Ioan Căianu (1629 – 1687)

 
Ioan Căianu (în maghiară Kájoni János, latinizat Ioannes Caioni) (n. 8 martie
1629, Căianu Mic – d. 25 aprilie 1687, Lăzarea), călugăr franciscan din
Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de
orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului.
În legătură cu originea sa, Ion Căianu însuși notează: „Natus valachus sum” („M-
am născut român”).
Este primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania, în condițiile în care
până relativ recent a fost considerat doar culegător de muzică.
A avut o contribuție însemnată (dar nu unică) la întocmirea codicelui care îi
poartă numele, Codex Caioni, primit în 1652 de la profesorul său, Mátyás
Seregély, ca premiu pentru buna învățătură.
Căianu il primește sub formă incompletă și va prelua sarcina adăugirii sale,
activitate pe care o continuă până în 1671, la Lăzarea.
Codex Caioni cuprinde 346 de piese foarte variate, reflectând pe deplin interesele
muzicale ale epocii (îndeosebi pe cele ale lumii orășenești).
Pe lângă câteva dansuri transilvane (de interes pentru folcloriștii de mai târziu) și
un număr mic de bucăți compuse de Căianu însuși, marea majoritate a pieselor
notate în codice aparțin unor compozitori vestici de madrigale, motete, arii, dar și
de piese instrumentale.
În 1675 Căianu a fondat o tipografie la Șumuleu Ciuc, unde și-a tipărit propriile
publicații, precum și manualele școlare necesare pentru școala franciscanilor din
Șumuleu Ciuc.
Motivele fondării tipografiei sunt descrise în Cantionale catolicum (lucrarea aflată
astăzi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj), astfel:
„Am vrut să-mi slujesc draga mea țară și să dau posibilitate cu munca mea să se aducă
laude necontenite lui Dumnezeu și din partea altora.”
—Ioan Căianu – Cantionale Catolicum”
Lucrarea s-a bucurat de apreciere mare, așa încât a fost retipărită de trei ori (în
1719, 1805 și 1806).
Tipografia fondată de Căianu s-a dovedit a fi avut mare însemnătate pentru
catolicii din Ținutul Secuiesc și Moldova.
Prima carte tipărită aici a fost „Cantionale catholicum” (1676). După trei ani, se
primește aprobarea pentru tipărirea manualelor școlare. Un preot de rang înalt
din Polonia va lăuda manualele tipărite sub îndrumarea lui Căianu.
Mai târziu, în timpul Revoluției din 1848 s-a tipărit tot aici „Hadi lap” („Foaia
oștirii”) și un număr de proclamații revoluționare (exemplare ale acestora pot fi
văzute la muzeul amintit din Cluj).