Analiza comparativă între două țări europene din punct de vedere

fizico-economio-geografic

ROMÂNIA
Poziție geografică: România este situată în partea de sud-est a Europei, în Peninsula
Balcanică, pe țărmul vestic al Mării Negre.Vecinii României sunt: Ucraina, Republica Moldova,
Bulgaria, Serbia și Ungaria.
Suprafața: 237.500 Km pătrați
Relieful: Este foarte variat și se caracterizează prin patru elemente: varietate,
proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, existând aproape toate formele de
relief de pe glob.
Fauna și flora României poate fi studiată în funcție de zone și etaje. Prima din aceste
zone este reprezentată de zona stepei ce se întinde între 0 și 200 de metri. În zona stepei propriu-
zisă, vegetația este fromată din ierburi (spinul vântului, colilia e.t.c.) și arbuști (maces, porumbar
e.t.c.). Fauna stepei este reprezentată în general de rozătoare (șoarecele de câmp, popândăul,
iepurele e.t.c.) și păsari (prepelița, vulturul pleșuv, dropia și multe alte păsări). Tot în zona stepei
se încadrează și silvostepa care se diferențiază de stepă prin faptul că prezintă pe alocuri și păduri
de stejar.
Următoarea zonă este reprezentată de zona pădurilor ce se întinde în intervalul altimetric 200-
1800 m. Această zonă este împărțită în trei etaje. Primul etaj este acela al pădurilor de stejar și
ocupă înălțimi cuprinse între 150 și 500 de metri. În afară de stejar vegetația din acest etaj este
reprezentată și de gorun, cer, garnita, frasin, carpen, arțar, ulm, paltin, jugastru și tei. Fauna
acestui etaj este reprezentată de animale și păsări ca: lupul, pisica sălbatică, jderul, veverița,
vulpea, dihorul, coțofana, grangurul, cucul, sticletele, mierla, pupăza și multe altele.
Al doilea etaj este reprezentat de etajul pădurilor de fag. Acesta se întinde între 500 și 1200 de
metri. Din punct de vedere al vegetației, acest etaj prezintă un amestec de fag, stejar și conifere.
Fauna acestei zone este în mare parte aceiași cu cea a etajului predecesor la care se poate adauga
în unele zone și ursul.
Cel de-al treilea etaj este acela al rășinoaselor care se întinde între altitudinea de 650 de metri
(deci se suprapune cu etajul precedent în partea sa inferioarî) și 1800 de metri. Vegetația este
reprezentată de molid, brad, pin și larice care sunt amestecate în zona inferioară cu fagul. Fauna
acestui etaj este formată din următoarele animale și păsări: ursul, cerbul, râsul, cocoșul de munte,
găinușa de pădure e.t c.
Ultima zonă este reprezentată de zona alpină care în etajul subalpin prezintă ienupăr, jneapăn, la
altitudini mai mici de 2000 de metri, iar în etajul alpin (peste 2000m) întâlnim pajiști alpine.
Clima României este temperat-continentală de tranziţie, marcată de unele influenţe
climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene şi pontice. Astfel, în
Banat şi Oltenia se face simţită nuanţa mediteraneană, caracterizată de ierni blânde şi regim
pluviometric mai bogat (mai ales toamna). În Dobrogea se manifestă nuanţa pontică, cu ploi rare,
dar torenţiale.
În regiuni din estul ţǎrii, caracterul continental este mai pronunţat. În partea de nord a ţării
(Maramureş şi Bucovina) se manifestă efectele nuanţei scandinavo-baltice, care determină un
climat mai umed şi mai rece, cu ierni geroase. În vestul ţării se manifestă mai pronunţat influenţe
ale sistemelor de joasă presiune, generate deasupra Atlanticului, ceea ce determină temperaturi
mai moderate şi precipitaţii mai bogate.
Nuantarile climatice se manifesta si pe treptele altitudinale, în masivele muntoase ale arcului
carpatic fiind prezent climatul montan răcoros, cu umezeală mare în tot timpul anului.
Populația: La 1 ianuarie 2015 populația României după domiciliu a fost de 22,279
milioane de persoane, în scădere comparativ cu 1 ianuarie 2014, cu 67.000 de persoane; această
scădere a fost cauzată, în special, de sporul natural negativ al populației. Bărbații reprezintă
48,8% din populație, la fel ca la 1 ianuarie 2014.  Avem în medie 95 bărbați la 100 femei. Până
la vârsta de 49 ani, numărul bărbaților a fost mai mare decât numărul femeilor. Începând cu
această vârstă numărul femeilor îl depășește însă pe cel al bărbaților. Populația feminină a avut o
pondere mai mare decât populația masculină în 41 de județe. Singurul județ unde populația
masculină a fost mai numeroasă decât cea feminină este Vaslui (102 bărbați la 100 femei), se
arată în publicația Statisticii "Populația României pe localități, la 1 ianuarie 2015"
Economia României este o economie de piață, conform Constituției din 1991. Conform
acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concurenței loiale. În
economia României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se află
proprietatea privată care trebuie protejată și garantată.
Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încalțăminte, industria
metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a
materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță mai
scazută reprezintă industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice. În
prezent, industria constructoare de mașini este foarte largă și este orientată înspre piață. Industria
românească de IT cunoaște o creștere anuală constantă.
Puterea economica a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri
de către întreprinderile mici și mijlocii în industrii precum cea a mașinilor de precizie,
vehiculelor cu motor, industria chimică, farmaceutică, a aparatelor electrocasnice și a
îmbrăcamintei. Principalele ramuri industriale sunt industria constructoare de mașini, chimică,
petrochimică, a materialelor de construcții, de prelucrare a lemnului și industria ușoară.
Banca Mondială (BM) a revizuit în creștere la 3% estimările privind avansul economiei românești în acest
an, de la 2,9% cât estima în ianuarie, potrivit raportului bianual "Global Economic Prospects" publicat de
instituția financiară internațională. În schimb, a lăsat nemodificate prognozele pentru 2016, când
România ar urma să înregistreze o creștere economică de 3,2%, și chiar a revizuit în scădere cu 0,4%
estimările pentru 2017 de la 3,9 % la 3,5%.
 Țările cu cea mai mare creștere economică din UE: România se află în frunte

La nivel regional, Banca Mondială estimează ca regiunea Europa emergentă și Asia Centrală (în
care este inclusă și România) va suferi o încetinire a ritmului de creștere economică, de la 2,4%
în 2014 pana la 1,8% în 2015.
"Scăderea prețului petrolului și tensiunile geopolitice sunt doar parțial compensate de revenirea
moderată din zona euro. Revenirea a fost una inegală în întreaga regiune, afectată de moștenirile
crizei financiare globale, în special de bilanțurile băncilor (Bulgaria, Serbia și într-o mai mică
măsură România) ", se arată în raportul BM.
În ceea ce privește riscurile la adresa regiunii, Banca Mondială consideră că acestea constau într-
o nouă scădere a prețului petrolului, escaladarea tensiunilor geopolitice și o înăsprire bruscă a
condițiilor financiare globale.
La acestea se adaugă o revenire sub așteptări a economiei globale și o soluționare nefavorabilă a
problemelor dintre Grecia și creditorii săi.
Ce spun datele statistice:
În România, bugetul pentru anul 2015 este fundamentat pe o creștere economic ă de 2,5%, iar
produsul intern brut este estimat la 709,681 milioane de lei.

Creșterea economică surprinzătoare a României, analizată de Bloomberg

Produsul intern brut a crescut, în primul trimestru al acestui an, cu 4,3% fața de primul trimestru
al anului trecut și cu 1,6% fața de trimestrul IV 2014, contribuții semnificative la avansul
economiei având comerțul cu ridicata (1%) și industria și comunicațiile (0,9% fiecare), reiese din
datele publicate recent de Institutul Național de Statistică.
La începutul lunii mai, Comisia Europeană (CE) și-a îmbunătățit ușor estimările privind
creșterea economică a României în 2015 până la 2,8%, față de avansul de 2,7% pe care îl
preconiza în luna februarie.

POLONIA

Așezare geografică: Polonia este situată în nordul Europei.Vecinii ei sunt: Germania,

Cehia, Slovacia, Ucraina, Belarus,Lituania și Rusia.
Suprafața: 300.000 km pătrați
Relieful: Deși Polonia pare a fi o câmpie neîntreruptă, relieful este foarte complex.
Fauna și flora: Pădurile acoperă aproape un sfert din Polonia și sunt în general păduri de
pin și conifere. Câteva păduri din nord-est conțin specii vechi și rare precum mesteacănul
pitic, ce nu se mai gasește în altă zonă a Europei. Din cauza faptului că majoritatea pădurilor din
Polonia sunt de conifere, speciile sunt foarte vulnerabile la ploi acide și alte forme de poluare a
aerului, ele sunt în marea lor majoritate afectate. Pădurile de spruce din Munții Sudeți au fost
cele mai afectate de poluarea atmosferică. O altă mare parte din pădurile Poloniei a fost distrusă
intenționat pentru a se crea ferme, iar ritmul împăduririlor este foarte scăzut. Combinația de
factori face ca pădurile poloneze să fie dintre cele mai vulnerabile din Europa. Fauna
nu este foarte variatî. Deși cele mai multe specii trăiesc și în alte țări Polonia este gazdă a unui
număr de specii ce în alte locuri sunt absente sau rare.
Clima: Polonia are o climă moderată, caldă tranzitivă cu temperaturile din sud atingând
valori mai înalte decât în nord. Vara, o temperatură medie este de 17 °C pe coastă și de 18,3 °C
în voievodatul Silezia Inferioară. Iarna, temperaturile medii sunt între 0 °C înŚwinoujście și
-7 °C în Suwałki. Precipitațiile sunt intense pe întregul an, dar, în special în estul țării, iarna este
mai secetoasă decât vara.
Populația este de aproape 39 milioane de persoane. 
Economia: După căderea comunismului, Polonia a urmat o politică de liberalizare a
economiei şi astăzi este unul dintre exemplele tranziţiei de succes de la o economie dirijată de
stat la o economie de piaţă.
Privatizarea companiilor mici şi mijlocii care au fost controlate de guvern şi dreptul liber de
înfiinţare de firme noi au permis dezvoltarea agresivă a sectorului privat. Ca o consecinţă, au
apărut şi organizaţii de apărare a drepturilor consumatorilor. Restructurarea şi privatizarea
„sectoarelor sensibile” precum industria minieră, metalurgică, căile ferate şi energia au fost
demarate începând din 1990. Între anii 2007 şi 2010, Guvernul Poloniei plănuieşte să listeze
douăzeci de companii publice pe bursa poloneză, inclusiv companii din industria minieră.
Până în prezent (2007), cele mai mari privatizări au fost vânzarea companiei naţionale de
telecomunicaţii, Telekomunikacja Polska, către operatorul France Télécom în anul 2000 şi
vânzarea a unui procent de 30% din acţiunile celei mai mari bănci a Poloniei, PKO Bank Polski,
pe Bursa din Varşovia în anul 2004.În domeniul agriculturii, Polonia dispune de un număr mare
de ferme private, având potenţial de a deveni cel mai important stat producător de alimente din
întreaga Uniune Europeană. Există însă o serie de probleme, legate în special de lipsa
investiţiilor în anumite sectoare economice. Reformele structurale din domeniul asistenţei
medicale, a educaţiei, din sistemul de pensii, precum şi din administraţia de stat au sfârşit prin a
provoca o mare presiune fiscal asupra contribuitorilor polonezi.
Creşterea PIB-ului a fost puternică şi stabilă între anii 1993 şi 2000, cu o perioadă scurtă de
încetinire a ritmului în intervalul 2001-2002. Perspectiva integrării mai apropiate în Uniunea
Europeană a determinat o dezvoltare economică susţinută, cu o creştere anuală de 3,7% în 2003,
faţă de numai 1,4% în 2002. În anul 2004, creşterea PIB-ului a fost de 5,4%, în 2005 – 3,3%, în
2006 – 6,1%. Pentru anul 2007, guvernul a prognozat o creştere economică de 6,5-7%.
Deşi economia poloneză se află astăzi într-un proces de dezvoltare rapidă, există încă multe
provocări. Cea mai importantă sarcină economică în viitor este pregătirea economiei pentru a
permite Polonia să îndeplinească criteriile necesare pentru adoptarea euro ca monedă naţională. 
 Principalele industrii: În zilele noastre Polonia mai produce îngrășăminte chimice,
produse petrochimice, mașini-unelte, mașini electrice, produse electronice, automobile și nave.
Bazei industrială a Poloniei a suferit foarte mult în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și
multe resurse au fost îndreptate spre reconstrucție. sistemul economic socialist a impus în
anul 1940 a creat structuri economice mari și greoi operabile sub o comandă centrală inflexibilă.
În parte din cauza acestei rigidități sistemice, economia avea rezultate proaste chiar și în
comparație cu alte economii din Europa Centrală. În 1990, guvernul Mazowiecki a început un
program de reformă cuprinzătoare care să înlocuiască economia de comandă centralizată cu un
sistem orientat spre piață. În timp ce rezultatele globale au fost impresionante, multe mari
companii de stat industriale, în special de căi ferate, minerit, oțel, și sectoarele de apărare, au
rămas rezistente la schimbări și au fost necesare reduceri pentru a supraviețui într-o economie de
piață.
Puterea economică: Economia poloneză a continuat să crească în timpul crizei
economice, în timp ce țările vecine au intrat în declin, pregătindu-se, astfel, pentru rolul de motor
economic al Uniunii Europene. Încă din 1999, factorii de decizie au început programul pentru
stimularea creșterii economice prin învățământ, adăugând un an de liceu și o limbă străină de
studiat în plus. Până în 2003, Polonia a depășit Statele Unite și majoritatea statelor europene în
secțiunea examenului din cadrul Programului Internațional pentru Evaluarea Elevilor. În prezent,
universitățile poloneze beneficiază de autonomie crescută, datorită noii legi a educației, mai ales
cele din domeniul energiei, în timp ce guvernul continuă să sprijine industriile cheie, cum ar fi
cea nucleară.

Două țări est-europene cu trasee diferite. De ce polonezii reușesc să absoarbă

eficient bani europeni, iar România stă cu fondurile blocate

În timp ce Polonia a avut creştere economică pe perioada crizei, în România corupţia şi

incompetenţa ne lasa definitiv fără cea mai mare parte din fondurile UE.România a încercat prin
multe dintre politicile aplicate să urmeze traseul Poloniei, din păcate însă de puţine ori i-a reuşit.
Chiar dacă există diferenţe culturale, istorice şi politice, modelul polonez este unul de invidiat
când vine vorba de absorbția fondurilor europene. Articolul este o analiză comparativă generală
între situaţia corupţiei în domeniul fondurilor europene. Subiectul este unul sensibil în ambele
ţări şi lumea pare să fie conştientă că frauda cu bani europeni este o realitate, apar articole în
presă sau reportaje la televiziune despre acest subiect. Deşi atât în Polonia, cât şi în România
există în continuare o nevoie de date concrete, cuantificabile, rapoarte sau analize despre
numărul proiectelor pe fiecare PO, care au fost suspectate de fraude şi nereguli datorate actelor
de corupţie, ce nu poate fi contestat este faptul că Polonia s-a descurcat mult mai bine decât
România în ce priveşte absorbţia banilor europeni. Cum au procedat pentru a combate şi preveni
corupţia, cum au crescut eficienţa gestionării fondurilor? În continuare voi prezenta un răspuns
ce priveşte trei direcţii : abordarea din domeniul administraţiei publice, eficienţa controlului
gestionării fondurilor europene şi măsurile concrete pentru absorbţia în unul dintre programele
operaționale cu probleme.
1. 1. Administraţia şi reforma sistemului public strâns legate de fenomenul de corupţie
Politica de coeziune a UE este gestionată şi pusă în aplicare în primul rând de către administrația
publică a statelor membre ale UE şi, prin urmare,contextul instituțional şi sistemul de
administraţie publică al unei țări sunt principalii parametri pentru o realizare eficientă şi eficace a
politicii. Când vine vorba de absorbţia fondurilor europene Polonia reprezintă modelul care nu a
putut fi urmat de România. Divizarea administrativă urmată de procesul de descentralizare,
precum şi stabilitatea politică şi guvernarea eficientă au fost factorii care au contribuit la
realizarea unei bune absorbţii a fondurilor europene, în comparaţie cu România. Un grafic
preluat de la Comisia Europeană şi prezentat în 2012 de Societatea Germană pentru Cooperare
Internaț ională arată că rata de absorbţie a Poloniei, pentru anul 2011 este de aproape 38%, în
timp ce România se clasează pe ultimul loc cu o rată de 16,51%. Diferenţa dintre cele două ţări
este vizibilă în cazul unei comparaţii a datelor oferite de ministerele de resort. Dacă în
România, pe site-ul Ministerului Afacerilor Europene situaţia fondurilor structurale pâna în luna
octombrie a acestui an arăta ca au fost depuse peste 35.000 de proiecte, dintre care 9.000 sunt
contracte semnate, site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale din Polonia arată că până în luna
octombrie a acestui an au fost depuse peste 242.000 de proiecte, dintre care aproape 76.000 sunt
contracte semnate.
În Polonia, procesul de descentralizare a dus la o reformă a administraţiei publice, principalul beneficiar
al fondurilor europene. Deşi rolul PO de Dezvoltare a Capacităţii Administrative era să contribuie la
îmbunătăţirea procesului de elaborare a politicilor şi a proceselor decizionale în domeniul
managementului public, reforma mult dorită a sistemului public românesc s-a realizat în proporţie
mică. Conform unui studiu al Institutului de Politici Publice 75% din fondurileacestui program au mers
către administraţia publică centrală şi în general pentru activităţi similare cu acţiuniile desfăşurate de
acele autorităţi, deci banii europeni au fost accesaţi pentru aduce la îndeplinire activităţi, ce trebuiau
realizate în mod legal prin statutul de funcţionare. Asta în condiţiile în care România , comparativ cu
alte țări de dimensiunea sa, este unul dintre statele cele mai centralizate din Europa. Un raport realizat
de şeful departamentului de Administraţie Publică din cadrul Universităţii din Varşovia arată că
centralizarea inseamnă ineficienţă, inechitate și corupție.
 Potrivit aceluiași studiu ineficiența economică are multe aspecte: fondurile bugetare,în loc să
fie cheltuite în locul în care sunt generate, sunt trimise mai întâi la centru, prelucrate de către
un aparat birocratic gros,şi revin în teritoriuprin intermediul principiilor arbitrare, pe linie
politică. Centrul nu ştie sau nu-i pasă de prioritățile regionale , prin urmare, alocarea este
ineficientă.
Aceasta este una dintre diferenţele majore între Polonia şi România când este vorba de principiul
subsidiarităţii, de regiunile NUTS II, de politicile de dezvoltare regională precum şi de
activitatea Agenţiilor de Dezvoltare Regională.
Ca majoritatea ţărilor din centrul şi estul Europei, ambele state au moştenit de la sistemul
comunist un amestec foarte dăunător între politică şi funcţiile pur administrative, care a creat o
diviziune neclară între responsabilitatea politică şi competenţele administrative. 
În cazul Poloniei, dezvoltarea societății civile şi a comportamentului democratic, precum
şi creşterea economică, ar fi fost imposibilă fără reforma administrativă, realizată prin procesul
de descentralizare. Faptul că în Polonia există 16 regiuni (voievodate) de dezvoltare,
corespondente zonelor NUTS II, care administrează 25% din banii europeni, permite fluidizarea
procesului de absorbţie, eliminând birocraţia şi eventualele cazuri de corupţie. În România
situaţia e diferită, managementul fondurilor fiind centralizat. Cele opt Agenţii de Dezvoltare
Regională,corespondente zonelor NUTS II, funcţionează ca instituţii neguvernamentale,
nonprofit şi de utilitate publică şi sunt organele executive ale Consiliilor de
 Dezvoltare Regională, care grupează reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi locale. Aceste
Consilii de dezvoltare sunt conduse prin rotaţie de către preşedinţii de Consilii Judeţene, ceea ce
constituie o imixtiune periculoasă între politic şi administraţie publică, care poate degenera uşor în acte
de corupţie. Nu de puţine ori primari sau preşedinţi de Consiliu Judeţean au fost acuzaţi de acte de
corupţie privind deturnarea de fonduri europene. Conform unui studiu realizat de Institutul de Politici
Publice în 2011 , culoarea politică a conducătorilor instituţiilor a constituit o variabilă în câştigarea
proiectelor pe POR, acolo unde beneficiarii au fost autorităţiile publice locale (consilii judeţene şi consilii
locale). De asemenea, licitaţiile şi achiziţiile publice din cadrul unor PO, au fost oferite pe criterii de
clientelism politic, în funcţie de sumele care au fost oferite de anumite firme la bugetele partidelor
politice.
 

2. 2. Corupţia-factorul care împiedică accesarea fondurilor; performanţa sistemului judiciar

face diferenţa între cele două ţări.
Corupția şi politizarea excesivă a administrației publice locale, regionale şi naționale este,
probabil, unul dintre cei mai importanți factori care împiedică capacitatea de absorbție a
fondurilor UE, în România.
Chiar dacă percepţia corupţiei nu reprezintă o variabilă din care se poate identifica clar nivelul de
corupţie al unei ţări, opinia cetăţenilor despre acest fenomen trebuie luată în considerare atunci
când se analizează situaţia acestui factor. Este vorba de o tehnică de cercetare sociologică ce
conţine metode cantitative şi calitative folosită de Transparency International şi numită Indicele
de Percepț ie al Corupț iei , care clasează țările pe baza percepţiei publice a fenomenului de
corupţie în sectorul public. 
În anul 2011 România era situată pe locul 75, având un indice de percepţie al corupţiei de
3.6, în timp ce Polonia ocupa poziţia 41 cu un indice de percepţie al corupţiei de 5.5. Ceea
ce este îngrijorător este evoluţia celor doua ţari: dacă Polonia avea în 2006 un indice de 3.7,
asemănător cu cel de astăzi al României, indicele României din acea perioadă era de 3.1,
deci evoluţia noastră a fost de sub 0.1 pe an, având o îmbunătăţire a indicelui de percepţie
al corupţiei de 0.5, în ultimii şase ani!
Potrivit unui studiu realizat printr-un proiect european, “Studiul diagnostic privind fenomenul de
corupţie în administraţia publică locală” , aproape 88% din cei intervievaţi sunt de părere că
nivelul de corupţie din România este “ridicat” sau “foarte ridicat”, iar la nivelul administraţiei
publice locale procentul este de asemenea foarte ridicat – peste 75%. Chiar dacă aceste date nu
contribuie la identificarea reală a fenomenului de corupţie, este îngrijorătoare percepţia
cetăţenilor faţă de corupţia în sistemul public (la nivel de management şi la nivel de beneficiar al
fondurilor structurale). Ineficienţa sistemului public românesc, caracterizat prin lipsa de
competitivitate, transparenţă şi responsabilitate, coroborat cu fenomene de corupţie cum ar fi
nepotismul, conflictul de interes, şpaga şi mita au urcat România pe primul loc în topul statelor
membre UE care deturnează fonduri europene. Potrivit unui raport întocmit de Oficiul European
de Luptă Antifraudă OLAF şi publicat în luna iulie în Romania s-au înregistrat anul trecut 225 de
cazuri de fraudă, situând ţara pe primul loc, în faţa Germaniei 168 de cazuri şi a Italiei cu 112
cazuri. Marea problemă a României este însă justiţia conform jurnaliştilor de la TV5 , în
condiţiile în care deşi are cele mai multe investigaţii privind fraudele cu fonduri europene, are şi
cele mai puţine anchete finalizate. Reprezentantul Biroului European Antifraudă, Lothar Kuhl,
declara pentru postul francez că “Ceea ce este îngrijorător în cazul Romaniei este rata slabă a
condamnărilor în urma procedurilor judiciare începute”, cauzele fiind anchetate fără ca
suspecţii să fie condamnaţi. OLAF pune accentul nu pe numărul mare de cazuri transmise, ci pe
eficacitatea cu care acestea sunt rezolvate. România dă încă o dată dovada ca are un sistem
judiciar ineficient, în peste 73 % din cazurile anchetate s-a renunţat în final la acuzaţii, doar 23%
din dosare ajungându-se la condamnări. Potrivit aceluiaşi raport OLAF , pentru anul 2011 în
Polonia s-au înregistrat 90 de cazuri dintre care la 50% dintre acestea s-a renunţat, iar 36% dintre
dosare s-a ajuns la condamnări. În anii trecuţi, decalajul dintre cele două ţari a fost şi mai
mare: potrivit raportului OLAF din 2011, pentru anul 2010 Polonia a înregistrat 32 de cazuri de
fraudă iar 38% dintre acestea au constituit condamnări definitive. În 2010, în România au fost
semnalate 256 de cazuri dintre care peste 77% dintre acestea s-a renunţat înainte de proces.
Conform unui document publicat de către Centrul European de Cercetare pentru Anti-corupţie şi
Consolidarea Statului din Polonia, principalele domenii care sunt afectate de corupţie sunt
politica şi administraţia publică. Acest raport sugerează că, deşi corupția este relative
răspândită în Polonia, nivelul său este în declin, ceea ce se poate vedea şi din rapoartele OLAF.
Legi şi reglementări îmbunătăţite sunt efectul modului de guvernare a organizațiilor societății
civile şi a activităților comunității internaționale , precum şi de o monitorizare continuă a vieții
publice şi a funcționarilor, efectuate de către organele de stat cât şi de câinii de pază ai societăţii
civile au contribuit în mare măsură la remodelarea mediului anti-corupț ie în țară.
Astfel în 2009 s-a înființat Scutul Anti-Corupţie cu scopul de a efectua controale şi de
amonitorizalici tațiile publice importante, iar mult mai devreme în 2005 s-a înfiinţat un
corp pe lângă guvern care se ocupă cu depistarea activităţiilor de corupţie în
instituţiile publice.
Societatea civilă este mult mai dezvoltată în Polonia decât în România. Un
studiu publicat de către Grzegorz Wolszczakevidenţiază faptul că în Polonia există 50.000 de
asociaţii şi 7.000 de fundaţii, ce adună 8 milioane de membrii dintre care 1 milion de voluntari.
Din aceasta reiese că Polonia are o tradiţie in ceea ce înseamnă ONG-uri, tradiţie
izvorâtă din mişcarea Solidarność din anii 70-80. Conform aceluiaşi document societatea
civilă are un impact mare asupra fenomenului de stopare a corupţiei: documente
oficiale guvernamentale fac trimitere la publicaţii ale ONG-urilor, iar unele sondaje
realizate de ONG-uri constituie surse de informaţii pentru o analiză pe termen lung a
acestui fenomen din partea instituţională. În Polonia ONG-urile se constituie în coaliţii pentru
lupta împotriva corupţiei (Coaliţia Anti-corupţie a Organizaţiilor Non-guvernamentale), iar ca
fapt inedit, faţă de sistemul civic românesc în Polonia există o colaborare între administraț ia
centrală şi locală şi sectorul ONG. (agenţiile de stat iau poziț ii cu privire la rapoartele ONG-uri
referitoare la punerea în aplicare a activităț ilor anti-corupț ie în sfera publică). Conform
aceluiaşi raport, mass-media poloneză este unul dintre cei mai importanţi factori de luptă
împotriva corupţiei.pSprijinul mass-media a atras atenția publicului asupra problemei şi a
contribuit la creşterea gradului de conştientizare cu privire la (anti)corupție şi efectele sale.Media
este capabilă să exercite o presiune puternică asupra politicienilor şi funcționarilor publici ,
precum şi să comunice cât mai larg cu privire la fraudele cu fonduri europene,şi astfel
să „agite” oamenii şi instituţiilela acțiune . Cu toate acestea şi Polonia mai are un drum lung de
parcurs pentru a eradica corupţia, însă spre deosebire de România, Polonia a făcut progrese mari
în ultimii ani. Schimbările sociale se realizează lent şi necesită un efort continuu din
partea guvernului cât şi sectorului ONG pentru a asigura sustenabilitateaacestei evoluții .
În România situaţia este mult mai gravă. România trebuie să asigure respectarea statului de drept
şi a independenţei sistemului judiciar pentru a recâştiga încrederea partenerilor săi din UE, se
afirmă în raportul adoptat de Comisie în cadrul mecanismului de cooperare si verificare (MCV) ,
în luna iulie a acestui an. Raportul analizează ultimii cinci ani, pornind de la aderarea României
la UE în 2007, şi evaluează progresele înregistrate în acestă perioadă, concentrându-se pe
reforma sistemului judiciar şi combaterea corupţiei, puncte deficitare ale ţării. Conform unui
sondaj Eurobarometru al Comisiei, 72% dintre români cer Comisiei sa sprijine reforma în
România până când reforma sistemului judiciar şi combaterea corupţiei vor atinge standarde
comparabile cu alte state membre. Cele două puncte deficitare dar şi problema absorţiei
fondurilor europene, au constituit agenda de discuţii din luna septembrie între Barosso şi Ponta.
„Deşi un efort major a fost făcut în cursul ultimului an, capacitatea de absorbţie rămâne extrem
de mică şi România riscă să piardă sume semnificative care ar fi avut un impact benefic major
asupra cetăţenilor români şi a mediului de afaceri. Preşedintele Barroso a solicitat guvernului
să ia măsurile imediate necesare pentru a îmbunătăţi capacitatea administrativă şi achiziţiile
publice“, se arată în comunicatul Comisiei Europene .
 

3. Analiză a doua PO ce au ridicat probleme de corupţie- POR în Polonia (2004-2006) şi

POSDRU în România (2007-2013)
Programul Operaţional Regional (POR) din Polonia a avut reale probleme în perioada 2004-
2006, probleme legate de corupţie, în rândul administraţiei publice şi a clasei politice,
conform unui raport elaborat de Institutulde Afaceri Publice din Varşovia . În acest
document se sublinază faptul că o centralizare excesivă a sistemului de management al POR
poate favoriza apariţia cazurilor de corupţie. Chiar dacă procesul de descentralizare
admnistrativă era realizat încă din 1999, POR pentru perioada 2004-2006 a fost centralizat,
pentru toate din cele 16 regiuni, ceea ce nu a permis implicarea voievodatelor în procesul de
dezvoltare regională. Conform aceluiaşi studiu, alţi factori care au dus la apariţia unor
cazuri de corupţie sunt legaţi de procesul complicat de management, diviziuni inadecvate de
responsabilitate între diferite autorități publice , precum şi între politicieni şi funcționari,
instituțiileprostconcepute (Comitetele Regionale care elaborau priorităţiile de dezvoltare
regională), reglementări imprecise privind necesitatea de a asigura transparența procedurilor,
lipsaunor reglementări speciale pentru a preveni corupția, culturapoliticăşi administrativă din
Polonia. Unii dintre aceşti factori au fost remediaţi pentru perioada 2007-2013 şi exemplul cel
mai concludent este faptul că s-a creat câte un Program Operaţional Regional diferit pentru
fiecare regiune în parte, iar cele 16 regiuni au primit responsabilitate totală în ceea ce
priveşte managementul şi implementarea POR.
Comparativ, în prezent finanţarea României de la bugetul UE prin fonduri structurale se află într-
un blocaj fără precedent în istoria ţării. Trei programe operaţionale (PO) care sunt gestionate de
Directoratul General Regio, al Comisiei Europene sunt blocate: PO Mediu, PO Transport, PO
Regional. Pe anumite axe prioritare din cadrul acestor PO Comisia va aplica anumite sancţiuni
cuprinse între 10 şi 25%. Un alt PO cu probleme mult mai mari este cel de Resurse Umane. Pe
acest PO nu se mai fac decontări de aproape trei luni, beneficiarii riscând să compromită
proiectele sau în unele cazuri chiar să se desfiinţeze din cauza incapacităţii de plată. Deşi
Ministerul Muncii a anunţat reluarea plăţilor pentru începutul lunii octombrie, va
fi capabil AM POSDRU să verifice şi să valideze cereri de rambursare într-un ritm alert?
POSDRU este unul din programele cele mai importante, care trebuia să formeze capitalul uman,
atât de necesar pentru o dezvolatare sustenabilă a economiei românesti prin crearea de noi locuri
de muncă, performanţă în rândul angajaţilor şi angajatorilor, formare profesională continuă,
dezvoltarea spiritului antreprenorial. Într-un cuvânt, programul trebuia să contribuie major la
rezolvarea problemei capacităţii administrative, a birocraţiei şi a competitivităţii, domenii
deficitare. Din păcate, POSDRU a fost cel mai uşor de fraudat, din cauza unei gândiri din start
greşite a programului şi a criteriilor de selecţie a proiectelor.

Principalele probeme semnalate in raportul de audit al CE sunt legate de deficienţe în evaluarea

si selecţia proiectelor, dar şi de ambiguitatea regulilor naţionale de eligibilitate care au
permis o alocare şi o utilizare ineficientă a resurselor în implementarea proiectelor. Pe
lânga acestea au mai apărut şi deficienţe în cadrul verificărilor de management ale proiectelor,
precum şi costuri ridicate ale consultanţilor implicaţi în proiecte care nu au putut fi
justificate prin rapoartele de activitate sau prin documentele de suport.Toate acestea au dus
la îngheţarea plăţilor pentru POSDRU de la Bruxelles. Potrivit comunicărilor oficiale ale
Comisiei, din limbajul instituţional întelegem că plăţile pentru POSDRU au fost întrerupte din
cauza deficienţelor de management şi control, însă motivele reale sunt corupţia şi incompetenţa.
Faptul că doi miniştri (Ioan Botiş şi Vasile Cepoi) din două guvernări diferite, au demisionat
după ce Agenţia Naţională de Integritate s-a autosesizat cu posibilele infracţiuni de conflict de
interese, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene şi infracţiuni de
corupţie, în cadrul a două proiecte POSDRU, evidenţiază modul în care acest program a fost
gestionat de către Autoritatea de Management, Ministerul Muncii. Mai mult decât atât, a fost una
dintre autorităţile de management cel mai puţin transparente, pierzând chiar un process în
instanţă cu Institutul de Politici Publice, care a dat in judecată Ministerul Muncii pentru că nu
avea acces la informatii. Pe de altă parte POSDRU a devenit o afacere extrem de profitabilă
pentru firmele de consultanţă care formează persoane în domenii care nu sunt cerute pe piaţa
muncii. Conform aceluiaşi raport IPP , una dintre firmele de training şi calificare personală a
câştigat proiecte în valoare de peste 27 de milioane de euro !!! Apoi, unele cursuri nu s-au făcut,
existând doar în hârtii, au existat experţi care au fost plătiţi pentru mai mult de 24 de ore pe zi
într-o anumită perioadă, pe mai multe proiecte, s-au creat poziţii inutile în unele proiecte, dar
care figurau pentru ca anumiţi oameni să fie plătiţi. Şi cel mai mult au de suferit beneficarii care
au urmat cu stricteţe paşii proiectelor POSDRU, ONG-uri care s-au desfiinţat sau riscă să intre
în incapacitate de plată.
 
Concluzii
Polonia, ca şi oricare dintre ţările din centrul Europei, suferă încă de mentalitate „est-europeană
». Cazuri mari de corupţie au existat şi există în continuare, mita, şpaga sunt larg răspândite în
obiceiurile polonezilor, însă în comparaţie cu România se observă un uşor declin al acestui
fenomen, conform datelor prezentate în acest articol. Faptul că in 2010, pe o perioadă de criză,
rata economică de creştere a fost cea mai bună din Europa, 3,9 conform Oficiului Naţional de
Statistică , bazat in primul rând pe gradul ridicat de eficienţă ȋ n absorbţia fondurilor europene,
semnalează faptul că în Polonia corupţia nu a afectat major cheltuirea banilor europeni. Cele mai
importante elemente care trebuie luate în considerare în România sunt legate de întărirea
sistemului instituţional şi a statului de drept, factori care reprezintă condiţii esenţiale în
procesul de absorbţie al fondurilor europene. Transparenţă, responsabilitate, eficienţă,
competitivitate, multi-level governance reprezintă factorii principali care ar trebui să fie pilonii
oricărui sistem. În Romania toţi aceşti factori sunt în fază incipientă. Dacă nu există îmbunătăţiri
şi responsabilităţi pentru reducerea corupţiei alte reforme vor avea doar un impact limitat. După
20 de ani de economie de piaţă, Romania este încă la coada clasamentului, în spatele tuturor
ţarilor post-comuniste, când vine vorba de performanţă instituţională sau de cheltuirea banilor
europeni. Corupţia, care apare ca o reflectare a cadrului instituţional slab şi a unui sistem de
control al banilor europeni neperformant, continuă să fie un impediment serios pentru
procesul de absorbţie al fondurilor europene.Modelul polonez arată că absorbţia eficientă şi
corectă a fondurilor europene este sprijinită de o colaborare între o societate civilă activă
care vine cu argumente solide si cu date concrete şi mass-media, precum şi cu instituţiile
statului implicate în acest fenomen. Poate fi acest model viabil şi în România?”
Guvernul român se inspiră de la polonezi pentru a crea o noua bancă
România ar putea aplica modelul Poloniei în cazul băncii de dezvoltare care va fi realizată
pe structura Eximbank, a declarat, Stefan Nanu, director general al Directiei Trezorerie și
Datorie Publică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
"Acum este o perioada în care se lucrează la designul băncii. O delegație compusă din membri ai
Eximbank, ai Ministerului de Finanțe și ai Ministerului Fondurilor Europene a fost de curând
într-o vizită de lucru în Polonia la Banca Națională de Dezvoltare a Poloniei - BGK (Bank
Gospodarstwa Krajowego - n.red.) ", a explicat Stefan Nanu, la o conferință de presă.
El a adăugat faptul că nu vor sa reinventeze roata și că vor fi preluate cât mai multe elemente.
"Există o similitudine cumva între cele două bănci. Și banca aceea poloneză are tot așa
operațiuni în nume și cont propriu și nume și cont stat. Deci, în perioada următoare, se va lucra la
adaptarea cadrului legislativ al Eximbank astfel încât să acomodeze anumite produse", a mai
spus oficialul.
De asemenea, el a adăugat faptul că o sa fie și "o anumită adaptare interna la nivelul personalului și
infrastructurii Eximbank, astfel încât să poată să răspundă acestui concept, de bancă națională de
dezvoltare".

Bibliografie:
http://www.ziare.com/economie/crestere-economica/banca-mondiala-are-vesti-bune-despre-
economia-romaniei-1367780
http://romaniaprivitaaltfel.blogspot.ro/2009/01/romania-descriere.html
http://www.ro-geo.ro/romania
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20048458-populatia-romaniei-1-ianuarie-2015-
14-detalii-care-probabil-nu-stiai.htm
http://www.meteoromania.ro/anm/?page_id=114

http://www.romaniacurata.ro/doua-tari-est-europene-cu-trasee-diferite-de-ce-polonezii-reusesc-
sa-absoarba-eficient-bani-europeni-iar-romania-sta-cu-fondurile-blocate/
http://www.ziare.com/bani/banci/guvernul-roman-se-inspira-de-la-polonezi-pentru-a-crea-o-
noua-banca-1352581
http://www.didactic.ro/materiale-didactice/9895_polonia-prezentare-geografica
http://www.ipedia.ro/polonia-729/
http://www.ziare.com/economie/crestere-economica/polonia-urmatoarea-mare-putere-
economica-a-europei-vezi-de-ce-1207287