Învăţătura despre învierea morţilor

În ediţiile trecute ale studiului nostru, în contextul temei despre lumea de dincolo, am scris despre
naşterea omului, viaţa de pe pământ, moartea fizică şi starea dintre moarte şi înviere (starea intermediară).
Evenimentul
Evenimen tul prin
pr in care se va pune capăt stării intermediare este învierea morţilor. În continuarea studiului
nostru vom aprofunda învăţătura biblică despre învierea morţilor. Obiectul nostru
nostr u nu este să ne re
refe
ferim
rim la
miracolul învierii din morţi a unora care au înviat în vremea VT sau în vremea misiunii lui pământeşti a
Domnului Isus sa a apostolilor, ci să aprofundăm adevărul biblic despre învierea viitoare.

1.  Ce este învierea morţilor

Vom defini învierea prin referinţa la moarte. Moartea fizică presupune despărţirea trupului de
suflet prin încetarea funcţiilor biologice ale corpului omenesc. Duhul de viaţă este luat de Dumnezeu,
sufletul este aşezat în locul potrivit stării spirituale în care omul a trăit pe pământ, iar trupul este pus în
mormânt. Învierea este repunerea trupului, a duhului şi a sufletului împreună prin readucerea la viaţă a
trupului fizic. Termenul grecesc pentru înviere este anastasis, care înseamnă ridicare din nou. Prin urmare
învierea este o ridicare din nou a omului decedat şi reaşezarea lui în starea dinainte de moarte. În mod
sigur că învierea presupune modificări esenţiale între condiţia avută în viaţa dinainte de moarte şi cea de
după înviere. Despre aceste diferenţe vom scrie mai târziu.

2.  Învierea morţilor este o învăţătură biblică

Învierea morţilor este una dintre doctrinele fundamentale ale Bibliei. Dacă nu există învierea
morţilor atunci nu mai există nici judecata viitoare, nici Iadul, nici Raiul, nici Hristos şi nici mântuirea.
Învăţătura despre învierea viitoare nu este o legendă extra-biblică sau o învăţătură desprinsă din tradiţie
sau o expresie a speranţei umane izvorâtă din aspiraţia spre o condiţie mai bună a existenţei. Doctrina
învierii este puternic afirmată de textele
t extele Bibliei
Bibliei..
 
 Învierea
trimitere laa)învierea morţilorCele
viitoare. în textele
texteleimportante
mai Vechiul Testa
Testament.
ment.eleÎnsunt:
dintre VT avem
Isaiamulte
26,19;texte în care
Daniel se face
12,2; Ezechiel
37,12-14; Iov 19,25; Psalmul 49,15. Din motive de spaţiu ne limităm doar la indica trimiterile biblice. În
esenţă textele indicate anterior afirmă existenţa evenimentului învierii viitoare. Învierea este înţeleasă ca
izbăvirea lui Dumnezeu pentru cei credincioşi. VT nu ne dă detalii prea multe despre învierea celor
credincioşi şi a celor necredincioşi. Este afirmată doar existenţa acestui eveniment escatologic major fără
să ne fie indicate prea multe detalii. Aceste detalii urmau să fie revelate în NT. Mai trebuie să observam
că în Vechiul Testament sunt consemnate miracole ale învierii dintre cei morţi, miracole care anticipă
învierea viitoare.
 b)  Învierea morţilor în Noul
Noul Testament. Textele în care se reflectă doctrina învierii sunt foarte
foart e
numeroase. Domnul
Domnul Isus a învăţat despre învierea
învierea viitoare. El a spus ca va veni o zi a învierii când toţi cei
morţi vor învia. La înviere vor fi înviaţi atât cei credincioşi cât şi cei necredincioşi (Matei 22,23-27; Ioan
5,25-29; Ioan 6,39-40). Pe lângă referinţele Domnului Isus despre învierea viitoare, cuvântările
apostolilor şi scrierile lor conţin referinţe consistente la învăţătura despre înviere. Apostolul Petru a
afirmat adevărul despre înviere în predica de la Cincizecime, Pavel în predica din Atena şi în cadrul
apărării din faţa lui Festus (Fapte 26,8). Literatura epistolară paulină conţine texte foarte grăitoare pentru
doctrina învierii viitoare cum ar fi 1Corinteni 15, 1-58; 1Tes 4,13-16; Romani 6,5; Romani 8,8-11.
Învăţătura despre înviere o regăsim şi la Petru (1Petru 1,3; 1,21; 3,18) şi la Ioan (Apocalipsa 20, 1-15).

3.  Învierea lui Isus este garanţia învierii morţilor

În 1Corinteni 15,12-26 Pavel arată că învierea lui Isus din morţi reflectă nu doar că există o
înviere a morţilor ci şi că învierea lui Isus reprezintă garanţia învierii viitoare. Pavel întreabă retoric: „ iar
dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a
morţilor?”  (1 Corinteni 15:12). După ce explică raportul dintre învierea lui Isus, credinţa creştină şi
învierea viitoare, Pavel conclude cu declaraţia: „ după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în
 Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. HHristos
ristos este cel dintâi rod; apoi, la vvenirea
enirea Lui, cei ce sunt ai lui
 Hristos” (1 Corinteni 15:22-23). Prin urmare faptul că Isus a înviat reprezintă o garanţie că fiecare om
care va trece
învierea prin este
lui Isus experienţa
garanţiamorţii fizice
învierii va aveaînvierea
viitoare, parte deDomnului
experienţaeste
învierii
şi (1)viitoare. Pe lângă noastre
baza mântuirii faptul că-
1Petru 1,3; (2) este garanţia iertării păcatelor – 1Corinteni 15,17; (3) este garanţia justificării noastre

  1
 

înaintea lui Dumnezeu – Romani 4,25 precum şi (4) prototipul pentru trupurile înviate ale celor mântuiţi –
Filipeni 3,20-21.

4.  Învierea viitoare va fi o înviere a trupului fizic

Biblia învaţă că trupul muritor va fi adus la viaţă. Învierea nu va avea loc într-un formă
necorporală şi imaterială. După învăţătura NT la învierea de apoi cei morţi vor primi trupuri fizice
constituite din carne şi oase. Acest adevăr este susţinut de mai multe referinţe biblice. Noi ne vom referi
la trei dintre ele: (a) „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a
înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care
locuieşte în voi.” - Romani 8,11; (b) „El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea
lucrarea puterii pe care o are de a-şi supune toate lucrurile.” - Filipeni 3,21; (c)
trupului slavei Sale, prin lucrarea
„Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; este semănat în
ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. Este semănat trup firesc, şi învie trup
duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.”  - 1 Corinteni 15:42-44.
În toate aceste texte este afirmat clar adevărul că învierea va fi o înviere a trupului nostru muritor.
Învierea nu va presupune aşezarea sufletului într-o nouă formă a existenţei sale, independentă de trupul
material, ci aşezarea sufletului într-un trup material asemănător trupului înviat al Domnului Isus (Filipeni
3,21). După cum trupul înviat al Domnului Isus nu a fost un spirit (duh) în formă trupească, ci a fost un
trup fizic real capabil să consume alimente (Luca 24,36-43), tot la fel vor fi şi trupurile învierii viitoare.
Putem afirma cu certitudine că trupul înviat al Domnului Isus reprezintă prototipul trupurilor înviate ale
celor mântuiţi.

5.  Cu ce trup vor învia morţii?

Întrebarea aceasta este anticipată de Pavel în 1Corinteni 15,35. Răspunsul paulin este oferit în
1Corinteni 15,37-58. Pavel arată că învierea morţilor nu va fi o simplă resuscitare a trupului care a murit
şi nici nudin
văduvei va Nain
fi o înviere după
etc. Toţi ceimodelul
care au învierilor
fost înviaţirelatate în Biblie,
din morţi cumîna acelaşi
au înviat fost învierea
trup înluicare
Lazăr, a fiului
au murit şi
după o vreme au murit din nou. Învierea finală va fi diferită, trupul învierii din ziua de apoi, deşi va fi tot
trup, totuşi va fi diferit de trupul muritor pe care îl avem în prezent. Pavel arată că trupurile sunt de două
feluri (1Corinteni 15,40): (a) trupuri pământeşti şi (b) trupuri cereşti. La înviere nu ne vom întoarce la
aceleaşi trupuri de carne pe care le-am avut înainte de a muri. Scriind despre învierea viitoare şi despre
trupurile pe care le vom avea la înviere, Pavel afirmă două adevăruri fundamentale:
a)  Carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia cerurilor (1Corinteni 15,50). Tărâmul vieţii de
dincolo nu permite să trăim în trupurile actuale. Condiţia inferioară a trupurilor prezente nu va permite
vieţuirea în slava lumii viitoare. Prin urmare, învierea va aduce o modificare a trupurilor. În baza acestei
transformări a trupului muritor vom putea trăi în lumea veacului nou. Cineva ar putea obiecta supunând
că dacă aşa stau lucrurile cu modificările aduse trupului la înviere, atunci
at unci din cauza transformăril
transformăriloror făcute,
trupul învierii va fi pe nedrept numit trup. Cu scopul de a elimina această confuzie şi obiecţie Pavel arată
că trupurile sunt de două feluri.
 b)   Există două feluri de trupuri:
trupuri: trupur
trupurii pământeşti şi trupuri cecereşti
reşti (1Corinteni
(1Corinteni 15,40).
Explicând diferenţa dintre trupul dinainte de moarte şi trupul învierii, Pavel arată că există o varietate de
trupuri. Trupul oamenilor este diferit de trupul animalelor, de al păsărilor şi de al peştilor (1Corinteni
15,39). Diferenţa existentă chiar între trupurilor vieţuitoarelor de pe pământ indică faptul că fiecare
condiţie a vieţii şi fiecare mediu al existenţei necesită un trup adecvat. Peştii au un trup diferit de al
 păsărilor şi de al animalelor pentru că mediul în care car e vieţuiesc este ddiferit
iferit şi presupune adaptări specifice
mediului de viaţă. Nu poţi trăi cu trupul păsărilor în mediul peștilor şi nici cu trupul peştilor în mediul
animalelor. Implicit Pavel arată că fiecare mediu de existenţă necesită un trup potrivit. Prin urmare,
condiţia nouă a existenţei în lumea de dincolo necesită un trup adaptat acelor realităţi noi. Concluzia
 paulină este că ttrupurile
rupurile sunt de do
două
uă feluri: trupuri pământeşti (specifice vieţii de pe pământ) şi trupuri
cereşti (specifice vieţii veacului viitor).
Având stabilite adevărurile că trupul învierii presupune o adaptare a trupului la noile realităţi ale
vieţii veşnice şi că Dumnezeu a rânduit trupuri pământeşti şi trupuri cereşti, Pavel anticipă trei întrebări
importante legate
 Prima de natura
întrebare: Cumt rupului
trupului înviat.
va arăta trupul învierii? Trupul învierii va fi asemănător trupului înviat al
lui Isus. Trupurile învierii vor fi după modelul trupului înviat al lui Isus, care este prototipul trupurilor
învierii noastre. Această afirmaţie întemeiem pe două argumente biblice. În Filipeni 3,21 apostolul afirmă
  2
 

că Isus „va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale”, iar în
1Corinteni 15,49, în contextul dezbaterii despre natura trupului învierii, după ce este făcută paralela dintre
Adam şi Isus, Pavel conclude cu afirmaţia: „după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom
 purta şi chipul Celui ceresc ”. Trebuie să observăm că trupul înviat al lui Isus nu a fost o apariţie de tip
ceresc”.
hologramă şi nici un duh în fformă ormă trupească, ci a fost un trup fizic real. Evan Evangheliştii
gheliştii afirmă fără
fără
 posibilitate de tăgadă că trupul lui Isus a fost un trup material format din carne şi oase (Luca 24,39). Acel
trup a putut fi atins
at ins de apostoli (Luca 24,36-40; Ioan 20,20; 24-29).
În antichitate era cunoscut faptul că cel mai sigur simţ al omului este simţul pipăitului. Ochii şi
urechile puteau fi înşelate prin iluzii optice sau auditive, dar simţul pipăitului nu poate fi înşelat în
 percepţia sa. Confirmând accentul antic pe importanţa simţului tactil şi pe veridicitatea mărturiei sale,
Ioan scrie că el vesteşte „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile
noastre” (1 Ioan
Io an 1:1). Pe lângă faptul că Isus afi
afirmă
rmă că trupul său înviat este format
for mat din carne şi oase şi că
apostolii l-au putut atinge, Luca ne spune că Isus după înviere a consumat alimente în faţa discipolilor săi
(Luca 24,41-43). Mai trebuie să menţionăm că Scriptura afirmă că trupurile celor credincioşi vor fi
asemenea trupului slăvit al lui Isus înviat. Despre natura trupurilor înviate ale morţilor necredincioşi
Biblia nu spune nimic, ci doar că şi ei vor trece prin învierea trupului. În baza principiului mai larg că
Dumnezeu dă fiecărei făpturi un trup potrivit pentru mediul în care trebuie să trăiască (vezi 1Corinteni
15,38-40) putem afirma că cei nemântuiţi la înviere vor avea un trup potrivit cu locul de groază din iad în
care îşi vor petrece veşnicia.  
 A doua întrebare:
întrebare: Care este relaţia
relaţia dintre trupul actual şi trupul învierii? Răspunsul paulin
este dat prin sublinierea analogiei dintre sămânţa semănată în pământ şi planta care răsare, cu relaţia
dintre trupul mort şi trupul înviat.(1Corinteni 15,36-58). Analogia paulină scoate în evidenţă două
adevăruri fundamentale: (a) În primul rând, după cum între sămânţa semănată şi planta care răsare există
continuitate, tot aşa între trupul muritor şi trupul înviat există o relaţie de continuitate. Natura seminţei
semănate dă natura plantei care răsare. Dacă semeni grâu va răsări grâu, dacă semeni porumb va răsări
 porumb;
cum întretotsămânţa
aşa natura fizică aşitrupului
semănată mortrăsare
planta care va da există
naturaschimbare
fizică a trupului
t rupului înviat. În altotdoilea
  şi transformare, rrând,
ând,trupul
aşa între după
mort şi trupul învierii există schimbare şi transformare. Aşadar, între trupul mort şi trupul înviat există o
relaţie de continuitate şi o relaţie de schimbare. Continuitatea constă în păstrarea esenţei de trup fizic, iar
schimbarea
schimba rea este comparată cu schimbarea dintre sămânţa de grâu semănată şi planta p lanta de grâu care răsare
r ăsare şi
se dezvoltă.  Schimbarea este subliniată de Pavel prin accentuarea a cinci contraste între trupul muritor şi
trupul învierii: (a) trup muritor este semănat în putrezire – trupul învierii învie în neputrezire (1Corinteni
15,42); (b) trup muritor este semănat în ocară – trupul învierii învie în slavă (1 Corinteni 15,43); (c) trup
muritor este semănat în neputinţă – trupul învierii învie în putere (1 Corinteni 15,43); (d) trupul muritor
este semănat ca trup firesc – trupul învierii va fi un trup duhovnicesc (1 Corinteni 15,44); (e) trupul
 prezent este semănat
semănat trup muritor – trupul învi
învierii
erii va fi un trup nemuritor
nemuritor ((11 Corin teni 15,53-55). 
Corinteni
Deşi la înviere vom primi tot trupuri, între trupul avut înainte de moartea fizică şi trupul dăruit la înviere
va fi o deosebire în calitate şi însuşiri. Învierea va fi în trupuri cereşti şi nu în trupuri pământeşti. Nu vom
învia în actualele trupuri muritoare. În trupul învierii nu vom purta neputinţele şi infirmităţile trupului
 prezent.
 Întrebareaa a treia: Ce se va întâmpla cu credincioşii găsiţi în viaţă la venirea Domnului?
 Întrebare
Potrivit Bibliei viaţa pe pământ se va desfăşura după cursul ei normal până la venirea Domnului (Luca
17,26-37; 1Corinteni 15,51-54). Cursul actual al istoriei va continua până la venirea Domnului,
neîntrerupt de niciun eveniment catastrofal care să marcheze încetarea veacului prezent şi a ordinii
specifice vieţii de pe pământ. Biserica va continua
cont inua să se dezvolte pe pământ până la venirea Domnului. În
clipa răpirii bisericii cei morţi în Hristos vor fi înviaţi (1Tes 4,15-17), iar credincioşii găsiţi în viaţă la
momentul răpirii vor fi transformaţi în trupurile de slavă pe care le vor primi cei adormiţi în Domnul.
Aşadar, atât cei morţi în Hristos cât şi cei credincioşi găsiţi în viaţă la momentul răpirii vor primi trupul
învierii asemănător trupului înviat al Domnului nostru Isus. I sus.

6.  Cetele învierii

Pavel afirmă că „după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, dar fiecare la
rândul
vor aveacetei
loc lui
mai” multe
(1Corinteni
învieri15,22-23). Care sunt
dintre cei morţi. cetele
Nu mai învierilor
multe învieri,din morţi? că
în sensul Potrivit
cinevarevelaţiei biblice
va învia de mai
multe ori, ci în sensul că nu toţi vor învia în acelaşi moment. După Pavel, există trei cete ale învierii. (1)
învierea lui Isus – cel dintâi rod (1Corinteni 15,23); (2) învierea celor credincioşi sau întâia înviere.
  3
 

Această înviere are două dimensiuni: (a) învierea celor morţi în Hristos, care vor învia în clipa răpirii
 bisericii la cer – 1Tesaloniceni
1Tesaloniceni 4,16, a sfinţilor din VT şi a celor care vor fi martirizaţi în timpul necazului
cel mare (Apocalipsa 20,1-6) şi (b) învierea celor nedrepţi, sau a doua înviere, care va avea loc după
împărăţia de o mie de ani (Apocalipsa 20,5-15). Dacă prima înviere va fi învierea celor mântuiţi, a doua
înviere va fi învierea celor nemântuiţi. Prima înviere ca fi pentru mântuire şi răsplătire (1Corintei 15,23),
a doua înviere va fi pentru pierzare şi pedeapsă.

În concluzie afirmăm că învăţătura despre înviere este o doctrină profund biblică şi că învierea
reprezintă planul lui Dumnezeu pentru fiecare om. Sufletul omului este nemuritor. Planul lui Dumnezeu
este ca la finele veacului prezent fiecare suflet
suflet omenes
o menescc să fie îmbrăcat în trupul
tr upul nemuritor al învierii, trup
în care va putea trăi în condiţiile mediului de existenţă specific veacului nou. Cei mântuiţi vor fi cu
Domnul în Rai, iar cei nemântuiţi vor fi pierduţi în Iad. Pentru cei credincioşi adevărul învierii aduce
eliberare de frica morţii. Creştinul nu se teme de moarte. Creştinul trăieşte în aşteptarea învierii şi în
 perspectiva vieţii de după înviere. Cel credincios ştie că ceea ce face pe pământ are ecou în viaţa veşnică
veşnică..
Din acest motiv omul credincios trăieşte în legământ cu Domnul, duce o viaţă sfântă şi lucrează cu
hărnicie pentru Domnul. (În numărul viitor studiul nostru va continua prin a scrie despre judecata
viitoare.)

  4