Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Fac Medicina2.1. Corpii Străini Nazali
Curs Fac Medicina2.1. Corpii Străini Nazali
TRAUMATISMELE NAZO-SINUZALE
Frecventă în timpul copilăriei, rară și în situații deosebite în timpul maturității, prezența corpilor
străini în nas este o problemă în sine, care poate deveni o sursă de complicații periculoase. Unele
studii au demonstrat o prevalență a acestei patologii în rândul copiilor între 2 și 5 ani. Copiii
dezvoltă gestul de a duce obiecte sau degetul la nas începând de la vârsta de 9 luni. Curiozitatea
sau dorința de a calma anumite dureri îi face pe cei mici să își introducă în nas tot felul de
obiecte – de la componente ale jucăriilor la baterii de ceas, de la fasole și mazăre la bucățele de
lemn sau de cauciuc... și inventarul poate conține tot felul de alte lucruri, pe care cei mari nici nu
și le pot imagina. În cele mai multe dintre aceste situații, pacienții ajung la Departamentul de
Urgență, iar acțiunea hotărâtă a unui medic urgentist sau ORL-ist va conduce la extragerea cu
succes a corpului străin din nas.
Corpii străini nazali pot fi:
organici – tind sa fie mai iritanți pentru mucoasa nazală și pot produce simptomatologie
precoce. Prezența viermilor sau a larvelor a fost decelată în cavitatea nazală a persoanelor
care locuiesc în mediu tropical sau neigienic.
anorganici – nu produc simptomatologie și, de cele mai multe ori, sunt descoperiți
accidental.
Sângerarea este cea mai frecventă complicație raportată la pacienții cu corpi străini intranazali,
chiar dacă aceasta este minimă și, de obicei, rezolvată prin manevre de simplă compresiune.
sinuzita;
otita medie acută;
perforația de sept nazal;
celulita periorbitală (infecție în jurul ochilor);
meningita;
epiglotita acută (o formă gravă de laringită)
difteria;
tetanusul.
Inflamația locală cauzată de corpii străini intranazali poate duce la necroza (moartea țesutului)
prin presiune. Aceasta, la rândul ei, poate produce ulcerații și eroziuni ale mucoasei și ale vaselor
de sânge, producând sângerare nazală (epistaxis).
Corpul străin nerecunoscut poate fi acoperit în timp cu strat de calciu, magneziu, fosfat sau
carbonat și se poate transforma într-un rinolit (asemănător din punctul de vedere al consistenței
cu o piatră, diferit însă ca structură de aceasta), radio-opac care poate rămâne nedetectat ani
întregi. Ulterior, prin creșterea în dimensiuni, rinolitul va produce simptomatologie, ceea ce va
conduce la descoperirea lui.
Cei mici vor fi ispitiți, în primul rând, de obiectele care se află în jurul lor. De multe ori, acestea
pot produce și cele mai mari complicații.
Bateriile mici pot cauza arsuri chimice, ulcerație și necroză prin lichefiere în câteva ore sau zile,
producând perforație de sept nazal. Dislocarea corpului străin către posterior este destul de rară,
dar se poate întâmpla, existând posibilitatea aspirării acestuia, uneori chiar în timpul examinării.
Bateriile de ceas sunt mici și strălucitoare, se găsesc în multe jucării și sunt de multe ori preferate
pentru introducerea în fosele nazale. Complicațiile apărute din cauza introducerii bateriilor în
cavitatea nazală sunt foarte frecvente, fiind raportate arsuri după numai 12 ore de la introducere.
Manevra de extragere trebuie să fie făcută prompt și o examinare riguroasă ulterioară este
necesară pentru excluderea complicațiilor. Dacă a avut loc scurgerea conținutului alcalin, pentru
a împiedica răspândirea acestuia este important să nu se efectueze irigarea nazală.
Corpii străini intranazali magnetici produc necroza prin presiune, iar extragerea rapidă este
necesară. Se poate folosi o pensă de care se atașează un magnet pentru a scoate, prin forța de
atracție magnetică, corpul străin magnetic din fosele nazale.
În general, corpii străini intranazali pot fi extrași de către orice medic cu experiență printr-o
manevră simplă. Dacă există dubii că extragerea nu este simplu de efectuat, atunci trebuie
consultat un medic ORL-ist. Manevrele repetate de extracție pot crește riscul de traumă și pot
avea ca rezultat chiar împingerea corpului străin nazal într-o poziție mai puțin favorabilă.
Medicul trebuie să își planifice bine conduita terapeutică pentru a obține extragerea din prima
încercare. Este important să existe instrumentarul necesar, precum și sonde de intubație sau
mască de oxigen dacă în urma manipulării corpului străin acesta va fi aspirat. Anestezia locală de
obicei nu este necesară deoarece durerea nu este prezentă. Se folosește doar în situația în care
pacientul este necooperant. Vasoconstricția mucoasei nazale poate facilita examinarea și
extragerea corpului străin nazal.
Sunt disponibile câteva tehnici de extragere a corpilor străini, iar alegerea celei mai potrivite
depinde de tipul corpului străin intranazal. Pentru corpii străini vizibili, nesferici, care nu
prezintă riscul de fărmițare majoritatea medicilor preferă instrumentația directă, simplă.
Cea mai simplă formă clinică este escoriaţia piramidei nazale, unde este
interesat numai stratul tegumentar, cu aspect de zgârietură.
ETIOPATOGENIE
Cauzele care pot provoca apariţia unei sângerări nazale pot fi: locale,
generale, traumatice.
a) Cauzele locale - sunt numeroase: cea mai obişnuită cauză constă dintr-o
eroziune a capilarelor zonei Kisselbah, care este supusă microtraumatismelor
(zgârietură cu unghia, inhalaţie de pulberi şi substanţe volatile corozive în industria
chimică);
- inflamaţiile acute şi cronice ale mucoasei nazale : coriza acută epidemică,
sinuzitele, rinita pseudomembranoasă, rinita atrofică;
- ulcerul trofic perforant al septului, datorită insuficienţei nutriţiei locale, rezultată
din tulburările de motricitate ale capilarelor;
- angiomatoza familială Rendu - Osler;
- tumorile cavităţilor nazale sau ale sinusurilor paranazale, polipul sângerând al
septului, fibromul sângerând nazofaringian (provoacă hemoragii repetate, bruşte),
tumorile maligne (a căror evoluţie se traduce prin hemoragii mici şi repetate), corpii
străini ai foselor nazale, rinolitiaza.
b) Cauzele generale:
- hipertensiunea arterială reprezintă cea mai frecventă cauză de sângerare,
fiind întâlnită la vârstnici; focarul hemoragic este situat în regiunea posterioara a
foselor nazale;
- arteroscleroza
- hepatita virală, ciroza hepatică
- insuficienţa renală acută sau cronică
- bolie infecto-contagioase
- bolile sângelui : hemofilia, leucemia, agranulocitoza, anemiile grave;
- bolile carenţiale - avitaminozele, scorbutul;
- tratament cu anticoagulante (heparină, trombostop);
- bolile profesionale - intoxicaţiile cu oxid de carbon, arsenic, fosfor, plumb);
- unele discrinii care provoacă, prin fenomenul de sinergie genito-nazală,
epistaxisul vicariant al fluxului menstrual din epoca pubertăţii, din sarcină, din
insuficienţa ovariană, din menopauza fiziologică sau patologică.
c) Cauzele traumatice generatoare de hemoragii nazale pot fi: fractura
bazei craniului, fractura piramidei nazale, a lamei ciuruite a etmoidului, intervenţiile
chirurgicale asupra foselor nazale şi a sinusurilor paranazale.
Factorii favorizanţi ai epistaxisului ţin de congestia cefalică la cei ce practică
exerciţii fizice, ascensiuni, băi de soare prelungite, excese gastronomice şi alcoolice, la
cei care muncesc la temperaturi înalte sau la mare adâncime (chesonieri, scafandri,
lucrători subterani).