PREZENTARE A COMPORTAMENTELOR RITUALE ÎN ROMÂNIA

ȘI IN CONGO

Studentă : EXAUCEE ROBERTIE KARIKI

Abstrait: Les pratiques religieuses et rituels se déroulent souvent au court des cultes dans les
temples, églises, monastère..etc. Un culte est un ensemble de pratiques d'hommage ou de
vénération rendu par un groupe à une divinité, un être vivant mythique ou réel, un inanimé ou
un phénomène à qui ce groupe reconnaît une dimension de supériorité, d'excellence ou
de sacré et attribue des qualités remarquables ou exceptionnelles qui peuvent être considérées
comme exemplaires. le nom cultes peut varié selon le type de croyance par exemple chez les
catholiques il l’appelle Messe. Les cérémonies ritualistes peuvent être organisées pour de
différentes raisons pour des cas de décès, de mariages, naissances, baptêmes et mêmes pour
des incantations. En Roumanie la religion la plus influente étant l’orthodoxie les pratiques
religieuses sont très différents de ceux qu’on retrouve au Congo où les religions ls plus
influentes sont les catholique et les protestants. Une différence qui joue un rôle important dans
la diversité de ses deux pays et cultures.

Motsclès : Religion, Rituels, Différence, Mariages, Décès, Naissance, Baptême, Culture

[Date]
1
 CUPRINS

INTRODUCERE

1. DESPRE DATINI, OBICEIURI ȘI TRADIȚII IN ROMANIA, POTRIVIT

RELIGIEI ORTODOXE

1.1 NASTEREA

1.2 CASATORIA

1.3 MOARTEA

2. DESPRE DATINI, OBICEIURI SI TRADIȚII IN CONGO BRAZAVILLE,

POTRIVIT RELIGIEI

2.1 NAȘTEREA

2.2 CASATORIA

2.3 MOARTEA

CONCLUZII

[Date]
2
 INTRODUCERE

Astăzi, cu influențele rețelelor sociale asupra modei, stilului de viață și chiar asupra
comportamentului nostru, am putea spune că fiecare cultură este similară deoarece încercând
să copiem pe influențatori ne îndepărtăm de culturile și tradițiile noastre. Fiecare țară sau
popor are istoria, trecutul, tradiții, religia sa și chiar constituie identitatea acestei țări.

O tradiție desemnează o practică sau cunoștințe moștenite din trecut, repetate din generație în
generație. Tradițiile, deși interpretate greșit de unii reprezintă unul dintre cele mai importante
lucruri pe care le poate avea o țară, pentru că fără ea, fără practica lor, oamenii s-ar simți
pierduți.

Ideea de a transmite o cultură, o religie, o tradiție este adesea înțeleasă ca o operație de

reproducere identică a ceea ce cineva s-a primit pe sine, de la strămoși sau de la stăpâni.
Această semnificație, centrată pe fidelitatea față de model și conservarea patrimoniului,
păstrează doar o parte din fenomenele observate în societățile umane.

Eticheta tradițională de cuvinte, aplicată obiectelor, artelor, poveștilor, ceremoniilor, riturilor

de politețe, credințelor sau rețetelor de gătit, are puterea de a arunca un văl peste trecutul lor și
de a le institui ca simboluri pentru a se identifica cu.

Astfel, după cum explică etnologul francez Jean Pouillon, “alegem ceea ce ne declară că
suntem determinați”. O tradiție este, potrivit lui Gérard Lenclud, “o bucată din trecut adaptată
prezentului”. Transmiterea unei tradiții înseamnă, foarte des, să faci o alegere actuală.

Suntem singurii care ne afirmă tradițiile pentru a le arăta importanței și semnificațiilor altora
sau pentru a le șterge, respinge identitatea noastră, diferența noastră, specialitatea noastră,
particularitatea noastră și amestecul cu decorul lumii.

[Date]
3
 1. DESPRE DATINI, OBICEIURI ȘI TRADIȚII IN ROMANIA, POTRIVIT
RELIGIEI ORTODOXE

România este o țară bogată în cultură și tradiții. Românii pun o valoare deosebită tradițiilor și
obiectelor tradiționale legate de religia lor ortodoxă.
În cultura ortodoxă românească, sărbătorile sunt cu adevărat diferite de toate celelalte. Se pare
că nu împărtășim același calendar, deși datele sunt similare, dar evenimentele nu sunt.

Datinile şi obiceiurile calendaristice, atât ca moment al celebrării cât şi ca modalitate de

desfăşurare, pot fi studiate şi analizate numai în strânsă legătură cu calendarul popular, fiind
asociate cu momentele cele mai importante ale ciclului calendaristic, adică ale anului. In
Romania, calendarul a fost marcat de ciclul muncilor agrare (sau păstorești) care depinde de
ciclul natural și de perioada de
vegetație; de fapt obiceiurile calendaristice marcau direct raportul omului cu natura22. Mai
târziu, datele calendarului natural s-au suprapus cu date oficiale și religioase. Acum,
amândouă trăsăturile (agrare și religioase) sunt încă conservate în calendarul popular român
care funcţionează într-o perfectă simbioză.

De exemplu, festivalurile sunt organizate în funcție de sărbătorile anumitor apostoli

importanți, în funcție de schimbările climatice, de sosirea noilor anotimpuri că sarbatori
mărțișorului ... etc. Chiar și natura este respectată în România. Există obiecte și tradiții
speciale pentru botezuri, nunți și înmormântări.

CalendarOrthodox.ro Arhipelago Interactive, 2015 2020

Datele cu caracter personal colectacte pe acest site sunt adșinistrate de un operator autorizat inregistrat cu
nr.7381 Autoritatea Naționala de Supraveghere a Prelucarii Datelor cu Caracter Personal
https://calendarulortodox.ro/datini-obiceiuri-traditii/ p1-2 consultat la data de 16.07.2020 Xxx datini,
obicieuri, tradiții orthodox
Tesi di Laurea despre Folclorul în România. Obiceiurile de iarnă în Maramureș Disponibil pe
http://dspace.unive.it/bitstream/handle/10579/14109/865913-1224350.pdf?sequence=2 cosultat la data de
16.07.2020

[Date]
4
 1.1 NASTEREA

Una dintre cele mai frumoase perioade din viața unui părinte este nașterea copiilor lor. În
România acesta este un eveniment important și având în vedere bucuria pe care o aduce,
merită să fie celebrată. Se oferă cadouri familiei nou-născutului ca expresie a bucuriei, se
sărbătorește prin muzică dans și mâncare, familiile se reunesc cu această ocazie, celebrând
împreună fericitul eveniment. Prezența ritualurilor religioase este importantă în etapele care
succed nașterea copilului.

În unele țări, sărbătorirea nou-născutului are loc la o săptămână de la naștere, în timp ce în

România, pentru botez nu există o perioadă prestabilită. Ceremonia de botez, de creştinare a
nou-născutului, a fost şi este considerată încă, cel puţin la români, cel mai important
eveniment din viaţa unei familii tinere. În România, botezul are loc la biserică și se realizează
printr-o ceremonie religioasă oficiată de preot. Este urmat de o masă festivă organizată acasă
sau la restaurant. Ritualurile de botez, de exemplu, scufundarea copilului în apă nu există în
alte culturi, ci are loc doar o ceremonie simplă, acasă, în timpul căreia copilului i se dă un
nume și i se citește din cărțile sfinte.

Tradiţiile străvechi spun că, odată ce femei a adus pe lume un copil, mama şi pruncul nou-
născut nu aveau voie să părăsească (slobozească) locuinţa timp de 40 de zile de la naştere, dar
nici alte persoane străine, nici măcar rude apropiate nu aveau voie să intre în casă. Interdicţia
era valabilă până în ziua botezului, timp în care copilul şi mama lui nu puteau ieşi nici măcar
în curte de teama duhurilor rele şi deochiului. De fapt, în spatele acestor superstiţii se
ascundea o măsură de precauţie care este respectată şi în zilele noastre, când mamele se tem
să iasă din casă în primele săptămâni de la naştere pentru a nu contacta diverse boli, astăzi
numite viroze, nu duhuri rele.

În România a existat și ritualul sexului copilului. Singura care avea dreptul să intre în casa
nou născutului era moaşa si cea care anunţa rudele şi vecinii ce sex are copilul. Vestea,
aşteptată de toată suflarea cu nerăbdare, nu se dădea oricum. Era un ritual, un fel de joc,
pierdut în zilele noastre.
Cel mai important moment din viața unui copil a fost considerat în toată România, botezul,
creștinarea nou-născutului, care a fost astfel integrat în comunitatea creștină și a fost eliberat

[Date]
5
de „jugul forțelor răului” , scrie etnograful Simion Florea Marian. Dacă refuzai creştinarea
unui copil, aduceai ghinion şi nenorociri.

Superstiţii şi tradiţii străvechi la naşterea şi botezul copilului. Cum era anunţat sexul copilului şi de ce le era
furată căciula bărbaţilor. https://adevarul.ro/locale/ploiesti/superstitii-sitraditii-stravechi-nasterea-botezul-
copilului-era-anuntat-sexulcopilului-era-furata-caciula-barbatilor-1_593fd86f5ab6550cb81a2662/index.html
consultat 17.07.2020 © 2020 Adevarul Holding , Citeste mai mult: adev.ro/pbcfu4

TEZĂ DE DOCTORAT Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. Ion Buzași scrie de Doctorand: Gloria Casandra
Străuț, Alba Iulia 2014 http://doctorate.uab.ro/upload/59_603_rez_ro_strautu.pdf p71 consultat 17.07.2020 I.9.
Botezul creștin – poartă de intrare în Biserică

1.2 CASATORIA

[Date]
6
Nunta sau căsătoria este al doilea cel mai mare eveniment din viața omului, după naștere. În
viziunea populară nunta sau căsătoria este înțeleasă ca o trecere spre o altă etapă a vieții, etapă
ce marchează intrarea tinerilor în viața socială, în rândul oamenilor. Din cele mai vechi
timpuri românului nu i-a plăcut să trăiască singur şi degeaba pe pământ. El a cinstit căsătoria,
prin căsătorie a dorit să se integreze în comunitate şi să intre în rând cu lumea”.

O nuntă la români presupune mult fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de nuntă au fost și
vor fi nelipsite. Acestea au pe de altă parte și rolul de a-i amuza atât pe miri, cât și pe nuntași.
Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au moștenit din generație în generație, astfel că
unele dintre ele sunt foarte vechi.

Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate. Acolo, chiar
și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță, iar ulițele satelor răsună
a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin joc, cântec, chiuituri, dar și
nelipsitele practici tradiționale.

Fiecare nuntă este precedată de o cerere în căsătorie. Numai că până la cererea propriu-zisă a
miresei, numită logodnă, conform tradiției mirele trebuie să ceară mai întâi permisiunea
viitorilor socri. Acest obicei poartă numele de pețit. Viitorul mire va merge astfel însoțit de
părinți și rude la casa miresei pentru a obține aprobarea părinților acesteia, astfel încât să se
poată căsători cu aleasa inimii . Astfel o altă tradiție obligatorie înainte de nuntă, extrem de
importantă, este alegerea nașilor, viitorii părinți spirituali ai mirilor. Se spune conform tradiției
că nașii vor juca un rol esențial în desfășurarea propriu-zisă a nunții, cât și în viața tinerilor
căsătoriți, astfel că numirea acestora trebuie bine cântărită înainte. În alegerea nașilor
trebuie ținut cont de asemenea și de îndatoririle financiare ce le vor reveni acestora. Cuplul
de nași va plăti voalul miresei, lumânările și preotul care va oficia căsătoria. De altfel, nașul
mare este cel care va oferi și cel mai mare dar de nuntă.

[Date]
7