Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SCE Curs Vol 1
SCE Curs Vol 1
SEMNALE ŞI CIRCUITE
ELECTRONICE
ANALIZA ŞI PRELUCRAREA
SEMNALELOR
Lucrarea de faţa cuprinde prima parte din materia parcursă de studenţii Academiei
Forţelor Aeriene “Henri Coandă”, în cadrul cursului de Semnale şi Circuite Electronice.
În lucrare sunt prezentate o parte din problemele fundamenatele referitoare la
transmiterea şi prelucrarea semnalelor în circuitele electronice sau electrice.
Lucrarea a fost elaborată în conformitate cu cerinţele planurilor de învăţământ şi a
programelor analitice.
O parte din temele prezentate au fost dezvoltate suplimentar pentru a oferii
studenţilor posibilitatea de a aprofunda înţelegerea fenomenelor fizice ce au loc în cazul
analizei semnalelor. S-a căutat ca dezvoltările matematice să fie legate de aspectele fizice
ale problemelor discutate şi în general acesetea să conducă la rezultate utilizabile în
practică.
Autorul aduce multumiri domnului şef lucrări dr. ing. Cristian-George
Constantinescu pentru observaţiile valoroase făcute pe parcursul conceperii acestei lucrări.
Autorul
CUPRINS
În cele mai multe cazuri circuitele pot fi considerate ca nişte cuadripoli (diporţi) ce
prezintă patru borne de acces specializate: două borne reprezintă poarta de intrare (1,
respectiv 1’), iar alte două poarta de ieşire (2, respectiv 2’). Oscilaţia aplicată la bornele de
intrare este de obicei numită semnal iar cea de de la ieşire este răspunsul circuitului Ci la
semnalul aplicat. Evident răspunsul circuitului Ci poate fi semnal (de intrare) pentru
diportul Ci+1 situat în aval de Ci ; în mod asemănător semnalul de intrare al circuitului Ci
poate fi răspunsul circuitului Ci-1 aflat în amonte de Ci .
În sistemele de comunicaţii semnalul electric (iniţial) ce trebuie prelucrat provine
de obicei de la un traductor, de exemplu de la un microfon, care transformă o mărime
neelectrică în una electrică. Cursul de faţă nu face obiectul studiului traductoarelor, de
aceea se va considera că la intrarea circuitelor se aplică un semnal electric.
Deoarece interesează evoluţia trecută sau viitoare a unui semnal, trebuie presupus
că acestea sunt funcţii de timp t. Din punct de vedere al posibilităţii de a caracteriza prin
funcţii de timp evoluţia unui semnal, acestea se pot clasifica în două grupe:
Ø Semnale deterministe
Semnalele pot fi exprimate prin funcţii analitice de timp x ( t ) cu un număr finit de
parametri.
Ø Semnale aleatoare
Semnalele nu pot fi exprimate prin funcţii analitice de timp cu un număr finit de
parametri, ci prin funcţii aleatoare. Prin aprecieri probabilistice se poate determina
posibilităţile de evoluţie ale acestora.
Un semnal aleator nu este previzibil şi de aceea conţine o anumită cantitate de
informaţie. Intuitiv se poate spune că semnalul conţine o cantitate mai mare de informaţie
cu cât evoluţia acestuia este mai puţin probabilă.
Caracterul întâmplător al semnalelor este determinat de cel puţin două cauze:
Ø Prima cauză rezidă în însăşi natura fenomenului care este reprodus de semnal.
Studiind de exemplu semnalul de la ieşirea unui microfon trebuie evidenţiat caracterul
întâmplător al semnalului deoarece nu se poate prevedea exact care vor fi cuvintele,
silabele sau literele pe care le va pronunţa persoana ce vorbeşte în faţa microfonului.
6 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Ø O a doua cauză este conferită de complexitatea deosebită a fenomenelor reproduse
de semnal:
1) fenomene în care intervin un număr mare de elemente, fiind dificil de a oferi o
caracterizare deterministă tuturor parametrilor acestora;
2) fenomene de mare fineţe, greu de abordat cu mijloacele de investigaţie actuale;
Un exemplu de semnal electric determinist poate fi tensiunea electrică de c.a.
monofazat. Se cunoaşte sau se poate determina în orice moment totalitatea parametrilor ce
caracterizează semnalul (amplitudine, frecvenţă, fază), datorită faptului că acest semnal
poate fi descris printr-o expresie matematică simplă.
Rotaţia Pământului în jurul Soarelui poate să fie interpretată ca un semnal
determinist neelectric, deoarece pentru pamânteni nu aduce nicio informaţie. Datorită
calendarelor (care joacă în acest caz rolul funcţiei analitice) se cunosc momentele în care
Soarele răsare sau apune.
Semnalele transmise în sistemele de telecomunicaţii, în scopul realizării schimbului
de mesaje între doi sau mai mulţi corespondenţi au caracter aleator (întâmplător). Pentru
verificarea şi reglarea funcţionării subansamblurilor constitutive ale sistemelor se transmit
semnale deterministe, aşa numitele semnale test.
Cunoscând parametrii caracteristici ai semnalului test introdus într-un echipament
sau sistem electronic, precum şi funcţiile subansamblurilor acestuia, se măsoară parametrii
oscilaţiilor de la ieşire stabilindu-se dacă funcţionarea este corectă.
Pentru a apropia testarea de condiţiile de lucru reale (în regim de semnale
nedeterministe) semnalele test se aleg astfel încât să simuleze cît mai bine semnalul
existent în realitate (semnale de aceeaşi putere, plasate în aceaşi domeniu de frecvenţă...).
În cursul de faţă se studiază doar semnalele deterministe.
Analiza semnalelor stabileşte posibilităţile de a reprezenta semnalele prin sume
discrete sau continue de funcţii elementare (exponenţiale, sinusoidale, treaptă unitate …).
Această reprezentare matematică este utilă pentru următoarele scopuri practice:
Ø Determinarea intervalului de frecvenţe (banda de frecvenţă) ce trebuie alocat
canalului de telecomunicaţii afectat pentru transmiterea lui;
Ø Determinarea răspunsului circuitelor liniare la un semnal dat. Aceasta se realizează
prin determinarea răspunsului circuitului analizat la un semnal elementar şi apoi, aplicând
principiul superpoziţiei, se determină răspunsul circuitului la suma semnalelor elementare
ce compun semnalul dat.
Analiza semnalelor se simplifică dacă funcţiile de timp ce le caracterizează au
următoarele proprietăţi:
Ø periodicitate;
Ø simetrie;
Ø continuitate;
A. Periodicitatea
Un semnal x(t) este periodic dacă funcţia de timp care îl descrie satisface relaţia:
x ( t ) = x ( t ± kT ) (1.1.)
unde:
k Î N , T – reprezintă perioada semnalului (intervalul minim de timp după care semnalul
x(t) se repetă identic).
În figura 1.2 sunt reprezentate formele de undă ale unor semnale periodice,
respectiv neperiodice.
Semnale şi circuite electronice 7
Fig.1.2. Formele de undă ale unor semnale periodice a), b), c) şi neperiodice d), e), f).
8 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Observaţie:
Ø Semnalul neperiodic poate fi considerat un caz limită al unui semnal periodic, la
care perioada tinde spre infinit.
Ø Clasificarea semnalelor în semnale periodice şi neperiodice este utilă din punct de
vedere teoretic, întrucât instrumentul matematic de analiză a semnalelor diferă în funcţie
de apartenenţa la una din categoriile menţionate mai sus, după cum se va vedea ulterior în
cadrul cursului de faţă. Astfel:
1) pentru analiza semnalelor periodice se utilizează seriile Fourier;
2) pentru analiza semnalelor neperiodice se utilizează transformata Fourier;
B. Simetria
Un semnal x(t) este par dacă funcţia de timp care îl descrie satisface relaţia:
x (- t ) = x ( t ) (1.2)
Observaţie:
Ø Semnalul este simetric faţă de ordonată ( 0 Y).
Ø Un exemplu de semnal par îl constitue semnalul x (t ) = A cos wt .
Un semnal x(t) este impar dacă funcţia de timp care îl descrie satisface relaţia:
x (- t ) = - x ( t ) (1.3)
Observaţie:
Ø Semnalul este simetric faţă de originea axelor.
Ø Un exemplu de semnal par îl constitue semnalul x (t ) = A sin wt .
Analizând semnalele din figura 1.2, se poate observa că:
Ø Semnalele din figura 1.1 a) , d) , e) , f) sunt pare.
Ø Semnalul din figura 1.1 c) este impar.
Ø Semnalul din figura 1.1 d) nu este nici par nici impar.
Se poate demonstra (demonstraţia este simplă, putând fi realizată ca exerciţiu) că:
Ø în cazul în care semnalul este par
t0 t0
ò x (t ) dt = 2 ò x (t ) dt
-t0 0
(1.4)
ò x (t ) dt = 0
-t0
(1.5)
C. Continuitatea
Un semnal x(t) este continuu în momentul t = t 0 dacă:
lim x ( t 0 - e) = lim x ( t 0 + e) (1.6)
e®0 e®0
Observaţie:
Ø Semnalele din figura 1.1 a) , c) , e) , f) sunt continue pe tot domeniul de definiţie;
ì± k T
Ø Semnalul din figura 1.1 b) prezintă discontinuităţi în momentele t = í ;
ît 1 ± kT
t
Ø Semnalul din figura 1.1 e) prezintă discontinuităţiţ în momentele t = ± ;
2
Semnale şi circuite electronice 9
1.2. Tipuri de semnale electrice. Parametrii electrici ai semnalelor.
Din întreaga diversitate de semnale electrice se prezintă doar acelea care vor face
obiectul unor analize în cursul de faţă. Acestea sunt modele ideale de semnale, ce conţin
caracteristicile generale şi esenţiale ale semnalelor reale. Aceste semnale (ideale)
elementare, luate separat, nu transmit nicio informaţie în afară de aceea a existenţei lor.
În Cursul de faţă se studiază numai semnalele electrice. Acestea trebuie să reflecte
cât cmai fidel anumite mesaje, ca de exemplu: mesaje telegrafice, convorbiri telefonice,
muzică, imagini fixe sau mobile, mesaje conţinând date numerice, etc.
Mesajele de orice natură ar fi sunt transformate în semnale electrice, curnţi sau
tensiuni variabile în timp, cu ajutorul traductoarelor. La punctul de recepţie, semnalul
electric este din nou transformat în mesaj prin intermediul altor traductoare.
Semnalele vor fi prezentate atât sub formă analitică cât şi grafică, punând în
evidenţă parametrii electrici ai acestora.
B. Semnale dreptunghiulare
Expresia analitică a semnalului este următoarea:
ìA t 1 á t á t 2
x(t) = í (1.12)
î0 0 á t á t1 ; t 2 á t á T
Forma de undă a semnalului este prezentată în figura 1.4.
Spectrul de amplitudini al semnalului este prezentat în figura 1.8.a) iar spectrul de faze al
semnalului este prezentat în figura 1.8.b).
Fig. 1.8. a) Spectrul de amplitudini, b) Spectrul de faze, ale unui semnal exprimat printr-o sumă de semnale
sinusoidale
14 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Observaţie:
Ø Unui semnal sinusoidal îi corespunde o singură linie spectrală (fie de amplitudine,
fie de fază).
Ø Unei sume de semnale sinusoidale îi va corespunde un spectru discret de
amplitudini, respectiv faze (fiecărei frecvenţe îi va corespunde o singură valoare de
amplitudine, respectiv fază)
Ø Cum metoda de analiză spectrală a unui semnal periodic nesinusoidal este de
a-l aproxima printr-o sumă de semnale sinusoidale de frecvenţe diferite şi cum
fiecărei frecvenţe îi corespunde o singură amplitudine, respectiv fază, rezultă că
acestui semnal îi corespunde un spectru discret de amplitudini (faze).
Ø Dacă în expresia (1.20) N ® ¥ , iar (w k + 1 - w k )® 0 , în diagramele spectrale de
amplitudini şi de faze, liniile spectrale devin atât de dese încât nu se poate face nici o
distincţie între două linii succesive. În acest caz, spectrele discrete A k (w k ) şi j k (w k ) se
transformă în spectre continue notate A(w) şi j(w) .
O posibilă explicaţie a semnificaţiei fizice a spectrelor de amplitudine şi de fază
este următoarea:
Se presupune că se emite un semnal electric a cărui frecvenţă f 0 este situată în
domeniul audio. Pe durata de emisie a acestui semnal nu mai există alt trafic audio. Dacă
receptorul este fixat pe orice frecvenţă f ¹ f 0 nu se aude nimic (se subliniază situaţia
ipotetică: nu se mai emite nici un alt semnal). Doar dacă receptorul este fixat pe frecvenţa
emiţătorului f = f 0 se va auzi semnalul emis.
Această explicaţie este conformă cu reprezentarea spectrală din figura 1.7 a) unde
funcţia A(w) este diferită de zero doar pentru o singură valoare a frecvenţei. Cu cât
amplitudinea A a semnalului emis are valoare mai mare cu atât semnalul se va auzi mai
tare.
În cazul în care se emite (în întreg spectrul audio) un semnal de tipul (1.20) (sumă
finită de semnale sinusoidale) se va putea recepţiona (auzi) doar la frecvenţele f1 , f 2 ...f N .
Pentru a înţelege semnificaţia fizică a spectrului de faze se presupune că se emit
(concomitent) două semnale sinusoidale ce diferă doar prin faza iniţială ( j1 < j 2 ).
Acordând receptorul pe frecvenţa de emisie a semnalelor, f 0 , se va recepţiona (auzi) iniţial
j - j1
semnalul caracterizat de j1 , pentru ca ulterior, după un interval de timp Dt = 2 să
f0
poată fi recepţionat şi semnalul de fază j 2 , cu observaţia că din acest moment tăria
sunetului va fi dată de amplitudinea semnalului rezultat:
æ j - j2 ö æ j + j2 ö
x ( t ) = A sin (w0 t + j1 ) + A sin (w0 t + j 2 ) = A cosç 1 ÷ sin ç w0 t + 1 ÷.
è 2 ø è 2 ø
1442443
amplitudine
Semnale şi circuite electronice 15
1.4. Analiza semnalelor. Generalităţi
Pentru ca relaţiile de calcul pentru coeficienţii a n să fie cât mai simple setul de
funcţii f n (t ) trebuie să se bucure de proprietatea de ortogonalitate, adică:
t 0 +T
ìC 2 , pt. m = n
ò m n
f ( t ) f ( t ) dt = í
pt. m ¹ n
(1.23)
t0 î0 ,
16 Analiza şi prelucrarea semnalelor
unde:
Ø t 0 - este un moment oarecare;
Ø T - este domeniul de ortogonalitate;
Ø C - reprezintă norma funcţiilor;
În cazul în care C = 1 , setul de funcţii este ortonormat.
În cazul în care una din funcţiile f n (t ) este o constantă A , atunci din condiţia de
t 0 +T
ò A A dt = C
2
ortogonalitate se obţine valoarea constantei:
t0
C
A= (1.24)
T
Determinarea coeficienţilor a n (adică de fapt calculele matematice ce constitue
analiza semnalului) se realizează înmulţind ambii membri ai egalităţii (1.23) cu funcţia
f m (t ) şi apoi integrând pe intervalul de ortogonalitate, astfel:
æ N ö N æ ö (1.23)
ò x (t ) f m (t ) dt = ò çç å a n f n (t ) f m (t )÷÷ dt = å a n çç ò f n (t )f m (t ) dt ÷÷ =
T T è n =0 ø n =0 èT ø
ìN N
ï å a n C = å a m C = a m C pt. m = n
2 2 2
= ín = 0 n =0
ï0 pt. m ¹ n
î
de unde se obţine formula:
1
a m = 2 ò x (t ) f m (t ) dt (1.25)
C T
Pentru a demonstra exactitatea dezvoltării semnalului x (t ) după expresia (1.21), în
care coeficienţii a n se calculează conform (1.25), se presupune că se poate scrie:
N
x (t ) = å b n f n (t ) , adică ar mai exista o dezvoltare a aceluiaşi semnal, constituită cu alţi
n =0
D = ò ê x (t ) - å b n f n (t )ú dt = ò ê x (t ) - 2x (t ) å b n f n (t ) + çç å b n f n (t )÷÷ ú dt =
2
Têë n =0 úû Tê n =0 è n =0 ø úû
ë
2
N æ N ö
= ò x (t ) dt - ò 2 x (t ) å b n f n (t ) dt + ò çç å b n f n (t )÷÷ dt = ò x 2 (t ) dt -
2
T T n =0 T è n =0 ø T
æ N öæ N ö éæ N ö æN öù
- 2 ò çç å a n f n (t )÷÷çç å b n f n (t )÷÷ dt + ò êçç å (b n f n (t ))2 ÷÷ + 2çç å b i f i (t )b j f j (t )÷÷ú dt
T è n =0 øè n = 0 ø Tëêè n = 0 ø èi¹ j øûú
Conform proprietăţii de ortogonalitate (1.23), a setului de funcţii f n (t ) , termenii
expresiei anterioare devin:
Semnale şi circuite electronice 17
æ N öæ N ö éæ N ö æN öù
ò çç å a n f n (t )÷÷çç å b n f n (t )÷÷ dt = ò êçç å a n b n (f n (t )) ÷ + 2ç å a i b j f i (t )f j (t )÷ú dt =
2
÷ çi¹ j ÷
T è n =0 øè n = 0 ø Tê
ëè n = 0 ø è øúû
é ù é ù
N ê æ ö
ú N ê æ ö ú (1.23) N
= å êa n b n çç ò (f n (t )) dt ÷÷ú + 2å êa i b j çç ò f i (t )f j (t ) dt ÷÷ú = C 2 å a n b n
2
n =0 ê è1 ú ê ú
ê
T
44244 3øú i ¹ j ê è1T
44244 3øú n =0
ëê C 2 ûú ë 0 û
é ù
éæ N öù ê ú
2ö æN 2æ öú
N
( b f ( t ))
ò êç å n n ÷ ç å i i j j ÷ú
ç ÷ + 2ç b f ( t )b f ( t )÷ dt = ê
å ê nç ò n
b ç (f (t ))2
dt ÷
÷ú +
Tê ú è
ëè n = 0 ø è i ¹ j ø û n = 0
ê 142
T
4 43 4øú
êë C2 úû
é ù
N ê æ öú (1.23) N 2 2 N
+ 2å êbi b j çç ò fi (t )f j (t )dt ÷÷ú = å C b n = C2 å b 2n
i¹ j ê è1 ú
êë
T
44244 3øú n =0 n =0
0 û
În consecinţă:
N N N N
D = ò x 2 (t ) dt - C 2 å a n b n + C 2 å b 2n = ò x 2 (t ) dt + C 2 å (b n - a n ) - C 2 å a 2n
2
T n =0 n =0 T n =0 n =0
Se observă că eroarea medie pătratică, D, este minimă în raport cu alegerea
coeficienţilor b n atunci când b n = a n , adică atunci când coeficienţii dezvoltării
semnalului x (t ) sunt calculaţi conform (1.21).
Cum D ³ 0 se obţine inegalitatea lui Bessel:
N
ò x (t ) dt ³ C å a n
2 2 2
(1.26)
T n =0
Toate cele trei tipuri de dezvoltări în serie Fourier a unui semnal x (t ) sunt
echivalente între ele din punct de vedere matematic. Fiecare dintre ele oferă facilităţi
specifice ce ajută la interpretarea fizică a fenomenelor.
A. Forma trigonometrică a dezvoltării Fourier (S.F.T.)
Expresia matematică a dezvoltării semnalului x (t ) în serie Fourier trigonometrică
este următoarea:
¥ ¥
x ( t ) = C 0 + å C n cos (n w0 t ) + å S n sin (n w0 t ) (1.32)
n =1 n =1
1 w0
unde f 0 = = reprezintă frecvenţa de repetiţie a semnalului, ce poartă numele de
T 2p
frecvenţa fundamentală.
Coeficienţii C 0 , C n , S n se calculează conform (1.25), utilizând setul de funcţii
(1.22), obţinându-se relaţiile:
1
C 0 = ò x ( t ) dt (1.33)
TT
2
C n = ò x ( t ) cos (nw0 t )dt (1.34)
TT
2
S n = ò x ( t ) sin (nw0 t )dt (1.35)
TT
Utilizând scrierea semnalului sub forma S.F.T. se pot calcula direct coeficienţii
de tipul a n .
B. Forma armonică a dezvoltării Fourier (S.F.A.)
Seria trigonometrică poate fi reprezentată într-o formă mai compactă, denumită
formă armonică, utilizând numai funcţii cosinusoidale.
¥ ¥
x(t) = å A n cos (n w0 t + j n ) = A 0 + å A n cos (n w0 t + j n ) (1.36)
n =0 n =1
unde:
A n = C 2n + S 2n (1.37)
20 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Sn
j n = -arctg (1.38)
Cn
A 0 = C0 (1.39)
Seria Fourier armonică dă o descompunere a semnalului periodic într-o sumă de
semnale cosinusoidale ale căror frecvenţe sunt multipli ai frecvenţei fundamentale - f 0 - a
semnalului periodic.
Utilizând scrierea semnalului sub forma S.F.A. se poate reprezenta spectrul
semnalului, deoarece expresia (1.36) precizează valorile amplitudinilor ( A n ),
respectiv fazelor ( j n ) pentru fiecare armonică.
Scriind în detaliu expresia (1.36) se pune în evidenţă componenta continuă şi
armonicile semnalului.
x ( t ) = A 0 + A1 cos (1 w0 t + j1 ) + A 2 cos (2 w0 t + j 2 ) + ...A k cos (k w0 t + j k ) + ...
Ø Componenta continuă - (la frecvenţa f = 0)
A 0 = C0
1
Ø Armonica fundamentală (fundamentala) - (la frecvenţa f = f 0 = , n = 1 )
T
A 1 cos (1 w 0 t + j1 )
2
Ø Armonica de ordinul doi - (la frecvenţa f = 2f 0 = , n = 2 )
T
A 2 cos (2 w0 t + j 2 )
..........................................................................................................................................
k
Ø Armonica de ordinul k - (la frecvenţa f = k f 0 = , n = k )
T
A k cos (k w 0 t + j k )
.......................................................................................................................................
Observaţie:
Ø În cazul în care semnalul x (t ) este un semnal par, dezvoltarea în serie armonică
va coincide cu dezvoltarea în serie trigonometrică.
Cum funcţia sinus este impară, rezultă că x ( t ) sin (nw0 t ) este o funcţie impară iar
conform (1.5) se obţine că S n = 0 .
Din (1.37) şi (1.38) rezultă că A n = C n , respectiv j n = 0
În concluzie semnalul x (t ) par poate fi scris sub forma:
¥ ¥
x ( t ) = å A n cos (n w 0 t ) = C 0 + å C n cos (n w0 t ) (1.40)
n =0 n =1
Ø Spectrul unui semnal periodic este discret. Există semnal doar la multiplii ai
frevenţei fundamentale, care corespunde perioadei semnalului.
Ø Teoretic, spectrele semnalelor periodice se întind de la w = 0 la w = ¥ . Practic
spectrele sunt limitate. Reprezentarea diagramei spectrale de amplitudini pune în
evidenţă legea de descreştere a amplitudinilor armonicelor, permiţând să se limiteze
seria la un termen de la care începând, amplitudinea componentelor este neglijabilă.
Trunchierea seriei de la un anumit termen depinde de cerinţele impuse tipului de
comunicaţie care utilizează semnalul respectiv. Se pot considera neglijabile componentele
ale căror amplitudini sunt mai mici decât o anumită fracţiune din amplitudinea
fundamentalei.
Ø Banda de frecvenţă ocupată de un semnal cuprinde frecvenţele armonicelor a
căror amplitudini sunt mai mari decât o anumită fracţiune din amplitudinea
fundamentalei. În urma realizării analizei spectrale se poate determina lăţimea benzii de
frecvenţe ocupată de acel semnal.
( )
t
2 2 1 2A
sin (nw0 t ) 01 =
t
Cn =
TTò x ( t ) cos ( n w 0 t ) dt =
T0ò A cos(nw0 t )dt =
n w0 T
2A A A
= sin (nw0 t 1 ) = sin (n w0 t 1 ) = sin (2 p n q )
n w0 T np np
( )
t
2 2 1 2A
cos(nw0 t ) 01 =
t
Sn =
TT ò x ( t ) sin ( n w 0 t ) dt =
T0ò A sin( nw0 t )dt = -
n w0 T
=-
2A
n w0 T
( )
cos(nw0 t ) 01 = -
t 2A
n w0 T
(cos nw0 t 1 - 1) = A (1 - cos 2p nq )
np
2p
S-a ţinut cont de faptul că w0 =
T
sin( x )
Utilizând funcţia sin c (x ) = (sinus atenuat), expresiile coeficienţilor
x
dezvoltării trigonometrice sunt următoarele:
A
C 0 = q A ; C n = 2qA sin c(2p nq ) ; S n = (1 - cos 2p nq )
np
Forma de undă a funcţiei sin c (x ) este prezentată în figura 1.12.
Fig. 1.12 Formele de undă a semnalelor sinus atenuat – sinc (x) – şi sin (x)
Pentru o mai bună înţelegere a scrierii semnalului printr-o serie Fourier se prezintă
expresiile desfăşurate ale armonicelor.
Ø Componenta continuă - (la frecvenţa f = 0)
A 0 = C0 = q A
Ø Armonica fundamentală (fundamentala) - A1 cos (1 w0 t + j1 )
1
la frecvenţa: f = f 0 = , n = 1 ;
T
2A
de amplitudine: A 1 = 2qA sin c(pq ) = sin pq ;
p
Ø Armonica de ordinul doi - A 2 cos (2 w0 t + j 2 )
2
la frecvenţa: f = 2f 0 = , n = 2 ;
T
A
de amplitudine: A 2 = 2qA sin c(2pq ) = sin 2pq ;
p
.........................................................................................................................
Ø Armonica de ordinul k - A k cos (k w0 t + j k )
k
la frecvenţa: f = k f 0 = , n = k ;
T
2A
de amplitudine: A k = 2qA sin c(kpq ) = sin kpq
kp
.........................................................................................................................
Expresia desfăşurată a semnalului x (t ) scris sub forma S.F.A. este următoarea:
¥ ¥
x(t) = å A n cos(n w0 t + j n ) = A 0 + å A n cos(nw0 t + j n ) =
n =0 n =1
2A A
= qA + sin( pq ) cos(w0 t - p q ) + sin( 2pq ) cos(2w0 t - 2 p q ) + ...
p p
2A 2A
... + sin( kpq ) cos(kw0 t - kpq ) + ... + sin( npq ) cos(nw0 t - npq ) + ...
kp np
1
În cazul în are care q = , expresiile matematice ale primelor cinci armonici şi a
5
semnalului aproximat până la a cincea armonică sunt următoarele:
2A æ p ö æ pö
Ø A 1 (t ) = sin ç ÷ cosç w0 t - ÷ ;
p è5ø è 5ø
2A æ 52p ö æ 2p ö
Ø A 2 (t ) = sin ç ÷ cosç 2 w0 t - ÷ ;
2p è 5 ø è 5 ø
2A æ 3 p ö æ 3p ö
Ø A 3 (t ) = sin ç ÷ cosç 3 w0 t - ÷ ;
3p è 5 ø è 5 ø
26 Analiza şi prelucrarea semnalelor
2A æ 4 p ö æ 4pö
Ø A 4 (t ) = sin ç ÷ cosç 4 w0 t - ÷;
4p è 5 ø è 5 ø
2A æ 5 p ö æ 5p ö
Ø A 5 (t ) = sin ç ÷ cosç 5 w0 t - ÷ = 0 ;
5p è 5 ø è 5 ø
Expresia aproximativă a semnalului (prin însumarea primelor 5 armonici şi a componentei
continue) este următoarea:
A 2A æ pö æ pö A æ 2pö æ 2pö
x (t ) » + sin ç ÷ cosç w0 t - ÷ + sin ç ÷ cosç 2 w0 t - ÷+
5 p è5ø è 5ø p è 5 ø è 5 ø
2 A æ 3p ö æ 3p ö A æ 4pö æ 4pö
+ sin ç ÷ cosç 3 w0 t - ÷ + sin ç ÷ cosç 4 w0 t - ÷
3p è 5 ø è 5 ø 2p è 5 ø è 5 ø
În figura 1.13 sunt reprezentate formele de undă ale primele patru armonici ale
1
semnalului x (t ) , în cazul în care q = .
5
Fig. 1.13 Formele de undă ale primelor patru armonici, corespunzătoare unui semnal dreptunghiular x (t ) , în
1
cazul în care q =
5
Semnale şi circuite electronice 27
În figura 1.14 este reprezentată forma de undă a semnalului x (t ) comparativ cu cea
obţinută prin însumarea primelor 5, 10, 15, respectiv 50 de armonici.
Fig. 1.14 Forma de undă ale semnalului x (t ) comparativ cu cea obţinută prin însumarea primelor 5,10, 15,
respectiv 50 de armonici
28 Analiza şi prelucrarea semnalelor
6) Reprezentarea spectrului de amplitudine şi de fază
Forma armonică a dezvoltării Fourier oferă posibilitatea de a reprezenta spectrul de
amplitudini al semnalului A n = f (w) sau A n = f (f ) .
Pentru a realiza această reprezentare grafică se reaminteşte că:
Ø Spectrul unui semnal periodic este discret;
Ø A k ñ A k +1 k Î [1...¥ ) , lim A k = 0 ;
k ®¥
Pentru acest tip de semnal (dreptunghiular) există armonici a căror amplitudine este
nulă. Ordinul, (k) al armonicelor care se anulează se determină astfel:
A k = 0 Þ 2qA sin c(kpq ) = 0 Þ sin kpq = 0 Þ kpq = mp unde m Î Z Þ
m (1.49)
k=
q
Pentru a realiza reprezentările grafice ale spectrului de amplitudine se consideră
1
cazul particular în care q = .
5
În acest caz:
A
A0 =
5
2A æ np ö 2A æ np ö
An = sin cç ÷ = sin ç ÷
5 è 5 ø pn è 5 ø
pn
jn = - ;
5
În acest caz armonicele de ordin k = 5m , m Î N * sunt nule.
A 5k = 0
Calculul amplitudinilor şi fazelor corespunzătoare primelor 10 armonici este următorul:
ì 2A æ pö p ì A æ 6p ö 6p
ïA1 = p sin ç 5 ÷ ; j1 = - 5 ïA 6 = - 3p sin ç 5 ÷ ; j 6 = - 5
ï è ø ï è ø
ï A æ 2p ö 2p ï 2A æ 7 p ö 7p
ïA 2 = sin ç ÷ ; j 2 = - ïA 7 = - sin ç ÷ ; j 7 = -
ï p è 5 ø 5 ï 7p è 5 ø 5
í í .....
ïA = 2 A æ 3p ö 3 p ïA = A æ 8 p ö 8 p
sin ç ÷ ; j 3 = - sin ç ÷ ; j = -
ï 3 3p è 5 ø 5 ï 8 4p è 5 ø 8 5
ï ï
ïA = A sin æ 4p ö ; j = - 4p ïA = 2A sin æ 9p ö ; j = - 9p
ïî 4 2p çè 5 ÷ø 4 5 ïî 9 9p çè 5 ÷ø 9 5
æ 1ö
Fig. 1.15 Spectrul de amplitudini al unui semnal periodic dreptunghiular ç q = ÷
è 5ø
Fig.1.17 Impulsuri; a) impuls exprimat printr-o succesiune de segmente; b) impuls de formă oarecare, cu
variaţie continuă; c) impuls de radiofrecvenţă
Semnale şi circuite electronice 31
Analizând îndeplinirea condiţiilor matematice necesare analizei, pot fi considerate
ca impulsuri şi semnalele la care unul sau ambele momente t 1 , t 2 sunt infinite.
În figura 1.18 se prezintă câteva din aceste impulsuri.
Fig.1.18 Impulsuri; a) impulsul treaptă unitate; b) impulsul exponenţial; c) impulsul exponenţial simetric; d)
clopotul lui Gauss; e) impulsul Dirac; f) impuls dreptunghiular simetric cu aria egală cu unitatea.
Fig.1.19 Definirea funcţiei impuls unitate (Dirac) prin trecerea la limită de la un impuls dreptunghiular cu
aria egală cu unitatea.
s(t ) - s(t - t k )
d(t ) = lim p t (t ) = lim (1.61)
t®0 t®0 tk
În expresia (1.61) se identifică derivata funcţiei treptă unitate, astfel încât se poate scrie că:
d(s(t ))
d (t ) = = s ' (t ) (1.62)
dt
Observaţii:
Ø Derivata funcţiei treptă unitate este zero pe tot domeniul ei de definiţie, cu excepţia
punctului de discontinuitate t = 0 unde, din punct de vedere matematic derivata nu ar
trebui să existe. Utilizând funcţia (impulsul) Dirac s-a identificat derivata treptei unitate în
punctul de discontinuitate t = 0 , ca fiind însuşi impulsul Dirac localizat în t = 0 .
Ø Se demonstrează că derivata unei funcţii într-un punct de discontinuitate t 0 este un
impuls Dirac localizat în acel punct, ponderat cu mărimea discontinuităţii funcţiei în acel
punct. Această proprietate va conduce la calcule mult mai simplificate în analiza spectrală
a semnalelor cu discontinuităţi. Spre exemplu pentru semnalul p t ( t ) reprezentat în figura
t 1 æ tö
1.18 f), derivatele în punctele de discontinuitate ± au valorile ± dç t ± ÷ .
2 t è 2ø
Impulsul Dirac se bucură de proprietatea de eşantionizare, exprimată de integrala:
+¥ +¥
n =-¥
1
x T (t ) e - j nw0 t dt .
T Tò
unde expresiile coeficienţilor (amplitudinilor) au expresia A n c =
æ T Tö
Deoarece pe o perioadă, intervalul ç - , ÷ , funcţiile x T (t ) şi x (t ) sunt identice
è 2 2ø
se poate scrie că:
T T
2 2
1 1
ò x T (t ) e 0 dt = T ò x (t ) e
- j nw t - j nw0 t
Anc = dt .
T T T
- -
2 2
În concluzie se poate scrie că:
éT ù éT ù
¥
1ê2 ú 1 ¥ ê2 - j nw0 t ú j n w0 t
x T (t ) = å ê ò x (t ) e
- j nw0 t
dt ú e j n w0 t
= å ê ò x (t ) e dt ú e w0 (1.63)
n =-¥ T ê T ú 2 p n = - ¥ ê- T ú
-
ë 2 û ë 2 û
Când T este foarte mare, frecvenţa unghiulară w0 este foarte mică. Se notează
2p
w0 = = Dw şi se observă că mărimea nw0 = nDw , corespunde unor puncte
T
echidistante, separate de intervale foarte mici pe axa frecvenţei, w n = nDw
34 Analiza şi prelucrarea semnalelor
În conformitate cu aceste notaţii, (1.63) devine:
éT ù
1 ¥ ê2 ú
x T (t ) = å ê ò x (t ) e - j wn t dt ú e j wn t Dw (1.64)
2p n = - ¥ ê T ú
-
ë 2 û
La limită T ® ¥ , semnalul periodic este identic cu semnalul neperiodic,
x T (t ) ® x (t ) , iar Dw ® dw .
Deoarece w n poate lua acum orice valoare pe axa frecvenţei, se va nota w n = w şi
¥ ¥
de asemenea din punct de vedere matematic se observă că å ® ò .
n =-¥ -¥
În aceste condiţii (1.64) devine:
1 ¥ j wt é ¥ ù
x (t ) = ò e ê ò x ( t ) e - j w t d ú dw (1.65)
2p -¥ ë -¥ û
În cea de a doua integrală au fost extinse limitele integrării la intervalul (- ¥ , ¥ )
æ T Tö
deoarece în afara intervalului ç - , ÷ impulsul x (t ) are valori nule.
è 2 2ø
¥
Se notează F{x (t )} = X( jw) = ò x ( t )e
- j wt
dt , funcţie ce poartă numele de
-¥
1 ¥
transformată Fourier a semnalului x (t ) , iar F -1 {X( jw)} = x (t ) = X( jw)e j wt dw se
2p -ò¥
numeşte transformată Fourier inversă.
òx
2
R = 1W , energia totală debitată are expresia E = ( t )dt . În conformitate cu notaţiile de
-¥
mai sus rezultă că:
1 1 ¥ 2 1¥ 2
2p -ò¥ p ò0
E= I= X ( j w) d w = X( jw) dw .
2p
2
Echivalând integrala cu o sumă de termeni, rezultă că funcţia X( jw) este o
densitate spectrală de energie pe axa frecvenţei.
1 ¥ 2 1 ¥ 2
E» å
2p -¥
X( jw) Dw » å X( jw) Dw
p 0
ò x (t ) dt < ¥ (1.82)
-¥
Interpretarea fizică a condiţiei (1.82) este aceea că aria cuprinsă între curba x ( t ) şi
axa absciselor, calculată între limitele de existenţă (definire) ale semnalului este finită.
Semnale şi circuite electronice 37
Restricţia (1.82) implică faptul că densitatea spectrală de amplitudine a semnalului
x ( t ) (dată de 1.52) este finită, putând fi calculată. Acestă observaţie este justificată
matematic astfel:
¥ ¥ ¥
- j wt
ò x ( t )e dt £ ò x ( t )e - j wt dt = ò x ( t ) dt (1.83)
-¥ -¥ -¥
În cazul funcţiilor absolut integrabile se pot identifica două tipuri de impulsuri:
A1.Impulsuri cu valori şi durate finite.
Analiza spectrală se realizează aplicându-se transformata Fourier. Calculul
densităţii spectrale de amplitudine este de obicei simplu deoarece impulsurile sunt date
prin expresii analitice clasice (segmente de drepte, exponenţiale, funcţii trigonometrice...).
A2.Impulsuri definite pe întreg domeniul: t Î (- ¥ , ¥ ) .
Acestea nu sunt impulsuri în adevăratul sens al cuvântului, dar respectând condiţia
(1.82), poate fi calculată densitatea lor de amplitudine. Un astfel de exemplu îl constituie
impulsul exponenţial prezentat în figura 1.18b). Cum
¥ ¥
1 -a t ¥ 1
ò x ( t ) dt = -a t
ò e dt = - a e 0 = a < ¥ ,
-¥ 0
rezultă că funcţia este absolut integrabilă (în ipoteza că a > 0 şi finit) şi se poate aplica
transformata Fourier.
Pentru a calcula densitatea spectrală se propun următoarele două metode:
¥
a) Calcularea transformatei Fourier: F{x (t )} = X( jw) = ò x ( t )e
- j wt
dt
-¥
Algoritmul de lucru este următorul:
1) Scrierea expresiei matematice a semnalului;
2) Reprezentarea grafică a evoluţiei în timp a semnalului;
3) Analiza simetriei semnalului;
4) Calculul funcţiei de densitate spectrală a semnalului, X( jw) ;
5) Calculul modulului densităţii spectrale de amplitudine X( j w) = M ( w) ;
6) Reprezentarea grafică a modulului densităţii spectrale de amplitudine
X ( j w) = M ( w ) ;
7) Determinarea lărgimii de bandă a semnalului;
8) Calculul densităţii spectrale de energie a impulsului G (w)
b) Aplicarea proprietăţilor transformatei Fourier.
Prin această metodă se pot simplifica în mod substanţial calculele matematice
ò x (t ) dt = ò 1 dt = 1ò dt = ¥ (1.84)
-¥ 0 0
38 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Metoda propusă pentru obţinerea densităţii spectrale în cazul acestor impulsuri este
de a calcula transformata Fourier prin trecerea la limită a transformatelor unor impulsuri
care sunt absolut integrabile.
k
Fig.1.22 Funcţia de eşantionare f e ( t ) = sin c(kt ) reprezentată pentru două valori ale parametrului k.
p
Valorile funcţiei sinus integral sunt tabelate, reprezentarea grafică fiind prezentată
în figura 1.23.
(k + w ) t = v
(k -w ) t = u 1 ¥ sin v 1 ¥ sin u 1 1 æ pö
= du = [2Si(¥ )] = ç 2 ÷ = 1
pò ò
dv +
0 v p0 u p pè 2ø
40 Analiza şi prelucrarea semnalelor
2. Analiza spectrală a impulsului treapta unitate
Impulsul treaptă unitate este definit conform (1.54), astfel:
ì1 t >0
s( t ) = í , momentul t 2 este infinit;
î0 t<0
Conform (1.82) nu este un impuls absolut integrabil. În acest caz, asa cum s-a
afirmat anterior, metoda propusă pentru obţinerea densităţii spectrale este de a calcula
transformata Fourier prin trecerea la limită a transformatei unui impuls care este absolut
integrabil.
S-a ales ca impuls a cărui transformată se poate calcula, impulsul exponenţial:
x ( t ) = e - at t ³ 0 , momentul t 2 este infinit;
Conform reprezentării grafice din figura 1.24, se observă că la limită, a ® 0 ,
impulsul exponenţial se transformă în impuls treaptă unitate.
a
Fig.1.25 Funcţia
a 2 + w2
{ }
¥ ¥
é æ t öù é æ t öù
F x 'v ( t ) = ò êA dç t + ÷ú e - j wt dt + ò ê- A dç t - ÷ú e - j wt dt =
-¥ ë è 2 øû -¥ ë è 2 øû
t
t+ = v
2
t
t- = u ¥ æ tö ¥ æ tö
2 - j wç v - ÷ - j wç u + ÷
= A ò d(v )e è 2ø
dv - A ò d(u )e è 2ø
du =
-¥ -¥
jw
t ¥ t
- jw ¥ æ jw t
(1.85) - jw ö
t
ò (v )e ò (u )e ç ÷
- j wv - j wu
= Ae 2 d dv - Ae 2 d du = A e 2 -e 2 (1.100)
ç ÷
-¥ -¥ è ø
Conform relaţiilor lui Euler
e j x = cos x + j sin x
(1.101)
e - j x = cos x - j sin x
expresia (1.100) devine:
{ }
F x 'v ( t ) = 2 jA sin w
t
2
(1.102)
Aplicând proprietatea (1.70) de derivare în timp a transformatei Fourier, rezultă că:
F{x v (t )} = X v ( j w) =
{
F x 'v (t )
=
}
2 jA t 2A
sin w = sin
wt
= tA sin c
wt
jw jw 2 w 2 2
Această expresie este identică cu cea obţinută în urma aplicării directă a formulei
transformatei Fourier asupra impulsului video simetric.
Semnale şi circuite electronice 45
A2.Analiza spectrală a impulsului video nesimetric
1) Scrierea expresiei matematice a semnalului;
ìA t Î[0, t]
x vn (t ) = í
î0 t Ï[0, t]
2) Reprezentarea în timp a semnalului este prezentată în figura 1.31.
Fig.1.32 Exemplificarea metodei de derivare succesivă ce pune în evidenţă impulsurile Dirac, utilizată la
calculul funcţiei de densitate spectrală
ò
2 2
÷ ú
0 0 (- j w) j w ëè 0ø
0 û
2 é - jw 1
- 2ò t
e - j wt
' ù (
2 - jw 4 ) éæ - j wt 1 ö 1 - j wt ù
0ø ò
=- ê e dt ú = - e - êç te ÷- e dt ú =
jw ê
ë 0 (- j w) úû jw ( j w )2 ëè 0 û
2 - jw 4 - jw 4 1 e - j wt 2 - jw 4 (
e - jw -
)'
2 ò
=- e - e + t dt = - e -
jw ( j w)2
( j w) 0 (- j w) jw ( j w) 2
-
4 æ - j wt 1 ö
3 ç
e ÷ =-
2 - jw
e -
4
e - jw -
4
e - jw - 1 ( )
( j w) è 0ø jw ( j w) 2
( j w)3
2
I 21 = ò t e - j wt dt = ò t
2
(e ) dt = - 1
- j wt ' éæ - j wt 2 ö 2 - j wt ù
1 ø ò
êç te ÷- e dt ú =
1 1 (- j w) j w ëè 1 û
1
(
2e - 2 j w - e - j w +
1 2 e - j wt
) 1 (
2e -2 j w - e - j w -
) '
1 æ - j wt 2 ö
( )
=-
jw ò
j w 1 (- j w)
dt = -
jw
çe
( j w )2 è
÷=
1 ø
=-
1
(
2e - 2 j w - e - j w -
1
)
e -2 j w - e - j w ( )
jw ( j w) 2
I 22 = ò e
2
- j wt
dt = ò
2
(e ) dt = - 1 æç e
- j wt '
- j wt 2
(
ö = - 1 e -2 j w - e - j w
÷ )
1 1 (- j w) jw è 1 ø jw
I 3 = 3ò e
3
- j wt
dt = 3ò
3
(e ) dt = - 3 æç e
- j wt '
- j wt 3
(
ö = - 3 e -3 j w - e - 2 j w
÷ )
2 2 (- j w) jw è 2ø jw
În final se obţine:
X ( j w) = I 1 + I 2 + I 3 =
4
(1 - e ) - - jw 1
(3e - jw
)
+ e -2 j w -
3 -3 j w
e (1.105)
( j w) 3
( j w) 2
jw
Metoda II
Se procedează la o derivare succesivă, punând în evidenţă, treptat, impulsurile
Dirac, corespunzătoare derivării discontinuităţilor.
În figura 1.32a),b),c) este reprezentat procedeul de evidenţiere a impulsurilor Dirac
rezultate în urma derivării impulsului video simetric.
Se obţine:
ì4 t t Î(0,1)
x ' (t ) = y(t ) - 3d(t - 3) unde y( t ) = í
î1 t Î(1, 2 )
y ' (t ) = z(t ) - 3d(t - 1) - d(t - 2 ) unde z( t ) = 4, t Î(0,1)
z (t ) = 4d(t ) - 4d(t - 1)
'
{ }
¥ ¥ t -1 = u ¥ ¥
F z ' ( t ) = ò 4 d(t )e - j wt dt - ò 4 d(t - 1)e - j wt dt = 4 ò d(t )e - j wt dt - 4 ò d(u )e - j w( u +1)du =
-¥ -¥ -¥ -¥
( )
¥ ¥ (1.85)
= 4 ò d(t )e - j wt dt - 4 e - j w ò d(u )e - j wu du = 4 1 - e - j w (1.106)
-¥ -¥
48 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Aplicând proprietatea (1.70) de derivare în timp a transformatei Fourier, rezultă că:
F{z(t )} =
{ }
F z ' (t )
=
4
(
1 - e - jw ) (1.107)
jw jw
· se aplică transformata Fourier derivatei de ordinul I funcţiei y( t )
t -1 = u
{ } ( )
¥ ¥ t -2 = v
4
F y ' ( t ) = F{z( t )} - ò 3 d(t - 1)e - j wt dt - ò d(t - 2)e
- j wt
dt = 1 - e - jw -
-¥ -¥ jw
( )
¥ ¥ ¥
4
- 3 ò d(u )e - j w( u +1)du - ò d(v )e - j w( v + 2 )du = 1 - e - jw - 3e - j w ò d(t )e - j wu du -
-¥ -¥ jw -¥
( )
¥ (1.85)
4
- ò d(v )e - j w( v + 2 )du = 1 - e - jw - 3e - j w - e - 2 j w (1.108)
-¥ j w
Aplicând proprietatea (1.70) de derivare în timp a transformatei Fourier, rezultă că:
F{y(t )} =
{
F y ' (t )
=
} 4
(
1 - e - jw -
1
)
3e - j w + e - 2 j w ( (1.109) )
jw ( j w) 2
jw
· se aplică transformata Fourier derivatei de ordinul I funcţiei x ( t )
{ }
¥ t -3 = u ¥
F x ' ( t ) = F{y( t )} - ò 3 d(t - 3)e - j wt dt = F{y( t )} - 3 ò d(u )e - j w( u +3)du = F{y( t )} -
-¥ -¥
( ) ( )
¥ (1.85)
4 1
- 3e -3 j w ò d(t )e - j wu du = 1 - 1e - jw - 3e - j w + e - 2 j w - 3e -3 j w (1.110)
-¥ ( j w) 2
j w
Aplicând proprietatea (1.70) de derivare în timp a transformatei Fourier, rezultă că:
F{x (t )} =
{
F x ' (t )} =
4
(
1 - e - jw -
1
) (
3e - j w + e - 2 j w -
3 -3 j w
e )
jw ( j w)3
( j w) 2
jw
Se observă că aplicarea acestei metode implică realizarea unor calcule matematice
mult mai simple. Este vorba, la urma urmelor, de aplicarea proprietăţii care spune că
transformata Fourier a impulsului Dirac este impulsul treaptă unitate.
În consecinţă:
ét ù
é wtù ê2 æ t öú
F{x ( t )} = lim êtA sin c = 2pA lim ê sin cç w ÷ú
t®¥ ë 2 úû t®¥ p
ê è 2 øú
êë úû
t
Dacă se face notaţia k = se obţine:
2
ék ù
F{x ( t )} = 2pA lim ê sin c(kw)ú
t®¥ ë p û
S-a arătat (în cadrul analizei spectrale a impulsului Dirac) că la limită funcţia de
k
eşantionare, f e (w) = sin c(kw) , devine impuls Dirac. În consecinţă,
p
F{x ( t )} = 2pAd(w) (1.111)
Reprezentarea grafică a spectrului funcţiei continue este prezentată în figura 1.34.
1 ée j (w- w0 )t
-e - j (w- w0 )t
e ù (1.101) sin (w - w0 )t
j (w+ w0 )t
-e - j (w+ w0 )t
= ê + ú = +
2ë (w - w0 ) (w + w0 )
û (w - w0 )
sin (w + w0 )t 1 é e j (w-w0 )t - e - j (w-w0 )t e j (w+w0 )t - e - j (w+w0 )t ù (1.101)
+ = ê + ú =
(w + w0 ) 2ë (w - w0 ) (w + w0 ) û
(1.101) sin (w - w )t sin (w + w )t
= 0
+ 0
= t sin c[(w - w0 )t] + t sin c[(w + w0 )t]
(w - w0 ) (w + w0 )
În consecinţă:
F{x C ( t )} = lim [t sin c[(w - w0 )t] + t sin c[(w + w0 )t]] =
t®¥
ét t ù
= p lim ê sin c((w - w0 )t ) + sin c((w + w0 )t )ú
t®¥ ë p p û
Dacă se face notaţia k = t se obţine:
ék k ù
F{x C ( t )} = p lim ê sin c((w - w0 )k ) + sin c((w + w0 )k )ú
t®¥ ë p p û
S-a arătat (în cadrul analizei spectrale a impulsului Dirac) că la limită, funcţiile de
eşantionare,
k k
f e (w - w0 ) = sin c[(w - w0 )k ] sau, f e (w + w0 ) = sin c[(w + w0 )k ]
p p
devin impulsuri Dirac.
În consecinţă,
F{x C ( t )} = pd(w - w0 ) + pd(w + w0 ) (1.114)
Reprezentarea grafică a spectrului impulsului cosinusoidal este prezentată în figura 1.35.
ét t ù
= jp lim ê sin c((w + w0 )t ) - sin c((w - w0 )t )ú
t®¥ ë p p û
Dacă se face notaţia k = t , analog cu studiul impulsului cosinusoidal, se obţine:
F{x S ( t )} = jpd(w + w 0 ) - jpd(w - w 0 ) (1.117)
Fig.1.36 a) Semnalul sinusoidal sin w 0 t , b) Funcţia de densitate spectrală a semnalului sinusoidal sin w 0 t
52 Analiza şi prelucrarea semnalelor
1.7. Convoluţia semnalelor analogice
Demonstraţie:
Fie: X1 (w) = F{x 1 (t )} ; X 2 (w) = F{x 2 (t )} ; X(w) = F{x (t )}
Aplicând transformata Fourier semnalului x (t ) , definit conform (1.118) rezultă că:
¥ é¥
(1.118) ¥ ù - j wt
X(w) = - j wt
ò x ( t )e dt = ò ê ò x 1 (t) x 2 ( t - t)dtúe dt (1.121)
-¥ -¥ ë -¥ û
Inversând ordinea de integrare se obţine:
¥ é¥ ù (t -t ) = q ¥ é¥ ù
X(w) = ò x 1 (t) ê ò x 2 ( t - t)e - j wt dt ú dt = ò x 1 (t) ê ò x 2 (q)e - j w(t+q )d(t + q)ú dt =
-¥ ë -¥ û -¥ ë -¥ û
- j wt é ù
¥ ¥ ¥ ¥
- j wq - j wt - j wq
= ò 1
x ( t) e êò 2 x ( q) e d q ú d t = ò 1
x ( t) e d t ò x 2 (q)e dq
-¥ ë -¥ û -
1 ¥ 44244 3 -1 ¥ 442443
X1 (w ) X 2 (w )
de unde rezultă că :
X(w) = X1 (w) × X 2 (w)
Proprietăţile convoluţiei în timp a semnalelor.
a) Produsul de convoluţie este comutativ.
¥ ¥
x (t ) = ò x 1 (t) x 2 ( t - t)dt = ò x 1 ( t - t) x 2 (t)dt (1.122)
-¥ -¥
b) În interiorul produsului de convoluţie se poate aplica integrarea, respectiv derivarea
ét ù ét ù
x (t ) = x 1' ( t ) Ä ê ò x 2 (t) dtú = ê ò x 1 (t) dtú Ä x '2 ( t ) (1.123)
ë -¥ û ë -¥ û
Proprietatea (1.123) se demonstrează uşor ţinând cont că:
é X (w) ù
X(w) = [ jwX1 (w)] × ê 2 ú
ë jw û
În mod analog produsului de convoluţie în timp se defineşte produl de convoluţie în
frecvenţă astfel:
def ¥
X(w) = ò X1 (l) X 2 (w - l)dl (1.124)
-¥
Notaţia consacrată a produsului de convoluţie în frecvenţă este următoarea:
not
X(w) = X1 (w) Ä X 2 (w) (1.125)
Teorema integralei de convoluţie în frecvenţă. Transformata Fourier inversă a
produsului de convoluţie în frecvenţă este produsul algebric al semnalelor, ponderate cu o
constantă.
F -1 {X1 (w) Ä X 2 (w)} = 2px 1 (t ) x 2 (t ) (1.126)
Proprietăţile de comutativitate, integrare şi de derivare sunt valabile şi în cazul
convoluţiei în frecvenţă.
54 Analiza şi prelucrarea semnalelor
¥ ¥
X(w) = ò X1 (l) X 2 (w - l)dl = ò X1 (w - l)X 2 (l)dl (1.127)
-¥ -¥
éw ù éw ù
X(w) = X1' (w) Ä ê ò X 2 (l) dl ú = ê ò X1 (l) dl ú Ä X '2 (w) (1.128)
ë -¥ û ë -¥ û
În continuare se prezintă două exemple ale convoluţiei unui semnal x (t ) cu funcţia
Dirac d(t ) , respectiv funcţia treaptă unitate s(t ) .
Fig.1.39 Descompunerea unui semnal în semnale treaptă de amplitudine: a) Dx (kDt ) b) x ' (t )dt
56 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Semnalul x (t ) prezentat în figura 1.39 poate fi aproximat prin relaţia:
n
x (t ) » å x ' (kDt ) s(t - kDt ) Dt (1.138)
k =0
Aproximarea (1.138) este cu atât mai exactă cu cât intervalul de timp Dt este mai
mic. La limită, Dt ® dt , kDt ® t , relaţia (1.138) se transformă în integrală. Pentru un
semnal x (t ) conform (1.138) şi a observaţiilor anterioare rezultă că
t
x (t ) = ò x (t)s(t - t)dt ,
'
-¥
adică relaţia (1.136).
Convoluţia unui semnal x (t ) cu funcţia treaptă unitate oferă facilităţi în cazul
analizei semnalelor sau a sistemelor liniare.
Semnale şi circuite electronice 57
2. MODULAŢIA
Fig. 2.4 Formele de undă a semnalului modulat în amplitudine: a) m=1; b) supramodulat ( m > 1 )
B. Semnalul modulator este o sumă de semnale sinusoidale
Semnalul modulator este de forma:
k =n
x 0 ( t ) = å a k cos(w k t + j k ) (2.13)
k =1
Din (2.4) şi (2.13) se obţineexpresia semnalului MA:
k =n m A
x MA (t ) = A p cos(W p t + F p ) + å
k p
2
[( ) (
cos W p + w k t + F p + j k + )]
k =1
(2.14)
k =n m A
+å
k p
2
[( ) (
cos W p - w k t + F p - j k )]
k =1
Reprezentările grafice ale spectrelor semnalelor modulator şi modulat în
amplitudine sunt prezentate în figura 2.5.
Observaţie:
Ø În relaţia (2.14) se îndeplinesc condiţiile:
(W p - wn )> wn sau W p ñ 2wn (2.15)
Ø Se constată că semnalul M.A. conţine două benzi laterale (inferioară şi superioară)
în locul celor două componente laterale ca în cazul precedent.
Important!
Banda de frecvenţe ocupată de semnalul M.A.este:
B MA = 2w n (2.16)
fiind dublă faţă de banda mesajului (a semnalului modulator) B 0 = w n
Semnale şi circuite electronice 63
Fig. 2.5 Diagramele spectrale de amplitudiniale pentru cazul în care semnalul modulator este o sumă de
semnale sinusoidale: a) Semnalul modulator, b) Semnalul modulat în amplitudine.
ïî ïþ
k jF
{ k - jF
+ e p F e p x 0 (t ) + e p F e p x 0 (t )
2
jW t
2
- jW t
} { (2.17) }
Utilizând proprietatea (1.69) de deplasarea spectrului (modularea) a transformatei
Fourier,
F -1 {X(w - w0 )} = e j w0 t x (t )
sau
{
F e j w0 t x (t ) = X(w - w0 ) ,
rezultă că:
Fe { j Wp t
} (
x 0 (t ) = X 0 w - W p , F e ) { - j Wp t
} (
x 0 (t ) = X 0 w + W p ) (2.18)
Utilizând (1.111) rezultat în urma analizei spectrale a impulsului constant, de
amplitudine A = 1 , precum şi proprietatea (1.69) rezultă că:
{ } ( )
F e p 1(t ) = 2pd w - W p , F e p 1(t ) = 2pd w + W p
jW t
{ - jW t
}
(2.19) ( )
Din (2.17), (2.18) şi (2.19) se obţine expresia densităţii spectrale a semnalului M.A.
funcţie de densitatea spectrală de amplitudine a semnalului modulator şi a frecvenţei
(pulsaţiei) semnalului purtător:
F{x MA ( t )} = X MA ( jw) = pA p e [ jFp
(
d w - Wp + e ) - jFp
(
d w + Wp + )]
+
k jFp
2
[ (
- jF
e X0 w - Wp + e p d w + Wp ) ( )] (2.20)
64 Analiza şi prelucrarea semnalelor
În cazul în care F p = 0 densitatea spectrală a semnalului M.A. devine:
[( ) (
X MA ( jw) = pA p d w - W p + d w + W p +
k
2
)] [ (
X0 w - Wp + X0 w + Wp) (
(2.21) )]
Reprezentările grafice ale spectrelor semnalelor modulator şi modulat în
amplitudine sunt prezentate în figura 2.6.
Observaţie:
Ø Pentru ambele reprezentări spectrale numai frecvenţele (pulsaţiile) pozitive, w > 0 ,
au semnificaţie fizică (în figura 2.6 reprezentările grafice haşurate);
Ø Spectrul semnalului modulator figura 2.6.a) este limitat la la valoarea w M , fiind un
spectru de joasă frecvenţă;
Ø Din expresia (2.8) se constată că spectrul semnalului M.A. X MA ( jw) conţine trei
componente spectrale:
· un impuls localizat la frecvenţa W p , de amplitudine pA p ;
· bandă laterală inferioară -BLI- plasată în intervalul ( W p - w M , W p ) , de
amplitudine maximă k / 2 ;
· bandă laterală superioară -BLS- plasată în intervalul (W p , W p + w M ), de
amplitudine maximă k / 2 ;
Ø Banda de frecvenţe ocupată de semnalul modulator este:
B0 = wM (2.22)
Ø Banda de frecvenţe ocupată de semnalul M.A.este:
B MA = 2w M (2.23)
Fig. 2.6 Diagramele spectrale de amplitudini pentru cazul în care semnalul modulator este definit de o funcţie
de timp arbitrară, neperiodică: a) Semnalul modulator; b) Semnalul modulat în amplitudine.
Fig. 2.8 Diagramele spectrale de amplitudiniale în cazul modulaţiei în amplitudine cu purtătorul suprimat: a)
Semnalul modulator; b) Semnalul MA-PS.
Observaţie:
Ø Pentru ambele reprezentări spectrale numai frecvenţele (pulsaţiile) pozitive, w > 0 ,
au semnificaţie fizică (în figura 2.8 reprezentările grafice haşurate);
Ø Spectrul semnalului modulator figura 2.8.a) este limitat la la valoarea w M , fiind un
spectru de joasă frecvenţă;
Semnale şi circuite electronice 67
Ø Din expresia (2.27) se constată că spectrul semnalului MA-PS, X MA - PS ( jw)
conţine două componente spectrale:
(
· bandă laterală inferioară -BLI- plasată în intervalul W p - w M , W p ; )
· bandă laterală superioară -BLS- plasată în intervalul (W p , W p + w M );
Ø Banda de frecvenţe ocupată de semnalul MA-PS este:
B MA - PS = B MA = 2w M (2.28)
În concluzie se poate afirma că spectrul semnalului MA-PS este acelaşi cu spectrul
semnalului MA, cu excepţia celor două impulsuri localizate la frecvenţele ± W p care
lipsesc. Se obţin numai cele două benzi laterale, purtătorul fiind suprimat.
c) Cu bandă laterală unică MA-BLU;
Analizând spectrul semnalului MA-PS că banda laterală superioară (BLS) sau
banda laterală inferioară (BLI) conţin informaţia completă privin spectrul semnalului
modulator X 0 ( jw) . S-a luat în consideraţie doar spectrul situat la frecvenţe pozitive (care
au semnificaţie fizică).
În concluzie în loc să se transmită spectrul complet (MA-PS) – figura 2.8. b) – este
suficient să se transmită fie numai BLS – figura 2.8. c), sau numai BLI – figura 2.8. d).
Fig. 2.9 Obţinerea spectrului semnalului MA-BLU din semnalul MA-PS: a) Semnalul modulator; b)
Semnalul MA-PS; c) Semnalul MA-BLU (cu BLS); d) Semnalul MA-BLU (cu BLI);
68 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Observaţie:
Ø Pentru ambele reprezentări spectrale numai frecvenţele (pulsaţiile) pozitive, w > 0 ,
au semnificaţie fizică (în figura 2.9 reprezentările grafice haşurate);
Ø Spectrul semnalului modulator figura 2.9.a) este limitat la valoarea w M , fiind un
spectru de joasă frecvenţă;
Ø Din expresia (2.27) se constată că spectrul semnalului MA-BLU, X MA - BLU ( jw)
conţine o singură componentă spectrală:
· BLI Î ( W p - w M , W p ) sau BLS Î (W p , W p + w M ) ;
Ø Banda de frecvenţe ocupată de semnalul MA-BLU este:
B MA - BLU = B 0 = w M (2.29)
Fig. 2.11 Forme de undă şi spectrele semnalelor ce intervin în cazul generării semnalului MA-PS
unde n = 2k + 1, k Î Z
Forma de undă a semnalului x 1 ( t ) este prezentată în figura 2.11 e), iar spectrul în
figura 2.11 f).
Termenul [ 1
p
]
X 0 (w - W p ) + X 0 (w + W p ) reprezintă spectrul semnalului MA-PS ce
se urmăreşte a fi generat. Acest semnal poate fi extras din semnalul x 1 ( t ) prin utilizarea
unui filtru trece-bandă (FTB), ce permite să treacă doar componentele din jurul frecvenţei
± W P , blocându-le pe celelalte.
Ca FTB poate fi utilizat un circuit RLC având frecvenţa de rezonanţă w r = W P .
Aşadar, trecerea semnalului x 1 ( t ) = x 0 ( t ) x p ( t ) printr-un FTB centrat pe frecvenţa ± W P ,
are ca rezultat obţinerea la ieşire a următorului semnal:
x 2 ( t ) = x MA - PS ( t ) = x 0 ( t ) cos W p t (2.34)
Forma de undă a semnalului x 2 ( t ) = x MA - PS ( t ) este prezentată în figura 2.11 g), iar
spectrul în figura 2.11 h).
B. Generarea semnalului MA-BLU
Generarea semnalului MA-BLU se face prin filtrarea uneia din benzile laterale ale
semnalului MA-PS. Filtrul de bandă care realizează suprimarea unei benzi laterale trebuie
să aibă o caracteristică de filtrare foarte abruptă la frecvenţa W P , deoarece produsul de
modulaţie ce trebuie suprimat este foarte aproape de semnalul util care trebuie transmis.
Acest filtru este costisitor şi dificil de realizat.
C. Generarea semnalului MA
Schema de principiu a unui modulator utilizat pentru generarea unui semnal MA,
cu comutator este prezentată în figura 2.12.
În cazul acestui tip de modulator operaţiunea de comutare poate fi considerată o
multiplicare a semnalului de intrare x 0 ( t ) + A p cos W p t cu un semnal periodic
dreptunghiular x p ( t ) de frecvenţă W p .
Spectrul semnalului de intrare şi al semnalului dreptunghiular sunt reprezentate în
figura 2.13 a), respectiv b).
Fig. 2.13 Forme de undă şi spectrele semnalelor ce intervin în cazul generării semnalului MA
Termenul
1
p
[ ( ) ( )] [( ) ( )]
X 0 w - W p + X 0 w + W p + A p d w - W p + d w + W p ce reprezintă
spectrul semnalului MA ce se urmăreşte a fi generat poate fi extras din semnalul x 1 ( t ) prin
utilizarea unui filtru trece-bandă (FTB), ce permite să treacă doar componentele din jurul
frecvenţei ± W P , blocându-le pe celelalte.
Spectrul semnalului MA astfel generat este prezentat în figura 2.13 d).
72 Analiza şi prelucrarea semnalelor
2.2.3. Demodularea semnalelor modulate în amplitudine
Observaţie:
Ø Expresiile tensiunii de la ieşire circuitului de filtrare, x *0 (t ) , prezentate anterior sunt
determinate în cazul în care dioda D este ideală (caracteristica diodei s-a considerat liniară
în zona de conducţie, s-a neglijat tensiunea de deschidere a diodei, rd = 0 , R i = ¥ ).
Pentru a nu apărea distorsiuni (semnalul x *0 (t ) trebuie să urmărească anvelopa
semnalului), constanta de timp a circuitului RC t = RC , trebuie să îndeplinească
următoarele două condiţii:
1
1) t ñ Tp = (2.44)
fp
1 2p
unde Tp = =
fp Wp
Dacă nu se respectă această condiţie apar distorsiuni prezentate în figura 2.20a).
Fig.2.20a) Distorsiuni ce pot apărea la ieşirea FTJ, pentru valori mici ale constantei de timp a circuitului RC
Semnale şi circuite electronice 77
1
2. t á T0 = (2.45)
f0
1 2p
unde T0 = =
f 0 w0
Dacă nu se respectă această condiţie apar distorsiuni de neurmărire prezentate în
figura 2.20b).
Fig.2.24 Variaţia în timp a frecvenţei instantanee W i (t ) , a semnalului MF pentru două valori ale deviaţiei în
frecvenţă DW1 > DW 2 (semnal modulator sinusoidal)
Aplicând expresiei (2.61) dezvoltăriile în serie Fourier (2.62), expresia unui semnal
MF devine:
( )
x MF ( t ) = A p J 0 (b ) cos W p t +
¥
[ ( ) (
+ A p å J n (b) cos W p + n w0 t + (- 1) J n (b) cos W p - n w0 t
n
)]
(2.63)
n =1
În figura 2.26 sunt reprezentate grafic formele de undă ale semnalului purtător si
ale unui semnal MF pentru două valori ale indicelui de modulaţie în frecvenţă b .De
asemenea este prezentată variaţia în timp a frecvenţei instantanee pentru toate cele trei
cazuri.
Aceste reprezentări grafice permit o mai bună înţelegere a principiului de modulaţie
în frecvenţă.
Pentru determinarea spectrului de frecvenţe al unui semnal MF se are în vedere
următoarele observaţii:
Ø Conform expresiei generale a semnalului MF, (2.56), se constată că evaluarea
spectrului de frecvenţe este complicată din punct de vedere matematic datorită apariţiei
expresiei k ò x 0 ( t ) dt în argumentul funcţiilor trigonometrice;
t
Ø În cazul în care semnalul modulator este un semnal sinusoidal, prin intermediul
expresiei (2.63) a semnalului MF se pun în evidenţă componentele spectrale ale acestuia.
Se constată că semnalul MF conţine un număr infinit de componente nu numai trei cum
avea semnalul MA.
Teoretic, lăţimea de bandă ocupată de semnalul MF este infinită. Practic,
amplitudinile componentelor spectrale depărtate de W p devin neglijabile, aproape toată
energia semnalului MF fiind conţinută în componentele spectrale localizate în interiorul
unei benzi finite.
Ca urmare a acestei ultime consideraţii şi pe baza celor două observaţii anterioare,
metoda de prezentare a spectrului semnalului MF este următoarea:
Ø Se alege criteriul matematic după care semnalele MF se clasifică în semnale de
bandă îngustă sau bandă largă;
Ø În cadrul fiecărei din cele două categorii se precizează criteriile matematice pentru
semnalul MF prezentat în formă generală (2.56), sau particulară (2.63) - semnalul
modulator fiind un semnal sinusoidal.
Semnale şi circuite electronice 83
[( ) ( )] ( )
kA p é X 0 w - W p ( )
X0 w + Wp ù
X MF (w) = A p p d w - W p + d w + W p + ê - ú (2.68)
2 ëê w - W p w + W p ûú
Se observă că spectrul semnalului MF de bandă îngustă este similar cu cel al
semnalului MA, expresia (2.21), obţinându-se şi în acest caz purtătorul şi cele două benzi
laterale.
Reprezentarea grafică a spectrelui semnalului MF de bandă îngustă (cu semnal
modulator oarecare) este prezentat în figura 2.27.
Fig. 2.27 Diagrama spectrală a semnalului MF de bandă îngustă (semnal modulator oarecare)
Semnale şi circuite electronice 85
Observaţie:
Ø Doar spectrul corespunzator frecvenţelor (pulsaţiilor) pozitive, w > 0 , au
semnificaţie fizică (în figura 2.27 reprezentările grafice haşurate);
Ø Spectrul semnalului modulator este limitat la la valoarea w M , fiind un spectru de
joasă frecvenţă;
Ø Din expresia (2.68) se constată că spectrul semnalului MF, X MF (w) conţine trei
componente spectrale:
· un impuls localizat la frecvenţa W p , de amplitudine pA p ;
· bandă laterală superioară -BLS- plasată în intervalul (W p , W p + w M );
·bandă laterală inferioară -BLI- plasată în intervalul ( W p - w M , W p );
§ Banda laterală inferioară este în opoziţie de fază cu banda laterală
superioară. Din
punct de vedere matematic, acest lucru este evidenţiat prin semnul raportului
X0 w - Wp
,
( )
w - Wp
astfel:
(
X0 w - Wp )
> 0 , dacă (w - W p ) > 0 ;
w - Wp
(
X0 w - Wp ) ( )
< 0 , dacă w - W p < 0 ;
w - Wp
Ø Banda de frecvenţe ocupată de semnalul M.F. de bandă îngustă este:
B MF ( banda ingusta ) = 2w M (2.69)
Deşi din punct de vedere al spectrelor semnalele MA şi MF de bandă îngustă au
multe asemănări, formele lor de undă sunt totuşi foarte diferite. La un semnal MA,
frecvenţa este constantă şi amplitudinea variază în timp, iar la un semnal MF, amplitudinea
este constantă şi frecvenţa variază în timp.
A2.Semnal MF cu modulator sinusoidal
Condiţia matematică pentru ca un asemenea semnal să aibă banda de frecvenţă
îngustă este următoarea:
p
b << (2.70)
2
Condiţia (2.70) este identică cu condiţia (2.64), unde b este parametrul
k ò x 0 ( t ) dt .
t max
În conformitate cu condiţia (2.70) doar termenii de ordinul 0 şi 1 ai funcţiei Bessel
de speţa întâi au o amplitudine semnificativă (vezi figura 2.25), toţi ceilalţi termeni,
J 2 (b), J 3 (b )... fiind neglijabili.
În aceste condiţii expresia semnalului MF de bandă îngustă, cu modulator
sinusoidal devine:
[ ( ) ( ) ( )]
x MF ( t ) = A p J 0 (b ) cos W p t + J1 (b ) cos W p + n w0 t - J1 (b) cos W p - n w0 t (2.71)
1
Ţinând cont că se pot face aproximaţiile J 0 (b) » 1; J1 (b) » , expresia (2.63) devine:
2
( ) 1
2
( 1
) (
x MF ( t ) = J 0 (b ) cos W p t + cos W p + n w0 t - cos W p - n w0 t
2
) (2.72)
86 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Fig. 2.28 Diagrama spectrală a semnalului MF de bandă îngustă (semnal modulator sinusoidal)
Fig. 2.29 Diagrama spectrală a semnalului MF de bandă largă (semnal modulator sinusoidal)
În concluzie:
2N
B MF ( banda l arg a ) = 2 Nw0 =
DW (2.75)
b
unde N este numărul de componente laterale N ce conţin 99% din puterea semnalului MF.
În continuare se prezintă câteva modalităţi de a calcula banda de frecvenţă a unui
semnal MF, funcţie de indicele de modulaţie în frecvenţă, b .
1) Indice de modulaţie de valoare mare 1 < b < 15
a) Varaţia benzii funcţie de b .
În tabelul 2.1. sunt prezentate valorile benzii semnalului MF, funcţie de frecvenţa
semnalului modulator w0 , sau a deviaţiei de frecvenţă DW , pentru diverse valori ale
indicelui de modulaţie în frecvenţă b .
Observaţie:
Ø Pentru valori mari ale indicelui de modulaţie în frecvenţă 4 < b < 15 , banda de
frecvenţă este situată în intervalul: B MF Î(3.5 DW , 2.5 DW ) .
88 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Tab.2.1 Banda de frecvenţă a semnalului MF, calculată pentru diverse valori ale lui b
w0
b) Variaţia benzii funcţie de frecvenţa semnalului modulator f 0 =
2p
DW
În ipoteza în care deviaţia de frecvenţă Df = este constantă, indicele de
2p
modulaţie b , variază datorită modificării frecvenţei semnalului modulator, conform (2.59)
DW
b= .
w0
În tabelul 2.2. sunt prezentate valorile benzii semnalului MF, precum şi variaţia
indicelui de modulaţie în frecvenţă b pentru diverse valori ale frecvenţei semnalului
DW
modulator w0 , pentru cazul particular în care Df = = 100 kHz .
2p
DW
Tab.2.2 Banda de frecvenţă a semnalului MF, calculată pentru diverse valori ale lui f 0 , cu Df = = ct.
2p
Observaţie:
Ø Conform ultimei linii a tabelului 2.2 rezultă că atunci când semnalul modulator este
o oscilaţie cu structură spectrală largă, calculul benzii semnalului MF trebuie efectuat
luând în considerare frecvenţa cea mai mare a oscilaţiei. În această situaţie (în care se
lucrează cu Df = ct. ) banda are lărgimea cea mai mare.
2) Indice de modulaţie de valoare foarte mare b > 15
Transpunerea matematică a observaţiei calitative făcută asupra influenţei valorii
indicele de modulaţie în frecvenţă b , cum că, “pe măsură ce indicele de modulaţie în
frecvenţă b creşte, componentele laterale de ordin mai mare devin nesemnificative,
iar numărul acestora, N care trebuie luat în consideraţie se determină din
considerentul ca ele să conţină 99% din puterea semnalului MF”, este următoarea:
N
A 2p å J 2K (b) = 0.99A 2p
k =- N
unde s-a considerat că putere este debitată pe un rezistor de valoare unitară, R = 1W .
Semnale şi circuite electronice 89
Prin urmare, N se poate determina din relaţia:
N
å J 2K (b) = 0.99 (2.76)
k =- N
Soluţia aproximativă a ecuaţiei transcendente (2.76) este:
N »b +1 (2.77)
ceea ce conduce conform (2.75) la următoarea valoare a benzii:
B MF ( banda l arg a ) = 2 Nw0 = 2(b + 1) w0 (2.78)
Concluzie:
Ø Pentru b <<1 , bandă îngustă se obţine relaţia (2.73)
B MF ( banda ingusta ) = B MA = 2w0
Ø Pentru b >>1 , bandă largă rezultă că :
B MF ( banda l arg a ) » 2bw 0 » 2DW = 2ka 0 (2.79)
Relaţia (2.79) se putea obţine făcând o observaţie asupra ultimei linii a tabelului
2.1, de unde rezulta că pentru valori foarte mari ale indicelui de modulaţie în frecvenţă,
B MF ® 2 DW .
Observaţie:
Ø Banda necesară pentru transmiterea unui semnal MF de bandă largă este
aproximativ egală cu de două ori deviaţia maximă de frecvenţă a purtătorului. Aceasta
înseamnă că pentru valori ale lui b suficienţi de mari, banda efectivă a semnalului MF nu
depinde de frecvenţa mesajului (a semnalului modulator).
[ )]
(2.87)
¥
( ) (
+ A p å J n (a ) cos W p + n w0 t + (- 1)n J n (a ) cos W p - n w0 t
n =1
Toate consideraţiile privind spectrul de amplitudini şi banda de frecvenţe efectivă a
semnalelor modulate în frecvenţă (MF) rămân valabile şi în cazul semnalelor modulate în
fază (MP). Relaţia aproximativă pentru determinarea lărgimii benzii de frecvenţă este
echivalentă cu (2.78)
B MF = 2(a + 1) w0 (2.88)
Pentru valorile indicelui de modulaţie în fază a se poate purta următoarea discuţie:
1) MP de bandă îngustă a < 1
B MF ( banda ingusta ) = 2w0 (2.89)
Se remarcă în acest caz că spectrul semnalului MP de bandă îngustă cu modulator
sinusoidal este similar cu cel al semnalului MA.
2) MP de bandă largă a > 1
B MP ( banda l arg a ) » 2aw 0 (2.90)
În acest caz apare o diferenţă esenţială faţă de semnalele modulate în fază.
Deoarece valorea indicelui de modulaţie în fază a nu mai este o deviaţie relativă de
frecvenţă, banda efectivă a semnalelor MP depind de frecvenţa semnalului modulator.
Cu cât spectrul de amplitudini al semnalului modulator este mai bogat, cu atât
creşte şi banda de frecvenţe ocupată de semnalul MP.
A. Analizând expresiile analitice ale benzilor de frecvenţă pentru cele două tipuri
de modulaţie, (2.79), respectiv (2.90) se poate pune în evidenţă diferenţa majoră între
ele, astfel:
Ø În cazul modulaţiei în frecvenţă, cum B MF ( banda l arg a ) » 2bw 0 » 2DW = 2ka 0 , se
observă că banda necesară pentru transmiterea semnalului este aproximativ constantă,
nedepinzând de frecvenţa semnalului modulator;
Ø În cazul modulaţiei în fază, cum B MP ( banda l arg a ) » 2aw 0 » 2w0 ka 0 , se observă că
banda necesară pentru transmiterea semnalului este direct proporţională cu frecvenţa
semnalului modulator;
Semnale şi circuite electronice 91
Pentru a ilustra independenţa benzii efective a semnalului MF funcţie de frecvenţa
mesajului, precum şi dependenţa benzii efective a semnalului MP faţă de aceeaşi mărime
se consideră urmatorul exemplu:
Un semnal purtător x p ( t ) = cos(W p t ) este modulat în frecvenţă, respectiv fază, cu
un mesaj de tipul x 0 ( t ) = cos(w0 t ) . Să se calculeze banda de frecvenţe ale semnalului
astfel modulat pentru patru valori ale frecvenţei semnalului modulator:
f 0 = 0.5 kHz ;1 kHz ; 2 kHz ; 4kHz .
Pentru cazul în care se realizează modulaţie în frecvenţă, deviaţia în frecvenţă,
pentru toate cele patru cazuri, este constantă, Df = 4kHz .
Pentru cazul în care se realizează modulaţie în fază, deviaţia de fază, pentru toate
cele patru cazuri, este constantă, a =1 .
Rezolvare:
1) Modulaţia în frecvenţă.
Modulaţia în frecvenţă conduce la un semnal de tipul celui dat prin relaţia (2.63) şi
având un spectru de amplitudini ca cel reprezentat în figura 2.29.
Pentru a determina lărgimea de bandă se utilizează expresia (2.78) B MF = 2 Nw0 ,
unde N este numărul de armonici ce conţin “cea mai mare parte din informaţia
semnalului”.
Pentru calculul numărului N de armonici, în cadrul acestei aplicaţii, se propun două
metode (criterii):
Criteriul de putere - Cp.
N
Rezolvarea ecuaţiei transcendente (2.76) å J 2K (b) = 0.99 de unde rezultă că banda
k =- N
efectivă va conţine 99% din puterea semnalului MF.
Criteriul de amplitudine – Ca.
Banda conţine acele componente ce au amplitudinile mai mari de 10% din
componenta de amplitudine cea mai mare.
a) f 0 = 0.5 kHz Þ b = 8
Valorile funcţiilor J k (b ) = J k (8) sunt următoarele:
J 0 (8) = 0.172 ; J1 (8) = 0.235 ; J 2 (8) = 0.113 ; J 3 (8) = 0.291 ;
J 4 (8) = 0.105 ; J 5 (8) = 0.186 ; J 6 (8) = 0.338 ; J 7 (8) = 0.321 ;
J 8 (8) = 0.223 ; J 9 (8) = 0.126 ; J10 (8) = 0.061 ; J11 (8) = 0.026 .
· Criteriul de putere (Cp)
În urma calculelor rezultă că:
8 9
å J 2K (8) = 0.959 ; å J 2K (8) = 0.991
k = -8 k = -9
( 2.76 )
Þ N = 8 Þ B MF
( 2.78)
( f 0 = 0.5 kHz
) Cp
= 8kHz
Fig. 2.30 Banda efectivă a semnalului MF calculată pentru aceeaşi deviaţie de frecvenţă, Df = 4kHz şi patru
valori ale frecvenţei modulatorului f 0 = 0.5 kHz ;1 kHz ; 2 kHz ; 4kHz . Calculele au fost efectuate conform
criteriului de putere, respectiv amplitudine.
94 Analiza şi prelucrarea semnalelor
2) Modulaţia în fază
Modulaţia în fază conduce la un semnal de tipul celui dat prin relaţia (2.63) şi
având un spectru de amplitudini ca cel reprezentat în figura 2.29.
Pentru a determina lărgimea de bandă se utilizează aceleaşi două criterii ca şi în
cazul studiului modulaţiei în frecvenţă. Datorită faptului că valoarea deviaţiei de fază,
pentru toate cele patru frecvenţe ale semnalului modulator, este constantă, a =1 , valorile
funcţiilor J k (a ) = J k (1) sunt si ele identice pentru cele patru cazuri:
J 0 (1) = 0.765 ; J1 (1) = 0.44 ; J 2 (1) = 0.115 ; J 3 (1) = 0.02 .
Conform criteriului de amplitudine:
J k (1)max = 0.765
şi cum
J 3 (1) = 0.02 < 10% J k (1)max Þ N = 2 .
Conform criteriului de putere:
1 2 ( 2.76 )
å J 2K (2) = 0.973 ; å J 2K (3) = 0.999 Þ N =1
k = -1 k = -2
Pentru a determina lărgimea de bandă se utilizează (2.78) B MF = 2 Nw0
a) f 0 = 0.5 kHz
· Criteriul de putere (Cp) B MF( f 0 = 0.5 kHz
) Cp
=1kHz
· (
Criteriul de amplitudine (Ca) B MF f 0 = 0.5 kHz
) Ca
= 2kHz
b) f 0 =1kHz
· Criteriul de putere (Cp) B MF( f 0 =1kHz
) Cp
= 2kHz
· (
Criteriul de amplitudine (Ca) B MF f 0 =1kHz
) Ca
= 4kHz
c) f 0 = 2kHz
· Criteriul de putere (Cp) B MF( f 0 = 2 kHz
) Cp
= 4kHz
· (
Criteriul de amplitudine (Ca) B MF f 0 = 2 kHz
) Ca
= 8kHz
d) f 0 = 4kHz
· Criteriul de putere (Cp) B MF( f 0 = 4 kHz
) Cp
= 8kHz
· (
Criteriul de amplitudine (Ca) B MF f 0 = 4 kHz
) Ca
=16kHz
În figura 2.31 este reprezentată banda efectivă a semnalului MP, calculată după cele
două criterii (putere, respectiv amplitudine).
Acest exemplu confirmă următoarele:
Ø În cazul calculului benzii efective utilizând criteriul de putere.
· Banda de frecvenţă a semnalului MF nu depinde de frecvenţa semnalului
modulator.
· Banda de frecvenţă a semnalului MP depinde direct proporţional de frecvenţa
semnalului modulator.
Determinarea numărului N de armonici ce sunt cuprinse în bandă este dificil (pentru
aceasta se utilizează softuri matematice). Din acest motiv este recomandat să se utilizeze
pentru calculul benzii expresiile B MF = 2(b + 1) w0 , B MF = 2(a + 1) w0 .
Semnale şi circuite electronice 95
Ø În cazul calculului benzii efective utilizând criteriul de amplitudine.
În cazul acelor aplicaţii în care este utilizat acest criteriu, se impune calculul valorilor
funcţiilor J k (b) (fie se utilizează softuri matematice, fie se apelează la valorile tabelate)
pentru a determina numărul de armonici ce se situează în bandă. În acest caz pentru calcul
benzii se aplică direct expresia B MF ( MF ) = 2 N w0 .
Fig. 2.31 Banda efectivă a semnalului MP calculată pentru aceeaşi deviaţie de fază (indice de modulaţie în
fază) recvenţă, a = 1 şi patru valori ale frecvenţei modulatorului f 0 = 0.5 kHz ;1 kHz ; 2 kHz ; 4kHz .
Calculele au fost efectuate conform criteriului de putere, respectiv amplitudine.
96 Analiza şi prelucrarea semnalelor
B. Independenţa de frecvenţa modulatorului a benzii semnalului MF precum şi
faptul că banda semnalului MP este direct proporţională cu frecvenţa modulatorului
are o implicaţie asupra canalului pe care se transmit semnalele.
Considerând un mesaj (semnal modulator) având spectrul localizat în intervalul
[wm , wM ] , apare următoarea diferenţă:
Ø La semnalul MF benzile de frecvenţă obţinute în urma modulării sunt aceleaşi atât
pentru componenta de frecvenţă inferioară w m , cât şi pentru componenta de frecvenţă
superioară w M .
Ø La semnalul MP, componenta de frecvenţă superioară va necesita pentru transmisie
o bandă mai mare decât cea necesară pentru componenta de frecvenţă inferioară.
Deoarece lăţimea de bandă a canalului de transmisie trebuie să fie egală cu banda
ocupată în urma modulării mesajului, rezultă că banda canalului nu va fi utilizată eficient
de către componentele semnalului modulator de frecvenţe joase în cazul MP.
În figura 2.32 este prezentat modul de utilizare a canalului de transmisie în cazul
celor două tipuri de modulaţie.
Fig. 2.32 Exemplificarea grafică a utilizării ineficiente a canalului de transmisie pentru cazul în care semnalul
este modulat în fază.
Reprezentările grafice ale benzilor de frecvenţă din figura 2.32 suportă următorele
observaţii:
Ø Pentru a se putea vizualiza mai uşor benzile corespunzătoare celor două frecvenţe
limită w m şi w M , amplitudinile spectrului corespunzător frecvenţei inferioare s-au
considerat mai mici decât amplitudinile spectrului corespunzător frecvenţei superioare.
Această reprezentare nu este obligatoriu a fi adevărată.
Ø În cazul modulaţiei în frecvenţă s-a considerat că deviaţia în frecvenţă este
constantă. Conform (2.59) rezultă că valorii frecvenţei superioară w M îi va corespunde o
valoare minimă a indicelui de modulaţie în frecvenţă b m şi invers.
Semnale şi circuite electronice 97
C. Scriind pentru comparaţie relaţiile pentru frecvenţa şi faza instantanee se
obţine:
ìMF : W i (t ) = W p + kx 0 ( t ) ; F ( t ) = W p t + k ò x 0 ( t ) dt
ïï t
í (2.91)
ïMP : W i (t ) = W p + k x 0 ( t )
; F ( t ) = W p t + kx 0 ( t )
îï dt
Se pot face următoarele observaţii:
Ø Modulaţia în frecvenţă este o modulaţie de fază la care faza nu variază direct
proporţional cu semnalul modulator ci cu integrala semnalului modulator.
Ø Modulaţia în fază este o modulaţie de frecvenţă la care frecvenţa instantanee
variază liniar cu derivata semnalul modulator şi nu cu semnalul modulator.
Aceste două observaţii au valoare practică, deoarece arată modul în care se poate
transforma un modulator MF într-unul MP şi invers, prin utilizarea unui circuit de derivare,
respectiv de integrare. Într-adevăr dacă se integrează iniţial semnalul modulator şi apoi se
modulează purtătorul rezultă semnalul modulat în frecvenţă. Similar, diferenţiind
modulatorul si apoi utilizându-l la modulaţia în frecvenţă a purtătorului se obţine semnalul
modulat în fază.
După cum s-a precizat în paragraful 1.1, un semnal este complet determinat fie prin
reprezentarea sa în domeniul timp (formă de undă), fie prin reprezentare în frecvenţă
(spectru).
Pe baza acestui concept se realizează transmiterea simultană a mai multor semnale
pe acelaşi canal de telecomunicaţii.
Un număr de N semnale pot fi transmise simultan pe acelaşi canal de comunicaţie
dacă pot fi separate fie în domeniul frecvenţă, fie în domeniul timp. Conform acestor
precizări, semnalele ocupă fie benzi diferite de frecvenţă, fie intervale diferite de timp.
Transmiterea simultană a mai multor semnale pe un acelaşi canal fizic, prin
separarea lor în domeniul frecvenţă se numeşte multiplexare în frecvenţă iar transmiterea
simultană a mai multor semnale prin separarea lor în domeniul timp se numeşte
multiplexare în timp.
În cadrul cursului de faţă s-a arătat că un semnal finit în timp este infinit în
frecvenţă şi invers (spectrul unui semnal periodic, ce este teoretic de durată infinită, are un
spectru finit, iar spectrul unui impuls, semnal cu durată finită, are un spectru teoretic
infinit).
În consecinţă:
Ø la multiplexarea în frecvenţă, semnalele ce se transmit simultan, au spectre de
frecvenţe diferite şi finite, dar durata lor fiind infinită, apar interferenţe între ele în
domeniul timp.
Ø la multiplexarea în timp, se transmit impulsuri la momente diferite, dar avînd
spectre teoretic infinite, apar interferenţe între ele în domeniul frecvenţă.
Separarea semnalelor la recepţie se face pe baza identităţii păstrate în domeniul
frecvenţă, respectiv în domeniul timp.
Multiplexarea în frecvenţă se poate realiza pe baza modulaţiei semnalelor, tehnică
ce permite prin translatarea spectrelor separarea lor în domeniul frecvenţă.
Multiplexarea în timp se bazează pe eşantionarea semnalelor şi transmiterea
acestora la momente diferite de timp, astfel încât eşantioanele semnalelor să nu se
suprapună.
Eşantionarea este o metodă de reprezentare a semnalelor analogice printr-o
succesiune de valori (eşantioane), considerate la momente discrete de timp.
Pentru a ilustra eşantionarea se utilizează reprezentările grafice din figura 2.33.
Din cele prezentate în figura 2.35, rezultă că multiplexarea în timp este realizabilă
în principiu. Demonstraţia faptului că multiplexarea în timp se poate realiza practic, constă
în a arăta că semnalul ce se eşantionează poate fi reconstituit numai din cunoaşterea acestor
eşantioane.
În concluzie trebuie arătat că semnalul este unic determinat de eşantioanele
sale.
Teorema eşantionării: Orice semnal x ( t ) , ce are o bandă de frecvenţă limitat
(banda nu este infinită), este complet definit (univoc determinat) prin eşantioanele
sale {x (nT )} , dacă perioada de eşantionare, T, îndeplineşte condiţia:
1
T£ (2.95)
2f M
unde f M este frecvenţa maximă a spectrului semnalului.
Observaţie:
Ø Teorema eşantionării poartă numele de teorema lui Shannon;
Ø Condiţia (2.95) de determinare univocă a unui semnal prin eşantioanele sale se
numeşte condiţia lui Nyquist.
Demonstrarea teoremei lui Shannon se bazează pe posibilitatea de a reconstitui
spectrul X(w) al semnalului neeşantionat x ( t ) , din spectrul X e (w) al semnalului
eşantionat x e ( t ) .
Demonstraţie
Primul pas al demonstarţiei este de a calcula transformata Fourier a semnalului
eşantionat.
Conform (2.94)
x e (t ) = x (t )d T ( t )
şi în consecinţă
F{x e (t )} = F{x (t )d T ( t )}
Din teorema integralei de convoluţie în frecvenţă se obţine că:
{ }
F -1 {X1 (w) Ä X 2 (w)} = 2px 1 (t ) x 2 (t ) Þ F F -1 {X1 (w) Ä X 2 (w)} = F{2px 1 (t ) x 2 (t )}
şi în consecinţă
1
F{ x 1 (t ) x 2 (t )}= [X1 (w) Ä X 2 (w)] (2.96)
2p
102 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Aplicând (2.96) la (2.94) rezultă că:
1 1
F{ x e (t ) }= X e (w) = [F{ x (t ) } Ä F{ d T (t ) }] = [X(w) Ä F{ d T (t ) }] (2.97)
2p 2p
Pentru a calcula transformata Fourier a funcţiei delta periodic se va scrie această
funcţie sub forma unei serii Fourier ( S.F.E.).
Conform (1.42)
¥
d T (t ) = å A nc e j n Wt .
n =-¥
Calculul coeficienţilor se face aplicând (1.46).
T T
2 2 (1.85)
1 1 1 1
Anc = ò d T (t ) e - j nw0 t dt = ò d T (t ) e 0 dt = T
- j nw t
ò d(t ) e
- j nw0 t
dt =
TT T T T T
- -
2 2
Rezultă că:
1 ¥ j n Wt
d T (t ) = åe (2.98)
T n =-¥
şi deci
ìï 1 ¥ üï 1 ¥
F{ d T (t ) } = Fí å e j n Wt ý =
ïî T n = - ¥
å F e j nWt
ïþ T n = - ¥
{ }
O metodă de a calcula transformata Fourier a impulsului e j nWt este de a utiliza
rezultatele obţinute a calculul transformatelor Fourier pentru impulsurile
sinusoidal/cosinusoidal.
{ }
(1.101)
F e j nWt = F{cos nWt + j sin nWt} = F{cos nWt} + jF{sin nWt} =
(1.114 ) ; (1.117 )
= [pd(w - nW ) + pd(w + nW )]+ j[ jpd(w + nW ) - jpd(w - nW )]
În final se obţine că:
{ }
F e j nWt = 2pd(w - nW ) (2.99)
şi în consecinţă
2p ¥ ¥
F{d T (t )} = å d(w - nW ) = W å d(w - nW ) (2.100)
T n =-¥ n =-¥
Aplicând (2.100) la (2.97) se obţine că:
1 é ¥ ù W ¥
X e (w) =
2p êë
êX(w) Ä W å d(w - nW )ú = å [X(w) Ä d(w - nW )]
n =-¥ úû 2p n = - ¥
de unde rezultă că:
1 ¥
X e (w) = å [X(w - nW )]
T n =-¥
(2.101)
- wM
=
e j wM t - e - j wM t (1.101) 2 j sin (w M t )
= = = sin c(w M t )
2 j wt 2 j wt
Deci
h (t ) = F -1 {H(w)} = sin c(w M t ) (2.103)
Reprezentările grafice ale funcţiei de filtrare H(w) şi a transformatei sale Fourier
inverse sunt prezentate în figura 2.37.
Fig. 2.37 a) Funcţia de filtrare H (w) b) Transformata Fourier inversă h (t ) = F {H(w)} a funcţiei de
-1
filtrare
iar din proprietatea (1.130), convoluţia unei funcţii cu d(t ) , se obţine în final:
¥
x (t ) = å x (nT )sin c[wM ( t - nT)] (2.107)
n = -¥
Expresia (2.107) se poate scrie compact asfel:
¥
x (t ) = å x (nT ) h n (t ) (2.108)
n = -¥
unde s-a notat:
h n (t ) = sin c[w M ( t - nT)] = h (t - nT ) (2.109)
Ilustrarea grafică a procesului de reconstituire a semnalului x ( t ) prin extrapolare în
timp este prezentată în figura 2.38.
Fig. 2.38 Reconstituirea semnalului x (t ) prin extrapolare în timp din funcţii eşantion
Concluzie:
Ø Relaţia (2.107) exprimă modul de reconstituire în domeniul timp a semnalului x ( t )
din eşantioanele sale. Pentru aceasta se procedează în modul următor:
Ø Fiecare funcţie de tipul (2.109) h n (t ) = sin c[w M ( t - nT)] , ce este centrată la nT, se
ponderează cu valoarea funcţiei x (nT ) .
Ø Se realizează însumarea tuturor funcţiilor h n (t ) astfel ponderate.
Ø Ponderea are efect doar asupra funcţiei h n (t ) = sin c[w M ( t - nT)] centrate la
momentul nT, celelalte funcţii (ce se însumează) trecând prin zero la momentul respectiv.
Semnale şi circuite electronice 107
2.4. Modulaţie cu purtător în impulsuri
În sistemele clasice de transmisiuni se utilizează modulaţia cu purtător sinusoidal,
tratată în capitolulul 2.2. Acest procedeu stă la baza transmisiunilor cu multiplicare în
frecvenţă. În sistemele moderne se utilizează modulaţia cu purtător în impulsuri, care
permite diviziunea căilor în timp, multiplicarea în timp, ceea ce permite utilizarea intensivă
a circuitelor integrate.
Modulaţia cu purtător în impulsuri utilizează ca semnal purtător o succesiune de
impulsuri periodice prezentate în figura 2.39.
Semnalul purtător se obţine aplicând funcţia delta periodic, d T ( t ) unui circuit notat
h f . Acest circuit răspunde la fiecare impuls d( t ) aplicat la intrare printr-un impuls
dreptunghiular h f (t ) de durată t p , reprezentat în figura 2.42.a).
Răspunsul în frecvenţă al circuitului h f este prezentat în figura 2.42.b).
În acest caz, semnalul purtător x p ( t ) se poate scrie:
( 2.93) ¥ (1.103) ¥
x p (t ) = d T ( t ) Ä h f ( t ) = å d( t - nT) Ä h f (t ) = å h f (t - nT )
n = -¥ n = -¥
expresie ce corespunde reprezentării grafice din figura 2.40.b).
{ }
tp
tp ¥ - j n Wp æ nW p t p ö j n W p t
X p (w) = A p å e 2 sin cçç ÷F e
÷
Tp n =-¥ è 2 ø
Conform (2.99)
Fe { j nW p t
}= 2pd(w - nW ) p
În concluzie:
é - j n W p tp
2pt p ¥ æ nW p t p öù
X p (w) = A p å êe
Tp n = - ¥ ê
2 sin cç ÷ú
ç 2 ÷úd w - nW p ( ) (2.113)
ë è øû
Aplicând (2.113) la (2.111) rezultă că:
tp
tp æ nW p t p ö
[ )]
¥
(
- j n Wp
X MIAN (w) = A p å e 2 sin cçç ÷ X 0 (w) Ä d w - nW p
÷
Tp n =-¥ è 2 ø
sau
tp
tp ¥ æ nW p t p ö
( )
- j n Wp
X MIAN (w) = A p å sin cçç e ÷X 0 w - nW p
÷
2 (2.114)
Tp n = - ¥ è 2 ø
Modulul densităţii spectrale de amplitudine în cazul semnalului MIAN devine:
tp ¥ æ nW p t p ö
X MIAN (w) = A p å
Tp n = - ¥
sin cçç ÷X 0 w - nW p
÷ ( ) (2.115)
è 2 ø
Fig. 2.43 Reprezentările X 0 (w) şi X MIAN (w) în două cazuri: a), b) condiţia lui Nyquist este respectată
W p = 6w M ; a), b) condiţia lui Nyquist este la limită W p = 2w M
112 Analiza şi prelucrarea semnalelor
Observaţii:
Ø Relaţia (2.116) arată că X MIAN (w) sau X MIAN (w) este o repetare a spectrului
semnalului modulator, la nW p , ca şi în cazul eşantionării ideale (vezi figura 2.36).
Ø Deosebirea acestui timp de modulaţie în impulsuri faţă de eşantionarea ideală,
constă în faptul că în cazul modulaţiei spectrele astfel repetate nu mai au aceeaşi
amplitudine. În cazul MIAN fiecare spectru este ponderat cu un alt coeficient,
æ nW p t p ö
sin cçç ÷.
÷
è 2 ø
æ nW p t p ö
Ø Înfăşurătoarea spectrului semnalului MIAN este dată de sin cçç ÷.
÷
è 2 ø
Ø Pentru ca semnalul să poată să fie reconstituit la recepţie este necesară îndeplinirea
condiţiei lui Nyquist W p > 2w M . În figura 2.43b) este reprezentat modulul densităţii
Wp p
spectrale de amplitudine a semnalului MIAN în cazul în care w M = =
. În figura
6 12t P
2.43d) este reprezentat modulul densităţii spectrale de amplitudine a semnalului MIAN în
Wp p
cazul în care condiţia lui Nyquist este la limită w M = = .
2 4t p
Teoretic, semnalul modulator poate fi reconstituit prin filtrare în două moduri:
Ø filtrare trece-jos FTJ, prin selectarea benzii [0, w M ] şi blocarea celorlalte
componente;
[ ]
Ø filtrare trece-bandă FTB, prin selectarea benzii nW p - w M , nW p + w M şi blocarea
celorlalte componente, urmată de o translaţie a benţii în domeniul frecvenţelor joase (prin
demodulare);
B. Modulaţia uniformă a impulsurilor în amplitudine
Dispozitivele cu care se realizează practic eşantionarea sunt circuite logice la
ieşirea cărora, impulsurile nu urmăresc variaţia instantanee a semnalului modulator x 0 ( t ) ,
ci iau valoarea semnalului x 0 ( t ) în momentul sondării t = kTp , pentru întreg intervalul de
timp t p .
Forma de undă a semnalului MIAU este prezentată în figura 2.40.d).
Semnalul x MIAU (t ) se obţine prin prelucrările ilustrate de sistemul din figura 2.44.
rezultă că:
tp
tp æ wt p ö ¥
( )
- jw
X MIAU (w) = A p sin cçç
e ÷ å X w - nW p
÷
2 (2.119)
Tp è 2 øn = - ¥
Modulul densităţii spectrale de amplitudine în cazul semnalului MIAU devine:
tp æ wt p ö ¥
X MIAU (w) = A p
Tp
sin cçç
2
÷ å X w - nW p
÷ ( ) (2.120)
è øn = - ¥
Reprezentarea grafică a modulului densităţii spectrale de amplitudine pentru
semnalul MIAU este prezentată în figura 2.45.
DW
unde Dp M = este deviaţia maximă a poziţiei impulsurilor.
w0
Se observă că Dp M depinde de frecvenţa semnalului modulator (a mesajului).
Observaţie:
p
Ø Cu excepţia defazajului suplimentar de alocat mesajului, efectul asupra deviaţiei
2
poziţiei impulsurilor dat de (2.123) M.I.P º M.I.F. , este acelaşi cu cel dat de (2.126)
M.I.P º M.I.F.
Modulaţia în poziţie a unui purtător în impulsuri x p ( t ) cu un semnal modulator
sinusoidal x 0 ( t ) este reprezentată în figura 2.47.
Semnale şi circuite electronice 117
Introducând notaţia
Dt M = max{k d x 0 (t ) } (2.132)
rezultă că pentru a putea recupera semnalul de bază (modulator) este necesar ca:
Tp
Dt M £ t p £ (2.133)
2
Funcţiile de densitate spectrală corespunzătoare semnalului x MID ( t ) conduc la
expresii analitice a căror prelucrare depăşeşte cadrul alocat acestui curs.
Observaţie:
Ø Spectrul semnalelor MID este mai mare decât spectrul semnalelor MIA.
Ø Semnalele cu MID sunt utilizate mai ales în aparatura de măsuare şi control şi în
mai mică măsură în sistemele de transmisitere a informaţiei.
119
BIBLIOGRAFIE
[CAR80] Cartianu, Gh., Săvescu, M., Constantin, I., Stanomir, D.: Semnale,
circuite şi sisteme, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
[DAS82] Dascălu, D., Rusu, A., Profirescu, M., Costea, I.: Dispozitive şi circuite
electronice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[DĂN82] Dănilă, T., Reus, N.: Dispozitive şi circuite electronice, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[FEŞ90] Feştilă, L., Simion, E., Miron, C.: Amplificatoare audio şi sisteme
musicale, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1990.
[GRA73] Gray, P.E., Campbell, S. L.: Bazele electronicii moderne, vol. I: Editura
Tehnică Bucureşti, l973.
[HOF84] Hoffman, I.: Dispozitive şi circuite electronice, Institutul Politehnic
“Traian Vuia”, Timişoara, 1984.
[MAI80] Maican, S.: Sisteme numerice cu circuite integrate. Probleme: Editura
Tehnică, Bucureşti, 1980.
[MAT97] Mateescu, A., Ciochină, S., Dumitru, N., Şerbănescu, Al., Stanciu, L.:
Prelucrarea numerică a semnalelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
[MAT79] Mateescu, A., Dumitru, N.: Semnale şi circuite de telecomunicaţii,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
[MAT84] Mateescu, A.: Semnale circuite şi sisteme, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1984.
[MIR83] Miron, C.: Introducere în circuite electronice, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1983.
[PAN97] Panta, A.: Dispozitive şi circuite electronice, Petroşani, 1997.
[STR99a] Strîmbu, C., Constantinescu, C.G., Ştefan, A., Miron, M.: Circuite
Oscilante, Culegere de probleme, Braşov, Editura Academiei Aviaţiei şi
Apărării Antiaeriene “Henri Coandă”, 1999.
[STR99b] Strîmbu, C., Constantinescu, C.G., Ştefan, A., Miron, M.: Analiza
spectrală a semnalelor neperiodice, culegere de probleme, Braşov,
Editura Academiei Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene “Henri Coandă”,
1999.
[STR99c] Strîmbu, C., Ştefan, A.: Semnale şi Circuite Electronice, Îndrumar de
Laborator, Braşov, Editura Academiei Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene
“Henri Coandă”, 1999.
[STR00a] Strîmbu, C., Ştefan, A.: Analiza semnalelor cu PSPICE, Editura Albastră,
Cluj-Napoca, 2000.
[STR00b] Strîmbu, C., Ştefan, A.: Semnale şi Circuite Electronice, Îndrumar de
Laborator, vol I, II, Braşov, Editura Academiei Aviaţiei şi Apărării
Antiaeriene “Henri Coandă”, Braşov, 2000.
[STR00c] Strîmbu, C., Constantinescu, C.G., Ştefan, A., Miron, M., Bidu, E.L.:
Electronică, Îndrumar de Laborator vol I, II, Braşov, Editura Academiei
Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene “Henri Coandă”, Braşov, 2000.
[STR06] Strîmbu, C., Constantinescu, C.G.: Electronică-ghid de pregătire a
examenului de licenţă, Braşov, Editura Academiei Forţelor Aeriene
“Henri Coandă”, Braşov, 2006.
120
[ŞTE99] Ştefan, A., Strîmbu, C., Dumea, V.: Semnale şi Circuite Electronice,
Curs, vol I, Editura Academiei Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene “Henri
Coandă”, Braşov, 1999.
[SZT87] Sztojanov, J., Borcoci, E., Tomescu, N., Bulik, D., Petrec, M., Petrec, C.:
De la poarta TTL la microprocesor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
[SZT97] Sztojanov, J., Paşca, S.: Analiza asistată de calculator a circuitelor
electronice, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
[TOA86] Toacşe, Gh.: Introducere în microprocesoare: Editura Ştiinţifică şi
Encilopedică, Bucureşti 1986
[TOA96] Toacşe, Gh., Nicula, D.: Electronică digitală, Editura Teora, Bucureşti,
1996.
[TOM84] Toma, C.I., Gui, V.,Oteşteanu, M.: Dispozitive şi circuite electronice,
Institutul Politehnic “Traian Vuia”, Timişoara, 1984.
[URS99] Ursuleanu, R., Suctiar, I.: Elemente de electrotehnică şi electronică,
Editura Satya, Iaşi, 1999.
[VAS81] Vasilescu, G., Lungu, Ş.: Electronică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
120