NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor.
Orice distribuire neautorizată este pasibilă de sancțiuni conform legii
NOTĂ – Acest material este protejat de
drepturi de autor. 987: prin alegere, contele de Ile de France, Hugo Capet devine rege al francilor occidentali (987-996) succedând ultimului suveran carolingian, Ludovic V Diviziunea Imp. Carolingian era astfel consfințită Marii seniori teritoriali care subscriu actele regale: ducele Normandiei, ducele Burgundiei, ducele Aquitaniei, contele Flandrei, contele de Blois, contele de Toulouse 1137: regele Ludovic VI cel Gras își căsătorește fiul, Louis (viitorul Ludovic VII) cu Alienor de Aquitania – regii Franței preiau controlul asupra ducatului Aquitaniei. Mariajul a fost anulat în 1152 din lipsă de moștenitori 1153 - Alienor de Aquitania se căsătorea cu Henric II Plantagenet, regele Angliei, care prelua ca fief Aquitania, alături de Anjou și Normandia Relații excelente cu Biserica Romei – stabilitatea guvernării 1180-1223: domnia lui Filip II August NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. Duce o politică de expansiune a domeniului regal (v. Augustus=augere) Transformă monarhia într-o putere administrativă (curia regis – cancelaria regală, sistemul baililor regali) 1180-1214: războaie cu Anglia Plantageneților pentru înlăturarea dominației sale pe continent (Plantageneții stăpâneau Aquitania, Anjou și Normandia) 1200: tratatul de la Le Goulet prin care Filip II obținea suzeranitatea asupra Burgundiei, Flandrei și Anjou (porțiuni din ducatele Aquitania și Normandia rămâneau regelui englez Ioan fără Țară) 1202: papa Inocențiu III afirma că regele Franței nu cunoaște niciun superior temporal (v. împăratul romano-german) 1214: victoria francezilor la Bouvines - regalitatea capețiană ocupa Normandia șiNOTĂ își– Acest consolida dominația material este protejat de drepturi de autor. NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. Apogeul regalității capețiene; Monarhia administrativă este consolidată (Consiliul regal, Curtea de conturi, Parlamentul, sistemul ”Marilor Ordonanțe”-1254) 1263-1268: baterea primelor monede de aur (ludovicii) Finanțează și conduce 2 cruciade: a 7-a (1248-1254) și a 8-a (1270) În timpul cruciadei a 7-a, întreține legături diplomatice cu mongolii în vederea unei alianțe antimusulmane 1246: fratele său, Carol, devine conte de Anjou, fondând astfel a doua dinastie angevină, care va conduce regatul celor 2 Sicilii (din 1263), Ungaria (din 1308), Polonia (din 1382) Stilul arhitectural gotic (opus francigenum) devine stilul catedralelor medievale europene Universitatea din Paris (1215) devine cea mai prestigioasă în Europa Provensala (dialectul francez din sud) devine singura limbă vulgară de circulație europeană NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. Ludovic al IX-lea cel Sfânt
NOTĂ – Acest material este protejat de
drepturi de autor. NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. Catedrala abației Saint Denis (1144, 1264 )
necropola regală
NOTĂ – Acest material este protejat de
drepturi de autor. Diferențele dintre Nord (Langue d’Oeil) și Sud (Langue d’Oc) marchează limitele unificării teritorial-administrative ale regatului Puterea monarhică consolidată prin birocratizarea statului (rolul canoniștilor=experți în legislație) Domeniul regal ajunge la o populație de cca. 10 milioane (din 15 milioane) Cheltuielile curții regale se multiplică 1295: încheierea alianței cu regatul Scoției (Auld Alliance) împotriva Angliei 1294-1303: război cu Anglia lui Eduard I, încheiat prin tratatul de la Paris (1303) prin care ducatul Gasconiei revenea Franței 1302, Courtrai – armata regelui Filip IV era înfrântă categoric de orașele flamande. Comitatul Flandrei rămânea în afara autorității regale. 1295: impunerea de taxe clerului francez– reacția papei Bonifaciu VIII (bula Clericis laicos din 1296) – 1302: regele convoca pentru prima oară Statele Generale 1306: Filip IV decidea alungarea evreilor din regat și confiscarea averilor acestora 1307: suprima Ordinul Cavalerilor Templieri și confisca patrimoniul acestuia NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. Templieri arși pe rug la ordinele lui Filip IV cel Frumos
NOTĂ – Acest material este protejat de
drepturi de autor. 1328: la moartea regelui Carol IV tronul era preluat de Filip VI de Valois, vărul său, sub numele de Carol V cel Norocos (1328-1350). Eduard III, regele Angliei și nepot de soră al lui Carol IV, se considera succesorul legitim – francezii au considerat pretenția sa nefondată în baza legii salice; 1337: Carol V ”confisca” de la englezi Gasconia – Eduard III anula omagiul de vasalitate și își afirma oficial dreptul asupra coroanei franceze; 1340 - flota franceză care a încercat o invazie a Angliei a fost distrusă de englezi la Sluys (lg Bruges) 1346: victoria engleză de la Crécy – portul Calais este capturat de englezi (1347) 1356: victoria engleză de la Poitiers – regele Franței, Ioan cel Bun (1350-1364), era luat prizonier, fiind ulterior răscumpărat cu 3 milioane de scuzi de aur Din cauza înfrângerilor, monarhia franceză este în plin proces de dezagregare instituțională 1356: revolta parizienilor condusă de starostele breslei măcelarilor, Etienne Marcel, împotriva regelui 1358: Jacqueria – revolta țăranilor împotriva autorității regale din cauza creșterii impozitelor 1360: tratatul de la Brétigny – Franța ceda Aquitania, iar Anglia renunța la pretențiile la NOTĂ – Acest material este protejat de tronul francez drepturi de autor. NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. 1369: regele Carol V cel Înțelept (1364-1380) declanșa a 2-a fază a războiului de 100 de ani (1369-1415) în contextul războiului civil din Castilia. Englezii suferă mai multe înfrângeri din partea armatelor regale conduse de conetabilul Bertrand du Guesclin Sistemul de impozitare (impozite indirecte – aides, traites, impozitul pe sare – gabelle, impozitul direct - taille) administrat eficient permite refacerea finanțelor 1389: regele Carol VI cel Nebun (1380-1422) încheia un armistițiu cu Anglia 1407-1435: război civil dintre facțiunile nobiliare Armagnac (pro-franceză) și Burgundă (pro-engleză) 1415: victoria engleză de la Agincourt – regele Angliei, Henric V de Lancaster, ocupa întreaga Normandie NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. 1420: tratatul de la Troyes - regele Angliei, Henric V, moștenea tronul Franței prin căsătoria cu Catherine, fiica lui Carol VI; Parisul cade sub control burgund 1422: Henric VI Lancaster era proclamat rege al Franței Englezii stăpâneau nordul regatului, în timp ce jumătatea de sud îl recunoscuse ca rege pe Carol VII (1422-1461) 1429: Carol VII o susține pe Jeanne d’Arc, care reușea recucerirea Orléans-ului asediat de englezi; Jeanne d’Arc este capturată în 1430 și executată Armata regală este reorganizată și eficientizată 1435, Tratatul de la Arras - ducele Burgundiei ceda Parisul regelui Carol VII și încheia pace cu Franța 1453: englezii pierdeau toate teritoriile cucerite pe continent, rămânând doar cu Calais (pierdut în 1558) NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. Impune o politică fiscală foarte austeră Duce o politică de centralizare a autorității monarhice 1472-1477: războiul victorios împotriva lui Carol Temerarul, ducele Burgundiei – cea mai mare parte a ducatului (exceptând Țările de Jos) intra în componența regatului (tratatul de la Arras, 1482) Anglia pierdea astfel cel mai important aliat împotriva Franței 1475: tratatul de la Picquigny prin care Anglia renunța definitiv la orice pretenții teritoriale în Franța La moartea regelui (1483), sistemul ”feudal” din Franța era distrus definitiv, iar procesul de centralizare a monarhiei ia un avânt decisivNOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. Ducatul Burgundiei în timpul domniei ducelui Carol Temerarul (1465-1477)
NOTĂ – Acest material este protejat de
drepturi de autor. Regatul Franței la 1477 după împărțirea ducatului Burgundiei
NOTĂ – Acest material este protejat de
drepturi de autor. Regele Carol VIII (1483-1498) obținea integrarea în domeniul regal al Franței a ducatului Bretagne prin căsătoria cu Anna de Bretagne (1491) Eforturi de creare a unei armate regale puternice Tratate de pace cu Anglia (1492) și Imp. Habsburgic (1493) Septembrie 1494: chemat de ducele Milanului, Carol VIII declanșează invazia franceză în peninsula italică pentru ”recuperarea” regatului de Neapole – începutul războaielor italiene (1494-1559) 1495 – se formează Liga de la Veneția (Spania, I. Habsburgic, papalitatea etc.) îndreptată împotriva Franței Iulie 1495 – regatul Neapolelui, temporar ocupat de francezi, NOTĂ – Acest material este protejat de este recuceritdrepturi de deSpania autor. Peninsula italică în 1494
NOTĂ – Acest material este protejat de
drepturi de autor. Regele Ludovic XII (1498-1515) a organizat două campanii militare în Italia, în 1499-1504 și 1508-1516 Campania din 1499-1504 a dus la recucerirea Milanului și a Neapolelui (regatul Neapole împărțit între Franța și Spania). Ulterior, Neapole este reocupat de spanioli Campania din 1508-1516 a debutat printr-o alianță dintre papalitate și Franța împotriva Veneției; ulterior Liga Sfântă (1511), creată de papalitate împotriva Franței, a reușit alungarea francezilor din peninsulă în 1513 1516 – regele Francisc I (1515-1547) reușea victoria de la Marignano împotriva elvețienilor. Franța reocupa Milanul și mare parte din N Italiei 1516 – Concordatul de la Bologna încheiat între Francisc I și papa Leon X asigura controlul absolut al regalității asupra Bisericii Franței 1519 – Carol I al Spaniei era ales împărat al Imperiului Habsburgic sub numele de Carol Quintul. NOTĂ Franța – Acest material eradeamenințată de la est și vest este protejat drepturi de autor. 1521 – teritoriile franceze din N Italiei sunt atacate de trupele imperiale ale lui Carol Quintul 1525 – bătălia de la Pavia încheiată cu un dezastru pentru francezi (Francisc I este capturat și ținut prizonier la Madrid) 1526 – pacea de la Madrid: Franța renunța la pretențiile teritoriale în Italia, cedând Spaniei drepturile sale. Imperiul Habsburgic devenea astfel puterea hegemonică în Europa 1526 – liga de la Cognac ralia Franța, papalitatea, Florența, Veneția, Milano, Anglia împotriva Habsburgilor. Roma este jefuită de soldații lui Carol Quintul în 1526. 1529 - pacea de la Cambrai reconfirma prevederile păcii de la Madrid 1536 – tratat de alianță încheiat de Francisc I cu sultanul Soliman Magnificul împotriva Habsburgilor 1559 – pacea de la Cateau-Cambrésis reconfirma prevederile păcii de la Cambrai. FranțaNOTĂ se – recunoștea învinsă Acest material este protejat de și renunța la ambițiile de mare drepturi de autor. putere După 1536 (publicarea de către Jean Calvin a Institutelor la Basel), se formează un curent reformat în Franța, dominat de calvinism În cca 30 de ani, adepții reformei din Franța (numiți hughenoți din 1560) ajunseseră la cca. 10% din populația regatului, fiind concentrați în zone din S și V Franței O facțiune nobiliară hughenotă era condusă de prințul de Condé, o alta de amiralul Coligny (după 1569 devenit liderul partidei hughenote) Facțiunea nobiliară catolică era condusă de familia ducilor de Guise, din care făcea parte și regele Francisc I de Valois 1559: moartea regelui Henric II de Valois a determinat urcarea pe tron a doi regi minori – Francisc II (1559-1560) și Carol IX (1560-1574), ambii controlați de mama acestora, Caterina de Medici (văduva lui Henric II, moare în 1589) ”Regina mamă” Caterina de Medici a dus o politică de pendulare între facțiunile catolice și protestante pentru a le asigura fiilor săi accesul la tron NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. Ianuarie 1562 – edictul de la Saint Germain recunoștea libertatea practicării cultului reformat (hughenot) în Franța, cu excepția orașelor Martie 1562 – masacrul hughenoților de la Vassy (Champagne) duce la declanșarea primului război religios din cele 8 1570 – pacea de la St Germain en Laye (ce încheia al 3-lea război) reconfirma hughenoților libertățile din 1562 și, în plus, oferea partidei hughenote 4 orașe în V Franței (La Rochelle, Montauban, La Charité și Cognac), pe care aceștia le puteau fortifica 24 august 1572 – ”masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu” în urma căruia sunt uciși între 5000-30.000 de hughenoți în Paris și toată Franța de către catolici (Caterina de Medici a fost acuzată că a susținut masacrul) Hughenoții și-au consolidat bazele de putere în SV, în timp ce catolicii (reuniți în 1585 în cadrul Ligii catolice) apelează la regele Spaniei, Filip II Regele Henric III (1574-1589) este nevoit să lupte împotriva Ligii catolice aliindu-se cu regele Henric de Navarra, liderul protestanților NOTĂ – Acest material este protejat de 1589 – Henric IIIdrepturi estedeasasinat autor. de un susținător al Ligii catolice NOTĂ – Acest material este protejat de drepturi de autor. 1589-1593: Henric de Navarra ”cucerește” regatul și se convertește la catolicism (Paris vaut bien une messe - Parisul merită o liturghie”) 1594 – Henric este încoronat la Reims ca Henric IV, primul rege din dinastia de Bourbon (1594-1789) 1593-1598: Henric IV duce război cu Spania, care susținea Liga catolică 1598 – edictul de la Nantes restabilește pacea între catolici și hughenoți, prin reconfirmarea libertăților religioase ale protestanților, dar și prin recunoașterea libertății de conștiință 1598 – pacea de la Vervins încheia războiul cu Spania NOTĂ – Acest material este protejat de 1610 – asasinarea drepturi delui autor.Henric IV