VERBUL – ASPECTE ORTOGRAFICE

„Gramatica este știința care studiază totalitatea regulilor referitoare la formarea cuvintelor și
la modificările acestora în vorbire, dar și a celor privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziție și a propo-
zițiilor în fraze. Cele două părți constitutive ale gramaticii sunt: morfologia și sintaxa. Legătura dintre
acestea este atât de strânsă, încât nu se poate studia una dintre ele fără referire la cealaltă. (Geantă Adriana
Elena, „Morfologia limbii române prin scheme și exerciții”,2014,p.5).
Morfologia este partea gramaticii care se ocupă cu studierea părților de vorbire. Părțile de
vorbire se împart în două categorii: părți de vorbire flexibile și părți de vorbire neflexibile. Părțile de
vorbire flexibile sunt clasele de cuvinte care pot prezenta modificări formale , acestea fiind: verbul,
substantivul, articolul, pronumele, adjectivul și numeralul.
În referatul de față ne vom opri asupra verbului, și anume asupra scrierii corecte a unor verbe
din limba română la care am observat folosirea de cele mai multe ori a unei ortografii incorecte.Pentru
aceasta să aflăm mai întâi ce este verbul.
Verbul este partea de vorbire flexibillă, care se conjugă si arată acțiunea, starea, necesitatea
sau existența, Cu alte cuvinte, verbul este nucleul comunicării.
Erori frecvente în folosirea verbelor apar și datorită utilizării formei lor greșite în
exprimarea mass-media. Ascultătorul necunoscând acest aspect le va lua „de bune” și va ajunge să le scrie
și să le pronunțe greșit din punct de vedere gramatical. În continuare vom prezenta forme corecte și
incorecte de ortografiere pentru câteva din verbele limbii române.
Pentru aceasta vom începe cu cel mai „controversat” dintre ele, verbul „a fi”.
Acesta se scrie cu un singur „i”, indiferent de persoana verbului la:
- infinitiv( prezent și perfect): a fi, a fi fost, poate fi;
- conditional optativ (prezent, perfect- când „a fi” este auxiliar):
Eu aș fi/ Tu ai fi/ El, ea ar fi/ Noi am fi/ Voi ați fi/ Ei, ele ar fi. –Forma pentru prezent.
Eu aș fi dormit./ Tu ai fi dormit./ El, ea ar fi dormit./ Noi am fi dormit./ Voi ați fi dormit./ Ei, ele ar fi
dormit. – Forma pentru perfect.
– conjunctiv perfect – „a fi” în acest caz este luat ca auxiliar, forma de infinitiv fiind fără „a”: eu, tu, el,
ea, noi, voi, ei, ele să fi spus.
– indicativ viitor , care se formează din auxiliarul a voi- și infinitivul verbului de conjugat. Exemplu: Eu
voi fi/ Tu vei fi/ El, ea va fi/ Noi vom fi/ Voi veți fi/ Ei, ele vor fi.
– imperativ la forma negativă: Nu fi!
Se scrie cu doi „i” când ia următoarele forme:
- conjunctiv prezent, formă afirmativă și negativă la persoana a II-a singular ( al doilea -i- este desinența
de persoană). Tu să fii./ Tu să nu fii.
– viitor forma vorbită, tot la persoana a II-a singular: Tu o să fii./ Tu nu o să fii.
– imperativ forma afirmativă: Fii ascultător!
- gerunziu: fiind.
Verbul „a trebui”
Pentru forma de indicativ prezent este corectă numai varianta „trebuie” la toate persoanele și
numerele, formele „trebuiește” sau „trebuiesc” fiind incorecte . Exemplu: vom spune „Îi trebuie încă trei
caiete.” NU- „Îi trebuiesc încă trei caiete”.
 Verbul „a voi”
Sunt folosite foarte mult formele greșite de indicativ imperfect- vroiam, vroia, vroiau- în locul celor
corecte, fără „-r-”, - voiam, voia, voiau.Exemplu: Vroiau schița școlii.- greșit,/ Voiau schița școlii.- corect.
De asemenea, verbul „ a voi” se scrie la conjunctiv prezent și indicativ prezent cu –ie, exemplu- eu (să)
voiesc, el voiește.
La indicativ perfect simplu, acest verb se scrie cu doi „-ii”: la persoana I – eu voii, la persoana a III-a
singular, se scrie cu unul: el, ea voi.
Pe lângă „a voi” este la fel de corectă și folosirea verbului „a vrea”, dar este greșită forma combinată
care se face din cele două amintite mai sus, și anume: „a vroi”(eu am vroit- greșit).
Verbele de felul celor:„a merita”, „a râde” nu se folosesc ca reflexive. Exemplu: vom spune Merită
să încercăm., nu- Se merită să încercăm, -- El râde. – nu—El se râde./ Nu știm dacă merită. –nu—Nu știm
dacă se merită să vizionăm filmul.
Verbele compuse, ca și cele derivate se scriu într-un cuvânt. Exemplu: „a prescurta”, „a împăduri”
„nemaiauzind”.
Verbele: „a crea”, „a polua”, „a efectua”, „a accentua” se conjugă după modelul verbului „a lucra”
Exemplu: creez/ creezi/ creează/ creăm/ creați/ creează.
Pentru verbele de tipul :„a paria”, „a expedia”, „a domicilia”, „a linia”, „a copia”, trebuie să
avem în vedere regula conform căreia la început de silabă, după vocala „i”, scriem „e” și „a”. Exemplu: eu
închiriez,/ tu închiriezi,/ el, ea închiriază, / noi închiriem,/ voi închiriați/ ei, ele închiriază.
Vom ține cont de regula conform căreia la început de silabă, după orice vocală în afară de „i” ,
scriem „ie” și „ia”. Exemplu: Eu întemeiez,/ tu întemeiezi,/ el, ea întemeiază,/ noi întemeiem,/ voi
întemeiați,/ ei, ele întemeiază.
La conjugarea a IV-a, verbele cu infinitivul în „i”, care au înainte o consoană sau altă vocală în
afară de „i”, se vor scrie la perfect simplu, persoana I singular cu doi „i” ( eu vorbii, eu suii) și la persoana
a III-a singular cu un „i” ( el, ea vorbi, el, ea sui).
Se scriu la conjunctiv prezent, persoana a II-a precum și la indicativ, cu doi „i”, verbele:„a
veni”, „a deveni”, „a scrie” și derivatele cu prefixe ale acestora. Exemplu: tu vii, tu să vii/ tu devii, tu să
devii/ tu scrii, tu să scrii.
Verbele :„ a face”, „a zice”, „a duce” le vom scrie la imperativ negativ: „nu face!”, „nu duce!”,
„nu zice!” iar la imperativ pozitiv, vor avea forma: „fă!”, „du!”, „zi!”. Este incorrect să se spună: „nu zi!”,
„nu du!”, „nu condu!”. Întâlnim și forme neregulate de imperative, care la persoana a II-a singular se
scriu: „adu”, „condu” , nu:„ tu conduce”, „tu aduce”.
Deoarece în rădăcina cuvântului, după „ș” se scrie „a” nu „ea”, verbele: „a înșela”, „a ședea”, „a
așeza” se scriu corect:„ înșală”, „șade”, „așază”.
Verbele :„a plăcea”, „a încăpea”, „a dispărea”, „a apărea” își păstrează forma de bază la viitor și
la conditional-optativ. Nu sunt corecte formele: „ar place”, „va dispare”, „a încape”, „va apare”.
Verbul „a perturba” se conjugă fără sufix. Vom spune corect „perturbă” nu „perturbează”. Ca el
mai sunt și verbele: „a ignora ” ( corect- să te ignor, greșit – să te ignorez), „a suspenda” (corect - s-o
suspende, greșit - s-o suspendeze).
 Există verbe care se scriu fără alternanța literelor „o – oa” când le conjugăm. Exemplu:„invoc -
invocă”, nu „invoacă”, dar se scrie: „provoc – provoacă”, „să provoace” – corect.
Verbele asemănătoare cu „pieri” se scriu la persoana I și a II-a singular indicativ prezent: „eu
pier”, „tu pieri” nu- „eu piei”.
Este corectă forma de indicativ prezent, persoana I, singular și conjunctiv prezent, persoana a
III-a, singular și plural pentru „aprind- să aprindă”, „cad – să cadă” și sunt greșite formele:„aprinz- să
aprinză”, „caz – să cază”.
Verbele: „a da”, „a sta” se scriu la imperfect „dădeam”, „stăteam” NU „dedeam”, „steteam”.
Pe lângă verbele prezentate mai sus există și verbe care nu se încadrează în standardele generale
de conjugare. Exemplu verbul „a accede”, care are forma corectă la conjunctiv „să acceadă”, NU „să
accede”. Apare uneori la perfect compus „a acces”, dar acest verb nu are participiu și nu se folosește la
trecut.
Vom mai preciza forma corectă pentru alte câteva verbe , astfel , se scrie „amân” –nu „amâi”,
„aranjează” – nu „aranjază”, „ascut” – nu „ascuț”, „copiez” – nu „copii”, „cred” –nu „crez”, „înghit”- nu
„înghiț”, „prăjesc” – nu „prăjăsc”, „vin” – nu „viu”, „țin”- nu „țiu”, „îngrașă”- nu „îngrașe”, „scrieți” –nu
„scriți”.
În concluzie , ținem să evidențiem importanța ortografierii corecte a verbelor din literatura
română, aceasta fiind obligatorie din primii ani de școală și recomandăm evitarea formării de obiceiuri
greșite în scrierea și pronunția acestora.

BIBLIOGRAFIE:
Avram Mioara,(2001), Ortografia pentru toți, ediția a II-a, Chișinău, Litera.
Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, (DOOM 2),( 2005), București, Ed. Univers
Enciclopedic.