Plugușorul este una dintre cele mai cunoscute urări din tradiția românească.

Este un strigât făcut în cor în

Ajunul Anului Nou de copii și adulți ce are o strânsă legătură cu muncile câmpului și recolta din Anul Nou.
Este o urare pe care românii o îndrăgesc și o fredonează în fiecare colț al țării. Versurile vechi, dar originale
ale Plugușorului s-au păstrat sute de ani și continuă să ne surprindă în fiecare an. Sub ruinele oraşului antic
Ur, situat pe valea Eufratului şi locuit de vechii sumerieni în urmă cu aproape 6.000 de ani, s-au descoperit
desene care pot fi considerate file ale unui manual de agricultură, în care apare imaginea  stilizată a unui
plug. Geto-dacii, strămoşii noştri, foloseau un plug construit în întregime din lemn. Cu unele modificări,
plugul de lemn cu brăzdar de fier a fost folosit în gospodăriile ţărăneşti din România până la începutul
secolului XX, adică până în vremea răscoalei ţărăneşti de la 1907. Romanii foloseau în secolul I, pe vremea
lui Traian, un plug ale cărui coarne se sprijineau pe un cadru cu roţi. Activitățile economice menționate în
urătură sunt: aratul pământului, semănatul, seceratul și măcinatul grâului. Plugușorul descrie procesul creării
pâinii, de la arat și semănat până la punerea aluatului pe vatră. Acest obicei agrar străvechi este menit să
aducă belșug în familiile gazdelor.