1.

Educatia civică
Educaţia civică în învăţământ reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul
valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. Această disciplină predată în şcoli deţine
o contribuţie majoră în procesul de înţelegere şi însuşire a practicilor care fundamentează comunitatea şi întregul
sistem în care trăim.

Educaţia civică ajută la implementarea unor cunoştinţe necesare unui cetăţean ce trebuie să-şi cunoască deopotrivă
drepturile şi îndatoririle. Demersul educativ, în acest sens, cultivă elevului o conduită conformă cu normele şi etica
socială, în vederea aplicării şi respectării acestora; dezvoltă sentimentul responsabilităţii faţă de sine şi comunitate,
precum şi ataşamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu faţă de semeni şi patrie. În plus, procesul de educare
civică aduce la cunoştinţa tânărului copil o serie de reguli (de circulaţie, norme de prevenire a incendiilor, norme de
comportament în cadrul insituţiilor publice etc.) şi probleme cu care se confruntă societatea, pentru a-l determina să
înţeleagă realitatea în care îşi duce existenţa şi a-i facilita integrarea şi adaptarea la formele şi valorile vieţii
cetăţeneşti.

Procesul educaţiei moral-civice vizează, de altfel, dobândirea de către elev a unor deprinderi şi atitudini la baza
cărora se află importante valori morale, precum respectul, politeţea, corectitudinea, decenţa etc.

2. Religia
În cadrul orei de religie, pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă, reguli, tradiţii şi
evenimente religioase ale Bisericii Ortodoxe, elevii dobândesc şi deprinderi, obişnuinţe spirituale,
care îi înalţă, îi fac mai buni, mai respectuoşi, mai responsabili.

Cel mai bun mijloc de a cunoaşte creaţia lui Dumnezeu, lumea în care trăim, este şcoala, predarea
religiei în şcoală fiind considerată o adevărată punte spre împlinirea menirii de om, pe calea mântuirii.
Ora de religie conduce pe om la scopul suprem al existenţei: trăirea comuniunii cu Dumnezeu. Prin
educaţia moral-religioasă, viaţa omului se înalţă şi se edifică pe temelia adevărată, care este Domnul
Iisus Hristos: „A educa înseamnă a purta de grijă de copii şi tineri în ceea ce priveşte curăţenia
sufletească şi buna cuviinţă, a-l creşte pe copil moral, om drept, a-l creşte în evlavie, a avea grijă de
sufletul lui, a-i modela inteligenţa, a forma un atlet pentru Hristos, pe scurt, a te îngriji de mântuirea
sufletului lui. Educaţia este asemenea unei arte; artă mai mare decât educaţia nu există, pentru că toate
artele aduc folos pentru lumea de aici, arta educaţiei se săvârşeşte în vederea accederii la lumea
viitoare“
Rolul disciplinei religie este mult mai important decât ar părea la prima vedere şi aceasta deoarece,
pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă, reguli, tradiţii şi evenimente religioase ale
Bisericii Ortodoxe, elevii dobândesc şi deprinderi, obişnuinţe spirituale, care îi înalţă, îi fac mai buni,
mai respectuoşi, mai responsabili. Elevii vor înţelege treptat şi în mod liber că toate acestea sunt un
rezultat al dragostei lui Dumnezeu pentru oameni şi răspunsul credinciosului la chemarea divinităţii.

3. Istoria
Cunoașterea unor evenimente importante din istoria națională ne ajută să înțelegem în primul rând
trecutul nostru, să înțelegem idealurile care i-au purtat în lupte timp de veacuri pe strămoșii noștri,
dar în același timp ne unește pe noi ca popor. Elevul de astăzi este patriotul de mâine; și nu putem
face acest lucru fără a ști cât de puțin din istoria nației.
“istoria tinde să o repete cel care nu o știe. Învăță din greșelile trecutului pentru a nu le mai repeta
în viitor. Fără o minimă cunoștință a istoriei și a culturii naționale vom ajunge să fim universali, să
existe o mondializare a culturii și este păcat să pierdem aceste valori pe care unii le-au apărat cu
prețul vieții”.