Memoriu Tehnic General

1. Informații generale privind obiectivul

1.1 Denumirea obiectivului: Turnul Croitorilor

1.2 Amplasamentul obiectivulu: Strada Zidul Cetății, Orașul Sighișoara, Județul Mureș
1.3 Perioada realizării proiectului: Există resurse fotografice ce sugerează existența unui turn de poartă cu
secțiune dreptunghiulară în plan în acest loc în secolul XIII. Cu toate acestea, Turnul Croitorilor este atestat
documentar abia în secolul XIV.
1.4 Valoare istorică și arhitecturală: Turnul face parte din Fortificațiile Sighișoarei, înglobate în rezervația de
arhitectură și urbanism „Zona itorică rezervată Sighișoara” cu statut de monument istoric. Turnul Croitorilor
figurează pe Lista Monumentelor Istorice din România cu numărul MS-II-a-A-15805.
1.5 Categoria de intervenție în care se înscrie: construcție care necesită completări volumetrice minimale

2. Prezentarea scenariului de intervenție

2.1 Particularități ale amplasamentului

a. Istoric
În secolul al XIII-lea în Cetatea Sighișoara se construiesc primele turnuri cu secțiune
pătrată: Turnul cu Ceas, Turnul Croitorilor și Turnul Dogarilor, cel din urmă fiind
dărâmat între timp. În secolul al XIV-lea se înalță turnuri ale breslelor meșteșugărești din
cetate, devenind repere ale cartierelor acestora. Breasla Croitorilor se număra printre cele
mai mari bresle ale orașului iar statutul acesteia se proiecta în masivitatea și
monumentalitatea structurii turnului.
În 1676 izbucnește un incendiu tragic ce distruge în 6 ore 3 sferturi din oraș. Pulberea
depozitată în Turnul Croitorilor explodează, distrugând etajul 1 și etajul 2, precum și
rezervele de arme și grâu. În anii ce urmează se desfășoară ample acțiuni de reconstrucție
a orașului iar în 1679 Turnul Croitorilor este refăcut.
În 1935 se organizează o intervenție substanțială de reabilitare integrală și detaliată a
vechiului turn de apărare urmând ca, în 1999, la propunerea României, să fie inclus în
Patrimoniul Mondial UNESCO, alături de întreaga structură fortificată a Sighișoarei.
*vezi axă temporală în poster A2
b. Descrierea arhitecturală și contructivă a monumentului
Turnul Croitorilor se ridică pe un plan dreptunghiular și are 3 niveluri. Structura este din
zidărie de piatră naturală iar inițial plastica monumentului se remarca prin contrastul
dintre aspectul aspru și brut al zidăriei la primul nivel și netezimea tencuielii celor două
etaje superioare. Fațadele sunt prevăzute cu mașiculiuri ce permiteau turnarea de apă
fiartă sau smoală fierbinte peste atacanți. Parterul este polarizat de două porți înalte și
boltite care se închideau cu grilaje de fier ce glisau în herse de lemn. Scara interioară este
realizată din scânduri de lemn, la fel ca planșeul interior. Șarpanta este alcătuită dintr-o
structură de lemn rezolvată în 4 ape, iar învelitoarea este din țigle ceramice.
c. Probleme/Deteriorări actuale ale obiectivului
Pe întregul ansamblu al monumentului se pot observa deteriorări apărute odată cu
trecerea timpului, fenomen natural pentru veritabila arhitectură defensivă. Elementele din
lemn prezintă probleme specifice exploatării îndelungate și acțiunii factorilor exteriori:
contragerea și umflarea, atacul ciupercilor lignivore, atacul insectelor xilofage sau
comportarea nesatisfăcătoare la temperaturi ridicate și foc.
Fragmente de tencuială exterioară lipsesc, dezvăluind zidăria de piatră supusă și ea unor
procese de degradare cauzate fie de umiditate, fie de un număr de factori fizici. Țiglele
ceramice ale acoperișului sunt într-o stare fizică bună, fiind punctate de patina tipică
apărută odată cu trecerea anilor.
d. Intervenții anterioare
Gangul de Nord al turnului, la reconstrucția acestuia după incendiul din 1676, a fost zidit
și transformat în spațiu de depozitare pentru rezervele de armament și pulbere, rămânând
așa până la intervenția de restaurare din 1935. În cadrul aceleiași acțiuni din 1679
 învelitoarea acoperișului a fost schimbată, trecându-se astfel de la șindrilă la solzi de țiglă
ceramică, un sistem mult mai rezistent la foc.
În 1858 anturajul monumentului a fost parțial distrus, dărâmându-se fragmentul de zid de
apărare ce lega Turnul Croitorilor de Turnul Cojocarilor, folosind materialelel obținute la
pavarea străzilor și piețelor orașului.

2.2 Scenariul de intervenție

a. Principiile și obiectivele intervențiilor

Propunerile de intervenție respectă întocmai principiile expuse în Carta de la Veneția din
1964, concentrându-se în principal pe conservarea și consolidarea existentului. Intențiile
de întreținere constantă a construcțiilor de patrimoniu sunt fără îndoială cheia unei
conservări de succes a acestora, iar intervențiile subtile de consolidare la care ne-am
gândit participă la promovarea acestui demers în țara noastră. Propunerile noatre
urmăresc recrearea într-o manieră cât mai neintruzivă și plină de semnificație a cadrului
monumentului pentru posibilitatea de a-l experimenta într-o formă cât mai autentică.
b. Disfuncții și potențial ale monumentului
Turnul Croitorilor este în continuare un component vital al axului transversal ce definește
rețeaua stradală medievală bine conservată. Se află așadar într-o zonă intens circulată,
păstrându-și rolul de portal, atât fizic cât și simbolic.
Un punct slab al ansamblului ar fi scara actuală de lemn ce asigură accesul la primul etaj
al turnului care, deși are un aspect rustic, nu pare să satisfacă formal și stilistic funcțiunea
care îi este atribuită.
c. Reglementări legislative
Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Legea 157/1997 privind ratificarea convenţiei pentru protejarea Patrimoniului
arhitectural al Europei, adoptată la Granada la 03.10.1985.
Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea II
zone protejate, M. Of. 152/12.04.2000.
Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul modificată şi completată
cu Legea 289/2006, M. Of. 606/ 13.07.2006 cu modificările ulterioare.
Ordinul nr. 2495 al ministerului culturii şi patrimoniului naţional pentru aprobarea
Normelor metodologice privind atestarea specialiştilor, experţilor şi verificatorilor
tehnici în domeniul protejării monumentelor istorice, cu modificările ulterioare.
d. Descrierea intervențiilor și soluții tehnice
Intervențiile pe care le propunem se configurează atât la scară de obiect, cât și la nivel
urban, fiind de fapt o extindere a soluței punctuale posibil de aplicat la scara întregului
ansamblu fortificat Sighișoara.
Așa cum am afirmat la punctul 2.2.a., intențiile noastre au fost preponderent de a
consolida, pe cât subtil posibil, existentul, iar în situația inserțiilor noi, scopul acestora să
fie de a facilita experimentarea spațiului turnului în veridicitatea ipostazei sale inițiale.
La nivel micro, de obiect, am intervenit asupra următoarelor paliere:
o Elementele structurale de lemn ale șarpantei
Am propus soluții de protejare și consolidare ale acestora care se aplică pe
suprafața exterioară, fără operații de perforare sau dublare cu piee metalice,
spre a nu parazita vizual imaginea originală: aplicarea prin pensulare a
tratamentelor împotriva insectelor xilofage și a soluțiilor ce împiedică
dezvoltarea ciupercilor, realizarea operațiilor de ignifugare.
*vezi secțiune caracteristică și analiză fotocomentată în poster A2
o Zidăria de piatră naturală
Pentru o întreținere reușită a unei structuri atât de vechi care s-a păstrat
exemplar propunem realizarea unei operații de desprăfuire, utilizând aer sub
presiune pentru a îndepărta resturile slab aderente de biospecii moarte (în
urma unui anterior posibil tratament cu biocid pentru care se pot folosi pensule
cu păr moale), praful și smogul.
 o Tâmplăriile
Propunem extragerea tâmplăriilor întrucât în perioara medievală, când a fost
înălțat turnul, acestea nu existau. Golurile erau utilizate pentru a folosi
armamentul și a apăra orașul de atacatori. Cu toate acestea, astăzi, pentru a
promova vizitarea și experimentarea construcțiilor istorice, trebuie oferit un
spațiu interior utilizabil și la temperaturi scăzute. De aceea propunem
montarea unor panouri de sticlă pe pereții interiori, în dreptul golurilor, cu
elemente metalice și adăugarea unor sisteme de termoizolare. Astfel se menține
relația vizuală cu exteriorul și înțelegerea funcționalității arhitecturii defensive
în totalitatea acesteia.
*vezi randare interioară în poster A2
o Învelitoarea din țigle ceramice
Am analizat îndeaproape materialitatea acestor elemente însă am concluzionat
că rezultatele restaurării din 1935 sunt deosebite și nu putem decât să apreciem
atenția pentru detalii și valoarea lor istorică. Singura intervenție posibilă la
care ne-am gândit a fost tratarea țiglelor cu soluții de tip Hydro-block pentru a
diminua riscul deteriorării elementelor în urma contactului cu ploaia sau
zăpada.
*vezi plan și analiză fotocomentată învelitoare în poster A2
o Accesul în turn
Acesta este intervenția cea mai vibrantă însă amprenta contemporană este în
armonie cu puternica intenție simbolică. Am propus reconstrucția unui
fragment din vechiul zid de apărare dispărut ce lega Turnul Croitorilor de
Turnul Cizmarilor. Intervenția s-ar realiza din panouri ușoare și permeabile
din plasă metalică care, montate de o parte și de alta a parapetului existent ar
mima volumetria vechii incinte. Subordonat acetei structuri am propus și o
platformă cu aceeași materialitate, corespondenta simbolică a drumului de
strajă dispărut, prin care se făcea de fapt accesul în turn și care le conecta pe
acestea între ele. Pentru a ajunge pe aceasta platformă și, implicit, în interiorul
turnului, am prevăzul o scară în locul celei actuale, cu aceeași plastică precum
platforma și pseudo-zidul.
*vezi randare exterioară, planul mobilat al etajului 1 și fațadele în poster A2

La nivel macro, ne-am gândit la posibilitatea extinderii acestei structuri care

pune în scenă vechiul sistem defensiv și de comunicare între ziduri alcătuit din
zid de apărare și drum de strajă, punctat de noduri verticale de circulație. Noi
am propus o intervenție între Turnul Croitorilor și Turnul Cizmarilor dar am
dezbătut și scenariul unui astfel de experiment la nivelul întregii incinte
fortificate a orașului.
*vezi planul de situație în poster A2

3. Autoevaluare a propunerii în raport cu principiile de restaurare și conservare

3.1 Avantaje și dezavantaje ale intențiilor de intervenție

Avantajul intervențiilor de consolidare este că metodele contemporane sunt aproape imperceptibile
după realizare. Acest avânt tehnologic este fără doar și poate esențial în întregul proces de valorificare
a patrimoniului. Structura metalică propusă, pseudo-sistemul fortificat, este, din punct de vedere al
principiilor de restaurare, un avantaj, anticipând interesul comunității pentru nou. Cu toate acestea,
contrastul dintre prezent și trecut va fi întotdeauna un punct sensibil și supus subiectivității.

3.2 Comentariu critic al modalităților de aplicare ale propunerilor

Problematica pe care o ridică intervenția propusă este impactul ei local. Fortificația Sighișoarei a suferit
modificări și pierderi în întregimea ei și ar trebui, fără doar și poate, să se acționeze la nivel de
ansamblu când discutăm despre o soluție cu o încărcătură simbolică foarte puternică a intenției
conceptuale.