiunea,
graba falsifică situaţiile de răspuns.
- corectare -

Pentru facilitarea realizării acestei secvenţe, redăm mai întîi, în tabelul de mai jos, cheia
răspunsurilor simptomatice pentru fiecare din cele zece grupe (I – X), numerele din tabel
referindu-se, deci, la numerele întrebărilor din chestionar.
Se preconizează că, la unele din întrebări, răspunsul NU este cel simptomatic, contînd,
deci, drept DA (simptomatic). El va fi, astfel înglobat printre răspunsurile pozitive
(simptomatice). Numerele acestor întrebări (cu răspuns NU, dar contînd DA) sînt
menţionate în tabel la rubrica NU (în dreapta):

GRUPA DA NU
I – DEMONSTRATIV 7, 19, 22, 29, 41, 44, 63, 66, 73, 85, 88 51
II – HIPEREXACT 4, 14, 17, 26, 39, 48, 58, 61, 70, 80, 83 36
III – HIPERPERSEVERENT 2, 15, 24, 34, 37, 56, 68, 78, 81 12, 46, 59
IV – NESTĂPÎNIT 8, 20, 30, 42, 52, 64, 74, 86 -
V – HIPERTIM 1, 11, 23, 33, 45, 55, 67, 77 -
VI – DISTIMIC 9, 21, 43, 75, 87 31, 53, 65
VII – CICLOTIM 6, 18, 28, 40, 50, 62, 72, 84 -
VIII – EXALTAT 10, 32, 54, 76 -
IX – ANXIOS 16, 27, 38, 49, 60, 71, 82 5
X - EMOTIV 3, 13, 35, 47, 57, 69, 79 25

Aşadar, dacă la întrebările 5, 12, 25, 31, 36, 46, 51, 53, 59 şi 65 subiectul
subliniază/scrie NU, răspunsul este simptomatic şi va fi socotit drept DA.
“Corectarea” propriu-zisă a chestionarului se operează prin examinarea, cu atenţie, de
către experimentator, a răspunsurilor DA (în care se înglobează şi NU-urile socotite drept
DA, cărora, din timp şi înaintea oricărei alte operaţii, li se face un semn special).
Operaţia de corectare (de fapt, precizarea răspunsurilor pozitive simptomatice şi care
vor caracteriza pe subiect pe linia “accentuărilor”) poate fi efectuată în două secvenţe:
a) Cunoscînd cele 10 întrebări la care răspunsul NU contează drept DA, se examinează
mai întîi aceste răspunsuri şi, în cazul sublinierii lui NU, în stînga cifrei romane
respective se marchează semnul + (plus), preferabil cu un creion colorat (sau se
încercuieşte cifra romană).
b) Odată această secvenţă terminată, se examinează atent răspunsurile DA, care, de
asemenea, duc la marcarea cu semn + (sau la încercuire) a cifrei romane din stînga
întrebării. Vom avea, deci, un număr de semne + (sau de încercuiri), dispersate pe cele
zece grupe (I – X).
- cotare -
În continuare, se face calculul simplu al frecvenţei simptomelor pentru fiecare din cele
10 grupe, calcul care este uşurat prin marcarea (prealabilă) cu semnul + (sau cu
încercuire) de la operaţia -corectare-.
Parcurgând numai şirul cifrelor romane, se adună numai acele semne + (sau încercuiri)
de la cifra romană I (grupa I – demonstrativitate), examinînd cele trei pagini ale
chestionarului; cifra rezultată este înscrisă imediat în tabelul “Sinteză”, în coloana a 3-a
(“Nr. de răspunsuri DA”), în dreptul grupei I. Se adună, apoi, semnele + de la cifra
romană II (care indică grupa II – hiperexactitate), apoi de la cifra III ş.a.m.d. În cazul
cînd la vreo grupă nu apare nici un semn + (nici un simptom), atunci în coloana a 3-a din
“Sinteză” se trage liniuţă (-, adică “nimic”).
Psihomotricianului grăbit/neglijent i se poate întîmpla să sară/să treacă peste un
simptom (răspuns DA) marcat, totuşi, cu semnul + (sau încercuit), ceea ce poate duce la
rezultate finale inexacte, mai ales în cazul grupelor cu număr mic de întrebări. Pentru a fi
sigur că totul a fost operat corect, atunci cînd se extrage/calculează frecvenţa semnelor +
semnul respectiv este tăiat cu alt creion colorat sau cu stiloul; după întreaga operaţie,
tehnicianul reexaminează testul şi observă imediat semnele + rămase netăiate.
Răspunsurile înscrise astfel în coloana a 3-a din “Sinteză” reprezintă, totuşi, date
primare. Întrucât grupele I-X nu au, toate, acelaşi număr de întrebări, cifra primară (din
coloana a 3-a) se înmulţeşte cu coeficientul din coloana a 4-a (valorile coeficienţilor sînt:
2 pentru grupele cu 12 întrebări, 3 pentru grupele cu 8 întrebări şi 6 pentru grupa cu 4
întrebări), iar rezultatul se înscrie în coloana a 5-a (“Rezultate”). Cifra maximă, rezultată
din multiplicări, este astfel aceeaşi pentru toate grupele, şi anume 24. Cu cât
rezultatul/cota se apropie de 24, cu atât se face marcată direcţia de “accentuare” a
personalităţii.
Coeficienţii ajută şi la compararea cantitativă a rezultatelor, întrucât prin înmulţirea
efectuată se obţin valori standard comparative.

Valori standard ale cotei Procentaj simptomatic

24 100 %
18 75 %
12 50 %
6 25 %

Cu referire la interpretarea cotelor, Schmieschek - bazîndu-se pe unele date

experimentale - avansează ideea că se poate vorbi de o “accentuare” în cazul în care
numărul de răspunsuri DA trece de 50%, adică mai mult de jumătate din numărul de
întrebări specifice fiecăreia din cele 10 grupe de simptome. Credem că este indicată şi o
confruntare a rezultatelor obţinute de la cele 10 grupe, pentru o mai adecvată caracterizare
a “accentuării”, unele simptome corelînd clinic cu altele. În acest sens, propunem fie
alcătuirea unui profil pentru fiecare subiect examinat (care, prin prezentarea sa grafică,
prilejuieşte intuirea mai operativă a personalităţii), fie calcularea procentajului respectiv la
fiecare grupă I-X, care apoi poate fi înscris în coloana a 6-a din “Sinteză” în dreptul
grupei vizate.
În vederea economisirii timpului şi a raţionalizării operaţiei, am întocmit un tabel cu
procentajele respective, plecînd de la formula cea mai simplă. Dacă luăm, de pildă, grupa
I (demonstrativitate), care are 12 întrebări simptomatice, un răspuns DA echivalează cu
8,3% (1 x 100 : 12 # 8,3), două răspunsuri DA echivalează cu 16,6% (2 x 100 : 12 # 16,6)
ş.a.m.d.
Grupele cu 12 întrebări Grupele cu 8 întrebări Grupa cu 4 întrebări
(I, II, III) (IV, V, VI, VII, IX, X) (VIII)
1 răspuns 8,3% 1 răspuns 12,5% 1 răspuns 25%
simptomatic simptomatic simptomatic
2 răspunsuri 16,6% 2 răspunsuri 25% 2 răspunsuri 50%
simptomatice simptomatice simptomatice
3 răspunsuri 24,9% 3 răspunsuri 37,5% 3 răspunsuri 75%
simptomatice simptomatice simptomatice
4 răspunsuri 33,2% 4 răspunsuri 50% 4 răspunsuri 100%
simptomatice simptomatice simptomatice
5 răspunsuri 41,5% 5 răspunsuri 62,5%
simptomatice simptomatice
6 răspunsuri 49,8% 6 răspunsuri 75%
simptomatice simptomatice
7 răspunsuri 58,1% 7 răspunsuri 87,5%
simptomatice simptomatice
8 răspunsuri 66,4% 8 răspunsuri 100%
simptomatice simptomatice
9 răspunsuri 74,7%
simptomatice
10 răspunsuri 83%
simptomatice
11 răspunsuri 91,3%
simptomatice
12 răspunsuri 99,6%
simptomatice

Afară de toate acestea şi indiferent de diferenţierile trăsăturilor pe grupe, psihologul îşi

mai poate structura o opinie suplimentară analizînd şi numărul total de răspunsuri DA
(sumarea coloanei a 3-a din “Sinteză”) sau procentajul total (sumarea coloanei a 6-a). În
acest caz, s-ar putea discuta un “coeficient de dezechilibru emoţional” global şi n-ar fi
lispit de interes un barem calculat şi de pe această poziţie. În principiu, numai activitatea
practică, de teren, va oferi criterii juste pentru o poziţie sau alta.
- consideraţii finale –

O analiză atentă a chestionarului Schmieschek ar putea prilejui reflecţia că, în fond, se

urmăreşte depistarea unor “tipuri” umane şi că metoda închide o “tipologie” umană, cu o
orientare mai mult clinică. Dar, indiferent de consideraţiile noastre teoretice sau generale,
psihologul practician nu poate trage decât foloase din utilizarea unor asemenea metode de
descifrare a personalităţii. “Mediul” de astăzi (social, şcolar, industrial etc.), cu
coordonatele sale multilaterale şi complexe, cere în vederea unei integrări eficiente o cât
mai amănunţită cunoaştere a structurilor de personalitate.
Pentru informaţii mai ample, atât în legătură cu structura celor 10 tipuri, cât şi cu
tehnica de exploatare/depistare a lor, poate fi consultată lucrarea lui Karl Leonhard –
“Personalităţi accentuate în viaţă şi în literatură” (Bucureşti, Ed. Enciclopedică Rom=nă,
1972).
Utilitatea chestionarului H. Schmieschek ar putea fi reliefată şi în cadrul organizării
unei campanii de profilaxie mintală. Este adevărat că Leonhard şi colaboratorii lui au
urmărit depistarea personalităţilor “accentuate”, cu simptome ferme şi, desigur,
neliniştitoare şi (parţial) degradante pentru fiinţa umană. O restructurare a chestionarului
ar putea prilejui articularea unui instrument de lucru mai simplu, care, aplicat în variate
medii, ar putea depista precoce unele tendinţe care, insuficient considerate, ar putea duce
la apariţia simptomelor propriu-zise.
 EXPLORAREA “PERSONALITĂŢII ACCENTUATE”
Chestionar eleborat de H. Schmieschek

DATE PERSONALE:
Numele întreg (cu majuscule): ...............................................……...... Vîrsta .....…....
Sexul: B F Locul naşterii (şi judeţul): ………….………………………………….
Profesia: ..........................................…. Funcţia: .....................................................….
Locul de muncă (secţia-atelierul): ………………….…………………………………
Instituţia- Şcoala: ………………………………………………. Clasa: ……………..
Studii (ultimul certificat): ………………………………….… Grupa sanguină: ….…
Ocupaţia tatălui: …………………………….. Ocupaţia mamei: ……………….……
Localitatea: ………………………………….. Data examinării: ……………….……
Numele şi calitatea examinatorului: …………………………………………….…….

SINTEZĂ

Grupa Nr. de Nr. de răspunsuri Coef. de Rezultate Procentaje

întrebări DA înmulţire
1 2 3 4 5 6
I – Dem. 12 2
II – H-Ex. 12 2
III – Per. 12 2
IV – Nest. 8 3
V – H-Tim. 8 3
VI – Dist. 8 3
VII – Ciclo. 8 3
VIII – Ex. 4 6
IX – Anx. 8 3
X – Em. 8 3

NU ÎNTOARCEŢI FOAIA DECÂT ATUNCI CÂND VI SE SPUNE !

 CHESTIONAR P.A.

1. În general, sînteţi un om voios şi fără griji?

2. Sînteţi sensibil(ă) la jigniri?
3. Vă dau, uneori, repede lacrimile?
4. După ce aţi terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întîmplă, totuşi, să vă îndoiţi că aţi
făcut bine şi nu aveţi linişte pînă cînd nu vă convingeţi încă o dată?
5. În copilărie aţi fost tot atât de îndrăzneţ (îndrăzneaţă) ca şi ceilalţi de o vîrstă cu
dumneavoastră?
6. Dispoziţia dumneavoastră este schimbătoare - de la mare bucurie la mare deprimare?
7. De obicei, într-o reuniune amicală, sînteţi în centrul atenţiei celorlalţi?
8. Sînt zile în care, fără motiv aparent, sînteţi îmbufnat(ă) şi iritat(ă), încât este mai bine
să nu vi se adreseze nimeni?
9. Credeţi că sînteţi o persoană serioasă?
10. Sînteţi în stare să vă entuziasmaţi puternic?

11. Sînteţi foarte întreprinzător?

12. Uitaţi uşor cînd cineva v-a jignit?

13. Sînteţi foarte milos?

14. Atunci cînd puneţi o scrisoare la cutia poştală, obişnuiţi să controlaţi, cu mîna,
dacă scrisoarea a intrat cu adevărat?
15. Aveţi ambiţia ca, la locul de muncă, să faceţi parte din cei mai buni?
16. Vă este frică (sau v-a fost, cînd eraţi copil) de furtună şi de cîini?

17. Cred despre dumneavoastră, unii oameni, că sînteţi puţin pedant(ă)?

18. Dispoziţia dumneavoastră depinde de întîmplările prin care treceţi?

19. Sînteţi totdeauna agreat(ă), simpatizat(ă) de către cunoscuţii dumneavoastră?

20. Aveţi, uneori, stări de nelinişte şi de tensiune (încordare) puternice?

21. De obicei, vă simţiţi apăsat(ă) de ceva, deprimat(ă)?

22. Aţi avut, pînă acum, crize de plîns sau crize nervoase (şoc nervos)?

23. Vă vine greu să staţi pe scaun timp mai îndelungat?

24. Cînd cineva v-a făcut o nedreptate, luptaţi energic pentru interesele dumnea-
voastră?
25. Sînteţi în stare să tăiaţi un animal?
26. Vă supără faptul că, acasă, perdeaua sau faţa de masă sînt puţin cam strîmbe şi le
îndreptaţi imediat?
27. Cînd eraţi copil, vă era frică să rămîneţi seara singur(ă) în casă?
28. Vi se schimbă des dispoziţia fără motiv?

29. În activitatea dumneavoastră profesională, sînteţi totdeauna printre cei mai

capabili?
30. Vă înfuriaţi repede?

31. Puteţi fi, câteodată, cu adevărat exuberant(ă), voios (voioasă)?

32. Puteţi, uneori, să trăiţi un sentiment de fericire deplină?

33. Aţi fi de acord să fiţi invitat(ă) la o reuniune veselă?

34. De obicei, spuneţi oamenilor în mod deschis părerea dumneavoastră?

35. Vă impresionează dacă vedeţi sînge?

36. Vă place o activitate cu mare răspundere personală?

37. Sînteţi înclinat(ă) să interveniţi pentru oameni cărora li s-a făcut o nedreptate?

38. Vă este teamă să vă duceţi într-o pivniţă (cămară) întunecoasă?

39. Vă plac mult activităţile care trebuie făcute încet şi foarte exact - în locul celor
care pot fi făcute repede şi fără migală?
40. Sînteţi o persoană foarte sociabilă?
41. La şcoală, vă plăcea (vă place) să recitaţi poezii?

42. Aţi fugit vreodată de acasă, cînd eraţi copil?

43. Vi se pare grea viaţa?

44. Vi s-a întîmplat să fiţi atât de tulburat(ă) de conflicte sau de supărări încât v-a fost
imposibil să vă mai duceţi la lucru?
45. S-ar putea spune despre dumneavoastră că, în general, nu vă pierdeţi prea repede
buna dispoziţie atunci cînd aveţi un insucces (cînd nu vă reuşeşte ceva)?
46. Dacă v-a jignit cineva, faceţi primul pas spre împăcare?
47. Vă plac animalele?

48. Vă întoarceţi, uneori, din drum ca să vă convingeţi că - acasă sau la locul de

muncă - totul este în regulă şi că nimic nu se poate întîmpla?

49. Sînteţi câteodată chinuit(ă) de o frică nelămurită că dumneavoastră sau rudelor

dumneavoastră li s-ar putea întîmpla ceva rău?
50. Credeţi că dispoziţia dumneavoastră depinde de starea vremii?
51. V-ar displace cumva să vă urcaţi pe o scenă şi să vorbiţi în faţa publicului?

52. Cînd cineva vă necăjeşte rău de tot şi cu intenţie, aţi fi în stare să vă ieşiţi din fire
şi să vă încăieraţi?
53. Vă plac mult petrecerile?

54. Vă simţiţi adînc descurajat(ă) cînd aveţi decepţii?

55. Vă place o muncă unde dumneavoastră trebuie să vă ocupaţi îndeosebi de partea

organizatorică?
56. În mod obişnuit, urmăriţi cu tărie scopul pe care vi l-aţi propus, chiar dacă
întîmpinaţi rezistenţă?
57. Poate să vă influenţeze într-atât un film tragic încât să vă dea lacrimile?
58. Vi se întîmplă să adormiţi cu greutate, pentru că vă gândiţi la problemele zilei sau
ale viitorului?
59. Ca şcolar, aţi suflat colegilor sau i-aţi lăsat să copieze după dumneavoastră?
60. V-ar displace să treceţi prin cimitir, în întuneric?

61. Sînteţi peste măsură de grijuliu ca, acasă la dumneavoastră, fiecare lucru să aibă
un loc al lui?
62. Vi se întîmplă să mergeţi seara la culcare şi dimineaţa să vă sculaţi prost dispus(ă)
şi apăsat(ă), stare care să dureze câteva ore?
63. Puteţi să vă adaptaţi uşor la situaţiile noi?
64. Aveţi uneori dureri de cap?

65. Rîdeţi des?

66. Faţă de oamenii pentru care nu aveţi consideraţie, vă puteţi purta prietenos, încât
ei să nu observe adevărata dumneavoastră părere despre ei?

67. Sînteţi o persoană vioaie, plină de viaţă?

68. Suferiţi mult din pricina nedreptăţii?

69. Sînteţi un categoric prieten al naturii?

70. Întrucât nu sînteţi chiar atât de sigur(ă), aveţi obiceiul ca, atunci cînd plecaţi de
acasă sau mergeţi la culcare, să controlaţi totdeauna încă o dată starea unor lucruri ( de
exemplu, dacă gazul este închis, dacă aparatele electrice sînt scoase din priză, dacă
uşile sînt încuiate etc.)?

71. Sînteţi sperios (sperioasă)?

72. Vi se poate schimba dispoziţia în urma consumării alcoolului?

73. Colaboraţi sau aţi colaborat cu plăcere, în tinereţea dumneavoastră, la cercuri

teatrale de amatori?

74. Vă este câteodată foarte dor de depărtări?

75. În mod obişnuit, priviţi viitorul cu pesimism?

76. Vi se poate schimba atât de puternic dispoziţia, încât să aveţi, uneori, un mare
sentiment de bucurie, pentru ca apoi să cădeţi într-o stare grea de amărăciune?
77. Vă vine uşor să creaţi bună dispoziţie într-o societate, într-o reuniune?

78. De obicei, rămîneţi multă vreme supărat(ă)?

79. Sînteţi foarte puternic impresionat(ă) de suferinţa altor oameni?
80. În mod obişnuit, în caietele de şcoală, scriaţi încă o dată o pagină dacă se întîmpla
să faceţi o pată de cerneală?

81. Se poate spune că, în general, vă arătaţi faţă de oameni mai mult prudent(ă) şi
bănuitor (bănuitoare) decât încrezător (încrezătoare)?
82. Aveţi des vise cu spaime?
83. Sînteţi, câteodată, terorizat de gândul ca, fiind pe peronul unei gări, să vă aruncaţi
înaintea trenului împotriva voinţei dumneavoastră? Sau, cînd priviţi la o fereastră, la
etaj, să vă aruncaţi în gol?

84. În mod obişnuit, deveniţi vesel(ă) într-un loc plăcut?

85. În general, vă debarasaţi uşor de problemele apăsătoare şi nu vă mai gândiţi la ele?

86. Cînd consumaţi alcool, deveniţi - de obicei - impulsiv(ă)?

87. În discuţii sînteţi mai degrabă zgîrcit(ă) la vorbă decât vorbăreţ (vorbăreaţă)?

88. Dacă aţi fi pus în situaţia să colaboraţi la o reprezentaţie teatrală, aţi putea să vă
însuşiţi atât de bine şi cu atâta dăruire rolul, încât pe scenă să uitaţi complet că sînteţi
un altul?*

*
DACĂ AŢI TERMINAT, NU REVENIŢI ASUPRA ÎNTREBĂRILOR, CI
PREDAŢI IMEDIAT MATERIALUL!
FOAIE DE RĂSPUNS

V 1 23 45 67
III 2 24 46 68
X 3 25 47 69
II 4 26 48 70
IX 5 27 49 71
VII 6 28 50 72
I 7 29 51 73
IV 8 30 52 74
VI 9 31 53 75
VIII 10 32 54 76
V 11 33 55 77
III 12 34 56 78
X 13 35 57 79
II 14 36 58 80
III 15 37 59 81
IX 16 38 60 82
II 17 39 61 83
VII 18 40 62 84
I 19 41 63 85
IV 20 42 64 86
VI 21 43 65 87
I 22 44 66 88

I VI
II VII
III VIII
IV IX
V X
 PROFIL

B N.P.
I 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 H-TIM.
II 2 . . . . . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 PER.
III 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 EM.
IV 2 . . . . . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 H-EX.
V 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 ANX.
VI 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 CICLO.
VII 3 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 NEST.
VIII 2 . . . . . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 DEM.
IX 2 . . . . . . . .
1 2 3 4 5 6 7 8 DIST.
X 6 . . . .
1 2 3 4 EX.
B . . . . . . . .
T 11 22 33 44 55 66 77 88
P . . . . . . . .
30 60 90 12 150 18 210 24
0 0 0