„Capra cu trei iezi” este o poveste-basm scrisă de Ion Creangă și publicată pentru prima dată în

revista Convorbiri literare la data de 1 decembrie 1875.

Povestea este culeasă din folclorul european și bazată[necesită citare] pe basmul Fraților Grimm
Lupul și cei șapte iezi, publicat ca parte dintr-o serie de basme în 1812-1815.

Povestea ilustrează drama unei mame a căror copii au fost prăpădiți de un lup, primit în casă de cei
mai mari și mai neascultători dintre copii. Singurul ied care a supraviețuit este cel mai tânăr și cel mai
ascultător, care apoi o ajută pe mama sa să-și planifice răzbunarea asupra prădătorului, ducând la un
deznodământ în care lupul este păcălit, ars de viu și ucis cu pietre.

Inclusă în abecedare, povestea lui Creangă s-a menținut ca una dintre cele mai cunoscute lucrări din
literatura română pentru copii. Capra cu trei iezi a fost și subiectul mai multor adaptări de operă,
teatru și film, atât în România, cât și în Republica Moldova.