Tema Nr.

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor

Art.1. Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:

a) stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, hotărîri şi altele
asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;
c) elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidentelor specifice privind apărarea
împotriva incendiilor;
d) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
e) planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoaşterii şi
înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;
h) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare,
agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;
i)realizarea unui sistem operaţiv de observare şi anuntare a incendiului, precum şi de alertare în
cazul producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor;
k) planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de incendiu;
l)analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurărilor şi a
factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de
contracte/convenţii;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de instruire.
Art.2. În funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie,
după caz, următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:
a) compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din doua sau mai multe
cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii În domeniul apărării
împotriva incendiilor;
b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor numit excluşiv pentru aceasta activitate, conform legii;
c) serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.
Art.3. În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile locale şi
operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, pot desemna din rândul personalului
propriu un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor
sau pot încheia un contract cu o persoana fizică sau juridică atestata, în condiţiile legii.
Art.4. Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării împotriva incendiilor
se stabilesc în fişele posturilor.

Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe privind apărarea împotriva

incendiilor

Art.5. Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform legii, de

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sunt norme, reglementări tehnice şi dispoziţii generale
privind apărarea împotriva incendiilor.
Art.6. Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise
de ministere/celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt:
a) strategia sectorială privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul de competenţă;
b) norme şi reglementări tehnice specifice de apărare împotriva incendiilor;
c) metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu specifice
domeniului de competenţă;
d) programe de informare şi educaţie specifice;
e) programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;

1
 g) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor.
Secţiunea 1: Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de
administratorul unităţii

Art.7. Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de administratorul

unităţii, sau reprezentantul sau legal, sunt :
1 a) dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind apărarea
împotriva incendiilor;
2 b) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;
1 c) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
2 d) dispoziţie privind organizarea instruirii personalului;
3 e) dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori contract/convenţie
cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă;
4 f) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării
construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;
5 g) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi
depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale;
6 h) convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării împotriva
incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor imobile/antrepriză;
7 i) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;
8 j) măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.
Art.8.Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale unităţii trebuie să
cuprindă cel puţin:
- planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
- fişa obiectivului;
- raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
- documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi
analiza riscurilor de incendiu etc.;
- avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare
care au stat la baza emiterii lor;
- certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de
apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;
- registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după atestatele
firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau
care efectuează servicii în domeniu;
- registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
- date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor
de performanţă;
- lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de închiriere/convenţii, cu
specificarea domeniului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale
contractului;
- planurile de protecţie împotriva incendiilor;
- evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei;
- evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile rezultate din efectuarea
acestora;
- rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă;
- fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
- lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
- grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor producătorului/furnizorului, pentru
diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de
incendiu;
- rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat
competente;
- programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor
autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
Art.9.Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se actualizează
de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:
1 a) s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care au stat la
baza emiterii acestora;
2 b) s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora;
3 c) s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul activităţii.
2
 Art.10. Prevederile Art.7.şi Art.8. se aplică la unităţilor şi instituţiilor care au un număr de
salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici.
Art.11. Pentru unităţile, instituţiile şi alte persoane juridice ce desfăşoară activităţi în domeniu
reglementat de o autoritate, care nu se încadrează în prevederile Art.10., administratorul, conducătorul
sau persoana cu funcţii de conducere, după caz, asigură organizarea activităţii de apărare împotriva
incendiilor prin emiterea următoarelor documente:
1 a) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;
2 b) reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
3 c) organizarea instruirii personalului;
4 d) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării
construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;
5 e) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi
depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale.
Art.12. Unităţile, instituţiile şi celelalte persoane juridice prevăzute la Art.11.asigură următoarele
documente şi evidenţe specifice apărării împotriva incendiilor:
1 a) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea
şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
2 b) avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare
care au stat la baza emiterii lor;
3 c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de
apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;
4 d) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
5 e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;
6 f) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
7 g) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
8 h) rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi acţiunile proprii sau
rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

II.Protecţie Civilă

Drepturile si obligaţiile privind protecţia civilă

Secţiunea 1 - Dispoziţii generale

Art.1. Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un

ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul
prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului
impotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi inlăturării operative a
urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe
îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat române, precum şi persoanelor fizice.
Art.2. Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:
a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de
pe teritoriul României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la
protecţia civilă;
c) informarea şi pregatirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă,
măsurile de autoprotecţtie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi
revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a
serviciilor pentru situaţii de urgenţă si a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a
mediului impotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
g) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti,
limitarea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;
i) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor
militare;
j) participarea la misiuni internaţionale specifice;
3
 k) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice.
Atribuţiile prevăzute la aliniatul anterior se completează cu cele cuprinse în alte acte normative
incidente sau conexe.
Îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă se realizează, potrivit legii, de către serviciile
de urgenţă publice sau private, profesioniste şi voluntare.
Serviciile de urgenţă private se înfiinţează de către operatori economici şi instituţii sau se
constituie ca societăţi comerciale, în condiţiile legii.

Secţiunea 2: Obligaţiile cetăţenilor privind protecţia civilă

0
Art.3.Cetăţenii sunt obligaţi:
a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor
economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, dupa caz;
b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile
competente sau de personalul investit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de
urgenţă;
c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv
telefonic, prin apelarea numarului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricarei situaţii de
urgenţă despre care iau cunostinţă;
d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin
apelarea numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
e) să participe la pregatirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
f) să participe la intreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de
necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
g) să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusă sanitară, rezervă de alimente şi apă,
precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
h) să permită, în situaţii de protecţie civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte
sau pe terenuri proprietate privată;
i) să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând
asociaţiilor de locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în
vederea intreţinerii acestora;
j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit
măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
k) să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.
instituţiei sau a unităţii;
j) stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi
măsurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi
depozitare;
k) încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţă
profesioniste sau voluntare;
l) menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de adăpostire şi
mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifică
periodic;
m) îndeplinesc alte obligaţii şi măsuri stabilite, potrivit legii, de către organismele şi organele
abilitate.
Art.5. Conducătorii instituţiilor publice şi ai unităţilor economice, indiferent de forma de
proprietate, sunt obligaţi să permită instalarea, fără plată, a mijloacelor de alarmare pe clădirile proprii.
Art.6. Persoanele fizice sau juridice care, deţin imobile în indiviziune sau le utilizează în comun
sunt obligate să coopereze pentru indeplinirea măsurilor de protecţie civilă pentru întregul imobil sau
ansamblu de imobile.
Art.7. Proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de invesţitii au următoarele obligaţii:
a) să prevadă în documentaţiile tehnice ale investiţiilor măsurile specifice, echipamentele şi
dotarile necesare, conform normativelor în vigoare, şi să asigure realizarea lor înainte de darea în
exploatare a investiţiei;
b) să obţină toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilă, conform legii, şi să
urmarească realizarea măsurilor stabilite în cuprinsul acestora;
c) să evalueze riscul seismic al zonei în care se execută lucrările şi să întocmească proiectul,
respectiv să execute construcţia sau instalaţia conform gradului de risc seismic evaluat.
Art.8. În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă,
construcţiile şi amenajările, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice pentru autorizare în
domeniul protecţiei civile se supun unei examinări sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea
şi controlul riscurilor, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice.
4
 Obligaţia executării activităţilor prevăzute la alineatul anterior, revine persoanelor care concură
la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, a
echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligatiilor si raspunderilor prevazute de lege.
Art.9. Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:
a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi
antidoturi, dacă sunt încadrati la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc chimic sau biologic;
b) să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de
intrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;
c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;

Tema Nr.2

5
 I.Prevenirea şi stingerea incendiilor
Mijloace de primă interventie la incendiu – stingătoare

În cadrul mijloacelor de prima intervenţie la incendiu, stingătoarele ocupă un loc prioritar. Ele
sunt aparate de stingere, acţionate manual, care conţin o substanţă ce poate fi refulată şi dirijată asupra
unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor.Întrucât stingătoarele au o capacitate
limitată (o anumită cantitate de substanţă de stingere), ele pot fi folosite numai în faza iniţială a arderii,
când incendiul se manifestă la suprafaţa materialelor şi nu în volumul lor.
Utilizarea stingătoarelor la stingerea unor suprafeţe mai mari decât cele recomandate (capacitatea
de stingere a utilajului) este inutilă, în aceste cazuri fiind indicat a se recurge la alte mijloace de prima
intervenţie (hidranţi, motopompe ş.a.)
Capacitatea de stingere este caracterizată, conform: SREN 3/1 ÷ 6, prin determinarea - pentru
fiecare clasă de incendiu în parte la care stingătorul poate fi folosit - a celui mai mare focar tip pe care
aparatul îl poate stinge. În cele ce urmează, la fiecare tip de stingător, se precizează şi suprafaţa maximă
controlată.În conformitate cu prevederile: SREN 3/1 ÷ 6, stingătoarele se clasifică şi simbolizează in
funcţie de natura substanţei de stingere pe care o conţin, astfel:
 cu spuma mecanica (SM) ;
 cu pulbere (P) ;
 cu bioxid de carbon (G) .

1.EFICIENŢA STINGĂTOARELOR

POSIBILITATE DE UTILIZARE LA INCENDII:

Implicând
Stingător Clasa A Clasa B Clasa C Clasa D echipament
încărcat cu: (materiale (lichide (gaze (metale electric sub
celulozice şi combustibile, combustibile sub combustibile) tensiune
carbonoase uscate) unsori, grăsimi) presiune)
Pulbere normală DA DA DA NU LIMITAT
ABC
foarte bună foarte bună

Pulbere normală LIMITAT DA

NU NU DA
BC foarte bună
eficienţă redusă ineficientă ineficientă foarte bun

DA
LIMITAT DA
Bioxid de carbon DA NU
eficienţă redusă foarte bun în foarte bun
ineficientă
spaţii închise

DA DA
Spumă DA DA NU
foarte bună foarte bun în spaţii
închise
Pulbere specială
pentru metale NU NU NU DA NU
combustibile ineficientă ineficientă ineficientă bună ineficientă

Notarea prescurtată a stingătoarelor se face indicând natura substanţei de stingere şi cantitatea

conţinută, exprimată în litri pentru lichide şi respectiv in kilograme pentru substanţe pulverulente sau
lichefiate.

6
 Exemplu:
Stingător cu pulbere conţinând 3 kg. pulbere – P 3 .

Stingător portativ cu pulbere -

principiul de funcţionare

1. Recipient stingător ;
2. Butelie cu CO2;
3. Siguranţă ;
4. Arc ;
5. Cui percutor ;
6. Furtun refulare ;
7. Piuliţă butelie ;
8. Membrană
siguranţă ;
9. Tub sifon ;
10. Apărătoare butelie.

Stingătoare portative cu pulbere BC

A. DESTINAŢIE
Stingătoarele portative cu pulberi BC (figura 3) sunt destinate primei intervenţii la incendiile din
clasa B sau C şi mai puţin la cele din clasele A şi D, la care se utilizează pulberi speciale.
Eficienţa ridicată la stingerea lichidelor combustibile, lipsa pericolului de electrocutare în cazul
intervenţiei la echipamente electrice sub tensiune şi domeniul larg al temperaturii admise pentru păstrare
le asigură utilizarea cu preponderenţă în spaţii exterioare sau interioare cu pericol mediu şi mare de
incendiu: magazine, ateliere mici de reparaţii auto şi vopsitorii, instalaţii tehnologice folosind lichide
combustibile, ateliere pentru tratamente termice (călire în ulei), depozite de mărime redusă pentru lichide
combustibile, posturi trafo de mică capacitate etc .
B. DESCRIEREA STINGĂTOARELOR
a)Stingătoarele portative cu pulbere de tipul cu butelie cu CO2 sunt alcătuite, în principal, din
următoarele subansamble: recipientul stingătorului, capacul cu supapă de siguranţă, butelia cu CO 2,
sistemul de refulare.
b)Stingătoarele portative cu pulbere de tipul presurizat cu azot sunt alcătuite, în principal, din
următoarele subansamble: recipientul stingătorului, capacul cu supapă de siguranţă, sistemul de refulare.

Stingătoare portative cu CO2

A. DESTINAŢIE
Stingătoarele portative cu bioxid de carbon sunt destinate primei intervenţii la incendiile
dezvoltate, în general, în spaţii închise de dimensiuni reduse, indiferent de natura materialelor com-
bustibile, exceptând cele din clasa D (metale piroforice), cu care CO 2 venind în contact ar putea genera
reacţii periculoase.
Utilizarea CO2 are avantajul că nu lasă urme, nu impurifică şi nu prezintă pericol de electrocutare
în cazul intervenţiei la echipamente electrice sub tensiune. Din acest motiv, stingătoarele cu CO 2 se
recomandă pentru biblioteci, muzee, magazine sau depozite de blănuri sau materiale de valoare,
alimentaţie publică şi echipamente electronice sau electrice sub tensiune etc.
B. DESCRIEREA STINGĂTOARELOR
Stingătoarele cu CO2 sunt simple butelii, rezistente la presiune de circa 400 bar, prevăzute cu
ventile de refulare cu autoînchidere în corpul căruia (în interior sau în exterior, în funcţie de tipul
ventilului) este încorporată o supapă de siguranţă tip membrană, care declanşează la presiunea de 200 bar.
Pentru refularea CO2 sub formă de zăpadă carbonică, crescând prin aceasta eficacitatea gazului,
stingătorul are prevăzută o ţeavă sifon, prin care se asigura evacuarea CO 2 lichid, existent în partea
inferioară a recipientului.

2. FUNCŢIONAREA STINGĂTOARELOR
7
 Pentru punerea în funcţiune a stingătoarelor portative, indiferent de tipul ventilului sau mărimea
lui, se procedează astfel:
- se apucă stingătorul de suportul de susţinere sau mânerul pistoletului şi se scoate agrafa de
siguranţă (sigiliul);
- se acţionează ventilul pentru refularea bioxidului de carbon, dirijând jetul spre focar.
Refularea poate fi făcută după caz, cu întreruperi, chiar repetate. Ea nu necesită o tehnică
deosebită de lucru, dar nu e recomandabil a dirija jetul direct asupra lichidelor care ard, pentru a se evita
împrăştierea sau deversarea acestora, precum şi asupra elementelor electronice sensibile, şocul termic
putându-le deteriora.
În medii deschise sau cu curenţi puternici de aer, eficacitatea bioxidului de carbon scade
apreciabil, mai ales la stingerea lichidelor inflamabile în strat adânc şi rezervoare metalice.

3.PROCEDEE SI SUBSTANTE DE STINGERE A INCENDIILOR

Prin procedeu de stingere a incendiului sau de intrerupere a procesului de ardere se

întelege un proces fizic sau chimic aplicat printr-o serie de acţiuni succesive care trebuie să se
finalizeze prin încetarea arderii.

A. RĂCIREA ZONEI DE ARDERE

Răcirea zonei de ardere se realizează prin introducerea unor substanţe cu o temperatură mai joasă
şi cu o caldură specifică mai mare, astfel încât să preia o parte din căldura necesară continuării procesului
de ardere.
Ca urmare, se micşoreaza viteza de ardere, iar cantitatea degajata de căldura se reduce foarte
mult.
Substanîe de stingere indicate a se folosi in acest procedeu sunt :
Bioxidul de carbon refulat sub forma de zăpadă carbonică
Apa sau zăpada cand lipseşte apa.

B. IZOLAREA MATERIALELOR ŞI SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE DE AERUL

ATMOSFERIC

Procedeul consta în izolarea materialului care arde de aerul atmosferic, în care scop se folosesc
mijloace adecvate.
Acest procedeu este indicat a se folosi la stingerea incendiilor de lichide combustibile, ca şi în
unele situaţii de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile.
Substanţele cele mai utilizate în acest procedeu sunt: spuma, pulberile stingătoare, păturile
ignifuge şi prelatele umezite.

C. REDUCEREA CONŢINUTULUI DE OXIGEN

Procedeul consta în introducerea de substanţe care nu întreţin arderea în amestecurile de vapori-

aer, în gaze sau în aerul care participă la ardere.
Substanţele de diluare cele mai întrebuinţate sunt: aburul, bioxidul de carbon gazos, azotul şi
apa pulverizată fin.

D. INTRODUCEREA DE INHIBITORI ÎN SPAŢIILE ÎN CARE ARE LOC UN PROCES

DE ARDERE

Procedeul se bazează pe capacitatea unor substanţe deosebit de active, denumite inhibitori, care
introduse într-un sistem de reacţie au proprietatea de a încetini sau opri reacţia.
Dintre substanţele de stingere prin inhibiţie chimică deosebim hidrocarburile halogenate.

E. REDUCEREA TEMPERATURII SUBSTANŢELOR APRINSE PRIN

AMESTECAREA MASELOR DE LICHID APRINSE

Acest procedeu poate fi aplicat în primele momente ale arderii.

Stingerea incendiilor de lichide combustibile prin procedeul amintit constă în amestecarea
straturilor de lichide calde cu cele reci.Aceasta se realizează fie prin circulaţia aceluiaşi lichid fie cu
ajutorul aerului sau gazelor inerte introduse pe la fundul rezervorului.

8
 F. ÎNDEPĂRTAREA SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE DIN ZONA DE ARDERE

Acest procedeu se foloseşte, de regulă, la stingerea incendiilor de acoperişuri şi planşee

combustibile, la grupuri de clădiri combustibile, la depozite de material lemnos şi la incendii de pădure.

G. FOLOSIREA SUBSTANŢELOR EXPLOZIVE

Acest procedeu poate fi aplicat la incendiile de pădure în special de coronament care se dezvoltă
cu violenţă.
4).SUBSTANŢE DE STINGERE

Substanţele de stingere sau agenţii de stingere sunt acele produse care introduse
într-un anumit mod în zona de ardere, creează condiţiilepentru încetarea procesului de ardere.
Acestea trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
- să aibă efect de stingere eficient;
- să fie accesibile şi ieftine;
- să fie inofensive pentru om
- să nu degradeze prea mult obiectele supuse acţiunii de stingere.

A. SUBSŢANTE DE STINGERE PRIN RĂCIRE

APA – este cel mai vechi agent de stingere şi se găseşte în cantităţi considerabile şi este folosită
sub diferite forme:
- apa pulverizată;
- jet compact;
- apa îmbunătăţită chimic.

B. SUBSTANŢE DE STINGERE PRIN IZOLARE

- Spuma chimică. Este formată dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse, fiecare bulă fiind
învelită într-o membrană lichidă umplută cu bioxid de carbon, care se formează pe cale chimică în urma
unei reacţii dintre o substanţă acidă şi una bazică;
- Spuma fizică (mecanică). Este o spumă care se obţine prin dispersarea aerului în soluţii de
spumanţi şi sunt formate din bule, al căror înveliş conţine molecule de spumant umplute cu aer.

C. PULBERI STINGATOARE

Componentul de bază al unor pulberi stingătoare este bicarbonatul de sodiu (PULVOGEN ) sau
bicarbonat de potasiu ( FLOREX ).

D. SUBSTANŢE FOLOSITE LA REDUCEREA CONŢINUTULUI MAXIM DE OXIGEN

Prin folosire substanţelor care reduc conţinutul maxim de oxigen se micşorează viteza de ardere,
viteza de degajare a căldurii şi scade temperatura de ardere: bioxidul de carbon, azotul, aburul şi apa
pulverizată fin.
II.Protecţie Civilă
Instrucţiuni privind măsurile şi modul de comportare în situaţii de urgenţă

Preambul

Art.1. Pregătirea pentru protecţia civilă cuprinde pregătirea populaţiei şi a salariaţilor, pregătirea
serviciilor de urgenţă, pregătirea personalului cu funcţii de conducere pe linia protecţiei civile, precum şi
a personalului de specialitate.
Art.2. Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigură sistematic, de regulă împreună cu
instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor.
Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcină de serviciu.
Art.3. Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se realizează printr-un
ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare si alarmare, adăpostire, protecţie nucleara,
biologica si chimica, evacuare si alte măsuri tehnice si organizatorice specifice.

1. Înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea

9
 Art.4. Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării
surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale, precum şi
pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare.
Art.5. Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa
producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice
centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:
a) înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
b) înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;
c) înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţionale şi neconvenţionale.
Art.6. Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, sau de
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Mihail Grigore Sturdza” al Judeţului Iaşi, după caz, pe baza
informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin
Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.
Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre vizează iminenţa
declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.
Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi
neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a norului toxic şi se transmit pe baza
datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major General şi structurile specializate din cadrul categoriilor
de forţe ale armatei, pe baza planurilor de cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare.
Art.7. Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instaleaza în locurile stabilite de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă si de serviciile de urgenţă profesioniste.
Art.8. Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu
aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat,
după caz, ori a împuterniciţilor acestora.
Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori economici
se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.
Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare şi alertare cu încălcarea prevederilor legale şi a
normelor tehnice este interzisă.
Art.9. Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre iminenţa
producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice
centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de structurile abilitate.
Art.10. Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a
atacurilor din aer.
Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de
urgenţă profesioniste, după caz, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
Art.11. Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa
producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice
centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.
Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după
caz, prin mijloacele specifice, pe baza de informaţii primite de la structurile abilitate.
Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea
populaţiei:
 a) oportună - dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace şi
sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din aer sau
producerii unor dezastre;
 b) autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin mijloace
specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă;
 c) stabilă - prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie creată şi
se obţine prin:
- menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;
- folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată de cel
puţin 3 surse energetice diferite: reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare, aer comprimat,
abur, carburanţi şi altele asemenea;
- verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;
Art.12. După principiul de funcţionare şi construcţie, mijloacele de alarmare se clasifică în:
mijloace acustice şi mijloace optice.
a) Mijloacele de alarmare acustice asigură emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500
Hz şi pot fi:

10
 1. mijloacele de alarmare acustice speciale: sirene electrice şi electronice de diferite puteri, sirene
cu aer comprimat şi motosirene;
2. mijloacele de alarmare acustice obişnuite: fluiere cu abur sau cu aer comprimat, clopote,
sonerii, claxoane etc.
b) Mijloacele de alarmare optice asigură afişarea explicită a denumirii semnalului de alarmare,
precum şi emiterea de semnale luminoase de avertizare.
Acestea se instalează de regulă la operatorii economici care prin specificul activităţii nu asigură
condiţii optime pentru perceperea semnalelor acustice.
Sistemul de alarmare al unui operator economic, în general, cuprinde: sirene electrice şi/sau
electronice acţionate centralizat sau local, centrale de alarmare, staţii de radioficare şi radioamplificare.
Alarmarea interioară în incinta operatorilor economici, complexurilor comerciale, sălilor de
spectacole, staţiilor de metrou etc., cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace acustice care să
producă un nivel sonor mai mare decât zgomotul de fond, dublate cu mijloace optice.
Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice şi de
telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, instrucţiuni
de exploatare a echipamentelor, planul localităţii şi al operatorilor economici cu amplasarea mijloacelor
de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.

Tema Nr.3

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

11
 Procedee pentru întreruperea procesului de ardere.Substanţe de stingere a incendiilor.

Procedeul de ardere este posibil numai dacă:

- există substanţe care întreţin arderea (oxigen sau substanţe care cedează oxigen);
- există substanţe sau materiale combustibile;
- se ajunge la temperatura de aprindere.
Procesul de ardere poate fi întrerupt prin diferite procedee.
Prin procedeu de întrerupere a procesului de ardere se întelege un proces fizic sau chimic aplicat
printr-o serie de actiuni succesive, care urmează să se finalizeze prin încetarea arderii.

MODUL DE ACŢIUNE ŞI DOMENIUL DE UTILIZARE

Denumirea procedeului : RĂCIREA ZONEI DE ARDERE.

- folosirea unor substanţe cu o temperatură mai joasă şi cu caldură specifică mai mare, pentru a
prelua căldura necesară continuării procesului de ardere;
- la arderea eterogenă (incandescentă) agentul de stingere preia caldura din întreaga zonă de
ardere, scăzând temperatura sub cea de aprindere;
- la arderea omogenă (cu flacară) preluarea temperaturii depinde de natura şi starea substanţei
combustibile;
- realizarea contactului direct al agentului de racire cu stratul de la suprafaţă al materialului sau
substanţei combustibile;
- se acţionează asupra materialelor combustibile solide şi lichide cu excepţia celor cu temperatura
de inflamabilitate foarte scăzută.

Substanţe (agenţi) de stingere :

- apa ;
- dioxidul de carbon refulat sub formă de zăpadă carbonică;
- zăpada, atunci când lipseste apa.

Denumirea procedeului : IZOLAREA MATERIALELOR ŞI A SUBSTANŢELOR

COMBUSTIBILE DIN AERUL ATMOSFERIC.

- izolarea materialului care arde, de aerul atmosferic;

- răcirea stratului de la suprafaţa substanţelor şi materialelor care ard;
- crearea unui strat izolant pe suprafaţa substanţelor şi materialelor combustibile;
- oprirea accesului aerului şi a gazelor combustibile în spaţiile în care s-a produs incendiul
(umplerea spaţiilor incendiate cu spumă cu coeficient mare de înfoiere);
- se acţionează asupra lichidelor combustibile şi a unor materiale solide.

Substanţe (agenţi) de stingere :

- spumă;
- pulberi stingătoare;
- prelate de azbest şi paturi umezite;
- spumă cu coeficient mare de infoiere;
- nisip, pământ la începuturile de incendiu

Denumirea procedeului : REDUCEREA CONŢINUTULUI MINIM DE OXIGEN.

- introducerea de substanţe care nu intreţin arderea în amestecul de vapori- aer sau aerul care
participă la ardere, în încăperi relativ închise;
- la realizarea unui conţinut în jur de 15 % oxigen în aer, arderea incetează;
- se acţionează asupra substanţelor şi materialelor combustibile în spaţiul închis.

Substanţe (agenţi) de stingere :

- dioxid de carbon;
- abur;

12
 - azot;
- apă pulverizată fin.

Denumirea procedeului : INTRODUCEREA DE INHIBITORI ÎN SPAŢIILE ÎN CARE SE

PRODUC REACŢII DE ARDERE.

- introducerea unor substanţe numite inhibitori, deosebit de active, în spaţiul în care se produc
reacţii de ardere.
Prin acesta procesul de ardere poate fi întrerupt la o concentraţie de oxigen de numai 20,6%, la
incendiile din spaţiul închis.

Substanţe (agenţi) de stingere :

- hidrocarburi halogenate care nu au proprietăţi toxice, prea mari (bromura de etil, bromura de
metilen, tetraclorura de dibrometan).

Denumirea procedeului: FOLOSIREA SUBSTANŢELOR EXPLOZIVE.

- formarea unei unde de şoc care exercită un puternic efect mecanic în zona de ardere aspra
materialelor şi substanţelor combustibile.
Se acţionează la incendii de păduri, în special la partea de coronament, la incendiile de sonde
în erupţie sau la rezolvarea unor situaţii deosebite.

Substanţe (agenţi) de stingere :

- substanţe explozive speciale.

Denumirea procedeului : REDUCEREA TEMPERATURII SUBSTANŢELOR APRINSE PRIN

AMESTECAREA MASELOR DE LICHID APRINS.

- amestecarea straturilor de combustibil, fie prin circulaţia aceluiaşi lichid, fie cu ajutorul
aerului sau al gazelor inerte introduse pe la fundul rezervoarelor.În acest fel se egalizează temperatura
în straturile de lichid.
Straturile reci se amestecă cu stratul superior încălzit.
Odată cu scăderea temperaturii lichidului se reduce şi viteza de evaporare şi deci şi intensitatea
de ardere.
Este eficient numai dacă se acţioneaza în primele momente asupra lichidelor combustibile.

Substanţe (agenţi) de stingere :

- aer,
- gaze inerte, procedeul necesitnd instalaţie specială.

Denumirea procedeului :ÎNDEPĂRTAREA SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE DIN

ZONA DE ARDERE.

Îndepărtarea substanţelor combustibile care vin în contact cu zonele de ardere, putân-du-se opri
astfel propagarea incendiului.
Pentru intreruperea procesului de ardere, in unele situaţii, se pot folosi mai multe procedee
deodată, unul dintre ele fiind hotărâtor.
Alegerea unuia sau altuia dintre procedee depinde de natura, situaţia şi proporţiile incendiului,
de proprietăţile substanţelor care ard, de calitatea agenţilor de stingere, de mijloacele şi personalul care
participă la stingere, de gradul de instruire a acestuia, de condiţiile meteorologice etc.

II.Protecţie Civilă
Adăpostirea

13
 Art.1.Pentru protecţia populaţiei si a bunurilor în caz de dezastre şi de atacuri din aer, dar şi în
cazul contaminării radioactive şi chimice se realizează sistemul national de adăpostire, care cuprinde:
- adăposturi pentru puncte de comandă,
- adăposturi publice de protecţie civilă, aflate în administrarea consiliilor locale,
- fondul privat de adăpostire realizat de operatorii economici şi proprietarii de imobile;
- spaţii naturale de adăpostire.
Art.2.Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, operatorii economici şi proprietarii
de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze adăposturi de protecţie civilă.
Art.3.Adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale investiţiilor
se avizează tehnic, premergator eliberarii autorizaţiilor de construire.
Art.4.Adăposturi de protecţie civilă special construite , se proiectează şi se execută în subsolurile
noilor construcţii adăposturi de protecţie civilă în unele localităţi sau agenţi economici, conform actelor
normative în vigoare.
Art.5.Adăposturile de protecţie civilă se execută, de regulă, în subsolul:
- construcţiilor industriale şi anexele acestora;
- construcţiilor social-culturale, administrative, şcolilor de toate gradele, spitalelor, complexelor,
etc.;
- clădirilor de locuit;
- construcţiilor special destinate unităţilor, instituţiilor şi formaţiunilor militare.
Art.6.Capacitatea adăposturilor de protecţie civilă care se execută în subsolul noilor construcţii
este în principiu de 100 - 300 persoane, având în vedere că pentru două persoane este necesar un spaţiu de
un metru pătrat de suprafaţă de adăpostire.
În cazul construcţiilor subterane ca: metrou, garaje, pasaje, depozite, etc., se admit
capacităţi de adăpostire mai mari.
Art.7.Adăposturile de protecţie civilă se amplasează în imediata apropiere a locurilor de muncă şi
locuinţelor, la o distanţă care să nu depăşească 300m. şi sunt în general complet îngropate în pământ, cu
nivelul inferior al planşeului la nivelul terenului.
Art.8.Adăposturi simple pot fi folosite de către populaţie pentru protecţia împotriva atacurilor din
aer, subsolurile construcţiilor existente, tranşeele.
Construcţiile existente care se pot amenaja ca adăposturi simple sunt:
- subsolurile clădirilor de locuit, social-culturale, administrative, industriale şi comerciale,
tunelurile tehnologice vizitabile, galeriile de orice tip, alte construcţii subterane ca: garaje, pasaje,
depozite, etc.
Art.9.În categoria adăposturilor simple intră şi tipul de adăposturi realizate prin tranşee sau
bordeie.
Aceste adăposturi se execută, la ordin, pe terenuri virane, în parcuri, curţi, spaţii verzi, etc.,
respectându-se prevederile stabilite prin actele normative elaborate de statele majore de protecţie civilă.
Art.10. Adăposturile simple asigură protecţia personalului împotriva schijelor, suflului,
dărâmăturilor şi radiaţiilor penetrante.
Protecţia împotriva armei chimice, prafului radio-activ şi a agenţilor patogeni se
realizează cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie.
Art.11. Depistarea şi amenajarea subsolurilor se realizează de către comisiile de protecţie civilă.
Art.12. Amenajarea subsolurilor ca adăposturi simple de protecţie civilă se execută la ordin, pe
baza documentelor întocmite de către organele de specialitate de protecţie civilă.
Art.13. Pentru protecţia prin adăpostire a populaţiei şi bunurilor materiale se mai pot folosi şi
spaţiile naturale de adăpostire ca: grotele, peşterile, salinele, tunelurile părăsite, minele, etc.
Art.14. De regulă, în spaţiile naturale de adăpostire se protejează în primul rând cetăţenii, dacă
acestea se află în apropiere. De asemenea, în aceste spaţii se pot proteja bunuri materiale ca: obiecte de
valoare, documentaţii tehnice, instalaţii şi utilaje unicat sau cu valoare mare, materii prime, alimente,
arhive, etc.
Art.15. Spaţiile naturale de adăpostire, la fel ca şi adăposturile simple, se iau în evidenţă de
organele de specialitate de protecţie civilă şi se întocmesc documentaţii tehnice de amenajare în raport cu
destinaţia fiecăruia, pentru cetăţeni sau pentru bunuri materiale şi, la ordin, se va trece la realizarea
acestora.
Art.16. Populaţia şi angajaţii din întreprinderi şi instituţii publice trebuie să cunoască locul celor
mai apropiate adăposturi faţă de locuinţă sau locul de muncă.
Art.17. Dacă nu există adăposturi construite, atunci trebuie cunoscute locurile de răspândire sau
unde urmează a se construi la ordin adăposturi simple.
Locurile unde se află adăposturi de protecţie civilă trebuie marcate cu indicatoare speciale
imprimate pe pereţii clădirilor, pe baza dispoziţiilor date de statele majore de protecţie civilă.

14
 Art.18. La darea semnalului ALARMĂ toţi cetăţenii şi angajaţii (excepţie fac cei ce
supraveghează instalaţii cu foc continuu) se îndreaptă spre adăpostul cel mai apropiat după ce au luat
următoarele măsuri:
- ridică mijloacele de protecţie individuală;
- la părăsirea locuinţei se închide apa, lumina electrică, gazele.
Se îmbracă corespunzător şederii în adăpost, se iau obiectele strict necesare după cum s-a mai
arătat şi care sunt pregătite din timp într-o geantă, sacoşă, etc., se încuie uşa de la intrare, eventual se
anunţă vecinii;
- la părăsirea locului de muncă se opreşte utilajul sau instalaţia pe care o deserveşte, anunţă
colegii care n-au auzit semnalul de alarmă.
Se închide apa, gazul, aburul, se întrerupe curentul electric.
Dacă face partedin formaţiile de protecţie civilă, ridică de la magazie uneltele şiu aparatura din
dotare.
Intrarea în adăpost se face în ordine şi linişte, în primul rând intră femeile, copii, bătrânii şi
invalizii.
Menţinerea ordinii, disciplinei, curăţeniei şi funcţionarea instalaţiei de filtroventilaţie la
adăposturile speciale se asigură de echipa de adăpostire al cărei şef este şi şeful adăpostului.
Art.19. Persoanele adăpostite trebuie să respecte următoarele reguli:
- să execute toate dispoziţiile şefului de adăpost şi a echipei de adăpostire;
- să menţină curăţenia şi disciplina;
- să nu fumeze şi să nu aprindă fără aprobare lumânări sau chibrituri;
- să nu părăsească locul de şedere şi să nu circule prin adăpost decât în caz de neapărată nevoie;
- să nu introducă în adăpost materiale inflamabile şi substanţe puternic mirositoare;
- să nu intre în adăpost cu îmbrăcăminte infectată;
- să nu deschidă uşile sau obloanele adăpostului fără avizul şefului de adăpostire;
- să nu părăsească adăpostul decât la ordin;
- să păstreze mijloacele de protecţie pregătite spre a fi folosite la ordin;
- să acorde ajutor echipei de adăpostire la nevoie;
- să acorde la nevoie primul ajutor sanitar.
Persoanele adăpostite în adăposturi fără filtroventilaţie sau neetanşe, să aplice pe faţă masca
contra gazelor şi să îmbrace mijloacele de protecţie la atac chimic, sau la auzul unei explozii nucleare;
Art.20. După semnalul ÎNCETAREA ALARMEI AERIENE la ordinul şefului echipei de
adăpostire personalul adăpostit părăseşte în ordine adăpostul.
În cazul când în jurul adăpostului terenul este infectat chimic, contaminat radioactiv, sau se
descoperă o bombă neexplodată, şeful echipei de adăpostire nu permite ieşirea cetăţenilor din adăpost
până nu primeşte dispoziţie în acest sens.
Adăpostul poate fi părăsit numai în caz că este inundat, a fost lovit sau în alte situaţii deosebite.
Art.21. În timp de pace adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor amenajate ca
puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de
a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor
operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste.
Art.22. Adăposturile publice de protecţie civilă se inspecteaza periodic de către personalul de
specialitate al serviciilor de urgenţă profesioniste; deţinătorii şi utilizatorii acestor adăposturi sunt obligaţi
să îndeplinească normele şi măsurile stabilite pentru menţinerea adăposturilor şi a instalaţiilor utilitare ale
acestora în stare de funcţionare.
Art.23. Construirea adăposturilor şi amenajarea altor spaţii de adăpostire cuprinse în planurile de
mobilizare se execută la punerea în aplicare a planurilor respective.

Tema Nr.4

15
 I.Prevenirea şi stingerea incendiilor
Fazele incendiului

Incendiul este un proces complex de ardere, cu evoluţie nedeterminată, incluzând şi alte

fenomene de natură fizică şi chimică (transfer de căldură, formarea flăcărilor , schimbul de gaze cu
mediul înconjurător , transformări structurale produse în materialele de construcţie şi elementele de
rezistenţă etc.).
Agenţii termici, chimici, electromagnetici ori biologici rezultaţi în urma incendiului acţionează
asupra construcţiilor, instalaţiilor şi utilizatorilor putând produce multiple efecte negative (deformaţii,
reducerea rezistenţei, instabilitate, prăbuşire, respectiv arsuri, intoxicaţii, traumatisme, panică ş.a.)
Pentru definirea noţiunii de incendiu sunt necesare următoarele elemente care interacţionează
între ele:
– existenţa substanţelor şi/sau materialelor combustibile şi acţiunea unei surse de aprindere;
– iniţierea şi dezvoltarea necontrolată în spaţiu şi în timp a procesului de ardere;
– necesitatea unei intervenţii organizate în scopul întreruperii şi lichidării procesului de ardere;
– producerea de pierderi în urma arderii de vieţi, de materiale sau de altă natură.
Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu.
De exemplu, nu sunt incendii:
– arderea produselor în cuptoare sau alte instalaţii similare;
– unele aprinderi rezultate în urma funcţionării instalaţiilor electrice;
– arderea sub control a gunoaielor, ierburilor ş.a.;
– fumigaţii care nu necesită intervenţii de stingere ş.a.
Datorită evoluţiei aleatoare nu pot exista două incendii la fel, deci a căror evoluţie să fie paralelă.
In dezvoltarea unui incendiu intervin numeroşi factori: forma şi dimensiunile încăperii, sarcina termică,
deschiderile spre exterior, natura şi poziţionarea materialelor combustibile, locul şi modul de iniţiere a
incendiilor, dispunerea încăperii în clădire etc. Chiar urmărind similitudinea acestor numeroşi factori,
experimentările de incendiu la scară naturală dau rezultate foarte variate, uneori chiar contradictorii. Se
poate totuşi considera că în evoluţia unui incendiu în interiorul unei încăperi intervin cinci faze:
 apariţia focarului iniţial
Este faza în care, datorită unor împrejurări favorabile sunt puse în contact materialul combustibil
cu sursa de aprindere, a cărei energie, acumulată în timpul perioadei de contact, duce la iniţierea
incendiului.
 faza de ardere lentă
Are o durată extrem de variată. Absentă în numeroase cazuri, ea poate dura câteva minute, ore şi
în unele situaţii, chiar zile şi săptămâni (în cazul arderii mocnite). Durata acestei faze depinde de natura,
cantitatea şi modul de distribuţie a materialelor combustibile în încintă, de dimensiunile şi amplasarea
surselor de aprindere şi de cantitatea de căldură transmisă de acestea. Cu cât materialul combustibil se
aprinde mai uşor, cu atât căldura degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid.
Aria de combustie este limitată la zona focarului (incendiu local).
Temperatura creşte relativ lent, fără a atinge valori importante. Arderea se propagă la materialele
din vecinătatea sursei de iniţiere, care sunt termodegradate profund, dar nu distruse complet. Din
descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează în atmosfera ambiantă şi formează cu
aerul un amestec combustibil, precum şi gudroane, care contribuie la propagarea incendiului.

1. Faza de dezvoltare a incendiului

În această fază, arderea se propagă la toate obiectele învecinate cu focarul, având aerul necesar
încă în cantitate suficientă.
Datorită diferenţei de densitate şi curenţilor de convecţie, gazele calde mai uşoare se acumulează
sub tavan şi ies din incintă pe la partea superioară a deschiderilor, fiind înlocuite de un curent de aer rece
care pătrunde prin partea inferioară. Există un anumit nivel în deschideri-planul neutru-deasupra căruia
gazele calde ies în permanenţă.
Radiaţia devine principalul factor al transferului de căldură, în principal prin stratul de gaze
fierbinţi şi fum acumulat sub tavan, propagând incendiul şi în zone mai îndepărtate de focar, prin
încălzirea materialelor din aceste zone la temperatura de aprindere. Natura şi finisajul pereţilor joacă un
rol esenţial datorită aportului suplimentar însemnat de radiaţie termică (radiaţie reciprocă între pereţi).
Temperaturile în diferite puncte ale incintei diferă mult unele faţă de altele în acelaşi moment,
suferind importante şi rapide fluctuaţii. Faza de ardere poate evolua în mai multe direcţii:
 Dacă aerul necesar arderii este în cantitate suficientă, apare fenomenul de flash-over (termen
anglosaxon intraductibil, preluat ca atare în literatura de specialitate europeană, inclusiv în standardul de
terminologie SR-ISO 8421/1).
16
 Flash-over este un fenomen care nu are loc instantaneu, în care se instalează brusc arderea
generalizată a tuturor suprafeţelor combustibile din incintă. Ca urmare, scade brusc cantitatea de
comburant (oxigenul din aer), iar procentul de oxid de carbon atinge valoarea maximă (până la 20%) fiind
momentul cel mai periculos al intervenţiei pentru pompieri.
Fenomenul de flash-over este caracterizat şi prin creşterea rapidă, exponenţială a temperaturii şi
printr-o masivă şi rapidă generare de fum, mai ales când finisajul pereţilor este combustibil.
 Dacă incinta este închisă, cantitatea de aer necesar arderii devine în timp insuficientă. Rezultă o
încetinire, apoi o regresie în dezvoltarea focului, care poate să se stingă spontan. Acest fenomen este
posibil şi în cazul unei depărtări relativ mari între masele combustibile, transferul de căldură prin
conducţie nemaifiind posibil.
 Dacă în situaţia de regresie a incendiului, are loc o admisie bruscă de aer (prin spargerea
geamului, deschiderea uşii, spărturi sub planul neutru ş.a.) are loc o admisie bruscă de aer proaspăt şi se
produce fenomenul de backdraft (termen intraductibil) care are manifestări similare celui de flash-over:
creşterea bruscă a suprafeţelor în combustie, în întreaga incintă, cu reducerea procentului de oxigen şi
creşterea celui de oxid de carbon, creşterea rapidă a temperaturii, masiva generare de fum.

2.Faza de incendiu generalizat

După producerea fenomenului de flash-over (sau, mult mai rar, backdraft) arderea se
generalizează în întraga incintă. Temperaturile se uniformizează spre valori maxime, transferul de căldură
prin radiaţie devenind net preponderent. In cursul acestei faze, structurile de rezistenţă sunt cele mai
afectate de incendiu: se fisurează şi se dislocă pereţii, se lărgesc deschiderile ş.a., având ca urmare
propagarea incendiului în incintele alăturate şi apoi în întrega clădire.
Regimul de ardere se stabilizează şi este condiţionat fie de suprafaţa materialelor combustibile,
fie de dimensiunile deschiderilor, deci de regimul admisiei aerului.
În primul caz, viteza de ardere este limitată de mărimea suprafeţei combustibilului, când aerul
circulă în exces, în raport cu suprafaţa de contact dintre combustibil şi aer (incendii ventilate- care sunt
intense şi de mică durată).
În al doilea caz, când cantitatea de aer din incintă este mai mică decăt valoarea critică necesară
combustiei (incendii neventilate) viteza de ardere depinde de dimensiunile deschiderilor (ferestrelor) din
incintă.
Nu numai suprafaţa ferestrei influenţează regimul arderii, dar şi forma ei. O fereastră înaltă
asigură un aflux mai mare de aer decât una joasă cu aceeaşi suprafaţă.

3.Faza de regresie

În cursul acestei faze, temperatura încetează să mai crească, apoi începe să scadă, datorită
epuizării combustibilului, dar scăderea nu este bruscă, acţionând în continuare distructiv asupra
structurilor.
Pentru fiecare fază pot fi formulate ecuaţii de stare complexe ce caracterizează fenomene
specifice care delimitează clar aceste faze.

EVOLUŢIA ŞI TEMPERATURA INCENDIULUI. PRODUSELE DE ARDERE

În faza de dezvoltare a incendiului are loc, în principal, propagarea arderii, pierderea de greutate a
materialelor combustibile echivalând cu 5—7%.
Pe timpul arderii se majorează suprafaţa incendiată, se generalizează suprafaţa de ardere, se
depăşeşte temperatura de 800°C; pierderea de greutate a materialelor combustibile ajunge la 80—85%.
Durata fazei de regresie este determinată de intensitatea de manifestare a fazei de ardere activă.
Practic, pentru incendiul convenţional se apreciază că gradientul regimului de regresie al
incendiului, care are faza activă mai mică de 60 min, este de aproximativ 10°C/min, faţă de 70°C/min
pentru un incendiu cu o fază de ardere activă mai mare de 60 min.
Evoluţia, mărimea şi durata incendiului în spaţiu închis depinde de sarcina termică, de distribuţia
ei în încăpere, de dimensiunea deschiderilor de ventilaţie.
De exemplu, mărimea unui incendiu într-o încăpere cu o sarcină termică de 50 kg lemn/m 2 ar
corespunde unui incendiu de 1 h, cu creşterea temperaturii astfel:  800°C după 20 min; 880°C după 40
min; 920°C la 1 h.

Incendiul convenţional izbucnit în spaţii deschise evoluează aproape similar cu cel în spaţii
închise, prezentând însă următoarele particularităţi:
- se dezvoltă de la început pe întreaga suprafaţă a materialului cuprins de flăcari;

17
 - mărimea flăcărilor depinde de condiţiile meteorologice şi de aerodinamica curenţilor care
converg către locul incendiului;
- produsele de ardere sunt bogate în particule de cărbune.
Pe timpul unui incendiu real se pot distinge 3 faze:
1. Dezvoltarea liberă;
2. Localizarea;
3. Lichidarea.
Dezvoltarea liberă: timpul din momentul izbucnirii incendiului până la introducerea primei ţevi
în acţiune şi a celorlalte mijloace pentru stingere.
Localizarea: eliminarea, posibilităţilor de propagare a incendiului, a prăbuşirii construcţiei şi
crearea premiselor pentru lichidarea incendiului.
Lichidarea: timpul în care se realizează atacul ferm şi neîntrerupt asupra incendiului, în principiu
din toate direcţiile şi cu toate forţele şi mijloacele.
Dezvoltarea incendiilor poate avea loc: circular, frontal, unghiular
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor depind de puterea calorifică a materialului
combustibil care arde, de cantitatea de căldură rămasă în spaţiul incendiat, precum şi de modul cum se
produce arderea — mai mult sau mai puţin completă .

II.Protecţie Civilă
1. Inundaţiile

Art.1.Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este necesar să se asigure măsuri de

prevenire şi de protecţie astfel încât să se diminueze sau să se elimine acţiunea lor distructivă.
Art.2.Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea – eliminarea acţiunilor distructive se poate
asigura prin :
- realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din
afluenţii mai mici ai bazinelor sau de torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin
topirea zăpezilor, etc.
Aceste lucrări pot fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a versanţilor, crearea unor tipuri de
învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea apelor de pe versanţi, construirea unor baraje
de retenţie pe fundul văilor;
- modificarea cursului inferior al râurilor prin construirea unor diguri şi canale, precum şi prin
realizarea unor bazine temporare pe unele porţiuni de luncă pentru a reţine apa revărsată;
- stabilirea luncilor inundabile în vederea stabilirii zonelor de interdicţie în care se interzice orice
construcţie în zona canalului de inundaţie, a zonelor de restricţie în care sunt admise unele construcţii şi a
zonelor de avertizare situate în afara nivelului inundaţiei de proiectare;
- aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii civile ori industriale
să reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de deplasare a acestora.
Art.3.În vederea realizării protecţiei populaţiei, animalelor şi a bunurilor materiale,aceste măsuri
de prevenire se completează prin:
- organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor de protecţie civilă, pompieri, etc., din aceste
zone astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi de ducere a acţiunilor de
salvare;
- stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de evacuare temporară
din zonele inundabile;
- asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor;
- organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare;
- asigurarea asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor de evitare a apariţiei unor epidemii;
- asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi cu privire la cazare, apă, hrană, asistenţă
medicală, transport, etc.
2. Înzăpezirile

Art.4.Înzăpezirile, de regulă au un caracter aparte privind măsurile de protecţie, în sensul că acest

gen de calamităţi cu rare excepţii, se formează într-un timp mai îndelungat şi există posibilitatea de a lua
unele măsuri, astfel încât mare parte din efectele acestora să fie reduse.
În aceste împrejurări se recomandă tuturor cetăţenilor aflaţi în zonă să se informeze
permanent asupra condiţiilor meteorologice şi să rămână în locuinţe, asigurându-şi necesarul de hrană,
apă, combustibil pentru încălzit, iluminat, lopată, etc.
Art.5.Dacă sunteţi surprinşi în afara locuinţei, în călătorii, în mijloacele de transport, etc. trebuie
să vă păstraţi calmul şi să luaţi măsuri contra frigului, cei aflaţi în mijloacele de transport să nu-şi

18
părăsească locul pentru că este pericol de rătăcire. Daţi alarma cu claxoanele, aprindeţi focuri şi aşteptaţi
ajutoare.
Pentru conducerea intervenţiei în caz de înzăpeziri se desfăşoară următoarele acţiuni:
recunoaşterea locului şi estimarea urmărilor; organizarea dispozitivului de acţiune şi repartizarea
formaţiunilor şi mijloacelor pe puncte de lucru; stabilirea căilor de acces şi asigurarea legăturilor între
diferite formaţiuni şi punctele de lucru, stabilirea legăturilor cu cei surprinşi de înzăpezire, organizarea
corectă a lucrărilor de salvare şi evacuare a acestora.

3.Evacuarea

Art.6.Evacuarea este măsura de protecţie civilă luată înaintea, pe timpul sau după producerea
unei situaţii de urgenţă, la declararea stării de alertă, care constă în scoaterea din zonele afectate sau
potenţial a fi afectate , în mod organizat, a populaţiei, a unor instituţii publice, operatori economici,
animalelor,bunurilor materiale şi în dispunerea lor în zone sau localităţi care asigură condiţii de protecţie
şi supraveţuire.
Art.7.Evacuarea se execută pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform normelor şi
instrucţiunilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Art.8.Acţiunile de evacuare se planifică şi se organizează în funcţie de tipul de risc, avându-se în
vedere parametrii specifici ce caracterizează evoluţia şi amploarea consecinţelor acestuia.
Art.9.În caz de situaţii de urgenţă acţiunea de evacuare începe imediat după identificarea
pericolului ori după producerea acestuia, acordându-se prioritate evacuării populaţiei.
Art.10. Evacuarea are ca scop:
-asigurarea protecţiei populaţiei şi a bunurilor materiale;
-continuarea funcţionării activităţii social-economice a unităţii;
Art.11. Acţiunea de evacuare se poate realiza în următoarele modalităţi şi situaţii:
- autoevacuarea – în cazul producerii unor dezastre cu efecte rapide, când populaţia este
alarmată şi se deplasează , în mod organizat ,spre anumite locuri de refugiu în care este ferită de efectele
distrugătoare ale acestora (acţiunea se poate derula şi spotan însă, pe parcurs, ea poate şi trebuie
gestionate de către Celula pentru Situaţii de Urgenţă şi organele de pază şi ordine).
Desfăşurarea acestei acţiuni impune intervenţia persoanelor specializate ale societăţii pentru
evitarea confuziei, panicii,aglomeraţiei şi blocajelor pe căile de comunicaţii, precum şi a dezordinii şi a
actelor antisociale;
- evacuarea populaţiei sinistrate - în cazul în care unele categorii de persoane au fost izolate ori
sunt afectate de unele situaţii de dezastre şi nu mai pot reveni în localităţile sau locuinţele proprii o
perioadă de timp;
Art.12. evacuarea planificată şi organizată – conform Planului de evacuare, potrivit
precizărilor C.L.S.U. şi a specialiştilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă;
Art.13. Evacuarea poate fi efectuată, în funcţie de evoluţia situaţiei de urgenţă şi de gradul de
asigurare cu mijloace de transport, astfel:
-parţial sau total –din una sau mai multe secţii/servicii funcţionale sau din anumite zone ale
unităţii;
-simultan sau succesiv (funcţie de urmările dezastrului sau a posibilităţilor de transport).
Art.14. Punctele de adunare, îmbarcare, debarcare şi primire-repartiţie se stabilesc din timp de
normalitate de către Şeful Celulei pentru Situaţii de Urgenţă, la propunerea Inspectoratului pentru Situaţii
de Urgenţă.
Logistica evacuării se asigură de Celula pentru Situaţii de Urgenţă, pentru angajaţii proprii.
Accesul persoanelor neautorizate în zonele afectate şi periculoase, delimitate şi marcate
corespunzator, care intra sub incidenta situaţiilor de protecţie civilă, este interzis.

Tema Nr.5
19
 I.Prevenirea şi stingerea incendiilor
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă

Art.1. Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, are ca scop
asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele
tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor,
evacuarea şi salvarea utilizatorilor
construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în
caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.
Art.2. Prin loc de munca, în înţelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înţelege:
a) secţie, sector, hala/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele asemenea;
b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;
c) atelier de Întreţinere, reparaţii, confectionare, prestări de servicii, proiectare şi altele asemenea;
d) utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, statie, depozit de
distribuţie carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a buteliilor cu
GPL pentru consumatori;
e) laborator;
f) magazin, raion sau stand de vânzare;
g) sala de spectacole, polivalenta, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru
şi complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele
asemenea;
h) unitate de alimentaţie publica, discoteca, club, sala de jocuri electronice şi altele asemenea;
i) clădire sau spaţiu amenajat În clădire, având destinaţia de îngrijire a
sănătăţii: spital, policlinica, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;
j) construcţie pentru cazare;
k)compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru birouri, cu
destinaţie financiar-bancară;
l) biblioteca, arhiva;
m)clădire sau spaţii amenajate În clădiri, având ca destinaţie învăţământul,
supravegherea, Îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor,
batranilor, persoanelor cu dizabilitati sau lipsite de adapost;
n) lacas de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;
o) clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gara, autogara, aerogara şi statie de metrou;
p) ferma zootehnica sau agricolă;
q) punct de recoltare de cereale paioase sau de exploatare forestieră;
r) amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.
Art.3. Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea
mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncă se
delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează, după caz,
proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.
Art.4. Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de munca constă în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenta a materialelor şi dotărilor tehnologice care
prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot
genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor ;
c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuarii bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor
de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi
verificarea efectuării acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii
ori mijloace de atentionare.
Art.5. La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea
normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute În documentaţia
tehnica de proiectare;
d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
e) menţinerea parametrilor tehnologici În limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor
20
instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.
Art.6. Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la
locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului
locului de muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forte
stabilite să participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispoziţivelor de limitare a propagării şi de stingere a
incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a
personalului, precizânduse numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea
persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afară programului;
d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau sa
pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să
efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje
tehnologice.
Art.7.Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de munca prevăzute
la Art.6 se înscriu Într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regula carton, şi se afişează într-un
loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.
Art.8.Datele se completează de conducătorul locului de munca şi se aproba de cadrul tehnic sau
de persoana desemnată sa Îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.
Art.9.Intervenţia la locul de munca presupune:
a) alarmarea imediata a personalului de la locul de munca sau a utilizatorilor prin mijloace
specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este
constituit;
b) salvarea rapida şi În siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentarii cu energie electrica, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi
efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor
din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea
lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate
în timpul intervenţiei;
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului : temperatura,
fum, gaze toxice;
g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propagă incendiul şi unde pot apărea focare
noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
Art.10. Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute la Art.9 nominalizarea se face pentru fiecare
schimb de activitate, precum şi în afară programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale.
Art.11. Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în
zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea măsurilor
corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.
Art.12. Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase;
c) planul de intervenţie.
Art.13. Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în
funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi
se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacă se afla simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încăperi, dacă în ele se afla cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
Art.14. Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile,
astfel încât sa poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.
Art.15. Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se
marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare.
Art.16. Pe planurile de evacuare se indica locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor:
-stingătoare,
-hidranţi interiori,
-butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a incendiilor,
-posibilităţile de refugiu,
-încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii
Art.17. Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind
21
periculoase se întocmesc pentru fiecare Încăpere unde se afla asemenea materiale.
Art.18. La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie sa se ţină seama
de comportarea lor specifica în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de
compatibilitatea faţă de produsele de stingere.
Art.19. Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza
schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se menţionează
clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere
recomandate.
Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.
Art.20. Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile
combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
Art.21. Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimeaza a fi cel mai puţin
afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde
acesta este constituit, astfel încât acestea sa poată fi utile forţelor de intervenţie.
Art.22. Planurile de intervenţie se Întocmesc pentru asigurarea desfăşurării În
condiţii de operaţivitate şi eficienta a operaţiunilor de intervenţie În situaţii de urgenţă, potrivit
legii.
Art.23. Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean.
Art.24. Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte ori este cazul, în
funcţie de condiţiile reale.
Art.25. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, se elaborează pentru locurile de munca
stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.
Art.26. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;
b) obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
c) regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea instalaţiilor
potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii,
întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;
d) evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările, arsurile,
traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.
Art.27. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful sectorului de
activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să
îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se aprobă de administrator/conducător.
Art.28.Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime sau în sinteza, în
funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv.
Art.29. Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la
cadrul tehnic sau la persoana desemnată sa îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.
Art.30. Salariaţii de la locurile de munca pentru care s-au întocmit instrucţiunile au obligaţia să le
studieze, sa le însuşească şi să le aplice.
Art.31. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu
informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.
Art.32. Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări, modernizări,
dezvoltări, reprofilari şi la apariţia unor noi reglementări.
Art.33. Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie sa aibă înscrisă data
întocmirii/reviziei şi data aprobării.
Art.34. Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare şi/sau informare,
prevăzute la se execută, se amplasează şi se montează conform reglementărilor şi standardelor de referinţă.
Art.35. În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbi de
circulaţie internaţională.
Art.36. Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine
conducătorului locului de muncă.

II.Protecţie Civilă
Cutremur
22
 a) Reguli de comportare în timpul producerii unui seism

1. Păstraţi-vă calmul, nu intraţi în panică, liniştiţi-i şi pe ceilalţi, protejaţi copiii, bătrânii şi

femeile. Nu vă speriaţi de zgomotele din jur.
2. Preveniţi tendinţele de a părăsi camera sau locuinţa, deoarece faza seismică iniţială are o durată
redusă, astfel încât tocmai faza puternică a mişcării seismice vă poate surprinde pe scări, holuri, paliere, în
aglomeraţie şi panică, conducând la accidente grave, nedorite.
    Atenţie! Scările sunt elemente de construcţii foarte sensibile la deplasările diferenţiate ale
etajelor şi, chiar dacă ar rezista, deplasarea persoanelor pe scări sub efectul oscilaţiei seismice este extrem
de periculoasă. Chiar dacă ieşirea de la etajele inferioare sau dintr-o locuinţă parter ar fi în principiu
posibilă şi fezabilă în scurt timp, în special pentru persoane tinere, afară sunt multe alte riscuri: calcane şi
coşuri de fum, parapete, ornamente, vitraje etc.
3. Rămâneţi în încăpere sau locuinţă, departe de ferestre care se pot sparge şi vă pot accidenta,
protejaţi-vă sub o grindă, toc de uşă solid, sub un birou sau masă care sunt suficient de rezistente spre a vă
feri de căderea unor obiecte, mobile suprapuse, lămpi, tencuieli ornamentale etc. În lipsa unor astfel de
posibilităţi vă puteţi proteja stând la podea lângă un perete solid, pe genunchi şi coate, cu faţa în jos iar cu
palmele împreunate vă veţi proteja capul, ceafa, iar cu antebraţele pe lateral capul. Această recomandare
implică o cunoaştere prealabilă a acelor elemente de construcţie rezistente, prin consultarea unui specialist
atestat.
4. Dacă este posibil, închideţi sursele de foc cât puteţi mai repede iar dacă a luat foc ceva
interveniţi imediat după ce a trecut şocul puternic.
5. Nu fugiţi pe uşă, nu săriţi pe fereastră, nu alergaţi pe scări, nu utilizaţi liftul, evitaţi
aglomeraţia, îmbulzeala, iar dacă este posibil deschideţi uşa locuinţei spre exterior, spre a preveni
blocarea acesteia, în vederea evacuării după terminarea mişcării seismice.
6. Nu alergaţi în stradă.
7. Dacă vă aflaţi în afara unei clădiri, deplasaţi-vă cât mai departe de clădire, feriţi-vă de tencuieli,
cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri, ornamente care de obicei se pot prăbuşi în stradă. Nu fugiţi
pe stradă, deplasaţi-vă calm spre un loc deschis şi sigur.
8. Acordaţi prim ajutor persoanelor rănite.
9. În cazul în care sunteţi surprinşi de căderea unor tencuieli sau obiecte de mobilier răsturnate,
căutaţi să vă protejaţi capul şi membrele sau să vă asiguraţi supravieţuirea; ulterior veţi căuta să alarmaţi
prin diferite metode vecinii cât şi echipele de salvare-intervenţie de prezenţa dvs.

b) Comportarea după producerea unui cutremur:

1. Nu părăsiţi imediat spaţiul, camera, apartamentul, clădirea în care v-a surprins seismul.
Acordaţi mai întâi primul ajutor celor afectaţi de seism. Calmaţi persoanele intrate în panică sau speriate,
în special copiii de vârstă mai fragedă.
2. Ajutaţi pe cei răniţi sau prinşi sub mobilier, obiecte sau elemente uşoare de construcţii, să se
degajeze.
Nu mişcaţi răniţii grav - dacă nu sunt în pericol imediat de a fi răniţi suplimentar din alte cauze -
până la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat.
3. Îngrijiţi-vă de siguranţa copiilor, bolnavilor, bătrânilor, asigurându-le îmbrăcăminte şi
încălţăminte corespunzătoare sezonului în care s-a declanşat seismul, în vederea unei eventuale evacuări
din locuinţă sau clădire pentru o perioadă anume, de la câteva ore la câteva zile.
4. Nu utilizaţi telefonul decât pentru apeluri la salvare, pompieri sau de către organismul cu
însărcinări oficiale în privinţa intervenţiei post-dezastru, în cazuri justificate, spre a nu bloca circuitele
telefonice.
5. Dacă s-a declanşat un incendiu, căutaţi să-l stingeţi prin forţe proprii.
6. Verificaţi preliminar starea instalaţiilor electrice, gaze, apă, canal, verificaţi vizual starea
construcţiei în interior. În cazul constatării de avarii, închideţi alimentarea locală sau generală şi anunţaţi
unitatea pentru intervenţie. Nu folosiţi foc deschis.
7. Părăsiţi cu calm clădirea, fără a lua cu dvs. lucruri inutile, dar verificaţi mai întâi scara şi
drumul spre ieşire spre a nu vă expune la pericole.
8. Pentru orice eventualitate, preveniţi rănirea provocată de căderea unor tencuieli, cărămizi etc.
la ieşirea din clădire utilizând o cască de protecţie sau în lipsa acesteia un scaun/taburet ori alt obiect
protector: geantă, ghiozdan, cărţi groase etc.
9. Dacă la ieşire întâlniţi uşi blocate, acţionaţi fără panică pentru deblocare. Dacă nu reuşiţi, iar
acestea au vitraje, procedaţi cu calm la spargerea geamului şi curăţirea ramei şi a zonei de cioburi,
utilizând un scaun, o vază etc. Dacă se constată că în ascensor sunt persoane blocate, liniştiţi-le, mai întâi,
după care solicitaţi concursul persoanelor autorizate.

23
 10. Evitaţi clădirile grav avariate, cu excepţia unor cazuri de ajutor sau salvare, măsuri ce trebuie
întreprinse cu un minimum de măsuri de securitate şi fără riscuri inutile. Evitaţi să fiţi confundat cu
răufăcătorii pătrunşi în astfel de clădiri, nu aglomeraţi fără rost zonele calamitate.
11. Ajutaţi echipele de intervenţie pentru ajutor sau salvare.
12. Ascultaţi numai anunţurile posturilor de radioteleviziune naţionale şi recomandările de
acţiune imediată ale organelor în drept.
13. Fiţi pregătiţi psihic şi fizic pentru eventualitatea unor şocuri ulterioare primei mişcări seismice
- aşa numitele replici -, fără a intra în panică. Nu daţi crezare zvonurilor care apar frecvent imediat după
seisme, chiar dacă aparent sunt vehiculate de aşa-zişi specialişti!
14. La evacuare daţi prioritate celor răniţi sau copiilor, bătrânilor, femeilor şi ascultaţi întocmai
recomandările salvatorilor.
15. Experienţa cutremurelor precedente a dovedit că este util să aveţi cunoştinţe necesare
supravieţuirii până la intervenţia echipelor de salvare în cazul unei situaţii extreme în care, de exemplu,
aţi fi surprinşi sub nişte dărâmături, mobilier răsturnat sau într-o cameră, incintă, ascensor etc. blocată,
prin înţepenirea uşilor sau din alte cauze.
16. În primul rând trebuie să fiţi calmi, să îi liniştiţi pe cei şocaţi, să nu permiteţi reacţii de panică,
să acordaţi primul ajutor celor răniţi iar dacă dumneavoastră sau altă persoană din grup are posibilitatea
de mişcare să faceţi un mic plan de salvare. Deblocarea căii de acces se poate încerca numai dacă prin
aceasta nu se înrăutăţeşte situaţia - de exemplu prin mişcarea dărâmăturilor sau a mobilierului.
O variantă clasică de comunicare cu cei din afară, este să bateţi la intervale regulate cu un obiect
tare în conducte învecinate sau în pereţii incintei, iar dacă aţi stabilit contactul verbal, furnizaţi
informaţiile cerute şi cereţi primul ajutor necesar. Inspectoratul judeţean/local pentru Situaţii de Urgenţă
va concentra personal specializat şi aparate de ascultare ca să identifice locurile cu persoane blocate.
Nu vă preocupaţi de durata timpului scurs până la salvare, deoarece în astfel de condiţii, deşi
timpul pare nesfârşit, corpul uman îşi mobilizează resurse nebănuite pentru a trece peste o perioadă
critică. În acest mod se explică durate extreme de rezistenţă de sute de ore în condiţii de blocare la
cutremur a unor persoane aparent fragile, înregistrate în ţara noastră în 1977 şi în mod similar în întreaga
lume.

Tema Nr.6

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

24
 Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi
amenajărilor

Art.1. Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi

amenajărilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul
desfăşurării şi după încheierea acestora;
b) stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a
consecinţelor incendiilor;
c) menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru securitatea
echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu;
d) întreţinerea în stare operaţivă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor.
Art.2. Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispoziţivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi
utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice.
Art.3. Exploatarea mijloacelor tehnice cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia
corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este
interzisă.
Art.4. La utilizarea mijloacelor tehnice este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare,
verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate
potrivit legii.
Art.5. Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice se
interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de
funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea
acestora cu altele supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrica ori
pentru separare;
d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau
executarea necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal
neautorizat.
Art.6. Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a
descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente
tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
Art.7. Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice conform
instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie.
Art.8. În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor
persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.
Art.9. Folosirea dispoziţivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate
corespunzător sau care pot produce scantei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în
locuri cu risc de explozie este interzisă.
Art.10. Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanta de siguranţă
faţă de sursele de căldura ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
Art.11. Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, cu improvizaţii,
supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide
inflamabile.
Art.12. Verificarea, repararea, izolarea termică şi curatarea periodică a coşurilor de evacuare a
fumului sunt obligatorii.
Art.13. Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor combustibile
se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele să nu se
producă ori să nu se propage incendiul.
Art.14. Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se depozitează în
ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu şi
stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate.
Art.15. Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.

Art.16. La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitatea produselor sau

substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.
Art.17. Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se
îndepărţează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de lucru, şi
25
se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor.
Art.18. Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt
cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase metalice ori
cu căptuşeala metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.
Art.19. Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se
depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole,
suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice
ale acestora.
Art.20. Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se distrug
conform reglementărilor specifice.
Art.21. Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în condiţii
adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de control şi preintampinare a fenomenului de
autoîncălzire.
Art.22. Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitarea furajelor
şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.
Art.23. Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la distanţe de
siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea sa nu pericliteze vecinătăţile.
Art.24. Toate instalaţiile/conductele prin care circula substanţe lichide sau gaze se marcheaza prin
culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv pericolului acesteia, prevăzute de normele
tehnice specifice.
Art.25. Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile şi/sau a
structurilor din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge se
efectuează potrivit reglementărilor tehnice specifice.
Art.26. Lucrările de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat, conform normelor
tehnice specifice.
Art.27. Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de încercare emise de
laboratoare autorizate conform legii.
Art.28. Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi la
gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în buna stare, pentru a-şi
îndeplini rolul stabilit.
Art.29. În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale şi de substanţe
combustibile utilizate nu trebuie sa conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin
reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie.
Art.30. În sălile aglomerate în incinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul
publicului cu produse şi substanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.
Art.31. Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelor
prevăzute la Art.30 este permisă numai în locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea măsurilor de
apărare împotriva incendiilor.
Art.32. La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel încât sa nu se creeze
aglomerari ale publicului, care sa ingreuneze sau chiar sa blocheze evacuarea în caz de incendiu.
Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clădirilor administrative
trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a
cantităţilor de materiale
combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
Art.33. În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfăşoară activităţi cu public nu
se admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitatea stabilită prin proiect.
Art.34. Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se asigure culoare
de trecere cu lăţimi care sa permită deplasarea publicului către ieşirile din sală.
Art.35. În incintele prevăzute la Art.33, scaunele sau băncile se fixează de pardoseala astfel încât
să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea rapidă şi fără accidente a publicului.
Art.36. La finalizarea activităţii în sala aglomerata sau amenajarea temporară se execută un control
de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii incendiilor pe
timpul exploatării.
Art.37. Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj
preinregistrat.
Art.38. În perioadele caniculare sau secetoase, administratorii operatorilor economici/conducătorii
instituţiilor trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.

Art.39. Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:

a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în
condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;
b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c) restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează
26
condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajari de substanţe volatile sau supraîncălziri
excesive;
d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor
tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;
e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestieră, mai
ales cele frecventate pentru agrement;
f) asigurarea şi verificarea zilnica a rezervelor de apă pentru incendiu.
Art.40. Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunostinţa tuturor salariaţilor.
Art.41. Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de prevenire:
a) controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încălzire existente la operatorii economici, instituţiile
publice, locuintele şi gospodăriile populaţiei, cum sunt surse de căldura, conducte, corpuri şi elemente de
încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi înlăturarea defecţiunilor constatate, asigur‚ndu-se funcţionarea la
parametrii normati;
b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apa;
c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare şi de
intervenţie.
II.Protecţie Civilă
Drepturile si obligaţiile privind protecţia civilă

Secţiunea 1 - Dispoziţii generale

Art.1. Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un

ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul
prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului
impotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi inlăturării operative a
urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe
îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat române, precum şi persoanelor fizice.
Art.2. Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:
a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice
de pe teritoriul României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la
protecţia civilă;
c) informarea şi pregatirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă,
măsurile de autoprotecţtie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi
revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a
serviciilor pentru situaţii de urgenţă si a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a
mediului impotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
g) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti,
limitarea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;
i) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor
militare;
j) participarea la misiuni internaţionale specifice;
k) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice.
Atribuţiile prevăzute la aliniatul anterior se completează cu cele cuprinse în alte acte normative
incidente sau conexe.
Îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă se realizează, potrivit legii, de către serviciile
de urgenţă publice sau private, profesioniste şi voluntare.
Serviciile de urgenţăprivate se înfiinţează de către operatori economici şi instituţii sau se
constituie ca societăţi comerciale, în condiţiile legii.

Secţiunea 2: Obligaţiile cetăţenilor privind protecţia civilă

0
Art.3.Cetăţenii sunt obligaţi:
a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile
27
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor
economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, dupa caz;
b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile
competente sau de personalul investit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de
urgenţă;
c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv
telefonic, prin apelarea numarului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricarei situaţii de
urgenţă despre care iau cunostinţă;
d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin
apelarea numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
e) să participe la pregatirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
f) să participe la intreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de
necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
g) să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusă sanitară, rezervă de alimente şi apă,
precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
h) să permită, în situaţii de protecţie civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte
sau pe terenuri proprietate privată;
i) să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând
asociaţiilor de locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în
vederea intreţinerii acestora;
j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit
măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
k) să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.

Secţiunea 3: Obligaţiile conducătorilor unităţilor, proiectantilor, constructorilor,

beneficiarilor şi salariaţilor
2
Art.4. Conducătorii şi managerii unităţilor, indiferent de forma de proprietate, au urmatoarele
obligaţii principale:
a) asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de
evenimente periculoase;
b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregătire a
intervenţiei, în funcţie de încadrarea în clasificarea de protecţie civilă;
c) organizeaza şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă, servicii de urgenţă private şi stabilesc regulamentul de organizare şi
funcţionare a acestora ;
d) participă la exerciţii si aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile de alarmare,
evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile
proprii;
e) asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţă echipamentele,
substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;
f) organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat în muncă privind protecţia civilă;
g) asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a activităţilor proprii
desfăşurate;
h) prevăd, anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de
protecţie civilă;
i) inştiinţeaza persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le semnalează, de
îndată, cu privire la iminenţa producerii sau producerea unei situaţii de protecţie civilă la nivelul instituţiei
sau a unităţii;
j) stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi
măsurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi
depozitare;
k) încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţă
profesioniste sau voluntare;
l) menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de adăpostire şi
mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifică
periodic;
m) îndeplinesc alte obligaţii şi măsuri stabilite, potrivit legii, de către organismele şi organele
abilitate.
Art.5. Conducătorii instituţiilor publice şi ai unităţilor economice, indiferent de forma de
proprietate, sunt obligaţi să permită instalarea, fără plată, a mijloacelor de alarmare pe clădirile proprii.
Art.6. Persoanele fizice sau juridice care, deţin imobile în indiviziune sau le utilizează în comun
sunt obligate să coopereze pentru indeplinirea măsurilor de protecţie civilă pentru întregul imobil sau
28
ansamblu de imobile.
Art.7. Proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de invesţitii au următoarele obligaţii:
a) să prevadă în documentaţiile tehnice ale investiţiilor măsurile specifice, echipamentele şi
dotarile necesare, conform normativelor în vigoare, şi să asigure realizarea lor înainte de darea în
exploatare a investiţiei;
b) să obţină toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilă, conform legii, şi să
urmarească realizarea măsurilor stabilite în cuprinsul acestora;
c) să evalueze riscul seismic al zonei în care se execută lucrările şi să întocmească proiectul,
respectiv să execute construcţia sau instalaţia conform gradului de risc seismic evaluat.
Art.8. În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă,
construcţiile şi amenajările, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice pentru autorizare în
domeniul protecţiei civile se supun unei examinări sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea
şi controlul riscurilor, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice.
Obligaţia executării activităţilor prevăzute la alineatul anterior, revine persoanelor care concură
la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, a
echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligatiilor si raspunderilor prevazute de lege.
Art.9. Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:
a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi
antidoturi, dacă sunt încadrati la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc chimic sau biologic;
b) să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de
intrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;
c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;

Tema Nr.7

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor

29
 Art.1. Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor cu instalaţii de protecţie
împotriva incendiilor şi cu alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor,
tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform
reglementărilor tehnice şi normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
Art.2. Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească şi să asigure
criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice aplicabile şi de specificaţiile
tehnice de referinţă.
Art.3. Categoriile principale de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor sunt prezentate
în anexa Ordinului Ministerului Apărării de Interne nr. 163/2007, potrivit rolului pe care îl au în
asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, amenajărilor şi a utilizatorilor la acţiunea
incendiului.
Art.4. Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor se face pe baza normelor specifice de apărare împotriva incendiilor şi reglementărilor tehnice.
Art.5. Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajări care nu se încadrează în
prevederile reglementărilor tehnice şi ale normelor specifice se recomandă verificarea necesităţii şi
oportunităţii echipării şi dotării acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor, prin utilizarea unor metode de analiză sau prin elaborarea unui scenariu de securitate la
incendiu.
Art.6. Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie, respectiv de a utiliza
numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau agrementate,
conform legii.
Art.7. Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor trebuie sa pună la dispoziţia beneficiarului următoarele:
a) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţă, după caz, a
certificatului EC şi a declaraţiei de conformitate, a certificatului de conformitate al produsului, a
agrementului tehnic;
b) documentaţia tehnică aferentă, conform standardului de referinţă;
c) schema sinoptică a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi softul necesar;
d) instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare;
e) măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare.
Art.8. Documentele de la Art.7. lit. a) şi b) se pun la dispoziţie de producători,
furnizori şi utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieţei.
Art.9. Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor se fac în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cu instrucţiunile de montaj,
utilizare, verificare şi întreţinere ale producătorilor şi cu standardele europene de referinţă, astfel încât să
li se asigure permanent performanţele normate.
Art.10. La stabilirea tipurilor de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi a altor mijloace
tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează construcţiile, instalaţiile şi amenajările se au
în vedere următoarele criterii:
a) condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările tehnice specifice;
b) posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu nocivitate
marită;
c) caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
d) compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu şi cu alte substanţe de stingere
utilizate simultan sau succesiv;
e) influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de construcţie ale clădirii şi
mediului.
Art.11. Tipul şi numărul de stingătoare cu care se dotează construcţiile se stabilesc potrivit
reglementărilor tehnice ori normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
Art.12. Numărul orientativ de stingătoare pentru dotarea categoriilor de construcţii pentru care nu
exista prevederi în reglementările tehnice specifice este prezentat în anexa Ordinului Ministerului
Apărării de Interne nr. 163/2007
Art.13. Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care sunt echipate şi dotate
construcţiile, instalaţiile şi amenajările, se amplaseaza şi/sau se depozitează, conform documentaţiilor
tehnice de execuţie şi reglementărilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte
negative ale temperaturii etc. ori se protejează corespunzător mediilor în care se utilizează.
Art.14. La amplasarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, care sunt
utilizate de personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie, în caz de incendiu, se
au în vedere şi următoarele cerinţe:
a) locurile de amplasare sa fie vizibile, uşor accesibile şi la distanţe optime faţă de focarele cele
mai probabile;
b) înălţimea de montare să fie accesibila;
30
 c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
Art.15. Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marcheaza în conformitate cu
prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.
Pe timpul exploatării se asigură vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.
Art.16. Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care se echipează şi se dotează
construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările, se întreţin permanent în stare de funcţionare, cu
asigurarea fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice specifice.
Art.17. Instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului şi a gazelor
fierbinţi şi de preşurizare pentru controlul fumului trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă
privind menţinerea funcţionării pe o durată minimă normată, în cazul întreruperii sursei principale de
alimentare cu energie.
Art.18. Reţelele interioare şi exterioare de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a
incendiilor şi rezervele de apă de incendiu trebuie să asigure alimentarea corespunzătoare a acestora, cu
debitele şi presiunile necesare şi pe durata de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice
specifice.
Art.19. Dotarea operatorilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte
mijloace mobile de intervenţie la incendii se face pe baza reglementărilor şi a normelor specifice de
apărare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi
funcţionarea serviciilor publice, voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.
Art.20. Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să
execute periodic controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu
care acestea sunt echipate şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.
Art.21. Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor fără luarea
unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari
funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.
Art.22. Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se
execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele specifice de apărare împotriva
incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători/furnizori.
Art.23. Persoanele fizice şi juridice care efectuează proiectarea, montarea, verificarea,
întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să fie atestate în acest
sens, în condiţiile legii.
Art.24. Periodicitatea lucrărilor prevăzute la Art.23. se stabileşte conform normelor specifice de
apărare împotriva incendiilor, reglementărilor tehnice de exploatare şi
precizărilorroducătorilor/furnizorilor acestor mijloace tehnice.
Art.25. Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispoziţivelor
de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea
lucrărilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, proprietarii/utilizatorii trebuie să
asigure măsuri tehnice şi organizatorice alternative pentru evitarea producerii unor eventuale incendii,
precum şi de acţiune în caz de necesitate.
Art.26. Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor
periodice privind menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi precizărilor
producătorului/furnizorului.
Art.27. Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospeciale, utilaje şi celelalte
mijloace mobile de intervenţie la incendii se execută conform normelor tehnice emise de Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă.
Art.28. Reparaţiile la mijloacele tehnice se planifica şi se realizează la termene cât mai scurte,
asigurându-se, în perioada scoaterii din intervenţie a acestora, măsuri alternative de apărare împotriva
incendiilor.
Art.29. Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să
asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi
stingere a incendiilor, în care se consemnează toate datele relevante privind:
a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi
reparaţii;
b) executarea de modificări, extinderi, reabilitari, modernizări etc.;
c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi,
declanşări intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.
Art.30. Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul producerii
evenimentului.
Pe toată durata de folosire a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, administratorii
operatorilor economici au obligaţia să demonstreze organelor de control respectarea prevederilor
prezentelor norme generale, conform legii.

31
 II.Protecţie Civilă
Instrucţiuni privind măsurile şi modul de comportare în situaţii de urgenţă

Preambul

Art.1. Pregătirea pentru protecţia civilă cuprinde pregătirea populaţiei şi a salariaţilor, pregătirea
serviciilor de urgenţă, pregătirea personalului cu funcţii de conducere pe linia protecţiei civile, precum şi
a personalului de specialitate.
Art.2. Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigură sistematic, de regulă împreună cu
instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor.
Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcină de serviciu.
Art.3. Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se realizează printr-un
ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare si alarmare, adăpostire, protecţie nucleara,
biologica si chimica, evacuare si alte măsuri tehnice si organizatorice specifice.

2. Înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea

Art.4. Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării

surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale, precum şi
pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare.
Art.5. Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa
producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice
centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:
a) înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
b) înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;
c) înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţionale şi neconvenţionale.
Art.6. Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, sau de
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Mihail Grigore Sturdza” al Judeţului Iaşi, după caz, pe baza
informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin
Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.
Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre vizează iminenţa
declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.
Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi
neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a norului toxic şi se transmit pe baza
datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major General şi structurile specializate din cadrul categoriilor
de forţe ale armatei, pe baza planurilor de cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare.
Art.7. Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instaleaza în locurile stabilite de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă si de serviciile de urgenţă profesioniste.
Art.8. Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu
aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat,
după caz, ori a împuterniciţilor acestora.
Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori economici
se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.
Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare şi alertare cu încălcarea prevederilor legale şi a
normelor tehnice este interzisă.
Art.9. Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre iminenţa
producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice
centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de structurile abilitate.
Art.10. Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a
atacurilor din aer.
Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de
urgenţă profesioniste, după caz, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
Art.11. Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa
producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice
centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.
Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după
caz, prin mijloacele specifice, pe baza de informaţii primite de la structurile abilitate.
Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea
populaţiei:
32
  a) oportună - dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace şi
sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din aer sau
producerii unor dezastre;
 b) autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin mijloace
specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă;
 c) stabilă - prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie creată şi
se obţine prin:
- menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;
- folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată de cel
puţin 3 surse energetice diferite: reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare, aer comprimat,
abur, carburanţi şi altele asemenea;
- verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;
Art.12. După principiul de funcţionare şi construcţie, mijloacele de alarmare se clasifică în:
mijloace acustice şi mijloace optice.
a) Mijloacele de alarmare acustice asigură emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500
Hz şi pot fi:
1. mijloacele de alarmare acustice speciale: sirene electrice şi electronice de diferite puteri, sirene
cu aer comprimat şi motosirene;
2. mijloacele de alarmare acustice obişnuite: fluiere cu abur sau cu aer comprimat, clopote,
sonerii, claxoane etc.
b) Mijloacele de alarmare optice asigură afişarea explicită a denumirii semnalului de alarmare,
precum şi emiterea de semnale luminoase de avertizare.
Acestea se instalează de regulă la operatorii economici care prin specificul activităţii nu asigură
condiţii optime pentru perceperea semnalelor acustice.
Sistemul de alarmare al unui operator economic, în general, cuprinde: sirene electrice şi/sau
electronice acţionate centralizat sau local, centrale de alarmare, staţii de radioficare şi radioamplificare.
Alarmarea interioară în incinta operatorilor economici, complexurilor comerciale, sălilor de
spectacole, staţiilor de metrou etc., cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace acustice care să
producă un nivel sonor mai mare decât zgomotul de fond, dublate cu mijloace optice.
Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice şi de
telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, instrucţiuni
de exploatare a echipamentelor, planul localităţii şi al operatorilor economici cu amplasarea mijloacelor
de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.

Tema Nr.8

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

A. Evacuarea în caz de incendiu

33
 Art.1. Proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul are
următoarele obligaţii privind asigurarea evacuării în caz de incendiu:
a) stabileşte modalităţile şi procedurile de evacuare a persoanelor şi bunurilor, adaptate la categoria
spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri;
b) stabileşte modalităţi de evacuare a persoanelor care nu se pot evacua singure;
c) asigură instruirea personalului propriu privind atribuţiile ce le revin din organizarea evacuării în
caz de incendiu;
d) asigură mijloacele necesare evacuării în caz de incendiu;

e) stabileşte priorităţile în desfăşurarea operaţiunilor de evacuare în fubcţie de personalul propriu avut

la dispoziţie;
f) stabileşte ordinea de salvare a bunurilor şi materialelor.
Art.2. Atribuţiile privind asigurarea evacuării în caz de incendiu sunt:
a) realizarea instruirii personalului propriu privind atribuţiile ce îi revin din organizarea evacuării în
caz de incendiu;
b) conducerea şi coordonarea acţiunilor cuprinse în organizarea evacuării în caz de incendiu;
c) asigurarea amenajării, dacă este nevoie, a locurilor de evacuare pentru persoane şi bunuri.
Art.3. Personalul angajat are următoarele atribuţii privind asigurarea evacuării în caz de incendiu:
a) participă la instruirea privind atribuţiile ce îi revin din organizarea evacuării în caz de incendiu;
b) îndeplineste acţiunile ce îi revin cuprinse în organizarea evacuării în caz de incendiu;
c) se subordonează, pe timpul acţiunilor de evacuare persoanelor care organizează evacuarea.
Art.4. Alarmarea în caz de incendiu a utilizatorilor se realizează cu mijloace adecvate
fiecărui obiectiv şi dinainte stabilite, astfel încât să nu producă panică în rândul acestora.
Art.5. În situaţia alarmării în caz de incendiu a utilizatorilor prin mesaj preînregistrat, acesta trebuie
să fie codificat sau discret, pentru a nu induce panică în rândul persoanelor care se află în spaţiile şi
construcţiile pentru birouri.
Art.6. Este obligatoriu ca mesajul preînregistrat să fie cunoscut de către întreg personalul din spaţiul
şi construcţia pentru birouri.
Art.7. Personalul angajat trebuie să cunoască mijloacele de alarmare, alertare, evacuare precum şi
modul de actionare în caz de incendiu.
Art.8. Pentru evacuarea în siguranţă în caz de incendiu se iau măsuri de instruire temeinică a
personalului angajat privind:
a) modalităţile practice de asigurare a evacuării utilizatorilor ori, după caz, a salvării persoanelor ce
nu se pot evacua singure;
b) modalităţile practice de asigurare a salvării obiectelor din cadrul obiectivului în cazul producerii
unui incendiu, cu precizarea personalului nominalizat pentru salvarea, paza bunurilor evacuate, locurile de
adăpostire şi, după caz, a mijloacelor tehnice alocate.
Art.9. Personalul angajat trebuie să cunoască şi să respecte instrucţiunile specifice în vederea punerii
în aplicare a procedurii de evacuare a utilizatorilor.
Art.10. Evacuarea utilizatorilor se face:
a) în mod organizat, sub supravegherea personalului stabilit prin dispoziţiile proprietarului,
conducătorului instituţiei/ operatorului economic sau administratorului;
b) pe locurile dinainte stabilite în incinta unităţii, în baza planurilor de evacuare.
Art.11. Personalul angajat desemnat din spaţiile şi construcţiile pentru birouri indică utilizatorilor
căile de evacuare.

B. Planificarea şi executarea exerciţiilor de alarmare/evacuare în caz de incendiu

Art.12. Scopul principal al planificării şi executării exerciţiilor de alarmare/evacuare este

cunoaşterea, de către personalul angajat, a modului de acţiune în caz de incendiu.
Art.13. Exerciţiile de alarmare/evacuare în caz de incendiu se planifică şi se execută o dată la 6 luni
cu personalul propriu, în funcţie de formele de evacuare, şi se pot organiza pentru întreaga construcţie sau pe
segmente închiriate din aceasta.
Art.14. Planificarea, organizarea şi executarea exerciţiilor de evacuare sunt atribuţii ale
proprietarului, conducătorului instituţiei/operatorului economic sau administratorului.
Art.15. Planificarea şi executarea exerciţiilor de alarmare/evacuare sunt coordonate de personalul
specializat cu care conducătorului instituţiei/operatorului economic este în relaţie contractuală şi conduse de
proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator.
Art.16. Fiecare exerciţiu se finalizează cu analiza nivelului de cunoaştere a obligaţiilor ce revin
personalului angajat, pe fiecare loc de muncă, şi se consemnează într-un registru destinat acestei activităţi.
Art.17. Ipotezele, obiectivele şi scopurile exerciţiilor de alarmare/evacuare, respectiv obligaţiile pe
34
timpul desfăşurării exerciţiului se prelucrează cu personalul angajat.
Art.18. Pentru fiecare ipoteză în parte, personalul angajat va fi verificat privind cunoaşterea modului
de acţiune.
Art.19. Pe timpul exerciţiilor de evacuare se urmăreşte respectarea regulilor privind coordonarea
acţiunilor, inclusiv comportamentul personalului în vederea evitării panicii şi a busculadelor.
Art.20. Modul de desfăşurare a exerciţiilor de alarmare/evacuare se analizează de proprietar,
conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator, împreună cu personalul de specialitate cu
care operatorul are relaţie contractuală .
Art.21. Analiza efectuată este utilizată la actualizarea planurilor de pregătire în domeniul situaţiilor
de urgenţă, cât şi la reactualizarea planurilor de intervenţie, după caz.
Art.22. Evidenţa exerciţiilor de alarmare/evacuare se ţine într-un registru special.

Reglementarea fumatului la locul de muncă

(1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în
cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă, data de
persoana cu atribuţii de conducere.
(2) Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori,
reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau al amenajării
respective, însuşită de utilizatorii în cauza.
(3) În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează:
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe l‚ngă spaţiile publice închise, conform legii,
în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu tigari, chibrituri sau brichete; se prevăd obligatoriu
locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale
în faza de coacere şi zonele împădurite;
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate sa răspundă de supravegherea respectării reglementării, pe locuri şi
sectoare de activitate;
d) alte date şi informaţii necesare sa fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
(4) Locurile în care este interzis fumatul se marcheaza conform legii.
(5) Locurile în care este permis fumatul se marcheaza cu indicatorul ăLOC PENTRU
FUMATă.
(6) Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor sunt amplasate la o distanta mai
mare de 40 m faţă de locurile în care exista pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile,
explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m faţă de locurile în care exista materiale solide combustibile:
lemn, textile, h‚rtie, carton
asfaltat, bitum, şi 50 m faţă de culturile de cereale paioase în perioada coacerii şi recoltarii sau de
zonele împădurite.
(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:
a) scrumiere sau vase cu apa, nisip sau păm‚nt;
b) instrucţiuni afişate, cuprinz‚nd măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în
caz de incendiu;
c) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
(8) Scrumierele din interiorul clădirilor se amplaseaza astfel înc‚t sa nu fie posibila
aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
(9) Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt h‚rtia,
cartonul, textilele, este interzisă.
(10) Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care exista materiale
combustibile este interzisă.
(11) Aruncarea la întâmplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este interzisă.

Regul aplicabile perioadelor cu temperturi caniculare sau foarte reci

(1)În perioadele caniculare sau secetoase şi premergător sezonului rece, proprietarul, administratorul
sau conducătorul instituţiei/operatorului economic asigură, elaborarea şi punerea în aplicare a unor programe
speciale de măsuri specifice de prevenire a incendiilor.
(2) Măsurile specifice în perioadele caniculare sau secetoase cuprind, în principal, următoarele:
a) identificarea si nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile
caracteristice temperaturilor ridicate şi lipsei de precipitaţii;
b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor
tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;

35
 d) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
(3) Măsurile specifice înainte de începerea sezonului rece cuprind, în principal, următoarele:
a) controlul instalaţiilor, al sistemelor de încălzire existente şi al componentelor acestora precum
surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri si canale de fum şi altele asemenea,
înlăturându-se defecţiunile constatate şi asigurându-se funcţionarea la parametrii normali;
b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă;
c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare şi de itervenţie
şi a surselor de apă exterioare pentru incendiu.

II.Protecţie Civilă

2. Adăpostirea

Art.1. Pentru protecţia populaţiei si a bunurilor în caz de dezastre şi de atacuri din aer, dar şi în
cazul contaminării radioactive şi chimice se realizează sistemul national de adăpostire, care cuprinde:
- adăposturi pentru puncte de comandă,
- adăposturi publice de protecţie civilă, aflate în administrarea consiliilor locale,
- fondul privat de adăpostire realizat de operatorii economici şi proprietarii de imobile;
- spaţii naturale de adăpostire.
Art.2. Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, operatorii economici şi proprietarii
de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze adăposturi de protecţie civilă.
Art.3. Adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale
investiţiilor se avizează tehnic, premergator eliberarii autorizaţiilor de construire.

Art.4. Adăposturi de protecţie civilă special construite , se proiectează şi se execută în

subsolurile noilor construcţii adăposturi de protecţie civilă în unele localităţi sau agenţi economici,
conform actelor normative în vigoare.
Art.5. Adăposturile de protecţie civilă se execută, de regulă, în subsolul:
- construcţiilor industriale şi anexele acestora;
- construcţiilor social-culturale, administrative, şcolilor de toate gradele, spitalelor, complexelor,
etc.;
- clădirilor de locuit;
- construcţiilor special destinate unităţilor, instituţiilor şi formaţiunilor militare.
Art.6. Capacitatea adăposturilor de protecţie civilă care se execută în subsolul noilor construcţii
este în principiu de 100 - 300 persoane, având în vedere că pentru două persoane este necesar un spaţiu de
un metru pătrat de suprafaţă de adăpostire.
În cazul construcţiilor subterane ca: metrou, garaje, pasaje, depozite, etc., se admit capacităţi de
adăpostire mai mari.
Art.7. Adăposturile de protecţie civilă se amplasează în imediata apropiere a locurilor de muncă
şi locuinţelor, la o distanţă care să nu depăşească 300m. şi sunt în general complet îngropate în pământ, cu
nivelul inferior al planşeului la nivelul terenului.
Art.8. Adăposturi simple pot fi folosite de către populaţie pentru protecţia împotriva atacurilor
din aer, subsolurile construcţiilor existente, tranşeele.
Construcţiile existente care se pot amenaja ca adăposturi simple sunt:
- subsolurile clădirilor de locuit, social-culturale, administrative, industriale şi comerciale,
tunelurile tehnologice vizitabile, galeriile de orice tip, alte construcţii subterane ca: garaje, pasaje,
depozite, etc.
Art.9. În categoria adăposturilor simple intră şi tipul de adăposturi realizate prin tranşee sau
bordeie.
Aceste adăposturi se execută, la ordin, pe terenuri virane, în parcuri, curţi, spaţii verzi, etc.,
respectându-se prevederile stabilite prin actele normative elaborate de statele majore de protecţie civilă.
Art.10. Adăposturile simple asigură protecţia personalului împotriva schijelor, suflului,
dărâmăturilor şi radiaţiilor penetrante.
Protecţia împotriva armei chimice, prafului radio-activ şi a agenţilor patogeni se realizează cu
ajutorul mijloacelor individuale de protecţie.
Art.11. Depistarea şi amenajarea subsolurilor se realizează de către comisiile de protecţie civilă.
Art.12. Amenajarea subsolurilor ca adăposturi simple de protecţie civilă se execută la ordin, pe
baza documentelor întocmite de către organele de specialitate de protecţie civilă.
Art.13. Pentru protecţia prin adăpostire a populaţiei şi bunurilor materiale se mai pot folosi şi
spaţiile naturale de adăpostire ca: grotele, peşterile, salinele, tunelurile părăsite, minele, etc.

36
 Art.14. De regulă, în spaţiile naturale de adăpostire se protejează în primul rând cetăţenii, dacă
acestea se află în apropiere. De asemenea, în aceste spaţii se pot proteja bunuri materiale ca: obiecte de
valoare, documentaţii tehnice, instalaţii şi utilaje unicat sau cu valoare mare, materii prime, alimente,
arhive, etc.
Art.15. Spaţiile naturale de adăpostire, la fel ca şi adăposturile simple, se iau în evidenţă de
organele de specialitate de protecţie civilă şi se întocmesc documentaţii tehnice de amenajare în raport cu
destinaţia fiecăruia, pentru cetăţeni sau pentru bunuri materiale şi, la ordin, se va trece la realizarea
acestora.
Art.16. Populaţia şi angajaţii din întreprinderi şi instituţii publice trebuie să cunoască locul celor
mai apropiate adăposturi faţă de locuinţă sau locul de muncă.
Art.17. Dacă nu există adăposturi construite, atunci trebuie cunoscute locurile de răspândire sau
unde urmează a se construi la ordin adăposturi simple.
Locurile unde se află adăposturi de protecţie civilă trebuie marcate cu indicatoare speciale
imprimate pe pereţii clădirilor, pe baza dispoziţiilor date de statele majore de protecţie civilă.
Art.18. La darea semnalului ALARMĂ toţi cetăţenii şi angajaţii (excepţie fac cei ce
supraveghează instalaţii cu foc continuu) se îndreaptă spre adăpostul cel mai apropiat după ce au luat
următoarele măsuri:
- ridică mijloacele de protecţie individuală;
- la părăsirea locuinţei se închide apa, lumina electrică, gazele.
Se îmbracă corespunzător şederii în adăpost, se iau obiectele strict necesare după cum s-a mai
arătat şi care sunt pregătite din timp într-o geantă, sacoşă, etc., se încuie uşa de la intrare, eventual se
anunţă vecinii;
- la părăsirea locului de muncă se opreşte utilajul sau instalaţia pe care o deserveşte, anunţă
colegii care n-au auzit semnalul de alarmă.
Se închide apa, gazul, aburul, se întrerupe curentul electric.
Dacă face partedin formaţiile de protecţie civilă, ridică de la magazie uneltele şiu aparatura din
dotare.
Intrarea în adăpost se face în ordine şi linişte, în primul rând intră femeile, copii, bătrânii şi
invalizii.
Menţinerea ordinii, disciplinei, curăţeniei şi funcţionarea instalaţiei de filtroventilaţie la
adăposturile speciale se asigură de echipa de adăpostire al cărei şef este şi şeful adăpostului.
Art.19. Persoanele adăpostite trebuie să respecte următoarele reguli:
- să execute toate dispoziţiile şefului de adăpost şi a echipei de adăpostire;
- să menţină curăţenia şi disciplina;
- să nu fumeze şi să nu aprindă fără aprobare lumânări sau chibrituri;
- să nu părăsească locul de şedere şi să nu circule prin adăpost decât în caz de neapărată nevoie;
- să nu introducă în adăpost materiale inflamabile şi substanţe puternic mirositoare;
- să nu intre în adăpost cu îmbrăcăminte infectată;
- să nu deschidă uşile sau obloanele adăpostului fără avizul şefului de adăpostire;
- să nu părăsească adăpostul decât la ordin;
- să păstreze mijloacele de protecţie pregătite spre a fi folosite la ordin;
- să acorde ajutor echipei de adăpostire la nevoie;
- să acorde la nevoie primul ajutor sanitar.
Persoanele adăpostite în adăposturi fără filtroventilaţie sau neetanşe, să aplice pe faţă masca
contra gazelor şi să îmbrace mijloacele de protecţie la atac chimic, sau la auzul unei explozii nucleare;
Art.20. După semnalul ÎNCETAREA ALARMEI AERIENE la ordinul şefului echipei de
adăpostire personalul adăpostit părăseşte în ordine adăpostul.
În cazul când în jurul adăpostului terenul este infectat chimic, contaminat radioactiv, sau se
descoperă o bombă neexplodată, şeful echipei de adăpostire nu permite ieşirea cetăţenilor din adăpost
până nu primeşte dispoziţie în acest sens.
Adăpostul poate fi părăsit numai în caz că este inundat, a fost lovit sau în alte situaţii deosebite.
Art.21. În timp de pace adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor amenajate ca
puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de
a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor
operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste.
Art.22. Adăposturile publice de protecţie civilă se inspecteaza periodic de către personalul de
specialitate al serviciilor de urgenţă profesioniste; deţinătorii şi utilizatorii acestor adăposturi sunt obligaţi
să îndeplinească normele şi măsurile stabilite pentru menţinerea adăposturilor şi a instalaţiilor utilitare ale
acestora în stare de funcţionare.
Construirea adăposturilor şi amenajarea altor spaţii de adăpostire cuprinse în planurile de
mobilizare se execută la punerea în aplicare a planurilor respective.

37
 Tema Nr.9

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

Prevederi comune privind apărarea împotriva incendiilor pentru ateliere și spații de întreținere
și reparații

38
 Art.1.Dispozițiile generale de apărare împotriva incendiilor la ateliere și spații de întreținere și
reparații, denumite în continuare dispoziții generale, stabilesc cerințele minime necesare pentru
prevenirea și reducerea riscurilor de producere a incendiilor, asigurarea condițiilor necesare pentru
limitarea propagării și dezvoltării acestora prin măsuri tehnice și organizatorice, asigurarea siguranței
utilizatorilor și forțelor care acționează la intervenție, securității spațiilor și construcțiilor noi și a celor
existente, destinate activităților permanente de întreținere și reparații ale aparaturii, echipamentelor,
mașinilor, utilajelor, instalațiilor și altora similare, protecției conținutului acestora în caz de incendiu,
precum și a mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență determinate de incendii în
acest tip de obiective.
Art.2.Prin ateliere și spații de întreținere și reparații, în sensul prezentelor dispoziții generale, se
înțelege acele locuri, zone, încăperi independente sau în cadrul altor construcții, inclusiv ateliere mobile,
amenajate și dotate cu utilaje și aparate necesare desfășurării activității pentru care au fost destinate.
Art.3.Prin utilizatori, în sensul prezentelor dispoziții generale, se înțelege personalul angajat,
personalul care desfășoară activități de prestări servicii / întreținere, personalul colaborator și clienții.
Art.4.Prevederile prezentelor dispoziții se aplică, pe întreaga perioadă de exploatare a atelierelor
și spațiilor de întreținere și reparații, indiferent de titularul dreptului de proprietate.
Art.5.Modul de aplicare al prezentelor dispoziții se urmărește pe timpul :
    a) activităților de control și verificare în scopul prevenirii incendiilor la construcții, procese,
echipamente, sisteme care au rol în asigurarea cerințelor de siguranță a utilizatorilor și de securitate a
construcțiilor, în caz de incendiu;
    b) verificării planurilor construcțiilor existente, a documentațiilor tehnice pentru sistemele de siguranță
a utilizatorilor și de securitate a construcțiilor în caz de incendiu, a căilor de acces și evacuare a
utilizatorilor și forțelor de intervenție la incendiu, a surselor / rezervei de apă pentru incendii, a
instalațiilor de ventilare și climatizare și a celorlalte sisteme / instalații / dispozitive de apărare împotriva
incendiilor;
    c) instruirii în domeniul apărării împotriva incendiilor a serviciilor private și voluntare pentru situații de
urgență și a utilizatorilor;
    d) depozitarii, utilizării și manipulării materialelor combustibile.
Art.6.Prezențele dispoziții s-au completat cu prevederile specifice din Normele generale de
apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 163 / 2007,
și cu alte reglementări tehnice din domeniul prevenirii și stingerii incendiilor aplicabile exploatării
construcțiilor și instalațiilor utilitare aferente acestora, precum și construcțiilor cu destinație ateliere și
spații de întreținere și reparații ale aparaturii, echipamentelor, mașinilor, utilajelor, instalațiilor și altora
asemenea.
Art.7.Respectarea prevederilor prezentelor dispoziții generale se verifică pe timpul controalelor
de prevenire a incendiilor executate la acest tip de obiective de șefii locurilor de muncă, de cadrele
tehnice ori de personalul de specialitate propriu cu atribuții pe linia apărării împotriva incendiilor sau prin
componenta preventivă a serviciului privat pentru situații de urgență, acolo unde acesta este constituit, în
condițiile legii, de organele administrației publice locale prin componenta preventivă din cadrul
serviciilor publice voluntare pentru situații de urgență, pentru operatorii economici și instituțiile publice
subordonate consiliului local și de inspectorii de prevenire din inspectoratele pentru situații de urgență
județene.
Art.8.Conducătorul instituției / operatorului economic la nivelul căreia / căruia există ateliere și
spații de întreținere și reparații, prin persoana desemnată de acesta, denumită în continuare administrator,
are următoarele obligații principale sub aspectul apărării împotriva incendiilor:
    a) stabilește, prin dispoziții scrise, responsabilitățile și modul de organizare în unitatea pe care o
administrează și le aduce la cunoștință salariaților;
    b) solicită, după caz, elaborarea documentației tehnice și includerea în această a măsurilor de apărare
împotriva incendiilor;
    c) obține autorizațiile necesare pentru desfășurarea activităților conform legii;
    d) asigură încadrarea personalului cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor;
    e) asigură desfășurarea controalelor de apărare împotriva incendiilor organizate de către inspectoratele
pentru situații de urgență județene sau de către personalul prevăzut de lege;
    f) ia măsuri pentru remedierea deficientelor constatate, în condițiile legii;
g) asigură echiparea și dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în
documentația tehnică menționată la lit. b) sau de prezențele dispoziții generale.
Art.9.Administratorul asigură în permanență funcționarea mijloacelor tehnice de apărare
împotriva incendiilor și a instalațiilor de protecție împotriva incendiilor la parametrii stabiliți în
documentația tehnică corespunzătoare.
Art.10. Pe timpul lucrului în atelierele și spațiile în care se desfășoară activitățile de întreținere și
reparații ale aparaturii, echipamentelor, mașinilor, utilajelor, instalațiilor și altora similare, trebuie luate
măsuri de reducere a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantităților de materiale
combustibile și a eventualelor surse cu potențial de aprindere a acestora.
39
 Art.11. Exploatarea sistemelor, instalațiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, mașinilor
și utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice, precum și instrucțiunilor
producătorului.
Art.12. Pe timpul desfășurării activității în ateliere și spații de întreținere și reparații, ușile de pe
căile de evacuare se mențin în permanență descuiate.
Art.13. În incinta atelierelor și spațiilor de întreținere și reparații, precum și în afara acestora
trebuie să fie asigurate marcarea și semnalizarea, conform reglementărilor în vigoare, a :
    a) căilor de acces, de evacuare și intervenție;
    b) locurilor pentru fumat / de interzicere a fumatului;
    c) locurilor de adunare a utilizatorilor în caz de incendiu;
    d) locurilor de evacuare;
    e) locurilor de depozitare a bunurilor în caz de incendiu;
    f) locurilor de parcare;
    g) mijloacelor inițiale de intervenție.
Art.14. Se interzice fumatul în ateliere și spații de întreținere și reparații.
Fumatul este permis numai în locuri special amenajate în afara clădirii.
Art.15. Lucrările cu foc deschis se execută numai după obținerea permisului de lucru cu foc și
după luarea măsurilor de prevenire necesare, cu excepția atelierelor care au ca obiect de activitate
executarea lucrărilor de acest gen.
Permisul de lucru cu foc este emis în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art.16. Se interzice utilizarea buteliilor cu fluide tehnologice improvizate, necertificate conform
legii, neechipate cu aparatură de măsură și control și neasigurate împotriva răsturnării.
Art.17. Se interzice utilizarea buteliilor de aragaz cu defecțiuni sau în stare avansată de uzură,
neechipate cu aparatură de măsură și control și neasigurate împotriva răsturnării.
Art.18. Instalațiile utilitare aferente atelierelor și spațiilor de întreținere și reparații, precum și
instalațiile tehnologice se exploatează potrivit reglementărilor tehnice și măsurilor specifice de apărare
împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de inițiere și / sau de propagare a
incendiilor.
Art.19. Instalațiile aferente atelierelor și spațiilor de întreținere și reparații trebuie să corespundă
destinației, tipului și categoriei de importantă a construcției, precum și nivelului de risc de incendiu, să
aibă nivelul de protecție corespunzător mediului în care sunt amplasate și să respecte prevederile din
normele specifice de apărare împotriva incendiilor.
Art.20. Instalațiile tehnologice se exploatează cu respectarea strictă a instrucțiunilor și regulilor
de utilizare, precum și a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanți și de
producători / furnizori.
Art.21. Pe timpul exploatării instalațiilor aferente atelierelor și spațiilor de întreținere și
reparații sunt obligatorii :
    a) respectarea instrucțiunilor de funcționare;
    b) funcționarea cu sisteme, aparate și echipamente corespunzătoare pentru controlul și menținerea
parametrilor;
    c) întreținerea elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare;
   d) respectarea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreținere și reparații sau
executarea necorespunzătoare a acestora;
    e) executarea lucrărilor de întreținere și reparații sau a unor modificări numai de către personal
autorizat;
    f) utilizarea unor aparate / echipamente care să nu prezinte risc de incendiu și / sau de explozie;
    g) asigurarea protecției la foc corespunzătoare față de materialele și substanțele combustibile
existente în spațiul în care sunt utilizate.
Art.22. La terminarea programului de lucru în ateliere și spații de întreținere și reparații se
efectuează următoarele operațiuni obligatorii :
    a) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze, abur și altele asemenea a mașinilor,
utilajelor, aparatelor, dispozitivelor care nu necesită funcționare permanentă;
    b) verificarea închiderii tuturor robinetelor de gaz de pe conducte și recipiente;
    c) evacuarea deșeurilor rezultate în urma desfășurării activității și efectuarea curățeniei la locul de
muncă;
    d) întreruperea iluminatului, cu excepția celui de siguranță;
    e) încuierea și predarea cheilor la locurile stabilite de persoanele cu atribuții de conducere.

II.Protecţie Civilă
1. Inundaţiile

40
 Art.1.Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este necesar să se asigure măsuri de
prevenire şi de protecţie astfel încât să se diminueze sau să se elimine acţiunea lor distructivă.
Art.2. Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea – eliminarea acţiunilor distructive se poate
asigura prin :
- realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din
afluenţii mai mici ai bazinelor sau de torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin
topirea zăpezilor, etc.
Aceste lucrări pot fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a versanţilor, crearea unor tipuri de
învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea apelor de pe versanţi, construirea unor baraje
de retenţie pe fundul văilor;
- modificarea cursului inferior al râurilor prin construirea unor diguri şi canale, precum şi prin
realizarea unor bazine temporare pe unele porţiuni de luncă pentru a reţine apa revărsată;
- stabilirea luncilor inundabile în vederea stabilirii zonelor de interdicţie în care se interzice orice
construcţie în zona canalului de inundaţie, a zonelor de restricţie în care sunt admise unele construcţii şi a
zonelor de avertizare situate în afara nivelului inundaţiei de proiectare;
- aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii civile ori industriale
să reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de deplasare a acestora.
Art.3. În vederea realizării protecţiei populaţiei, animalelor şi a bunurilor materiale,aceste
măsuri de prevenire se completează prin:
- organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor de protecţie civilă, pompieri, etc., din aceste
zone astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi de ducere a acţiunilor de
salvare;
- stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de evacuare temporară
din zonele inundabile;
- asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor;
- organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare;
- asigurarea asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor de evitare a apariţiei unor epidemii;
- asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi cu privire la cazare, apă, hrană, asistenţă
medicală, transport, etc.
2. Înzăpezirile

Art.4.Înzăpezirile, de regulă au un caracter aparte privind măsurile de protecţie, în sensul că acest

gen de calamităţi cu rare excepţii, se formează într-un timp mai îndelungat şi există posibilitatea de a lua
unele măsuri, astfel încât mare parte din efectele acestora să fie reduse.
În aceste împrejurări se recomandă tuturor cetăţenilor aflaţi în zonă să se informeze permanent
asupra condiţiilor meteorologice şi să rămână în locuinţe, asigurându-şi necesarul de hrană, apă,
combustibil pentru încălzit, iluminat, lopată, etc.
Art.5.Dacă sunteţi surprinşi în afara locuinţei, în călătorii, în mijloacele de transport, etc. trebuie
să vă păstraţi calmul şi să luaţi măsuri contra frigului, cei aflaţi în mijloacele de transport să nu-şi
părăsească locul pentru că este pericol de rătăcire. Daţi alarma cu claxoanele, aprindeţi focuri şi aşteptaţi
ajutoare.
Pentru conducerea intervenţiei în caz de înzăpeziri se desfăşoară următoarele acţiuni:
recunoaşterea locului şi estimarea urmărilor; organizarea dispozitivului de acţiune şi repartizarea
formaţiunilor şi mijloacelor pe puncte de lucru; stabilirea căilor de acces şi asigurarea legăturilor între
diferite formaţiuni şi punctele de lucru, stabilirea legăturilor cu cei surprinşi de înzăpezire, organizarea
corectă a lucrărilor de salvare şi evacuare a acestora.

3.Evacuarea

Art.6.Evacuarea este măsura de protecţie civilă luată înaintea, pe timpul sau după producerea
unei situaţii de urgenţă, la declararea stării de alertă, care constă în scoaterea din zonele afectate sau
potenţial a fi afectate , în mod organizat, a populaţiei, a unor instituţii publice, operatori economici,
animalelor,bunurilor materiale şi în dispunerea lor în zone sau localităţi care asigură condiţii de protecţie
şi supraveţuire.
Art.7.Evacuarea se execută pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform normelor şi
instrucţiunilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Art.8.Acţiunile de evacuare se planifică şi se organizează în funcţie de tipul de risc, avându-se în
vedere parametrii specifici ce caracterizează evoluţia şi amploarea consecinţelor acestuia.
Art.9.În caz de situaţii de urgenţă acţiunea de evacuare începe imediat după identificarea
pericolului ori după producerea acestuia, acordându-se prioritate evacuării populaţiei.
Art.10. Evacuarea are ca scop:
-asigurarea protecţiei populaţiei şi a bunurilor materiale;
-continuarea funcţionării activităţii social-economice a unităţii;
41
 Art.11. Acţiunea de evacuare se poate realiza în următoarele modalităţi şi situaţii:
- autoevacuarea – în cazul producerii unor dezastre cu efecte rapide, când populaţia este
alarmată şi se deplasează , în mod organizat ,spre anumite locuri de refugiu în care este ferită de efectele
distrugătoare ale acestora (acţiunea se poate derula şi spotan însă, pe parcurs, ea poate şi trebuie
gestionate de către Celula pentru Situaţii de Urgenţă şi organele de pază şi ordine).
Desfăşurarea acestei acţiuni impune intervenţia persoanelor specializate ale societăţii pentru
evitarea confuziei, panicii,aglomeraţiei şi blocajelor pe căile de comunicaţii, precum şi a dezordinii şi a
actelor antisociale;
- evacuarea populaţiei sinistrate - în cazul în care unele categorii de persoane au fost izolate ori
sunt afectate de unele situaţii de dezastre şi nu mai pot reveni în localităţile sau locuinţele proprii o
perioadă de timp;
Art.12. evacuarea planificată şi organizată – conform Planului de evacuare, potrivit
precizărilor C.L.S.U. şi a specialiştilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă;
Art.13. Evacuarea poate fi efectuată, în funcţie de evoluţia situaţiei de urgenţă şi de gradul de
asigurare cu mijloace de transport, astfel:
-parţial sau total –din una sau mai multe secţii/servicii funcţionale sau din anumite zone ale
unităţii;
-simultan sau succesiv (funcţie de urmările dezastrului sau a posibilităţilor de transport).
Art.14. Punctele de adunare, îmbarcare, debarcare şi primire-repartiţie se stabilesc din timp de
normalitate de către Şeful Celulei pentru Situaţii de Urgenţă, la propunerea Inspectoratului pentru Situaţii
de Urgenţă „Mihail Grigore Sturdza” al judeţului Iaşi;
Logistica evacuării se asigură de Celula pentru Situaţii de Urgenţă, pentru angajaţii proprii.
Art.15. Accesul persoanelor neautorizate în zonele afectate şi periculoase, delimitate şi marcate
corespunzator, care intra sub incidenta situaţiilor de protecţie civilă, este interzis.

Tema Nr.10

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

Dispoziţii generale privind exploatarea instalaţiilor pentru ateliere și spații de întreținere și reparații

Exploatarea instalaţiilor electrice în atelierele mecanice

Art.1. (1) Instalațiile electrice se execută, se întrețin și se exploatează conform prevederilor

reglementărilor tehnice de specialitate în vigoare.
42
 (2) Orice modificare a instalațiilor electrice existente se realizează de către personal autorizat, pe
bază de documentație tehnică.
Art.2. Instalația electrică se verifică periodic de persoane fizice sau juridice autorizate, conform
reglementărilor specifice.
Art.3. La exploatarea instalațiilor și receptoarelor electrice se interzic :
    a) înlocuirea siguranțelor, releelor de protecție și a întreruptoarelor automate cu altele necalibrate
sau improvizate;
    b) încărcarea instalației electrice - conductori, cabluri, întreruptoare, comutatoare, prize,
transformatoare și altele asemenea peste sarcina maximă admisă;
    c) realizarea unor contacte electrice imperfecte, care nu au rezistența de trecere comparabilă cu
rezistența ohmică a conductorilor legați, sigure în timp și ușor de verificat;
    d) asigurarea altui nivel de izolație decât cel al conductorilor la legăturile electrice;
    e) supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracțiune mai mari decât cele pentru care au fost
dimensionate;
    f) nepregătirea suprafețelor de contact ale conductorilor înainte de execuția legăturilor electrice
prin mijloace adecvate;
    g) executarea legăturilor electrice prin mijloace și metode neadecvate astfel încât să existe
contacte imperfecte care să genereze supraîncălziri, perlări sau scântei;
    h) lăsarea neizolată a capetelor conductorilor electrici, în cazul demontării parțiale a unei
instalații;
    i) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductorilor electrici, fără ștecăr, direct în
prize;
    j) utilizarea prizelor, neprevăzute cu dispozitiv de protecție diferențială și de limitare a puterii,
amplasate la distanță mai mică de 1,00 m de materiale combustibile, în depozitele și magaziile cu
materiale combustibile;
    k) utilizarea receptorilor de energie electrică - radiatoare, reșouri, fiare de călcat, ciocane de lipit
și altele asemenea, fără luarea măsurilor de izolare față de materialele și elementele combustibile din
spațiul său încăperea respectiv / respectivă;
    l) utilizarea lămpilor mobile / portative, alimentate prin cordoane improvizate și /sau uzate;
    m) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină / abajururilor improvizate din carton,
hârtie sau din alte materiale combustibile;
    n) așezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile precum cârpe, hârtii, folii de
material plastic, lemne etc.;
    o) utilizarea radiatoarelor și a reșourilor electrice neomologate ori în alte locuri decât cele stabilite
prin instrucțiuni sau agremente tehnice;
    p) folosirea în stare defecta, uzată și / sau cu improvizații a instalației electrice și / sau a
receptorilor electrici;
    q) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductorii de alimentare;
    r) agățarea sau introducerea în interiorul panourilor, nișelor, tablourilor, canalelor sau a tunelelor
electrice a obiectelor de orice fel;
    s) depozitarea de obiecte și / sau materiale combustibile în posturile de transformare, în încăperile
tablourilor generale de distribuție a energiei electrice, precum și sub / în cutiile tablourilor electrice;
    t) efectuarea lucrărilor de întreținere, revizii și reparații de către personal necalificat și
neautorizat;
    u) exploatarea tablourilor electrice, releelor, contactoarelor, reostatelor de pornire, dozelor de
derivație, conexiunilor motoarelor electrice și altora asemenea, fără carcase și capace de protecție.
Art.4. Instalațiile / Aparatele electrice trebuie să aibă gradul de protecție corespunzător
condițiilor de mediu în care sunt exploatate, grad de protecție menținut pe întreaga perioadă de
funcționare și utilizare în mediile respective, să nu prezinte defecțiuni și improvizații și să fie legate la
pământ conform normelor în vigoare.
Art.5. Traseele cablurilor electrice trebuie astfel alese încât să se asigure protecția acestora
împotriva deteriorărilor mecanice, a coroziunii, vibrațiilor și supraîncălzirii.
Art.6. Motoarele, corpurile de iluminat, întreruptoarele și altele asemenea care echipează
atelierele și spațiile de întreținere și reparații trebuie să corespundă condițiilor de mediu în care se
utilizează.
Exploatarea centralelor termice

Art.7. Amplasarea centralelor termice se realizează în conformitate cu prevederile

reglementărilor tehnice specifice și cu prescripțiile producătorului / furnizorului.
Art.8. Exploatarea centralelor termice, precum și a instalațiilor de cazane aferente se efectuează
numai de către personal calificat și autorizat.

43
 Art.9. Punerea în funcțiune și exploatarea centralelor termice cu abur sau apă supraîncălzită se
fac numai pe baza autorizației de exploatare, eliberată de Inspectoratul de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor și Instalațiilor de Ridicat (I.S.C.I.R.).
Art.10. Punerea în funcțiune și exploatarea centralelor termice cu abur de joasă presiune și apă
caldă până la 100°C se execută conform instrucțiunilor în vigoare.
Art.11. Se interzice depozitarea în centrală termică a unor utilaje sau materiale care nu au
legătură cu exploatarea efectivă a acesteia.
Art.12. Aparatele pentru controlul temperaturii și presiunii din cazane și conducte, indicatoarele
de nivel pentru combustibil, supapele de siguranță și altele asemenea se mențin în perfectă stare de
funcționare.
Art.13. (1) Cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în fata focarelor, sub injectoare,
cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalații.
    (2) Scurgerile accidentale de combustibil se colectează și se evacuează imediat în locuri special
amenajate.
Art.14. Înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul și se îndepărtează
eventualele scurgeri de combustibil.
Art.15. Centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcțiune numai după
verificarea arzătoarelor și numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în limitele
prevăzute de norme.
Art.16. (1) Controlul etanșeității conductelor / instalațiilor / echipamentelor cu gaz se execută
numai cu emulsie de apă și săpun.
    (2) La apariția unei neetanșeități sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor, se închide
robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii și se deschid ferestrele și ușile pentru aerisirea
intensă a sălii.
Art.17. Aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele cazanelor de la centralele termice se face pe
principiul „gaz pe flacără”.
Art.18. Circuitul de alimentare al fiecărui arzător se prevede cu două robinete montate în serie,
dintre care unul cu acționare manuală.
Art.19. Poziția ventilelor „închis” sau „deschis” se marchează vizibil.
Art.20. Pentru fiecare cazan se asigura efectuarea periodică a reviziei și lucrările de reparații
potrivit termenelor prevăzute de normele I.S.C.I.R.

Exploatarea sistemelor de ventilaţie

Art.21. Sistemele de ventilare pentru evacuarea fumului și gazelor fierbinți, de climatizare se

verifică și se întrețin periodic, conform instrucțiunilor producătorului / furnizorului și reglementărilor
tehnice specifice.
Art.22. Sistemele de ventilare trebuie să asigure, în caz de incendiu, evacuarea fumului și gazelor
fierbinți din clădire pentru a permite ieșirea utilizatorilor și accesul echipelor de intervenție în condiții de
siguranță.
Art.23. Sistemele de ventilare natural organizată și sistemele de ventilare mecanică ale
încăperilor în atmosfera cărora se degaja gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile se întrețin și se
utilizează astfel încât în exploatarea normală să se evite posibilitatea acumulării acestor substanțe în
cantități ce pot prezenta pericol de incendiu ori explozie.
Art.24. Plasele de sârmă sau grătarele de protecție de la prizele de ventilare se mențin în bună
stare astfel încât să împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare.
Art.25. Amplasarea în încăperi a gurilor de absorbție se face în raport cu greutatea specifică a
gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale, acestea trebuie să se afle cât mai aproape
de locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile.
Art.26. Ventilatoarele montate în încăperile / zonele cu degajări de substanțe combustibile
precum gaze, vapori sau praf care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care vehiculează astfel de
substanțe se mențin în bună stare de funcționare și se prevăd cu protecții corespunzătoare mediului.
Art.27. Se interzice evacuarea, prin aceeași instalație de ventilare, a substanțelor combustibile și a
celor inflamabile, precum și a substanțelor care, în amestec, pot provoca aprindere sau explozie.
Art.28. La exploatarea instalațiilor de ventilare se realizează măsuri pentru :
    a) menținerea unei exhaustări continue și a unei viteze constante de circulație a aerului în canale
pentru a se înlătura posibilitățile de formare a amestecurilor explozive;
    b) interzicerea utilizării surselor de căldura sau scântei la instalațiile amplasate în medii în care
există praf, vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;
    c) întreținerea, verificarea și curățarea periodică de depunerile combustibile a canalelor,
tubulaturii și a ventilatoarelor;
    d) limitarea posibilităților de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare, prin
întreținerea în bune condiții a clapetelor antifoc prevăzute.
44
 Art.29. La instalațiile de ventilare care prezintă pericol de incendiu sau explozie se mai respectă
și următoarele măsuri specifice :
    a) tubulatura de aspirație trebuie să asigure posibilitatea curățării ei fără dificultate;
    b) conductele de ventilare trebuie să fie bine întreținute, pentru a nu permite scăpări de particule
și de vapori inflamabili;
    c) grătarele care se afla deasupra canalelor de aspirație ce sunt dispuse sub podea trebuie
executate din materiale care nu produc scântei la lovire.
Art.30. (1) Înainte de începerea activității, instalațiile de ventilare / climatizare se verifică
urmărindu-se în principal dacă acestea corespund destinației amenajării.
    (2) La verificarea instalațiilor de ventilare / climatizare se ține cont de modul de funcționare a
clapetelor antifoc, a etanșeităților la trecerea tubulaturii prin elemente de construcție, de modul de
asigurare și funcționare a motoarelor de rezervă și altele asemenea.

Exploatarea instalaţiilor împotriva trăsnetului

Art.31. Instalațiile de protecție împotriva trăsnetului se mențin și se exploatează în bună stare de

funcționare, conform prevederilor legale.
Art.32. Menținerea în stare corespunzătoare a instalațiilor și sistemelor de captare și scurgere la
pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcții și instalații, utilaje și
echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
Art.33. Verificarea și întreținerea instalațiilor de protecție împotriva trăsnetului se efectuează
numai de personal specializat și autorizat, cu respectarea strictă a cerințelor reglementărilor tehnice în
vigoare.
Art.34. Instalațiile de protecție împotriva trăsnetului se verifică periodic, conform unui grafic
stabilit și cu respectarea prevederilor normativului de specialitate, urmărindu-se integritatea fizică,
continuitatea și buna funcționare a tuturor elementelor componente : dispozitive de captare, conductoare
de coborâre, prize de pământ și altele asemenea.
Art.35. Este obligatorie utilizarea sistemelor de captare și scurgere la pământ a electricității
statice conform instrucțiunilor specifice și reglementărilor tehnice.
Art.36. (1) În ateliere și spații de întreținere și reparații căile de acces, evacuare și intervenție
trebuie să respecte condițiile impuse de reglementările tehnice.
    (2) Se interzice blocarea sau diminuarea gabaritului căilor de evacuare.
    (3) Gabaritul căilor de evacuare trebuie asigurat în vederea exploatării facile de către toate categoriile
de utilizatori.
Art.37. În ateliere și spații de întreținere și reparații, riscul de incendiu se identifica, se evaluează
și se controlează conform prevederilor actelor normative specifice.
Art.38. Se interzice utilizarea instalațiilor și aparaturii electrice neomologate, necertificate ori cu
defecțiuni și / sau improvizații.
Art.39. Se interzic depozitarea, chiar temporară, în ateliere și spații de întreținere și reparații, de
materiale în cantități mai mari decât cele necesare consumului pe schimb, precum și depozitarea
produselor finite în spațiile menționate anterior.
Art.40. Se asigura permanent curățarea de praful și pulberile ce se depun pe corpurile și
conductele de încălzire, corpurile de iluminat, tubulaturile de ventilare și altele asemenea.
Art.41. Accesul autospecialelor pentru stingerea incendiilor trebuie asigurat permanent pe căi de
circulație libere și practicabile.
(1) La ateliere și spații de întreținere și reparații focul deschis se folosește în scopuri tehnologice.
(2) Se interzice lăsarea fără supraveghere a focului deschis.
Art.42. Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operațiuni care prezintă
pericol de incendiu se poate executa în spațiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru
îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte
ori a utilajelor, aerisirea sau ventilarea atelierelor și spațiilor de întreținere și reparații, dotarea locurilor de
muncă cu mijloace de limitare și stingere a incendiilor.
Art.43. Permisul de lucru cu foc nu este obligatoriu dacă destinația spațiilor în care sunt efectuate
lucrările este specifică operațiunilor de sudare, tăiere, lipire și altele asemenea.
Art.44. În toate cazurile prevăzute Art.86 sunt obligatorii instruirea personalului de execuție,
control și supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum și informarea
serviciului voluntar public / privat pentru situații de urgență.
Art.45. Permisul de lucru cu foc se întocmește în două exemplare, dintre care unul se
înmânează șefului formației de lucru sau persoanei care execută operațiunile cu foc deschis, iar celălalt
rămâne la emitent.
    (2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.
    (3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se preda de către executant emitentului.
Șeful atelierului sau spațiului pentru întreținere și reparații în care se execută operațiuni cu foc
45
deschis are obligația să asigure măsuri pentru :
    a) pregătirea locului;
    b) instruirea personalului;
    c) controlul după terminarea lucrării.

II.Protecţie Civilă
Cutremur

a) Reguli de comportare în timpul producerii unui seism

1. Păstraţi-vă calmul, nu intraţi în panică, liniştiţi-i şi pe ceilalţi, protejaţi copiii, bătrânii şi

femeile. Nu vă speriaţi de zgomotele din jur.
2. Preveniţi tendinţele de a părăsi camera sau locuinţa, deoarece faza seismică iniţială are o durată
redusă, astfel încât tocmai faza puternică a mişcării seismice vă poate surprinde pe scări, holuri, paliere, în
aglomeraţie şi panică, conducând la accidente grave, nedorite.
    Atenţie! Scările sunt elemente de construcţii foarte sensibile la deplasările diferenţiate ale
etajelor şi, chiar dacă ar rezista, deplasarea persoanelor pe scări sub efectul oscilaţiei seismice este extrem
de periculoasă. Chiar dacă ieşirea de la etajele inferioare sau dintr-o locuinţă parter ar fi în principiu
posibilă şi fezabilă în scurt timp, în special pentru persoane tinere, afară sunt multe alte riscuri: calcane şi
coşuri de fum, parapete, ornamente, vitraje etc.
3. Rămâneţi în încăpere sau locuinţă, departe de ferestre care se pot sparge şi vă pot accidenta,
protejaţi-vă sub o grindă, toc de uşă solid, sub un birou sau masă care sunt suficient de rezistente spre a vă
feri de căderea unor obiecte, mobile suprapuse, lămpi, tencuieli ornamentale etc. În lipsa unor astfel de
posibilităţi vă puteţi proteja stând la podea lângă un perete solid, pe genunchi şi coate, cu faţa în jos iar cu
palmele împreunate vă veţi proteja capul, ceafa, iar cu antebraţele pe lateral capul. Această recomandare
implică o cunoaştere prealabilă a acelor elemente de construcţie rezistente, prin consultarea unui specialist
atestat.
4. Dacă este posibil, închideţi sursele de foc cât puteţi mai repede iar dacă a luat foc ceva
interveniţi imediat după ce a trecut şocul puternic.
5. Nu fugiţi pe uşă, nu săriţi pe fereastră, nu alergaţi pe scări, nu utilizaţi liftul, evitaţi
aglomeraţia, îmbulzeala, iar dacă este posibil deschideţi uşa locuinţei spre exterior, spre a preveni
blocarea acesteia, în vederea evacuării după terminarea mişcării seismice.
6. Nu alergaţi în stradă.
7. Dacă vă aflaţi în afara unei clădiri, deplasaţi-vă cât mai departe de clădire, feriţi-vă de tencuieli,
cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri, ornamente care de obicei se pot prăbuşi în stradă. Nu fugiţi
pe stradă, deplasaţi-vă calm spre un loc deschis şi sigur.
8. Acordaţi prim ajutor persoanelor rănite.
9. În cazul în care sunteţi surprinşi de căderea unor tencuieli sau obiecte de mobilier răsturnate,
căutaţi să vă protejaţi capul şi membrele sau să vă asiguraţi supravieţuirea; ulterior veţi căuta să alarmaţi
prin diferite metode vecinii cât şi echipele de salvare-intervenţie de prezenţa dvs.

b) Comportarea după producerea unui cutremur:

1. Nu părăsiţi imediat spaţiul, camera, apartamentul, clădirea în care v-a surprins seismul.
Acordaţi mai întâi primul ajutor celor afectaţi de seism. Calmaţi persoanele intrate în panică sau speriate,
în special copiii de vârstă mai fragedă.
2. Ajutaţi pe cei răniţi sau prinşi sub mobilier, obiecte sau elemente uşoare de construcţii, să se
degajeze.
Nu mişcaţi răniţii grav - dacă nu sunt în pericol imediat de a fi răniţi suplimentar din alte cauze -
până la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat.
3. Îngrijiţi-vă de siguranţa copiilor, bolnavilor, bătrânilor, asigurându-le îmbrăcăminte şi
încălţăminte corespunzătoare sezonului în care s-a declanşat seismul, în vederea unei eventuale evacuări
din locuinţă sau clădire pentru o perioadă anume, de la câteva ore la câteva zile.
4. Nu utilizaţi telefonul decât pentru apeluri la salvare, pompieri sau de către organismul cu
însărcinări oficiale în privinţa intervenţiei post-dezastru, în cazuri justificate, spre a nu bloca circuitele
telefonice.
5. Dacă s-a declanşat un incendiu, căutaţi să-l stingeţi prin forţe proprii.
46
 6. Verificaţi preliminar starea instalaţiilor electrice, gaze, apă, canal, verificaţi vizual starea
construcţiei în interior. În cazul constatării de avarii, închideţi alimentarea locală sau generală şi anunţaţi
unitatea pentru intervenţie. Nu folosiţi foc deschis.
7. Părăsiţi cu calm clădirea, fără a lua cu dvs. lucruri inutile, dar verificaţi mai întâi scara şi
drumul spre ieşire spre a nu vă expune la pericole.
8. Pentru orice eventualitate, preveniţi rănirea provocată de căderea unor tencuieli, cărămizi etc.
la ieşirea din clădire utilizând o cască de protecţie sau în lipsa acesteia un scaun/taburet ori alt obiect
protector: geantă, ghiozdan, cărţi groase etc.
9. Dacă la ieşire întâlniţi uşi blocate, acţionaţi fără panică pentru deblocare. Dacă nu reuşiţi, iar
acestea au vitraje, procedaţi cu calm la spargerea geamului şi curăţirea ramei şi a zonei de cioburi,
utilizând un scaun, o vază etc. Dacă se constată că în ascensor sunt persoane blocate, liniştiţi-le, mai întâi,
după care solicitaţi concursul persoanelor autorizate.
10. Evitaţi clădirile grav avariate, cu excepţia unor cazuri de ajutor sau salvare, măsuri ce trebuie
întreprinse cu un minimum de măsuri de securitate şi fără riscuri inutile. Evitaţi să fiţi confundat cu
răufăcătorii pătrunşi în astfel de clădiri, nu aglomeraţi fără rost zonele calamitate.
11. Ajutaţi echipele de intervenţie pentru ajutor sau salvare.
12. Ascultaţi numai anunţurile posturilor de radioteleviziune naţionale şi recomandările de
acţiune imediată ale organelor în drept.
13. Fiţi pregătiţi psihic şi fizic pentru eventualitatea unor şocuri ulterioare primei mişcări seismice
- aşa numitele replici -, fără a intra în panică. Nu daţi crezare zvonurilor care apar frecvent imediat după
seisme, chiar dacă aparent sunt vehiculate de aşa-zişi specialişti!
14. La evacuare daţi prioritate celor răniţi sau copiilor, bătrânilor, femeilor şi ascultaţi întocmai
recomandările salvatorilor.
15. Experienţa cutremurelor precedente a dovedit că este util să aveţi cunoştinţe necesare
supravieţuirii până la intervenţia echipelor de salvare în cazul unei situaţii extreme în care, de exemplu,
aţi fi surprinşi sub nişte dărâmături, mobilier răsturnat sau într-o cameră, incintă, ascensor etc. blocată,
prin înţepenirea uşilor sau din alte cauze.
16. În primul rând trebuie să fiţi calmi, să îi liniştiţi pe cei şocaţi, să nu permiteţi reacţii de panică,
să acordaţi primul ajutor celor răniţi iar dacă dumneavoastră sau altă persoană din grup are posibilitatea
de mişcare să faceţi un mic plan de salvare. Deblocarea căii de acces se poate încerca numai dacă prin
aceasta nu se înrăutăţeşte situaţia - de exemplu prin mişcarea dărâmăturilor sau a mobilierului.
O variantă clasică de comunicare cu cei din afară, este să bateţi la intervale regulate cu un obiect
tare în conducte învecinate sau în pereţii incintei, iar dacă aţi stabilit contactul verbal, furnizaţi
informaţiile cerute şi cereţi primul ajutor necesar. Inspectoratul judeţean/local pentru Situaţii de Urgenţă
va concentra personal specializat şi aparate de ascultare ca să identifice locurile cu persoane blocate.
Nu vă preocupaţi de durata timpului scurs până la salvare, deoarece în astfel de condiţii, deşi
timpul pare nesfârşit, corpul uman îşi mobilizează resurse nebănuite pentru a trece peste o perioadă
critică. În acest mod se explică durate extreme de rezistenţă de sute de ore în condiţii de blocare la
cutremur a unor persoane aparent fragile, înregistrate în ţara noastră în 1977 şi în mod similar în întreaga
lume.

Tema Nr.11

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

Prevederi specifice pentru ateliere și spații de întreținere și reparații

Ateliere de întreținere și reparații auto

Art.1. Atelierele de întreținere și reparații auto se dotează cu instalații de ventilare și aerisire

naturală sau mecanică pentru evacuarea vaporilor combustibili și a gazelor eșapate.
Art.2. În atelierele de întreținere și reparații auto se introduce numai numărul de autovehicule
prevăzut în proiect, asigurându-se spațiile minime între acestea impuse de procesul tehnologic și pentru
evacuarea lor rapidă în caz de incendiu.
Art.3. Spațiile minime trebuie să fie de :

47
 Art.4. a) 1,20 m între două autovehicule așezate paralel (alături), precum și între ultimul
autovehicul și perete;
    b) 1,20 m între două autovehicule așezate unul în spatele celuilalt, distanta măsurată de la planul
oblonului din spate al autovehiculului din fată până la bară de protecție a autovehiculului din spate;
    c) 1,50 m de la spatele autovehiculului la perete;
    d) 1,00 m de la partea din față a autovehiculului la un banc de lucru amplasat la perete.
Art.5. Înainte de a se introduce autovehiculele în ateliere se scoate carburantul din rezervoare,
depozitându-se în afară atelierelor, și se desfac legăturile la bornele acumulatoarelor, în condițiile în care
acestea reprezintă potențiale surse de generare de incendiu / explozie.
Art.6. Se interzice depozitarea în interiorul atelierelor de întreținere și reparații auto a
recipientelor care conțin carbid, vopsele sau diluanți, cauciucuri, cherestea și a oricărui material
inflamabil / combustibil.
Art.7. Degresarea, curățarea și spălarea pieselor în atelierele de întreținere și reparații auto se
execută conform recomandărilor producătorului sau prevederilor din procesul tehnologic.
Art.8. (1) Petrolul lampant sau benzină se poate folosi numai în cantități mici la spălarea
pieselor și numai în bai speciale, prevăzute cu capace și amenajate în locuri fără pericol de incendiu,
ventilate corespunzător.
Art.9. Băile care folosesc cantități mari trebuie amplasate în încăperi separate, respectându-se
cu strictețe normele de prevenire și stingere a incendiilor specifice - interzicerea fumatului, sudării, lipirii,
tăierii, folosirii lămpilor de benzină și care au asigurată o bună aerisire realizată prin instalații mecanice
de ventilare, hote de aspirație montate deasupra băii și altele asemenea.
Art.10. Deșeurile combustibile precum uleiuri, unsori și altele asemenea, provenite de la
mecanismele autovehiculelor aflate în revizie sau reparații, precum și carpele îmbibate cu ulei, unsori și
altele asemenea se colectează în vase metalice speciale acoperite cu capac și se evacuează din atelier la
sfârșitul fiecărui schimb în locurile stabilite și amenajate pentru aceasta.
Scurgerile de lichide combustibile de pe pardoseli se absorb cu nisip care se adună și se evacuează
din atelier.
Art.11. Executarea lucrărilor de sudare / lipire la autovehicule este admisă numai după pregătirea
corespunzătoare a suprafețelor.
Art.12.  Operația de sudare / lipire a rezervorului de benzină se poate face numai după purjarea
acestuia cu abur, apă caldă și altele asemenea.
Art.13. În atelierele de întreținere și reparații auto se interzic :
    a) sudarea sub autovehicul înainte de curățarea acestuia de ulei;
   b) sudarea caroseriei fără a se lua măsuri de protecție a capitonajelor, conductelor de carburanți,
elementelor instalației electrice;
    c) folosirea canistrelor necorespunzătoare pentru carburanți, fără capac etanș, nerezistente, uzate
sau din material plastic neantistatizat;
     d) încercarea funcționarii motoarelor în lipsa instalațiilor de ventilare;
    e) blocarea spațiilor dintre autovehicule cu diverse materiale precum anvelope, jante și altele
asemenea.
Art.14. Pentru evacuarea rapidă a autovehiculelor în caz de incendiu se întocmește planul de
evacuare, cu indicarea precisă a operațiilor ce trebuie efectuate și a utilajelor folosite în acest scop,
asigurându-se mijloacele de tractare necesare.
    (2) În scopul evacuării rapide, autovehiculele se mențin cu anvelopele umflate, cu excepția celor
la care reparațiile impun demontarea roților.
  (3) Este interzisă blocarea spațiilor dintre autovehicule.
(4) La terminarea programului de lucru se interzice lăsarea autovehiculelor în instalațiile de
ridicat.    
Ateliere de vulcanizare și de prelucrare a cauciucului

Art.15. În atelierele de vulcanizare se interzic fumatul și lucrul cu foc deschis.

Art.16. Atelierele de vulcanizare se prevăd cu instalații de ventilare corespunzătoare condițiilor
de lucru existente.
Art.17. Cazanul de abur se montează într-o încăpere separată de atelierul de lucru.
Art.18. Încălzirea atelierelor se realizează cu instalații cu apă caldă sau cu abur de joasă presiune
ori cu alte mijloace certificate și adecvate spațiului.
Art.19. Radiatoarele și conductele instalației de încălzire se curăța zilnic, după terminarea
programului de lucru, de praf, scame sau de alte corpuri combustibile.
Art.20. Tablourile de distribuție a curentului electric trebuie să fie amplasate în exteriorul
atelierului.
Art.21. Dacă în încăperile unde se execută operații de vulcanizare se degaja praf, instalațiile
electrice trebuie să fie corespunzătoare condițiilor de lucru existente.

48
 Art.22. Plăcile cu rezistențe electrice se montează la distanță corespunzătoare față de materialele
combustibile, se leagă la pământ și se prevăd cu termostate pentru evitarea supraîncălzirii.
    (2) Se interzice depozitarea materialelor combustibile în jurul lor.
    (3) După terminarea lucrului, plăcile cu rezistențe se deconectează de la tablourile electrice și se
supraveghează până la răcirea completă.
Art.23. (1) Cantitățile de materiale combustibile necesare procesului tehnologic admise în atelier
sunt numai cele corespunzătoare unui schimb de lucru.
    (2) Acestea se depozitează la o distanță de minimum 1,00 m de instalațiile de încălzire sau de
tratament termic.
    (3) Materialele prelucrate se evacuează ritmic.
  (4) Depozitarea camerelor auto sau a anvelopelor în ateliere este interzisă.
Art.24. (1) Polizoarele utilizate în procesul tehnologic se prevăd cu instalații de captare și
evacuare a pulberii de cauciuc.
    (2) Se interzice folosirea polizoarelor prevăzute la alin. (1) la materiale și piese care produc
scântei.
Ateliere pentru acoperiri metalice și șlefuit

A. Acoperiri metalice

Art.25. Atelierele pentru acoperiri metalice se prevăd cu instalații de ventilare care nu permit
formarea de amestecuri explozive.
Art.26. În cazul defectării instalațiilor de ventilare, se suspendă activitatea în spațiile respective
până la efectuarea reparațiilor din cauză că în timpul unor procese chimice sau electrochimice se degaja
hidrogen.
Art.27. În încăperile în care se execută operații tehnologice cu pericol de incendiu sau explozie,
marcate cu plăci avertizoare realizate în conformitate cu standardele specifice, se interzic fumatul,
intrarea cu foc deschis și producerea scânteilor.
Art.28. În apropierea barelor de curent pentru alimentarea băilor galvanice, precum și în
încăperile grupurilor convertizoare și redresoarelor nu se depozitează materiale combustibile sau bune
conducătoare de electricitate.
Art.29. La depozitarea, transportarea și manipularea substanțelor chimice care prezintă pericol de
incendiu se respectă următoarele reguli :
    a) substanțele se păstrează în ambalajul original;
    b) damigenele cu acizi sau saruri în stare lichidă, cu etichete pe care se indica conținutul,
denumirea chimică uzuală, densitatea ori concentrația, se păstrează în coșuri;
    c) damigenele cu acid azotic nu se astupa ermetic din cauza gazelor de descompunere a acidului,
se păstrează în coșuri metalice căptușite cu vată de sticlă în încăperi separate, bine aerisite, în care este
interzisă depozitarea altor materiale;
    d) se interzice depozitarea în ateliere a substanțelor chimice necesare în procesul tehnologic;
    e) operațiunile de transvazare se execută numai sub nișă;
    f) prepararea soluțiilor de lucru se execută numai de personal calificat, special instruit asupra
pericolelor de incendiu pe care le prezintă manipularea substanțelor oxidante, a acizilor minerali
concentrați și a substanțelor cu pericol de autoaprindere.
Art.30. În cazul constatării unor defecțiuni la utilaje și instalații, care pot antrena scurgeri de
substanțe combustibile, scurtcircuite sau degajări periculoase de căldură, se iau măsuri imediate de
remediere.
B. Șlefuire și polizare mecanică

Art.31. Se interzice amplasarea atelierelor de șlefuire și polizare mecanică în atelierul de

acoperiri metalice.
Art.32. În atelierele de pregătire mecanică a suprafețelor în vederea operațiunilor de acoperire
metalică, toate utilajele și instalațiile de polizare și cele de şlefuire-lustruire prevăzute se prevăd cu
instalații de desprăfuire.
Aceste instalații se dotează cu sisteme de reținere și colectare a prafului, asigurându-se curățarea
lor periodică.
Art.33. Sistemele de desprăfuire uscată, inclusiv conductele de aspirație prin care s-au vehiculat
scame textile, se curăța obligatoriu înainte de începerea lucrului; aceleași măsuri se aplică și conductelor
de ventilare ale sistemelor de desprăfuire umedă.
Art.34. Depunerile de praf și scame din tubulatura de ventilare și de pe pereți, curățate periodic
după un grafic întocmit în acest scop, se colectează în recipiente metalice cu capac, care se golesc în spații
special destinate.

49
 Art.35. În compartimentele de polizare cu șaibe textile, precum și în camerele de pregătire a
șaibelor textile se interzic fumatul, lucrul cu foc deschis și funcționarea oricărui utilaj care poate genera
scântei sau temperaturi ridicate.
Art.36. Este interzisă pregătirea șaibelor textile în compartimentele de polizare, această
operațiune executându-se numai în încăperi izolate, special amenajate și numai de către personal calificat
și instruit asupra pericolelor de incendiu specifice.
Art.37. Se interzice lucrul, în același timp, cu șaibe textile și șaibe ce produc scântei dacă acestea
sunt racordate la același sistem de desprăfuire.

C. Degresarea și decaparea suprafețelor metalice

Art.38. Utilizarea solvenților organici inflamabili pentru degresare se admite numai în ateliere
mici care utilizează cantități reduse (1-2 l de solvenți).
Art.39. Se utilizează degresarea în detergenți sau în băi de tricloretilena ori percloretilena rece, cu
capace de închidere și prevăzute cu serpentine de răcire cu apă și sistem local de aspirație.
Art.40. La degresarea în soluții alcaline se iau măsuri de împiedicare a aprinderii amestecului
exploziv de hidrogen și oxigen format la suprafața băii.
Art.41. La băile de degresare electrolitică se înlătură spumă formată la suprafață pentru a se evita
cumularea amestecului exploziv de hidrogen și oxigen.
Art.42. Revizia interioară a băilor și rezervoarelor se execută numai după ce au fost golite și
curățate prin purjare.
Art.43. Băile de decapare se prevăd cu instalație de ventilare mecanică individuală.
Art.44. Se admite un ventilator comun doar în cazul unor instalații complexe în care se colectează
vapori de la aceleași tipuri de băi.

II.Protecţie Civilă
Drepturile si obligaţiile privind protecţia civilă

Secţiunea 1 - Dispoziţii generale

Art.1. Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un

ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul
prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului
impotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi inlăturării operative a
urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe
îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat române, precum şi persoanelor fizice.
Art.2. Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:
a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice
de pe teritoriul României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la
protecţia civilă;
c) informarea şi pregatirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă,
măsurile de autoprotecţtie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi
revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a
serviciilor pentru situaţii de urgenţă si a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a
mediului impotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
g) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti,
limitarea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;
i) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor
militare;
j) participarea la misiuni internaţionale specifice;
k) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice.
Atribuţiile prevăzute la aliniatul anterior se completează cu cele cuprinse în alte acte normative
incidente sau conexe.
50
 Îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă se realizează, potrivit legii, de către serviciile
de urgenţă publice sau private, profesioniste şi voluntare.
Serviciile de urgenţăprivate se înfiinţează de către operatori economici şi instituţii sau se
constituie ca societăţi comerciale, în condiţiile legii.

Secţiunea 2: Obligaţiile cetăţenilor privind protecţia civilă

1
Art.3.Cetăţenii sunt obligaţi:
a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor
economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, dupa caz;
b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile
competente sau de personalul investit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de
urgenţă;
c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv
telefonic, prin apelarea numarului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricarei situaţii de
urgenţă despre care iau cunostinţă;
d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin
apelarea numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
e) să participe la pregatirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
f) să participe la intreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de
necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
g) să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusă sanitară, rezervă de alimente şi apă,
precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
h) să permită, în situaţii de protecţie civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte
sau pe terenuri proprietate privată;
i) să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând
asociaţiilor de locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în
vederea intreţinerii acestora;
j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit
măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
k) să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.

Secţiunea 3: Obligaţiile conducătorilor unităţilor, proiectantilor, constructorilor,

beneficiarilor şi salariaţilor
3
Art.4. Conducătorii şi managerii unităţilor, indiferent de forma de proprietate, au urmatoarele
obligaţii principale:
a) asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de
evenimente periculoase;
b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregătire a
intervenţiei, în funcţie de încadrarea în clasificarea de protecţie civilă;
c) organizeaza şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă, servicii de urgenţă private şi stabilesc regulamentul de organizare şi
funcţionare a acestora ;
d) participă la exerciţii si aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile de alarmare,
evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile
proprii;
e) asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţă echipamentele,
substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;
f) organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat în muncă privind protecţia civilă;
g) asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a activităţilor proprii
desfăşurate;
h) prevăd, anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de
protecţie civilă;
i) inştiinţeaza persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le semnalează, de
îndată, cu privire la iminenţa producerii sau producerea unei situaţii de protecţie civilă la nivelul instituţiei
sau a unităţii;
j) stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi
măsurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi
depozitare;
k) încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţă
profesioniste sau voluntare;
51
 l) menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de adăpostire şi
mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifică
periodic;
m) îndeplinesc alte obligaţii şi măsuri stabilite, potrivit legii, de către organismele şi organele
abilitate.
Art.5. Conducătorii instituţiilor publice şi ai unităţilor economice, indiferent de forma de
proprietate, sunt obligaţi să permită instalarea, fără plată, a mijloacelor de alarmare pe clădirile proprii.
Art.6. Persoanele fizice sau juridice care, deţin imobile în indiviziune sau le utilizează în comun
sunt obligate să coopereze pentru indeplinirea măsurilor de protecţie civilă pentru întregul imobil sau
ansamblu de imobile.
Art.7. Proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de invesţitii au următoarele obligaţii:
a) să prevadă în documentaţiile tehnice ale investiţiilor măsurile specifice, echipamentele şi
dotarile necesare, conform normativelor în vigoare, şi să asigure realizarea lor înainte de darea în
exploatare a investiţiei;
b) să obţină toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilă, conform legii, şi să
urmarească realizarea măsurilor stabilite în cuprinsul acestora;
c) să evalueze riscul seismic al zonei în care se execută lucrările şi să întocmească proiectul,
respectiv să execute construcţia sau instalaţia conform gradului de risc seismic evaluat.
Art.8. În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă,
construcţiile şi amenajările, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice pentru autorizare în
domeniul protecţiei civile se supun unei examinări sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea
şi controlul riscurilor, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice.
Obligaţia executării activităţilor prevăzute la alineatul anterior, revine persoanelor care concură
la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, a
echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligatiilor si raspunderilor prevazute de lege.
Art.9. Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:
a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi
antidoturi, dacă sunt încadrati la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc chimic sau biologic;
b) să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de
intrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;
c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;

Tema Nr.12

I.Prevenirea şi stingerea incendiilor

Spaţii de depozitare

Art.1. În spaţiile de depozitare a materialelor şi produselor se respectă următoarele

cerinţe minime specifice:
a) depozitarea se face în funcţie de natura, forma, dimensiunile, modul de ambalare,
combustibilitatea şi proprietăţile fizico-chimice, fără a depăşi sarcina termică prevăzută de proiectant;
b) se interzice depozitarea în acelaşi spaţiu a substanţelor, materialelor, produselor care,
prin contact direct între ele, pot genera incendii/explozii urmate de incendii;
c) depozitarea produselor se face cu respectarea distanţelor normate faţă de instalaţiile electrice, de
încălzire, cu surse de foc/de căldură şi altele asemenea.

52
 Art.2. În spaţiile de depozitare se afişează la loc vizibil instrucţiunile specifice de apărare
împotriva incendiilor, regulile de comportament în caz de incendiu, precum şi planul de
depozitare şi evacuare a materialelor periculoase.
Art.3. Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se face în ambalajele
indicate de producător.
Art.4. Materialele si substanţele se inscriptionează, conform prevederilor legale în vigoare, în
vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi pentru adoptarea măsurilor adecvate de intervenţie.
Art.5. Este interzisă depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile ale căror proprietăţi nu sunt
cunoscute.
Art.6. Dispunerea materialelor si substanţelor periculoase în spaţiile de depozitare se face potrivit
planurilor de depozitare.
Art.7. Corpurile electrice de iluminat din spaţiile de depozitare a materialelor combustibile trebuie să
fie adecvate spaţiului respectiv, iar cele care pot fi lovite se prevăd cu armături de protecţie.
Art.8. Deşeurile rezultate din ambalaje se evacuează zilnic din spaţiile de depozitare în locurile
stabilite în acest scop.
Art.9. În spaţiile de depozitare se asigură o distanţă de siguranţă de minimum 0,5 m a materialelor
combustibile faţă de elementele de încălzire.
Art.10. Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în normativul tehnic specific,
iar faţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor speciale de stingere se asigură distanţele necesare
funcţionării eficiente a acestora.
Art.11. La depozitarea materialelor se tine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, de
gradul de periculozitate, de sensibilitatea la căldură, fum sau la umezeală, de reactia faţă de alte materiale, de
posibilitatea de aprindere, precum si de substanţele care pot fi utilizate la stingerea incendiilor.
Art.12. Atât în interiorul spaţiilor de depozitare, cât şi pe suprefeţele de teren folosite
pentru depozitarea mărfurilor şi ambalajelor se păstrează în permanentă ordine şi curăţenie.
Art.13. Se interzice folosirea în spaţiile de depozitare a mijloacelor de încălzire şi iluminat
improvizate, cu defecşiuni sau neasigurate cu protecţie adecvată.
Art.14. Este interzis a se păstra în spaţiile de depozitare obiecte străine de inventarul spaţiului de
depozitare.
Art.15. Pe toată suprafaţa spaţiului de depozitare se interzic aprinderea şi utilizarea
focului de orice natură.
Art.16. Lucrările cu foc deschis se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc şi
numai cu indicarea persoanelor răspunzătoare de măsurile ce trebuie luate pentru apărarea împotriva
incendiilor.
Art.17. În spaţiile de depozitare, precum şi în apropierea acestora se dispun măsuri pentru:
a) interzicerea păstrării unor cantităţi de materiale mai mare decât capacitatea maximă admisă,
prevăzută prin proiect;
b) interzicerea obturării gurilor de evacuare a sistemului de ventilare, acolo unde acesta este prevăzut,
cu diverse mărfuri, produse sau alte materiale;
c) îndepărtarea imediată a tuturor deşeurilor sau altor materiale combustibile care nu au legătură cu
activitatea care se desfăsoară în spaţiul respectiv.
Art.18. În spaţiile destinate centralelor termice, instalaţiilor sanitare, centralelor de ventilare şi
climatizare, instalaţiilor electrice şi instalaţiilor de gaze se interzice depozitarea materialelor şi amplasarea de
mobilier sau alte obiecte similare.
Art.19. Pe timpul exploatării instalaţiilor utilitare se respectă instrucţiunile şi regulile de utilizare a
echipamentului/maşinii, stabilite de proiectanţi şi de producători, precum şi măsurile de apărare împotriva
incendiilor prevăzute în reglementările tehnice specifice în vigoare.
Art.20. La exploatarea sălilor de conferinţe/şedinţe sau similare se asigură următoarele
măsuri:
a) se interzice accesul unui număr mai mare de persoane decât cel stabilit, prin proiect;
b) se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis în astfel de spaţii;
c) se acordă o atenţie deosebită informării participanţilor la activităţile desfăşurate în astfel de
spaţii, privind principalele reguli de apărare împotriva incendiilor care trebuie respectate de aceştia;
d) covoarele, mochetele, preşurile utilizate în aceste spaţii, pe holuri, coridoare, culoare şi
scări se fixează pe pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor, în caz de incendiu;
e) la amplasarea mobilierului în aceste categorii de săli şi încăperi se asigură culoare de circulaţie
corespunzător direcţionate, iar în condiţiile în care capacitatea sălilor depăseste 200 de persoane, scaunele şi
băncile se fixează de pardoseală;
f) se interzice amplasarea meselor, scaunelor, băncilor, fişetelor sau a altui mobilier în apropierea
uşilor de evacuare sau pe circulaţiile, holurile, culoarele care constituie căi de evacuare în caz de incendiu;
g) se întocmesc şi se afişează, la loc vizibil, planurile de evacuare a persoanelor dacă în sălile

53
respective se află cel putin 50 de persoane
Art.21. La biblioteci, arhive şi fişiere se urmăreşte asigurarea, în exploatare, a următoarelor măsuri
principale:
a) hârtia, cărşile şi documentele de arhivă se depozitează în ordine, aşezate în stive sau rafturi din
materiale având clasa de reacţie la foc minim A2-s1, dO, asigurându-se posibilităţile de intervenţie şi
evacuare în caz de incendiu;
b) la depozitarea hârtiei, cărţilor şi a altelor asemenea în rafturi sau stive se păstrează distanţele faţă
de instalaţia electrică şi faţă de instalaţia de încălzire de minimum 0,5 m;
c) se interzice păstrarea materialelor care nu au legătură cu activitatea specifică acestor spaţii;
d) deşeurile de hârtie şi ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se
îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare;
e) se interzice amenajarea de arhive temporare în birouri.
Art.22. În situaţia executării de compartimentări interioare temporare, este
obligatorie dispunerea, suplimentar, de corpuri de iluminat pentru iluminatul de siguranţă.
Art.23. În biblioteci, arhive şi fişiere se folosesc numai corpurile de iluminat de tip fluorescent cu
grătare de protecţie
Art.24. În biblioteci, arhive si fişiere se interzic fumatul si focul deschis.
Art.25. Pe timpul depozitării, manipulării şi expunerii produselor sau subsatnţelor combustibile se
ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori
să nu se propage incendiul.
Art.26. Produsele si subsatnţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele
de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
Art.27. Produsele si subsatnţele combustibile se manipulează şi se depozitează în ambalaje adecvate,
realizate şi incripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu si stabilirii procedeelor
şi a subsatnţelor de stingere sau de neutralizare adecvate.
Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.
Art.28. La elaborarea planurilor de itervenţie se ţine seama de compatibilitatea produselor sau
subsatnţelor combustibile cu subsatnţele de stingere.
Art.29. Deşeurile se îndepărţează prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea
programului de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor, stabilite de
proprietar.
Art.30. Se interzice fumatul în spaţiile de colectare a ambalajelor şi deşeurilor combustibile.
Art.31. Materialele si subsatnţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează conform
instrucţiunilor producătorului, luându-se măsuri de control şi prevenire a fenomenului de autoaprindere.
Se interzice depozitarea materialelor şi lichidelor combustibile în poduri, subsoluri, pe culoare, în
casele de scări şi pe alte căi de evacuare astfel încât să împiedice evacuarea sau să mărească pericolul de
incendiu.

II.Protecţie Civilă
Instrucţiuni privind măsurile şi modul de comportare în situaţii de urgenţă

Preambul

Art.1.Pregătirea pentru protecţia civilă cuprinde pregătirea populaţiei şi a salariaţilor, pregătirea

serviciilor de urgenţă, pregătirea personalului cu funcţii de conducere pe linia protecţiei civile, precum şi
a personalului de specialitate.
Art.2.Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigură sistematic, de regulă împreună cu
instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor.
Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcină de serviciu.
Art.3.Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se realizează printr-un
ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare si alarmare, adăpostire, protecţie nucleara,
biologica si chimica, evacuare si alte măsuri tehnice si organizatorice specifice.

3. Înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea

54
 Art.4.Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării
surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale, precum şi
pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare.
Art.5.Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa
producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice
centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:
a) înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
b) înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;
c) înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţionale şi neconvenţionale.
Art.6.Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, sau de
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Mihail Grigore Sturdza” al Judeţului Iaşi, după caz, pe baza
informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin
Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.
Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre vizează iminenţa
declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.
Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi
neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a norului toxic şi se transmit pe baza
datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major General şi structurile specializate din cadrul categoriilor
de forţe ale armatei, pe baza planurilor de cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare.
Art.7.Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instaleaza în locurile stabilite de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă si de serviciile de urgenţă profesioniste.
Art.8.Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu
aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat,
după caz, ori a împuterniciţilor acestora.
Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori economici
se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.
Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare şi alertare cu încălcarea prevederilor legale şi a
normelor tehnice este interzisă.
Art.9.Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre iminenţa
producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice
centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de structurile abilitate.
Art.10. Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a
atacurilor din aer.
Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de
urgenţă profesioniste, după caz, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
Art.11. Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa
producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice
centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.
Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după
caz, prin mijloacele specifice, pe baza de informaţii primite de la structurile abilitate.
Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea
populaţiei:
 a) oportună - dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace şi
sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din aer sau
producerii unor dezastre;
 b) autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin mijloace
specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă;
 c) stabilă - prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie creată şi
se obţine prin:
- menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;
- folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată de cel
puţin 3 surse energetice diferite: reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare, aer comprimat,
abur, carburanţi şi altele asemenea;
- verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;
Art.12. După principiul de funcţionare şi construcţie, mijloacele de alarmare se clasifică în:
mijloace acustice şi mijloace optice.
a) Mijloacele de alarmare acustice asigură emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500 Hz
şi pot fi:
   1. mijloacele de alarmare acustice speciale: sirene electrice şi electronice de diferite puteri,
sirene cu aer comprimat şi motosirene;

55
   2. mijloacele de alarmare acustice obişnuite: fluiere cu abur sau cu aer comprimat, clopote, sonerii,
claxoane etc.
b) Mijloacele de alarmare optice asigură afişarea explicită a denumirii semnalului de alarmare,
precum şi emiterea de semnale luminoase de avertizare.
Acestea se instalează de regulă la operatorii economici care prin specificul activităţii nu asigură
condiţii optime pentru perceperea semnalelor acustice.
Sistemul de alarmare al unui operator economic, în general, cuprinde: sirene electrice şi/sau
electronice acţionate centralizat sau local, centrale de alarmare, staţii de radioficare şi radioamplificare.
Alarmarea interioară în incinta operatorilor economici, complexurilor comerciale, sălilor de
spectacole, staţiilor de metrou etc., cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace acustice care să
producă un nivel sonor mai mare decât zgomotul de fond, dublate cu mijloace optice.
Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice şi de
telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, instrucţiuni
de exploatare a echipamentelor, planul localităţii şi al operatorilor economici cu amplasarea mijloacelor
de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.

56