– Cursul 10 –

2.8. Hidrometria debitelor solide

Abordarea teoretică a transportului de aluviuni de către cursurile de apă are o valabilitate redusă.
Aceste lipsuri pot fi înlocuite prin efectuarea de măsurători directe, separat pentru aluviuni de fund
(târâte) şi pentru aluviuni în suspensie. În paralel cu măsurători de debit solid se pot face şi măsurători
privind morfologia albiei, granulozitatea aluviunilor sedimentate şi a celor în mişcare şi ale altor elemente
cuprinse în diverse formule de calcul [INMH, 1997].
Debitul solid târât şi debitul solid în suspensie se raportează întotdeauna la debitul lichid şi la
nivelul apei din râu din momentul efectuării măsurătorii.

2.8.1. Măsurarea debitului solid târât

Cunoaşterea acestor debite prezintă importanţă deosebită pentru organizarea navigaţiei, pentru
execuţia şi exploatarea unor lucrări hidrotehnice (prize de apă, lacuri de acumulare, ecluze etc.).
Aluviunile târâte sunt cele transportate de râuri pe fundul albiei şi au o compoziţie granulometrică
mai mare decât cele în suspensie. Debitul solid târât (de fund) reprezentat de pietrişuri şi nisipuri mişcate
de curentul de apă pe fundul albiei, într-o secţiune transversală a unui curs de apă se poate obţine prin
însumarea unor debite elementare gf care reprezintă cantitatea de aluviuni târâte ce trece în unitatea de
timp prin lăţimea parţială b şi se calculează cu formula:
P
gf = [g/m.s] (2.55)
b t

unde: P este greutatea în grame a aluviunilor care trec prin lăţimea b [cm], în timpul t [s].

g
g=f(l)
[g/m.s]

g1 g2 gi gi+1 gn
l [m]
l0 l1 li ln-1 ln

b
B

Figura 2.76 Schema de calcul a debitului solid târât

Debitele elementare târâte se măsoară în dreptul verticalelor de viteză fixate în secţiunea de calcul
(figura 2.76).
Dacă se notează cu l0, l1,...,ln distanţele dintre verticalele care trec prin mijlocul fâşiilor b, atunci
debitul solid târât total Gf se poate calcula cu relaţia:

Gf = 0,5 [g1 l0+(g1+g2) l1 +...+ gn ln] (2.56 )

Suma distanţelor l0, l1, ..., ln formează lăţimea activă B de circulaţie a aluviunilor târâte, iar prin
lăţimea parţială b se înţelege lăţimea aparatului utilizat.
Batometrele sunt folosite pentru colectarea aluviunilor târâte şi sunt construite astfel încât să nu fie
131
perturbat regimul de curgere al curentului de apă.
Cel mai simplu batometru se prezintă sub forma unei cutii din plasa de sârmă cu ochiuri mici,
având partea anterioară deschisă pe o lăţime b, fixată pe patul albiei printr-o bară metalică (figura 2.77)
[Giurma I., ş.a., 1980].
Pentru măsurare se înregistrează prin cronometrare intervalul de timp t în minute cât batometrul a
rămas pe fundul albiei, iar după extragerea aparatului din apă se descarcă conţinutul de aluviuni şi se
cântăresc. Pentru determinarea compoziţiei granulometrice a aluviunilor târâte se fac probe de cernere a
materialului reţinut în batometru.

Figura 2.77 Batometru plasă

La cursurile de apă mici măsurarea debitului aluviunilor târâte se poate face şi prin practicarea
unui şanţ, cu dimensiuni cunoscute, aşezat perpendicular pe albie. Determinarea aluviunilor târâte captate
de şanţ se efectuează prin ridicări hidrografice succesive ale configuraţiei şanţului [Giurma I., 1997].

2.8.2. Calculul debitului solid târât

Calculul debitului solid târât se face prin următoarele metode:

a) Metoda analitică - presupune însumarea aluviunilor târâte parţiale (debitul care trece printre două
verticale) pe întreaga secţiune.
n n
g  g i 1
G   Gi   i li (2.57)
i 1 i 1 2

unde: gi, gi+1 sunt debitele parţiale târâte transportate de râu în verticala i pe lăţimea b a batometrului [g/m
s]; li, distanţa dintre verticalele i şi i+1.

b) Metoda grafomecanică, constă în trasarea curbei de variaţie a debitelor elementare târâte şi

planimetrarea suprafeţei cuprinse între această curbă şi linia apei corespunzătoare nivelului de calcul.

g=f(l)
g suprafaţă planimetrată
[g/m s]
gi gi+1

l [m]
l
i+1
i

Figura 2.78 Graficul variaţiei debitului solid târât prin metoda grafomecanică

132
c) Metoda grafoanalitică, constă în trasarea curbei de variaţie a debitelor elementare târâte şi calculul
suprafeţelor cuprinse între această curbă şi linia apei aplicând formula (figura 2.79):

1 g  g2 g  g i 1 1
G g 1l 0  1 l1  ....  i li  ...  g n l n (2.58)
2 2 2 2

g=f(l)

g gi
[g/m s] g2 gi+1
gn
g1
1 2 i l [m]
i+1

l0 ln
l1

li
Figura 2.79 Graficul variaţiei debitului solid târât prin metoda grafoanalitică

2.8.3. Măsurarea debitului solid în suspensie

Aparatele folosite pentru măsurarea cantităţii de aluviuni în suspensie transportate de cursurile de

apă, se numesc batometre. Cantitatea de apă necesară a fi recoltată depinde de turbiditatea apei. La
turbidităţi foarte ridicate (510 g/l) se recoltează probe de 0,5 l, iar la turbidităţi foarte mici (sub
0,010,02 g/l) se recoltează probe de apă de 2  5 l.
Determinarea debitului solid al aluviunilor în suspensie se obţine prin măsurători simultane, de
viteză a apei şi a concentraţiei aluviunilor, într-un număr de puncte ale secţiunii de curgere a râului
[Giurma I., 1997].
Dintre tipurile de batometre utilizate se prezintă în figura 2.80 batometrul Jukovski-Kolle.
Aparatul constă dintr-un recipient metalic de formă cilindrică, cu axul orizontal, prevăzut cu clapete la
cele două capete în poziţie închisă prin resorturi. Batometrul este scufundat la adâncimea necesară, prin
tije având cele două clapete deschise prin cablurile acţionate de operator de la suprafaţa cuentului de apă.
După umplerea cu apă a recipientului şi uniformizarea curentului, se închid brusc clapetele prin eliberarea
celor două cabluri [Giurma I., ş.a., 1980].

Figura 2.80 Batometru pentru aluviuni în suspensie

133
 Din conţinutul batometrului se separă partea solidă prin operaţii de filtrare sau de centrifugare,
după care suspensiile se usucă şi se cântăresc (p, [g]) şi prin raportare la volumul total al probei W [cm3]
se exprima concentraţia aluviunilor în suspensie prin relaţia:
p
 = 10 6 [g/cm3] (2.59)
W

Concentraţia de aluviuni în suspensie variază în secţiunea transversală a unui curent de apă aşa
cum se arată în figura 2.81 Cantitatea de aluviuni în suspensie este maximă la fundul albiei şi descreşte
spre suprafaţa curentului de apă unde este minimă şi de asemenea se înregistrează valori mai mari în firul
curentului faţă de celelalte zone din secţiune.

2.8.4. Calculul debitului solid în suspensie

În punctele în care se fac măsurători de viteza se fac şi colectări de probe de apă tulbure cu care se
fac determinări ale concentraţiei de aluviuni prin filtrare şi cântărire.

p
= [g/l] (2.60)
W

Dacă se notează cu  concentraţia medie a aluviunilor în suspensie de pe o verticală (determinată

prin măsurători cu batometrul în diferite puncte de pe aceeaşi verticală), cu vmed viteza medie pe verticală,
cu h adâncimea apei în dreptul verticalei şi cu l semisuma distanţelor dintre verticalele considerate într-o
secţiune a albiei, debitul total de aluviuni în suspensie pentru un anumit nivel al apei se poate exprima
prin:

R=0,5 [h1 vmed,1 1 l1 +( h1 vmed,1 1+ h2 vmed,2 2) l2 +...+ hn vmed,n n ln+1] (2.61)

La cursurile de apă importante, cu adâncimi mari, pentru determinarea concentraţiei de aluviuni,

se recomandă utilizarea instalaţiei alcatuită dintr-o priza de apă montată la capătul unui conducte
flexibile, prin care se extrag probe de apă cu ajutorul unei pompe fixate la bordul unei ambarcaţiuni.

q2s
, v, qs
q1s qis

v1 v2
vi
ρ1 ρ2 ρi

h1 hi hn
h2
h

Figura 2.81 Diagrama debitului de aluviuni în suspensie

Într-o secţiune transversală a unui râu putem avea următoarele tipuri de măsurători:
- complete care se fac în toate verticalele de viteză, în toate punctele standard;
- la 0,6 h în toate verticalele de viteză;
- la suprafaţă;
- simple, doar în anumite puncte şi anumite verticale.

134
 Metodele de calcul ale debitului solid în suspensie sunt:
a) Metoda analitică, care presupune calculul debitelor parţiale de aluviuni în suspensie Ri şi însumarea
lor pe întreaga secţiune:
n n    i 1
R   Ri   i Ai ,i 1 (2.62)
i 1 i 1 2

unde: Ai,i+1 este suprafaţa parţială cuprinsă între două verticale vecine de prelevare a probelor;  i ,  i 1
sunt debitele de aluviuni în suspensie, unitare medii pe verticalele respective, acestea calculându-se cu
formule asemănătoare cu cele folosite la calculul vitezelor medii pe verticală pe baza punctelor standard.
De exemplu, pentru o verticală în care s-au măsurat debite de aluviuni în suspensie în cinci puncte
(la suprafaţă, 0.2 h, 0.6 h, 0.8 h şi la fundul albiei) se foloseşte formula:

  0,1(  s v s  3 0, 2 h v0, 2 h  3 0,6 h v0,6 h  2  0,8 h v0,8 h   f v f ) (2.63)

p
unde:  = este concentraţia de aluviuni în suspensie determinată prin filtrare şi cântărire [g/l]; vi,
W
viteza medie în punctul de măsurare [m/s].
Pentru cazul general formulele sunt prezentate în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4 Calculul debitelor de aluviuni în suspensie unitare medii

Punctele standard de Formula debitulul solid în suspensie unitar mediu
măsurare [g/m2 s]
0,6 h  m= 0,6 h v0,6h
s, f  m=0,5 (s vs + f vf)
0,2h ; 0,6 h ; 0,8 h  m= 14 (0,2h v0,2 h +20,6h v 0,6h + 0,8h v0,8h)
s; 0,2h; 0,6 h; 0,8 h; f  m= 101 (s vs+30,2h v0,2 h+3 0,6h v0,6h+20,8h v0,8h+f vf)

b) Metoda grafomecanică - constă în trasarea curbei de variaţie a debitelor unitare medii de aluviuni în
suspensie şi planimetrarea suprafeţei cuprinse între această curbă şi linia apei corespunzătoare nivelului
de calcul.

c) Metoda grafoanalitică - constă în determinarea suprafeţei determinate ca la metoda grafomecanică şi

calculul acesteia ţinând seama de figurile geometrice formate între verticalele de măsurare.

135