CARACTERIZAREA POPULATIEI DIN JUDETUL MARAMURES

1. ISTORIC

Judetul Maramures este o unitate administrativa care s-a constituit dupa Marea Unire
din 1918, cand partea de Sud a Tarii Maramuresului a intrat in componenta
Romaniei. In perioada interbelica judetul Maramures (interbelic) cuprindea numai
partea de Nord-Est, de peste Muntii Gutai, a actualului judet, iar resedinta a fost
orasul Sighet. Judetul avea in 1930 o populatie de 161.575 de locuitori, dintre care
57,7% romani, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2%germani. Celelalte
parti care compun acum judetul Maramures, inclusiv orasul Baia-Mare, a facut parte
din judetul Satu-Mare (interbelic). Dupa Al Doilea Razboi Mondial limitele
administrative ale judetului au fost modificate pentru a cuprinde si regiunile
mentionate mai sus: Tara Chioarului, Tara Lapusului si o parte din Tara Codrului,
rezultand actualul judet Maramures.

Cele mai vechi

marturii arheologice
atesta prezenta
omului in judetul
Maramures inca din
paleoliticul superior si
neolitic.Comunitatea
tracica din epoca
bronzului a dezvoltat
stralucita ”cultura
Suciu de Sus “ si a
creat o veritabila
civilizatie a lemnului.
La sfarsitul secolului II
a Chr. populatia traco- getica a generalizat tehnicile de prelucrare a fierului si
folosirea rotii olarului.

Romanii nu au cucerit regiunile nord-vestice ale Daciei din vremea lui Decebal, astfel
ca Mararamuresul a ramas in sec.II si III p.Chr, in afara Daciei Felix, desi a pastrat
legaturi economice si spirituale cu aceasta.

Judetul Maramures este cunoscut inca din antichitate pentru exploatarile de

minereuri. Baia-Mare, resedinta administrativa a judetului Maramures, Baia-Sprie,
Cavnic si Baia Borsa s-au dezvoltat avand la baza mineritul. In anul 1884, la Firiza,
langa Baia-Mare, s-a inceput prelucrarea plumbului iar in 1920, prelucrarea zincului
la Fabrica Phonix.
Zona judetului Maramures pastreaza multe din vechile traditii romanesti cum ar fi
folosirea lemnului in constructii cat si costumele traditionale purtate in zilele de
sarbatoare.

2. DESCRIEREA GEOGRAFICA

Judetul Maramures este situat in nordul Romaniei, intre paralelele 47°20’00”si

48°00’15”latitudine nordica si meridianele 22°52’30” si 25°07’30” longitudine estica.

Distanta dintre punctele extreme vest si est ale judetului Maramures ajunge la 160
km, iar intre cele de nord si sud la 60 km, ceea ce confera Maramuresului o forma
alungita in directia longitudinala.

In nordul judetului trece granita de stat cu U.R.S.S. nord de localitatea Piatra, din

punctul de iesire al Tisei din tara, urcand pe rau circa 60 km, pe la nord de
localitatile Teceu Mic, Remeti, Campulung la Tisa, Sarasau, Sighetu Marmatiei, Tisa,
Bocicoiu Mare, pana in amonte de varsarea Viseului in Tisa, apoi pe culmile Muntilor
Maramuresului-Pop Ivan (1937m), Corbu (1696m), Stogu (1651m), Coman
(1723m).

Spre est Maramuresul se invecineaza cu judetul Suceava, de la granita limita

coboara spre Bistrita Aurie pana aproape de Sesuri.

In sud se afla judetul Bistrita-Nasaud si limita fata de acesta urmareste, la inceput,

Bistrita Aurie -pasul Prislop (1414m), urca in continuare pe culmile masivului Rodna-
varful Galatului (2048m), sudul varfurilor Puzdrele (2188m), Rebra (2221m),
Repedea (2074m), apoi traverseaza muntii Tibles, pana la sud de localitatea Suciu de
Sus. Tot spre sud se gaseste judetul Cluj pana in dreptul localitatii Dealul Mare, dupa
care urmeaza judetul Salaj, limita putand fi urmarita pe la sudul localitatilor Draghia,
Baba, Vima Mare, Mesteacan, Varai, Fericea, Ticau, Oarta de Jos si Bicaz.
Spre vest se afla judetul Satu-Mare, limita trecand peste Culmea Codru pe langa
localitatile Bicaz, Asuaju de Sus, Farcasa, Ardusat, apoi prin vestul depresiunii Baia-
Mare, urmareste valea Somesului, iar din dreptul localitatii Seini, se abate spre est,
pentru a urca pe culmile munceilor Gutaiului, pana in pasul Huta (587m), si mai
departe pana la granita de stat cu U.R.S.S.

Vecinii judetului Maramures sunt urmatorii: la nord este delimitat de frontiera cu

Ucraina, pe o lungime de 154 km din care raul Tisa reprezinta circa 40%(62 km);  in
vest judetul Satu-Mare, in est judetul Suceava, in sud judetul Cluj, Bistrita-Nasaud
si judetul Salaj.

Judetul Maramures are o suprafata totala de 6215kmp (2,6% din suprafata tarii) si
un relief foarte variat ca morfologie si complexe din punct de vedere geologic.

Zona montana apartinand Carpatilor Orientali, reprezinta 43%, zona de

dealuri, podisuri si piemonturi 30%, iar zona joasa-depresiuni, lunci si
terase 27% din suprafata judetului. Principalele unitati montane sunt: Muntii Rodnei
(cei mai inalti), Muntii Maramuresului si lantul vulcanic Ignis-Gutai-Tibles.

Teritoriul judetului Maramures reprezinta unul dintre cele mai interesante complexe
geografice din Romania, oferind o mare diversitate de manifestare a componentelor
naturale si antropice.

De la substratul geologic si pana la zonalitatea altitudinala a elementelor de relief,

clima, hidrologie, vegetatie si soluri asupra carora se manifesta din ce in ce mai
puternic presiunea societatii umane, peisajul maramuresean se manifesta printr-un
dinamism alert surprinzator, prin ruperile de ritm neasteptate si aparent
inexplicabile.

In acest context se inscriu si asa numitele fenomene sau procese de “risc natural.
Procesele de risc imbraca cele mai diverse aspecte, de la modificarile majore ale
habitatului ca urmare a miscarilor seismice si vulcanice la numeroasele forme prin
care se manifesta procesele geomorfologice de versant (prabusiri, alunecari),
eroziunea in suprafata si adancime, inundatiile catastrofale, extremele termice (in
special ingheturile timpurii sau tarzii) si pluviometrice (prin intensitate), grindina si
intervale de timp calm care favorizeaza stagnarea maselor de aer poluate,
prabusirea vechilor saline sau galerii de mina, probleme ridicate de haldele de steril,
etc.

Este neindoielnic faptul ca evaluarea, analiza si elaborarea unor solutii viabile in

toate aceste cazuri il presupun abordarea complexa a acestor fenomene intr-un mod
integrat si nu sectar, pe specializari stricte, majoritatea fenomenelor catastrofale
fiind rezultanta logica, fireasca, a interactiunii mai multor factori, fiecare avand
evolutia si legitatiile lui specifice intr-un anumit ecart de variatie. De multe ori omul,
voluntar sau involuntar, constituie prin interventia sa brutala (defrisari nesabuite,
exploatare de agregate minerale din albie) factorul esential in declansarea unor
asemenea procese. Este preferabila, deci actiunea preventiva si individuala sau in
comun de evitare pe cat posibil a unor asemenea evenimente nedorite decat
remedierea uneori nereparabila a unor consecinte dezastruoase

3. RELIEF
Maramuresul, in limitele aratate mai sus, prezinta un relief variat, ce apartine unor
unitati geomorfologice majore distincte: partea centrala si estica cu zona muntilor
vulcanici Gutai-Tibles si a muntilor cristalini ai Maramuresului si Rodnei, incluzand
depresiunea Maramuresului face parte din grupa Nordica a Carpatilor Orientali, pe
cand zona sud –vestica, mai joasa, cu depresiunile periferice Baia-Mare si Lapusului,
precum si “insulele” cristaline Codru si Preluca apartin Podisului Transilvaniei.

Prin pozitia sa geologica teritoriul judetului este alcatuit in principal din masive
muntoase si depresiuni-unitati ale Carpatilor Orientali - (cca.76,5% din suprafata
judetului), la care se adauga in partea de sud si vest unitati apartinand: Dealurilor
Vestice (cca14,5% din suprafata judetului) si Subcarpatilor Transilvaneni (7% din
suprafata judetului) si Podisul Somesan (2% din suprafata judetului).

Principalele trepte de relief se desfasoara intre 2303 m altitudinea maxima (Vf.

Pietrosul Rodnei) si 120m altitudine minima (Lunca Somesului, in dreptul localitatii
Seini).

Relieful este variat sub aspect morfologic si complex prin alcatuirea sa geologica, cu
inaltimi mijlocii, in general exceptand zona cristalinului Rodnei unde, prin varful
Pietrosu Rodnei (2304 m), se atinge altitudinea maxima din judet

Relieful inalt al judetului este alcatuit din muntii Rodnei, Maramures, Gutai si
Tiblesului, iar principalele depresiuni sunt:Maramures, Lapus si Baia Mare.

FORMELE DE RELIEF

Diversitatea alcatuirii geologice si gradul accentuat de fragmentare, in urma unei

evolutii indelungate, a dus la formarea unui relief compus dintr-un numar mare de
subunitati grupate ca parti de diferite ordine ale marilor unitati care se intalnesc in
limitele judetului.
I. Muntii Maramuresului si Bucovinei-reprezentati prin:

A. Muntii Maramuresului - alcatuiti din 5 diviziuni succedate de la N la S: Culmea

Pop Ivan-Farcau, Culmea Pietrosul Bardaului intre care se afla si unica Depresiune
Poienile de Sub Munte, CulmeaToroiaga si MuntiiCearcanu.

B. Masivul Rodna - din care pe teritoriul judetului se cuprinde numai versantul

Nordic.

C. Muntii Vulcanici de Nord – care cuprind 4 subdiviziuni: Muntii Ignis, Gutai,

Lapusului si Tiblesului.

D. Depresiunea Maramuresului - cuprinsa intre Muntii Maramuresului, Masivul

Rodna si Muntii Vulcanici de Nord, prezinta un relief variat in care se deosebesc 7
subunitati si anume: Dealurile Maramuresului, Culmea Viseului, Culoarul Viseului,
Culoarul Izei, Dealurile Piemontane Maramuresene, Depresiunea Mara-Cosau,
Depresiunea Tisei, Depresiunea Rodna.

II. Podisul Transilvaniei - ocupa o mica portiune din partea sudica a judetului si
cuprinde un fragment din Podisul SomesSomesan reprezentat de Culmea Prisnel si
Podisul BoiuluBoiului si un alt fragment din Subcarpatii Transilvaniei, reprezentat de
Culmea Breaza si Depresiunea Lapusului..Lapusului..

III. Dealurile Silvaniei – se intalnesc in partea de S-V a judetului si inglobeaza muntii

de mica altitudine,constituitii din sisturi cristaline, dealuri scunde, campii cu lunci
largi inundabile si terase. In cuprinsul lor se disting urmatoarele subunitati: Culmea
Codrului, Dealurile Asuajului si Dealurile Salajului, Dealurile Chioarului, Masivul
Preluca, Depresiunea Baia Mare si Depresiunea Copalnic.

IV. Campia Somesului – larg dezvoltata la V in afara judetului, patrunde in judetul

Maramures in lungul Somesului in Depresiunea Seini.
In decursul indelungatei si framantatei istorii geologice a acestui teritoriu, odata cu
formarea rocilor care-l alcatuiesc, sau dupa aceasta, in zonele cu conditii structurale
si fizico-chimice favorabile, au luat nastere acumulari de minerale de compozitii
diferite, constituite in zacaminte de substante minerale utile nemetalifere. Cele mai
importante resurse minerale de pe teritoriul judetului sunt reprezentate de
minereurile polimetalice (complexe) cunoscute la: Ilba, Nistru, Baita, Herja, Baia
Sprie, Suior, Cavnic Baiut, Baia Borsa si Viseu.

Maramuresul detine primul loc in economia tarii atat in ceea ce priveste potentialul
de rezerve de minereuri polimetalice, cat si ca volum al extractiei si al productiei de
concentrate.

De mare importanta sunt depozitele de dolomite din zona satului Magureni.

Sarea gema este cunoscuta si partial exploatata in zona Ocna Sugatag. La Razoare si
Valea Chioarului sunt in curs de exploatare depozite de bentonite.

4. CLIMA

Clima este temperat-continentala, cu nuante moderate. Particularitatile geografice

ale judetului Maramures sunt rezultanta directa a conditiilor geografice proprii. Din
acestea un rol deosebit il au pozitia geografica in extremitatea V-N-V a tarii,
deschiderea larga spre V, ceea ce inlesneste patrunderea maselor de aer oceanic,
etc. Pe fondul acestor conditii geografice interactiunea intre factorii genetici majori ai
climei: suprafata activa, circulatia generala a atmosferei si radiatia solara se
contureaza specificul climei si topoclimei de aici. Marea varietate si complexitate a
suprafetei active si in deosebi a reliefului de la depresiuni joase (sub 200m alt.) la
culmile alpine ale Muntilor Rodnei (peste 2300 m alt.) imprima intregului complex de
elemente climatice o etajare pe verticala. Alternanta ariilor depresionare cu culmile
deluroase sau muntoase cu diferite expuneri si inclinari, introduce diferentieri
cantitative si calitative a elementelor si fenomenelor climatice.
Deschiderea larga spre V avantajeaza advectia maselor de aer oceanic ce determina
o vreme instabila cu averse de ploaie primavara si vara, sau ploi continue si burnita
mai ales toamna si inceputul iernii.

In acelasi timp, inaltimile Muntilor Rodnei si a Maramuresului formeaza “un baraj”

orografic important in fata advectiilor reci din N si E si creaza un mare “avantaj
natural” pentru jumatatea vestica a judetului care este ferita de gerurile puternice si
iernile naprasnice determinate de aceste invazii.

In context genetic evolutia elementelor si fenomenelor climatice capata valente

diferite teritorial si temporar si care in anumite conjuncturi sinoptice pot depasi cu
mult situatiile medii, in sens pozitiv sau negative cu multiple implicatii asupra calitatii
mediului declansand degradarea acestuia sub diferite aspecte. Toate aceste abateri,
dependent de valoarea care o imbraca, de aici si consecintele pe care le produc sunt
incluse in categoria riscurilor climatice care pot constitui cauza declansarii in lant a
unor alte riscuri naturale (geomorfologice, hidrologice, etc.) sau antropice (poluarea
aerului).

1.Temperatura aerului

Marea varietate a formelor de relief si indeosebi ecartul mare altimetric introduce o

mare diferentiere a temperaturii aerului.

Temperatura medie anuala variaza dupa un gradient vertical de cca 0,055°C la 100
m altitudine ,astfel incat in partile joase: Depresiunea Baia Mare este de 9,5°C, ca
apoi sa scada cu 1-2°C in Depresiunea Maramuresului (Ocna Sugatag 8°C) cu peste
2°C pe cursul superior al vailor montane (Viseu de Sus 7,6°C). Pe varfurile de peste
2000 m altitudine ale Muntilor Rodnei temperatura medie anuala ajunge la 0°C.

In cursul anului minimul lunar se produce in ianuarie, iar maximul in luna iulie.
Temperaturile minime absolute cele mai scazute s-au inregistrat in Depresiunea
Maramuresului la Sighet -32,2°C la 17 .01.1964 si Viseu de Sus – 31,6°C la
26.01.1954, iar in Depresiunea Baia Mare – 30,0°C la 10.02.1928.
Temperatura maxima absoluta poate creste pana la 38-39°C in depresiuni (39,2°C la
Baia Mare la 22.08.1943 si Viseu de Sus la 08.08 1951 si 38,5°C la Ocna Sugatag in
23.07.1939) si pana la 20–24° C pe culmile muntoase (Iezer 23,4°C la 28.06.1963).

2.Inghetu

Coborarea temperaturii aerului sau a solului sub 0°C este inceputul fenomenului de
inghet si acesta se produce in anumite conditii sinoptice si se accentueaza odata cu
intensificarea si persistenta acestora. Cele mai favorabile conditii de producere a
inghetului sunt cele anticiclonice caracterizate prin stabilitate mare a atmosferei:
calm atmosferic, insolatie mare ziua si radiatie efectiva mare noaptea care produce
coborarea temperaturii aerului sub 0°C.

Desi inghetul este un fenomen normal pentru sezonul rece al anului, totusi in aceste
conditii poate deveni risc climatic cu consecinte dintre cele mai grave.

Primul inghet de toamna se produce inca de la inceputul lunii octombrie (Sighet si

Ocna Sugatag-10.10; Baia Mare-19.10. ), ultimul inghet (Baia Mare-18.04, Sighet si
Ocna Sugatag-25.04 ).

3.Precipitatiile

Abundenta precipitatiilor care provoaca inundatii mari si genereaza alte fenomene

secundare ca si lipsa lor pot deveni la un moment dat un pericol pentru societate, cu
mari implicatii asupra mediului, producand mari dezechilibre si pagube materiale
imense.
Abaterile foarte mari ca si cele foarte mici sunt elemente care pot defini precipitatiile
ca “risc climatic”, iar durata, frecventa si intensitatea sunt parametrii care indica
marimea impactului asupra mediului ca si valoarea dezastrelor.

Cantitatea de precipitatii au o repartitie teritoriala diferentiata, cele mai mici cantitati

(sub 700 mm) se inregistreaza in arealele joase din V judetului, iar cele mai mari
(peste 1300 mm ) pe culmile muntoase de peste 1700 – 1800 m.

Cele mai mari cantitati de precipitatii cazute in 24 de ore s-au produs dea lungul
timpului in urmatoarele localitati: 184 mm la Baita de sub Codru in 23.02.1924; 174
mm la Seini in 23.07 1974; 137 mm la Șomcuta Mare in 02.06.1974; 124,6 mm la
Baia Mare in 02.06.1954; 107,0 mm la Botiza in 17.06.2006; 104,7 mm la Sighet in
07.07.1933.

4.Vantul

Se alatura celorlalte elemente climatice respectiv temperatura si precipitatiile

(frecventa si viteza) se pot implica in starea mediului provocand la un moment dat
dezechilibre (areale in care se poate merge pana la distrugerea totala sau partiala)
unor elemente ale mediului (cazul furtunilor), ruperea cablurilor electrice, telefonice,
blocarea cailor de acces cu arbori etc.

Lipsa circulatiei aerului si stabilitatea atmosferei este redata prin frecventa calmului.
Adapostul orografic creat de culmile muntoase sau deluroase mareste frecventa
calmului in ariile depresionare. La Baia Mare calmul are o frecventa medie anuala de
46,5%. Lipsa sau reducerea circulatiei aerului mareste gradul de risc in cazul ariilor
depresionare cu importante surse de poluare,creand posibilitatea mentinerii noxelor
in stratele joase ale atmosferei.

5. RETEAUA HIDROGRAFICA

In conditiile unui relief predominant muntos, al unui climat cu precipitatii abundente

si secete relative putine, judetul Maramures este caracterizat printr-o retea
hidrografica bogata cu o lungime de 2300 km (cursuri codificate).

Raurile judetului Maramures apartin la doua mari bazine hidrografice: Tisa si Somes.

La iesirea din munti, Tisa primeste din stanga Viseul. Viseul izvoraste din apropierea
pasului Prislop si are un bazin hidrografic de 1600 kmp si o lungime de 80 km,
situate in zone inalte 67%, iar in zone joase 33%. Intrucat urmareste linia Muntilor
Maramuresului are o alimentatie bogata permanenta, cu coeficient mic de variatie a
scurgerii medii si o puternica asimetrie de dreapta bazinului. Cele mai mari debite
medii lunare se produc in lunile aprilie-mai (12.2 mc/s la Moisei, 33,8 l/mp la
Leordina, 64,5 l/mp la Bistra). La debitul Viseului contribuie si afluentii lui principali:
Cisla cu cca 5 mc/s, Vaserul cu 9,1 mc/s si Ruscova cu 11,0 mc/s. Debitele maxime
se realizeaza in anii ploiosi, cand topirea brusca a zapezilor coincide cu precipitatii
abundente.

Iza  izvoraste de pe versantul vestic al Pietrosului Rodnei de sub varful Batrana. Raul
Iza dreneaza Depresiunea Maramuresului curgand paralel cu Viseul dar avand o
asimetrie de stanga a bazinului. Este un rau tipic de depresiune (fata de raul Viseu
care este tipic de munte), avand valori mai mari ale coeficientului de variatie a
scurgerii. Are o suprafata a bazinului de 1303 kmp din care 406 kmp revin
principalului ei afluent Mara, si o lungime de 83 km.

Somesul este cel mai mare rau care strabate partea de sud-vest a judetului. Pe raza
judetului Maramures primeste un aport principal din Lapus a carui suprafata este de
1820 kmp si lungime de 114,7 kmp. Este colectorul aproape unic ai versantilor sudici
ai Muntilor Gutai-Tibles si Lapus.

Cavnic este raul care isi culege izvoarele de sub poalele estice ale Gutaiului si Pasului
Neteda, fiind colectorul principal al Depresiunii Copalnic. Are o suprafata a bazinului
de 262 kmp si o lungime de 34,8 km.

Sasarul si afluentul acestuia Firiza, sunt apele cele mai intens folosite, pentru ca

alimenteaza cu apa potabila si industriala orasele Baia Mare si Baia Sprie.

In judetul Maramures, debitele maxime se formeaza la inceputul verii datorita ploilor

intense si de lunga durata, insa in cazul tipurilor de regim vestic debitele maxime ale
viiturilor de iarna si primavara de origine mixta (topirea zapezii + ploi) domina.

Din studiile efectuate rezulta ca scurgerea maxima este in functie atat de suprafata
cat si de altitudinea medie a bazinelor de receptie.

In bazinul hidrografic Tisa, dintre anii cu debite maxime deosebite mentionam: 1933,
1940, 1941, 1955, 1958, 1970, 1974, 1979, 1981, 1986, 1993, 1995, 1998, 2001.
In bazinul hidrografic Tisa in anii 1998 (noiembrie), 2001 (martie) s-au inregistrat
niveluri istorice (martie 2001 – 485 cm, 135 cm peste CP la un debit 2530 mc/s),
2006 (17 - 18 iunie) pe raul Botiza(cu 133 cm peste CP corespunzator unui debit de
220 mc/s).

Inundatiile istorice din perioada 3-6 martie 2001 s-au datorat precipitatiilor
abundente cazute pe intreg teritoriul judetului Maramures (Cavnic-264.3 l/mp; Mara-
228,2 l/mp ; Firiza-192,2 l/mp; Bistra-107,9 l/mp; Suciu de Jos-103,9 l/mp). Apa
provenita din precipitatii cumulate cu cea provenita din stratul de zapada a condus la
cresterea nivelurilor si depasirea cotelor de aparare pe toate cursurile de apa din
judet.

Pe raul Tisa la s.h Sighetu Marmatiei nivelul inregistrat a fost de 485 cm, cu 135cm
peste cota de pericol. Acest nivel a depasit cu 51 cm, nivelul inregistrat in noiembrie
1998 si a fost nivelul maxim istoric inregistrat de la infiintarea statiei din anul 1898.

Caracteristica acestei viituri a fost de durata mare de timp (peste 48 ore). Au fost
afectate 56 de localitati cu pagube la 477 de case din care 18 au fost distruse; 533
anexe din care 85 au fost distruse; 100 de poduri; 206 podete; 4371 ha suprafete
agricole-pagube a caror valoare a fost de 626.996 mii lei.

In bazinul hidrografic Somes, anii cu debite maxime deosebite au fost: 1888, 1932,
1970, 1974. (S.H Ulmeni-2300 mc/s 14 mai 1970, S.H Cicarlau–3000 mc/s-14 mai
1970). Inundatiile catastrofale din 1970 au afectat partea de N-V a Romaniei, unul
dintre judetele cele mai lovite fiind judetul Maramures. In lunile mai si iunie 1970,
peste solul imbibat puternic cu apa si chiar inghetat, in zonele muntoase peste un
strat gros de zapada acumulat in zona montana, in lunile precedente, coeficientul de
scurgere fiind foarte mare si evaporatia fiind redusa din cauza temperaturilor
scazute. In zilele de 11-13 mai 1970, pe raza judetului Maramures au cazut
precipitatii foarte mari de peste 100 l/mp (Baia Sprie 205 mm; Sighet 154 mm;
Cavnic si Bocicoi 117 mm; Viseu de Sus 102 mm). Precipitatiile s-au suprapus in
zona montana peste un strat de zapada ce a depasit 110 cm grosime. Ploile au
continuat sa cada si in zilele de 18-24 mai si apoi in prima decada a lunii iunie. Astfel
s-a format o unda de viitura foarte puternica si rapida care a produs inundatii cu
efecte dezastruoase si pierderi de vieti omenesti. Pe raza judetului Maramures au
fost afectate 69 de localitati, inundate 4278 de case, au fost evacuate 3050 de
familii, au fost distruse 142 de poduri, 494 de podete, 25821 ha teren agricol, cu o
valoare a pagubei de 113.173 mii lei.

Mentionam ca pe raza judetului Maramures s-au mai produs inundatii cu caractere

strict local, datorita caderilor masive de precipitatii asociate cu caderi de grindina si
oraje (24.05.1995 - Berchezoaia, comuna Remetea Chioarului; 16.06.1995 - Valea
Scradei - oras Viseu de Sus; 18.07.1995 Valea Chiuzbaii, oras Baia Sprie; 17 -
18.06.2006 - Botiza).

Hidrografia judetului este completata de o serie de lacuri naturale si antropice:

lacurile glaciare (Taurile Buhaiescului, Iezerul Pietrosu, Izvoru Bistritei Aurii); tauri
instalate pe aglomerate vulcanice, cum sunt cele de sub Creasta Cocosului (taurile
Chendroaiei, Taul Morarenilor) sau Platoul Izvoare (Taul lui Dumitru); lacuri sarate in
foste ocne de sare (Ocna Sugatag); lac unic, format prin prabusirea unor lucrari
miniere (Lacul Albastru - Baia Sprie); lacul de acumulare: Stramtori-Firiza.

Lacurile antropo-saline de la Ocna Sugatag: cele mai mari lacuri sunt: Lacul Gavrila
si Lacul Batran, fiind si cele mai mari ca suprafata din Romania (de acest tip).
Acestea impresioneaza atat sub aspect peisagistic si de agrement, cat si mai ales
prin prisma factorului istoric, prin curiozitatile si misterele pe care le ascund de
secole. De asemenea, se pare ca aici, in cadrul exploatarilor de sare, s-a desfasurat
prima greva organizata din lume (1492).

Lacul sarat de la Costiui: pe locul unor foste ocne de sare, intr-un peisaj natural, se
afla unul dintre frumoasele lacuri antro-saline din Depresiunea Maramures. Salinele
aveau dimensiuni foarte mari, cele mai vechi erau in sistem clopot iar cele din
ultimele 300 ani in sistem trapezoidal de tip sala. Lacul s-a format intr-o cuveta
rezultata prin prabusirea mai multor saline. In imediata apropiere se afla baile sarate
Costui, cu efecte tamaduitoare remarcabile.

6. SOLURILE

Invelisul de soluri este variat, el reflectand caracterul complex al factorilor naturali,

care conditioneaza formarea sa. Din gama larga de soluri se remarca printr-o
intindere mai mare urmatoarele tipuri genetice: Solurile brune argilice; Solurile
brune podzolice; Solurile podzolice argilo-iluviale; Solurile pseudogleice; Solurile
brune acide; Andosolurile; Solurile brune podzilice; Solurile gleice; Solurile humico-
silicatice; Litosolurile; Aluviunile si solurile aluviale.

In regiunile deluroase din sud, ca si in depresiunile colinare Maramures si Lapus apar

solurile brune si solurile podzolice argiloiluvionare (Depresiunea Baia Mare). In
dealurile Chioarului si in nordul Podisului Somesan, acestora li se adauga solurile
negre de faneata.
In arealul montan se succed solurile brune acide, solurile brune podzilice la altitudini
mai mici, iar in muntii vulcanici (Gutin, Ignis) andosolurile formate pe roci vulcanice.
Solurile aluviale sunt raspandite (cca .32 ha) in luncile Somesului, Lapusului, Izei,
etc.

Calitatea solurilor este afectata atat din motive antropice cat si din cauze naturale.
Sursele principale de poluare a solului sunt activitatile de metalurgie neferoasa si
extractia si prepararea minereurilor neferoase. Este estimata o suprafata de
cca.30000 ha de terenuri poluate. Avand in vedere specificul poluarii chimice a
solului se poate evidentia caracterul cumulativ si remanent al poluarii acestui factor
de mediu.

7. VEGETATIA SI FAUNA

Vegetatia si fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii in functie de

altitudine, unele avand caracter endemic muntilor Rodnei. Speciile de animale sunt
bine reprezentate, prezentand o mare varietate in functie de altitudine: in zona
alpine intalnim: capra neagra, marmota, acvila de stanca, in jnepenis cocosul de
mesteacan, iar in padurile de conifere si rasinoase: rasul, cocosul de munte, ursul
brun, cerbul carpatin si altele.

In raurile de munte, Tisa, Viseu, Ruscova si Vaser, alaturi de pastav si lipan traieste
cea mai valoroasa specie de salmonide, lostrita.

In judetul Maramures au fost inventariate speciile de flora si fauna: 258 specii de

flora (7 specii din increngatura Briophyta, 18 specii din increngatura Pteridophyta, 11
specii din increngatura Gymnospermatophyta si 222 de specii din increngatura
Angiospermatophyta ); 354 specii de fauna (40 specii din clasa Pisces, 14 din clasa
Amphibia, 11 din clasa Reptila, 230 specii din clasa Aves si 59 specii din clasa
Mammalia).

De asemenea au fost identificate: 189 de specii de flora si fauna de interes

comunitar (15 specii de flora, 6 specii de pesti, 13 specii de amfibieni, 8 specii de
reptile, 120 specii de pasari, 24 specii de mamifere si 3 specii de nevertebrate), 68
de specii de interes national (4 specii de flora, 3 specii de pesti, 4 specii de amfibieni,
2 specii de reptile, 40 specii de pasari si 15 specii de mamifere).