ALGEBRA, GEOMETRIE ANALITICA ȘI

DIFERENȚIALA
SINTEZE TEORETICE ȘI APLICAȚII
 Acest material reprezintă un suport de curs destinat studenților din anul I ce cuprinde

sinteze teoretice și probleme rezolvate desprinse din volumul „Elemente de algebră liniară,

geometrie analitică și diferențială”, autori: Ion Vladimirescu, Luminița Grecu.

Grecu Luminița
 I. SPAŢII VECTORIALE
I.1. Spaţiul vectorial - definiţie, proprietăţi

Fie V o mulţime nevidă şi K un corp comutativ.

Definiţia I.1. Spunem că V are structură algebrică de spaţiu vectorial (sau spaţiu liniar) peste copul K dacă este
înzestrată cu două legi de compoziţie:
- o lege de compoziţie internă notată aditiv:

+ : V ×V → V , ( x, y ) → x + y ;
- o lege de compoziţie externă notată multiplicativ:

⋅ : K ×V → V , (α , x) → α ⋅ x
care îndeplinesc următoarele proprietăţi:
1) (V, +) este grup.

2) i) α ( x + y ) = α x + α y, (∀) x, y ∈ V , (∀)α ∈ K ;

ii) (α + β ) ⋅ x = α x + β x , (∀) x,∈ V , (∀)α , β ∈ K ;

iii) α ( β x) = (αβ ) ⋅ x , (∀) x,∈ V , (∀)α , β ∈ K ;

iv) 1 ⋅ x = x , (∀) x ∈ V .
Vom nota această structură (V,K).
Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui K scalari. Operaţia „+” se va numi adunarea vectorilor iar
operaţia „⋅” înmulţirea vectorilor cu scalari.

Notăm cu 1 elementul unitate al corpului K, iar cu 0 vectorul nul din V, adică elementul neutru al grupului (V,

+). Vectorii se notează cu bară deasupra (x, y, etc.) , iar scalarii cu litere mici ale alfabetului grec(α, β, λ, µ, etc.) şi
uneori ale alfabetului latin.
Exemple:
1. Fie M(m, n, K) mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente din corpul K. Această mulţime formează
un spaţiu vectorial peste corpul K faţă de operaţiile obişnuite de adunare a matricelor şi înmulţire a matricelor cu scalari
din K.
2. Fie M(1,n,K) mulţimea matricelor cu o singură linie şi cu n coloane, cu elemente din corpul K. Această mulţime
se mai notează: K n = {(x1, x2, …., xn)/xi ∈ K, i = 1, 2, …, n}. Elementele lui K n se numesc vectori linie n-dimensionali.
Operaţiile de adunare a vectorilor linie n-dimensionali şi de înmulţire a acestora cu scalari devin:

(
x + y = x1 + y1 , x 2 + y 2 ,..., x n + y n )
( ) (
αx = αx1 , αx 2 ,..., αx n , x = x1 , x 2 ,..., x n ), y = (y , y ,..., y ).
1 2 n

Se verifică uşor că împreună cu aceste două operaţii K n este un spaţiu vectorial peste corpul K.
3.Fie M(n, 1, K) mulţimea matricelor cu o singură coloană şi n linii cu elemente din corpul K, ce se pot nota:

 x1  
  
 x 2  
~ n   i 
K =  ⋅ , x ∈ K , i = 1,2,..., n 
 ⋅  
  
 x n  
  
1
 ~ ~
Elementele lui K n , în acest caz se numesc vectori coloană n-dimensionali. Şi în acest caz ( K n , K) este spaţiu vectorial.
Deoarece mulţimile M(1,n,K) şi M(n,1,K) se deosebesc doar prin modul de scriere a elementelor, în practică se
vorbeşte doar despre vectori n-dimensionali, tipul acestora – linie sau coloană – subînţelegându-se din context.

Spaţiul (R , R)
n
se numeşte spaţiul vectorial real n-dimensional, iar C n , C ( ) spaţiul vectorial complex n-
dimensional.
4.Mulţimea polinoamelor de o nedeterminată, cu coeficienţi reali, de grad cel mult egal cu n, (n ∈ N), formează
spaţiu vectorial peste corpul R, faţă de operaţiile obişnuite de adunare a polinoamelor şi înmulţire a polinoamelor cu
scalari reali. Se păstrează proprietatea dacă înlocuim corpul R cu K.
Mulţimea polinoamelor de o nedeterminată, de grad n, cu coeficienţi din K, nu are structură de spaţiu vectorial
faţă de operaţiile indicate în exemplul 4.
Terorema I.1. (Reguli de calcul în spaţiul vectorial). În orice spaţiu vectorial V peste K au loc afirmaţiile:

1. 0 ⋅ x = 0 , (∀) x ∈ V ;

2. α ⋅ 0 = 0 , (∀)α ∈ K ;

3. (-1) ⋅ x = − x , (∀) x ∈ V ;

4. α ⋅ x = 0 ⇒ α = 0 sau x = 0 ;

5. x + y = y + x , (∀)x , y ∈ V , deci (V, +) este grup abelian.

Consecinţe: Fie V un spaţiu vectorial peste K. Sunt adevărate afirmaţiile:

1. Dacă α ∈ K ∗ şi x , y ∈ V , atunci αx = αy ⇔ x = y .

2. Dacă α , β ∈ K , α ≠ β , atunci αx = β x ⇔ x = 0 .

I.2. Dependenţă şi independenţă liniară. Acoperirea liniară a unui sistem de vectori

Fie (V,K) un spaţiu vectorial şi S = {a1 , a 2 ,.., a n } un sistem de vectori din V.

Definiţia I.2. Spunem că un vector x ∈ V este o combinaţie liniară de vectorii sistemului S dacă există

α 1 , α 2 ,..., α n ∈ K astfel încât:

n
x= ∑ α i ai .
i =1

De exemplu, vectorul nul este o combinaţie liniară de vectorii lui S, oricare ar fi sistemul S din V.
Definiţia I.3. Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare de vectori din S, se numeşte acoperirea liniară a lui S, şi se
notează L(S ) .

În particular dacă S = {a1 , a 2 ,.., a n } , atunci

{
L(S ) = α 1a1 + K + α n an α 1 ,K, α n ∈ K . }
În mod evident, ai ∈ L(a1 , a 2 ,..., a n ), (∀)i = 1, n .
{ }
Propoziţia I.1. Dacă b1 , b2 ,..., b p ∈ L(a1 , a2 ,..., an ) , atunci

( )
L b1, b2 ,..b p ⊆ L(a1 , a2 ,.., an ) .

Demonstraţie:
n
Deoarece bi ∈ L(a1 , a2 ,..., an ), (∀)i = 1, p , ⇒ bi = ∑ α ij a j , α i
j
∈K
j =1

2
 p
( )
x ∈ L b1 , b2 ,..., b p ⇒ x = ∑ α i bi .
i =1

p  n  n  p 
Deci x = ∑ α i  ∑ α ij a j  = ∑  ∑ α iα ij a j .
i =1  j =1  j =1  i =1 

( )
Obținem astfel că: L b1 , b2 ,..b p ⊆ L(a1 , a 2 ,.., a n ) .

Propoziţia I.2. Dacă a ∈ L(a1 , a 2 ,..., a n ) , atunci L(a1 , a2 ,.., an ) = = L(a , a1 , a 2 ,.., a n ) . În particular,

( )
L(a1 , a 2 ,.., a n ) = L 0, a1 , a 2 ,.., a n .
Justificarea este asemănătoare cu cea a propoziţiei anterioare.

Definiţia I.4. Spunem că sistemul S este liniar dependent (sau că vectorii a1 , a 2 ,.., a n sunt liniari dependenţi), dacă

există scalarii α 1 , α 2 ,..., α n ∈K, nu toţi nuli, astfel încât:

α 1a1 + K + α n an = 0 .
Altfel spus, vectorii a1 , a 2 ,.., a n sunt liniari dependenţi dacă există cel puţin o combinaţie liniară nulă a lor cu nu

toţi scalarii nuli.

Definiţia I.5. Spunem că sistemul S este liniar independent (sau că vectorii săi sunt liniar independenţi) dacă S nu
este liniar dependent.
Cu alte cuvinte, vectorii a1 , a 2 ,.., a n sunt liniari independenţi dacă din orice combinaţie liniară nulă a lor rezultă
toţi scalarii nuli.
Exemple.

1. În R n vectorii e1 = (1, 0, …, 0); e2 = (0, 1, 0, …, 0), …, e n = (0, …, 0, 1) sunt liniar independenţi.

α1 e1 + α2 e2 + … + αn e n = 0 ⇔ α1 = 0, α2 = 0, …, αn = 0.
2. În spaţiul vectorial al polinoamelor cu coeficienţi reali, de grad cel mult n, polinoamele: 1, X, X2, …, Xn sunt
liniar independente.

Într-adevăr, dacă α0 ⋅1 + α1 ⋅ X + … + αn ⋅ Xn = 0 ( 0 =0 + 0 ⋅ X + 0 ⋅ X2 + …), prin identificarea coeficienţilor rezultă α0

= 0, α1 = 0, …, αn = 0.
Propoziţia I.3. Într-un spaţiu vectorial au loc următoarele afirmaţii:
1) Orice sistem de vectori care conţine vectorul nul este liniar dependent.
2) Orice subsistem al unui sistem liniar independent este liniar independent.
3) Orice suprasistem al unui sistem liniar dependent este liniar dependent.

4) Fie a ∈ V . Sistemul {a } este liniar dependent dacă şi numai dacă a = 0 .

Definiţia I.6. Un sistem infinit de vectori ai lui V este liniar independent dacă orice subsistem finit al său este
liniar independent.
Propoziţia I. 4. Sistemul de vectori S = {a1 , a 2 ,.., a n } este liniar dependent dacă şi numai dacă cel puţin unul
dintre ei se scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
Demonstraţie:
Presupunem că S este liniar dependent. Deci, există α1, α2, …, αn ∈ K, nu toţi nuli, astfel încât

α 1 a1 + K + α n a n = 0 .

3
 Deoarece scalarii α1, α2, …, αn nu sunt toţi nuli, atunci există cel puţin un indice k ∈ {1, 2, …, n} astfel încât

α k ≠ 0 , ceea ce înseamnă că există şi inversul său (αk)-1≠ 0. În aceste condiţii din relaţia:

α a1 + K + α a k + ... + α a n = 0
1 k n
înmulţită cu (αk)-1 obţinem:

a k = −α 1 α k ( )
−1
a1 − K − α k −1 α k ( ) −1
ak −1 − α k +1 (α k ) a k +1 − ... − α n (α k ) a n .
−1 −1

Deci, ak se scrie ca o combinaţie liniară de ceilalţi n-1 vectori.

Reciproc, presupunem că din sistemul S, vectorul a k (k ∈ {1, 2, …, n}) se scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi:

a k = λ1a1 + K + λk −1ak −1 + λk +1ak +1 + ... + λn an , de unde obţinem:

0 = λ1a1 + K + λk −1a k −1 + (− 1)a k + λk +1a k +1 + ... + λn a n .

Cum nu toţi scalarii acestei combinaţii liniare nule sunt zero, rezultă că S este liniar dependent.

I.3. Bază şi dimensiune pentru un spaţiu vectorial

Definiţia I.7. Spunem că un sistem de vectori, S⊂V, este sistem de generatori pentru V, dacă orice vector x ∈ V se
scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor din S, altfel spus dacă V = L(S ) .

Propoziţia I.5. Fie a1 , a2 ,.., an vectori ai spaţiului vectorial V şi b1 , b2 ,..., bm ∈ L(a1 , a 2 ,..., a n ) liniar

independenţi. Atunci m ≤ n .
Demonstraţie.

Presupunem prin absurd că m>n. Din b1, b2 ,..., bm ∈ L(a1, a2 ,..., an ) , deducem că, oricare ar fi i ∈ {1,2,..., n} ,
n
vectorul bi se reprezintă ca o combinaţie liniară de vectorii {a1 , a 2 ,.., a n } , adică bi = ∑α i
j
a j . Considerăm sistemul
j =1

α 11 x1 + α 21 x 2 + ... + α m1 x m = 0
 2 1
α 1 x + α 2 x + ... + α m x = 0
2 2 2 m
liniar omogen:  .
.........................................
α n x1 + α n x 2 + ... + α n x m = 0
 1 2 m

( )
Deoarece m>n, acest sistem are şi soluţii nebanale. Fie λ1 , λ2 ,..., λm o astfel de soluţie. Atunci avem:

m m  n  n
 m

∑ λi bi = ∑ λi  ∑ α ij a j  = ∑  ∑ λiα i j a j = 0 .
 i =1 
i =1 i =1  j =1  j =1

Acest fapt contrazice liniar independenţa vectorilor b1 , b2 ,..., bm .

Corolar Dacă {a1, a2 ,.., an } ⊂ V iar b1 , b2 ,..., bm ∈ L(a1 , a 2 ,..., a n ) cu m>n , atunci b1 , b2 ,..., bm sunt liniar
dependenţi.
Definiţia I.8. Sistemul B de vectori din V se numeşte bază pentru V dacă B este liniar independent şi V = L(B ) .
Teorema I.3. Orice spaţiu vectorial, care nu se reduce la vectorul nul, posedă cel puţin o bază. Mai exact, din
orice sistem de generatori al lui V putem extrage cel puţin o bază.
Teorema I.4. Toate bazele unui spaţiu vectorial sunt formate din acelaşi număr de vectori.
Demonstraţie.

{ }
Fie B1 = {a1 , a 2 ,.., a m } , B2 = b1 , b2 ,.., bn două baze ale lui V. Deoarece V = L(B1 ) atunci bi ∈ L(B1 ), (∀ ) i = 1, n .

Conform Propoziţiei I.5. rezultă m ≤ n . Analog se obţine n ≤ m . Deci în concluzie, m = n.

4
 Definiţia I.9. Spunem că spaţiul vectorial (V, K) are dimensiunea finită n dacă există în V o bază formată din n
vectori.Vom scrie dim V=n.
În caz contrar spunem că spaţiul V are dimensiunea infinită şi scriem dim V = ∞ .

{}
Dimensiunea spaţiului vectorial nul, 0 , este prin definiţie 0.

Exemple:
1. Dimensiunea lui R2 este 2 (scriem dim R2 = 2)
Vectorii e1 = (1,0) şi e2 = (0,1) sunt liniar independenți deoarece:

α1 e1 + α2 e2 =0 , α1, α2 ∈ R ⇔ (α1, α2) = (0, 0) ⇔ α1 = 0 şi α2 = 0.

( )
R 2 = L(e1 , e2 ) , întrucât pentru orice vector v = v1 , v 2 , v = v1e1 + v 2 e2 .

Deci, vectorii e1 , e2 formează o bază pentru R 2, astfel dim R 2 = 2.

2 dim R n =n (demonstrația fiind asemănătoare cu cea precedentă) iar baza formată din vectorii:
e1 = (1,0,...,0), e2 = (0,1,...,0), K, en = (0,0,...,1) poartă numele de bază canonică (naturală, standard) a lui R n.
Observaţia I.1. Fie V un spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n . Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
1) Oricare n+1 vectori (sau mai mulţi) din V sunt liniar dependenţi.
2) Oricare n vectori din V liniar independenţi formează o bază pentru V.
3) Oricare sistem de generatori pentru V, format din n vectori, este o bază pentru V.
Propoziţia I.2. Într-un spaţiu vectorial V, finit dimensional, orice sistem de vectori liniari independenţi poate fi
completat până la o bază a spaţiului.
Teorema I.4. Fie V un spaţiu vectorial şi B = {a1 , a 2 ,.., a n } ⊆ V . Atunci B este bază a lui V dacă şi numai dacă

orice vector al lui V se poate scrie în mod unic ca o combinaţie liniară de vectorii din B.
Demonstraţie:
Fie x ∈ V un vector arbitrar. Presupunem ca scrierea lui în raport cu B nu este unică. Deci, există α1, …, αn ∈ K

astfel încât: x = α 1 a1 + α 2 a 2 + ... + α n a n

şi există β1, …, βn ∈ K astfel încât: x = β 1 a1 + β 2 a 2 + ... + β n a n .

Obţinem: ( ) ( ) (
0 = α 1 − β 1 a1 + α 2 − β 2 a 2 + ... + α n − β n a n . )
α 1 − β 1 = 0

⋅
Cum {a1 , a 2 ,.., a n } este liniar independent, rezultă  .
⋅
α n − β n = 0

Deci, α1 = β1, …, αn = βn şi scrierea lui x în raport cu vectorii din B este unică.
Reciproc, presupunem că orice vector din V se scrie în mod unic ca o combinaţie liniară de vectorii lui B. În cazul
vectorului nul obţinem: 0 = 0 ⋅ a1 + 0 ⋅ a 2 + ... + 0 ⋅ a n , scriere unică. Astfel că, dacă facem o combinaţie liniară nulă de
vectorii din B, toţi scalarii ce apar trebuie să fie nuli, deci sistemul B este liniar independent. Deoarece orice vector din V
se scrie ca o combinaţie liniară de vectorii lui B, rezultă ca B formează o bază a lui V.
Astfel, scrierea unui vector într-o bază este unică. Scalarii ce apar în această reprezentare poartă numele de
coordonatele vectorului x în raport cu baza considerată.
Vom nota prin [x ]B , coloana coordonatelor lui x în raport cu baza B.

Dacă x = α 1 a1 + α 2 a 2 + ... + α n a n şi B = {a1 , a 2 ,.., a n } este o bază pentru V, atunci α 1 , α 2 ,..., α n sunt

coordonatele lui x în raport cu baza B.

5
 Exemple:

1. În ℝ2 fie baza B = {e1 , e2 } , e1 = (1,0) şi e2 = (0,1) şi x ∈ℝ2, x = (4,3). Cum x = 4e1 + 3e 2 coordonatele lui
x în baza B sunt 4 şi 3.
{ }
2. În ℝ2 fie baza B = f 1 , f 2 , f 1 = (1,1), f 2 = (1,2) şi x = (4,3). Deoarece x = 5 f 1 − f 2 , coordonatele lui x în
baza B sunt 5 şi -1.
3. Fie P n spaţiul vectorial al polinoamelor cu coeficienţi reali, de grad cel mult n-1. Mulţimea elementelor 1, t, …,

t n −1 formează o bază în P n .

Coordonatele unui polinom P(t)= α 0 t n −1 + α 1t n − 2 + ..... + α n −2 t + α n −1 sunt coeficienţii polinomului,

α 0 , α 1 ,....., α n −1 .

Dacă se consideră o altă bază, fie aceasta 1, t-t 0 ,....., (t-t 0 ) n −1 , conform formulei lui Taylor, polinomul P(t) poate fi
scris:
P' (t 0 ) P ( n−1)
P(t)=P(t 0 )+ (t − t 0 ) + ... + (t 0 )(t − t 0 ) n −1
1! (n − 1)!
Rezultă că în raport cu această bază, coordonatele lui P(t) sunt:
P n −1 (t 0 )
P(t 0 ), P' (t 0 ), ….., .
(n − 1)!

 1 0 0 1  0 0  0 0
5. În M 2 (R ) ⇒ A1 =   , A2 =   , A3 =   , A4 =   , formează o bază căci sunt evident liniar
0 0  0 0  1 0 0 1
a b 
independente, iar pentru orice matrice A ∈ M 2 (R ) , avem: A =   = aA1 + bA2 + cA3 + dA4 , adică ele formează și
c d
un sistem de generatori pentru M 2 (R ) . Coordonatele lui A în această bază fiind tocmai elementele sale: a,b,c,d.

I.4. Schimbarea coordonatelor unui vector la o schimbare a bazei

Fie (V, K) un spaţiu vectorial de dimensiune n, iar B = {e1 , e 2 , K e n } , B ′ = {f1 , f 2 ,..., f n } două baze pentru V.

Considerăm un vector arbitrar x ∈ V ce are următoarele scrieri în cele două baze:

x = x1e1 + ... + x n e n , x i ∈ K , i = 1, n ,respectiv

x = β 1 f1 + ... + β n f n , β i ∈ K , i = 1, n .

Ne propunem să găsim relaţia de legătură între coordonatele x1, …, xn şi β 1 ,..., β n .

Deoarece B este bază pentru V, iar f k ∈ V, k = 1, n , atunci fie:

f k = α 1 e1 + ... + α n e n , k = 1, n ,
k k
scrierea acestor vectori în raport cu B.

Matricea ce se obţine scriind coordonatele vectorilor f k , k = 1, 2, …, n în baza B, pe coloane este:

 α1 α1 K α 1n 
 1 2
 2 2 

M = 1α α K α n2 
2
 M M K M 
 n 
α α 2n K α nn 
 1 

6
 Această matrice se numeşte matricea de trecere de la baza B la baza B ′ .
n n  n  n  n 
Avem: x = ∑ β k f k = ∑ β k  ∑ α ki ei  = ∑  ∑ β kα ki ei .
   
k =1 k =1  i =1  i =1  k =1 
n
De aici rezultă: xi = ∑ α ki β k , (∀)i = 1, n ,
k =1

adică:
 x1 = α 1β 1 + α 1 β 2 + ... + α 1 β n
 1 2 n
 2 2 1 2 2 2 2
 x = α1 β + α 2 β + ... + α n β

.................................................

 x n = α n β 1 + α n β 2 + ... + α nn β n
 1 2

sau în scriere matriceală:

 x1   β1 
   
 x2  β 2 
   
⋅  = M ⋅ ⋅  ,
   
⋅  ⋅ 
 x n   β n 
   

adică [x ]B = M ⋅ [x ]B′ . Această egalitate este echivalentă cu egalitatea: [x ]B′ = M −1 ⋅ [x ]B .

Această egalitate se numeşte formula de schimbare a coordonatelor unui vector când se trece de la baza B la baza B ′ .

I.5. Lema substituţiei şi aplicaţii

Teorema I.6. (Lema substituţiei) Fie (V,K) un spaţiu vectorial de dimensiune finită n şi fie B = {e1 , e 2 , K e n } o

bază pentru V, iar x = x1e1 + ... + x i ei + ... + x n en , x i ∈ K , i = 1, n , un vector din V. Atunci au loc următoarele
afirmaţii:

1) B ′ = {e1 ,..., ei −1 , x , ei +1 ,..., en } este o nouă bază pentru V dacă şi numai dacă xi ≠ 0.

2) Dacă a = a1e1 + ... + a i ei + ... + a n en , a i ∈ K , i = 1, n , este un alt vector din V, atunci coordonatele

α 1 ,..., α n ale vectorului a în baza B ′ = {e1 ,..., ei −1 , x , ei +1 ,..., en } sunt date de formulele:

 i ai
α = i
 x
 k i
 k k x ⋅a
α = a − , pentru k ≠ i, k = 1, n .
 xi
Aplicații ale lemei substituției
Dintre cele mai importante aplicaţii ale lemei substituţiei amintim:
• aflarea coordonatelor vectorilor în diferite baze;
• aflarea inversei unei matrici;
• aflarea rangului unei matrici;
• rezolvarea sistemelor liniare;

7
 Exemple:
2 3 1
 
1. Să se calculeze inversa matricei A =  1 1 2  .
2 3 0
 

Notând cu a1 , a 2 , a 3 coloanele matricei A avem:

a1 a2 a3 I3
e 2 3 1 1 0 0
⇒ 1 ⇒
e2 1 1 2 0 1 0
e3 2 3 0 0 0 1

a1 a2 a3
a1 1 32 12 12 0 0
⇒ ⇒
e2 0 −1 2 3 2 −1 2 1 0
e3 0 0 −1 −1 0 1

a1 a 2 a 3 a1 a2 a3 A−1
a1 1 0 5 −1 3 0 a1 1 0 0 −6 3 5
⇒ ⇒
a2 0 1 −3 1 −2 0 a2 0 1 0 4 −2 −3
e3 0 0 −1 −1 0 1 a3 0 0 1 1 0 1

− 6 3 5 
 
Astfel obţinem: A −1 =  4 − 2 − 3  .
 1 0 1 


2. Deoarece rangul unei matrice poate fi definit ca număr maxim de coloane sau linii liniar independente, se poate
folosi lema substituţiei la calculul rangului unei matrice. De exemplu, pentru calculul rangului matricei
 0 1 1 − 2
 
A =  2 3 3 − 6 avem:
 2 2 2 − 4
 

a1 a2 a3 a4 a1 a2 a3 a4
e1 0 1 1 −2 e1 0 1 1 −2
⇒
e2 2 3 3 −6 a1 1 3 / 2 3 / 2 − 3
e3 2 2 2 −4 e3 0 −1 −1 2

a1 a2 a3 a4
a2 0 1 1 −2
⇒
a1 1 0 0 0
e3 0 0 0 0

Au fost introduse două coloane în noua bază, deci rang A=2.

3. Lema substituţiei se poate folosi şi la rezolvarea sistemelor liniare. Să se rezolve sistemul:

 x1 + 2 x 2 + x3 − x 4 = 1

2 x1 − x 2 + x3 − x 4 = 3
− x − 7 x − 2 x + 2 x = 0
 1 2 3 4

Notând cu L=(1,3,0)t coloana termenilor liberi şi cu a1, a2, a3,a4 coloanele coeficienţilor necunoscutelor avem:

8
 a1 a2 a3 a4 L a1 a2 a3 a4 L
e1 1 2 1 −1 1 a1 1 2 1 −1 1
⇒ ⇒
e2 2 −1 1 −1 3 e2 0 −5 −1 1 1
e3 −1 − 7 − 2 2 0 e3 0 −5 −1 1 1

a 1 a2 a3 a4 L
3 3 7
1 0 −
a1 5 5 5
1 1 1
a2 0 1 − −
5 5 5
e3 0 0 0 0 0

Sistemul a devenit:
 3 3 7
 x1 + 5 x3 − 5 x 4 = 5

x + 1 x − 1 x = − 1
 2 5 3 5 4 5
Matricea sistemului are rangul 2, ca şi matricea extinsă, şi deci sistemul este compatibil nedeterminat,
necunoscutele principale fiind x1 şi x2.
Soluţia sistemului este:
1 1 1 7 3 3
x 4 = α , x3 = β , x 2 = − + α − β , x1 = + α − , α , β ∈ R .
5 5 5 5 5 5

I.6. Subspaţii vectoriale

Fie (V,K) un spaţiu vectorial.

Definiţia I.9. Spunem că V1 ⊂ V , V1 ≠ ∅ este subspaţiu vectorial al lui V, dacă este spaţiu vectorial faţă de

aceleaşi legi în raport cu care V este spaţiu vectorial.

Propoziţia I.8. V1 ⊂ V ,V1 ≠ ∅ este subspaţiu liniar al lui V dacă şi numai dacă (∀)α , β ∈ K şi (∀)x , y ∈ V1 are

loc αx + βy ∈ V1 .

Exemple:

1. Fie V=Rn. Atunci V1 = { (x ,K, x )∈ R / x = 0} este subspaţiu vectorial al lui R .

1 n
n
1
n

2. Mulţimea M s = {A ∈ M ( R ) / A = A } este subspaţiu vectorial al lui M (R ) numit subspaţiul matricelor simetrice.

n
t
n

{ }
3. Mulţimea matricelor antisimetrice, M as = A ∈ M n (R ) / A = − At , este subspaţiu vectorial al lui M n (R ) .

{}
4. Fie V un spaţiu vectorial peste K. Atunci, mulţimile 0 şi V sunt subspaţii vectoriale ale lui V, numite subspaţii
improprii.
Propoziţia I.10. Fie (V,K) un spaţiu vectorial cu dim V=n şi V1 un subspaţiu vectorial al lui V. Atunci dim V1 ≤ n .
Justificarea este imediată și se bazează pe Propoziția 1.5
Observaţia I. 9. Dacă V este spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n, iar V1 este un subspaţiu vectorial

al său cu dimV1=n, atunci V1 = V .

Observaţia I.10. Oricare ar fi {e1 ,..., em } ⊂ V , mulţimea L(e1 ,..., em ) este subspaţiu vectorial al lui V.

9
 I.7. Operaţii cu subspaţii vectoriale

Fie V un spaţiu vectorial şi V1, V2 două subspaţii vectoriale ale sale. Notăm:

V1 + V2 = {x1 + x 2 x1 ∈ V1 şi x 2 ∈ V2 }
def

V1 ∩ V2 = {x ∈ V x ∈ V1 şi x ∈ V2 }
def

Teorema I.8. V1+V2 şi V1 I V2 sunt subspaţii vectoriale ale lui V.

Observaţia I.12. Teorema precedentă poate fi generalizată astfel: o sumă finită de subspaţii vectoriale ale
aceluiaşi spaţiu vectorial este subspaţiu vectorial şi o intersecţie finită de subspaţii vectoriale ale aceluiaşi spaţiu
vectorial este subspaţiu vectorial.
Observaţia I.13. Reuniunea a două (sau mai multe) subspaţii vectoriale nu este în general, subspaţiu vectorial.
Justificarea acestei afirmaţii se poate face pe baza următorului contraexemplu.

Avem: V1 ∪ V2 = {x ∈ V x ∈ V1 sau x ∈ V2 }
def

Considerăm V=R2. Alegem următoarele două subspaţii vectoriale:

V1 = {( x,0) / x ∈ R}şi V2 = {(0, x ) / x ∈ R}.
Vectorul (1,0) ∈ V1 , vectorul (0,1) ∈ V2 , dar suma lor (1,0)+(0,1)=(1,1) nu aparţine lui V1 ∪V2 .

Tot de aici se poate observa că în general, V1 ∪ V2 este diferit de V1 + V2 .

Definiţia I.20. Fie V1 şi V2 două subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial V. Spunem că V este sumă directă
de V1 şi V2 dacă fiecare vector din V se scrie în mod unic ca sumă dintre un vector din V1 şi un vector din V2, şi notăm
V= V1 ⊕ V2 .

Exemple:
1. Fie V=R2, V1= {( x1 ,0 ) / x1 ∈ R} si V2 = {(0, x2 ) / x2 ∈ R}. Atunci R2 =V1 ⊕ V2.
Definiţia I.21. Dacă V=V1 ⊕ V2 şi x = x1 + x 2 , x1 ∈ V1 , x 2 ∈ V2 , vectorul x1 se numeşte proiecţia lui x pe

subspaţiul V1, paralelă cu V2, iar vectorul x2 se numeşte proiecţia lui x pe subspaţiul V2, paralelă cu V1.

Teorema I.12. Dacă V este un spaţiu vectorial de dimensiune finită n, V1 şi V2 două subspaţii vectoriale ale
lui V, atunci V=V1 ⊕ V2 dacă şi numai dacă au loc relaţiile:

{}
1) V1 ∩ V2= 0 ;

2) dim V1 + dimV2 =dim V.

Teorema I.22. (teorema dimensiunii sau formula lui Grassmann)
Dacă V1 şi V2 sunt subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial finit dimensional (V,K) atunci:
dim(V1+V2)=dimV1+dimV2-dimV1 ∩ V2.
Propoziţia I.11. Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n şi V1, V2 sunt subspaţii

vectoriale ale lui V astfel încât dim V1 + dim V2 > n, atunci V1 ∩ V2 ≠ 0 . {}

Demonstraţie:
dim(V1 + V2 ) = dim V1 + dim V2 − dim(V1 ∩ V2 ) . Dar, V1+V2 este subspaţiu vectorial al lui V deci dim(V1 + V 2 ) ≤ n şi

relaţia anterioară devine dim V1 + dim V2 ≤ n + dim(V1 ∩ V2 ). Ţinând seama de ipoteză putem scrie:

n < dim V1 + dim V2 ≤ n + dim(V1 ∩ V2 ).

Rezultă dim(V1 + V2 ) > 0, deci V1 ∩V 2≠ 0 . {}

10
 I.8. Probleme rezolvate

1) Să se determine în spaţiul R 4 , subspaţiul format din soluţiile sistemului omogen:

 x1 + x 2 + 4 x3 + 5 x 4 = 0

 x1 − x 2 + 3 x3 + 2 x 4 = 0
 .
 x1 + 5 x 2 + 18 x3 − 19 x 4 = 0
3 x1 + 5 x 2 + 19 x3 − 22 x 4 = 0

Soluţie:
1 1
Determinantul principal al sistemului este D p = ≠0.
1 −1

Rezolvăm sistemul format din primele două ecuaţii în raport cu x1 si x2 - necunoscutele principale. Se obţine

1 7 7 3
x1 = − x3 − x 4 si x 2 = − x3 − x 4
2 2 2 2

 1 7 7 3 
Astfel, o soluţie arbitrară a sistemului dat este  − α − β , − α − β , α , β  cu α , β ∈ R , iar spaţiul
 2 2 2 2 
soluţiilor sistemului este

 1 7 7 3  
V =  − α − β , − α − β , α , β  / α , β ∈ R  = L(a1 , a 2 ) ,
 2 2 2 2  

 1 7   7 3 
unde a1 =  − ,− ,1,0 , a 2 =  − ,− ,0,1 .
 2 2   2 2 

3
2) În R avem baza a1 = (3,1,−1), a2 = (1,2,−2), a 3 = (2,−1,3) şi vectorul x = 2a1 + 3a 2 − a 3 . Se cere să se

{
calculeze coordonatele lui x faţă de baza B = b1 , b2 , b3 , unde }
b1 = 2a1 − a 2 + a3

b2 = a1 + a 2 − a3

b3 = 3a1 + 3a 2 + a3 .
Soluţie:

{ }
Determinăm matricea de trecere de la baza {a1 , a 2 , a3 } la baza b1 , b2 , b3 . Avem:

 2 1 3
 
A =  − 1 1 3  , cu det A=12 şi
 1 − 1 1
 

1 1  1 1  2   1 
 − 0   − 0    − 
3 3  3 3    3 
−1  1 1 3 1 1 3    7 
( A) =  − − ⇒ [x ]B =  − − 3 = , adică
3 12 4 3 12 4    6 
 1 1   1 1    1 
0  0    
 4 4   4 4  − 1  2 

1 7 1
x = − b1 + b2 + b3 .
3 6 2

3) Să se precizeze dependenţa liniară a următoarelor sisteme de vectori:

11
a) a1 = (1,2,−1), a2 = (−1,0,2), a3 = (1,6,1) din R 3 .
3
b) a1 = (1,2,1), a2 = (−1,1,4), a3 = (2,1,5) din R .

c) a1 = (1,1,−1,0) , a2 = (1,−1,−1,1) , a3 = (1,2,1,1) , a4 = (−1,1,0,1) din R 4 .

Soluţie:

a) Fie λ1a1 + λ2 a2 + λ3 a3 = 0

λ1 − λ2 + λ3 = 0


Obţinem sistemul: 2λ1 + 6λ3 = 0 .
 1 2 3
− λ + 2λ + λ = 0

1 −1 1
∆1 = 2 0 6 = 4 + 6 − 12 + 2 = 0
−1 2 1

Rezultă că vectorii { a1 , a2 , a3} sunt liniar dependenţi. Să determinăm relaţia de dependenţa liniară. Sistemul este
compatibil nedeterminat. Rezultă
λ1 = −3α , λ2 = −2α , λ3 = α ,α ∈ R.

Pentru α = −1 ⇒ 3a1 + 2a2 − a3 = 0 , iar aceasta reprezintă o relaţie de dependenţă liniară între cei trei vectori.

Observaţie. Pentru a stabili rapid dependenţa liniară a unui sistem de n vectori din R n , daţi prin coordonatele
lor într-o bază, este suficient să calculăm determinantul ale cărui coloane reprezintă coordonatele acestor vectori. Dacă
determinantul este diferit de zero vectorii sunt liniar independenţi, altfel, ei sunt liniar dependenţi. Mai mult, ei formează

o bază a lui R n , deoarece dimensiunea lui R n este n.

1 −1 2
b) ∆ 2 = 2 1 1 = 5 + 16 − 1 − 2 + 10 ≠ 0
1 4 5

Astfel vectorii { a1 , a2 , a3} sunt liniar independeţi. Deci, ei formează o bază în R 3 deoarece numărul lor coincide cu

dimensiunea spaţiului vectorial R 3 .

c) Analog vectorii { a1 , a2 , a3 , a4 } sunt liniar independenţi pentru că avem:

1 1 1 −1
1 −1 2 1
≠ 0.
−1 −1 1 0
0 1 1 1

3
4) In R se dau vectorii a1 = (−1,−1,2), a 2 = (0,1,−1), a 3 = (2,1,1), a 4 = (−1,−1,7)

a) Să se arate că sistemul S={ a1 , a 2 , a 3 , a 4 } este un sistem de generatori în R 3 .

b) Să se extragă din S un subsistem, S’, care să constituie o bază din R 3 .

Soluţie:

a) Fie x ∈ R3 , x = ( x1 , x 2 , x 3 ) ∈ R 3 . Să arătăm ca există scalarii α 1 , α 2 , α 3 , α 4 ∈ R, astfel încăt

x= x = α 1a1 + α 2a2 + α 3a3 + α 4a4 .

Identificând componentele de acelaşi indice, rezultă:

12
  x1 = −α 1 + 2α 3 − α 4

(s ) :  x2 = −α 1 + α 2 + α 3 − α 4
 1 2 3 4
 x3 = 2α − α + α + 7α

 − 1 0 2 − 1
 
Se observă că matricea sistemului este A=  − 1 1 1 − 1 şi rangul ei este 3.
 2 −1 1 7 
 
−1 0 2
Există determinantul ∆ = − 1 1 1 = −1 + 2 − 4 − 1 = −4 ≠ 0
2 −1 1

Deci, sistemul (s) cu necunoscutele α 1 , α 2 , α 3 , α 4 este compatibil simplu nederminat. Deci, orice x ∈ R 3 se scrie ca o

combinaţie liniară de vectorii a1 , a 2 , a 3 , a 4 , adică R 3 = L(a1 , a2 , a3 , a4 ) .

b) Vectorii { a1 , a2 , a3 } sunt exprimaţi în baza canonică:

a1 = −e1 − e2 + 2e3 , a2 = e2 − e3 , a3 = 2e1 + e2 + e3 .

−1 0 2
Determinantul coordonatelor este − 1 1 1 ≠ 0, rezultă că sunt liniar independenţi. Dimensiunea spaţiului liniar R 3
2 −1 1

fiind 3, rezultă că ei formează o bază a acestui spaţiu.

5) Fie spatiul vectorial R 3 şi vectorii a1 = (2,1,−1), a2 = (1,2,1), a3 = (3,0,3).

a) Să se arate că { a1 , a2 , a3} constituie o bază în R 3 .

b) Se dă vectorul x =(1,-1, λ ), λ ∈ R . Să se determine λ , astfel încăt { a1 , a2 , x} să constituie o bază în R 3 .

c) Să se găsescă matricea de trecere de la baza B 1 = {a1 , a2 , a3} la B 2 = {a1 , a2 , x}.

Soluţie:
a) Se verifică faptul că determinantul corespunzător este nenul.
2 1 3
∆ = 1 2 0 = 12 + 3 + 6 − 3 = 18 ≠ 0, deci{ a1 , a2, a3 } formează o baza în R 3 .
−1 1 3

b) Este suficient ca determinantul corespunzător să fie nenul, adică

2 1 1
∆ = 1 2 − 1 ≠ 0.
−1 1 λ

Rezultă că: 4λ + 1 + 1 + 2 − λ + 2 = 3λ + 6 ≠ 0 ⇒ λ ≠ −2.

c) Pentru a determina matricea de trecere de la B 1 la B 2 , exprimăm vectorii din baza B 2 în raport cu baza B 1 , şi
obţinem:
a1 = 1 ⋅ a1 + 0 ⋅ a2 + 0 ⋅ x
a2 = 0 ⋅ a1 + 1 ⋅ a2 + 0 ⋅ x
x = λ1a1 + λ2 a2 + λ3a3

Determinăm coordonatele lui x în baza { a1 , a2, a3 }

13
 1 = 2λ1 + λ2 + 3λ3  1+ λ
 1 + λ = 3λ1  λ1 =
 1 2  3
 − 1 = λ + 2λ ⇒ ⇒ ,⇒
2λ = −1 − 1 + λ = − 4 − λ
1 2
 1 2 3 − 1 = λ + 2λ
λ = −λ + λ + 3λ 
2
3 3

 1 1+ λ
λ = 3 1 − 2λ1 − λ2 2 − λ
de unde  , ⇒ λ3 = =
λ2 = − 4 − λ 3 6
 6
1+ λ 4+λ 2−λ
x= a1 − a2 + a3
3 6 6
 1+ λ 
1 0 
 3 
4+λ 
Matricea de trecere de la B1 la B2 este L =  0 1 − .
 6 
 2−λ 
0 0 
 6 

6) În spaţiul vectorial R 3 se consideră baza B 1 = {a1 , a2 , a3 } ⊂ R 3 , unde a1 = (2,−1,2), a2 = (1,−1,2), a3 = (0,3,2).

Se cere:
a) Să se găsească coordonatele vectorului x =(-1,2,3) în baza B 1 ;

b) Să se arate că B2 = {b1 , b2 , b3 }, unde b1 = (0,−1,1), b2 = (2,1,1), b3 = (−1,2,1) , este o nouă bază în R 3 .

c) Să se determine coordonatele lui x în raport cu baza B 2 .

Soluţie:

a) Verificăm faptul că { a1 , a2 , a3} este o bază în R 3 .

2 1 0
Avem − 1 − 1 3 ≠ 0.
2 2 2

Utilizăm formula [x ]B1 = ( A)−1[x ]B unde B reprezintă baza canonică a lui R 3 , iar

 2 − 1 2
 
A=  1 − 1 2 .
 0 3 2
 
13 9 7
Se obţine: x = − a1 + a2 + a3 .
8 4 8
b) Se calculează
0 2 −1 0 2 −1
1 1 2 = 1 2 3 = −(6 + 2) = −8 ≠ 0 . Rezultă că vectorii b1, b2 , b3 sunt liniar independenţi şi formează o bază
−1 1 1 −1 0 0

în R 3 .

c) Avem formula [x ]B2 = ( A′)−1[x ]B , unde

 0 2 − 1
  5 1 3
A′ =  − 1 1 2  ⇒ x = − b1 + b2 + b3 .
1 1 1 4 4 2
 

14
  2 − 1  −1 0 7 1 0 2
7) În spaţiul vectorial M 2 (R ) se dau vectorii: a1 =  , a2 =  , a3 =  , a4 =  
0 3   5 1  3 2 0 1
 1 − 1
şi x =   scrişi într-o bază oarecare.
2 1 
a) Să se arate ca B={ a1 , a2 , a3 , a4 , } este o bază în M 2 (R ) .

b) Să se determine coordonatele vectorului x în baza B.

Soluţie:
a) Verificăm dacă vectorii a1 , a2 , a3 , a4 sunt liniar independenţi.

Considerăm λ1a1 + λ2 a2 + λ3a3 + λ4 a4 = 0 .

 2 − 1 2  − 1 0  3  7 1  4  0 2   0 0 
Rezultă λ1   + λ   + λ   + λ   =  
0 3   5 1  3 2 0 1   0 0
2λ1 − λ2 + 7λ3 = 0

− λ1 + λ3 + 2λ4 = 0
Rezultă 
2 3
5λ + 3λ = 0
 1 2 3 4
3λ + λ + 2λ + 2λ = 0
S-a obţinut un sistem omogen care admite doar soluţia banală, deoarece determinantul sistemului este diferit de zero.
Avem într-adevăr:
2 −1 7 0 2 −1 7 0
−1 9 4
−1 0 1 2 0 −1 9 4
∆= = =2 5 3 0 = 2(−21 + 150 − 315) ≠ 0
0 5 3 0 0 5 3 0
1 5 7
3 1 2 1 0 1 5 7

Rezultă că vectorii a1 , a2 , a3 , a4 sunt liniar independenţi.

Cum dimensiunea spaţiului vectorial M 2 ( R) este 4, rezultă că { a1 , a2 , a3 , a4 } formează o bază în spaţiul vectorial
considerat.
b) Fie x = αa1 + βa2 + γa3 + δa4 . Din identificarea componentelor de acelaşi ordin, rezultă:

2α − β + 7γ = 1
− α + γ + 2δ = −1


5β + 3γ = 2
3α + β + 2γ + δ = 0

Sistemul este compatibil determinat deoarece determinantul este nenul, şi ca urmare a aplicării formulelor lui Cramer
obţinem:
5 71 47 45
x=− a1 + a2 + a3 − a4 .
248 248 248 62
1 0 2 1   0 − 1
8) Să se determine α , β ∈ R astfel încât matricele a1 =  , a2 =  , a3 =   să fie liniar
α 1   1 β  1 2 
independente.
Soluţie:

Considerăm λ1a1 + λ2 a2 + λ3a3 = 0 şi impunem condiţia ca sistemul ce se obţine să admită doar soluţia banală.

Sistemul ce se obţine este:

15
 λ1 + 2λ2 = 0

λ2 − λ3 = 0
 1 2 3
αλ + λ + λ = 0
 1 2 3
λ + βλ + 2λ = 0
Sistemul este omogen, are 4 ecuaţii şi 3 necunoscute; pentru ca acest sistem să admită soluţii, matricea sistemului trebuie
sa aibă rangul 3.
1 2 0
  1 2 0
0 1 − 1
Avem: A=  ⇒ 0 1 − 1 ≠ 0 ⇒ 1 − 2α + 1 ≠ 0 ⇒ α ≠ 1 sau
α 1 1
  α 1 1
1 β 2 

1 2 0
⇒0 1 − 1 ≠ 0 ⇒ 2 − 2 + β ≠ 0 ⇒ β ≠ 0 sau
1 β 2

0 1 −1
⇒α 1 1 ≠ 0 ⇒ −αβ + 1 + 1 − 2α ≠ 0
1 β 2

α ( β + 2) ≠ 2 ⇒ pentruα = 1, β = 0 ⇒ α ( β + 2) = 2 , deci rangul nu mai este trei

Dacă α ≠ 1 , rangul matricei este trei, dacă β ≠ 0, la fel, şi sistemul are doar soluţia banală, λ1 = λ2 = λ3 = 0 , adică

vectorii { a1 , a2 , a3} sunt liniar independenţi. Dacă α = 1, β = 0 rangul matricei A este 2, deci sistemul admite şi alte

soluţii, astfel că vectorii nu mai sunt liniar independenţi.

9) Se dau în R 3 vectorii a = (− 2,1,1), b = (0,−1,2 ), c = (− 1,−1,0 ). Constituie aceştia o bază pentru R 3 ?

Soluţie:
Ca aceşti vectori să formeze o bază, determinantul matricei formate cu coordonatele lor în baza canonică trebuie să fie
≠ 0 . Avem:
−2 3 −1
1 2 −1 = 0 +1− 3 − 0 + 2 + 2 = 2 ≠ 0 .
1 −1 0

Astfel, vectorii consideraţi formează o bază în R 3 .

10) Folosind lema substituţiei, să se rezolve sistemul:

2 x − y + z = 2

 x − 2 y + z = −1 .
− 3x + y − 2 z = −3


Soluţie:

Suntem în R 3 . Notăm cu a1 , a2 , a3 vectorii din R 3 formaţi cu coeficienţii necunoscutelor din sistem şi cu L

vectorul termenilor liberi. Scriem tabloul corespunzător şi aplicând lema substituţiei avem:

16
 B a1 a2 a3 L

e1 2 −1 1 2
e2 1 − 2 1 −1
e3 −3 1 −2 −3

a3 2 −1 1 2
e2 −1 −1 0 −3
e3 1 −1 0 1

a3 0 1 1 0
e2 0 −2 0 −2
a1 1 −1 0 1

a3 0 0 1 −1
a2 0 1 0 1
a1 1 0 0 2

Soluţia sistemului este x = 2, y = 1, z = −1 .

17
 II. APLICAŢII LINIARE

II.1. Aplicaţii liniare-definiţie, exemple, proprietăţi. Nucleul şi imaginea unei aplicaţii liniare

Definiţia II.1. Dacă X,Y sunt spaţii vectoriale peste corpul K atunci aplicaţia U : X → Y se numeşte aplicaţie
liniară (sau morfism sau homomorfism de spaţii vectoriale )dacă:
1) U (x + y ) = U (x ) + U ( y ), (∀)x , y ∈ X (proprietatea de aditivitate)

2) U (αx ) = αU (x ), (∀) α ∈ K , (∀) x ∈ X (proprietatea de omogenitate)

Propoziţia II.1. Fie X şi Y două K spaţii vectoriale. Atunci U : X → Y este aplicaţie liniară dacă şi numai dacă
are loc relaţia:
U (αx + β y ) = αU (x ) + βU ( y ), (∀) α , β ∈ K , (∀ ) x , y ∈ X .

Exemple:
1. Aplicaţia f : R → R, f ( x) = ax, a ∈ R , este liniară, pe când g : R → R, g ( x) = ax + b, a, b ∈ R , b ≠ 0 , nu mai
este o aplicaţie liniară.

2. Aplicaţia U : C [a, b] → R, U ( f ) = unde C [a, b] = {f : [a, b] → R f functie continua} , este liniară.

b
∫a f (t )dt
3. Fie Pn ( R) spaţiul polinoamelor cu coeficienţi reali de grad cel mult n. Aplicaţia

U : Pn ( R) → Pn −1 ( R), U ( P) = P' , unde P′ este derivata polinomului P, este liniară.

Propoziţia II.2. Dacă U : X → Y este aplicaţie liniară, atunci au loc:

i ) U (0 X ) = 0Y ,

ii ) U (− x ) = −U ( x ), (∀) x ∈ X ,

 n  n
iii ) U  α i xi  = α iU ( xi ), (∀)α i ∈ K , xi ∈ X , i = 1, n .
∑ ∑
 
 i =1  i =1
Definiţia II.2. Fie U : X → Y aplicaţie liniară. Definim:

{ }
def
-nucleul aplicaţiei liniare U prin Ker U = x ∈ X U ( x ) = 0Y ,

{ }
def
-imaginea aplicaţiei liniare liniare U prin Im U = y ∈ Y (∃) x ∈ X astfel incât y = U ( x ) .

Propoziţia II.3.
i) Ker U este subspaţiu vectorial al lui X.
ii)Im U este subspaţiu vectorial al lui Y.

Teorema II.1. O aplicaţie liniară U : X → Y este injectivă dacă şi numai dacă Ker U = 0 X . { }
Teoremă II.2. O aplicaţie liniară injectivă duce un sistem de vectori liniari independenţi într-un sistem de
vectori liniari independenţi.
Teorema II.3. Fie X şi Y spaţii vectoriale peste K, dim X = n < ∞ .Dacă U : X → Y este o aplicaţie liniară
atunci:
dim X = dim KerU + dim ImU .
Definiţia II.3. Dimensiunea subspaţiului Im U se numeşte rangul aplicaţiei liniare U, iar dimensiunea
subspaţiului Ker U se numeşte defectul aplicaţiei liniare U.

18
 Observaţia II.1. Aplicaţia liniară U : X → Y este surjectivă dacă şi numai dacă ImU =Y.

Propoziţia II.4. Dacă aplicaţia liniară U : X → Y este bijectivă, atunci şi inversa sa U −1 : Y → X este
aplicaţie liniară.

II.2. Izomorfisme de spaţii vectoriale. Spaţiul vectorial Hom (X,Y)

Definiţia II.4. Două spaţii vectoriale X şi Y se numesc izomorfe dacă există U : X → Y aplicaţie liniară şi
bijectivă, iar U se numeşte în acest caz izomorfism.
Fie X, Y două spaţii vectoriale peste K de dimensiuni finite n, respectiv m.

Teorema II.4. Fie B = {e1 , e2 ,..., en } o bază a spaţilui vectorial X, iar f1 , f 2 ,..., f n vectori arbitrari din Y.

Atunci există o unică aplicaţie liniară U : X → Y , astfel încât U (ei ) = f i , i = 1, n .

Consecinţă. O aplicaţie liniară U : X → Y este complet determinată dacă se cunosc imaginile U (ei ), i = 1, n

ale vectorilor unei baze B = {e1 , e2 ,..., en } a lui X, prin U.

Teorema II.5. (teorema izomorfismului)
Două spaţii vectoriale X şi Y de dimensiuni finite sunt izomorfe dacă şi numai dacă dim X=dim Y.
Consecinţă Orice K-spaţiu vectorial n-dimensional este izomorf cu Kn.
Fie X,Y două spaţii liniare peste corpul K.

{ } mulţimea tuturor aplicaţiilor

def
Definiţia II.5. Notăm prin Hom( X , Y ) = U : X → Y U aplicatie liniara

liniare definite pe X cu valori în Y. Uneori această mulţime se mai notează şi cu L(X,Y).

Dacă X=Y, atunci o aplicaţie liniară U : X → X se numeşte operator liniar (sau transformare liniară sau
endomorfism).
Notăm prin End ( X ) = {U : X → X U aplicatie liniară} mulţimea tuturor operatorilor liniari definiţi pe

spaţiul vectorial X.
Dacă în plus, un endomorfism este bijectiv el se numeşte automorfism.

{
Notăm prin Aut ( X ) = U:X → X U liniara şi bijectiva} mulţimea tuturor automorfismelor definite pe X.
Teorema II.6. Mulţimea Hom (X,Y) formează un K spaţiu vectorial în raport cu operaţiile:
+ : Hom( X , Y ) × Hom( X , Y ) → Hom( X , Y )

(U+V)( x )=U( x )+V( x ), (∀) U , V ∈ Hom( X , Y ), (∀) x ∈ X ;

⋅ : K × Hom( X , Y ) → Hom( X , Y )

(λ ⋅ U )( x ) = λU ( x ), (∀)U ∈ Hom( X , Y ) si (∀) λ ∈ K .

Teorema II.7. Fie X,Y spaţii vectoriale peste acelaşi corp K, de dimensiuni finite m,respectiv n. Atunci dim
Hom(X,Y)=n m.

II.3. Descrierea unei aplicaţii liniare într-o pereche de baze

Fie X şi Y spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni finite, dim X=m, dim Y=n, U : X → Y o aplicaţie liniară, şi fie

B1 = {e1 ,...em } o bază pentru X şi { }

B2 = f 1 ,..., f n o bază pentru Y. Deoarece U (ei ) ∈ Y , i = 1, m, , acesta se va scrie în
mod unic ca o combinaţie liniară a vectorilor bazei B2:

19
 n
U (ei ) = ∑ α ij f j i = 1, m .
j =1

m
Fie x ∈ X , cu scrierea sa în baza B1: x = ∑ x i ei . Atunci:
i =1

m  m m  n  n  m i j
U (x ) = U  ∑ x i ei  = ∑ x iU (ei ) = ∑ x i  ∑ α ij f j  = ∑
∑
 xα f
    i  j
 i =1  i =1 i =1  j =1  j =1  i =1 
n
Dar U (x ) ∈ Y şi deci el va admite o scriere în raport cu B2: U (x ) = ∑η j f j
j =1

m
Cum scrierea unui vector într-o bază este unică, vom avea: η j = ∑ α ij xi (∀) j = 1, n, adică:
i =1

 η1   1
   α1 α1 . α1   x 
η 2   12 2 m  2 
x
   α1 α 2 . α m   
2 2
=
 .   .  ⋅ .
 .   . . .   
.
 n   α1n α 2n . α mn   m 
η
  x
 

[
Folosind scrierea matriceală: U(x ) ]B2
= A( B ,B ) ⋅ [x ]B .
1 2 1

Când bazele B1, B2 sunt fixate atunci ele se omit din scrierea anterioară şi vom avea:
[U ( x )] = A ⋅ [x ] (∀)x ∈ X
Definiţia II.6. Matricea A ∈ M (n, m, K ) ce conţine pe coloane coordonatele în baza B2 ale imaginilor

vectorilor bazei B1 prin intermediul aplicaţiei liniare U se numeşte matricea asociată aplicaţiei liniare U în raport cu
bazele B1 şi B2 .

( ) ( )
Exemple: Fie U : R 3 → R 2 definită prin U (x ) = 2 x1 − x 3 , x1 + 4 x 2 − x 3 , oricare ar fi x = x1 , x 2 , x 3 ∈ R 3

(vectorii fiind scrişi în raport cu bazele canonice din spaţiile vectoriale R 3 , R 2 .

( )
Evident U ∈ Hom R 3 , R 2 . Deoarece U (e1 ) = (2,1), U (e2 ) = (0,4) , U (e3 ) = (− 1,−1) matricea aplicaţiei U în raport cu
bazele canonice este
 2 0 − 1
A =  
 1 4 − 1
Observaţia II.2. Dacă U : X → X este un operator liniar şi dim X=n, atunci faţă de o bază din X, lui U îi
corespunde o matrice pătratică de ordinul n.
Observaţia II.3. Fie U : X → Y şi V : X → Y două aplicaţii liniare iar B1 şi B2 baze pentru X, respectiv Y.
Dacă matricele asociate aplicaţiilor liniare U şi V, în raport cu aceste baze, sunt A, şi respectiv B, atunci matricele
aplicaţiilor U + V şi λ U, în raport cu aceleaşi baze, sunt A+B, şi respectiv λA .
Teorema II.8. Fie X, Y, Z spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni finite, dimX=m, dimY=n, dimZ=p, B1 , B2 , B3

baze pntru X, respectiv Y şi Z, iar U : X → Y , V : Y → Z aplicaţii liniare, cu A= (α j ) ∈ M ( n, m, K ) matricea

i

asociată lui U în raport cu bazele B1 , B2 , iar B= ( β n ) ∈ M ( p, n, K ) matricea asociată lui V în raport cu bazele
p

20
B2 , B3 . Compunerea (produsul) aplicaţiilor U şi V, în ordinea VU, este tot o aplicaţie liniară definită de matricea

produs BA ∈ M ( p, m, K ) , în raport cu bazele B1 , B3 .

II.4. Schimbarea matricei unei aplicaţii liniare la schimbarea bazelor

Teorema II.9. Fie U:X → Y o aplicaţie liniară de spaţii vectoriale finit dimensionale, dim X=m, dim Y=n. Fie

{ }
B1 = {e1 ,..., em } şi B'1 = {e '1 ,...e 'm } baze în X şi B 2 = f 1 ,..., f n , { } ( )
B ' 2 = f '1 ,..., f ' n baze în Y, iar L = λij 1≤ i ≤ m şi
1≤ j ≤ m

( )
M = µ kh 1≤ h ≤ n matricile de trecere de la baza B1 la baza B’1, respectiv de la baza B2 la B’2 . Fie de asemenea
1≤ k ≤ n

( )
A = α ih 1≤ h ≤ n matricea asociată aplicaţiei liniare U în raport cu bazele B1 şi B2, iar B = β kj ( ) 1≤ k ≤ n matricea lui
1≤ i ≤ m 1≤ j ≤ m

U in raport cu bazele B’1 şi B’2. Atunci B=M-1AL.

Consecinţă. Dacă A şi B sunt matricile corespunzătoare operatorului liniar U : X → X în două baze diferite B
şi B’ din X, atunci B=L-1AL, unde L este matricea de trecere de la baza B la baza B’.
Observaţia II.4. Rangul matricei unei aplicaţii liniare U : X → Y se conservă la schimbarea bazelor în cele
două spaţii vectoriale.
Definiţia II.7. Rangul unei aplicaţii liniare U : X → Y coincide cu rangul matricei asociate în raport cu două
baze arbitrare din X, respectiv Y.
Definiţia II.8. Fie X un K spaţiu vectorial şi U:X → X un operator liniar. Un subspaţiu vectorial S al lui X se
numeşte invariant faţă de U dacă pentru orice x ∈ S avem U ( x ) ∈ S (altfel spus U ( S ) ⊂ S ) .

{ }
Exemple: Subspaţiile improprii 0 X şi X sunt invariante faţă de orice operator liniar U : X → X .

Propoziţia II.5.
i) Suma unui număr finit de subspaţii invariante daţă de un operator liniar este un subspaţiu invariant faţă de
acel operator liniar.
ii) Intersecţia unui număr finit de subspaţii invariante faţă de un operator liniar este un subspaţiu invariant
faţă de acel operator liniar.
{ }
Teorema II.9. Fie S un subspaţiu vectorial al lui X şi B = e1 , K, e p un sistem de generatori pentru S. Atunci, S

este invariant în raport cu operatorul liniar U:X → X dacă şi numai dacă U (ei ) ∈ S (∀)i = 1, p.

II.6. Valori şi vectori proprii

Fie X un spaţiu vectorial peste K şi U:X → X un operator liniar.

Definiţia II.9. Un scalar λ ∈ K se numeşte valoare proprie a operatorului liniar U dacă există un vector
x ∈ V  x ≠ 0,  astfel încât U (x ) = λx . Vectorul x se numeşte vector propriu pentru operatorul U corespunzător

valorii proprii λ .
Propoziţia II.5. Dacă x este un vector propriu pentru operatorul U corespunzător valorii proprii λ iar
α ∈ K , α ≠ 0 , atunci αx este vector propriu pentru U corespunzător valorii proprii λ .

21
 ( )
Teorema II.10. Fie X un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n şi A = a ij ∈ M n (K ) matricea

operatorului U ∈ End ( X ) în raport cu baza B = {e1 ,K, en } a lui X. Atunci, un scalar λ0 ∈ K este valoare proprie
pentru U dacă şi numai dacă este rădăcină (în K) a polinomului
PU (λ ) = det ( A − λI n ) (*) .

Teorema II.11. Fie X un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n şi U ∈ End ( X ) . Dacă A ∈ M n (K ) este

matricea operatorului U în raport cu baza B1 şi B este este matricea lui U în raport cu baza B2 , atunci

det ( A − λI n ) = det (B − λI n ) .

Definiţia II.10. Polinomul (*) se numeşte polinomul caracteristic al operatorului liniar U, iar det ( A − λI n ) = 0
se numeşte ecuaţia caracteristică a lui U .
Practic, pentru a determina valorile şi vectorii proprii pentru operatorul liniar U ∈ End ( X ) , cu X de dimensiune
finită n, procedăm astfel:
1. Se fixează o bază B = {e1 ,K, en } a lui X;
2. Se scrie matricea A a operatorului U în raport cu baza B;
3. Determinăm polinomul caracteristic PU (λ ) = det ( A − λI n ) ;

4. Rezolvăm ecuaţia caracteristică det ( A − λI n ) = 0 .

Rădăcinile (în K) λ1 , λ2 ,..., λm , m ≤ n ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii ale lui U.

5. Vectorii proprii corespunzători valorii proprii λi sunt vectorii ale căror coordonate în raport cu baza B sut
soluţiile nenule ale sistemului
( A − λi I n )[x ] = [0 ] .
Exemplu: Fie U : C 3 → C 3 un operator liniar care într-o bază din (C 3 , C ) este caracterizat de matricea:

 1 1 1
 
A =  − 1 2 1
 1 0 1
 
Pentru a găsi valorile proprii şi vectorii proprii asociaţi procedăm astfel:

1.Scriem ecuaţia caracteristică A − λI 3 =0.

1− λ 1 1
−1 2−λ 1 =0
1 0 1− λ

Obţinem (1 − λ ) (2 − λ ) = 0 .
2

2.Rezolvăm ecuaţia caracteristică şi găsim valorile proprii: λ1 = λ2 = 1, λ3 = 2 .

3.Pentru fiecare valoare proprie găsim vectorii proprii asociaţi rezolvând sistemul: ( A − λI 3 )[x ] = [ 0 ] .
Pentru λ =1 avem:

 0 1 1   x1   0   x 2 + x3 = 0
       x1 = 0
 − 1 1 1   x 2  =  0  ⇒ − x1 + x 2 + x3 = 0 ⇒ 
 1 0 0   x   0  x = 0  x3 = − x 2
  3    1

22
 Deci vectorii proprii corespunzatori valorii proprii λ = 1 sunt de forma x = (0, x2 ,− x2 )t , x2 ∈ C . În particular,

pentru x2 =1, (0,1,-1) este un vector propriu pentru λ = 1 .

Pentru λ = 2 avem:

 − 1 1 1   x1   0  − x1 + x 2 + x3 = 0
       x3 = x1
 − 1 0 1   x 2  =  0  ⇒ − x1 + x3 = 0 ⇒
 1 0 − 1  x   0   x − x = 0  x2 = 0
  3    1 3

Deci (x1 ,0, x1 ) cu x1 ∈ C este un vector propriu corespunzător valorii proprii λ = 2 . În particular, pentru x1=1 ,
obţinem vectorul propriu (1,0,1).
Observaţia II.5. Dacă λ este o valoare proprie a operatorului U ∈ End ( X ) , atunci mulţimea vectorilor proprii

ai lui U corespunzători valorii proprii λ coincide cu mulţimea Ker (U − λ1 X ) \ {0} , unde 1X reprezintă
endomorfismul identic al spaţiului vectorial X.
Teorema II.12. Vectorii proprii ai unui operator liniar U, corespunzători la valori proprii distincte două câte
două, sunt liniar independenţi.
Consecinţă Dacă valorile proprii distincte două câte două ale unui operator liniar U : X → X sunt în număr
de n=dim X, atunci vectorii proprii asociaţi acestor valori proprii formează o bază pentru X, iar matricea asociată lui
U în această bază este:

 λ1 0 . 0
 
0 λ2 . 0
A= 
. . . . 
 
0 0 . λ n 

unde λ1 ,...λn sunt cele n valori proprii distincte.

Definiţia II.11. Spunem că un operator liniar este operator cu structură simplă sau diagonalizabil dacă există o
bază în raport cu care matricea sa are formă diagonală.
Definiţia II.12. Mulţimea valorilor proprii ale unui operator liniar se numeşte spectrul operatorului.
Teorema II.13. Condiţia necesară şi suficientă ca matricea operatorului U ∈ End (V ) să aibă forma diagonală
în raport cu baza B, este ca toţi vectorii din B să fie vectori proprii ai lui U.
Teorema II.14.(Teorema Cayley-Hamilton)
Fie X un spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n şi A matricea operatorului liniar U : X → X în
~ ~
raport cu baza B a lui X. Atunci PU (A)= 0 , unde 0 reprezintă matricea nulă de ordinul n. Altfel spus polinomul

caracteristic al unui operator liniar este verificat de propria sa matrice.

Observaţia II.6. Dacă se cunoaşte polinomul caracteristic, atunci din teorema Cayley-Hamilton putem
determina A-1, ca o sumă de puteri succesive ale lui A, în felul următor:

[ ]
A p0 An −1 + p1 An − 2 + ... + pn −1 = − pn I n ,
n −1
1
de unde A −1 = ∑ p A( n −1)−i
, cu p0 = (− 1) .
n
i
pn i =0

{
Definiţia II.13. Fie λ j o valoare proprie a operatorului liniar U . Mulţimea S j = x ∈ X , U (x ) = λ j x } se
numeşte subspaţiul propriu asociat valorii proprii λ j .

23
 Observaţia II.7. Subspaţiul propriu S j asociat valorii proprii λ j reprezintă de fapt nucleul operatorului liniar

U − λ j 1X şi este deci un subspaţiu vectorial al lui X.

Propoziţia II.6. Subspaţiul propriu S j asociat valorii proprii λ j are proprietăţile:

a) S j este invariant faţă de U ;

b) dim S j = n − rj , n = dim X , rj = rang (A − λ j I n );

c) dim S j ≤ m j , m j = ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ j .

Teorema II.15. Fie λ j , j = 1, k valorile proprii ale operatorului liniar U : X → X , unde dim X = n, şi fie

m j ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ j , j = 1, k . Pentru ca U să fie diagonalizabil este necesar şi

suficient ca dim S j = m j , j = 1, k şi m1 + m2 + ... + mk = n . În acest caz există o bază B ⊂ X faţă de care matricea
operatorului U are forma:

λ1 ..... 0 ..... 0 ..... 0 ..... 0 ..... 0

M M M M M M 

0 ..... λ1 ..... 0 ..... 0 ..... 0 ..... 0
 
M M M M M M
0 ..... o ..... λj ..... 0 ..... 0 ..... 0
 
S=M M M M M M , (****)
0 ..... 0 ..... 0 ..... λ j ..... 0 ..... 0
 
M 0 0 M M M
 
0 ..... 0 ..... 0 ..... 0 ..... λ k ..... 0
M M M M M M
 
 0 ..... 0 ..... 0 ..... 0 ..... 0 ..... λ k 

unde λ j figurează de m j ori, j = 1, k .

Observaţia II.8. În condiţiile acestei teoreme, spaţiul vectorial X este suma directă a subspaţiilor

S j, j = 1, k .

II.7. Probleme rezolvate

1) Fie U : C 2 → C 2 definit de formula

 1 − 1
U (x ) =   ⋅ x
 2 − 1
unde x = (ε 1 , ε 2 ). Să se determine polinomul caracteristic, valorile şi vectorii proprii şi apoi să se decidă dacă este sau
nu un operator diagonalizabil.
Soluţie:

Acest sistem are soluţie nebanală dacă şi numai dacă λ2 + 1 = 0

1− λ −1− λ
Ecuaţia caracteristică fiind = 0 deducem că valorile proprii ale operatorului U sunt i şi −i .
2 −1− λ

24
 1+ i  1− i 
   
În plus x1 =  2 , x 2 =  2  sunt vectorii proprii corespunzători valorilor proprii i , respectiv −i .
1  1 
   

Se observă că matricea operatorului U în raport cu baza E = {x1 , x2 } a spaţiului liniar C 2 este diagonală:
i 0 
 
0 − i

 1 1 0
3 3  3 
2) Fie U : R → R operatorul liniar care în baza canonică din R are matricea A =  − 1 2 1 
 1 0 1
 
Să se determine valorile şi vectorii proprii pentru operatorul U .
Soluţie:
Ecuaţia caracteristică a operatorului liniar U este:

1− λ 1 0
A − λI 3 = − 1 2−λ 1 = 0,
1 0 1− λ

şi are o singură rădăcină reală (deci o valoare proprie) λ1 = 2 , iar un vector propriu corespunzător este

x1 = (1,1,1) .
 4 0 0
 
3) Fie A =  0 1 3  matricea operatorului liniar U : R → R 3 în raport cu baza canonică (e1 , e2 , e3 ) . Să se arate
0 3 1
 
că A este diagonalizabilă şi să se determine o bază faţă de care matricea lui U are forma diagonală.
Soluţie:

PU (λ ) = −(λ − 4) (λ + 2)
2

Valorile proprii ale operatorului liniar U sunt λ1 = 4, λ 2 = −2 cu m1 = 2, m 2 = 1 .

Subspaţiul propriu asociat lui λ1 = 4 este S1 = Ker (U − 4 I ) .

Avem:
0 0 0  ε 1 
  
 0 − 3 3  ε 2  = 0
 0 3 − 3  ε 
  3 
care se reduce la o singură ecuaţie ε 2 − ε 3 = 0. Deci:

{
S1 = x ∈ R 3 / x = (α1 ,α 2 ,α 3 ), α1 ,α 2 ,α 3 ∈ R }
Subspaţiul propriu asociat lui λ 2 = −2 se reduce la mulţimea soluţiilor sistemului omogen

ε 1 = 0

ε 2 + ε 3 = 0

{
Deci, S 2 = x ∈ R 3 / x = (0, β ,− β ) : β ∈ R .}
Evident, dim S1 = 2, dim S 2 = 1, deci U este diagonalizabil.

25
Vom alege în S , baza B1 = {a1 , a2 } cu a1 = (0,1,1), a 2 = (1,1,1) iar în S 2 baza B2 = {a3 } unde a3 = (0,1,−1).
Deoarece U (a1 ) = λ1 a1 = 4 ⋅ a1 , U (a 2 ) = 4 ⋅ a 2 , U (a3 ) = −2 ⋅ a3 , matricea operatorului liniar U în baza

B = {a1 , a2 , a3 } este:
4 0 0 
 
S = 0 4 0  .
 0 0 − 2
 

()
4) Fie operatorul f : R 3 → R 3 f x = f ( x1 , x2 , x3 ) = (2 x1 + x2 + x3 , − x1 + 2 x2 − x3 , x1 − x2 + 2 x3 ) , unde x şi
f ( x ) sunt scrişi în baza canonică B = {e1 , e2 , e3 } a lui R 3 . Să se demonstreze că este liniar. Să se arate că este
diagonalizabilă şi să se determine o formă diagonală a sa precum și o bază în raport cu care f are această formă.
Soluţie:
Demonstrăm că f este operator liniar, adică

()
f (αx + βy ) = αf x + βf y () (∀)x, y ∈ R3 şi (∀)α , β ∈ R .
( )
f α x + β y = (2(αx1 + βxy1 ) + (αx2 + βy2 ) + (αx3 + βy3 ),−(αx1 + βy1 ) + 2(αx2 + βy2 ) − (αx3 + βy3 ), (αx1 + βy1 ) − (αx2 + βy2 ) + 2(αx3 + βy3 )) =
= (2αx1 + αx 2 + αx 3 ,−αx1 + 2αx 2 − αx3 , αx1 − αx 2 + 2αx3 ) + (2 βy1 + βy 2 + βy 3 ,− βy1 + 2 βy 2 − βy 3 , βy1 − βy 2 + 2 βy 3 ) =
= α (2 x1 + x 2 + x 3 , − x1 + 2 x 2 − x 3 , x1 − x 2 + 2 x 3 ) + β (2 y1 + y 2 + y 3 , − y1 + 2 y 2 − y 3 , y1 − y 2 + 2 y 3 ) =
()
= αf x + βf y ()
Astfel f este un operator liniar al lui R 3 .

( )
Întrucât f e1 =f(1,0,0)=(2,-1,1) , ( )
f e2 =f(0,1,0)=(1,2,-1) , ( )
f e3 =f(0,0,1)=(1,-1,2), deducem că matricea lui f în
raport cu baza B este :

 2 1 1
 
A =  − 1 2 − 1 ,
 1 −1 2 
 
Determinăm polinomul caracteristic al lui f:
2−λ 1 1
Pf (λ ) = det ( A − λI 3 ) = − 1 2−λ − 1 = (2 − λ )(λ2 − 4λ + 3) .
1 −1 2−λ
Rezolvăm ecuaţia caracteristică:
(2 − λ )(λ2 − 4λ + 3) = 0 ⇒ λ1 = 2, λ2 = 3, λ3 = 1.
Deoarece Pf (λ ) are gradul 3 şi 3 valori proprii distincte rezultă că f este diagonalizabil, adică, există o bază în raport cu
care matricea ataşată are forma:
2 0 0 
 
D = 0 3 0 
 0 0 − 1
 
Baza este formată din vectori proprii corespunzători valorilor proprii 2,3,1.
Procedând ca în exerciţiile precedente obţinem că
a1 = (− 1,−1,1), a 2 = (0,−1,1), a3 = (− 1,0,1) sunt vectori proprii corespunzători valorilor proprii 2,3,1.

26
  2 0 0
 
O bază în raport cu care f are matricea diagonală D =  0 3 0  este B ′ = a1 , a 2 , a 3 . { }
 0 0 1
 

5) Utilizând formula de schimbare a matricei ataşate unui operator liniar la schimbarea bazei spaţiului vectorial,
să se deducă matricea ataşată operatorului f din problema precedentă în baza B' .
Soluţie:
Se ştie că dacă A este matricea ataşată operatorului f în baza B şi L este matricea de trecere de la baza B la

baza B' , atunci matricea ataşată lui f în baza B' este dată de relaţia:

D = L−1 ⋅ AL
2 1 1
 
Astfel, cunoscând A =  − 1 2 − 1 pentru a putea aplica formula precedentă avem nevoie de matricea
 1 −1 2 
 
L ,matricea de trecere de la baza B la B' .

{ }
B' = a 1 , a 2 , a 3 cu a 1 = (− 1,−1,1), a 2 = (0,−1,1), a 3 = (− 1,0,1)
Deoarece B este baza canonică rezultă
 − 1 0  − 1
[a ]
1 B
 
=  − 1, [a ]
2 B
 
=  − 1, [a ]
3 B
 
= 0 
1  − 1 1
     
şi astfel matricea L este:
 − 1 0 − 1
 
L =  −1 −1 0 
 1 −1 1 
 
1 ∗ ∗
Aplicând formula L−1 = L , L fiind adjuncta lui L , se găseşte expresia lui L−1
det L
 − 1 − 1 − 1
 
L−1 =  1 0 1
0 1 1
 

 − 1 − 1 − 1 2 1 1  − 1 0 − 1  − 1 − 1 − 1 − 2 0 − 1  2 0 0 
        
Astfel D =  1 0 1   − 1 2 − 1  − 1 − 1 0  =  1 0 1   − 2 − 3 0  =  0 3 0  .
 0 1 1   1 − 1 2   1 1 1   0 1 1  − 2 3 1   0 0 1 
        

6) Fie V un spaţiu tridimensional peste R şi aplicaţia f :V → V definită prin :

() ( ) ( ) ()
f x = x1 − 2 x 3 , x1 + 3x 2 + 2 x 3 ,− x1 + x 2 + x 3 oricare ar fi x = x 1 , x 2 , x 3 , unde x şi f x sunt scrişi în raport cu

B = {a , a , a }, a lui V . Se cere:
1 2 3

a)Să se arate că f ∈ End (V ).

b)Să se arate că f este injectivă (deci şi surjectivă).

c)Să se scrie matricea lui f în raport cu baza B .

(
d)Să se scrie matricea lui f în raport cu baza B ' = b1 , b 2 , b 3 unde )
27
 b1 = a 1 − a 2 + a 3 , b 2 = 2a 1 + a 2 − a 3 , b 3 = a 1 + 2a 2 − a 3 .
Soluţie:
a) Arătăm că

( ) () ()
f α x + β y = αf x + β f y = α f x + β f y , () () (∀)x, y ∈ V şi α , β ∈ R , analog ca la punctul a) de la problema
precedentă.

a) Pentru a arăta că f este injectivă calculăm Kerf şi folosim proprietatea f injectivă ⇔ Kerf = 0 v . { }
{ } {
Evident 0 v ≤ Kerf , Kerf = x ∈ V / f x = 0 v . () }
 x1 − 2 x 3 = 0
()
 1
Fie x ∈ Kerf ⇒ f x = 0 v ⇔  x + 3x + 2 x = 0 .
2 3

− x 1 + x 2 + x 3 = 0

1 0 −2
∆= 1 3 2 = −7 ≠ 0 .
−1 1 1

Deoarece determinantul sistemului este nenul, deducem că el are numai soluţia banală x1 = x2 = x3 = 0 .

Astfel, { }
Kerf ≤ 0v . Deci f este injectivă.

Observaţie: ∆ ≠ 0 implică f surjectivă deoarece indiferent de termenii liberi, sistemul liniar admite soluţie (unică) dată
de regula lui Cramer.
1 0 0
c) Întrucât: a1 [ ]B
 
=  0 , [a ]2 B
 
=  1 , [a ]
3 B
 
= 0
0 0 1
     

( ) ( ) ( )
deducem că : f a 1 = f (1,0,0) = (1,1,−1) , f a 2 = f (0,1,0) = (0,3,1) , f a 3 = f (0,0,1) = (− 2,2,1)

 1 0 − 2
 
Astfel, matricea lui f în baza B este: AB =  1 3 2  .
 −1 1 1 
 

1 2 1
−1
 '

d) AB ' = L ⋅ AB ⋅ L ,unde L este matricea de trecere de la baza B la B , adică L =  − 1 1 2 .
 1 − 1 − 1
 

1 −1 1 
 3 3
Obţinem: L−1 =  1 −2 − 1 .
 3 3 
 0 1 1
 
Astfel, găsim:

1 −1 1  1 0 − 2  1 2 1 1 −1 1  − 1 4 3   − 4 −7 −2 
 3 3     3 3    3 3 3
AB ' =  1 − 2 
− 1  1 3 2  − 1 1 2 = 1 −2 − 1 0 3 5 = 2 4 −7 .
 3 3   3 3   3 3 3
 0 1 1  − 1 1 1  1 − 1 − 1  0 1 1  − 1 − 2 0   − 1 1 5 
     

28
 III. FORME BILINIARE

III.1. Forme biliniare-definiţie, exemple

Fie V un spaţiu vectorial real.

Definiţia III.1. O funcţie b: V×V→R se numeşte formă biliniară dacă :
a) b(αx + βy , z ) = αb(x , z ) + βb( y , z ), (∀)α , β ∈ R, x , y , z ∈ V ;

b) b( x , αy + βz ) = αb(x , y ) + β b(x , z ), (∀)α , β ∈ R, x , y , z ∈ V .

Observaţia III.1. Dacă b este o formă biliniară atunci :

 n  n
1) (∀)α 1 ,...,α n ∈ R, x1 ,..., xn , y ∈ V ⇒ b α i xi , y  = α i b( xi , y ) . ∑ ∑
 
 i =1  i =1

 n  n
 
2) (∀)β 1,..., β n ∈ R, y1,..., yn , x ∈ V ⇒ b x ,

β i yi  =

β i b( x , yi ) . ∑ ∑
 i =1  i =1

( ) ( )
3) b 0, y = b x , 0 = 0, (∀)x , y ∈ V .

Exemple:
1.Fie a, b ∈ R, a < b, C
1
([a, 3
424
b]) spaţiul vectorial real al funcţiilor continue definite pe [a,b] cu valori reale. Atunci,
V

b
aplicaţia: b : V × V → R, b( f , g ) = ∫ f ( x) g ( x)dx, (∀) f , g ∈ V = C ([a, b]), este o formă biliniară.
a

Într-adevăr proprietatea a) este satisfăcută:

b
(∀)α , β ∈ R, f , g , h ∈ C ([a, b]) ⇒ b(αf + βg , h ) = ∫ (αf ( x) + βg ( x) )h( x)dx =
a
b b

= α ∫ f ( x)h( x)dx + β ∫ g ( x)h( x)dx = αb( f , h) + βb( g , h)

a a

Analog se verifică proprietatea b).

III.2. Expresia analitică a unei forme biliniare în raport cu o bază

Fie V un spaţiu vectorial real cu dim V=n< ∞ , B = { a1 ,..., a n }o bază pentru V şi b : V × V → R o formă biliniară.

Fie x, y arbitrari din V.

n n  n n 
x= ∑ x i ai , y = ∑ y j a j ∈ V ⇒ b( x , y ) = b

x i ai , ∑ ∑ x ja j  =

i =1 i =1  i =1 j =1 
n  n  n n

∑ x b a , ∑ y
i
i
j
aj  =
 ∑ ∑ x y b( a , a i j
i j ).
i =1  j =1  i =1 j =1

∑ ∑ x y b(a , a )
n n
Deci, b( x , y ) = i i
i j
i =1 j =1

( )
Notând cu aij = b ai , a j , i, j = 1, n , matricea A = (aij ) i, j =1, n , se numeşte matricea formei biliniare b în raport cu baza B .

29
 n n
Astfel, avem: b( x , y ) = ∑ ∑a
i =1 j =1
ij x
i i
y , expresie ce poartă numele de expresia analitică a formei biliniare b in raport cu

baza B .
Expresia lui b poate fi scrisă sub forma:

b( x , y ) = [x ]B t ⋅ A ⋅ [ y ]B

Aceasta este expresia matricială a formei biliniare b in raport cu baza B.

Exemple:
1. Fie b : R 3 × R 3 → R , b( x , y ) = x1 y 1 − 2 x1 y 2 + 3x 2 y 3 + 2 x 3 y 3 , vectorii fiind scrişi în baza canonică a lui R3.
Arătăm că b este liniară în primul argument

b(αx + βz , y ) = (αx1 + βz 1 )y 1 − 2(αx1 + βz1 )y 2 + 3(αx 2 + βz 2 )y 3 + 2(αx 3 + βz 3 )y 3

b(αx + βz , y ) = (αx1 )y 1 − 2(αx1 )y 2 + 3(αx 2 )y 3 + 2(αx 3 )y 3 +

+ (βz1 )y 1 − 2(βz1 )y 2 + 3(βz 2 )y 3 + 2(βz 3 )y 3 = αb( x , y ) + βb( x , y ) .

Analog se arată că b este liniară și în cel de-al doilea argument.
Calculăm elementele matricei lui b în raport cu baza canonică:
a11 = b(e1 , e1 ) = 1
a12 = b(e1 , e2 ) = −2
a13 = b(e1 , e3 ) = 0

a21 = b(e2 , e1 ) = 0
a22 = b(e2 , e2 ) = 0
a23 = b(e2 , e3 ) = 3

a31 = b(e3 , e1 ) = 0
a32 = b(e3 , e2 ) = 0
a33 = b(e3 , e3 ) = 2
Astfel, matricea sa în raport cu baza canonică este :

1 − 2 0
 
A =  0 0 3
0 0 2
 

2. Să notăm cu R2[X] spaţiul vectorial al funcţiilor polinominale cu coeficienţi reali de grad cel mult 2. Fie
1

b: R2 [x ]× R2 [x] → R , b( f , g ) = ∫ f ( x), g ( x)dx .

−1

Vom scrie matricea lui b in raport cu baza B = 1, x, x 2 . { }

Elementele matricei sunt:
1
a11 = b(1,1) = dx = x −1 = 2
∫
1

−1
1
a12 = b(1, x ) = ∫ xdx = 0 = a 21
−1

30
 1 1

( ) ∫ x dx = x3
3
2
a13 = b 1, x 2 = 2
= = a31
3
−1 −1
1
2
a22 = b(x, x ) = ∫ x dx = 3
2

−1

1
( ) ∫ x dx = 0 = a
a23 = b x, x 2 = 3
32
−1
1
( ) ∫ x dx = 25 .
a33 = b x 2 , x 2 = 4

−1

Astfel, matricea lui b în raport cu baza B este:

 2 0 2 
 3
A= 0 2 0 
 3 
2 0 2 
 3 5

III.3. Schimbarea matricei unei forme biliniare la schimbarea bazei

Fie B1 = { a1 ,..., a n } şi B2 = b1 , b2 ,..., bn { } două baze ale lui V. Fie ( ) matricerea de trecere de la
C = cij B1 la B2 ,

( )i, j =1, n maticea lui b în baza B1 iar B matricea lui b in raport cu B2 .

A = aij

B=(bij)i ,j = 1, n , bij = b bi , b j ( ) .

Avem:

 n n  n n n n
( )
bij = b bi , b j = b ∑ cik ak , ∑ c sj as  = ∑∑ cik c sj b(ak , as ) = ∑∑ cik c sj aks , i, j = 1, n .
 
 k =1 s =1  k =1s =1 k =1s =1

Obținem că:

B = C t AC .
Observaţia III. 2. Ţinând seama de formula de schimbarea a matricei unei forme biliniare când se schimbă baza
t
(B=C AC), deducem că rangul matricei unei forme biliniare este invariat la schimbarea bazei.
Definiţia III.2. Rangul matricei unei forme biliniare in raport cu o bază oarecare a lui V se numeşte rangul formei
biliniare b, sau simplu rangul lui b.
Definiţia III.3. Fie V spaţiu vectorial real şi b: V ×V → R . Spunem că b este formă biliniară simetrică dacă:
b( x , y ) = b( y , x ), (∀) y , x ∈ V .

Exemple:

1. Forma biliniară b :R 2 × R 2 → R definită prin :

b( x , y ) = 2 x1 y 1 − 3 x 2 y 2 + 4 x1 y 2 + 4 x 2 y 1 , (∀) x = ( x1 , x 2 ), y = ( y 1 , y 2 ) ∈ R 2 ,
este simetrică.

Forma biliniară b :R 2 × R 2 → R definită prin :

b( x , y ) = 2 x 1 y 1 − x 2 y 2 + x1 y 2 + 4 x 2 y 1 , (∀) x = ( x1 , x 2 ), y = ( y 1 , y 2 ) ∈ R 2 ,
nu este simetrică.

31
 Propoziţia III.1. Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită, dim V = n < ∞, B = {a1 ,..., a n } o bază pentru

V şi b: V ×V → R o formă biliniară a cărei matrice în raport cu baza B este A=(aij), i ,j = 1, n . Atunci b este o formă
biliniară simetrică dacă şi numai dacă A este o matrice simetrică (At=A)
Justificarea este imediată căci dacă b este simetrică avem:
b( x , y ) = b( y , x ), (∀) y , x ∈ V .

( ) ( )
Pentru x = ai , y = a j ⇒ b ai , a j = b a j , ai ⇒ aij = a ji , (∀ )i , j = 1, n ⇒

A este simetrică.
Reciproc, dacă A este simetrică avem:
t
b( x , y ) = [x ]B A[ y ]B =  [x ]B A[ y ]B  = [ y ]B A [x ]B = [ y ]B A [x ]B = = b( y , x ) , adică b este simetrică.
t t t t t

 

III.4. Forme pătratice

Fie V un spaţiu vectorial real şi b: V ×V → R o formă biliniară simetrică.

Definiţia III.4. Aplicaţia f:V→R, f (x ) = b( x , x ), (∀ )x ∈ V se numeşte forma patratică asociată formei biliniare b.
Definiţia III.5. Forma biliniară simetrică b poartă numele de polara formei pătratice f.
Definiţia III.6. O formă biliniară b: V × V → R se numeşte :

a) pozitiv definită dacă) b( x , x ) >0, ( ∀ ) x ∈V , x ≠ 0 ;

b) pozitiv semidefinită sau nenegativă dacă b( x , x ) ≥ 0, (∀) x ∈ V ;

c) negativ definită dacă b( x , x ) <0, ( ∀) x ∈V , x ≠ 0 ;

d) negativ semidefinită sau nepozitivă dacă b( x , x ) ≤ 0, (∀) x ∈ V ;

e) nedefinită dacă ( ∃) x , y ∈ V astfel încât b( x , x ) >0 şi b( y , y ) <0.

Considerăm V finit dimensional, dim V = n < ∞, B = {a1 ,..., a n }, o bază a lui V şi A=(aij )i ,j =1,n matricea lui b în

baza B. Atunci
n n n
(∀)x = ∑ xi ai ∈ V ⇒ {
f (x ) = ∑ ∑ aij x i y j
i =1 b( x , x ) i =1 j =1

Egalitatea:
n n
f (x ) = ∑ ∑ aij xi y j ,
i =1 j =1

reprezintă expresia analitică a formei pătratice f în raport cu baza B.

Matricea A se numeşte matricea formei pătratice f în raport cu baza B.

Egalitatea f (x ) = [x ]tB A[x ]B poartă denumirea de expresia analitică a formei pătratice f în scriere matricială.

Definiţia III.7. Numim rang al formei pătratice f rangul formei biliniare din care ea provine:
rg(f) = rg(b) = rg(A).
Observaţia III.3. Putem scrie expresia analitică a formei pătratice f astfel:

( ) +2
n 2 n
f ( x ) = ∑ aii x i ∑ aij xi x j .
i =1 1≤ i < j ≤ n

32
 Exemple:
1. Fie f:R3→R o formă pătratică a cărei expresie analitică în raport cu baza canonică a lui R3 este:

( )
f (x ) = 2 x1
2
− 5 x1 x 2 + 2 x1 x 3 + 3 x 2 x 3 + ( x 3 ) 2 , (∀)x = ( x1 , x 2 , x 3 ) ∈ R 3
Matricea lui f în raport cu baza canonică este:
 −5 2 
 2 2 2
 3 .
A =  −5 0
2 2 
 2 
 3 1 
 2 2 

2. Fie forma pătratică f : R 3 → R , f(x)= x 1 x 2 + x 1 x 3 + x 2 x 3 + x 3 ( ) 2

unde x =( x1 , x 2 , x 3 ) ∈ R 3 .

Matricea asociata lui f în raport cu baza canonică a lui R 3 este :

 0 1 2 1 2
 
A= 1 2 0 1 2  .
1 2 1 2 1 
 
Observaţia III.4. Dacă se cunoaşte forma pătratică f putem determina forma biliniară din care provine utilizând
formula:
1
b( x ,y )= [ f ( x +y )-f ( x )-f ( y )] , (∀) x , y ∈ V .
2
Exemple:

1. Pentru forma pătratică dată în exemplul anterior, f( x )= x 1 x 2 + x 1 x 3 + x 2 x 3 + x 3 , avem: ( ) 2

f ( x + y ) = ( x1 + y 1 )( x 2 + y 2 ) + ( x1 + y 1 )( x 3 + y 3 ) + ( x 2 + y 2 )( x 3 + y 3 ) + ( x 3 + y 3 ) 2 =

( ) 2
x 1 x 2 + x 1 y 2 + x 2 y 1 + y 1 y 2 + x 1 x 3 + x 1 y 3 + + x 3 y1 + y1 y 3 + x 2 x 3 + x 2 y 3 + x 3 y 2 + y 2 y 3 + x 3 + 2 x 3 y 3 + y 3 ( )
2
şi de

1 1 2
aici, continuând calculele găsim: b( x , y ) = ( x y + x1 y 3 + x 2 y 1 + x 2 y 3 + x 3 y 1 + x 3 y 2 + 2 x 3 y 3 ) .
2
Putem obține expresia analitică a lui b și altfel, și anume folosind faptul că matricea asociată ei în raport cu baza
canonică este identică cu matricea atasată lui f, adică cu A :
 0 1 2 1 2
 
A= 1 2 0 1 2  .
1 2 1 2 1 
 
t
Obținem: b( x , y ) =  x1 , x 2 , x 3  A y1 , y 2 , y 3  .
   
1 1 2
b(x , y ) = ( x y + x1 y 3 + x 2 y 1 + x 2 y 3 + x 3 y 1 + x 3 y 2 + 2 x 3 y 3 ) .
2

III.5. Aducerea unei forme pătratice la o formă canonică

Fie V un spaţiu vectorial real cu dim V = n < ∞, B = {u1 , u2 ,..., u n } o baza a lui V şi f:V→R o formă pătratică.
Spunem că forma pătratică a lui f are în raport cu baza B o expresie canonică, dacă

( )
n 2 n
(∃) | λ1 ,..., λn ∈ R astfel încât f (x ) = ∑ λi xi , (∀)x = ∑ xiui ∈ V .
i =1 i =1

Matricea lui f în raport cu o astfel de bază este în mod evident o matrice diagonală:

33
  λ1 0 KK 0 
 
 0 λ2 KK 0 
B= 
L L LL L 
 
 0 0 LL λ 
 n

Astfel, rg(f)=r, unde r reprezintă numărul coeficienţilor nenuli dintr-o formă canonică a sa. Rangul unei forme
pătratice este invariat la schimbarea bazei căci el este egal cu rangul polarei sale, care este invariat la schimbarea bazei.
Cele mai cunoscute metode de aducere a unei forme pătratice la o formă canonică sunt: metoda lui Gauss şi metoda
lui Jacobi.
Metoda lui GAUSS

Teorema III.1. Fie V un spatiu vectorial real de dimensiune finită, dim V=n< ∞ , f:V→R o formă pătratică şi
B = {a1 ,..., a n } o bază a lui V, în raport cu care f are expresia analitică:

( )
n 2 n
f (x ) = ∑ aii x i + 2 ∑ α ij xi x j
i =1 1≤ i < j ≤ n

Atunci (∃), B = {u1 , u 2 ,..., u n }, bază a lui V în raport cu care f are forma canonică:

( )
n 2 n
f (x ) = ∑ λi x i , (∀)x = ∑ xi ai .
i =1 i =1

Demonstraţie (procedeul descris poartă numele de metoda lui GAUSS)

( ) + ... + 0(x ) , (∀)x = ∑ x a .

2 n
n 2
Dacă f (x ) = 0, (∀)x ∈ V , atunci f (x ) = 0 x1 i
i
i =1

Presupunem că f nu este forma nulă.

Dacă aii =0, (∀)i = 1, n, întrucât f nu este forma pătratică nulă, (∃)i, j ∈ {1,..., n}, i ≠ j , aij ≠0. Fără a micşora

generalitatea putem considera că a12 ≠0. În acest caz dacă facem următoarea schimbare de coordonate:

x1 = t1+ t2
x2 = t1- t2
x3 = t3

M
xn = tn
ajungem la cazul în care găsim cel puţin un pătrat în noua expresie, deoarece în raport cu noile coordonate expresia
analitica a formei pătratice este

(
1442443
)( )
f(x) = 2a12 t 1 + t 2 t 1 − t 2 + .... = α
{ 11 (t ) + α
1 2
{ 22 (t ) + ....
2 2

2α12 − 2α12
(t ) −(t )
1 2 2 2

Considerăm a11≠0. Atunci, avem:

2
( )
f (x ) = a11 x12 + 2a12 x1 x 2 + ... + 2a1n x1 x n + g (x )
{ =
nu contine x1

()
 2 a a 
= a11  x1 + 2 12 x1x 2 + ... + 2 1n x1x n  + g ( x ) =
 a11 a11 

 
2
a  
2
a12 2 a a
= a11  x1 + x + ... + 1n x n  −  12 x 2 + ... + 1n x n   + g (x )
 a11 a11   a11 a11  
 

34
 2
 1 a12 2 a1n n 
 
=a11  x + a x + ... + a x  + g~ (x )
{
 11 11  nu contine x1

Facem următoarea schimbare de coordonate:

a12 2 a
y 1 = x1 + x + ... + 1n x n
a11 a11
y2 = x2
M
yn = xn

În raport cu noile variabile y 1 , K , y n (deci în raport cu o nouă bază) expresia analitică a lui f este:

f (x ) = a11 ( y1 ) 2 + g~ ( y )
{
nu contine pe y1

Se reia raţionamentul pentru termenul g~ ( y ) . Astfel, după un număr finit de paşi se obţine expresia canonică a lui f.
Observaţia III.4. Forma canonică a unei forme biliniare nu este unică.
Afirmaţia de mai sus se poate justifica pe un exemplu concret considerând diverşi coeficienţi nenuli cu care începem
procedeul descris anterior.
Exemple:

1. Fie ( )
f : R 3 → R, f ( x ) = x 1 x 2 − 3 x1 x 3 + 2 x 2 x 3 , (∀)x = x 1 , x 2 , x 3 ∈ R 3 , scrisă în raport cu baza canonică

B = {e1 , e2 , e3 } . Folosind metoda lui Gauss să se aducă f la o formă canonică.

Abordarea I. Considerăm drept coeficient nenul de start coeficientul termenului x 2 x 3 , adică 2.

Atunci facem schimbarea de coordonate:
x1 = t1
x2 = t2+ t3
x3 = t2 – t3
În raport cu variabilele t1,t2, t3, avem:

( ) ( ) () () 2 2
() ()
2 2
f (x) = t1 t 2 + t 3 − 3t1 t 2 − t 3 + 2 t 2 − t 3  = t1t 2 + t1t 3 − 3t1t 2 + 3t1t 3 + 2 t 2 − 2 t 3 =
 

= 2(t 2 ) − 2(t 3 ) − 2t1t 2 + 4t1t 3 = 2(t 2 ) − 2t1t 2 + 4t1t 3 − 2(t 3 )

2 2 2 2

 2 2
= 2(t ) − 2 t + + 4t t − 2(t 3 )
 2 2 t1 2  t1   t1   1 3 2
− 
2 2 2
     

 2 t1 

=2 t −  −
t1
22
() 2
+ 4t1t 3 − 2 t 3 . ()
 2  2
 
Trecând la noile variabile:
z1 = t 1

 2 t1
z = t −
2

 2
z 3 = t 3


(z1 )
2
f ( x ) = 2(z ) −
22
+ 4 z1z 3 − 2(z 3 ) =
2
obţinem :
2

[
= 2(z 2 ) − 2 (z 3 ) − 2 z 1 z 3 −
2 2
] (z )
1 2
= 2(z 2 ) − 2( z 3 − z 1 ) 2 + 3
2 (z )
1 2
.
2 2
35
Notăm:
u 1 = z 1
 2
u = z
2

 3
u = z − z
3 1

În raport cu u 1 , u 2 , u 3 avem : f (x ) = 2 u 2( ) 2
− 2 u3 ( ) 2
+
2
( )
3 1 2
u .

Abordarea II. Considerăm drept oeficient nenul de start coeficientul termenului x1 x 2 , adică 1.

(
f : R 3 → R, f ( x ) = x 1 x 2 − 3 x1 x 3 + 2 x 2 x 3 , (∀)x = x 1 , x 2 , x 3 ∈ R 3 )
Atunci facem schimbarea de coordonate:

x1 = t 1 − t 2
x1 = t 1 + t 2
x3 = t3
În raport cu variabilele t1,t2, t3, avem:

f (x) = (t1 − t 2 )(t1 + t 2 ) − 3(t1 − t 2 )t 3 + 2(t1 + t 2 )t 3 = (t1 ) − (t 2 ) − t1t 3 + 5t 2t 3

2 2

t 3  (t 3 ) (t3 ) =
( )
2 2 2 2
  t3 
+ 5t 2t 3 − (t 2 ) = t1 −  − (t 2 ) − 5t 2t 3 −
2 2
= t1 −  −
 2 4  2 4
5  (t 3 )  1 t 3   2 5t 3  25 3 2 (t 3 )
2 2 2 2 2
 t3   2
= t1 −  −  (t 2 ) − 2t 2 t 3  − = t −  − t −  − (t ) − =
 2  2  4  2  2 4 4
2 2
 t3   5t 3  13 2
= t1 −  − t 2 −  − (t 3 )
 2  2 2
Efectuăm următoarea schimbare de variabile:

 1 1 t3
z = t − 2

 2 t3
z = t − 5
2

 2
z = t
3 3




Obținem: f ( x ) = z 1 ( ) − (z )
2 2 2
−
2
(z )
13 3 2

În raport cu z 1 , z 2 , z 3 avem astfel o altă formă canonică pentru f diferită de cea din cazul precedent.

Metoda lui JACOBI

Teorema III.2. Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită, dimV=n< ∞ , f:V→R o formă patratică a cărei
n n n
expresie analitică în raport cu baza B = {a1 ,..., a n }, este f (x ) = ∑ ∑ aij xi x j , (∀)x =∑ xi ai .
i =1 j =1 i =1

Dacă toţi minorii principali ai matricei :

 a11 a12 a13 K a1n 
 
 a12 a22 a23 L a2n 
A =  a13 a23 a33 L a3n 
 
L L L L L
 
 a1n a2 n a3n L ann 

36
sunt nenuli, adică
∆1 = a11 = a11 ≠ 0
a a12
∆ 2 = 11 ≠0
a12 a22
M
a11 a12 L a1i
∆i = M , K , ∆ n = det . A ≠ 0
a1i a2i K aii

{ }
atunci (∃)B' = b1 ,..., bn în raport cu care:
n
∆ i −1 i 2 n
f (x ) = ∑ ( y ) , (∀)x = ∑ y j b i , ∆ 0 = 1 .
i =1 ∆i i =1

Vectorii b1 ,Kbn se construiesc ca în cele ce urmează.

Fie b polara lui f. Alegem: b1 = α11a1 şi determinăm scalarul real α11 din condiţia: b b1 , a1 = 1 . ( )
Propunem bi = α i1a1 + α i2 a2 + ... + α ii ai , i = 2, n şi determinăm scalarii α 1i , α i2 ,..., α ii din condiţiile :

( )
b bi , a1 = 0

M

(
b bi , ai −1 = 0 )
(
b b , a = 1.
 i i )

Exemple:
1. Fie f:R3→R, f (x ) = ( x 1 ) 2 − 2 x1 x 2 + (2 x 2 ) 2 + 3( x 3 ) 2 , în raport cu baza canonică B = {e1 , e2 , e3 } a lui R3. Vom
stabili dacă se poate aplica metoda lui Jacobi şi dacă da, vom determina expresia canonică a lui f şi baza lui R3 în raport cu
care f are forma canonică găsită.
Matricea ataşată lui f în raport cu baza canonică este:
 1 −1 0
 
A =  −1 2 0 .
 0 0 3
 
Astfel avem:
∆1 = 1 = 1 ≠ 0
1 −1
∆2 = =1≠ 0
−1 2
1 −1 0
∆3 = − 1 2 0 =3≠ 0
0 0 3

{ }
Deci metoda lui Jacobi se poate aplica, adică (∃)B' = b1 , b2 , b3 bază a lui V 3 în raport cu care

f (x ) =
∆1
( ) ( )
∆ 0 1 2 ∆1 2 2 ∆ 2 3 2 1
y +
∆2
y +
∆3
y
1
( )1
1
2 1
3
2
= ( y ')2 + y 2 + y 3 = ( ) ( )
( ) ( )
2 1 2
= ( y ')2 + y 2 + y 3 , (∀)x = y1b1 + y 2b2 + y 3b3.
3

Construim vectorii b1 , b2 , b3 .

37
 ( )
b1 = α11e1 astfel ca b b1, e1 = 1 ⇔

( )
b α11e1, e1 = 1 ⇔ α11b(e1, e1) = 1 ⇒ α11 = 1 ⇒ b1 = e1;

b2 = α 12e1 + α 22e2 astfel ca

( )
b b2 , e1 = 0
⇔
 2 2(
b α 1 e + α 2e ; e = 0
2 2 1
⇔
)

( ) 
(
b b2 , e2 = 1 b α 1 + α 2e ; e = 1
 2 2 2 2 )
α 1 b(e , e ) + α 22b(e2 , e1 ) = 0 α 1 − α 22 = 0
⇔ 2 1 1 ⇔ 2 ⇔
α 12b(e1 , e2 ) + α 22 b(e2 , e2 ) = 1 − α 12 − 2α 22 = 1
α 22 = 1 b1 = e1
 1 ⇒
α 2 = 1 b2 = e1 + e2

Fie b3 = α 13e1 + α 32e2 + α 33e3 astfel că:

( )
b b3 , e1 = 0 α 31 − α 32 = 0


( )  1 2
b b3 , e2 = 0 ⇔ − α 3 + 2α 3 = 0 .

( )
b b3 , e3 = 1
 3
3α 3 = 1

1 1
α 31 = 0, α 32 = 0, α 33 = ⇒ b3 = e3 .
3 3
Teorema III.3. (Legea inerţiei a lui Sylvester). Numărul coeficienţilor nenuli, precum și numărul coeficienţilor
pozitivi într-o formă canonică a unei forme pătratice nu depinde de baza în care este obţinută acea formă canonică.
Definiţia III.8. Numărul p din (*) se numeşte indicele pozitiv de inerţie al lui f , iar q se numeşte indicele negativ de
inerţie al lui f .
n
Definiţia III.9. Forma pătratică reală f (x ) = ∑ α ij xi x j se numeşte pozitiv definită dacă pentru orice
i , j =1

x ∈V , f ( x ) ≥ 0 , f ( x ) = 0 ⇔ x = 0 .
n
Teorema III.4. Forma pătratică reală f (x ) = ∑ α ij xi x j este pozitiv definită dacă și numai dacă toţi
i , j =1

determinanţii ∆ p , p = 1, n , unde

α11 K α1 p
∆p = K K K
α p1 K α pp

sunt strict pozitivi.

III.7. Probleme rezolvate

1) Să se aducă la forma canonică forma pătratică (nou) f : R 3 → R ,

f (x ) = x12 − 4 x32 + 4 x1 x2 − x2 x3 .
Soluţie:

Avem f ( x ) = ( x1 + 2 x2 ) 2 − 4 x22 − x2 x3 − 4 x32 ,

38
  1 
= ( x1 + 2 x2 ) 2 − 4 x22 + x2 x3 + x32  =
 4 
 1 1 2 1 2 
= ( x1 + 2 x2 ) 2 − 4 x22 + 2 x2 x3 + x3 − x3 + x32  =
 8 64 64 
2
 1  63
= ( x1 + 2 x2 ) 2 − 4 x2 + x3  − x32
 8  16
Facem schimbarea de coordonate :

 1
 y1 = 2 x1 + 4 x2
 1
 y 2 = x 2 + x3
 8
 y 3 = x3


63 2
şi obţinem : f ( x ) = y12 − 4 y22 − y3 , ( y1 , y2 , y3 ) fiind coordonatele lui x în noua bază.
16

2) Să se aducă la forma canonică forma pătratică f : R3 → R ,

f (x ) = x12 − 2 x32 + x22 + 6 x1 x2 − 5 x1 x3 .

Soluţie:

 5 
Avem f ( x ) = (3 x1 + x2 ) 2 − 2 x32 − 5 x1 x3 = (3x1 + x2 ) 2 − 2 x32 + x1 x3  = ,
 2 
 5 25 2 25 2 
= (3x1 + x2 ) 2 − 2 x32 + 2 x1 x3 + x1 − x1  =
 4 16 16 
2
 5  25 2
= (3x1 + x2 ) 2 − 2 x3 + x1  + x1
 4  8
Facem schimbarea de coordonate :


 y1 = x1

 y 2 = x2 + 3 x1
 5
 y3 = x3 + 4 x1

25 2
şi obţinem : f ( x ) = y1 + y 22 − 2 y32 .
8

2) Fie forma pătratică f ( x ) = 4 x12 + 4 x32 + x1 x2 − x2 x3 . Să se aducă la o formă canonică folosind metoda Gaus. Să se
aplice metoda Jacobi, dacă este posibil, pentru a obţine o formă canonică a ei, şi baza în raport cu care are această formă.
Să se verifice apoi rezultatul teoremei lui Sylvester.

Soluţie:

f (x ) = 4 x12 + 4 x32 + x1 x2 − x2 x3 =

39
  1   1 1 2 1 2
= 4 x12 + x1 x2  + 4 x32 − x2 x3 = 4 x12 + 2 x1 x2 + x2 − x2  + 4 x32 − x2 x3
 4   8 64 64 
2 2
 1  1  1   1  1
= 4 x1 + x2  − x22 + 4 x32 − x2 x3 = 4 x1 + x2  + 4 x32 − x2 x3  − x22 =
 8  16  8   4  16
2
 1   1 1 2 1 2 1 2
= 4 x1 + x2  + 4 x32 − 2 x2 x3 + x2 − x2  − x2 =
 8   8 64 64  16
2 2
 1   1  1
= 4 x1 + x2  + 4 x3 − x2  − x22
 8   8  8
Facem schimbarea de coordonate :

 1
 y1 = x1 + 8 x2

 y 2 = x2
 1
 y3 = x3 − 8 x2

1 2
şi obţinem : f ( x ) = 4 y12 − y 2 + 4 y32 .
8
Astfel există trei coeficienți nenuli dintre care doi pozitivi și unul negativ.
Matricea corespunzătoare ei în raport cu baza în care sunt precizate coordonatele vectorilor este :

 4 12 0 
 
A=  1 2 0 − 1 2
 0 −1 2 4 

1
4
Avem ∆ 0 = 1, ∆ 1 = 4, ∆ 2 = 2 = − 1 , ∆ =det A=-2
3
1 4
0
2
Atunci o formă canonică a lui f este :
1 1
f (x ) = ω12 − 16ω22 + ω32 .
4 8
Se observă că numărul coeficineților pozitivi este doi, iar al celor negativi este unu, deci se verifică rezultatul
teoremei lui Sylvester.

Pentru a determina baza B ' = { f 1 , f 2 , f 3 } în care f are forma canonică anterioară procedăm astfel:

1
- determinăm f 1 considerând f1 = α11e1 şi b ( f1, e1 ) = 1 , unde b reprezintă polara lui f Obţinem : 4α11 = 1 ⇒ α11 = ,
4
1
f1 = e1
4
b( f , e ) = 0
- determinăm f 2 luând f 2 = α 12 e1 + α 22 e2 şi  2 1
b( f 2 , e2 ) = 1
Obţinem :
 1 1 2
4α 2 + 2 α 2 = 0  α 12 = 2
 ⇒ 2 ⇒ f 2 = 2e1 − 16e2
1 1 α 2 = −16
 α2 = 1
 2

 b( f 3 , e1 ) = 0

-pentru a-l determina pe f 3 alegem f 3 = α 31e1 + α 32 e2 + α 33e3 şi impunem condiţiile b( f 3 , e2 ) = 0
 b( f , e ) = 1
 3 3
40
Obţinem:

 1 2  1 1
 4α 3 + 2 α 3 = 0  α 3 = 16
1

 1 1 1 3  2 1 1 1 1
 α 3 − α 3 = 0 ⇒ α 3 = − ⇒ f 3 = e1 − e2 + e3 .
2 2  2 16 2 16
1
− α 3 + 4α 3 = 1  α 3 =
2 3 3 1
 2  32

3) Să se aducă la forma canonică următoarea formă pătratică:

f : R 3 → R f ( x1 , x2 , x3 ) = 2 x1 x2 − 3 x1 x3 + x2 x3 .
Soluţie:
Vom aplica metoda lui Gauss (metoda Jacobi nu se poate aplica deoarece ∆1 = 0 ). Deoarece nu avem variabile la pătrat în
expresia lui f facem mai întâi schimbarea de coordonate:

 1 x1 + x 2
y =
 x1 = y1 − y 2  2
  2 1
 2 1 2  2 x −x
x = y + y ⇒  y = ⇒
 3  2
3
 x = y  y 3 = x3



f (x ) = 2( y 1 − y 2 )( y 1 + y 2 ) − 3( y 1 − y 2 )y 3 + ( y 1 + y 2 )y 3 =
= 2 ( y 1 ) − 2( y 2 ) − 3 y 1 y 3 + 3 y 2 y 3 + y 1 y 3 + y 2 y 3 =
2 2

= 2 ( y 1 ) − 2( y 2 ) − 2 y 1 y 3 + 4 y 2 y 3
2 2

şi se obţine o forma pătratică pentru care a11≠ 0 .

Continuând procedeul dat de metoda lui Gauss obţinem succesiv:

( )
2 ( y 1 ) − y 1 y 3 − 2( y 2 ) + 4 y 2 y 3 =
2 2

 2
= 2 ( y 1 ) − 2 y 1 y 3 + ( y 3 ) − ( y 3 )  − 2 ( y 2 ) + 4 y 2 y 3 =
2 1 1 2 1 2

 2 4 4 
2
 1  1
= 2 y 1 − y 3  − ( y 3 ) − 2 ( y 2 ) + 4 y 2 y 3 =
2 2

 2  2

( )
2
 1 
= 2 y 1 − y 3  − 2 ( y 2 ) − 2 y 2 y 3 + ( y 3 ) − ( y 3 ) − ( y 3 ) =
2 2 2 1 2

 2  2
2
 1 
= 2 y 1 − y 3  − 2 ( y 2 − y 3 ) + 2 ( y 3 ) − ( y 3 ) =
2 2 1 2

 2  2
2
 1 
= 2 y 1 − y 3  − 2 ( y 2 − y 3 ) + ( y 3 ) .
2 3 2

 2  2
Făcând schimbarea de coordonate :

 1 1 3
z = y − 2 y
1

 2
f (x ) = 2(z 1 ) − 2(z 2 ) + (z ) .
2 2 3 32
z = y − y
2 3
⇒
z 3 = y 3 2



41
 IV. SPAŢII EUCLIDIENE

IV.1.Spaţii euclidiene. Inegalitatea Cauchy-Schwarz

Fie E un spaţiu vectorial peste corpul numerelor reale R.

Definiţia IV.1. Aplicaţia 〈, 〉 :E × E → R se numeşte produs scalar dacă:

1. < x , y >=< y , x >, (∀)x , y ∈ E ; (proprietate de simetrie);

2. < λx , y >= λ < x , y >, (∀)λ ∈ R, (∀)x , y ∈ E ; (proprietatea de omogenitate în primul argument);
3. 3) < x + y , z >=< x , z > + < y , z >, (∀ )x , y , z ∈ E ; (proprietatea de aditivitate în primul argument);

4. 〈 x , x 〉 ≥ 0 , (∀)x ∈ E şi 〈 x , x 〉 = 0 ⇔ x = 0 (produsul scalar este pozitiv definit).

Definiţia IV.2. Un spaţiu vectorial real pe care s-a definit un produs scalar se numeşte spaţiu euclidian.
Observaţia IV.1. Într-un spaţiu euclidian au loc relațiile:
i) 〈 x , y1 + y 2 〉 = 〈 x , y1 〉 + 〈 x , y 2 〉

ii) 〈 x , λy 〉 = λ 〈 x , y 〉 , (∀)λ ∈ R, (∀)x , y ∈ E .

Astfel produsul scalar este aditiv şi omogen și în al doilea argument.
Observaţia IV.2. Produsul scalar definit pe un spaţiu vectorial real este o formă biliniară simetrică şi pozitiv definită.
Definiţia IV.3. Un spaţiu vectorial real pe care s-a definit un produs scalar se numeşte spaţiu euclidian (real).
Exemple:
1. Fie E=C [a.b] = { f : [a, b] → R f funcţie continuă } . Aplicaţia 〈, 〉 : C [a, b ]× C [a, b] → R definită prin:
b

〈 f , g 〉 = ∫ f (x )g (x )dx , (∀) f , g ∈ C [a, b] este un produs scalar.

a

( ) ( )
n
2. Fie E=Rn. Aplicaţia 〈, 〉 : R n × R n → R definită prin 〈 x , y 〉 = ∑ xi y i , oricare ar fi x = x1 ,..., x n , y = y1 ,..., y n ∈
i =1

( )
Rn , este un produs scalar. Despre R n , <, > spunem că este spaţiul vectorial euclidian canonic.
Vom nota un spaţiu euclidian cu (E , <, > ) , sau simplu cu E.

Definiţia IV.4. Numim lungimea (norma) vectorului x scalarul real x = 〈 x , x 〉 .

Teorema IV.1. În orice spaţiu euclidian E are loc inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz:

〈 x , y〉 ≤ x ⋅ y , (∀)x , y ∈ E (*)

Observaţia IV.3. Relaţia precedentă se poate transcrie și astfel: 〈 x , y〉 2 ≤ 〈 x , x 〉 ⋅ 〈 y, y 〉 .

n
În cazul particular al produsului scalar 〈, 〉 : R n × R n → R definit prin 〈 x , y 〉 = ∑ xi y i , inegalitatea Cauchy-Buniakovski-
i =1

2
 n i i  n i
( )  ∑ (y )  .
2 n
i 2
Schwarz devine:
 ∑  ∑
 x y  ≤ x
 i =1   i =1  i =1 

Propoziţia IV.1. Norma ⋅ : E → R, x = 〈 x , x 〉 , (∀)x ∈ E , E spaţiu euclidian, are proprietăţile:

1) x ≥ 0 , (∀)x ∈ E , x = 0 ⇔ x = 0;

42
 2) λx = λ ⋅ x , (∀ )λ ∈ R, (∀ )x ∈ E ;

3) x + y ≤ x + y , (∀)x , y ∈ E (inegalitatea triunghiului).

Observaţia IV. 4. Într-un spaţiu euclidian E are loc relaţia: x , 0 = 0, x = 0 , oricare ar fi

x∈E.
Definiţia IV.5. Fie X o mulţime nevidă. O aplicaţie d : X × X → R+ având proprietăţile:

1) d(x,x) = 0, (∀) x∈ X ;
2) d(x,y) = d(y,x), (∀ ) x, y ∈ X ;

3) d(x,y) = 0 ⇒ x= y;

4) d(x,y) ≤ d ( x, z ) + d (z , y ), (∀)x, y, z ∈ X
se numeşte metrică (distanţă) pe X. Mulţimea X înzestrată cu o metrică d se numeşte spaţiu metric. Vom scrie ( X , d ) .

Teorema IV.2. Fie E un spaţiu euclidian. Atunci funcţia d : E × E → R+ definită prin d (x , y ) = x − y , (∀)x , y ∈ E
este o metrică pe E.

Observaţia IV. 5. Considerăm spaţiul euclidian canonic R n . Atunci:

d m ( x , y ) = max x i − y i ;
1<= i <= n
n
d s (x , y ) = ∑ xi − yi ;
i =1

∑ (x i − y i ) , (∀)x = (x1 ,K, x n ), y = (y1 ,K, y n ) .

n 2
d e (x , y ) =
i =1

sunt metrici. Metrica de se numeşte metrica (distanţa) euclidiană.

IV.2. Baze ortogonale şi baze ortonormate

Definiţia IV.6. Vectorii x , y ∈ E se numesc ortogonali dacă 〈 x , y 〉 = 0 şi notăm x ⊥ y.

2 2 2
Observaţia IV.6. Dacă x ⊥ y atunci x + y = x + y (teorema lui Pitagora în spaţii euclidiene).

Propoziţia IV.2. Un sistem de m vectori {x1 , K , x m } nenuli şi ortogonali doi câte doi este liniar independent.
Definiţia IV.7. O bază a spaţiului euclidian E, cu vectorii (bazei) ortogonali doi câte doi se numeste bază ortogonală.
Definiţia IV.8. O bază a spaţiului euclidian E, se numeşte ortonormată dacă este o bază ortogonală şi norma fiecărui
vector din bază este egală cu 1.
Teorema IV.3. (de existenţă a bazelor ortonormate). Fie (E , , ) spaţiu euclidian. Atunci, în E există cel puţin o bază
ortonormată.
Demonstraţie.

{ }
Fie B = a1 , L an o bază a lui E, dim E = n (finită), n ≥ 1 . Vom construi o bază ortonormată pentru E pornind de la B în două
etape:
Etapa I:

{ }
Construim o bază ortogonală B ' = b1 , L b n , format din vectori ortogonali doi câte doi şi nenuli astfel:

43
 b1 = a1
b 2 = a 2 + α 21 b1

Determinăm pe α 21 astfel încât b2 ⊥ b1 adică

0 =< b 2 , b1 >=< a 2 + α 21 a 1 , a1 >=< a 2 , a1 > +α 21 < a 1 , a1 >⇒

− < a 2 , a1 >
α 21 = 2
.
a1

Evident b 2 ≠ 0 . Dacă b2 = 0 , atunci a 2 + α 21 a1 = 0 , ceea ce este fals pentru că a1 , a 2 sunt liniar independenţi.

Presupunem că am construit vectorii nenuli şi ortogonali doi câte doi b1 , b2 ,..., bk :

b1 = a1
b 2 = a 2 + α 21 b1
b 3 = a 3 + α 31 b1 + α 32 b 2
...................................
b k = a k + α k 1 b1 + α k 2 b 2 + L + α kk −1 b k −1

Arătăm că putem construi vectorul b k +1 ortogonal pe vectorii b1 , L b k şi nenul după regula:

b k +1 = a k +1 + α k +1,1 b1 + α k +1, 2 b 2 + Lα k +1,k b k .

Determinăm scalarii α k +1,1 , Lα k +1, k astfel încât:

b k +1 ⊥ b1 , b k +1 ⊥ b 2 , L , b k +1 ⊥ b k .
Astfel ,

0 =< b k +1, bi >=< a k +1 + α k +1,1 b1 + L + α k +1,i b i + L + α k +1, k b k , b i >=

< a k +1 , bi > +α k +1,1 < b1 , bi > + L + α k +1,i < bi , bi > + L + α k +1, k < bk , bi >
=< a k +1 , bi > +α k +1,i < bi , bi > .

Deci,
< ak +1,i , bi >
α k +1,i = − 2
, ∀i = 1, k .
bi

Deci, b k +1 este cunoscut, şi în plus deducem că b k +1 este nenul. Într-adevăr, ţinând seama de expresiile vectorilor

b1 , L , b k ,deducem că b k +1 se scrie:

b k +1 = a k +1 + ν 1 a1 + L + ν k ⋅ a k

Dacă b k +1 = 0 , atunci a k +1 +ν 1 a 1 + L +ν k ⋅ a k = 0 adică a1 , L , a k +1 ar fi liniar dependenţi, ceea ce este o

contradicţie pentru că ei făceau parte dintr-o bază. Rezultă că b k +1 ≠ 0 .

În baza principiului inducţiei am construit vectorii b1 , L b n ortogonali doi câte doi şi nenuli, de unde deducem că

b1 , L , b n sunt liniar independenţi. Întrucât dim E = n , deducem că B ' este o bază ortogonală pentru E.
Etapa II:

{ }
Construim o bază ortonormată B '' = u 1 , L , u n cu vectorii ortogonali doi câte doi şi fiecare cu norma unitară, pornind

de la B ′ , astfel:

44
  
 1 1 1 
B′′ = u1 = ⋅ b1 , u 2 = ⋅ b 2 ,K , u n = ⋅ bn 
 b1 b2 bn 

1 1 1 1
Avem: < u i , u j >=< bi , b j >= < b i , b j >= 0, (∀)i ≠ j , deci u i ⊥ u j .
bi bj bi b j

1 bi
ui = ⋅ bi = = 1, ∀i ≠ 1, n .
bi bi

Deci, B" este o bază ortonormată pentru E. Procedeul de obţinere a unei baze ortonormate pornind de la o bază dată,
prezentat mai sus, se numeşte procedeul de ortonormare GRAM-SCHMIDT.
♦
Observaţia IV.7. Într-o bază ortonormată B = {g1 ,..., g n } coordonatele unui vector oarecare x coincid cu produsele

scalare 〈 x , g i 〉 , i = 1, n.

Justificarea este imediată căci dacă x = λ1 g1 + ... + λn g n avem:

〈 x, g i 〉 = 〈 λ1 g1 + ... + λn g n , g i 〉 = λ1 〈 g1 , g i 〉 + ... + λn 〈 g n , g i 〉 = λi 〈 g i , g i 〉 = λi
n
Deci , x = ∑ 〈 x, g 〉 ⋅ g .
i =1
i i

Exemple:
1. În R3 se consideră produsul scalar:

(∀) x = (x1 , x 2 , x 3 ), y = ( y 1 , y 2 , y 3 )∈ R 3 .
3
〈 x, y〉 = ∑ xi y i ,
i =1

Fie baza: E = {e1 = (− 1,1,0), e 2 = (1,1,0), e3 = (1,2,3)}.

Construim baza ortogonală F = f 1 , f 2 , f 3 astfel: { }

f 1 = e1
f 2 = e 2 + αf 1
f 3 = e3 + β f 1 + γf 2

Cu condiţiile:

〈 f 2 , f 1 〉 = 0 (a )

〈 f 3 , f 1 〉 = 0 (b )

〈 f 3 , f 2 〉 = 0 (c )
e 2 , e1 0
Din (a) obţinem: e2 , f1 + α f1 , f1 = 0 ⇒ α = − =− =0
e1 , e1 2

Deci, f 2 = e 2 =(1,1,0).

e3 , e1 1
Din (b) obţinem: e3 , f 1 + β f 1 , f 1 + γ f 2 , f 1 = 0 ⇒ β = − =−
e1 , e1 2

e3 , e 2 3
Din (c) obţinem: e3 , f 2 + β f 1 , f 2 + γ f 2 , f 2 = 0 ⇒ γ = − =−
e2 , e2 2

45
 1 3
Deci f 3 = e3 − e1 − e 2 = (0,0,3) .
2 2

Cum f 1 = 2 , f 2 = 2, f 3 = 3 atunci vectorii:

  1 
 f1 1  f  1 1  f 
g1 = =  − , ,0 ; g 2 = 2 =  , ,0 ; g 3 = 3 = (0,0,1)
 f1  2 2  f2  2 2  f3 

constituie o bază ortogonală în R3.

Coordonatele vectorului x = ( )
2 , 2 ,1 în această bază vor fi:

- prima coordonată: x, g1 = 0

- a doua coordonată: x, g 2 = 2

- a treia coordonată: x, g 3 = 1 .

IV.3. Expresia analitică a produsului scalar şi a normei în raport cu o bază oarecare şi în raport cu
o bază ortonormată

Fie (E , <, > ) spaţiu euclidian şi {

B = a1 ,L a n } o bază pentru E. Considerăm doi vectori arbitrari
n n
x = ∑ x i ai , y = ∑yjaj .
i =1 j =1

Avem:
n n n n
< x, y >=< ∑ x i a i , ∑ y j a j >= ∑ ∑ x i y j < a i , a j > .
i =1 j =1 i =1 j =1

Notând aij =< a i , a j >, i, j = 1, n obţinem:

n n
< x, y >= ∑∑ x i y j aij
i =1 j =1

numită expresia analitică a produsului scalar în raport cu baza B.

( )
Matricea A = aij ∈ M n (R ) i, j = 1, n, se numeşte matricea produsului scalar în raport cu baza B.
Expresia normei este:
n n n
x = < x, x > = ∑∑ x x a i j
ij , (∀)x = ∑ x i a i ∈ E .
i =1 j =1 i =1

{ }
Dacă B = e1 , L , e n este o bază ortonormată a lui E, avem:

1 , i = j
< ei , e j >= δ ij =  .
0 , i ≠ j
De aici deducem o proprietate importantă, şi anume: matricea produsului scalar în raport cu o bază ortonormată este matricea
unitate de ordin n = dim E. În acest caz, obţinem pentru produsul scalar şi pentru normă următoarele expresii :

46
 n 
x= ∑ x i ei ⋅ 

∑ (x i ) .

n n
i =1 2
n  rezultă că < x, y >= xi yi ; ∑ x =

y= ∑ y j e j ⋅ i =1 i =1

j =1 

( )
Observaţia IV.8. Dacă A = aij ∈ M n (R ) este matricea produsului scalar în raport cu o bază oarecare

{
B = a1,L, a n avem: }
 y1   y1 
   
< x, y >= (x1 ,L, x n )⋅ A ⋅  M  . Dacă B este o bază ortonormată, atunci: < x, y >= (x1 , L , x n ) ⋅  M  .
 yn   yn 
   

IV.4.Criteriul lui Gram de dependenţă liniară a vectorilor

Teorema IV.4. (Criteriul lui Gram) Fie E un spaţiu euclidian. Condiţia necesară şi suficientă ca vectorii sistemului
S = {x1 , K , x n } să fie liniar dependenţi este ca determinantul:

〈 x1 , x1 〉 . . 〈 x1 , x n 〉
. . . .
Γn = ,
. . . .
〈 x n , x1 〉 . . 〈 x n , x n 〉

numit determinantul Gram asociat sistemului S, să fie nul.

Observaţia IV.8. Sistemul S este liniar independent dacă şi numai dacă Γn ≠ 0 .

Exemple:
1
1.Fie V = C [0,1] = { f : [0,1] → R, f continua} şi 〈⋅,⋅〉 : C [0,1]× C [0,1] → R prin 〈 f , g 〉 = ∫ f (t ) g (t )dt (∀) f , g ∈C [0,1] .
0

Să se arate că funcţiile {1, t , t } sunt liniar independente.

2

Aratăm că Γ(1, t ,t 2 ) ≠ 0, unde:

1 1 1

∫ 1 ⋅ dt ∫ t ⋅ dt ∫t ⋅ dt
2

0 0 0
1 1 1
Γ(1,t ,t 2 ) = ∫ t ⋅ dt ∫ t ⋅ dt ∫t ⋅ dt
2 3

0 0 0
1 1 1

∫t ⋅ dt ∫t ⋅ dt ∫t ⋅ dt
2 3 4

0 0 0

Calculând integralele, obţinem:

1 1
1
2 3
1 1 1
Γ(1,t ,t ) =2 ≠0.
2 3 4
1 1 1
3 4 5

47
 IV.5. Probleme rezolvate

1) Se consideră aplicaţia <, >: R3 × R 3 → R, care în raport cu baza canonică {e1 , e2 , e3 } a lui R 3 are expresia analitică :

< x , y >= (x1 − x 2 )( y 1 − y 2 ) + 2 x 2 y 2 + (x 2 + x 3 )( y 2 + y 3 ) ,

( )
oricare ar fi x = x1 , x 2 , x 3 , y = y1 , y 2 , y 3 ∈ R 3 . ( )
Se cere:

( )
a) Să se arate că R3 , <, > este un spaţiu vectorial euclidian.

b) Să se arate că vectorii a = e1 + e2 + e3 şi b = e1 + e2 − 2e3 sunt ortogonali.

c) Să se calculeze a .

d) Să se scrie matricea produsului scalar în raport cu baza {e1 , e2 , e3 } .

e) Pornind de la baza {e1 , e2 , e3 } să se scrie o bază ortonormată.

Soluţie:

a) Vom arăta că aplicaţia <, >: R3 × R3 → R este un produs scalar verificând proprietăţi din definiţia produsului scalar
(definiţia V.1.).

1) < x , y >=< y , x > ∀x , y ∈ R 3 deoarece expresia este simetrică în x şi y .

( )( )
2) < x + y , z >= a ' − a 2 z ' − z 2 + 2a 2 z 2 + a 2 + a 3 z 2 + z 3 = )( ) (
= (x1 + y 1 − (x 2 + y 2 ))(z 1 − z 2 ) + 2(x + y )z + (x + y + (x + y ))(z + z ) =
2 2 2 2 2 3 3 2 3

= (x1 − x 2 )(z 1 − z 2 ) + ( y 1 − y 2 )(z − z ) + 2 x z + 2 y z + (x + x )(z + z ) +

1 2 2 2 2 2 2 3 2 3
3)
+ (y + y
2
)(z + z ) =< x , z > + < y , z > ∀x , y , z ∈ R .
3 2 3 3

< αx , y >= (αx − αx )( y − y ) + 2αx y + (αx + αx )( y

1 2 1 2 2 2 2 3 2
+ y3 ) =

= α (x − x )( y − y ) + α ⋅ 2 x y + α (x + x )( y + y ) =
1 2 1 2 2 2 2 3 2 3

α < x , y > , (∀)α ∈ R x , y ∈ R 3 .

4) < x , x >= x1 − x 2 ( )
2
+ 2(x 2 ) + (x 2 + x 3 ) ≥ 0.
2 2
(∀)x ∈ R 3
 x1 − x 2 = 0  x1 = 0
 
< x , x >= 0 ⇔  x 2 = 0 ⇔ x 2 = 0 ⇔ x = 0.
x2 + x3 = 0 x3 = 0
 
b) Pentru a arăta că vectorii a şi b sunt ortogonali calculăm produsul lor scalar.

Coordonatele vectorilor a şi b în baza dată sunt:

a = (1,1,1) , b = (1,1,−2 ) ∈ R 3 . Astfel produsul lor scalar este:

< a , b >= (1 − 1)(1 − 1) + 2 ⋅ 1 ⋅ 1 + (1 + 1)(1 − 2 ) = 0 ⇒ a ⊥ b.

c) a = < a,a > = (1 − 1)2 + 2 + (1 + 1)2 = 6.

d) Matricea produsului scalar este A = aij ∈ M 3 (R ) , aij =< ei , e j > . ( )

48
Fiind o matrice din M 3 (R ) conţine nouă elemente, dar produsul scalar fiind real rezultă că matricea e simetrică. Vom calcula
astfel doar 6 elemente.
< e1 , e1 >= 1
< e1 , e2 >= −1
< e1 , e3 >= 0
⇒
< e2 , e3 >= 1
< e2 , e2 >= 4
< e3 , e3 >= 1

 1 − 1 0
 
⇒ A =  − 1 4 1 .
0 1 1 

{
f) Mai întâi căutăm o bază ortogonală f 1 , f 2 , f 3 }
f1 = e1

f 2 = e2 + α f 1
f 3 = e3 + β f 1 + γ f 2

Punând condiţiile :

< f 1 , f 2 > 0 , < f 1 , f 3 >= 0, < f 2 , f >= 0 ,

3

obţinem un sistem cu necunoscutele α , β , γ .

1
Rezolvând acest sistem găsim : α = 1 , β = 0 , γ = − .
3

Deci f1 = e1 , f 2 = e2 + e1 = (1, 1, 0 ) , f 3 = e3 −
1  1 1 
f 2 =  − , − , 1 formează baza {f 1 }
, f 2 , f 3 , care este o bază
3  3 3 
ortogonală.
Baza ortonormată căutată este deci:

 
 f1 f f 
 , 2 , 3 
 f1 f2 f3 
 

f 1 = < f1 , f1 > = 1 = 1

f 2 = < f 2, f 2 > = 2 ⇒
11 11
f 3 = < f 3, f 3 > = =
9 3
Baza ortonormată este formată cu vectorii unitari, ortogonali doi câte doi:

y 1 = (1, 0, 0 )
 1 1 
y2 =  , , 0
 2 2 
 1 1 3 
y3 =  − ,− , 
 11 11 11 

49
   1 1   − 1 − 1 3 
Deci (1, 0, 0 ),  , , 0 ,  , ,   este o bază ortonormată.
  2 2   11 11 11  

2) Să se arate că aplicaţia <, >: R3 × R3 → R , definită prin :

< x , y >= x1 y1 ,

( ) ( )
oricare ar fi x = x1 , x 2 , x 3 şi y = y1 , y 2 , y 3 ∈ R 3 , nu este produs scalar pe R 3 .
Soluţie:

Observăm că < x , x >= 0 ⇔ x1 = 0 , restul componentelor putând fi nenule.

Deci, < x , x >= 0 și pentru x0 = (0,1,1) nu doar pentru x = 0 , şi astfel rezultă că proprietatea ......... din definiția
produsului scalar nu este îndeplinită.
Astfel aplicaţia dată nu este un produs scalar.

3) a) Să se arate că în spaţiul vectorial real M 2 (R ) matricele :

 1 2  2 1 −1 1   0 1
A1 =  , A2 =  , A3 =  , A4 =   determină o bază
 −1 1  1 0  2 − 2  − 1 3
b) Definim aplicaţia <, >: M 2 (R ) × M 2 (R ) → R prin

< A, B >= = x1v1 + x 2 v 2 + x 3v 3 + x 4 v 4 , (∀)A, B ,

 x1 x 2   v1 v 2 
A= 3 , B= 3 ∈ M 2 (R )
x 4
x  v v 4 
 
Să se arate că (M 2 ( R ), <, > ) este un spaţiu vectorial euclidian real.

c) Să se arate că matricele din enunț sunt liniar independente folosind determinantul Gram
Soluţie:

a) Arătăm că matricele Ai , i = 1,4 sunt liniar independente şi că

M 2 (R ) = L( A1 , A2 , A3 , A4 )

Fie α 1 A1 + α 2 A2 + α 3 A3 + α 4 A4 = 0 4 ⇒
α 1 + 2α 2 − α 3 = 0
 1
2α + α + α + α = 0
2 3 4

⇒ 1
− α + α + 2α − α = 0
2 3 4

α 1 − 2α 3 + 3α 4 = 0

Determinantul sistemului este
1 2 −1 0
2 1 1 1
∆= = 28 ≠ 0.
−1 1 2 −1
1 0 −2 3
Sistemul fiind liniar şi omogen admite doar soluţia banală:

α 1 = α 2 = α 3 = α 4 = 0.
Astfel matricele date sunt liniar independente.
50
Arătăm că matricele date constitue un sistem de generatori pentru M 2 (R ) , demonstrând că oricare ar fi matricea A ∈ M 2 (R )

ea se poate reprezenta ca o combinaţie liniară de matricele A1 , A2 , A3 , A4 .

a b 
Fie A =  . Căutăm numerele reale α 1 , α 2 , α 3 , α 4 astfel încît:
 c d 

A = α 1 A1 + α 2 A2 + α 3 A3 + α 4 A4 .

Obţinem pentru determinarea numerelor α 1 , α 2 , α 3 , α 4 sistemul liniar:

α 1 + 2α 2 − α 3 = a
 1
2α + α + α + α = b
2 3 4

 1
− α + α + 2α − α = c
2 3 4

α 1 − 2α 3 + 3α 4 = d

Deoarece determinantul sistemului este nenul sistemul are soluţie unică dată de regula lui Cramer:
∆i
αi = , i = 1,4 , unde ∆ i reprezintă determinantul obținut din ∆ prin înlocuirea coloanei i cu coloana termenilor
∆
liberi.
Astfel am obținut că M 2 (R ) = L( A1 , A2 , A3 , A4 ) .

Deci {A1, A2 , A3 , A4 } constitue o bază pentru M 2 (R ) .

b) Verificăm că sunt adevărate proprietăţile produsului scalar real.

1. < A, B >=< B, A >, (∀)A, B ∈ M 2 (R ) datorită faptului că expresia sa este simetrică în x i şi v i ;

( ) ( ) ( ) (
2. < A + B, C >= x1 + y 1 v1' + x 2 + y 2 v 2 + x 3 + y 3 v 3 + x 4 + y 4 v 4 = )
= x1v1 + y 1v1 + x 2 v 2 + y 2 v 2 + x 3v 3 + y 3v 3 + x 4 v 4 + y 4 v 4 =< A, C > + < B, C >; 3.

< αA, B >= αx1v1 + αx 2 v 2 + αx 3v 3 + αx 4 v 4 = α < A, B >

2
( ) ( ) ( ) ( )
2 2 2
4. < A, A >= x1 + x 2 + x 3 + x 4 ≥ 0 , (∀)A ∈ M 2 (R ) < A, A >= 0 ⇔ x1 = x 2 = x3 = x 4 ⇔ A = 0

Aplicaţia dată este deci un produs scalar pe M 2 (R ) . Astfel (M 2 ( R ), <, > ) este un spaţiu vectorial euclidian.

c) Construim, cu ajutorul produsului scalar, determinantul Gram asociat sistemului

{A1, A2 , A3 , A4 }.
Avem:
< A1 , A1 >= 1 + 4 + 1 + 1 = 7
< A1 , A2 >= 2 + 2 − 1 = 3
< A1 , A3 >= −1 + 2 − 2 − 2 = −3
< A1 , A4 >= 2 + 1 + 3 = 6
< A2 , A2 >= 4 + 1 + 1 = 6
< A2 , A3 >= −2 + 1 − 2 = 1
< A2 , A4 >= 1 − 1 = 0
< A3 , A3 >= 1 + 1 + 4 + 4 = 10
< A3 , A4 >= 1 − 2 − 6 = −7

51
 < A4 , A4 >= 1 + 1 + 9 = 11 .
Astfel obținem:
7 3 −3 6
3 6 1 0
Γ= = 784 ≠ 0 .
− 3 1 10 − 7
6 0 − 7 11
Determinantul fiind nenul, conform criteriului Gram, regăsim rezultatul de la punctul a), adică faptul că vectorii dați
sunt liniar independenți.

( )
4) Fie R 4 , <, > spaţiul vectorial euclidian canonic. Să se arate că vectorii:

x = (1, 0, 2,1) , y = (− 1, − 2, 0,1) , z = (0, 1, 2 − 2 ) și u = (0, − 1, − 1,1) ∈ R 4 sunt liniar independenți, folosind determinantul
Gram asociat.
Soluţie:
Construim cu ajutorul produselor scalare determinantul Gram asociat.
Avem:
r
< x , x >= 6 , < x , y >= 0 , < x , z >= 2 , < x , u >= −1
r
< y , y >= 6 , < y , z >= −4 , < y , u >= 3
< z , z >= 9 , < z , u >= −5 , < u , u >= 3
6 0 2 1
0 6 −4 3
Γ= = −128 ≠ 0
2 −4 9 −5
1 3 −5 3
Conform consecinței criteriului Gram vectorii din enunț sunt liniar independenți.

52
 V. VECTORI LIBERI ÎN SPAȚIU

V.1. Vectori liberi. Expresii analitice ale operaţiilor cu vectori

Definiţia V.1. Numim vector un segment de dreaptă orientat.

Elementele caracteristice ale unui vector sunt:

1. direcţie- dată de dreapta suport

2. sens –dat de modul de parcurgere a segmentului

3. mărime (sau modul) –dată de lungimea egmentului

4. origine

Notaţia folosită: AB , unde A este originea, B extremitatea (sensul de parcurs fiind de la A la B). Mărimea
vectorului se notează cu AB .

Vectorii mai pot fi notaţi pentru simplitate cu o singură literă astfel: a , v1 ,V2 ,....

Un vector cu mărimea egală cu unitatea poartă numele de vector unitar.

Vectorul pentru care extremitatea coincide cu originea se numeşte vector nul. Mărimea sa este deci zero, direcţia şi

sensul fiind nedeterminate. El se notează cu 0.

Clasificarea vectorilor

Vectorii se împart în trei mari categorii:

1. Legaţi - au originea într-un punct fix din spaţiu; de exemplu viteza unui punct material în mişcarea pe traiectorie.

2. Alunecători - originea se poate deplasa în lungul dreptei suport; de exemplu forţa care acţionează asupra unui solid
rigid, deoarece punctul de aplicaţie al acesteia poate fi situat oriunde pe dreapta suport, efectul este acelaşi.

3. Liberi- originea poate fi situată oriunde în spaţiu.

Definiţia V.2. Doi vectori sunt egali dacă au aceeaşi, direcţie, acelaşi sens şi acelaşi modul. În cazul vectorilor legaţi ei
trebuie să aibă şi aceeaşi origine. .

Definiţia V.3. Doi vectori se numesc paraleli dacă au aceeaşi direcţie.

Definiţia V.4. Doi vectori se numesc coliniari dacă au ca suport aceeaşi dreaptă.

Observaţia V.1. Pentru cazul vectorilor liberi cele două noţiuni coincid (a spune că doi vectori sunt paraleli este echivalent
cu a spune că sunt coliniari).

Definiţia V.5. Doi vectori se numesc echipolenţi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi acelaşi modul, cu alte cuvinte dacă
pot fi suprapuşi printr-o mişcare de translaţie.

Observaţia V.2. Pentru cazul vectorilor liberi noţiunea de echipolenţă este echivalentă cu cea de egalitate.

Definiţia V.6. Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri diferite. În cazul vectorilor
legaţi ei trebuie să aibă şi aceeaşi origine.

Opusul unui vector v se notează − v .

53
 Vectorii cu care operăm în continuare snt consideraţi vectori liberi. Dacă avem mai mulţi vectori liberi ei pot fi aduşi
astfel încât să aibă aceeaşi origine.

Operaţii cu vectori

Definiţia V.7. (Regula paralelogramului) Fie V1 şi V2 doi vectori daţi având originea în punctul O. Se numeşte sumă a

vectorilor V1 şi V2 , vectorul OA , unde A este vârful opus lui O în paralelogramul construit cu ajutorul celor doi vectori
(fig.1). Notaţia folosită este:

V1 + V2 = OA

V1 + V2
O Fig.1.
V1

Definiţia V.8. (Regula liniei poligonale închise) Se numeşte sumă a vectorilor V1 şi V2 , vectorul OA , unde O este
originea primului vector, iar A este extremitatea celui de-al doilea, acesta din urmă având originea în extremitatea primului
(fig.2.).

V1 + V2 V2

V1 Fig.2.
O

Această regulă este echivalentă cu regula paralelogramului, dar prezintă avantajul că poate fi uşor aplicată cazului în
care avem de făcut suma a n vectori n ≥ 2, n ∈ N .

V6
V5

S V3
V2
V1

Fig.3.
6
S = ∑ Vi .
i =1

Propoziția V.1. Adunarea vectorilor are următoarele proprietăți

1. V1 + V2 = V2 + V1 (comutativitate).

2. (V1 + V2 ) + V3 = V1 + (V2 + V3 ) (asociativitate).

54
 3. V1 + 0 = V1

4. V1 + (− V1 ) = 0

Definiţia V.9. Diferenţa dintre vectorii V1 şi V2 este un vector, V , ce reprezintă de fapt suma dintre primul vector şi
opusul celui de-al doilea: V = V1 − V2 = V1 + (− V2 ) .

V
V1
V
− V2 V2 Fig. 4.

Se observă că vectorul diferenţă are originea în extremitatea scăzătorului şi extremitatea în cea a descăzutului.

Definiţia V.10. Se numeşte produs dintre scalarul a şi vectorul V un alt vector, notat aV , care are aceeaşi direcţie cu
vectorul dat, acelaşi sens sau sens opus cu V după cum a este strict pozitiv, sau strict negativ, iar modulul este dat de
relaţia: aV = a V

Observaţia V.4.Prin înmulţirea unui scalar nul cu orice vector se obţine vectorul nul.

Propoziția V.2. Înmulțirea vectorilor cu scalari are următoarele proprietăți:

1. (a + b )V = aV + bV (este distributivă faţă de adunarea scalarilor).

2. a(V1 + V2 ) = aV1 + aV2 (este distributivă faţă de adunarea vectorilor).

3. a (bV ) = (ab )V .

Definiţia V.11. Se numeşte versor al unui vector un vector unitar care are aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu vectorul dat.

V
Versorul vectorului V se notează cu versV şi este dat de relaţia: versV = .
V

Descompunerea unui vector după două direcţii concurente din plan

Fie d1 , d 2 două direcţii în plan ce se intersectează în punctul O. Considerăm vectorul dat, V , situat în planul celor
două direcţii, având originea în O şi extremitatea în punctul A (Fig.5). Din A se duc paralele la d1 şi d 2 şi se notează cu
A1 , A2 punctele de intersecţie.

Avem relaţia: V = OA = OA1 + OA2 . Vectorii OA1 , OA2 se numesc componentele vectoriale ale vectorului dat
faţă de direcţiile d1 , d 2 .

55
 d1

A
A1

O
d2
A2 Fig.5.

Descompunerea unui vector după trei direcţii concurente necoplanare.

Fie d1 , d 2 , d 3 cele trei direcţii concurente în O şi V vectorul dat, având originea în punctul O (fig.6).

d3
A3

A
V
A2
d2
A1 O

d1 B Fig. 6.

Din extremitatea A a vectorului dat, ducem o paralelă la dreapta d 3 până când aceasta intersectează planul format de
d1 , d 2 în B. Din B ducem apoi paralele la d1 , d 2 şi notăm cu A2 , A1 aceste intersecţii, iar din A ducem o paralelă la OB
şi notăm cu A3 intersecţia ei cu d 3 .

Notând V1 = OA1 , V2 = OA2 , V3 = OA3 , obţinem:

V = V1 + V2 + V3 ,

iar V1 , V2 , V3 poartă numele de componentele vectorului dat după cele trei direcţii.

Propoziţia 6.3. Dacă vectorii V1 ,V2 sunt coliniari atunci între ei există relaţia αV1 + β V2 = 0 , cu α , β ∈ R * .

Observaţia V.5. Doi vectori V1 ,V2 sunt coliniari dacă şi numai dacă există un scalar a ∈ R * astfel încât V1 = aV2 .

Proiecţia unui vector pe o axă

Prin axă înţelegem o dreaptă pe care s-a stabilit un sens pozitiv de parcurgere a punctelor sale. Vectorial o axă este
caracterizată de un versor.

Definiţia V.12. Numim unghi a doi vectori V1 ,V2 unghiul din intervalul [0, π ] format de sensurile lor pozitive, pe care-l
notăm prin (V ,V ).
1 2

Considerăm un vector AB = V şi o axă D, de versor u

56
 V

u D
Fig.7.

Definiţia V.13. Numim proiecţie a vectorului V pe axa D un scalar egal cu produsul dintre modulul vectorului considerat
şi cosinusul unghiului format de acest vector cu axa D. Notăm:

prDV = V cos (V , D ) sau pru V = V cos (V , u ).

Proiecţia unui vector pe o axă este un scalar pozitiv sau negativ, după cum unghiul dintre vector şi versorul axei este ascuţit
sau obtuz.

Expresia analitică a vectorilor

Să considerăm trei drepte D1 , D2 , D3 , concurente într-un punct O, şi ortogonale două câte două. Orientăm aceste

trei drepte cu ajutorul versorilor i , j , k astfel încât triedul O(i , j , k ) să fie direct, adică un observator situat de-a lungul
versorului k , cu capul în sensul lui k să observe suprapunerea versorului i peste j de la dreapta spre stânga după un
unghi de 90 o . Figura geometrică astfel construită se numeşte reper cartezian ortogonal, iar axele se notează de obicei cu
Ox, Oy, Oz.

Să considerăm un punct M în spaţiu.

M3
z M

k
O M2
j y
i
M1 Fig.8.
x

Vectorul OM se numeşte vector de poziţie al punctului M. Descompunem acest vector după direcţiile axelor Ox,
Oy, Oz. Astfel obţinem:

OM = OM 1 + OM 2 + OM 3 .

OM 1 , OM 2 , OM 3 poartă numele de componentele vectoriale ale vectorului OM .

Componentele vectorului de poziţie al lui M fiind coliniare cu versorii acestora există scalarii x, y, z astfel încât

OM 1 = xi , OM 2 = yj , OM 3 = zk şi deci

OM = xi + yj + zk .

57
Definiţia V.14. Scalarii care apar poartă numele de componentele sau coordonatele scalare ale vectorului OM .

O notaţie echivalentă pentru vectorul OM este aceea care precizează doar componentele scalare ale vectorului,
adică: OM ( x, y, z )

Relaţia OM = xi + yj + zk poartă numele de expresia analitică a vectorului OM . Scalarii x,y,z se numesc

coordonatele carteziene ale punctului M; x poartă numele de abscisă, y se numeşte ordonata iar z cota punctului M.
Fiecărui punct din spaţiu îi corespunde în mod unic un triplet (ordonat) de numere reale, coodonate carteziene ale sale, şi
reciproc.

Considerăm acum un vector oarecare determinat de coordonatele extremităţilor sale A( x1 , y1 , z1 ) (origine), şi

B(x2 , y 2 , z 2 ) .

Avem: V = AB = OB − OA . Dar OA = x1i + y1 j + z1 k , iar OB = x 2 i + y 2 j + z 2 k , astfel că obţinem:

V = AB = (x2 − x1 )i + ( y2 − y1 ) j + (z2 − z1 )k .

z
A

y
O
Fig.9.
x

Scalarii (x 2 − x1 ) , ( y 2 − y1 ) , (z 2 − z1 ) se numesc componentele scalare ale vectorului AB .

Transcrierea analitică a operaţiilor studiate.

Considerăm doi vectori daţi prin expresiile lor analitice:

V1 = x1i + y1 j + z1 k şi V2 = x 2 i + y 2 j + z 2 k .

V1 = V2 ⇔ x1 = x 2 , y1 = y 2 , z1 = z 2 ;

aV1 = ax1i + ay1 j + az1 k .

V = V1 + V2 , are expresia analitică: V = ( x1 + x 2 )i + ( y1 + y 2 ) j + ( z1 + z 2 )k .

n
 n   n   n 
În cazul sumei a n vectori avem relaţia: V = ∑ Vm =  ∑ x m i +  ∑ y m  j +  ∑ z m k .
m =1  m=1   m =1   m =1 

V = V1 − V2 , are expresia analitică: V = ( x1 − x 2 )i + ( y1 − y 2 ) j + ( z1 − z 2 )k .

Observaţia V.6. Doi vectori V1 ,V2 sunt paraleli (coliniari) dacă şi numai dacă ∃α ∈ R astfel încât:

x1 y z
V1 = αV2 ⇔ = 1 = 1 .
x2 y 2 z 2
58
Produsul scalar

Definiţia V.14. Se numeşte produsul scalar a doi vectori V1 ,V2 , un scalar notat V1 ⋅ V2 , egal cu produsul dintre modulele
celor doi vectori şi cosinusul unghiuli format de aceştia, adică

V1 ⋅ V2 = V1 V2 cos(V1 , V2 ) .

În cazul particular al vectorilor egali obţinem: V = V ⋅V .

Propoziţia V.4. Produsul scalar a doi vectori are următoarele proprietăţi:

1.Produsul scalar este nul în următoarele situaţi:

a) Dacă cel puţin unul dintre vectori este vectorul nul

b) Când vectorii, fiind nenuli, sunt ortogonali, deoarece în acest caz cosinusul unghiului dintre ei este egal cu
zero.

De aici putem deduce următoarea propoziţie: condiţia necesară şi suficientă ca doi vectori nenuli să fie ortogonali
este ca produsul lor scalar să fie nul.

2. Produsul scalar a doi vectori este egal cu produsul dintre modulul unui vector şi proiecţia celuilalt pe el, adică:

( ) (
V1 ⋅ V2 = V1 prV1V2 , sau schimbând rolurile vectorilor , V1 ⋅ V2 = V2 prV2 V1 . )
3. Proiecţia unui vector pe o axă este egală cu produsul scalar dintre vectorul dat şi versorul axei.

4. Este comutativ, adică V1 ⋅ V2 = V2 ⋅ V1 .

5. Este distributiv faţă de adunarea vectorilor, adică:

V1 ⋅ (V2 + V3 ) = V1 ⋅ V2 + V1 ⋅ V3 .

( )( ) (
6. Dacă a, b sunt scalari, avem: aV1 ⋅ bV2 = (ab ) V1 ⋅ V2 . )
Observăm că avem următoarele relaţii:

i ⋅i = j ⋅ j = k ⋅k = 1 i ⋅ j = j ⋅ k = k ⋅i = 0

Considerăm V1 = x1i + y1 j + z1 k şi V2 = x 2 i + y 2 j + z 2 k .

Expresia analitică a produsului scalar este:

V1 ⋅ V2 = x1 x 2 + y1 y 2 + z1 z 2 .

În cazul particular al vectorilor egali obţinem:

V ⋅V = x 2 + y 2 + z 2 ⇒ V = x 2 + y 2 + z 2 .

Deducem formula cu ajutorul căreia putem calcula cosinusul unghiului format de doi vectori (direcţii) şi apoi expresia
analitică a sa. Avem:

59
 V1 ⋅ V2
cos(V1 ,V2 ) = ⇒
V1 V2

x1 x 2 + y1 y 2 + z1 z 2
cos(V1 ,V2 ) = .
x + y12 + z12 x 22 + y 22 + z 22
2
1

Observaţia V.7. O condiţie necesară şi suficientă ca doi vectori să fie ortogonali este:

V1 ⊥ V2 ⇔ x1 x 2 + y1 y 2 + z1 z 2 = 0 .

Definiţia V.15. Cosinusurile unghiurilor pe care le face un vector cu axele reperului cartezian poart numele de cosinusurile
directoare al vectorului considerat.

Fie α , β ,γ unghiurile pe care le face V = xi + yj + zk cu axele de coordonate, atunci:

x y
cos α = cos(V , i ) = , cos β = cos(V , j ) = ,
x2 + y2 + z2 x2 + y2 + z2

cos γ = cos(V , k ) =
z
.
x + y2 + z2
2

V xi + yj + zk
Expresia analitică a versorului lui V este: u= = = cos αi + cos β j + cos γk .
V x2 + y2 + z2

Exemple:

1. Se dau vectorii V1 = 2i + 3 j − 4k şi V2 = 2 j − k . Să se determine produsul lor scalar, modulele şi versorii lor

precum şi unghiul dintre cei doi vectori.

Soluţie: Produsul lor scalar este: V1 ⋅V2 = 6 + (− 1)(− 4) = 10

V1 = 2 2 + 3 2 + (− 4 ) = 56 , V2 = 2 2 + (− 1) = 5
2 2
Modulele lor sunt:

Versorii celor doi vectori sunt:

V1 2 3 4 V2 2 1
u1 = = i+ j− k , u2 = = j− k
V1 56 56 56 V2 5 5

Unghiul dintre cei doi vectori este determinat cu ajutorul cosinusului său:

V1 ⋅ V2
cos(V1 ,V2 ) = (
⇒ cos V1 , V2 = ) 10
=
5
.
V1 V2 56 5 14

2. Pentru ce valori ale numărului real m vectorii V1 = mi + 2 j + k şi V2 = i + mj − 3k sunt ortogonali?

Soluţie: V1 ⊥ V2 ⇔ V1 ⋅ V2 = 0 , şi deci 3m − 3 = 0 ⇒ m = 1 .

60
Produsul vectorial.

Definiţia V.16. Produsul vectorial a doi vectori V1 ,V2 , consideraţi în această ordine, este un vector notat V1 × V2 ,
perpendicular pe vectorii V1 ,V2 , orientat astfel încât triedul V1 ,V2 ,V1 × V2 să fie drept (orientarea este dată de regula
mâinii drepte sau a burghiului, adică este sensul de înaintare a burghiului astfel încât vectorul V1 să se suprapună peste V2
pe drumul cel mai scurt), iar modulul este dat de relaţia:

V1 × V2 = V1 V2 sin (V1 , V2 ) .

Propoziţia V.5. Produsul vectorial are urătoarele proprietăţi:

1. Modulul produsului vectorial este un scalar reprezentând aria paralelogramului construit pe cei doi vectori;

V2

V1 Fig. 10

De aici putem deduce o formulă pentru calculul ariei unui triunghi ABC. Avem:

1
σ ABC = AB × AC
2
2. Produsul vectorial se anulează în următoarele situaţii:

V1 = 0 sau V2 = 0 sau V1 = V2 = 0 ,

sin (V1 ,V2 ) = 0 ⇒ (V1 ,V2 ) = 0 sau (V1 ,V2 ) = π ;

3. V1 × V2 = −V2 × V1 (este anticomutativ);

4. (aV )× (bV ) = (ab)(V

1 2 1 × V2 ) , pentru orice scalari a,b;

5. V1 × (V2 + V3 ) = V1 × V2 + V1 × V3 (este distributiv faţă de adunarea vectorilor).

Expresia analitică a produsului vectorial

Pornind de la relațiile evidente: i ×i = j × j = k ×k = 0

i × j = k, j × k = i, k ×i = j ,

obținem următoarea expresie analitică a produsului vectorial al lui V1 = x1i + y1 j + z1 k cu V2 = x 2 i + y 2 j + z 2 k , în

această ordine:

i j k
V1 × V2 = x1 y1 z1 .
x2 y2 z2

61
 Exemple:

1. Se dau vectorii V1 = 4i + 3 j − k şi V2 = 3i + 2 j − 2k . Să se determine versorul unei direcţii

perpendiculare pe planul determinat de cei doi vectori.

4 3
Soluţie: Vectorii daţi sunt necoliniari  ≠  şi deci irecțiile lor determină într-adevăr un plan. Toate dreptele
3 2
perpendiculare pe planul determinat de vectorii daţi sunt paralele între ele. Astfel, există două direcţii (drepte orientate) cu

proprietatea din enunţ, una având drept versor versorul lui V1 × V2 şi cealaltă versorul opus.

i j k i j k
3 −1 4 −1 4 3
V1 × V2 = x1 y1 z1 = 4 3 − 1 = i −j +k = −4i + 5 j − k
2 −2 3 −2 3 2
x2 y2 z2 3 2 − 2

4 5 1
Astfel unul din versori este: u =− i+ j− k.
42 42 42

4 5 1
Celălalt versor este: −u = i− j+ k.
42 42 42

2. Fiind date punctele A(− 1,3,1) , B(1,1,1) şi C (0,−1,2 ) să se determine perimetrul şi aria triunghiului pe care
aceste îl determină .

Soluţie: Calculăm lungimile laturilor triunghiului. Avem:

AB = 2i − 2 j ⇒ AB = 8 , AC = i − 4 j + k ⇒ AC = 18 ,

BC = −i − 2 j + k ⇒ BC = 6 .

Astfel PABC = 8 + 18 + 6 .

1
Aria este dată de: σ ABC = AB × AC .
2

i j k
1
AB × AC = 2 − 2 0 = −2i − 2 j − 6k ⇒ AB × AC = 44 , deci σ ABC = 44 = 11
2
1 −4 1

Produsul mixt

Definiţia V.17. Produsul mixt a trei vectori V1 , V2 , V3 , consideraţi în această ordine, este un scalar, notat (V1 , V2 , V3 ) ,

egal cu produsul scalar dintre vectorii V1 şi V2 × V3 , adică,

(V ,V ,V ) = V ⋅ (V
1 2 3 1 2 × V3 ) .

Observaţia V.7. Valoarea absolută a produsului mixt este egală cu volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori.

62
 V2 × V3

V1
h V1
Ab

O V2 Fig.11

Produsul mixt a trei vectori V1 = x1i + y1 j + z1 k , V2 = x 2 i + y 2 j + z 2 k , V3 = x3 i + y 3 j + z 3 k , are următoarea

expresie analitică:

x1 y1 z1
(V ,V ,V ) = x
1 2 3 2 y2 z2 .
x3 y3 z3

Propoziţia V.5. Produsul mixt are următoarele proprietăţi:

1. (V ,V ,V ) = (V ,V ,V ) = (V ,V ,V ),
1 2 3 2 3 1 3 2 1

2. (aV , bV , cV ) = (abc )(V ,V ,V ),

1 2 3 1 2 3

3. Este aditiv în oricare dintre argumentele sale, de exemplu (V ,V ,V

1 2 3 + V4 ) = (V1 , V2 , V3 ) + (V1 , V2 , V4 ) , deoarece

4. (V ,V , λV ) = 0, (∀)λ ∈ R .
1 2 2

5. Trei vectori: V1 = x1i + y1 j + z1 k , V2 = x 2 i + y 2 j + z 2 k şi V3 = x3 i + y 3 j + z 3 k sunt coplanari dacă şi numai

dacă

x1 y1 z1
(V ,V ,V ) = x
1 2 3 2 y2 z2 = 0 .
x3 y3 z3

Exemple:

1.Se dau trei forţe: F1 = −i + 3 j + 2k , F2 = −i − 6 j + 2k , F3 = −3i + 12 j + 6k . Să se arate că toate

acţionează în acelaşi plan.

Soluţie: Folosim condiţia necesară şi suficientă ca trei vectori să fie coplanari:

−1 3 2
(F , F , F ) =
1 2 3 −1 − 6 2 = 0 .
− 3 12 6

63
Dublul produs vectorial.

Definiţia V.18. Dublul produs vectorial a trei vectori V1 , V2 , V3 , consideraţi în această ordine, este un vector, notat cu V ,

dat de egalitatea: V = V1 × (V2 × V3 ) .

Propoziţia V.6. Vectorul V = V1 × (V2 × V3 ) este coplanar cu vectorii V2 ,V3 şi verifică relaţia:

V = V1 × (V2 × V3 ) = (V1 ⋅ V3 )V2 − (V1 ⋅ V2 )V3 ,

aceasta purtând numele de formula de descompunere a dublului produs vectorial.

V.2. Probleme rezolvate

1. Fie A(1,2,−1) , B (1,0,1) , C (− 2,1,2 )

Să se calculeze:
a) Perimetrul triunghiului ABC;
b) Aria triunghiului ABC;
c) Unghiul B al triunghiului ABC;

(
d) Versorul direcţiei vers AC × CB ; )
e) Volumul tetraedrului OABC.

Soluţie:

a) Perimetrul triunghiului ABC este P ∆ABC = AB + AC + BC

Avem:

AB = (1 − 1)i + (0 − 2 ) j + (1 + 1)k = −2 j + 2k ⇒
AB = (− 2 )2 + 22 = 8
AC = (− 2 − 1)i + (1 − 2 ) j + (2 + 1)k = −3i − j + 3k ⇒
AC = (− 3) + (− 1) + 32 = 9 + 1 + 9 = 19
2 2

BC = (− 2 − 1)i + (1 − 0) j + (2 − 1)k = −3i + j + k ⇒

BC = (− 3) + 12 + 12 = 9 + 1 + 1 = 11.
2

Astfel obţinem: P∆ABC = 8 + 19 + 11

b) Aria triunghiului ABC este dată de relaţia:

i j k
1
σ ABC = AB × AC , AB × AC = 0 − 2 2 = −4i − 6 j − 6k .
2
− 3 −1 3

AB × BC = (− 4)2 + (− 6)2 + (− 6)2 = 16 + 36 + 36 = 90 = 3 10 .

1 1
σ ABC = AB × AC = 3 10
2 2

64
 BA ⋅ BC 0 π
c) cos Bˆ = = = 0 ⇒ Bˆ =
BA ⋅ BC BA ⋅ BC 2

d) (
Vers AC × CB = ) AC × CB
AC × CB

i j k
AC × CB = − 3 − 1 3 = 4i + 6 j + 6k . AC × CB = 4 2 + 62 + 62 = 98 = 7 2 .
3 −1 −1

4i + 6 j + 6k 4 6 6 2 2 3 2 3 2
Vers = = i+ j+ k= i+ j+ k.
7 2 7 2 7 2 7 2 7 7 7
e) Volumul tetraedrului VOABC se calculează folosind relaţia:

VOABC = ±
1
6
(
OA, OB, OC )
1 2 −1
1 1 5
VOABC = ± 1 0 1 = ± (− 10) =
6 6 3
−2 1 2
5
VOABC = .
3
2. Fie A(0, m,1) , B (− 1,3,−1) , C (2,−1,2 ). Să se determine m ∈ R astfel încât aria triunghiului ABC să fie
minimă.
Soluție:

AB = (− 1 − 0)i + (3 − m ) j + (− 1 − 1)k = −i + (3 − m ) j − 2k ⇒
AC = (2 − 0 )i + (− 1 − m ) j + (2 − 1)k = 2i − (1 + m ) j + k ⇒
BC = (2 + 1)i + (− 1 − 3) j + (2 + 1)k = 3i − 4 j + 3k ⇒
1
σ ABC = AB × AC
2
i j k
AB × AC = − 1 3 − m − 2 = (1 − 3m )i − 3 j + (3m − 5)k
2 −1− m 1

1
σ ABC = (1 − 3m )i − 3 j + (3m − 5)k = 1 (1 − 3m )2 + (− 3)2 + (3m − 5)2 ⇒
2 2
18m 2 − 36m + 35
⇒ σ ABC =
2
Aria triunghiului va fi minimă atunci când expresia 18m 2 − 36m + 35 va fi minimă. Aflând minimul funcției de gradul doi
− ∆ − (− 1224 )
obținem: min(18m 2 − 36m + 35) = = = 17 .
4a 4 ⋅ 18
− b 36 17
Acest minim se obține când m = = = 1 . Astfel σ min = și se obține pentru m = 1 , deci pentru A(0,1,1) .
2a 36 2

65
 3. Fie A(2, m,1) , B (0,−1, m ) , C (1,−2,−1)
Se cere:

a) Să se arate că perimetrul triunghiului ABC este cel puțin egal cu 2+ 5+ 6.

b) Să se afle valorile pozitive ale lui m pentru care aria triunghiului ABC este 2 3
c) Să se afle volumul tetraedrului OABC şi distanţa de la O la planul ABC.
d) Valorile lui m astfel încât punctele O,A, B, C să fie coplanare?
Soluţie:

a) AB = (0 − 2 )i + (− 1 − m ) j + (m − 1)k ⇒ AB = −2i − (1 + m ) j + (m − 1)k

AC = (1 − 2 )i + (− 2 − m ) j + (− 1 − 1)k ⇒ AC = −i − (2 + m ) j − 2k

BC = (1 − 0)i + (− 2 + 1) j + (− 1 − m )k ⇒ BC = i − j − (1 + m )k . .
Astfel avem:

⇒ PABC = 6 + 2m 2 + 9 + 4m + m 2 + 3 + 2m + m 2

PABC = 6 + 2m 2 + 5 + (m + 2 ) + 2 + (m + 1) ≥ 6 + 5 + 2
2 2

1
b) σ ABC = AB × AC
2

i j k
AB × AC = − 2 − (1 + m ) m − 1 = (m 2 + 3m )i − (m + 3) j + (m + 3)k ⇒
− 1 − (2 + m ) − 2

(
AB × AC = (m + 3) mi − j + k ⇒ )
m + 3 m2 + 2
⇒ AB × AC = m + 3 m 2 + 2 ⇒ σ ABC = 2 3 ⇔ ⇒ = 2 3 ⇔ m + 3 m2 + 2 = 4 3 ⇔
2
(m + 3)2 (m 2 + 2 ) = 48 ⇔ m 4 + 6m 3 + 11m 2 + 12m − 30 = 0 ⇔

(m − 1)(m 3 + 7m 2 + 18m + 30) = 0 .

Astfel singura rădăcină pozitivă a ecuației este m = 1 , căci al doilea factor este ≥ 30 , pentru m pozitiv.

c) Volumul tetraedrului OABC este dat de: VOABC =

1
6
(
OA, OB, OC . )
2 m 1
1 m 2 + 4m + 3
VOABC = ± 0 −1 m =
6 6
1 − 2 −1

1 3 ⋅VOABC
Dar VOABC = σ ABC ⋅ d (O , ABC ) ⇒ d (O , ( ABC )) =
3 σ ABC
(m + 1)(m + 3)
m + 3 m2 + 2 m +1
Cum σ ABC = ⇒ d (O , ( ABC )) = 2 =
2 m + 3 m2 + 2 m2 + 2
2

66
 ( )
d) O, A, B, C sunt coplanare ⇔ OA, OB , OC = 0 ⇔ (m + 1)(m + 3) = 0 ⇔

m = −1 sau m = −3 ⇔ m ∈ {− 3,−1}.

4. Fie A(1,0, m ), B (1,2,− m ), C (0,−1,2 ). Să se determine m ∈ R astfel încât vectorii AB, BC să fie
ortogonali.
Soluţie:

AB = (1 − 1)i + (2 − 0) j + (− m − m )k ⇒ AB = 2 j − 2m k

BC = (0 − 1)i + (− 1 − 2 ) j + (2 + m )k ⇒ BC = −i − 3 j + (2 + m )k .

Vectorii AB, BC sunt ortogonali ⇔ AB ⋅ BC = 0 .

AB ⋅ BC = −6 − 2m (2 + m ) = −6 − 4m − 2m 2

− 6 − 4m − 2m 2 = 0 ⇔ m 2 + 2m + 3 = 0 . Cum ∆ = −8 < 0 nu există valori reale ale lui m pentru care vectorii să fie
ortogonali.

5. Fie A(1, m,0 ), B (2,1,−1), C (− 1,2,−1) .

Se cere:
a) Să se afle valorile lui m ∈ R astfel încât perimetrul triunghiului ABC să fie minim
b) Să se afle valorile lui m ∈ R astfel încât aria triunghiului ABC să fie minimă
c) Să se afle valorile lui m ∈ R astfel încât aria triunghiului ABC să fie 3
d) Să se afle volumul tetraedrului OABC şi distanţa de la O la planul ABC. Există m ∈ R astfel încât distanța să fie 1? Dar

2?
e) Există valori naturale ale distanței de la O la planul ABC care să nu poată fi obținute indiferent de poziția lui A, de
coordonatele numere reale, în spațiu? Există plane ABC situate la orice distanță, număr natural, de punctul O?
e) Valorile lui m astfel încât punctele O,A, B, C să fie coplanare?
Soluție:

a) Perimetrul triunghiului ABC este P ∆ABC = AB + AC + BC .

Avem:

AB = i + (1 − m ) j − k ⇒ AB = 2 + (1 − m )
2

AC = −2i + (1 − m ) j − k ⇒ AC = 5 + (1 − m )
2

BC = −3i + j ⇒ BC = 10

Astfel obţinem: P∆ABC = 2 + (1 − m ) + 5 + (1 − m ) + 10 .

2 2

Observăm că P∆ABC = 2 + (1 − m ) + 5 + (1 − m ) + 10 ≥ 2 + 5 + 10 , care reprezintă deci valoarea minimă a

2 2

perimetrului ce se obține dacă 1 − m = 0 , adică pentru m = 1 .

b) Aria triunghiului ABC este dată de relaţia:

67
 i j k
1
σ ABC = AB × AC , AB × AC = 1 1 − m − 1 = 3 j + 3(1 − m )k .
2
− 2 1− m −1

1 3
AB × BC = 3 1 + (1 − m ) ⇒ σ ABC = AB × AC = 1 + (1 − m )
2 2

2 2
3 3 3
Observăm că σ ABC = 1 + (1 − m ) ≥ , deci valoarea minimă a ariei este și se obține pentru m = 1 .
2

2 2 2

3
σ ABC = 1 + (1 − m ) = 3 ⇔ 1 + (1 − m ) = 2 ⇔ (1 − m ) = 1 ⇔ m = 0 sau m = 2 .
2 2 2
c)
2

d) Volumul tetraedrului VOABC este:

VOABC = ±
1
6
(OA, OB, OC )
1 m 0
1 3m m
VOABC = ± 2 1 −1 = ± =
6 6 2
−1 1 −1

3m
3 ⋅ VOABC m
d (O, ( ABC )) = = 2 =
σ ABC 3
1 + (1 − m )
2
1 + (1 − m )
2

m m2
d (O , ( ABC )) = 1 ⇔ =1⇔ = 1 ⇔ 2 − 2m = 0 ⇔ m = 1
1 + (1 − m ) 2 − 2m + m 2
2

m m2
d (O , ( ABC )) = 2 ⇔ = 2⇔ = 2 ⇔ m 2 − 4m + 4 = 0 ⇔ (m − 2 ) = 0 ⇔ m = 2
2

1 + (1 − m ) 2 − 2m + m 2
2

m2
= k 2 ⇔ (1 − k 2 )m 2 − 2km + 2k = 0 .
m
d (O , ( ABC )) = k ⇔ =k ⇔
1 + (1 − m ) 2 − 2m + m 2
2

 − 1 − 17   − 1 + 17 
(
Ecuația admite soluții reale dacă și numai dacă ∆ ≥ 0 ⇔ k 2k 2 + k − 2 ≥ 0 ⇔ k ∈  ) ,0 U  ,+∞  .
 4   4 
Astfel, pentru orice valori naturale ale lui k există puncte A în spațiu, cu coordonatele numere reale, astfel încât
d (O , ( ABC )) = k .
Există valori naturale ale lui k , astfel încât oricare ar fi A în spațiu, cu coordonatele numere reale, d (O , ( ABC )) ≠ k ?

(
f) O, A, B, C sunt coplanare ⇔ OA, OB , OC = 0 ⇔ m = 0 ⇔ m = 0 . )

68
 VI. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITICĂ

VI.1. Dreapta în spaţiu

Observaţia VI.1. O dreaptă în spaţiu poate fi determinată de :

1. un punct şi o direcţie dată;
2. două puncte distincte;
3. intersecţia a două plane.

Definiţia VI.1. Dacă d este o dreaptă oarecare şi a ∈ V 3 , a ≠ 0, a d spunem că a este un vector director al dreptei

d.

1) Dreapta determinată de un punct şi de un vector director a(l , m, n )

Propoziţia VI.1. Fie M 0 ( x 0 , y 0 , z 0 ) un punct dat din spaţiul euclidian tridimensional şi a ∈ V 3 , a ≠ 0 un vector

dat. Atunci există o unică dreaptă d ce trece prin M 0 şi are vector director pe a .
Justificarea este imediată deoarece printr-un punct trece o singură dreaptă paralelă cu o direcţie dată (direcţia vectorului
a ).

Fie M un punct arbitrar din spațiu, M ∈ d ⇔ M 0 M coliniar cu a .

Acest lucru se realizează ⇔ (∃)t ∈ R astfel încât:

M 0 M = ta ⇔ r − r0 = ta ⇔ r = r0 + ta .

Ecuaţia r = r0 + ta poartă numele de ecuaţia vectorială a dreptei ce trece prin punctul de vector de poziţie r0 şi are

ca vector director pe a .

Considerând a(l , m, n ) şi proiectând ecuaţia vectorială pe axele reperului cartezian considerat obţinem relaţiile:

 x = x0 + lt

 y = y 0 + mt t∈R .
 z = z + nt
 0

Aceste relaţii poartă denumirea de ecuaţiile parametrice ale dreptei ce trece prin M 0 (x0 , y0 , z 0 ) şi are vector

director pe a(l , m, n ) . Dacă din ecuaţiile parametrice eliminăm parametrul t, deducem şirul de rapoarte egale:

x − x0 y − y 0 y − y 0
= = ,
l m n
ce poartă nunmele de ecuaţiile carteziene canonice ale dreptei ce trece prin M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) şi are ca vector director pe

a(l , m, n ) .
Observaţia VI.2. Facem următoarea precizare: dacă numitorul unui raport este 0, atunci numărătorul
corespunzător trebuie să se anuleze.
2) Dreapta determinată de două puncte distincte

Propoziţia VI.2. Fie M i ( xi , y i , z i ) i = 1,2 două puncte distincte date din spaţiul euclidian tridimensional. Prin

x − x1 y − y1 z − z1
cele două puncte trece o dreaptă unică ale cărei ecuaţii carteziane sunt: = = .
x 2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1

Justificarea este imediată deoarece un vector director pentru dreapta căutată este vectorul

M 1M 2 = (x2 − x1 )i + ( y2 − y1 ) j + ( z 2 − z1 )k .
69
 3) Unghiul dintre două drepte
( )
Definiţia VI.2. Se numeşte dreaptă orientată perechea d , d , unde d reprezintă un vector director al dreptei d.

Unghiul dintre două drepte orientate d1 , d 2 , de vectori directori d1 şi d 2 , notat θ , este unghiul dintre vectorii d1 şi d 2 , dat
de:

d1 , d 2
cosθ = , θ ∈ [0,π ] .
d1 d 2

Acest unghi se numeşte unghiul orientat al dreptelor d1 , d 2 .

Prin unghiul neorientat al dreptelor d1 , d 2 , înţelegem unghiul ascuţit dintre cele două drepte (neorientate). El se notează

cu ϕ şi este dat de relaţia:

d1 , d 2  π
cosϕ = , ϕ ∈ 0,  .
d1 d 2  2

4) Distanţa de la un punct la o dreaptă

Considerăm o dreaptă d de ecuaţie vectorială: r = r0 + ta şi un punct A ∉ d . După cum se ştie distanţa de la A la

orice punct de pe dreaptă este mai mare sau egală cu distanţa de la A la A′ , unde A′ reprezintă proiecţia ortogonală a lui A
pe dreaptă (piciorul perpendicularei duse din A pe dreaptă).
Definiţia VI.3. Numim distanţa de la punctul A la dreapta d numărul real pozitiv notat ρ ( A, d ) , dat de relaţia:

ρ ( A, d ) = min M 0 A adică ρ ( A, d ) = AA′ .

M 0 ∈d

Propoziţia VI.3. Distanţa de la un punct A la o dreaptă d , de direcţie d (l , m, n ) , ce trece prin M 0 (x0 . y0 , z0 ) ,

este :

M0 A× d
ρ ( A, d ) = .
d

5) Poziţia relativă a două drepte în spaţiu

Fie d1 , d 2 două drepte din spaţiu, de ecuaţii vectoriale:

d1 : r = r1 + ta1 ,
.
d 2 : r = r2 + ta2

Cele două drepte pot fi:

• Coplanare

Paralele (n-au nici un punct comun iar a1 ,a2 sunt coliniari);

Confundate (au un punct comun iar a1 ,a2 sunt coliniari);

Concurente (au un punct comun iar a1 ,a2 sunt necoliniari);

• Necoplanare.

( )
Propoziţia VI.4. Dreptele d1 , d 2 sunt coplanare dacă şi numai dacă a1, a2 , M 1M 2 = 0 , unde M 1 (r1 ) ∈ d1 şi

M 2 (r2 ) ∈ d 2 .

70
 VI.2. Planul în spaţiu
Definiţia VI.4. Fie π un plan dat . Un vector n ∈ V 3 , n ≠ 0 , perpendicular pe planul π , se numeşte vector
normal la planul π .
Definiţia VI.5. O dreaptă d, perpendiculară pe planul π se numeşte normală la planul π .

Definiţia VI.6. Perechea formată dintr-un plan π şi un vector normal la acel plan, n ∈ V 3 , n ≠ 0 , se numeşte plan
orientat şi se notează (π , n ) .

{
Planul împarte spaţiul în două semispaţii: semispaţiul pozitiv, mulţimea S + = M ∈ E 3 / M ′M = tn , t > 0 , unde M ′ }
{
reprezintă proiecţia ortogonală a lui M pe planul π , şi semispaţiul negativ, mulţimea S − = M ∈ E 3 / M ′M = tn , t < 0 . }
1. Planul determinat de un punct şi un vector normal

PropoziţiaVI.5. Fie M 0 ∈ E 3 şi n ∈ V 3 , n ≠ 0 fixat, atunci există un unic plan π ce trece prin M 0 şi are ca
vector normal pe n.
Justificarea este imediată deoarece printr-un punct trece un singur plan perpendicular pe o direcţie dată.
Evident avem:

M ∈ π ⇔ M 0M ⊥ n ⇔ M 0M , n = 0 .

Considerând M 0 (r0 ) şi M (r ) , relaţia precedentă devine:

(r − r0 ), n = 0.

Ea se numeşte ecuaţia vectorială a planului care trece prin M 0 (r0 ) şi are ca vector normal pe n .

Dacă M 0 ( x0 , y0 , z0 ) şi n = Ai + Bj + Ck , ecuaţia precedentă devine:

A(x − x0 ) + B( y − y 0 ) + C ( z − z 0 ) = 0 .

Ea se numeşte ecuaţia carteziană a planului care trece prin M 0 ( x0 , y0 , z0 ) şi are ca vector normal pe

n = Ai + Bj + C k .
Prelucrând această ecuaţie găsim succesiv relaţia:
Ax + By + Cz + D = 0 ,
unde D = −( Ax0 + By0 + Cz0 ) .

Propoziţia VI.6. Un plan este caracterizat analitic printr-o ecuaţie de gradul I în variabilele x,y,z., de
forma Ax + By + Cz + D = 0, cu A, B, C , D ∈ R , A + B + C ≠ 0 .

Se poate demonstra şi reciproc, şi anume că o ecuaţie de gradul I de forma celei din propoziţia precedentă,
reprezintă ecuaţia unui plan ce trece printr-un punct ale cărui coordonate reprezintă o soluţie particulară a ecuaţiei
considerate, şi care are ca vector normal vectorul are cărui componente scalare sunt coeficienţii necunoscutelor din ecuaţia
dată.
Ecuaţia de mai sus poartă numele de ecuaţia carteziană generală a planului.
Exemple:

1) Ecuația − x + 2 y + 1 = 0 reprezintă în R3 ecuaţia unui plan de vector normal n (− 1,2,0) ce trece prin

M (1,0, a ), a ∈ R . În R 2 ecuaţia precedentă reprezintă ecuaţia unei drepte.

2. Planul determinat de un punct şi doi vectori necoliniari

Definiţia VI.7. Un vector a ∈ V 3 , a ≠ 0 se numeşte vector director pentru planul π dacă este paralel cu acest plan.

71
 Propoziţia VI.7. Fie un punct M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) dat şi doi vectori necoliniari a şi b , atunci există un unic plan ce

trece prin M 0 şi are ca vectori directori pe a şi b .

Justificarea rezultă din faptul că două drepte concurente determină un unic plan (cele două drepte au vectori
directori pe a , respectiv pe b şi trec prin M 0 ).

În mod evident un punct M ∈ π ⇔ M 0 M , a , b sunt vectori coplanari, adică ⇔ M 0 M , a , b = 0 . ( )

Dacă avem M 0 (r0 ) şi M (r ) , obţinem: r − r0 , a , b = 0 .( )
Aceasta poartă numele de ecuaţia vectorială a planului ce trece prin M 0 (r0 ) şi are ca vectori directori pe a şi b .

Dacă M 0 (x0 , y0 , z 0 ) , M (x, y, z ) , a (l1 , m1 , n1 ) şi b (l2 , m2 , n2 ) ecuaţia precedentă este echivalentă cu ecuaţia :

x − x0 y − y0 z − z0
l1 m1 n1 = 0,
l2 m2 n2

Această ecuaţie poartă denumirea de ecuaţia carteziană a planului determinat de M 0 (x0 , y0 , z 0 ) şi de doi vectori

necoliniari a (l1 , m1 , n1 ) şi b (l2 , m2 , n2 ) .

3. Planul determinat de trei puncte necoliniare

Propoziţia VI.8. Fie M i ( xi , yi , z i ), i = 1,2,3 , puncte necoliniare. Atunci există şi este unic un plan π ce conţine

cele trei puncte.

(
M ∈ π ⇔ M 1M , M 1 M 2 , M 1 M 3 sunt coplanari ⇔ M 1 M , M 1 M 2 , M 1 M 3 = 0 ) ⇔
x y z 1
x − x1 y − y1 z − z1
x1 y1 z1 1
x2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1 = 0 ⇔ =0.
x2 y2 z2 1
x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1
x3 y3 z3 1

Această ecuaţie se numeşte ecuaţia carteziană a planului determinat de punctele necoliniare

M i (xi , yi , zi ), i = 1,2,3.

4. Unghiul dintre două plane

Unghiul dintre două plane orientate cu vectorii normali n1 , respectiv n2 este ϕ dat de:

n1, n2
cos ϕ = , ϕ ∈ [0, π ] ,
n1 ⋅ n2

şi poartă numele de unghiul orientat al planelor considerate.

 π n1, n2
Prin unghiul neorientat al planelor date înţelegem numărul real θ ∈ 0,  dat de egalitatea : cos θ = .
 2 n1 ⋅ n2

Definiţia VI.8. Numim distanţă de la punctul M 0 x0 , y0 , z 0 ( ) la planul π : Ax + By + Cz + D = 0 , numărul real

pozitiv notat ρ (M 0 ,π ) definit prin: ρ (M 0 , π ) = min M 0 A .

A∈π

Observaţia VI.3. Distanţa de la un punct la un plan reprezintă de fapt distanţa dintre punctul considerat şi

proiecţia ortogonală a acestuia pe plan, adică ρ (M 0 ,π ) = M 0 M 0/ , unde M 0/ reprezintă proiecţia lui M 0 pe planul π .

72
 ( )
Distanţa de la punctul M 0 x0 , y0 , z 0 la planul π : Ax + By + Cz + D = 0 este dată de:

Ax0 + By0 + Cz 0 + D
ρ (M 0 , π ) = .
A2 + B 2 + C 2
5. Poziţia relativă a două plane
Considerăm planele π 1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 , π 2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 .
Planele pot fi:

 A x + B1 y + C1 z + D1 = 0
• Paralele, dacă nu au nici un punct comun, adică ⇔ sistemul  1 este incompatibil,
 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0

A B1 C1  A B1 C1 D1 
adică ⇔ rang  1  = 1 şi ⇔ rang  1 =2,
 A2 B2 C2   A2 B2 C2 D2 

A1 B1 C1 D1
adică ⇔ = = ≠ .
A2 B2 C2 D2

 A x + B1 y + C1 z + D1 = 0
• Confundate, dacă ele coincid, adică ⇔ sistemul  1 este compatibil dublu nedeterminat,
 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
adică

A B1 C1  A B1 C1 D1 
⇔ rang  1  = rang  1  =1.
 A2 B2 C2   A2 B2 C 2 D2 

 A x + B1 y + C1 z + D1 = 0
• Secante, dacă intersecţia lor este o dreaptă, adică ⇔ sistemul  1 este compatibil simplu
 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
nedeterminat, adică

A B1 C1  A B1 C1 D1 
⇔ rang  1  = rang  1  = 2.
 A2 B2 C2   A2 B2 C2 D2 

Observaţia VI.4. O dreaptă d poate fi dată şi ca intersecţia a două plane. Ecuaţia ei se scrie astfel:

 A x + B1 y + C1 z + D1 = 0
d:  1 ,
 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
condiţie la care adăugăm faptul că planele nu sunt paralele, adică rang

 A1 B1 C1 
 =2.
 A2 B2 C2 

a) Direcţia dreptei este dată de produsul vectorial al vectorilor normali la cele două plane, adică de:

( ) (
d = A1i + B1 j + C1k × A2 i + B2 j + C2 k . )
b) Fasciculul de plane ce trece prin dreapta d este de ecuaţie :

r ( A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + s ( A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0, r 2 + s 2 ≠ 0.
(Prin fascicul de plane determinat de dreapta d înţelegem mulţimea tuturor planelor care conţin dreapta d.)

6. Unghiul dintre o dreaptă şi un plan. Perpendiculara comună a două drepte

Definiţia VI.9. Unghiul dintre o dreapta orientată, de direcţie d , şi planul orientat de normala n este prin
definiţie unghiul ϕ dat de relaţia :

73
 n, d  π π
sin ϕ = . ϕ ∈ − , 
n ⋅ d  2 2

Definiţia VI.10. O dreaptă perpendiculară pe două drepte d1 , d 2 date şi care intersectează fiecare din aceste
drepte se numeşte perpendiculara comună a celor două drepte.
Observaţia VI.5. Dacă cele două drepte d1 , d 2 sunt paralele sau confundate atunci există o infinitate de drepte
perpendiculare pe cele două drepte considerate ce le intersectează.
Observaţia VI.6. Dacă cele două drepte d1 , d 2 sunt concurente în punctul P, atunci există o unică dreaptă care
este perpendiculară pe ambele drepte şi le intersectează. Aceasta este dreapta ce trece prin P şi este perpendiculară pe
planul determinat de ele.
Observaţia VI.7. Dacă cele două drepte d1 , d 2 sunt necoplanare se ştie că există şi este unică o dreaptă d
perpendiculară pe ambele şi care le intersectează. În acest caz perpendiculara comunăm este dreapta de intersecţie dintre
planul π 1 , care conţine dreapta d1 şi direcţia perpendicularei comune, cu planul π 2 , care conţine dreapta d 2 şi direcţia
perpendicularei comune.

Pentu a determina ecuaţiile perpendicularei comune a două drepte oarecare d1 şi d 2 de vectori directori d1 , d 2 se
poate proceda astfel:

-se găseşte direcţia perpendicularei comune n = d1 × d 2 ;

-se scrie ecuaţia planului π 1 ce trece prin d1 şi conţine n ;

-se scrie ecuaţia planului π 2 ce trece prin d 2 şi conţine n ;

-intersecţia celor două plane este este perpendiculara comună căutată, notată cu d.

Dacă d1 = A1i + B1 j + C1k , d 2 = A2i + B2 j + C2 k ,

n = d1 × d 2 = Ai + Bj + Ck , M1 ( x1, y1 , z1 ) ∈ d1 , M 2 (x2 , y2 , z 2 ) ∈ d 2 , atunci ecuaţiile dreptei d sunt :

 x − x1 y − y1 z − z1

 1π : A1 B1 C1 = 0
 A B C

 .
 x − x2 y − y 2 z − z 2

π 2 : A2 B2 C2 = 0

 A B C

VI.3. Probleme rezolvate

1) Să se scrie ecuaţiile parametrice ale dreptei ce trece prin A(− 1,3,0) și este paralelă cu d1 , cunoscând ecuația
vectorială a acesteia:

r = 2i − j + k + t (− i + j − 2k ) .
Să se afle apoi distanța de la B (− 2,1,−1) la această dreaptă.

Observăm că dreapta d1 are vector director pe d1 = −i + j − 2k iar acesta este vector director și pentru dreapta

cerută.
74
 Astfel ecuațiile parametrice ale dreptei căutate sunt:

 x = −1 − t

y = 3+ t t∈R
 z = − 2t

Calculăm distanța de la B la acestă dreaptă, notată cu d, folosind formula:

AB × d1
ρ (B , d ) =
d1

AB = (− 2 + 1)i + (1 − 3) j + (− 1 − 0)k = −i − 2 j − k .

i j k
Astfel AB × d1 = − 1 − 2 − 1 = 5i − j − 3k .
−1 1 −2

AB × d1 = 25 + 1 + 9 = 35

d1 = 1 + 1 + 4 = 6

35
Obținem: ρ (B, d ) = .
6

2) Să se scrie ecuaţiile parametrice ale dreptei ce trece prin punctele A(1,2,−1) și B (2,0,1) . Să se afle apoi distanța

de la P (− 2,4,0) la această dreaptă.

Ecuațiile carteziene ale dreptei AB sunt:
x −1 y − 2 z +1 x −1 y − 2 z +1
= = ⇔ = = .
2 −1 0 − 2 1+1 1 −2 2
Un vector director al ei este v (1,−2,2 ) .

AP × v
Distanța de la P al AB este dată de: ρ (P, AB ) = .
v

AP = (− 2 − 1)i + (4 − 2 ) j + (0 + 1)k = −3i + 2 j + k .

i j k
Astfel AP × v = − 3 2 1 = 6i + 7 j + 4k .
1 −2 2

AP × v = 36 + 49 + 16 = 101

101
v = 1+ 4 + 4 = 9 = 3 Obținem: ρ (P, AB ) = .
3

3) Fie d1 şi d 2 două drepte paralele cu d1 (1,0.1) şi d 2 (− 1,1,0 ). Să se găsească :

a)Unghiul dintre d1 şi d 2 considerate drepte orientate, apoi drepte neorientate.

b)Ecuaţiile parametrice ale dreptei perpendiculare pe d1 şi d 2 care trece prin A(1,−1,3) .

75
 c) Ecuaţia unei drepte ce trece prin B (0,2,−1) şi este paralelă cu dreapta de la punctul b).
d) Distanța de la A la dreapta de la punctul c).
Soluţie:
a) Aplicăm formula cosinusului unghiului dintre cei doi vectori directori: ⇒

d1, d 2 −1 1 2π
cos ϕ = = =− ⇒ϕ =
d1 d 2 2⋅ 2 2 3

Dacă dreptele sunt neorientate atunci, notând cu α unghiul dintre ele, avem:

d1 , d 2 1 1 π
cos α = = = ⇒α = .
d1 d 2 2⋅ 2 2 3

d 3 ⊥ d1 
b) Fie d 3 dreapta căutată. Atunci  ⇒ d1 × d 2 = d 3 , adică
d3 ⊥ d 2 

i j k
⇒ d3 = 1 0 1 ⇒ d 3 = −i − j + k ⇒ d 3 (− 1,−1,1)
−1 1 0

Ecuaţiile parametrice sunt:

x = 1 − t

 y = −1 − t t ∈ R
z = 3 + t

c) Dacă dreapta este paralelă cu d 3 ⇒ că are acelaşi vector director

x − x0 y − y 0 z − z0 x y − 2 z +1
⇒ = = ⇒ = = (dreapta d 4 ) .
l m n −1 −1 1
d) Aplicăm formula distanţei:

BA × d 4
d ( A, d 4 ) = ,
d4

unde d 4 = d3 (− 1,−1,1) .

BA = i − 3 j + 4k

i j k
BA × d 4 = 1 − 3 4 = i − 5 j − 4k .
−1 −1 1

Atunci obținem: BA × d 4 = 1 + 25 + 16 = 42

42 42
Astfel distanța este: d ( A, d 4 ) = = = 14 .
1+1+1 3

x + y − 2z = 0
4) Să se calculeze distanţa de la A(− 1,2,−1) la dreapta d :  .
− x + y + z − 2 = 0
Soluţie:

76
Determinăm direcţia lui d .

i j k
d = (i + j − 2k )× (− i + j + k ) = 1 1 − 2 = 3i + j + 2k ⇒ d (3,1,2 )
−1 1 1

BA × d
d ( A, d ) = , unde B ∈ d .
d

Coordonatele lui B reprezintă o soluție particulară a sistemului ce determină dreapta d.

x + y = 0
Considerăm z = 0 ⇒  ⇒ B (− 1,1,0) ⇒ BA = j − k ⇒
− x + y = 2

i j k
⇒ BA × d = 0 1 − 1 = 3i − 3 j − 3k ⇒
3 1 2
9+9+9 3 3
d ( A, d ) = =
9 +1+ 4 14

5) Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin A(0,1,−1) şi este paralel cu dreptele:

 x = 2 − 2t
x − 3 y + 2 z −1 
d1 : = = și d 2 :  y = 1 + 3t t ∈ R
−1 1 2 z = t

Soluție:
Determinăm câte un vector director pentru fiecare din cele două drepte.

d1 (− 1,1,2 ) și d 2 (− 2,3,1) . Cei doi vectori (necoliniari) sunt vectori directori pentru planul cerut în enunțul
problemei. Astfel ecuația planului este:
x−0 y −1 z +1
−1 1 2 = 0 ⇔ −5 x − 3 y − z + 2 = 0
−2 3 1

 x − 2 y + 3z + 2 = 0
6) Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin A(1,3,−2 ) şi prin d :  .
− x + 2 y + 3 = 0
Soluţie:
Scriem fasciculul de plane ce trece prin d :
π λ : x − 2 y + 3z + 2 + λ (− x + 2 y + 3) = 0 λ ∈ R .
Determinăm acum care dintre plane trece prin punctul A:
9
1 − 6 − 6 + 2 + λ (− 1 + 6 + 3) = 0 , adică λ =
8
Deci planul căutat are ecuaţia:
9
π : x − 2 y + 3z + 2 + (− x + 2 y + 3) = 0 , adică − x + 2 y + 24 z + 43 = 0
8

77
 7) Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin M (0,−2,3) şi este perpendicular pe planele

α : −x + 2y − z + 3 = 0
β : 2 x + 3z − 1 = 0
Soluţie:
Determinăm vectorii normali la cele două plane.
n1 (− 1,2,−1) n2 (2,0,3)
Planul pe care vrem să-l determinăm trebuie să fie paralel cu n1 şi n2 . Astfel ecuaţia sa este dată de relaţia:

x−0 y+2 z−3

−1 2 − 1 = 0 ⇔ 6 x + y − 4 z + 14 = 0 .
2 0 3

8) Stabiliți poziția relativă a dreptelor:

2 x + y − z + 1 = 0  x + y + 4z − 3 = 0
d1 :  d2 : 
 x − y − 3z + 2 = 0 − x + y + z − 1 = 0
Soluţie:
Fie A(− 1,1,0 ) ∈ d1 , B (1,2,0 ) ∈ d 2

i j k
a1 = 2 1 − 1 = −4i + 5 j − 3k vector director al dreptei d1 şi
1 −1 − 3

i j k
a2 = 1 1 4 = −3i − 5 j + 2k vector director al dreptei d 2 .
−1 1 1

Dreptele nu sunt paralele deoarece a1 , a2 nu sunt coliniari.

Determinăm vectorul AB (2,1,0) și obținem apoi:

−4 5 −3
( )
a1 , a2 , AB = − 3 − 5 2 = 7 , adică vectorii nu sunt coplanari.
2 1 0

Dreptele d1 şi d 2 sunt astfel necoplanare.

78
 VII. CUADRICE ŞI CONICE

VII.1. Definiţii, ecuaţii vectoriale

Fie E 3 raportat la un reper cartezian ortonormat R = O; i, j , k . { }

Definiţia 1. Se numeşte cuadrică (sau suprafaţă algebrică de ordinul al doilea) mulţimea Γ a punctelor

M (x, y, z ) ∈ E 3 ale căror coordonate verifică o ecuaţie de forma :

( )
F x , y , z = a11 x
2
+ a 22 y
2
+ a 33 z
2
+ 2 a12 xy + 2 a13 xz + 2 a 23 yz + 2 b1 x + 2 b2 y + 2 b3 z + c = 0. unde aij = a ji , bi , c sunt numere reale,
i,j=1,2,3, aşa încât:

 a11 a12 a13 

 
rang  a 21 a 22 a 23  ≥ 1
a a32 a 33 
 31
Ecuaţia din definiţie se numeşte ecuaţia carteziană generală a unei cuadrice.

Fie M ( x, y , z ) ∈ Γ ,de vector de poziție r = xi + y j + z k , b = b1 i + b2 j + b3 k şi aplicaţia liniară simetrică

( )
u ∈ End V 3 care în raport cu {i, j, k } are matricea
 a11 a12 a13 
 
A =  a 21 a 22 a 23  .
a a32 a33 
 31
Ecuaţia carteziană generală a cuadricei este echivalentă cu ecuaţia:

()
< r , u r > +2 < b, r > + c = 0,
numită ecuaţia vectorială a cuadricei.

Definiţia 2. Scalarul δ = det A se numeşte discriminantul mic al cuadricei, iar ∆ = det A se numeşte
discriminantul mare al cuadricei, unde
a11 a12 a13 b1
a a 22 a 23 b2
A = 21
a31 a32 a33 b3
b1 b2 b3 c

Dacă în E 2 considerăm reperul cartezian ortonormat R O, i, j atunci: { }

Definiţia 3. Se numeşte conică (sau curbă algebrică de ordinul al doilea ) mulţimea γ a punctelor M (x, y ) ∈ E 2

ale căror coordonate verifică o ecuaţie de forma: f (x, y ) = a11 x 2 + 2a12 xy + a 22 y 2 + 2b1 x + 2b2 y + c = 0
(numită ecuaţia carteziană genereală a conicei), unde aij = a ji , bi , c ∈ R, i = 1,2 şi rangA ≥ 1,

a a12 
A =  11 .
 a 21 a 22 
Notaţii analoage celor din cazul cuadricelor conduc la ecuaţia:

()
< r , u r > +2 < b, r > + c = 0,
numită ecuaţia vectorială a conicei γ .
~
Definiţia 4. Scalarul δ = det A se numeşte discriminantul mic al conicei γ , iar scalarul ∆ = det A se numeşte

discriminantul mare al conicei γ , unde

79
  a11 a12 b1 
~  
A =  a 21 a 22 b2 
b b2 c 
 1
Definiţia 5. Dacă discriminantul mare al unei cuadrice (conice ) este nenul cuadrica (conica) se numeşte
nedegenerată. În caz contrar spunem că este degenerată.
Observaţia 1. δ este invariant la schimbări de repere ortonormate.
Observaţia 2. ∆ este invariant la schimbări de repere ortonormate.

Notând < a, b >= a ⋅ b , ecuaţia vectorială a cuadricei (respectiv conicei) se scrie:

Fie cuadrica Γ : r ⋅ u
rezolvând sistemul:
()
r ⋅ u r + 2b ⋅ r + c = 0.
VII.2. Intersecţia unei cuadrice cu o dreaptă
(r ) + 2b ⋅ r + c = 0 şi dreapta d : r = r 0 + t a, t ∈ R. Punctele M (r )∈ Γ ∩ d se determină

()
r ⋅ u r + 2b ⋅ r + c = 0
⇔
( ) ( ) ( )
 r 0 + t a ⋅ u r 0 + t a + 2b ⋅ r 0 + t a + c = 0
 
r = r 0 + t a , t ∈ R r = r 0 + t a , t ∈ R.

Prima ecuaţie se scrie sub forma:

() (( ) ) ( )
a ⋅ u a t 2 + 2 u r 0 + b ⋅ at + r 0 ⋅ u r 0 + 2b ⋅ r 0 + c = 0, (*)
şi este o ecuaţie de gradul 2 în t. Rădăcinile reale ale ei introduse în a doua ecuaţie din sistem dau vectorii de poziţie ai
punctelor de intersecţie a cuadricei cu dreapta d.
Cazuri ce pot fi întâlnite:

A) Vectorul a are proprietatea: a ⋅ u a ≠ 0 . ()

1) Dacă ecuaţia (*) are două rădăcini reale distincte t1 ,t 2 , dreapta d intersectează cuadrica Γ în două puncte distincte

( ) ( )
M 1 r 0 + t1 a , M 2 r 0 + t 2 a . Se spune că dreapta d este secantă cuadricei Γ .

2) Dacă ecuaţia de mai sus are două rădăcini reale şi egale (t1 = t 2 ) dreapta d intersectează cuadrica Γ într-un singur

( )
punct M r 0 + t1 a . Dreapta d se numeşte în acest caz tangentă la cuadrica Γ .
3) Dacă ecuaţia de mai sus are rădăcini complexe dreapta d nu intersectează cuadrica. Spunem că dreapta d este nesecantă
cuadricei Γ .

B) Vectorul a este aşa încât a ⋅ u a = 0. ()

(( ) )
1) Dacă u r 0 + b ⋅ a ≠ 0 ecuaţia de mai sus devenind o ecuaţie de ordinul întâi are o singură rădăcină reală t1. Deci,

dreapta d intersectează cuadrica într-un singur punct M 1 r 0 + t1 a . . ( )

(( ) ) ( )
2) Dacă u r 0 + b ⋅ a = 0 şi r 0 ⋅ u r 0 + 2br 0 + c = 0 , atunci orice număr real t este rădăcină a ecuaţiei date şi în consecinţă

orice punct al dreptei d este punct al cuadricei Γ . Spunem că dreapta d este generatoare rectilinie a cuadricei Γ .
Deci, d este generatoarea rectilinie a cuadricei Γ ⇔ sunt îneplinite condiţiile:

()
a ⋅u a = 0
(u(r ) + b)⋅ a = 0
0

r ⋅ u (r ) + 2b ⋅ r + c = 0
0 0 0

3) Dacă (u(r 0 ) + b)⋅ a = 0 şi r 0 ⋅ u(r 0 ) + 2b ⋅ r 0 + c ≠ 0 dreapta d nu intersectează cuadrica Γ .

80
 Definiţia 6. Spunem că direcţia a este asimptotică pentru cuadrica Γ dacă orice dreaptă de vector director a
intersectează cuadrica Γ într-un singur punct, nu o intersectează sau este o generatoare rectilinie.

Deci a este direcţie asimptotică pentru cuadrica Γ ⇔ a ⋅ u a = 0. ()

Definiţia 7. O dreaptă d de direcţie asimptotică care nu are nici un punct comun cu cuadrica sau aparţine cuadricei
se numeşte asimptotă pentru cuadrica Γ .

Deci, o dreaptă d : r = r 0 + t a este asimptotă pentru cuadrica Γ dacă şi numai dacă ecuaţia de gradul al doilea în

necunoscuta t este imposibilă sau se reduce la o identitate. Aşadar d este asimptotă dacă şi numai dacă a ⋅ u a = 0 şi ()
(u(r 0 ) + b)⋅ a = 0 pentru orice punct r 0 al dreptei d. Vectorul de poziţie r al unui punct oarecare al asimptotei verifică
ecuaţia: (u (r ) + b )⋅ a = 0 , care este ecuaţia unui plan, numit plan asimptot al cuadricei corespunzător direcţiei asimptotice

a.
Temă: caracterizaţi intersecţia dintre o conică cu o dreaptă şi noţiunea de direcţie asimptotică, respectiv asimptotă
pentru conice).
VII.3.Centru pentru o cuadrică (conică)
Definiţia 8. Se numeşte centru al unei cuadrice (conice) un punct faţă de care cuadrica (conica) este simetrică.

( )
Teorema 1. Punctul C r 0 este centru al cuadricei Γ ⇔ are loc egalitatea:

u (r 0 ) + b = 0
Trecând la coordonate, teorema de mai sus se poate enunţa astfel :
Teorema 2. Pentru ca punctul C (x0 , y 0 , z 0 ) să fie centru al cuadricei Γ este necesar şi suficient ca (x0 , y 0 , z 0 ) să
fie soluţie a sistemului
a11 x + a12 y + a13 z + b1 = 0

a 21 x + a 22 y + a 23 z + b2 = 0
a x + a y + a z + b = 0
 31 32 33 3

Observaţia 3. Sistemul este echivalent cu sistemul următor:

1 ∂F 1 ∂F 1 ∂F
= 0, = 0, = 0.
2 ∂x 2 ∂y 2 ∂z
Observaţia 4. Determinantul sistemului de mai sus este tocmai discriminantul mic δ al cuadricei Γ .
Sistemul de mai sus poate fi sau nu compatibil. În funcţie de aceasta avem următoarea clasificare a cuadricelor:
1) Dacă rangA = 3 cuadrica Γ se numeşte cuadrică cu centrul unic.

2) Dacă rangA = 2 şi sistemul de mai sus este compatibil spunem că Γ este cuadrică cu o dreaptă de centre.

3) Dacă rangA = 1 şi sistemul este compatibil spunem că Γ este cuadrică cu un plan de centre.

4) Dacă sistemul este incompatibil spunem că Γ este cuadrică fără centru.

Observaţia 5. Deci, putem spune că dacă δ ≠ 0 cuadrica are centru unic, iar dacă δ = 0 cuadrica este fără centru unic.
Teorema 3. Pentru ca punctul C ( x0 , y 0 ) să fie centru al conicei γ este necesar şi suficient ca (x0 , y 0 ) să fie o
soluţie a sistemului:

a11 x + a12 y + b1 = 0 1 ∂f 1 ∂f
 care este echivalent cu sistemul: = 0, =0
a 21 x + a 22 y + b2 = 0 2 ∂x 2 ∂y

a a
Definiţia 9. Dacă δ = 11 12 ≠ 0 spunem că γ este conică cu centru unic, iar pentru δ = 0 spunem că este
a21 a22

conică fără centru unic.

81
 VII.4. Plan tangent într-un punct al cuadricei
( )
Fie M 0 r 0 un punct al cuadricei Γ : r ⋅ u r + 2b ⋅ r + c = 0 .()
Teorema 4. Dreapta d: r = r 0 + t a este tangentă cuadricei Γ în M 0 ⇔

(u(r 0 ) + b)⋅ a = 0
Definiţia 10. Locul geometric al tangentelor la cuadrica Γ în punctul M 0 ∈ Γ se numeşte plan tangent la

cuadrica Γ în M 0 .

Teorema 5. Planul tangent la cuadrica Γ în punctul M 0 r 0 ∈ Γ are ecuaţia vectorială: ( )

() ( )
r 0 ⋅ u r + b. r + r 0 + c = 0.

Observaţia 6. Se obişnueşte să se spună că ecuaţia planului tangent în M 0 la cuadrica Γ se obţine din ecuaţia
cuadricei prin dedublare.

Observaţia 7. Trecând la coordonatele vectoriale, dacă: r 0 = x0 i + y 0 j + a0 k şi r = xi + y j + a k , ecuaţia

planului tangent se scrie:
a11x0 x + a22 y0 y + a33 z 0 z + a12 (x0 y + y0 x ) + a13 ( x0 z + z 0 x ) + a23 ( y0 z + z0 y ) +
+ b1 ( x0 + x ) + b2 ( y0 + y ) + c = 0.

Observaţia 8. Ecuaţia tangentei la curba γ într-un punct C ( x0 , y 0 ) al său este:

a11 x0 x + a12 (x0 y + y 0 x ) + a 22 y 0 y + b1 (x0 + x ) + b2 ( y 0 + y ) + c = 0.

VII.5. Reducerea la forma canonică

Dacă în raport cu reperul cartezian ortonormat R , = O , : i , j , k  ecuaţia din definiţia 1. a cuadricei Γ (sau ecuaţia
, , ,
 
conicei γ ) are o formă simplă, aceasta este numită ecuaţia canonică a cuadricei Γ (conicei γ ).
Teorema 6. Fie cuadrica Γ de ecuaţie:

a11 x 2 + a 22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a 23 yz + 2b1 x + 2b2 y + 2b3 z + c = 0,

atunci există un repercartezian ortonormat R , = O′ : i , j , j , k  în raport cu care ecuaţia sa are una şi numai una din
, , , ,
 
următoarele forme simple :
I ). λ1 X 2 + λ2Y 2 + λ3 Z 2 + D = 0 , λ1 , λ2 , λ3 ∈ R ∗ , D ∈ R , (1)
II ). λ1 X + λ Y + 2hZ = 0 , λ1 , λ2 ∈ R , h ∈ R ,
2 2 2 ∗ ∗
(2)
III ). λ1 X + λ2Y + D = 0 , λ1 , λ2 ∈ R , D ∈ R ,
2 2 ∗
(3)
IV ). λ1 X 2 + 2hY = 0 , λ1 , h ∈ R ∗ , (4)
V ). λ1 X + D = 0 , λ ∈ R , D ∈ R ,
2 ∗
(5)
Teorema 7. Dacă conica γ are în raport cu reperul cartezian ortonormat {
R = O : i, j } ecuaţia:

a11 x 2 + a 22 y 2 + 2a12 xy + 2b1 x + 2b2 y + c = 0 , atunci există un reper cartezian ortonormat R , = O′ : i , j , k  în raport
, , ,
 
cu care ecuaţia sa are una şi numai una din formele:

I ) λ1 X 2 + λ2Y 2 + D = 0 , λ1 , λ2 ∈ R∗ , D ∈ R.
II ) λ1 X 2 + 2hY = 0 , λ1 , h ∈ R∗ .
III ) λ1 X 2 + D = 0 , λ1 ∈ R∗ , D∈R

82
 VII.6. Studiul ecuaţiilor canonice ale cuadricelor

Presupunem că reperul cartezian ortonormat R O : i, j , k { } este reperul în raport cu care cuadricele au ecuaţia
canonică (numit şi reper canonic).

I. Fie ecuaţia canonică a cuadricei: λ1 x 2 + λ 2 y 2 + λ3 z 2 + D = 0

1) Dacă λ1 , λ2 , λ3 au acelaşi semn, iar D are semn contrar cu ele, ecuaţia se scrie:

x2 y2 z2 D D D
+ + −1 = 0 , unde a 2 = − , b2 = − , c2 = − cu a, b, c >0.
a 2
b 2
c 2 λ1 λ2 λ3
În acest caz cuadrica se numeşte elipsoid real.
Numerele pozitive a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului.
Dacă a=b=c atunci E defineşte o sferă cu centru îm originea reperului.
Se observă că dacă M (x 0 , y 0 , z 0 ) ∈ E atunci şi punctele M1 (− x0 , y0 , z0 ), M 2 ( x0 ,− y0 , z0 ), M 3 (x0 , y0 ,− z0 )
aparţin elipsoidului. Aceasta arată că elipsoidul E este simetric faţă de planele de coordonate xOy , xOz, yOz (numite şi
plane principale ale elipsoidului). Axele de coordonate sunt axe de simetrie ale elipsoidului E. Punctul de intersecţie a
celor trei plane de simetrie este originea reperului. Acesta este centrul elipsoidului.
Elipsoidul E este intersectat de axele Ox, Oy, Oz în punctele A(a,0,0), A′(0, a,0 ), B(0, b,0 ) , B ′(0,−b,0) , respectiv

C (0,0, c ) , C ′(0,0,−c ) , numite vârfurile elipsoidului.

Intersecţiile elipsoidului cu planele xOy, xOz, yOz sunt elipsele:

z = 0 y = 0 x = 0
  2 
e1 :  x 2 y , e2 :x z 2 , respectiv e 3 :  y 2 z 2
 2 + 2 −1 = 0  2 + 2 −1 = 0  2 + 2 −1 = 0
a b a c b c
Dacă facem intersecţiile cu planul z = α , α ∈ R , obţinem :

z = α

eα :  x 2 y 2 α2
 2 + 2 =1− 2
a b c

care reprezintă o elipsă reală (situată în planul z = α ) dacă α < c , elipsă imaginară dacă α > c , dacă α = −c

intersecţia se reduce la punctul C ′(0,0,−c ) , iar dacă α = c intersecţia este punctul C (0,0, c ) .
Reprezentarea grafică a elipsoidului E este dată în figura următoare.

Fig.1. Elipsoid
83
 2) Dacă λ1 , λ2 , λ3 , D au acelaşi semn ecuaţia se scrie:

x2 y2 z2 D D D
2
+ 2
+ 2
+ 1 = 0 ,unde a 2 = , b2 = , c2 = ,
a b c x1 x2 x3

iar cuadrica se numeşte elipsoid imaginar.

3) Dacă λ1 , λ2 au acelaşi semn, iar λ3 , D au acelaşi semn, dar contrar cu λ1 , λ2 , cu notaţii evidente, ecuaţia
cuadricei se scrie:

x2 y2 z2
+ − −1 = 0 , a , b, c > 0 ,
a2 b2 c2
şi reprezintă un hiperboloid cu o pânză.
Se arată, ca şi în cazul elipsoidului, că planele de coordonate, axele şi originea reperului sunt plane de simetrie,
axe de simetrie şi, respectiv, centru pentru hiperboloidul cu o pânză .

Axele Ox, Oy intersectează cuadrica H1 în punctele A(a,0,0) , A, (− a,0,0) , respectiv B(0, b,0) , B , (o,−b,0) numite
vârfurile cuadricei, iar axa Oz nu intersectează suprafaţa.
Intersecţiile hiperboloidului cu o pânză cu planele de coordonate şi cu plane paralele cu acestea vor ajuta la
reprezentarea grafică a sa. Astfel, intersecţiile cu planele yOz , xOz sunt hiperbolele:

x = 0 y = 0
 
h1 :  y 2 z 2 , h2 :  x2 z2 .
 2 − 2 −1 = 0  2 − 2 −1 = 0
b c a c
Secţiunile cu planele z = α , α ∈ R au ecuaţiile:

z = α

eα :  x 2 y 2 α 2 , care sunt elipse reale.
 2 + 2 = 1+ 2
a b c
Reprezentarea grafică a hiperboloidului cu o pânză este dată în figura următoare.

Fig.2. Hiperboloid cu o pânză

4) Dacă λ1 , λ2 , D au acelaşi semn iar, λ3 semn contrar cu D, ecuaţia se poate scrie:

x2 y2 z2
2
+ 2
− +1 = 0 , a , b, c > 0 ,
a b c2
şi cuadrica se numeşte hiperboloid cu două pânze.
84
 Planele de coordonate, axele de coordnate şi originea reperului sunt plane de simetrie, axe de simetrie şi, respectiv,
centru pentru hiperboloidul cu două pânze. Axele Ox, Oy nu intersectează cuadrica, iar axa Oz o intersectează în
punctele C (0,0, c ), C ′(0,0 − c ) . Secţiunile hiperboloidului cu două pânze cu planele xOz , yOz sunt date de sistemele:

y = 0 x = 0
 2 2 
h1 :  x z , respectiv h2 :  y 2 z 2 şi sunt hiperbole.
 2 − + 1 = 0  2 − 2 +1 = 0
2
a c b c
Secţionând cuadrica cu planele z = α , α ∈ R , obţinem:

-elipse reale sau imaginare după cum α > c sau α < c ,

z = α

eα :  x 2 y 2 α 2
 2 + 2 = 2 −1
a b c

-punctul C (0,0, c ) pentru α = c şi punctul C , (0,0,−c ) pentru α = −c .

Reprezentarea grafică pentru hiperboloidul cu două pânze este dată în figura următoare.

Fig.3. Hiperboloid cu două pânze

5) Dacă λ1 , λ2 au acelaşi semn, λ3 semn contrar, iar D = 0 , ecuaţia are forma:

x2 y2 z2
+ − =0 a , b, c > 0 ,
a2 b2 c2
iar cuadrica se numeşte con pătratic real.
Planele de coordonate, axele de coordonate şi originea reperului sunt, respectiv, plane de simetrie. Centrul conului
se mai numeşte şi vârf. Dacă M 0 (x0 , y0 , z 0 ) ∈ C P atunci punctul M (tx0 , ty 0 , tz 0 ) , aparţine conului oricare ar fi t ∈ R .

Astfel, orice punct al dreptei OM 0 aparţine conului, adică dreapta OM 0 este o generatoare rectilinie a conului.
Secţiunile în con cu plane ce trec prin axa Oz sunt drepte concurente (în vârf). De exemplu, secţiunea cu planul xOy
este formată din dreptele:

y = 0 y = 0 y = 0
 2 2  
x z , adică  x z sau  x z
 2 − 2 =0 a − c = 0 a + c = 0
a c  

Secţiunile cu planele z = α , α ∈ R , sunt elipse reale.

85
 z = α

eα :  x2 z 2 α 2
 2 + 2 = 2
a b c
(intersecţia cu planul z = 0 este vârful conului) .
Reprezentarea grafică a conului este dată de figura următoare.

Fig.4. Con
6) Pentru λ1 , λ2 , λ3 de acelaşi semn, iar D=0 cuadrica se numeşte con pătatic imaginar, iar ecuaţia se poate scrie:

x2 y2 z2
+ + = 0. a , b, c > 0 .
a2 b2 c2
Observaţia 9. Elipsoizii, hiperbolizii şi conurile pătratice au centru unic şi anume originea reperului în raport cu
care ecuaţia cuadricei are forma canonică.

II.Fie ecuaţia canonică a cuadricei: λ1 x 2 + λ2 y 2 + 2hz = 0 , λ1 , λ2 , h ∈ R ∗ .

1) Fie λ1 , λ2 de acelaşi semn. Putem presupune că h are semn contrar cu ele. Ecuaţia cuadricei se scrie sub forma
:

x2 y2
+ = 2z
a2 b2
h h
unde a 2 = − , b2 = − , a, b > 0 , iar cuadrica se numeşte paraboloid eliptic .
λ1 λ2
Se observă că dacă M (x0 , y 0 , z 0 ) ∈ (PE ) atunci şi punctele M 1 (− x 0 , y 0 , z 0 ), M 2 (x 0 ,− y 0 , z 0 ) aparţin
paraboloidului eliptic. Deci, planele yOz, xOz sunt plane de simetrie pentru paraboloidul eliptic. Rezultă că axa Ox este axă
de simetrie a suprafeţei.
Pentru a ne da seama de forma paraboloidului eliptic vom face secţiuni cu planele de coordonate şi cu plane paralele
cu planul xOy .
Planul xOy este tangent la (PE ) în origine: planele xOz, yOz intersectează cuadrica după parabolele:

y = 0 x = 0
 2 
P1 :  x , respectiv P2 :  y 2
 2 = 2 z  2 = 2z
a b
Planele z = α , α > 0 intersectează paraboloidul eliptic după elipsele reale:

 x 2 y 2
eα :  + = 2,
 a 2 b 2

86
iar planele z = α , α < 0 nu-l intersectează. Axele de coordonate intersectează suprafaţa (PE ) într-un singur punct,
originea reperului, numit vârf.
Reprezentarea grafică a paraboloidului eliptic este dată în figura următoare.

Fig. 5. Paraboloid eliptic

2) Fie λ1 , λ2 de semne diferite. Putem presupune că h are acelaşi semn cu λ2 . Ecuaţia cuadricei devine:

x2 y2
− = 2 z , a, b > 0 , iar cuadrica se numeşte paraboloid hiperbolic.
a2 b2
Această cuadrică este simetrică faţă de planele xOy, zOy şi faţă de axa Ox.
Axele de coordonate intersectează (PH ) în originea reperului (punct numit vârf). Intersecţiile cu planele xOz , yOz
sunt respectiv parabolele:

y = 0 x = 0
 
P1 :  x 2 , P2 :  y 2 .
 2 = 2z − 2 = 2 z
a  b

z = α

Intersecţiile cu planele z = α , α ∈ R , sunt hiperbolele: hα :  x 2 y 2 , iar intersecţiile cu planele
 2 − 2 = 2α
a b

x = α
 2
x =α , α ∈R sunt parabolele: Pα y
: α2
 2 = 2 − 2z
b a

Reprezentarea grafică a paraboloidului hiperbolic este dată în figura următoare.

Fig. 6. Paraboloid hiperbolic

87
 Observaţia 10. Paraboloizii eliptici nu au centru

III. Fie ecuaţia canonică a cuadricei: λ1 x 2 + λ 2 y 2 + D = 0 , λ1 , λ2 ≠ 0

1) Dacă λ1 , λ2 au acelaşi semn, iar D semn contrar, ecuaţia se scrie:

x2 y2 D D
+ −1 = 0 , unde a 2 = − , b2 = , a, b > 0 ,
a 2
b 2 λ1 λ2
iar cuadrica se numeşte cilindru eliptic real.
2) Dacă λ1 , λ2 au semne contrare, iar D acelaşi semn cu λ2 (de exemplu )
ecuaţia se scrie sub forma:

x2 y2
− −1 = 0
a2 b2
D D
1. unde a 2 = − , b2 = , a, b > 0 , iar ecuaţia se numeşte cilindru hiperbolic. El este reprezent în figura următoare:
λ1 λ2

Fig. 7. Cilindru hiperbolic

3) Dacă D=0, iar λ1 , λ2 au semne contrare ecuaţia devine, în notaţii evidente:

x2 y2
− = 0 , a, b > 0 ,
a2 b2
iar cuadrica reprezintă două plane reale concurente.
4) Dacă D=0, iar λ1 , λ2 au acelaşi semn, ecuaţia se scrie:

x2 y2
+ = 0, a, b > 0 ,
a2 b2
şi cuadrica reprezintă două plane imaginare concurente după o dreaptă reală.
5) Dacă λ1 , λ2 , D au acelaşi semn ecuaţia se scrie:

x2 y2
+ + 1 = 0, a, b > 0 ,
a2 b2
şi cuadrica se numeşte cilindru eliptic imaginar.

IV. Fie ecuaţia canonică a cuadricei: λ1 x 2 + 2hy = 0 , λ1 , h ∈ R∗

Putem presupune că λ1 , h au semne contrare (în caz contrar facem schimbarea de coordonate

h
x =ς , y = −η , z = τ ). Cu notaţia a 2 = − , ecuaţia se scrie:
λ1

x2
= 2y , a > 0 ,
a2
şi cuadrica se numeşte cilindru parabolic.

88
Se observă că dacă M (x0 , y 0 , z 0 ) ∈ (CP ) atunci şi M 1 (− x0 , y0 , z0 ) aparţine cilindrului parabolic. Deci, planul yOz este

plan de simetrie pentru (CP ) . De asemenea, se observă că axa Oy este situată pe cuadrică.

Secţiunile cu planele y = α , α ∈ R , sunt parabolele:

y = α

Pα :  x 2 ,
 2 = 2z
a
iar intersecţiile cu planele z = α , α > 0 , sunt drepte paralele de ecuaţii:

z = α z = α
 
d :x d, :x .
 a = 2α  a = − 2α
 
Reprezentarea grafică a cilindrului parabolic este dată de figura următoare.

Fig. 8. Cilindru parabolic

Observaţia 11. Cilindrii parabolici nu au centru.

V. Fie ecuaţia canonică a cuadricei: λ1 x 2 + D = 0 , λ1 ≠ 0.

1) Dacă λ1 , D au semne contrare, cu notaţia a 2 = − λD , ecuaţia se scrie sub forma:

1

x2
− 1 = 0, a > 0 , şi cuadrica reprezintă două plane paralele.
a2
2) Dacă λ1 , D au acelaşi semn ecuaţia se scrie:

x2
+ 1 = 0 , a > 0 , şi cuadrica reprezintă două plane paralele imaginare.
a2

3) Dacă D=0 ecuaţia capătă forma: x 2 = 0, şi cuadrica reprezintă două plane confundate.
Observaţia 12. Singurele cuadrice nedegenerate sunt: elipsoizii, hiperboloizii (cu o pânză sau cu două pânze) şi
paraboloizii. Restul cuadricelor sunt degenerate.

89
 VIII. ELEMENTE DE GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR

VIII.1. Noţiunea de curbă, moduri de reprezentare

Definiția 1. Se numește arc elementar de curbă o mulţime γ ⊂ E 3 (sau E 2 ), pentru care există

ϕ : (t1 , t2 ) ⊂ R → γ , bijectivă, continuă şi cu ϕ −1 continuă ( ϕ se numește homeomorfism și se mai spune că γ este

homeomorfă cu un interval deschis al dreptei reale).
Exemple:
1. Un segment de dreaptă ( AB ) este un arc elementar de curbă.

( ) ( )
Fie A, B puncte ale dreptei d : r = r0 + t a , t ∈ R, aşa încât A r0 + t1 a , B r0 + t 2 a . Se constată uşor că segmentul ( AB )

este homeomorf cu interevalul (t1 , t 2 ).

( )
Într-adevăr, aplicaţia ϕ : (t1 , t 2 ) → AB , definită prin ϕ (t ) = M , unde M r0 + t a este un homeomorfism.

2. Orice semicerc γ este un arc elementar de curbă.

{ }
Alegând în planul semicercului reperul cartezian ortonormat O , i , j astfel încât O să coincidă cu centrul cercului,
axa Ox să conţină capetele semicercului, iar axa Oy să intersecteze semicercul într-un punct de ordonată pozitivă (vezi
figura 1), aplicaţia ϕ : (0, π ) → γ definită prin:

ϕ (t ) = M ( R cos t , R sin t ) este un homeomorfism (R raza semicercului).

0 t π B(− R,0) A(R,0 ) x

Fig.1.

Definiţia 2. Se numeşte curbă simplă în E 3 (sau E 2 ) o mulţime γ de puncte din E 3 (respectiv E 2 ) care este

conexă şi are proprietatea că pentru orice punct al său există o vecinătate V astfel încât V ∩ γ să fie arc elementar de
curbă.
Precizăm că o mulțime se numește conexă dacă nu poate fi descompusă în două submulţimi nevide aşa încât să
existe două mulţimi deschise şi disjuncte care să le conţină.
1.Orice curbă simplă este homeomorfă fie cu un interval deschis al dreptei reale, fie cu un cerc(în acest din urmă
caz, curba se va numi curbă simplă închisă)
2. În particular, orice arc elementar de curbă este o curbă simplă.

Definiţia 3. Spunem că mulţimea Γ de puncte din E 3 (sau E 2 ) este o curbă dacă ea este imaginea unei curbe
simple γ 1 printr-o aplicaţie f local homeomorfă.

Precizăm că aplicaţie f : γ 1 → Γ este local homeomorfă dacă oricare ar fi x ∈ γ 1 există o vecinătate a sa V1 astfel

încât restricţia lui f la V1 ( f : V1 → f (V1 ) ) să fie un homeomorfism (adică bijectivă, continuă, cu inversa continuă).

Definiţia 4. Un punct M al curbei Γ se numeşte nod sau punct multiplu dacă există cel puţin două puncte
P1 , P2 ∈ γ 1 astfel încât f (P1 ) = f (P2 ) = M .
În figura 2 sunt reprezentate câteva tipuri de curbe
90
 1 2 3

Fig.2.

Curba numărul 1 este o curbă simplă, cea de la numărul 2 este o curbă simplă închisă, iar cea curba numărul 3
prezintă un nod.

{ }
În continuare vom considera E 3 raportat la reperul cartezian ortonormat R = O , i , j , k . Fie γ ⊂ E 3 un arc

elementar de curbă. Atunci există a, b ∈ R , a < b aşa încât γ este ϕ (a, b ) .

Notăm prin Vγ mulţimea vectorilor de poziţie, faţă de reperul R, ai punctelor arcului γ . Aplicaţia h : γ → Vγ

definită prin h(M ) = OM , oricare ar fi M ∈ γ este bijectivă; ea este în acelaşi timp şi bicontinuă (h şi h −1 sunt continue) în

sensul că: MN → 0 implică h(M ) − h( N ) → 0 şi reciproc. Deci, h este un homeomorfism între γ şi Vγ .

Rezultă că avem un homeomorfism al lui (a, b ) pe Vγ , obţinut prin compunerea homeomorfismelor h şi ϕ .

Prin urmare, s-a găsit o aplicaţie vectorială de variabilă reală r : (a, b ) → Vγ , definită prin r (t ) = h(ϕ (t )) , oricare ar fi

t ∈ (a, b ) .

Definiţia 5. Ecuaţia r = r (t ), t ∈ (a, b ) , se numeşte ecuaţia vectorială (reprezentarea vectorială) a arcului elementar

γ . Spunem că ea este o reprezentare parametrică (o parametrizare) a arcului elementar γ .

Observaţia 1. Parametrizarea unui arc elementar de curbă nu este unică.

Într-adevăr, dacă (α , β ) ⊆ R şi µ : (α , β ) → (a, b ) este un homeomorfism, aplicaţia vectorială r1 : (α , β ) → Vγ definită prin

r1 = r o µ este o altă reprezentare parametrică a arcului elementar γ .

Exemple:

 π  π
Aplicaţiile r :  0,  → V 2 r (t ) = cos t ⋅ i + sin t ⋅ j, t ∈  0,  şi r1 : (0,1) → V 2 r1 (t ) = t i + 1 − t 2 j ,
 2  2
t ∈ (0,1) sunt două reprezentări parametrice ale aceluiaşi arc elementar γ în E 2 .

Dacă r = xi + yj + zk şi r (t ) = x(t )i + y (t ) j + z (t )k , ecuaţia vectorială a arcului elementar γ este echivalentă cu

 x = x(t )

ecuaţiile:  y = y (t ), t ∈ (a, b )
 z = z (t )

numite ecuaţiile parametrice (scalare) ale arcului elementar γ .

Definiţia 6. Vom spune că punctul M (x(t ) y (t ), z (t )) ∈ γ are coordonata curbilinie t şi notăm M (t ) .

Dacă din relaţiile precedente eliminăm parametrul t obţinem reprezentarea implicită a unei curbe:
 F ( x, y , z ) = 0
 .
G (x, y, z ) = 0

Observaţia 2. Fie U ⊂ R 3 un deschis şi F , G : U → R două funcţii de clasă C1(U). Considerăm mulţimea:

91
 γ = {(x, y, z ) ∈ U F (x, y, z ) = 0, G (x, y, z ) = 0}.

În general, aceasta nu este o curbă. Dacă a = (x0 , y 0 , z 0 ) ∈ γ este un punct astfel încât matricea jacobiană

 ∂F ∂F ∂F 
 
 ∂x ∂y ∂z 
 ∂G ∂G ∂G 
 
 ∂x ∂y ∂z 
are rangul 2 în punctul a, atunci există o vecinătate W a lui a astfel încât γ ∩ W să fie o curbă.

Dacă rangul matricei jacobiene anterioare a funcţiilor F, G în raport cu x,y,z este 2 în orice punct a ∈ γ , atunci

rezultă că mulţimea γ este o curbă (se mai spune că aceasta este obţinută ca intersecţie a două suprafeţe).

Definiţia 7. Spunem că r : (a, b ) → V 3 este de clasă Ck pe (a, b ) dacă este derivabilă de k ori şi derivata de ordinul

k este continuă. Notaţia folosită în acest caz este r ∈ C k (a, b ) .

Un arc elementar de curbă spunem că este regulat de ordinul k dacă există cel puţin o parametrizare a sa
r = r (t ), t ∈ (a , b ) regulată de ordinul k.
Mulţimea r (a, b) = {( x(t ), y (t ), z (t )) t ∈ (a, b )} se numeşte suportul (sau urma ) arcului elementar.

Definiţia 8. O curbă se numeşte regulată de ordinul k dacă fiecare arc elementaral său este regulat de ordinul k.

Definiţia 9. Spunem că reprezentările parametrice r ∈ C (k ) (a, b ) , r1 ∈ C (k ) (c, d ) ale unui arc elementar regulat de

ordinul k sunt echivalente, cu aceeaşi orientare, dacă există o funcţie µ : (c, d ) → (a, b ) bijectivă, strict

crescătoare, µ ∈ C (k ) (c, d ) şi µ −1 ∈ C (k ) (a.b ) aşa încât r1 = r o µ .

Funcţia µ se numeşte schimbare de parametru.
Exemple:

Aplicaţiile r : (0, π ) → V 2 r (t ) = cos t ⋅ i + sin t ⋅ j , t ∈ (0, π ) şi r : (− 1,1) → V 2 , r1 (t ) = −t i + 1 − t 2 ⋅ j , t ∈ (− 1,1)

sunt reprezentări parametrice ale aceluiaşi arc elementar γ (fig.3.), echivalente, cu aceiaşi orientare, deoarece luând

µ : (0, π ) → (− 1,1), µ (t ) = − cos t , se verifică uşor condiţiile din definiţia precedentă. (Aici, k este orice număr natural).

A(−1,0) B(1,0) x

Fig.3.
Definiţia 10. Un punct M al arcului elementar γ se numeşte punct ordinar dacă arcul γ admite cel puţin o

reprezentare parametrică r = r (t ), t ∈ (a, b ) , regulată de ordinul cel puţin unu pentru care r ' (t ) ≠ 0 , unde t0 este
coordonata curbilinie a lui M.

Exemple: Fie v ∈ V 3 , v ≠ 0, I = R . Arcul elementar de clasă C ∞ (nesingular)

r : R → R 3 , t → a + tv
se numeşte dreapta trecând prin a având v ca vector director.

92
Dacă a = ( a1 , a2 , a3 ) şi v = v1e1 + v 2 e2 + v3 e3 , atunci ecuaţiile parametrice ale dreptei sunt: x = a1 + tv1 , y = a2 + tv2 , z = a3

+ tv3 ; t ∈ R (dacă t ∈ [t1 ,t 2 ] se obţine un segment al dreptei iar dacă t ≥ 0 obţinem o semidreaptă cu originea în a ).

Arcul r1 : R → R 3 , t → a + t 5v are ca suport aceeaşi dreaptă ca mai sus, dar el este distinct de cel anterior ( de
exemplu este singular în punctul t0 = 0). Observăm că două arce elementare diferite pot avea acelaşi suport.

VIII.2. Tangenta şi planul normal

Fie γ : r = r (t ), t ∈ (a, b ) , un arc elementar de curbă, regulat de ordin cel puţin unu, iar M 0 (t 0 ) un punct ordinar al

lui γ

Definiţia 11. Se numeşte tangentă la γ în punctul M 0 (t 0 ) poziţia limită a dreptei M 0 M , când M se apropie de

M 0 pe γ .

Teorema 1. Tangenta la γ , regulat de ordin k ≥ 1 , în punctul ordinar M 0 (t 0 ) , există şi este unică. Ecuaţiile

tangentei sunt:
x − x(t0 ) y − y (t0 ) z − z (t 0 )
= = .
x' (t0 ) y ' (t 0 ) z ' (t 0 )

Un vector director al tangentei la γ în punctul ordinar M 0 (t 0 ) este r ′(t0 ) = x′(t0 )i + y ′(t0 ) j + z ′(t0 )k . Acest

vector poartă numele de vectorul viteză la γ în M 0 (t 0 ) .

Definiţia 12. Planul care trece prin punctul M 0 (t 0 ) , şi este perpendicular pe tangenta în M 0 (t 0 ) la γ , se numeşte

planul normal la γ în M 0 (t 0 ) , şi are ecuaţia:

(x − x (t0 ))x′(t0 ) + ( y − y (t0 )) y′(t0 ) + (z − z (t0 ))z′(t0 ) = 0 .

Observaţia 2. Dacă γ este dat implicit: f ( x, y , z ) = 0 şi g ( x, y, z ) = 0 şi P(x0 , y0 , z0 ) este un punct regulat al

lui γ , atunci tangenta şi planul normal, în acest punct la curbă, au respectiv ecuaţiile:

x − x0 y − y0 z − z0
= = ,
D( f , g ) D( f , g ) D( f , g )
D( y0 , z0 ) D(z0 , x0 ) D(x0 , y0 )

(x − x0 ) D( f , g ) + ( y − y0 ) D( f , g ) + (z − z0 ) D( f , g ) = 0 .
D( y0 , z 0 ) D(z 0 , x0 ) D( x0 , y0 )

∂f
(x , y ) ∂f (x0 , y0 )
D ( f , g ) ∂y 0 0 ∂z
Am notat = şi analoagele.
D ( y0 , z0 ) ∂g ∂
( x 0 , y 0 ) g ( x0 , y 0 )
∂y ∂z

Exemplu : Fie curba r(t)= ti + t 2 j + t 3k , t ∈ (0,+∞). Dreapta tangentă în punctul t0>0 are ecuaţiile
x − t0 y − t02 z − t03
= = .
1 2t0 3t02

93
 VIII.3. Planul osculator şi binormala
Fie γ : r = r (t ), t ∈ (a, b ) , un arc elementar de curbă, regulat de ordin cel puţin doi, iar M 0 (t 0 ) un punct biregulat al

lui γ (adică r ′(t0 ) × r ′′(t0 ) ≠ 0 ).

Definiţia 13. Dreapta care trece prin M 0 şi are vectorul director r ′(t0 ) × r ′′(t0 ) se numeşte binormala la γ în

punctul M 0 .

Definiţia 14. Se numeşte plan osculator la γ în punctul M 0 , planul care trece prin M 0 şi este perpendicular pe

binormală, sau altfel spus, planul care trece prin M 0 şi are ca vectori directori pe r ′(t 0 ) şi r ′′(t 0 ) .
Ecuaţia sa este:

x − x(t0 ) y − y (t0 ) z − z (t0 )

x′(t0 ) y′(t0 ) z ′(t0 ) = 0 .
x′′(t0 ) y′′(t0 ) z′′(t0 )
Observaţia 3. Se poate demonstra că planul osculator la γ în M 0 , este poziţia limită a planului (M 0 M 1M 2 ) ,

atunci când M1 , M 2 tind către M 0 pe γ .

Observaţia 4. Dacă γ este o curbă plană atunci planul osculator la γ în fiecare punct al său coincide cu planul în

care se găseşte γ . Reciproc, se poate arăta că dacă planul osculator al lui γ în fiecare punct al său este acelaşi, atunci γ
este o curbă plană.

VIII.4. Normala principală şi planul rectificant

Fie γ : r = r (t ), t ∈ (a, b ) , un arc elementar de curbă, regulat de ordin cel puţin doi, iar M 0 (t 0 ) un punct biregulat al

lui γ .

Definiţia 15. Dreapta de intersecţie dintre planul normal şi planul osculator la γ în punctul M 0 se numeşte

normala principală la γ în punctul M 0 .

Observaţia 5. Vectorul director al normalei principale la γ în punctul M 0 este:

r ′(t0 ) × (r ′(t 0 ) × r ′′(t0 )) .

Definiţia 16. Planul care trece prin M 0 şi este perpendicular pe normala principală se numeşte plan rectificant la

γ în punctul M 0 .

VIII.5. Triedrul lui Frenet

Definiţia 17. Fie γ : r = r (t ), t ∈ (a, b ) un arc elementar de curbă regulat de ordin cel puţin doi şi M 0 un punct

biregulat al său. Vom ataşa punctului M 0 un reper cartezian ortonormat, cu originea în M 0 , şi baza ortonormată

{τ ,ν , β }, la fel orientat ca reperul cartezian R(O;i , j, k ) , unde:

r ′(t0 )
τ = este versorul tangentei,
r ′(t0 )
r ′(t0 ) × r ′′(t0 )
β = este versorul binormalei,
r ′(t0 ) × r ′′(t0 )
ν = β × τ este versorul normalei principale.
94
 Acest reper poartă numele de reperul Frenet al lui γ asociat punctului M 0 . Astfel muchiile reperului Frenet sunt:
tangenta, normala principală şi binormala iar feţele sunt: planul normal, planul osculator şi planul rectificant.
Observaţia 6. Versorii τ ,ν , β verifică relaţiile:

τ = ν = β = 1 , τ ν = τ β = ν β = 0 , τ = ν × β , ν = β × τ , β = τ ×ν .

VIII.6. Lungimea unui arc de curbă. Parametrizarea naturală a unei curbe

Fie γ : r = r (t ), t ∈ (a, b ) un arc elementar de curbă, regulat de ordin cel puţin unu, cu toate punctele

( )
ordinare r ′(t ) ≠ 0, ∀t ∈ (a, b ) . Fie M1 (t1 ), M 2 (t 2 ) ∈ γ .
Definiţia 18. Se numeşte lungime a arcului M1M2, numărul real pozitiv, notat cu l, dat de relaţia:
t2
l= ∫ r ′(t ) dt , t1 < t 2 .
t1

Fie M 0 (t 0 ) ∈ γ un punct fixat, numit originea de măsurare a arcelor pe γ . Introducem o orientare pe γ în felul

următor: spunem că ne deplasăm pe γ în sens pozitiv de la M 0 (t 0 ) la M 1 (t1 ) dacă t 0 < t1 .

Spunem că ne deplasăm pe γ în sens negativ de la M 0 (t 0 ) la M 1 (t1 ) dacă t 0 > t1 .

t
Considerăm aplicaţia ϕ : (a, b ) → ϕ ((a, b )) , dată de ϕ (t ) = ∫ r ′(u ) du .
t0

În mod evident ϕ ∈ C1 (a, b ) şi ϕ ′(t ) = r ′(t ) > 0 , oricare ar fi t ∈ (a, b ) . Astfel ϕ este strict crescătoare şi deci

dϕ −1
bijectivă. Astfel, ϕ −1 ∈ C1 (ϕ (a, b )) şi (s ) = 1−1 > 0 . Deci, ϕ este un difeomorfism (adică ϕ este bijectivă şi
ds (
ϕ ′ ϕ (s ))
ϕ ,ϕ −1 ∈ C1 ).
Înlocuind în relaţia r = r (t ) pe t cu t = ϕ −1 (s ) , unde s = ϕ (t ) , se obţine o nouă reprezentare parametrică a lui γ :

r = r1 (s ) , numită parametrizare naturală. Parametrul s se numeşte parametru natural şi reprezintă lungimea arcului ce

uneşte M 0 cu M, luată cu semnul plus sau minus după cum t 0 < t sau t0 > t .

dr
Observaţia 7. Derivata în raport cu parametrul natural s o vom nota r& = .
ds
t
Din s = ∫ r ′(u ) du deducem că ds = r ′(t ) dt .
t0

95
 Propoziţia 1. Dacă v : (a, b ) ⊆ R → V 3 este o funcţie vectorială derivabilă astfel încât v (t ) = c , unde c este o

constantă strict pozitivă, oricare ar fi t ∈ (a, b ) , atunci v ′(t ) ⊥ v (t ) , t ∈ (a, b ) .

Demonstraţie.

Deoarece v (t ) = c , adică v (t ) ⋅ v (t ) = c 2 , prin derivare obţinem: 2v ′(t ) ⋅ v (t ) = 0 , adică faptul că

v ′(t ) ⊥ v (t ) , oricare ar fi t ∈ (a, b ) .

VIII.7. Formulele lui Frenet

Considerăm că arcul elementar γ al curbei Γ regulată de ordinu cel puţin doi are parametrizarea naturală:

r = r (s ), s ∈ (c, d ) , şi că r& × &r& ≠ 0 . Expresiile versorilor τ ,ν , β ai reperului Frenet sunt mai simple:

r′ &r& r& × &r&

r& = =τ , ν = , β = .
r′ &r& &r&

Precizăm în continuare coordonatele vectorilor τ& ,ν& , β& în baza τ ,ν , β . { }

Definiţia 19. Funcţia k1 : (c, d ) → [0, ∞ ) , definită prin: k1 (s ) = &r& se numeşte curbura lui γ pe (c, d ) , k1 (s ) se

1
numeşte curbura lui γ în punctul M (s ) , iar se numeşte raza de curbură a lui γ în punctul M (s ) . Folosind
k1 (s )

curbura, τ& se scrie:

τ& (s ) = k1 (s )ν (s ), s ∈ (c, d ) .
Această egalitate se numeşte prima formulă a lui Frenet.
Definiţia 20. Funcţia k 2 : (c, d ) → R , definită prin k 2 (s ) = v(s ), s ∈ (c, d ) se numeşte torsiunea curbei; k 2 (s ) se

1
numeşte torsiunea curbei în punctul M (s ) , iar se numeşte raza de torsiune a lui γ în punctul M (s ) .
k 2 (s )

Astfel avem: β = −k 2 (s ) ⋅ν (s ) , ceea ce este de fapt a doua formulă a lui Frenet.

&

Observația 8. A treia formulă a lui Frenet este:

ν& (s ) = −k1 (s )τ (s ) + k 2 (s )β (s ) .
Observaţia 9. Dacă arcul elementar γ admite reprezentarea parametrică r = r (t ), t ∈ (a, b ) curbura şi torsiunea
se calculează cu formulele:
r ′(t ) × r ′′(r )
k1 (t ) = , t ∈ (a, b ) ,
r ′(t )
3

k 2 (t ) =
(r ′(t ), r ′′(r ), r ′′′(t )) , t ∈ (a, b ) .
r ′(t ) × r ′′(t )
2

Observaţia 10. O curbă este o porţiune dintr-o dreaptă dacă şi numai dacă curbura sa este nulă.
Observaţia 11. O curbă este plană dacă şi numai dacă torsiunea sa este nulă.

96
 VIII.8. Probleme rezolvate
1. Se dă curba Γ : r = a cos t ⋅ i + a sin t ⋅ j + bt ⋅ k , t ∈ R. unde a > 0, b ∈ R sunt constante. Se cere:
a) Să se scrie ecuaţiile parametrice ale curbei Γ .

b) Să se arate că Γ este situat pe cilindrul x 2 + y 2 = a 2 .

c) Să se scrie ecuaţiile muchiilor şi feţelor reperului Frenet al curbei Γ într-un punct arbitrar al său.

d) Să se găsească expresiile versorilor τ ,ν , β .

(Curba Γ se numeşte elice cilindrică).
Soluţie:
a) x = a cos t , y = a sin t , z = bt , t ∈ R.

b) Ridicând la pătrat primele două ecuaţii parametrice şi adunând membru cu membru obţinem x 2 + y 2 = a 2 .

c) r (t ) = − a sin t ⋅ i + a cos t ⋅ j + bk .
'

r (t ) = −a cos t ⋅ i − a sin t ⋅ j
''

i j k
r (t ) × r (t ) = − a sin t
' ''
a cos t b = ab sin t ⋅ i − ab cos t ⋅ j + a 2 k ,
− a cos t − a sin t 0





( )( )
 r ' (t ) × r '' (t ) × r ' (t ) = − a 2 + b 2 a cos t ⋅ i + a sin t ⋅ j .

Se observă uşor că r ' (t ) ≠ 0 oricare ar fi t ∈ R , deci fiecare punct al elicei cilindrice este punct ordinar. De asemenea

r ' (t ) × r '' (t ) ≠ 0 , oricare ar fi t ∈ R ceea ce arată că în fiecare punct al elicei cilindrice planul osculator este unic determinat.
Pentru ecuaţiile tangentei obţinem:
x − a cos t y − a sin t y − bt
= = .
− a sin t a cos t b
Ecuaţia planului normal este:
− a sin t (x − a cos t ) + a cos t ( y − a sin t ) + b( y − bt ) = 0 .
Ecuaţiile binormalei sunt:
x − a cos t y − a sin t z − bt
= .
b sin t − b cos t a

Ecuaţia planului osculator este:

b sin t (x − cos t ) − b cos t ( y − a sin t ) + a( z − bt ) = 0 .

97
Ecuaţiile normalei principale sunt:

 x − cos t y − a sin t
 =
 cos t sin t .
 z − bt = 0

Ecuaţia planului rectificant este:
cos t (x − a cos t ) + sin t ( y − a sin t ) = 0 .

r ' (t ) a sin t a cos t b

d) τ= =− i+ j+ k.
r ' (t ) a 2 + b2 a2 + b2 a2 + b2

b sin t b cos t a
β = i− j+ k , iar ν = β × τ .
2 2 2 2
a +b a +b a + b2
2

2. Să se calculeze curbura şi torsiunea elicei cilindrice, într-un punct arbitrar al său.

Soluţie:
Pornim de la reprezentarea parametrică a elicei cilindrice :

r = a cos t ⋅ i + a sin t ⋅ j + bt ⋅ k , t ∈ R a > 0, b ≠ 0, fixate.

Avem:

r ′ = −a sin t ⋅ i + a cos t ⋅ j + bk ,
r ′′ = −a cos t ⋅ i − a sin t ⋅ j,
r ′′′ = −a sin t ⋅ i − a cos t ⋅ j

r ′(t ) × r ′′(t ) = ab sin t ⋅ i − ab cos t ⋅ j + a 2 k ,

r ′(t ) × r ′′(t ) = s a 2 + b 2 ; r ′(t ) = a 2 + b 2 .
[r ′(t ), r ′′(t ), r ′′′(t )] = a 2b.
a b
Astfel obținem: k1 (t ) = 2 2
, k 2 (t ) = 2 , (∀)t ∈ R .
a +b a + b2

3. Se dă curba Γ : r = cos t ⋅ i + sin t ⋅ j + (t + 1) ⋅ k , t ∈ R . Se cere:

a) Să se scrie ecuaţiile parametrice ale curbei Γ .
b) Să se arate că M (1,0,1) ∈ Γ
c) Să se arate că toate punctele curbei Γ sunt ordinare.
d) Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curba Γ în punctul M.
Soluţie:
a) Ecuaţiile parametrice sunt: x = cos t , y = sin t , z = t + 1 , t ∈ R .

b) A arăta că M (1,0,1) ∈ Γ revine la a arăta că există t0 ∈ R astfel încât x(t0 ) = 1 , y (t0 ) = 0 , z (t0 ) = 1 .
Considerând sistemul, cu necunoscuta t:

cos t = 1

sin t = 0
t + 1 = 1

observăm că el este compatibil, singura sa soluţie fiind t = 0 . Deci punctul M (t = 0) este punct simplu al curbei Γ .
98
 c) Deoarece r ′(t ) = − sin t ⋅ i + cos t ⋅ j + k , t ∈ R ⇒ r ′(t ) ≠ 0 , ∀ t ∈ R .

d) Întrucât r ′(0 ) = j + k , ecuaţiile tangentei la curba Γ în M (t = 0) sunt:

x −1 = 0
y − z + 1 = 0,

iar ecuaţia planului normal în M (t = 0) la Γ este: y+z-1=0 .

4. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curba Γ :

x2 + 2 y 2 − z2 − 2x = 0
 2 (x, y, z ) ∈ R × (0, ∞ ) × R .
x − y =0

în punctul M (1,1,1) .

Soluţie:

Avem: F ( x, y , z ) = x 2 + 2 y 2 − z 2 − 2 x , G (x, y, z ) = x 2 − y

∂F ∂F ∂F ∂G ∂G ∂G
Întrucât = 2x − 2 , = 4y , = −2 z , = 2x , = −1 , =0
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z

Obţinem

 ∂F ∂F ∂F 
 ∂x (M ) ∂y (M ) ∂z (M )   0 4 − 2
rang   = rang   = 2 .
∂ G ∂G ∂ G  2 − 1 0 
 (M ) (M ) (M )
 ∂x ∂y ∂z 

Deci, M este un punct ordinar al curbei Γ . Ecuaţiile tangentei în M la curba Γ sunt:

x −1 y −1 z −1
= = , adică:
4 −2 −2 0 0 4
−1 0 0 2 2 −1

x −1 y −1 z −1
= = ,
−2 −4 −8
iar ecuaţia planului normal este − 2 x − 4 y − 8 z + 14 = 0 .

5. Să se scrie ecuaţiile binormalei şi ecuaţia planului osculator pentru curba Γ :

r
r = e 2 t i + e −2 t j + (t + 3)k , t ∈ R în M (t = 0) .
Soluţie:

Din r ' (t ) = 2e 2 t i − 2e −2 t j + k , r '' (t ) = 4e 2 t i + 4e −2 t j rezultă

r ' (0) = 2i − 2 j + k , r '' = 4i + 4 j .

Deci,

i j k
r (0) × r (0) = 2 − 2 1 = −4i + 4 j + 16k .
' ''

4 4 0

Prin urmare, ecuaţiile binormalei în M (1,1,3) la Γ sunt:

99
 x −1 y −1 z − 3
= = ,
−4 4 16
iar ecuaţia planului osculator este
x −1 y −1 z − 3
2 −2 1 =0
4 4 0

sau − 4 x + 4 y + 16 z − 48 = 0 .

( )
4) Se dă curba Γ : r = t 2 + 2t i + e 2 t j + (t + 1)k , t ∈ R . Să se scrie ecuaţiile canonice ale normalei principale şi

ecuaţia carteziană a planului rectificant pentru Γ în punctul M (t = 0) .

Soluţie:

r ' (t ) = (2t + 2 )i + 2e 2 t j + k , r '' = 2i + 4e 2 t j .

Astfel obținem:

r ' (0) = 2i + 2 j + k , r '' (0 ) = 2i + 4 j .

i j k
r (0 ) × r (0) = 2 2 1 = −4i + 2 j + 4k
' ''

2 4 0

Vectorul director al normalei la Γ în M 0 este:

i j k
r (0) × (r (0 ) × r (0)) = 2
' ' ''
2 1 = 6i − 12 j + 12k .
−4 2 4

Astfel ecuaţiile normalei principale în punctul M (0,1,1) la Γ sunt:

x − 0 y −1 z −1
= = ,
6 − 12 12
iar ecuaţia planului rectificant este:
6( x − 0 ) − 12( y − 1) + 12(z − 1) = 0 , adică 6 x − 12 y + 12 z = 0 .

100
 IX. ELEMENTE DE GEOMETRIA DIFERENȚIALĂ A SUPRAFEŢELOR

IX.1. Noţiunea de suprafaţă

Fie I,J ⊆ R două intervale deschise.

Definiţia 1. Mulţimea σ a punctelor din E 3 homeomorfă cu I × J se numeşte suprafaţă elementară.

Definiţia 2. Se numeşte suprafaţă simplă o mulţime Σ de puncte din E 3 care este conexă şi fiecare punct al său
are cel puţin o vecinatate care este suprafaţa elementară .

Definiţia 3. O mulţime de puncte din E 3 local homeomorfă cu o suprafaţă simpla se numeşte suprafaţă.

Considerăm E 3 raportat la un reper cartezian ortormat R={ O; i; j;k }.

Fie σ o suprafaţă elementară şi f : I × J → σ homeomorfismul din definiţia lui σ .

Oricare ar fi (u,v) ∈ I x J există un punct unic M ∈ σ aşa încât f(u,v)=M. Însă, oricărui punct M ∈ σ îi corespunde

vectorul său de poziţie OM . Avem astfel o aplicaţie vectorială, de două variabile reale r : I × J → V 3 , continuă,

injectivă, pe care dacă o privim cu valori în r ( I × J ) devine bijectivă şi inversa sa continuă (prin urmare, avem un
homeomorfism).
Astfel ecuaţia vectorială a suprafeţei elementare σ este:
σ : r = r (u , v), (u , v ) ∈ IxJ

r (u, v) = x(u, v )i + y (u, v ) j + z (u, v )k .

Astfel, ecuatia vectorială este echivalentă cu ecuaţiile:
x= x(u,v),
y= y(u,v), (u,v) ∈ I × J
z= z(u,v)
numite ecuaţiile parametrice scalare (reprezentări parametrice) ale suprafeţei elementare σ .

Dacă punctul M ∈ σ are vectorul de poziţie r (u,v), spunem că M are coordonate curbilinii u,v şi scriem M(u,v).
Dacă se elimină u,v in ecuațiile parametrice se obţine ecuaţia explicită a suprafeţei elementare σ :
z=z(x,y)
Această ecuaţie se poate însă scrie sub forma: F(x,y,z)=0, care este ecuaţia implicită a suprafeţei elementare σ .
Exemple
1. Sfera cu centrul în origine şi de rază R admite reprezentarea parametrică :
x=R cos u cos v
 π π
y=R sin u cos v (u,v) ∈ (0,2π ) ×  − , 
 2 2
z=R sin v

2. Planul ce trece prin punctul M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) , de vectori directori a = a1 i + a 2 j + a 3 k , b = b1 i + b 2 j + b 3 k are

reprezentarea parametrică:

x= x0 + ua1 + vb1

y= y 0 + ua 2 + vb 2 (u,v) ∈ R × R

z= z 0 + ua 3 + vb 3

Observaţia 1 Reprezentările parametrice anterioare nu sunt unice.

101
 Într-adevăr, dacă I ′, J ′ sunt alte două intervale deschise din R, domeniile I × J şi I ′ × J ′ sunt homeomorfe. Fie
h : I ′ × J ′ → I × J un homeomorfism.

Atunci, aplicaţia vectorială r ′ : I ′ × J ′ → V 3 , definită prin r ′(u ′, v ′) = r (h(u ′, v ′)) , oricare ar fi (u ′, v ′) ∈ I ′ × J ′ are

aceeaşi imagine cu r. Deci avem o nouă reprezentare parametrică a suprafeţei elementare σ,

r ′ = r ′(u ′, v ′), (u ′, v ′) ∈ I ′ × J ′ .
Observaţia 2 Dacă Σ este o suprafaţă, se poate arată că fiecare punct al său aparţine cel puţin unei suprafeţe
elementare formată din puncte ale lui Σ .
Definiţia 4 Spunem că suprafaţa elementară σ este regulată de ordinul k dacă admite cel puţin o reprezentare
parametrică regulată, de ordinul k, dar nu admite nici o reprezentare parametrică regulată de ordinul k+1.
Definiţia 5 Un punct M 0 (u 0 , v0 ) al suprafeţei elementare σ , regulată de ordin cel puţin unu, se numeşte
ordinar dacă

 ∂x ∂y ∂z 
 
rg  ∂u ∂u ∂u  =2
 ∂x ∂y ∂z 
 
 ∂v ∂v ∂v  M
0

∂r ∂r
adică r u (u 0 , v0 ) × rv (u 0 , v0 ) ≠ 0 , unde r u = , rv = .
∂u ∂v
Dacă toate suprafeţele elementare situate pe suprafaţa Σ sunt regulate de ordin k spunem că suprafaţa Σ este
regulată de ordin k.

Observaţia 3. Fie F :R 3 → R o funcţie ce admite derivate parţiale de ordinul întâi continue. Notăm
∂F ∂F
S={(x,y,z) ∈R3 \ F ( x, y, z ) = 0} . Dacă M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) aparţine mulţimii S şi ( x0 , y0 , z 0 ) , ( x0 , y 0 , z 0 ) ,
∂x ∂y

∂F
( x0 , y 0 , z 0 ) nu se anulează simultan, atunci există o vecinătate a lui M 0 care să fie o suprafaţă elementară.
∂z
Definiţia 6. Spunem că reprezentările parametrice r = r (u, v ) , (u,v) ∈ I × J , r ′ = r ′(u ′, v ′), (u ′, v ′) ∈ I ′ × J ′ ale

suprafeţei elementare σ , regulată de ordinul k, sunt echivalente dacă există un difeomorfism h : I x J → I ′ × J ′ ,

D (u ′, v ′)
h ∈ C k (I × J ) cu jacobianul > 0 aşa încât r = r ′ o h .
D(u , v )

IX.2. Curbe trasate pe o suprafaţă

Fie suprafaţa Σ : r = r (u, v ), (u, v ) ∈ I × J
Dacă în ecuaţia precedentă u şi v sunt funcţii de un parametru t ∈ (a,b) obţinem ecuaţia
r = r (u (t ), v(t )) , t ∈ (a,b)
care reprezintă parametric o curbă Γ .
Cum toate punctele lui Γ sunt şi puncte ale suprafeţei Σ , spunem că Γ este o curbă trasată pe suprafaţa Σ .
Desigur, o curbă Γ trasată pe suprafaţa Σ poate fi dată şi în alte moduri. Astfel, o relaţie de forma:
g(u,v)=0 (u,v) ∈ I × J
defineşte o curbă Γ trasată pe suprafaţa Σ întrucât se defineşte unul din parametri ca funcţie implicită de celălalt. De
exemplu, dacă v=v(u) obţinem r = r (u, v (u )) care este o reprezentare parametrică a unei curbe .

102
 În particular, dacă facem u=u 0 (sau v=v 0 ) obţinem o curbă Γv (respectiv Γu ) a cărei ecuaţie vectorială este

r = r (u0 , v ), v ∈ J (respectiv, r = r (u, v0 ), u ∈ I ) .

Curbele Γu şi Γv se numesc curbe coordonate pe Σ corespunzătoare punctului M (u0 , v0 ) . Prin fiecare punct

M 0 (u 0 , v0 ) al unei suprafeţe elementare trece o singură curbă Γu şi o singură curbă Γv (se ţine seama de faptul că
funcţia r este bijectivă ).

IX.3. Planul tangent şi normala într-un punct ordinar

al unei suprafeţe
Fie σ : r = r (u, v ), ( u, v ) ∈ I × J o suprafaţă elementară, regulată de ordin cel puţin unu şi M 0 (u 0, v0 ) un punct

ordinar al său, adică ru (u 0 , v 0 ) × rv (u 0 , v 0 ) ≠ 0

Vectorul director al tangentei la curba coordonată Γu : r = r (u, v 0 ) este ru (u 0 , v 0 ) , iar vectorul director al

tangentei la curba Γv : r = r (u 0 , v) este rv (u 0 , v0 ) .

Fie acum Γ : r = r (u (t ), v(t )), t ∈ (a, b) o curbă oarecare situată pe σ şi care trece prin M 0 . Deci, există

t 0 ∈ (a, b ) astfel încât u 0 = u (t 0 ), v0 = v(t 0 ) .

dr
Vectorul director al tangentei în M 0 la curba Γ este (t 0 ) = r ′(t 0 ) = ru (u 0 , v0 )u ′(t 0 ) + rv (u 0 , v0 )v ′(t 0 ) .
dt
Aceasta arată că r ′(t 0 ), ru (u 0 , v 0 ), rv (u 0 , v 0 ) sunt coplanari. Vectorii ru (u 0 , v0 ), rv (u 0 , v 0 ) sunt însă unici

(întrucât curbele coordonate ce trec prin M 0 sunt unice) şi liniar independenţi (întrucât M 0 este punct ordinar). Deci, ei

împreună cu punctul M 0 determină un plan unic π t . Astfel, tangenta la curba Γ în punctul M 0 este situată în planul

πt .
Definiţia 7. Numim plan tangent la o suprafaţă Σ , regulată de ordin cel puţin unu, într-un punct ordinar M 0 al

său, locul geometric al tangentelor la toate curbele ce trec prin M 0 şi sunt situate pe suprafaţa Σ .

Întrucât M 0 ∈ Σ , există cel puţin o suprafaţă elementară σ : r = r (u, v ) , aşa încât M 0 ∈ σ ⊂ Σ . Planul tangent la

σ în M 0 (u 0 , v0 ) (şi deci planul tangent la Σ în M 0 ) este planul ce trece prin punctul M 0 şi are ca vectori directori

ru (u 0 , v0 ), rv (u 0 , v 0 ) .

Ecuaţia vectorială a sa este: π t : (r − r0 ) ⋅ (ru (u 0 , v 0 ) × rv (u 0 , v 0 )) = 0 sau

x − x(u 0 , v 0 ) y − y (u 0 , v 0 ) z − z (u 0 , v0 )
π t : xu (u 0 , v 0 ) y u (u 0 , v0 ) z u (u 0 , v 0 ) = 0
xv (u 0 , v0 ) y v (u 0 , v0 ) z v (u 0 , v 0 )

Definiţia 8. Dreapta care trece prin punctul ordinar M 0 al suprafeţei Σ şi este perpendiculară pe planul

tangent la suprafaţă în M 0 se numeşte normala la suprafaţă în M 0 .

Vectorul director al normalei în M 0 ( u 0 , v0 ) este ru (u 0 , v0 ) × rv (u 0 , v0 ) .

Versorul normalei la suprafaţă, în reprezentare parametrică r = r (u, v) , într-un punct ordinar oarecare al

suprafeţei, notat N este :

ru × rv
N=
ru × rv

103
 Observaţie 4. Dacă suprafaţa Σ este dată prin ecuaţia explicită z = z ( x, y ) ecuaţia planului tangent în punctul

ordinar M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) ∈ Σ este:

∂z
πt : (x0 , y0 )(x − x0 ) + ∂z (x0 , y 0 )( y − y0 ) − (z − z 0 ) = 0 ,
∂x ∂y

iar ecuaţiile normalei în M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) sunt :

x − x0 y − y0 z − z0
= =
∂z ∂z
( x0 , y 0 ) ( x0 , y 0 ) − 1
∂x ∂y

Observaţia 5. Dacă suprafaţa Σ este dată prin ecuaţia implicită F (x, y, z ) = 0 , unde F este regulată de ordin cel

puţin unu, definim pe z ca funcţie de x şi y, z = z ( x, y ) , planul tangent în punctul ordinar M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) ∈ Σ are

ecuaţia :

∂F
πt : (x − x0 ) + ∂F ( y − y 0 ) + ∂F (z − z 0 ) = 0
∂x M0 ∂y M0
∂z M0

iar normala la suprafaţă în M0 are ecuaţiile:

x − x0 y − y0 z − z0
= =
∂F ∂F ∂F
∂x M ∂y M ∂z M
0 0 0

Exemple :
1. Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţa

∑ : r = (u 2 + 2v )i − 3u j + (ln u )k , (u, v ) ∈ (0, ∞ ) × R în punctul M(u=1, v=0)

Soluţie :
Avem succesiv
1
ru = (2u + 2v )i − 3 j + k , rv = 2i si ru (1,0) = 2i − 3 j + k , rv (1,0) = 2i .
u
Vectorul director al normalei la suprafaţă în M este n = ru (1,0) × rv (1,0) .

i j k
n = 2 − 3 1 = 2 j + 6k
2 0 0

Coordonatele carteziene ale punctului M sunt (1,-3,0). Atunci ecuaţia planului tangent la suprafaţă în M este :
x −1 y + 3 z
πt : 2 −3 1 =0
2 0 0

adică 2 y + 6 z + 6 = 0 , iar ecuaţiile normalei în M sunt:

x −1 y + 3 z
= = , adică x=1, 3y-z+9=0.
0 2 6

2. Se dă suprafaţa ∑ : 2 x 2 − 3 y 2 + 2 xy − 3xz + z − 1 = 0 şi punctul M(0,0,1). Să se scrie ecuaţia planului

tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţă în M.
Soluţie :

104
 ∂F ∂F ∂F
= 4 x + 2 y − 3z , = −6 y + 2 x, = −3 x + 1 .
∂x ∂y ∂z

∂F ∂F ∂F
Făcând aici x=0, y=0 z=1 obţinem = −3, = 0, = 1 . Ecuaţia planului tangent este:
∂x M ∂y M
∂z M

x − 0 y − 0 z −1
-3(x-0)+0(y-0)+1(z-1)=0, adică π t :-3x+z-1=0 şi ecuaţiile normalei: = = , adică: y=0, x+3z-
−3 0 1
3=0.

IX.4. Prima formă fundamentală a unei suprafeţe

Fie σ o suprafaţă elementară, regulată de ordin cel puţin unu, reprezentată parametric prin
: r = r (u, v ), (u, v ) ∈ I × J .

Din dr = ru du + rv dv obţinem dr 2 = ru2 du 2 + 2ru rv dudv + rv2 dv 2 .

Expresia din membrul drept al acestei egalităţi este, în fiecare punct al suprafeţei σ , o formă pătratică în du şi dv.
O numim prima formă fundamentală a suprafeţei elementare σ şi o notăm prin ϕ(du, dv).

Notând E = ru2 , F = ru rv , G = rv2 , obţinem:

ϕ (du , dv ) = Edu 2 + 2 Fdudv + Gdv 2

2
În continuare vom folosi şi următoarea notaţie: ∆ = EG − F 2 Avem: ∆ = ru × rv

Presupunem în plus că toate punctele suprafeţei elementare sunt ordinare (adică, ru (u, v ) × rv (u, v ) ≠ 0, (∀)(u, v ) ∈ I × J .
Atunci, E = ru2 >0 şi ∆=EG-F2 >0, ceea ce arată că prima formă fundamentală a suprafeţei σ este pozitiv definită.

Observaţia 7. Prima formă fundamentală a unei suprafeţe este invariantă la schimbări de repere ortonormate
întrucât se obţine ca produs scalar al lui dr cu el însuşi (ori produsul scalar este invariant la asemenea schimbări).
Prima formă fundamentală se mai numeşte şi metrica suprafeţei.
Exemple:
1. Să se determine prima formă fundamentală a sferei pornind de la reprezentarea parametrică.
 π π
 r = R cos u cos vi + R cos u sin vj + R sin uk , unde (u , v ) ∈  − ,  × [0,2π ) .
 2 2
Soluţie:

ru = − R sin u cos vi − R sin u sin vj + R cos uk , rv = − R cos u sin vi + R cos u cos vj .

Atunci E = R 2 , F = 0, G = R 2 cos 2 u .

(
Rezultă ϕ (du, dv ) = R 2 du 2 + cos 2 udv 2 . )
( )
2. Să se determine prima formă fundamentală a suprafeței ∑ : r (u, v ) = 2u 2 − 3v 2 i + (uv − 3u + 2v ) j − 2uvk

Soluţie :

ru = 4ui + (v − 3) j − 2vk , rv = −6vi + (u + 2 ) j − 2uk

105
 E = 16u 2 + v 2 − 6v + 9 + 4v 2 = 16u 2 + 5v 2 − 6v + 9,
F = −24uv + (v − 3)(u + 2 ) + 4uv = −19uv + 2v − 3u − 6,
G = 36v 2 + u 2 + 4u + 4 + 4u 2 = 36v 2 + 5u 2 + 4u + 4
ϕ (du, dv ) = (16u 2 + 5v 2 − 6v + 9 )du 2 + (− 19uv + 2v − 3u − 6u )dudv +
Astfel
+ (36v 2 + 5u 2 + 4u + 4 )dv 2

IX.5. Lungimea unui arc de curbă de pe suprafaţă.

Unghiul a două curbe trasate pe suprafaţă

Fie σ o suprafaţă elementară, regulată de ordin cel puţin unu, având reprezentarea parametrică
r = r (u, v ), (u, v ) ∈ I × J .

Se consideră curba Γ: u = u (t), v = v(t), t ∈(a, b) situată pe suprafaţa σ . Deci, Γ are ecuaţia vectorială:
r = r (u (t ), v(t )), t ∈ (a, b ) .
∩
Fie t1 , t 2 ∈ (a, b ), t1 < t 2 . Atunci, lungimea arcului de curbă M 1M 2 , unde M1(t1), M2(t2) este:
t2
l ∩
M1M 2
= ∫ r ′(t ) dt
t1

Cum r / (t ) = ru (u (t ), v(t ))u ′(t ) + rv (u (t ), v(t ))v ′(t ), t ∈ (a, b ) deducem că:

r / (t ) = E (t )(u ′(t ))2 + 2 F (t )u ′(t )v ′(t ) + G (t )(v ′(t ))2 , unde

E (t ) = E (u (t ), v(t )) , F (t ) = F (u (t ), v(t )) , G (t ) = G (u (t ), v(t )) , t ∈ (a, b ) .

t

∫r
/
Dacă fixăm t1 şi luăm t arbitrar în (a, b), egalitatea s = dt ne dă elementul de arc al curbei :
t1

2
ds = r / (t ) dt , adică ds 2 = r / (t ) dt 2 . Deci ds 2 = Edu 2 + 2 Fdudv + Gdv 2 ,

unde E, F,G sunt calculate de-a lungul curbei Γ .

Considerăm acum două curbe Γ1, Γ2 situate pe suprafaţa σ , trecând prin punctul M ∈ σ .
Definiţia 9. Numim unghi al curbelor Γ1, Γ2 în M, unghiul θ al tangentelor la cele două curbe în M.
Astfel, unghiul curbelor Γ1, Γ2 în M este unghiul vectorilor dr = ru du + rv dv , δr = ru δu + rvδv calculaţi, respectiv

de-a lungul celor două curbe.

Asadar,

dr ⋅ δr ru2 duδu + ru rv (duδv + δudv ) + rv2 dvδv

cos θ = = sau
dr δr
M
ϕ (du , dv ) ϕ (δu, δv ) M

Eduδu + F (duδv + δudv ) + Gdvδv

cos θ = .
ϕ (du , dv ) ϕ (δu, δv ) M

Dacă θ = π/2 spunem că cele două curbe Γ1, Γ2 sunt ortogonale în M.

Aceasta este echivalent însă cu:
Eduδu + F(duδv + dvδu) + Gdvδv =0

106
 Dacă cele două curbe Γ1, Γ2 sunt curbele coordonate Γ1: v = v0 , Γ2 : u = u0 şi M (u 0 , v 0 ) vom avea

dv = 0, δu = 0 . Atunci obţinem:

F
cos θ =
EG M

Deci, curbele coordonate sunt ortogonale dacă şi numai dacă F = 0 .

Exemple : Se dă suprafaţa ∑ :

(
r = ui + (u + v ) j + u + v 2 k , ) (u, v ) ∈ R × R şi curbele Γ1 : v = 1, Γ2 : u = v situate pe suprafaţa ∑.

Se cere :
a) Să se calculeze lungimea arcului M1M2 al curbei Γ2 , unde M 1 (0,0), M 2 (1,1) .

b) Să se calculeze unghiul curbelor Γ1, Γ2 în M2 .

Soluţie:
Determinăm prima formă fundamentală a suprafeţei:

ru = i + j + k , rv = j + 2vk implică ru2 = 3, ru ⋅ rv = 1 + 2v, rv2 = 1 + 4v 2

Deci, ϕ (du , dv ) = 3du 2 + 2(1 + 2v )dudv + 1 + 4v 2 dv 2 . ( )

a) Curba Γ2 mai poate fi dată prin u=t, v=t. Atunci u ′(t ) = v ′(t ) = 1 . Obţinem :
1 1 3
1
∫ ∫ (2t + 1) + 5dt = 2 ∫
2
l ∩ = 6 + 4t + 4t 2 dt = t 2 + 5dt =
M1M 2
0 0 1
1
( (
= 3 14 + 5 ln 3 + 14 − 6 − 5 ln 1 + 6
4
) ( ))
b) Coeficienţii primei forme fundamentale în M 2 (1,1) sunt E=3, F=3, G=5. Ţinând seama că pe Γ1 avem dv=0, iar

pe Γ2, δu = δv obţinem:

3duδu + 3duδu 42
cos θ = =
2 2
3du ⋅ 3δu + 6δu + 5δu 2 2 7

IX.6. A doua formă fundamentală a unei suprafeţe.

Direcţii şi linii asimptotice ale unei suprafeţe

Fie σ o suprafaţă elementară, regulată de ordin cel puţin doi, cu toate punctele ordinare, având reprezentarea
parametrică : r = r (u, v ), (u, v ) ∈ I × J .

Definiţia 10. Se numeşte a doua formă fundamentală a suprafeţei σ expresia:

N ⋅ d 2r .

Prin diferenţiere avem : dr = ru du + rv dv şi d 2 r = ruu du 2 + 2ruv dudv + rvv dv 2 .

Versorul normalei, N , are expresia :

ru × rv
N=
∆
Astfel obţinem:

N ⋅ d 2 r = Ldu 2 + 2 Mdudv + Ndv 2 , unde

107
 1 1 1
L= (ru , rv , ruu ), M = (ru , rv , ruv ), N= (ru , rv , rvv ) .
∆ ∆ ∆
Aşadar, a doua formă fundamentală a unei suprafeţe σ este o formă pătratică în du, dv, notată ψ(du, dv). Deci,

ψ (du, dv ) = Ldu 2 + 2 Mdudv + Ndv 2 .

Definiţia 11. Se numeşte direcţie asimptotică a suprafeţei σ în punctul P ∈ σ o direcţie tangentă la suprafaţa σ
în P şi pentru care a doua formă fundamentală este nulă.
Prin urmare, ecuaţia direcţiilor asimptotice ale suprafeţei σ în punctul P ∈ σ este:
Ldu2 +2Mdudv + Ndv2 =0.
adică,
Lm2 + 2Mm + N = 0.
du
unde, m= , iar coeficienţii L, M, N sunt calculaţi în punctul P.
dv
În fiecare punct P al suprafeţei (ce are proprietăţile precizate la începutul paragrafului) există două direcţii
asimptotice care sunt:
a) reale şi distincte, dacă (M2 – LN) P >0, caz în care punctul P se numeşte hiperbolic.

b) imaginare, dacă (M2 – LN) P < 0, caz în care punctul se numeşte eliptic.

c) reale şi egale, dacă (M2 – LN) P =0, caz în care punctul P se numeşte parabolic.

Definiţia 12. Se numeşte linie asimptotică a suprafeţei σ o curbă Γ, situată pe suprafaţa σ , care este tangentă în
fiecare punct al ei unei direcţii asimptotice.
Ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice este :
Ldu2 +2Mdudv + Ndv2 =0
care este de ordinul întâi şi gradul doi.
Se observă uşor că:
a) prin fiecare punct hiperbolic al suprafeţei trec două linii asimptotice reale.
b) prin fiecare punct eliptic al suprafeţi trec două linii asimptotice imaginare.
c) prin fiecare punct parabolic al suprafeţei trece o singură linie asimptotică.
Exemple: Se dă suprafaţa σ ce are reprezentarea parametrică :

 r = ui + uvj + (v + ln u )k , (u, v ) ∈ (0, ∞ ) × R . Se cere:

a) Să se scrie a doua formă fundamentală a suprafeţei.
b) Să se precizeze natura punctelor suprafeţei.
c) Să se determine liniile asimptotice ale suprafeţei.
Soluţie:
1 1
ru = i + vj + k , rv = uj + k , ruu = − k , ruv = j , rvv = 0 .
u u2

( )
2
1 1  1   1
Rezultă, E = 1 + v 2 + , F = uv + , G = 1 + u 2 , ∆ = 1 + v 2 +  1 + u 2 −  uv + 
u2 u  u2   u 
1 1
L= (ru , rv , ruu ) = − ;
∆ u ∆
1 1
M = (ru , rv , ruv ) = − ,
∆ ∆

108
 1
N= (ru , rv , rvv ) = 0 .
∆
Astfel, a doua formă fundamentală a suprafeţei este :
1 2
ψ (du, dv ) = − du 2 − dudv .
u ∆ ∆
1
b) Întrucât M2 - LN = > o în fiecare punct al suprafeţei, rezultă că toate punctele suprafeţei sunt hiperbolice.
∆
c) Ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice este:
1 2 1
− du 2 - dudv =0 sau du( du + 2dv)= 0,
u ∆ ∆ u

1
echivalentă cu du =0 sau du + 2dv = 0.
u
Obţinem astfel cele două familii de linii asimptotice (prin fiecare punct al suprafeţei trece câte o curbă din fiecare
familie) u =c1, lnu + 2v = c2, unde c1, c2 sunt constante reale.

IX.7. Probleme rezolvate

1) Să se scrie ecuaţia planului tangent, normala și expresia analitică a versorului normalei la suprafaţa:

σ : r (u, v ) = 2vi + (u + v ) j + uvk în punctul M 0 (u = v = 1) .

Soluţie:
Reprezentarea parametrică a suprafeţei este:

 x = 2v

y = u + v
 z = uv

iar coordonatele carteziene ale punctului M 0 se obţine înlocuind u = v = 1 în ecuaţiile parametrice. Avem: M 0 (2,2,1)
Avem succesiv

ru = j + vk , rv = 2i + j + uk si ru (1,1) = j + k , rv (1,1) = 2i + j + k .
Vectorul director al normalei la suprafaţă în M este n = ru (1,0) × rv (1,0) .

i j k
n = 0 1 1 = 2 j − 2k
2 1 1

Ecuaţia planului tangent la suprafaţă în M este :

x − 2 y − 2 z −1
πt : 0 1 1 =0
2 1 1

adică 2 y − 2 z − 2 = 0 , iar ecuaţiile normalei în M sunt:

x − 2 y − 2 z −1
= = , adică x=2, 2y+2z-6=0.
0 2 −2

109
 Un vector normal la suprafaţă are deci direcţia n (0,2,−2 ) .

n
Vectorul u = este vesorul acestei direcţii.
n

2 j − 2k
u= =
1
( j − k ).
2 2 + (− 2 )
2
2

2) Fie suprafaţa Σ : x = u + cos v , y = u − sin v , z = 2u şi M 0 1,0, 2 pe suprafaţă. ( )

a) Să se determine unghiul curbelor de coordonate (parametrice ) ce trec prin M 0 .

b) Să se arate că tangenta în M 0 la curba Γ : u = sin v coincide cu tangenta în M 0 la una din curbele de

coordonate.
Soluţie:
u + cos v = 1
 π
M 0 ∈ Σ implică u − sin v = 0 , adică u = 1, v = .
 2
 2u = 2
Unghiul curbelor de coordonate ce trec prin M 0 este dat de relaţia:

F
cos ϕ = .
E ⋅G

1 2π
Înlocuind obţinem cos ϕ = − de unde ϕ = .
2 3
Raţionamentul teoretic ce a condus la această formulă este următorul: unghiul curbelor de coordonate Γu şi Γv

în M 0 este unghiul vectorilor tangenţi t1 şi t 2 la cele două curbe în punctul M 0 .

t2 (Γu )
t1

 π
M 0  u = 1, v = 
 2
(Γv )

x = u  x = 1 + cos v
 
Γu :  y = u − 1 Γv :  y = 1 − sin v .
 
 z = 2u z = 2
Vectorii tangenţi în M 0 vor avea direcţiile:

 π  π   π 
t1 (xu′ (1), yu′ (1) , zu′ (1)) ; t 2  xv′   , yv′   , z v′    ,
 2 2  2 

110
 (
adică t1 1,1, 2 ) şi t2 (− 1,0,0) .
Unghiul dintr cei doi vectori se determină din relaţia:
t1 ⋅ t 2 1
cos ϕ = =−
t1 ⋅ t2 2

2π
Deci ϕ = .
3
b) Parametrizând curba Γ obţinem:
 x = sin v + cos u

Γ : y = 0

 z = 2 sin v
(reprezentarea parametrică a curbei Γ , se obţine înlocuind în ecuaţia suprafeţei u = sin v ).
Derivând observăm că direcţia tangentei în M 0 este t (− 1,0,0). Deci aceasta coincide cu tangenta la curbă.

3) Se dă suprafaţa reprezentată vectorial:

(∑ ) : r (u, v ) = (u − v )i + (u 2 + 3v ) j + u ⋅ v 2 k .
Să se determine prima formă fundamentală a suprafeţei.
Soluţie:
Expresia primei forme fundamentale este:

ϕ (du, dv ) = Edu 2 + 2 Fdudv + Gdv 2 , unde E = ru 2 , F = ru rv şi G = rv 2 .

r r r r
ru = i + 2uj + v 2 k , rv = −i + 3 j + 2uvk
E = ru = ru ru = 1 + 4u 2 + v 4 ,
2

F = ru rv = −1 + 6u + 2uv 3 ,
G = rv2 = rv rv = 1 + 9 + 4u 2 v 2 = 10 + 4u 2 v 2
Deci avem:

ϕ (du, dv ) = (1 + 4u 2 + v 4 )du 2 + 2(− 1 + 6u + 2uv 3 )dudv + (10 + 4u 2 v 2 )dv 2 .

4) Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţia normalei la suprafaţa

∑ : r = (2u + 3v ) ⋅ i + 2u ⋅ j + sin v ⋅ k , (u, v )∈ R × R în punctul M (u = 1, v = 0) .

Soluţie:

Avem succesiv ru = 2i + 2 j , rv = 3i + cos vk şi

ru (1,0) = 2i + 2 j , rv (1,0) = 3i + k .
Vectorul director al normalei la suprafaţă în M este n = ru (1,0) × rv (1,0 ) .

i j k
n = 2 2 0 = 2i − 2 j − 6k
3 0 1

Coordonatele carteziene ale punctului M sunt (2,2,0 ) . Atunci ecuaţia planului tangent la suprafaţă în M este:

111
 x−2 y−2 z
πt = 2 2 0 =0,
3 0 1

adică 2 x − 2 y − 6 z = 0 , iar ecuaţiile normalei în M sunt:

x−2 y−2 z
= = , adică
2 −2 −6

5) Se dă suprafaţa ∑: x 2
− 2 y 2 + yz − 3x − 2 z + 4 = 0 şi punctul M (0,0,2 ) . Să se scrie ecuaţiile normalei la
suprafaţă în M.
Soluţie:
∂F ∂F ∂F
Avem: = 2x − 3 , = −4 y + z , = y−2
∂x ∂y ∂z

∂F ∂F ∂F
Pentru x = 0, y = 0, z = 2 obţinem: = −3, = 2, = −2 .
∂x M ∂y M
∂z M

Ecuaţia planului tangent este:

− 3(x − 0 ) + 2( y − 0) − 2(z − 2 ) = 0 ,
adică π t : −3x + 2 y − 2 z + 4 = 0 şi ecuaţiile normalei

x−0 y−0 z−2

= = .
−3 2 −2

6) Se dă suprafaţa: Σ : r = 2ui + (u − 2v ) j + (u + v )k , (u, v ) ∈ R × R şi curbele Γ1 : v = 2, Γ2 : u = 2v situate pe

suprafaţa Σ . Se cer:
a) Să se calculeze lungimea arcului M1M 2 al curbei Γ2 , unde M 1 (u = 0, v = 0) , M 2 (u = 1, v = 2 ) .

b) Să se calculeze unghiul curbelor Γ1 , Γ2 în M 2 .

Soluţie:
Determinăm prima formă fundamentală a suprafeţei :

ru = 2i + j + k , rv = −2 j + k implică:
2 2
ru = 4 + 1 + 1 = 6 , ru rv = −2 + 1 = −1 , rv = 4 + 1 = 5.

Deci, ϕ (du, dv ) = 6du 2 + 2(− 1)dudv + 5dv 2 .

a) Curba Γ2 mai poate fi dată prin u = 2t , v = t . Atunci u ' (t ) = 2, v ' (t ) = 1 . Obţinem:

1
1
l M1M 2 = ∫ 25dt = 5t 0 = 5
0

b) Coeficienţii primei forme fundamentale în M 2 (u = 1, v = 2 ) , sunt E = 6, F = −1, G = 5 . Ţinând seama că pe

Γ1 avem dv = 0 , iar pe Γ2 ,2δ v = δ u obţinem:

δu
6duδu − du
2 11 11
cos θ = = = .
δu 2
6 25 5 6
6du 2 ⋅ 6δu 2 − δu 2 + 5
4
112