Cleopatra si Marc Antoniu

Odată cu asasinarea lui Iulius Cezar, Roma a căzut din nou pradă
războiului civil, oprit temporar în 43 î.Hr. odată cu formarea celui de-al doilea
triumvirat, constituit din Octavian, fiul adoptiv al lui Caesar și moștenitorul ales
de acesta, Marc Antoniu, un general puternic și Lepidus, un om de stat
roman. Marc Antoniu a preluat administrația provinciilor estice din Imperiul
Roman, chemând-o pe Cleopatra la Tarsus, în Asia Mică, pentru a răspunde
acuzațiilor potrivit cărora ar fi susținut dușmanii lui Marc Antoniu.
Marc Antoniu a întâlnit-o pe Cleopatra la Tars, în octombrie 41 î.Hr.
Cleopatra voia să și-l facă pe Marc Antoniu aliat, așa cum îi fusese înainte
Cezar. De aceea a ajuns la Tarsus într-o magnifică barjă, costumată în
Venus, zeița iubirii la romani. Acolo ei au format o alianță și au devenit
amanți. Antoniu s-a întors la Alexandria cu ea, unde au petrecut iarna 41 î.Hr.
- 40 î.Hr. În primăvara anului 40 î.Hr. a fost nevoit să se întoarcă la Roma, la
aflarea știrii că soția sa Fulvia este în mijlocul războiului civil. Fulvia a murit în
timp ce Antoniu era în drum spre Sicyon (unde era exilată Fulvia). Antoniu a
făcut pace cu Octavian, în septembrie 40 î.Hr. și s-a căsătorit cu sora lui
Octavian,Octavia Minor. Imperiul parților a sprijinit pe Brutus și Cassius în
războiul civil, trimițând forțe ce s-au angajat în bătălia de la Filipi, în urma
victoriei lui Antoniu și Octavian, parții au invadat teritoriul roman, ocupând
Siria, avansează în Asia Mică și instalează pe Antigonus ca rege marionetă în
Iudeea, pentru a-l înlocui pe pro-romanul Hyrcanus.
Antoniu a trimis pe generalul lui, Publius Ventidius Bassus, pentru a se opune
acestei invazii. Ventidius câștigă o serie de victorii împotriva parților, ucide pe
prințul moștenitor Pacorus și expulzează parții din teritoriile romane ocupate
de aceștia. Antoniu planifică să riposteze prin invadarea imperiului parților și
ajunge la o înțelegere cu Octavian de a-i furniza trupe suplimentare pentru
campania sa. Preocupat de această propunere militară, Antoniu a navigat în
Grecia cu Octavia, unde s-a comportat iarăși într-un mod foarte extravagant,
asumându-și atributele zeității grecești Dionysos (în 39 î.Hr.). Dar revolta
siciliană a lui Sextus Pompeius, ultimul dintre Pompei, a ținut armata promisă
lui Antoniu în Italia. Cu planurile perturbate Antoniu și Octavian s-au certat din
nou. De această dată, cu ajutorul soției Octavia, un nou tratat a fost semnat la
Tarentum în 38 î.Hr. Triumviratul a fost reînnoit pentru o perioadă de încă
cinci ani. Octavian îi promite din nou că-i trimite legiuni în est. Dar, de acum,
Antoniu era sceptic în privința sprijinului lui Octavian împotriva parților.
Lăsând la Roma pe Octavia însărcinată cu al doilea copil, el a navigat la
Alexandria, unde a așteptat o finanțare de la Cleopatra, mama gemenilor săi.
Regina Egiptului îi împrumută suma de bani care îi trebuia pentru armată.
După capturarea Ierusalimului și a zonelor învecinate, în 37 î.Hr., a instalat pe
Irod ca rege marionetă în Iudeea, înlocuind pe apropiatul parților Antigonus.
Antoniu a invadat apoi teritoriul part cu o armată de aproximativ 100.000
romani și trupe aliate, dar campania s-a dovedit un dezastru. După ce este
învins în această campanie este părăsit de aliații săi armeni. Eșecul său de a
captura cetățile parților îl convinge pe Antoniu să se retragă. Armata sa a fost
foarte epuizată de greutățile întâmpinate la retragerea prin regatul Armeniei
datorită iernii foarte grele, pierzând mai mult de un sfert din puterea sa în
cursul campaniei.
Între timp, la Roma, nu mai exista triumviratul. Lepidus a fost forțat să
demisioneze, după o mutare politică prost judecată. Acum, în deplină putere,
Octavian a fost ocupat în atragerea aristocrației tradiționale republicane de
partea sa. El s-a căsătorit cu Livia și a început să-l atace pe Antoniu cu scopul
de a obține el toată puterea. A susținut că Antoniu este un om cu o morală
redusă pentru că și-a părăsit soția sa credinciosă, abandonată la Roma,
pentru copiii nelegitimi făcuți cu o regină obscură din Egipt. Antoniu a fost
acuzat de orice, dar mai presus de toate, că a "devenit nativ", o crimă de
neiertat pentru mândria romană. De mai multe ori Antoniu a fost chemat la
Roma, dar rămâne în Alexandria cu Cleopatra.

Din nou, cu bani egipteni, Antoniu a invadat Armenia, de această dată cu

succes. În schimb o parodie a Triumfului Roman (cea mai importantă
sărbătoare militară a Romei) a fost organizată pe străzile din Alexandria. În
final, întregul oraș a fost convocat pentru a asculta o declarație politică foarte
importantă. Înconjurat de Cleopatra și copiii ei, Antoniu a anunțat că a pus
capăt alianței sale cu Octavian. El a împărțit regate pentru copiii săi:
Alexandru Helios a fost numit de regele Armeniei, Media și Parția (care nu a
fost niciodată cucerita de Roma), sora sa geamănă Selene primește
Cyrenaica și Libia, iar tânărul Ptolemeu Philadelphus a primit Siria și Cilicia. În
ceea ce o privește pe Cleopatra, ea a fost proclamată Regina Regilor și
regină a Egiptului, denumire asemănătoarea cu cea atribuită lui Caesarion
(Ptolemeu al XV-lea Caesar, fiul lui Iulius Cezar): Regele Regilor și rege al
Egiptului. Cel mai important dintre toate, diferența era că Caesarion a fost
declarat fiul legitim și moștenitorul lui Caesar. Aceste proclamații au fost
cunoscut sub numele de Donațiile din Alexandria și au provocat o încălcare
fatală în relațiile cu Roma ale lui Antoniu. Distribuirea nesemnificativă a
provinciilor în rândul copiilor Cleopatrei nu a fost o miscare pacifistă, dar nici
nu a devenit o problemă serioasă. [necesită citare] Ceea ce amenința serios
poziția politică a lui Octavian era recunoașterea lui Caesarion ca fiu legitim și
moștenitor la numele de Cezar. Pentru Octavian baza puterii sale era legătura
sa cu Cezar prin intermediul adoptării de la Roma, care i-a adus o extrem de
necesară popularitate și loialitate în rândul legiunilor. Această situație
convenabilă era pusă în pericol de către un copil sprijinit de către cea mai
bogată femeie din lume. Așa ceva Octavian nu putea accepta. Triumviratul a
expirat în ultima zi a anului 33 î.Hr. și nu a mai fost reînnoit. Un alt război civil
a început.
Între 33 și 32 î.Hr. un război de propagandă a fost purtat în arena politică de
la Roma, cu acuzații dinspre ambele părți. Antoniu (în Egipt) divorțează de
Octavia. Octavian este acuzat de Antoniu cum că ar fi un parvenit social, de
uzurparea puterii, precum și de măsluirea documentelor de adopție de către
Cezar. Octavian i-a reproșat că deține ilegal provincii care ar trebui să fie date
oamenilor, că a încălcat tradiția Romei și că a început războaie împotriva unor
națiuni străine (Armenia și Parția) fără acordul Senatului. Antoniu a fost
considerat responsabil și pentru execuția lui Sextus Pompeius fără niciun
proces. În 32 î.Hr., Senatul îl lipsește de puterile sale pe Antoniu și a declarat
război împotriva Cleopatrei - nu lui, deoarece Octavian știa că un alt război
civil ar duce la pierderea sprijinului său popular. Ambii consuli (Gnaeus
Domitius Ahenobarbus (consul 32 î.Hr.) și Gaius Sosius), dar și o treime din
Senat, au abandonat Roma pentru a-i întâlni pe Antoniu și Cleopatra în
Grecia.
În 31 î.Hr., războiul a început. Loialul și talentatul general al lui Octavian,
Marcus Vipsanius Agrippa a capturat orașul grec și portul maritim de la
Methone, loial lui Antoniu. Enorma popularitate a lui Octavian a făcut ca
legiunile ce asigurau paza provinciilor Cyrenaica și Grecia să dezerteze și să
treacă de partea sa. La 2 septembrie a avut loc bătălia navală de la Actium.
Flota lui Antoniu și Cleopatra a fost distrusă, iar ei au fost obligați să fugă în
Egipt cu 60 de nave.
Octavian, acum aproape de puterea absolută, nu intenționează să îi lase în
pace. În august 30 î.Hr., asistat de către Agrippa, el a invadat Egipt. Cu niciun
alt refugiu în care să fugă Antoniu s-a sinucis cu propria sabie având credința
greșită că Cleopatra a făcut deja acest lucru (30 î.Hr.). Când a aflat că
Cleopatra era încă în viață, prietenii l-au dus la monumentul Cleopatrei în
care ea era ascunsă și a murit în brațele ei. Cu toate acestea, unele surse
afirmă că el nu s-a sinucis ci ar fi fost asasinat de un preot egiptean care era
de partea lui Octavian.
Cleopatra a primit acceptul să efectueze ritualurile de înmormântare ale lui
Antonius după ce ea a fost capturată de Octavian. Dându-și seama că ea era
destinată triumfului lui Octavian la Roma, a făcut mai multe încercări de a-și
curma viața și în cele din urmă a reușit să se sinucidă la mijlocul lunii august.
Copiii lui Antoniu cu Cleopatra au fost cruțați, dar au defilat pe străzile din
Roma la întoarcerea lui Octavian. Fiicele lui Antonius cu Octavia au fost
cruțate , la fel cum a fost lăsat în viață și fiul lui, Iullus Antonius. Dar fiul său
mai mare, Marcus Antonius Antyllus, a fost ucis de oamenii lui Octavian în
timp ce pleda pentru viața lui în Caesarium.