Marimea efectului

Limitarea la informatia data de pragul de semnificatie distorsioneaza realitatea prin faptul ca

decizia luata are un caracter exclusiv dihotomic: exista un efect (ipoteza nula a fost respinsa) sau
nu exista un efect (ipoteza nula nu a fost respinsa). De fapt, prin testarea ipotezelor nu se verifica
daca efectul exista sau nu, ci mai degraba daca acesta are sau nu o valoare ce merita luata in
considerare.

Un efect insignifiant este transpus prin nerespingerea ipotezei nule. Prin urmare, marimea
efectului este un indicator al magnitudinii efectului studiat. Datorita numeroaselor probleme pe
care le ridica pragul de semnificatie in cadrul testarii ipotezelor, tot mai multi autori au remarcat
necesitatea completarii rezultatelor cu ceea ce se numeste marimea efectului (Cohen, 1990;
Cohen, 1994; Fan, 2001; Thompson, 1999; Thompson, 2002).

Daca testul de semnificatie raspunde la intrebarea „exista o diferenta sau asociere

semnificativa?”, marimea efectului ne arata „cat de mare este aceasta diferenta sau asociere?”.
Daca nu vom tine seama de ambele aspecte vom putea ajunge la concluzii diferite. Un
cerceatator a testat un program de interventie menit sa amelioreze relatia profesor-elevi (Sava,
2001). Un lot de profesori a fost testat inainte si dupa derularea unui program de training ce s-a
intins pe durata a doua luni.

Daca ar fi sa luam in considerare doar pragul de semnificatie, atunci programul s-a dovedit a fi
un succes, deoarece a reusit sa reduca nivelul de ostilitate a dascalilor in perceptia elevilor,
rezultatul fiind semnificativ chiar la un p< .01. De altfel, 14 din cei 17 profesori au reusit
performante mai bune in situatia de post-test. Daca vom tine seama si de marimea efectului,
rezultatele nu mai sunt atat de promitatoare, deoarece marimea efectului a fost mica (d = .29). Ce
inseamna acest lucru? Se pare ca programul de interventie, desi a avut un efect, nu a reusit sa
schimbe foarte mult din perceptia elevilor in ce priveste relatia lor cu profesorii participanti in
program. Un profesor care anterior avea o relatie negativa cu elevii nu a fost perceput in termeni
favorabili nici dupa terminarea programului de interventie. Totusi, imaginea lor s-a imbunatatit
foarte usor. Astfel, programul nu a avut capacitatea de a schimba radical relatiile dintre profesorii
instruiti si elevii acestora. Daca am fi ignorat informatiile oferite de marimea efectului si ne-am
fi rezumat doar la cele oferite de testul de semnificatie, am fi avut o imagine distorsionata in mod
favorabil.

Caracterul informativ al marimii efectului a inceput sa nu mai treaca neobservat. Tot mai multe
colective editoriale ale revistelor de specialitate cer afisarea valorilor marimii efectului pe langa
cele ale testului de semnificatie. Marimea efectului s-a impus tot mai mult ca un termen generic
pentru o familie de indicatori care informeaza asupra magnitudinii unui efect.

Pragul de semnificatie statistica ne arata doar ca exista o probabilitate foarte mica de a obtine
datele observate in cazul in care ipoteza nula este adevarata, insa nu ne informeaza daca aceasta
situatie are o importanta practica. Pentru a evidentia acest lucru vom apela la calcularea marimii
efectului. Numarul mare de indicatori existenti poate fi redus la doua categorii de indici: bazati
pe o diferenta standardizata dintre medii, respectiv bazati pe procentul de dispersie explicata. In
prima categorie intalnim mai ales indicii d al lui Cohen, Δ (delta) al lui Glass sau g al lui Hedges.
In cea de-a doua categorie avem r, r², η² (eta), ω² (omega) etc. Indiferent de categoria din care fac
parte, indicii pot fi usor transformati dintr-o categorie intr-alta. Iata formulele pentru
transformarea reciproca a celor mai intalniti indicatori ai marimii efectului, d si r (Rosenthal,
Rosnow si Rubin, 2000):

si

Magnitudinea unui efect poate fi interpretata in mai multe moduri. Utilizand criteriile initiale
propuse de Cohen putem distinge trei nivele de intensitate: efect minim sau efect scazut; efect
mediu si efect puternic sau mare. Valorile corespondente aproximative pentru fiecare tip de efect
in cazul lui d si r² sunt prezentate in tabelul urmator.
Tabelul 1. Valorile reper d si r² pentru marimea efectului

Marimea efectului d a lui Cohen coeficientul de determinare r²

Efect scazut in jurul a 0,20 .01
Efect mediu in jurul a 0,50 .06
Efect puternic in jurul a 0.80 .14

Ale modalitati de interpretare tin seama de procentul dispersiei explicate sau de modificarea la
nivelul centilelor (Becker, 2003). Interpretarea rezultatelor obtinute intr-o cercetare poate fi
facuta insa atat in functie de marimea efectului, cat si de pragul de semnificatie obtinut. Fan
(2001) ofera o buna sinteza a interpretarii tuturor posibilitatilor intalnite in practica. O adaptare a
concluziilor sale este prezentata in tabelul urmator

Tabelul 2. Ghid sumar de interpretare a marimii efectului si a testului de semnificatie Fan(2001)

apud Sava( 2004)

Marimea Testarea ipotezelor

Ipoteza nula NU este respinsa Ipoteza nula este respinsa
Efectului
Mica 1. Se pare ca ipoteza nula este 1. Desi semnificative statistic, rezultatele
sprijinita, nu exista nici un efect nu au o importanta practica deosebita.
semnificativ statistic sau practic.
2. Exista un risc crescut de a comite
eroarea de tip I (efectul detectat de fapt nu
exista). Ea apare datorita unei puteri
statistice foarte mari.
Medie 1. Marimea efectului arata promitator, 1. Efectul obtinut este putin probabil sa fi
dar exista riscul ca efectul sa fi aparut aparut din intamplare.
din intamplare.
2. Efectul pare a fi destul de important din
2. Exista un risc crescut de a comite punct de vedere practic. In plus, efectul
eroarea de tip II (exista un efect, dar este semnificativ statistic.
 nu a fost detectat). Probabil ca
puterea statistica de a detecta efectul
este mica.
Mare 1. Fie efectul a aparut din intamplare, 1. Concluzionati cu incredere ca efectul
fie rezultatul nesemnificativ statistic este semnificativ atat statistic, cat si
se datoreaza esantionului redus de practic.
subiecti. Cresteti puterea cercetarii. 2.
Risc crescut de a comite eroarea de
tip II.

Revenind la exemplul interventiei menita sa amelioreze relatia profesor-elev, observam din

tabelul 2 doua explicatii posibile pentru situatia unui test semnificativ statistic (p< .05) si a unei
marimi a efectului de intensitate scazuta. Fie exista mari sanse de a se fi comis eroarea de tip I,
fie rezultatele, desi semnificative, nu au o importanta practica. Pentru a decide care dintre cele
doua explicatii are sanse mai mari de a fi adevarata putem realiza o analiza a puterii statististice
de a detecta existenta efectului. Cum aceasta indica o putere scazuta, prima dintre alternative,
aceea de a comite o eroare de tip I este mai putin probabila. Prin urmare, cel mai probabil ne
aflam in situatia in care programul contribuie in mica masura la ameliorarea relatiei profesor-
elev.

Valorile calculate ale marimii efectului pot fi folosite ulterior si in meta-analize. In aceasta
situatie trebuie mentionata conventia legata de semnele asociate indicatorilor marimii statistice.
Acestora li se atribuie un semn pozitiv in cazul in care efectele observate sunt in directia
anticipata. In caz contrar, indicatorii marimii efectului vor avea un semn negativ.

 Pentru a realiza un bun design al cercetarii este necesar sa stabilim a priori valoarea
asteptata a marimii efectului. Ratiunea pentru care ar trebui sa facem acest lucru consta in
selectarea numarului de subiecti necesari de a fi testati pentru a surprinde efectul prezis in
conditiile unei puteri statistice optime de a sesiza acest efect. In acest sens exista mai
multe strategii de lucru ce vor fi detaliate in pachetul educational asociat aplicatiei
informatice. Fara indoiala, ca utilizarea indicatorilor de evaluare a marimii efectului
 imbogateste informatia statistica. Mai mult, indicatorii au devenit indispensabili in
realizarea meta-analizelor cantitative.

Cu toate acestea, nici marimea efectului nu este lipsita de unele neajunsuri, cel mai important
fiind caracterul relativ al importantei practice a unui efect. Desi criteriile propuse de Cohen
(1988) isi pastreaza validitatea in multe cazuri, exista situatii in care lucrurile se schimba. Spre
exemplu, marimea efectului datorata ingerarii zilnice a unei doze mici de aspirina asupra
prevenirii infarctului era r² = 0,001, in conditiile in care r era doar 0,034. Acest rezultat infim
arata ca doar 0,1% din dispersia prevenirii infarctului poate fi explicata de ingerarea de aspirina
in doze mici. Totusi, realizand transformarile necesare si luand in considerare valoarea umana,
un asemenea rezultat ar duce la prevenirea eficienta a infarctului pentru 34 de persoane la 1000
de locuitori, fapt care nu este de neglijat (apud Rosenthal si DiMatteo, 2001).

Similar, in studiile vizand calitatea vietii pentru persoane cu diferite deficiente, orice ameliorare
poate avea o valoare practica, chiar daca la nivelul schimbarilor acestea nu sunt unele radicale.
Aceste considerente l-au facut pe Thompson (2002) sa afirme ca exista trei intelesuri ale
cuvantului semnificativ. Astfel, rezultatele pot fi semnificative statistic (p< .05), semnificative in
plan practic, din punct de vedere al magnitudinii schimbarii (d sau r² cat mai mari), respectiv
semnificative din perspectiva clinica sau valorica, in functie de importanta domeniului vizat
(cazul aspirinei sau cel al ameliorarii calitatii vietii persoanelor cu deficiente diverse).