Sticla În Construcţii

UTILIZAREA STICLEI
ÎN CONSTRUCŢII
ARHITECTURĂ & STRUCTURĂ
Prof.Radu Petrovici -mai 2018 1

SCURT ISTORIC (1)
Deşi sticla a fost cunoscută încă din cele mai vechi timpuri
(circa 3500 ani îH) folosirea sticlei in construcţii începe cu
epoca de dezvoltare a Imperiului Roman, când a fost
descoperită sticla transparentă în Alexandria (secolul I). Deşi
avea calităţi optice slabe (transparenţă redusă), sticla a fost
folosită în clădirile luxoase din Italia (Roma, Pompei,etc).
Utilizarea extinsă în construcţii a apărut în Europa în secolul
12 dH ca sticlă colorată (engl. stained glass) pentru ferestrele
bisericilor (vitralii). Această sticlă se obţinea prin adăugarea în
pastă a metalelor sau a unor coloranţi la fabricare.

VITRALII

SCURT ISTORIC (2)
• Ȋn Evul Mediu sticla constituia, încă, un produs scump, care era
utilizat numai pentru clădiri importante.
• Până la jumătatea secolului XIX producţia sticlei a fost realizată în
ateliere meşteşugăreşti , prin procedee transmise din generaţie în
generaţie. După această dată fabricarea sticlei a progresat rapid
datorită rezultatelor cercetărilor ştiinţifice (asupra rolului
diferitelor componente) şi dezvoltării tehnologiei.
• Prima clădire la care s-a folosit pe scară largă sticla (cast place
glass - inventată în 1848), ca element al compoziţiei arhitecturale,
este Crystal Palace proiectat de Joseph Paxton în 1851 ca sală de
expoziţii. Construcţia a fost demolată în 1936.
Crystal Palace
(foto Internet)

FABRICAREA ŞI PRELUCRAREA
STICLEI

CARACTERIZARE GENERALĂ
• Sticla este un material amorf, adică un material solid a cărui
structură atomică este lipsită de regularitate. Materialul
prezintă însă coeziune moleculară importantă care îi asigură
rigiditate mecanică semnificativă.
• Materialul de bază al sticlei este constituit din siliciu
combinat la temperaturi ridicate (1000oC÷1200oC) cu boraţi
şi fosfaţi.

STICLA FLOAT
• Cea mai mare parte a producţiei mondiale de geamuri (circa 90%) este
constituită din geam tip "float" (GF) - (engl. float glass). Geamul float
se obţine prin turnarea liberă a sticlei topite într-o baie de staniu topit.
Sticla topită curge liber pe suprafaţa stratului de staniu şi se solidifică
încet. Grosimea stratului de sticlă care rezultă din greutatea propie şi
tensiunea superficială este de circa 6÷7 mm. Geamul mai subţire se
obţine prin întinderea forţată a pastei iar geamurile mai groase se obţin
prin blocarea curgerii sticlei topite pe patul de staniu. Geamul obţinut
prin acest procedeu are cele două feţe aproape perfect paralele.
Trecerea prin cuptorul de răcire lentă realizează "călirea" (engl.
anneals) fără deformaţii şi evită fisurarea din diferenţa de temperatură.
FABRICAREA STICLEI FLOAT
Sticla topită Baia de staniu Cuptor cu

răcire lentă
Cuptor cu
răcire lentă

PRELUCRAREA GEAMULUI FLOAT
• Îmbunătăţirea rezistenţei la încovoiere a geamului
float se obţine prin modificarea structurii interne a
sticlei astfel încât feţele acesteia să se afle, permanent,
sub eforturi de compresiune care să anuleze, în cât mai
mare măsură, eforturile de întindere din încărcările
exterioare (conceptul este analog precomprimării
betonului).

PRELUCRAREA GEAMULUI FLOAT
TRATAMENTE TERMICE
Constau în încălzirea sticlei până la înmuiere urmată de
răcirea bruscă cu un curent de aer.
Sticla tratată termic cu procedeul de mai sus se rupe la forţe de
circa trei ori mai mari decât cele care produc ruperea sticlei
obişnuite. Totodată, tratamentul menţionat modifică modul de
spargere: în locul cioburilor mari şi ascuţite, sticla tratată
termic se rupe într-un număr mare de fragmente de mici
dimensiuni (de regulă mai mici de 10 mm).
GEAMURI TRATATE TERMIC
Principalele tipuri de geamuri tratate termic sunt:
• Geam cu structura omogenă securizat (GOS) - (engl.
tempered monolithic glass)
• Geam securizat (GS) - (engl. tempered/toughened glass)
• Geam călit (GC) - (engl. heat strenghtened glass)
• Geam recopt (GR) - (engl. annealed glass)

GEAM SECURIZAT
Geamul securizat este un geam cu rezistenţă mare (de circa 4 ÷ 6
ori mai ridicată decât a geamului obişnuit) şi cu nivel înalt de
siguranţă în exploatare deoarece se sparge în bucăţi mici/foarte
mici, şi astfel există un risc redus de rănire a persoanelor aflate în
apropiare. Conform cerinţelor SR EN 1288-3 la spargerea acestui
tip de geam trebuie să se formeze cel puţin 40 de fragmente pentru
o suprafaţă de 50 x 50 mm pentru sticla cu grosime de 4 ÷ 12 mm.
Este folosit ori de câte ori trebuie să se asigure rezistenţă mare la
acţiunea agenţilor mecanici (vânt, cutremur) sau când există riscul
producerii unor efecte termice importante.
SPARGEREA GEAMULUI SECURIZAT

GEAMURI TRATATE CHIMIC
Geam tratat chimic (GCC) - (engl. chemically strengthened glass)
Creşterea rezistenţei geamului se realizează prin scufundarea acestuia
într-o soluţie de nitrat de potasiu la temperatura de + 450oC pentru ca
ionii de sodiu din straturile superficiale ale sticle să fie înlocuiţi cu ioni
de potasiu care sunt mai mari. Prin această operaţie se obţine o creştere
a rezistenţei de circa 6 ÷ 8 ori în raport cu rezistenţa geamului float, dar
modul de rupere rămâne asemănător cu al acestuia (este deci un geam
care nu evită riscurile de rănire în caz de spargere). Poate fi utilizat ca
foaie componentă în geamul multistrat. Starea de eforturi interioare este
asemănătoare cu cea care se obţine prin tratamentul termic. În practică
proceeul este rar folosit.

GEAMURI MULTISTRAT

Geam armat cu oţel (GA) - (engl. wired glass)
Geam monolit care include un strat de oţel (plasă cu ochiuri de circa 10 mm
sau bare izolate) complet înglobat în masa sticlei (cât mai aproape de planul
median al geamului). Se fabrică ca sticlă lustruită (engl.polished glass) pe una
sau pe ambele feţe şi ca geam ornamental (engl. pattern glass] . Geamul
armat poate fi folosit ca sticlă transparentă sau translucidă, rezistentă la
incendiu. Sticla ornamentală este folosită pentru geamuri decorative. Această
sticlă se sparge mai uşor decât sticla nearmată însă cioburile sunt împiedicate
să cadă de reţeaua de armare. În aceste condiţii, geamul armat poate fi utilizat
în construcţie la încăperile unde există risc ridicat de spargere deşi cioburile
sunt ascuţite.

•Geam multistrat armat cu material plastic
(GMS) - (Engl. laminated glass) Geam cu un strat
intermediar de material plastic
Geamul multistrat constă dintr-un strat intermediar din material
plastic - de regulă, polivinil butiral (PVB)- fixat la cald şi sub
presiune între două foi de geam. Stratul intermediar, cu grosimea
de 0.38 mm pentru utilizarea în construcţii, este, de obicei,
transparent/incolor dar poate fi colorat prin adăugarea unor
pigmenţi. Foile exterioare pot fi din geam recopt (GR), geam călit
(GC), geam float (GF) sau geam securizat (GS). De regulă, foile
exterioare au aceiaşi grosime dar se fabrică şi geamuri la care
grosimile celor două straturi sunt diferite.

Geam sandwich
(sticla+poliuretan+policarbonat)
Această alcătuire are ca scop sporirea rezistenţei geamului, în
special la impact, evitând îngroşarea excesivă a acestuia.
Rezolvare este posibilă deoarece sticla este un material cu
rigiditate ridicată iar policarbonatul este caracterizat prin
rezistenţă ridicată la impact şi greutate redusă (circa 1/2 din
greutatea specifică a sticlei).

FIBRE DE STICLĂ
Fabricarea fibrelor de sticlă a fost promovată de Griffits în
1922 prin cercetări privind rezistenţa acestora. Fibrele de sticlă
se fabrică prin curgerea sticlei încălzite la temperatura de circa
1250 o C, sub greutate proprie, prin găurile unui cuptor special.
Diametrul fibrelor de sticlă astfel obţinute variază între 10÷13
μm. Pe fibrele astfel obţinute se aplică un strat de protecţie în
vederea prelucrărilor ulterioare şi care are şi rolul de a asigura
aderenţa la masa plastică în care urmează să fie înglobate.
FIBRE DE STICLĂ
Schema de fabricare

POLIESTERI ARMAŢI CU
FIBRE DE STICLĂ
Fibrele sau împâsliturile de sticlă sunt folosite pentru armarea răşinilor
poliesterice sporind rezistenţa şi rigiditatea acestora. Ȋn raport cu sticla
obişnuită, fibrele de sticlă au performanţe superioare în ceea ce priveşte:
üaderenţa cu răşinile;
üdilatare termică redusă;
ürezistenţe ridicate la umiditate şi coroziune.
Ȋn construcţii, poliesterii armaţi cu fibre de sticlă (cu denumirea
curentă PAFS) sunt folosiţi pentru:
üelemente nestructurale: plăci plane şi ondulate, corniere, pereţi de
placare, luminatoare.
ürezervoare şi conducte de apă potabilă, conducte de canalizare.
STICLA-CERAMICĂ
• Spre deosebire de sticla obişnuită, care este un material amorf,
sticla-ceramică este un material policristalin care se obţine prin
cristalizarea controlată a sticlei obişnuite căpătând astfel cele mai
multe dintre proprietăţile de bază ale sticlei şi ale materialelor
ceramice: rezistenţa elementelor ceramice şi impermeabilitatea
sticlei.
• Sticla ceramică rezistă la temperaturi ridicate (până la 700oC) şi
prezintă unele proprietăţi specifice legate de rezistenţa la acţiuni
exterioare: porozitate nulă, rezistenţă ridicată, rezilienţă, dilatare
termică scăzută sau chiar nulă. Totodată sticla ceramică prezintă
rezistenţă la abraziune dar poate fi prelucrată cu uşurinţă cu
dispozitive speciale.

ELEMENTE PENTRU ZIDĂRIE DIN
STICLĂ
• Prevederile reglementărilor tehnice referitoare la elementele

pentru zidărie din sticlă sunt mai mult de origine empirică,
bazate pe experienţele anterioare, deoarece numărul
cercetărilor în acest domeniu este relativ scăzut.
• Elementele pentru zidărie din sticlă se folosesc pentru pereţi
nestructurali exteriori şi interiori precum şi pentru umplerea
golurilor în ziduri.

ELEMENTE PENTRU ZIDĂRIE DIN
STICLĂ
Cărămidă Faţade din cărămidă de sticlă

de sticlă (NEVADA)

POZIŢIA STICLEI ÎN CONSTRUCŢIE
Elementele structurale şi nestructurale de construcţie realizate din sticlă, sau care
includ panouri din sticlă, pot avea orice poziţie în construcţie:
• Verticală
• Orizontală sau înclinată până la un unghi de 75o cu orizontala
(engl.Overhead glass)
Solicitările panourilor de sticlă aşezate vertical provin, în principal, din acţiunea
vântului sau, în mod excepţional, din acţiunea exploziilor.
Ȋn cazul panourilor aflate în poziţie orizontală, rezistenţa sticlei trebuie verificată atât
sub acţiunea greutăţii proprii (încărcare permanentă) cât şi a încărcărilor provenite
din greutatea zăpezii, a gheţii sau a apei care staţionează pe sticlă (de regulă,
încărcări de lungă durată).

ASOCIEREA STICLEI CU ALTE
MATERIALE
Grinda mixtă oţel+lemn

Grindă mixtă oţel+sticlă
GEOMETRIA STICLEI FOLOSITĂ ÎN
CONSTRUCŢII
• Din punct de vedere al geometriei, sticla este folosită în
construcţii sub formă de foi plane cu grosime constantă (în
marea majoritate a cazurilor) sau sub formă de profile
destinate unor rezolvări locale particulare.
• Deoarece sticla are un modul de elasticitate mic (70000
N/mm2 ) poate fi îndoită mult fără spargere. Prelucrarea se
face, de regulă, la rece obţinând profile cu simplă sau dublă
curbură. Ȋndoirea la rece introduce eforturi unitare importante
care trebuie luate în considerare atunci când se calculează
rezistenţa profilului obţinut.
CONSTRUCŢII
Geam simplu Geam dublu

CONSTRUCŢII
Geam cu izolaţie termică interioară

Profil special
PRINDERE PUNCTUALĂ

FOLOSIREA STICLEI PENTRU
ELEMENTE STRUCTURALE

Sticlă pentru elemente STRUCTURALE
Scară din sticlă structurală Perete structural

Copertină simplă Copertină la gara Hamburg

Detaliu copertină gara Hamburg

PLANŞEU DIN STICLĂ

PLANŞEU CU GRINZI METALICE ŞI
PODINĂ DIN STICLĂ

ACOPERIŞ DIN STICLĂ

PERETE DE FAŢADĂ DIN STICLĂ

FOLOSIREA STICLEI PENTRU
ELEMENTE NESTRUCTURALE

• În cele mai multe cazuri, sticla este folosită în construcţii ca
material pentru componentele arhitecturale nestructurale. Ȋn
condiţii normale de exploatare, sticla trebuie să aibă
dimensiunile (grosimea) şi proprietăţile mecanice de
rezistenţă şi de deformabilitate necesare pentru a putea prelua
acţiunile mecanice cărora este expusă direct, datorită poziţiei
sale în construcţie. De exemplu: sticla ferestrelor clasice şi a
faţadelor cortină trebuie să reziste presiunii vântului, sticla
luminatoarelor şi a copertinelor trebuie să reziste încărcării
din zăpadă. Sticla pereţilor despărţitori trebuie să reziste
împingerilor laterale date de utilizatori care s-ar putea
produce în exploatare.
•
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE
NESTRUCTURALE
Acoperire atrium Copertina Perete despărţitor

SCARĂ CU TREPTE DIN STICLĂ

PRIMA FAŢADĂ CORTINĂ -
W.Gropius (1913-1925)
Fabrica “Fagus”
Germania

FOLOSIREA STICLEI LA
CONSTRUCŢII SITUATE
ÎN ZONE SEISMICE

COMPORTAREA LA
CUTREMUR A
COMPONENTELOR
NESTRUCTURALE DIN STICLĂ
Acţiunea seismică asupra sticlei
elementelor nestructurale a generat,
în timp, avarii numeroase, uneori
însoţite de pierderi de vieţi sau
rănirea persoanelor din apropiere. Ȋn
acest sens, menţionăm că rapoartele
investigaţiilor post-seism au arătat
distrugeri extinse ale suprafeţelor
vitrate la cutremurele severe.
De exemplu, la cutremurul de la San
Fernando (1971) avarierea
suprafeţelor vitrate a produs pagube
de peste 200 milioane dolari.

COMPORTAREA LA CUTREMUR
A FAŢADELOR VITRATE
(a) Avarierea gravă a
faţadei unui spital -
Mexico City (1985)
(b) Avarierea sticlei lipite
la colţul exterior - Banco
Confia Mexico City
(1985)
(a)
(b)
AVARIEREA GEAMURILOR LA
FAŢADE
2011 Christchurch, New Zealand

SPARGEREA FERESTRELOR CU STICLĂ
NESECURIZATĂ LA CUTREMUR

Căderea unui panou de zidărie cu elemente
de sticlă
Avarierea unui
panou din zidărie
cu “cărămizi” de
sticlă.
Spital in Los
Angeles la
cutremurul din
Chile 2010

AVARIEREA FAŢADELOR DE STICLĂ LA
CUTREMURE MODERATE
(Virginia, USA 2011, M = 5.8)

PREVEDERE P 100-/2013
CAPITOLUL 10
În zonele seismice cu a g ≥ 0.25g, în cazul

faţadelor amplasate către spaţii publice sau cu
aglomerări de persoane, indiferent de clasa de
importanţă şi de expunere a clădirii, sticla
ferestrelor cu suprafaţă mai mare de 2.00 m 2 , şi
care sunt situate la înălţime ≥ 2.00 m peste nivelul
trotuarului, va fi de tip securizat.
REZISTENŢA STICLEI
LA SOLICITĂRI MECANICE

COMPORTAREA STICLEI LA
COMPRESIUNE
• Sticla este un material cu rezistenţă ridicată la compresiune. Din cauză
că raportul între grosime şi celelalte dimensiuni (zvelteţea) panourilor
de sticlă este foarte mic, cedarea la compresiune se produce, de regulă,
prin pierderea stabilităţii.

ÎNCOVOIERE
• Ȋncovoierea este solicitarea principală la care sunt supuse elementele
de construcţie din sticlă. Ȋn elementele aşezate vertical încovoierea
este produsă de acţiunile perpendiculare pe planul sticlei (încarcarea
din vânt, efectul exploziilor, etc). Pentru elementele aşezate orizontal
sau înclinat încovoierea este produsă în principal de încărcările
gravitaţionale (greutatea proprie, zăpada, etc.,).
• Panourile de geam solicitate la încovoiere se comportă elastic până la
rupere care are caracter fragil (sticla nu poate dezvolta deformaţii
plastice deoarece structura sa interioară nu poate avea deformaţii de
lunecare). În momentul ruperii, fisurile se propagă pe trasee
întâmplătoare, asociate zonelor cu defecte structurale interioare astfel
încât se formează cioburi ascuţite de mari dimensiuni .

ÎNCOVOIERE
Încercarea sticlei la încovoiere

conform SR EN 1288-3

COMPORTAREA STICLEI LA FORŢĂ
TĂIETOARE
• Pentru clădirile situate în zone seismice, panourile nestructurale din
sticlă aşezate în rame din diferite materiale sunt supuse deplasărilor
laterale ale ansamblului construcţiei. Ȋn cazul acţiunii seismice pereţii
structurali din sticlă sunt solicitaţi simultan la forţa axială (G) şi la
forţa tăietoare provenită din forţele seismice de etaj (S).

TESTAREA STICLEI
La scară naturală La scară redusă

DEPLASĂRI LATERALE IMPUSE
Testele sunt efectuate cu deplasări crescătoare pentru a pune în
evidenţă două valori caracteristice ale răspunsului sticlei:
• deplasarea care produce formarea reţelei de fisuri majore care
precede căderea sticlei din rame - denumită "prima stare
limită ultimă"
• deplasarea dra care produce căderea sticlei din ramă (engl.
fallout) -denumită "starea limită ultimă superioară"

INSTALAŢIE PENTRU ȊNCERCAREA
STICLEI LA DEPLASĂRI IMPUSE

EFECTUL GOLURILOR ASUPRA
REZISTENŢEI STICLEI
Practicarea golurilor în panourile de sticlă este necesară pentru
realizarea prinderilor între panourile de sticlă sau între panouri şi alte
elemente nestructurale/structurale. Spargerea sticlei cu dispozitive de
găurire şi operaţiile ulterioare de finisare a găurii conduc la
concentrarea eforturilor în jurul golului şi generează microfisuri care
reduc rezistenţa panoului de sticlă. Din acest motiv golurile trebuie să
fie poziţionate la distanţe de siguranţă stabilite conform SR EN 12150-1.

EFECTUL GOLURILOR ASUPRA
REZISTENŢEI STICLEI
Golurile trebuie să fie poziţionate la distanţe de siguranţă
stabilite conform SR EN 12150-1.

SPARGEREA STICLEI

Spargerea sticlei (1)
Ȋn condiţii normale de exploatare spargerea sticlei folosită în
construcţii poate fi provocată de una sau mai multe dintre
următoarele cauze:
• Rezistenţa insuficientă la presiunea vântului sau la alte acţiuni
perpendiculare pe panou (de exemplu, greutatea zăpezii pe
luminatoare, împingerea oamenilor pe balustrade sau parapeţi)
• Impactul unor corpuri moi sau dure
• Eforturile datorate diferenţelor de temperatură între diferitele
părţi ale panoului de sticlă (de exemplu, pentru o diferenţă de
33oC efortul din temperatură este 20.7 N/mm2)

Spargerea sticlei (2)
• Pierderea stabilităţii (voalarea) în cazurile în care
panoul este supus unor eforturi de compresiune
importante
• Avarierea marginilor (muchiilor), cel mai adesea din
contactul direct cu metalul ramei (după deteriorarea
garniturilor şi/sau a masticului) sau datorită execuţiei
necorespunzătoare
• Incluziuni de impurităţi în masa sticlei.
Alura spargerii pentru diferite tipuri de
geam
(a) Geam recopt
(b) Geam călit
(c) Geam
securizat
(a) (b) (c)

Configuraţia spargerii geamului recopt în
funcţie de modul de solicitare
(a) (b) (c) (d)

(a) Impact cu un corp moale (b) Încărcare uniformă (panou rezemat pe două
laturi) (c) Încărcare uniformă (panou rezemat pe patru laturi) (d) Impact cu
un corp tare
Spargerea provocată de impactul unui
corp moale
Instalaţie pentru testarea sticlei la impactul cu un corp

moale de 50 kg conform normei franceze NF P 08-302
ALURA SPARGERII GEAMULUI
SANDWICH
(a) (b)
(a) Geam cu grosime totală de 11 mm (2×5 mm- sticla + 1 mm PVB)
(b) Geam cu grosime totală 21 mm (2×10 mm sticla+ 1 mm PVB)

ȊNCERCAREA UNEI COPERTINE DIN
STICLĂ Alura fisurilor/crăpăturilor

INCENDIU

COMPORTAREA GEAMULUI IN FUNCŢIE
DE MODUL DE PRELUCRARE
• Sticla este un material incombustibil care nu este însă rezistent la
incendiu (crapă cu uşurinţă dacă este încălzit). Totodată nu are
nici o capacitate de ecranare a fluxului de căldură.
• Geamul float se sparge la o diferenţă de temperatura de 40oC.
• Geamul laminat crapă aproximativ la aceiaşi temperatură. Odată
cu creşterea temperaturii către 250oC , stratul median se topeşte şi
nu mai poate reţine cioburile.
• Geamul securizat rezistă până la temperatura de 350oC. Se
fabrică şi geamuri cu rezistenţă ridicată (până la circa 1000oC)
ceea ce asigură, de regulă, evacuarea persoanelor din clădire.

COMPORTAREA GEAMURILOR
MULTISTRAT
(a) (b) (c)

(a) Rupere din efect termic (b) şi (c) Geam rezistent la temperaturi ridicate
(1) Strat de geam care se sparge la circa 120oC (2) Strat de spumă care se
îngroaşă la temperaturi ridicate (3) Strat de geam protejat până la
temperatura maximă
REZISTENŢA STICLEI LA FOC
Se obţine prin mai multe mijloace:
• Folosirea geamului armat sau a geamului sandwich (cu strat
intermediar rezistent la foc- intumescent) pentru a împiedica
transmiterea căldurii şi desprinderea fragmentelor de sticlă după
spargere
• Folosirea unei sticle cu coeficient scăzut de dilatare termică:
üsticlă pe bază de siliciu şi trioxid de bor (Engl. borosilicate glass),
cu coeficientul de dilatare termică circa 3 × 10−6 /°C la 20 °C.
üsticlă-ceramică (Engl.glass-ceramic) cu coeficientul de dilatare
termică circa 1÷2×10-6/°C în domeniul de temperatură 250÷650°C
• Folosirea unei sticle cu rezistenţă ridicată la fisurare obţinută prin
prelucrare termică
DURABILITATEA STICLEI
•Cu toate că sticla este un material inert din punct de vedere chimic, aceasta este
sensibilă la fenomenul de coroziune datorat apei din mediul înconjurător. Acest
fenomen este cunoscut sub numele de oboseală statică (engl. static fatigue) şi se află la
originea sensibilităţii sticlei la încărcări de lungă durată.
•Coroziunea este influenţată de umiditatea şi temperatura mediului înconjurător dar şi
de calitatea sticlei.
•Ȋn cazul geamului multistrat, durabilitatea stratului intermediar depinde de pătrunderea
umidităţii la marginile sticlei care afectează, în timp, comportarea la forfecare şi
aderenţa între straturi. Din acest motiv, se recomandă protejarea eficientă a marginilor
pentru a evita pătrunderea umidităţii în stratul median.

Sticla În Construcţii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sticla În Construcţii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UTILIZAREA STICLEI

ARHITECTURĂ & STRUCTURĂ

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 1

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 2

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 3

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 5

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 6

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 7

Sticla topită Baia de staniu Cuptor cu

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 9

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 10

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 12

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 14

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 15

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 16

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 17

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 18

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 19

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 21

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 23

• Prevederile reglementărilor tehnice referitoare la elementele

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 24

Cărămidă Faţade din cărămidă de sticlă

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 25

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 26

Grinda mixtă oţel+lemn

Geam simplu Geam dublu

Geam cu izolaţie termică interioară

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 31

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 32

Scară din sticlă structurală Perete structural

Copertină simplă Copertină la gara Hamburg

Detaliu copertină gara Hamburg

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 36

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 37

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 38

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 39

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 40

Acoperire atrium Copertina Perete despărţitor

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 43

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 44

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 45

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 46

2011 Christchurch, New Zealand

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 49

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 50

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 51

În zonele seismice cu a g ≥ 0.25g, în cazul

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 53

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 54

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 55

Încercarea sticlei la încovoiere

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 56

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 57

La scară naturală La scară redusă

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 59

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 60

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 61

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 62

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 63

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 64

(a) (b) (c)

Prof.Radu Petrovici -mai 2018 66