OLIMPIADA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

SECȚIUNEA B. Lectura ca abilitate de viață

Etapa locală, 16 februarie 2019
Nivelul 2 – clasele a VII-a şi a VIII-a

Înainte de a răspunde la cerinţele formulate, citeşte cu atenţie următoarele precizări:

 Toate subiectele sunt obligatorii.
 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare rând
pe care îl vei scrie.
 Textul care depăşeşte limita maximă de rânduri, în cazul în care aceasta este precizată, nu va fi
luat în considerare.
 Timpul de lucru este de 3 ore.

Citeşte cu atenţie fiecare text de la cele trei subiecte, apoi cerinţele şi răspunde cât mai bine posibil.

SUBIECTUL I 50 de puncte

Prinţul fermecător
de Julie Garwood
(fragment)

Thomas trăia în casă de la doisprezece ani şi, în tot acel timp, nu mai văzuse ceva atât de ruşinos. Scumpa
lui stăpână era sus, chinuindu-se să rămână în viaţă până i se rezolvau cu bine afacerile, iar nepoata ei favorită,
Taylor, sosea să-şi ia rămas bun, în timp ce, jos, fiul muribundei făcea frumos, râzând şi glumind ca un bădăran
ce era. Fiica lui, Jane, i se ţinea de braţ, cu o expresie îngâmfată. Thomas bănuia că înfumurarea se datora
faptului că se aştepta ca tatăl ei avea să-şi împartă cu ea averea.
Două mere stricate în acelaşi coş, îşi spuse Thomas. O, da, tatăl şi fiica semănau şi la caracter, şi la
lăcomie. Valetul nu se considera neloial stăpânei fiindcă avea păreri atât de rele despre rudele ei. Şi ea gândea la
fel. În câteva ocazii o auzise pe Lady Esther numind-o pe Jane viperă. Şi avea dreptate. În secret, Thomas o făcea
în feluri mult mai urâte. Era o tânără rea, cu capul plin de intrigi, şi i se părea că n-o văzuse niciodată zâmbind
decât după ce călca deliberat în picioare sentimentele cuiva.
Se spunea că majoritatea tinerilor şi a tinerelor care tocmai îşi ocupau locul în societate se temeau de ea,
deşi ştiau că n-ar fi fost bine să recunoască acest lucru. Thomas nu ştia dacă bârfele erau adevărate sau nu, dar
de un lucru era sigur: Jane era o distrugătoare de visuri.
De data asta însă mersese prea departe, căci îndrăznise să atace ceea ce preţuia cel mai mult Lady Esther.
Încercase s-o distrugă pe Lady Taylor.
Thomas scoase un mormăit de satisfacţie. Nu peste mult timp, Jane şi neruşinatul ei tată aveau să-şi dea
seama de ramificaţiile faptelor lor trădătoare.
Draga de Lady Esther fusese prea ocupată cu problemele de sănătate şi necazurile familiale ca să observe
ce se întâmpla. Din ziua când sora mai mare a lui Taylor, Marian, plecase la Boston cu gemenii ei, Lady Esther
intrase în declin. Şi de-atunci, o dusese tot mai rău. Thomas credea că nu renunţase complet numai fiindcă era
hotărâtă ca, mai întâi, să-şi vadă măritată şi la casa ei fata pe care o crescuse ca pe propria ei fiică.
Nunta lui Taylor fusese contramandată, în urma amestecurilor lui Jane. Totuşi, din această groaznică
umilinţă se alesese şi cu ceva de folos. În sfârşit, Lady Esther deschisese ochii. Fusese o femeie iertătoare, până
la această ultimă infamie. Acum, nu mai era decât răzbunătoare.
Unde Dumnezeu era Taylor? Thomas se rugă să sosească la timp pentru a semna hârtiile şi a-şi lua rămas
bun de la bunica ei.
Servitorul se mai plimbă nervos câteva minute. Apoi, se ocupă de oaspeţii care tândăleau atât de insolent
pe trepte, conducându-i în sera deja plină din spatele casei. Le mai oferi de mâncare şi de băut, ca să le obţină
cooperarea. După ce-i înghesui înăuntru şi pe ultimii ticăloşi, închise uşa, apoi reveni grăbit în antreu.
Un zgomot de afară îi atrase atenţia. Se grăbi să se uite pe fereastra laterală. Recunoscu blazonul de pe
trăsura neagră, care încă se mai legăna pe arcuri, în mijlocul aleii circulate, oftă uşurat, apoi rosti o scurtă
rugăciune de recunoştinţă. În sfârşit, Taylor sosise.
 Thomas privi în salon, ca să se asigure că atât contele, cât şi fiica lui erau ocupaţi cu prietenii. Întrucât
stăteau cu spatele spre intrare, se grăbi să închidă uşile salonului. Dacă norocul rămânea de partea lui, o putea
conduce pe Taylor prin hol şi pe scară, înainte ca unchiul sau verişoara ei să observe.
Când Thomas deschise uşa, Taylor îşi croia drum prin liota de oportunişti îngrămădiţi pe alee. Fu
mulţumit să observe că-i ignora complet pe mişeii care încercau să-i atragă atenţia. Câţiva chiar îi îndesară în
mâini cărţile lor de vizită, lăudându-se în gura mare că erau cei mai buni consilieri de investiţii din toată Anglia
şi-i puteau obţine beneficii triple din banii pe care avea să-i moştenească în curând. Nu trebuia decât să le dea
moştenirea pe mână. Thomas era dezgustat de circul lor. Dacă ar fi avut o mătură la îndemână, i-ar fi luat la
goană.
— Hei, voi de-acolo! strigă Thomas, repezindu-se înainte. Lăsaţi-o în pace!
O luă pe Taylor de cot, într-un gest protector, şi se uită încruntat peste umăr la ceilalţi, în timp ce o escorta
pe uşă.
— Nişte criminali, până la unul, dacă vreţi să ştiţi părerea mea, mormăi el.
Taylor era întru totul de acord.
— Erai gata să dai iama-n ei, nu-i aşa, Thomas?
Valetul zâmbi.
— Cecil m-ar cârpi peste urechi dac-ar fi să mă cobor la nivelul lor, remarcă el. Dacă-i vorba să-i păşesc
pe urme, trebuie să mă abţin de la comportamentul mârlănesc. Un valet trebuie întotdeauna să-şi păstreze
demnitatea, milady.
— Da, desigur, îi dădu dreptate Taylor. Cum o mai duce Cecil al nostru? Săptămâna trecută i-am trimis un
răvaş, dar încă n-am primit niciun răspuns. Oare să-mi fac griji?
— Nu, n-aveţi de ce vă face griji pentru Cecil. Cât e dânsul de bătrân, încă mai e dur ca pielea tăbăcită. S-
a ridicat de pe patul de boală ca să-şi ia rămas bun de la Lady Esther. Bunica dumneavoastră îl pensionase deja.
Ştiaţi asta? L-a aranjat cât se poate de bine, Lady Taylor. Cecil nu va mai duce lipsă de nimic, câte zile o avea.
— A fost majordomul loial al Doamnei vreme de treizeci de ani, îi reaminti Taylor. Se cuvenea să
primească o pensie frumoasă. Dar tu, Tom? Tu ce-ai să faci? Mă îndoiesc că unchiul Malcolm te va lăsa să stai
aici.
— Am primit deja o însărcinare de la bunica dumneavoastră. Vrea să văd de fratele ei, Andrew. Înseamnă
să mă mut în Higlands, dar nu contează. M-aş duce şi până la capătul lumii, ca s-o mulţumesc pe Lady Esther. A
pus deoparte o parcelă de pământ şi o alocaţie lunară pentru mine, dar fac rămăşag că deja ştiţi de-asta. A
dumneavoastră a fost ideea, nu-i aşa? Mereu aţi avut grijă de Tom, dumneavoastră. Deşi sunt mai vârstnic.
Taylor zâmbi. Într-adevăr, ideea fusese a ei, dar era sigură că i-ar fi venit şi Doamnei, dacă n-ar fi fost atât
de ocupată cu alte probleme.
— Mai vârstnic, Tom? îl tachină ea. N-ai decât cu doi ani mai mult decât mine.
— Tot mai vârstnic sunt, ripostă valetul. Staţi, să vă iau pelerina. Mă bucur să văd că v-aţi îmbrăcat în alb,
aşa cum a cerut bunica dumneavoastră. E o rochie foarte frumoasă şi, dacă-mi pot îngădui cutezanţa să adaug,
arătaţi mult mai bine azi.
Îşi regretă imediat complimentul, căci nu voia să-i amintească de ultima lor întâlnire. Nu că Taylor ar fi
uitat-o vreodată, desigur. Totuşi, nu se cuvenea ca un gentleman să aducă vorba despre acea umilire.
Totuşi, arăta într-adevăr mai bine. Nimeni n-o mai văzuse din acea după-amiază, cu şase săptămâni în
urmă, când Lady Esther o chemase în salon ca să-i dea ştirea despre logodnicul ei. Thomas stătuse de strajă la
uşă, ca să nu le deranjeze nimeni. Văzuse cât de distrusă fusese Taylor de acea veste. Spre lauda ei, nu plânsese.
Un asemenea comportament n-ar fi fost potrivit pentru o lady. Îşi păstrase o expresie reţinută, dar se văzuse
totuşi cât fusese de rănită. Mâna îi tremura în timp ce-şi aranja nervoasă părul pe umăr, iar faţa-i devenise albă
ca zăpada. Ochii ei albaştri, atât de frumoşi şi încântători, îşi pierduseră complet strălucirea, la fel ca vocea,
când bunica ei terminase de citit spurcata scrisoare pe care o primise, iar Taylor răspunsese:
— Vă mulţumesc că mi-aţi spus, Doamnă. Ştiu că v-a fost greu.
— Cred că ar trebui să pleci din Londra pentru un timp, Taylor, până trece acest mic scandal. Unchiul
Andrew se va bucura să-i ţii companie.
— Cum doriţi, Doamnă.
Peste un moment, Taylor se scuzase, urcase în camera ei, ajutase la împachetatul bagajelor şi, după nici
o oră, plecase la moşia bunicii sale din Scoţia.

A. Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect. 8 puncte

1. Thomas desconsideră:
a. îngâmfarea;
b. lenea;
c. umilinţa;
d. încăpăţânarea.

2. Distrugătoarea de visuri este:

a. Esther;
b. Taylor;
c. Jane;
d. Marian.

3. Numele valetului bătrân este:

a. Thomas;
b. Malcolm;
c. Cecil;
d. Andrew.

4. Thomas este în casa lui Lady Esther:

a. de 12 ani;
b. de la 12 ani;
c. de 30 de ani;
d. de la 30 de ani.

B. Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei principale ale textului, apoi notează pe foaia
de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai jos:
8 puncte

1. În urma eşecului în dragoste a lui Lady Taylor, Lady Esther alege răzbunarea.
2. Valetul o ajută pe fată să scape de insistenţele oportuniştilor.
3. În timp ce stăpâna se chinuie să mai rămână în viaţă, fiul său şi fiica acestuia aşteaptă moştenirea.
4. Thomas îşi aminteşte despre plecarea demnă a lui Lady Taylor la bunica din Scoţia.
5. Thomas o dispreţuieşte pe Jane deoarece aceasta încercase s-o distrugă pe Lady Taylor.
6. Thomas se bucură de venirea lui Lady Taylor.
7. După însoţirea oaspeţilor spre seră, valetul revine în antreu.
8. Thomas şi Taylor conversează despre viitoarea slujbă a valetului.

C. Răspunde, pe foaia de concurs, la fiecare dintre următoarele cerinţe: 16 puncte

1. Precizează motivul pentru care Thomas o scapă pe Lady Taylor de insistenţele oaspeţilor îngrămădiţi pe alee.
2. Explică de ce Lady Esther o consideră „viperă” pe Jane.
3. Menționează patru indicii prin care Lady Taylor denotă că este distrusă, atunci când află că logodnicul a
părăsit-o.
4. Prezintă, în cel mult 10 rânduri, semnificația cugetării lui Thomas: Două mere stricate în acelaşi coş.

D. Redactează un text de cel mult 20 de rânduri, în care să-ți motivezi răspunsul la întrebarea de mai jos,
prin două argumente: 18 puncte

Consideri că Thomas este îndreptăţit să se bucure atunci când constată că Lady Esther a devenit
răzbunătoare?
SUBIECTUL al II-lea 30 de puncte

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a decis să declare 2019, Anul Internaţional al
Limbilor Indigene. Federaţia Internaţională de Drept doreşte să atragă atenţia asupra „pierderii grave a
limbilor indigene în întreaga lume”. Potrivit rezoluţiei comune adoptate unanim de cei 193 de membri ai ONU,
este important să păstrăm aceste limbi în patrmoniul cultural al omenirii şi să le readucem la viaţă. Autoritatea
ONU responsabilă pentru planificarea şi implementarea anului tematic este Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).
Anul Internaţional al Limbilor Indigene se bazează în cea mai mare parte pe iniţiativa Boliviei. După
reforma constituţională din 2009, ţara multietnică cu 12 milioane de locuitori a declarat toate cele 36 de limbi
indigene ca fiind limbi oficiale.
Limbile joacă un rol important în viaţa de zi cu zi a popoarelor lumii, având în vedere implicaţiile lor
complexe în ceea ce priveşte identitatea, diversitatea culturală, integritatea socială, comunicarea, educaţia şi
dezvoltarea. Cu ajutorul lor, oamenii participă la istoria, tradiţiile, semnificaţiile şi expresiile lor unice şi îşi
construiesc viitorul. Limbile sunt esenţiale în domeniile protecţiei drepturilor omului, consolidării păcii,
dezvoltării durabile, asigurând diversitatea culturală şi dialogul intercultural. Cu toate acestea, în ciuda valorii
lor imense, limbile din întreaga lume continuă să dispară într-un ritm alarmant. Multe dintre ele sunt limbi
aborigene.
Limba indigenă este un factor important care trebuie luat în considerare în numeroase aspecte legate
domeniile: educaţie, dezvoltare ştiinţifică şi tehnologică, biosferă, mediu, libertate de exprimare, ocuparea forţei
de muncă şi incluziune socială.
Anul Internaţional va fi lansat oficial luni, 28 ianuarie 2019, la Paris, având tema: „Limbile indigene sunt
importante pentru dezvoltarea durabilă, consolidarea păcii şi reconciliere”. Evenimentul de lansare oficială este
organziat în comun de UNESCO, UNDESA (The United Nations Department of Economic and Social Affairs) şi
de membrii Comitetului Director pentru organizarea Anului Internaţional.

(Ada Ionescu, „2019, Anul Internaţional al Limbilor Indigene”, text preluat de pe

http://www.rador.ro/2019/01/01/2019-anul-international-al-limbilor-indigene/)

A. Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe: 15 puncte
1. Care este data lansării oficiale a Anului Internaţional al Limbilor Indigene?
2. Precizează numele ţării pe a cărei iniţiativă s-a bazat ONU în declararea anului tematic 2019.
3. Notează trei dintre domeniile în care limba indigenă are un rol important.
4. Menţionează numele organizatorilor evenimentului de lansare a Anului Internaţional al Limbilor Indigene.
5. Prezintă, într-un text de 4-5 rânduri, de ce crezi că limbile joacă un rol important în viaţa de zi cu zi a
popoarelor lumii.

B. Într-un text de 10-15 rânduri, motivează-ți răspunsul la întrebarea de mai jos, prin două argumente:
15 puncte

Consideri că oamenii îşi pot construi viitorul participând la istoria şi tradiţiile neamului lor?

SUBIECTUL al III-lea 20 de puncte

Privește cu atenție afișul atașat mai jos pentru a răspunde cerințelor:

1. Precizează scopul pentru care a fost elaborat afișul. (4 puncte)
2. Indică data şi locul desfăşurării evenimentului. (4 puncte)
3. Explică, într-un text de 4-6 rânduri, ce relație există între mesajul scris și imaginea de pe afiș. (6 puncte)
4. Motivează, într-un text de 4-6 rânduri, ce relaţie există între multiculturalitate, limba română, Luceafăr şi
artiştii invitaţi la eveniment. (6 puncte)