Curs VIII 15.01.

2014

TMK

Muschii au organizare structurala nu numai la nivel microscopic ci si la

nivel macroscopic.Asa numita arhitectura muschiului depind in mod direct,
propietatile musculare a fiecarui muschi,defapt din acest aspect noi intelegem
aranjarea fibrelor musculare, in raport cu axul fortei generate de ele.Sau mai poate
sa se tina seama de unghiul dintre fascicole si aponevroza muschiului.Exista 3
tipuri arhitecturale si anume:

1) muschii cu fibre aranjate paralel sau longitudinal – in care axul fortei

generate determinate de contractie, este paralel cu aranjamentul fibrelor.
2) aranjamentul muschilor unipenati(bicepsul brahial – vastul medial, vastul
medial din cvatriceps) – fibrele musculare sunt orientate,sub un singur
unghi,fata de axul fortei generate.Acest unghi este de pana la 30 de grade.
3) muschii multipenati (fesierul mijlociu, dreptul femural) – fibrele lor sunt
orientate, sub diferite unghiuri fata de axul fortei generate.Acest ultim tip
arhitectural este extrem de raspandit pentru musculatura scheletica.

Efectele arhitectonice muschiului, asupra fortei si functiei musculare pot fi

rezumate prin urmatoarea axioma:

Forta musculara este proportionala cu suprafata de sectiune fiziologica si

rapiditatea de raspuns a muschiului,este proportionala cu lungimea fibrei
musculare.

Suprafata de sectiune fiziologica, reprezinta suma suprafetelor fiecarei fibre

din muschi.Evident aceasta suma a suprafetelor variaza in functie de muschi,(din
pc de vedere genetic nr fibrelor din muschi este determinata de tip)dar si de
arhitectonica muschiului, pt ca sectiunea poate trece prin diverse nivele ale
muschiului putand sa interfereze diferit sectiuni de fibre diferite.

Arhitectonica muschiului influenteaza modalitatea in care forta musculara se

transmite tendonului si osului.Astfel s- constantat ca cu cat este mai mare unghiul
de penatie,cu atat muschiul devolta o forta mai mica.Muschiul este un organ foarte
bine vasculariat, la un mm patrat de suprafata musculara, exista doua mii de
capilare,lungimea tuturor capilalelor este de cca 100.000 de Km.Aceasta retea,
realizeaza o suprafata de schimb, de cca 630000 de metri patrati.In repaos,
majoritatea capilarelor sunt inchise,ele se deschid alternativ in timpul contractiei.In
contractia izometrica,circulatia scade proportional cu tensiunea de contractie.In
contractia izotona,circulatia creste de la un debit de 4 ml pe minut pe o suta de
grame muschi, in repaos,la 150 ml pe minut pe fiecare 100 de grame de muschi
activ.Inervatia muschiului este inervata de asa-numitul “nerv muscular” care este
un ram nervos gros care se ramifica , dand in muschiul plex intra-muscular.Prin
muschi intelegem “ corpul muscular propiu-zis si tendonul aferent”.Masa
musculara se aseaza in grupe musculare pe fetele segmentelor corpului sau
membrului,in general fiecare grup muscular avand aceasi actiune principala.Acest
grup de corpuri musculare este invelit de o fascie comuna.Daca aceasta fascie se
rupe, muschiul sau muschii herniaza.Fiecare corp muscular este invelit de un
manson conjuctiv,care se numeste epimisium sau perimisium extern.El are un rol
dublu,pe de-o parte protector, nu da voie ca muschiul sa se intinda prea mult si
mentine forma muschiului.Al-II-lea rand are un rol mecanic,pt ca impreuna cu
fascia comuna si cu epimisiumirle celoralti muschi creeaza planuri de alunecare in
timpul contractiei.Aceste planuri se pot bloca foarte rapid,atunci cand edemul
interstitial(de ex. postraumatic) persista prea mult sau formeaza aderente.Din
epimisium,pornesc septuri conjuctive care patrund in interiorul corpului muscular,
si formeaza perimisium intern,aceste septuri invelesc fascicolele musculare.Fibrele
conjuctive ale acestui perimisium intern, se dispun in spirala si oblic,ceea ce
asigura adaptarea la variatia de lungime a fibrelor musculare.Din perimisium
intern, pornesc alte septuri in interiorul fascicolului muscular si formeaza ceea ce
numim endomisium care invelesc fiecare fibra musculara.

Epismiusum, perimisium si endomisium – formeaza “ matricea” sau

scheletul conjuctiv al muschiului,care reprezinta cca 15% din masa lui.Acest
schelet,are un rol important de sustinere si mecanic,dar reprezinta si caile pe unde
intra si se distribuie in muschi, vasele sangvine si fibrele nervoase.

Fascicolul muscular – este unitatea structurala cea mai mica, care cuprinde
toate elementele muschiului ca organ.Se mai numeste si mion,in general
diamentrul unui mion difera, de la un muschi la altul.Mionul putand fi format intre
10 si 30 de fibre musculare.
 Fibra musculara(sau celula musculara) – este formata dintr-o membrana
numita sarcolema,protoplasma numita sarcoplasma si nuclei(numiti nuclei
sarconemali).In plus fata de aceste organisme comune exista structuri propii,
citoplasmatice, diferentiate specifice numite miofibrile – reprezinta singurul
element contractil al muschiului.Fibra musculara are o lungime intre 1 si 400 de
mm.Si are un diamentru intre 10 si 150 de microni.Fiecare celula musculara este
foarte bine fixada in lamila bazala,structura colagenica care tine de
endomisium.Intre celula musculara si aceasta lamila bazala, exista celule satelit cu
rol important in cresterea si repararea fibrelor musculare.Lamila bazala colagenica
se prelungeste catre capetele muschiului, intrand in structura tendonului.O fibra
musculara poate dezvolta prin contractie, o forta intre 100 si 300 miligrame
forta.Ceea ce inseamna ca cele cca 250 de milioane fibre musculare cat insumeaza
masa musculara a organismului uman,pot dezvolta printr-o contractie,teoretica,
simultana 50 de tone forta.O fibra musculara, intinsa se poarte scurta prin
contractie cu 30 pana la 50% din lungimea sa.Un muschi in ansamblu, se poate
scurta cu 45-57% din lungimea sa de repaos.

Sarcolema sau membrana celulei musculare – are o grosmie intre 20-100 de

ancslomi?.Pe fata interna, la nivelul ei se gasesc nucleii sarcolemani alungiti,
paralel cu axul lung al fibrei.Pe fata externa se gasesc structuri conjuctive, care fac
parte din matricea muschiului.Sarcolema are 2 structuri anatomo-functionale
importante;

1) partea post-sinaptica a placii motorii – aceast structura este unica la

fibrele albe si multiple la cele rosii si adnciturile “ portile” pt invaginarile
tubulare, ale sistemului tubular T prin care sunt dirijate impulsurile
nervoase, spre elementele contractile.

Sarcoplasma contine – surse de energie, respectiv picaturi de lipide si glicogen sub

forma de granule, contine organite celulare(nuclei,mitocondrii),contine
enzime(care participa la reactiile chimice din celule), contine un aparat contractil
respectiv benzi de miofilamente(care sunt aranjate in miofibrile) si contine un
sistem membranos canalicular.cantitea de sarcomplasma este variabila in functie
de muschi si activitatea acestuia.Ex Muschii rosi : musculatura globului ocular sunt
bogati in sarcoplsma, pt ca trebuie sa aiba o activitatea aproape continua.Muschii
albi,care se contracta rapid, dar care si obosesc repede sunt saraci in sarcoplasma.
Miofibrilele – sunt singurele elemente contractile ale muschiului, ocupa cam 2/3
din spatiul ........ fiind de ordinul suitelor de mii, sunt dispuse de fascii intre
ele.Totalitatea acestor fibre apare ca o structura tigrata,prin alternanta de
zone,intunecate si clare.Miofibrila, are lungimea fibrei musculare, intinzandu-se de
la un cap la altul ale acesteia, ea este formata din asezarea cap la cap a cateorva mii
de unitati contractile reprezentate de sarcomeni,care se mai numesc si casute
Krause, care au o lungime de cca 2.5 microni in repaos si se intind intre 2 linii Z.

Insert Foto...:)

Filamentele se prind de un singur cap, celealte ramand libere, se prind de

filamente, atat cele clare cat si cele intunecat,filamentele subtiri se prind de banda
Z intre doua benzi Z, avem o unitate contractila care se numeste
sarcomer.Filamentele groase se prind cu un capat de banda M, care se gaseste in
mijlocul benzii A.Un capact este prin de banda transversala si un capat este
liber.Discul intunecat este M, discul clar este A.Iar discurile sau benzile se numesc,
cea intunecata A, practic cealata nu poarta nume propoiu, pt ca intre cele doua
benzi este sarcomerul.Fiecare filament gros, este inconjurat de 6 filamente
subtiri,in timp ce fiecare filament subtire este in relatie cu 3 filamente groase de
miozina.Miofilamentele, sunt structuri contractile si sunt formate din mai multe
proteine, filamentul subtire, este dominat structural de actina, dar contine si doua
proteine speciale care participa la contractie: tropomina si tropomiozima.

In contractie tropomiozina si tropomina influenteaza activitatea

actinei,tropomiozina stabilizeaza actina, deci participa la mentinerea muschiului in
contractie prelungita,tropomina este activator de contractie prin legare a calciului si
favorizeaza astfel actiunea actina a tropomiozinei.

Filamentele subtiri aflate in manunchiuri, se conenncteaza cu manunchiul similar,

din sarcometrul urrmator,prin banda Z .Filamentul gros de miozina,este format din
2 proteine:meromiozina usoara, si meromiozina grea.In timpul contractiei are loc o
alunecare, a filamentelor de actina printre cele de miozina si sarcomerul se
scurteaza,si tot scheletul este un set de structuri care determina stabiliarea
sarcomenilor, mentinand interactiunea filamentelor contractile, partea din afara
sarcomelului mentine miofibrilele, vecine aliniate.Partea endosarcomedica a
citoscheletului mentine orientarea filamentelor.Cistoscheletul sarcomedic
actiuneaza ca al III-lea sistem filamentar.Din pc de vedere anatomo-
functional,muschii au fost impartiti in muschi tonici de tip I,in general muschi
extensori si muschi fazici de tip II, muschii flexori.

Muschii tonic – in general sunt muschi proximali,anti-gravitationali, sar o

articulatie, au tendoane late, travaliul lor este putin intens,se contracta lent si
obosesc greu.

Muschii Fazici - in general muschi superficiali, sar 2 articulatii, au tendoane lungi,

realizeaza contractii rapide, obosesc usor.

Aceasta clasificare a muschilor este relativa, deoarece nu exista muschi exclusiv

tonici sau fazici, corect ar fi sa spune ca exista muschi, care au in compozitie
predominant fibre fazice, care se mai numesc fibre albe, si muschi care au
predominant in copozitie fibre tonice sau fibre rosii.EX: in unii flexori, cum ar fi
vastul extern, gemenii, semimembranosul, muschii posturalio(adica muscii
posteriori ai toracelui) predomina fibre rosii, in vreme ce unii extensori, cum ar fi
vastul intern, solearul, semitendonisul domina fibrele albe.

Fibrele albe – caracteristic : sunt sarace in mitocondirii, miofibrina si enzime

oxidative.Procesele energetice de ATP,sunt mici,vascularizatia este mai
saraca,stimulul nervos care produce activarea lor vine de la moto-neuronul Alfa
mare,determina contractii rapide fazice aceasta fibre avand o singura
sinapsa,neuro-musculara,sinapsa care determina potentiale de activare care se
propaga in toata fibra musculara.Acest tip de contractie consuma,o mare cantitea
de energie si de aceea fibra oboseste repede.

Fibrele rosii – caracteristici : sunt bogate in mioglobina, in mitocondrii,si au

resurse energetice bogate, respectiv ATP,au o retea de capilare sangvine
bogata,activitatea lor este datorata impulsurilor care vine de la motoneuronul alfa
mic, aceste impulsuri au multe sinapse neuro-musculare, care nu determina insa,
decat potentiale locale,care nu se propaga.Raspunsul tonic la impuls este de
intensitate mai mica,dar de durata lunga,cere un consum energetic mic,motiv pt
care aceste fibre rosii obosesc greu.Dupa Burke si colaboratorii,luand in
consideratie mai multi parametrii functionali,de care dezvolta fibrele musculare
respectiv,forta maxima rapiditatea contractiei,rezistenta la oboseala, capacitatile
enzimatice, exista patru tipuri de fibre ale unitatilor motorii:

a) fibrele lente – au timp de contractie mai lung, sau timp de reactie mai lung,
forta maxima redusa, rezistenta mare la oboseala, sunt bogate in enzime, si
in activitatea ATP-azica.
b) fibrele rapide si rezistente la oboseala – au timp de contractie rapizi, isi
conserva forta chiar dupa mai multe contractii, sunt bogate in enzime si
activitatea ATP-azica
c) fibre care obosesc rapid – au ritm de contractie rapid, forta foarte mare, dar
nu pot sa mentina aceste caractere decat pentru cateva contractii dupa care
este nevoie sa se odihneasca.Au activitatea ATP-atica intensa dar incarcarea
enzimatica este mica;
d) fibrele intermediare – au contractie rapida, pe care o mentin un oarecare
timp, dar contractiile repetitive nu genereaza o forta mare.

Repararea muschiului – forta muschiului este data de calitatea si cantitatea

materialului contractil,adica de fibra musculara.Rezistenta muschiului la rupere
este determinata de scheletul fibros,clasic se spunea ca muschiul nu se poate
regenera,astazi s-a constantat ca in leziunile difuze musculare dar care nu intrerup
fibra musculara,regenerarea este regula.

Leziunile usoare ale fibrelor musculare – care determina numai intreruperi mici ale
acestora, se vindeca prin cicatrice conjuctiva, total nesemnificativa pt functia
muschiului.

Leziunile severe cu interuperi mari – care realizeaza adevarate diastatice(departare

intre fibre), se repara dar prin invadare de cicatrice interstitiara,cicatrice care ia
aspect de tendon “intermediar”.In aceste conditii, functia musculara este afectata si
ramane pericolul unei noi rupturi,zonele fiind mai putin elastice, se pot rupe ele
insele sau muschiul de contact.Exista si situatii, in care se pot constata o reala
regenerare a fibrei musculare,o astfel de regenerare mioblastica, este posibila
numai prin conservarea membranei bazale,ceea ce practic se intampla foarte rar.Un
lucru este insa foarte clar si sigur, omul se naste, traieste si moare, cu acelasi nr de
fibre musculare.

Raportul dintre patologia muschiului si Kinetoterapie.

Muschiul chiar mai mult decat articulatia, reprezinta un obiectiv central al

kinetoterapiei,in toate starile patologice care afecteaza aparatul locomotor
indiferent de cauza.De foarte mare interes se bucura antrenametul la efort, care
face parte din toate programele de kinetoterapie,indiferent de patologie,ca si din
programele de kinetoprofilaxie pt sedentarism,stres, stari nevrotice
s.a.m.d.Deasemenea reprezinta obiectivul central in antrenametul
sportivilor.Exista obiective foarte precise, si exista metotodologii pt atingerea
acestora.Deasemenea exista exerctii pt fiecare grup muscular, adaptat fiecarui tip
de patologie.

NERVUL

Defapt discutam despre nervul ca si complex functional,deoarece sistemul

nervos, reprezinta structura cea mai complexa a aparatului kinetic, sistemul nervos
fiind sediul in care “se concepe miscarea”,se “comanda” miscarea, se modeleaza si
se adapteaza miscarea,in functie de solicitari,se reinregistreaza si se corecteaza
erorile pt ca rezultatul sa fie cat mai aproape de perfect.

Celula nervoasa – in sistemul nervos exista doua cateogrii majore de celule:

Neuronii – este celula cu functie specifica,este caracteristic sistemului nervos, dar

poate avea morfologii variate.In general neuronii au trei functii comune:

a) de receptia a informatiei;
b) de evaluare a informatiei cu analiza oportunitatii transmiterii acestei
informatii mai departe;
c) de transmitere daca este cazul, a informatiei mai departe;

Structural, neuronul are 4 componente regionale distincte:

1) soma sau corpul celular – format din membrana celulara axolema,nuclei

si organisme celulare ;
2) dendritele – sunt prelungiri ale somei, prin intermediul caruia neuronii,
intra in contact si actiune unii cu altii ;
 3) axonul sau fibra nervoasa – este o structura tubulara, care pleaca din
celula,dintr-o anumita zona numita HIL Axonic.Axonul este conductorul
prin care influxul nervos,respectiv potentialul de actiune sau semnalul
electric se propaga,de la celula nervoasa catre periferie.Axonul da pe
parcursul traseului sau ramuri,numite colaterale.Iar terminal,axonul se
ramifica intr-un numar variabil de terminatii.Dupa prezenta sau absenta,
invelisului de mielina a axonului, exista fibre nervoase mielinizate,sau
fibre nervoase nemielinizate.Mielna este produsa de celule Schwann.Un
axon mielinizat, este format din continuarea membranei celulare(axolena)
si din cilindrax(care este format din axoplasma,
neurofilamente,neurotubuli, si organite).Teaca de mielina, care acopera
cilindraxul este intrerupta din loc in loc de niste strangulatii care se
numesc Ranvier.Celulele Schwann bordeaza cilindraxul, ele sunt cele
care produc teaca de mielina.Axonul nemielinizat, este acoperit de o
teaca Schwann foarte subtire.
4) terminalul presinaptic – este zona terminala, a ramurilor axonale, care se
implica in formarea sinapsei.Sinapsa se formeaza la orice nivel al
neuronului,si anume : axo-dendritic, axo-axonic, dendro-dentritic sau
dendro-somatic ; dar cca 80% din sinapsele prin care celula nervoasa
primeste informatia, vine de la nivelul dendritelor.

Nevroglia – celulele nevrogliei este de cca 9 ori mai numeroase ca neuronii.In linii
mari, principalele functii, banuite in mare parte, ale nevrogliei sunt: se pare ca
realizeaza repararea si restructurarea neuronilor ; in al doilea rand realizeaza un
suport protectiv pt neuroni ; asista mielinizarea ; asigura fargocitarea neuronilor
afectati prin microglia,care se inmulteste in jurul neuronilor si “curata zona”;
intervine metabolismul sistemului nervos,moduland ionii,neurotrasmitatorii, si
metabolitii necesari, intr-o functie neuronala normala.

Ajuns la nivelul muschiui nervul se divide la ramuri tot mai mic, astfel incat
un singur ram va contracta o fibra musculara prin ceea ce numim jonctiunea
neuromusculara,sau placa motorie,sau placa finala motorie.Ea este o sinapsa, nu
neuroneuronala ci neuro-musculara.

La suprafata fibrei musculare, axonul formeaza o arborizatie, terminatiile axonului

intra in niste santuri, de pe suprafata sarcolemei care este plicaturata.Aceste
nereguralitati ale sarcolemei, reprezinta partea post-sinaptica a jonctiunii neuro-
musculare.Partea pre-siinaptica, este reprezentata de terminatia axonului,care la
acesti nivel este demielinizat si fiecare terminatie are la un capat, un buton terminal
axonal,care este plin de 15 pana 20 milioane de vezicule de acetilcolitic.Fanta
sinaptica, adica spatiul dintre ancoplasmma si sarcoplasma, dintre membrana pre si
post-sinaptica.

Din pc de vedere functional, exista 3 tipuri de neuroni, aferenti, inter-neuroni, si

eferenti.

Neuronii aferenti – sunt primitori de informatie, de potential de actiune senzitivo-

actiune, de la periferie si din mediu.Aceste informatii intra in sistemul nervos
central, pot sa actioneze local, de exemplu reflexele, dar are loc si o transmitere
locala de comanda si/sau pot fi distributite catre centrele de integrare.

Neuronii intercalarii(sau inter-neuronii) – reprezinta marea masa a neuronilor, cca

99% din total,si reprezinta statiile intermediale care moduleaza, interactiunea
dintre informatie si comanda, in sens excitator sau in sens inhibitor.Aceasta
modulare poate fi, directa, cand acesti neuroni sunt in circuit,indirecta, cand inter-
neuronul poate afecta exicitabilitatea fibrei,sau poate fi intermediara, prin
influentele primite de la SNC.

Neuronii eferenti – sunt transmitatorri de informatii, de la sistemul nervos central

la organele efectoare.Daca comanda este trimisa catre muschi, neuronul respectiv
este neuron motor, sau moto-neuron.Celule moto-neuronilor se gasesc in creier, si
in substanta cenusie a maduvei spinarii.Axonii moto-neuronilor ies din maduva,
prin radacinile anterioare, formand nervii periferici.Exista 43 de perechi de astfel
de nervi.12 perechi de nervi cranieni,si 31 de perechi de nervi spinali.Impreuna
formeaza sistemul nervos periferic, nervul spinal avand amandoua componentele,
si fibre aferente si fibre eferente.

Moto-neuronul medular – care este localizat in cordul anterior al subtaantei cenusii

din maduva se numeste ALPHA, exist un moto-neuron ALPHA1,care se mai
numeste si alfafazic, are o soma mare, un axon gros, conducere rapida,intre 60 si
100 de metri pe secunda, viteza si isi are terminatiile pe fascicolele musculare
fazice sau albe.Si mai exista un moto-neuron alpha2,asa numitul alpha-tonic cu
celula mai mica, axon subtire, conducere lenta, care isi are terminatiile pe
fascicolele muscualre tonice sau rosii.

Alpha-moto-neuronul – este considerat de Sherrington, calea motorie comuna, sau

calea finala comuna,deoarece la alpha-moto-neuron ajung fibrele terminale, ale
cailor descendente care vin din cortex diencefal, trunchi cerebral, cerebel si aduc
informatii de comanda.iar de la alfa-moto-neuron, pleaca ultima comanda
integrativa, spre efectori sau muschi.

In codul anterior medular, mai exista un tip de moto-neuron, si anume Gama, al

carui axon, merge la fusul muscular,exista un moto-neuron Gama dinamic si unul
static.

Axonii moto-neuronilor medulari – formeaza radacina anteriora a nervului spinal,

care are urmatoare tipuri de fibre nervoase, eferente :

1) fibrele mielnicie groase – intre 8-14 microni, care sunt axonii moto-
neuronilor alpha.
mijlocii – intre 3-8 microni, axonii moto-neuronilor gama.
2) fibre mielnicei subtiri – sub 2 fibre vegetative.

Radacina posterioara contine fibre nervoase aferente, senzitive,existand o varietate

relativ mare de fibre aferente, mielnicie si amielinice in fibra posterioara,si anume:

1) fibre mielnice groase – tip I, 12-20 microni cu conducere rapida, care

conduc senzibilitatea propio-ceptiva.
2) fibre mielnice mijlocii - II , diamnetrul intre 5-12 micronic, cu conducere
mai putin rapida,conduc sensibilitatea....
3) fibrele mielnicie subtiri – tip III, diamentrul intre 2-5 microni, cu conducere
lenta, care transmit sensibilitatea somatica dureroasa, si pe cea termica.
4) fibrele amielnice – tip IV,diamentrul intre 03-1.3 micronic, care transmit
sensibilitatea viscerala dureroasa.

Aceast elaborare a fost facuta de Erlanger si Gasser.