NANA-Emile Zola

În româneste de Valer Conea,Bucuresti 1972,-Edirura Univers

Perioada reprezentată în romanul Nana este aceea a anului 1867, anul Expoziției
Internaționale în care Parisul, îmbrăcat în haine de sărbătoare, aștepta oaspeți din întreaga
lume.

În partea de început, se descrie sala teatrul Variétés, alături de câteva nume de personaje:un
ziarist pe nume Fauchery,vărul acestuia Hactor de Faloise, Clarisse, directorul teatrului
Bordenave. Aici va avea loc premiera spectacolului Blonda Venus. Debutul actriței cu
numele Nana, ce va interpreta rolul principal este un mister așteptat cu sufletul la gură.
Acesteia i se face mare publicitate, directorul teatrului Bordenave dorind să dea cea mai mare
lovitură în lumea teatrului.

Descoperim pe parcurs ce citim, multe lucruri picante despre această debutantă actriță:în
primul rând o descriere fizică amănunțită: blondă cu ochii albaștri, voluptoasă, cu forme bine
definite, fermecătoare în felul ei. Amuzant este ca îi lipsesc principalele calități care ar
recomanda-o ca pe o actriță profesionistă: are voce și cântă fals, nu știa să se miște pe scenă,
uită replici, pe unele le scurta. Mai mult aflam că e o femeie de moravuri ușoare: practică
prostituția, provine din pătura de jos, la șaptesprezece ani a dat naștere unui băiețel pe nume
LOUISSET ce este dat în grija unei doici.

Spectacolul de bucură de un mare succes, Nana este iubită și dorită de toți bărbații prezenți
în sală. Ceea ce atrage atenția, printre persoanele aflate în sală este că se găsesc multe dame
ce practică meseria prostituției, am putea spune ca majoritatea bărbaților au o asemenea
companie.

Societatea prezentă la teatru, este formată din toate categoriile de oameni: marchizi, conți,
jurnaliști, burghezi. Toți acești bărbați iluștri au amante, sunt coruptibili și viciați.

Ce își dorea Nana? Să se bucure de faimă, să își poată plăti datoriile atât către proprietarul
imobilului unde locuia cât și celor ce îi făceau anumite servicii, căci se considera o mare
doamnă. O altă dorință ascunsă, era să își aducă copilul aproape de ea, să se bucure de el.

Pentru a sărbători succesul, Nana organizează acasă un supeu la care sunt invitați toți cei care
au privit-o și i-au asigurat triumful: majoritatea bărbaților de la teatru, colegele de scenă etc.

Întâlnirea se termina la ora 6, dimineața, Nana pleacă de acasă cu un bancher pe nume

Steiner.

Ajunsă la a 34 reprezentare a piesei Blonda Venus și are atâta succes că este urmărită de un
prinț, căruia la început nu i se dă un nume.
 NANA-Emile Zola
În româneste de Valer Conea,Bucuresti 1972,-Edirura Univers
Remarcabil este dialogul dintre Prulliére și Fauchery, care atrage atenția asupra conținutului
pieselor de teatru, a modului vulgar și neprofesionist jucate de actori amatori, scoțând în
evidență cât de mult se pervertise societatea, adulmecând orice:

-Public cald, asta-seara? întrebă Fouchery.

-Oh! superb! răspunse Prulliére. Trebuie să vezi cum înghit ăștia orice!