Dezvoltarea copilului pe etape de vârstă 0-18 ani

Achizițiile specifice pe etape de vârste corespunzătoare ariilor de dezvoltare fizică,

dezvoltare neurologică, dezvoltare a limbajului, dezvoltare emoțională, dezvoltare
socială, dezvoltarea eului/ sexualității/ identității, dezvoltare morală:
Nou-născut (de la naștere la o lună):
 Are loc o creștere rapidă în înălțime și greutate.
 Nou-născutul doarme cea mai mare parte a zilei; își creează ciclurile nictemerale;
toate simțurile există și se dezvoltă rapid.
 Creierul are circa o pătrime din greutatea la vârsta adultă. 
 Comportamentul este preponderent reflexiv.
 Începe mielinizarea căilor neuronale vizuale. Începe stadiul senzorio-motor. 
Poate învăța prin condiționare sau obișnuire; acordă mai multă atenție stimulilor noi
decât celor familiari.
 Comunică prin plâns și recunoaște sunetele auzite în uter. Plânsul semnalează
emoții negative; emoțiile pozitive sunt mai greu de detectat.
Apariția nou-născutului modifică relațiile de familie. Părinții încep să se poarte diferențiat
cu fetele și cu băieții.
1-6 luni:
 Sugarul întinde mâna după obiecte și le apucă; își ridică și-și întoarce capul; se
întoarce pe burtă; ar putea să se deplaseze târâș sau pe coate.
 Se dezvoltă perceperea reliefului obiectelor; vederea ajunge treptat la parametrii
maximi. Reflexele inutile dispar. Cortexul motor se maturizează. Mielinizarea căilor
neuronale vizuale se prelungește până în luna a 5-a. 
 Modificările în funcționarea creierului corespund diferențierii emoțiilor. Sugarul
repetă comportamente ce determină rezultate plăcute; coordonează informațiile
senzoriale; poate repeta o acțiune învățată anterior, dacă i se amintește contextul inițial.
 Gângurește; recunoaște cuvinte familiare. Zâmbește și râde ca reacție la oameni
și la imagini sau sunete neașteptate. Mulțumirea, interesul și neplăcerea sunt
precursoarele emoțiilor ulterioare, mai diferențiate.
 Începe să se dezvolte încrederea fundamentală. Sugarul arată interes față de alți
bebeluși prin privire, gângurit și zâmbet.
 Începe să apară sentimentul capacității de acțiune și al coerenței propriei ființe.
6-12 luni:
 Sugarul stă în șezut fără sprijin, stă în picioare cu sprijin, apoi stă în picioare
singur. Ar putea să facă primii pași independenți.
 Greutatea la un an este triplă față de cea de la naștere.
 Dezvoltarea cortexului prefrontal permite funcții cognitive și mnezice superioare.
Lobii frontali, sistemul limbic și hipotalamusul interacționează pentru a facilita procesarea
cognitiv-emoțională.
 Exercită comportamente orientate spre scop. Poate sesiza diferențele dintre
seturi mici de obiecte.
 Sugarul prezintă comportamente de imitație întârziată și exersează
comportamente de învățare.
 Recunoaște sunetele limbii materne; își pierde capacitatea de a percepe sunete
în alte limbi; rostește sunete fără sens (lalațiune), apoi imită sunetele limbii; ar putea să
rostească primele cuvinte; folosește propoziții dintr-un singur cuvânt.
 Apar emoțiile elementare: bucurie, surprindere, tristețe, dezgust și furie. Sugarul
este conștient de faptul că experiențele subiective pot fi împărtășite.
 Părinții încep să folosească disciplina pentru a ghida sugarul, a-l controla și a-l
proteja.
12-18 luni:
 Creșterea în înălțime și greutate încetinește întru câtva.
 Copilul merge destul de bine.
 Poate înălța turnuri din cuburi de construit.
 Lateralizarea și localizarea funcțiilor cerebrale se amplifică. Copilul înțelege
legăturile cauzale; se implică în jocuri constructive; caută obiectele în ascunzătoarea
unde le-a văzut ultima oară. Stările emoționale continuă să se diferențieze.
 Apare consultarea socială. Apare un stadiu incipient al empatiei. Relațiile de
atașament influențează aspectul calitativ al altor relații. Conștiința de sine se află în
dezvoltare.
 Supunerea angajată și cea situațională sunt semne timpurii ale apariției
conștiinței. Atenția acordată obiectelor cu defect sau deteriorate reflectă anxietatea față
de propriile greșeli.
18-30 luni:
 Copilul poate să urce trepte. Desenele sale constau în mâzgăleli.
 Crește numărul de sinapse. Se produce mielinizarea lobilor frontali; acest lucru ar
putea sta la baza conștiinței de sine. Sinapsele inutile se pierd.
 Folosește reprezentări mentale și simboluri. Se atinge permanența obiectului.
Poate alcătui constructe mentale și categorii. Apare memoria episodică.
 Începe stadiul preoperațional. Se produce explozia denumirii obiectelor. Primele
propoziți sunt deseori telegrafice.
 Copilul începe să se implice în conversații. Generalizează excesiv regulile limbii.
 Au apărut deja emoțiile de autoevaluare (stânjeneală, invidie, empatie), precum și
presursorii rușinii și ai vinovăției.
 Debutează atitudinea negativă.
 Apar trăiri afective de autoevaluare. Se dezvoltă dorința de autonomie. Conflictele
cu frații mai mari se intensifică.
 Jocul cu alți copii este preponderent paralel. Copilul se recunoaște pe sine în
oglindă. Folosirea pronumelor la persoana I arată conștiința de sine. Apare conștiința
diferențierii sexelor.
 Copilul ar putea manifesta comportamente prosociale. Vinovăția, rușinea și
empatia stimulează dezvoltarea morală.
 Apare agresivitatea în conflictele pentru jucării și spațiu.
30-36 luni:
 Copilul are dentiția de lapte completă. Poate să sară pe loc.
 Neuronii continuă să fie supuși integrării și diferențierii. Copilul știe să numere;
cunoaște denumirea culorilor de bază; înțelege analogiile cu privire la lucrurile familiare;
poate să explice relațiile cauzale familiare.
 Învață aproape zilnic cuvinte noi, combină trei sau mai multe cuvinte și poate rosti
până la 1000 de cuvinte; folosește timpul trecut.
 Prezintă o capacitate tot mai mare de a „descifra” emoțiile, stările psihice și
intențiile altor oameni.
 Copilul vădește tot mai mult interes față de alți oameni, îndeosebi față de copii.
Aplică la propria persoană termeni descriptivi. Agresivitatea devine mai mult verbală
decât fizică.
3-4 ani:
 Copilul poate să copieze forme și să facă desene; poate să toarne lichide, să
mănânce cu tacâmuri și să folosească singur toaleta. Se îmbracă ajutat.
 Creierul circa 90% din greutatea la vârsta adultă. Este vizibilă înclinația spre a
folosi o mână mai mult decât pe cealaltă.
 Mielinizarea căilor nervoase aferente auzului este completă.
 Înțelege simboluri. Poate să apară memoria biografică. Se implică în jocuri de rol;
poate să facă socoteli cu imagini, folosind numere întregi; înțelege subdiviziunile
întregului.
 Vocabularul, morfologia și sintaxa se îmbunătățesc și sunt mai complete.
 Atitudinea negativă ajunge la apogeu; sunt frecvente crizele de furie.
 Conștiința explicită a mândriei și a rușinii este foarte redusă. Se dezvoltă abilitățile
literare incipiente. Solilocviul sporește.
 Copilul vădește tot mai mult interes față de alți oameni. Jocul de rol are tematici
sociale.
 Conflictele între frați cauzate de proprietatea asupra bunurilor sunt frecvente.
Copiii se joacă cu alți copii de același sex, întărind comportamentul tipic sexului.
Autodefinirea este axată pe trăsăturile exterioare. Gândirea despre sine este „tot sau
nimic”.
 Altruismul și alte comportamente prosociale devin mai frecvente; motivația constă
în dobândirea laudelor și evitarea dezaprobării.
 Vinovăția și grijile referitoare la greșeli ating apogeul. Raționarea morală este
rigidă.
5-6 ani:
 Copilul poate să coboare pe scări fără ajutor, să țopăie, să sară și să-și schimbe
direcția de deplasare; se îmbracă fără ajutor.
 Dentiția de lapte începe să cadă, fiind înlocuită de cea definitivă. Creierul a ajuns
aproape la dimensiunile adulte, dar nu este pe deplin dezvoltat. Ariile corticale corelate
cu limbajul se maturizează.
 Teoria despre minte se maturizează: copilul poate face diferența între realitate și
imaginație. Encodarea, generalizarea și construirea de strategii încep să fie mai
eficiente.
 Vorbirea este aproape adultă și vocabularul rostit conține circa 2600 de cuvinte.
Copilul înțelege aproximativ 20000 de cuvinte; poate să repovestească un fir narativ.
 Atitudinea negativă intră în declin. Copilul recunoaște mândria și rușinea la alții,
dar nu și la sine.
 Se pot forma tiparele comportamentului de tiranizare și ale celui de victimizare.
Sentimentul competenței este în dezvoltare.
 Concepția despre sine corelează diferite aspecte ale propriei persoane,
preponderent în termeni pozitivi.
 Conștiința apareteneței la sex devine constantă.
 Raționarea morală devine mai felxibilă.
7-8 ani:
 Echilibrul și controlul asupra corpului se îmbunătățește. Viteza și abilitatea de a
arunca obiecte se îmbunătățește.
 Se produce eliminarea sinapselor inutile. Începe stadiul operațiilor concrete.
Copilul înțelege cauza și efectul, așezarea în serie, deducția tranzitivă, includerea în
clase, raționamentul inductiv și conservarea.
 Procesarea a două sau mai multe sarcini odată devine mai ușoară. Se
îmbunătățesc abilitățile pragmatice.
 Copilul este conștient de propria mândrie și rușine.
 Jocul de-a tăvăleala este obișnuit la băieți, ca mod de a concura pentru
dominație.
 Concepția despre sine este mai echilibrată și mai realistă. Sentimentul valorii
personale devine explicit.
 Raționarea morală devine tot mai flexibilă.
 Sporesc comportamentele empatice și prosociale.
 Agresivitatea, mai ales cea de tip ostil, se reduce.
9-11 ani:
 Fata obișnuită începe să prezinte schimbări puberale, apoi începe valul de
creștere al adolescenței.
 Eliminarea sinapselor nedorite continuă până în adolescență. Sporește
capacitatea de luare în calcul a mai multor perspective. Strategiile mnezice se
îmbunătățesc.
 Înțelegerea sintaxei și a structurii frazei este mai complexă. Solilocviul se pierde
treptat. Principala dezvoltare se produce la nivelul abilităților pragmatice.
 Înțelegerea și reglarea emoțiilor sporesc. Copilul înțelege mai bine diferența între
vinovăție și rușine.
 Părintele și copilul împart reglarea conduitei. Conflictele între frați ajută la
dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor.
 Prieteniile devin mai intime. Imaginea copilului devine tot mai importantă, mai ales
pentru fete.
 Raționarea morală este dirijată tot mai mult de simțul dreptății.
 Copilul vrea să fie cuminte, ca să păstreze ordinea socială.
 Agresivitatea devine de tip relațional.
12-15 ani:
 Băiatul obișnuit intră la pubertate și evidențiază vălul de creștere al adolescenței.
 Lobii frontali încă nu sunt dezvoltați deplin; procesarea informațiilor s-ar putea
efectua în ariile din lobii temporali care au de a face cu reacțiile emoționale și
instinctuale.
 Poate ajunge la stadiul operațiilor formale; sunt folosite abstarcțiunile și
raționamentul ipotetico-deductiv.
 Volumul memoriei trece la șase cifre.
 Principala dezvoltare se produce tot la nivelul abilităților pragmatice. Argoul
adolescenților este un semn distinctiv al dezvoltării identității. Oscilațiile de dispoziție ar
putea deveni tot mai frecvente; pot include sentimente de stânjeneală, timiditate,
singurătate și depresie.
 Dorința tot mai mare de autonomie coexistă cu nevoia de apropiere față de părinți
și de sprijin din partea lor. Conflictele între părinte și copil ating apogeul.
 Dezvoltarea identității devine problema centrală. Identitatea sexuală devine o
preocupare principală. Raționarea morală reflectă conștiința tot mai clară a echității și a
elaborării de reguli în cooperare.
16-18(20) ani:
 După pubertate, sistemul de stabilire a ritmului nictemeral și ritmurile biologice se
schimbă, afectând ciclul somn-veghe.
 Băieții și fetele ajung la înălțimea maximă.
 Conexiunile între celulele corticale continuă să se îmbunătățească, inclusiv la
începutul vârstei adulte. Părțile cortexului care controlează atenția și memoria sunt
mielinizate aproape complet.
 Capacitatea de folosire a raționamentului ipotetico-deductiv sporește. Baza de
cunoștințe continuă să crească.
 Adolescentul înțelege circa 80000 de cuvinte. Oscilațiile de dispoziție devin mai
rare și mai puțin intense.
 Este tot mai capabil să își exprime propriile emoții și să înțeleagă sentimentele
altora. Independența față de părinți se amplifică.
 Relațiile între frați devin în mai mare măsură egalitare, mai puțin intense și mai
puțin apropiate.
 Prieteniile sunt mai intime decât în orice altă perioadă. Intimitatea se poate
transforma în relații amoroase. Majoritatea adolescenților s-a implicat în activități
sexuale.
 Relativismul poate juca un rol-cheie în raționarea morală.