„Iubirea şi credinţa păzesc pe rege şi prin iubire îşi sprijină tronul său” spunea marele înțelept

Solomon, împărat, filozof și cercetător acum câteva mii de ani cu privire la felul în care o țară ar trebui să
fie condusă, el însuși fiind conducătorul uneia care în acea vreme avea o notorietate mondială.

A conduce o țară într-o manieră creștină și după principii creștinești este azi atât o provocare, cât
și o nevoie stringentă - chiar dacă nu mai este la modă - deoarece acest lucru reprezintă temelia unei
societăți care Îl recunoaște și onorează pe Dumnezeu ca și conducător suprem al ei, altminteri ne aflăm
sub papucul unui om care poate fi greșit și ne poate conduce într-o direcție devastatoare. Numai
Dumnezeu ne poate salva practit de noi înșine, și acest lucru numai în măsura în care oamenii adoptă,
aderă și implementează „programul Său” politic, principiile creștine după care trebuie condusă o națiune
spre succes.

Când spunem principii creștine, ne alăturăm acelor valori și adevăruri esențiale vieții așa cum a
rânduit-o Dumnezeu, iar cele mai importante după care dorim să ne călăuzim în programul nostru
guvernamental sunt principiile care Îl recunosc pe Dumnezeu ca autoritate supremă în Univers și implicit
și în țara noastră: principiul iubirii aproapelui ca pe noi înșine care guvernează relațiile intern-umane și
astfel, legile ce se vor a fi implementate într-o țară ca și a noastră; principiul integrității personale, care
vizează nu numai imaginea publică a unui om, ci și cea personală, viața politică și deciziile conducerii
unei țări fiind strâns legate de viața personală a unui om, caracterul acestuia fiind motorul ce-i conduce
deciziile pe orice plan; principiul dreptății și responsabilității care vizează atât efectuarea unor acțiuni
vrednice de cinste, cât și transparența acestora chiar după ce au fost efectuate; principiul soli Deo gloria,
care practic vizează scopul tuturor îndelenticirilor, dorințelor și planurilor umane, și anume trăirea pentru
ceva etern, nu efemer, trainic, nu temporal, ce trece dincolo de timp, nu limitat la o zi și un loc, un scop
dincolo de orizontul nostru limitat, scop ce ajunge până la esența existenței omului.

În momentul în care noi ne trăim viața aceasta după principiile creștine, vom avea o societate în
care toate valorile pe care le auzim propagate în campanii vor fi deja parte integrantă a fiecărui cetățean,
o societate în care vom prețui lucruri ce ne mișcă inima, familia, comunitatea, țara în direcția dorită de
Dumnezeu.

„Iubirea şi credinţa păzesc pe rege şi prin iubire îşi sprijină tronul său” spunea marele înțelept
Solomon, împărat, filozof și cercetător acum câteva mii de ani cu privire la felul în care o țară ar trebui să
fie condusă, el însuși fiind conducătorul uneia care în acea vreme avea o notorietate mondială.

A conduce o țară într-o manieră creștină și după principii creștinești este azi atât o provocare, cât
și o nevoie stringentă - chiar dacă nu mai este la modă - deoarece acest lucru reprezintă temelia unei
societăți care Îl recunoaște și onorează pe Dumnezeu ca și conducător suprem al ei, altminteri ne aflăm
sub papucul unui om care poate fi greșit și ne poate conduce într-o direcție devastatoare. Numai
Dumnezeu ne poate salva practit de noi înșine, și acest lucru numai în măsura în care oamenii adoptă,
aderă și implementează „programul Său” politic, principiile creștine după care trebuie condusă o națiune
spre succes.

Când spunem principii creștine, ne alăturăm acelor valori și adevăruri esențiale vieții așa cum a
rânduit-o Dumnezeu, iar cele mai importante după care dorim să ne călăuzim în programul nostru
guvernamental sunt principiile care Îl recunosc pe Dumnezeu ca autoritate supremă în Univers și implicit
și în țara noastră: principiul iubirii aproapelui ca pe noi înșine care guvernează relațiile intern-umane și
astfel, legile ce se vor a fi implementate într-o țară ca și a noastră; principiul integrității personale, care
vizează nu numai imaginea publică a unui om, ci și cea personală; principiul dreptății și responsabilității
care vizează atât efectuarea unor acțiuni vrednice de cinste, cât și transparența acestora; principiul soli
Deo gloria, care practic vizează scopul tuturor îndelenticirilor, dorințelor și planurilor umane, și anume
trăirea pentru ceva etern, nu efemer, trainic, nu temporal, ce trece dincolo de timp, nu limitat la o zi și un
loc, un scop dincolo de orizontul nostru limitat, scop ce ajunge până la esența existenței omului.

În momentul în care noi ne trăim viața aceasta după principiile creștine, vom avea o societate în
care toate valorile pe care le auzim propagate în campanii vor fi deja parte integrantă a fiecărui cetățean,
o societate în care vom prețui lucruri ce ne mișcă inima, familia, comunitatea, țara în direcția dorită de
Dumnezeu.