Sunteți pe pagina 1din 3

Interviu cu Simona Halep

Eu m-am gândit să mergem mult mai departe și să-mi spui, de exmplu, ce fel
de mâncare ți-aduce ție aminte de copilărie?
Simona Halep: Sinceră să fiu, mie îmi place foarte mult și când merg acasă mănânc
foarte des mămăligă cu brânză și smântână. Așa am crescut cu ea și mereu când
vine mama aici, la București, sau când merg eu la Constanța, mănânc.
 Dacă ar fi, nu știu, un miros care-ți aduce aminte de casă?
Simona Halep : Cozonacul. Cozonacul nostru, când îl facem și e cald, mirosul ..
Probabil și pentru că este în perioada sărbătorilor, și de-asta rămâne întipărit în cap.
 De ce îți este cel mai dor din copilăria ta?
Simona Halep: Mi-e dor de zilele petrecute afară cu vecinii, la joacă, jucam tenis
aproape non-stop, jucam fotbal aproape non-stop și de-a v-ați ascunseala.
Ai putea să-mi spui 3 momente care ți-au schimbat viața? Adică au fost 3
momente importante în viața mea care cred că au fost esențiale pentru ce am
făcut eu mai târziu.
Simona Halep: Pentru cariera sportivă, cu siguranță prima mișcare a fost la 14 ani,
când am început să cred și să îmi doresc să ajung jucătoare de tenis profesionist.
După aceea, mutarea la București, pe la 16-17 ani și, bineînțeles, operația – care a
fost poate cel mai mai important lucru pe care l-am făcut ca să pot să ajung atât de
sus în tenis.
Dar atunci când ai zis la 14 ani, cum a fost, ți-ai dat seama pur și simplu, într-o
zi ai zis gata, de azi?

Simona Halep: Am simțit că am ajuns la vârsta la care trebuie să decid, ori fac
performanță ori mă opresc.
Antrenorul pe care îl aveai atunci ți-a dat de înțeles că e un moment în care
trebuie să te decizi?

Simona Halep:  Da, m-a ajutat și antrenorul să-mi dau seama de ceea ce îmi doresc.
Dar cred că cu familia împreună și singură mi-am dat seama că am ajuns la punctul
în care trebuie să decid ce fac. De aceea, peste 2 ani m-am și mutat la București, în
Constanța era greu cu partenerii de antrenament, cu antrenorii… și a fost mai bine.
Este un sfat sau ceva ce ți-a spus ție primul tău antrenor, care ți-a rămas în
minte și care este important și acum?

Simona Halep: Eu mă tot analizam și mă comparam cu jucătoarele care erau cu un


nivel mai sus în perioada 12-13 ani, chiar 14, și el mi-a spus că eu sunt eu și toată
lumea e diferită, deci nu trebuie să-mi pun anumite obiective, așa cum au făcut alți
sportivi. Trebuie să-mi fac obiectivele mele personale și să am încredere că eu sunt
altfel și că o să fac treaba mea.
Și chiar și acum când te gândești la jucătoarele cu care joci acum își amintești
de lucrul acesta?

Simona Halep: Da, mi-amintesc mereu și de aceea nu am avut și nu am nicio


problemă cu tot ce se întâmplă în jurul meu, decât ceea ce am eu de făcut.
Ce crezi că ai învățat cel mai important de la părinții tăi? Cu ce ai plecat de
acasă, o moștenire de care crezi că ai avut nevoie și o să-ți folosească mereu.

Simona Halep: Mama mi-a spus înainte să ajung atât de sus, chiar eram junioară,
mi-a spus că indiferent ce o să realizez în sport, înainte trebuie să fiu om și după
aceea jucătoare de tenis. Acest lucru mi-a rămas foarte bine în cap și n-o să uit
niciodată. Adică indiferent cât de mare este succesul, trebuie să rămâi cu picioarele
pe pământ și să fii om.
Dar te gândești după ce termini cu tenisul să investești în ceva, adică ai vreo
pasiune pentru ceva anume?

Simona Halep: Momentan, nu. Aș vrea eu să studiez altceva și să pot să progresez


și pe alt plan, nu numai în sport. Nu în sport. Nu știu, poate o facultate de turism. Să
încerc și altceva. Mi-ar plăcea să ies din zona sportului. Bineînțeles, nu o să renunț
total la sport, pentru că este imposibil, aș vrea să învăț și alte lucruri.
E bine că vrei să te duci către turism, dar nu mai ți-e frică să zbori cu avionul?

Simona Halep: Mi-este tot timpul, dar săptămânal călătoresc, așa că nu este o
problemă.
 Dacă ai putea să intri într-o zi în pielea altui sportiv, care ar fi acela?
Simona Halep: Federer. Sută la sută! Calmitatea și felul lui de a gestiona și fiecare
moment .. pe mine mă fascinează.

Acestea au fost întrebările, mulțumim pentru timpul acordat!

S-ar putea să vă placă și