Sunteți pe pagina 1din 5

BAZELE GEOMETRICE ALE

FOTOGRAMMETRIEI
CURSUL 1

FAUL ROMINA
MTC II GRUPA 2622

FOTOGRAMMETRIEI este stiinta si tehnica ce se ocupa cu


obtinerea datelor de baza sub forma fotogramelor, recunoasterea recunoasterea si

1
identificarea înregistrarilor obiectelor, determinarea formei si dimensiunilor
acestora si materializarea rezultatelor sub forma analogica si/sau digitala.
Denumirea de fotogrammetrie provine de la cuvintele grecesti: (photos =
lumina), (gramma = a înregistra) si (metro = a masura).
Obiectivul fotogrammetriei consta în studiul proprietatilor geometrice si fizice ale
reprezentarilor metrice, folosind fotogramele exploatate separat sau în cuple
stereoscopice (stereograme).
Scopul fotogrammetriei este efectuarea determinarilor metrice riguroase, în
plan si spatiu, asupra unui obiect oarecare, cum ar fi: suprafata Pamântului si a
altor corpuri ceresti, un fenomen meteorologic sau morfologic, o constructie sau
un element al constructiei supus deformarii, o planta, un nor, etc. , folosind
înregistrarile acestora.
Aparitia fotogrammetriei a fost impusa la începutul acesteia de nevoia
obtinerii rapide si precise a planurilor si hartilor topografice pe zone geografice
cât mai mari. Astfel, în aproape un secol de evolutie, fotogrammetria generala
contemporana numara foarte multe ramuri de aplicare, fiecare la fel de
importanta în domeniul ei de folosire.
Primele ridicări fotogrammetrice se datorează nevoii de a se pune la dispoziție
științei și tehnicii măsurătorii și reprezentării în plan a scoarței terestre noi căi și
mijloace. Începutul se identifică cu descoperirea legilor perspectivei și utilizarea
lor în pictură. Medicul și cercetătorul elvețian Moritz Anton Kappeler a folosit
imaginile de perspectivă desenate ale terenului la întocmirea hărții
muntelui Pilatus (1726).
După cel de Al Doilea Război mondial, Secția de fotogrammetrie de la Oficiul
Hidrografic și Aerofotogrammetric a fost mutată la Institutul Geografic al Armatei,
actuala Direcție Topografică Militară. În 1948 a luat ființă un Serviciu
Fotogrammetric in cadrul Intreprinderii de Prospecțiuni Geologice.In 1958 a fost
creat Centrul de Fotogrammetrie,care s-a dezvoltat mai tarziu ca Institutul de
Geodezie,Fotogrammetrie,Cartografie si Organizarea Teritoriului,iar uneori au fost
organizate si alte compartimente cu profil fotogrammetric pe langa unele institute
de studii si proiectare.
Dezvoltarea din ultimele decenii a electronicii și informaticii au creat posibilități
de automatizare a aparatelor fotogrammetrice de măsurare și de prelucrare
automată a datelor fotogrammetrice. Folosirea stereocomparatoarelor automate și a
calculatoarelor electronice a creat cadrul dezvoltării metodelor analitice de
aerotriangulare și de exploatare a fotogramelor. Una dintre cele mai importante
realizări este automatizarea completă a procesului de exploatare a fotogramelor
exploatate din aer și din cosmos pentru realizarea de hărți ale Pământului și ale
altor planete
2
În România, primele încercări de folosire a fotografiilor terestre pentru
intocmirea unor schițe topografice au fost efectuate in timpul razboiului de
independență din 1877. Realizarile in domeniul mijloacelor de zbor au permis
obtinerea primelor fotografii din balon de către Văitoianu (1889) și din avion de
către Aurel Vlaicu (1911). În perioada Primului Război Mondial s-au efectuat
fotografii aeriene în scopuri de recunoaștere militară cu camere
aerofotogrammetrice simple, construite în cadrul flotilei aviației române. În 1924 a
fost creat un serviciu de cadastru pe lângă Direcția Aviației Civile care a folosit
pentru prima dată în România fotogrammetria în lucrări de măsurători terestre. În
1929 a luat ființă un Serviciu fotogrammetric în cadrul Direcției Cadastrului
Minier și o Secție fotogrammetrică în cadrul Serviciului Geografic al Armatei. În
perioada 1933-1941 serviciile fotogrammetrice existente au fost unificate sub
denumirea "Oficiul Hidrografic si Aerofotogrammetric", dotat cu avioane
amenajate pentru aerofotografieri, camere aerofotogrammetrice automate și aparate
moderne de exploatare a fotogramelor.
În domeniul cartografierii terestre, marea majoritate a planurilor si hartilor sunt
realizate pe cale fotogrammetrica (90% pe plan mondial si 95% în tara noastra).
Merita, de asemenea, sa fie mentionata utilizarea fotogrammetriei în spatiul
circumterestru si pe alte corpuri ceresti.
Prelucrarea unei imagini este o operatie efectuata asupra functiei
bidimensionale reale f(x,y) ce reprezinta imaginea in scopul:
- reconstituirii imaginii initiale;
- scoaterea sau accentuarea unor caracteristici particulare;
- codificarea imaginii in scopul transmiterii sau stocarii ei in mod eficient.

Dupa modul de obtinere a fotogramelor, fotogrammetria se


împarte în:
• fotogrammetria terestra sau geofotogrammetria
• fotogrammetria aeriana sau aerofotogrammetria
• fotogrammetria cosmica
Dupa modul de exploatare a fotogramelor, fotogrammetria se
împarte în:
• Fotogrammetria planimetrica
• Stereofotogrammetria (fotogrammetria spatiala)

FOTOTEODOLÍT - aparat fotogrammetric format dintr-un teodolit și o


cameră fotografică specială, folosit în obținerea fotogramelor terestre.

3
Fototeodolitul poate fi cu o axă fixă - orizontală a imaginii sau cu o axă mobilă a
imaginii

Fotogrametria aeriana :
-A fost o idee conceputa si pusa in practica de catre Gaspard Felix , un
journalist francez cunoscut sub pseudonimul de “ Nadar “
- in 1958 un francez Bois de Bologne realizeaza posibilitatile de aplicare
a fotog. aeriene la realizarea hartilor si planurilor.
-un alt pioneer al fotogrametriei si unul din cei mai importanti este Aime
Loussedat , a conceput metoda grafica pt intersectiile linilor de vizare ,
din fotograme , principiu numit iconometria, pp. imbunatatit adaugand la
un aparat foto si un teodolit .
- In 1858 primele fotografii aeriene din balon de catre Nadar

Fotografia aerianA constă în fotografierea terenului dintr-o poziție înălțată.


Camera fotografică poate fi ținută în mână sau fixată pe un suport, poate fi fixată
de un vehicul sau dispozitiv zburător autopropulsat, eolian sau aerostatic (avion,
balon, dronă, zmeu, planor, girocopter etc.) iar imaginile pot fi obținute manual de
un fotograf, prin declanșare automată sau prin declanșare de la distanță. O
fotografie efectuată dintr-o poziție înălțată, dar de pe un suport aflat în legătură
solidară cu solul (adică de pe o construcție înaltă, cum ar fi de pildă turnul Eiffel
sau diverși zgârie-nori, turnuri de televiziune, coșuri de fabrică, ori de pe o formă
de relief, cum ar fi un vârf de munte etc.) nu este considerată "fotografie aeriană",
și, la fel, nici cea făcută dintr-un funicular, teleferic, telecabină, telegondolă etc. ori
de pe o roată Ferris (dispozitive care se află în contact direct și solid cu solul).
Fotografiile făcute de un parașutist sau de un parapantist sunt fotografii aeriene.

4
Primele fotografii aeriene în România

Astfel, în 1874, în ziua de 20 iunie, balonul "Mihai Bravul" se ridica din


Grădina Mitropoliei având la bord pe maiorii Dem. Demetrescu, Constantin
Poenaru şi Jack Lahovary, marele duelist de mai târziu. Rezultatul ascensiunii a
fost "Harta Militară a Regiunii Bucuresci". Nu au fost precizate mijloacele, dar în
anul 1889 s-au înregistrat "primele fotograme" obţinute de locotenentul Arthur
Văitoianu, absolvent al Şcolii de Artilerie şi Geniu din Bucureşti, în urma unei
ascensiuni cu balonul.

El a utilizat o "Cameră Laussedat" îmbunătăţită. Peste doi ani, în 1891, s-au


înregistrat "înălţări cu balonul" pe platoul Cotroceni şi la Clinceni şi, pentru că se
dorea săparea unui canal între Capitală şi Dunăre, la Turtucaia, de fiecare dată în
nacelă fiind prezent şi un ofiţer de Stat Major, care avea în dotare un aparat de
fotografiat. Observaţiile vor fi fost extrem de favorabile, doi ani mai târziu luând
fiinţă o subunitate aerostatică în cadrul Regimentului 1 Geniu, care avea în dotare
un balon achiziţionat din ţara lui Jules Verne. Nu-mi sunt cunoscute rezultatele
aerofotogrammetrice ale acelor ascensiuni, totuşi, cred că trebuie puse în relaţie cu
planul lui G.A. Orăscu din anul 1893 intitulat "Planul oraşului Bucureşti. Revăzut
şi corectat conform rectificărei Dâmboviţei şi planurilor de aliniere ale stradelor şi
bulevardelor". Conform modei britanice, în 1904 a luat fiinţă şi un club al
iubitorilor ascensiunii cu balonul, care, peste un deceniu, după reprofilarea pe
zborul cu avionul, se va intitula "Aero-Clubul Aviatic Român".

S-ar putea să vă placă și