Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Componentele Procesului de Comunicare
Componentele Procesului de Comunicare
□ mesajul;
□ stimuli si motivatie;
□ canal de transmitere;
□ feedback;
□ perturbatii;
□ mediul inconjurator.
Examinata prin prisma comunicarii, orice comunicare orala reprezinta un transfer de informatii de
la o sursa - emitator la receptor. Intre cei doi poli se suprapune „canalul' sau calea de comunicare - undele
sonore in cazul comunicarii orale directe.
Codificare Decodificare
■ Emitatorul sau emitentul - orice angajat care formuleaza un mesaj, il transmite printr-un anumit
canal receptorului, continand idei, informatii, dar care nu poate controla procesul;
■ Receptorul - fie angajat, fie manager care primeste informatii, mesaje, fara a le recepta automat,
ci ascultandu-le, patrunzand intelesul acestora;
■ componenta ce influenteaza indirect comunicarea este si mediul in care are loc procesul ca
spatiu, timp, climat psihologie si alte componente fizice si nu numai;
■ Canalele de comunicare - prin care managerul urmareste atingerea obiectivelor ce pot fi formale
sau
Ne vom referi in continuare, pe larg, la fiecare din aceste componente, pentru a vedea si intelege
care este ponderea rolului pe care il joaca fiecare in procesul comunicarii.
In procesul de comunicare, mesajul depinde de cele doua parti ale acestuia, sau cei doi actori ai
procesului - emitatorul si receptorul. O analiza mai atenta a receptorului poate caracteriza modul de
structurare al mesajului. Analiza presupune cunoasterea unor criterii de tipul: varsta, sex, ocupatie, status,
cat si a factorilor culturali si subculturali - biologici, politici, economici, sociologici, etc. Mesajul
presupune emiterea informatiei prin semnale codificate adresate spre un receptor care nu are
obligativitatea raspunsului. „Atunci cand apar perturbari, acestea sunt provocate de discordantele de
atitudine sau de conceptie dintre emitator si receptor sau dintre varietatea de intelesuri si interpretarile
nepotrivite izvorate din limba utilizata'5.
Este important sa se cunoasca reprezentarile pe care interlocutorii le pot avea unii despre altii sau
despre rolurile lor, pentru a nu se ajunge la o interpretare eronata a mesajelor si la alterarea claritatii
acestora.
Mesajul nu poate fi socotit definitiv formulat si receptionat, dat fiind faptul ca au loc modificari
si clarificari in interiorul sistemului, pe langa influente din partea factorilor psihosociali, lingvistici, etc.
care de asemenea il modifica.
Informatia continuta in mesaje este de cele mai multe ori disponibila prin intermediul a doua
surse: mediul inconjurator si gandirea proprie.
Emitatorul poate fi de cele mai multe ori un individ, un grup sau o institutie care poseda
informatii - structurate, ordonate, sistematizate mai bine decat ale receptorului.
Emitatorul (comunicatorul) presupune o anumita stare de spirit, o motivatie, cat si un scop clar
alaturi de mesajul transmis explicit, dar si de unul implicit, care poate fi necunoscut receptorului. Marirea
capacitatii de comunicare a emitatorului depinde de cateva elemente intre care se pot aminti:
· Analiza grupului care va primi mesajul privind cativa indicatori care se refera la
cunostintele pe care le poseda membrii, interesul acestora, atitudinile existente, nivelul de
educatie, trasaturi demografice etc.
Identificarea punctelor forte ale mesajului, dar si a celorlalte idei, ordonate dupa criterii variate
de ordin cauzal, cronologic, spatial;
Pentru o mai buna receptare, se impune conditia - de care emitatorul trebuie sa tina seama - ca
formularea mesajului sa intre intr-o relatie directa cu receptorul.
La eficientizarea comunicarii contribuie mai multi factori dintre care retinem modul de organizare
al mesajului - dupa modele diferite - ca avand un impact ridicat si direct.
• Modelul rezolvarii de probleme - conform caruia receptorul si emitatorul trebuie sa fie profund
motivati pentru comunicare;
• Modelul temporal - care vizeaza succesiunea logica a mesajului, contribuind la intelegerea
corecta a acestuia, dar si la definirea intregului sistem in care un fenomen se produce;
• Modelul subiectului - defineste legitatile interne ale informatiei cuprinse in mesaj.
■ In primul rand sa fie complet astfel incat sa poata realiza substituirea tuturor elementelor din
alfabetul de baza;
■ Sa fie practic, respectiv usor de manipulat de catre orice participant la procesul de comunicare;
♦ Mesajul reamintit de catre emitator in situatia unei bune cunoasteri a selectivitatii receptorilor.
Cu referire la modul de structurare al comunicarii, diverse opinii converg spre stabilirea a patru
canale de comunicare:
□ Tipul de canal centrat pe o persoana situata evident in centru si perceputa drept leader de catre
ceilalti membri ai grupului, situati mai departe de acesta, denumit „stea' este cel cu cea mai redusa
eficienta;
□ Un alt tip, opus celui prezentat anterior, cunoscut sub numele de „sfera', are o structura
descentralizata, ca atare cu un grad de eficienta ceva mai ridicat decat cel tip stea, iar grupul este
neorganizat, membrii acestuia primesc mesaje aleatoriu;
Contextul comunicarii presupune existenta a mai multor aspecte. Din punct de vedere
al contextului fizic, se poate vorbi despre o incidenta a acestuia asupra eficientei comunicarii, astfel,
modul de aranjare al mobilierului poate, de exemplu, stimula sau perturba comunicarea. O alta forma de
manifestare a contextului comunicarii este si dimensiunea temporala, care se refera concret la momentul
istoric si la timpul zilei.
■ Proximitate - atunci cand membrii grupului se afla in apropiere unii de altii, marind
posibilitatea interrelationarii si comunicarii intr-un mod sensibil;
■ Situatia de similaritate - faciliteaza comunicarea datorita unor imprejurari, interese, credinte,
scopuri comune ale membrilor grupului;
Dimensiunea
psihosociala
Dimensiunea Dimensiunea
Temporala fizica
Intre mesaj si contextul in care are loc comunicarea se stabileste o relatie care poate avea caracter
pozitiv sau care poate sa conduca la esec, in functie de dimensiunile fizice, temporale, psihosociale ale
contextului.
Un factor important al contextului comunicarii generat de dimensiunea psihosociala este climatul
comunicational, care exercita o influenta demna de a fi consemnata asupra contextului comunicarii.
Atat emitatorul, cat si receptorul pot initia si dezvolta un climat comunicational, unde fiecare
priveste din proprie perspectiva tema abordata, de unde poate aparea uneori si un conflict.
b. bariere de receptie
c.bariere contextuale
d. bariere mixte
Feedback-ul este definit ca o conexiune inversa in cadrul unui sistem cu autoreglare, prin care
veriga de executie exercita influente asupra verigii de comanda11.
Astfel, in locul schemei determinismului univoc liniar cauza - efect, feedback-ul introduce
schema unui determinism mai complex, de tip circular sau inelar cauza - efect
, respectiv efect - cauza. Aceasta noua perspectiva aduce o interdependenta si anumite conditionari
functionale.