ISTORIA PATRISTICĂ A TEOLOGIEI

DOGMATICE
KEY: Iisus Hristos este temeiul viu și istoric al teologiei
dogmatice.


A. PREMISE NOU-TESTAMENTARE

Exemple: Evanghelia după Ioan (texte).

a. Teologia Logosului

”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi

Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a
făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina
luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” In 1, 1-4

b. Teologie sacramental-baptismală

”Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De

nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui
Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se
nască, fiind bătrân?... Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă
naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar
nu ştii de unde vine, nici încotro se duce.” In 3, 3 ș.u.

c. Teologie euharistică
 ”Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a
dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea
adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer
şi care dă viaţă lumii. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna
pâinea aceasta. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la
Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.
Dar am spus vouă că M-aţi şi văzut şi nu credeţi.” In. 6, 32-36.

d. Teologie trinitară

”Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru
Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai
trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una,
precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie
desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-
ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. ” In. 17, 21-24.

B. TRADIȚIA APOSTOLICĂ

1. CLEMENT ROMANUL

a. Dumnezeu-Făcătorul Universului (armonia

cosmosului)

b. Întruparea, Biserica preexistentă ” Biserica cea

dintâi, duhovnicească, cea creată înainte de
soare și de lună” (cap. XIV, 1)

c. Valoarea unică și veșnică a trupului uman

2. DIDAHIA

a. Doctrina despre cele două căi a vieții și a morții

b. Despre Botez în numele Sfintei Treimi

 c. Despre Agape

3. POLICARP al SMIRNEI

Epistola către Filipeni – importanța sfintelor moaște

4. PĂSTORUL lUI HERMA

a. Elemente preliminare de eccelsiologie –

motivul Turnului în viziunea a III-a

b. Pocăința de după Botez

5. SF. IRINEU DE LYON

a. Teza recapitulării tuturor în Hristos

6. TERTULIAN

a. Împotriva gnosticilor

b. Antropologie soteriologică: despre suflet,

învierea morților

c. Dialogul critic cu filosofia

7. SF. IGNATIE AL ANTIOHIEI

Epistole (Efes, Troa, Magnezia, Tralles, Roma, Filadelfia, Smirna)

a. Propune expresii teologice care au stat la baza

terminologiei dogmatice ulterioare :

”Dumnezeu întrupat”; ” Dumnezeu Hristos”; ”Creștin/creștinătate”;

”Biserica Universală” – ”Unde este Hristos acolo este Biserica
catholică” (Către Smirneni 8); ”Leacul nemuririi” (φάρµακο της
αθανασίας)
 b. Structura ierarhică a Bisericii: episcop, prezbiteriu și
diaconi fără de care nu poate exista Biserica Către Tralieni 3

c. legătura și discontinuitatea dintre iudaism și creștinism

(profeții au fost predicatori ai Evangheliei, dar nu martori ai învierii)

d. afirmă autenticitatea umanității lui Hristos și a suferinței

Sale

8. SF. IUSTIN MARTIRUL ȘI FILOSOFUL

a. Propovăduitorul prin excelență al teologiei Logosului:

Hristos este Logosul din veci întrupat, ale cărui ”semințe”
se găsesc în existența întreagă: în filosofiile precreștine, în
Vechiul Testament. Logosul dumnezeiesc este realitatea
centrală în istorie, creație, rațiunea umană.

b. Primele elemente ale unei teologie misteriologice sau

sacramentale: Botez, Euharistie (”Trupul și Sângele lui Iisus
întrupat”)

9. ORIGEN

a. Despre Principii – sistematizare învățăturii de

credință

b. Sf. Treime, Angelologie, Cosmologie, Eshatologie,

Revelație ș.a.

10.CLEMENT AL ALEXANDRIEI

a. Promovează o teologie filosofică pentru a se adresa

păgânilor cu exigențe intelectuale care considerau că
creștinismul este o religie primitivă (canibalism)

b. Elementele generale ale unei gnoseologii teologice ”

adevărata gnoză” între filozofie și evanghelie prezentând
caracterul pozitiv al filosofiei în planul general al
cunoașterii.
 11. SF. CIPRIAN AL CARTAGINEI

a. Despre unitatea Bisericii

b. Mântuirea în Biserică ”Extra Ecclesiam salus

non est”

c. Temeiurile ecclesiologice ale botezului

(botezul în afara Bisericii nu este
recunoscut)

C. PĂRINȚII CAPADOCIENI (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de

Nyssa, Sf. Grigorie de Nazianz)

a. Stabilirea terminologiei trinitare post niceene: ipostas,

ființă, energie

b. Dezvoltarea teologiei trinitare

1. SF. VASILE CEL MARE

a. Teolog liturgic- autor al liturghiei

b. Teologiei cosmologică- interpretarea referatului

Biblic al creației lumii sau hexaimeronului

c. Teologie pneumatologică ”Despre Sfântul Duh”

d. Teologia trinitară ”ființa divină este inepuizabilă”,

dezvoltă o teologie apofatică și catafatică a
cunoașterii de Dumnezeu (”Contra lui Eunomie”)

2. SF. GRIGORIE DE NAZIANZ

a. Cinci discursuri Teologice: hristologiei, triadologie,

cosmologie, antropologie
 b. Erezia apolinaristă - Logosul joacă rolul de suflet în
trupul sau rațiune (hristologiei)

c. Experiența personală lui Dumnezeu exprimată

poetic

3. SF. GRIGORIE DE NYSSA

a. Marele Catehetic ” „ prezentare doctrinară a

credinței

b. Teologia îndumnezeirii (θεώσις), epectază

(επέκτασις), cunoașterea de Dumnezeu
(θεογνωσία).

c. Despre teologia sacramentală, cosmologică,

hristologică

D. PĂRINȚI BIZANTINI

1. SF. ATANASIE CEL MARE

a. Luptător și teolog al ortodoxiei trinitare și hristologice –

οµοούσιος/deoființă. Fiul este deoființă cu Tatăl, fiind
deoființă cu oamenii prin întrupare.

b. Teolog al întrupării Logosului- împortanța soteriologică a

înomenirii Logosului ”Dumnezeu S-a făcut Om, ca să-l
facă pe om dumnezeu”

2. SF. CHIRIL AL IERUSALIMULUI

a. Legătura dintre Biserică și canonul Scripturii. Rolul

Bisericii în asigurarea canonului Scripturii și în
interpretarea acesteia.

b. Cateheze liturgice dezvoltă teologia sacramentală:

botez, mirungere, euharistie.
3. SF. IOAN HRISOSTOM

a. Teologia sacramentală - a sinergiei ritual și Duhul

Sfânt (Despre Preoție)

b. Teologia ecesiologică (Comentarii la Epistolele

Pauline – Efeseni, Corinteni)

4. SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEI

a. Hristologie – unirea după ipostas și consecințele ei

soteriologice și sacramentale: Moartea pe cruce și
Împărășirea cu Sfintele Taine

b. Teotokologie - contra lui Nestorie

c. „O natură a Cuvântului întrupat” – unitatea

Persoanei lui Hristos (fire și ipostas interșanjabile,
o fire a Logosului întrupată, adică două firi)

5. CORPUSUL AREOPAGITIC (Sf. DIONISIE AREOPAGITUL)

a. Teologia ierarhiei bisericești și angelice

b. Teologia apofatică, trans-cendență- Despre

numele divine

c. Cunoașterea de Dumnezeu și atributele divine

d. Ec-staza umană și îndumnezeirea

6. SF. LEONȚIU DE BIZANȚ

a. Enipostaza (ενυπόστασις) - implicații

hristologice

7. SF. MAXIM MĂRTURISITORUL

 a. Cosmologia si ecclesiologia mistagogică

b. Hristologia – voințelor și a lucrărilor în Hristos

și importanța lor în plan soteriologic

c. Deosebirea între voința naturală (θέληµα) și

deliberativă (γνωµική)

d. Λoγοί τῶν ὄντων (rațiunile lucrurilor) sau

raționalitatea lumii și a omului

8. SF. IOAN DAMASCHIN

a. Expunerea exactă a credinței ortodoxe- tratat

de Teologie Dogmatică

b. Terminologia teologică : ipostas, fire, natură,

atom, diferență ș.a. în (Dialectica, Capete
Filosofice)

c. Hristologia sau ”comunicarea însușirilor”

d. Teologia hristologică a icoanei (Triumful

Ortodoxiei)

9. SF. TEODOR STUDITUL

a. Te o l o g i e h r i s t o l o g i c ă ș i i c o n o l o g i e ”
comunicarea însușirilor” transferată în
iconologiei firea umană îndumnezeită face din
icoană să izvor de sfințenie asemenea Trupului
lui Hristos.

b. Icoana este reprezentarea persoanei nu a

esenței de acea nu putem vorbi de idolatrie.
Icoana nu este dumnezeu după firea ei.

10.SF. SIMEON NOUL TEOLOG

 a. Îndumnezeirea-epectatică

b. Teologia erosului divin

c. Cunoașterea de Dumnezeu și conștiința

personală a harului dumnezeiesc

11.SF. GRIGORIE PALAMA

a. Cunoașterea lui Dumnezeu prin vedere

(θεοπτία)

b. Triadologia – Purcederea Duhului Sfânt

c. Distincția Ființă – Energii

d. Unirea – după esență Sf. Treimi ; după ipostas

lui Hristos; după har/energie oamenilor

e. Posibilitatea îndumnezeirii (ființă-energii)

12.SF. NICOLAE CABASILA

a. Teologia hristologică a Tainelor

b. Izvorul sacramental al spiritualității

SEC. XV- XIX : SF. Simeon al Tesalonicului, Sf. Marcu al Efesului,

Sf. Paisie Velicicovski, Sf. Nicodim Aghioritul, Sf. Macarie al
Corintului, Eutimie Zigaben, Niceta Choniatul, Ghenadie
Scholarul, Meletie Pigas ș.a.

Mărturisiri de Credință: Mitropolitul Petru Movilă, Mitrofan

Critopulos, Dositei al Ierusalimului ș.a.