Elemente individuale de asemănare:

- în zona de atac se află un traseu complex format dintr-

o buclă sau două şi două schimbări de sens a mişcării,
aspectul general fiind asemănător combinării a două
litere greceşti „” alungite;
- urmează un podiş supradimensionat cu o buclă la unul
din capete, după care se coboară într-un baston oblic
cu finalul alungit după schimbarea de direcţie
unghiulară de pe baza rândului. Acest traseu poate fi
citit ca majusculă „I”, „T” sau „F”;
- cu reluare de traseu se formează un altul, atacat de
regulă de pe poziţie superioară, traseu
supradimensionat de forma unei sinusoide, care, din
zona centrală a semnăturii pleacă spre dreapta în una
sau mai multe grame;
- urmează formarea unui podiş, cu bucle sau schimbări
de direcţie unghiulară, după care se formează parafa în
coborâre, oblică spre stânga, alungită, cu finalul eterat.
Cu ocazia examinărilor am stabilit că cel mai important aspect
constatat este cu privire la compartimentarea semnăturilor şi acelaşi sens al
mişcărilor.
Examinând semnăturile în litigiu sub aspectul elementelor grafice
care pot dovedi falsul prin imitaţie liberă sau servilă, nu am stabilit existenţa
unor asemenea elemente, care ar putea fi de genul: reluări de trasee, viteză
foarte mică a execuţiei, şerpuiri de tremurare a traseelor din componenţa
semnăturilor, depuneri nefireşti de pastă, reluări de trasee, creşterea gradului
de apăsare în unele zone de pe traseele semnăturii, înţepături, trasee
anterioare execuţiei semnăturilor finale etc.
Toate aceste constatări le interpretez prin prisma faptului că nici
semnăturile avute la dispoziţie model pentru comparaţie nu prezintă
constanţă în execuţie, de la una la alta fiind variaţii mari ca formă şi
plasament a unor trasee, în special cu privire la existenţa sau nu a unor
trasee.
X
Având în vedere constatările făcute cu privire la materialele puse
la dispoziţie, sunt în măsură să formulez următoarea

96
 CONCLUZIE

Semnăturile de la rubricile „Primar” din cele două procese verbale

datate 26.04.2001, încheiate în numele Comisiei Comunale de Fond Funciar
a comunei B.B., pentru punerea în posesie a numitului S. I. Florea cu o
suprafaţă de teren de 0,10 Ha, sunt probabil executate de N.N. Dumitra, fiica
lui Dumitru şi Filofteia, născută la data de zz.ll.aaaa în comuna V.B., jud.
Argeş, cu domiciliul în comuna B.B., jud. Argeş.

Concluzia este formulată cu probabilitate datorită inconstanţei

execuţiei semnăturilor personale, inconstanţă reflectată de semnăturile
model pentru comparaţie avute la dispoziţie de la această persoană.
X
Prezentul raport de expertiză conţine opt pagini şi 21 de imagini
prelucrate computerizat.
Împreună cu raportul restituim întregul material pus la dispoziţie,
în starea şi ordinea în care ne-a fost prezentat.

Întocmit,
Expert criminalist
Mr. C C

97
 CAPITOLUL V

CONCLUZII

Potrivit art. 911 alin. 1 din Codul de procedură penală „înregistrările

pe bandă magnetică ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea motivată a
procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului Curţii de Apel, în
cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii
temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care
urmărirea penală se face din oficiu, iar interceptarea este utilă, pentru aflarea
adevărului, pot servi ca mijloace de probă dacă din conţinutul convorbirilor
înregistrate rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea
adevărului”.
Potrivit art. 914 „dispoziţiile art. 911 sunt aplicabile şi în cazul
înregistrării de imagini (deci şi în cazul imaginilor fotografice), iar
procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 912, cu excepţia
redării în formă scrisă, după caz”.
Fotografia judiciară ocupă în prezent un loc important printre
metodele tehnico-ştiinţifice folosite în cercetarea criminalistică. Această
importanţă se datorează, pe de-o parte posibilităţii de a fixa urmele
infracţiunii, cu toate amănuntele lor, reţinând pe fotogramă şi acele detalii
care scapă unei examinări obişnuite, iar pe de altă parte, caracterului
demonstrativ al fotogramelor.
S-a demonstrat 1 că aplicarea metodelor fotografice în diferitele ramuri
de cercetare criminalistică prezintă garanţia:
- rapidităţii cu care se pot lua imaginile obiectelor, înainte ca acestea
să-şi schimbe forma sau poziţia;
- exactităţii cu care sunt reţinute toate detaliile şi, în special, acelea
care scapă atenţiei sau posibilităţilor de observare obişnuite;
- obiectivităţii cu care este redată imaginea, excluzând orice
interpretare subiectivă;
- oglindirii generale a tuturor obiectelor care se află în câmpul
fotografic, fără reţinerea numai a unora sau a altora;
- evidenţei probatorii şi caracterului demonstrativ al oricărei
fotograme.
Fotografia îşi găseşte aplicare în criminalistică în domenii foarte
variate şi datorită problemelor pe care cercetătorul criminalist caută să le

1
Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963, p. 34.

98
rezolve cu ajutorul metodelor fotografice, acestea se împart în mai multe
ramificaţii grupate în doctrină 2 în felul următor:
A. Fotografia judiciară operativă, care cuprinde metodele fotografice
aplicate de către organele de urmărire penală în cercetarea locului săvârşirii
faptei, a obiectelor şi a persoanelor. Această fotografie se împarte la rândul
ei în:
- fotografia locului faptei;
- fotografia semnalmentelor;
- fotografia de reproducere de acte;
- fotografia anumitor momente din cursul urmăririi penale, îndeosebi
fotografia folosită în reproducerea fazelor reconstituirii.
B. Fotografia de examinare, care cuprinde metodele fotografiei
aplicate în laboratoarele de cercetare criminalistică şi în diferitele forme ale
expertizei.
Datorită rolului deosebit de important al fotografiei judiciare în
cercetările criminalistice, metodele ei trebuie cunoscute atât de organele de
urmărire penală cât şi de organele de judecată, pentru a şti ce se poate cere în
acest domeniu specialiştilor şi cum să se interpreteze rezultatele muncii
acestora. Mai mult chiar, o parte din metodele fotografiei judiciare trebuie
cunoscute în mod direct de organele de urmărire penală, care sunt obligate să
le aplice în cadrul cercetării locului faptei şi a diferitelor urme ale
infracţiunii.
Metodele fotografiei judiciare trebuie cunoscute în cel mai înalt grad
de către lucrătorii din laboratoarele de cercetare şi expertize criminalistice,
atât pentru a le aplica la fixarea urmelor descoperite cu ochiul liber sau cu
mijloace optice sau chimice cât şi pentru a descoperi o serie de urme ce pot
fi făcute vizibile numai prin metode fotografice.
În condiţiile înaltei tehnicităţi în care se desfăşoară cercetarea
criminalistică astăzi, rezultatele celor mai multe cercetări de teren şi de
laborator sunt prezentate prin fotograme, de la simpla fotografiere a locului
faptei sau a persoanei infractorului, până la complicatele reproduceri
fotografice ale modificărilor survenite în microrelieful suprafeţei obiectelor,
în fotografia separatoare de culori, în fotografia sub radiaţii invizibile, în
spectografie, roentgeografie, etc.
Fotografia este un proces ce se realizează în două etape distincte: în
prima fază un proces fizic, bazat pe legile propagării razelor de lumină şi pe
fenomenul de refracţie, iar într-a doua fază imaginea fotografică se formează
într-o serie de procese chimice, de transformare a energiei luminoase într-un
2
A se vedea în acest sens Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
Colectiv, Tratat de criminalistică, Ministerul de Interne, Editura Carpaţi, 1992; S. A. Golunski

99
fenomen chimic, cu ajutorul căruia vom obţine, mai întâi negativul şi apoi
imaginea pozitivă a obiectului fotografiat.
Un rol important în realizarea procesului fizic revine aparatului
fotografic cu toate componentele sale dar şi priceperii fotografului.
În încheierea expunerii ne exprimăm părerea că se impun anumite
reforme în justiţie menite să asigure funcţionarea normală a întregului
mecanism juridic, care să eficientizeze acele instituţii care în prezent se
aplică în condiţii nesatisfăcătoare, datorită fie imperfecţiunii unora dintre
normele penale, fie insuficienţei legii. Adaptarea actualei legislaţii la nevoile
practicii judiciare constituie un proces de maximă necesitate, deoarece în
ultimii 10 ani au avut loc profunde schimbări în societatea românească iar
criminalitatea, în toate formele acesteia, a avut o pantă ascendentă.
Se impune, de asemenea, modificarea acelor dispoziţii de drept
substanţial şi de drept procesual din legislaţia penală, care în prezent îi
imprimă un caracter prea rigid, precum şi armonizarea unora dintre
instituţiile penale cu legislaţia Uniunii Europene, Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Rezoluţiile Consiliului
Europei.
În încheiere menţionăm că realităţile politice, economice şi sociale ale
unei societăţi în tranziţiei, schimbările ce intervin în structura criminalităţii
şi mai ales în modul de săvârşire a unor infracţiuni, cerinţa perfecţionării
continue a statului de drept impun modificări continue în domeniul
administrării justiţiei penale, al mijloacelor tehnico-ştiinţifice necesare în
cercetările criminalistice, al desfăşurării procesului penal în deplină
legalitate şi cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale.

100
 BIBLIOGRAFIE

--Constituţia României
--Codul de Procedură Penală
-Emil Cernea, Emil Molcuţ- Istoria Statului şi Dreptului românesc, Casa
de editură si presă Şansa SRL.,Buc. 1993.
-M.Costin, I.Leş,M.Minea,D.Radu-Dicţionar de drept procesual civil,Ed.
Ştiinţifică si Pedagogică, Buc. 1983.
-V.Dongoroz, S.Kahane, G.Antoniu, C.Bulai, N.Iliescu, R. Stănescu
Explicaţii teoretice ale codului de procedură penal român, partea
generală, vol I, Ed. Academiei Române, Buc. 1975.
-Lucian Ionescu, Dumitru Sandu- Identificarea Criminalistică, Ed.
Ştiinţifică, Buc. 1990.
-S. Kahane- Dreptul procesual penal, Ed. Didactică şi pedagogică, Buc.1963.
-Dr. Theodor Mrejeru, Dreptul procesual penal, Ed. Sylvi, Buc. 1999.
-Ion Mircea- Criminalistică, Ed. Lumina Lex, Buc. 1998.
-Gh. Păşescu- Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei, Ed.
Naţional, Buc.
-Camil Suciu- Criminalistică, Ed. Didactică şi Pedacogică, Buc. 1972.
-Emilian Stancu- Criminalistică, Vol I, Ediţia a III-a, Ed. Actami, Buc.1999.
-Dumitru Sandu- Falsul în acte-Descoperire şi combatere prin mijloace
criminalistice, Ed. Lumina Lex, Buc. 1994.
-Gr. Theodoru- Dreptul procesual penal român. Partea generală, Vol II,
Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, Facultatea de Drept, Iaşi 1974.
-Gr. Theodoru- Rolul activ al organelor judiciare şi sarcina probaţiunii în
procesul penal în Revista română de drept nr. 4/1968.
-N. Volonciu- Tratat de procedură penală, Vol II, Ed. Paidea, Buc. 1966.
-Curs de tehnică criminalistică, Vol I, Buc. 1983, Ministerul de Interne,
catedra de criminalistică.
-Tratat practic de criminalistică,Vol IV, Serviciul editorial şi cinematografic,
1982.
-Tratat practic de criminalistică,Vol I, Serviciul editorial presă şi propagandă
în rândul populaţiei, 1976, Ministerul de Interne, Inspectoratul General al
Poliţiei, Institutul de Criminalistică.

101