ι,,

..
…
Ill τ ι .

. _-
: …..

.
͵ .

_
ι
i «J

.
᾽ :'5
.
- $

!
. —.

᾽ }
. … .

__
-΄'.;!
Preotul PETRE VINTILESCU
—

'-n Ι
.

… .:…. ΄:
.

_
"...";
‚.... _. FOST PROFESOR LA FACULTATEA DE TF'OLOGIE
_?

.;..-
.... SI LA INSTITUTUL TEOLOGIC DE GRAD UNIVERSITAR

…
Ъ
*

.".
!
DIN BUCUREŞTI
?
"ι …
,

Ό
.

-
.'
.
.‚

'
—
.- .

ι. ι
* l
- l
…

. .
.

.
, .
?г

€ +"
' ."
2.ι - .

!
.s

',“ :
-

| ' .
ι . . '
. . ι.*
..

. ' "ιν

B:»-
ν … .
a

Ξ.'..'.΄*'
_

{};-...
"ι.-…'.
I g'.-
c
a

:.
f
.

.
.

"., , -
|
-

ΕΧΜΜΑΈ
' .' I

- i
- :
_ .
__ |
.
:

_-'. ;
.

ι - ’. 'I
' l
i. '-
;

«&
*
'

' .

" .
Ι

ι ?
… α
|κ
Ψ
.
."
-
'

΄?
.

Ξ
-
_

ζ.:
n f
_

3 "'r' 'î
.!
.…
"

μ.
Ξ
;

ΐ30"΄/3 :… ,…
ι .… … α .
.ι ..

"|!!!
…

"

Β U С U R Ε Ş Τ I
µ

ii—DITURA INS'IIFUTULUI BIBLIC .ŞI DE ΜΙ51ιΛ'Γ ΟΠ΄ΓΟ[)ΟΧΑ

-
'
—

-
|

…"'
‘

.
"

-
“

.
ι
"
 .
"
. .
_
.
_ _
.
.
,
.
.
_.
r _.--
. ....
_
_
.'
__
_
. _
.
._.
.
.
IN LOC DE PREFATA

_
_
_
.
In lucrarea d e faţă sînt reunite iarăşi in volum, aşa

_
cum fuseseră concepute şi redactate iniţial î n stare d e ma-

_
_
nuscris, capitolele publicate disparut î n t r e anii 1953“ şi

‚
1964 î n revistele» Bisericii O r t o d o x e Române. Ele au ca

-_
obiect prezentarea istorică, e x e g e t i c ă şi tipiconaiă a sluj-
belor bisericeşti d e seara, d e dimineaţa şi a Sfintei Litur—

.
-"
ghii, servicii care alcătuiesc conţinutul principal şi m a j o r

.
al cărţii numită LITURGHIER.

,
_
᾽ A v i n d a s t f e l caracterul unui m a n u a l , volumul d e f a ţ ă

_
poate însemna un a j u t o r la indemina studenţilor şi elevi-

-
_
lor din şcolile teologice şi, ocazional, nu mai puţin şi a cle-

_
ricilor parohiali.

,‚"____
AUTORUL

_
.
.
—
.
.
.
*.
.
.……
' (ΕΔΕΤ… ΝυΜζ[ΤΆ
ιΙΤυΒςΗ1ΕΒ
 "
:…,

?
i;
e

"
a

CARTEA NUMITÄ LITURGHIER

…
_1. Denumirea si cuprinsul. …΄ 2. Problema unui formular ai
Liturghiei in primele veacuri creştine. —-— 3. Formatul si struc-
tura Liturghierului in manuscrise, ediţii şi traduceri

1. DENUMIREA ŞI C U P R I N S U L

Denumirea d e Liturghier se d ă î n limbajul bisericesc curent cărţii in

care se cuprinde s l u j b a sau oficiul Sfintei Liturghii. Oficial i n s ă , atit i n
manuscrise c i t si i n editiile tipărite, această carte poartă d e obicei titlul
d e Dumnezeieştile şi sfintele sau S f i n t e l e şi dumnezeieştiie Liturghii ale
celor î n t r e Sfinti Părinţii noştri Ioan Gură d e Aur, V a s i l e cel M a r e şi
Grigore Dialogul, adică cele trei formulare d u p ă care s e oficiază Sfînta
Liturghie î n curSul anului, aproape î n t o a t ă Biserica O r t o d o x ă ε.1ξΞ΄18Ξι=
ritului. T o t atit d e d e s , d a c ă nu chiar m a i d e s , cu d e o s e b i r e î n trecut,
s—a întrebuinţat forma d e singular, denumindu-se cartea c a şi oficiul sau
slujba in sine cu e x p r e s i a d e <<Dumnezeiasca Liturghie» s a u - « S f i n t a si
dumnezeiasca Liturghie a S f i n t u l u i I o a n G u r ă d e Aur, a M a r e l u i V a s i l e
si a S f i n t u l u i Grigore Dialogul», ori c î t e o d a t ă s i m p l u : «Liturghie». Ех-
.

trem d e rar si cu totul intimplator a găsit о intrebuintare oficială, ca

titlu principal, denumirea d e Liturghier (АеътоъърТщбч), completată însă
cu a d a o s u l : <<cuprinzînd cele trei Liturghii ale celor î n t r e Sfinţi Părinţii
noştri...», c a î n e d i ţ i i l e g r e c e ş t i d e R o m a , 1 6 8 3 , Venetia, 1714, d e Ierusa—
l i m , 1908, ”precum şi î n ediţia Liturghierului slav, tipărit la Minăstirea
Dealu î n anul 1646 (Liturghiarion adică Siujebnik c u Liturghia Şiintuiui
Vasile cel Mare, a lui I o a n Gură d e Aur etc.). Editia d e Bucuresti, 1937,
foloseşte sub o formă mai timidă acest termen, înscriindu—l cu un rol d e
subtitlu pe coperta interioară, î n t i m p ce cea d e deasupra este rezervată
formulei o f i c i a l e t r a d i t i o n a l e . Dintre toate Bisericile O r t o d o x e , numai
cele de limbă Slavă au adoptat ca titlu oficial termenul de Liturghier
( S i u j e b n i k ) . ΄ Editia greacă d e Atena, 1948 1 foloseşte titlul oficial d e
,,Ἱεροτελεστιπὁν“. …' ' ΄ ᾽
Cind această carte este întocmită pentru Liturghia cu arhiereu şi se
află completată cu rugăciunile respective pentru hirotonit, hirotesii, sfin-
.

tirea antiminsului etc., poartă denumirea d e Arhieraticon (‘Apxzepovcm’w1

Чиновникь артере'йскій).
Toa-te-a-ceste titluri se găsesc depăşite însă d e cuprinsul real al Li-
turghieruiui in f o r m a t u l său a c t u a l , d e o a r e c e , î n a f a r ă d e o f i c i u l Litur-
ghiei propriu.-zise, el contine si alte servicii şi rugăciuni. Unele d i n
.

acestea sint oficii independente d e Liturghie, ca, d e exemplu, Vecernia,

M i e z o n o p t i c a şi U t r e n i a , care, i n e p o c a cu totul nouă şi anume începînd
1. S c o a s ă sub î n g r i j i r e a m i t r o p o l i t u l u i de Filipi şi Neapolis, I—Irisostomos.
-
 …..ω….

de prin veacul al XVI-lea, au ajuns să reprezinte în cele din turghierului românesc. El se găseşte, în această privinţă, dacă n u absolut

.
—Ηîî“nrt>r€t…ă ÇU_L1Î1_H91118, elementul permanent sau fix prin excelenţă identic c u Slujebrzitrul slav, cel p u t i n - î n t r — o f o a r t e a p r o p i a t ă asemănare.

'
ι
gut-tuful Liturgtuerutu i. Alte părti se găsesc într—un raport general

.
O înfăţişare-ceva m a i simplificată a r e Liturghierul grec, deşi c u p r i n d e
iazional cu Liturghia s a u c u celelalte oficii. Sînt astfel î n primul
în s c h i m b părţi s t r ă i n e celorlalte, ca, d e exemplu, slujba aghiazmei m a r i

'
Ее111 rugăciuni Şi formule scurte, care de fapt fac parte'inteqrantă

.
la Bobotează si cea a Vecerniei d i n Duminica Pogoririi Sfintului Duh etc.
ÏVÏCÎÜÏ Utreniei Şi Liturghiei, ca piese variabile sau de schimb; pen- Editiile d e Tripolis (Egipt), 1892 si d e A t e n a , 1924, a p a r chiar ca niste mici
i p t a r e a s l u j b e i l a calendar s a u l a d i f e r i t e m o m e n t e ale a n u l u i li—
Evhologh-ii, prin înregistrarea u n o r rugăciuni c a : cele pentru cei ce se
'ln n u m ă r u l acestora i n t r ă ecfonisele sau vosglasurile
an.

ecteniei pocăiesc, pentru preotul ce se i s p i t e s t e in somn, pentru femeia lehuză,

a m

inainte d e Evangheliile S f i n t e l o r P a t i m i , e c f o n i s e l e s a u vosqlasu— pentru cbpilul care m e r g e la scoală etc. etc. Cu u n caracter si m a i pro—
‘-е111е1 111 Săptămîna Luminată după fiecare odă a canonului, 818011- m i c se î n f ă ţ i ş e a z ă Liturghierul

*
nuntat de Evhologhiu r o m â n scris cu m î n a
: otpusturile Vecerniei, Utreniei si Liturghiei la praznicele dorn- în a n u l iGQ-Qde dascălul Vasile S t u r z a M o l d o v a n u ] ? Motivul pentru
ipolisele Zilelor săptămînii, isodicalele sărbătorilor împărăteşti, c a r e a u fosti-adăugate a i c i n u m e r o a s e r u g ă c i u n i , c a r e , - î n chip obişnuit,

!
'tihurile c e s e c î n t ă c î n d se f a c e intrarea cea mică de la Liturghia se g ă s e s c la locul l o r î n I\'Iotitfetnic, v a f i f o s t , p o a t e , n u a t î t d e o r d i n
‘ nenilor (vhod) si e c t e n i a la scoaterea Cinstitei Cruci (14` septem-".L

.
& acestea t r e b u i e a d ă u g a t e acele <<cereri la felurite trebuinta în
n u l u i » , c o n s t i n d d i n r u g ă c i u n i ce se citesc l a P r o s c o m i d i e si d i n
speciale, c a r e se i n t e r c a l e a z ă s p r e p a r t e a f i n a l ă a ecteniei m a r i
practic, cit‘ d i c t a t d e g r e u t a t e a ce se intimpina în p r o c u r a r e a acestei
din u r m ă cărti. Consideraţii d e practiciiate, desigur, au s t a t l a baza ino—
vatiei aplicat-ă acelui Liturghiaribn adică Stujebnitr slavon, tipărit la
M î n ă s t i r e a Dealu in a n u i 1646, in c a r e s—au a d ă u g a t , pe lîngă formula—

.
lei d u p ă c i t i r e a E v a n g h e l i e i , p r e c u m si a celor c o r e s p u n z ă t o a r e
*cernie si Utrenie. ΄ , ΄ * …
găsesc în acelasi timp p ă r t i c a r e s t a u numai î n legătură m a i mult
( p u t i n i n d i r e c t ă c u L i t u r g h i a , c a , d e exemplu., r î n d u i a l a s a u ca—
;mpărtăsirii si rugăciunile de multumire după dumnezeiasca îm—
ze, p r e c u m si S i n a x a r u l s a u c a l e n d a r u l fix cu numele s f i n t i l o r ' d e
ibuie să s e f a c ă a m i n t i r e î n zilele d e Liturghie, la serviciul Pros-
ξἰ, in cursui dipticelor, d u p ă epiclesă si în apolise. În epoca cea
rele Liturghiei, cele 12 pericope evanghelice ale Sfintelor Patimi, pre—
cum si cele a l e Apostolului si Evangheliei la praznicele domnesti, la
cele a l e S f i n t e i F e c i o a r e si l a s ă r b ă t o r i l e s f i n t i l o r . Aceeaşi c u r i o z i t a t e
caracterizează si Liturghierul manuscris al popii d i n Suiug, în Bihor (co—
p i a t i n a n u l 1724 d u p ă a l t u l , p a r e - s e m u l t m a i v e c h i ) , c a r e a r e a n e x a t l a
sfîrşit textul celor 11 pericope cu Evangheliile Învierii 3.
Prin felul rugăciunilor d i n oficiile c a r e formează conţinutul său per—

:ι
ŞLtturghterulut s l a v si r o m â n , îndeosebi, a u a j u n s un element m a n e n t si fix, cit si prin natura si d e s t i n a t i a sa, Liturghierul poartă însă
p e r m a n e n t acele capitole speciale d e reguli sau de î n d r u m ă r i , un caracter s p e c i a l s i cu totul d e o s e b i t î n c o m p a r a ţ i e cu c e l e l a l t e c ă r ţ i
e “Rîncluialăzv, ca, d e exemplu, cele d e la începutul cărţii privind d e ritual. Acestea d i n u r m ă sînt citite în auz la serviciul religios, satis—
tecerniei si Privegherii, ori in cuprinsul s a u spre f i n e l e a c e s t e i făcînd o cerinţă a cultului public si p r e g ă t i n d dispozitia sufletească pen-
tru lucrarea h a r u l u i , d a r îndeplinesc i n acelasi timp si о functiune in—

"
b titlul d e « i n v ä t ä t u r ä » si <<Povătuiri», privind săvîrşirea Litur—

-
rurilor celor m a i î n a i n t e sfinţite, scoaterea Sfîntului Aer (epitaf), structivă si e d i f i c a t o a r e . În c o n s e c i n ţ ă , ele pot f i folosite d e credinciosii

в
mireni chiar a f a r ă din sfintul locas, ca l e c t u r ă spirituală, î n timp ce

.
si cele p e c a r e t r e b u i e s ă l e s t i e si s ă l e a i b ă î n v e d e r e preotul

.
пё c u o f i c i u l S f i n t e i L i t u r g h i i . Liturghierul este, dimpotrivă, d e s t i n a t exclusiv preotului si n u m a i p e n t r u

.
&mult o r i m a i putin f l u c t u a b i l e in continutul Liturghierulu î, nu a fi i n t r e b u i n t a t î n b i s e r i c ă . Nu chiar f ă r ă d r e p t a t e î n s e m n a deci m o -
„,e la o epocă l a alta s a u d e la o Biserică naţională la cealaltă, ci n a h u l moldovean Evloghie, în nota d e l a sfirsitul ediţiei Liturghierutui
tediţii a p r o a p e succesive, ocupind locuri variabile în ordinea d i n d e Iasi, 1759, d i o r t o s i t d e el, că « n u e s t e c a z a n i e s a u istorie S f î n t a Litur—
11 acestora, a p a r acele i m n e , rugăciuni sau molifte care, prin na— ghie, ci t o c m a insusi dumnezăieşti si d e Duhul Sfintu suflate cuvinte».
ïsint proprii Aflolr'tfelni cului s a u Evhologhiu tui ori altor cărţi d e Liturghierul este astfel u n ίερατιγ.όν (adică o carte a preotului sau pen-
Η 58 citesc s a u se c î n t ă î n biserică, î n l e g ă t u r ă o r i chiar indepen— tru preot), asa p r e c u m se intitulează editia tipărită la Constantinopol în
oficiul d i v i n . Astfel, se pot n u m ă r a aici troparele si condacele a n u l 1895, d e n u m i r e care era p e deplin p r o p r i e îndeosebi în starea Litur—
llă în a l t a r p e n t r u mărirea pompei la sărbători mari, cînd se slu- g h i e i d i n vechile. m a n u s c r i s e , în care ecteniile diaconului nu se i n t e r c a -
sobor. De asemenea, r u g ă c i u n i l e pentru binecuvîntare a salciei lau p r i n t r e rugăciunile preotului, ci f o r m a u un m a n u a l aparte. Numirea
…

1319a F l o r i i l o r , & colivei, a b r î n z e i , o u ă l o r , s t r u g u r i l o r d e I e r o t i k o n riu—Şi p i e r d e î n s ă sensul n i c i a s t ă z i , d e o a r e c e , î n m a j o r i t a t e a

la 6 august
atei pîrgi de s t r u g u r i , d e fructe si a c ă r n u r i l o r în Duminica Pasti- cazurilor, adică în lipsa diaconului, ecteniile cad tot î n sarcina preotu-
зе in general ca prinoase de credincioşi, precum si in rînduiala lui. Caracterul d e ieratikon al Liturghierutui este subliniat prin însăşi în—
ului cu r u g ă c i U n i l e d e i e r t a r e p e n t r u r e p a u z a ţ i . - 2. La B i b l i o t e c a A c a d e m i e i R o m â n e , s e c t i a m a n u s c r i s e , s u b nr; 707. Vezi d e s -
ipseschedi tii in c a r e n u m ă r u l pieselor f l u c t u a n t a între-ce ori este crierea lui la I. Bianu si R. Caracas, Catalogul manuscriptetor româneşti, (. Il, Bucu—
is dec1t cel descris aici, care a devenit aproape traditiona l Li— resti, 1913, p. 459—460. .
3. Vezi « R e v i s t a Teologică», Sibiu, ΧΧΧ] (1941), n r . 1—2, p. 6—36.

E
.i
…
 . . - - ΄ 1 2 …,
.…ϊΠδΓέέ;1… publi că. de către arhie reu, preot
ului, la hirot onie, ca simb ol
sacramentale say sfinţitoare, esenţială preoţiei în genere.
"Dintre rsale
a1 at…fiêb'ùiiei u g ă c i u n i l e c a r e alcatui esc c ontinutul stabil. s a u p e r m a n e n t
al ЫШЩЫЗТШЩ' în oficiile Vecer111e1,'Utreme1 şi Liturghiei propriu-zise ,
unaşingură ___. «Rugäemnea amvonul…» —— este rostită d e preot în auzul
g_g,_credir1Ci0$Î10r' rezummd parca «toate cererile 51 rugăciuni le citite d e
re'ot, tainic, in" sfintul a l t a r » . D e a c e e a , Liturghierul este c o n s i d e r a t car— '
-..:—fîntea de taină a preotului si a episcopului 4, epitet justificat pe deplin prin
caracterul înalt si tainic a l rugăcrunilor amintite, p r i n care sfinţiţii sluji——
tori s e adinceSC si s e t r a n s p o r t ă î n d u h , c e r î n d c u r ă ţ i r e a si î n v r e d n i c i r e a
lor si a credincioşilor de 'a se sfinţi prin aducerea Jertfei euharistice.
i n t r - o d e f i n i ţ i e l a r g ă si o a r e c u m l i b e r ă , despre Liturghier a m putea
spune că este cartea unde se găseşte consemnat limbajul în care este
*admisă Biserica s ă vorbească lui Dumnezeu pentru a—l eXprima omagiul
ei de laudă, d e doxologhisire si d e mulţumire, precum si dorinţele sau
cererile ei. In multe din expresiile sale, acest l i m b a j este comun si gra—
iului religios al drepţilor Vechiului T e s t a m e n t ; în ceea ce a r e însă mai
_ expresiv, mai v i n si mai caracteristic, el este insufleţit d e duhul 11111611-
tăiîi, căci, prin acest limbaj sfint, Biserica se roagă cu Fiul lui Dumnezeu
'. ; şi prin ΕΙ, iar la r i n d u l Său .El insusi se r o a g ă cu noi, pentru noi si in noi
__ "(Io-an xw, 20)- . … -
ζ…΄ În forma lui embrionară, acest l i m b a j s—a închegat în Ierusalim, in—
dată după pogorirea Sfintului Duh la sărbătoarea Cincizecimii si s-a răs—
pîndit ο dată cu Biserica in toată lumea creştină. Urmînd fluxul si re—
f." fluxul rîvnei religioase, formele acestui limbaj liturgic a u avut faze de
îmbogăţire si d e s i m p l i f i c a r e , d e cizelare si d e p a r t i c u l a r i z a r e î n d i a l e c t e
liturgice. Asa precum diferite cărti ale Sfintei Scripturi marchează fazele
„i,.succesive a l e istoriei Revelaţiei d u m n e z e i e s t i , t o t aşa si in diferite piese
ζ…"ζ-; ale Liturghierul… se pot distinge straturile p i e t ă ţ i i ' c r e ş t i n e depozitate
ξ….….…ζ…ζ… inepoci diferite, cu deosebirea că in Biblie predomină cuvintul lui Dum-
nezeu către om, pe cînd Liturghia este forma în care se înalţă m a i mult
…ζ…;…΄…΄ζ, cuvintul omului pentru proslăvirea si implorarea lui Dumnezeu.
Unul din principale le documente ale acestei pietăţi crestine se gă—
seste reprezentat prin Liturghierul Bisericii Ortodoxe. In rugăciunile lui
se află condensată pietatea oficială a Bisericii, d e la începuturile ei pină
a s t ă z r ; in ele s—a r e v ă r s a t s i s-a e x p r i m a t s i m t i r e a religioasă a n e n u m ă -
Eratggener atii crestine, care s-au ţinut pe linia neschimbat ă a dreptei
"j;—;;„'.-“credinţe, i a r c o d i f i c a r e a a c e s t o r r u g ă c i u n i , c a r e a l c ă t u i e s c l i m b a j u l
litur—
\
΄ζ?΄…΄'΄…ξ,ξ,916΄ 61 Bisericii Ortodoxe, a găsit o formă specifică d e închegate () dată
" cu clesăvirsir ea organizăr ii vietii bisericest i. Liturghier ul a r e deci o
"-^—-"tstor1e a lui. . . . taină». In categoria acestora din u r m ă el n u m ă r ă , precum a m văzut, si
, Liturghi erul este socotit indiSpen sabil sfinţiţilo r slujitori biserices
ti,
m timpul serviciului divin, d a r cu deosebire în oficiul Liturghiei. <<Cartea
gîvscşncheama Liturgh ier», asa. precum se d ă s f a t i n capitolu l
intitulat
Ш negresit trebuincr oasă pentru slujire. Pe de rost, rugă-
4' α' în 13101,
Publicat
327---ι΄32851358… r e vi' sΑ-
t a Dmitrievschi,
« Indrumator
=— Liturghierul, cartea tainică
pentru clencn rurali»,. . ( î n limba rusă], studiu .
Kiev, nr. 30, 31, 32, p.
ciunile să n u s e zică, căci pe d e o p a r t e s e p o a t e intimpla să se u i t e sirul
rugăciunilor si chiar al cuvintelor care au cea mai mare însemnătate in
s ă v î r ş i r e a d u m n e z e i e ş t i l o r L i t u r g h i i ; i a r p e d e a l t e , p r e o t u l , intimplin—
du—se s ă se incurce, n u stie ce f a c e si ce zice si, prin aceasta, pe lingă
g r e s e l i l e d o g m a t i c e c e l e p o a t e s ă v i r ş i , m a i p o a t e a d u c e si p e c r e s t i n i i
a s c u l t ă t o r i l a î n d o i a l ă . De aceea, p r e o t u l c a r e l n u păzeşte a c e a s t a , f o a r t e
g r e s e s t e si—si a t r a g e asupra—şi d r e a p t a pedeapsă a episcopului său».
2. PROBLEMA U N U I FORMULAR A L LITURGHIEI I N PRIMELE VEACURI CREŞTINE
. S - a r putea admite că о astfel d e obligatie s ă nu fi fost neapărat in—
d i s p e n s a b i l ă in primele zile _ale vieţii creştine, c i n d Liturghia se rezuma
la u n rit s i m p l u al Sfintei Euharistii. Necesitatea unei astfel d e cărti si
folosirea ei in oficiu e r a f i r e s c - s ă se i m p u n ă însă p e m ă s u r ă ce v i a ţ a
bisericească, al cărei centru îl reprezenta Liturghia, a început. să se clez—
voite, m a i ales d u p ă ce ea a a j u n s să se organizeze cu totul indepen—
d e n t d e cultul mozaic de la Templu si sinagogă. Asupra epocii în care
formularele Liturghiei a u i n t r a t în uzul bisericesc, părerile specialiştilor
se găsesc împărţite. După unii d i n t r e acestia 5, nu s-ar putea v o r b i d e
c o n s e m n a r e a L i t u r g h i e i in s c r i s m a i i n a i n t e d e f i n e l e v e a c u l u i a l lV—lea,
asa incit Liturghierul n-a p u t u t căpăta о existenţă istorică decit in vea-
cul u r m ă t o r . Renaudot indeosebi si Lebrun, ca de altfel si fostul profe—
sor А. Dmitrievschi de la Academia duhovnicească din Kiev “, invocă
drept u n argument peremptoriu in sustinerea acestei teze u r m ă t o r u l text
din scrierea Despre Sfîntul D u h (cap. 27, pgf. 66, P.S., ΧΧΧΠ, 187) &
Sfintului Vasile cel Mare, pentru ca, printr—o interpretare s t r î m t ă , să
a j u n g ă a a f i r m a că rugăciunea Sfintei J e r t f e ( A n a f o r a ) n—a fost fixată în
scris decit d u p ă acest Părinte bisericesc. «Care dintre sfinţi», s e intreba
el, «ne-a lăsat î n scris cuvintele p e n t r u invocarea Sfintului D u h la vre—
mea cind se siinţesc Piinea Euharistiei si p o t i r u l b i n e c u v i n t ă r i i ? Căci
n o i n u ne m u l ţ u m i m n u m a i c u a c e l e a d e c a r e f a c e a m i n t i r e Apostolul
şi Evanghelia, ci rostim si altele, a t î t inainte cît si după acestea, p e c a r e
le,—am primit din tradiţia nescrisă, ca unele care a u putere î n privinţa
Tainei». _ .
Textul î n care se încadrează acest p a s a j î n scrierea menţionată mai
sus a devenit canonul 91 al acestui Sfînt Părinte. Aici el constată că
unele <<dintre dogmele si propovăduirile ce se păstrează î n Biserică»
s - a u transmis prin scrierile Sfintilor Apostoli —- <<Apostolul si Evan—
ghelia», cum le menţionează el în general ,- «ре altele» insă, a d a u g ă Sfin—
tul Vasile, «le-am primit din t r a d i ţ i a Apostolilor predanisită nouă î n
e p i c l e s a . T r e b u i e s ă r e m a r c ă m însă c ă , i n a c e s t c h i p , s e s e m n a l e a z ă p u r
si simplu f a p t u l că rugăciunea invocă—rii Sfintului D u h peste d a r u r i l e
euharistice nu f a c e p a r t e dintre cele ce n i s-au transmis p r i n s f i n t e l e
5. Ca, d e e x e m p l u : P i e r r e L e b r u n , Explication питаю. h i s t o r i q u e e t dogma-
tique des p r i è r e s e t des cérémonies d e la messe, t. l l , 1777,- -los. B i n g h a m , Origines
s i v e o n t i q u i t a t e s Ecclesiae. t r a d u c e r e l a t i n ă , H a l l e , 1727, XIII. c. V1 p a r . lil,— E u s e b .
Renaudot, Lilurgr'arum orientalium collectio, Franciourt, L I, 1841, р. 1Χ--ΧΙ 5. 6.
6. А. Dmitrievschi, op. cit., р. 355. ' ' '

___14—
scrieri ale Noului Testament, căci în textul respectiv Sfîntul Vasile cel
Mare nu se r e f e r ă la alti sfinti decît la aceia care sînt autori ai cărţilor
canonice ale Noului Testament, în care nu se găseşte însemnată decît
istorisirea momentului instituirii Sfintei Euharistii, fără ca vreunul din
ei să ne fi dat şi celelalte amănunte ale ritualului îndeplinit înainte si
după acel moment, lăsîndu-ni—l numai prin traditie orală. A admite deci
că acest Sfint Părinte a r fi vrut să afirme că acest element al traditiei
n—ar fi fost consemnat în scris înainte de dinsul, ar însemna să forţăm
textul in cauză, venind în contrazicere pe de o parte cu Sfîntul Chiril
al Ierusalimului care, în Cateheze XXII, ? (pe la mijlocul veacului al
”IV-lea), face menţiune despre rugăciunea epiclesei, în termeni care
aproape reproduc textul ei cunoscut; pe de altă parte, cu însuşi faptul
că formularul Liturghiei Sfîntului Vasile cel Mare este ο prelucrare a
celui a t r i b u i t Sfintului Apostol Iacob, elemente deci care nu justifică
părerea că oficiul Sfintei Liturghii nu ar fi primit о redactare scrisă
înainte de finele veacului 61 IV —lea. ᾽ re este ceea ce s-ar putea numi un manual de viaţă bisericeasc ă, în care
Alti 81110117, deşi convin că nu poate fi nici o îndoială despre între—
buinţarea unor formulare cu slujba Liturghiei în veacul al IV-lea, nu
admit totuşi existenţa acestora în primele trei veacuri; nu lipsesc însă
— nici cel. care susţin că nimic nu se poate opune la fixarea originii Litur-
ghierului în această primă perioadă din istoria ΒίΞΘΓ1€118, inceputurile
lui putîndu—se ridica, după unii, chiar pînă în epoca Părinţilor apostolici °.
Fapt este -însă că î n afară de scrierile care ne pro-cură descrieri gene—
rale, aluzii, menţiuni si chiar unele pro-pozitii liturgice, literatura creştină
dinprimele trei veacuri nu ne—a transmis nici un izvor direc-t al Liturghiei
sub forma unei cărţi cu slujba ei. Ar însemna totuşi să ne împotrivim
logicii elementare dacă din această cauză am ajunge să conchidem— în
chip absolut la inexistenţa o r i c ă r u i text liturgic, chiar î n această epocă.
In primul rind, pentru că nu se poate presupune că toţi liturghisitorii
reprezentau personalităţi cu un elan religios si cu o capacitate de impro-
vizatie excepţională, care să fi putut înlătura nevoia de un textscris
p e n t r u susţinerea memoriei, mai cu seamă că, aşa cum reiese din prima
Apologie a Sfîntului Iustin Martirul şi Filozoful, precum si din alte
„scrieri ale veacului al III—lea, Liturghia ajunsese deja în această vreme
1а_о mare dezvoltare. Desigur, nu trebuie să încercăm a descoperi în
primele veacuri un formular liturgic după imaginea exactă a celui din
uzul actual, c a r e este el însuşi rezultatul unei evolutii dictate nu numai
de preferinte si pract'iicitate, ci şi de mijloace, de tehnică, dar mai ales d e
concepţia adoptată pentru formatul unei astfel de cărţi bisericeşti. La
inceput, în stadiul de simplitate al Liturghiei, totul se va fi redus la în-
1847 718?) 616 ΙΐατπρΙ&: Έξεπξ. [ïlanieh Codex iiturgicus Ecclesiae universae, Lipsca
ed. VI, 189,. n. 1,) . p .
—— p. o, ; . uc es n e ( 1а Ρ᾿. Cabrol, Le livre
' ' de la prrere
“ ᾽
antique,
8. L. A Muraturi, Liturgia romana vetus.... Venetia, 1748, t. I, p. 3 S'- u.,-
Prosper ΘυΘΓ&πς€1, Institutions liturgiques, Paris-Bruxelles, 1878, p. 134 5.ιι.;
Teodor Tarnavschi, Despre cele mai insemnate Liturghii a l e Bisericii O r i e n t a l e ,
rev. «Candela», XI (1392), p. 64 ş. u. ᾿ 10. Descrierea mai pe larg a acestor colecţii, ca si bibliograf ia respectivă
1892 915 Flmcl19Probst, Die ältesten römischen Sakmmentan‘en und Ordines, Münster,
. ... ---------
...15. ..
semnarea in scris & rugăciunilor sau formulelor principale, din care
consta atunci slujba şi cel mult a unor reguli sumare asupra acţiunilor.“
. O astfel de formă se întîlneşte chiar pe la finele veacului I, in capitolele
IXşi Χ 616 scrieriiDidahia celor 12 Apostoli (între anul 80 si 100. d.Hr.), `
care se referă la săvîrşirea Sfintei Euharistii si la mulţumirile după
impărtăşire: «Iar Euharistia asa s—o f a c e ţ i : mai întîi pentru potir (ruga-
ţi-vă aşa) ; Mulţumim Tie, Tatăl nostru… Iar la frîngerea pîinii (ziceti) :
Multumim Tie, Tatăl nostru, pentru viaţa si cunoştinţa... Iar d u p ă îm—
părtăşire mulţumiţi a ş a : Mulţumim Tie, Părinte Sfinte, pentru numele
Tău cel Sfînt etc.». '
Această rînduială s u m a r ă a ritului euharistic se găseşte încadrată,
împreunăcu cîteva reguli privitoare la botez, într—o minusculă colectie,
»
în al cărei cuprins intră reguli tot atit de scurte de purtare in anumite
împrejurări , elemente catehetice, sfaturi morale si indicaţii în legătură
.
cu organizarea comunităţii. După aspectul ei de ansamblu, această scrie-
…
capitolele privitoare la Sfinta Euharistie înfăţişează documentul cel mai
vechi despre starea embrionară a formularulu i liturgic. S-ar putea spune,
.
cu alte cuvinte, că existenta Liturghieru lui nu este cu neputinţă de admis
sau cel puţin d e presupus încă de pe cînd el nu căpătase acest titlu.
’.
Din aceste prime date trebuie să retinem că în epoca de la începu-
tul istoriei Bisericii, ca incă multă vreme mai tirziu, cind viaţa creştină
.Μ
se concentra şi se desfăşura îndeosebi în legătură cu cultul (catehume-
natul, penitenţa publică, asistenta samaritean ă etc.], formularul oficiu-
lui era firesc să se găsească în codicele sau colectia de reguli după care
se c î r m u i a viata bisericeasc ă a comunităţii . Concepţia aceasta p r i m a r ă
despre formularul liturgic, ca parte integrantă a ' m a n u a l u l u i de viaţă
creştină, s t a t o r n i c ă v r e m e îndelungat ă î n practică, se verifică pe deplin
în lumina clară a istoriei din veacul al IV—lea, printr—o serie de docil—.
mente, cunoscute s u b denumirea generală de «Rinduieli bisericeşti».
În această categorie intră :
a) Canoanele atribuite lui Ipolit ,-
b) Aşa—numita Rînduială a Bisericii egiptene ;
с) Testamentu m Domini ;
d) Constitutiile Apostolice şi
e) Constitutiile date prin Ipolit sau Epitome (al Constituţiilor Apos-
tolice}. ͵
Aceste documente ne înfăţişează Liturghia din regiuni bisericeşti
diferite, în desfăşurare a ei normală si Completa, găsindu-se cu un cu—
prins foarte de aproape înrudit intre ele si în deplină consonanţă cu
diferitele menţiuni si formule risipite în literatura creştină a veacului
al III-lea îndeosebi …. De fapt, ele reprezintă mărturii autentice despre
starea vieţii bisericeşti imediat anterioară veacului al IV-lea, reprodur
cînd, în ceea ce priveşte Liturghia, gradul de dezvoltare pe care ea îl
Dr. atinsese d e j a în cursul veacului al III-lea.
in
, se
găseşte în lucrarea noastră: Încercări de istoria Liturghiei, Bucuresti, 1930, p.
IOF—123.
 1
`

—
-16-- … η …
“
.
ë 1101, tip pe care nu ne va fi greu să—l recunoaştem, intact aproape, in
Aceste documente sînt calificate adesea cu epitetul de “eformulare
5

factura esenţială a Liturghierului, chiar in formatul consacrat actual—

M

ideale» “, intelegîndu-se prin aceasta că, in general, Liturghiile din cu-

_

prinsul colecţiilor menţionate nu erau f o r m u l a r e liturgice uzuale, ci m e n t e î n u r m a u n e i a t i t d e i n d e l u n g a t e evoluţii.

r
"
ч

aveau un caracter literar, fiind adică în general compilatii datorite unor Unele dispoziţiuni sinodale'de la finele veacului al lV-lea si incepu-
Mь
‚

' _

autori care au avut la îndemînă documente anterioare. Admitînd tale- tul celui u r m ă t o r , î n legătură cu circulaţia rugăciunilor, adaugă o lumină
'

“
.

quale acest-punct de vedere al criticii, sîntem deci îndreptăţiţi in ordi- preţioasă asupra vechimii istorice'necontest ate a uzului formularelor
aд

Liturghiei. Ereticii, ca si ortodocsii , intervenea u i n a c e a s t ă v r e m e cu

"

nea celei mai stricte logici să nu ne îndoim de existenta unor formulare

_

amendări si mici dezvoltări în textul liturgic, corespunzătoar e atitudinii

_
.

ale Liturghiei. înainte de veacul al lV-lea, intr-o factură corespunzătoare

Μ
u
τ a_

doctrinare a fiecărei partide si, cum iam fluidicä a oficiului nu se găsea

_

concepţiei curente in acea epocă, formulare ce au putut servi ca mate-

&
д

᾽΄ “

încă încheiată, se a d o p t a u d e la o Biserică l o c a l ă la alta rugăciuni c a r e

a

rial de compilatie. Dacă admitem teza spre care înclină “in general critica,
_

_
Μ

se i m p u n e a u p r i n f o r m a lor deosebită. P e n t r u a se e v i t a strecurări ten“-

m
-

Ἱ ᾽

anume că originea acestor «Rinduielir' s—ar găsi în unele din scrierile

\
…; ъ

-.

lui Ipolit (+ cca. 235—236), atunci nu este de loc forţat să constatăm că dentioase ori din nestiinţă a u n o r f o r m e n e p o t r i v i t e c u O r t o d o x i a , c a n o -
-΄
*-

deja în primele decenii ale veacului al III—lea erau î n uz formulare cu nul 25 al Sinodului ţinut la Hippo i n anul 393 ( a p r o b a t d e Sinodul al
:

_ Ill-lea de la Cartagina din anul 397} prescrie ca “nimeni să nu se ser-

n
.

slujba Liturghiei.
-

vească de formule de rugăciuni străine, dacă nu a luat. în această pri—

_

Dintre toate-aceste «Rinduieli», cea mai importantă pentru Biserica

.
_
. *

vinţă mai intii avizul fratilor competenti» 12. Canonul 103 alSinodului
_

de Răsărit este indeosebi cea intitulată Constitutiile Apostolice, care,

᾽

'ι

afară d e materialul liturgic cuprins î n cartea a doua si a şaptea, ne dă al VIII—lea de la Cartagina d i n anul 419 (de fapt canonul 9 al Sinodului
'!

= -
‹ -'

din a n u l 407 —- in Pidolion, canonul 114) este mai categoric, cind dispune
…

in cartea a opta cea mai completă Liturghie din cite s-au putut cunoaşte
_
:" ‚ f i,

c ă , a t î t p e n t r u oficiul Sfintei J e r t f e cit s i p e n t r u p a r t e a d i n a i n t e a ei si l a

ο *

pînă în“ acea-. vreme. «Printr—o ficţiune literară», dispoziţiunile privitoare

s
") `

h i r o t o n i t , « n u t r e b u i e s ă ' s e i n t r e b u i n t e z e d e c i t f o r m u l a r e de rugăciuni
͵
P"

la Cultul creştin si diferitele părţi ale lui sînt prezentate ca dictate de

v
…
.

examinate d e sinod si strinse odinioară in Colectie de bărbaţi com--

„

ι
»"

Mintuitorul însuşi Apostolilor Săi sau de acestia ucenicilor lor («...Noi

.
‚_
_
μ

*
.

cei doisprezece Apostoli ai Domnului vă poruncim aceste orinduiri dum- petenti» 13.
În acest ceas al istoriei, Sinoadele considerau, prin urmare, ca nor-
ι

1 " … . ι . ° '
nezeieştr», sau ; «Zic eu, Angel, fratele lui Petru», o n : «Ζ10 51 eu, Iacob,
-

fratele lui Ioan, fiul lui Ze'vedei», s a u : «Cu toţii impreună porun'rîi'âr») mative pentru textul Liturghiei cărtile cu oficiul ei, consacrate d e vechiul
-
"

uz bisericesc şi recunoscute de autoritatea sinodală. Daca cei mai mulţi

_

si culese d e u n Părinte bisericesc, Clement al Romei sau Ipolit. Este

.
_

dintre critici n u convin să aşeze printre acestea cartea a o p t a d i n Consti—

ψ

astfel redat oficiul Liturghiei săvîrşite la hirotonia unui episcop, deci

tutiile Apostolice decît cu valoarea unui document cu p a s a j e luate din
,

o Liturghie arhierească. Afară d e oficiul Liturghiei catehumenilor si a

_

astfel d e colecţii mai vechi si juxtapuse sau potrivite unele lingă altele
ι

credincioşilor,“ incare se găsesc intretesute in ordinea curentă rugăciu-

ι
_ _

nile episcopului s'au preotului cu ecteniile diaconului in extenso precum in ordinea slujbei, ei recunosc totuşi că in uzul Bisericii egiptene din
.

si răspunsurile credincioşilor, cartea a opta din Constitutiile Apostolice primele decenii a l e veacului al lV—lea se găsea î n plină i n t r e b u i n t a r e
ι

o c a r t e d e ritual, p e c a r e astăzi о c u n o a s t e m s u b titlul d e Evhologhiul

.

cuprinde incă rugăciunile pentru hirotonit si hirotesii, indicatii generale

;

lui Serapion. Sub această denumire se desemnează o colecţie de treizecr

_

pentru oficiile Vecerniei si Utreniei, rugăciunea pentru cei repauzati si

ἕ
_
.

indicaţii privitoare la pomenirea lor, precum si pentru pirga din rodurile de rugăciuni, care, împreună cu textul unei epistole, acoperă paginile
.

pămîntului si a altor elemente ce se aduceau in biserică. Prin continu— 7—24 din cele 186 ale unui manuscris pe pergament în f o r m ă de codice,
ὕ

tul său, acest formular intruneste toate condiţiile unui adevărat ierati—
descoperit in anni 1894 d e profesorui A. Dmitrievsc hi în Biblioteca
ὶ

con, in sensul cel mai larg si mai propriu al acestui t e r m e n ; este adică
ι

Minăstirii Lavra d e la Mimtele Atos ". D i n t r e aceste rugăciuni înşirate _

,

un arhieraticon. Numărul redus al paragrafelor cu caracter strict cate—

.

hetic si cu povăţuiri privitoare la organizatia bisericească, precum ar
f i d e exemplu alegerea episcopului si atributiile treptelor ierarhice, ori
îndemnuri asupra felului de comportare a clericilor in anumite împre-
jurări, reamintesc nota în care fusese întocmită la finele veacului. întîi
Didahia celor 12 Apostoli. Ceea ce am văzut schiţat in această scriere
în mic, mai mult ca principiu, in Constitutiile Apostolice se găseşte sub
o formă mai dezvoltată, ajungînd la maximum de sistematizare Şi de
întregire pe linie liturgică în cartea a opta a acestei colectii. Ea se în—
făţişează astfel ca tipul d e formular liturgic realizat la acea oră a isto—
11. Vezi 1. Μ. Hanssens, Institutiones liturgicae de ritibus orientalibus, t. III,
'
12. La Charles J. Hotele, Histoire des Conciles, t. II, p a r t e a I, p. 8 8 ; vezi 51
p. 98 εἰ 100. - ͵ _ ,
13. La I-Iefele, op. si vol. cit., p. 158 şi 207. La Nicodim λ-1110.5,Ώα110ω1010 Bise-
ricii Ortodoxe, t r a d . d e Dr. Ν. Popovici s i Uros Kovincici, Med,-1931, vol. '11. p a r t e a
I, p. 265. Vezi t e x t u l latin al a m b e l o r c a n o a n e l a Η. Leclercq, Livres liturgrques.
in «Dictionnaire d'archeologie chrétienne et de liturgic-», t. iX, partea Ц. COL 1335-
14. El a fost editat pentru prima dată de Α. Dmitrievschi in «Rei/lsta Acade-
miei d u h o v n i c e s t i d i n Kiev», i n a n u l 1894, p. 242—257, iar a d o u a o a r a d e G. Wob-
bermin, s u b titlul Altchristliclre liturgische S t ü c k e ans d e r K i r c h e Α Θ Η Ν Ω Ν . …
colectia «Texte und Untersuchungen», Leipzig, 1899, t. Η. fasc. 3. U……QT. acest
manuscris liturgic a fost retipărit de Brightman in «Journal of Τ11Θ…01091…1…5…'
dios», o c t . 1899 si i a n . 1900, precum si d e X, P u n k i n Dldascalia et C o n s t i t u t i o n e s
Apostolorum, iar părti din el de către alţi autori. Dintre traduceri, notăm De CE“

p. 642 s. u. făcută de Th. Seher-manu, în limba germană (Griechische Liturgren. P- …140…ΐ5'1-

_

Liturghierul explicat — 2
…!
_
 .
»
r'.

" & .
.
.
η"
…να…

.
. …

&"??? ..
-9
tina după alta, fiecare cu titlul ei, fără vreo altă indicaţie printre ele cu
privire la actiune sau la rolul diaconului ori răspunsurile credincioşilor,
cele de la inceput sint acelea pe care le citea episcopul, „iar pe unele
in u—nciale pe pergament. Rămas, precum se presupune, de la unui din
clericii orientali, care au participat la Sinodul unionist de la Florenţa,
in anul 1439, acest manuscris a fost dăruit prin testament Minas-

η
Ξ
din ele si preotul, 10 Liturghia credinciosilor, la hirotonit, la botez, mir—
ungere si maslu. Urmează după aceea altele, care apartin prin natura
lor Liturghiei catehumenilor, sau sint destinate pentru binecuvîntarea
tirii Sfintul Marcu, d e către un oarecare Nicola Nicholls din acest
oraş, asa cum se găseşte însemnat pe una din filele albe de la finele
cărţii. Ajuns apoi 111 biblioteca cardinalului Barberinus (inceputul veacu—

έ
apei. si untdelemnuiui aduse de credinciosi, precum si o rugăciunepen— lui al KVM-1011), codicele a devenit proprietatea Bibliotecii Vaticanului,
tru inmormintare. Două dintre rugăciunile acestei colectii, si anume o dată cu incorporarea intr—insa a bibliotecii cardinalului mentionat (se—
prima si a cincisprezecea poartă deasupra lor insemnarea numelui lui colul al .Χ1Χ-1061). identificarea diferită a acestui manuscris (Barberinuin

fi
Serapion (<<Rugăciunea pentru Jertfă — 51113},— προσφέρω — a episcopului Sancti Marci, liarberini 111, 77, Barberini 111, 55 si Barberini gr. ’36) in

ι
Serapion» si <<Rugăciunile lui Serapion, episcop de Τ111111115 —— Rugăciune citaţiile diferiţilor autori corespunde astfel situaţiilor deosebite 111 care
la ungerea celor ce se botează»), arătînd astfel că originalul primar a se 0110 clasat m epocile respective ….
Dupa criteriile paieogratice, virsta Codice-1111 Berberini se urcă la

fiΐ
apartinut episcopului Serapion din Thmuis (în Delta Nilului). Prieten,
veacurile al Vlll-lea .... 611 [Χ.-1061,- numele împăratului Constantin al
colaborator si corespondent al Sfintului Atanasie cel Mare si, in acelasi
timp, bărbat instruit, se prOSUpune că episcopul Serapion a prelucrat \"1--11-311 (779—797) si al sotiilor sate: armeanca Maria, luată în căsătorie

(“ :* …
la anul 7138,- Teodota, luată în 011111795, 111 locul celei dintii, surghiu—
textul rugăciunilor însemnate cu numele lui ‘5, probabil pentru a le aco—
nită in. 1111111151110,- precum si numele imparetesut—maine lrina, inscrise la
moda teologiei ortodoxe, impotriva controverselor actuale atunci O
astfel de contribuţie se simte indeosebi in cuprinsul primei rugăciuni, locul cuvenit pentru pomenire din dipticele anaforei liturgice, determină
care este anafora euharistică, adică rugăciunea Sfintei Iertfe. În fondul insa mai de aproape vechimea manuscrisului, care trebuie fixatăintre

τ
lor, rugaciunile prelucrate ca si celelalte sint rugăciuni transmise vea— anii 788 51 797 Desigur, el reproduce un exemplar anterior, reprezen—
tind deci starea 010 dezvoltare 111 cares
50
cgăsea Liturghia deja inainte de
cului al "[V—lea de 117.111 veacurilor anterioare, sau cel putin al veacului
al ill—lea, reprezentînd Evhologhiul pe care Serapion l-a găsit de la această epocă. O asttel de considerraţie isi gaseşte aplicare la multe ma— `

έ
inscrise liturgice, dintre care unele copiază originale mult mai vechi
inaintasi, 111 practica eparhiei sale.
dar pierdute, reproducind astfel stadiul Liturghiei 01111 epoci uneori ante—
Existenta unui formular cu oficiul Liturghiei înainte de veacul al
rioare cu citeva veacuri.
I V - l e a 1111 poate fi pusă deci la îndoială. Ca si colecţiile citate mai ina—

ι
Dintre codicele--evhologhii cu formularele Liturghiei, enumerate în
inte, ba chiar mai mult decit acestea, Evliologhlul lui 'Serapion ne lămu-
ci;'.terite monografii ”, 50 pot cita astfel inde 150111 Code-x Ρο1ρ!11Π'(1(11.(3
reste asupra facturii Liturghierul… antic si a conditiunilor lui de inca-
B l. 220‘ (fosta biblioteca imperiala din Petrograd) 51 Codex 6101111101-
drare. Liturghia constituia, adică, la inceput o parte integrantă a Evho-
1010 Γ. (3. Vll, aproape de aceeasi vechime cu Codicele Barberini (se—

…
loghiului, situatie pe care o constatăm pînă în epocile nu prea depărtate
d e noi si'în parte si astăzi încă 111 Biserica Ortodoxă Greacă. colele al lX—lea—al X—lea), Codicele Sebnsllonov, 1:3 (374) din mu—
zeul Rumianţev, Moscova (veacurile al Liri-lea — al XI-lea), Cod. Valle.

Μ
gr. 1970, 1-20155011101151'5 (veacurile al Xl—lea—al Xli— lea), 13111110110- Couils, _
:1. 1-011κ-(3(τυ1. 31 STRUCTURA LITURGHIERULUI ÎN ΜΑΝυ3.,011130 EDITII 1,10(1061(ι.1611Χ11-1061) si (ζ'0(1.Χ'΄'(1110.ς11.Ν 1170 (\ 000111 al XVI lea}, ale
51 TRADUCERI 111101 texte <<poartă toate semnele unei redactări primitive».
Trebuie să remarcăm că vechile codice-evhologliii nu redau din ofi—

'
Cele mai vechi manuscrise ajunse pînă la noi in original, în care se
găseste incadrat oficiul liturgic, sint într-adevăr evhologhii. Printre
acestea se cuvine“ a fi menţionat în primul rînd cel cunoscut sub numele
ί
ciul liturgic decit rugăciunile care caci in atribuita episcopului sau a
preotului, fără a fi alternate cu ecteniile din rolul diaconului ori cu ras—
punsurile credinciosilor, iar totalul indrumărilor de tipic ar insuma după

de Codicele (ms. în formă de carte) grec Barberini 336 din Vatican, scris observaţia profesorului Pan Ν. Trembela, cel mult 0 jumătate de pagină
15.111. Schermann presupune că, in forma lui actuală de codice-(carte} datind. (Op. cit., p. Ο). 111 Codicele Borberinl amintit, rugăciunile Liturghiei sint
de prin veacurile al X-lea -—— 01 Χ1-100, ar reproduce un manuscris mai vechi în inşirate una după alta, fiecare —— cu ехсе ptia rugăciunii 1111010101 litur-
Ψ

formă r10 31,11 care purta nti-mele 1111 Sr.-111101011 pe ambele fete. În această ipoteză,
. …

s--ar explica prin urmare pentru ce n u m e l e lui Serapioa apare d e două ori in cursui 16. Liturghiile din cuprinsul Codice-iui Barberini au lost extrase si 011111111.- mai
codicelui. În rormatul anterior de sul, adică, fiecare din cele două titluri is aiea … … partial de Iacob Cioar, în colecţia sa Tum/07101111111 rituale Grai,-corum, Paris.
locul deasupra primei rugăciuni de pe fiecare fată a ruloului; fiind apoi copiat in ir5-17, p. Oil—100 si 4011, iar mai apoi in întregime de 1311113011,111΄΄.-'111(1('(:."1(ι (11110111('(µ:(1(1,
-

formatul de codice, numele lui Serapion n-a fost omis de copist, care i-a transcris, "' р. 3'01--2311, (10 Swainson in The (311.1011 1.11(1((µ'(=3, p. Wim-93 .'.-'1 du Brightman
…

in Liturgics eastern and р. 300…:132.13:…- N. "1'ι'(.-1111…1(1 (1ι1

…

oriciecite ori l—a inntitnit, asa. că 01 apare de…două mi in cursui slujbei din aceeasi wcastcin, vol. 1, 8913,
061110 Totodată, —ar fi exclus să se fi inversat si ordinea grupelor de rugăciuni, κ'- 7,102»; λειτουργίαι, Atena, 193.55] citează numai pasaje in scopul cumparatiei cu
ceea ce ar expii'nca situatia din codice, 111 care fata cu rugaciunile Liturghiei credin— f'fidicele din bibliotecile orasului Atena.
'
.

cioşilor a ajuns să fie înaintea celei cu Liturghia catehumenilor. Cf. Th. Schermann. 17. Ca, de 01:0111|1111,1)0ιι11 Placide de 51003101,ζτ'0(1030,3011101; el (ί(1(|(…µι mr 1111
"

Das Euchologium des Bischofs Sempron von Thmuis, p 136 si 137. (111 texte grec de la liturgic de S. Jean Cluvsostome,ltoma,1908
.

.
.
 .
ξ
.
_ _ 2 0 __ ___-21..—

.
gice … purtînd numărul 01΄610 ordine si titiul respectiv (“Rugăciunea—„pe

.
._ de lemn (κοντός), pe care se fixa si se înfăşura manuscrisul, format din-
care o face preotul in schevoiilachion cind pune pîinea pe discos», «Ru- ᾿ “tr—una sau mai multe fisii inguste de'pergament ori de hîrtie, cusute una

…
găciunea antifonului intii», eri «al doilea» sau «ai treilea», « R u g ä c i u -
de alta; lungime-a manuscriselor trecea astfel mai mult de doi metri,

.
nea trisaghionului» etc.), pe cînd în Codicele Sebastianov ele se ajungind cîteodată chiar peste opt metri. Termenul de contcchion era
găsesc grupate după părţile sau momentele principale ale slujbei. Sint

.
luat deci într—o însemnare identică cu cea a substantivului τόµος = 10111,
pe altă parte manuscrise in care unele rugăciuni, cind chiar nu. lipsesc,

.
volum, sul de papirus, de pergament ori de hîrtie (κύλινδρος = volumen,
nu figurează la locul cuvenit lor' in rînduiala Liturghiei, ci se găsesc inse-
rotulus). De obicei, fiecare contachion sau sul cuprindea о singură Litur—

-
rate separat, în rind cu rugăciuni de alt caracter, din Evhologhiu.
Conceput in stil strict de ieraticon sau arhieraticon, adică redus la
rugăciunile (εύχα.ί) preotului si ale episcopului, Liturghierul se incadra
astfel in chipul cel mai firesc în Εὐχολὁτιον, adică în cartea cu toate cele—
lalte rugăciuni din rolul acestor slujitori. Ca rugăciune a Bisericii prin -
excelenţă- Liturghia ocupă însă în aceste codice locul de la începutul
cărţii. Vecernia şi Utrenia, reprezentate de asemenea numai prin rugă—
ciunile preotului, sint inscrise in urma Liturghiilor. Loculicel dintii în
ordinea celor trei formulare ale acestora 11 deţine însă Liturghia Sfintu—
lui Vasile cel Mare, cel puţin în cele mai multe dintre codicele mai vechi.
Nu lipsesc totusi nici codice 111 care Liturghiile se găsesc înşirate in or—
dinea actuală din Liturghier. Cu titlul respectiv sint însemnate însă nu-
mai Liturghia Slinlului Vasile cel Mute si cea a Barurilor-moi inainte
sfintita. -:
Dacă nu ne—a parvenit nici un manuscris original cu textul Liturghiei,
anterior Codicelui Barberini, explicaţia trebuie găsită nu atit in perse—
cutii, ca cea a lui Diocleţian, îndreptată indeosebi împotriva cărţilor biSe—
ricesti, sau in furia iconoclastă, cit mai ales în depăşirea interesului pen—
tru formularele vechi, de către forma mai completă a manuscriselor mai
noi, in care Liturghia se găsea redată, desigur corespunzător stadiului
ei de dezvoltare definitivă, atins după veacurile al V-lea si al "VI—lea. Nu
se află aici însă nici un motiv să ne 'indoim că Liturghierul constituia o
piesă de evhologhiu chiar înainte de manuscrisul 'Barberini 336 din
veacul al VIII—lea, desi ne lipseste un document original inainte de acea-
stă epocă. Afară de mărturia mai mult indirectă in acest sens a Evhoio-
ghiului lui Serdpion, o astfel de ipoteză se găseşte confirmată intr-o anu-
mită măsură 51 610 papirusul descoperit in ruinile Minăstirii Sfintul
Apollo din Balyzeh (Egiptul de Sus), distrusă pe la jumătatea veacului
al VII—lea . Pe lîngă fragmente din textul rugăciunii pentru credincioşi
.si din cel al anaforei liturgice, manuscrisul acesta, datind din veacurile
al Vll—lea——al Vlll—lea, cuprinde si un simbol de credinţă, ceea 601110-
supune că in continutul său se găseau si alte piese decît ale Liturghiei
propriu—zise. Totuşi, paralel cu codicele-evhologhii, in care se găsea Li—
turghia, circulau altele continind exclusiv unul,; două sau chiar citeşi-
trele formularele cu slujba acesteia, avind astfel caracterul distinct de
liturghier in sensul notiunii de astăzi, sau carte specială a Liturghiei.
Formatul acesta, care devine din ce in ce mai frecvent de la veacul al
XII-lea încoace, caracterizează Liturghierul ca un extras al Evho-
loghiului. ' ' _
.
Sub acest aspect de extras, Liturghierul este particular în special ma—
nuscriselor cunoscute sub numele d e <<contachia», adică de suluri sau
rulouri. Denumirea aceasta provine de la bastonaşul, sulul sau ruloul
ghie, dar nu erau excluse nici cazurile mai rare cind un astfel de volu-
men avea două ori chiar pe toate cele trei formulare ale acesteia. În
această din urmă situaţie, regula era să se scrie pe cît posibil o singură
Liturghie pe fiecare faţă. Pentru sulurile cu un singur formular, era indi—
cat ca'una din fete să conţină Liturghia catehumenilor, iar cealaltă pe
cea a credinciosilor. Scrisul se făcea în latul fişiei, incepind pe pagina
ei exterioară, de la capătul liber spre sul, iar de la acesta se continua pe
cealaltă paginăin jos, spre capătul liber al ei. Urmărindu—se în acelaşi
sens textul, in cursul oficiului, manuscrisul se desfăşura succesiv pînă la
sul„iar de acolo, trecindu—se pe pagina a doua, se stringea paralel cu
inaintarea actiunii, asa încît la sfirsitul ei sulul ajungea infăsurat la loc.
Formatul de sul nu a fost întrebuinţat niciodată pentru Evhologhiu,
desigur din cauza volumului său mare si deci 'a dificultăţilor practice de
minuire pe care le-ar fi prezentat atit in oficiul Liturghiei cit si in cău—
tarea rugăciunilor necesare in diferite alte ocazii. Acesti rotuli rămîn,
prin urmare, specifici Liturghierului-manuscris, ca extras din Evholo-
ghiu. Deşi virsta celui mai vechi dintre sulurile ajune pînă __la noi pare
că nu se ridică dincolo de veacul al X—lea, sint totusi motive serioase
să nu ne indoim că, chiar înainte de această dată, sulul liturgic era uzitat
in acelasi timp cu forma de codice, aşa cum se poate vedea in icono-
grafia bisericească. Numărul sulurilor se găseşte insă intr—o vădită mi-
noritate fată de cel al codicelon Cei mai mulţi dintre acesti rotuli da»-
tează dintre veacurile al XII-lea si al XIV-lea,- după această dată devin
extrem de rari, codicele rămînînd definitiv consacrat ca format al Litur-
ghierului. —
La o astfel de situaţie s—a ajuns treptat prin evoluţia conceptiei des— …
pre structura acestei cărţi de slujbă. Cei mai vechi dintre rotuli au avut
la inceput, ca şi primele codice, caracterul strict de ieraticon, conţinutul
lor mărginindu—se adică la înregistrarea în ordinea cuvenită numai &
rugăciunilor din rolul preotului. Ecteniile sau mai bine zis întregul rol
al diaconului (Bram—moi. == d i a c o n a l e l e ) se îniscriau in Evhologhii separat
de Liturghii ori se extrăgeau in codice sau suluri aparte, intitulate
tiam—„m sau ίερυδισ.ν.ονιν.όν (cartea diaconului), iar alteori Slujba dia—
conului (δια-|.οψ.-ι-ή *α-|.ο)….ουΘίσ.) si Rînduiala slujbei diaconului (διάταξις τ'";
ξεροδιακο΄νιτής τάξεως).
După veacul al lX-lea insă, dar mai ales incepind din veacurile al
X-le-a şi al XI—lea, Liturghierul independent „de Evhologhi—u sau ca extras
din acesta se" înfăţişează din ce in ce mai des si mai accentuat cu o fac-
tură nouă, atît în codice cit si in suluri. Rugăciunile Liturghiei din rolul
.preotului încep să alterneze, nu numai în acestea ci chiar si in 151111010-
 __22___
ghii, c u e c t e n i i l e s i f o r m u l e l e d i n s l u j b a d i a c o n u l u i , cu răspunsurile cre-
dinciosi lor s a u corului, iar pe alocuri se intercalează i n s t r u c ţ i u n i
tipice—
n a l e p e n t r u i n d r u m a r e a a c ţ i u n i i liturgic e. În codicele cele m a i
vechi ca
d e 031011113111, 111 Codex Burberi nus 336, abia a p a r c î t e v a - f r a g m e
n t e ,din
s t r i g ă r i l e d i a c o n u l u i si r ă s p u n s u r i l e credinci oşilor in dialogul —dinain
tea
r u g ă c i u n i i Sfintei `1111110 si s p r e finele Liturghi ei. D a r u r i l o r
mai înainte
siintite. N o u a s t r u c t u r a r e a Liturglu' erului, in care apar c o n j u g a t e siste—
m a t i c rolurile “tuturor participa ntilor la slujbă, a fost d i c t a t ă desigur
de
e x p e r i e n ţ ă , fiind. n e c e s a r s ă se asigure liturghis iterilor un mijloc.
mai
p r e c i s d e o r i e n t a r e in oficiu, dar, în acelaşi t i m p p e n t r u a se p u n e l a
indemina preotului un manual propriu s i complet, penitu c a z u r i l e
in
c a r e el trebt'tie s ă s ă v â r ş e a s c ă Liturghia f ă r ă d i a c o n ; d e fapt, a c e a s t ă din
u r m ă s i t u a t i e d e v e n i s e d i n ce în ce mai generală .
Fireste, intr—un astfel d e sistem, v o l u m u l c ă r t i i cîştiga proportii oa—
r e c n m i m p u n ă t o a r e c a n t i t a t i v , p e n t r u care f o r m a t u l d e “su-1 nu p u t e a să
coresrnindă 111 a c e e a s i m ă s u r ă c u codicele, ca nracticitate. Îndeosebi un
astfel d e a s p e c t [Ιώ-11111 51 mai b i n e ilustrat d a c ă a m i n t i m a m ă n u n t u l
că
mariuscr isele au trebuit s ă i n r e g i s t r e z e incă si r î n d u i a l a P r o s c o m i d i e
i in
f o r m a e i d e d e x v o l t a r e atit.-isa i n t r e v e a c u r i l e a l XI—lea s i a l XIV—lea.
S—au
r e d a c t a t i n t r e t i m p s i d i f e r i t e d i a t a x e , c o n s t i t u t i i s a u r i n d u i e l i ale s l u j
bei
d i n t r e c a r e c e a mai. î n s e m n a t ă e s t e c e a d e s u b n u m e l e p a t r i a
r h u l u i con—'
s t a n t i n o p o l i t a n Filotei (pe la j u m ă t a t e a veaculu i a l XIV—lea). Regulile
-
101` a u a v u t o influentă p e d e 0 parte 111 o r d o n a r e a si completa rea oficiu—
1111 c u a n u m i t e p ă r t i , i a r p e d e a l t a u n e l e d i n a c e s t e i n s t r u c t i u n i
au luat
loc in lit.-litologhii si Liturghi er ca mici p a r a g r a f e de tipic. În acest chip
Liturghie rul i n d e p e n d e n t d e Evhologh iu c ă p ă t a c a r a c t e r u l u n u i adevărat
……131……ρ-,…;…, 5611 C a r t e a c u s l u j b a Liturghie i. Cu o astfel de s t r u c t u r ă îm—
b o g ă ţ i t ă 51 61661 v o l u m i n o a s ă este explicabil d e ce f o r m a d e c o d i c e s a u
d e c a r t e era s i n g u r a c a r e s e potrivea 111 n o u l s t a d i u d e dezvoltar e a Li—
t u r g h i e r u l u i , p r e c u m s i d e c e a p r o a p e n u m a i c o d i c e l e ne—au t r a n s m i s
s e r v i c i u l d i v i n public i n a r a n j a m e n t u l lui actual. '
C u m caligrafia si t r a n s c r i e r e a a u constituit î n c ă d i n vechime u n a
r.»—
d i n t r e predilecti ile m o n a h i l o r s t i u t o r i d e c a r t e 18, manuscris ele î n f o r m ă
d e codice, m a i ales cu u n s i n g u r f o r m u l a r al Liturghiei, au continuat să
se v a d ă … desi din ce 111 ce m a i r a r —— p î n ă c h i a r î n veacul al XIX—lea.
i n c e p i n d d i n v e a c u l a l XVI—lea insă, Liturghie rul se răspindeş te din ce
111 ce m a i m u l t forma editiilor tipărite. Dintre cele î n limba greacă, prima
( e d i t i e princeps) a a p ă r u t la Roma în a n u l 1526, s u b î n g r i j i r e a lui Dimitrie
Ducas, p r o f e s o r d e l i m b a g r e a c ă aci, si din î n s ă r c i n a r e a papei Clement
al Vlll—lea. Laolaltă c u Dtunnezeie stile Liturghii : 61 S f i n t u l u i loan Hrisos-
tom, a S f i n t u l u i V a s i l e cel M a r e si cea a Celor mai î n a i n t e sfinţire a apă—
rut d e a s t ă d a t ă si c o m e n t a r i u l liturgic atribuit p a t r i a r h u l u i G h e r m a n 1
‘msw'
al Constan11110001111111 ( E x p u n e r e despre biserică şi s t u d i u asupra Li-
turghiei}. S u r s a m a n u s c r i s e l o r d e l a baza a c e s t e i c ă r t i e s t e n e c u n o s c u t ă ,
d a r s e b ă n u i e ş t e că“ e l e a u p r o v e n i t d i n C i p r u si Rodos, d e o a r e c e în; pre—
.
a.
fata e d i t o r u l u i se r e c u n o a s t e c a l i t a t e a d e c o l a b o r a t o r i a arhiepisc opilor
18. Vezi Sf. I o a n G u r ă d e A u r , Omlh'u XIV, 4, la E p i s t o l a ! T i m o t e i .
d i n cele două. i n s u l e . Î n a n u l 1560, G u i l l a u m e Morel editează la Roma,
d e asemenea 111 limba greacă, Liturghiile Sfinţilor Părinţi Iacob, Aposto-
lul si fratele Domnului, Vasile cel Mare si Ioan G u r ă d e A u r , clinci in
anexă e x t r a s e referitoare la L i t u r g h i e din o p t scrieri ale Sfintilor Părinţi
si diversi autori bizantini ….
Νι1… s—ar p u t e a afirma precis în ce m ă s u r ă a u p ă t r u n s aceste dr.iuă
editii i n Bisericile O r t o d o x e ca Lilurghiere u z u a l e ; fiind imprimate s u b
e g i d a autoritătii Bisericii Ron'rano—Catolice'si intr—unul din ciucuri d e
c ă t r e un. a p u s e a n , e l e a u găsit intrebuintare, desigur restrinsă, servind
111 acelasi timp ca editii l i t e r a r e s a u d e s t u d i u . t i n o r astfel d e scopuri co—
r e s p u n d e a u . si dit-femele e d i t i i 111 t r a d u c e r i l a t i n e , c a , d e e x e m p l u , versiu—
nile l a t i n e a l e Liturghiei Sfintului l o a n G u r ă d e A u r , u n a f ă c u t ă pe la
a n u l 1510 d e E r a s m u s s i t i p ă r i t ă la P a r i s î n a n i i 1550 51 155? si l a C o l o n i a
în a n u l 1540, iar alta t r a d u s ă pe l a a n u l 1180 d e Leo T h u s c u s si editată mai
1117.111 l a C o l o n i a î n a n u l 1:540 s i l a P a r i s i n a n u l 1560, p r e c u m si L i t u r g h i a
S f i n t u l u i Vasile. c e l M a r e , t r a d u s ă î n l i m b a l a t i n ă d e Ν160166 61111 l d r u n t
( O t r a n t o ) , a l t a (151- »'1) d e c ă t r e G e n t i a n u s Heri-fetus s . a . A c e e a ş i clesti—
n a t i e a u putut—o a v e a si editiile d e Liturghii s e p a r a t e cu text g r e c însoţit
d e v e r s i u n e a l a t i n ă , t i p ă r i t e . d e a p u s e n i l a V e n e t i a . L a baza L i l u r g h i e r u l u i
tipărit la Roma, fie s e p a r a t (1001 si 1608), ori în cuprinsul Evl'tologhiului,
c a c e l e d i n a n i i 1?5-1 51 11,173, p r e c u m si l a b a z a v e r s i u n i l o r c i t a t e , s t a u
d e fapt m a n u s c r i s e din italia. De l a a n u l 1578 îndeosebi si p î n ă în cursul—
veacului al. XIX—lea. B i s e r i c a O r t o d o x ă G r e a c ă . isi t i p ă r e ş t e Liturghierul
în conditii grafice m o d e s t e la Venetia, c u p r i n z î n d fie pe t o a t e cele trei
f o r m u l a r e d e Liturghie laolaltă, f i e n u m a i cite una, fie ca arhieraticon,
ierodiaconicon, ori n u m a i r u g ă c i u n i l e Vecernie—i si U t r e n i e i , Singura edi-
.
tie i n l i m b a g r e a c ă , a p ă r u t ă î n tiparnita ortodoxă i n a i n t e de veacul al
.__ _ _ _ _ _ . _ . _ _ _ ? .
XIX—lea, o r e p r e z i n t ă L i t u r g h i e r u l g r e c — a r a b t i p ă r i t d e A n t i m I v i r e a n u l
l a Minăstirea S n a g o v din T a r a R o m â n e a s c ă , în a n u l 1701. De la incepu-
tul v e a c u l u i mentionat insă, cind intervine 0 s c h i m b a r e î n c o n d i t i i l e po—
litice a l e grecilor d i n i m p e r i u l o t o m a n , î n c e p s ă a p a r ă editii d e Litur-
g h i e r l a С n s t a n t i n o p o l , A t e n a , I e r u s a l i m s i Tripolis (din P a t r i a r h i a Ale—
xandriei). În acelasi t i m p însă, în Biserica Ortodoxă Greacă, f o r m u l a r e l e
Liturghiei însotite d e Vecernie, Miezonoptică si Utrenie a u continuat
__ . a_ _ _ _ _ _ Έ _ totusi să f a c ă p a r t e p î n ă astăzi din c u p r i n s u l Evhologhiului, respectînd
astfel tra litia vechilor manuscrise.
Î n a i n t e de a v e d e a l u m i n a tiparului in l i m b a originală, Liturghierul
o r t o d o x f u s e s e d e j a i m p r i m a t î n a n u l 1508 d e c ă t r e i e r o m o n a h u l munte—
n e g r e a n M a c a r i e ", i n T a r a R o m â n e a s c ă , p r o b a b i l l a T î r g o v i ş t e ( n u m e l e
localităţii d e i m p r i m a r e lipseste), si a n u m e în versiunea slavonă (limba
19. Ε161165616 p r o v i n d i n Ierarhia bisericeasca a lui Dionisie Pseudn-Arumpu-
g î t u l , Apologia S f i n t u l u i i u s t i n M a r t i r u l s i Filozoful, Si. G r i g o r e d e Nisa, Sf. Ioan
D a m a s c h i n , N i c o l a e d e Μ61110616, S a m o n a s d e (lana, I\iarcu al Efesului si Pseudo-
……
u.-«_ …
..-
(Sherman a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i .
20. Î n s t u d i u l său Liturghierul s l a v o n l i p r i ' r i t d e Macario, Ia 1508, p u b l i c a t i n
«1315661661 O r t o d o x ă R o m â n ă » , L X X V I {IE-158), n r . iO-——11, p . 10136. P r . P r o f . E n e 1…-
niŞte d e m o n s t r e a z ă netemeinicia părerii lui C h . Aimer (Les versions roumaines rt"
lo liturgic, de Saint Jeon Chrvsostome, 111Χρι1σοστ0µ…ά,11611116. 1908, p. 730) cum ('11
L i t u r g h i e r u l s l a v o n d e la T i r g o v i s t e a r fi r e p r o d u c i n d o e d i t i e i m p r i m a t ă mai .inainlre
la Cetinje de acelasi Macarie. '
„

medic—bulgară). Acesta este, pe cit se ştie pînă acum, cea dintii editie a
Liturghierul… trparită in Biserica Ortodoxă. Perimarea principiului tri—
'
lingvist d i n e v u l mediu, d u p ă c a r e erau considerate limbi sacre numai
g r e a c a , . l a t i n a si slava, a înlesnit rind pe rind tipărirea Liturghierului î n
l i m b i l e tuturor popoarelor ortodoxe.
În perioada crestinismului p r i m a r sau cel putin in primele d o u ă - s e -
_
cole, l i m b a l i t u r g i c ă e r a g r e a c a , s u b f o r m a a s a - n u m i t u l u i idiom al dia— —
lectului comun, folosit d e predica si cateheza misionară ca şi in aproape
totalitatea scrierilor canonice ale N o u l u i Testament. G r e a c a textului grec
a c t u a l a l L i t u r g h i e i , c a r e se găsea a p r o a p e complet f o r m a t in veacurile
a l V—lea si al VI—lea, a r e acelasi aer de familie cu l i t e r a t u r a cultă a
v e a c u r i l o r al Ill—lea si a l lV—lea, deci deosebit de limba si stilul simplu
si p o p u l a r a l Noului T e s t a m e n t ‘“. -
De timpuriu, si anume c h i a r i n cursul v e a c u l u i al fl—lea, a intrat în
i n t r e b u i n t a r e a bisericească si l i m b a latină, m a i 111111 111 Biserica Africii
d e N o r d ; d a r se poate s p u n e că la R o m a se mai oficia încă î n veacul a l
Ill—lea Liturghia în grece-ste. Î n c e p î n d insă c a m din acest d i n u r m ă veac,
latina d e v i n e limba liturgică a Bisericii din Roma si treptat-treptat ea a
a j u n s “in cursul veacurilor u r m ă t o a r e l i m b a liturgică a “intregului cresti-
nism a p u s e a n , rămînînd p î n ă î n v r e m e a noastră u n i c a l i m b ă oficială a
c u l t u l u i romano—catolic. Spre sfirsitul veacului a l lX—lea, c u o c a z i a cres—
tinării moravilor, Liturghia a fost t r a d u s ă în limba slavonă (paleo—slavă)
d e c ă t r e Chiril, unul din cei doi apostoli a i creştinării acestora. Slavona
a a j u n s astfel limba specifică Liturghierului d i n uzul numeroasei familii
a p o p o a r e l o r slave si a unora d i n cele care s—au găsit vremelnic sub în—
fluenta 101 politică. - acestea d i n u r m ă fiind toate i a r uneori aproape t o a t e i n limba slavonă.
În provinciile din Asia si Egipt, c u u n crestinism infloritor încă din
primele v e a c u r i crestine, Liturghia se găsea d e j a t r a d u s ă în limbile
n a t i o n a l e r e s p e c t i v e , i n a i n t e d e e v u l m e d i u . Astfel, s i r i a c a , n u m e p e c a r e
Vulgata l—a d a t l i m b i i a r a m a i c e , adică i d i o m u l u i e b r a i c v o r b i t p e v r e m e a
M i n t u i t o r u l u i în Palestina si Siria vecină, a fost limba predicii u n o r a
d i n Apostolii si misionar—ii crestini în Asia (Fapte XI, 12—27 ; XV, 2, 28,
31—-—35)‚ precum si limba “uneia d i n cele m a i vechi traduceri ale Sfintei
Scripturi a Vechiului Testament («Pesito»), care datează din veacul 1
s a u al ll-lea d. Hr. Pe drept-cuvînt deci se poate spune că locul al doilea
ca vechime si autoritate intre limbile Liturghiei îi revine limbii siriace,
atit sub f o r m a idiomului occidental d i n regiunea Antiohiei, cît si celui
chaldaic, caracteristic sirienilor orientali din părtile Mesopotamiei etc.
i n t r e b u i n t a r e a limbii siriace în cursul Liturghiei d i n biserica Sfintului
M o r m î n t ( I e r u s a l i m ) , î n zilele P a s t i l o r , a l ă t u r i d e cea g r e a c ă , se află ates-
tată pe la mijlocul veacului al IV—lea de peregrina Aetheria 22, iar la An—
21- ΟΙ. Sophie Antoniadis, Place de la liturgie dans la tradition des lettres
flfCCflUe ( L e i d e n , 1939), p. 2, 5, 121 şi 127, - .
ΏΏ- “ Ε ἴ quonîam in ea p r o v i n c i a p a r s populi et grece e t s i r i s t e novit, p a r s e t i a m
PP.? SG greco, a l i q u a e t i a m p a r s t a n t u m s i r i s t e , i t a q u e q u o n i a m 8015800115, licel
--.ιτι518 n o v e r i t , tamen s e m p e r grace t o q u i t u r e t nunquam s i r i s t e : i t a q u a e r g o s t a t
t.r-mper p r e s b y t e r , q u i e p i s c o p o grece d i c e n t e s i r i s t e i n t e r p r e t a t u r , u t onmes audiant
filme e x p o n u n t u r . L e c t i o n e s e t i a m , quaecumque in ecclesia l e g u n t u r , q u i a necesse
"-‘i' grece 1091. Semper s t a t , q u i s i r i s t e i n t e r p r e t a t u r p r o p t e r p o p u l u m u t s e m p e r
.
___.25__
11011151, Spre finele aceluiaşi v e a c , d e omiliile S f î n t u l u i Ioan Gură de
Prin v e a c u l al V-lea, „Liturghia creştină este t r a d u s ă de asemenea
in limba armeană, i n c a r e s—a f ă c u t şi o traducere a N o u l u i Testament d e
către Sfintul Mesropiu. Cam î n aceeaşi p e r i o a d ă , în bisericile din pro-
vincie ale Egiptului, Liturghia era oficiată i n limba coptă, iar in cele d i n
Abisinia î n limba etiopică, i n care se a f l a d e j a p r i n veacul a l lV—lea sau
a l V—lea o traducere a Bibliei. M a i tîrziu, a f a r ă de. l i m b a s l a v o n ă a i n t r a t
în r î n d u l limbilor l i t u r g i c e limba g e o r g i a n ă , iar p r i n secolul a l XVII—lea
,...
limba a r a b ă pentru crestinii d i n Siria, Palestina si Egipt, căzu'ti sub domi—
natia a r a b i l o r si m a i a p o i a turcilor. Astăzi, f i e c a r e d i n popoarele orto—
.
doxe isi a r e limba l i t u r g i c ă respectivă, aşa c ă Liturghierul se află t r a d u s
-
încă î n următoarele l i m b i d i n uzul credinciosilor : g e r m a n ă , letonă,
ω
-
e s t o n ă , f i n e z ă , t ă t a r ă , e s c h i m o s ă s i într—un d i a l e c t i n d i a n d i n A m e r i c a
.
.
d e Nord—Est, insulele Aleutine. .si Ala—sea, engleză (în un printre colonistii
.
austrieci d i n A m e r i c a d e N o r d , greco-catolici r e v e n i t i la ortodocsi), chi——
neză, japoneză si chiar t u r c ă , aceasta d i n u r m ă î n i n t r e b u i n t a r e a u n e i
c o m u n i t ă ţ i d i n apropierea l a c u l u i Egerdir d i n Asia * .
N u i n t r ă în cadrul paragrafului. d e fată e n u m e r a r e a si critica tuturor
ori. cel putin a celor mai importante dintre editiile Liturghieruluf in
toate aceste limbi,— aceasta p o a t e f a c e o b i e c t u l u n e i monografii a Litur—
g.]lu'erului25 o r i a istoriei religioase vechi a fiecărei n a t i u n i ortodoxe.
V o m m e n t i o n a t o t u s i , î n l e g ă t u r ă cu L i t u r g h i e r u l r o m â n , c ă p r i m e l e s a l e
editii. a u u n c a r a c t e r . d e t r a n z i t i e , f i i n d d e f a p t L i t u r g h i e r e s l a v e — r o m a n e ,
ele avind in limba r o m â n ă n u m a i instructiunile d e tipic dintre. rugăciuni,
Acesta este cazul editiei tipărite la Tirgoviste i n a n u l 1680, în timpul
mitropolitulu i TeodoSie, precum si al Liturghiei Sfintului Ioan G u r ă de
Aur (arhieraticon), tipărită la Rădăuţi î n a n u l 174.5, p e c î n d păstorea aci
episcopul Iacov. N u m ă r u l rugăciunilor in l i m b a r o m â n ă se găseşte 'spo—
rit însă in editiile slave-române ale Liturghierelor tipărite la Buzău, î n
anul 1702 si l a Iasi, in a n u l 1715 sub mitropolitul G h e d e o n .
Liturghierul complet in limba română a fost tradus si tipărit d e mi—
t r o p o l i t u l D o s o f t e i , l a I a s i , i n a n u l 1679. A c e a s t ă e d i t i e n u c o n t i n e decit
cele trei f o r m u l a r e ale Liturghiei, lipsindu—i d e c i s l u j b a Vecerniei si a
Utreniei, iar unele patricularitătii din cuprinsul s ă u ca, d e exemplu, pro—
scomidirea d e către diacon, ne lasă să vedem i n f l u e n t a textului original
al Diataxel l u i Filotei, resimţită si de unele editii a n t e r i o a r e ale Slujeb- .
d i s c a n t » . Silviae vel p o t i u s A e t h e r i a e P e r e g r i n a t i o a d toca s o n a t a , t e x t e d i t a t d e
W. Heraeus, XLVII, 3. 4, H e i d e l b e r g , 1929, p. 51.
23. Ρ. G., XLIX, 188, 646. ' '
24. Vezi I g n . E p h r . R a h m a n i , Les liturgic.; o r i e n t a l e s e t accidentelor,-, B e v r o u t .
1020, p. 105 s i 1 1 2 ; M a x i m i l i a n u s p r i n c e p s 5811011188. P r a c t c c t i r m c s d e liturghi-
o r i e n t a l i b u s , t. 1. n. iii—“225,- A d r i e n tionesque, La messe, trad, f r a n c . ctr: .A.. liourhnhrin.
vol. [ : Eastern
ll. [Hm—113 si 1 2 2 ; F. Α. B r i g h t m a n , L i t u r g i c a e a s t e r n a n d w e s t e r n ,
Liturgica, p. L X X X I I . .
?.5. S e m n a l ă m i n a c e a s t ă p r i v i n t ă m o n o g r a f i a m e r i t o r i e L i t u r g h i e r u l , s t u d i u
istorice—liturgic [ m s . d a c t i l o g r a f i a t , 229 p. i n Ρ.), texi] sustinut-ă dr.-. B r a n i ş t e M. E n e.
in i u n i e 1 311, p e n t r u o b t i n e r e a t i t l u l u i d e l i c e n t i a t în t e o l o g i e .
 ———26———

m i c u l u i s l a v si a c t u a l ă î n c ă î n e d i ţ i i l e d i n uzul greco—catolicilor. Litur—

g h i e r u l l u i Dosoftei a p a r e d i n n o u î n a n u l 1683, i n t r - o f o r m ă m a i ingri—
jită şi completată cu Vecernia şi Utrenia.
Este necesar să m e n ţ i o n ă m că î n a i n t e d e primele editii tipărite şi
c h i a r p a r a l e l e c u p r i m e l e — d i n acestea, L i t u r g h i e r u l î n l i m b a r o m â n ă a c i r - '
culat i n m a n u s c r i s . _
“Deşi p r i m i i t r a d u c ă t o r i , c a , d e exemplu, m i t r o p o l i ţ i i Dosoftei. a l M o l -
d o v e i s i T e o d o s i e a l T ă r i i R o m â n e ş t i , s u b l i n i a z ă î n p r e f e ţ e l e e d i t i i l o r res- '
p e c t i v e că ei s—au s e r v i t d e o r i g i n a l e grecesti, totuşi n u este greu de ob-
servat cä, i n ceea ce priveşte intocmirea cuprinsului, Liturghierul româ—
nesc se găseşte mai aproape de cel slavon decit de cel grec. O astfel de
situatie e s t e uşor d e r e m a r c a t , d a c ă se i a u ca element d e comparaţie
piesele f l u c t u a n t e d i n c o n ţ i n u t u l Liturghierului, felul d e g r u p a r e uneori
al c e r e r i l o r d i n ectenii, în l e g ă t u r ă cu diferitele categorii pomenite î n
textul l o r e t c . D e m n d e m e n t i o n a t este m a i ales c a p i t o l u l aşezat sub titlul
d e «1%>κ…-'ε11΄ι111'1», l a f i n e l e cărţii., d a t o r i t ă i e r o m o n a h u l u i E f t i m i e d i n v e a c u l

PARTEA [ A LITURGHIERULUI.:
a1 XVII-lea ". . ΄ … -
Îndeosebi e d i t i i l e Liturghierul… t r a d u s d e A n t i m ivirearuil si t i p ă r i t
la R i m n i c i n a n u l 1706 si l a Tirgoviste i n a n u l 1713 apar ca primii pasi '
decisivi s p r e p r o t o t i p u l Lilurghlerului n o s t r u de astăzi,— e d i ţ i a d e l a lasi

SERVICIILE rREM;Elie—ETOARE
din a n u l 1759, a lui l a c o v 'Putneanu, e s t e a doua treaptă in clesăvirşirea
a c e s t u i p r o t o t i p , c e l p u t i n c u p r i v i r e l a c u p r i n s , u l t i m a f a z ă reprezen—
t i n d - o e d i t i a d e I a s i , 1818, a l u i V e n i a m i n C o s t a c h e . Ediţiile c a r e a u
u r m a t d u p ă acea î n cursul v e a c u l u i al XIX-lea p î n ă ' l a infiintarea Tipo—
grafiei Cărtilor Bisericeşti, p r e c u m si cele ce a u iesit de—sub teascurile
acesteia p î n ă la j u m ă t a t e a v e a c u l u i nostru, nu a u a j u n s încă s ă rezolve
LlTURGHlEl
definitiv p r o b l e m a unei d e s a v i r s i t e t r a d u c e r i , la nivelul flexibilităţii
atins de limba română. .
Î n p r i n c i p i u , t r a d u c e r e a Liturghierului, ca şi a oricărei cărti de ritual,
nu î n c e t e a z ă a r ă m î n e mereu. o problemă actuală î n acea Biserică naţio-
nală uncie n u s—a g ă s i t încă p e d e p l i n f o r m a ieratică de stil, în care ter—
menii s i expresiile să redea cit se p o a t e de propriu si exact sensul si
ideea d i n textul original 9-7. ΄
.ζ….…ξ'

26. V e z i Sergiu Bulgakov, Dogma euharistică, traducere românească de Pr.

P a r a s c h i v A n g e l e s c u , B u c u r e s t i , 1930, p. £), n o t a 11. ' I
:)!
27. \'ezi— lucrările noastre: Însemnări pentru ο nouă ediţie c1 L i t t l r g l i - i e r u l u i , a-vl

1947,- Mila Με", j e r t f a lauclel, 1 9 4 0 ; V e r b u l a minim.… 1941,- l n jurul unei formule

fi…fgjcerle origine biblic.-ci, 1943; Pentru o nouă editie în pregătire a Liturghier'ulul, _
-…1

. … “Biserica O r t o d o x ă .Romănă»,LΗ<3\illl (1955), n r . 3—41- p. 295——3!O.

...
SERVICIILE DE 5ΕΑ!2Α ŞI DE DIMINEAIA
PREMERGATOARE LITURGHIEI
I. Consideraţii generale. … II. Oficiul V e c e r n i e i sau s l u j b a
d e seară ——-— III. Litia … IV.OI1'c1'11I M i e z o n o p t i c i i . — Ofi-
cia] U t r e n i e i

! . —-'CONSIDERATII GENERALE

Aşa precum s—a menţionat 111 capitOlul precedent, Liturghierul inde—-

.
pendent d e Evhologhiu nu cuprindea l a î n c e p u t decit s l u j b a Liturghiei,

_
într-unul sau 111 toate cele trei formulare ale ei. Astăzi î n s ă prima parte

—
.
-
a acestei cărţi este rezervată formularelor cu rolul preotului si al diaco-

.
nului l a o f i c i i l e V e c e r n i e i , M i e z o n o p t i c i i si U t r e n i e i , c a r e se găsesc
astfel rinduite i n această ordine î n a i n t e a Liturghiei. În Evhologhiile d i n
vechile c o d i c e , V e c e r n i a si U t r e n i a , r e p r e z e n t a t e numai prin rugăciunile
preotului, apar inserate d u p ă Liturghie si anume î n t r e piesele d i n partea

_
_
ultimă a cărţii. Prioritatea Liturghiei intr—o astfel“ d e ordine îşi avea te—

_
meiul, d e s i g u r , i n m a r e a ei însemnătate, c a rugăciune prin excelentă a
B i s e r i c i i , î n c a r e se e x e r c i t a c e a m a i î n a l t ă d i n t r e a t r i b u ţ i i l e sacramen—
tale ale preoţiei
Prin a doua j u m ă t a t e a veacului al XV—lea î n c e p a se i v i totuşi co-
dice î n care Vecernia 51 U t r e n i a s e află aşezate î n a i n t e a Liturghiei, po-
. zitie pe care o. păstrează si in viitoarele ediţii ale Evhoioghiului tipărit.
᾿ Paralel cu evhologhiile si l i t u r g h i e r e l e 111 stare d e manuscris precum si
cu ediţiile tipărite ale acestora, formularele Vecerniei si Utreniei, fie
reduse numai l a rugăciunile respective ori c o m p l e t a t e si cu rolul diaco-
nului si indicatii d e t i p i c , apar î m p r e u n ă ori d e o s e b i t e , î n e x e m p l a r e în—
dependente d e Evholoqhiu si Liturghier. Din v e a c u l al X V I — l e a , Litur-
ghiereie imprimate i n t r o d u c , mai întîi sporadic, iar apoi r e g u l a t , oficiile
V e c e r n i e i , M i e z o n o p t i c i i si U t r e n i e i , l a î n c e p u t î n t r e r u g ă c i u n i l e d e l a
f i n e l e cărţii ( c u m e s t e c a z u l , d e e x e m p l u , i n e d i t i i l e s l a v o n e si s l a v o - r o -
mâne d e T î r g o v i ş t e , 1508; B u c u r e s t i 1680; B u z ă u , 1702 etc. ), iar 111 cele
din urmă l a locul pe care 11 ocupă astăzi, înainte d e s l u j b a Liturghiei. În
astfel d e cazuri, titlurile d e pe coperta unora dintre a c e s t e editii fac men—
tiun‘e specială d e s p r e p r e z e n ţ a amintitelor oficii i n continutul lor, ca, d e
exemplu: D u m n e z e i e ş t i l e L i t u r g h i i cu V e c e r n i a , …τΘ…'α.. . ( A t e n a , 1912).
În actualele ediţii româneşti ale Liturghierului, a c e s t e oficii sint prefa-
taie d e c i t e v a paragrafe d e tipic privitoare 16 rînduiala lor
F a p t u l că. d i n t r e toate c e l e ş a p t e «Laude», c a r e inträ in c o m p o n e n t a
c i c l u l u i b i s e r i c e s c d e o z i , numai V e c e r n i a , M i e z o n o p t i c a si U t r e n i a au .
g ă s i t p r i m i r e î n a c e e a s i carte cu Liturghia, se poate atribui pe d e o p a r t e ,
d e s i g u r , p o z i t i e i l o r deosebite f a ţ ă d e c e l e l a l t e e r a d e r u g ă c i u n e , i a r - p e …
%…
"&.
 ———30———
t î t la
n ă , a. f o s t n e v o i e s ă s e ' r e n u n t e a
desfăşurat la inceput viata creşti
practi ca biserice … .
d e _ a l t a r a p o r t u l u i î n c a r e a u f o s t p uesaer ad eŞi d e dimineaţa i a s c a cu Litur— c î t ş i l a a d u n ă r i l e pentru rugăciune d e
…-0001'01, r u g ă c i u n i l e de s ᾽ L i t u r g h i a zilnic ă ( F a p t e l l , 46)
91110.……11111 i de; „general.. Η… m a i mult e o r i pe zi, c a i n prac tica
itean ă iniţia lă, reze rvîn-
ierus alim
deprinderi religioase universale, sugerate de însăş o z i a n u m i t ă («st ato die») , dum inica adic ă, inain te de-
a c e s t e i n o m e n t e a l e z i l e i 51 d e s e n t i m e n t e l e p e care ig delEt1 nattklrp d m (lu-s e in aces t scop s e e x p r i m ă Plini u c e l — T i n a r 111
p r e c u m
llete. S e a r a este o r a c i n d se a ş t e r n e o tăcere impresiona steap a …" su— i v i r e a l u m i n i i ( c a n t e lucem»), '
incetarea a c t i v i t ă ţ i i , c i n d f i e c a r e s e r e t r a g e la s i n e s a u î tn 319 d a t a cu Epistola c ă t r e Trai ani” . cultu lui divin d e dimi neat a
i n istor ic d e la baza
t n n e n t u t d e s l ă b i c i u n e , c a r e se n a s t e din a c e a s t ă 1101011012Ξ … sar. gen—. Aces te moti ve de o r d
si c u cons ider atii de alt“ gen in liter a-
o senzat ie. d e t e a m ă in fata i n t u n e r i c u l u i d i n caredp
ot r'ăsă FOInpl ica cu 51 d e s e a r a s e găse sc: com pleta te Apo stoli ce (Vll l, 134) priv eau
tiile
nleaiunsurile din. p a r t e a c e l o r răi. Sufletele religioase incearrlcăuiîrîtrflăîlşn tura creş tină patr istic ă. Astf el, Con stitu
p e n t r u aces te rugă ciun i .si-a num e
r u g ă c i u n i la — t ,. _ _- ca o d a t o r i e a d u n a r e a cred incio silor
c n p neces ar n e v o i a d e a r e c u r g e , prin ΄ рго_ e c u a P r o v i d e n - că Domnul v-a lum inat, alungind noaptea
t e i , p r e c u m , pe d e a l t ă Jai-te i m e n s
“ … d i m i n e a t a , <<mu it,um ind p e n t r u aptea spre
ägägg äärga Ξ ἷ ο ξ ι θ ι ΐ ῃ ς ῳ ἷ ἃ n a : n d z i u a » , i a r a s e a r a , d r e p t multumire că v-a dat no
turi i d i n c u r s u l noptilo jr i n s t a l a t e äääaä 51 a d u c i Cipr ian cons ideră că <<tre—
». Sfin tul
tip'pLţ eîrniCia h—ll odih nă d e oste nelil e d i n timp ul zilei e
Dumne zeu,) d m c a r e se d e z v o l t ă s e n t i m e n t u l d e adnftira ne r u g ă m 51 d i m i n e a t a , p e n t r u că p r i n rugă ciun ea noas tră d
vire a Lui ~3. «Richcä-ie, zicea Sfintul Ioan G u r ă d e Aur "v 61' (re-"prosla- buie să sta voia să o arat e
Dom nulu i. Acea
timea s t e l e l o r 51 a d m i r ă i n t o c m i r e a cea m i n u n a t ă 01111111Ή ρ…1;ΞΞΜΘ"Π…1- d i m i n e a ţ ă se prăz nuie şte învi erea : <<Îm părat ul meu 51 Dum neze ul
p s a l m i
nuncl nul, s u s p i n ă , roagă—te ...» “3“. În chip firesc
pe d e 011110…… item-auge- o d i n i o a r ă D u h u l Sfin t, zicîn d i n i auzi glasu l
ruga, D o a m n e ; dimineata ve
ucu-
e, Einer-‚1
p a r 181.
e " ΐΌι,0 meu, căci către Tine m ă voi i s p r e Tine »
zprilor 51 a r a t a r e a l u m i n i i t r e z e s t e l u ii n Dsuum $ ‘ f s î l 5 Ρ…1
f l eet zu el u religios Ta si—m i voi îndr epta ochi
na, lncrlmlndu-l să mu
ltumeasca n
meu , d i m i n e a t a v o i s t a i n a i n t e a etul : «in revă rsat ul zo—
D o m n u l prin prof
p e n t r u t o a t e c e l e p e c a r e l e poate. i n t i m p i n a i n 0111ευιε-711(ξί p 01.8…
ΜΜΜ? (Ps. V, 2, 3). Şi iară şi grăi este să m e r g e m si să n e înto arce m la
' c î n d :
a si d e climineda'â,rîar't,1ilctîpe . rilor v o r m i n e c a s p r e M i n e z i ă m iarăş i
_ In СГС-3111115111, r u g ă c i u n i l e d e sear asem enea , treb uie să ne r u g
mai v e c h e t r a d i ţ i e mozaică a primilor s ă i adepţi rerruçtat' βΙΓΘξ… ? 01389 Dom nul Dum neze ul nost ru». De zilei . P e n t r u că Hris tos fiind
la sfirs itul
ca m o m e n t e c o r e s p u n z ă t o a r e jertfelor d e s e a r a si d e 0111111110 -c [11 re … 'Η, n e a p ă r a t l a apus ul soar elui si o i , cind ne r u -
c e a a d e v ă r a t ă , d e a c e e a 51 n
s o a r e l e c e l a d e v ă r a t 51 z i u a
(1.ΐΘνΐ;…….ΐ1Θξΐέ…0111 (les. XXIX, 39, $1 ХХХ,"? iSi-΄ 8) tD'e'aiati vină d i n nou
ïcïrneiïircliäe din l u m e 51 c e r e m ca să
I, 30) consa cră numa ax *" * ,
aces e oua momente
…- g ă m la apus ul soar elui 51 al zi.ei Care ne
car ru
“. ' C .…pent ăciuci
ea ru froni ni(XXII . - . ru a d o u a veni re a lui Hris tos,
dm zr de lau 1°. lum ina pest e noi, n e r u g ă m pent a r e m o tiva că
ΐξΐξΘΐξζΟΠ… …… …" cel M
daism şi a l t e oregde r u g ă c i u n e f â a 335;11111-ΐξΓζΟΓχ΄η v a aduce harul luminii veş
n i c e » 33. S f i n t u l Vas ile
ări ale spir itulu i nost ru
ca prim ele mişc
11;1Г \гЁс_1_етгргас11сате in ierusalim 51 d e 90110101101000ζ110110
_
€1-Ξ΄ξτ€111ΈΞ
_ «noi ne r u g ă m dim inea ta, pent ru o g r i j ă să nu ocu pe lăun -
nici
să s e con sacr e lui Dum neze u şi
c e.“ 111 _ ." .
d i n u r m ă au reprez entat insă pen t r u ca
in Ιζ1….ΗΠιΘ(,Θ&ξζΞ Η," …!) * .] 31: …Χ, 9). Aceste a m fi b u c u r a t cu adu cere a a m i n t e d e Dum —
t del altfel lea Si in iudaismular , exerciţ ii reli— t r u l nos tru, p î n ă ce n u n e v o pent ru tot bine le pe
gioase s a u cielrşiîîaîtlencr' cirţîttrţf ‘ _er “Jene vo. şi deci partic sau d de— r e b u i e să mul tum im
' -΄ .'_ . - . ._ e ^in— neze u ... Term inin du— se ziua , t i l i n ţ ă toat e
votre person ala, l n t i m p cl ee rugăcr unile de seara
s e r v i c i u l u i d i v i n o f ' Şi
' d l' '
e Sim -we ak} n-a u
care l—am prim it i n decu rsul e i ; treb uie să măr turi sim cu u m
t i r z i a t să d e v i n ă u n i t ă ţ i a iCiălŞ i dem public si obli— sau fă r ă v o i e ; t r e b u i e s ă c e e m 3-1 r iertare
, t - 3, . . . .
de Biseriîza primară. Prin înseşi cite n u le—am împ linit cu v o i e 51 î n i n i m ă …»
liîaogirélitelş„21133?ll-gŞeŞŞâ'FeteăféŞ-Itîînat cuv intu l, cu lucr ul
p e n t r u t o a t e cite a m p ă c ă t u i t cu
|

s-au
s i m b o l i c e ce
p r e c u m 51 s e m n i f i c a t i i l e
aproape d i r e c t ă cu c u l t u l specific 010ξΐ1911ΜΞΞξζ ”tele veneau 1n atingere “Toate aceste motive,
ne v o m ocup a m a i în u r m ă , a u
deter-
treat dintru inceput ca un oficiu de nea te
Conceput $1 Drac: ° ? Α051 adău gat aces tor 01101135, d e c a r e
Sfinta Euharistie fusese instituită de MigtuitîäîlîïläîïsïuldääÊifîâtèflsâî
32. Epist ola X. c a p . 96 (97). 559—560, i n t r a d u c e r e a
mese de s e a r a , p r i' m e l e generatii ' ' săvirseau Liturghia după
" d e crestini domi nica. c a p . 35, Ρ. L. W.
33. Sf. C i p r i a n , De orationc le S i i n t u l u i C i p r i a n, BibliotecaParintilor
d i n opere
ξΐΞξξ00 noptii, aşa precum informează Faptele Apostolilor (XX, 7…5—11) Pr. M a t e i P i s l a r u . S c r i e r i alese
, 1935, р. 69—7 0. ' . _ -
biser icest i, vol. I, Rimn icu— Vilcu s p u n s la i n t r e b a r e a X X X V I ! d i n R e g u l i l e m a r i ; vezi
t i n a [ξζΓΐ9ΐ€1111111οζς10 s e a r a 51 d e d i m i n e a t a l a cultul p r i n e s e n ţ ă creS- 34. Sf. V a s i l e c e l M a r e , R a r u s ă , 1929, p. 352.
ă monahale, traducere din limba
. .- _ C ξ FII-tuna ta 111 acelasi t i m p 51 d e conditii le d i n prima perioad 51 Vech ile R i n d u i e l i a l e v i e t i i
o c a d e m a i i n a i n t e , D o m n u l l i s u s H r i s t o s e r a sini-
a istoriei Biserrcn. I n s t a r e a d e persecutie reigioasă, adică î n c a r e s—a 35. « P e n l r u c r e ş t i n i i d i n e p C a r e d a t o r a u m ă r t u r i i d e r e c u n o s t i n t a ; d a r c u
către
plu D u m n e z e u - M i n t u i t o r u l , e mintuirii, spiritul.
c r e ş_ t i n
a reflecta mai mult la actel
v r e m e a , p e m ă ᾽s u r ă c e m i n t e c a r e marcase această nun
tuiro,
, " . .

Με…;- antique ed vr “p 207

|)" ". …
,
ὄξ' Ξ [13322 Γς"ζ'ζ1ιξ'έ"ΐ 11161)…" deΧ Ia
.l' . , . - . . ..
Χ Χ ! la F a p t e l e A p o s t o l i l o r , F,
. " ι . - .

G., ως… ajunse in chip firesc săde

o s e b e a s c ă lic—c
u r
are
m a t
e t
d
a
e
p a
Dum nezeu —Om ul, d i n s m u l T aztiă i n
lui
«- . _
} …. mitic… .al d r u m u l u i
'>ί s ä d e t e r m i n e f i e c a r e p a s l a i n a l t i m e a S a l a c e r . Şi a s t f e l , f i e c a r e cc.—as d i n
. '
liii—203,
ş ă n t e t at-
tie, cu lapte şi e v e n i m e
᾽ i p î n
3111? Diem F e r n , C a b r a l , op. cit., p. 207 S ă u p î n ă 1a c r u c e
l credinciosilor in medita
ons 1 " . - ` .. _ …
р і з с о р і “55 p o m e- pus în legătură, i n s p i r i t u n e d e o s e b i t ă c e l e b r ă r i i Şi obser-
.
΄ Ε ξ ι " … og) o b l i g ă pe е lucru ce a d a t 0 s a n c t i u
nească s i să 1ζΐέΞ1 ΐ1104ζζΐΞξΐ5("ωΠω int-cet nicea— * c-- u v e m- r c.a l.a i )-.. *- - … . .- nice d i n v i a t a lui Hristos, t o r a u e x i s t e n t a si i n s t i t u i r e a
_ _ _ a se _. sea , c a r e , l a origine, nu—si d a
…. νότ΄1'1 r e l i g i o a s e a c e a s u r i l o r
, . _
! ;» , s e a r a , i n f i e c a r e 21, s i s ă n u ο p ă r ă s e a s c ă i n nici u n chip...„_
m.ea t s c n c a dum
 …32..… __._33___

minat pe vechii credincioşi s ă s e aplece cu о 11ν116 specială asupra orelor Cepslovului. P e n t r u a c e s t m o t i v , 11151151 c u p r i n s u l s e r v i c i u l u i C e a s u l u i 61
pentru rugăciunile de seara 51 de dimineata; ei petreceau noaptea de ΙΧ-᾽lea si Pavecernita, c a r e alcătuiesc i m p r e u n ă cu Vecernia primul grup
din- 0101… d e n o a p t e , s a u p r i m u l Ciclu d i n c e l e sapte <<Laud e » , p r e c u m si
sîmbătă spre duminică 111 biserică, aşa că rugăciunile d e seara “începeau
dup ă ce s e intuneca, i a r cele d e d i m i n e a ţ a , d u p ă miezul noptii, Liturghia «Ora intii», care este unită cu Utrenia, n— a u p u t u t să f a c ă subiect p e n t r u
cuprinsul Lllurghierului, c a r e e s t e si r ă m î n e p r i n e x c e l e n t ă o c a r t e spe—
urmind in c o n t i n u a r e i n această zi. Succesiunea si 6661 t i m p u l r u g ă c i u -
nilor de seara si 6 6 d i m i n e a ţ a sisteinatizindu-se astfel in legătură cu cifică rolului d e liturghisitor 61 p r e o t u l u i .
cel destinat pentru Sfînta Liturghie, ele se găsiră incadrate automat, p r i n Dimpotrivă, structura Vecernie-i s i U t r e n i e i se înfăţişează modelată
uz, în ciclul d e n o a p t e 61 cultului crestin public si deci oficial şi obliga- ͵ d u p ă u n p l a n analog cu cel 61 Liturghiei c a t e h u m e n i l o r . Astfel, a f a r ă d e
toriu. În c o n d i t i i l e m o d i f i c a t e a l e v i e t i i c r e ş t i n e d e m a i t î r z i u , m o m e n t e l e psalmii si i m n e l e i n t o n a t e a n t i f o n i c d e s t r a n e , rolul p r e o t u l u i se i m p u n e
oficiului acestor «Laude» sint a n t i c i p a t e ori întirziate in comparatie c u prin amploarea pieselor ce—i r e v i n , si a n u m e :
practic a d i n \ e c h i m e Aceasta din u r m ă se m a i mentine încă în bisericile a) Rugăciuni de mijlocire pentru c o m u n i t a t e ;
minăstireşti, pe cînd în bisericile d i n p a r o h i i Vecernia se săvîrseşte b) Ectenii identice cu cele din Liturghie, unele din ele purtînd
inainte d e ivirea intunericului, iar Miezonoptica si Utrenia tocmai dimi- usoare a d a p t ă r i în c o n c o r d a n ţ ă cu v r e m e a din zi,“ corespunzătoare

11 n e a t a , î n p l i n ă z i , a f a r ă cie s ă r b ă t o r i l e cu p r i v e g h e r e .
caracter d e servicii religioase nocturne este e v i d e n t i a t prin. n u m e r o a s e
texte din cum-“1113111 r u g ă c i u n i l o r lor.
Desi'in scrierile. patristice din v e a c u l al II—lea, al III—lea si d i n prima
Totuşi, v e c h i u l l o r
jumătate a v e a c u l u i al IV—Iea se ia act d e orele d e rugăciune d i n ciclul
nocturn, cit 51 6 6 6616 6111 t i m p u l zilei, totuşi n u m a i cele d e seara si 66
dimineata a p a r ca stabilite oficial s a u prin dispozitiuni precise ". Recu—
noaşterea o r e l o r d e r u g ă c i u n e d i n ciclul d e zi in practiCa oficială ΄" 51
a d ă u g a r e a lor la oficiile d i n cursul noptii reprezintă un f e n o m e n ce 111-
cepe de la j u m ă t a t e a veacului 81 lV—Iea, î n u r m a dezvoltării “vietii mona—
hale i n rninăstiri, a c ă r o r influentă 's—a 11111115 apoi si asupra bisericilor d e
mir. In substanta sa, structura a c e s t o r o r e c o n s t ă p î n ă a s t ă z i , in 666 m a i
m a r e parte, d i n piese d e pietate g e n e r a l ă reprezentate p r i n psalmi, care,
c a 51 p u t i n e l e i m n e c e se g ă s e s c i n t r e t e s u t e p r i n t r e e i , 666 i n a t r i b u t i a
stranei sau a credincioşilor. Rolul preotului in oficiul acestora apare cu
d e s ă v î r ş i r e s i m p l i f i c a t , ş t e r s c h i a r , in a t r i b u t i a s a d e m i j l o c i t o r 61 comu—
nitătii. El se g ă s e ş t e i n c a d r a t in r e g u l i l e p i e t ă t i i c o m u n e , a s o c i a t l a e x e r -
citiile s p i r i t u a l e a l e c e l o r l a l t i c r e d i n c i o s i : a s i s t ă , a s c u l t ă s i se a d î n c e ş t e
i m p r e u n ă cu c r e d i n c i o s i i i n c u g e t ă r i l e s u g e r a t e din textul d i n c u p r i n s u l
psalmilor si-si uneste g l a s u l c u e i i n m e l o d i i l e imnelor.' Ca p r e o t , 61 1111-
m a i prezidează si dirijează aceste exercitii de pietate, p r i n cele două-
trei formule p e n t r u deschiderea si 111611166166 oficiului ori d e binecu-
vintare in cursul lui, iar in Păresimi prin recitarea rugăciunii Sfintului
Efrem Sirul («Doamne si Stăpînul vietii mele»…), rostită a f a r ă din altar,
a d i c ă î n m i j l o c u l c r e d i n c i o ş i l o r . Ca a t a r e , p r i n n a t u r a sa însăşi,-oficiul
<<Laudelora— din timpul zilei n—au p u t u t f o r m a u n material propriu Litur-
ghierului, ci acestea a u i n t r a t in c h i p firesc in cuprinsul Orologiului sau
decit împărtirii zilei, în viata civilă». Dom Suithert Bäumer, H i s t o i r e du Bréviaire,
t r a d . fr. par Dom R e g i n a l d B i r o n , t. Ι, P a r i s , 1905, p, 65—66.
36. Cf. Dom S u i t b e r t Bäumer, op. cit., t. I, p. 64.
37. Cf. de exemplu: Clement Alcxandrinul ["i" 6. 220], Pedagogul. cartea II-a,
cap. IV, P. G., VIII, 413, 4 4 4 ; c a p . Χ, ibidem, col. 512,- S t r o m a t a , c a r t e a V I I , cap,.
Vll, P. G.. IX, …1|39;-Τ811ι1118π t t 240], Dc 0111110118,080.ΧΧ1Π-ΧΧν,Ρ.Ι.., I, 1191——
1193; E u s e b i u a l C e z a r e i i (“E‘ 340), C o m e n t a r i u la P s a l m u l XCI, P. G, XXIII, 1 7 7 2 ;
Comentariu la Psalmul LXXXIX, 3—7, Ρ. G., XXIII, 1130———-1134, 1136, d a r m a i a l e s
C o m e n t a r i u la Psalmul CXLII, Ρ,. G., XXIV, 49.
oficiilor, '?
с] A c t i u n i simbolice d e r e p r e 7 e n ţ a r e 6 u n o r m o m e n t e d i n a c t i v i t a t e a
istorica a Miniuitorului, ca d e exemplu v h o d u r i l e ;
d) Lecturi d e pericope biblice chiar, la. Vecernia a n u m i t o r s ă r b ă t o r i
din unele epoci ale a n u l u i liturgic.
Deci rolul a m p l u al oficiului preotului in aceste servicii precum si
uzul stabilit din v e c h i m e d e a se săvirsi adesea Liturghia “in c o n t i n u a r e a
unitatilor d i n ciclul de noapte al cultului au însemnat motive pentru care
s—a i m p u s inserarea Vecerniei si Utreniei in cuprinsul aceleiasi cărti de
ritual, laolaltă cu Liturghia. În r e z u m a t : i n t r o d u c e r e a acestor oficiii in
Liturghier a fost determinată d e c o n s i d e r a t i i practice, t r e b u i n d să se
p u n ă l a i n d e m i n a preotului f o r m u l a r e l e principalului său rol liturgic.,
Pentru acelasi considerent i s—au f ă c u t loc m a i tîrziu în Liturghier si
Miezonopticii, 6 c ă r e i structură o c u p ă o pozitie d e mijloc intre r i n d u i a l a
Ceasurilor si 666 6 «Laudeior» d i n ciclul n o c t u r n . La origine si 611161 11161
t i r z i u , ca, d e e x e m p l u , 16 I e r u s a l i m î n veacul a l IV—lea, p r e c u m n e a s i g u r ă
Aetheria 33, si in minăstirile Egiptului, ,după informatiile d a t e d e Casian 3°,
Miezonoptica si Utrenia e r a u contopite i n t r - u n singur serviciu, m a i ales
i n n o a p t e a dinspre duminică. Fiind deci unul d i n t r e elementele structu—
rale ale v e c h i u l u i oficiu nocturn, Miezonoptica a r ă m a s i n Liturghier ne—
d e s p ă r t i t ă d» Utrenie, c a r e se p a r e că a r e z u l t a t p r i n scindarea d i n ser-
viciul d e la miezul noptii.
Locul s a u 6567 8188 actuală a acestor «Laude» î n a i n t e a Liturghiei,
adică in prima parte a Liturghierului, a fost motivată d e ordinea. de suc-
cesiune a oficiilor lor î n cursul unei zile bisericesti sau liturgice. În plus, .
o astfel d e rinduială se găseşte c o n f o r m ă cu conceptia biblică a orariului
l i t u r g i c , d u p ă c a r e z i u a b i s e r i c e a s c ă î n c e p e d e cu s e a r a , о d a t ă c u a p u s u l
soarelui. Astfel, potrivit textului d i n Ε66616 I, fiecare zi este f o r m a t ă d i n
seară si d i n d i m i n e a t ă : «Si 6 fost 56616 51 6 fost d i m i n e a t ă : ziua intii etc. »
18. Silviae из! p o t i u s A e t h e r i a e P e r c g r i n a t i o a d loca .,scmcta c a p . X X I V , e d i t i a
W Heraeus, H e i d e l b e r g , 192‘), p. 28--.3…1.
3.9 Vezi H i n d u i a l a C u v i o s u l u i Ioan Cassian c a r t . III, c a p . 8, in Vechile r i n d u -
ir.-Ii a l e v i e ţ i i monahale… ‚1929, р. 623.

Liturghierul explicat - 3
 .…
ν
…ψ
.
.1
…34…

……
. .
. . 4…
Prinţ u r m a r e , î n r a p o r t c u Liturghia, Vecernia, M i e z o n o p t i c a si U t r e - II. —- O F I C I U L V E C E R N I E I S A U SLUJBA DE SEARA
nia sint „oficii premergătoare iar n u pregătitoare ale acţiunii ei in e a

...- -
însăşi,:cum e s t e , d e e x e m p l u , P r o s c o m i d i a ; ele nu reprezintă părti com- I. Ceasul al nouălea . -——— 2 Vecerni a propriu—zisă.

.
.
ponente, dezvoltătoare

.
“ц.-№
s a u î n t r e g i t o a r e a l e u n i c i i t e m e sau l u c r ă r i , c a r e

…
îşi continuă t.esfăşurarea i n Liturghie. C a d o v a d ă c a raportul acestora Vremea oficiului. — Termenulu i de origine slavă "Vecernie (Вечерня)

4
faţă d e Liturghie n u poate fi determinat d e c i t d e ordinea lor 618511888- si a celui d e provenienţ ă greco—latin ă vesperina (έσπερ1νός, vesperae,

λ
siune, iar nu d e o functiune pregătitoare pentru lucrarea î n sine a Litur— laudes vespertinae ) l e c o r e s p u n d e î n traducere românească e x p r e s i a

Ι
ghiei, este i n primul rind faptul că oficierea V e c e r n i e i , M i e z o n o p t i c i i Şi s l u j b ă d e seară s a u s l u j b a ( o f i c i u l ) c e se v a f a c e l a v r e m e a serii "2, for—

"
U t r e n i e - i n u a n g a j e a z ă ipso facto sau cu necesitate săvîrşirea imediată

"
m u l ă i n t r e b u i n t a t ă s i 111 u n e l e d i n L i t u r g h i e r e l e greceşti ('…1χο;……ωα τοῦ é:-

-
a Sfintei Liturghii. A s t f e l , la Ierusalim, î n zilele d e peste s ă p t ă m î n ă , pri— reprimat” P r i n e x p r e s i v i t a t e a e i , a c e a s t ă f o r m ă p e r i f r a s t i c ă r e d ă r e a l i t a t e a

*
v e g h e r e a ( s e r v i c i u d e la miezul nopţii cu Utrenia) nu era urmată in vea- d i n practica. bisericească mai c l a r decit termenii tehnici străini <<vecer—

"
cul al [XT—lea d e Liturghie … 51, precum ne i n f o r m e a z ă istoricul Socrate nie» si «vesperinä» , r e z e r v a ţ i î n liturgică exclusiv unităţii serviciului

'
d i n v e a c u l a l V - l e a , s i t u a t i a e r a a c e e a s i i n z i l e l e d e m i e r c u r i si Vineri 111

B i s e r i c a A l e x a n d r i e i “ , a d i c ă î n t o c m a i c u m s e p e t r e c a s t ă z i lucrurile l a
sărbătorile cu p r i v e g h e r e mare sau i n alte zile, cînd se s ă v î r ş e ş t e numai
Vecernia“, M i e z o n o p t i c a si U n t r e n i a î m p r e u n ă cu celelalte «Laude» (Pa—
vecernii'a, C e a s u r i , O b e d n i ţ a ) , ca 111 Păresimi. ᾽ '
Potrivit recomandărilor d i n capitolul «Povätuiri» ( p g f . 2) d e l a finele
l.,iturgliierului, nu numai <<Laudele» d i n ciclul d e noapte. ci si cele d i n cel
d e zi fac parte d i n upravilaz> atit a preotului; care trebuie s ă liturghi—
sească, cit si a celor ce doresc să se împărtăşească. Pentru sfintiţii sluji—
t o r i d e c i V e c e r n i a , I \ f l i e z o n o p t i c a s i U t r e n i a s i n t , i n t r — a d e v ă r , pregăti—
t o a r e , r e p r e z e n t i n d a d i c ă o b l i g a t i i d e s e r v i c i u si o c a z i i d e e x e r c i t i i s p i r i -
t u a l e , fie s ă v î r ş i n d u — l e , fie p a r t i c i p î n d l a e l e p r i n p r e z e n ţ ă , a s c u l t a r e si
meditatie. P o g o r ă m i n t sau dispensă i n această privinţă nu se admite de-
cit i n cazurile î n care preotul a fost retinut d e datorii pastorale privind
mintuirea s u f l e t e l o r , ca, d e e x e m p l u , s p o v e d i r i , impărtăsiri ori botezuri
…… . s i , f ă r ă ' i n d o i a l ă , d a c ă aceste-a s e p r e z i n t ă c a î m p r e j u r ă r i d e f o r ţ ă m a j o r ă ,
fără posibilitatea d e a fi prevenite sau aminate.
Rezultă totuşi de' aici c ă oficierea Liturghiei nu este neapărat con—
ditionată d e «Laudele» premergătoare, ceea. ce d e s i g u r n—ar fi cazul dacă
e l e ar a v e a o functie pregătitoare pentru Liturghie î n s i n e . S e cuvine
insă ca preotul să se ferească d e a n e g l i j a obligatiile sale religioase si
s a c e r d o t a l e , l e g a t e d e o f i c i u l <<Laudelor», cel p u ţ i n al acelora d i n t r e ele
care a u rînduiala lor scrisă 111 Liturghier, acestea fiind tot atîtea ocazii
ale gratiei d i v i n e pentru inaintarea sa 111 s f i n t e n i e . Respectarea cu scum—
p ă t a t e a t i m p u r i l o r d e slujbă, pătrunderea şi indeplinirea regulilor si
rugăciunilor d e pregătire d o v e d e s c că preotul î n ţ e l e g e că acele ceasuri
nu sint ale l u i , ci. ale lui Dumnezeu, Căruia ii este închinată i n t r e a g a lui
v o c a t i e , si s f i n ţ i r i i s u f l e t e l o r , l a c a r e a f o s t r î n d u i t . El i n s u s i v a a j u n g e
a s t f e l să—si p r e g ă t e a s c ă d i s p o z i ţ i i l e s u f l e t e ş t i ; c u r ă ţ i a “ i n i m i i si î n ă l ţ a r e a
lui i n d u h , corespunzătoare stării ce se cere d e l a slujitorii infricosătoa—
telor si d u m n e z e i e ş t i l o r T a i n e i n S f i n t a Liturghie. De aceea, preotul nu
s e c u v i n e s ă pună î n i n f e r i o r i t a t e o f i c i u l s ă u d i n a l t a r , f a ţ ă d e alte î n t r e -
"-
divin desemnat sub a c e a s t ă denumire. De f a p t i n s ă serviciul divin d e
seara constă î n chip regulat d i n Ceasul al nouălea si Vecernia propriu—
zisă, care sint unite, o f i c i i n d u - s e i n continuare . Liturghieru l român ca si
cel slav înfăţişează, intr—adevăr, sub denumirea d e v e s p e r i n ă sau vecer—
n i e , i n t r e g s e r v i c i u l d i v i n d e s e a r a , a l c ă t u i t d i n C e a s u l al n o u ă l e a si V e -
cernia propriu—zisă.
᾽ '
1
CEASUL AL NOUÀLEA
Lauda bisericească intitulată Ceasul al nouălea este un oficiu d i n
timpul după-amiez ii, care ar c o r e s p u n d e orei 4 , 5 ori 6 p. m., d u p ă oro—
logiul modern, î n raport adică cu a n o t i m p u l . Această variatie d e oră isi
găseşte explicarea î n sistemul d e împărţire a zilei, î n u z la e v r e i inainte,
ca si 111 v r e m e a Mîntuitorulu i si intilnit i n practica Bisericii crestine chiar
î n veacul al V I - l e a , al VII—lea si al V I I I - l e a . Ei imprumutase ră d e l a ro—
mani m o d u l d e împărţire a n o p t i i î n patru străji sau veglii egale, iar d e
la babiloneni pe cel al împărţirii zilei si nopţii i n cîte 12 ore fiecare, nu—
mărate d e l a răsăritul soarelui si d u p ă apusul lui. Ziua si n o a p t e a fiind
socotite fiecare 111 parte d e cite 12 ore, prima oră d i n zi i n c e p e a cu răsă-
ritul soarelui, iar prima o r ă d i n n o a p t e îndată d u p ă apusul searelui. O r a
' era deci solară, adică regulată d u p ă cursul soarelui, pe baza principiu-
lui că amiaza sau m i j l o c u l zilei c a si miezul noptii trebuiau să î n s e m n e
“era a sasea d i n n o a p t e sau d i n zi. Din această cauză, î n Chip fatal'orele
d i n cursul noptii erau mai l u n g i 111 sezonul d e iarnă, cind nopţile î n c e p
m a i d e v r e m e cu patru—cinci ore d e c i t i n timpul v e r i i ş i , d i m p o t r i v ă , m a i
scurte (ЗО—40 d e minute d u p ă orologiul actual) î n cursul verii, cind ziua
se prelunges te i n d a u n a n o p t i i ; pe de' altă parte, o r e l e d i n cursul zilei
e r a u m a i l u n g i v a r a d e c î t i a r n a . D i n a c e a s t ă c a u z ă , - o r a — C e a s u l u i alhnouă—
l o a nu c o r e s p u n d e cu o r a t r e i p.m., c u m s—ar c u v e n i , d u p ă o r o l o g i u l
modern, decit i n v r e m e a echinocţ iilor d e primăvar ă si de t o a m n ă “ . În
" . … "

42. În l i m b a j u l provincial al u n o r m a n u a l e , t e r m e n i i a V e c e r n i e » şi « V e s p e r i u ä » .
p r i n d e r i p a s t o r a l e , ci p e u n e l e s ă l e f a c ă , i a r p e c e l e l a l t e s ă nu 10 l a s e . au f o s t t r a d u s i c u se:-are si s ă r i n d ă .
4 3 . Cta, d e e x e m p l u , e d i t i a d e I e r u s a l i m , 1908.
'…- Π - Β""… " | p o t i u s _.L'tetlieriae Peregrinatio. .. loc. cit. 4—1. Cf. Dom Suitbert Bäumer, op. cit., p. 25—26, 49—-50; P. Lebedev, Liturgica
41. Cf. Socrate, Istoria bisericească, cart. V , cap. XXII, P. C.. LXVII, 3
au .>-
aplicarea' . . . . .
sen/mul… divin, . .
traducere din ruseste 51 prelucrare de lconomul

. . . , -

и;
. . 36 ΄΄……… - "
restul anului, ea intirzie în raport cu cursul soarelui î n anotimpul cores-
punzător. - .
A t u n c i c î n d s --a impus о s i s t e m a t i z a r e şi r a ţ i o n a l i z a r e a t i m p u r i l o r
d e s l u j b ă a c o m o d a t e s t i l u l u i n o i l o r C o n d i t i i d e v i a ţ ă bisericească, 5--a
g ă s i t p o t r i v i t ca serviciul C e a s u l u i a l n o u ă l e a , î n t r u c î t este u n o f i c i u
d i v i n d e la mijlocul după——atni_ezii 51 "deci d e c ă t r e sfîrşitul zilei, s ă fie
unit c u rugăciunea d i n v r e m e a serii. Canonul 18 al Sinodului d e la Lao—
L11re0a p a r e a însemna о indicaţie a epocii în c a r e 5- ει făcut o astfel d e
rînduială. Oficiul Vecerniei a fost t r a s deci inapoi d i n locul său o r i g i n a r
d e la începutul noptii, cu u n i n t e r v a l c a r e echivalează 111 unele sezoane
c u c î t e v a ore., p e n t r u a f i u n i t c u CeaSul a i n o u ă l e a , aşa p r e c u m U t r e n i a
a fost desprinsă din rugăciunea de l a ' miezul noptii (Mier. onoptica), m a i
tirziu fiind amîndouä impinse i n a i n t e spre plină d i m i n e a t ă , ca î n biseri—
— cile parohiale, spre a se u n i c u O r a intii. Astfel, noaptea, care reprezen-
tase la i n c e p u t u n timp d e p r i v e g h e r e i n r u g a c i u n e , a fost î n c a d r a t ă m a i
t i r z i u î n t r e o f i c i i l e d e I a i n c e p u t u l $і d e l a s f î r ş i t u l e i .
Ceasul a l nouălea este însă d e fapt o slujbă p e n t r u i n c h e i e r e a zilei
bisericesti, c a r e se sfirşeste, i a r n u a celei c a r e incepe cu Vecernia. În
a c e a s t ă p o z i t i e , e a se g ă s e ş t e î n c o n c o r d a n t E1. c u s e m n i f i c a t i a sa istorico—
s i m b o l i c ă , e x p r i m a t ă î n l i t e r a t u r a p a t r i s t i c ă s i b i s e r i c e a s c ă . S—a c o n s i -
d e r a t p e d e о p a r t e că necesitatea rugăciunii in acest m o m e n t a l zilei a
fost d e m o n s t r a t ă prin s u i r e a Apostolilor P e t r u şi I o a n în Templul din
Ierusalim la v r e m e a Orei a n o u a ( F a p t e III, l ) , c î n d a u vindecat un oiog
din naştere "* Se cur- ine să ne r u g ă m la Ceasul al nbuălea mai ales pen—
tru că la această o r ă s— a r u g a t M î n t u i t o r u l însuşi, înainte de a— 51 d a duhul
în miini e Părintelui Său, spălîncl păcatele n o a s t r e cu Singele Său, vărsat
pe crucea pătimirii ….
Rolui preotului in oficiul Ceasului al nouălea pastrează însă exact
acelaşi c a r a c t e r ca si în r î n d u i a l a celorlalte ceasuri, mărginindu- se adică
la prezidarea 51 d i r i j a r e a p i e t ă ţ i i c r e d i n c i o s i l o r . T o a t ă a c e a s t ă a c ţ i u n e se
reduce l a cîteva formule, ca cea d e b i n e c u v î n t a r e a începutului («Віта—
c-uvintat este Dumnezeul nostru...»), i n t o n a t ă a f a r ă d i n a l t a r , pe s o l e e , î n
f a t a s f i n t e l o r uşi, u n d e r ă m î n e p î n ă l a r o s t i r e a e c t e n i s u l u i R u g ă c i u n i i
Domnesti («CE ει Та este împărăţia ...»),după care i n t r ă în altar. Acî,
p u t î n d s ă s t e a p e s c a u n , se c u v i n e c a , î n acest t i m p , să—şi a d u c ă a m i n t e ,
p ă t r u n s d e Smerenie, «LE1 n u c u argint s a u c u a u r s t r i c ă c i o s s i n t e m r ă s -
cumpărati d i n v i a t a cea 01050110….., 01 prin Singele cel scump al lui Hris—
tos», care, «00 al unui miel nevinovat 51 neprihänit» (I P e t r u T‚., 1 8 , 1 9 ) ,
«fiind'rästignit pe cruce la ora a sasea, a spălat p î n ă la o r a a noua păca—
Nicolae Filip, B u c u r e s t i , 1899, p. 225,- Dr V. \iitroianovici şi Dr. -—T. Tarnavschi,
Prelegerl academice despre Liturgnia Bisericii—" d r e p t c r e d i n c i o a s e r ă s ă r i t e n e , 1909, p. 4 2
45. Cf. T e r t u l i a n , De oratione, P L , I, 1191--1193; Sf V a s i l e cel M a r e , Regulile
man“. R ă s p u n s l a i n t r e b a r e a 37.
46. C a n o n . 27 H i p p o l v t : S t . C i p r i a n , op. cit., col. Sell, Pseuclo-Alanasie, De
Virginitate, c a p . 12, 16, 20, Ρ. 1‚.,-„‚\'xv111‚265_276; C o n s t i t u t i i l e Apostolice. c a r t e a
ῥέα
a VIII—a, 3 4 ; S i m i o n , arhiepiscopul. Te. ' a l o n i c u l u i , Despre s f i n t e l e r u g ă c i u n i , cap.
᾽ 327, P. G., CLV, 551 ( î n t r a d u c e r e a r o m â n ă : Tracia! asupra t u t u r o r dogmelor c r e -
d i n ţ e i n o a s t r e ortodoxe, r e v ă z u t ă d e T o m a Teodorescu, B u c u r e s t i , 1865, p. 212);
c a p i t o l u l Povătuirl, p a r . 2 din L i t u r g h i e r . ‹ '
|…
:
-.
-
…
…37…
ή
*;
1010 n o a s t r e … 51 ca să ne p o a t ă r ă s c u m p ă r a 51 s ă n e d e a d i n n o u V i a t a a
d e s ă v î r ş i t a t u n c i b i r u i n t a p r i n p ă t i m i r e a S a » *".
=
Pentru preot, ca şi p e n t r u orice credincios, e s t e d a t o r i e deci să p a r -
ticipe în s p i r i t l a suferintele 51 m o a r t e a D o m n u l u i , c u r ă t i n d u - -51 i n i m a d e .
"και…
,
patimi 51 făcînd astfel.<<să"moară ceea ce alcătuieşte în noi o m u l cel"pă—-"
mintesc: desfrinarea, n e c u r ă ţ i a , p o f t a r e a 51 l ă c o m i a . ., minia, i u t i m e a ,
r ă u t a t e a , h u l a 51 tot cuvîntul urit» (Col. III, 5r 8). U r m ă r i n d c u 01011110
serviciul ce se „ d e s f ă ş o a r ă l a s t r a n ă după rînduiala d i n O r o l o g i u , 5E1-51
lase inima purtată d e t o a t ă g a m a vibratiilor p e care le trezeşte cugetarea
autorului psalmilor, r u g ă c i u n i l e 51 111111010, p e n t r u ca să se î n c ă l z e a s c ă
d e r i v n a “după“ curtile-DOmnului» (Ps. LXXXIII, 2). În acest clrip,_-se
pune inceput u r c u s u ' u i j d u h o v n i c e s c ce t r e b u i e s u i t t r e p t a t d e liturghisi— --
t o r , i n t i m p u l o f i c i i l o r d i v i n e , p e n t r u ca s ă a j u n g ă v r e d n i c a înfăţişasi
a f a c e binepri'mite i n a i n t e a D o m n u l u i r u g ă c i u n i l e sale pentru 0100111-…
01051. Se r i d i c ă n u m a i c î n d t r e b u i e să r o s t e a s c ă f o r m u l a d e b i n e c u v î n t a r e , … '
c e r u t ă d e s t r a n ă (<<Dumnezeule, milostiveste— "Ге spre noi 51 ne milu—
ieste… »), iar 111 Sfintul si m a r e l e Post, p e n t r u a rosti r u g ă c i u n e a Sfintului
Efrem Sirul, la sfirsit.
…
Lăsind la o p a r t e faptul că f o r m u l a d e apolis n u se obisnuieste decit
i n c a z u l c î n d a c e s t o f i c i u a r e l o c î n p r i d v o r , c u m 50 î n t î m p l ă l a m i n ă s t i r i ,
t r e b u i e să o b s e r v ă m c ă întregul rol a l preotului î n oficiul. Ceasului— a l
*
nouălea se m ă r g i n e s t e l a f o r m u l e l e uZuale m ă r u n t e , comune 51 altor
oficii. În această situatie se găseste probabil explicatia faptului. că Litur—
ghierele d e l i m b ă greacă nu inserează în cuprinsul lor s l u j b a p r e o t u l u i
la Ceasul al nouălea. Unele, ca acela a l Bisericii Ortodoxe d i n Grecia,
î n c e p direct cu rugăciunile Vecerniei, f ă r ă nici o r e f e r i r e la el, i a r altele,
_ ca editia d e Ierusalim, 1.908, inserează n u m a i f o r m u l a p e n t r u binecuvîn—
t a r e a î n c e p u t u l u i 51 m e n t i u n e a c ă a c e l r î n d u i t c i t e s t e C e a s u l a l n o u ă l e a » .
În Liturghierul r o m â n , capitolul i n t i t u l a t <<Vesperină sau V e c e r n i e » este
prefaţat cu primele f o r m u l e din rolul preotului 51 citeva i n s t r u c t i u n i î n
l e g ă t u r ă cu începutul oficiului Ceasului .al nouălea. Liturghierele slave,
c a , d e e x e m p l u , e d i t i a Slujebm'cului d e S o f i a , 1928, î n s c r i u o f i c i u l com—
plet al preotului privitor la Ceasul a l nouălea.
_ 2
V E C E R N I A PROPRIU-ZISA
a ) V r e m e a oficiului, _— b) Planul general şi ideea d e inSpiratle. … 0)΄Β050Μώ:100
oficiului şi rugăciunile d e i n c e p u t . —. d ) Trimiterea s a u cădirea la î n c e p u t u l im-
110105111312— 0) Vhodul Vecernlei, rînduiala şi simbolismul lui _— l) Μ Μ Μ …
——— g ) Eclenille şi rugăciunile d u p ă procliimen. — h) P a r t e a f i n a l ă a oliclului V e -
cernlel.
a) Vremea oficiului
A d e v ă r a t u ' oficiu bisericesc a l serii însă, aşa p r e c u m rezultă d i n
însăşi denumirea s a , e s t e V e c e r n i a . Ea a v e a l o c la î n c e p u t d u p ă a p u s u l
soarelui, adică d u p ă încheierea zilei l a o r a ' a douăsprezecea ", corespun-
47. Sf. C i p r i a n , De oratione.... cap. 34, în t r a d u c e r e a c i t a t ă a Pr, M a t e i Pis-
l a r u , p. 69. .
48. S u b l i n i e m : d u p ă î n c h e i e r e a O r e i a XII-a, i a r n u “intr—al (_loisprezecelea
ceas», cum s e v e d e l a S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , î n t r a d u c e r e a romanii
 .
ι
'
.… . . - µ . … „ . "
" . F . - J u — .'. '
———38——— __39____

ч—
z ă t o a r e , 111 general vorbind, orei şase p. m. a orologiului nostru. Acest rica g ă s e a , d e altfel, o i n d i c a t i e în această privintă, a t i t 111 exemplul
r a p o r t d e o r a r este, desigur, numai teoretic, deoarece î n variabilitatea Mintuitorului, c a r e se r u g a s e noaptea 111 g r ă d i n a Ghetsimani, cît si 111
v e c h i u l u i o r a r s o l a r o r a a d o u ă s p r e z e c e a c o r e s p u n d e a u n u i m o m e n t ce obiceiul crestinilor d i n primele zile, p r e c u m se v e d e i n F a p t e l e aposto-

ш
un…

f l u c t u a s u c c e s i v i n a i n t e si i n a p o i , i n c u r s u l a n o t i m p u r i l o r , î n t r e o r a noa- 11‘.o r (XVI, 2 5 ; ХХ, 7). Nu este m a i p u t i n a d e v a r a t că n o a p t e a i n sine,

-
s t r ă 4,30, i a r n a si 8,230 …- 9 p.m., v a r a . De fapt, rugăciunea bisericească c u l i n i s t e a s i p o e z i a ei, i m p r i m ă о n o t ă d e s o l e m n i t a t e

_
51 o a t m o s f e r ă

_
d e s e a r a a fost c o n c e p u t ă 51 p r a c t i c a t ă ca u n oficiu la vremea cînd s e în— d e mister c a r e p r e d i s p u n i n c h i p special sufletul religios s p r e r u g ă c i u n e .

_
5010020 s a u se i n n o p t e a z ă ; 00 a t a r e , ea u r m a să fie îndeplinită l a apriné Pentru astfel de motive, această t r a d i t i e se vede respectata si astăzi în

sul luminilor (lămpilor s a u luminărilor), precum n e dovedesc chiar unele
d i n expresiile prin c a r e a fost 51 50 găseşte încă desemnată : τό.λυχ…δν
5011 “amiciafli-7, TOGÎΗUZWAOB [oficiul c a r e se săvîrseste la vremea aprinsului
l ă m p i'lor) ….
Astăzi, ora pentru oficiul Vecerniei e s t e f i x a t ă i n g e n e r a l d u p ă cursul
după——amiezii, i n a i n t e d e a p u s u l s o a r e l u i . O r a Vecerniei se găseste u r c a t ă
p î n ă către miezul zilei, in cazurile î n c a r e V e c e r n i a e s t e c o m b i n a t ă cu
Liturghia, c a : a) î n zilele c i n d se oficiază Liturghia Darurilor mai ina—
i n t e s f i n t i r e ; b) i n J o i a s i S i m b a t a d i n s ă p t ă m î n a Sfintelor Patimi, cînd
V e c e r n i a este. unită cu Liturghia Sfintului Vasile cel M a r e ; c)"aceeasi
s i t u a t i e e s t e si i n a j u n u r i l e s ă r b ă t o r i l o r N a s t e r i i si Botezului Domnului,
d a c ă aceste a j u n u r i nu cad s i m b ă t a s a u d u m i n i c a ; d) l a s ă r b ă t o a r e a
Bunăvestirii. cind V e c e r n i a este u n i t ă cu Liturghia Sfîntului Io‘an G u r ă
͵ d e Α…, d a c ă se î n t î m p l ă intr—una d i n zilele î n c a r e s e f a c e s l u j b a ceasu—
rilor Postului Mare. De a s e m e n e a , în Duminica Pogorîrii Sfintului Duh,
Vecernia urmează î n d a t ă d u p ă L i t u r g h i e , i a r î n D u m i n i c a Paştilor e a s e
serveste p e l a mijlocul zilei., m a i cu seamă în parohiile din oraşe sau in
g e n e r a l p e la o r a 14. În t o a t e aceste î m p r e j u r ă r i , Vecernia se înfăţişează
d e f a p t ca o r u g ă c i u n e în c o n t u l serii, d e c î t în t i m p u l serii.
Regulile d e tipic, c a r e p r e tatează Liturghierul, prevăd săvîrşirea
V e c e r n i e i c e l e i m a r i d u p ă a p u s u l s o a r e l u i , n u m a i î n l e g ă t u r ă cu «prive-
g h e r e a d e t o a t ă noaptea», cind, a d i c a , Vecernia si Utrenia cu Ceasul
intii s i n t oficiate î n c o n t i n u a r e . Se unesc astfel serviciile divine ale serii
s i d i m i n e t i i . , « с а si c u m e l e s—ar i n d e p l i n i n e î n t r e r u p t î n c u r s u l întregii
nopti» 5”. V i n e l a iveală aici u n e c o u îndepărtat al obiceiului d i n cresti—
nisrnul primar, care, 111 s i t u a t i a sa de l a început, de religie ilicită si per—
s e c u t a t ă , e r a c o n s t r i n s să—si î n d e p l i n e a s c ă cultul i n c u r s u l noptii, s p r e
.a s e s u s t r a g e a t e n t i e i o r g a n e l o r d e s i g u r a n t ă a l e s t a t u l u i r o m a n . i n c o n -
s e c i n ţ ă , t o a t e aceste servicii d i v i n e se desfăşurau unul d u p ă altul in
n o p t i l e d i n s p r e duminici si 111 cele c a r e precedau zilele principalelor săr-
b ă t o r i , c a : Pastile, Cincizecimea, Teofania şi Înălţarea Domnului,
c u m si pe cele 111 cinstea sfintilor martiri, cînd credinciosii privegheau
t o a t ă n o a p t e a î n r u g ă c i u n i c a r e s e î n c h e i a u l a s f i r s i t c u L i t u r g h i a . Bise—
c i t a t ă a s c r i e r i i s a l e , Des-pre s f i n t e l e r u g a c i u n i , c a p . 299. Асі e s t e m a i d e g r a b ă cazul
u n e i e x p r i m ă r i c o n f u z e , d e o a r e c e t e x t u l se c o m p l e t e a z ă i n continuare c u l ă - m u r i r e a :
f i i n d t r e c u t e t r e i ceasuri d u p ă a l 1101111100, O r , t r e i c e a s u r i t r e c u t e d u p ă a l n o u ă l e a ,
î n s e a m n ă s c u r g e r e a c e a s u l u i a l z e c e l e a , a l u n s p r e z e c e l e a s i a l d o i s p r e z e c e l e a . Ca
s e r x i c i u d i x i n a l zilei b i s e r i c e s t i . c a r e î n r e p e a d u p ă a p u s u l s o a r e l u i , d e c i o d a t ă c u
î n n o p t a r e a , \- e c e r n i a a v e a loc i n p r i m a o r ă a n o p t i i .
49. ‘x'ezi d i f e r i t e editii de ICU/07115711»: τ ὸ µέγα Şi Sili/fac.. Peregrinatio ad
s a n c t a . e d i t i a s i loc c i t .
50. P. Lebedei/, ep. cit., p. 291 ; cf. s i p. 224.
„
m i n ă s t i r i , î n l e g ă t u r ă c u s ă r b ă t o r i l e p r e v a z u t e rel t i p i c , i a r 1.11 b i s e r i c i l e
parohiale, la serbarea h r a m u r i l o r . În aceste ocazii, serviciul privegherii
î n c e p e d i r e c t c u V e c e r n i a cea m a r e , d e c i t a r ă C e a s u l a l n o u ă l e a , deoa—
rece rinduiala lui a fost îndeplinită i m p r e u n ă c u Vecernia mica i n a i n t e
de apusul soarelui. Regula aceasta a r e 111 m a r e p a r t e o valoare. p u r teo—
retică, deoarece V e c e r n i a mică n u se săvirseste decit i n bisericile 111111615-
tirilor, 111 timp ce in bisericile p a r o h i a l e Vecernia m a r e începe îndată
d u p ă serviciul C e a s u l u i al nouălea, aşa că V e c e r n i a mică este lăsată
la о parte. ΄
b) Pic—11111191 n o r u l şi IdLc e a 1111' d e infsprroţie
Cel mai v e c h i d o c u m e n t în c a r e s— a t r a n s m i s rînduiala Vecerniei
e s t e c a r t e a V l l l , 35, 36 s i 37 d i n c o l e c t i a Constitutiile Apostolice, uncie
se vede clar imprimat p l a n u l Liturghiei c a t e h u m e n i l o r . ivientinindu-se
in limitele facturii sale d e Liturghier, referinţele d i n a c e a s t ă c a r t e se
mărginesc a p r o a p e exclusiv l a expunerea rolului liturghisitorilor. Astfel,
d u p ă Psalmul d e seara (CXL, ὁ έπι).υχ….δς ψαλμός), diaconul rostea o
e c t e n i e p e n t r u c a t e h u m e n i , e n e r g u m e n i , c a n d i d a t i i la botez'si'“ penitenti,
care, îndată d u p ă aceasta, erau toti concediati. Urma apoi—o e c t e n i e
m a r e p e n t r u credinciosi, rostită d e diacon, d u p ă care episcopul f ă c e a
r u g ă c i u n e a d e seară, a d u c i n d <<multumire d e s e a r ă » lui Dumnezeu, «Cel
ce a făcut ziua p e n t r u l u c r u r i l e luminii, iar n o a p t e a spre o d i h n a slăbi—
ciunii... Cel ce ne—a t r e c u t p r i n l u n g i m e a zilei si ne—a a d u s la i n c e p u t u l
n o p t i i » , s i c e r î n d 111 acelasi t i m p : <<păzeste—ne p r i n I—lristosul Tău,- dă“-
ruieste—ne s e a r a p a ş n i c ă s i n o a p t e a f ă r ă d e păcat, s i ne î n v r e d n i c e s t e d e
v i a t a v e ş n i c ă p r i n I—Iristosul T ă u » . L a s f i r s i t , d i a c o n u l invita "pe c r e d i n -
cioşi s ă - s i piece c a p t e l e , p e n t r u c a e p i s c o p u l să c i t e a s c ă r u g ă c i u n e a p r i n
c a r e 11 b i n e c u v i n t a î n a i n t e d e a f i c o n C e d i a t i p r i n f o r m u l a r e s p e c t i v ă ,
rostită d e diacon N u ee g r e u de constatat că in această schemă, comple—
t a t ă c u d a t e l e m ă r u n t e , î n s c r i s e izolat î n c a r t e a II, 59, si î n c a r t e a Vll,
48 a a c e l e i a s i c o l e c t i i , se o g l i n d e s c l ă m u r i t l i n i a m e n t e l e g e n e r a l e a l e "
pre-
rinduielii actuale a Vecerniei.
Linia u r m a t ă în s t r u c t u r a r e a si dezvoltarea oficiului a fost pusă în _
legătură cu s e m n i f i c a t i a c e s—a d a t a c e s t e i «Laude» bisericeşti, c a ale-
g o r i z a r e a operei lui D u m n e z e u i n special î n Vechiul Testament si a
raportului religios al o m u l u i f a t ă d e El, în această p e r i o a d ă d i n istoria
m i n t u i r i i . C r e a t i a si P r o v i d e n t a d i v i n ă , c ă d e r e a omului î m p ă c a t , izgo—
nirea lui d i n rai si intregul t r a g i s m al s t ă r i i d e păcat si al d e p ă r t ă r i i d e
' _ D u m n e z e u înainte d e venirea Mîntuitorului sînt irnpreSiOiiarit evocate
loca
în sensurile tipice—simbolice, inlesnita d e cugetarea si sfintirea expri—
mată i n stihurile psalmilor Vecerniei. Ca si imnele d i n cuprinsui ei, in-
 .……1…ι……ήΜ#ω'
., … . ..

_- ___-_.__._'__________
.
… 40 ‚__.— ...-415…

.
-
;

.
΄

. .

τ. - - γ =
spirate d e ideea operei ΓΠΐΠΐϊϊίΐ0818, această poezie—religioasă face în

.
l i n e . . , » , C o r e s p u n z ă t o r c a r a c t e r u l u i solemn a l oficiului d e l a priveghere,

.
chip special obiectulcomentariului serviciului stranei. Limitaţi in acest începutul Vecerniei este p r e c e d a t d e u n ceremonial“ deOsebit, p r a c t i c a t

'

-
-
loc l a c a d r u l Liturgliierului, preocupările“ noastre se vor opri acum aproa- m a i ales î n m î n ă s t i r i . Astfel, p r e o t u l şi d i a c o n u l , d u p ă c e a u i n t r a t î n

-
θ

.- ΐ
pe exclusiv la oficiul preotului, care fiind întocmit 111 strïnsä conexiune a l t a r u r m î n d r e g u l i l e s t i u t e , s e î m b r a c ă cel d i n t î i c u e p i t r a h i l u l si f e l o -
n u ] , i a r cel d e a l d o i l e a cu s t i h a r u l si o r a r u l . D i a c o n u l , p u r t î n d î n m î n ă

ε.ξ …
'
' c u î n t r e a g a r î n d u i a l ă a Vecerniei, se găseşte în deplină consonanţă cu

--.Μ …με-.
s e m n i f i c a ţ i a ei s p e c i a l ă . f ă c l i a a p r i n s ă , d e s c h i d e usile î m p ă r ă t e ş t i si d u p ă ce a intonat î n t r e e l e

'
…

-
Asa c u m e s t e f i r e s c , i n p e r s p e c t i v a a c e s t u i simbolism a p a r si puncte c u f a t a s p r e credinciosi î n d e m n u l <<Sculati-vă», i n v i t î n d a s t f e l p e c e i

_ -
prezenti s ă se ridice i n sus, m e r g e în m i j l o c u l n a o s u l u i . Preotul incepe

&
d e contact c u istoria operei mintuirii din Noul Testament, p r e f i g u r a t e

; . : , . -—
—
№
prin unele piese „(rugăciuni, imne si actiuni) din rînduiala oficiului. in acest t i m p cădirea a l t a r u l u i , pe c a r e о continuă î n t o a t ă b i s e r i c a , dia—
Acestea s i n t u n e o r i v a r i a t e s a u s c h i m b a t e ori capătă o amploare parti— conul insotindu-l, d u p ă r î n d u i a l ă , d e la c ă d i r e a s c a u n u l u i arhieresc. Că-

, .*:..
- . τ - : έ„
culară î n a n u m i t e zile ale anului liturgic, pentru a sublinia relatia între clirea în tăcere si fumul d e tămiie, ce pluteste i n a e r , închipuie astfel
p e r i o a d e l e i s t o r i e i mintuiizii, s c o ţ î n d totodată în evidenţă, caracterul spe- momentul d e la începutul creatiei, c î n d “Duhul l u i Dumnezeu se purta

: ' ς. — Ή
cific al s ă r b ă t o r i l o r si a c c e n t u i n d solemnitatea lor. De aceea, in practica p e d e a s u p r a a p e l o r » ( F a c . I, 2). C î n d s—au î n a p o i a t d i n narte}: « i n mijlo—
'cul n a o s u l u i , p r e o t u l i n t o n e a z ă “ D o a m n e , b ' i n e c u v i n ' t e a z ă . . . » , c o n t i n u i n d

…
b i s e r i c e a s c ă , V e c e r n i a se î n f ă ţ i ş e a z ă s u b f o r m a d e : _

"

г:- τ
——,Vecernie d e t o a t e zilele, a d i c ă î n zilele d e r î n d ( o r d i n a r e ) ale apoi c ă d i r e a pînă în altar, u n d e i n t r ă prin usile împărăteşti. A j u n s î n fata

săptămînii ;
… V e c e r n i e mică, e a f i i n d o p r e s c u r t a r e a V e c e r n i e i d e t o a t e zilele,
a t î t î n ceea c e p r i v e s t e r o l u l s t r a n e i c i t si a l p r e o t u l u i ( n u a r e d e c i t о
e c t e n i e î n a i n t e d e a p o l i s , n u se c i t e s t e c a t i s m a P s a l t i r i i , i a r s t i l i u r i l e d e
la <<Doamne, strigat—am...» s î n t r e d u s e l a ' p a t r u ) ;
…- V e c e r n i e m a r e s a u d e s î m b ă t ă s e a r a si i n p r e s e u r a s ă r b ă t o r i l o r
г"
sfintei. mese, p r e o t u l d ă b i n e c u v î n t a r e a p e n t r u î n c e p u t u l serviciului, prin
f o r m u l a <<Slava Sfintei si celei d e o fiinţă si d e v i a t ă f ă c ă t o a r e i si nedes-
p ă r t i t e i Treimi...». - '
P r i n această formulă d o x o l o g i c ă este d e s c h i s oficiul Vecerniei 51
î n Duminica Pastilor, 111 zilele S ă p t ă m i n i i L u m i n a t e si i n s p r e ziua sfir—
sitului acestui m a r e praznic (marti s e a r a d i n s ă p t ă m î n a a sasea a Penti—

,
mari, c i n d p o a t e î m b r ă c a u n c a r a c t e r si m a i s o l e m n , d a c ă s e o f i c i a z ă l a
<<privegherea d e toată noaptea», fiind a d i c ă u r m a t ă i m e d i a t d e Utrenie.
Î n e x p u n e r e a o f i c i u l u i p r e o t u l u i , n o i v o m l u a ca p u n c t d e p l e c a r e
r î n d u i a l a V e c e r n i e i d e t o a t e zilele, c a r e s t ă l a b a z a t u t u r o r celorlalte,
si vom s e m n a l a deosebirile, la momentele respective.
c) Deschiderea oficiului si rugăciunile d e la început
111 p a r t e a d e la î n c e p u t u l oficiului a b u n d ă indeosebi elementul vechi-
c o s t a r u l u î ) , d e o a r e c e e a c a d r e a z ă c u n o t a d e s o l e m n i t a t e a a c e s t o r zile,
i n c a r e se f a c e a m i n t i r e d e b i r u i n t a a s u p r a m o r t i i si a s u p r a p ă c a t u l u i
prin învierea Fiului lui Dumnezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi.
D e a l t f e l , f i e c a r e d i n a c ţ i u n i l e l i t u r g i c e a l e p r e o t u l u i s î n t puse î n
l e g ă t u r ă cu u n u ' sau altul din aspectele semnificatiei g e n e r a l e ale Ve-
cerniei. Astfel, cînd d ă b i n e c u v î n t a r e a pentru începutul ei, preotul. desi
se află 111 a l t a r , înaintea sfintei mese, el n u r ă m î n e î n s ă m a i d e p a r t e aci,

.
ci iese î n d a t ă a f a r ă p e s o l e e , oprindu—se î n f a t a s f i n t e l o r u s i . c a r e s i n t
testamentar, reprezentat în serviciul d e la strană prin Psalmii CIII, CXL, inchise. Descoperindu—si capul, ei se r o a g ă aici î n taină, citind din Litur—
CXLI, CXXIX si CXVI, care s t a b i l e s c c a r a c t e r u l e s e n t i a l a l semnifica— ghier cele sapte rugăciuni de la începutul Vecernei 51. Se a m i n t e s t e in

.
tiei Vecerniei. Acomodindu—se acestei situaţii, preotul deschide s l u j b a acest chip i n primul rind d u r a t a s c u r t ă a stării p a r a d i s i a c e a celor dintii
n u printr—o doxologie a d r e s a t ă Sfintei Treimi, ca la U t r e n i e d e exemplu o a m e n i , izgonirea lor d i n r a i în u r m a c ă d e r i i 111 păcat si plînsul (18.110-
(“Slavă S f i n t e i si celei d e o f i i n ţ ă si fäcätoarei d e v i a ţ ă si n e d e s p ă r t i t e i c ă i n ţ ă în f a t a portilor închise si păzite ale raiului. La Vecernia d e l a pri—

…
Treimi…»), deoarece oamenii au a j u n s să cunoască a d e v ă r u l existentei v e g h e r e - s f i n t e l e usi a u fost deschise de la început, p e n t r u a simboliza
lui Dumnezeu i n t r e i fete (persoane) numai prin întruparea Mintuitoru- c ă l a c r e a t i e i - a f o s t r i n d u i t ă o m u l u i v i a ţ a f e r i c i t ă î n r a i . D u p ă “citirea
.
lui, a d i c ă în N o u l ' T e s t a m e n t . Ca atare“, la Vecernie preotul aflîndu-se . P s a l m u l u i CIII, 010 se î n c h i d î n s ă , î n s e m n î n d astfel s c u r t a p e r i o a d ă a
în, a l t a r î n f a t a s f i n t e i m e s e si d e s c h i z î n d p e r d e a u a , î n t r e b u i n t e a z ă for— fericirii paradisiace 52.
m u l a o b i ş n u i t ă l a s e r v i c i i l e c o m u n e , <<Binecuvintat e s t e Dumnezeul La P a s t i , c î n d inimile s î n t i n u n d a t e d e b u c u r i a p e n t r u î n v i e r e a D o m -
ΐ

nostru...», corespunzătoare prin caracterul ei genera-l s t a d i u l u i Revelaţiei nului, semnificatia serviciului serii este covîrşită de caracterul î n ă l ţ ă t o r
d i v i n e “in V e c h i u l T e s t a m e n t , c î n d D u m n e z e u e r a a d o r a t ' î n c u l t u l patriar— a i acestei s ă r b ă t o r i . D e a c e e a , la V e c e r n i a d i n D u m i n i c a P a ş t i l o r si d i n

"
h i l o r si a l d r e p ţ i l o r d e a t u n c i n u m a i în u n i t a t e a n a t u r i i s a u fiintei. Sale, z i l e l e S ă p t ă m î n i i L a m i n a t e , cele ş a p t e r u g ă c i u n i ca si P s a l m u l CIII, n u
.

a d i c ă asa c u m apărea. î n o p e r a c r e a t i e i . . №

…
-

Totusi, i n c e p u t u l Vecerniei mari, u r m a t ă adică d e Utrenie l a prive— 51.111. c o n t r a z i c e r e c u i n d i c a t i i l e d e t i p i c d i n e d i t i i l e d e \‘renelia a l e Echo/r.;

fitilului, L i t u r g h i e r c l e m a i noi d e A t e n a , c a , d e e x e m p l u , c e l d i n a n u l 1924. p r e v ă d
-

gherea d e noapte, este binecuvîntat cu f o r m u l a d o x o l o g i c ă o b i ş n u i t ă l a fTIH-Tea c e l o r sapte rugăciuni ale Voce-mici inaintea sfintei ivesc, inr Llil.lff,'r"iil.'fl.ll f u
Utrenie, d e o a r e c e se consideră că p r i n preamărirea Sfintei Treimi 111 i e r u s a l i m , 19:18, r e c o m a n d ă c a a c e s t l u c r u să s e f a c ă a l a r t i d i n a l t a r , i n i a t a sfintei

…
imnul «Lumina lină...» la Vecernia mică s-a f ă c u t d e j a a m i n t i r e ' d e des- Icoane a lui Hristos, n u m a i in zilele cind n u este vhod, adică în “zilele de rind fie
.

„Hr.-sie s ă p t ă m î n i i , i a r a l t f e l î n f a t a s f i n t e i lite'—n: d i n a l t a r .
coperirea acestui adevăr oamenilor, prin venirea 111 1111110 a «Lu‘minii 52. Cl. P. L e b e d e v , ep. cit.. p. 293.

…
Γ
.
…
„
-
.
 __42___ __43___.

s e c i t e s c , i n c e p u t u l o f i c i u l u i făcîndu—se c u o s o l e m n i t a t e u n i c ă p r i n cîn—
t a r e a t r o p a r u l u i «I-Iristos 0 11…11-'1611...», repetat d u p ă s t i h u r i l e I , 3 ale
Psal—
mului LXVII si stihul 2—1 a l Psalmulu i CXVII. Pentru acelasi m o t i v rugă--
ciunile si Psalmul d e s e a r ă n u se citesc nici la Vecernia p e n t r u ziua 111—
c h e i e r i i s a u o d i n ' a n i e i p r a z n i c u l u i S f i n t e i Î n v i e r i , a d i c ă marti. s e a r a d i
n
s ă p t ă m i n a a sasea a Penticos tarului. … -
111 Liturghi erul grec, a c e s t e rugăciun i s î n t desemna te d e Cele m
ai
m u l t e ori s u b d e n u m i r e a —<Rugăciunile d e la a p r i n s u l luminii» (ai
εὐγαἱ
:05 ;….,χ.,'.…-,…ο;;…1. a d i c ă a l e s e r v i c i u l u i d i v i n d e s e a r a s
a u m a i s c u r t , a l e Ve- -
cerniei, ca in v e r s i u n e a r o m â n ă a acestei cărti liturgice. Denumire a
a c e a s t a e s t e interpret ată in s e n s u l tropic d e r u g ă c i u n i a l e - l u m i n i i sau
l u m i n ă r i i spirituale, sens înlesnit d e textul lor, în care Dumnezeu,
Cel
‚am. ce <<lor-uies te i n t r u l u m i n a c e a n e a p r o p i a t ă » , e s t e r u g a t <<să
lumineze
o c h i i i n i m i l o r n o a s t r e » . să n e “ i m b r a c e cu a r m a l u m i n i i » , p e
n t r u ca n o i ,
«('-u g i n d i r e a p o r u n c i l o r S a l e lumininc lu—ne», s ă n e s c u l ă m
întru bucurie
rluhovnicească. N u m ă r u l acestor rugăciuni si felul d e repartizare în
tre
diferitele. părţi ale oficiului au v a r i a t d e la u n m a n u s c r i s l a altul, iar tex—
tul a suferit. d e mai multe ori prelucrări in cursul timpului ". Î n e s e n ţ a
l o r , e l e s e d o v e d e s c 1011151 (10 o f a c t u r ă f o a r t e v e c h e , c o n f i r m a t ă între.
a t l e t e 51 de. f a p t u l c ă , a f a r ă d e r e f e r i r i l e i n c i d e n t e l e , d i n r u g ă c i u n i l e
d o u a , a p a t r a s i a s a p t e a , l a a j u t o r u l S f i n t e i F e c i o a r e s i 01 s f i n t i l o r , a c e s t
rugăciun i s i n t a d r e s a t e n u m a i lui D u m n e z e u 111 general.
-
C u p r i v i r e la motivul p e n t r u c a r e n u m ă r u l lor a rămas f i x a t în cele
din u r m ă la sapte, n u s—ar p u t e a face o afirmatie precisă. Este posibil
ca a c e s t lucru să se fi p e t r e c u t s u b influenţa simbolismu lui legat d e cifra
sapte, atit in literatura păgină antică, precum si i n c ă r ţ i l e
Noului T e s t a m e n t . N u e s t e exclus insă, s a u p o a t e fi s o c o t i t chiar m a i
p r o b a b i l , că s t a b i l i r e a n u m ă r u l u i d e s a p t e r u g ă c i u n i p e n t r u V e c e r n i e s ă
fi f o s t s u g e r a t ă d e c i f r a o r e i d i n z i l a c a r e s e c e l e b r a . Î n t r — a d e v ă r , d u p ă
c o m p u t u l c i v i l 111 c u r s , v e c h i i o r e i n t i i d i n n o a p t e ( l a a p r i n s u l l ă m p i l o r ) ,
c a r e este. p r i m a oră a zilei n o a s t r e bisericeşti, 11 corespunde 111 timpul
e c h i n o c l i u l u i d e t o a m n ă s i d e p r i m ă v a r ă o r a s a p t e p . m . ** D u p ă refe—
r i n ţ e l e d a t e d e I o a n Casian p r i n c i p i u l acesta de a se potrivi numărul
p s a l m i l o r s i 01 r u g ă c i u n i l o r d u p ă c i f r a c a r e i n d i c a o r e l e r e s p e c t i v e pen—
tru t i m p u l oficiului se găsea aplicat in unele din minăstirile răsăritene,
pe la inceputu l veacului al V-lea. ᾽ cele ce 151 găsesc expresia 111 psalmii u r m ă t o r i . Î n săvîrşirea acestor
In ceea ce priveste c u p r i n s u l lor, cele şapte r u g ă c i u n i ale Vecerniei
se găsesc intr—o r e m a r c a b i l ă c o n e x i u n e cu psalmii d e l a inceputul aces-
tui oficiu, d a r mai cu s e a m ă cu Psalmul i n t r o d u c t i v CIII (προοιµ.ιαγ.δς
ψαλμός). Recunoasterea si m ă r t u r i s i r e a maiestăţii
divine, a atotputerni-
r . . . ι
0.1. O m t c r e s u n t u
. . ." _ ι
l u c r a r e 111 1100115111᾽|͵Γ111111ε1͵ i n t e m e i a t a
. . . . _, _ . . . .„ . .
ciei s i î n ţ e l e p c i u n i i l u i D u m n e z e u m a n i f e s t a t e î n creaţie, p r e c u m si 0
p u r t ă r i i S a l e d e g r i j ă p e n t r u c o n s e r v a r e a f ă p t u r i i o r si p e n t r u a t i n g e r e a
scopului existentei lor, s i n t m o t i v e d i n c a r e se inspiră deopotrivă admi-
r a ţ i a , l a u d a si c i n s t i r e a e x p r i m a t e i n P s a l m u l CIII, ca s i î n t r e a g a 011110-
logie, p r i n c a r e s e m i j i o c e s t e i n r u g ă c i u n i l e V e c e r n i e i o b t i n e r e a inclu—
r ă r i i , m i l e i 51. a j u t o r u l u i n e c e s a r f e r i c i r i i o m u l u i . Pe (10 a l t ă parte., i n
aceste şapte r u g ă c i u n i vibrează, ca si in Psalmul CXL, fiorul pocăintei,
p e n t r u c a r e s e a r a oferă conditii c o r e s p u n z ă t o a r e . i n t r - a d e v ă r , prin intu—
nericul care 110 acoperă ca u n linţoliu si 110 a f u n d ă ca într—un inorinint,
p r e c u m si p r i n a p l i c a r e a s p r e s o m n , sea-ra este, d u p ă i n t e r p r e t a - r e a t r a -
d i ţ i o n a l ă , « с а 1111 s i m b o l a l s f i r s i t u l u i v i e t i i n o a s t r e , f i i n d c ă n e v i n e noap—
tea ca o m o a r t e » 5“. C u g e t u l e s t e astfel dispus în c h i p n a t u r a l să reflec—
teze l a f a p t e l e s ă v î r ş i t e i n c u r s u l z i l e i s i ' s ă i m p l o r e m i l a s i i e r t a r e a d i v i n ă .
Îndeosebi. “ultima d i n c e l e s a p t e r u g ă c i u n i se i_nfăţisează ca o s i n t e z ă
a t u t u r o r ' i n t e n t i i l o r si cererilor f o r m u l a t e in celelalte dinaintea e i :
“Dumnezeule cel m a r e si preainait, Cel ce s i n g u r ai n e m u r i r e si Iocuiesti
î n t r u l u m i n a cea n e a p r o p i a t ă , Cel ce a i a l c ă t u i t cu intelepciune toată
z i d i r e a ( u n i v e r s u l ) , Cel ce a i p u s d e s p ă r ţ i r e î n t r e l u m i n ă si i n t u n e r i c si
a i a s e z a t s o a r e l e s p r e s t ă p î n i r e a zilei. s i l u n a s i s t e l e l e s p r e s t ă p î n i r e a
a noptii,- Cel ce ne-ai î n v r e d n i c i t pe. noi p ă c ă t o s i i si 111` ceasul d e acum a
e n e i n f ă ţ i s a i n a i n t e a Ta i n t r u m ă r t u r i s i r e s i 0-Τ1 a d u c e l a u d ă d e s e a r ă ,
insuti, I u b i t o r u l e d e o a m e n i , î n d r e p t e a z ă r u g ă c i u n e a n o a s t r ă ca tămiia
i n a i n t e a Ta 51 primeste-o ca pe o m i r e a s m ă cu miros frumos, si 110 d ă
n o u ă s e a r a d e a c u m si n o a p t e a ce v i n e , p a ş n i c ă . Îmbracă—ne cu a r m a
luminii ; izbăveşte-ne d e frica d e noapte si d e tot l u c r u l ce se săvirseste
Vechiului si 111 întuneric. Si somnul, p e care l-ai d a t s p r e o d i h n a slăbiciunii noastre,
dăruieşte—ni—l s c u t i t d e t o a t ă n ă l u c i r e a d i a v o l e a s c ă . Asa, S t ă p i n e a t o a t e ,
d ă r u i t o r u l e d e b u n ă t ă ţ i , f ă ca si 111 a s t e r n u t u r i l e n o a s t r e p o c ă i n d u - n e ,
s ă p o m e n i m n o a p t e a n u m e l e T ă u si p r i n c u g e t a r e a la p o r u n c i l e Tale
l u m i n î n d u — n e , să n e s c u l ă m î n t r u b u c u r i e s u f l e t e a s c ă , s p r e p r o s l ă v i r e a
b u n ă t ă ţ i i Tale, a d u c î n d r u g ă c i u n i s i c e r e r i m i l o s t i v i r i i Tale, p e n t r u p r o -
p r i i l e n o a s t r e p ă c a t e s i p e n t r u a l e t o t p o p o r u l u i Tău,—pe c a r e , p r i n rugă—
ei! ciunile Sfintei Născătoarei d e Dumnezeu, întru milă cercetează-l».
Astfel, p r e o t u l c o n c e n t r e a z ă î n r u g a s a d i n c e l e s a p t e r u g ă c i u n i a l e
Vecerniei i n fata sfintelor usi, t o a t e dispozitiile si aspiratiile religioase
trezite d e Psalmul CIII 111 sufletele credinciosilor, anticipind chiar si pe
r u g ă c i u n i p r e o t u l n u a p a r e n u m a i ca u n u l d i n c o m u n i t a t e , “ca în oficiul
Ceasului al n o u ă l e a ; el nu este acum n u m a i tin—participant la exerci-
t i i l e d e p i e t a t e c o m u n ă , p r i n c a r e se a d î n c e ş t e impreună cu ceilalti cre-
d i n c i o s i i n m e d i t a r e a textelor, înlesnind zborul inimii s p r e cele d e sus.
i n aceste rugăciuni p r e o t u l i n t e r v i n e p e n t r u “intreaga comunitate, la
c a r e e s t e . r î n d u i t s i c ă r e i a ii. a p a r ţ i n e el i n s u s i , s e r o a g ă si miilor—este
..
pe s t u d i u l
'
manuscri- '

selon, a fost publicat-;, sub titlul: Μελέτη επί τῶν ἱερῶν ακολουθίων τοῦ λυγν1.γ.οδ xai pentru ea, inchipuind astfel nu n u m a i pe A d a m i n a i n t e a p o r t i l o r raiului
του οξῦςοι: [ C o n s t a n t i n o p o l , 192—1), d e rostul m i t r o p o l i t al C e z a r
e e i , Ambrosio s Stavrinos. d i n Eden, ci reprezentind i n acelasi timp pe Iisus Hristos, M‘intuitnrul
_в_-1. U. Dr. \--’. M i t m f a n m ' i c i si Dr. T. T a r n a v s c h i , op. cit., p. 4-21. U n e
le manuale
d e tipic, c a , d e exciiipiu, c e l a i c ă t u i t d e l c o n o m u l D i m i t r i e L u n g u l e s c u (1310111101
de
aii} si R ă s c u m p ă r ă t o r u l făgăduit lumii (Fac. III, 15), Cei ce _mijloceste pentru
practică liturgică, (Craiova, 1926, preconizează că
p. Ilii), chiar \r'ecernia mare, la t o t i o a m e n i i . De cîtă s m e r e n i e şi r e c u n o ş t i n ţ ă f a t ă de Dumnezeu, Care
p r i v e g h e r e , i n c e p e « D u … a p u s u l s o a r e l u i , la u r a 7». ᾽ '
55. De I n s t i t u t i a cor.:nobioru m..., c a r t e a ll—a, cap. ‘2, P. L., XLIX, 79.
56. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , с›р. cit., c a p . BUS}.
 …45....
___ Μ,...

silOr, exprimate in psalmodi ile si imnele de la s t r a n ă ; d e asemenea , di-

“Pes“? (3919 înalte ilpune» (Ρ΄5. XVII, 36), trebuie să se simtă deci pă— ' versete ceremoni i nu sint altceva decit transpune rea pe plan sacerdota l
truns preotii! insufletit de chemarea sa! Cită dragoste pentru semenii t a t e $1 sensibi—
a u n o r a d e v ă r u r i d o g m a t i c e si e p i s o a d e r e l i g i o a s e , d e z v o l
lui trebuie să-i încălzească inima, ca să simtă sufletele lor l î n g ă sufletul n t a r e a Psalmu—
l i z a t e s u b f o r m a actelor s i m b o l i c e . Astfel, si a i c i , c î n d c i
l u i CXL a j u n g e 1351111111 2 ( « S i se încireptez e ( i n a l t e ) r u g ă c i u n e
său, să “se identifice cu interesele lor duhovniceşti si. să seinflăcăreze a mea ca
epe cădirea mare,
in infătişarea rugăciunilor sale c ă t r e Dumnezeu—Prometorutt l ă m î i e î n a i n t e a Та,-»), p r e o t u l o r i d i a c o n u l , d a c ă este, i n c
toate cele-
_ ?)?“ εξω sapte rugäciuni preotui 58 adînceşte î n convorbire si în a d i c ă t ă m i i a z ă , d u p ă r e g u l i l e s t i u t e , m a i întîi a l t a r u l si a p o i
tainica solire c ă t r e Dumnezeu, pentru popor, d a r osebit d e popor, ca l a l t e p ă r t i a l e S f i n t u l u i l o c a s , $1 p e credinciş fosii p r e z e n t i .
Μο…? ΡΕ Muntele Sinai (IGŞ- XIX) Si ca Mîntuitorul în grădina Ghetsi-
mani (Matei XXVI, 36 si 39 ; Marcu XIV, 2 si 35 ; Luca xx, 41151, mijlo— d) Trimiter ea sau cădireu la i n c e p u t u l ămnolog ici
c i n d o b t i n e r e a m i l e i , b u n ă t ă ţ i i si a j u t o r u l u i d i v i n p e n t r u el” şi p e n t r u cre— . Ritualul tămiierii , p r a c t i c a t si in u n e l e d i n religiile p o p o a r e l o r antice,
d i n c i o s i . lt.-iintuirea s i s f i n t i r e a a c e s t o r a sint c o n d i t i o n a t e î n s ă î n acelasi ca egipteni i, romanii ş.a., r e p r e z i n t ă î n Biserica creştină o a m i n t i r e litur—
timp $1 d e participarea. lor a c t i v ă si personală. De aceea liturgliisitorul in ar—
gică din Vechiul Testam ent, u n d e isi găseşte corespo ndentă
іі asociază i n d a t ă la o r u g ă c i u n e publică $1 comună s u b r f o r m a ecteniei a l t a r u l tămiieri i, seara si d i m i n e a t a , d e la cortul sfint
derile de pe
muri,-ape care, d a c ă n u este diacon, o rosteşte preotul î n s u ş i ; in acest (ies. ХХХ, 7, 8].
caz., el continuă s ă r ă m î n ă in. f a t a stintelor usi, d u p ă ce a terminat rugă— În sine, tămîiere a reprezint ă una d i n f o r m e l e de jertfă, adică о ек-
ciunile \:ecerniei, iar l a s t r a n ă s-a încheiat citirea Psalmului CIII. Tot presie a omagiul ui d e a d o r a t i e , ce se a d u c e lui D u m n e z e u ca a u t o r
si
s t ă p î n a l c r e a t i e i . Sensul a c e s t a se a f l ă c o n f i r m a t d e î n s ă ş i
a c i v a r o s t i p r e o t u l si c e l e ' a l t e e c t e n i i î n c u r s u l V e c e r n i e i d i n zilele obis- formula prin
m u t e d e peste s ă p t ă m î n ă , a f a r ă d e e c t e n i a m i c ă . I n s e r v i c i u l V e c e r n i e i c a r e preotul b i n e c u v i n t e a z ă t ă m i i a pusă pe cărbunii din cădelnită : «Tä-
m i c i n u se î n t r e b u i n ţ e a z ă e c t e n i e m a r e si n i c i u n f e l d e e c t e n i a a f a r ă miie iti a d u c e m (ξ)υµίαµά. σοι προσφέρομεν, iti oferim, iti p r e z e n t ă m , iti
(ic.-. c e a d i n a i n t e a o t p u s t u l u i («Miiuiesie—ne pe n o i , D u m n e z e u l e d u p ă
mare mila Te...»). . ᾽ ' infătisăm cu dar} Tie, Hristoas e, Dumneze ul nostru, intru miros d e bună.
m i r e a s m ă (Efes. V, 2) duhovnic ească, pe care primind—o in jertfelnic ul
Î n c o m p a r a t i e c u s i t u a t i a sa l a cele s a p t e r u g ă c i u n i , p r e o t u l s e g ă - r con—
T ă u c e l mai. p r e s u s d e c e r u r i . . . » . C l ă d i r e a b i s e r i c i i s i a c r e d i n c i o s i l o
seste intr—o p o z i t i e n o u ă î n l e g ă t u r ă c u e c t e n i a m a r e ; c u c a p u l a c o p e r i t stituie p e ' d e o ' p a r t e cinstirea locasului lui Dumneze u, c a r e este sfintit
acum si integrat el insusi in r u g a intre—gti comunităţi, actiunea lui se ma- $1 d e s t i n a t s e r v i c i u u i S ă u , i a r , p e d e a l t ă p a r t e , « p e c e i ce
stau inainte
nifestă mai mult p r i n d i r i j a r e a acestei f o r m e de rugăciune publică $1 îi s f i n t e s t e » , d e o a r e c e t ă m î i a a f o s t b i n e c u v i n t a t ă 58; p a r f u m u l ei e s t e
c o m u n ă , e n u n t i n d p e g r u p e i n t e n t i i l e ( p a c e a d e s u s , — m i n t u i r e a suflete—-
deci simbolul barului Sfintului Dub ce se revarsă peste credinc
iosi, drept
l o r , pacea î n î n t r e a g a l u m e , b u n ă s t a r e a l o c a s u r i l o r b i s e r i c e s t i , p e n t r u î n î n c h e i e r e a r u g ă c i u n i i p e n t r u b i n e c u v î ntarea e i :
c o n t r a d a r solicitat
a u t o r i t ă ţ i , etc..), c a r e f a c o b i e c t u l d i f e r i t e l o r c e r e r i , si r e p e t i n d î n d e m n u l «...trimite-ne n o u ă h a r u l P r e a s f i n t u l u i T ă u D u h » .
aDomnului să n e r u g ă m » . Î n t r e a g a ectenie este insufletită d e un spirit
comunitar, care se v e d e e x p r i m a t in. aceste c e r e r i ce se f a c «penitu» În acest moment al serviciului Vecerniei, t ă m î i a este deci semnul
ioiosui d u h o v n i c e s c si a j u t o r u l necesar î n realităţile vietii, atit comuni- sensibil al t ă m î i e i d u h o v n i c e s t i “ , a d i c ă a l j e r t f e i î n sens m o r a l , ce- se
tătii bisericeşti în general cit si diferitelor categorii care intră î n compo- a d u c e sub f o r m a «jertfei de l a u d ă , a d i c ă r o a d a buzelor c a r e proslăves c
numele l u i » D u m n e z e u ( Ε ν τ . XIII, 15) i n p s a l m i i Vecerniei. 51111111 1 al
nenta ei. Asupra ecteniei v o m r e v e n i m a i p e l a r g la c a p i t o l u l Liturghiei,
căreia ea ii apartine la origine. ' Psalmului CXL deşteaptă imaginea conditiei tragice a o m u l u i î n Vechiul
Testamen t, cînd rugăciune a răsuna ca u n strigăt din d e p ă r t a r e (<<Doamne,
' După un t i m p d e meditatie c o m u n ă pe tema psalmilor din Catismă strigat—am către Tine...») si «dintru adîncurile » p r ă p a s t i e i (Ps. CXXIX, 1),
$1 d u p ă rugăciunea în comun, ce u r m e a z ă acesteia in zilele o r d i n a r e sub
i n care îl a r u n c a s e p ă c a t u l n e a s c u l t ă r i i . F u m u l si m i r e a s m a d e t ă m î i e ce
f o r m a e c t e n i e i mici, c a r e l a V e c e r n i a d i n s p r e s ă r b ă t o r i se r o s t e ş t e d u p ă
fiecare “ M ă r i r e s (antifon), fie d e preot î n altar, d a c ă n u este diacon, fie s e î n a l t ă , cind c ă d e s t e p r e o t u l i n t i m p u l c î n t ă r i i s t i l i u l u i u r m ă t o r , s î n t
de acesta inaintea sfintelor usi, rolurile se despart din nou. Mai bine e x p r e s i i s i m b o l i c e s u g e s t i v e ale n ă d e j d i i p e c a r e o a r e o m u l d i n impe—
zis se împart, p e n t r u că ele se diferentiază n u m a i ca f o r m ă d e actiune, riul b a r u l u i N o u l u i Testament că d o r i n t a lui d e a—i fi a s c u l t a t ă rugă-
ciunea se va implini acum, prin mijlocirea Mintuitorului trimis, după
dar se găsesc intr—o i n t i m ă c o n e x i u n e d e t e m ă si de sens. De altfel, in
cursul tuturor s e r v i c i i l o r liturgice, r u g ă c i u n i l e preotului reprezintă d e f ă g ă d u i n t a d a t ă primilor oameni. De aceea, i n formula d e binecuvinta re
fapt soliri sau mijlociri, a d i c ă rugăciuni l a nivel sacerdotal, c a r e conc—en?- t ă m i i a este a d u s ă p r i n I i s u s H r i s t o s , pentru. c ă o r i c e d a r o f e r i t p r i n Fiul
t r e a z ă $1 î n f ă ţ i ş e a z ă D o m n u l u i l a u d a . m u l t u m i r i l e si c e r e r i l e c r e d i n c i o - S ă u e s t e p r i m i t , El f i i n d t o t d e a u n a a s c u l t a t ( E v r . V, 7). D a r p e n t r u ca
6% r u g ă c i u n e a n o a s t r ă să s e p o a t ă i n ă l t a p î n ă l a D u m n e z e u , t r e b u i e s ă f i e
S:. De a c e e a , l a V e c e r n i a d e l a p r i v e g h e r e , s f i n t e l e usi, c a r e a u f o s t deschise
' d e la i n c e p u t u l s e r v i c i u l u i , s e i n c h i d d u p ă ce p r e o t u l a t e r m i n a t d e c i t i t r u g. ă c i u n i l e | 58. Simion., a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, op. c i t . . c a p . 309.
η d a t ă c u t e r m i n a r e a l e c t u r i i P s a l m u t u i f i … la s t r a n ă . Cf. I c o n . D. Lungulescu 59. C f . I b i d e m , c a p . 362.
up. c r t . . p. 167. ΄ ,
 —
-
.
.
«ca tämiia», ca parfumul “uim—°» al acesteia, izvorincl adică din simtirea
adincă a unei inimi curate. lnaripată d e înălţimea gîndului, іпсёііиі‘сё şi
щ
….
aromată de puritatea inimii se cuvine să fie mai cu seamă rugăciunea
cu care. SG îlîfălişează liturghisitorul înaintea lui Dumnezeu pentru cre—
π..….Έ-
dincioşii săi. Dispozitia sa lăuntrică t r e b u i e să se simtă într—o continuă
. - ,.
crestere duhovnicească, paralel cu desfăşurarea oficiului în care preotul
.
va avea să reprezinte peste cîteva clipe persoana Mîntuitorului ïnsuqi
= ' _ _ »
venit în lume. "€
e) Vhodui 't-f'eccrniei, rinduiuiu 51 simbolismul lui
Prin cintarea la strană a stihurilor de la “Doamne, strigat—am...»,
w.v-vum:
care sint _imne d e compozitie creştină, prefatate de stihuri din PSalmii
CXLI, ζΞΧΧ1Χ si CKVl, s—a insemnat deja legătura dintre Vechiul si
Noul "testament, in sensul că învăţătura celui dintii a premers şi a pre—
vestit pe cea din cel de al doilea. Slujba Vecerniei devine însă pătrunsă
si luminată in chip sensibil de atmosfera Noului Testament prin
κκκκκκκκ aC’EUI
«1111101111 mici» sau <<vhodttitti mic».
Prin acestea se “intelege procesiunea ce se face pornind din fata Sfin—
tei Mese si urmind pe laturile ei de miazăzi, răsărit si miazănoa
pte, pen—
tru a iesi pe usa laterală din această ultimă parte, pină .in mijlocul naosu—
lui. in acest scop, după ce preotul s—a inapoiat în altar de la cădirea mare
din timpul primelor stiluri d e la “Doamne, strigat-am...», sau d u p ă ce
această. cădire a fost terminată de diacon, aşteaptă pînă în timpul cintării
ultimei stihiri dinainte de. «Sim/5...», cind se îmbracă cu felonul. Cînd se
incepe cîntarea «Sim/a...», se deschid sfintele uşi, iar preotul sau diaconul,
dacă este, tămiiază altarul. La intonarea stiliirei de la «Si acum...» (Dog-
matica), procesiunea Vhodului sau intrării mici porneşte în acelaşi chip
ca si la cădirea mare din timpul stilurilor de la <<Doamne, strigat-am...»,
.........
mergind inainte paracliserul cu făclia sau cu sfesnicul aprins, după el
diaconul cu cădelnita, iar la urmă preotul cu capul descoperit, purtînd
el insusi cădelniţa, in lipsă de diacon; Oprindu—se în mijlocul naosului,
cu fata spre răsărit, diaconul zice 111 şoaptă “Domnului să ne rugăm»,
pentru ca preotul să rostească in taină artigcicittnee intrării» («Seara
si dimineata si la amiază, lăudăm, binecuvîntăm, mulţumim
al!
si ne rugăm
Tie, Stäpine al tuturor...»), stînd amindoi cu capetele înclinate. După ecfo-
nisul pentru încheierea rugăciunii., ei se îndreaptă; iar diaconul invitînd
pe preot <<Binecrwintează, Stăpine, sfînta intrare», acesta binecuvîntează
cu mina spre răsărit, rostind in şoaptă formula: <<Binecuvintată este in—
trarea sfintilor Tăi, Doamne». ᾽ ᾽
_ Diaconul sau, in lipsa lui, preotul, face apoi cădirea mică, iar către
slirsitul cintării Dogmaticii, diaconul, stînd in fata sfintelor usi, into—
nează: “Intelepciune, dreptil», cădind crucis; rolul acesta îl îndepli—
neste preotul pe sole-e, 111 fata sfintelor usi, dacă, este singur. Strana răs—
punde cu citirea imnului «Lumina flori...», in timp ce liturghsitorul'intră
prin sfintele usi in altar, terminînd ciidirea; cînd este diacon, acesta
as-
teaptă pe preot în dreptul icoanei Sfintei Fecioare, intimpinîndu-I cu că—
direa si intrînd apoi după dinsul 1.11 alta-r. ᾿ "Studii Teologice», 111 (1951), nr. 3—4, p. 121—1234.
__47…
La sărbătorile 111 a căror rînduială se află prevăzută citirea Evanghe—
liei la Vecernie, intrarea sau vhodul Vecerniei nu se face atunci cu că—
delniţa, ci cu sfînta Evanghelie. Aşa se prezintă cazul in Joia Mare si in
Sîmbătă din Săptămîna Sfintelor Patimi, cînd Vecernia este combinată
cu Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare ; in Vinerea Sfintelor Patimi si in
Duminica Pastillor; la Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte
sfinţite; 111 zilele de : 10 februarie (Sfintul Mucenic 'l—laralambie), 2—1 fe—
bruarie (Aflarea capului Sfintului loan Botezătorul), 9 martie (Sfinţii 40
de Mucenici) ori la sărbătoarea hramului, cind se. întîmplă ca toate aceste
sărbători să. cadă în timpul Păresimilor. …
Ceremonia vhodului îmbracă () solemnitate specială cind oficiul ei
este Săvârşit de mai multi liturghisitori. Dacă din acest sobor lipsesc
diaconii, interjectiile <<Întelepciune, drepti !» sint pronuntate de unul din
preoti ““ înăuntrul sobor-ului, adică în mijlocul bisericii, si nu pe solee,
iar imnul “Lumină lină...» se cîntă d e soborul liturghisitorilor. Printr—o
astfel d e trecere a ciutării in rolul sfintitilor slujitori, practica biseri—
cească subliniază in chip deosebit strinsa legătură dintre acest imn si
tema vltodului. Cind (.'-interea a ajuns la pasajul <<Lăudăm pe Tatăl si pe
Fiul si pe Sfintul Duh—Dumnezeu...», toti isi pleacă putin capetele în timp
ce diaconul ori preotul respectiv cădeste spre răsărit, intrînd apoi în altar
după regulile cuvenite.
Introducerea actului intrării mici 111 oficiul Vecerniei trebuie privită,
fără îndoială, ca un împrumut sau o influentă a Liturghiei catehumenilor,
in care a avut loc mai intii instituirea vhodului (i; μικρὰ εξ'-30300, "& πρώτη
εἴσοδος), brodat pe ceremonia intrării episcopului in slujbă. Adoptarea
unei astfel de ceremonii. si in cadrul Vecerniei s—a făcut, negreşit, cu
scopul de a spori solemnitatea oficiului de la unele sărbători. Într—adevăr
intrarea sau vltodul mic, nu are'loc decit in serviciul religios al Vecer—
niei ce se oficiază în serile dinspre duminici, sărbători si la cea urmată
de Utrenie, cînd se face priveghere de noapte. Vecernia mică şi-cea din
zilele de rînd de peste săptămînă nu au vliod.
Din descrierea procesiunii vhodului rezultă că, în principiu,“ el a
fost conceput si considerat ca «intrare» (επίδοξος), termen tehnic d e
altfel, sub care se si află desemnat 111 Liturghier si in. liturgică. În vorbi—
rea bisericească uzuală însă se întrebuinţează în acest scop cuvintul
«iesire» cu cădelnita, cu Evanghelia etc. S—ar putea spune. că fiecare din
aceste două numiri este determinată de momentul iri—care este luată în
considerare ceremonia, sau de pozitia din care este privită: in prima
ei parte, cînd procesiunea porneste din altar, ajungind pînă in milcul
naosului, se înfăţişează într-adevăr ca iesire, pe cînd sub aspectul celui
de al doilea moment, cind oficiantii se înapoiază în altar, ea apare ca
60. Practicile nu se găsesc de acord asupra faptului, dacă această atribuite
trebuie sa revina in, acest caz protosului ori preotului celui "mai mic în rang.
Pentru motive în legătură cu logica liturgică, noi ne pronunţă-m in favoarea proto-
sului, care trebuie să poarte si sfînta Evanghelie in fruntea procesiunii Vhodului,
la sărbătorile mentionate, A se vedea in această privinţă studiul nostru: Contribu—
Ш la lămurireu unei controverse de tipic privitoare la vhodurile Liturghiei, în
 __49.__
i n t r a r e . În realitate, generalizarea t e r m e n u l u i 'deA-xiesire» in limba biseri— toare de bucurie, d e liniste si de potoli
cească vulgară de la noi îşi. găseşte explicaţia in confuzia ce 5-8 facut re a aşteptărilor neamu lui ome—
nesc. Tabloul unui splendid apus de soare trezeşte admiratia
intre pronunţia si insemnarea termenilor ^din simia-fusa^ literara “tQdÎ noastră fată

‚-
de Creator si impulsul irezistibil d e a—L preamă ri
(intrare) si «vihod» (ieşire), in vremea cmd se gasea 1n “uzul Bisericu in Treimea Sfintelor
Sale Perso ane; in acelasi timp însă ne mină gîndul la Soarel
noastre Liturghierul slavon. _ _ ᾖ _ vărat, Hristos, «Soarele dreptăţii» “3, Care a răsări e cel ade—
t lumii prin întruparea
᾿ Simbolismul vliodului Vecerniei îsi are punctul d e plecare în “ideea din Sfinta Fecioară. —
de întrupare a Domnului din Sfinta Fecioară, idee ce se dezvolta .in ul— . Atentia credinciosilor asupra acestui sfint
adevăr, simbolizat sub
'tim-a stihiră cintată la «S1 acum...» (a Născătoarei sau Dogmatica): la forma de acţiune în procesiunea viiodului εἰ totodată exprim
“Doamne, strigat—am...». In principiu, tema vhodurilpr este venirea Fiu— rile poetice ale tm_nului «Lumina lina...» este provoc ată în figu—
ată in chip special
lui lui Dumnezeu in lume, opera Lui mintuitoare si mălţarea la cer, prin prin interje cţiile <<lntelepciune, drepţi !». <<Inţelepciune»
——-— să
ne silim,
care a fost ridicată si umanitatea noastră impreună. cu. _El; aspectele sau deci a pătrunde duhovniceste iconomia Revelaţiei dumnez
eiesti in per—
episoadele diferite ale acestei lucrări-se precrzeaza prrnamanuntele de soana Fiului, adică cu sensibilitatea, înălţati deci
deasupra logicii pă—
incadrare a acţiunii vliodurilor, specrltce diferitelor 011011 (Vecernia, Li- mintest i si a preocupărilor veacului de aici. De asemenea, “drepţi !»
__—
iurghia cateliumenilor ori Liturghia credincioşilor). _ ‹] ._ _ drepti ca pozitie fizică în primul rind, adică ridicindu—ne
La Vecernie, această ceremonie are un caracter mai muult 11181110…-
de pe locurile
in care ne-am găsi sau îndreptindu—ne, dacă rie—am găsi
aplecaţi sau
puitor si general, ca o sinteză simbolică a celor ce se leaga de venirea sprijiniţi pe ceva. Acesta este un semn sau un gest de cuviinţ
,pect si de pietate faţă de persoana Mîntuitorului, evocat ă, de res—
Domnului—in lume. La vliodul cu cădelnita, persoana lvt.intu1tort1lur este
ă simbo'ic, prin
reprezentată de către preot, care, prin punerea tel-onului, inchipuie actul toate cele ce se sărvirsesc în legătură cu <<intra
rea mică», dar totodată
imbrăcării firii omenesti sau al intrupării Fiului 1111 Dumnezeu. La vhodul o astfel de atitudine sau poziţie sprijină atenţia
cu Evancrlielia, nfliittui'torul este simbolizat prin această sfîntă („arte, ca si cugetarea noastră.
Vliodul mic marchează punctul culminant cu care
una in căre se cuprind învăţătura si faptele Sale adică viaţa s1_ actrvrtatea se si incheie in
acelasi timp prima parte din slujba Vecerniei. Trebuie să
Sa de la naştere pînă la înălţare, pe filele ei aflindu—se inscrierile nenu- observăm tot——
mărate ori numele Fiului lui Dumnezeu, iar icoana invierii lur 1mpodo: odată că această ceremonie înseamnă o notă de solemni
tate deosebită,
b i n d fata de deasupra copertei. Ieşirea preotului dinualtarnnseamna caracteristică numai Vécerniei mari, în timp ce,
în zilele d e rind de
pogorirea lui lisus in lume; oprirea. în mijiocul 1115811011,Λ11101111808…8 08- peste săptămînă, după st-ihira Născătoarei, se trece îndată
la. imnul «Lu-
pului si rugăciunea tainică a «initam» lac amintire _de ramineruea Minim- mină lină...». ᾽-
torului in mijlocul oamenilor, smerindu-se pună la jertfa adusa pe Cruce
1)Ρ100111'…811111
Tatălui, de pogorire—a Sa apoi la iad pentru a dezlega pe'cei ferecaţi in
robia lui si de ridicarea noastră a tuturor prin Invierea 5.8, aceasta din În intocmirea oficiului din partea a doua a Vecerniei se
vede apli-
urmă semnificaţie о are ridicarea sau îndreptarea Aliturglnsttorilor, dupa cat acelaşi principiu ca si in partea întîi. El constă adică
din psalmi sau
rostirea rugăCiunii intrării in mijlocul naosului sau inăl'ţarea sfintei Evan- părţi din ei, ,din rugăciuni comun e rostite fie de
preot, fie d e strană, in
ghelii. Cădirea ne deşteaptă imaginea preafstinter Lui vreti, care sA—a adus numele poporului, si din imne de inspiraţie creştin
ca o adevărată lămîie bine mirositoare. intoarcerea preotii-ui “in altar ă. Începutul acestei
părţi variază însă în raport cu caracterul si gradul pe
aminteste înălţarea Domnului la cer, uncie El este o jertfă vesnica pentru care il au diferi--
tele zile si sărbători în calendarul bisericesc. În general
noi inaintea Tatălui …. Intrarea prin usile împărăteşti, care au stat—,des- , partea acjeasta
a oficiului se deschide atît la, Vecernia din zilele comune
chise de la inceputul procesiunii, înseamnă că după ce raiul a ramas cit si la cea
dinspre sărbători, prin formulele rostite de diacon şi
inchis timp îndelungat din cauza .greselii lui Adam, acum, prin venirea preot, cu faţa spre
Mintuitorului, „raiul si cerui ne sint deschise …. … , . . credinciosi 64: «Sä luăm aminte —— Pace tuturor. intelep
ciune, să luăm
Semnificaţia vliodului Vecerniei este completată si în acelaşi trmp 63. Cf. Osea VI, l, si Sf. Ciprian, De oratione, 35.
confirmată de imnul de prea frumoasă inspiratie lirică «Lumina lina-...): 64. Icon. D. Lungulescu, in capitoluldespre Vecernia de sîmbătă
seara, din
(φῶ-ς ἱλαρόν᾿ lumină predispunătoare sau aducătoare de bucurie, 111-1111118 al său Manual de practică liturgică, p. 25, prevede că
aceasta are loc în cadrul
usilor împărăteşti: Protosincelul Gherasim Saftirin (Tipic
blîndă, blajină, potolitoare]. Acesta este un imn adresat Mmturtorulur asupra serviciilor divine,
Bucuresti, 1905, р. 11) menţionează în legătură cu Vecernia
(«... vrednic esti in toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvroase» ……- cu— preotul trebuie să stea în acest timp “ceva mai din Zilele obisnuite, că
înapoi de coltul dinspre miazăzi
cernice adică, pline 'de pietate —- „ Fiul lui Dumnezeu...»), Care este пишу: Şi răsărit al Sfintei mese». Potrivit instructiunilor din Liturghie
r, dinaintea Aposto-
lului, acesta este, desigur, locul din care se a n u n ţ ă lecturile
«Luminä lină», deoarece prin intruparea Sa a apărut ca o lumină aduca- in general.
Cele două
practici par însă deopotrivă de indreptătite, fiind acomodat
e situatiilor deosebite din
cele două“ categorii de Vecernii: la Vecernia din zilele:
Gl. S i m i o n , arhiepiscopul Tesalonicului, op. cit.. cap. 333, P. G., CLV, 605—603 ordinare, nefiind vhod si
sfintele usi fiind deciinchise, partea de miazăzi-răsărit
Β,- 111 traducerea mmànü, p. 218. “_ _ , & sfintei mese, apare, ca
62. Cf. Dr. Vasile Mitrolanovici :‚i Dr. Τ. Tarnavsclu, op. crt, p. 546. atare, mai indicată, pe cinci la Vecernia dinspre duminici
si sărbători, usile impă—
Tv'llesti fiind deschise, este logic ca iOrmula «58 luăm aminte …
pace tuturor» să fie
Liturg hierul explicat -- 4
-"^'-n".—«n5-n-::snusaew,uætsmm»war:--, -:,--.-« ::

…-48--

,
…
…
…
.
-
-
intrare. În realitate, generalizarea termenu lui _de `«195119» in limba
biseri—

.
_toare de bucurie, de liniste si de potolire a aşteptărilor neamului ome-

.
.
ţia ce 5-6 facut

. .
cească vulgară de la noi îşi găseşte explica in confuzi a nesc. Tabloul unui splendid apus de soare trezeşte admiraţia noastră faţă
rusa^ literara (.(td f
intre pronunţia si insemn area termenilor din slavov- de Creator si impulsul irezistibil de a-L preamări in Treimea Sfintelor
η …

uzul Brserrcn
(intrare ) si <<vihod» (iesire), in vremea cmd se gasea 111 Sale Persoane,- in acelasi timp însă ne mină gindul la Soarele cel ade-
" ' vărat, Hristos, <<Soarele dreptăţii» ", Care a răsărit. lumii prin intruparea
noastre Liturghierul slavon.
S i m b o l i s m u l vhodului \="ecerniei îşi are punctul de plecare in „ideea
din Sfinta Fecioară. .
se dezvoltam 111- Atenţia credincioşilor asupra acestui sfint adevăr," simbolizat sub
de întrupare a Domnul ui din Sfinta Fecioară, idee ce forma de acţiune în procesiunea vhodului si totodată eXprimată in figu—
“Şi acum...» (a Născăto arei sau Dogmatrca),_la
tima stihiră cintată la rile poetice ale imnului <<Lumină lină...» este provocată in chip special
Fiu-
“Doamne , strigat—am...». 111 principiu, tema vhodurilhorv este venirea prin interjectiile <<Inţelepciune, drepţi !». <<Înţelepciune» — să ne silim,
lui lui Dumnez eu in lume, opera Lui mintuit oare Şi inaltare a la cer, prin
aspectele sau deci a pătrunde duhovniceşte iconomia Revelaţiei dumnezeiesti 111 per—
care a fost ridicată si umanitatea noastră impreună cu _El; soana Fiului, adică cu sensibilitatea, înălţaţi deci deasupra logicii pă-
diferite ale acestei iucrări use precrze aza prinam anuntele de
episoadele minteşti si a preocupărilor veacului de aici. De asemenea, adrepţi !» ….
specrli ce diferitelor oficii (Vecer nia, L1-
incadrare a acţiunii vhodurilor, drepti ca "poziţie fizică în primul rind, adică ridicindu—ne de pe locurile
_ 1 . ..
turghia catehumenilor ori Liturghia credincioşilor). in care ne—am găsi sau indreptindu—ne, dacă ne—am găsi aple'caţi sau
—
La Vecernie, act.:astă ceremonie are un caracter mai mult premchi sprijiniţi pe ceva. Acesta este un semn sau un gest de cuviinţă, de res—
de venirea
puitor si general, ca o sinteză simbolică. a celor ce se leaga pect şi de pietate faţă de persoana Mintuitorului, evocată simbo'ic, prin
gruiui este1
Domnului in lume. La vhodul cu cădelniţa, persoana Mmfurt ie actu1 toate cele ce se sărvirşesc în legătură cu <<intrarea mică», dar totodată“
ui, inchipu
reprezentată de către preot, care, prin punerea. fotonul
z—euţlavhodu o astfel de atitudine sau poziţie sprijină atenţia si cugetarea noastră.
imbrăcării firii omeneşti sau al intrupării Fiului lui Dumine
simboli zat prin aceast a sfinta Carte, ca Vhodul mic marchează punctul culminant cu care se si incheie în
cu Evanghelia, Mintuitorul este
Viata Şl- actwrtatea
una in care se cuprind invăţătura si faptele bate adica acelaşi timp prima parte din slujba Vecerniei. Trebuie să observăm tot—
e, pe filele ei aflind uîse _mscrrscle nenu-
Sa de la nastere pină la înălţar odată că această ceremonie înseamnă o notă de solemnitate deosebită,
int/“ierti. 1111^ limpede:
mărate ori numele Fiului lui Dumnez eu, iar icoana caracteristică numai Vecerniei mari, in timp ce, în zilele de rind de
lui (1111-1111611.111s‘eam11a
bind fata de' deasup ra copertei. ieşirea preotu peste săptămînă, după stihira Născătoarei, se trece îndată la imnul «Lu—
??? 1C3"-
pogorirea lui iisus 111 lume ; oprirea 111 111111013111 bisericii, “mehr} (1:11 111 minä 1111ä...».
pului si rugăci unea tainică a contrari i» fac 611111111 16116 ramineqr gea ' ᾽
adusa pe ruce
torului in mijlocul oamenilor, smerindu-se pina la jertfa f) P r o c h ' f m e n u ' }
a pe cei ferecaţi 111
"Tatălui, d e pogorirea Sa apoi la iad pentru a dezleg În întocmirea oficiului din partea a doua a Vecerniei se vede apli-
ă a tuturor prin Invierea Sa; această din
robia lui si de ridicarea noastr 4dupa cat acelaşi principiu ca si in partea intii. El constă adică din psalmi sau
lnsitcrrrior,
urmă semnificaţie o are ridicarea sau indreptarea ^iitvurg părţi din ei, ,din rugăciuni comune rostite fie de preot, fie de strană, in
intrări i in mijlocul naosul ui sau inalta rea sfintei Evan-
rostirea rugăciunii sA—a ac us.
preaAst intei L111 vreţi, care numele poporului, si din imne de inspiraţie creştină. Începutul acestei
ghelii. Cădirea ne deşteaptă imaginea
tămiie bine mirosit oare. intoar cerea preotu ui “in altar părţi variază insă in raport cu caracterul si gradul pe care il au diferi-
ca o adevărată a pentru
uncie El este o jertfa vesnic tele zile si sărbători in calendarul'bisericesc. În general, partea aceasta
aminteşte înălţarea Domnului la cer,
ea Tatălu i“. Intrar ea prin uşile împără teşti, care au stat—'des- a oficiului se deschide atit la Vecernia din zilele comune cit si la cea
noi inaint
ce raiul a ramas
chise de la inceputul procesiunii, înseamnă. că după dinspre sărbători, prin formulele rostite de diacon si preot, cu faţa spre
cauza greşeli i lui Adam, acum, prin venirea
inchis timp îndelungat din credincioşii“: «56 luăm aminte — Pace tuturor. Înţelepciune, să luăm
, . _
Mintuitorului, raiul si cerui ne sînt deschise Ό").
.
icaţia vhodul ui Vecern iei este comple tată $1 în acelaşi timp 63. Cf. Osea VI, l, si Sf. Ciprian, De oratione, 35. ‘ '
Semnif
“Lumina lum-...?
confirmată de imnul de prea frumoasă inspiraţie lirică
64. Icon. D. Lungulescu, in capitolul despre Vecernia d e sîmbătă seară, din
“lumina al său Manual de practică liturgică, p. 25, prevede că aceasta are loc in. cadrul
ă predispunătoare sau aducătoare de bucurie,
(φῶ-; trapa„ lumin usilor împărăteşti: Prot'osincelul Gherasim Saifirin (Tipic asupra serviciilor divine,
adresat Mintuitorului
blîndă, blajină, potolitoare). Acesta este un imn
Bucureşti, 1905, .p. 11) menţionează în legătură cu Vecernia din zilele obisnuite, că
cuvroase» ",—' eu_—Î preotul trebuie să stea in acest timp “ceva mai inapoi de;icolit'ulîlinspre miazăzi
(«... vrednic esti in toată vremea a fi lăudat de glasuri $1 răsărit al Sfintei mese». Potrivit instrucţiunilor din Liturghier, dinaintea Aposto-
«Fiul lui Dumnez eu...» ), Care este num—1
cernice adică,.pline de pietate ___ lului, acesta (este, desigur, locul din care se anunţă lecturile in general. Cele— două
nă lină», deoare ce prin intrup area Sa a apărut ca o lumină aduca— practici par însă deopotrivă d e indreptatite, fiind acomodate situaţiilor deosebite din
“Lumi
cele două categorii de Vecernii: la Vecernia din zilele ordinare, nefiind :vhod si
cit.. cap. 333, Ρ. G., CLV, 605—603 sfintele usi fiind deci inchise, partea d e miazăzi—răsărit. a sfintei triese,'apa're, ca
61. Simion, arhiepis copul Tesalonicului, op. _ _
_ _ . atare, mai indicată, pe cînd la Vecernia dinspre duminici si sărbători, uşile impă—
B- în traducerea romană, p. 2115.
’ 62. Cf. Dr. \'asile Mitroianovici :,1 Dr. T. Tarnavschi,
op. Cit, p. 046. rates,-ti fiind deschise, este logic ca formula «56 luăm aminte —— pace tuturor» să fie
Liturghierul explicat …… 4
 . .. . . … , - … η Μ
111.1? ΄
.; ἓ

…5ο…… -1
Ηi'
___51.___
?
r
a m i n t e 1», 0610 constituie u n î n d e m n la atentie, liniste 51 111001016106 cu— 1 . r e c u n o s c i n d 51 m ă r t u r i s i n d a s t f e l s m e r e n i a si c a r a c t e r u l l i m i t a t a l condi-.
getării 111 legătură cu ceea ce va urma. Са răspuns, strana intonează in— ι )
1101 5610 01110110511.
d a t ă proclumenul, care este u n stih d i n psalmi, p r e f a ţ a t d e a l t e d o u ă ori ϊ La s ă r b ă t o r i l e prevăzute c u p a r i m i i , actÎ-stea aduc, p r i n u r m a r e , îm—
trei stihuri, la repetarea cintării. Prochimenul v a r i a z ă d u p ă zilele s ă p t ă - 1 p r e u n ă cu prochimenele, m ă r t u r i i l e Χ echiii ui Testament d e s p r e 1111111-
mînii $1 d u p ă s ă r b ă t o a r e , fiind aşa fel ales că să se găsească intr o legă—— p a r e a Fiului 1111 D u m n e z e 11 51, ca 61610, 010 r e p r e z i n t ă laolalttă aspecte-
tură g e n e r a l ă d e sens ori d e i d e e cu c a r a c t e r u l zilei s a u sărbătorii al d e o s e b i t e a l e a c e l e i a ş i s e m n i f i c a t i i s i m b o l i c e , d e l a b a z a «1111101111 00101
c ă r e i c o n t i n u t 11 rezumă m a i mult ori m a i putin. De aceea, comentariile- m i c i » . .Cu a l t e c u v i n t e , p r o c h i m e n u l 51 p a r i m i i l e a p a r c a u n e p i l o g a l V110—
liturgice caracterizează p r o c h i m e n u l ca u n fel d e prevestire sau d e anun— (1111111 11115 si, î n c o n s e c i n ţ ă , a t e n t i a c r e d i n c i o ᾿1101 a s u p r a 1011101 101 5 0 vecie
t a r e a ideii, ” m o t i v u l u i s a u e v e n i m e n t u l u i c a r e f a c o b i e c t u l , s e r v i c i u l u i continuu. sustin uta de c ă t r e d i a c o n 51 p r e o t prin interjec title mentionate
d i v i n d i n z i u a s a u s ă r b ă t o a r e a r e s p e c t i v ă …. Î n c o n s e c i n ţ ă , f o r m u l a d e m a i s u s . D u p ă p r o c h i m e n 51 i n a i n t e a f i e c ă r e i p a r i m i i , p r e o t u l s a u (115-
m a i sus, p r i n c a r e - d i a c o n u l 51 p r e o t u l i n t r o d u c c î n t a r e a p r o c h i m e n u l u i , c o n u l s p u n e d e a s e m e n e a «1.1110112130111110 1», i a r d u p ă 00 01101111 6 a n u n t a t
e s t e c o n s i d e r a t ă c a a v î n d s c o p u l s ă p r o v o a c e a t e n t i a 51 m e d i t a t i a a s u p r a titlul sau locul de provenienţă a l lecturii, liturghisitorii i n d e a m n a din
insemnătăţii temei 5511 continutului acestuia. De f a p t i n s ă prochimenul, n o u : «Sä luăm a m i n t e i». In timpul lecturii parimiilor, liturghisitorii pot
asa precum rezultă d i n însăşi etimologia c u v î n t u l u i (προκείµενου), în— să s t e a pe s c a u n e , u r m ă r i n d eXpunerea c u atentia 51 reflecţiile cuvenite,-
s e a m n ă c e e a c e p r e c e d e sau este pus inainte d e c e v a . Această pozitie 1.10 a s e m e n e a si p o p o r u l .
d e î n a i n t e s t ă t ă t o r s a u d e p r e m e r g ă t o r s e v e r i f i c ă clar î n r î n d u i a l a Ve- g ) E c t e n i i l e 51 r u g ă c i u n i l e d u p ă p r o c h i m e n .
c e r n i e i m a r i d e l a s e r v i c i u l p r i v e g h e r i i d e n o a p t e , l a c e a pen-tru sărbă—
torile d e peste s ă p t ă m î n ă a l e sfintilor cu polieleu în s l u j b a U t r e n i e i 51 Îndată d u p ă procliimen, sau, cind s î n t parintii, d u p ă acestea, diaco- . ..…ι.,

m a i m u l t i n c ă l a V e c e r n i a c u ,-—\.postol 51 E v a n g h e l i e , c a î n J o i a , V i n e r e a 11111 5011 “ p r e o t u l r o s t e s t e l a V e c e r n i a m a r e e c t e n i a <<Să z i c e m t o t i d i n

51 S i m b ă t a c e a m a r e e t c . Î n a c e s t e o c a z i i , d u p ă p r o c h i m e n , s t r a n a î n c e p e tot sufletul 51 d i n tot c u g e t u l nostru...»; aceasta este l ă s a t ă însă la 0
l e c t u r a p e r i c o p e l o r d i n V e c h i u l T e s t a m e n t , c u n o s c u t e s u b 11.111111100010110- parte, in zilele obisnuite, trecîndu— 50 d i r e c t la r u g ă c i u n e a spusă la s t r a n ă :
rală c1epa1'1'1111'1' (…ροΨοε…, proverbe, pilde, parabole), d u p ă aceeasi re— <<hit-fredniceşte—ne, D o a m n e , 55 115 p ă z i m f ă r ă d e p ă c a t î n s e a r a aceasta...».
U r m e a z ă apoi ectenia <<Să plinim (să inde; plinim, să săvîrşim) rugăciunea
gulă care se aplică î n Liturghia catehumenilor, u n d e p r o c h i m e n u l este
u r m a t d e lecturile d i n N o u l T e s t a m e n t (mai întîi d i n scrierile Sfintilor n o a s t r ă c e a d e 50616 001110 D o m n u l … >, p e c a r e , d a c ă n u e s t e d i a c o n , 0
Apostoli, i a r după stihurile aleluiatice, din Sfintele Evanghelii]. identi- 10510510 p r e o t u l î n a l t a r , l a V e c e r n i a d i n s p r e s ă r b ă t o r i , i a r î n zilele
t a t e a d e plan între Vecernie 51 Liturghia c a t e h u m e n i l o r , î n legătură cu. o b i s n u i t e d e p e s t e s ă p t ă m î n ă a f a r ă d i n a l t a r , î n f a t a s f i n t e l o r uşi, a v î n d
a c e s t m o m e n t , a p a r e cit s e p o a t e d e v i z i b i l ă m a i cu s e a m ă i n o f i c i u l Ve— c u l i o n u l pe c a p .
c e r n i e i c o m b i n a t e c u L i t u r g h i a D a r u r i l o r m a i î n a i n t e s f i n t i r e , l a sărbă— La Vecernia din Duminica Rusaliilor, p a r t e a aceasta d u p ă p r o c h i m e n
torile prevăzute cu Apostol 51 Evanghelie. s e îmbogăţeşte cu o serie d e s a p t e rugăciuni, p r i n c a r e se c e r e h a r u l
Prochimenul, împreună c u s t i h u r i l e ce—l i n s o t e s c , p r e c u m 51 c u c e l e bogat al Sfîntului Duh, r e v ă r s a t i n ziua Cincizecimii peste Sfintii Apos—
aleluiatice, r e p r e z i n t ă r e s t u r i s a u u r m e din psalmii c a r e p r e c e d a u î n toli. Preotul 10 r o s t e ş t e cu voce î n a l t ă 51 m l ă d i a t ă d e evlavie, stînd în
cultul Bisericii Vechi orice l e c t u r ă biblică, potrivit principiului stabilit g e n u n c h i 51 cu capul descoperit î n t r e 115110 î m p ă r ă t e ş t i , cu f a t a s p r e cre-
prin canonul 17 al, Sinodului d e 16 Laodiceea. Cum acesti p s a l m i aveau dincioşi. lmpărtite in trei grupe, aceste sapte rugăciuni se intercalează
un caracter mesianic, prochimenele sînt considerate la Vecernie ca în rînduiala obişnuită a Vecerniei, incepind î n d a t ă d u p ă prochimen 51
amintiri despre prezicerile profetilor cu privire la venirea Mintuitorului ". a n u m e două i n a i n t e d e e c t e n i a <<Să zicem toti...», a l t e d o u ă intre această
D e 60006, 111 t i m p u l c î n t ă r i i p r o c h i m e n u l u i , p r e o t u l s t ă c u f a t a s p r e apus, e c t e n i e 51 r u g ă c i u n e a < < Î n v r e d n i c e ş t e - n e , Doamne…», ultimele trei înce-
a d i c ă s p r e c r e d i n c i o s i , i n f ă ţ i ş i n d u — s e astfel ca r e p r e z e n t a n t a l Mîntuito—J pînd d u p ă această r u g ă c i u n e 51 încheindu—se î n a i n t e d e ectenia <<Să “pli—
rului, în numele Căr-uia a r e d r e p t u l la cinstire din partea credincioşilor. nim. rugăciunile noastre…». În ele v i b r e a z ă accentele cultului d e ado-
Cînd se incheie cintarea lui, se inchid sfintele 1151, 161 preotul, 111011111111- r a t i e 51 d e m u l t u m i r e f a t ă d e S f i n t a T r e i m e , s e d ă e x p r e s i e m ă r t u r i s i r i i
du—se, 151 1010 l o c u l s ă u î n f a t a s f i n t e i m e s e , i n pozitie d e r u g ă c i u n e , d e c i p o c ă i n ţ e i 51 c e r e r i l o r d e i e r t a r e ş i d e o d i h n ă p e n t r u c e i r e p a u z a t i . M u l t e
r o s t i t ă d i n s f i n t e l e usi, i n c a d r u l c 2.11016 p r e o t u l t r e b u i e să r ă m î n ă p î n ă 0.0 50 t e r m i n ă
din cererile p e n t r u c o m u n i t a t e a celor vii sînt d e t e r m i n a t e d e senzatia
intonarea prochinzenului. ᾽ pe care o incearcă i n i m a l a s o s i r e a s e r i i , ca p r e v e s t i t o a r e a n o p t i i 51 6
65. “ A c e a s t a e s t e ( p r o o r o c i e p e n t r u s ă r b ă t o a r e . . . P r o c h i m e n e l e s e f a c Ca n i ş t e i n t u n e r i c u l u i , ca d e exemplu i n r u g ă c i u n e a a p a t r a : <<Doamne..., învred—
i n c e p ă t u r i a i e s ă r b ă t o r i l o r Şi a l e zilelor, c a r e vin». S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesaloni—
c u l u i , op. c i t . , c a p . 337. .
niceste—ne să t r e c e m 51 măsura. n o p t i i f ă r ă d e p r i h a n ă , n e i s p i t i t i d e rele,
66. «Ρ1001111110πιι1 a r a t ă la r î n d u l s ă u d e s c o p e r i r e a p r o f e t i l o r 51 p r e c i z a r e a $1 110 izbăveste de t o a t ă t u l b u r a r e a 51 frica ce v i n e a s u p r a noastră d e la
v e n i r i i Î m p ă r a t u l u i H r i s t o s » . G h e r m a n , arhiepiscotaul C o a s t a n t i n o p o l u l u i , Comenta— d i a v o l u l . D ă r u i e s t e s u f l e t e l o r n o a s t r e u m i l i n ţ ă $1 g i n d u r i l o r
riu liturgic, P. G., XCVIII, 412 Α. '
noastre grijă
 __5f3____
“
de întrebarea l a j u d e c a t a T a infricosatoare 31 dreaptă.. .». Ре această linie,
rugăciunile mentionate se găsesc inrudite p î n ă la expresii cu cele şapte
rugăciuni tainice de la inceputul Vecerniei. Ultima dintre rugăciunile de
1a sărbătoarea Rusaliilor nu este alta decit rugăciunea a saptea dintre
cele ros31110 tainic in timpul Ps almului CIII.
După ecfonisui («C'ä bun 31 iubitor de oameni...»), al ultimei ectenii
( « з а piinim rugăciunile n o a s t r e cele de seara.. »,] preotul urează poporu—
1… «Pace t u t u r o r » , iar diaconul indeamnăimL d i a t : «Capeteie noastre
Domnului să l e plecăm», pentru ca preotul să spună în taină Rugăciunea
plecării capete lor.
Precum se vede, î n t o a t ă această parte din rînduiala Vecerniei ni se
înfăţişează o gamă suitoare de rugăciuni, completă 31 modulată, pentru
c a r e c o m u n i t a t e a a f o s t p r e g ă t i t ă 31 preLIiSpusä p r i n actele momentului
liturgic anterior. Credincioşii se concentrează acum în rugă laolaltă cu
preotul, pe de. o parte prin răspunsurile l-a ectenii, iar pe de alta eXpri-
mindu 51 d i r e c t doxologii $1 cererile lor, î n rugăciunea «Învredinceste-
-ne,
Doamne..., 111 seara aceasta...». Î n Lele din urmă, cu capetele şi cu inimile
plecate, ei se unesc in cuget la rugăciunea finală de mijlocire, pe care o
face î n taină preotul.
D i n t r e fornnilele aces t o r rugăciuni, ecteniile amintite sint comune
31 a l t o r s e r v i c i i d i v i n e ca, d e pildă, Utrenia $i Liturghia. Conţinutul. lor
este format din cereri, care pot fi caracterizate ca un apel e}iclusiv la
purtarea de g r i j ă aa P r o v i d e n ţ e i divine pentru binele vremelnic 31 s q e -
'em—mu
tesc 01 comunităţii, p r i v i t ă in intregul ei şi in categoriile care 0 compun.
Î n rugăciunea dnvredniceste—ne, Doamne, să ne păzim fără de păcat în
seara aceasta...» pulsează insă, in forme stăpînite, simtăminte inspirate
de complexul de griji pe care le aduce seara. De aceea se cere ajutorul
Domnului, m a i ales î n legătură cu tentaţiile d e c a r e nimeni nu se poate
socoti scutitStilul de turnură antică al acestei rugăciuni, in care se
revarsă un elan religios în tonul doxologiei pline de evlavie 31 de sme-
renie din Psalmul C I I I , 110 lasă să t r ă i m poezia sobră si liniştită a Bise—
ricii primare. intr—adevăr, această rugăciune pare să fie o variantă sau
0 prelucrare a imnului «Landau prunci p e Domnul...», din capitolul 48 al
cărţii a VII—a din Constitutiile Apostolice.
Ca sluijtor al Tainelor dumnezeiesti $i ca un imputernicit sau repre—
zentant al Mintuitoruiui, preotul intervine în cele din urmă către Mijlo-
citorul tuturor, î n sprijinul rugăciunii comunităţii la care s e află rînduit.
O astfel d e slujbă el o indeplineste prin rugăciunea tainică. a plecării ca—
petelor, în care sint rezumate cererile specifice timpului serii. În acest
scop, al c a u t ă să a n g a j e z e mai î n t î i p e credinciosii săi intr-o dispoziţie
sufletească proprie unei rugăciuni insufletite de elan, de ;căldură 31 de
smerenie, urindu— l e sau dorindu—le «Pace tuturor», adică p a c e a fiecăruia
cu sine 111511$1 $1 cu ceilalti, in virtutea dragostei creştine. După indem—
nul diaconului p e n t r u p l e L a r e a ca petelor, preotul, aflindu-se î n altar, la
Vecernia mare, ori' afară din altar i n f a ţ a sfintelor usi in zilele obişnuite,
se r o a g ă î n taină, e l însuşi cu capul ple-cat 51 desc0perit : <<Doamne, Dum—
nezeul nostru...»
. _ 5 3 —
11) Partea finală a oficiului Vecerniei
De acum, preotului nu— i mai rămîne decit un singur rol de “inde—
plinit şi anume acela de a incheia oficiul. Pina atunci, el aşteaptă în
altar, ascultind 31 meditind asupra continutului imnelor din 51111051115
ce se c î n t ă l a strane. La Vecernia r'iin Vinerea Patimilor insa, i n t i m p u l
stihoavnei a r e l o c procesiunea p e n t r u s c o a t e r e a sfintului epitaf din a l t a r
(cind se intonează troparul «10511 cel cu bun chip... ») $1 asezarea lui pe
masa din mijlocul nam-5111111111 cealaltă v remo. a anului bisericesc, după
ce stranele 011 terminat stilioa'vna 31 au recitat rugăciunile («Асшп libe—
rează pe robul Tău, Stăpine...», «Sfinte Dumnezeuie...», <<Preasfintă Tre—
Une...». “ T a t ă l nostru...») 31 011 cintat troparele, preotul, dacă este Vecer—
nia dintr—o zi obişnuită, iese din a l t a r in fata sfintelor usi, unde rosteste
ectenia <<IVIiluieste—ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta...»
După ecfonisul acesteia urmează ritualul apolisului.(otpustului), care
constă dintr-o a l t e r n a r e d e formule $1 rugăciuni intre preot 31 strane. Pen—
t r u aceasta, continuind să r ă m î n ă m a i dep-arte p e solee, cu f a t a spre r ă s ă -
r i t , preotul p r o v o a c ă m a i intii reculegerea spiritelor 31 încordarea cuge-
tării credincioşilor asupra acestui moment final, prin rostirea interjec—
tiei <<ÎntelepCiune-i», inchiz—ind apoi perdeaua sfintelor 1131. D e 10 strană
se adresează c e r e r e a <<Binecuvintează !», deoarece încă din vechime a
fost regulă s t a t o r n i c ă a adunărilor cultului crestin c a credinciosii să pri—
mească binecuvîntarea episcopului sau a preotului, inainte d e plecarea
din biserică. Preotul nu este însă decit un organ sau un instrument prin
c a r e se comunică binecuvîntarea ; de aceea, el trebuie să recunoască plin
de smerenie că, de fapt, bineCU\—'intează nu el, ci «Ce1 “ce este binecu-
v î n t a t (lăudat, preamarit, slăvit), Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna
acum 51 pururea si î n vecii vecilor». O a s t f e l d e mărturisire are valoarea
unui indiciu s a u a unei îndrumări pentru credincioşi, cărora li se indică
la cine să-si inalte cugetele, in cererile lor. Î n consecinţă, Strana se 31
adresează din p a r t e a poporului cu rugăciunea: “intareste, Dumnezeule,
sfinta c r e d i n ţ ă a ortodocşilor crestini in vecii vecilor».
D i r i j i n d m a i departe sirurile rugăciunilor preotul tine să sublinieze
că, pentru ca ele să ajungă să fie ascultate, este de folos să luăm într— a-
jutor m i j l o c i r i l e Născătoarei de Dumnezeu, <<pentru c ă mult poate rugă—
ciunea Maicii spre imblinzirea Stăpînului» "”. Ca atare, înclinindu—se 51310
icoana S f i n t e i Fecioare, solicită solirile e i prin rugăciunea: <<Preasfintă
Născătoare de Dumnezeu, miluieste—ne p e noi». La rindul său, toporul
se. alătură l a această rugăciune a preotului. cu imnul de laudă «Ceea 00
ΘΞ11 mai cinstită d e c î t heruvimii...» Preotul, luînd acum îndrăzneală, se
închină c ă t r e icoana Mîntuitorului, rostind doxologia <<Slavă Tie, Hris—
toase, Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Tie», intorcindu-seapoi în—
dată cu fata spre credincioşi. Strana. exprimind omagiile“ sir 0101110 0003-
m i a p r i n doxologia m i c ă [<<Slavă Tatălui 31 Fiului 31 Sfintului 131111...»΄) 51
«Doamne Iriiluieste», de trei. ori, se adresează 111 fine către preot cu for—
mula . <<Părinte, binecuvintează».Preotul rosteste apoi apo isul propriu—
z i s Peg-‚7131031951511! … отпусть. î n v o i r e d e a pleca"), adică rugăciunea finală.
67. T r o p a r u l «$1 acu-m...», glas 2, din oficiul Pavecerniiei celei mari.
 ."
“55——

΄.'.-'*".'ΐ::"" . ?
___54.___

.
?
.Asteptînd aici p î n ă ce s - a î n c h e i a t s t i h o a v n a ε ἰ s c u r t e l e r u g ă c i u n i ce
Textul ei, inserat la locul cnvenit din Liturghier, prezintă oarecare va-
urmează în chip obişnuit d u p ă ea, preotul începe c î n t a r e a troparului res-—

„
riante, corespunzătoare zilelor săptămînii si subiectului marilor sărbă—

ι
;
pectiv, căciind î n a c e l a s i t i m p î n s e m n u l c r u c i i p e cele p a t r u l a t u r i ale
t o r i ; i n p r i n c i p i u , apolisul este o f o r m u l ă p r i n c a r e n e a d r e s ă m Mîntui—

=
mesei, pe care o ocoleste astfel d e trei ori in directia miazăzi … răsărit
torului, c e r î n d u - l să n e miluiască si să ne mîntuiască p e n t r u - r u g ă c i u n i l e ___- m i a z ă n o a p t e si a p u s , î n t i m p ce s t r a n e l e c o n t i n u ă

:
intonarea celui d e

—
Maicii Sale si ale sfintilor. Completînd-o cu f o r m u l a <<Pentru rugăciunile

-
61 doile-a $i d e al treilea 11000169.
S f i n t i l o r P a r i n t i l o r nostri...», p r e o t u l i n t r ă î n a l t a r . . _ … _ _

.
A c e a s t ă c e r e m o n i e s e f a c e « n u ca u n o r l u c r u r i s f i n t e , ci c a u n o r a
P o t r i v i t v e c h i i d i s c i p l i n e b i s e r i c e s t i ( c a n . 9 ε ἰ 10 A p o s t o l i c e s i can..

" ω
c a r e a u s ă f i e s f i n t i t a , d a r m a i a l e s c a si c u m l e - a r s f i n t i m a i i n a i n t e c u

π
2 61 S i n o d u l u i d e l a A n t i o h i a ) , c e i ce v e n e a u 16 s e r v i c i u l d i v i n t r e b u i a u î n s e m n a r e a c r u c i s ă si c u t ă m î i e r e a ; d e a c e e a , c i n d c ă d e s t e m a s a cu ar—
să r ă m î n ă p î n ă la sfirsitul lui, inlăturindu-se astfel si tulburarea atmosfe— tosele, preotul nu—si pleacă 00111117", 00 d e obicei. U r m e a z ă apoi rugăciu—
r e i n e c e s a r e r u g ă c i u n i i . D e a c e e a , S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, n i l e b i n e c u v i n t ă r i i p î i n i l o r si 6 c e l o r l a l t e elemente, p e c a r e preotul le
t i n e s ă s u b l i n i e z e c ă “ n i m e n i n u a r e v o i e ca, l ă s î n d dumnezeiestile cîn- săvirseste cu capul descoperit, după regulile insemnate in Liturghier
tări, să plece f ă r ă b i n e c u v î n t a r e a preotului. Drept aceea, precum acesta p e n t r u s l u j b a Litiei. S i r e n e l e c i n t ă d u p ă a c e e a «Fifa n u m e l e D o m n u l u i

.
a i n c e p u t cintările, tot el f a c e si sfirsitul, c î n d t e r m i n ă rugăciunile» 68.

.
b i n e c u v î n t a t . . . » ( P s . С Х П , 2) ε ἰ c i t e s c P s a l m u l X X X … p î n ă l a s t i h u l 'ἰΟ:

.
La V e c e r n i a m a r e î n s ă n u s e m a i r o s t e s t e e c t e n i a «Μ111110510…110 p e “Bogatii a u s ă r ă c i t si a u 1101111117.11...», 0010 50 011110 mai intii d e preot εἰ
noi, Dumnezeule'...», ci î n d a t ă d u p ă c î n t a r e a t r o p a r u l u i Născătoarei («Si diacon, o r i d e sobor, si se repetă a p o i d e s t r a n e . Trecind î n d a t ă î n a i n t e a
acum...» sau, <<Bogorodicina»), preotul, aflindu—se în altar, deschide sfin— s t i n t e l o r u s i ε ἰ î n t o r c i n d u — s e c u f a t a s p r e c r e d i n c i o s i , p r e o t u l 11 b i n e c u v i n —
tele usi si, s t i n d î n t r e ele c u f a t a s p r e apus, r o s t e s t e : “intelepciune i», tează c u f o r m u l a < < B i n e c u v i n t a r e a D o m n u l u i p e s t e v o i c u a l Său b a r … » ,
u r m î n d mai d e p a r t e , m e r e u c u fata s p r e credinciosi, r î n d u i a l a apolisului, d u p ă c a r e r o s t i n d <<Pentru r u g ă c i u n i l e S f i n t i l o r P ă r i n t i l o r nostri...», in—

|
descrisă p e n t r u Vecernia din zilele c o m u n e . Retrăgindu—se apoi în altar, cheie astfei oficiul. P i i n e a , care, “in l i m b a j u l c u r e n t , poartă n u m e l e d e
i n c h i d e s f i n t e l e u s i si p e r d e a u a l o r . ' «artos» s i c h i a r d e «11110», p r e c u m si v i n u l , se i m p a r t c r e d i n c i o s i l o r l a fi—
Trebuie să m e n t i o n ă m că la V e c e r n i a d i n Postul p a t r u z e c i m i i (dumi— n e i e V e c e r n i e i , c i n d s i n t m i r u i t i î n acelasi t i m p c u u n t d e l e m n u l binecu—

ΐ
nică seara, p r e c u m εἰ lunea, m a r t e a si joia, d u p ă O b e d n i t ă L î n t r e tropare v i n t a t o d a t ă cu ele. _
si r u g ă c i u n e a apolisului propriu—zis se u r m e a z ă o a i t ă ' r i n d u i a l ă , î n care îsi Precum se vede, î n Serviciul'liliei se disting d o u ă p ă r t i s a u două

-
găseste l o c rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul (<<Doamne si Stăpînul vietii m o r n e n t e . _ P r i m u l , Litia propriu—zisă (λιτή,)….1τανεία,1ι1ς100111110, implo—
mele...»), rostită d e preot în f a t a 1151101 împărăteşti, potrivit. indicatiilor rarel constă din procesiunea in n—artică εἰ d i n r u g ă c i u n i l e p r i n care se
din Orologiu. i m p l o r ă a c i m i l a si î n d u r a r e a d i v i n ă (<<…pentru c a m i l o s t i v , b l i n d εἰ lesne

.
i e r t ă t o r s ă n e f i e b u n u l si" i u b i t o r u l d e o a m e n i D u m n e z e u l n o s t r u si s ă
…, -- L I T I A î n t o a r c ă t o a t ă m i n t a c a r e s e porneste a s u p r a n o a s t r ă , s ă n e i z b ă v e a s c ă

…
d e i n g r o z i r e a Lui cea d r e a p t ă c a r e este a s u p r a n o a s t r ă si s ă n e m i l u i a s c ă
Cinci se f a c e slujbă. cu p r i v e g h e r e d e noapte, si 'deci după V e c e r n i e p e noi…» si celelalte), p e n t r u r u g ă c i u n i l e s f i n t i l o r , c a r e s i n t m e n t i o n a t i
n o m i n a l . A c e s t e l i t a n i i (λιτανεἱαι᾽ luat, „ r u g ă c i u n i i c o n s t i t u i e n o t a ca—

ι
urmează îndată Utrenia, atunCi stihoavna V e c e r n i e i m a r i se uneste cu
serviciul Litiei. E1 începe î n d a t ă d u p ă 'ecfonisul «Pie stăpînire-a împără- r a c t e r i s t i c ă a s e r v i c i u l u i L i t i e i si d e la ele ii s i v i n e d e n u m i r e a . P a r t e a
ţiei Tale binecuvintată...»; în timp ce l a s t r ă n i se cîntă, adică, imnele a c e a s t a r e p r e z i n t ă , î n c a d r u l s e r v i c i u l u i d i v i n d i n biserică., n u n u m a i ο
L i t i e i , s e r v i c i u l a c e s t e i a s e d e s f ă s o a r ă m a i î n t î i s u b f o r m a u n e i proce— Η
d a t i n ă î n d e p ă r t a t ă , ci si o f o r m ă c o m p r i m a t ă a litanii'or ce s e organi—
s i u n i c u cădelni'ta, î n t o c m a i ca l a v h o d u l V e c e r n i e i , c u d e o s e b i r e a c ă zau î n Biserica veche încă de p r i n veacurile a l lV-lea si 61 ”\!-lea“, cu
-

sfintele usi sint închise, i a r p r o c e s i u n e a n u se opreste în naos, c1 înain-

tează p î n ă „în mijlocul n a r t i c e i sau pronaosului, iiturghisitorii avind-ca- 69. D a c ă este spre duminică, se cîntă t r o p a r u l «Ν050010010 de Dumnezeu
Fecioară...», de fiecare d a t ă la cădirea mesei î m p r e j u r , a d i c ă o d a t ă p r e o t u l εἰ de
petele acoperite.. Oprindu—se aci, d i a c o n u l sau preotul cădeste biserica
.

două ori la s t r a n e ; i a r la sărbătoarea u n u i s f i n t cu policieu in slujbă peste s a p t a -

si, revenind apoi în n a r t i c ă , rosteste ecteniile a f ' a t e î n Liturghier, larin— m i n ă s e c î n t ă m a i î n t î i t r o p a r u l S f i n t u l u i d e d o u ă ori si a p o i «Ν050010010 d e
d u i a l a a c e s t u i oficiu (<<Mintuieste. Doamne, poporul Tău…» si. celelalte), Dumnezeu...». La p r a z n i c e s e c î n t ă n u m a i t r o p a r u l p r a z n i c u l u i r e s p e c t i v , d e [minori.
d u p ă ce s—a t e r m i n a t În b i s e r i c i l e d e m i r d i n p a r o h i i , t o a t ă r î n d u i a l a Litiei s e s ă v î r s e s i e i n 1111110-
:

l a _ s t r a n e — c i n t a r e a i m n e l o r L i t i e i . La f i n e l e a c e s t e i
ectenii, preotul deScoperindu—si capul, citeşte r u g ă c i u n e a <<Stăpîne m u l t c u l bisericii, a d i c ă a l n a o s u l u i , s i a n u m e i n a i n t e d e s l i h o r w n ă . I e s i n d clem p r e o t u l
si d i a c o n u l d i n s f i n t u l a l t a r , m e r g d i r e c t i n f a t a m e s e i c u a r i o s e l e εἰ c e l e l a l t e rh:
milostive Doamne, Iisuse H r i s t o a s e , D u m n e z e u l nostru…», după care
DO c a , f ă r ă a a j u n g e î n pronaos, i a r d u p ă s t i h i r i i e «sun's... Şi acum...» i n c e p ruga—
:

s t r a n e l e ince-p c i n t a r e a stiiioavnei ; i n acest timp, procesiunea porneste c i u n i l e Litiei. . › _ .

if

din n a r t i c ă în naos; oprindu—se în mijlocul acestuia si a n u m e în fata 70. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , op. cit., c a p . 342. . .
Р

7 1 . Ci. Sf. l o a n G u r ă rie A u r , O m i i i o i m p o t r i v a j o c u r i l o r d i n c i r c $1 t e a t r e l o r ,

ω

m e s e i p e c a r e se a f l ă c i n c i p i i n i (<<a'rtose»), p u t i n g r î u , v i n s i u n t d e l e m n .
Ρ. G., LVI, 2 6 5 ; S o c r a t e . ор. cit., c a r t . V i , il. 8, Ρ. G., ΠΗΓΗ, 6 8 9 1 0 1 . l o a n Damas—
68. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , op. cit., cap. 322. r'hin, Expunerea credintei ortodoxe, cart. ill, cap. 10, Ρ. G., XCIV, 1021. .
.
….
.
 η
...
_
ι
——56——- ___57__

.
ocazra c a l a m i t ă ţ i l o r publice (epide mii, cutrem ure,

.
ploi excesi ve e tc.),: d i n m e d i u l v i e ţ i i civile. Astfel, în primul rind, bisericile d i n e n o r i i nu
c m d c l e r u l si p o p o r u l i e s e a u d i n s f i n t u l locas
mergind în procesiune so- practică procesiunea Litiei p î n ă în nartică, această procesiune oprindu—se
l e m n a in m i j l o c u l oraşului, s a u c h i a r afară d i n el,
u n d e făceau ru ă— î n n a o s , ca l a vliodul V e c e r n i e i , î n f a t a m e s e i c u m a t e r i a l e d e s t i n a t e
c i u n i d e _ i m p l o r a r e a milei divine . De aceast ă idee

__ _
este inspira tă proge- b i n e c u v i n t ă r i i . L i t a n i i l e d e l a i n c e p u t si r i t u a l u l p e n t r u b i n e c u v î n t a r e a
s r u n e a Litiei p î n ă la m i j l o c u l nartice i, adică locul destin
at ”odini oară ca— a r t o s e l o r etc. s e s ă v î r ş e s c a p o i u n a d u p ă a l t a f ă r ă î n t r e r u p e r e , a d i c ă f ă r ă
te humenilor s i p e n i t e n ţ i l o r , î n s e m n î n d u — s e p r i n a c e a s t a că p
r i n s m e r e n i e ͵. a se i n t e r p u n e i n t r e ele s t i h o a v n a , a c e a s t a u r m i n d d u p ă î n c h e i e r e a ofi— ‘
p o c ä i n t ä Şi r u g ă c i u n i s t ă r u i t o a r e se p o a t e n ă da“ dur‘ (101)111(11'-
^ ' r e a' î n d u r ă r n°- c i u l u i c o m p l e t a l L i t e i . A r t o s e l e s i v i n u l se î m p a r t î n t i m p u l c i n t ă r i l o r
i u i- D u m n e z e u , — ]
s t i h o a v n e i s a u l a <<Slavă...», a c i , c î n d se s i m i r u i e s t e c u u n t d e l e m n u l
R i n d u i a l a iesirii i n ronaos a r ă m s ' “ ' - ° ° …" binecuvîntat. Prin urmare, in practica liturgică din parohii, slujba Litiei
1111110 51 c a r a c t e r i s t i c ă bliseric ilor d i n €1!11111'1ΐΤ151111ζ11΄, ΐΞΙξΞΖΘΙ,ΙΞΟξ10 este i n t e r c a l a t ă i n i n t r e g i m e î n a i n t e a s t i h o a v n e i , pe cînd în mînăstiri
. _ alui01100
Sint0131$-
nu
n u m a i u n p o p o r a l r u g ă c i u n i l o r d e p i e t a t e , ci si d e ea e s t e c o m b i n a t ă c u a c e a s t a , s t i b o a v n a i n t e r p u n î n d u — s e î n t r e l i t a n i i l e
continuă pocăintă şi

_
511'1010Α1110.΄Ό0 a l t f e l , i n i ţ i a l , L i t i a ca si alte s e r v i c i i biserice d i n partea întîi a Litiei si binecuvîntarea piinilor, d i n partea a d o u a a ei.
sti a u f o s t com—
puse in m i n ă s t i r i si p e n t r u m i n ă s t i r i , a d i c ă d e călucră
r i si p e n t r u căiuqă— ri În chip normal, serviciul Litiei a r e loc la V e c e r n i a dinspre sărbăto—
Astfel, o r g a n i z a r e a in forma a c t u a l ă a acestui oficiu a fost
sugerat ă d e r i l e p e n t r u c a r e s e găsesc c o m p u s e î n M i n e i e i m n e p e n t r u L i t i e s a u , c u m
r e a l i t ă ţ i l e legate d e felul in care se află sistematizat serviciul divin la se s p u n e , c a r e “ a u s e r v i c i u l Litiei. De f a p t , a c e s t e a s i n t ocaziile î n c a r e
p r i v e g i i e r e a d e n o a p t e in mînăsti ri. A n u m e , ritualul litanii'o r a
1051 00111- se f a c e priveghere d e noapte. În p r a c t i c a bisericească s—a stabilit totusi
p l e t a t cu a_doua parte, a d i c ă cu b i n e c u v î n t a r e a pîinilor si v i n u l u i p e n
tru uzul d e a se să'vîrsi s l u j b a Litiei în l e g ă t u r ă si cu s ă r b ă t o r i l e sfinţilor,
ca m o n a h i i , g u s t î n d din ele la finele Vecerni ei, să-si întăreas că
puterea p e n t r u c a r e , d e s i n u s e găsesc î n c ă r ţ i l e d e l a s t r a n ă i m n e l e r e s p e c t i v e ,
d e r e z r s t e n t ă , p r e î n t î m p i n i n d astfel oboseal a d i n timpul priveab
erii d e a u totusi polieleu. În acest caz însă este natural ca s l u j b a Vecerniei să
n o a p t e , . c a r e u r m e a z ă în c o n t i n u a r e . Regulile d e tipic d e la inceputu
l fie î n c a d r a t ă în. s o l e m n i t a t e a privegherii, ceea ce se î n t î m p l ă d e obicei
Liturghierul…“ atrag însă atentia că împărţirea pîinii numită «artos» sau l a s ă r b ă t o r i l e s f i n ţ i l o r c a r e a u V e c e r n i a m i c ă , o r i reprezintă h r a m u l bise—
«hiic-3»: l a f i n e l e V e c e r n i e i se f a c e n u m a i ' î n perioada anului l i t u r g i c
cu- ricii s a u ale căror m o a s t e se află i n biserica respectivă 73. Slujba Vecer—
prinsa i n t r e 1 s e p t e m b r i e si 25 martie. Acest interval , corespu nzînd
ano- niei de s î m b ă t ă s e a r a s e c o n s i d e r ă însă în chip firesc însotită d e Litie,
timpuril orhcu n o p t i m a i l u n g i , p o a t e să r ă m î n ă astfel t i m p u l necesar
de ca o t r a d i ţ i e d i n v r e m u r i l e în care serviciul divin d i n s p r e d u m i n i c ă era
pregatir e-Jun vederea sfintei împărtă siri, ceea ce, desigur, este
greu d e d e fapt u n oficiu de t o a t ă noaptea, asa c u m se si practică în multe minăs—
realizat,—iri sezoanel e cu nopti s c u r t e . Ca atare, d u p ă indicatii le din Litur—
ghier, :ciriîfpn vegheril e d e v a r ă , pîinile cele b i n e c u v i n t a t e le î m p 1111, unde. Litia este nedespărtită de Vecernia de sîmbătă“ s e a r a , săvîrsită
ă r ţ i m la la p r i v e g h e r e . În; bisericile din parohii, c e r e m o n i a Litiei se practică d e
1100020051- m a i î n a i n t e d e g u s t a r e l e m i n c ă m » .
' regulă l a Vecernia dinspre sărbătorile h r a m u l u i , s a u si în alte ocazi, în
_ (311υι1,ξν111111 51 u n t d e l e m n u l , care se adaugă lingă pîine si v i n , sint l e g ă t u r ă cu rugăciuni d e cerere, chiar dacă n u este priveghere.
Simboluri age j e r t f ă ; r e p r e z e n t î n d însă î n acelasi timp m a t e r i i esenţiale
a l e exrstenr—r ei n o a s t r e , în r u g ă c i u n e a p e n t r u binecuv întarea
lor se mij—
loceste către M i n t u i t o r u l , «Care a b i n e c u v î n t a t cele cinci piini si a s ă t u
- 11V. -— OFICIUL MIEZONOPTICH
rat 011101 mii de bărbati in pustie», să le binecuv inteze, pentru ca să se
g a s e a s c a i n t o t d e a u n a d i n belsug «111 s f i n t l e c a s u l a c e s t a , î n o r a s u l a c e s t a D u p ă Vecernia locul al doilea î n Ordinea d e succesiune a_capitole-
111 111151^ a c e a s t a , s i î n t r u t o a t ă l u m e a T a » .
᾿ lor din Liturghier îl ocupă M i e z o n o p t i c a , a d i c ă o f i c i u l c a r e se săvîrşeste.
^ Virsta m a i n o u ă a părţii a d o u a din serviciul Litiei, adică a binecu—
v i n t ă r n p n n i l o r , r e z u l t ă si d i n faptul că tradiţia a înregist rat la miez-ul nopţii. Din t o a t ă r î n d u i a l a acestui serviciu divin, Liturghierul
si cazuri r o m â n -.— cu excepţia editiei d e Bucuresti, 1956 -— înregistrează n u m a i
c m d Litia se l i m i t e a z ă n u m a i l a litaniile s a u rugăciun ile din nartică
pe ectenia f i n a l ă , ce se r o s t e s t e d u p ă a p o l i s : «SE: ne r u g ă m pentru…» (incli—
care l e i n d e p l i n e s c dintr-o r î v n ă deosebi tă unii monahi, chiar" a t
u n c i 011101 cindu-se la fiecare a l i n e a t categoriile de credinciosi s a u d e m o t i v e c a r e
1111 50 f a c e pria-"eol iere. Lipsind deci motivul real, care a stat la
baza in-
troducer ii s a u unirii b i n e c u v î n t ă r i i oiîinilor la p a r t e a întîi d i n serviciu trebuie să formeze obiectul rugăciunii comune); despre restul oficiului
l asezată î n a i n t e a ' a c e s t e i
Litiei, această u l t i m ă ceremonie s e l a s ă a f a r ă ". se f a c e n u m a i menţiune într-o notiţă ectenii,
΄ . .
1111111011 11150 «piinile si v i n u l , ca niste sfintite cu b i n e c u v î n t a r e a
se l ă m u r i n d că <<Miezonoptica se f a c e precum este r î n d u i a l a Orologiului...».
g a u c e l o r c e se 0110 a c o l o si c a r e s i n t d ă t ă t o a r e d e t ă m ă d u i r e si d e m u l t Indicatiile d i n Liturghierul g r e c sint însă ceva m a i bogate în acest loc,
e
„ aruri, celor ce le iau cu crediniä », slujba Litiei a trecut din mînăsti ri si deoarece expun întregul plan s c h e m a t i c al Miezonopticii. Negresit, cu-
1n_practic a b i s e r i c i l o r din p a r o h i i , săvirsindu— se uneori c h i a r f ă r ă a fi prinsul acestui serviciu religiosfiind întocmit aproape-în totalitate d i n
priveghe re. Aici insă Litia a p r i m i t usoare acomodă ri, l a c e r i n ţ e l e ' p i e t ă
ţii p s a l m i si r u g ă c i u n i , c a r e se c i t e s c l a s t r a n e , n u a r e n i c i u—n t i t l u p e n t r u a
72. Cf. Simion, arhiepisc opul Tesalonic ului, ορ. cit.. cap. 342.
73. Α se vedea si Icon. D. L u n g u l e s c u , 0p. cit., p. 36. nr. 32.,
 -—58——
__..5g__._
H indreptăţi-tă
_ însc ° … . . ᾽
preot ului. Afară demama
act _1 _ 1 in Liturghier,
' …
care este cartea de-sl '
ujbăa
Η"… se reduce ca Si 111 ΘΟΠΐΙ.ᾶ.ἂἷΠἓἹΐΙΐἃ͵ rolul acestuia in oficiul Miezonop_ al lV-lea, Miezonoptica a d e v e n i t un oficiu zilnic independent î n regu—
. ͵ -- - .
: … Ι0( 5Ρ01… `
ICIU ., easului al nouăl ea cel
* um " ' ^111 ΄ ' l i l e Vietii monahale. Cartea numită Orologiu cuprinde chiar rinduieli
ξ;1ΐέ1ξς)1ζ0ϊΞ 01111111 dum inicn ), la două form ule(d '
e giiiecuviiîlşşenşî deosebite pentru serviciul Miezonopticii de toate zilele, pentru simbete
[«…]… …- «Ι*………Θΐ…΄………ΐ %?! Dumnezeul nostru...») şi în cursul slu'b c. 'si pentru duminici. Ele urmează insă acelaşi plan, în care variază numai
S u
muzeu ("’ nnlostw estc-re spre noi Si ne binecuvi ntea7ä
.. .‘=' ‹ . ι….
- :.) , ecl'ni31_ psalmii şi unele rugăciuni ;— rolul preotului rămîne insă neschimbat, cu
1 hug acm nnD omn estl , Rug acru nea Sfin tulu i . ' . _u . Λ

Efre m Sirul în timpul Pă— ᾽ singura deosebire că la Miezonoptica de toate zilele el trebuie să ros——
resim ilor şi apolisul.
tea-scă inainte de apolis ectenia aMiluieşte-ne p e ' n o i , Dumnezeule, după
buie"priîfliltg]lăgaosiîisln'ShţPu-ea mare mila Та...». ' '
un… serv icm divin la mijlo cul
nop tii tre Se cuvine să remarcăm că, d a c ă am lăsa afară ecteniile, Miezonop—
. - ' Dll’a'le venită atit rin " ' " *΄ - …' *
two istorice Într „ p Sugestii biblice crt 51 dm mo- tica s-ar plasa p e deplin, prin factura ei, în genul oficiilor orelor din
des ‚ re—. _ - -- … - _ . —adevar,. asa
„.. precum
.. … __ re- m a r c a Sfintul
" ν ' ‘1 ᾽ "4
in Ppsahgläugîêlä îje Εξ rmezul nopt ii face m e n t i u n e in asr e cel M a r e ‘ timpul zilei. Î n tot cazul, ea este departe de a se compara cu solemni-
prim ul rind Davi d tatea cu care se găsesc îmbrăcate Vecernia 5'1 Utrenia şi, ca atare, în
O Β…… …. "* χ ΐ.';)'…? «Εξ 11110711] noptii m a m sculat ca să Te
vede CdnHr.…prtavcArca“lai-cer mai laud » minăstiri, oficiul ei este îndeplinit în prenaos ", iar inceputul se face
r i v n i t o r i dintr e iude ii de m a
i tirziu ulse' c h i a r f ă r ă epitrahil, c a de altfel şi la slujba Ceasurilor si a Pavecernitei 77,
518111 m i n d : a “} PM??? ΑΡΟΞΐ01110Γ (…: 25),

-
-- c, с care relate ază că Pavel Pe de altă parte. in noptile cu priveghere mare, cind serviciul divin se
.. :: . .—se

. ι
.ω 1110111111 a t i in orasul -. F“lllpl ' ' din ' Ma ᾽ Ce d o᾽ m᾽'a “«‚j e la Ill " : _
]
pentli . …,
îipţylilwî' Ξ… l u g e t Ψ.]… ΜΜΜ laud e lui desfăsoară într—o atmosferă. cu deosebită solemnitate, slujba Miezonop—

.
Dumnezeu». Pe de altă 1101110
Η"? ! ] ] (: ?",ΘΘ +ςΓ05 ΐ100: _ruga munc

ι
ticii este omisă, lit-trama incepind îndată după apolisul Vecernrei.

.
a lviint uitor ului p e l a mijlocul no
o iii |01111511 .:10.511110111, inai nte ϊ",
de prin dere a a con stitu ia nu mai Liturghierul se referă de fapt la Miezonoptica duminicii, care, in

w
.
acùas (l.tëaîrlî
" " ' : .
mïï δΤϊζΙΙζΟΘΓέΐΐξ .m. fat-ffoarea unei adunări pentru "' " - bupti
. 11
Π practica liturgică din parohii, figurează ca un serviciu mai mult nomi-

m
re)- . ,.- ?. … rugăciuni la
_ rusiol : mario vie 11 '
c primele. gener - ᾽ ali.
" ": cres ΄ nal si accesoriu, ca o amintire a traditiei, contopindu—se cu inceputul

-.
inâtriîäî'njaî ]Î,…Ï(h;1_1 e i un fund -
ame nt teolo gic serio s ξ.011 ϊτιιι0 [_ltreniei, dimineata. intr—adevăr, sub titlul “Dimineata la rninecare (Utre—

.
miez ul trei. 11Π…01[ in para bola celo astfel-”ălea
1110)», tipicul Bisericii Ortodoxe Române începe intii cu instructiunile
r zece fecio are se mentioneeş-ă

w
_. .. 3’ ' __, . _ … * ° .1_, că «1a
privitoare la oficiul Miezonopticii, după care merg incontinuare cele

w
narea 1111311?ι::ΐ…ζΘ?ξ&ΞΠΞΐω:]«1ε…: eeIe-vine, iesiti întru intimpi—
cerea ‹:-… ,' . _ - ‚ _͵ a reven_ it in
.. chip n a t u ra 1 curen..a pentru […'-1101110.
]…la Sflraiâllnliiirîirioîoţîî . …… … +" comun— & '

w
rvţélaol 5110111100 Mmt uitor ulili Pentru judec
° -‚ .. ata de
. ,_ . c :.- oc … mie-,'- de- noaat ca-ΐ'΄ oarecrnd

.
ext—
…ΘΓ€.ξι1111. 111ξΐζ015)111 Εἴ.“ ЭЦ Ca atare , cres tinii i see, simt
" ^
a mcerulu ' V. —- OFICIUL UTRENIEI
eau oblig aţiJs ă fi;
! . V r e m e a oficiului. … 2. V e c h e a s c h e m ă a o f i c i u l u i si m o t i v e l e
111ΙΘ€ΙΉΐ110
? ”(31a— 111ϊ1111…::Θ, mai а10$ că Domnul insusi indemnase
mea … (Τ Ρ (qou-a Sa venire : <<Privegheati ' si» -Vă rugat irin toată v r e. -, el de inspiraţie. —-- 3. Principiile generale ale planului actual
.>>……,……,*Δ , . ‘ r ' _
al oficiului. —— 4. Proimion. —— 5. Cele 12 rugăciuni şi serviciul—
Μ'107.οξ1ΟζΈ0ΠΛΙ00)1Ξζ Εξ' &?a 1l: вме explicabil aşadar de ce oficiul imediat următor. —— 6. Prochimenul şi Evanghelia invierii.
ΜΒΜ prin 0130111131… Με 5.€……ΐ"ΈΘΠΞ Раш—9191 Domnului, afirmată ——- ?. Partea ultimă a oficiului Utreniei
Mle'ionopticii 1 t t repare & rugaciuni ca, de "exemplu, in rînduiala
noptii »“ lns _cet о? e 73119195 РГ… treparul «Iatä, Mirele vine in mie7ul
DP motive ϊΠΡ1[ξ&νΞζΞδςΘΘΘΜ Mle-G, rugăciunile sint.brodate I.. Vremea oficiului
la rindul lor
cu Dintre toate cele şapte laude bisericeşti inscrise in Orolo'giu -——- trei
- mărturisiri
͵ _ , dgapäcr‘ca‘l'icï“ Cugetarea
.- n a 51 cereri nent la sfir$itul vietii $і judecata divină.
dintre ele fiind prevăzute şi în Liturghier …, Utrenia are oficiul cel mai
celor tre—᾽
'
cuti din această viată. " ru usurarea, $1' iertarea
……
'Lal ("ἵπΐἷἷἷ dezvoltat şi mai solemn. Ea este u"timul dintre cele trei servicii divine
primu înc υεἓ ξξζζΙξ ' ΙΙΞ
' (lilly;
' *" icllealat - -
miezul noptii, indeplinind u—se după care s—au format prin scindare din slujba de—toată noaptea, obişnuită în
d - ; '". _ .. __ ν _
"*
asca incadra * ΄., - … … . ϊ
Γ Ω c| 1 5 1 0 ']… 50. Biserica primară, prima fiind Vecernia, iar a doua Miezonoptica. În ca—
-
drul privegherii antice, Utrenia se desfăşura în ultima parte din declinul
lilualff
ΐΠΞΘΙ prneghçm
e m…ΐ058ΓΈ τ.Ιι…1 de
:-"1".…… toata
-- noaptea,. obisnuită
"
1….0, dinsp re mari le praz nice111 ΒἷξΡΙ’ἱίζὃ Véchetirllnnrääl
… . . -
noptii, ad'că spre revărsatul zorilor. Ora sau mai bine—zis vremea 01310111-
._ n urma srste matr zarri aplic ate serv Şi sărb ători le mart irilor lui al se vede indicată prin însăşi denumirea de utrenie (ὄρθρος, zorii
iciului divin , după veac ul
7-1. Sf. Vasile cel Kia-re - . ., zilei, aurora}. Ea .si—a luat astfel numele, ca si celelalte laude bisericesti.
XXXI. 1016. … ' ` ` ' "φαΐ…" "…". raspuns la întrebarea 37,: Р. G.. de l a momentul zilei in care se oficia. Utrenia a mai purtat si numele „de
. . . 75.. Cf. Fer. leronim
:nslrl ulron . , Comme
- :"…/tn”
миль," …
… Мата… - ΄ - . / .. laude (laudes, v_i-lor), pentru motivul că o bună parte din oficiu il formau
cs, VII, 19, P. L., V I ; lsido r „ „ Hevil a, ΕΓξΞ L."?!
ΙΧΧ'Χ'
… :. - ΙΧ"-. .Simion , arhlemsco
' - ° -'ll …;Ξ .
0!01;' "&? 1ξ00;00έ111,Γ€€ξ?ςω
- ..
arhiereu. „' PL Τ€5……'*.::……'ν 1268011115111 79 la întrebările“ „unui 76. Cl. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, op. cil. cap. 304.
77. Cf. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Răspunsuri la intrebarile unui arhi-
ereu, intrebarea 17, Ρ. G., CLV, 868. trad. rom., p. 316.
 .
-———60——-
salm'f … ' - - . .
Ea Μ;[ζ]ξΘΞΨφ' Ιζ?ζΙΐδΠ 1a. finele 81, adi-că tocmai spre faptuj dimineţii pentru a se cinta imnele diminetii («tunc incipiunt matutinos hvmnos
pe ΞΙΉΡυέΓΘ[ι11161111 6111111561 referea,

—
desigur, P l i n i u cel Tinar, cind info d i c e r e » ) . La acestea din urmă se găsea însă de iatăşi episcopul: care,
rma
zi. «ante' luccm »Γΐ΄ι"8Π΄(:18
m a m e c_restmii
c e ziuă obisnuiau Să se adune
. într—o .anumită
inspre zilele de duminică, venea in biSerică îndată ce cinta primul cocos ;
unui zeu „_ ): Ι1e ntru a cinta .
Η11510.5, 1:8‘

—
un 111111 1u1_ 111 aceste zile episcopul citea. el însuşi о pericopă a Evangheliei, privi—
Din
Aethe ria cano
(S'ilvliLz—ill ') -
ΞΞ el - … , ΄ toare la invierea Domnului. Rugăciunile incepute in acest chip inainte

.
…
i_u1__lp0ht ( + d. 23:3) Şi din jurnalul.
Dere qrine i de cintatul cocoşilor şi continuate pînă la ziuă ( « e x e a hora usque in
tină serviciul άΞν1Πξ- ? —__8:J_d. Hr.), rezultă
că, 111 vechea practică—eres luca»), adică ceea ce numim Miezonoptica si Utrenie, mergeau deci in
. ' ᾿ a (11111118111 făcea arte l' 'v ᾽ ,
E1 se desfăsura " ' p (' 111 Prwegherea de ᾿noap te_᾿ continuare una după alta, aşa cum se săvîrşesc pînă astăzi. După mărtu—
- ., . …. . 111 I n t e r v a l u l desemnat
- ;n 103 .“ .».- . . . -.
' '
sub denumirea de (111101 ' ' ' riile lui Ioan Casian, aceeasi practică se obisnuia si in bisericile Egip—

.
3:135:52 11111111611116 6 21161 61ν116. incepea deci la primä l eilig??? tu1u131. _ ΄
.. . 6 6 1c1111um, t e m p o r e quo |
- gallus ‘
primo, 8 p u l. l o …primo) deci … „ ‚ … canit
. , — — I DOI't 1 : d e pullo Toată această slujbă avind- loc după miezul nopţii, adică în a doua
. _, … , _ _ _ - : cam cu doua-trei ore mainte d' e . aurora “ , tinm
- ^ d jumătate a ei, era considerată ca 0 τυῃςἐξιεἱυ'πε 8 dimineţii. Lucrul apare
pina la Wirea Zilei sau TGVărsat ‚ . _ .
…, . ul zorilor (usque 111 ]u- . b‘ - firesc, deoarece această parte a nopţii eăste înclinată spre dimineaţă, aşa

.
. n.,iona A e t h e r i a ͵ s e intonau °

.
1 . . _ _ solar, imnele - - -- 79 precum se găseşte considerată situaţia si d e către Constitutiile Aposto-
361619112511}1115f1-51e111u1 orariului ora inceputului varia 813313;
dinu
după .
Η]? 111556 ._lel, ll 311111161 miezul nopti
. ` . “l u ' ι ι .;, . |
lice (cartea Vlll, 34), c a r e recomandă rugăciunile «1a cintatul cocoşilor,
i 111 timpul verii, intre 3 si 4 tia—,

…...
avaXra s i toamna, 1a11a111a intre 5 518 …. pentru că acest ceas vesteşte sosirea zilei, spre a face lucrurile luminii.—>.
΄ p

.,
“ r w — . _ . -
niei 1; 323 practice a Bise ricii De aceea, ipină astăzi Miezonoptica impreună cu Utrenia, in care se 111—
vechi cu privire la vremea oficiulu Clude si Ora întîî, reprezintă 111 cadrul- serviciului bisericesc 111 cursul
.
.. f\ _, 1 _ c.'—.._s'e con irmată pînă astăzi pr‘ ' i Utre ".
__ __. _ _ -.… numeroase.. 616 resii din zilei ciclul slujbelor diminetii. Oficierearlor în timpul noptii a rămas însă
%.?) ruga_ ciun ) .- _ _ _ ^n -

͵
ile ci,__

.
ca de exemplu: <<Pomene$te pe cei
ce3 strigă căire numai o practică minăstirească, in timp ce în bisericile din lume (parohii)
cl
J icaza si cinta (rugaclunca
L' noaptea»
.'I ' ‘. ." . V1)? (Ftlgäiclun
spre slava Та...» '«Pomeneste, Doamne
ea V—a);. “pe cei
«...ne-ai
'
chemat ce nca ivesi ' ".. _ ele sînt săvîrşite dimineaţa, după răsăritul soarelui. Oficierea Utreniei in
timpul nopţii se obisnuieste in parohii numai cu ocazia privegherilor,

…
noap tea sa ridicăm miinile noast
re... $і n e dă nouă să ajunge
ΗΟΞΡΐΘίΙ.;»(Γ(…
tul '|.1'1=-' ξζΙΞ61'ζ1υΠ€6ΥΠ
* …' … Ι); "ΧΙ"…
- m la incepu
c e ne—ai odihnit in somnul indeosebi spre sărbătoarea hramului bisericii, dar in prima, iar nu in
cel de

m
cei trecute ___](crunea l\ ); “...ca l i e - a a doua jumătate a noptii. Serviciul Utreniei se găseşte astfel atras spre
i odihnit pe noi în măsura noptii Vecernie, Miezonoptica fiind omisă, precum deja a m menţionat cu altă
Tine ᾗὼἩΙ-Ἰ-ἑΖοιἴἷἆἶΐ-Ξΐἓἓὃί …-" _<<de noapte mînecă
͵ , _ duhul nostru către ocazie. Utrenia se mai mentine, de asemenea, ca un oficiu legat de noapte,
' » rugaciunea II 51111)… « i“
1:11111' 1
ΠΠΘΙΙ( 1ιξΞξξ -
€].- 311.13 *- . _ -. „_ ᾽
. ...с a - n e noua“ 8 vedea dar tot in prima parte 881, la serviciul deniilor din Postul Mar-e sau al

͵
1111;111 bu‘CUI‘le» (I'naculnea I I
I ) ; « _ _ _ p r i m e s t e ruqăc iu-
__ _ ΐ..111111111-͵8Ι,’ι-1(τοι-ς εωΘ1.νας δεήσεις) 818 Păresimilor. Ca serviciu pur al diminetii se practică însă în noaptea
noastre ale tuturor, ca tămiia Paştilor, care reprezintă în istoria cultului creştin privegherea clasică,
main " ' -
Utrenieeî ξΐ;ξ» (r_ugeci unea V). D111 aceste texte reiese clar că rugăciunile originea şi primul model din care s-a inspirat oficiul privegherii la cele-
jumătate au toc. 111 timpul noptii.
odihnă 5ΞΞι1Γξ1.1 6166 61, _m care omulsi anume după ce s—a scurs prima
lalte sărbători.
isi satisface
. _ _.__ r р crzeaza chiar ca este un oficiu indeplnevoia imperioasa de 2. Vechea schemă a oficiului si motivele ei de inspiraţie
init «de noapte» (;;-,

u
-’!υ’* . τof Π,:
6 Οζ"?! τα * " » , . . ΄
-ί… …ΗΡος
'
…; o Π ω . ) ,
111 asteptarea
21161 propriu—zise, adică dis—
" Pentru motive atît din ordinea naturală cit si d i n cea supranaturală,
„r ie.—dimineata sau inainte de răsăritul instituirea. unui serviciu de rugăciuni in faptul dimineţii s—a impus în
soarelui ᾽
c_escţnsărîactica ierusalimiteană din a doua chip firesc Bisericii, pe de 0 parte ca jertfă «de mulţumire Celui ce. aduce
jumătate a veacului al IV-lea, lumina s i Celui ce a risipit intunericul înşelăciunii si ne—a dat lumina
13111113: _ 1111111151 ι11 fiietheriei, se disting două părţi in servic
iul diminetii.. dreptei credinţe» 3‘3, iar pe de alta ca cereri de har si ajutor în legătură
᾿

incepea la ΠἹΙΘΖΠΙ noptii sau, mai exact

n u m e m e i n t e de curtatul 6616051101 (ante pullo, îndată după acestă si cu activitatea ce trebuie reluată in ziua care incepe. Ivirea. zorilor sau
rum cantum) si de veni— a primelor semne ale răsăritului soarelui, care, topind intunericul,. re—
rea episcopului la slujbă. Serviciul
se comp unea din psalmi imne anti- varsă speranta s i bucuria în spirite, a' apărut in faţa conştiinţei crestine
toane s i rugaciuni, la care particip
au asceţii, fecioarele si'credinciosii ca o parabolă sugestivă a bucuriei dăruite lumii prin venire-a Mintuito-
plini de “rlvna, iar dintre membrii cleru
lui numai preoţii sişdiaconii (cîte rului, numit în textele "biblice s i 111 imnele bisericesti “Soarele dreptăţii»
27—53) anum e desemnati sau de rînd
r

la oficiu. Rugăciunile continuau astfe ( ial. lV, 2) si «Räsäritul cel de sus» (troparul Nasterii). Hristos, Soarele
pina ce incepea sa se cra-pe de ziuă (ubi l
coep erit luces cere) , t i m p nime rit cel veşnic, « S o a r e l e cel m a i i n a i n t e d e soare» (icosul din canonul Pasti.—'
Εξ. (8361115 'Plinius S e c u n d u s , Epistola Χ c ‘)6 (7) ;.*?!
_ 81. Vezi loan Cassian, op. cit., cart. III, cap. 5 si 6. __ „
’ — | Viae vel P011115
‚ Act/terme
.. Porc,: ' ᾽aci loc ' -
- Jil/ratio ᾽
80. Cf. Dom Suitbe rt Baumer, Histoire du Β!6ν1'αίτθΐ.δξΠεΞσ5… ,' ' ... 62. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni, cap. .299 (trad.
ξίΧ%Ιν΄ 1 28-43. rom. p. 197). Ё
a?”

-
dăruit fiintă si tot prin
lor) a răsărit lamii o dată .cu naşterea Sa in pestera Betleemului. Învie— Tu cel veşnic si nemuritor, Care prin Hristos ne—ai

‚ . . — ‚ _ _
niceşte prin El siude
rea Sa, aşa precum cîntă Biserica in canonul Paştilor, este, de asemenea, El ne-ai dăruit si fericirea, insuti si acum ne învred
invita după aceea pe 001 prezenti sei-si
considerată ca un nou răsărit, după ce «a apus oarecind în mormint», viaţa veşnică» (cap. 38). Diacon ul
le, pentru ca episco pul sa le crteas ca rugacr unea pentru pu—
El, «Lumina cea fara de ani, din mormînt trupeşte tuturor a strălucit» plece capete
aţă (` ειροὓεσί α apa…—f,) , paza si pastrarea lor
(peasna Vll, troparul 4], «Hristos de voie pentru toti s-a jertfit si iarăşi nerea miinilor de dimine
e». Acumad unarea 1110018,ι fiecare putind să vplece
frumos din morinînt Soarele clreptătii nouă ne-a strălucit» (peasna IV, «in pietate si dreptat
troparul З). Faptul că atît nasterea cit si invierea Mintuitorului s-au pe— 3.1). Este probabil ca 1ΓΐΞΤ
după ce diaconul anunţa «ic-35m 111 pace» (cap.
trecut'noaptea, inainte d e ziuă, a fost considerat astfel ca un motiv în doxol ogia cea mare lublar rre intru 101 d e susu l
inte de aceasta se cinta aşi
\/ 11, 417 8 acelei
plus d e ordin istoric, pe lîngă cel simbolic, pentru care serviciul Utre— Dumnezeu...»), care se găseşte consemnata 111 cartea
niei a fost rinduit la momentul corespunzător din noapte. «Este cu cale, pe carel intul Atana sie &?! Mare 11 recomanca
colectii bisericesti, imn spune 018,
ş.a. "- *. 381" putea
zicea in egătură cu acest subiect Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, a să fie cinta-t dimineaţa, afară de Psalmul 1..λ11, a cu insemn atri e
se face noaptea închipuirea naşterii si arătării Mintuitorului cea după mă se găses te 111 conco rdant
111 principiu, această sche doua ]urnat ae a
lim, 111 a
trup, de vreme,ce noaptea s-a năsCut» 33. Pe de altă parte, Sfîntul Ciprian Aetheriei despre serviciul diminetii la ierusa
sublinia că <<trebuie să ne rugăm si dimineata, pentru că prin rugăciunea
crestin, nu domnea pretu—
de dimineată se pomeneşte învierea Domnului» …. νΟΒζ1ΐ1ι810ξζξζ i—Îearioadă încă fluidică a cultului
De aceea, Utrenia se referă la ivirea si răspindirea crestinismului,. mitate absol ută, dusă pina lauama'nuntqe, 111 servrcrul lau—1
tindeni o unifor
tă din mărtur iile Sfintului _“\/а_5119 ce
adică la 8 0 0 8 epocă din istoria misterului crestin, schitata de Sfîntul deîor bisericesti; dar, pre—cum rezul
LXII se mai crteaula

.-.- - . . . . "
Apostol Pavel in proza ritmată din I Timotei III, 16: «Mare este Taina Mare *΄ si a e lui loan Casia n 58, afară devPsa lmAul
L si 1.Χλ1 Χ. Rindu iala din Constitutiile
creştinătăţii: Dumnezeu s-a arătat în trup, a fost adeverit de Duhul, a serviciul de dimineată si Psalmii
or amanunte, ea fiind- pricea—
lot văzut de ingeri, a fost propovăduit popoarelor, lumea a crezut în Apostolice nu se opreste insă asupra acest
El...». intr—o formulă generală, se poate spune deci că Utrenia inchipu— rilor, asa precu m a m remar ca m.
cupată in special d e rolul liturglusrto
teste «inceputul si raza crestinismu ui» 35, nu numai sub forma venirii legătură cu Vecernia.
efective sau a intrupării istorice a Mintuitorului, ci si în faza răspîndirii
l al oficiului
Evangheliei Lui in lume. De această semnificaţie simbolică se vecie adînc 3. Principiile generale ale pionului actua
» a Utreniei este. cortidlttis
inspirat intregul oficiu al Utreniei. In cea mai mare parte însă ea este Planul aplicat în forma dezvoltată de astăzi
afirmată indeosebi in imnele din 101111 strănilor; faptul naşterii si invie- ale de acele asi princ rpu ca'si cel al \lecernieli. lvu e
în liniile lui gener or la aceasta (in urma
rii Domnului, precum si răspinclirea credintei. crestine prin eroii ei (apos- ul nostr u prrvrt
din consideratiile făcute. în studi
toli, martiri, mărturisitori 'si sfinti), sint celebrate intr-un ton de biruinţă cazul Utreni ei, nu ne vom mai opri asupra lor
fiind deci valabile si in
prin numeroase genuri ale imnografiei creştine (tropare si prochimene- alcat uresc continutul pla—
tropare, binecuvîntări ale învierii, antifoane, canoane, luminînde sau în capitolul de fată. Negreşit, elementele care icatia
in concordanta cu semnif
exapostilarii. laude si voscresne sau stihiri ale invierii etc.), care împo— nului Utreniei au fost alese si rînduite
ntele impuse acestui cuprins,
dobesc serviciul Utreniei mai mult decit al oricărei alte laude bisericeşti. de la baza acestei laude bisericesti. Varia
r liturgic, au. dat nastere
pentru adaptarea oficiului la calendarul anulu

‚&
Oficiul liturghisitorilor în rînduiala Utreniei, aşa cum se 8118111100- irea lui.În conse-
mită aceasta spre finele epocii primare din istoria Bisericii, se găseşte în practică la grade diferite de solemnitate 1n- savirs
. .. . _ _ .. .. & .. .
cîntă, se deosebesc:
consemnat sub formă schematică in cartea VIII, 38 si 39 din Constitutiile din cursul saptaminii 1n
a) Utrenia de toate zilele, adica din Zilele
Apostolice. După psalmul dimineţii ('Ρα).µός ὀρὓρωῥς᾽ in Constitutiile Apos- . ' . . .
care nu se întîmplă vreo sărbătoare.; mare, am
tolice, II 59), diaconul rostea o ectenie pentru catehumeni, energumeni, analo gie cu Vecer nia
b) Utrenia duminicii, pe care, prin
pentru candidatii la botez si penitenti, care ("rau apoi concediati. Urma ă a acesteia poate fi consu -
putea-o numi Utrenia mare ; ca o altă form .
îndată ectenia diaconului pentru credincioşi (cei botezaţi), la finele că- ’ . .. . _
derată: gherea de
reia episcopul rostea rugăciunea de mulţumire a dimineţii (εὑχαριστία tires tr la prive
с) Utrenia oficiată în bisericile minas
spo…—,a); iar adresindu-se către <<Dumnezeul cluburilor (Num. XVI, 22) si “ ura
noapte si' ’in legat ' ᾿ te s.ărbăt
*‘ cu diferi _ .
ori. . . .
iei Sint, am putea spune,
a tot trupul.… Cel ce a dat soarele spre stăpînirea zilei, luna si stelele Ultimele două feluri ale ofrcrulur Utren
are decit insemnatatea unei
spre stăpînirea noptii», el. cerea : «11151111 si acum cautä spre noi—cu ochi
aproape identice. Deosebirea dintre ele nu
binevoitori si primeste multumirile noastre de dimineaţă si ne miluieste... 11 265. ;
' '“ ' ccl
ta Sf. A-tanasre -
. 8.111.10 1. L., ΄1:>ςν1
. .. .
᾽ ᾽ Vir imitate. atribui
20? către clerm u din Ncoce mrccn
, … . &, Ρ. (Σ.,
83. Ibidem, cap. 309 (trari. rom., p. 205). gg. gig Vasile cel Mare, Epistola
84. Sf. Ciprian, 00.011… col. 559. XXXII, 764.
85. Dr. Vasile Mitrofanovici si Dr. T. Tarnavscîri, op. cit., p. "422. 88. Op. cit., cart. III, cap. G.
1
: " Μ Ε

?
11
 +65—
simple n u a n t e , m a r c a t ă , precum v o m vedea, p e d
e o parte prin omiterea * „culvfiezonoptica, ingăduîndu—ne ca, i n lipsa preotului, rugăciunile ei să
inceputului o b i ş n u i t al Utreniei,cind ea este oficiată
pe de _alta p a r t e prin înlocu irea, i n aceste ocazii,
la p r i v e g h e r e i a r - poată incepe d u p ă ce cineva din ceihde f a ţ ă a rostit : «Pentru rugăciunile

6
a a n u m i t o r 1111118818 Sfintilor Părintilor noştri, D o a m n e Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,

8
-
duminicu cu altele., p o t r i v i t e cu c a r a c t e r u l sărbători i. ᾽

…
iniluieşte—ne pe noi.» …. N u e s t e g r e u d e o b s e r v a t . î n s ă c ă s e r v i c i u l Mie-

"
La baza t u t u r o r acestor feluri a l e oficiului stă d e fapt r î n d u i a l a U-tre—'

"
z o n o p t i c i i se m ă r g i n e ş t e î n c e a m a i m a r e p a r t e l a r u g ă c i u n i ce se rostesc

-
n i c i d i n Zilele de “ r î n d a l e s ă p t ă m î n i i , c a r e , 111 c o m p a r a t i
e cu celelalte l a s t r a n ă , p r e o t u l g ă s i n d u — s e ' a s t f e l î n c a d r a t el insusi i n r e g u l a o b ş t e a s c ă
se caracte rizeaza … cea m a i m a r e p a r t e printr—0 imnolo
gie 51111111110818 a p i e t ă t i i , f ă r ă s ă a i b ă - u n r o l p r o n u n t a t de. m i j l o c i t o r s a u d e î n d e p l i n i t
nu numai cantita tiv, Ci Şi 111 solemn itatea execut ării ei deoarec
le multe
din compO Ziţnle c i n t a t e l a Utrenia m a r e s i n t n u m a i citite
actiuni liturgice, prin 081858 r e p r e z i n t e simbolic pe M i n t u i t o r u l în vre—
la cea de toate u n u l d i n m o m e n t e l e o p e r e i Sale. C e e a c e p r i m e a z ă deci î n s e r v i c i u l d e
zilele,ca de exemp lu : canoan ele, laudel e si doxolo gia mare Chiar
en— l a miezul noptii este c a r a c t e r u l s ă u d e exercitiu d e devotiune pentru
tru cele i n t o n a t e se foloses c la U t r e n i a d e toate zilele n u f a c i
1111123081 cei indeosebi rivnitori. De aceea, s—a g ă s i t c u cale că este cazul să se
11181 grăbit (irmologic). ᾽ facă pogorămint, rugăciunile din această vreme putind să înceapă in
Caracte ristica Utrenie i d i n diferite le ocazii si a n u m i t e chipul amintit, cind se întîmplă să n u p o a t ă fi d e f a t ă u n p r e o t l a o astfel
ris ecte— a l e
semnificaţiei fundamentale stînd în legătură … imnoloci; ΐώΓ΄ f a c e d e o r ă s a u î n t r e schimnicii c a r e trăiesc r e t r a s i d e p a r t e de obştea minăs—
o b i e c t u l c a p i t o l u l u i . referitor la “Serviciul s t r a n e i explicatx—JCa a t a r e î n t i r i i . În a c e s t ca:/„, e i se î n d r e a p t ă c ă t r e l\-fîntuitorul si—l i n v o c ă binecu-
conformitate c u scopul ce ne—am propus, aici n u vom u r m ă r i Oficiul Uire— v î n t a r e a , p e n t r u r u g ă c i u n i l e S f i n t i l o r P ă r i n ţ i , «inire 0818 58 1111111111818
n i e i d e c i t 111 r î n d u i a l a s a s c h e m a t i c ă , o p r i n d u — n e d i n c i n d î n c î n d a s u r a arhierei si preoti» …. Ο a s t f e l d e regulă. a v i n d la bază c o m u n i u n e a din—
a n u m i t o r părţi d i n rolul stranei n u m a i în măsura în t r e cele d o u ă p ă r t i a l e Bisericii sau comuniunea cu s f i n ţ i i , nu contra—
c a r e se găseSC Îlltî-O
strinsă legătură d e c o m p l e t a r e a sensulu i cu partea liturgh isitoril or zice principiul stabilit in general p e n t r u începerea o r i c ă r u i oficiu bise—
sfintiţi. ΄ ricesc “prin b i n e c u v î n t a r e a p r e o t u l u i . .
Despre r o ' u l p r e o t u l u i se p o a t e s p u n e că, î n principiu él constă î n
cea mai mare p a r t e d i n ecteni i mici, ale c ă r o r ecfoni ι'.. P r o i m f o n
se vin, ca о inc—oro-
nare a. părţilo r e x e c u t a t e la s t r a n ă . Ca a t a r e , aceste ecfonis Pentru motivele expuse, această din u r m ă regulă este aplicabilă nu
e sint com—
puse fiecare 111 sensui temei sau ideii princip ale pe c a r e n u m a i in c a z u l M i e z o n o p t i c i i , c i 51 18 10818 a c e l e o f i c i i « с е se l u c r e a z ă
se găseşte bro—
dat g m p u l d e r u g ă c i u n i s a u d e cîntări c ă r o r a 18 urmeaz f ă r ă e p i t r a h i l , c i t e s i n t o b i s n u i t e la m i n ă s t i r i a le f a c e preoţii, l a Miezo—
ă ectenii—le res—
Êiîëitîevî Ag; d e eîremâlu , e c t e n i a d u p ă «Binecuvintäriie invierii»
se in— n O p t i c ă , la C e a s u r i s i l a P a v e c e r n i t ă » *". U t r e n i a î n s ă , c a si V e c e r n i a ,
'
împărăţia onisu
_u Ta....» Ş . a :m «d ä s~a b i'…n e c u u,…n t a t ν . ……
implicind u n p r o n u n ţ a t rol d e s o l i t o r al preotului si ceremonii in c a r e
numele Tau 51 s-a p r o s l a v i t
el reprezintă pe M i n t u i t o r u l , oficiul lor trebuie să fie s ă v î r ş i t d e preot
(" In 5Έΐ…Ρ1 ei actual, se Pot d i s t i n g e trei părţi in rînduiala Utreniei. şi să înceapă prin b i n e c u v î n t a r e a d a t ă d e dinsul. Orice oficiu public este
î e a d m t n dintre acestea are, propriu—vorbind, caracterul unui proimion deschis astfel p r i n t r - o f o r m u l ă c o r e s p u n z ă t o a r e , r o s t i t ă d e p r e o t s p r e
s a u mtrodu cen, c a r e n u c o n s t i t u i e u n e l e m e n t a b s o l u t e s l a u d a l u i D u m n e z e u . A c e a s t a î n s e a m n ă si «Binecuvintat e s t e D u m n e z e u l
e n t i a l a l oficiu——
l u i , p u t î n d .să l i p s e a s c ă î n a n u m i t e ocazii,
precum deja a m mentionat nostru...», c ă c i ' v e r b u l «a b i n e c u v i n t a » , întrebuinţat in limbajul liturgic
.ceasta pnmé parte se SăVÎYSGŞte in continuarea Miezonoptic ii D u ă l a a d r e s a l u i D u m n e z e u , a r e î n t e l e s u l d e a l ă u d a , a slăvi, c a d e a l t f e l si
ecfoni sul e c t e n i e i d e l a f i n e l e aceste ia d i n u r m ă , preotu
l i n t r ă în altarpş i 111 t e x t e l e b i b l i c e ( L u c a I, 64, 6 8 ; II, 2 8 ; Iacov III, 9,- 1 P e t r u I, 3 ; Rom.
deschi zind p e r d e a u a s f i n t e l o r usi, ia cădeln iţa si
stînd inainte a sfintei I , 2 5 ; ΙΧ, 5 ; I Cor. XIV, 1 6 ; Π Cor. I, 3 ; Χ Ι , 31 ; Efes. 1 , 3 ; Apoc. IV, 12,
mese CU f a t a s p r e TăSăYÎ-t Şi CU capul acoperit începe oficiul Utreniei 1 3 ; VII, 1 2 etc.) ””. « С а s l u j i t o r a l l u i D u m n e z e u » ( Π Cor. V i , 4), c a u n u l
rostind f o r m u l a «Binecuvïntat este D u m n e z e u l nostru… ».
. ".:, ΄ , ce prin hirotonie este pus d e Hristos însusi «in s l u j b a Sa» (I Tim. I, 12),
-‚ t. ä
. . Săvrrs irea s e r v i c i u l u i d i v i n c o n s t i t u i e о atribu se cuvine ca, la începutul oricărui serviciu divin, preotul m a i întîi să
ţie eXclus ivă a preo—
binecuvînteze, adică s ă laude s a u să slăvească pe Dumnezeu, adică pe
Η… Fărăfînclloială, credinciogii se alătură sau se unesc si ei la oficiile
)iserices 1, c a r in a c e s t c h i e i 1811101… *. Tatăl şi pe Fiul şi pe D u h u l Său cel Sfînt. _ ᾽ …
' - "*.
00 18 a d u c e s a u l e î n f ă ţ i ş e a z ă ΌΟΙ1……Ι.Ρ; 2351213118 51ΐ11811e1ξ?Π…Π
Ο (1818 011 r o s t i r e a f o r m u l e i d e binecuvintare p e n t r u deschiderea
. _ _ … .. a Lui 'ΘΞΖδζ ţel
rugacm- oficiului Utreniei, preotul începe cădirea mare întocmai c a l a Vecernie,
mie c o m u m t a ţ l l e s t e p r e o t u l . De aceea , oficiu l
d i v i n public se începe
munan cu b i n e c u v î n t a r e a preotul ui, «care inchipuieste pe i a r s t r a n a urmează î n acest timp rînduiala rugăciunilor ins'crisă i n Oro-
Hristos de
Έ €??? are preoţia.» № si de asemenea tot el este cel căruia i se cuvine
ιιιιιι

90. Ibidem. cap. 305.

sa—l incheie . I n p r a c t i c a biseric ească se f a c e totusi о except 9 1 . Ibidem.
ie în legătur ă 92. Idem, R ă s p u n s u r i la întrebările unui arhiereu, cap. 17 [ t r a d . rom., p. 3 1 6 ) .
[traci, 89.
rom.,Sim'o ' '
p.11â9'). arhiepisco pul Tesalonicu lui,- . '
Despre sfintele -. . 93. А se vedea sensurile cuvintelor εὐλογέω, εὐλογιτὸς Şi εὐλογία in Vechiul
rugaciuni, cap; .304, $і N o u l T e s t a m e n t l a E r c h a r d K i t t e l (in c o l a b o r a r e ) , Theologia-fies W ö r t e r b u c h z u m
Nr.-uen Testament, vol. II, p. 751—763). ᾽ -
L i t u r g h i e r u l explicat -— 5
 ———6_6——— ————67—-—

logia. În recitarea acestora; trebuie să se respecte însă un a n u m i t ritm,
potrivind 8881181111 să termine <<Tatăl nostru» atunci cind? preotul s-a
înapoiat cu căditul d i n n a r t i c ă in mijlocul naosului, pentrÎ ca să ros—-
tească aci ecfonisul “Că a Ta este împărăţia...». El sublimia? ă lauda din
această doxologie cădind spre răsărit de trei ori, adică de ifiecare dată
cînd pronunţă. numele persoanelor Sfintei Treimi.. ContinufÎnd apoi că-
d i r e a pînă î n altar, unde o termină, preotul aşteaptă inaintea
mese pînă ce 5-8 încheiat la strană recitarea troparelor din Or—ologiu.
Rosteşte apoi ectenia alx-iiluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, d u p ă m a r e mila
Te...», în. care se fac rugăciuni pentru căpetenia bisericească $i cea ci—
vilă,_cădind d e t r e i ori l a rostirea fiecărui alineat, a f a r ă de ecfonis.
I n a l t a r e a primelor rugăciuni d e d i m i n e a ţ ă , în Biserica creştină, răs-
p u n d e perfect i n d e m n u l u i Sfintului Apostol Pavel din p r i m a sa Epistolă
către Timotei ll, 1—2: «,..Маі intii de toate să faceţi rugăciuni, “cereri,
mijlociri şi m u l t u m i r i p e n t r u - t o ţ i o a m e n i i : p e n t r u conducători si pentru
toţi cei ce s î n t î n dregătorii, ca să d u c e m v i a t ă liniştită şi 'netulburatä,
î n toată cuvioşia şi c u r ă t i a » .
Cu ecfonisul «Cà Dumnezeu milostiv si iubitor d e oameni eşti...» al
acestei ectenii se incheie prima p a r t e a Utreniei, care este un fel d e exor-
p r e o t i e s e s ă v î r ş e s c toate“”. Se c u v i n e deci c a , la î n ă l ţ a r e a acestor
. rugăciuni, să se afle î n conditiile unei depline concentrări sufleteşti,
?) pătrunzîndu—se a d î n c d e sensul fiecăruia d i n motivele euliologice pe
care le parcurge cu ochii si c u mintea. Ε1 58 roagă pentru toti cei ce se
află prezenti in biserică la rugăciunile d e dimineaţă, precum si pentru
toti credincioşii c a r e la acea v r e m e se, găsesc în o r i c e p a r t e a pămin—
tului, cu diferite îndeletniciri ( r u g ă c i u n e a V). Lăudind pe Dumnezeu si
sfintei
multumindu—l p e n t r u că ne-a î n g ă d u i t să g u s t ă m d i n o d i h n a noptii si
ne—a a j u t a t s ă n e t r e z i m p e n t r u r u g ă c i u n e , e l s e r o a g ă ca D u m n e z e u să—şi
a d u c ă a m i n t e d e f i e c a r e s i d e t o t i l a o l a l t ă , fiindu—le a j u t o r si s p r i j i n i t o r
pentru s f ă r i m a r e a i m p o t r i v i t o r i l o r v ă z u ţ i si nevăzuti. Apelează t o t o d a t ă
la b i n e c u v î n t a r e a si h a r u l divin, p e n t r u ca, prin l u m i n a r e a ochilor mintii
si c u r ă ţ i a inimii, să a j u n g ă fie-care a se feri d e p ă c a t şi a crmlucra 18
m i n t u i r e a lui. Făcînd a p o i mărturisiri d e p o c ă i n t ă si c e r e r i d e i e r t a r e
pentru întreaga c o m u n i t a t e , se roagă p e n t r u primirea rugăciunilor înăl—
t a t e si ca pe toti să-i a r a t e «iii a i l u m i n i i si a i zilei», a d i c ă a i l u i Hristos,
' pe care trebuie să—L a i b ă în i n i m i 97, răsplătindu-i cu d a r u r i l e bunătărtilor
Sale, Ca si la Vecernie, u l t i m a d i n aceste rugăciuni s e înfăţişează ca o
, s i n t e z ă a c o n ţ i n u t u l u i c e l o r l a l t e l l d i n a i n t e a e i : <<Lăudăm, c i n t ă m , bine—
c u v i n t ă m si m u l t u m i m T i e D u m n e z e u l p ă r i n ţ i l o r n o s t r i , c ă a i d e p ă r t a t

№
diu, c o m u n Utreniei din zilele o b i s n u i t e d e peste s ă p t ă m î n ă , celei din
zilele d e d u m i n i c ă s i s ă r b ă t o r i f ă r ă p r i v e g h e r e . Această p a r t e de la în— u m b r a noptii εἰ iarăşi ne—ai a r ă t a t l u m i n a zilei. Ci r u g ă m b u n ă t a t e a Ta :

.
c e p u t u l U t r e n i e i se o m i t e î n s ă l a p r i v e g h e r e . milostiv f i i f a t ă d e p ă c a t e l e n o a s t r e s i p r i m e ş t e rugăciunea noastră întru

ь
m a r e milostivirea Ta, că la Tine s c ă p ă m , D u m n e z e u l cel milostiv si atot—
5. Cele 12 rugăciuni si serviciul imediat următor puternic. Străluceşte i n t r u inimile noastre soarele cel a d e v ă r a t a l drep—

р
Adevărat-ul oficiu a l Utreniei, sau Utrenia. propriu—zisă, începe abia tăţii T a l e ; luminează mintea n o a s t r ă s i s i m t i r i l e t o a t e le p ă z e ş t e , c a ,

-
a c u m , cu a d o u a p a r t e a ei, p e n t r u c a r e s t r a n a c e r e b i n e c u v î n t a r e a spe— umblind în zi c u bună—cuviinţă pe calea p o r u n c i l o r Tale, să a j u n g e m la

я.
cială a p r e o t u l u i : “Întru n u m e l e Domnului binecuvintează, părinte». v i a ţ a v e ş n i c ă , p e n t r u că l a T i n e este i z v o r u l v i e t i i , si s ă n e i n v r e d n i c i m

.
_.
Preotul incepe î n d a t ă serviciul părţii a doua, p r i n i n t o n a r e a solemnă a a fi întru d e s f ă t a r e a luminii Tale celei n e a p r o p i a t e . C ă T u eşti Dumnezeul

_
nostru si Tie m ă r i r e inăltăm : Tatălui si Fiului si Sfintului Duh, a c u m si

— '.
d o x o l o g i e i «Slavä S f i n t e i si celei d e o f i i n t ă si f ă c ă t o a r e i d e v i a ţ ă s i ne—
p u r u r e a εἰ î n vecii vecilor».

_ _
despărtitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea...» cădind în acelasi timp

._ __ ._ _ -_ . \; . —. _ __—. _. _ __ _ ._ _. _ .: ‚. _ _— __ __ _ _ —
d e trei o r i în c h i p u l crucii, î n a i n t e a rafintei mese, <<întru slava Sfintei ÎnSernnările din Liturghier si din Orologiu recomandă ca citirea
Treimi» …. La priveghere, Utrenia. i n c e p e de-a dreptul prin această bine- acestor rugăciuni să înceapă abia d u p ă ce s—a rostit “Slavă... Si acum...»

iii“:
cuvintare, pe c a r e preotul o d ă î n d a t ă d u p ă f o r m u l a <<Binecuvintarea l a finele celui de-al treilea psalm a l Utreniei, cînd. preotul t r e b u i e s ă
Domnului... cu a l Său bar...», d e l a finele Litiei. ' iasă din altar in f a t a sfintelor uşi. După obiceiul practicat însă îndeobşte
Ca r ă s p u n s , l a s t r a n ă se rosteşte, « c u e v l a v i e s i c u f r i c a lui D u m - Şi consemnat în unele manuale, preotul î n c e p e să le citească fiind încă
nezeu» 95, c î n t a r e a c a r e a r ă s u n a t prin graiul îngerilor la naşterea Min— î n altar, o d a t ă c u citire-a p r i m i l o r psalmi, continuindu-—le apoi a f a r ă d i n
t u i t o r u l u i ; <<Slavă î n t r u cei d e sus l u i i _ i u m n e z e u s i pe p ă m î n t p a c e , î n t r e altar, d u p ă a l treilea psalm. Această r î n d u i a l ă se găseşte pe de о
oameni bunăvoire». Semnificaţia oficiului Utreniei apare astfel dintru
parte î n c o n c o r d a n ţ ă c u r o l u l p r e o t u l u i d e s u s ţ i n ă t o r a l c e r e r i l o r si rugă—
început exprimată lămurit, p r i n însăşi această doxologie. îngereascăf
ciunilor c o m u n i t ă ţ i i , i a r p e d e a l t a ii l a s ă r ă g a z u l n e c e s a r u n e i r u g ă c i u n i
у

În timp ce l a s t r a n ă se continuă cit-rea celor şase psalmi ai Utreniei,

d u p ă rînduiala d i n Orologiu, p r e o t u l isi descoperă capul si începe citirea î n spirit d e reculegere. . —
"_

în t a i n ă a celor 12 r u g ă c i u n i din Liturghier, & c ă r o r u r z e a l ă se desfăşoară Tinîndu-se pe linia semnificatiei Utreniei, p r e o t u l n u a p a r e de la

ы

în general in spiritul acelorasi dispoziţii sufleteşti d i n psalmii Utreniei. i n c e p u t i n f a ţ a uşilor î m p ă r ă t e ş t i , ci î n c u r s u l c i t i r i i p s a l m i l o r , amintind

_

F a c m d u — s e e c o u l s i m t i r i i religioase si a l dorintelor comunităţii, expri-. astfel t i m p u l in care a fost aşteptată v e n i r e a l u i Mesia, Lumina c a r e a
Ξ_

m a t e in lectura acestor psalmif'preo tul este în acelaşi timp şi solitorul ei, fost descoperită neamurilor la plinirea v r e m i i . Caracterul sacerdotal a l
“ a d u c i n d r u g ă c i u n i e de έ]111]1118818 p r i n s i n e lui Dumnezeu, căci prin acestor rugăciuni este subliniat î n c h i p p a r t i c u l a r în unele p ă r ţ i prin
__

94. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, Despre sfintele r u g ă c i u n i , c a p . '309. 96. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre s f i n t e l e r u g ă c i u n i , c a p . 309.

. .

95. Orologiu. ἐ - 97. Cf. S f . C i p r i a n , De oratione, 25. _

_ _" _ — . . —_
"'
 ———68—-— …69…

faptui că p r e o t u l 18 înaltă fiind invesmintat nu numai în epitrahil, cum nuite d i n c u r s u l s ă p t ă m i n i i , a c e s t e e c t e n i i n u s e zic. Percleaua u s i l o r îm—
este p r a c t i c a cea m a i răspîndită, ci si in felon ". … părătesti s t ă închisă î n timpul citirilor d i n Psaltire, incepind a n u m e d u p ă
Precum se constată d i n m a n u s c r i s e l e d i n t r e v e a c u r i l e 81 Χ-188 —-— 81 … cîntarea t r o p a r e l o r d e la <<Dumnezeu este Domn.ul...».
Χ1-188 51 81 XIII—lea …- 81 XIV—lea, n i c i n u m ă r u l acestor r u g ă c i u n i , c a r e I n zilele o b i s n u i t e d e p e s t e s ă p t ă m î n ă , p a r t e a a d o u a d i n s l u j b a
a variat i n t r e 1 s i 1-1, 11161 o r d i n e a , n i c i locul a ş e z ă r i i “lor in r î n d u i a l a U t r e n i e i se î n c h e i e cu P s a l m u l L (<<i\-filu'ieste'—mă',"Dumnezeule, d u p ă m a r e
Utreniei n u a u fost i n t o t d e a u n a si p r e t u t i n d e n i absolut la fel c u cel d e m i l a Та...»). In z i l e l e d e s ă r b ă t o a r e î n s ă e a e s t e m a i b o g a t ă . A s t f e l , du—
astăzi ”9. N u m ă r u l d e 1.2 r u g ă c i u n i p a r e să fi fost indicat de numărul orei minica, d u p ă ectenia d e la s f i r s i t u l ultimei catisme, urmează l a s t r a n ă
12, cu. care 58 i n c h e i e n o a p t e a , 111 c l i p a i n c a r e s e a r a t ă soarele, î n sis- B i n e c u v i n l ă r i l e „invierii, t r o p a r e p r e c e d a t e d e s t i h u l fi?. a l P s a l m u l u i
t e m u l împărţirii i n 12 o r e a timpului d e la u n a p u s la u n răsărit d e Soare. CXVIII (<<Binecrwintat esti, Doamne...»), în c a r e se descriu î m p r e j u r ă r i l e
În D u m i n i c a Paştilor si in zilele Săptăminii Luminate, cele 12 rugă- Şi se amintesc. p e r s o n a j e l e m e n t i o n a t e d e Sfintele E v a n g h e l i i î n l e g ă t u r ă
c i u n i ale U t r e n i e i n u s e m a i citesc, r î n d u i a l a e i f i i n d î n t o c m i t ă î n între— c u invierea D o m n u l u i . Î n t i m p u l c i n t ă r i i acestor i m n e , p r e o t u l f a c e că—
g i m e pentru aceste ocazii in scopul special d e a vesti si a sărbători m a r e a d i r e m a r e , i n c h i p u i n d i n acest fel si a r o m a t e l e p e c a r e le aduceau cu ele
m i n u n e a î n v i e r i i D e m n u l u i si d e a e x p r i m a accentele d e adincă bucurie mironositele, spre a c o m p l e t a ungerea trupului Domnului. La sărbătorile
ale creştinătăţii. in restulanului, odată terminată citirea celor ş a s e cu polieleu, c ă d i r e a m a r e incepe o d a t ă cu mărimurile, preotul fiind im—
psalmi 18 strană si 8 rugăciunilor Utreniei, preotul 151 acoperă capul si, b r ă c a t s i c u l'elonul, d a c ă U t r e n i a s e s ă v î r ş e s t e i n c a d r u l p r i v e g h e r i i d e
in l o c u l în c a r e se găseşte în fata sfintelor usi, unifică si sistematizează noapte. În u n e l e părţi, d a r m a i ales în bisericile din mînăstiri, 5818111111-
rugăciunea c o m u n i t a t i i p r i n r o s t i r e a e-cteniei m a r i , l a c a r e c r e d i n c i o ş i i 18188 U t r e n i e i d e l a p r i v e g h e r e este accentuată in acest moment prin
participă prin r ă s p u n s u l “ D o a m n e miluieste». Dispoziţia lor Suflete-ască s c o a t e r e a i c o a n e i s ă r b ă t o r i i pe a n a l o g , in mijlocul bisericii. A n u m e , la
se găseşte p r e g ă t i t ă in acest scop prin l e c t u r a psalmilor, care propriu—zis i n c e p u t u l <<mărimurilor », preotul î m b r ă c a t în felon. si p r e c e d a t d e d i a c o n
nu s i n t r u g ă c i u n i directe, ci in cea mai m a r e p a r t e c u g e t ă r i si reflectii cu cădelnita, iar a f a r ă din a l t a r 51 d e p u r t ă t o r u l d e sfeşnic, iese prin usile
r e l i g i o a s e , m ă r t u r i s i r i si d r n f i n ţ e e x p r i m a t e s u b f o r m a p e r s o n a l ă s a u in- împărăteşti, purtînd i c o a n a pe c a r e o aşază pe a n a l o g ; d u p ă ce o cădes'te
d i v i d u a l ă . Prin e c t e n i e se afirmă precis spiritul c o m u n i t a r , care formează i m p r e j u r , f a c e a p o i cădirea m a r e incepind d i n altar.
c a r a c t e r u l specific al cultului d i v i n public crestin. ‹
что… Mai. departe, oficiul d e c u r g e i n nota simbolismului caracteristic 6. P r o c h i m e n u l si Evanghelia invierii
Utreniei. O astfel d e n o t ă este m a r c a t ă prin însusi aparatul extern al C i n d s-—au î n c h e i a t < < b i n e c u v i n t ă r i l e » s i <<mărirnuril e», d i a c o n u l s a u
serviciului, căci d e j a i n timpul ecteniei mari, precum subliniază Simion,- p r e o t u l r o s t e s t e e c t e n i a m i c ă , c u e c f o n i s u l <<Că s—a b i n e c u v î n t a t n u m e l e
a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , se a p r i n d t o a t e făcliile, pentru a aminti slava ΄1"8΄ιι...», d u p ă care se incepe la s t r a n e c i n t a r e a antifoanelor respective., La
l u i Dumnezeu, care a s t r ă l u c i t peste păstori, c i n d li s—a a r ă t a t îngerul sfirsitul acestora, preotul s a u diaconul. deschizind sfintele usi, rosteste
vestindu—le Naşterea Domnului Η… (Luca II, 9). La acest eveniment se « з а l u ă m a m i n t e , intelepciun e !», p e n t r u ca la s t r a n e să se r ă s p u n d ă ,cu
r e f e r ă t r o p a r u l - p r o c h i m e n <<Dumnezeu este Domnul si 5-8 a r ă t a t nouă, i n t o n a r e a p r o c h i m e n u l u i . Potrivit principiulu i aplicat la Vecernie în le—
b i n e c u v î n t a t este Cel ce v i n e intru n u m e l e Domnului» (Ps. CXVII, 26, g ă t u r ă c u a c e s t s t i h . t r e b u i e s ă n e a ş t e p t ă m l a o l e c t u r ă biblică. intr—ade—
"neun-
27), pe care incep să—l c i n t e s t r a n e l e î n d a t ă d u p ă ce preotul a rostit ecfo- văr, i n z i l e l e d e d u m i n i c ă şi s ă r b ă t o r i s e c i t e s t e a s a - n u m i t a E v a n g h e l i e
n i s u l e c t e n i e i m a r i s i 8 intrat 111 a l t a r . U u r m î n d r e g u l i l e d i n Tipic, s t r a n e l e a U t r e n i e i . D u m i n i c a , e a este u n a d i n cele 11 p e r i c o p e d e s e m n a t e s u b
c o n t i n u ă s ă i n t o n e z e c e l e l a l t e t r o p a r e , p r i n c a r e s e p r e a m ă r e ş t e eveni— n u m e l e d e <<Evanghelii a l e învierii», pentru c ă ele istorisesc învierea
m e n t u l serbat î n l e g ă t u r ă c u o p e r a d i v i n ă pentru mîntuirea omului p r i n ivfintuitoru lui s a u una din arătările Lui d u p ă i n v i e r e …. Introducer ea în
iisus Hristos, sau faptele p e r s o a n e l o r sfinte, ca roade ale venirii l u i vederea l e c t u r i i Evangheliei Utreniei este p r e g ă t i t ă „printr—o s e r i e ' d e
i—lristos in lume. in acest timp p r e o t u l f a c e pregătirile cuvenite pentru formule. În p r i m u l rind, d u p ă ce s-a î n c h e i a t l a s t r a n ă cîntarea prochime-
i n i b r ă c a r e a t u t u r o r v e ş m i n t e l o r liturgice, î n vederea lucrărilor Presco— nului, preotul sau diaconul d ă îndemnul <<Domnului s ă ne" r u g ă m » , i a r
midiei, d a c ă d u p ă U t r e n i e va u r m a Liturghia. ' d u p ă r ă s p u n s u l credincioşi lor preotul intonează ecfonisul «ca sfint esti
La s t r a n e s e c o n t i n u ă citirea calismelor d i n Psaltire î m p r e u n ă cu D u m n e z e u l n o s t r u si i n t r u s f i n t i 'Te o d i h n e ş t i . . . » . S t r a n e l e , ' l a r i n d u l
lor,
sedelnele respective, p r e o t u l rostind p r i n t r e ele ecteniile mici d i n Li- se a s o c i a z ă la pregătirea dispozitiei sufletesti a credincioş ilor ”in vederea
t u r g h i e r (prima c u ecfonisul «Cà 8 'la este stăpînirea...», i a r 'a doua cu ascultării Sfintei Evanghelii , cintind <<Toată s u f l a r e a să laude pe Dorn-
e c t e n i s u l «Cà D u m n e z e u b u n si iubitor de o a m e n i esti...»), dacă este s î m - nul...»,-pe D o m n u l l—lristos, Soarele dreptăţii, Cel ce iarăşi frumos ne—a
bată ori sărbătoare, <<inainte» o r i a d u n ă s e r b a r e » ; 111 celelalte zile o b i s -
101. C e l e l l periCOpe a l e i n v i e r i i , e x t r a s e d i n t e x t u l E v a n g h e l i i l o r Sî WWW-’3
98. Vezi î n s e m n ă r i l e d e tipic d e la i n c e p u t u l L i l u r g h i e r u l u i , ed. B u c u r e s t i , 1902 in rului.
o r d i n e a s u c c e s i u n i i lor. se află asezate in p a r t e a d e l a f i n e l e . E v a n g h e l i aznirii-
în cursul anului liturgic, in ordinen-cin-
1950 etc., c u p r i v i r e l a U t r e n i e . Citirea lor urmează si s e reia s u c c e s i v
… 99. Vez: t e x t u l s i schema diferitelor manuscrise la Ambrozios “ S t a v r i n o s , op. c i t . , cilor, care decurg de la Duminica Tuturor Sfintilor, afară de cele" şapte «Μα…… 11…
t i m p u l P e n t i c o s t a r u l u i (Cincizecimii), c î n d e s t e î n t o c m i t ă о a l t ă o r d i n e p e n t r u citi-
100. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e S a l o n i c u l u i , Despre s f i n t e l e rugăciuni, c a p , 309. r e a lor. Cl. Dr, V a s i l e M i t r o f a n o v i c i si Dr. Τ. T a r n a v s c h î , op. cit.„ p. 5-19.

strălucit din m o r m î n t . Diaconul ori, în lipsa lui, preotul stăruieşte d i n
nou asupra stării" de suflet cu care'se cuvine să întîmpinăm vestea cea
bună, s t a r e d e suflet ce trebuie s—o Cerem în h a r de la Domnul. De aceea
îndeamnă: «$1 pentru ca să ne învrednicim noi» (să fim învredniciţi,
adică să fim socotiti vrednici) «a asculta Sfînta Evanghelie, pe Domnul
Dumnezeu să L r u g ă m » . P e n t r u că ascultarea Sfintei Evanghelii f a c e ne—
cesară 111co1c1area' s a u c o n c e n t r a r e a intregii noastre fiinte, diaconul ori
preotul a d a u g ă : c c Î i i t e l e p c i u n e ! D r e p t i să a s c u l t ă m Sfînta Evangheliei»,
preotul dorind, urînd s a u mai bine--zis cerînd <<Pace tuturor» sufletelor,
în aceste clipe. A111151 a c u m , d u p ă această s t ă r u i t o a r e pregătire, se a n u n ţ ă
locul s a u a u t o r u l d i n care este aleasă pericopa r e s p e c t i v ă : <<Citire din
Sfinta E v a n g h e l i e d e la ...» ( n u m e l e evanghelistului). D u p ă intonarea
΄ 1l doxologiei mici, cu c a r e poporul intimpină acest a n u n t , preotul citeste
textul pericopei evanghelice, i a r l a s f i r s i t str-3111010 d a u s l a v ă l u i Dum—
nezeu prin aceeasi formulă doxologică, p e n t r u m ă r i r e a a r ă t a t ă d e El prin
;
inviere
Ca 51 ritualul v h o d u l u i d e l a Vecernie, citirea Evangheliei invierii
duminică.
-
constituie u n adevărat episod înăuntrul Utreniei de Evan—
ghelia din această zi f o r m e a z ă , a m p u t e a spune, nucleul în jurul căruia
se găsesc coordonate toate. c e r e m o n i i l e (actiuni, i m n e 51 ectenii) ce ur—
.
mează pînă la 0(11(1ν(151'1'. Rincluiala acestora se află inspirată d e preocu-
parea de a simboliza unele amănunte în legătură cu actul istoric al în—
vierii Domnului, precum si dispoziţia pe c a r e ea a d e t e r m i n a t - o în sufle—
….
tele crestine. Astfel, se cuvine să r e m a r c ă m în p r i m u l r î n d că Evanghelia
U t r e n i e i este c i t i t ă d e c ă t r e p r e o t , i a r n u d e d i a c o n , c u m s e o b i s n u i e s t e
-ψ
la L i t u r g h i e ; trebuie să a d ă u g ă m , d e asemenea, că in timpul lecturii e_i
preotu1 nu s t ă c u f a t a spre cr3'_„dinciosi, între usile împărăteşti, ca l a Li—
'
…
turghie 51 la Utrenia d i n zileîe d e s ă r b ă t o a r e , ci. p e latura d e m i a z ă -
…….….
noapte a sfintei mese. Citind d i n ă u n t r u l altarului E v a n g h e l i a U t r e n i e i din
… …; -___
duminici, p r e o t u l a m i n t e ş t e î n - a c e s t chip că învierea Mîntuitorului nu
s-a p e t r e c u t î n f a t a l u m i i , ci i n a i n t e d e z o r i , d e c i î n c ă n o a p t e f i i n d ; Pe d e
- . - -… .
a l t ă p a r t e , s t î n d pe l a t u r a d e m i a z ă n o a p t e a s f i n t e i m e s e , el i n c h i p u i e s t e
.—.\
p e î n g e r u l p e c a r e f e m e i l e m i r o n o s i t e l—au v ă z u t s e z î n d î n d r e a p t a m o r -
mintului ( M a r c u XVI, 5) 51 vestindu—le-învierea, căci sfinta m a s ă simbo—
…
.…
l i z e a z ă î n t r e a l t e l e 51 m o r m î n t u l i n c a r e a f o s t pus 51 d i n c a r e a p o i a
inviat Domnul №. N u m a i în Duminica Pastilor, cînd. Utrenia s e săvîr—
.
seste noaptea, a v î n d o semnificatie, rînduială 51 selemnitate c u ' totul
a p a r t e , E v a n g h e l i a e i se citeste n u n u m a i a f a r ă d i n a l t a r , ci a f a r ă d i n
s f i n t u l l o c a ş , ' î n f a ţ a l u i 51 111 m i j l o c u l credincioşilor, a m i n t i n d astfel în—
,
t r e a g a m i s c a r e p r o d u s ă i n t r e A p o s t o l i si u c e n i c i d e v e s t e a î n v i e r i i Dom—
nului, c a r e a umplut d e bucurie i n i m i l e tuturor credinciosilor,
Rinduiala Utreniei din duminici stăruie sub diferite forme asupra
s i m b o l i z ă r i i î n v i e r i i D o m n u l u i , a s a c u m este i n p r i m u l r î n d p r i n c î n t a r e a
<<Învierea lui Hristos v ă z î n d , să n e închinăm Sfîntului Domnului Iisus...
acest i m n , desi se p o a t e i n t o n a 51 1__ s t r a n ă , d e r e g u l ă e s t e t o t u s i executat
f".
_ 102. Cf. Sf. G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u i u i , E x p u n e r e deapre biserică .51‘ s t u -
d i u mistic despre Liturghie. P. G , Χ0ν111, 388 С si S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesalo—
nicului, Despre times.-“rea s f i n t e i biserici, c a p . 132 ( î n t r a d . rom., op. cit., p, 122).
… и …
de preot în altar, întrucît el continuă astfel rolul-îngerului în vestirea
_Г- acestei mărite minuni, prin care s—a arătat puterea dumnezeiască a Min—
fl
tuitorului. Evangheliile învierii relatează deci u n fapt legat strict deper—
5001… Mîntuitorului, a Cărei reprezentare î n s e r v i c i u divin public apar—
! t i n e n u m a i preoţiei, a d i c ă a r h i e r e u l u i 51 p r e o t u l u i . Ca a t a r e , a c e s t e E v a n -
ξ(1110111 1111 p o t fi c i t i t e d e c ă t r e d i a c o n , î n t r u c î t , p r e c u m v o m \ e d e a î n d a t ă ,
111 c e r e m o n i i l e ce se desfăsoară d u p ă c i t i r e a Sfintei Evanghelii preotul
“Ê1
С
a p a r e în rolul M i n t u i t o r u l u i , C a r e iese d i n 111011111111.Pericopeie evan—
" gheiice d e la l i t u r g h i e 51 d e la U t r e n i a s ă r b ă t o r i l o r e x p u n in g'eneial i n -
t ' ă t ă t u r i l e si a c t e l e d i n a c t i v i t a t e a p u b l i c ă a b - t i î n t u i t o r u l u i , pe c a r e le—au
p r o p o v ă d u i t d u p ă Ei A p o s t o l i i , ucenicii, m i s i o n a r i i 51 c l e r i c i i d e toate
g r a d e l e D e a c eeea, Ε anq11el111 d e l a L i t u r g h i a 51 U t r e n i a d i n o r i c e s ă r -
b ă t o a r e d e s f i n ţ i s a u - i p r a z n i c e 10 p o a t e c i t i d i a c o n u l , c u b i n e c u v î n t a r e a
a r h i e r e u l u i s a u a p r e o t u l u i . Î n t r u c î t p r e d i c a s i i n g e n e r a l a c t i v i t a t e a Mîn—
tuitorului a u a v u t un, caracter public, pericopcle e v a n g h e l i c e d i n ulti—
111111 gen se citesc în ta:], p o p o r u l u i , a d i c a d i n t r e sfintele usi.
Sub i m p r e s i a m i n u ii vestită prin E v a n g h e l i a învierii ori a faptelor
51 î n v ă t ă t u r i l o r dumneaeiesti d i n p e r i c o p e l e d e la Utrenia s ă r b ă t o r i l o r
mari, sufletul credincios este p ă t r u n s d e u n a d î n c s e n t i m e n t d e smere—
n i e in f a t a nemărginite'i p u t e r i 51 intelepciunii a Fiului lui D u m n e z e u ,
s e n t i m e n t c a r e se traduCe p r i n r e c i t a r e a la s t r a n ă a Psalmului L («МНЦ-
ieste—mă. D u m n e z e u l e , d u p ă m a r e mila Та…») , c111n1111,1ca aceasta consti—
tuie î n acelas і timp 51 0 pregătire s u f l e t e a s c ă a credincio ilor, spre a în-
t î m p i n a cu i n i m a c u r a t ă p e M î n t u i t o r u l 1111" i a t . 11111… a d e v a r , p r e o t u l a c o -
p e r i n d u --si c a p u l î n a c e s t t i m p , i a 111 m î i n i s f î n t a C a r t e 51 tinind——o la p i e p t ,
c i n d c . u d e p a s a j u l «(:(-1 i a t ă a d e v ă r u l ai iubit» d i n Psalmul L, iese cu ea
prin sfintele 11. i, p r e c e d a t d e aci î n a i n t e d e p u r t ă t o r u l d e sfeşnic 51 011111-
(1111(1 î n mij10cul n a o s u l u i o a s a z ă p e a n a l o g . Î n a c e s t c h i p , e l r e p r e z i n t a
Si n e a r a t ă p e H r i s t o s , S o a r e l e d r e p t ă ţ i i , «Cel c e i a r ă s i „frumos din. mor—
m î n t n o u ă ne—a răsărit». “Preotul iese ca d i n m o r m i n t din infricosătorul
j'ertfelnic si de la mormîntul sfintei mese», zice Simion, arhiepiscopul
Tesalonicului, <<tinînd ca u n ' i n g e r Evanghelia sii a r ă t î n d pe Hristos, pe
c a r e L a propovăduit» …. Este n a t u r a l deci ca p r e o t u l să îndeplinească
personal tot ceea ce s t ă în l e g ă t u r ă cu reprezentarea persoanei si a
activitătii M î n t u i t o r u l u i 51, în consecinţă, si citire-a Evangheliei Utreniei.
Ceremonia aşezării ei pe analog, duminica, n u p o a t e fi cosiderată u n
vhod propriu—zis, î n t r u c î t ea este d e f a p t scoaterea sfintei Evanghelii,
care închipuieste pe Mintuitorul î n v i a t , spre a fi s ă r u t a t d e credinciosi.
Exemplul evlaviei îl d ă î n primul r î n d preotul, care, d u p ă , ce a depus
sfinta C a r t e pe analog, f a c e d o u ă î n c h i n ă c i u n i . o s ă r u t ă , iar d u p ă a treia
î n c h i n ă c i u n e se î n a p o i a z ă î n a l t a r tot p r i n usile împărăteşti, pe care
11‘ i_nr:hide.
La p r a z n i c e(,.51 s ă r b ă t o r i d e sfinti, Evanghelia Utreniei se citeste între
sfintele u s i ; e a este a l e a s ă cd i n t r e pericopele al căror continut se r e f e r ă
la e v e n i m e n t u l s ă r b ă t o r i i s a u a l c ă r o r înteles vine în vreun fel oarecare
( i n legătură cu viaţa 51 virtutile.- s f i n i i l o r serbaţi. Cinci a c e s t e s ă r b ă t o r i
Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni. c a p . 32.16
103. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l
—
 ___72__ ....73…

n u caci d u m i n i c a , Evanghelia e s t e aşezată î n d a t ă p e s f î n t a masă, după O c t o i h , M i n e i e si Triod. î n c e e a ce p r i v e s t e r î n d u i a l a o f i c i u l u i , deosebi—

citirea pericopei respective, inchizindu—se apoi sfintele uşi …. &'] .
rile intre Utrenia d i n zilele o b i s n u i t e d e peste s ă p t ă m î n ă si intre cea din
Părţile ce c a d i n rolul s t r a n e i îndată d u p ă pericopa duminicală a d u m i n i c i si s ă r b ă t o r i s î n t c u t o t u l n e i n s e m n a t e . P r e c u m a m m e n t i o n a t l a
Evangheliei s î n t p ă t r u n s e d e s e n t i m e n t u l trezit d e faptul învierii relatat vreme, diferenţa o stabileste d e fapt gradul d e solemnitate accentuată,
prin c i t i r e a ei. i m p r e s i a a d i n c ă p r o d u s ă d e minunea p r i n Care M î n t u i - prin care se caracterizează executarea slujbei in zilele de. duminică si
t o r u l .si-a a r ă t a t î n c h i p s t r ă l u c i t d e s ă v i r s i t a Sa p u t e r e d u m n e z e i a s c ă t r e - sărbători. —
76516 i n c o n s t i i n t a c r e ş t i n ă m a i î n t î i s p e r a n ţ a p e n t r u i c u r ă t i r e a s u f l e t e l o r În principiu, p a r t e a a treia se deschide, atit in zilele de rind cit si
d e m u l ţ i m e a g r e s e l i l o r s i o m i n ă să—si e x p r i m e b u c u r i a că, p r i n inviere, i n cele d e d u m i n i c ă si s ă r b ă t o r i , prin poemul imnografic cunoscut sub
D o m n u l ne.-a d ă r u i t m i l a S a c e a b o g a t ă s i v i a t a v e ş n i c ă . A c e s t a e s t e n u m e l e d e canon, a l e c ă r u i p ă r t i s i n t citite ori i n t o n a t e melodic d e cin—
s e n s u l care. v i b r e a z ă i n s c u r t e l e i r n n e « P e n t r u r u g ă C i u n i l e S f i n ţ i l o r A p o - tăreti, d u p ă cum este zi obişnuită, duminică ori s ă r b ă t o a r e . Rolul preo—
stoli...z-. «Ре-3111111 r u g ă c i u n i l e N ă s c ă t o a r e i d e Dumnezeu...» si <<Înviind tului si d i a c o n u l u i se reduce, în legătură cu acest imn, la rostirea ecte-
iisus d i n Π10τι'ι11111...». M a i p e larg, cererile cOmunităţii p e n t r u împărtă— niilor si vosglasurilor respective, a r ă t a t e în Liturghier d u p ă odele a Ill-a,
şirea de bineczwintările revărsate peste l u m e p r i n î n v i e r e a M î n t u i t o r u l u i a "VI—a s i a lX—a. La s f i r s i t u l c i n t ă r i i s a u o d e i a VIII—a insă, p r e o t u l s a u
…

sint e x p r i m a t e p r i n Fl-lfiăCilmea—ectenie: <<lviin'tuieste, Doamne, poporul d i a c o n u l f o r m u l e a z ă i n d e m n u l : « P e N ă s c ă t o a r e a d e Dumnezeu si M a i c a

α

T ă u , $1 1111166'ιω11116626 m o s t e n i r e a Ta, c e r c e t e a z ă l u m e a Ta c u m i l ă $1 c u L u m i n i i e u _ c i n t ă r i cinstind-o, să o mărim», in vederea executării la

ι

indurări...r, pe c a r e o rosteste d i a c o n u l în fata i c o a n e i Maicii Domnului s t r a n ă a imnelor p e n t r u cinstirea S f i n t e i Fecioare, care a fost o r g a n u l
.
µ-

o r i , i n l i p s a l u i , p r e o t u l i n a l t a r . Î n p r a c t i c ă i n s ă , m a i ales cind nu este intrupării s a u v e n i r i i D o m n u l u i in lume. În acelasi timp se incepe tămiie—

d i a c o n s i V e c e r n i a a f o s t î n s o ţ i t ă d e L i t i e , c e r e r e a «Mintuiest‘e, D o a m n e , rea s a u cădirea m a r e , i a r stranele c î n t ă in zilele d e r i n d si d u m i n i c a i m -
-

poporul "rău...-», c a r e face. p a r t e d i n s e r v i c i u l Litiei, n u se m a i rosteste n u l «Сееа ce esti m a i c i n s t i t ă d e c i t h e r u v i m i i . . . » , p r e f a ţ a t d e s a s e o r i cu

la mitt-enin, ci este r e z u m a t ă in eclonisul «Cu mila si c u i n d u r ă r i l e si cu stihuri l u a t e din c î n t a r e a î n ă l ţ a t ă s u b inspiratie d i v i n ă d e către Sfinta
ч-

iubirea d e o a m e n i a tinuta—Născut Fiului Tău...», pe care preotul îl ros— Fecioară, cu ocazia vizitei la ruda sa Elisabeta ( L u c a I . 46—55) ,— l a săr—
teste î n d a t ă d u p ă c e s—a î n c h e i a t la s t r a n ă c i n t a r e a stihirii «ïnviind Iisus bători insă locul acestor i m n e il ia c i n t a r e a a IX,—a a “canonului, consa—
din mormînt...». c r a t ă d e regulă Născătoarei d e Dumnezeu.
C u a c e s t v o s g l a s , p a r t e a a d o u a d i n o f i c i u l U t r e n i e i in zilele d e clu— În u r m a ecfonisul'ui « 3 6 p e Tine Te l a u d ă toate p u t e r i l e ceresti…»
minică si a l t e s ă r b ă t o r i s-a t e r m i n a t . Nu este greu d e observat că î n pie— al ecteniei, rostită d e diacon o r i d e preot d u p ă c i n t a r e a a ΤΧ-6 6 canonu—
sele d e l a începutul acestei p ă r t i ideea a r ă t ă r i i Domnului in lume, care lui, s t r a n e l e incep l u m i n i n d e l e (svetilneie) sau exciposiilnriile d e la
stă la baza s i m b o l i s m u l u i Utreniei, a fost afirmată sub aspectul n a s t e r i i C'ctoih s i Minei, c o m b i n a t e d u p ă r e g u l i l e p r e s c r i s e d e Tipic. D e n u m i r e a
Sale, pe cînd spre Stirsitul e i semnificatia aceasta este subliniată prin d e cfezcapostilarii» ( t r i m i t e r i ) p r o v i n e d e l a p r o p o z i t i a ,.έΞπόπτειλον τό φώς.
elemente privitoare la inviere.
Κύριε" (trimite lumina Ta, Doamne) din textul celor mai multe exa-
7. P a r t e a u l t i m ă o o f i c i u l u i postilarii din Păresimi, care, preamărind p e Hristos, Lumina lumii, sint
Î n p a r t e a a treia, a r ă t a r e a M i n t u i t o r u l u i in l u m e este prezentată prin _ exapostilarii p r i n e x c e l e n t ă . Ele se m a i n u m e s c alumininde» (svetilne),
referinte în l e g ă t u r ă cu p r o p o v ă d u i r e a Evangheliei si răspindirea cre- d i n cauza cuvintelor φῶς (lumină) si φώτισον (luminează), c a r e s e intilnesc
d i n t e i in. F i u l l u i D u m n e z e u . C î n t i n d triumful crestinismului, slujba din in t o a t e aceste imne …. Exapostilariile din. Octoih, în n u m ă r d e i t . care
această ultimă p a r t e î m b r a c ă prin insusi acest fapt u n c a r a c t e r solemn, sint specifice Utreniei d i n zilele de duminică, se m a i n u m e s c si âmes—.eu.-
care v i n e l a e x p r e s i e î n d e o s e b i prin i m n e l e de la s t r a n e . De aceea, par— λάµα. *αναστάσιµα ( e x a p o s t i l a r i i l e invierii), deoarece c u p r i n s u l fiecăreia
tea a t r e i a s a u m a i exact a d o u a din rînduiala Utreniei propriu—zise este d i n ele se referă la Evanghelia invierii citită in duminica" respectivă.
considerată ca p a r t e a ei solemnă. Preamărind anumite evenimente din După eî—rapostilarii, stibirile trec direct la l a u d a Domnului prin c i n t a r e a
istoria m i n t u i r i i s a u p e r s o a n e sfinte cu u n rol ales î n a f i r m a r e a credintei Psalmilor CXLVIII, (“YT Τ s i CL, precum si preamărirea evenimente—
si v i e ţ i i c r e s t i n e , a c e s t e i m n e v a r i a z ă î n l e g ă t u r ă c u c a l e n d a r u l biseri— l o r s a u sfinţilor serbati. În zilele d e r i n d însă, m a i a l e s c i n d sfinţii, men-
cesc, p o t r i v i t r e g u l i l o r si i n v ă ţ ă t u r i l o r inscrise p e n t r u s t r a n e i n Tipic, tionati d e calendar in a c e s t e zile .nu a u stiliiri compuse în o n o a r e a lor,
acesti psalmi sint cititi iar n u cintaţi. _ _ "-
ii)—_i. I n u n e l e m i n ă s t i r i s i m a i a l e s i n u n e l e Biserici n a t i o n a l e , d u p ă E v a n g h e l i a D u m i n i c a , s t i h i r a c a r e s e c î n t ă cu <<mărire» l a s f i r s i t u l l a u d e l o r , are.
Utreniei d e l a s ă r b ă t o r i l e c u p r i v e g h e r e u r m e a z ă m i r u i r e a s a u u n g e r e a c r e d i n c i o s i - la baza compozitiei ei ideea principală a Evanoheliei din ziua τ65….τ:611νέϊ.
l o r , c a r e s e f a c e i n a i n t e a i c o a n e i Λ:: pr: a n a l o g . c u u n t d e l e m n b i n e c u v î n t a t …Ι6
Litie, ca u n s e m n a l i m p ă r i ă s i r i i milei c l n n m e z e i e s t i m a n i f e s t a t ă prin e v e n i m e n t u l De aceea, ea p o a r t ă n u m e l e d e <<stihira Evangheliei» d e l a ' l î t r e n i e . Ca si
sărbătorit. Practica aceasta, care, in unele părti, începe de la laude înainte, este Με? e x a p o s t i l a r i i l e , aceste s t i h i r i sînt 11, d u p ă n u m ă r u l pericopelor e v a n g h e -
motivată d e dorinţa de a se termina miruirea pînă la finele p r i v e g h e r i i . Vezi pe lice de la Utreniile duminicale si se mai numesc cu termenul slav de
larg in sludiul HOS-ml, Miruitu}, în “Studii Teologice», V (1953), nr. 9—10, precum si
In p r i m a anexă a prezentei l u c r ă r i . 105. Cf. L é o n C l u g n n t , D i c t i o n n a i r e g r e c - f r a n c a i s d e norris 1……;."ψ:6.ι;, p. .… ……
 «voscresne» sau cu cel de origine greacă «901111919» … 1331111111111 ᾽αναστάσιμα \

%
(111111919 de dimineată ale invierii). Luminindeie si voScresnele sint, am cele 11111119511 $1 a‘. celor mai presus de lume». După 'ecionisul «Ca 81 Tău
este a "ne milui :si a ne mintui pe..noi...», preotul i n t r ă î n altar, i a r ' l a
putea spune, adevarate comentarii ale Evangheliilor invierii de la Utre—
straneînce-p cîntăr-ile «=511110ν61161 laudelor», în care se preamăresc eve—
nia de duminică. Precum rezultă din î n s ă ş i denumirea. lor, eotinalele sau
nimentiele si sfintii din istoria credintei Crestine.
stihirile Evangheliei (voscresnele ) sint prin excelenţă imne'ale nurorii.
Lai—,finele acestei. cintări, strana r o s t e s t e «Bine este a ne mărturisi
Denumirea de eotinale le provine, desigur, tocmai de la momentul cînd
Domnu—“Iui si a cinta numelui Tău, Preaî—nalte, a vesti dimineata mila Та
erau intonate la oficiul Utreniei din Biserica Veche, adică la ivirea pri-
Şi adevărul Tău în. toată noaptea» (Ps. XCI, 1—2), după care urmează
melor semne ale luminii sau zilei. ᾽ ca $1 1΄ Vecernie rugăciunile s c u r t e : <<S—tinte Dumnezeule...», «17199—
Un astfel de moment este subliniat, de altfel, prin interjecţie <<Slavă
siintă 111911119...» si «Τ…6161 nostru...», iar după ecfonisul a c e s t e i a d i n u r m ă .
Tie Celui c e ne—ai a r ă t a t n o u ă lumina !», p e c a r e ο intonează d i a c o n u l -
("interea troparelor. Cinci acestea s—au terminat, preotul iese din altar
sau p r e o t u l . d i n altar in zilele obişnuite, sau î n t r e usile împărătesti du—
in fata sfintelor usi, unde, dacă nu e s t e Postul cel mare, r o s t e s t e e c t e n i a
minica si in zilele de sărbători, imediat după eotinalre. Precum se, vede, <<Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Te...», iar după 9910—
in această formulă vibrează nu numai un accent de bucurie, pe care-]
1115111 91 ( “ C ă m i l o s t i v - s i iubitor de oameni, Dumnezeu esti...») se face
încearcă i n c h i p n a t u r a l sufletul omenesc la i v i r e a luminii, ci in acelasi
apolisul, observindu-se regulile insemnate în Liturghier la finale Utre—
timp si s e n t i m e n t u l de recunostintă f a t ă de puterea divină, c a r e n e in—
niei. Terminind, se retrage apoi î n altar.
vrednrceste să vedem o nouă zi. Cum 11156 pentru crestini lumina fizică
Subliniem încă o dată că această rinduială se observă la Utrenia
nu este decit simbolul M i n t u i t o r u l u i , “Soarele cel a d e v ă r a t si ziua cea
din» zilele de rind, adică de peste săptămînă. Duminica si la sărbători
adevărată» “'“, intelesul acestui ecfonis doxologic rostit de diacon sau
de preot se ridică la Dumnezeu, ca multumire pentru că ne-a trimis pe însă, după doxologia cea mare, fie preotul în altar ori diaconul (cînd
este) a f a r ă din altar, r o s t e s t e mai întîi ectenia <<Miluieste—ne pe noi,
Fiul _Său spre luminarea si mintuirca lumii. ideea aceasta 151 găseste o
e x p r i m a r e a m ă n u n ţ i t ă i n doxologiu cea marc, c î n t a t ă la strane in chip
Dumnezeule, după mare mila Ta...» si îndată după ea «Sa plinim rugă-
cu totul 501911111 duminica $1 in zilele de sărbători, pentru a mări si a ciunea noastră cea. de dimineata Domnului», deci într-o ordine inversă
lăuda pe Dumnezeu în Treimea persoanelor , pentru că ascăpare s—a făcut lată de cea obişnuită in zilele ordinare. (Această inversiune am văzut—o
nouă in neam
…- 611 alt prilej … aplicată si in slujba Vecerniei “”, locul ecteniei «Мі—
$1 111 neam» si pentru c ă <<intru lumina L u i - v o m vedea
luieşte—ne pe noi, Dumnezeule...» fiind in principiu, după tropare, in zilele
lumină». '
Duminica, in timpulcin tării trisaghionului («5111119 Dumnezeu le») obisnuite). Pe de altă parte,. rugăciunea tainică cu plecarea capetelor,
de l a iinele“ dormlogiei m a r i , preotul iese prin sfintele usi î n naos, de
care urmează după “ultima din aceste două e—c-tenii, este citită în altar.
deoarece duminica $1 sărbătorile preotul s e găseşte î n acest timp com—
unde ridică sfinta Evanghelie de pe analog, după ce a făcut o închină.—
ciune in f a ţ a ei. Venind apoi cu ea in dreptul sfintelor usi si 1111019111- plet îmbrăcat, înăuntrul altarului. Rinduiala care conduce la rugăciunea
du-se spre credinciosi, o înaltă în semnul crucii; intrînd după aceea în finală a apolisului este alcătuită din aceleasi formule ca si cele între—
altar, o aşază pe sfinta masă. buinţate la Vecernie. Textut rugăciunii apolisului este însă acomodat,
precum se vede in Liturghier, caracterului zilei respective (duminică,
In zilele obisnuite de peste săptămînă, doxologia mare este numai ᾽
praznic ori celelalte zile). ᾽ ‘
c i t i t ă p î n ă la versetul <<Doamne, s c ă p a r e 'Te-ai. t ă c u t nouă...», de unde
se combină cu rugăciunea <<Învredniceste—“ne, Doamne, în ziua aceasta...»,
e
p o t r i v i t i n d i c a t i i l o r d i n Orologiu. În aceste zile, cind nu urmează Litur—
ghia după Utrenie, preotul, avind 'culionul p e cap, r o s t e s t e afară din
alt-ar, inaintea sfintelor 1151, ectenia «Sä plin'im rugăciunile noastre cele
de dimineata Domnului. », c a r e s e i z i c e , cu adaptarea corespunzăt oare
si. la Vecernie, după “Invredniceste— ne, Doamne, in seara aceasta:.»
Potrivit principiul ui $1 regulilor aplicate la Vecernie, după ecfonisul
ar'estei ectenii ( « c a Dumnezeu l milei si 81 indurărilor ... esti»), urmează
salutul preotului «Pace tuturor», 111121011111111 «(391191919 noastre Domnului
sa le plecăm». după care preotul Citeste în taină $1 cu capul descoperi t
'f'lilîitîjiuuea «Doamnt: Sf.—inte, Care i n t r u cele de sus locuieşti...—;. Este 0
ultimă 501119 a preotului pentru comunitate, in care se rezumă rugă-ciu-
mio p e n t r u obţinerea binecuvint ării l u i Dumneze u 51 «а 13111161611101 Sale
106. Sf. Ciprian, De orauone, 35.
107. Vezi partea finală a oficiului Vecerniei,
';"
m si,
”ὶ … ᾽. _ Т _ , PARTEAH A ι"ΔΤΗΒ61…ΔΔΕΒυι…:΄
Δ ᾽ ΗΤ υΒςΗΔΑ
 .
.

.
'
..

\
‹
.
*

-
"

=
ν
ω
ώ .

|
θ
α

1111111011…

5
'

ц 3
Α. ... PREGATIREA SFINTITILOR SLUJITORI

—
PENTRU OFICIUL LITURGHIEI
I. Pregătirea lăuntrică sau spirituale". …- Π. Pregătirea

-
e x t e r i o a r ă : ţinuta, irnbrăcămintca sacră şi spălarea
3,1; :

*
I

:
PREGATIREA L Ä U N T R I C Ä S A U SPIRITUALÄ

,
Ι. Scurte l ă m u r i r i p r e l i m i n a r e . —— 2. A s c e z ă ş i p r a v i l ă . —— 3. Riiualui i n c h i —

-
nării pentru i n t r a r e a i n s l u j b ă

:
-.

- '
l . Scurte lămuriri preliminare

'

-
.-
Liturghierul Bisericii O r t o d o x e i n s c r i e , d u p ă oficiul U t r e n i e i , capi—

и
_
tolul i n t i t u l a t uRînduiala d u m n e z e i e ş t i i P r o s c o m i d i i » , c a i n e d i t i i l e româ-

ш
'
nesti, sau mai simplu : «Rinduiala Proscomidiei» (Amin/‚Et; τῆς προσχοµιΒ…?,ς),

.Μ
c a in c e l e m a i m u l t e d i n e d i t i i l e g r e c e ş t i . A c e s t c a p i t o l e s t e consacrat

."
ceremonialului sau ritualului pentru pregătirea necesară î n v e d e r e a ofi—
ciului Liturghiei propriu—zise si î n d e o s e b i a Liturghiei euharistice.
S e disting două momente sau d o u ă părţi î n această rinduială : _а)
pregătirea personală s u f l e t e a s c ă şi t r u p e a s c ă a sfintiţilor slujitori si b)

.-
p r e g ă t i r e a o f r a n d e l o r s a u cr d a r u r i l o r de p î i n e si vin a d u s e d e credin—
ciosi, daruri care se vor t r a n s f o r m a i n T r u p u l si Singeie Domnului d i n

"
Jertfa euharistică. În unele ediţii, cel dintii dintre aceste două momente

-
formează cuprinsul unui paragraf aparte c a , d e e x e m p l u , in Slujebnicul
. d e Sofia, 1928 etc. si in Liturghii—tonul d e I e r u s a l i m , 1908 etc. În acest
д, .
_
d i n u r m ă Liturghier, ceremonialul închinării inainte d e intrare î n altar
p r e c u m si al inveşmintării ii-turghisitorilor sint insumate la un loc sub
-

t i t l u l ΔιάταΞις' τοῦ καιροῦ = Rinduiala p e n t r u v r e m e a s l u j b e i , a d i c ă c e r e -

monialul s a u regulile d e urmat pentru luarea binecuvintării d e la arhie-
-…
,.

reu, la timpul cuvenit pentru î n c e p e r e a o f i c i u l u i , i a r sub t i t l u l d e Pros-

cornidie se află aşezată, aşa precum e s t e l o g i c si i n c o n s o n a n ţ ă cu în—
semnarea acestui cuvint, rînduiala pentru a l e g e r e a , separarea si ase—
ц

zarea părţi or cuvenite d i n materiile d e pîine si vin a d u s e pentru jertfa

euharistică. - . '
-

Reprezentarea si reproducerea i n Liturghie a misterului mintuirii

prin Fiul lui Dumnezeu, C a r e , prin J e r t f a euharistică, se face prezent
in c h i p real î n Biserica S a , i m p u n i n c h i p particular o stare de. curătie
ι

Şi o înălţare d e spirit a celor c e participă, dar i n primul rind a celor care

т

s ă v i r s e s e c oficiul Liturghiei. Îndeplinind această sfîntă slujbă, preotul

". .

nu exercită un sacerdotiu propriu, ci sacerdoţiul lui Hristos. În nici o

н
…
 ———81———

altă parte. a c h e m ă r i i 5010 1111 0510 f ă c u t preotul părtaş la preoţia Mintul- " 2. Asceză şi provilă
t o r u l u i intr—un g r a d m a i i n a l t si 11101 desăvirŞît, ca ".in- serviciul său de
F ă r ă î n d o i a l ă , i d e a l a r f i ca cel ce s—au d e d i c a t a l t a r u l u i să se. a f l e
Ιίτι11'9…51…ΑΝ, Ol Participă atît de real Şi atît de direct la sa-cerdotiui

. Μ'
p e r m a n e n t intr—o s t a r e d e “puritate, c a r e să—i f a c ă p r o p r i i p e n t r u s e r v i r e a
dumnezeiescului său invatator, incit, la momentul“ cuvenit, poate să
s p u n ă 1.11. 1111111616 Lui propriile—l' c u v i n t e : «Luau, mincati, aCesta este l u i D u m n e z e u . 111 1.01 c a z u l , e i sint d a t o r i c a , cel p u ţ i n î n a j u n u l z i l e i i n

i
Trupul Meum; beţi dintru acesta toti, acesta este Singelelvfeu…»_ In c a r e v o r a v e a d e s ă v î r ş i t L i t u r g h i a , 56-51 16661111 e x a m e n - d e c o n ş t i i n ţ ă
oficiul s a u liturgic, p r e o t u l s e găseşte deci intr—o legătură 5011 u n i r e si să se conforme/…e regulilor d e disciplină spirituală, m e n i t e să asigure
personală si r e a l ă c u M i n t u i t o r u l , contact care, a f a r ă de vederea Lui starea de curăţie lăuntrică, necesară u n u i slujitor a l Sfintelor Taine.

i
Senzatia si gustui p e n t r u valorile transcendentale. 1111 50 pot d e s t e p t a
sensibilă, 0510 tot aşa ca şi acela in car-e se găseau cu El Sfintii Apostoli,
insă decit acolo u n d e se-aflti a s i g u r a t prin-“latul spiritului. P e n t r u reali-
in t i m p u l activităţii Sale păminteşti.

.
zarea acestui e c h i l i b r u intr—un s u f l e t c u a d e v ă r a t religios, instructiunile
De aceea, este d e la sine înţeles că acest contact viu sacramental d i n f r u n t e a capitolului cu r î n d u i a l a l'Jroscomidiei r e c o m a n d ă că “preotul,
si s u b s t a n ţ i a l , prin p a r t i c i p a r e a preotului la sacerdoţiul Mintuitorului, c i n d a r e să săvirsească d u m n e z e i a s c a Liturghie, t r e b u i e mai întîi să fie

" ' ? ” m'

in oficiul de liturghisitor, ii impune o anumită stare de perfectiune inte— m ă r t u r i s i t s i ' i m p ă c a t c u t o ţ i si să n u a i b ă c e v a i m p o t r i v a c u i v a , i a r ini—
r i o a r ă Şi d e (1111111116 e x t e r i o a r ă . Un inalt grad (10 sfinţenie este reclamat, m a să si-o păzească, cit va putea, d e g i n d u r i rele ,- s ă se infrineze puţin

u …
p r e o t u l u i , pe (ia—. altă parte, p r i n insusi faptul că indeplinirea Liturghiei d e c u s e a r ă , să privegheze p î n ă la v r e m e a s l u j b e i si 56-51 citească cele
c o n s t i t u i e o s a r c i n ă d e i n c r e d e r e care i—a fost acordată de Întemeietorul r i n d u i t e d e Τ1'ρ1΄6>>…?.ξζ111 cea mai m a r e parte, aceste reguli formează cadrul
u n e i asceze uşoare," a d e c v a t ă p u t e r i i liturghisitorilor a t î t de la bisericile '

.
.01. La a c e s t lucru se referea Sfîntul Vasile cel Mare cînd atrăgea aten-
minăstires'ti cit s i (10 l a c e l e d i n p a r o h i i . ΄
l i a p r e o t u l u i c u p r i v i r e l a î n d a t o r i r e a sa. d e l i t u r g h i s i t o r : «Pii c u l u a r e 1:111161 c h e m a t s ă a d u c ă d a r u l s ă u s i p e c e l e ale c r e d i n c i o ş i l o r , în

.
a m i n t e a s u p r a ta si a s u p r a serviciului pe care l—ai primit, pentru ca să—l varierea Sfintei J e r t f e , preotul,..este obligat i n primul r î n d să nu uite că,
indeplinoşti cu trică d e Dumnezeu. Τί 5-6 i n c r e d i n ţ a t nunc» s l u j b ă pămîn— potrivit poruncii ă-lintuitorului (Matei V, '.23—25), t r e b u i e să se găsească
tcască, ci u n a cerească, n u o s l u j b ă omenească, ci una îngerească...» №. î m p ă c a t c u toţi, pentru că n u m a i dintr—o i n i m ă eliberată d e tirania urii

.
“ . . . i n t o t d e a u n a , d a r m a i cu deosebire la vremea unui atit de m a r e Mister, s i î n c ă l z i t ă d e i u b i r e s e p o t i n ă l ţ a r u g ă c i u n i s i n c e r e si s u s ţ i n u t e d e cre—
r e p e t a el i n t r - a l t ă scriere, p r e o t u l să fie pătrurră d e cuvintele Aposto- d i n ţ ă t a r e . Î n f a ţ a l u i D u m n e z e u t r e b u i e să n e î n f ă ţ i ş ă m c a f i i a i L u i , u n i ţ i

.
lului : Deci, iubitilor, a v î n d astfel de f ă g ă d u i n ţ a , să ne„ curătim de t o a t ă în d r a g o s t e d e fraţi, i a r liturghisitorul, v o r b i n d i n oficiul său p e n t r u toţi

Γ
i n t i n a c i u n e a t r u p u l u i si 0 sufletului, clesăvirşind sfinţirea noastră în frica inaintea T a t ă l u i ceresc, 50 c u v i n e să fie p i l d ă si să inspire î n c r e d e r e

.
lui D u m n e z e u (il Cor. VII, 1). „ N i m ă n u i p r i n n i m i c ' s ă nu—i aducem t u t u r o r în curătia si puterea rugăciunilor lui. «Sïrguieste-te să fii un
lucrător ireprosabil in slujbă, învăţind drept cuvîntul adevărului», 111-
s m i n t e a l ă , p e n t r u ca s l u j b a noastră să nu fie defăimată, ci in t o a t e să ne
d e m n a Sfintul Vasile cel Mare. «Ia seama s ă n u faci Liturghie aflîndu—te

m
i n f ă ţ i s ă m ca slujitori ai lui Dumnezeu (11 Cor. VI, 3, 4). Asa a j u n g e
î n d u ş m ă n i e cu cineva, pentru ca să n u f u g ă d e la t i n e Paracletul (Duhul
c i n e v a v r e d n i c să s ă v î r ş e a s c ă Taina Domnului d u p ă Evanghelia lui Sfint). M ă c a r c u prilejul zilei d e Liturghie nu critica (cleveti) si n u te

*
D u m n e z e u » …. - g i l c e v i cu n i m e n i » “°. P r e c u m s e l ă m u r e ş t e m a i a m ă n u n ţ i t i n c a p i t o l u l
C a 61616,)1611΄1… a c e s t o f i c i u s e c e r d i n p a r t e a s f i n ţ i t i l o r s l u j i t o r i a n u - e «Povätuiri» d i n Liturghier, «de 0 ocărit preotul s a u dia-conul pe cineva
m i t e acte, e x e r c i ţ i i si l u c r ă r i p r e g ă t i t o a r e , care n u 10 sint impuse în legă— Şi l—a s c i r b i t s a u l - a n e d r e p t ă ţ i t si ş t i e c ă a c e l a e s t e m i n i a t s i s u p ă r a t “ p e

-
t u r ă c u nici u n u i din celelalte servicii bisericeşti. Regulile ce trebuie el», n u s î n t “ v r e d n i c i d e s l u j i r e s i (10 i m p ä r t ä s i r e a cu Sfintele Taine. S a u
u r m a t e i n această p r i v i n ţ ă s e g ă s e s c r e z u m a t e î n i n s t r u c t i u n i l e inscrise n d a c ă î n s u ş i p r e o t u l o r i d i a c o n u l , fiind n e d r e p t ă ţ i t s a u s e i r b i t d e c i n e v a ,
in f r u n t e a capitolului c u <<Rinduiala Proscomidiei» . Ele reprezintă un ţine minie, si se supără, s ă n u indrăznească a sluji Sfinta Liturghie, ci,
e x t r a s d i n Ditttaxa s a u C o n s t i t u ţ i a bisericească î n t o c m i t ă de patriarhul d u p ă p o r u n c a Domnului, mergind, să se î m p a c e mai dinainte cu fratele
— -*…

s ă u 51 656 s ă s l u j e a s c ă . l a r d e v a f i cel s c i r b i t u n d e v a d e p a r t e , i a r p r e o t u l
-
:

c o n s t a n t i n o p o l i t a n F i l o t e i (1351…137(1), p e c î n d e r a e g u m e n 01 L a v r e i v a fi n e v o i t să slujească, măcar gind b u n s ă a i b ă şi anume că, d a c ă se

t
a

S f i n t u l A t a n a s i e d i n M u n t e l e A t o s . D e f a p t , a c e a s t ă s c r i e r e este o con— v a i n t i l n i c u d i n s u l , n e g r e ş i t se v a î m p ă c a s i î n t r u “ i n i m a s a 11 v a p ă r e a
d

'

s e m n a r e si s i s t e m a t i z a r e a d i s c i p l i n e i , „ o b s e r v a t ă ' s i transmisă d e Sfinţii r ă u d e a c e a s t a ; si a ş a , de nevoie, s ă s l u j e a s c ă » ….

Părinţi, 050 precum 50 poate r e m a r c a in diferite p a s a j e din operele lor
110. Ibidem, col. 1688 Α. «SE .nu mergi la rugăciune în ziua amărăciunil tale,
-

si i n d e o s e b i a l e Sfintului V a s i l e cel. Mare. În aceste reguli se c u p r i n d m a i î n a i n t e d e a fi d e p ă r t a t necazul tău-„> [ C o n s t i t u t i i l e Apostolice, Vll, c a p . 17).
i n s t r u c ţ i u n i c u privire la p r e g ă t i r e a sufletească si trupească. 111. Vezi P o v ă l u i r l , pgf. 2 ( P r e g ă t i r e a p e n t r u s l u j b a d u m n e z e i e s l i i , L i t u r g h i i
.

Şi împărtăşirea cu Sfintele Taine). Regulamentele de disciplină bisericească prevăd

..

1685 338. Sf. V a s i l e cel Mare, Cuvin: cu privire la slujba P. G., ζΧΧΧΙ, ce merg pînă la caterisirea clericutui c a r e , o p r i t fiind, s ă v î r ş e s t e l u c r ă r i l e
.

preoţilor, Pedepse
sfinte. Vezi art. 17 din Regulamentul de disciplină şi judecată al, 111516|1,'61ω [Museum
.
.

1119. S f . V a s i l e c e l M a r e , De baptismo, ll, Q. 2, Ρ. G., X X X L 1584 A———B. O r t o d o x e Române, d i n a n u l 1949.

.-

.
L i t u r g h i e r u l e x p l i c a t —- 6
 "ΓΚ
_ „|.
м_
ί -—-—83—
Se întelege că, mai înainte de orice, Sfinta Litm‘ghie nu poate să fie

. *
SăVÎFŞItă decrit de preoţii şi .diaconii- care se găsesc împăcaţi cu Biserica,
adică nu se află sub oprire canonică din partea autorităţii bisericeşti.
_«Deci, de va fi sub blestem sau oprit de Biserică, ori afurisit de arhiereu,
.--inferioare._ În sufletul stăpînit, de pildă, de patima lăcomiei, trindăvia
` inăbusă preocupările de cele ale împărăţiei lui Dumnezeu. Ca atare, «Po—
văţuirile»' din Liturghier consideră ca o piedică pentru sfintiţii slujitori

”
va
nicidecum să nu îndrăznească a săvîrşi Sfînta Liturghie, Pînă cind nu
“multa mîncare si băutură d e cu seară», în ajunul oficiului. În conse—

i
cinţă, recomandă că <<se cade a se înfrîna de la mîncare si băutură si
căpăta voie de la cel ce l—a legat, ca să fie desăvîfsît dezlegat. “Căci d e
chiar dacă gustă ceva, trebuie a gusta puţinsi numai înainte de miezul
va îndrăzni cineva. să lucreze cele preoţeşti nefiind dezlegat, va cădea

'№
greu păcat se va nopţii. lar de va gusta preotul cît de piţiţină mincare si băutură după
în păcatul furului d e cele sfinte, şi cu îndoit şi foarte
miezul nopţii, să nu indrăznească a sluji Sfînta Liturghie, deoarece la
dumneZ EiaSCă Şi vinovat va fi Trupului si Singelui miezul nepţii începe cursul zilei» …. Sfintul Vasile cel Mare, de ase—
iarslujba
întoarce de la

-
Domnului..., impărtăsirea cu preacuratele Taine îi va fi spre judecată

*
menea, aminteste că preotul are datoria d e a liturghisi numai găsindu—se
si osîndă» ….
in stare de ajunare, «asa precum nu numai acum în cultul (λατρεία) mis-
Ре de altă parte, fără 0 Stare de înaltă moralitate si de perfectiune

-
tic si adevărat, ci si in cel tipic (preinchipuitorişi al Legii Vechi fusese
consid era demn de administrarea misteru—
spirituală preotul nu se poate care

"
:
stabilit» ““. . ΄
lui ce i s—a încredinţat Şi prin

-.
este făcut părtaş la preoţia Mîntuito— Este, oare, greu de înţeles, pe de altă parte, că nu poate fi ingăduită
al cărui suflet se
ruiui. εδώ cum isi va ridica privirile spre cer preotul, unui liturghisito'r participarea la ospeţe si la orice mese de petre-cere
împovăr at sipătat de păcate grele, cum va putea invoca revărsarea

д
află
harului divin si cum va putea nădăjdui că Dumnezeu Tatăl si Fiul Său in grup, in seara dinspre ziua în' care va avea să săvirsească sfinta sluj—

.
vor putea alege sălaş la dinsul? (loan XIV, 23). “Dumnezeul “nostru este bă? Mişcarea funcţiunilor sufletesti într-o atmosferă spirituală curat
ÎOC mistuitor» (Evr. ХП, 29), zicea Sfintul Apostol Pavel. Sfinţenia, cură— religioasă, în ajunul sărbătorilor, trebuie asigurată în acelaşi timp prin

і ‘
evitarea spectacolelor profane in acest interval, deoarece, precum se
tenia, dreptatea lui Dumnezeu sint ca flăcările unui cuptor, care purifică
din ce in 8811181 mult pe cei ce sint curati, dar care mistuiesc'pe cei care ştie, subiectele si intriga lor angajează cugetarea, imaginaţia si afecti—

' p
vitatea in directia lumească. Pen—tru liturghisitori, sărbători e si ajunu-
nu sint astfel. In acelaş i ioc, aur'ul se curăţă, precum remarca Fericitul rile lor sint timpuri care aparţin lui Dumnezeu si serviciului Său. «in

”.
Augustin, iar paiul devine scrum. În prezenţa lui Dumnezeu nu pot să
stea deci decît aceia care sînt în conformitate si asemenea Marelui Preot, ajunul Sfintei Liturghii, înlătură cu hotărîre, îndemna un preot cu- darul

—
scrisului, si o cină prea bogată, si lecturile profane, si petrecerile în
sévirsitorul mintuiril' tutum;- Şi doresc cu voinţă tare să fie perfecţi cu

-
familie, si necazurile, si afacerile, si orice prilej care îţi risipeste cuge- *
trupul, cu inima Şi cu duhu1113_ **ΌΘ€ϊ. (ie-1 va vădi Pe preot constiinta

'.
1111 si te robeste treburilor si deşertăciunilor vieţii. Nici dernîncarea,

,;
lui pentru păcate de moarte, să nu îndrăznească a sluji Sfînta Liturghie nici cugetările lumesti, nici risui cel bezmetic, nici banii, nici angaralele
pînă nu se va curăii pe sine de păcatul în care se află, prin căinţă cu

:
mărturisire cu gura înaintea părintelui său duhovnicesc, făgăduind că
de acum nu se va mai intoarce la păcat. Că de va îndrăzni a sluji, în
păcat de moarte fiind, nemărturisindu-se si prin pocăinţă mai înainte
vieţii, nici poftele cele pămintesti să nu tulbure ceasurile tale de veghe
premergătoare Sfintei Liturghii... Luptă-te cu tenacitate să-ţi creezi tot-
şleauna în ajunul Sfintei Liturghii o atmosferă sufletească de cerească

s -
necurăţindu—se de el, alt păcat de moarte mai greu adaugă, si dimine- !,umină si de slăvită sărbătoare. Nu este destul să—ţi simţi conştiinţa _por-

. -
zeieştile Taine 18 primeşte spre judecată $і s—pre osîndă lui—şi din pricina ”uită spre împlinirea datoriei. Nu e destul să te pre—gătesti ca predicator

‘n'
- *.
nevredniciei lui. Chiar în săvîrşirea dumnezeieştii Liturghii viindu—şi in si ca învăţător, pentru norodul ce te va asculta. Nu e destul să te con—
sine preotul si cunoscindu—se a fi în păcat de moarte, cît va putea cu sideri ca împlinind un rol social si naţional... Toate acestea sînt foarte
:: v
mare durere şi căinţă să se smerească pe sine si să arate părere de rău, bune si se vor adăuga-nouă, atunci cind vom atinge, pe aripile credintei,
avînd gînd necurmat să se mărturisească neintîrziat, să facă bine si să fericita culme a Taborului euharistic... Prin această lungă, statornică si
se părăsească de păcat» …… 31881… neobosită pregătire sufletească, te vei apropia cu crescîndă vrednicie
Păcatul se insinuează în'general prin simţuri, prin care se afirmă … de lumina cea neapropîată» ….
.'m'

tirania trupului si se îngustează orizontul cugetului numai la cele ale t'Restabilirea echilibrului în functiunile morale ale sufletului nu se
3I

lumii acesteia. De aceea, in ajunul zile' cu oficiul Sfintei Liturghii,_sfin-
ţiţii slujitori ——- amintindu—şiîndemnul rSfîntului Apostol Pavel din Epis-
tola către Coloseni ΙΗ, 5: «Fa'ceti să moară ceea ce alcătuieşte in voi
omul cel pămintesc : desfrînarea, nec'urăţia,patima, pofta rea si lăcomia»
M
poate asigura decît prin disciplinarea simturilor trupesti. De aceea, intre
altele, preoţii si diaconii care au soţii, sint datori să rămînă in stare de
abstinenţă, dacă nu mai multe zile înainte de ziua Liturghiei, apoi cel
puţin în ajunul si în ziua oficiului …. …

…- au datoria să se nevoiască spre mortificarea instinctelor şi pornirilor

115. Ibidem. -
n

112. Vezi nota lll.- _ a}! 116. Sf. Vasile cel Mare, Cuvin! dc.-sme post (Omilia 1, n. G), Ρ. G., XXX}, 172 В.
1

_ 113. Manning, Le sacerdoce eternei, t r a d u i t de l'angla-is par l ' A b b é 117. Gala Galaction, Ziua Domnului, Bucuresti, 1958, p. 74, 77 si 78.
C.'Maillet,
Avrgnon, 1890, p. 23. 118. Povăţuin', pgf. 2. Cf. si canoanele 5 si 18 ale lui Timotei al Alexandriei
.
114. Ροκ-8111111". pgt. 2. s i de asemenea Simion, arhiepisc0pul Tesalonicului, Răspunsuri 1a intrebarile unui
F

arhiereu, întrebările 14 si 1.5.

᾽'
 - ….:-;5.
ι ,5…;1.-.-..…
………
...—85...—

ψ..- η . - … … , … , - ,
ν…… (Ioan XIV, 6). De asemenea, E1 0 d a t putere să se alunge cu nu—

-
C u r ă t i a sufletească a u n u i l i t u r g h i s i t o r nu se p o a t e concepe 010011
mele Său demonii $і lucrarea lor (Marcu XVI, 17)
î n măsura î n c a r e a i z b u t i t s51- 51 asigure o o r d i n e i n t e r i o a r ă la adăpost
Pe 010 a l t ă p a r t e , prin insusi f a p t u l . repee t ă r i i acestei rugăciuni în

.
“"de «511pä1'area g i n d u r i l o r » 11 î n d e o s e b i d e cele grefate p e senzualitate, gind, i n club şi în inimă, fiind î n l ă t u r a t obiectul josnic 51 inlocuit cu pre—
prin c a r e c a p r i c i i l e u n a g m a u u a b a t d e obicei zborul spiritului spre sfe— o c u p a r e a cle D u m n e z e u , gindurile-sint a b ă t u t e 51 oprite 01111 d i r e c ţ i a l o r
r e l e s e r a f i c e . I11 a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , 11 v a fi d e f o l o s u n u i l i t u r g l i i s i t o r 501-51

-
pătimaşă. De aceea, se 51 r e c o m a n d ă să n u fie recitată, ci spusă in. d u h
a d u c ă a m i n t e d e s f a t u l ‚311111111111 Isaac: S i r u l : «(311111 0511 i n nevoie, gin— sau în inimă, cu atentie, cu încordare si cencentrare la c o n t i n u t u l ei.
…“desteute m e r e u l a Dumnezeu 51 El se va gindi la tine» …. Ce 011 ideal În acest cirip, imaginile s a u r e p r e z e n t ă r i l e rele se v o r sterge din cercul

_
…
poate fi d e u n m a i m a r e 51 m a i i n a l t interes p e n t r u preocupările unui l u m i n o s a l c o n s t i i n t e i , pe m ă s u r ă c e s p i r i t u l s e v a c o n c e n t r a i n î n ă l ţ a r e a

,
cleric, ca a d e x ă r u r i l e s u p r a n a t u r a l e s a u ca gindul la prezenta lui Dum——

.
.

.
acestei rugăciuni. Contactul vointei cu tentatiile i n t e r n e este astfel tăiat.

.
11151311, 10 p e r f e c t i u n i l e 51 binefacerile Sale .? Pentru o forţă a t î t de tare,

—
R e p e t a t ă m e r e u s a u adesea, această r u g ă c i u n e d e v i n e 0 d e p r i n d e r e bună,

.
““"—cit este && t r e b u i n t a p e n t r u r e s p i n g e r e a u n u i duşman atît d e insinuant

_
schimbind aplecarea vointei. d e l a d e s f ă t a r e a cugetelor rele, desarte 51

1111 se p o a t e a f l a n i c ă i e r i 0 s o r g i n t e m a i v i g u r o a s ă ca în gindul la Dum—
nezeu, l a a d e v ă r u r i l e 51 b a r u r i l e L u i .
I n d e l e t n i c i r e a cu c u g e t ă r i î n a l t e c o n s t i t u i e o m e t o d ă c a r e cere in—
wcordare d e v o i n t ă 51 d e p r i n d e r e îndelungată,- ca a t a r e , e a n u r e u ş e ş t e
i n t o t d e a u n a si t u t u r o r , p e n t r u a p u t e a impiedica aplecarea gindurilor
5p1111ä &&5 e r t ă c i u n i l e l e g a t e d e n a t u r a omenească. Este o d a t o r i e , într——a—
dei-' 1, să u r m ă m s f a t u l lui Filotei din S i n a i : <<Îndată 00 01 observat u n
…… gind v r ă j m a s , impotriveste—i—te numaidecit» ; pentru izbindă î n s ă t r e b u i e
i n d e p l i n i t ă n e a p a r a t p a r t e a a d o u a d i n recomandarea acestui a s c e t :
“ g r ă b e ş t e - t e i n a c e l a s i t i m p d e c h e a m ă p e Hristos, D o m n u l t ă u , l a l u p t ă .
lisus cel b o g a t in u'iingiiere este g a t a să—ti răspundă 111 timp ce t u încă
… vorbeşti „: «E11 s i n t c u tine s p r e a te Sprijini» ….
Încadrarea sufletului d e cortegiul nesfîrşit a l g i n d u r i l o r pătimaşe
sau, c u m 10 n u m e ş t e Liturghierul în capitolul «1301151111111»,«supérarea
g i n d u r i l o r celer cle multe feluri.. .» t r e b u i e a o îndepărta prin rugăciunea
…… 000 f i e r b i n t e si p r i n g i n d i r e a la Patimile Domnului» …. Rugăciuneal...
Da, r u g ă c i u n e a f i e r b i n t e este c h e i a care descuie visteriile b a r u l u i 51 aju—
torului d e sus, indispensabil p e n t r u î n t ă r i r e a 51 sustinerea s f o r t ă r i l o r
.
murdare, spre satisfactia petrecerii in a p r o p i e r e a lui Dumnezeu. i n i m a
& 50. încălzeşte a s t f e l ' d e r i v n a p e n t r u legile Lui, in t i m p ce pornirile urite
isi p i e r d f u n c ţ i u n e a .
171351115111 v i r t u t i i 51 0 u n e i p e r f e c t u l u i i n t e r i o a r e i n s e a m n ă , f ă r ă
i n d o i a l ă , u n u r c u s g r e u ; s f o r t ă r i l e s f i n ţ i t i l o r s l u j i t o r i v o r găsi un 111—
demn, 0 i m b ă r b ă t a r e si u n s p r i j i n m o r a l in <<cugetarea la Patimile Dom—
nului». „lertfirea f\iintuitorului p e n t r u lume. si participarea preotului l a
s a c e r d o t i u ' S ă u ii i m p u n obligatia d e 'a se oferi s a u d e a 50 a d u c e el in—
s u s i ca d a r d e j e r t f ă . A c t e l e i n t e r n e 51 e x t e r n e d e v i r t u t e , a d i c ă spiri—
tuale 51 corporale (1111111151135. a b s t i n e n t a etc.), reprezintă sacrificii in
sensul l a r g s a u impropriu al a c e s t u i c u v i n t . Î n primul rind, p e n t r u că
prin mortificarea naturii s e m n a l e facem să p i a r ă v i a ţ a interioar ă şi pă—
m î n t e a s c ă a s i m t u r i l o r 51 0 i n s t i n c t e l o r , a s e z i n d a s t f e l î n s u f l e t e l e noas—
tre s t ă p î n i r e a 51 p u t e r e a c u g e t ă r i i la cele ale l u i Dumnezeu. În acest
s e r s . l i t u r g l i i s i t o r i i 50 î n f ă ţ i ş e a z ă e i insisi c a <<daruri d e jertfă.» 1--,* căci
_1111 preot t r e b u i e să 5110 că <<niineni n u este v r e d n i c d e Marele Dumnezeu,
d e Marea J e r t f a 5'1 d e M a r e l e Preot, dacă n u s-a a d u s m a i î n t î i e l p e

.
sinesi ca vie 51 sfîntă jertfă lui D u m n e z e u » …. «Acesta este sacrificiul cel

. …"
n o a s t r e personale. I m p o t r i v a pricinilor subiective ale păcatului liturghi— dintii,“ cind fiecare se a d u c e jertfă 51 incepe d e la el, pentru ca d u p ă

-
...... sitorii pot g ă s i 0 a r m ă usor d e m î n u i t in orice î m p r e j u r a r e 51 î n orice

..
a c e e a să—si p o a t ă a d u c e darul» …

"
-
m o m e n t , i n 555— n u m i t a “ r u g ă c i u n e a 1111 I i s u s » , s a u , m a i corect, rugă—
.
Ο astfel d e jertfă d i n partea liturgbisitorilor t r e b u i e să meargă p î n ă '
-
c i u n e a c ă t r e I i s u s , f o l o s i t ă î n e x e r c i t i i l e a s c e t i l o r : <<Doamne, Iisuse Hris- la î n l ă t u r a r e a lor d i n ei 1115151 a d i c ă p î n ă la e x c l u d e r e a din propriile
-

10555, F i u l l u i D u m n e z e u , 111111110510— m ă !», o r i , m a i s c u r t : <<lisu5e, Fiul

.

lor p r e o c u p ă r i , pînă la o с1е$еіЁіаге sufletească d e orice grijă, intristare

“ w l u i D u m n e z e u , m i l u i e s t e - m ă ! » C i n d g î n d u r i l e r e l e n ă p ă d e s c î n suflet, s a u milinire p e r s o n a l ă c u subs-trat omenesc s a u lumesc, deoarece «111-
-..

00 t r e b u i e r e p e t a t ă î n gind, î n inimă, neîncetat 51 cu stăruintă, aşteptînd tristarea l u m e a s c a p r o d u c e moarte» sufletească (11 Cor VII, 101.1 „Există
a l u n g a r e a lor p r i n p u t e r e a lui D u m n e z e u . u n fel 010 alchimie sufletească b i n e cunoscută 51 fără “putinţă d e Agre—
O astfel d e m e t o d ă a r e , d e altfel, temeiuri adinci de o r d i n religios, s e a l ă : t o a t e n e c a z u r i l e , t o a t e î n c e r c ă r i l e d i n l u m e a a c e a s t a . toate dure—
' “ … si d e n a t u r ă psilrologico—ratională. Î n primul rind, invocarea numelui r i l e t r u p e s t i 51 morale. c i n d s i n t a d u s e s i d e s c ă r c a t e i a p i c i o a r e l e Min—
M i n t u i t o r u l u i e s t e r e c o m a n d a t ă d e E l i n s u s i , cind a zis : <<Orice v e t i c e r e t u i t o r u l u i , s e - p r e f a c î n a u r s u f l e t e s c , a d i c ă î n m u l t u m i r e g e n e r a l ă 51 i n
în numele Meu, aceea voi face… De veti cere ceva in numele Meu, Eu b i n e c u v i n t ă r i p e n t r u S t ă p i n u l n o s t r u . C î u a j u t o r u l C e l u i ce ne-a iubit
voi face» ( l o a n X I V , 13—14). Calea d e a ne s a l v a din atmosfera psiho— $1 ne-a r ă s c u m p ă r a t p u t e m să răsturnării legile d u r e r i i si ale slăbiciunii
nu.-nur
l o g i c ă a p ă c a t u l u i 51 de a ne a p r o p i a d e D u m n e z e u nu e s t e d e c i t M i n t u i - $1 să imităm pe marii î n d u r ă t o r i de altădată» …. Cel putin cu ocazia ofi-
t o r u l , a s a p r e c u m El î n s u s i .ne—a a s i g u r a t : <<Eu s i n t Calea, A d e v ă r u l 51 1’.".’..Sf 1351111111111:- N o l a , E p i s t o t n XI a d Severum, 8. '
123 Sf G r i g o r e d e Nat/Mn: (31111111 despre f u g ă , 95; t r a d ; de Pr. Ν . Donos,
119. C i t a t d u p ă Ν. Arseniev, L’église d'Orient, P r i e u r é d'Amay—sur-Meuse, 1.928, 111111. 931, |). 105. ᾽ — .
p. 42. 1 2 4 , 8 1 . A m b r o z i e , De Abe!, ΙΙ, c a p . 1
120. La Ν. A r s e n i e v , o p . cit.. p. 41, 125. G a l a G a l a c t i o n , op. cit., p. 76—77.
121. Povdtuiri, pgf. 2
&

——86——
c i u l u i S f i n t e i L i t u r g h i i , s u f l e t e l e s f i n t i ţ i l o r s l u j i t o r i t r e b u i e să simtă nu—
mai “întristarea cea după. Dumnezeu» (Ibidem) pentru scăzămintele lor,-
adică o întristare la baza căreia stă <<dragostea de Dumnezeu, a Cărui
v o i n ţ ă a u călcat—o, si c o n s t i i n t a i n t i m ă că L—au m i n i a t , p ă c ă t u i n d , p e P ă -
r i n t e l e si b i n e f ă c ă t o r u l lor s u p r e m , c ă s—au a r ă t a t nerecunoscăto-ri si s—au
făcut n e d e m n i d e El» ….
Această uşoară asceză sau e x e r c i t i i spirituale, c a r e formează
ceputul pregătirii liturgliisitorilor, t r e b u i e îndeplinite î n a i n t e d e v r e m e a
s l u j b e i , î n v i a t a l o r p a r t i c u l a r ă , a d i c ă a f a r ă d i n b i s e r i c ă , 111' a j u n u l f i e -
cărei s ă r b ă t o r i , p e n t r u c a a s t f e l s ă - s i c î ş t i g e o d i s p o z i t i e s u f l e t e a s c ă d e
rîvnă, d e b u c u r i e duhovnicească, d e dorinţă vie d e a săvîrşi Sfintele
Taine. Să Vina 16 o f i c i u l l o r alergînd ca s p r e o c o m o a r ă , i a r n u 111 5116 si
cu indiferentă, ci întăriti în credintă, minati d e d r a g o s t e a v i e d e a în—
tilni pe Domnul, d e a—l sluji c u smerenie, d e a se î m p ă r t ă ş i d e El si d e
a-l infatisa rugăciunile l o r pentru întreaga obste a credinciosilor.
Acea-Stă d i s p o z i t i e , c a r e t r e b u i e s i m ţ i t ă c a o f o a m e si. s e t e duhov—
n i c e a s c ă , se d e ş t e a p t ă s i s e î n t r e ţ i n e î n d e o s e b i p r i n î m p i - i n i r e a “ p r a v i l e l e
î n biserică, adică p r i n săvîrşirea s a u participarea la slujbele religioase
din rînduiala celor sapte Laude, c a r e preced Liturghia. Prin î n ă l ţ a r e a
c u g e t ă r i i l a f a p t e l e s i i d e i l e d e l a baza semnificatiei acestor servicii,
preotul a r e astfel prilejul «a-si cistiga lui-si evlavie si să. gînd'ească la
Patimile Domnului, căci v a cîştiga n ă d e j d e si m i n g i i e r e s u f l e t e a s c ă si
d r a g o s t e c ă t r e a c e a s t ă Taină a l u i H r i s t o s , s p r e c a r e f i e r b i n t e a r u g ă c i u n e
si luarea aminte de 'sine foarte mult ajută» … _ p r o a s p e t e ! Primeste—le a s a c u m s î n t : d ă t ă t o a r e d e v i a t ă s i d ă t ă t o a r e
La aceste obligatii d_e—pregătire spirituală prin îndeplinirea «pravi-
lei» se referă s c u r t a i n d i c a t i e - d i n inStructiunile scrise la începutul Rin--
duielii Proscomidiei : «5'61 privegheze pînă la v r e m e a slujbei» (μέχρι τοῦ
τῆς "Ιερουρτἑας καιρώ", adică p î n ă 16 v r e m e a Liturghiei) «si să—si citeas—
că cele rinduite d e Tipic». Stilul acestui scurt enunt corespunde regulii
vieţii bisericeşti din mînăstiri, u n d e Miezonoptica si Utrenia c u Ceasul l,
indeplinindu-se d u p ă miezul noptii, sint servicii c u priveghere. Spre a
nu se lăsa furati de s o m n si t r i n d ă v e a l ă în timpul ce 16 m a i r ă m î n e p î n ă
dimineata, cind a r e l o c oficiul Liturghiei, preotii—monahi s î n t obligaţi
să—si desăvîrsească p r e g ă t i r e a p r i n c o m p l e t a r e a <<pravilei» c u rugăciu—
nile din canonul Sfintei Împărtăsiri si i n m e d i t a t i e . <<...Roagă—te î n t r - u n
loc retras si indeletniceşte—te cu citirea p î n ă la ceasul ( v r e m e a ) Litur—
ghiei, îndemna Sfîntul Vasile cel Mare, si asa 5616 infätisezi cu inima
zdrobită la sfintul altar» 128. ' ΄
126.-Μ666τ16, Teologia d o g m a t i c ă , t r a d . d e G h e r a s i m Timus, B u c u r e s t i , 1885,-
vol. II, p. 556—557. . jitorilor, care, recunosc'îndu—se insuficient]. Şi nedestoinici p e n t r u înde—
127. Povc‘ifuiri, pgf. 2, «Pii t r e a z , 111 c u l u a r e a m i n t e s i a s c u l t ă f r e a m ă t u l a d î n c
a l s f i n t e l o r d u m b r ă v i d u h o v n i c e ş t i , p r i n c a r e t r e b u i e să t r e c i a s t ă - s e a r ă , p r e g ă t i n -
(lu-tc.- p e n t r u S f i n t a L i t u r g h i e d e m i i n e . A s c u l t ă î m p i e t r i t , uneste—te i n s i m t i r e Si
cutremură—te c u cei c e a u a l c ă t u i t citirilc: si r u g ă c i u n i l e c e - ţ i s t a u i n a i n t e . N u e s t e
d a t o r i e , n u e s t e p o r u n c ă , n u e s t e i n t e l e p c i u n e si nu e s t e a l t ă v i a t ă m a i p r e s u s d e
d a t o r i a , d e p o r u n c a , d e i n t e l e p c i u n e a si d e v i a t a sufletească. i l u m i n a t ă , p e c a r e _ti l e
p u n s u b ochii min-tii, r u g ă c i u n i l e p r e m e r g ă t o a r e Sfintei L i t u r g h i i » {Gala G a l a c t i o n ,
op. cit., p. ??). . - . '
128. Sf. V a s i l e c e l M a r e , C u v i n ! c u privire la s l u j b a 6660111011... :Ρ. G., X X X L
..--...͵--͵......-.1..........͵.
д'
'
J
T .'
. ι ι
. . 87—
- Pravila aceasta a Sfintei Î m p ă r t ă s i r i este însă n e a p ă r a t d e rigoare
Η
.… „___ ".;
înainte d e Liturghie, chiar p e n t r u preotii d i n parohi-i, care, eventual, d i n
cauza anumitor obligatii pastorale neprevăzute, privind direct mintui-
rea sufletelor (botezuri, s v e d a n i a si i m p a r t a s i r e a muribunzilor etc.],
l s—ar găsi în imposibilitate m a t e r i a l ă d e a—si face c o m p l e t pravila în legă-
tură cu s e r v i c i u l laudelor {tin ciclul d e s e a r ă si d e noapte. M i ă d i e r i l e d e
iri-.
s u f l e t “si v i b r a t i i l e p e c a r e l e t r e z e s c î n i n i m ă însă formulele rugăciunilor
p e n t r u împărtăsire, f o r m u l e î n care t r ă i e ş t e o s i m t i r e religioasă adîncă,
cu accente mişcătoare d e s i n c e r ă m ă r t u r i s i r e a'nevredniciei, d e implo—
r a r e si d e n ă d e j d e în r o a d e l e unirii cu Domnul prin î m p ă r t ă s i r e a cu
‚
T r u p u l si Singele S ă u euliaristic, r e p r e z i n t ă u n a d i n cele mai î n a ' t e trepte _
616 u r c u s u l u i d u h o v n i c e s c si 6 cresterii lăuntrice, p e c a r e trebuie să 16
a t i n g ă liturghisitorul i n a i n t e d e i n t r a r e a sa în oficiu.
“ M i i n e v e i sluji Sfînta Liturghie... Citeste astă—seară ceea ce trebuia
să asculti la biserică si. m a i ales .fă—ţi c u s t r ă s n i c i e liindufolu Sfintei i'm——
p ă r t ă ş f r i . O b i ş n u i e s t e - t e , i u b i t e f r a t e …- i n d e m n a a c e l a s i c l e r i c - c u s a c r ă
s e n s i b i l i t a t e ——, 56 c i t e s t i a c e a s t ă r î n d u i a l ă 111 l i n i s t e a o r e l o r d e s c a r ă .
mai i n a i n t e a te lăsa oclilinei. N u te culca m a i î n a i n t e d e îndeplinirea
.:
acestei datorii... l n f r i c o s a t a seriozitate pe c a r e ti—o p o r u n c e s t e Sfînta
Liturghie î n c e p e d e cu s e a r a , cu citirea s c o r m o n i t o a r e l o r si admirabilelor
rugăciuni din Rinduiolo Împărtăsirii. Vei citi aceste r u g ă c i u n i o v i a t ă
î n t r e a g ă . l e v e i citi u n e o r i d e c i t e v a o r i p e s ă p t ă m î n ă , p o a t e a l t ă d a t ă z i
d e zi… N u t e de o b o s i t n i c i o - d a t ă ! Fă—le, p e n t r u s u f l e t u l t ă u , p u r u r e a
…ς
d e n e m u r i r e !… D u p ă multi ani d e citire _— de-abia d u p ă ani d e z i l e !
—— incepi să 16 întelegi si să le pretuiesti ceva mai a p r o a p e d e p r e t u l
lor d e p i e t r e scumpe duhovniceşti» ….
Ε
3. Ritualul închinării p e n t r u i n t r a r e a i n slujbă
Cele mai m u l t e din Liturgliiile r ă s ă r i t e n e încep cu u n ritual d e în—
c h i n a r e s a u de pregătire a liturghisitorilor p e n t r u i n t r a r e a în altar. În
m a n u s c r i s e l e Liturghiilor b i z a n t i n e , . a c e s t c e r e m o n i a l a p a r e înscris tit—
aiu si a n u m e m a i întîi î n parte, p r i n v e a c u l al Xl—lea, d a r m a i ales în
cele d i n v e a c u r i l e a l XIII—lea si 61 XIV—lea. La i n c e p u t , e l n u e r a p e r f e c t
u n i f o r m , c e l p u t i n i n c e e a c e p r i v e ş t e t e x t u l r u g ă c i u n i l o r , d a r m a i tîr—
ziu, si a n u m e de la veacul al XVI—lea incoace, s—au g e n e r a l i z a t regulile
d i n f o r m a i n t e r p o l a t ă a Constituţiei lui Filotei, aşa precum se practică
pina astăzi.
În substanta sa, rînduiala acestui scurt ceremonial se caracterizează
printr—un c o v î r s i t o r s e n t i m e n t d e u m i l i n ţ ă s i d e s m e r e n i e d i n p a r t e a slu—
ι.
nnnnnnnnn
plinirea u n u i serviciu a t î t d e sfint ca cel 61 Sfintei J e r t f a , păsesc l a lu—
1688 A . P o t r i v i t i n s t r u c t i u n i l o r i n s c r i s e i n L i t u r g h i e r l a C a n o n u l S f i n t e i Î m p ă r t ă s i r i ,
a c e s t a s e c i t e s t e d u p ă s l u j b a V e c e r n i e i , u r m i n d să s e c o m p l e t e z e c u c i t i r e a c e l o r -
l a l t e r u g ă c i u n i d i n “ R i n d u i a l a S f i n t e i Î m p ă r t ă s i r i n , a d o u a zi d u p ă s l u j b a c e a s u r i l o r .
of}! În rîndurile clerului de m i r s—a s t a b i l i t o v e c h e p r a c t i c ă s i a n u m e d e a s e
indeplini această rînduială în particular si a n u m e acasă, ceea ce n u este nepotrivit,
' - rlacă se p o t r e a l i z a a s t f e l c o n d i t i u n i l c p r o p r i i u n e i r e c u l e g e r i .
129. Gala G a l a c t i o n , op. cit., p. 74—75.

--88-—
crările oficiului cu nădejdea în mila, îndurarea si întărirea din partea"
lui Dumnezeu . inchinarea liturghisitorilor este, am putea spune, ultimul
act din pregătirea lor s p i r i t u a l ă personală, inainte de a incepe lucrările
Proscomidiei. El se desfăsoară 111 biserică si a n u m e in c u r s u i Utreniei,
după ectenia mare de la inceput, in timp ce la strană se cîntă «Dumme?
zeu este Domnul...», cu troparele respective '30. ori la începutul canoa—
nelor sau catisinelor …. - pentru ei si pentru tot «meamui creştin.» milă din. partea lui Dumnezeu si
Acest moment este destinat închinării liturghisitorilor numai în ca—
zul cind Liturghia urmează 111 continuare după Utreniadin cursul dimi-
neţii. _Lăsînd epitrahilul, preotul face trei inchinăciuni in fata sfintei
mese impreună cu diaconul, iesind apoi amindoi din altar cu capul aco—
perit, preotul prin usa laterală dinspre miazănoapte, iar diaconul prin
cea dinspre miazăzi. Venind apei in mijlocul naosului, cu faţa'spre răsă—
rit., diaconul ocupa loc în dreapta preotului, fac amindoi trei închină—
ciuni, după care merg la arhiereu pentru binecuvintare sau, în lipsa lui,
fac numai mctanie la ieţul arhieresc, arătînd prin aceasta smerenie si
că ei incep slujba cu binecuvintare si 151155111115…. Înapoi'ndu—se din
nou in mijlocul naosului, cu fata spre sfintele uşi, preotul d ă în şoaptă
binecuvîntarea (“Bii'iecuvîntat este Dumnezeul nostru...») pentru înce-
perea rugăciunilor cu care se deschid în general diferitele servicii. bise—
ricesti («:l'mpäi'ate ceresc…», <<Siinte Dumnezeule...» etc.), pe care le re—
cită de obicei diaconul, sau, după unele practici, preotul spune <<Impărate
ceresc-...», restul rugăciunilor fiind continuat de diacon ‘33.
f\ducindu-se apoi în perspectivă spirituală serviciul pe care trebuie ᾽
să—l înceapă si vrednicia ce le este necesară în acest s—cop,'ei înţeleg
că. nu se cuvine să facă altceva decit să-si mărturisească insu—
ficienţa 51 să ceară îndurarea lui Dumnezeu, prin recitarea troparelor de.
umilinţă: «ΜΠι115515-115 pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi…», «Doam-
ne, miluieste—ne pe noi că întru Tine am nădăjduit...» si «Usa milostivirii
deschide-o nouă, binecuvintata Născătoare d e Dumnezeu...» …. Prin
aceste rugăciuni, liturghisitorii înţeleg să facă mărturisirea, mai ales în
prima dintre ele, că, 111 neputinţă de a găsi vreun fel de justificare pen—
tru puţinătatea lor morală, din cauza păcatelor. ei nu au altă cale decît
să recurgă la mila lui Dumnezeu, rugindu—L adică să—i privească cu milă
Şi îngăduinţă pentru lipsa lor de. vrednicie. Cu această nădejde in mila
divină, ei roagă pe Dumnezeu, în al doilea tropar de umilinţă, să nu fie
tare mîniat pe ei si să nu ţină seama de fărădelegile lor, ci si de d a t a
aceasta să-si întoarcă fata Sa cu milostivire spre dînsii, ca spre (frea-
turile Sale, care invocă numele Său. Fraza : «Cà Tu esti Dumnezeul nos—
tru $1 noi s i n t e m poporul Tău» este in primul rînd o confesiune prin care
liturghisitorii subliniază că rugăciunile lor se fac pentru cei ce sint legaţi
de El prin credinţă, prin nădejde si dragoste. În acelasi timp, preotul vrea
130. Cf. Protos. Gherasim Saffirin, op. cit., p. 19.
131. Cf. Icon. D. Lungulescu, op. cit., p. 52.
᾽ '
132. CI. Simion-, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfinta Littzrghie...„cap. 83.
133. Vezi lucrarea noastră, Contributii la revizuirea Liturghie—rului român.... p.
71, n. 10 $1 Icon. D. Lungulescu, ор. cit., p. 52, n. 38. - 135. Vezi nota 128; Sf, Vasile cel Mare, Cuvin! CU. {NF/'1'“: Ia sin/bu |"΄…΄*!΄'!"'ι
'
134. Vezi Contribuţii ia revizuirea Li'turqhieruiu-i.… p. 715 11. Il.
. 5…
":
.
.
..
-—89— -—
_sä spună : mă rog nu numai pentru nenumăratele mele—păcate, ci, după
pilda Fiului Tău, iau asupra mea rugăciunea pentru păcatele întregului
şi.
popor credincios, adică pentru ale "tuturor credinciosilor, atît ale celor
care. se găsesc cu mine aici, la această dumnezeiască slujbă, cit 51 ale
tuturor crestinilor d e pretutindeni. După aceea. liturghisitorii apelează
la mijlocirea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, rugind—o să obţină
să facă să nu fie respinse cererile lor.
Caracterul specific pregătitor al acestor tropare de umilinţă este
evident. În ele vibrează fiorul de sfială de care trebuie să se simtă cu—
prinse sufietele liturghisitorilor cind sint gata a se infatisa inaintealui
Dumnezeu, pentru a începe serviciul Său. Cu conştiinţa că vrednicia
lor personală este departe de a egala maiestatea si sfinţenia acestui ofi—
ciu, ei cer indulgenţa divină faţă de insuficienţele legate d e natura lor
umană. În măsura în care aceste mărturisiri sint pătrunse de sinceritate,
în măsura in care aceste tropare sint o rugăciune acu duhul si cu adevă-
rul», pornită adică din adîncime, făcută cu o înălţare a duhului si însu—
fleţită de tremur sufletesc, ele vor însemna un act de pocăinţa 51 de puri—
ficare, о treaptă in plus suită pe scara clesăvîrsirii spirituale, deci a apro—
pierii de' Dumnezeu. «La sfintul altar să te îniăţisezi cu inima zdrobită»,
adică pătrunsă de pocăinţă, cum am văzut mai înaintelcă recomanda
Sfintul Vasile cel Mare …. …'
C-a a doua etapă în sirul rugăciunilor pregătitoare “inainte de intra—
rea în slujbă, troparele de umilinţă sînt menite deci să trezească simţul
spiritului. să producă о renastere lăuntrică, să dea o senzaţie d e curăţie
in duh si de bună dispoziţie în săvîrşirea oiiciu'ui. Aceate efecte devin
sensibile în spiritul în care se desfăsoanăa treia etapă a rugăciunilor d e
inrlzinare si anume cele care se fac la iéoanele împărăteşti si la cele din
rind cu ele. Păsind astfel mai întîi în Îăaţa icoanei Mîntuitorului, litur—
a ghisitorii rostesc rugăciunea <<Preacuratului Tău chip ne închinăm, B11-
ea
. r
nule, cersind iertare greselilor noastre, Hristoase, Dumnezeul nostru...»,
rugăciune in care pulsează sufletul uşurat de încredinţarea că deficien—
tele slujitorilor sînt acoperite- de meritele prisositoare ale Fiului lui
Dumnezeu, Cel ce binevoind a se sui cu Trupul pe cruce a izbăvit pe cei
pe care i—a zidit. «Si. noi sintem printre acestia» —— vor să. spună liturghi-
sitorii într—un flux de înviorare,tradus în fraza finală _а acestei rugă—
ciuni: <<Pentru aceasta, cu mulţumită strigăm Tie : toatele-ai umplut de
1111(τ*1111.5...», deci si pe noi, <<Mîntuitorul nostru, Cel ce ai venit să mîn—
tuiesti 'lumea». Acelasi sentiment de Siguranţă si de curaj moral se afir—
m ă si in rugăciunea «Сееа ce esti izvorul mil.ei. Născătoare rile Dumne—
zeu...», ce se rosteste îndată 1n faţa i'Coanei Sfintei Fecioare. rugind-o:
“arată ca intotdeauna putere—a ta», 51‚'_cu nădejde deplină in efectul mij—
am
locşririlor ei duioase d e maică a Fiului Celui preaînalt, îi acllrt-sează salu—
Ρ. ("Σ., XXXI, 16138 А.
 __90_… ___.91.___

tul sfint «Bucurä—te, ca si odinio ară Gavri il, întîis

tătăto rul netrup eştilo
r i m p l i n e s t e si p e cele s l a b e le î n t ă r e ş t e . D e a c e e a , el s e r o a g ă : D o a m n e ,
Puteri». Forma de salut religios, cu care se inchei e ambel

,
e rugăci uni, ' t r i m i t e s a u î n t i n d e m î n a Ta d i n i n a l t i m i l e c e r u l u i î n c a r e locuiesti, întă—
semnale ază d e j a promova rea s l u j i t o r i l o r în a t m o s f e r a reşte—mă si ajută—mă c u p u t e r e a Ta, ca să—mi îndeplinesc oficiul «neo-
unei intimităţi

м
p i o a s e , 111 c a r e s u f l e t e l e . s e simt p l i n e d e c e r t i t u d
i n e a b u n ă t ă ţ i i dumne— s î n d i t » . .El n u p o a t e i n t r e p r i n d e d e c i d u m n e z e i e s c u l o f i c i u al L i t u r g h i e i
zeiesti. Trecin d apoi la celelal te i c o a n e ”in rînd c u cele d e c i t cu m ă r t u r i s i r e a p s a l m i s t u l u i c ă t r e D u m n e z e u : «Tu esti p u t e r e a si
împără teşti si

‚
după a c e e a l a cea d e p e p r o s c h i n i t a r , u r m i n d î n a c e a s t ă tăria mea, a j u t o r u l si s p r i j i n i t o r u l meu» (Ps. XXX, 4 ; XL11,2; CXVII, 14).
privinţă ordinea
c e s e o b s e r v ă c u o c a z i a c ă d i r i i , p r e o t u l si d i a c Luîndu—şi p o z i t i a d r e a p t ă , după rostirea rugăciunii

.
onul se închină rostind d e m a i sus in

,
.
la fiecare troparu l Sfîntul ui s a u al sărbăto rii repreze ntată fata altarului, liturghisitorii fac apolisul cel mic, încheind astfel p a r t e a
pe 1608118186.

.
Ei isi afirmă astfel c e i n u n i u n e a cu Biseric a cereas că

_
sau triumf ătoare , a d o u a din ritualul închinării; înclinindu-se a p o i c ă t r e s t r a n e , se in-

.
_ . . . . -
cu c a r e se vor găsi în împreu nă—slă vire a lui Dumne d r e a p t ă s p r e altar, în Care preotul i n t r ă p r i n usa d i n s p r e miazăzi, iar dia—
Zeu, î n cursul

:
Liturgh iei. conul prin cea d i n s p r e miazănoapte “°. “Ei "insotesc a c e a s t ă - i n t r a r e d e
'

-
V e n i n d d u p ă a c e e a în mijloc ul naosu lui cu fata

„
spre sfinte le usi, sco— recitarea versetelor 7 si 8 d i n Psalmul V : «V01 i n t r a în casa Ta, m ă voi

.
ţindu—si culioa nele si plecind u—si capete le, preotu l rosteşt
e î n taină m— închina pătruns d e frica Ta în s f i n t a Ta biserică...», a d i c ă 111 altar, care
e

.,
_qăciunea: «Doamne, trimite mîna Ta dintru înălţim ea locaşu
lui Tău si «inc'hiþuieste Sfinta Stiintelor, cele m a i presus d e c e r u r i si 6811111 …,

quf
‚"
mă î n t ă r e ş t e spre s l u j b a Ta, ce—mi este pusă inainte
» (ce va incepe 111- « e s t e l o c a s u l l u i Dumnezeu..., cerul terestru, in care locuieste si u m b l ă

.
dată s a u numaid ecit), “ p e n t r u ca. neosîn dit stind î n a i
n t e a înfrico sătoru— Dumnezeu, Cel mai presus d e ceruri» №. Florii d e sfială ce se trezesc în

n "
lui Tău a l t a r , s ă s ă v i r s e s c J e r t f a cea f ă r ă d e s i n g e
(τὴν *αναίμαγ.68ν ἱερουρ- s u f l e t u l u n u i p r e o t pios la p ă ş i r e a t r e p t e l o r a l t a r u l u i c a p ă t ă e x p r e s i e 111

".
.,v
1…'ίσ.…1)...". D i n t r e r u g ă c i u n i l e p e n t r u p r e g ă t i r e a liturghi sitorilo r e c i t a r e a s t i h u l u i : « I n t r u l u m i n ă r i l e s f i n t i l o r T ă i c u m v o i i n t r a e u ne-

-“
r inainte

"
. d e a intra în altar, a c e a s t a este cea dintîi c a r e isi f a

_"
c e a p a r i t i a î n ciocu— v r e d n i c u W » , pe c a r e regulile din unele manuscrise d e m a i tîrziu a l e

! —Ш
m e n t e . Cu text diferit ori cu o a r e c a r e v a r i a n t e Constitutiei patriarhului Filotei il prescriu cînd 111811118…, cînd d u p ă
verbale s a u adaosuri, o
astfel d e rurjăci une' este întîlnit ă in manusc rise, încă din

, "-
veacul al Xl— rugăciunea intrării …. .

“
188187, 181 111 Consti tuţia p a t r i a r h u l u i Filolei ea este Ştiind că în a l t a r se v a pregăti si v a avea loc ospătul Domnului, 61118

.
unica r u g ă c i u n e in-
dicată în legătur ă. cu ritualu l închin ării liturgh isitoril

."
or. lie-cita rea u n o r 8111181151168 … 186818 lisus, p u r t a t d e h e r u v i m i “5 si î n c o n j u r a t d e sfintii
rugăci uni d e p i e t a t e înaint ea 86851818 138, precum

.
si s ă r u t a r e a icoane - ingeri si (10 c e t e l e sfintilor Săi se află d e faţă —, liturghisitorul se găseşte
lor 139 se consta tă însă î n p r a c t i c ă d e j a în manus crise i n c h i p firesc încă t r ă m i n t a t d e scrupule cu p r i v i r e l a vrednicia sa. De
din veacul al Xil—

.
.
lea si a l XIII-lea. aceea, i n c o n t i n u a r e a r u g a c r u n u intrarii, el se r o a g a recrtrnd versetul υ

…
o ι.- . . . › _ _ v - o ν _ - ' .3 _ _ o

Rindui te într—o' g r a d a t i e crescin dă, r u g ă c i u n i l e închin al Psalmului V : <cPovăţuieste—mă (condu—mă), Doamne, l a d r e p t a t e a T a ;

ării il pregă—
tesc si il i n t r o d u e p e liturgh isitor treptat —trept at in
oficiul său. Intr-ad e- 140. S p r e d e o s e b i r e d e a c e a s t ă p r a c t i c ă , p e c a r e a n i inscris-o d u p ă i c o n . D.
văr, în rostire a r u g ă c i u n i i «Doam ne, trimit e m
î n a Ta d i n t r u înălţim ea L u n g u l e s c u (op. cit., p. 53), a c t i u n e a se p e t r e c e 1111815; d u p ă a l t e LJturglnc—rczvca,
locaşul ui Tău si m ă intăreste...»,'preotul are deja viziunea d e e x e m p l u , cele d i n A t e n a , 1012, 1924: d i a c o n u l i n t r a i n a l t a r prin u s a d e n i a r a / i ,
slujbei pe
c a r e este gata s ă o înceap ă si, p ă t r u n s ca si Sfîntul Vasile iar p r e o t u l prin cea d e m i a z ă n o a p t e . L i t u r g h i e r u l d e I e r u s a l i m p r e v e d e i n t r a r e a am—
cel M a r e d e . b i l o r liturqhisitor'i p r i n u s a d e m i a z ă z i . P e n t r u r e s p e c t a r e a regulii d e a fi d i a c o n u l
gindul că a sta <<în f a t a infrico sătorul ui altar ca să săvîrşe i n t o t d e a u n a i n d r e a p t a p r e o t u l u i , p r a c t i c a Liturgliicrclorş d e A t e n a si mai a l e s a
ască Jertfa
cea fără d e singe» este u n servici u ceresc i a r nu pămînt c e l u i d e Ierusalim se r e c o m a n d ă d e l a s i n e , m a i c u seamă că o a s t i c t c l e r e g u l a
esc, îngeres c i a r e s t e o b s e r v a t ă d e L i t u r g h i e r u l r o m â n î n s u s i , î n a l t e m o m e n t e a l e s l u j b e i . ln spri—
nu omenesc, el isi î n a l ţ ă c u g e t u l l a D u m n e z e u , C a r e p e cele d e l i p s ă l e jinul p r a c t i c i i r o m a n e s t i , s—ar p u t e a i n v o c a t o t u s i r e s p e c t a r e a 11111101311111“ d e .-1 s e
i n t r a î n a l t a r pe usa o p u s ă c e l e i p r i n c a r e a u i e s i t f i e c a r e d i n cele d o u a c a t e g o r i i d e
_136. A c e a s t ă regulă se găseşte n u m a i in u n e l e editii liturghisitori.
e x e m p l u , i n cele d e B u c u r e s t i , 1855; R i m n i c u a l e L i t u r g h i e r u l u i , ca, d e _ _ … _ _ __
- V i l c i i , 1862,- C o n s t a n t i n o p o l , 1895; 141.511111011, a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u r , Despre S f i n t a Liturghie.... c a p . 98,- (‚i.
Ierusalim, 1 9 0 8 ; A t e n a , 1 9 1 2 , - 1924 e t c . …. . s i Explicare d e s p r e s f i n t a biserică. d e acelasi, trad. rom. retip. de Toma Teodorescu,
137. i n Codicel e Slnaitfc n r . 959 (sec., X l ] : « S i ä p
ţilor n o s l r i , trimite— mi p u t e r e d e sus...» (La Dom
î n e , D o a m n e D u m n e z e u l părin— l u c u r e s t i , 1865, р. 253; cf. d e a s e m e n e a , A c e l a s i , DeSpre t i r n o s l r c o s f i n t e i liiscricz,_
ln ms. d i n .rm 7306. Bibl. E s f i g m e n u ( A l e s ) :
P l a c i d e d e M a e s t e r . op. cit., p. 56]. ca 1. 131, ibidem, ᾽. 121—122. _ _ .
“Doamne Dumnezeul meu, trimite-mi } 142. Sf. Gherman ! a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P . G., X C V I I I , _.lP-fl B. _
a j u t o r din s f i n t u l T ă u locaş si m ă întăreşt
e...» (A. 1311111110ν50111,Εὑγολόγια... p. 2621. 143. Ms. n r . 120 d i n a n . 1602 a l Bibl. E s f i g m e n u {A105}. Α. Dimitrievsvchi, (….
in Codicel e sinriitic nr. 966 [sec. X I I I — X I V }
105,111 s i n ş v r e r t n i c u i r o b u l T ă u „in
s e a d a u g ă : «...Cau tä “spre m i n e păcă— cit., p. 54. Alte ori acest stih apare intr-o lor-mă imbogătită, cu. adaosul :.€(ςιΉ'| daca
ceasul aresta...» (La Dom. Pl. d e voi î n d r ă z n i să i n t r u in c ă m a r a d e n u n t ă , lifaina m ă v ă d e s l e 51 l e g a t …ι fi a r u n c a t
M a e s t e r , op. cil.
si oc. cit. . - ΄
1311. tCod. ? 7 9 P a t m o s (sec. XIII}. Α. D m i t r i a f a r ă d e c ă t r e ingeri...». Codicele n r . 759, 75.52, 766, s i a l t e l e d i n Bibimim-a N a t i o n a l a
e v s c h i , op. cit., p. 170, si Cod. Esfig- a"?! de la Atena. Pan. Ν. Tren‘bela, op. cit.. p. 2293:
mr-nu Cl a .
.] 144. MS. nr. 425. Bibl. M e t o c u l u i Sf. :Mor-mînt,‘ C o n s t a n t i n o p o l . А . D-m-itrievschi,
1310. Cod. 662 Bibi. Nationa lă din A t e n a (sec.
XII—X III). P a n Ν. T r e m b e l a , op. OD. cfr.. p. 117.
m .. p. .
145. Cf. Sf. G h e r m a n I al Constantinopolului, op. cit.. P. (:., XCVIII, Till—13 (".
 ———92———— __..93__._..

îndreptează calea Ta inaintea—mea, in necazul vrăjmaşilor mei» 143. El 11

vrea să "spună : indraznesc, Dumnezeule, să păşesc pragul Sfintului altar,
in care se află tronul Tău, spre a indeplini oficiul cel mai sfint. Fiinţă
păminteaéscă ce sint, cum voi putea săvîrşi Tainele Fiului Tău,.de nu mă
vei 1.10ν61111 Τ11 ? Se roagă, cu alte cuvinte. ca Dumnezeu să—l sustină 'si
să—i inlcsnÎc—ască cu ajutorul hen-111111 Său să se menţină pe calea cea
dreaptă, care este calea Domnului si linia sfinteniei.-
Prin intrarea în altar, 'liturghisitorii iau primul lor contact cu atmo-
sfera misterului în care seva desfăşura intilnirea lor cu Dumnezeu prin
Fiul Său. (Ta in ascensiunea lui Moise pe muntele Sinai, se cuvine deci“
a aspira ozonul spiritual care inviorează si înaltă fiinta, atită rivna,
avintă cugetarea si simtirca spre cele inalte. Să simtă cum rămîne pă—i
mintul 1n urma lor, cum se sterg senzatiile si impresiile, cum se potolesc
si aniutesrfi incet-incet 1.11 sufletele lor zgomotul si involburarea gindu-
'ΜΜ'
_ PREGATIREA ΕχτΕ1110ΑΜ:
TINUTA, ἰΜΒΕΑΟλΜΙΝΤΕΑ SACRA 51 511.61Α111εΑ
I. infatisare exterioara cuviincioasâ. —-- 2. P r o b l e m a unui costum saccrdoiai
111011111;— de pacea Bisericii. -— З. Vesminte liturgice şi ritualul imbrăcării lor.
.… 4_ Spălarea .miinilor
1. Înfăţişarea exterioară cuviincioasä
Ai treilea moment “în pregătirea slujitorilor altarului pentru săvîr—
şirea Sfintei Liturghii îl formează îmbrăcarea in veşmintele sacre, sa—
cerdotale sau liturgice.
“ Liturghia este, asa precum se spune adesea cu un termen potrivit,
,
solemnitatea mintuirii noastre. Prin ea se actualizează actul mintuirii
adică se reprezintă si se reproduc in primul rind momentel e istorice
ale operei divine pentru mlntuirea lumii. Este apoi un oficiu în cursul

rilor si preot.—Lipărilor de cele. ale vietii de aici, atentia lor fiind _din ce
in ce mai mult 6611111616 de culmile de care se apropie prin înaintarea căruia se desfăşoară lucrarea tainică a Sfintului Duh pentru sfintirea
credinciosilorjphn împărtăsirea lor de efectele sau roadele Jertfei Mîn-
1111111111111 sfinta-ii slujbe. Dacă nu incearcă această senzaţie spirituală,
tuitorului. Nota de solemnitate derivă deci din insusi faptul prezentei
să se silească să o aibă. să-si incordeze vointa si să se concentreze spre
lui Dumnezeu in Liturghie si din contactul slujitorilor cu El, prezenţă si
cele d e sus. Prin această gimnastică duhovnicească, repetată-stăruitor contact mai întîi cu caracter moral, iar mai apoi tainic si real în
momen—
in fiecare 7.1 de Liturghie, sufletul. va căpăta deprinderea sä-si ia cu în— tul .Jertfei euharistice. Mintuitorul însusi este activin Liturghie, căci
lesnire zborul spre. sferele serafice. ' “preotul si Sfintitorul este Fiul ”"-‘, «El săvirseste Tainele, prin miinile
κκκκκκκ
Venind în altar, liturghisitorii fac două inchinăciuni in fata sfintei si limba preotilor» 1318..«11151151 Cuvintul Domnului săvîrşeste Taina pre—
mese si preotul sărută sfinta Evanghelie, sfinta masă si sfinta cruce …, facerii, însă numai prin mijlocirea preotului, adică la cererea si. prin
de
iar diaconul numai marginea sfintei mese, urmînd ca încheiere a treia rugăciunea lui» …. În “consecinţă este o cerinţă firească a simtului
închinăciune. Acest scurt ceremonial echivalează cu o prezentare în pietate si 6 ratiunii sănătoase ca liturghisitorii să—şi îndeplinească oficiul
i Tai-
΄ lor într—o ţinută si înfăţişare exterioară corespunzătoare demnităţi
serviciu, ca o înfăţişare inaintea Domnului, căci « S f î n t u l prestol inchi— acestei solemnităt i.
nei si caracterul ui divin al
puieste scaunul lui Dumnezeu» “8, aceste locul mormîntului, in care a al unui
Aceasta trebuie înţeleasă in primul rind sub raportul fizic
e sen—
fost pus l—lristos..., este scaunul lui Dumnezeu, pe care se odihneşte după-
exterior ingrijit si сих/111113105, ca un semn in care vine la eXpresi
întrupare...» ""’, este simbolul sau imaginea lui Hristos, “piatra cea ade— ne al liturghi sitorilo r in indeplinirea
Emi-uuu.
timentul de respect si de devotiu
vărată 51 din capul …'1…ς1111111111» Η)", «1116116 duhovnicească», « c a r e este @ cultului suprem de aderare, de cerere si de multumire, ce se aduce
prin
_Hristos» (i Cor. Χ, 4), simbolul naturii Sale umane, pe care a curs si " Liturghie. Un exterior îngrijit subliniază in acelasi timp în fata credin-
ă emotia si
curge scumpul Său Sînge. “Sărutind deci sfinta masă, liturghisitorii arată ciosilor caracterul înalt al oficiului, le impune si le deşteapt
se in-
unirea si dragostea cea către Dumnezeu» 151, . ' elanul religios. De aceea <<Povătuir'il'e» de la finele Liturghieruiui
preotul si
Liturghisitorii au luat astfel în primire oficiul lor. cheie cu indemnul: “Pentru slujirea dumnezeieştii Liturghii,
. aşa si cu trupul.…
diaconul sint datori a fi curati, precum cu sufletul
capul să fie pieptănat, fata si gura spălate, unghiile tăiate εἰ curate.
Toate
“146. In unele editii “grecesti ale Liturghieruiui, această rugăciune, apare intrîo
forma adaptata: “Intra-vm … simta Ta casă, inchina-mă—voi unei Dumnezeiri slăvită respect ul si cinstea “dumnez eieştil or "161116 66 şi__cred in-
-
acestea pentru
de ceva» …. …
; 1. - .' * …!:- - - ..' ' _- › .. . - ‹ -
rm Τ α … 56111 1311151“ in Sfintul Duh, … vecu. Amin-». În alte Litur-
c i o s i i ce-i privesc si le sărută mina să nu se amăras că
n .…" i p n s t a s u n ,
grigore, Psalmul & … este continuat. pina la sfirsit, ca, de exemplu, in ed. Moscova, ul divin
[oO-l οις ‘veîz: Şi Brightman, Liturgr'es eastern and western.... vol. I, p. 354. Ρ6 616 6116 parte, prin însuşi caracterul său religios, servici
tă de cea din
14/. Sarutarea‘sfmte: crucr nu este prevăzută decit 111 unele edilii românesti; reclamă o invesmintare 60115661616,66166ν616 si deosebi
ată în socie—
ca, de exemplu, cele de Bucuresti: 1855, 1912 si 1956. Vezi Şi Icon. D. Lungulescu,
ap. crt.. p. 53.
uzul vieţii civile. Ca- atare, urmind regula indeobste observ
148. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfinta Liturghie, cap. 38. Liturghii, cap. XXX!, P. C..,
ar?! 152. Nicola-e Cabasila, „Explicarea dumnezeieştii - - - .
1 4 9 . § f . G h e r m a n Ital Constantinopolului, ор. cit., P. G., XCVIII, 388 C. CL, 43? в.
150. Ouoloyia‘wr‘ç umwelt-AT,; εκκλησίας τῆς καθολικῆς καὶ ἀποστολικῇ-ς, ia" Ioan
153. Ibidem, cap. XXVIII, col. 427 A ξ:- .
Mihalcescu, Θυσαυρος TT,; Ορ-ὓοὃοςιας, DIO Belrenntnisse..., p. 226.
. υ "' , "! .
' 154. Ibidem, cap. XXIX, col. 429 Β. ἓ-
151. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului. Despre Sfinta Liturghie, cap. 38. 155. Povăţuiri, pgf. 2, partea finală.

~94:—
tăţile organizate, Biserica înSăşi a trebuit să prescrie liturghisitori‘or
veşminte speci—51163, In timpul oficiului. Păgînismul şi mozaismul foloseau
de a s e m e n e a a n u m i t e c o s t u m e sacerdotale, în cultul lor. S—ar putea spune
deci Са primii ίΐ…'ΓΘ…Ξΐ.111.1 a u venit în Biserică cu o anumită tradiţie î n .
aCOaStă PYÎVÎlllă- „In VOChÎUl Testament, veşmintele sacredotale apar
chuar ca 0 “îsi-”Uite l m ă , determinată în amănuntele ei prin poruncile
primite d e Morse. d e la Dumnezeu …. ' …
2. P r o b l e m a u n u i c o s t u m sacerdote] i n a i n t e d e pacea Bisericii
Deşi n u se pot n e g a o a r e c a r e a n a l o g i i şi i n f l u e n ţ e ale V e c h i u l u i
T e s t a m e n t î n f o r m a r e a v e ş m i n t e l o r l i t u r g i c e ale Bisericii c r e s t i n e , totuşi
acestea d i n u r m ă nu—si u r c ă o r i g i n e a l a î m b r ă c ă m i n t e a l u i A a r o n şi a
fiilor lui si, d e asemenea, nici 10 vreo rinduială apostolică in ace—astă
privinţă, cum s—a crezut uneori ""”.
Lipsa d e d a t e în s c r i e r i l e primelor veacuri creştine, r e f e r i t o a r e la
costumul saCerdotal, face ca istoria lui să fie obscură in începuturile ei,
lăsînd loc n u m a i l a ' d e d u c ţ i i s i ipoteze, pe baza informaţiilor ce. se întîl-
nesc incepind d e la veacul a l lV-lea. D u p ă cele m a i autorizate, este d e
a d m i s în g e n e r a l c ă , p î n ă c e s e r v i c i u l d i v i n c r e ş t i n a c ă p ă t a t o f i z i o n o -
m i e d i s t i n c t ă ş i o e x i s t e n ţ ă i n d e p e n d e n t ă d e c u l t u l T e m p l u l u i si 01 s i n a -
g o g i i , p r e o t i i s a v i r s e a u S f î n t a E u h a r i s t i e p r i n case, î m b r ă c a ţ i î n c o s t u m e
l a le c u c e l e a l e c e l o r l a l t i c r e d i n c i o ş i 155, s i t u a t i e c a r e , f ă r ă î n d o i a l ă , v a
fi c o n t i n u a t î n c ă - m u l t ă v r e m e . ' ' ᾽
. _De î m b r ă c ă m i n t e a d e toate zilele, veşmintele folosite la serviciul
divin a u î n c e p u t s ă se deosebeasc ă curind, n u m a i prin calitatea si prin
c u l o a r e a l o r a l b ă . P e n t r u v e a c u l a l l i l - l e a si 01 "IV—lea cel p u ţ i n , acest
f a p t este c o n f i r m a t d e c a n o a n e l e lui хром-г, c a r e pres-cri-au ca, « d e f i e c a r e
dată cind episcopul a r e să săvîrşeasc ă Liturghia, diaconii si preoţii să
meargă impreună cu e l , î m b r ă c a ţ i i n haine albe, mai frumoase d e c i t ale-
ceiorlalti credincioş i şi cit se poate de curate Lectorii înşişi să aibă
haine de s ă r b ă t o a r e » …. Indicarea unei culori speciale pentru veşmin—
tele sacerdotal e ne lasă să deducem că, chiar i n cele m a i vechi timpuri,
acestea e r a u folosite exclusiv î n cult, i a r nu si 111 v i a t a profană ….
Dacă nici u n a din scrierile bisericeşti nu ne informeaz ă asupra for—
mei si croielii vechilor veşminte liturgice, este totusi uşor de înţeles din
cele d e m a i inainte. că la baza şi la originea lor s t ă îmbrăcămint ea civilă.
Pe baza comparati ilor, s—a a j u n s la concluzia că veşmintele sacerdotal e
c r e ş t i n e , î n f o r m a . p e c a r e şi—au luat—o i n u r m a t r a n s f o r m ă r i l o r î n cursul
v r e m i i , n u s i n t d e c i t o d e r i v a t i e şi s t i l i z a r e a c o s t u m u l u i c i v i l d i n tinuta
d e oraş, p r e s c r i s ă i n m e d i u l g r e c o - r o m a n p r i n v e a c u r i l e 01 IV-lea —— al
1ξ6. I e ş i r e X X V I I I , 2 — 4 3 ; XXIX, 5—9; L e v i t i c VII, 7_-_g 13
1 7. Cf. D r . L u d w i g E i s e n h o f e r , Handbuch d e r Rath o 1'
im Br., 1932, р. 408. r s c |.r e n .L i' t u r g h i'e , v . I, Γ….ι .
_! 58. Cf. Walairieri Strabo, De exordiis 81 11181… Ρ. L.. CXIV 945 şi L. Eisenhofer
0p. crt., p. 408. ' _ . ' ' '
159. Can. XXXVII, 201 si 203. Hans Achtéiis D'e ᾽ - ' . „. .
1801, p. 118, i19. . . 1 Canones Hippolyti, L u p z r g ,
.…Ο; Esio tocmai (tc-ea C° confirma Putin mai tîrziu “Fer. Ieronim: «Religia dum-
nezmasca are |… VGŞmint in sfintele slujbe şi altul in relatiile d e toate zilele»
C o m m e n t . in Ezech., c a r t . XIII, cap. 14… ΄ . ' m u l u i militar.
,
.
,
,
.. :… Ρ . ..
-.-." .
" *`“ 2.95 _
… ντ188, persoanelor oficiale lil-„Piesele principale a l e - e e e s t u i costum le
c o n s t i t u i a u tunica şi paenula. ,Aceste două veşminte.făceau incă parte
clin c o s t u m u l p u r t a t p r i n veacul—al Ville:-a d e p e r s o a n e l e c u Vază şi este
d e a d m i s c ă şi clericii de. toate--treptele s e î m b r ă c a u l a f e l “3‘3.
T u n i c a e r a o haină ;.pe de-deSubt, d e c u l o a r e d e s c h i s ă , î n g e n e r a l c u
m i n e c i , d—ar u n e o r i si f ă r ă . Ea c ă d e a p î n ă l a picioare, m o t i v p e n t r u c a r e
căpătase la greci numele (1ΟρΟάΘΙ88(ποΒήρης). Ε8 818 comună tuturor,
c u d e o s e b i r e c ă p e n t r u ţ s c l a v i e a se c o n f e c t i o n a n u d i n ' p i n z ă d e î n ca
p e n t r u ceilalţi cetăţeni, ci din lină“ o r d i n a r ă , acest fel d e t u n i c ă fiind cu—
n o s c u t s u b n u m e l e d e b y r r h u s c P e s t e t u n i c a d e d e d e s u b t , s e n a t o r i i apă—
r e a u c u o t u n i c ă m a i luXoasă şi a n u m e d u n g a t ă i n î n s ă ş i t e s ă t u r a e i c u
r î u r i , a d i c ă l i n i i s a u f i ş i i (€16ν1,΄π0ταμ01) v e r t i c a l e , i n c u l o a r e a p u r p u r e i .
P e n t r u a n u f i i n c o r n o d a ţ i la l u c r u d e l u n g i m e a t u n i c i i , f u n c t i o n a r i i mă—
r u n t i si i n d e o s e b i m e s e r i a ş i i o b i ş n u i a u s ă о s u s ţ i n ă printr—o c i n g ă t o a r e ,
prin. c a r e o s t r i n g e a u î n j u r u l m i j l o c u l u i . A c e a s t a d i n u r m ă e r a o p i e s ă
accesorie, proprie oamenilor d e condiţie modestă, n e i n t r î n d deci i n cos—
tumul de oraş. ᾽ '
Peste tunică se p u r t a un veşmînt de culoare inchisă, n u m i t d e ro-
m a n i paenula, iar d e greci 1΄81011(φε).ιί…ον, φλόγας, gsm-16110»— ori („№№/‚;,
a d i c ă o h a i n ă ce a c o p e r ă peste tot). Era o h a i n ă f o a r t e l a r g ă si fără
mineci, un fel d e manta sau pelerina nedesfăcută în faţă, ci avind nu—
mai o deschizătură aşezată în mijloc, prin care se i n t r o d u c e a capul, ea
acoperind c o r p u l ca о c a m e r ă , p î n ă l a g e n u n c h i s i deci mai j o s d e c î t
mîinile …. Pentru a se putea servi d e miini, cel ce o p u r t a trebuia să—i
r i d i c e p o a l e l e s a u m a r g i n i e p e brate. P r i m i t i v , f e l o n u l e r a o h a i n ă între—
b u i n ţ a ' t ă u n i v e r s a l , s—ar p u t e a s p u n e , m a i a l e s i n c ă l ă t o r i i , c a a p ă r a r e
᾽ i m p o t r i v a vremii urite. Acesta era veşmîntul pe care îl lăsase Sfîntul
Apostol Pavel la Carp, in Troia si cerea să i—l a d u c ă Timotei (ll T i m .
[ Υ , 13). Spre finele veacului a l lV—lea, f e l o n u l a d e v e n i t h a i n a z i l n i c ă a
senatorilor …, deci 0 societăţii bune.
Atentia asupra rangului persoanelor oficiale era a t r a s ă prin pur-
tarea unui fel de esarfe lungi, numită pallium. De fapt, acesta nu e r a un
᾽ vesmint, ci o insignă î n culori vii, aşezată vizibil peste paenula ori chiar
peste tunică. Precum se vecie pe unele monumente reprezentînd pe con-
suli în î m p r e j u r ă r i solemne, un capăt al acestei esarfe a t î r n a în fată., de
la umărul stîng p î n ă aproape de picioare, i a r celălalt c a p ă t venea prin
Spate pe sub b r a ţ u l drept, a j u n g i n d în diagonală peste piept p î n ă la
u m ă r u l stîng si, intorcîndu—se pe d u p ă gît, e r a trecut d i n n o u p e sub bra—
161. O lege d i n i a n u a r i e 382 (Codie. Teodosian, X I V , 10, 1) d e t e r m i n a a m ă n u n -
ţ i t - î m b r ă c ă m i n t e a b ă r b a ţ i l o r c u vază socială. L. Duchesne, Origines d u c u l t e Chré-
tien, V—énie éd., „Paris, 192:0, p. 399,- 1... Α. Molien, La prière d e l'Eglise. t. I , Paris,
1924, p. 104.
162. Dovada că în vechime nu era un costum preoţesc special о face scrisoarea.
p e c a r e p a p a Celestin (422—432) a adresat-o episcopilor din Provence, dezaprobind
obiceiul ce se luase d e clerici de a p u r t a v e ş m i n t e d e o s e b i t e d e a l e l a i c i l o r . Ci. L.
Duchesne, ор. Cii.. р. 400. -
4163. Cf. L. A. Molien, op. cit., vol. Ι, p. 105.
Loga, a ş a d u p ă cum h l a m i d a e r a s p e c i f i c ă c o s t u -
164. 111 s e n a t i n s ă ei p u r t a u
 …,,....,…..:_..____—“u......;.,.A._.,.,,.,. .….„,.,„,_,.,.„„=-.-. ..… .-=.- „„...-„::< .,…=:…*-:.--.-…=== -- . --- -- .. . ..….

. . |,
___. 94 …' . ξ
΄-
Άι." … :.…
V-Iea, persoanelor o f i c i a l e ….…Ρ1858181>111101ρ818 a l e acestui c o s t u m le
tz'rtile organizate, Biserica însăşi a trebuit să prescrie.litturghisitori'or
c e n s t i t u i a u tunica şi paenula. .Aceste d o u ă vesminte f ă c e a u incă p a r t e
νο5111111185ρύ01818, intimpul o f i c i u l u i . Păginismul şi moz'aismul foloseau
din costumul p u r t a t prin veacul al Vl—lea de persoanele c u vază şi este
deasemenea anumitecostume sacerdotale", în cultul lor. S—ar putea-spune se î m b r ă c a u la f e l ….
d e a d m i s c ă şi clericii d e t o a t e o t r e p t e l e
_.deci c ă » p r i m i i , - , c r e ş t i n i a u }Venit 111 B i s e r i c ă ' c u о a n u m i t ă tradiţie în.
"8008518 ""-privinţă; I11 Vechiul Testament, veşmintele'sacre'dotale apar Tunica era o h a i n ă .pe dedesubt, d e culoare deschisă, în g e n e r a l cu
c h i a r ca o i n s t i t u t i e divină, d e t e r m i n a t ă î n ' a m ă n u n t e l e ei prin poruncile m i n e c i , d a r u n e o r i si f ă r ă . Ea c ă d e a p î n ă l a picioare, m o t i v p e n t r u c a r e
primite d e Moise rile 18 D u m n e z e u …. . - ° c ă p ă t a s e l a g r e c i n u m e l e d e pocteresieoaşşp -qq); E a e r a c o m u n ă t u t u r o r ,
c u d e o s e b i r e c ă p e n t r u s c l a v i e a s e c o n f e c t i o n a n u d i n pinză d e i n ca
2. Problema u n u i c o s t u m sacerdotal î n a i n t e de pacea Bisericii pentru ceilalti cetăţeni“, ci din lină o r d i n a r ă , acest fel de tunică fiind cu—
Deşi n u se p o t nega oarecare analogii şi influente ale Vechiului n o s c u t s u b n u m e l e d e b y r r h u s . Peste t u n i c a d e dedesubt, s e n a t o r i i apă—
testament in formarea veşmintelor liturgice a l e Bisericii creştine, totuşi reau cu o tunică mai luxoasa şi anume d u n g a t ă in însăşi tesatura ei cu
acestea d i n u r m ă nu—şi' u r c ă originea la îmbrăcămintea lui Aaron şi a rîuri, a d i c ă linii s a u fişii (€18-ν1,΄ποταµο΄ι) verticale, in culoarea purpurei.
[iilor lui şi, d e asemenea, nici la vreo r î n d u i a l ă apostolică î n această P e n t r u a n u fi incomoda ti la lucru d e lungimea tunicii, funcţiona rii mă—
privinţă, c u m 5-8 c r e z u t uneori …. ᾽ _— ' runti şi indeosebi meseriaşîi o b i ş n u i a u s ă o sustinăpri ntr—o cingulo-are :
Lipsa d e d a t e în scrierile primelor veacuri „creştine, referitoare la prin care o s t r i n g e a u în jurul mijloculu i. Aceasta d i n urmă e r a o piesa
c o s t u m u l 58081110181, 1808 c ă istoria l u i să f i e obscură i n începuturile ei, accesorie, proprie oamenilor d e conditie m o d e s t ă , neintrind dec; 111 cos—
lasind loc n u m a i l a d e d u c t i i si ipoteze, p e baza informatiilor ce se întîl— t u m u l “de oraş.
nesc i n c e p i n d d e la v e a c u l a l lV—lea. După cele mai autorizate, este de Peste t u n i c ă se purta u n veşmint de culoare inchisă, numit d e ro—
a d m i s i n “general că, p î n ă c e serviciul divin creştin a căpătat о fiziono- m a n i ' p a e n u l a , iar d e _greci ielon (φελιίωων,φω νη-ς, нишах…» ОП φαινόλης,
mie distinctă şi () e x i s t e n t ă independentă d e cultul Templului _şi'al sina— fără
gogii, preoţii s ă v î r ş e a u Sfinta Euharistie prin case, îmbrăcaţi în costume a d i c ă o h a i n ă ce a c o p e r ă p e s t e t o t ) . E r a o h a i n ă f o a r t e l a r g ă si
_ mine—ci, u n f e l d e m a n t a s a u p e l e r i n ă n e d e s f ă c u t ă i n t a ţ ă , 01 a v m d nu—
l a la c u c e l e a l e c e l o r l a l ţ i c r e d i n c i o ş i 158, s i t u a t i e c a r e , f ă r ă î n d o i a l ă , v a
m a i о d e s c h i z ă t u r ă a ş e z a t ă î n m i j l o c , p r i n c a r e se i n t r o d u c e a capul, 00
11 c o n t i n u a t î n c ă m u l t ă v r e m e . . '
De î m b r ă c ă m i n t e a d e t o a t e zilele, v e ş m i n t e l e folosite la“ s e r v i c i u l
acoperin d corpul ca о cameră, p î n ă la genunchi si (1001 mai J o s decit
d i v i n a u î n c e p u t s ă se deosebească curînd, numai p r i n calitatea si prin miinile …. Pentru a se putea servi d e mîini, cel ce о purta trebuia sa-i
ridice poalele sau marginie pe braţe. Primitiv, talonul e r a 0 haina intre—
b u i n ţ a t ă universa l, s-ar p u t e a spune, mai ales in calatorii, ca a p ă r a r e
c u l o a r e a l o r albă. P e n t r u veacul al III—lea si al "IV-lea cel putin, acest
f a p t este c o n f i r m a t d e c a n o a n e l e l u i Ipolit, c a r e prescri-au ca, «de ,fiecare
d a t ă cind e p i s c o p u l a r e să săvîrşească Liturghia, diagonii si preoţii. s ă împotriva v r e m i i urite. Acesta e r a veşmintu l pe care (ii lasase Sfintul
m e a r g ă î m p r e u n ă c u el, î m b r ă c a ţ i i n h a i n e albe, m a i f ' u m o a s e decit ale Apostol Pavel la Carp, în Troia şi cerea s ă 1-1 . a d u c a d i m o t e i (ll _Tun.
a
celorlalti'credincioşi ş i c i t se p o a t e de c u r a t e Lectorii înşişi s ă a i b ă IV, 13). Spre finele veacului al IV-lea, felonul a devenit h a i n a 21111108
senatoril or …, deci a societăţii bune. . ' ,
h a i n e d e s ă r b ă t o a r e » …. lnclicarea unei culori specialei pentru veşmin—
tele sacerdotale n e lasă să deducem că, chiar 111 0010 mai vechi timpuri, Atenţia asupra rangului persoane lor oficiale e r a a t r a s ă prin pur-
a c e s t e a e r a u f o l o s i t e e x c l u s i v î n cult, i a r nu si i n v i a ţ a p r o f a n ă …. t a r e a unui fel de e s a r f e lungi, n u m i t ă pallium. De fapt, acesta nu e r a u n
ori chiar
Dacă nici u n a d i n scrierile bisericeşti nu n e informează asupra for- veşmint, c i o insignă in c u l o r i vii, a ş e z a t ă vizibil peste paenuhla
m e i s"; croielii vechilor veşminte liturgice, este totusi uşor de înţeles din peste tunică. P r e c u m se vecie pe unele m o n u m e n t e reprezen tind pecen—
de
cele d e m a i i n a i n t e c ă 10. baza si la originea l o r stă îmbrăcămintea civilă. suîi in î m p r e j u r ă r i solemne , u n capăt al acestei esarfe a t i r n a 111 tata,
prin
Pe b a z a c o m p a r a t i i l o r , s—a a j u n s la. concluzia că veşmintele sacerdotale la umărul stîng pînă aproape d e picioare , “iar celalalt c a p a t venea
8 c r e ş t i n e , î n f o r m a pe c a r e şi-au l u a t - o in u r m a t r a n s f o r m ă r i l o r ' î i n cursul s p a t e p e sub b r a t u l d r e p t , a j u n g î n d in d i a g o n a l a p e s t e
piept pina la
u p e sub bra—
vremii, nu sint decit о derivaţie şi stilizare a costumului'civil um ă r u l s t î n g si, î n t o r c î n d u - s e pe d u p ă g i t , e r a t r e c u t d i n n o

de oraş, prescrisă 1'11 1110(11111 greco-roman ρτ1πνωωξι18 81 111-100 -_—— 01 ' 't ᾽ 1-61. 0 ως… din ianuarie 332 (Codie. Teodosia n, xw, 10, 1) d e t e r m i n a a m ă n u n -
΄'-. '.΄>
΄ " L.. D u c h e*s n e1, 01191111; d. u c u l t e cine-
_
= * . . -1 * .i; a c a“ m"i n t e a b a“ r b a t i᾿l o r c u vaza
᾽i i ᾽i m b r ” ' * socrala.
p n e r e d e 11:91:58, t. I, Paris,
156. I e s i r e X X V I I I ; 2—43,- X X I X , 15-11,- L e v i t i c Vil, 7 - 9 , 1 3 *; lic—n, να…… ed., Paris, 19'_.:О‚‹р. 399,- L. А. M o l i e n , La _ _ __ _
157. Cf." Dr. L u d w i g E i s e n h o i e r , Hţmdbuch cler irathoiischdn -'…-΄ξΙ!1119!11'.8, ν . I, Fr. _ … _
1924, '.1'04.
᾽ - preotesc'specral o [acescnsoareâ
1111131., 1932, p. 408. ' '1' 1%2. Dovada“ c ă î n vechime n u ' e r a u n costum Provence , 11088ρτ01ΐιπι
158. CI. W a t a i r i e d S t r a b o , De e'xoréli'iis „.:-t inca—. P. L , CXIV, 9:15, s i L . " E i s e n h o f e r , - pe care papa Celestin (422—432) a adresat-o episcopil or edin
b i t e d e a l e , 18101101. ι . . . ..
op. cit.. p. 40.8. . . . . . '. . 3,1- ᾽ -
obiceiut'ce se;luase d e “clerici d e a p u r t a v e ş m i n t e d e o s
159. Car-1. Χ Χ Χ ν Ι Ι , _201 şi 203. 188115 Ac-helis, 13181601101185,11έ1-;Ξ1ΐρρ01γ11,. Leipzig. Duchesn e, op. c i t . , p . 4100. ' _! vol I p 105
_ . -.-.… ., . …
.163. C f . 1……-Α'…τΜο i e n , op. c1 ., . , . . .,
1 8 9 1 , 1 1 . 118, 1 1 9 .
0111111';-΄«1ϊ8ς11 918*.0ι11π1 dupa cum hlamid a era 5118011108 1-05…
160- 13510e tocmai C0953- ce confirma butin mai a1112111"Ρ81.*181
l t u l .în- Telalîî 'leFîLŞ IEţ"toa te„silu etei., ΄ ᾽ 164. I11 581181- însă, ei purtau toga, aşa
nezeia scă un v e ş m i n t 111 sfinte le 5111113651"
ar 1 * 111111111΄'-π1111181.…
. Comment. in Ezech..jcart."X
- . ξ … ΄ '
 ___%…

tul drept, ajungindu—i c a p ă t u l .111 1111116 stingă. În alte monumente, capătul 3. yesminlele liturgice şi ritualul imbrăcării lor
din latăgatirna de la umărul drept 'in‘jos …. ' - . pe de
le a fost subliniat , îndeo
Caracteru l sacru 61 veşminte lor sacerdota —
Prin, a d a p t ă r i si transformări i n ' s p i r i t u l si d u p ă cerinţele cultului ritua l al ÎnVe ŞInîn tării, cons tîncl
unui
a l t ă parte, prin instituirea
c r e ş t i n , a p l i c a t e a c e s t o r v e ş m i n t e şi insigne, unora m a i mult, altora m a i sebi din recitarea unor rugăciun i alese din textele "cărţilor Vechiulu i Tes-
p u t i n , B i ' s e r i c a a a j u n s s ă realizeze, 111 cursui timpului, t i p u l ' s p e c i a l al t a m e n t si 11161 cu s e a m ă d i n psalmi, î n concordan ţă cu simbolism ul fie—
v e s m i n t e l o r s a l e l i t u r g i c e , i n s p i r i n d u - s e c i t e o d a t ă si d e f o r m e l e costu— ia naştere
c ă r u i vesinint . Este probabi l Că un astfel d e ritual a putut să
m u l u i s a c e r d o t a I r’in V e c h i u l Testament. Această origine a odăjdiilor a t u n c i cind veşmint ele liturgice —au î n c e p u t s ă se deosebea scă de cele
bisericeşti nu va fi g r e u de recunoscut cind n e vom ocupa d e fiecare c i v i l e πω͵ Î n c o d i c e l e d i n a i n t e d e v e a c u l a l XIII—lea a l e L i t u r g h i i l o r bizan—
` ᾽ ' … ᾽ u r m ă νΘ&(:, „Odă ldiil e;bis erice şti se
din ele. — tine si c h i a r in u n e l e din a c e s t d i n
111 Biserica R ă s ă r i t e a n ă , instituirea u n o r veşminte liturgice a a v u t găsesc d e s e m n a t e ' s u b u n s i n g u r n u m e , am)-:}; Espana-;},recitindu—se ina—
l o c c u mult m a i i n a i n t e decit i n Apus. Izolat, numele lor a p a r e î n t î m - şi
i n t e de i m b r ă c a r e a lor o singură r u g ă c i u n e , aceasta chiar nefiind u n a
plător în scrierile bisericeşti, incepind precum vom vedea, încă din fiecare veşmînt
aceeasi i n t o a t e manuscrisele. Rugăciuni aparte pentru
v e a c u l al _lV—lea. Principalele v e s m i n t e ale costumului sacerdotal s e gă— a, f ă r ă a
a p a r a b i a 111 manusc risele d i n veacul a l XIII-le a ——— al XIV—le
sesc e n u m e r a t e laolaltă p e n t r u prima d a t ă în c o m e n t a r i u l liturgic atri— zarea ritualului
fi u n i f o r m e 111 t o a t e codicele . G e n e r a l i z a r e a si u n i f o r m i
buit Sfintului _(Îiherman, a r h i e p i s c o p u l C o n s t a n t i n o p o l u l u i ( + 733)…. ' C o n s t i t u l i a rii-patri arhului Filotei al Constanti-
i m b r ă c ă r i i s—a r e a l i z a t p r i n
ln n u m ă r u l lor c o m p l e t de astăzi, adică i m p r e u n ă c u cele care pot fi n u -

-
:

…
n e p o t u l u i ( v e a C u l a l XIV- lea) ….

…
mite n u v e s m i n t e propriu—zis ci insigne, s i n t mentionate si 111. parte de— ί

.
Regulile inscrise in Liturghier stabilesc

.
scrise 11'1……ν08ι'111 a l X—V-Iea d e Simion, a r h i e p i s c o p u l Τ858101110111111…. a) Îmbrdc oreu dioconu lui.

.
.
că d i a c o n u si preotul, aflîndu—se în altar după terminarea rugăciunil or

-
elici :) s c r i e r e nu, n e informează a s u p r a f o r m e l o r initiale l u a t e d e

.
-
pregt'i'titoare pentru intrareai in oficiu, se îmbracă cu veşminte le sfinte ce

…
v e ş m i n t e l e s a c e r d o t a l e c r e s t i n e . În tot cazul, destinaţia liturgică a ve-

.
r-hilor vesn'iinte p r i m i t e d e Biserică d i n uzul vietii civile ş i i m p r i m a r e a s î n t rinduite p e n t r u treaptal.“ie rarhică a fiecărui dintr-însii . Astfel, diaco-
unui c a r a c t e r s a c r u se v a fi realizat, d e s i g u r , in primul rind p r i n mar— nul tinind pe bratul d r e p t stiharul, orarul si mînecuţele , cere m a i întîi
binecuvîn tarea preotului , iar d u p ă ce a obtinut—o, se îmbracă, incepind

.
carea-lor c u semnul c r u c i i a p l i c a t i n broderie sau galon, cum a rămas
o b i c e i u l pină astăzi. Pe d e a l t ă parte, ele e r a u sustrase domeniului pro— cu stiharul, sărutind semnul crucii d e p e el si recitînd ' d i n L i t u r g h i e r

.
fan p r i n rugăciuni speciale d e bineCuvintare, m a i înainte d e a fi puse textul corespu nzător acestei lucrări. .
111 serviciul- cultului divin, practică ce se constată generală în veacul S t i h u r u l este un veşmînt cu mineci, căzind drept p î n ă la picioare,
al lX_—lea 158. _ _ a n a l o g pod-eresu lui lui A a r o n si 61 fiilor săi (Ies. ХХХ, 27). Se intelege d e
i n conexiune cu actiunea liturgică e r a t o t o d a t ă inevitabilă atribuirea aci. c ă s t i h a r u l e s t e unul d i n cele m a i v e c h i v e s m i n t e c u i n t r e b u i n t a r e
li—
uno-r s e m n i f i c a t i i s i m b o l i c e a c e s t o r v e ş m i n t e . Î n e r m i n i i l e l i t u r g i c e şi 18 ' turgică. Precum se va. vedea si din a l t e amănunte , el d e r i v ă , f ă r ă modi-
d i f e r i t i e x e g e t i , a c e s t s i m b o l i s m a p a r e u n e o r i m a i m u l t fipiCo—doqrnaticţ ficări însemnate , din vechea tunică (ma-4pm) greco-rom ană. În litera—
in. sensul că p r e t u t i n d e n i vrea să se înţeleagă demnitatea divino—umană, t u r a creştină, s t i h a r u l S e g ă s e s t e m e n t i o n a t d e t i m p u r i u si a n u m e 16 isto—
s f i n ţ e n i a si slava l u i H r i s t o s insusi., a d e v ă r a t u l M i j l o c i t o r . Alteori, a v i n d ricul Eusebiu …, Sfintul Grigore de Nazianz 173, Sfintul I o a n G u r ă 'de
u n c a r a c t e r dogmatico—reprezentutiv, se stăruie că, prin veşminteleîpe
18111174, Fericitul Ieronim17 5 si î n Testamen tum Domini nostri Jesu
c a r e le p o a r t ă p r e o t u l la s l u j b a divină, trebuie să se înţeleagă patimailui … _
Christ …. … _
Hristos, care se actualizează mistic p r i n f i e c a r e Liturghie. O a treia idi- a sustine in chip absolut sigur
După unele păreri însă, n u s—ar p u t e
recite, c a r e s e poate n u m i morală, consideră că prin fiecare d i n veşmin- bisericeş ti d i n t r e
că denumir ea “de_tuni ca linea şi ποΒ'ήρης d i n scrierile
tele liturgice se simbolizează virtutile p e care t r e b u i e să le posede litur—
g h i s i t o r i i , c a r e p r e z e n t a n t i a i l u i Hristos, a v i n d s ă f a c ă d o v a d a acestora veacurile al IV-lea şi al VII-lea s-ar_ referi întotdeau na la veşmintu l
printr-o v i a t ă de jertfă bineplăcută lui Dumnezeu "…. ΄ liturgic propriu-z is, iar n u si 16 cel d i n uzul,pr—ofan cîteodată …. Faptul
'însă că stiharu l (поб—арт) se găseşte număra
. . veşmin tele liturgic e
ttîntre
,
165. L. Duchesne, op. cit.. p. 407.
_ 166.130. Crt., P. G., X C V I I I , 393 ‚LX—5396 A. C1. 51 v e r s i u n e a l a t i n ă a lui A n a s - 170. Cf. J o a n n e s Μ. I—lanssens, op. cit., p. 13.
t a s i e B i b l i o t e c a r u l [sec. IX], l a Nilo Borgia, ll c o m m e n t a r i o l i t u r g i c e d i S. G e r m a n e 171. Ibidem, p. 13—14.
prztriarca constantinopolitano, Cirottaferratn, 1912. XVII—XX XXIII XXVI Tinind 172. E u s e b i u , Istoria bisericească, c a r t . Χ, cap. 4.- "
s e a m a d e i n t e r i m l a t i i l e s u f e r i t e d e a c e a s t a s c r i e r e , s—ar p u t e a s p u n e c ă r e f e r i n ţ e l e χ……173. SI. G r i g o r i e d e N a z i a n z , C u v i n t a r e a V, 11. 4, Ρ. G., Χ Χ Χ ν , 61.58.
τη l a v e s n ' i n t e l e l i t u r g i c e p r i v e s c o, s i t u a t i e ce s e p o a t e i n t i n d e d i n a i n t e d e v e a c u l LVIII, 745.
…΄*΄΄.ζ΄174.΄8[΄. 'Ioan C u r ă f ' d e Aur, Отта LXXXII la Matei, ÎÏP, G., XXII,
.f.-175. Fer. 1810111111," Epistola LX a d H e l i o d o r u m , 1.13, Ρ L.,
597,- Epistola
al optulea pină către finele primu'lui mileniu crestin. . … … …
"167.811111011. a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre S f i n t a L i t u r g h i e c a p ' 79—83- έ;… ad Fabiolam, l'. L., X X I I , 6 1 3 ; Dialog c o n t r o pelagienilor, P. L., X X I X , 547-
E x p l t c a r e d e s p r e s f i n t a biserica, t r a d . r o m . p. 255—258. P. G. CLV 712-717 ᾽- Comcntor la Εκςζ1:11ΐ1. 33—34, P. L., XXV, 437. " ΄ = .
168. Cf. L. E i s e n h o l e r , op; cit., pi 'îlil. ; ΄ ᾽ ', ' ." 4 176. Ed. Ign. 1211111 Z a h m a n i , I. 24, р. 83. _ ,". - "
177. Ο astfel e r ervă la J. Braun, Die 11111[ς15011οξβων0…1υης…, p. 7-1.
: .
'

169. V e z i Ibidem. p. 415—416. -

1_r
Ξ :*; .
? $
,}

i
 ___- 9 9 …
,1?" |
…:

: 151 ' -΄
18 “inceputul v e a c u l u i al Vlll-lea in comentariul Sfintului Gherman I al . c a r e ΄ a c e a s t a a fost c r e a t a* la *inceput d e Dumnezeu .. _. Ea all'l/lilÎGŞÎG lu—
Constantinopolului175 d o v e d e s t e in chip categoric că el se afla d e j a î n . " m i n a d e la S c h i m b a r e a la 1818 p e muntele Taborului,' cin_d h a i n e l e Sale
i n t r e b u i n t a r e m a i v e c h e .si d e c i o r i c e î n d o i a l ă e s t e î n l ă t u r a t ă . s t r ă l u c i t o a r e si albe precum e'zăpacl a» (Marcu IX, 3), precum
' “ «ἑξ-011 făcut
D i n t o a t e d o c u m e n t e l e , î n c a r e s e g ă s e ş t e m e n t i o n a t , r e i e s e că î n 5βζι1ιι1ς1111 cel c u r a t c u c a r e a f o s t i n f a s u r a t T r u p u l S ă u , c i n d a f o s t p u s
v e c h i m e s t i h a r u l s e c o n f e c t i o n a d i n pinza sau. ţ e s ă t u r ă a l b ă d e în, M a i ' . - .
111ί'1΄11011111111…5. -΄ " ,
tirziu s—a i n t r o d u s si o b i c e i u l stiharelor d e c u l o a r e rosie, “purpurie sau Stiharul d e c u l o a r e r o s i e s i m b o l i z e a z ă s f i n t a P a t i m a a D o m n u l u i ,
s t a c o j i e , d a r n u m a i p e n t r u cele c a r e se purtau d e a r h i e r e u , ca un semn— C a r e s—a i n t r u p a t , Şi—a v ă r s a t s i n g e l e p e c r u c e p e n t r u “ m i n t u i r e a noas—
d e distinctie ”*’. Uneori, s t i h a r e l e arhieresti se distingeau, ca $і vechea t r a "`“, precum s i h l a m i d a s t a c o j i e i n c a r e a fost i m b r a c a t d e o s t a s i m
tunică senatorială greco—romană, prin dungarea lor de sus pină jos cu b a t j o c u r ă (Matei XXVII, 28) …. Aceeasi s e i n m t i c a ţ i e o a t r i b u i e unii au:
acei «clavi» s a u "ποταμοί“. a d i c ă riuri, linii s a u fïsii de c u ' o a r e rosie— tori si rîurilor sau fisiiior p u r p u r i i de pe s t i h a r u l arhieresc: "‘-3, iar uneori
purpurie p e „fond a l b . D e la aceste siruri sau 1111ε΄1111'1(στ1χ…18 r ă m a s acestea s i n t s o c o t i t e ca s i m b o l al d a r u r i l o r deosebite ce—i sint d a t e d e
"sus a r h i e r e u l u i , d a r m a i ales d a r u l î n v ă ţ ă t u r i i , c a r e t r e b u i e s ă s e r e v e r s
e
numele de stihar 1ζ…πτι.χ-ε18…) adică vesmînt cu linii. printr—irisul s p r e iolosul credincio silor, ca niste “rîuri de apă Vie» (loan
Î n e v u l m e d i u s t i h a r e l e a r h i e r e s t i se impodobeau, uneori., precum VII, 38) …. Deosebit d e a c e a s t a , liniile sau f i s u l e p u r p u r n , ce a l t e r n a u cu
menţionează Balsamon …”, cu triunghihri (φ……) ori cu cruci combi— spatii aibe, e r a u p r i v i t e ca s i m b o l al srngelui 51 513e1_c:are a u c u r s din
coasta D o m n u l u i "…. Î n ceea. c e p r i v e s t e a c e l e t r i g o n i a , Balsamon Zice
n a t e d i n p a t r u l i t e r e g a m m a d e tipar (ταμμάτιαἨΒΙ. C u v r e m e a s-a a j u n s
la obiceiul d i n uzul d e astăzi ca, p e n t r u s t i h a r e , să's-e intre-buinţeae m a - că ele închipuia u pe M î n t u i t o r u l , Care este p i a t r a cea din capul-un—
ghiuluiU “. . …
terii de orice culoare. '. . . -
C u aplicatie la liturghisi tori, c a r e , prin însăsi sarcina lor,-au rindu—
S t i h a r u l este u n v e s m i n t d p m u n celor trei t r e p t e ierarhice. Cel-dia— a r u l le a m i n t e s t e , prin culoarea sa deschisa,
iala s l u j b e i ingerestiW 'î, s t i h
conesc, fiind u n v e s i n i n t e x t e r i o r , se f a c e dintr—o s t o f ă c o m p a c t ă ' ş i b o g a t
despre î m b r ă c ă m i n t e a l u m i n a t ă a ingerilor, care, ca si cel deula meminit,
ornan'ien'tata. El c a d e d r e p t iar mineciie sint deschise l a c a p ă t si tivite cu s—au a r ă t a t î n v e s m i n t e s t r ă l u c i t o a r e si, c a a t a r e , d e s p r e c u r a t i a t r u p u l u i
galon, spre deosebire d e stiharul-,preoţesc si a r h i e r e s c , c a r e , p u r t i n d u - s e si a sufletulu i c u c a r e s e c u v i n e s ă î n d e p l i n e a s c ă dumneze iasca s l u j b a ;
pe d e d e s u b t , s e f a c e dintr—o m a t e r i e m a i s u b ţ i r e , d e obicei de culoare in acelasi timp, această c u l o a r e este s i m b o l u l bucuriei spirituale , d e care
u n i c ă s i i'ără o r n a m e n t a t i i i n t.esătură. S1 c l e r i c i i i n f e r i o r i , a d i c ă i p o d i a - t r e b u i e să [te plin sufletul liturghisi torilor, p e n t r u ca_au_ fost cliemaţtiul a
conii, c i t e t i i si c î n t ă r e ţ i i hirotesiti pot să poarte stihar in serviciu, d e o astfel d e demnitat e. T o c m a i acest sens se g ă s e s t e indicat d e rugacru-
f o r m a celui d i a c o n e s c . nea ce se s p u n e d e liturghisi tori la i m b r ă c a r e a stiharului : “Bucura-s eva
u
În ceea ce p r i v e ş t e s e m n i f i c a t i a simbolică a stiharului, s—ar p u t e a s u f l e t u l m e u î n t r u D o m n u l , c ă m—a î m b r ă c a t i n v e s m i n t u l m i n t u i r i i si c
s p u n e că la nici u n a l t “vesmint liturgic nu si.—a g ă s i t aplicare m a i mult h a i n a v e s e l i e i m—a a c o p e r i t ; c a u n u i m i r e mi—a p u s c u n u n ă , s i c a p e o
m i r e a s ă m—a impodobit cu p o d o a b ă » (lsaia LXI, 10). -.
ca aci t o a t e cele t r e i d i r e c t i i ale ermineuticii liturgice. În general, ideea
f u n d a m e n t a l ă a a c e s t u i simbolism s t ă în l e g ă t u r ă cu v e c h e a - c u l o a r e albă Peste stihar, d i a c o n u l p u n e o r a r u l (tîlpcipiov sau (tipărire—, si wma—{).
a stiharului. Printr—o astfel de culoare, adică el <<arată dumnezelfiasca stră— Acesta este o fisie lungă, c a r e se aşază p e u m ă r u l sting şi, d u p ă obiceiul
lucire, p e c a r e p r e o t u l o s l u j e s t e credincioşilor prin Εν811ς1118ξ8 si p r i n l u a t d e prin veacul al XVIII—lea, c a p ă t u l din fată se petrece in diagonala
celelalte» …'], p r e c u m si “ î m b r ă c ă m i n t e a cea m a i curată si f ă r ă ᾽-᾽ 0 patima" peste piept si, trecindu—l pe sub b r a t u l drept, este a d u s p r i n spate iarasi
peste umărul sting, atirnind astfel acest capăt i n i a t ă , i a r celalalt. p e
a slavei l u i D u m n e z e u » 153. Aplicind această idee” persoanei Mintuito-
r u l u i , i m b r ă c a r e a c u s t i h a r u l s e m n i f i c ă s f i n ţ e n i a si c u r ă t i a n a t u r i i L u i spate. Fără aceste vesminte, diaconul n u p o a t e lua p a r t e la săvirsirea
u m a n e , p e c a r e E l a l u a t - o p r i n î n t r u p a r e î n s t a r e a d e n e v i n o v ă t i e 18 nici u n u i serviciu religios.
c a p . 79, 13. (J., C L V , 258-386. . . _ _ .-
178. SI. G h e r m a n Ι al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. G., XCVIII, 393 A. 184. Idem, Despre S f i n t u Liturghie,
ι';-,ψ!108118 g e n i a l u l u i ст…,
179. Ibidem. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre sama, L i t u r g h i e , c a p . 79. 185. G h e n a d i e , fost e p i s c o p d e A r g e s , L i t u r g i c a s a u „ ..
ἤτοι άπ0κρξσεις… ( M e d i t a ţ i i adica Räï-spunsuri). P. G.. B u c u r e s t i , 1877, p. 13. ᾽ .. . _
180.13al5a1non, Îilelércrt
, r a p . fi}, Ρ. β.,
cxxxvm, 1021 D. :-_ . 186. Si 11811, a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , .Despre. S i m t e Liturghie
181. CI. P. 1381118π.Ι81;15… Les o r n a m e n t s !!΄1…ςµ'01185 c h e z les ' G r e c s , in «Echos “Ci-\", 255,- S . Gherman I al Constanti nopolului , "op. crt., lP. (_i.,_>\.(,\flll_, .»… 15.
o c . cn. _ . η
- d'Orient», t. v (1901…18021, ρ. 125…1:1ο. … 187. 51.ΐζΞ118…1811 I al Constantinopolului, op. $1
c a p . ;.).
182. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l "Γι'-1581111110111ι11, ΞΧρ11'ω[0 despre s f i n t a biserică, Ρ. G.. "113 .. Sin'tion, a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , D e s p r e S f i n t a Liturghie,
.. . _ -
C'LV, 712, t r a d . r o m . , p ; 255,- cf. s i SE. G h e ' m a n I a i ε…1.…1………ι…. 1013. … . 189. Ibidem.
Ρ. CI., XCVIII, 393 С : « З і і Ь а ш і , c a r e e s t e a l b , a r a t ă s t r ă l u c i r e a D u m n e z e i r i i î s r „felul 190. C f . P. f i e r n a r d a l t i s , о р . c r t . , p . 1.30.
191. Balsamon op. cit.. col. 1021. _ _ __ . _ .. - _
‘ de v i a t ă strălucitor al preotului». dr.-spre 51111… [mu.-ca,
183. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre 511111818111.1'!ξ110:11'1*,ζ cap. 1133," P.. G., 192 Cf. Simion, arhiepis copul Tesalon iculur, Explica tie
CLV, 368. . -. . - ' - __ - , "ε'…. rom. cit. p. 255. :
 . ?

I-——100—~ . 1-
1. --101————

Asupra o r i g i n i i filologice a denumirii, p r e c u m si cu p r i v i r e la f o r m a ι111 l e g ă t u r ă cu c h e m a r e a d e s l u j i t o r i si predicatori a m e m b r i l o r c l e r u l u i .

iniţială a vesmintului din care d e r i v ă orarul, părerile s î n t diferite. Por— ΄ în Viata civilă, ele erau acordate ca semn „de distinctie. u n o r a dintre func—
n i n d d e l a f a p t u l că diaconul t i n e r i d i c a t c a p ă t u l d i n f a ţ ă ai o r a r u l u i cu ţionarii imperiali, a j u n g i n d cu vremea" piese a l e costumului d e ceremonii
trei d e g e t e d e l a mina d r e a p t ă în timpul ecteniilor, si indică cu el in alte
. ° ι ν v5» ;
$]. m s r g n a a 0051111111111111001151111101, s e r v r n d
. ᾽ . А .
ca m i j l o c p e n t r u a d e u n e l e
' . .

momente ale slujbei ordinea cintărilor, lecturilor si a l t o r l u c r ă r i unii 1ςΘ…ΠΘ1Θ ori dispoziţii. Зе crede că si Biserica, u r m i n d acest exemplu, a
"..—.

conchid că d e n u m i r e a d e o r a r provine d e la v e r b u l latin o r a r e (a se r u g a ) . Ÿ i n t r o d u s o r a r u l î n t r e veşmintele liturgice, p e n t r u a d i f e r e n t i a - g r a d e l e

A l t i i o f a c s ă d e r i v e d e l a s u b s t a n t i v u l g r e c ὥρα (oră), d e o a r e c e d i a c o n u l ierarhice i n serviciul divin.
1 S-a presupus d e asemenea că r o m a n i i , c î n d p a r t i c i p a u la ospeţe ca
semnalează cu c a p ă t u l o r a r u l u i o r a s a u timpul anumitor rugăciuni sau vi '
' ; i n v i t a t i , isi a d u c e a u f i e c a r e c u s i n e m a p p a s a u "mappula, s p r e a l e s e r
o b l i g a t i i r e l i g i o a s e p e n t r u p o p o r , in t i m p u l o f i c i u l u i , p r e c u m si a l anu— ă ă , p r i m i i c r e s t i ni
pentru sters. l m i t i n d a c e a s t ă p r a c t i c d i n v i a t a c a s n i c
m i t o r l u c r ă r i p e n t r u l i t u r g h i s i t o r i “'”. Î n l e g ă t u r ă c u a c e a s t ă i p o t e z ă , tică …. De
o r a r u l este pus in a n a l o g i e c u acea pinzătură s a u batistă p e care şeful ‚ r Ii l u a t obiceiu l să f a c ă la fel cind veneau la m a s a euharis
:.-.-.8101 s-ar ii a j u n s i n cele d i n u r m ă l a i n s t i t u i r e a o r a r u l u i p e n t r u diaconi,
sinagogii. o a g i t a d e pe u n loc m a i ridicat, pentru a indica poporului să
r ă s p u n d ă «amin», d u p ă l e c t u r i . A c e a s t a a r f i d e c i o r i g i n e a o r a r u l u i si s p r e a sterge gura credincio silor după sfinta i m p ă r t ă s i r e ….
c u a c e s t s c o p a r fi f o s t i n t r o d u s i n c u l t u l c r e ş t i n ““. Si astfel, s u b o f o r m ă modifica tă s i i a d O p t a t ă s c o p u r i l o r si esteticii
s p e c i a l e a c u l t u l u i , erarium, o v a r i a n t ă 111181 p r a c t i c ă 51 m a i nobilă
a ceea
Baise—limon, i n c o m e n t a r i u l l a c a n o n u l 2 2 a l S i n o d u l u i d e l a Laodi—
ceea “” s i M a t e i V1astare1'3"j d e r i v ă d e n u m i r e a d e o r a r d e l a v e r b u l ce se i n t r e b u i n t a s u b f o r m ă d e s u d u r i u m s i d e m a p p a (mappuia), citest—
όρά…-ώ[ν8(|, o b s e r v ) si d e la s u b s t a n t i v u l ώρα(ςι'118, atentiune). ““, de- treile accesori-if a l e ' c o s m m u l u i civil al p e r s o a n e l o r d e var/„ă, i n timpul
ὀψάριον ar
imperiu lui, a=ajuns 1.111 ves-minl: liturgic . D e n u m i r e a g r e a c ă d e

..::-
o a r e c e “ d i a c o n u l a r e s a r c i n a 58118 a t e n t la o b s e r v a r e a b u n e i r i n d u i e l i a a Apu-
p r o v e n i d e c i d e l a i î a t i n e s c n l «0181111111», t e r m e n uzual. in, B i s e r i c
51111118101»-"…. S i m i o n , a r h i e p i s c O p u l T e s a l o n i c u l u i , c r e d e c ă t e r m e n u l d e
o r a r p r o v i n e d e l a v e r b u l ώραϊζειν, 8 i n f r u m u s e t a , & împodobi, “ i n t r u c i t
s e a n ă p î n ă fin v e a c u l al Vlll—lea. În u n e l e texte p a t r i s t i c e din v e a c u r i l e
everian
a l l V - l c a — a l V—lea'si al Vil—lea———al Vlll-lea ca, d e exemplu , la S
d i a c o n u l se i n [ r u m u s e t e a z ă c u d i n s u l c a si c u nişte a r i p i si se a c o p e r ă cu d i n G a b a l a ( + cca. 41081 …. S f i n t u l l s i d o r Pelusiotu l ( + cca. 440)… si
c u c e r n i c i e s i c u b u n ă t a t e » 199. Sfintul G h e r m a n I al €01151811111101101111111…, orarul este mentiona t p r i n
ca
Deşi a c e s t e e x p l i c a t i i n u a p a r c h i a r n e v e r o s i m i l e , ele s i n t totusi
t e r m e n u l g r e c aiva.-r, a d i c ă t e s ă t u r ă subţire d e in. Această denumir e,
u n i l a t e r a l e . M a i p r o b a b i l ă s i i n g e n e r a l a d m i s ă e s t e i p o t e z a c a r e p u n e la texte n e l a s ă să intelege m că o r a r u l era
Si unele c o m p a r a t i i d i n aceleas i
o r i g i n e a d e n u m i r i i d e o r a r c u v i n t u l l a t i n os—oris, g u r ă , i a t ă . O r a r u l nu a r stiharul.
d e c u l o a r e a l b ă . A s t ă z i î n s ă el s e f a c e d i n a c e e a s i m a t e r i e c a si
fi i n a c e s t c a z d e c i t o f o r m ă s t i l i z a t ă a v e c h i u l u i o r a r i u m d i n costumul r u l a i n t r a t î n s ă cu m u l t m a i î n ainte în
În intrebuintarea cu l t u l u i , o r a
r o m a n , o pinzäturä d e i n , i n f e l u l u n u i ş e r v e t s a u s t e r g a r , o b a t i s t ă s a u t ca
o b a s m a , ce s e i n t r e b u i n t a d e p e r s o a n e l e d e o a r e c a r e c o n s i d e r a t i e pen—
Biserica R ă s ă r i t e a n ă d e c î t în cea din Apus. La R o m a , a fost consacra
a t a r e abia prin veacul al IX-lea —— al X-Iea, d u p ă ce fusese acceptat în
tru stergerea g u r i i si a sudorii d e pe f a ţ ă . Făcea deci la origine serviciul
d e sudarium, a c ă r u i v a r i a n t ă e r a m a p p a s a u m a p p u l a , o p î n z ă t u r ă c u v e a c u r i l e precedent e. d e Bisericile d i n Galia si Spania, sub influenta
dia—
a c e e a ş i d e s t i n a t i e . O r a r u l i n t r a s e î n cele d i n u r m ă î n i n t r e b u i n t a r e a am— O r i e n t u l u i …. În Răsărit, s—ar p u t e a s p u n e că orarul e r a un. veşmint
conesc d e j a i n a i n t e „de j u m ă t a t e a veacului al lV-lea, deoarece i n a doua
b e l o r sexe, f i i n d p u r t a t î n j u r u l g i t u l u i , c a o c r a v a t ă ,de—către b ă r b a t i , i a r
22 si
d e f e m e i c a u n f e l d e sai s a u b a s m a , c a p r o t e c t i e i m p o t r i v a f r i g u l u i j u m ă t a t e a acestui veac. S i n o d u l d e l a l.aodiceea—, prin canoane le
neasteptat si a arşiţei soarelui. S u d a r l u m si" rnappa (mappula) se purtau 23, i n t e r z i c e o b i c e i u l l u a t d e i p o d i a c o n i , d e citati si d e psalti d e a p u r t a
însă pe b r a t u l sting, capetele acestei pin'zături a t i r n i n d in jos. orarul d i a c o n e s c pe umăr. Astăzi, o r a r u l este folosit si de membrii cle—
crucisate
Dat f i i n d s c o p u l a c e s t o r o b i e c t e , i n t r e b u i n t a r e a l o r e r a u n uz. nedes— r u l u i i n f e r i o r , d a r nu,},pe u m ă r , ci i n c i n s p e s t e a m b e l e c a p e t e i n
părtit d e f u n c ţ i a d e o r a t o r si d e cea d e c î n t ă r e ţ , î n t r u c î t a c e s t i a ' s e ser- o p , cit., p. BBL—232 ;
200. CI. Dr. \ ' a s i i e f M i t r o f a n o v i c i s i Dr. Τ. Tamm-513111,
veau d e ele si in special d e o r a r pentru a s e sterge d e sudoare si aïsi S. S a l a r i i l e ,
Ι’. B e r n a r d a k i s , op. CH.". p. 130,- L. D u c h e s n e , op. cit., p. 403, «HO—+411,-
i 110, notă,- D. Eugene
menaja vocea. Utilitatea lor s e găsea d e c i la locul ei si in cultul crestin, np. cit., p. 153, 174—175; L. A. Malian, op. cit., p. 100—109 s
V a n d e u r , La sainte Messa, 7—eme éd., Paris, 1024, p. 52. ᾽ _
193.Ατ011(11'115 ( c a r t e a "i " a o 10) "i I. Bon . a , R e u " ' ᾽ ᾿ 2 0 ! . «Orarion, i n v r e m u r i l e d e d e m u l t , c i n d d i a c o n i i iempărtăseau pe crestini
- - u s i e r g a r , i i i n d - o pe
. ..
Lutetiae Parisiorum, 1 6 / 6 . c a r t e a I, |cap. 2-1 211.115? r m I r l u r g r c a r t i m …)” duo. c u d u m n e z e i e s c u l S î n g e j d i n Sfintitul p a h a r , e r a ca o b a s m a s a
. . .51 Dr. Τ. Tarnavscln,. isi stergea gura cu aceea».
! … р. lob. …. ν'. λ*11110181101*101 după impărtăsea fiecare miri—an
(111.011… p. 2311.). .19306111.
19—1.Cf. L-17- CII-. tmriţirui său, si ce se
'Minăstirea
Pifiriiion, liic, l a c a n . 23 al S i n . d i n Laorliceea, t r a d . rom. e d i t a t ă la
195. S i n t a g m a a t e n i a n ă , 1'1, 191. N e a m t , 184.1, .
n G u r ă d e A u r ) , Ρ᾽ G.,
1015. E. 0. S i n t a g m a a t e n i e n e , VI, 252. 2 0 2 . 1 1 8 О т т о despre" Fiu! Risipilor. a t r i b u i t ă SI. I o a
197. Cf. N i c o d i m M i l o s , op. cit., voi. II, p a r t . I, p, 99, _ . LIX, 520 A—B. .
I р &? Ρ. B e r n a r d a k r s , op. crt.. р. 138. CI. si S. S a l a v i l l e , Lilurgies orientales, 211.3. Epistola I, 136, Ρ. G.. LXXVIII, 272.
` 204. Op. cit., P. G., XCVIII, 306 Π.
199. S i m i O n , arhiepiscopul 'I'esaionicuiui, Despre sfintele hirotonii, c a p . 136 ᾿ 205. CI. L. А . Moiien, Op. cit., p. 107.
”Mill“;
 .!

›.;. «~102— _— 103 …-

\
111 f a ţ ă , _in “felul i n c a r e il aşază. d i a c o n i i înşişi î n a i n t e d e m o m e n
t u l im— textui L i t u r g h i e r u i u i n u a f o s t pus l a c u r e n t c u n o u a s i t u a t i e , transmi—
p ă r t a s i r n (… timpul Rugăciuni Domnesti) . ţţindu-se mecanic cuprinsul manuscriselor in forma lor anterioară. Este
S e m n i f i c a ţ i a s i m b o l i c ă a o r a r u l u i se inspiră din ideea caracter n e c e s a r deci ca f o r m u l a d e m a i s u s să f i e î n t r e g i t ă c u e x p r e s i a : «$1 c u
ului
. ingeres c al serviciu lui îndeplin it de diaconi in Liturgh ie. Ca atare, orarul m i n e c u t e l e » . D e a l t f e l , se p a r e c ă i n t r o d u c e r e a m î n e c u ţ e l o r i n c o s t u m u l
este privit ca o i m a g i n e a a r i p i l o r îngeresti …. Încingere a si încrUcisa rea l i t u r g i c s e d a t o r e s t e l a o r i g i n e u n e i c o n c e s i i , i m p e r i a l e , c a r e s—a e x t i n s
orarului in timpul Rugăciun ii Domnest i, în vederea apropieri i de Sfintele u l t e r i o r d e l a a r h i e r e u si 10 celelalte. d o u ă t r e p t e a l e i e r a r h i e i bisericesti.
Taine, pentru inuaărtă sire, sînt privite ca un simbol prin care diaconu l . M a i î n a i n t e , s e r v i c i u l m i n e c u t e l o r p e n t r u s t r i n g e r e a m a n s e t e l o r sti—
„aminte şte umilint a arătată de Mintui torul, cind a spălat si 0 sters h a r u l u i p r e o ţ e s c si a r h i e r e s c i l î n d e p l i n e a u , se p a r e , n i s t e bentitet)_…pta),21°
picioa-
rele ucenicil or 551» …. 111 acest caz. o r a r u l a r simboliz a sterqaru formind u n iei d e g a r n i t u r i a p l i c a t e la mansetele vesmintului. C u vre—
l cu
c a r e ix—lintuito rul e r a i n c i n s l a C i n a c e a d e t a i n ă , cind a spălat: si mea. s—a a j u n s la obiceiul p r a c t i c d e a se detasa aceste piese p e n t r u a fi
a sters
picioarel e u c e n i c i l o r ( l o a n XIII, 5). Încingind orarul, diaconul t i n e (le—ci să c u r ă ţ a t e s a u p e n t r u a Ii i n t r e b u i n t a t e la a l t e stihare, realizindu—se astfel
a r a t e stia-la, cur,—crnicia si î m b u n ă t ă ţ i r e a sufleteas că cu c a r e se a p r o p i e d e forma d e s i n e s t ă t ă t o a r e reprezentată p r i n m i n e c u t e ….
Sfinta l m p ă r t ă s a n i e , u r m i n d astfel seratimilor, care «cu două a r i p i îsi Este d e observat totuşi că originea acestui obiect al costumului litur— _
a c o p e r ă f e t e l e , c u d o u ă “ p i c i o a r e l e , i a r cu d o u ă z b o a r ă , 5111511161
Sfint. 81΄1111»…. De a c e e a , p e n t r u a se sublinia rînduiala ingeri-"ască
- “Sfin—t e» gic este mai o b s c u r ă d e c i t a celorlalte v e ş m i n t e s a c e r d o t a l e . Căci, f ă r ă
a î n d o i a l ă , n u s e poate. a d m i t e c ă m i n e c u t c l e a r d e r i v a d i n a c e l ' s t e r g a r
stiijbei d i a c o n i l o r , se î n s c r i a u in t r e c u t p e o r a r u l lor cuvintele din I s a i a p u r t a t pe m i n ă , n u m i t m a p p a o r i m a p p u l a , c u m p r e s u p u n u n i i a u t o r i apu—
Vi, 11: «Sfint, Sfint, Sfint, D o m n u l Ξ5ν501.. .»…. Prin marcarea s a u seni … si c h i a r r ă s ă r i t e n i …, p r e c u m nici din mănusile pe c a r e le purtau
in—
s c r i e r e a a c e s t u i text se explică, poate, f a p t u l că o r a r u l este singurul ves—"

:13"-
imparatii cind intrau în altar pentru a p r i m i S f i n t a E u h a r i s t i e …. C e r t
mint p e n t r u c a r e a r ă m a s n e i n s c r i s ă in Liturghie r formula d e rugăciun e este că minecuiele a u c o n s t i t u i t la i n c e p u t unui din articolelef exclusiv
la p u n e r e a lui. R e s p e c t i n d deci traditia si logica, se i m p u n e ca diaconul ale c o s t u n m l u i î m p ă r a ţ i l o r b i z a n t i n i . Acestia a u a c o r d a t si p a t r i a r h i l o r ,
să folosească la m o m e n t u l ("m-mit ter—:tul mentionat, pe c a r e edit-iile Li? ca o diatinctie, d r e p t u l d e a le purta, f a v o a r e c a r e s—a e x t i n s m a i în u r m ă
turghieru iui se. c u v i n e să—l i n s c r e z e 111 c u p r i n s u l lor, la capitolul pentru Şi l a e p i s c o p i …. M e m b r i i “înaltei i e r a r h i i le—au t r e c u t m a i t i r z i u si ciem—
imbrăcarea stintelor vesminte. n i t a r i l o r bisericesti, i a r c u t i m p u l m î n e c u t e l e a u a j u n s c o m u n e preotilor,
i n v e s m i n t a r e a d i a c o n u l u i p e n t r u s l u j b a Liturghie i se incheie cu pu- p r e c u m si a r h i d i a c o n i l o r si p r o t o d i a c o n i l o r . P î n ă î n v e a c u l a l XV—lea,
n e r e a m i n e c u i e i o r ίέπι.μανίν.1α, impar.-itm) sau πω…/115101 (slav. nari— d i a c o n i i î n c ă n u a j u n s e s e r ă s ă se f o l o s e a s c ă d e r u c a v i t e , _căci S i m i o n ,
k a v i t a , d u p ă ce l e s ă r u t ă peste s e m n u l crucii-. d e pe ele, intii pe cea din arhiepiscopul Tesalonicului, n u le m e n t i o n e a z a în scrierile sale decit
d r e a p t a 51 a p o i p e cea d i n s t i n g a . Minecuţe le sint proprii atit preotului intre v e ş m i n t e l e a r h i e r e u l u i si p r e o t u l u i …. E l s e exprimă categoric
c r t si a r h i e r e u l u i , c u d e o s e b i r e a c ă a c e ş t i a le p u n p e s t e c a p ă t u
l mine—
c h i a r : <<Diaconul a r e s t i h a r si o r a r » …. Ulterior, p o a t e prin veacul al
c i l o r s t i h a r u l u i , s t r i n g i n d u — l e c u ele, s p r e a nu fi s t i n g h e r i t i î
n lucrările
XVII-lea, ele s—au generalizat la toti diaconii ….
s i m t e , i a r n u ca d i a c o n i i , p e s t e m a n s e t e l e r e v e r e n d e i si d e c i pe s
u b mine— Asa precum rezultă din spiritul textelor ce se recită la punerea lor
cile s t i h a r u l u i . La c e l e l a l t e servicii divine, minecutel e n u s î n t obligatori i ( l e s . XV, 6 51 Ρ5. CXVIII, 73), minecuteie s i m b o l i z e a z ă i n g e n e r a l pu—
pentru î m b r ă c ă m i n t e a d i a c o n u l u i . terea i n t ă r i t o a r e d a t ă d e Dumnezeu liturghisitorilor d e a săvirsi teate
.
Desi L i t u r g h i e r u i p r e v e d e si p e n t r u d i a c o n i r e c i t a r e a cele a l e s e r v i c i u l u i d i v i n …. A l t e o r i , si î n special m i n e c u t e l e a r h i e r e u -
rugăciunilor
reSpective la p u n e r e a f i e c ă r e i m î n e c u t e , totusi menţionarea minecutelor 210. Cf. G h e r m a n I al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , ep. cit., P. G., Κ Ο Υ Ν ] , 393 Ii. C u
este o m i s ă d i n f o r m u l a prin c a r e d i a c o n u l cere la inceput binecuvîn tarea ace-135i t e r m e n d e λωρἰα 51. G h e r m a n d e s e m n e a z ă si iisiile o r n a m e n t a l e , in c u l o a r e a
preotului p e n t r u i m b r ă c a r e (<<Binecu vintează, stăpine, s t i h a r u l d i m p r e u n ă purpurei c e c ă d e a u în l u n g u l s t i h a r u l u i .
cu o r a r u l » ) . Explicatia trebuie căutată, desigur, in faptul că 211. CI. J. Braun, op. cit., p. 100.
dreptul. d e 212. Ca, d e e x e m p l u , indirect, L . D u c h e s n e , op. c i t . , p . 1 0 4 .
a p u r t a m i n e c u t e f i i n d a c o r d a t cliaconilo r mai t i r z i u , p r e c u m v
om vedea, 213. C a Dr. V a s i l e -}.iitrotanovici si Dr. T. T a r n a v s c h i , L i t u r g i c a . . . p. 231.
2111. I p o t e z ă f o r m u l a t ă d e Ρ. B e r n a r d a k i s , op. cit., p. 131.
200. 111 Omilia despre Hu! risipitor (SI, Ioan Gură de Aur —-— Severian din Ca— 215. Precum r e z u l t ă d i n s c r i s o a r e a l u i B a l s a m o n c ă t r e M a r c u a l A l e x a n d r i e i ,
05151 611515 m a i i n a i n t e [la n o t a 20?) se s u b l i n i a z ă c ă tiliiirile
orarului diaconal a c e a s t a e r a s i t u a t i a la f i n e l e v e a c u l u i a l XII—lea, cin/I privilegiul 'de a u m d e mine—
a m i n t e s c a r i p i l e î n g e r i l o r . De a s e m e n e a . S f i n t u l G h e r a m a n ' l
al Constantinopoluiui Cuie la slujbă nu-l aveau nici egumenii, nici protopopii, P. Π , , (LXXXVIII, 9117.
[ορ. crt., P. CI., .XCVIII. 393 Ο]:΄«Ό156… 111, d u p ă i m a g i n e a P u t
e r i l o r i n g e r e s t i merq' 216. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre S i i n t a Liturgi'iie, c a p , 1—11 si 1:13.
mentite cu aripile subtiri ale orarelor îr'lftuste, ca duhuri slujitoare trimise spre 217. Idem, Explicarea d e s p r e s f i n t a biserică, t r a d . rom. cit., p. 255.
s e r v r r e » . —— «Са u n u l c e a r e r î n d u i a l a s l u j b e i i n g e r e s t i diamnul s e î n f ă ş o
ară cu 218. D u p ă p ă r e r e a p r o t . А. N e s e t o v s k i , Cincii n i m i c i :“ h i r o t o n i t , Κειιπ…π…'1…ΡΠ-
o r a r u l , c a r e a r a t ă t i r e a f c e a n e v ă z u t ă a i n g e r i l o r .si—care a t i r n î n d
pe u m e r i i n s e a m n ă (foist-:, 1906, p. 161, Ia Dom. P l a c i d e d e M e e s t e r , op. cit., p. 59. n. 0. C'I si .]. Braun,
anni»,3 S i m i o n , “ a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, Despre sfintele hirotonii,
\'C\l—I?735é 81516101 P e l u s r o t u t , op. si luc. crt. Cf. 51 Pseudo—Sherman, ορ. c i t . , - P
c a p . '173. . op. cit., p. 98—101. …
. G., 219. «Minecuieie... i n s e a m n ă lucrarea a toate cele ce sint ale lui Викинг-ж…».
Simion, arhiepiscopul „Tesalonicului, Despre Sfinta Liturghie, cap. P. ‚- «Rucaviieli:
208. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a t r m i c u l u i , Despre sfintele hirotonit cap 174 ΄΄ i n c h i p u i n d l u c r a r e a lui D u m n e z e u c e a a t o t t ă c ă t o a r e 51 că i n s u s i Iisus, prin m i i n i l e
209. Cf. Pan. Ν. Trombeta, op. cit., p. 2:11, . -- ^ .΄ .… ᾽ ᾽ S a l e .si—a t ă c u t jertfa T r u p u l u i si Singeiui Său-.„ Idem, Expiicore despre stiute bisc-
 "
.г'г*—'1"'*ч:_‹и__ .
..,

.Κ —105-——
- "1
_.

α
lui şi preotului., s î n t privite ca imaginea legăturilor cu care au fost strînse 1166, preotul il însoţeştesi de felon, iar arhiereul de 011101101, asa precum
mîinile Mintuitorulm atunci cînd a fost dus la Caiafa si Ρ11012-'"0. ' t e s t e s t a b i l i t ă rînduiala bisericească p e n t r u fiecare, în Evi-roleghiu. Obli-
b) lnveşmintdrea preotului. -—- S t i h a r u l "si m î n e c u t e l e sint, 0101011110 s-a ş ' g a t i v i t a t e a p u r t ă r i i e p i t r a h i l u l u i la o r i c e serviciiu s a u m o l i f t ă e s t e a t i t

ι
spus, comune costumului liturgic al t u t u r o r celor trei trepteierărhice.» d e s t r i c t ă , î n c î t “Simeon, arhiepiscopul T e s a l o n i c u l u i , r e c o m a n d ă c ă , î n
În loc d e o r a r , preotul si a r h i e r e u l p u n epitrahilul (έπιτραχ-ήλφν51 d e î m p r e j u r ă r i d e f o r t ă f u r a j e r ă , c i n d n u s—ar g ă s i u n e p i t r a h i l l a î n d e m î n ă ,
s ă se p u n ă î n cghip d e e p i t r a h i l b r î u l , o a l t ă p î n z ă t u r ă s a u c h i a r o b u c a t ă
asemenea περιτραχτ΄,-λ1ονξϊπετραχήλιον), a d i c ă u n vesmint pus pe după d e iunie, dupăÎiŞ-Ce a u fost b i n e c u v î n t a t e în scopul acestei î n t r e b u i n ţ ă r i ,

µ
git sau î m p r e j u r u l grumazului. _ iar d u p ă aceeaisă fie păstrate într—un l o c deosebit sau foloSite în scopuri
,
De fapt, e p i t r a h i l u l este u n o r a r pus pe d u p ă git, ambele "capete
‚`
sfinte …. Tn practica ,mînăstirească însă s-a l u a t obiceiul ca la rugăciu—
A >, η.) - . . . . . ν
a t i r n r n d e g a l 111 t a t a — 4 , peste u m e r i , u n i t e fnnd d m d i s t a n ţ a 111 d i s t a n ţ a
.A. . u
nile Miezonopticii, c a r e seafac 111 tinda bisericii, precum si 16 s l u j b a Cea—
surilor si Рак/0001111101, s ă _“u se pună epitrahil ….

prin niste b u t o n i s a u altfel, ca 111 trecut si cum se vede uneori chiar
a s t ă z r ; d e cele m a i m u l t e ori, ambele laturi sint cusute
lingă alta sau f o r m e a z ă 0 s i n g u r ă b u c a t ă c u o d e s c h i z ă t u r ă î n partea de
sus, s p r e a p u t e a i i i n t r o d u s pe d u p ă git. Î n timpurile m a i noi s—a qene—
10117101 insă o b i c e i u l ca epitrahilul să fie croit dintr-o singură b u c a t ă de -
s t o f ă p r e ţ i o a s ă , d e a c e l a s i 101 cu l e l o n u l si m i n e c u t e l e , g a r n i s i n d u — s e p e
toate laturile cu galon, iar in p a r t e a d e jos c u d o u ă rinduri d e f r a n j u r i de
t i r , d i n t r e care. u n u l ceva m a i s u s s i a n u m e s u b s e m n u l u n e i c r u c i m a r i c u
piedestal, aplicată t o t din galon d e tir. C u l o a r e a epitrahilului a fost î n
"
sau unite una Simbolismul e;“iitrahilitlui urmează direcţiile i n d i c a t e d e Sfîntul
G h e r m a n l, p a t r i a r h u l Constantinopolului, si d e Simi-on, arhiepiscopul
Tesalonicului. Pornind pe d e o p a r t e d e l a faptul c ă epitrahilul este pur—
tat pe d u p ă g r u m a z , 1 se a t r i b u i e s e m n i f i c a t i a jugului (sarcinii) cel b u n
al preoţiei lui 11115105337, î n s e m n î n d a n u m e că preotul să î n d e p l i n e a s c ă
cu s m e r e n i e si c u c u c e r n i c i e s a r c i n i l e preoţiei, s u p u n î n d u - s e Mîntuito—
r u l u i , i n t r u c i t p r e o t u l s ă v i r s e s t e S f i n t e l e T a i n e i n n u m e l e l u i H r i s t o s , ca
impreună—lucrător a l . L u i , Care este izvorul Τε11110101…. U n alt aspect

"
v e c h i m e 51 c h i a r către finele e v u l u i mediu, albă, ca a tuturorvesmin— a l acestui s i m b o l i s m i l a f l ă m l a S f î n t u l G h e r m a n I 61 C o n s t a n t i n o p o l u l u i .
telor s a c e r d o t a l e 111 g e n e r a l …, i a r d u p ă a c e e a , p î n ă astăzi, s-a c o n f e c - d u p ă care <<epitrahilul înseamnă streangul c u c a r e Hristos, fiind l e g a t d e
ţionat din stele 'de c u l o r i si desene diferite. git d i n ordinul arhiereului, e r a tras 111011110 p e cind mergea la Patimă ….

.
Din cele d e m a i sus se întelege usor că originea epitrahilului este P a r t e a d r e a p t ă a epitrahilului închipuieste trestia pe c a r e l—au dat—o lui
aceeasi c a si 6 o r a r u l u i . P r i m a m e n t i u n e s c r i s ă d e s p r e e l 0 f a c e S f î n t u l Hristos în m î n a d r e a p t ă , b ă t î n d u - s i joc d e El, iar p a r t e a s t i n g ă î n s e a m n ă
G h e r m a n Ι 61 C o n s t a n t i n o p o l u l u i , la î n c e p u t u l v e a c u l u i a l Vlll-lea …. p u r t a r e a 01110111130 umerii 5511112110. În sfirsit, sensul cel mai corespunză-

…
Schimbarea o r a r u l u i î n e p i t r a h i l l a p r e o t 51 a r h i e r e u , p r i n t r e c e r e a " l u i si
peste u m ă r u l d r e p t , spre a-l p u r t a astfel pe d u p ă git, iar nu. n u m a i pe
u m ă r u l sting, ca diaconul, este m a r c a r e a puterii î n plus, a c o r d a t ă p r i n
hirotonie ultim-elor d o u ă trepte ierarhice, d e a săvirsi Sfintele Taine si
celelalte ierurgii. T r a n s f o r m a r e a o r a r u l u i î n epitrahil m a i indică pen-tru
preot si faptul că el nu este scutit cu d e s ă v î r ş i r e d e d a r u l servirii, c a r e
este în principiu al diaconului, deoarece 111 lipsa acestuia v a avea d e în-
deplinit si obligatiile diaconiei 22“.
Epitrahilul e s t e un v e ş m î n t l i t u r g i c a b s o l u t i n d i s p e n s a b i l p r e o t u l u i
tor d e r i v ă din insăsi i n t r e b u i n t a r e a epitrahilului si a n u m e că el 51111111011-
zeazä h a r u l coborit d e s u s asupra preotului 51 puterea d o b i n d i t ă astfel
d e a-l comunica c r e d i n c i o s i l o r ' p r i n 511111010 Таіпс si alte ierurgii, d e
uncie a si i n t r a t 111 practică obiceiul d e a—l p u n e pe capul c r e s t i n i l o r la
a n u m i t e servicii, 656 precum o d i n i o a r ă Sfintii Apostoli isi p u n e a u mii—
nile pe capetele lor. A c e s t s e n s este, d e altfel, in c o n c o r d a n t ă cu rugă—
c i u n e a c e ' s e rosteste d e p r e o t si d e a r h i e r e u la p u n e r e a epitrahilul'ui:
<<Binecuvintat este Dumnezeu cel ce v a r s ă h a r u l S ă u peste p r e o t i i Săi,
ca mirul p e cap, ce s e coboară p e barbă, p e b a r b a lui A a r o n , ce se po—

΄
ş i a r h i e r e u l u i l a o r i c e s e r v i c i u r e l i g i o s , o r i c i t d e m i c . La u n e l e d i n a c e s - g o a r ă pe marginea vesmintelor lui—» (Ps. CXXXII, 2—3) ….
rică, trad. rom., p. 256. Cf. si P. L e b e d e v , np. cit.. p. 185. G h e n a d i e , fost e p i s c o p d e ' D u p ă unele interpretări, f r a n j u r i l e care garnisesc p a r t e a de jos a
Arges, ор. cit., p. 15. G a b r i e l R ă ş c a n u , Liturgica... B u c u r e s t i , 1876, p. 18. epitrahilului, ca a n e x e l a u l t i m e l e d o u ă g a l o a n e t r a n s v e r s a l e , a r î n c h i p u i
_ 220. Cf. SI. G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , ор. cit., P. G., XCVIII, 395 С : S i -
mion, a r h i e p i s c o p u l T e s a ' o n î c u l u i , Expliccire despre s f i n t e biserică. t r a d . 10:11.'011.. 225. Cf. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre s f i n t a biserica, t r a d . r o m .
p. 256. G h e n a d i e , f o s t episcop d e Arges, op.. cit., p. 1 5 ; D r . V. .V'Iitmfanmric i si D cit., p. 256 si Răspunsuri la î n t r e b ă r i l e u n u i a r l z i c r c u , I n t r e b . 17. Ibidem, p. SHE-«I’m.
r T
T a r n a v s c h i , Liturgica... p. 231. . ` 226. Cf. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului„ Răspttnsurf..., I n t r e b . 17, t r a d .
. -.
_ 221. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i Despre s f i n t e l e h l r o t o n i i f t r a rom. cit., p. 316.
d . rom.
c r t . , p , 1 8 1 ) : «.[)001 a r h i e r e u l . . . i s i - o r a r u l d e p e u m ă r u l d i n s t î n g a si
d i n dreapta, fiind a m i n d o u ă părtile î n fată, care atunci s
11 m i n e p e cel 2΄27- Idem, Despre sfintele hirotonii, cap. 181. Simion. arhiepiscopul Tesalonicu—
e cheamă epitrahil»._ lui zicea că m u t a r e a c a p ă t u l u i d i n a p o i a l o r a r i u l u i t o t in fată a t a c e pe c e l h i r o t o n i t
Ο 222 Cl. S i m i o n , arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfinta Liturghie, 0 0 ΄ ρ . . 8 3 ; a fi ca î n t r - u n jug» (DeSpre s f i n t e l e hirotonit. cap. 1801.
.:. S a l a v r l l e , op. c i t . . p . 159—160 ; .]. B r a u n , on. c i t . 'r.‘
, p . 607. ??i-l. Ibidem,.gcap. 180 si Explicare d e s p r e s f i n t a biserică, t r a d . r o m . cit., p. j., .
l..-.'

223. Sf. G h e r m a n I 61 C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., Ρ. G., X C V I I I , 393

D. 229.……(ΞΓ. si Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfintele hirotonit, cap. … -
. 224. CI, S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre s f i n t e l e hirotonit“, cap.
173—
13" lili. _ .
51 180. Ρ. Lebedev, ep. c i t . , p. 137. C r e d e m c ă e s t e f o r t a t să se p u n ă în .
analooie 23053811ζ".1101111ι111 I a l Η“Cîenstantinopolului, op. cit., P. G.. XCVIII, 31171 D.
(cum se f a c e u n e o r i , c a , d e e x e m p l u , Ρ. L e h e d e v ) e p i t r a h i l u l c u e [ o d
u l c u care 231. Γ'Ε…΄,81111'1011, a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Dr..—spre .S'Hnlr: L i t u r g h i e . c a p . til .'_'l
a r h i e r e u l V e c h i u l u i T e s t a m e n t 151 a c o p e r e a u m e r i i l a r u g ă c i u n e .
᾽ ' Explicare 1081110811… biserică, trad. rom. cit., p. 256.
…
'
€
-
 ~106—
sufletele;(::redincioşilor, a căror mintuire este lăsată în răspunderea
1116011101Ξΐ. ᾿ ' - `
Asa precum iace la imbrăcarea oricăruia din celelalte vesminte li—
turgice, preotul şi arhiereul binecuvintează epitrahilul, sărutind apoi
semnul crucii din partea lui d e sus, mai inainte de a-l aşezarpe— după
grumaz, cu recitarea rugăciunii respective din Liturghier.
Binecuvmti nd apoi si sărutind britil (iii)—n;) sau cingătoarea, care
este o fisie sau 1.111 cordon ingust, preotul si episcopul … isi fixează cu el
stiharul si epitrahilul, in jurul mijlocului. De obicei, capetele briului se
termină cu niste sireturi pentru a se încheia la spate. În acest caz, pe
partea din faţă briul are aplicată o cruce din galon ori broderie. Pînă
n u de mult se practica si forma d e briu cu capete ce se încheiau in fată
printr-o patta. La început, briut era, desigur, de culoare albă …, 60 toate
celelalte vesminte, iar in veacurile din u r m ă el se face din aceeasi stofă
si in aceeasi culoare cu t'elonul, epitrahilul $i minecutele.
Desi cingătoarca n u intra în numărul vesmintelor din tinuta de oraş?
a lumii greco-renume, totusi, in" viata obişnuită ea se intrebuinta in toate
părtile in care se purtau haine lungi si largi …. Folosirea briului a izvorit
cu alte cin-finte, din necesitatea practică de a se asigura prin el comodi—
tatea in mişcări. in cursul lucrărilor. Este firesc deci ca cinqătoarea să fie
tut atit d e veche intre \'esmintcle liturgice ca si stiharul, d e care se qă—
seste legată la originea ei. N u este, prin urmare, Cazul să se creadă ne—
apiirat că briul a intrat in rindul vesmintetor sacerdotale crestine direct
din Vechiul Testament, unde“ era purtat de preoţi si arhierei ,— ca distinc-
tie, la acestia dinurmă era lucrat din aceeasi. stofă ca si efodul, adică în
fire de aur si mătase din diferite culori (Ies. XXVIII., 6, 8, 39 $1 4 0 ) .
_ in cursui istoriei, briul se găseşte mentionat de mai multe ori, dar
inainte de veacul al IX-lea, aceste date se referă atit la cingătoarea din
costumul profan“sau 211111093“ cit si la cea din costumul monahilor, asa
precum se constată in regulileîtui ioan Casian si in cele ale Sfintului
Benedict …. Intre veşmintele liturgice, brîul este citat pentru prima
dată în comentariul patriarhului. constantinopolitan Gherman Ι … .
Pe temeiul funcţiei d e susţinere pe care o îndeplineşte în general
briul sau cingătoarea, acesta a căpătat în erminia liturgică o aplicare
morală, fiind adică privit ca simbol al infrinării si stăpînirii simturilor ….
2112. Ρ. Bcrnarriakis, op. cit., p 130.
_ 233. Un pasaj în formă confuză din scrierile lui Simion, arhiepiscopul Tesalo-
nir-ului (Despre stratele hirotonit, cap. 1631 pare a se referi si la 0 cingătoare a ipo—
dmc-(mul…. (.f. si .I. B r a u n , op. cm.“). 115 $. u. N u este exclus să-iie
doar de orarul incins crucis. ξ 240. Cf. Dr. Vasile Mitroianovici si Dr. Τ. Tarnavschi. ωρ.…61'1.. p. 2321,-
2.1=1.ζ21,-511111…1, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre.Siinia
233. Cf. i). Lelieciev, ор cit., p. 186.
236. Ca, d e exe'nţiptu, la Fer. Ieronim, !:‘m’stolç C X X V I I ! ad Fabioiam si la Ioan
Diaconul, Vita S. Gregorii Magni, cart. VI, cap. 80. i'
.??" Rinduialo cuviosului ioan Cassian, cart il, cap. 2..- Rinduiala cuviosului Be—
nedict, cap. 5:1 (vezi Vechile rinduieii ale vietii “monahale, p, 586 ε.ιι.151 722 sui.
\”e'fi si _i. Braun, ор. cit-.,“ p. 11,6 5. 1.1. " ' ..
2:10. P. C хех/1115383 n;; . 1 . …
2.19, А se infatisa descins era inca din vechime o ţinută n é c u v i i n c i o ä s ä , ruşi—'
uriasa, dezonorantă. De act-reci. -_ in sens imoral, cuvintul dissolutus [descinsj
însemna
-—107-——
Cu alte cuvinte, briul inchipuie puterea dată de „Mintuitorul preotilor
. 60 să învingă poftele trupesti, spre a sluji in stare de curăţie Sfinta Li-
turghie …. Briu arată, zice Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, «si lu—
crarea de slujire, căci cel ce slujeste se incinge» si M,;ginchipuieste... pu-
terea cea dată preotului dela Dumnezeu peste mijlocul lui—» …, asa pre—
cum insuşi liturghisitorul mărturiseşte prin rugăciunea pe care o rosteste
atunci cind se incinge: <<Binecuvintat este Dumnezeu cel ce m ă incinge
cu putere si a făcut fără prihană calea mea, Cel ce întocmeşte picioarele
mele ca ale Cerbului si peste cele inalte mă pune» (Ps. XVII, 35—36).
Sfintul Gherman I al Constantinopolului, pcrnind desigur de la ideea
de prestan'tă si de cuviinţă a omului incins, zice că briul arată măreţia pe
care Hristos, domnind, a încins—o ca pe о putere deosebită a Dum—
nezeiriim, ceea ce cu aplicare la preot ar însemna puterea si dern—
nitatea slujirii primită de liturghisitori de la Mintuitorul. O astfel de
interpretare se găseşte de altfel în concordanţă, precum a m văzut, cu
textul ce se recită la punerea briului …. '
După ce s—au incins cu brîul. preotii cărora li s—au acordat de chiri-
arhul lor ranguri onorifice (in Biserica Ortodoxă Română, incepind cu
cel d e sachelar) pentru merite deosebite pastorale, isi pun epigonatiui
sau bederniţu. Aceasta este o bucată rombică de stofă preţioasă, apli—
cată pe un car-ton îmbrăcat, garnisită pe margini cu galon sau franjuri,
iar 111 mijloc avînd o cruce ori chiar o icoană brodată sau pictată. Epigo—
natiul se poartă în partea dreaptă, atirnat cu un snur fie pe după git, fie
de briu asa fel ca să bată peste genunchi. De aici ii $i vine denumirea
de epigonatiu (ἐπὶ peste si тёмы genunchi); este numit si ipogonaţiu
(ὑπὸ sub si γόνυ genunchi], precum si cu termenul de origine slavă better—
111',1τ"1 sau mai exact nabederniţă (на Βαρών-1111111 = peste coapsă).
Se intelege deci că epigonatiul nu este propriu—zis un vesi-niui, ci un
semn distinctiv, care face parte de fapt din costumul arhieresc, fiind
acordat, precum a m spus, numai anumitor preoti. …
În ceea ce priveste originea, părerile înclină in general să vadă "111
epigonatiu o transformare a vechii mappa sau mappula, adică a acelei
batiste, basmele sau stergar ce se purta pe bratul sting in costumul de
gală greco—roman …. În tot cazul, epigonatiul apare in documentele Bise—
ricii Răsăritene, la început sub numele de έ…,*…|…Ξξρ.……'241 adică stergar. El
_
in limbajul comun: dezmdiat, desirinat. A'ci se gaseste explicatia figurii din [Epis-
tola I, 13 a Sf. Apostol Petru, care sfătuia: «De aceea, incingindu—vă şalele minţii
vorba aci voastre, fiind înfriuati», C'f. L. Motion, op._cit., vol. 1, p. 1 1 2 . ., „ _
Simion,
Liturghie, cap. 83. arhiepiscopul Tesalonicului, DCS/are Sfinta Liturghie, trad. 11101111". p. 2513, …1. 11.
` 241. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfinta Liturghie, cap. …. -
242. Ibidem, col. 393 D. _
243. Spre deosebire de alte interpretări ca cea, de exemplu; udnpmln rit— ….
Vasile lvlitrofanovici si 1361". Tarnavschi, op. cit., si loc. cit., P. Lube-(luv, up. cit.,
I). 186, саге privesc briul ca Ὀ amintire d e alu-mami c u care Mintuiturul .! stern _
„ „ ΄ l:: Cina cea de taină picioarele ucenicilor Săi, _ ' _ _ _
244. Cf. J. Braun, op. cit., p. 551,- P. Bunardal—Js, op. crt., p. 131 si liii-:,- >_>. 5.111:-
11110, ор. cit., p 162.
- '
245. J. Braun, ор. ait.. p. 55! Comentariul "ΜΜΜ Η! *… 5'΄'""'"'…' "' 11111151111-
 +108.—
pare să Ii 1051ης1001 un ştergar pe care episcopii Bisericii de Răsărit il
purtau la br… *"! 111 partea dreaptă, folosindu—se de el cu ocazia spălării
picioarelor în Joia Mare, 1a Stergerea picioarelor, în amintirea acestui
act de smerenie indeplinit de Mintuitorul la ultima cină cu‘ Ucenicii
Săi…. incetind cu vremea această practică, pînzătura respectivă s—a
transformat, desigur, intr—o podoabă sau insignă decorativă a arhiereului,
luînd forma r o m b i c ă d e astăzi. Denumirea—'de epigonatiu se intilneste
mai intii in veacul al XII—lea. la canonistul Balsamon ….
Bedernita a căpătat, precum era si firesc, si o semnificatie simbolică,
intemeiată, s—ar putea spune, pe pozitia, locul si felul in care este purtată.
ln rezumat, ea esteprivită ca un. simbol de putere εἰ cIeFaulzoritate, dar
indeosebi inchipuind <<sabia spirituală, care este cuvintul lui Dumnezeu»
(Efes. VI. 17), cu care arhiereul indeosebi si de asemene; si preotul tre—
1)…" 5121 Η" ïnlrarmati 110111… biruinla ïmDäräIiei lui unmezeu, Prin
01101111. "Π…"… 51 dreptate ΄"΄'*"- DG altfel, sensul este confirmat de insusi
textul rugăciunii ce se recită la punerea epigonatiului: «InCinqe sabia
la peste coapsa ta, cu podoaba εἰ frumusetea ta» (Ps. XLIV, Li.—g').
lntr—o interpolare făcută după veacul al IX-lea în comentariul litur—
pic al Sl'inlnlui G h e r m a n I al (“oras-tanlinopolului. epigonaliul este privit
ca o amintire a servetului cu care Pilat .si—a sters miinile, exclamînd:
«Navium-'at 5111 i: cu de. singele dreptului acestuia» (Matei XXVII, 24) ….
130150111011 *" 51 Ghenadie №, fost episcop de Arges, censideră că epig'o-
11011111 simbolizează 1010 cu care, fiind incins Mintuitorul la Cina cea de
Taină, a sters picioarele ucenicilor (loan XIII., 4,-5), Unii liturgisti văd în
acest ornament punga pentru milostenii purtată de Apostoli ….
Pe deasupra tuturor celorlalte vesminte liturgice, preotul pune sfita
sau 101011111(111 lecţiuni diferite: caii,—m» şi φΞ΄1…,;,.,…ζ,; φ…;,ό.,…., şi mms—mv;
00161… Şi (µεγάλων adică vesmint exterior sau care se vede in întregi-
11163; 0001111115? sau „forma mai veche: 03 ….',.,…ης… 55111110; şi φαιλόνης ori φα!νόλ'Γ1=.
δ' φ'!-'-νίΐ)λ'ής)-"" E1 este un Vesmint lung si fără mineci, ca .un fel
de pelerină cu o deschizătură sus εἰ pe o
"Η"… Η G., LXXXVII/III, nr. 71 & fii-“553: Comentariul liturgic al Sf. Gherman ] al
(“pustanlinnpolului (pasaj interpolat după sec. al ΄,'*ζ-1001.'Ρ. (Τζ. XCVIII 396 В"
Epistula Patriarhului Nichifor I al CON-3mnh’nopoluiui {829} Critic Papa Leon ΄… III-lea,
P. C.. cu, loc?. _ _
2415. «ΙΘΓ'8!ΘΓ90Γ… (Τὸ δὲ ἓὙΖείΡιῦν) care este la cingcitoare...», Sf Gherman ι
al 0111910111?ΠΟΡΟΙιΙΙΠΐ, OP. CH., P. "C.. XCVIII. 396 D. Cf. si J. Braun 00. 51100.-01'1
247. Cf. Dr. Vasile b'iilrofanovici Si Dr. Τ. Tarnava—hi, op cit. ΄ρ…΄9311.
248. Epistola către Marcu al '.ι1!τ:Χ0111111'1:1', Ρ. G., ΟΧΧΧΚ-"111. 9911.
Η. .
_ III-1E). Simion,gîtrh'i—GDÎSCOD-Ul Tesalonicului, zice că epiQOnaliul arată 'ini'ierea
“l'“…imulw si floci «11111111113 asupra mortii si neslricăciunea firii noastre si tăria
lui Dumne7cu cea mare asupra vicleanului
celui 11'1111101101...»… Drept aceea
chip.de armă si se 01111111 la 00011511, unde zi:; unii „ä are 0:1'111 putere si Cnriilenio»
Exphcnre (l‘—“…“ sfinta 01801.161,11?'".;-΄.";εΓ=1ί|……-"Η..." ΓΗ... p. 256, col. 2 εἰ Despre Sil—nia Iii—'
(”whim cap. 81.4"2 - .. - …;"-
251). Ρ. G., X C V I I I , 396,8.f
i;” ΄ ΄ "
.„- ‚ -
….>1. Op. ει loc. crt. . .
‚3 -
-__f . - jі ,=,- - …
- '
2:32. liturgica,... p. 18 .—
", .; д'. ' ..
2551… S. Salaville, op. cit., p. 163,-“ »
/,… ΄! …;
25.1. Η… …… 0111111101, np. cit/.i p. II.-{fil, ‚’ ἑ χ'} ;;;-… - .…"
,… ' ,
[ 1.1 ί ;
ι
ί
'
—1О9——
pentru a înlesni introducerea lui pe cap, căzind iri—spate pînă sub ge-
;nunchi. Pe toate marginile si transversal pe la mijloeeste garnisit de jur-
imprejur cu galon, iar în spa-teesha împodobit cu o cruce tot din acesta
sau poartă aplicată chiar о icoană in broderie. Nu este prea greu să se
recunoască originea felonului sacerdotal în paenula romană sau în haina
numită cu acelasi nume d e felon la greci, haina obişnuită d e altfel εἰ la
evrei, cu oarecare particularităţi locale ca, de exemplu, împodobirea mar—
΄ ginilor ei cu broderii …. Numai că in serviciul cultului creştin vechea
1100111110 0 devenit mai. suplă, mai ales prin reducerea lungimii ei in tată,
spre a se—lăsa libertate d e miscare miinilor în cursul lucrărilor- slujbei.
Împreună cu 5111101111 (tunica), ielonul este unul din cele mai vechi
vesminte liturgice, mai ales că el făcea parte din costumul clericilor în
viaţa dinafară, precum se vecie din Epistola a doua către Timotei (IV, 13)
51 din alte scrieri. de mai tirziu. Se admite insă că “talonul a căpătat o
consacrare;exclusiv liturgică, după ce Biserica a intrat in epoca de li—
11011010."". … … '
Încă “din vechimea îndepărtată si pînă către finele evului mediu, ie-
lonul, ca vesmint liturgic, a fost comun atit preotilor cit si episcopilor,
mitropoliţilor şi chiar„patriarhilor. A u i n t e r v e n i t totusi unele diferentieri
prin elementul ornamental; Asa se pare că, deşi dintru inceput εἰ pînă
Spre finele evului mediu, telonul a fost alb ca, de altfel, toate veşmintele
liturgice in general *", totusi uzul a cunoscut si 10100110 de culoare rosie—
purpurie *" Ştiut fiind că o astfel de culoare era admisă pentru stiharul
arhiereului *", 50 poate deduce că ielonul episcopilor se făcea din stofă
purpurie. La o astfel de concluzie ne—ar putea duce εἰ faptul că in Co-
mentariul liturgic al Sfîntului Gherman I alConstantinopolului *… 101011111
este comparat cu hlamida roşie cu care a fost îmbrăcat spre batjocură
Mintuitorul, în timpul Patimilor. Pe de altă parte, într-o epocă îndepăr—
tată, care nu se poate determina, patriarhul se bucura de privilegiul de a
purta polistavrr'on (maximum—,), adică un felon ornamentat “pe 1011011-
dul său alb cu multe cruci negre sau chiar rosii 3…- Mai tirziu, cind pa—
triarhul a început să poarte sacos, dreptul de a puria polistavrion & “fost
mică distantă in fată, acordat si mitropolitilor, dar nu εἰ celorlalti episcopii“.
Stita fiind veşmintul cel de deasupra, care acoperă aproape com—
plet pe trei părti intreaga irwesmintare liturgică a preotului, dă, s—ar
' putea spune, tonul ca aspect, îndeosebi prin culoarea εἰ calitatea mate—
riei. În Biserica Ortodoxă nu există un rit strict al culorilor formulat oii—
.
255. Cl. Dr. Vasile ă'lilroianovici si Dr. T. Tarnaa'schi, Liturgica... p. 231.
256. C‘f. J. Braun, ор. cit., p. 2:16. ' . -
257. CI. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfinta Liturghie, cap. 83
$1 Despre sfintele hirotonit, cap. 181
este in
258. Despre leloane de această culoare face mentiune Dimitrie Chematin, arhi—
episcop de Ohrida, în sec. al XII-lea, in Scrisoarea adresată 1ui\Conslonlin (Saba—
sh‘a, mitropolitul din Dyrrachion, P. G., C X I X , 949. ' _
259. CI. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Dr.—stire Sfinte Liturghie, cup, 70.
᾽
] 260. Ρ. G., XCVIII, 393 D. … ,.
261. Cf S. Salaville, op. cit., p. 165' εἰ Τ. ialsmnon, Răspuns .';7 catre Marcu
᾽
al .rllexandriei, Ρ. G., 0ΧΧΧν111, 989, la J. Braun, op. cit., p. 237.
{᾽
262. Cf. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, .!Ёхріісагс despre snnm biserică,
'lmrl. rom. cit., p. 257 εἰ Răspunsuri la întrebările unui arhiereu, intreb. 19, p. 3115.
 T‘" -u-.- г..;
‚і
.. '
..:—"; ‚- _, .. і'

Æ , … 1…

——110——- ; —— 111 -——

||

cial, ca în Biserica Romano-Catolică a Apusului, unde sint admise lil-'nci Preotii care au rangul d e iconom-stavmfor isi pun după. aceea pe.
culori liturgice (alb, roşu, verde, violet εἰ negru). Totusi, practica bis.-ări.- -_ după gît, a—sa fel ca să atîrne pe piept, cruCea, care este o insignă sfîntă,

-
cească a consacrat unele uzante, care se găseau respectate încă în "pig-Ima adicăun semn de distinctie acordat de episcop pentru vrednicia lor. Cru-

" .
uuuuu

jumătate a veacului al XV—lea, precum ne încredinţează scrierile arhi-

cea pector'ală este de fapt o concesie episcopală, deoarece purtarea ei

:
episcopului Simion 61 "tesalonicului. Astfel, veşmintele de culcare albă

,
constituie în chip obişnuit un privilegiu al arhiereului. ΄ -

,
care sint proferate si astăzi indeosebi pentru marile praznice si mai ales

.- '
in timpul Cincizecimii, ca simbol al bucuriei, curăţieişi laminării- cele Îmbrăcarea preotului pentru Sfînta Liturghie se incheie propriu-vor-
pe fond rosu-stacojiu pentru zilele postului s i sărbătorilor martirilor in bind prin punerea 101011ι11ι112'". Invesmîntat în haine sfinte, destinate

μ
semn de pot.-Fiinţă s i tristete, pre-cum si cele de culoare neagră în zilele

"
213?.1.1'111(ς111'01111, in f o r m a lui actuală, fiind intocmit pentru oficierea Litur—
cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite in Vinerea Sfintelor Patimi si ' ghiei ue către preot cu diacon, nu cuprinde decit rugăciunile pentru invesniintarea
10 inmormintări, in semn de intristare …. Este de observat însă că, în acestora. De aceea, n e considerăm dispensati d e a trata p e larg in cadrul acestut
uzul curent, culorile liturgice au rămas indiferente, mai ales pentru săr— capitol s i despre veşmintele arhicresti. Socotim totusi n u fără folos citeva mentiuni
bătorile la care era obişnuită culoarea albă. Este totuşi ο datorie să se s u m a r e in legătură cu acest subiect. Subliniem 111 primul rind că, in loc d e leton,
arhiereul îmbracă sar.-osul (démos), un fel de veche tunică greco-romană, scurtă,
reintre in cadrul vechii traditii, folosindu-se la marile praznice si chiar odinioară fără u n i u a - c i , iar astăzi cu mineci scurte. Făcut din stofă scumpă, el se
duminica vesminte dacă nu chiar albe, apoi cel puţin. apropiate de acea- introduce pe cap şi se incheie pe ambele părti laterale cu clopotel sferici, in genul
stă nuantă, observindu—se cu strictete ca din tesătura lor să nu lipsească vesmintului marelui preot din Vechiul Testament (les. XXVIII, 33—34].
motive ornamentale cu caracter religios, ca de exemplu : cruci, ingeri etc. La inceput, sacosul făcea parte din c o s t u m u l d e ceremonie pe care il î m b r ă c a u
impăratii la sole-mnitătile cele mai insemnate. .Mai tirziu, dreptul de a—i purta a
. Simbolismul felonului isi ia de fapt motivele sale de la culoarea si fost acordat εἰ patriarhilor. (Cf. Balsamon, Răspuns la intrebarile lui Marcu al
lorma vesmintului. Albul fiind icoana luminii slavei dumnezeieşti, Iele— Alexandriei); după mărturia lui Dimitrie Chornatin [Cf. Sintagma ateniană, t. V,
nul a căpătat semnificatia curăţiei, sfinteniei si bucuriei cu care se cuvine p. 431], acestia obişnuiau sti-1 imbrace numai 1.1 Paşti, Cincizecime si Crăciun. Cu
vremea, sacosui a fost acordat s i arhiepiscopilor cu merite deosebite, iar după
să fie impodobiti sufleteste preotii cînd vin să slujească Sfinta Litur— căderea (3011511111111101101111111 se pare ca sar.-osul s-a (11:11010111:01 10 toti arhiereii (CI.
(|1110.'-'"1. Rosul, fiind culoarea sîngelui, face ca feloanele purpurii să S. Salaville, ор. cit., p. 166). în principiu„ semnificatia lui simbolică este aceeasi ca
amintească Patimile Mintuitorului si in special hlamida cu care a fost εἰ 6 Ielonului." ͵ ' '
imbracat in batjocoră d e soldati, in curtea lui Pilat (Matei XXVII, 28; După imbrăcarea sacosului, arhiereul pune in jurul gitului omoforul (ὠμοφόριον,
adică un veşmînt purtat pe umeri). Este confectionat de obicei din mătase, dar în
Marcu XV, 17; Luca XXIII, 11). Crucile polistavrionului mină. de ase— vechime se făcea din lină, simbolizind astfel prin aceasta, d u p ă c u m “ se exprimă
menea gindul la Sfintele Patimi, vrind să arate că liturghisitori-i urmează Sf. isidor Pelusiotul [T c. 4110), pielea oii celei pierdute pe care Mintuitorul căutînd—o
Α0011110 care, prin cruce, a satisfăcut dreptatea veşnică, izbăvind astfel a luat-o pe umerii Săi [Epistola (ΖΧΧΧΧ…'[, Ρ. G., LXXVIII, 272.Ο1.5181ζζ111(:1ι11011
pe oameni d e păcat, d e blestem si de osînda. Acest sens vine la expresie l al Constantinopoluiui, op. cit., P. G., XCVIII, 396 А]. In ceea ce priveste originea,
după părerile cele mai autorizate, omoforul este considerat ca o stilizare a vechiu—
in rugăciunea ce se recită la imbrăcarea felonului : <<Preotii Tăi, Doamne, 1111 p a l l i u m latin.. '
se vor îmbrăca intru dreptate, iar cuviosii Tăi cu bucurie se vor bucura» (.… În biserică, atunci cind nu oficiază Liturghia, precum si. la celelalte oficii la
(Ps. CXXXI, 9) …. Pe de altă parte, prin faptul că felonul acoperă cea ,care preotul îmbracă numai epitrahilul şi sfita, arhiereul îmbracă in loc de sar.-os,
mantia,…avâtaq, μανδύας, prevăd-ne sau μανδ'-5'η), un \'esmint de culoare purpurie,
mai mare parte a corpului, este privit si ca simbol al purtării de grijă ι(ι0501115 111 fată pină jos, bogat s i foarte lung, fiind plisat sau cu dungi ori culc
si 61 puterii dumnezeiesti păzitoare pentru 1111110111511011…. în toată lungimea lui. Pe laturile din fată are brodate in tir rlougi' table la piept,
simbolizind cele două table ale Legii Vechi, iar in partea de jos a.lte două, unite,
. 2133.(21. Dr, Vasile f\f'iiitrofanovici si Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 230- Simion primiti-o legătură de aur, însemnînd Vechiul εἰ N o u i Testament. unite prin lisus
arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfinta Liturghie, cap. 83,- Despre sfintele rugă- Hristos. Se pare că mantia, care la inceput era un vesmint imperial, repre-rimă o
ciuni, cap. 352,- Ρ. Bernarclakis, op. cit., p. 129,- S. Salaville, op. cit., p. 159 concesie acordată mai intii patriarhilor, iar mai apoi si celorlalti episcopi. După
160.
Nu se găseau deci pe deplin in curent cu traditia noastră afirmatiile şi propunerile alte păreri (Iacob Goar, Ε ύ χ 0 λ ό γ ι ο ν . . . . p. 495), e a n u ar fi. decit mantia m o n a h a l ă
făcute de episcopul Nifon al Dunării. de Jos, intr—o interventie incidentală în şedinţa pe care monahii'ajunsi arhierei a u continuat să o poarte s i d u p ă aceea, într-o formă
Sfintului Sinod al. Bisericii Ortodoxe Romar-ie din Ziua de 29 octombrie 1912 (vezi …' în'rpoclobită.
rBiserica Ortodoxă Română», X X X V I (1913), nr. 11, p. 89), cind a ridicat si ches-- Afară de unele memente, arhiereul poartă pe cap, în timpul oficiului, mitm
Linnea «ν05111111.1010τ sacerdotale», remarcind ca ala inmormîntări se obisnuieste veş— (11131).- Asupra originii ei părerile nu se'găsesc de acord. in general, se poate
minte _negre si, d u p ă cum $1111, 1111 culoarea neagră este culoarea s p u n e că în vechime, arhiereul săvîrşea oficiul divin cu capul descoperit. S u crede
Bisericii noastre,
ci rosie-visinie,— lot asemenea. pentru bisericile care dispun, să, se întrebuinteze că obiceiul de a pune mitra ar fi fost inaugurat in Biserica Răsăriteană de' patriarhul
1'|0511111110 (10 culoare verde la Rusalii, iar la Paste s i Bobotează vesminte d e culoare 'cons'tantinopolitan după căderea Imperiului bizantin, de cind coroana imperială
a au». a „fost „socotită că a trecut la căpetenia religioasă. Forma mitrei pare a confirma
26—1. Cf. Dr, Vasile Mitrofanovici si Dr. T. Τ01110ν50111, ор. cit., p. 2311,- Simion, o astfel de iprJte'ză. Generalizarea mitrci si la ceilalti arhierei a avut-“lor: abia
arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfintele hirotonit, cap. 171. prin secolul al XVIII-1051. Ea amintctse cununa de spini pusă'pe capul x\fintuitorului
_ _ 265, Cf, Şi. G h e r m a n I al Colăstantinopoltilui, op. cit., Ρ. G., κ ο κ / 1 1 1 , 5 0 3 D. cu ocazia sfinte-lor Sale patimi. - _
Simion, arhiepiscopul Tesalonicului,iDespre Sfinta Liturghie, cap. 81, s i Explicarea La oriceţoficiu arhiereul poartă pe piept cu insigne crucea .>'1' er-rgolpiul
despre sfinta biserică, trad. rom. cit., p. 257,- 1). Lebedev, op.„cit., p. 188.
᾽ ° (τὸ έγγ.ό).πιον) sau ρ0π0ςΙ11111(τό ‚":-0111411111111). Acesta din urmă este o mică imam;
266.511111011, arhiepiscopul. Tesalonicului, Desme sfinteie'hirotonii, cap. 181. rotundă sau usor ovoidală, reprezentind fie pe Mintuitorut, fie pe Sfinta Fecioara,
îi
1
1 i
 ___—113+

e x c l u s i v s e r v i c i u l u i cultului, p r e o t u l se găseşte a s t f e l scos d i n treburile
vietii profane. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, zice că imbrăcarea
a r h i e r e u l u i i n sfintele vesminte înseamnă sfînta întrupare & Mîntuito-
1111111… si pe d r e p t cuvint s e p o a t e spune acelaşi lucru si in legătură cu
preotul,- ca săvîrşitor a l Sfintei Liturghii. El t r e b u i e
acum, si cu p u t e r e a ixiintuitorului, toate cele ce sint prescrise pentru
a d u c e r e a Sfintei J e r t f a euli-aristice si pentru sfintirea credincioşilor. Prin
u r m a r e , e l t r e b u i e s ă se f a c ă u n a c u Hristos, conformîndu—şi
toate dispoziţiile sufleteşti cu ale Mintuitorului. La ce înălţime si in ce
atmosfera spirituală se cuvine să se simtă transportat deci liturghisito—
d i n a c e a s t ă c l i p ă , ce s i m t d e d e m n i t a t e "să—l î n t i o a r e a v i n d
rul, incepind
s ă îndeplinească о s a r c i n ă c e r e a s c ă ! Cinci isi ridică cu miinile…partea
din faţă a felonuiui i n timpul sfintelor l u c r ă r i ale slujbei, aceasta tre-
buie să-i dea senzaţia ridicării u n o r a r i p i , zicea S i m i o n
lui …, t'ăcindu—l s ă î n c e r c e fiorii unei lucrări cu a d e v ă r a t ingen-siy Slujba
Sfintei Liturghii e s t e de f a p t o t r e a b ă d e îngeri, precum rem-arca fîntul
G h e r m a n 1 al C o n s t a n t i n o p o l u l u i : <<Preotii, imitînd Puterile serafice,
s i n t acoperiti cu h a i n e în f o r m ă de aripi si cintind c u ' c e l e ' două aripi
a l e buzelor s i purtînd dumnezeiescul si spiritualul cărbune, pe Hristos,
i l d u c i n v ă z u l t u t u r o r p e j e r t f e l n i c c u cleştele m î i n i i . i e r o d i a c o n i i , d u p ă
…
ment că sfinta slujbă trebuie îndeplinită cît mai desăvîrşit posibil, atît
. p r i n sinceritate-a si c u r ă t i a l ă u n t r i c ă , p r e c u m si p r i n cuc-ernicia s i pieta—
tea din tinuta exterioară. Pentru aceleasi motive, nu m a i putin «si ves—
minieie c e l e d e pe d i n s u l , i s e c a d e a l e a v e a cur-ate si i n t r e g i , căci de
v o r f i p ă t a t e f o a r t e si r u p t e si v a î n d r ă z n i p r e o t u l a s l u j i c u ele, v a greşi
să îndeplinească
d e moarte, de arece inaintea lui Hristos—Du mnezeu. Cel ce este cu ade—
v ă r a t in S-finteîae Sale Taine, se a r a t ă c u n e b ă g a r e d e seamă. De aceea,
i n t e s i n t datori. să s t ă r u i a s c ă i n tot chipul c a veşmintel e
s l u j i t o r i i celor
v o i n t a si
cele s f i n t i t e , chiar cind v o r fi d i n m a t e r i i Simple, sa f i e insă c u v n n c i o a s e
)
si curate» "….
_
4. Spălare a mîr'nr'lor
Ultimul act de pregătir e a liturghis itoriljéâr î n a i n t e d e a incepe lucră—
a l Tesalonicu—
rile sfinte îl reprezintă spălare-a miinilor. έ…ζ58 precum sublinia Sfintul
Chiril al Ierusalimu lui, acest a c t este un sfiinbol al d a t o r i e i noastre d e
a fi curati de orice păcat. Întrucît <<miinile siii simbolul faptelor noastre,
este lămurit că prin spălarea miinilor f a c e m *„luzre la 81118118 51 ΠΘ1)1'11181τ
nirea-fapteior noastre... Spălarea miinilor înseamna ca .snitem curatrţr
de' păcate» …. Spălindu—Şi miinile sale, predtul 151 errprrrna d o r i n t a ca
c u r a t e si- sfinte c-a si ale Mfmturto rului, Care este
ele să f i e t o t asa d e
adevăratu l preot în Liturghie , spre a s ă v î r ş i i s l u j b a cu e v l a v r e si admi—

imaginea Puterilor ingereşti, m e r g i n a i n t e cu aripile subtiri ale orarelor -

r a ţ i e p e n t r u s l a v a l u i D u m n e z e u («Voî 1ΠΟΟΠ]΄ΡΓ8 ]61'1ΐΘ.ΙΙ11€81 Tau, D o a m
*

i n g u s t e , ca d u h u r i s l u j i t o a r e t r i m i s e s p r e servire» …. De n i m i c să n u se De
ne, ca s ă aud glasul laudei Tale si să vestesc toate minunile Tale»).
.

l a s e d e c i s m u l s l i t u r g h i s i t o r u l , d i n a t m o s f e r a si p r e o c u p ă r i l e d u m n e z e - lumii si d e cursele celui

aceea-, se r o a g ă ca D o m n u l să—l scape d e obsesia
…

iescului s ă u oficiu, ca nu c u m v a să—l 8181811828 printr—o c o m p o r t a r e ba-

viclean, adică de S a t a n si d e tentatiile trupului 51 a l e _ v 1 e t n , . c a r e l-ar
nală, indiferentă s a u t'ătarnică. «Nu te uita incoace si incolo in acest
"

mrlureşte»).
p u t e a d e p ă r t a d e M i n t u i t o r u l . (.«Izbävesteemä, ţDpamne , 51 1118
timp si n u te g r ă b i scurtind rugăciunile», s f ă t u i a Sfintul “Vasile cel Mare ;
.

«nu c ă u t a spre nimeni, ci fie-ţi mintea la Împăratul cel ce-ti este dinainte intr—un cuvint, preotul «isi spală miinile 111 semn de curaiie sufle-
8

tească» 274. ' _ . … .. … . .1

si s p r e Puterile ingereşti, care s t a u i m p r e j u r u l Lui, si n u te f ă t ă r n i c i ;

După spălare, preotul este deci pregătit să inceapa i n d a t a lucrarea
…fă-te vrednic d e sfintele canoane si sävîrseste Liturghia d u p ă rînduiala ' - .
Proscomi diei.
lor» …. Cuvintele profetuluileremia : <<Blestemat (să fie) acela care face
lucrurile Domnului c u nebăgare de seamă»' (XLVIII, 10) sint un avertis-
ca o a d u c e r e a m i n t e c ă arhiereul t r e b u i e să a i b ă n e c o n t e n i t pe H r i s t o s i n i n i m ă
si să se î n c r e a d ă i n mijlocirea s i o c r o t i r e a S f i n t e i Sale Maici.
tii
Ca s e m n a l a u t o r i t ă ţ i i a r h i e r e ş t i , episcopul p o a r t ă i n timpul o f i c i u l u i cirja s a u
p u t e r i l e (πατε;ίτσα, πατερίτζα, πατεριζα, Ira-tapioca). P e n t r u a m ă n u n t e a s u p r a ves—
m i n t e l o r a r h i e r e ş t i a se v e d e a l a l o c u r i l e r e s p e c t i v e s i s c r i e r i l e a r h i e p i s c o p u l u i
Simion a l Tesalonicului. _ '
268. Despre S f i n t a Liturghie, cap. 79… s i Explicare despre s f i n t a biserică, t r a d .
rom. cit., p. 258. - ΄΄ _ -
269. Despre sfintele hirotonit“, cap. 181.
270. Sf. G h e r m a n Ι a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P." G., XCVI-IJ, 393 С.
271. C u v i n ! c u privire la slujba {):—comm.… P. G., XXXI, III, 1687. Este tocmai
ceea c e dezvoltă si L i t u r g h i e r u l , î n c a p . «'ς’ονἔιιι'πὶ»,᾿ la f i n e l e p g f . 4 : « i n toată
v r e m e a s l u j i r i i d u m n e z e i e ş t i i 1,1ιι1191111,,ρτοοιυ1 e s t e d a t o r a fi blind, lin, pasnic si cu
mul-tă cucernicie,Tcă'utind cu ochii cei intelegători spre Stăpinul Hristos, inaintea
C'ăruia s t ă , *Căruiai—ii s l u j e s t e siai .Cărui c h i p a s u p r a sa. îl p o a r t ă . R u g ă c i u n i l e să
l e c i t e a s c ă c u 18818."8118.81111818;…811 b u n ă c r e d i n t ă , c u d r a g o s t e , c u l u a r e a m i n t e si
in intregime.-3 lor, n e l ă s i n d nimic, i n c r e d i n t a t fiind că D u m n e z e u l e priimeste pe 1...}!
t o a t e a c e s t e a din g u r a lui, c a pe n i s t e m ă r g ă r i t a r e . M a i este d a t o r p r e o t u l s ă s l u - .. _ .- ,
jească c u frică, cu c u t r e m u r , c u e m e r i t ă c ă u t ă t u r ă a o c h i l o r , c u c u c e r n i c ă m i s c a r e 272. L i t u r g h i e r , c a p . « P o v ä t u i r i » , f i n e l e p g f . 2͵΄.
a m i i n i l o r si a t o a t ă l u c r a r e a si s t î n d c u evlavie si cu toată ţinuta trupului din— 273. S f . Chirii a i i e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a V mrstagogrc u, &.
a f a r ă s r i - s i a r a t e c r e d i n t a sa c e a d i n ă u n t r u prin cucernicia sa».
274. P. Lebedev, ор. cit., p. 243.

L i t u r g h i e r u l explicat —4 8
 .
_
|

.
„'s—ar ingeri—spune,
… .… ciii pafiicipayrfla E'Îtilll-îé _ flu să se î m p ă r t ă -
… _ 55 Β…?!
.=;;…ιΞ'ε15ςτε1;?1ε1 acluceau darul ca simbol 0111101111«€11!ΐ>ΐτε1π1€11ω spirituale. Ca

.
.qu.-...,ν
aliinenie c a r e , optati-filii, i n t r ă în см;/Ь “П“”СЁЁ‘Щ-і11_'1.'1'31‘7"".11а o m u l u i , …. nu

.
Şisi v…i n… &" …… 1110 vietuitoare. ea...si-nt m
u l reprezinta sau 51111110112'е=та21=.1'т-'_ё$5с
e __ ͵ n__ arta iui, piinea
B. .. mru—um RROSCOMIDLEI , nan-ă.»Predindu—le

“
111 miinile preotului la altar, ca pe o p'if'g'a'a Vietii lei"“ insasi, credinciosii
[ . ζ΄(΄…5'ΐίΐΘ…1΄ί1΄΄ generale. …- i l . Ritualul pregătirii Sfîntului fac astfel 1111 act sensibil al jertfei lor interioare, un saCriiiciu î n cinstea

…
***-191103! Şi a s i m t u l u i potir i n rînduia la Liturgh ierul… act-ua] l u i Dumnezeu, c a un' s i m b o l d e d ă r u i r e t o t a l ă d e ei insisi …. D i n t r e b u -
…; …'. 1-*φ:;ω1111α1'ζω rniride lor pentru sfinti şi nurile aflate i n posesia si iolosinta l o r , ce dar ar fi mai propriu să fie
credin ciosi. ….
[\,-. [\riuna m/ prosro relor pentru Prosco midie şi 11…:1:ε

,
ω…΄1…… o f e r i t lui D u m n e z e u d e f i e c a r e c r e d i n c i o s i n p a r t e , d a c ă - n u . f i i n t a l u i

.
(Im-unio; CG“ PÏÎSOSŒSC- —— Ψ. incheierea ritualulu i Proscoinidiei î n t r e a g ă t r a n s l ' i g u r a t ă d e u n e l a n d e pietate-.? «Χ.-"101 să a f l i » , z i c e a Feri—

'
c i t u l A u g u s t i n , «се a n u m e ai putea„ o f e r i l u i Du-i'ţmezeu p e n t r u t i n e ?
-I Oferă—te pe tine insuti. Căci, ce cere de la tine Diu-ïnu], dacă nu 'pe tine

m
CONS IDERA 'I'II GENERALE i n s u t i ? P e n t r u c ă î n toată c r e a ţ i a d e pe p a m i n t n—agifăcut n i m i c n a i bun
! . Poziti a Prosc ornirli ei i n rîndui ala decit pe tine» …. Această aducere de daruri constituie o formă a cultu—
prima ră a s e r v i c i u l u i Liturghiei

Ι
2, M a t e r i i l e daruri lor Prosco midici
`
l u i d e a d o r a t i e , d e r e c u n o ş t i n ţ ă si d e m u l t u m i r e , u n gest d e p o c ă i n ţ a si
[ Poziţ ia i-“rosr'ornirliei i n rîndu iala prima ră d e c r e d i n t a in u n i r e a c u E l , p r i n p r i m i r e a acestor d a r u r i c e v a m a i î n

l
a Servi ciulu i Liturg hiei urmă, i n Trupul $і Singele Fiului Său si, totdeodată, c u speranta de a se

—
ln aranjamentul g r a f i c al e d i t i i l o r t r a d i ţ i o n a l e ale Liturghierul… i m p a r t a s i d e b i n e f a c e r i l e d i v i n e pe c a r e l e cer p e n t r u ei si „pentru cei

"η
llrosm m'ndi a apare ca u n servic iu exter ior _ p e n t r u care. a d u c aceste d a r u r i . 111-0115131… s e m n i f i c a t i a o f r a n d e i cre—_
Liturg hiei desi de f a i t ea
intru „1111111111 acest eia, ca prima ei parte, i n

£
-_
care se pregă tesc daiur ile τ1111ς1ι511οι“ 111 momentul depunerii ei in miinile liturghisittn'ilor, la uşa

.
pentr u Sfinta Jertfă

fiя
Aceas tă poziti e a Prosc omidi ei rezult ă de altfel altarului si asupra acestor idei si sentimente trebuie să se găsească con—

.“
-—
din insusi iaptu l că lucră rile ei, care, i n realit

"ι v
ate, se implin esc tainic “in c e n t r a ţ i c i n d l e aduc, c ă c i , () d a t ă r i i d a r u l m a t e r i a l , p r e o t u l primeste" si

w
cursu l oficru lui Utren iei, nu au loc decit i n cazul
cînd 1111116111'1 urme a ° dispozitiile sufletesti si intentiile credinciosilor i n legă-turăcu ofrande lor.
indata, c a d u p ă [.f-tren ia d i n c u r s u l d i m i n e ţ i i , i a r
nu si i n ρέει; ϊ]1τ€1111ΐΞξ11 De la această actiune de aducere a materiilor de jertfă provine intre—

!
[1111ν501*ν1ς1111 cu prive ghere de noap te; aceas
ta d i n urină nu (;s 1201111113— buintarea i n limbajul bisericesc: a terme 1111111 proscomidiei (προ-;γ.οµιδή..
tata cu Litur ghia decit la Pasti. in cazul slujb
ei cu prive ghere de n Ι "
uigilare-a Prcscomidiei i n cadru l Litur ghiei de la 796; = înainte si …),?l -—- aduce, a aduce, a transporta"). care
se face prin ρτθςιε"111ΓΘΟεΐΐ1ζ:
r u r i l o r dilnin e a t a , _ i , n t i m p u " c i t i r i i catis melo r', inseamnă aducere, punere înainte sau oferire. Prin. acest termen se de-

canoa nelor si c e a s u r i l o r
Ρε d e a l t a p a r t e , L i t u r g h i a propr iu—zi
să n u se p o a t e зёхгітчіъси °?
f a c u t m a i i n t i i l'Jros comid ia.
— Η c c a nu S—a
_ („a_a ceasta din urmă face parte din Liturg hie se
înţele ge înain te de
orice idin faptu l că aduce rea si puner ea înain
m
semnează atit lucrarea de pregătire a darurilor de piine si vin, î n scopul
.
de a fi jertfite cit si însăşi actiunea de oferire sau proaducerea. «Prcsco—
niidesc» inseamnă deci proaduc sau fac ofrandă. Prin termenul de pres—'
ι].

a
te sau preg' ătirea 'daru rilor cumidie se desemnează 111 limbajul curent si proscomidiarul, adică locul
de prune $1 v i n i o r m e a z ă baxa mater ială a
Jertfe i euhar istiCe De alt-fel ' sau masuta d i n partea nordică a altarului, pe care se desfăsoară lucrările
111 unele “din codic ele vechi Presei,—mima nu
este pusă sub u n t i t l u a ariei pregătitoare pentru aducerea darurilor. Î n aceleasi sensuri se intrebuin—
ca i n editii le de mai tirziu , ci se afla inclus
ă î n oficiu l LiturghieipSt'în-J …
ţează si c u v i n t u l p r o t h e s ă (πρὀὓεσις, p u n e r e i n a i n t e ) ….
t u l u i Ioan G u r ă d e Α…", s u b t i t l u l g e n e r a l : <<Rîn duiala d
umneaeiestiiisi
m i n i m Litur*ghn....—>. C e l e d o u ă p ă r ţ i a
l e o f i c i u l u i s î n t t o t u s i dema rcatre Ca act ele-aducere, de oferire sau de punere inainte a darurilor de
printr—un nou t i t l u (<<l3m'nnezeiasca Litur ghie a celui . j e r t f ă , P r o s c o m i d i a a f o s t d i n t r u i n c e p u t unul., d i n momentele constitu—
teli,ir_nost1'u loan—Canro de Apr» ), sub care intre .,sfin ti răi-n ;
este pus oficiu l Liturg hiei pro- 276. C‘f. N i c o l a e Cabasila, u p . cit., cap. Ш , m i . 377.
priii—ube. Potri vit inses i insem narii terme -.77. T e r . Augustin, Scrmo X L V I I I , 2, P. L., Χ."'ζΧ΄'κ'ΙΙΙ.
nului apros comid ie» titlul …
«11111(Ιι11ε11ει Prosc rnrihl iei» s—ar găsi deci intr-u 278. Pan. N . Trombeta face distinctie 111111,- acesti doi termeni, fiind 1.11- parere.:-
n loc mai cores L'1n'7ătlor
dupa r i n d u i a l a p r e g ă t i r i i sfinţiţilor s l cam :… r e f e r a la momente deosebite ale a c t i u n i i . г11 πρό-1)-εσι.ς, ϊ…1…5ι.=115ι…ι| …iar-e. m u s h ;
u j i t o r i î n v e d e r e a i n t i ă r i i î?i o f i c i u , oferirea sau aducerea d a r u r i l o r d:..- Ωω… crert'nciusi $1 τ1…ι':μω211.=1.ψ11 *]… in
Ξ;;ΘΉΗΐ……10 de acest mom ent, ca 111 attin.": din
ediţii le tradi ţiona le ale Litur— паз-1111111111 sau pe o masă suplimentara ( τ α ρ α τ ῃ π έ ζ ι ᾳ γ ) in altar. "'I-i τῖς.τ͵σκι’;͵μ|.ὃ'ς inst.“:
in'-f.'a:rtnă actul propriu—ris al punerii inainte, aruca. alegerea. din daruri a р..-‚1111111
t r u 5%bitceilulrtrfle a f s e a d u c e de c ă t r e “intinate pentru jertfă, depunerea lor pe :nasa nr…cmnidiarului, iar {sin} mini gie-
c r e d i n c i o s i d a r u r i l e n e c e s a r e pen—
_1 а e- a a ost d i n t r u i n c e p u t o p r a c t i c a sfinta masă, cînd se citeste si. iii-21:57.1 «Thuja-faritu"-(.m Proscumidiei», ca mliuimim (C‘t.
a Bisericii primare.'Toti, Αἷ- τ;Ξϊς λειτουργίαι κατὰ τοὺς ἐν Αθήναι; minima:. nota ! , |). 17—201. '… Enimiuqhi:
..75. Cf. Ibidem, p. 243. “πω͵; termenul aproscomidie» n căpătat sensu; unei actiuni de aducere 311Ψ;'ι…11ωι-.η
jtz-l'tlei, sinonim, substantivului άναφο;ά. Cf. I . ‚\I. Hana—sens, op. φλ.-1.111. |}.-
 -᾽116 _— ξ 4… . (“_—117“

tive Liturghiei creştine, precum mărturiseşte textul formularului Sfîn- 2. t\-"lateriile darur ilor Prdsc omid iei
tului Vasile cel Mare: «...Ïn noaptea in care s—a dat pe Sine însuşi pen— rin f o r m a lor d e
La începu t, pîinile proad' ucerii n u se deose beau'p
tru v i a t a lumii, l u î n d piine in“ sfintele si preacuratele Sale mîini, ară— ᾽ ξ6616 d e 18 masa d i n familie . D e _ t i m p u r i u s-a luat însă obiceiu l d e a se
tînd—o Tie, lui Dumnezeu-Tatăl, multumind... a dat Sfinţilor Săi. ucenici le r o m a n e ,
s c e l e d i n catac ombe
f a c e c e ele s e m n u l c r u c i i . Astfe l, i n t r e
si Apostoli...». Deci, c î n d Mîntuitorul a i n s t i t u i t S f i n t a Euharistie, a tre—
ca c e a d i n cimiti rul D o m i t i l l e i si din cripta Lucrner, pe caramrzr din
b u i t „mai î n t î i s ă a p u n ă î n a i n t e » p e masa de cină, a d i c ă să. ofere, pîinea e i Priscil la ( v e a c u r i l e al Ali—lea si 81 III-lea ) 51 p e u n e l e
caiac— nimba S f i n t
si vinui, p e c a r e ie-a 8185 să servească drept elemente pentru Jertfa cea e rotund e
forme de pun
- f ă r ă de singe î n Biserica Sa …. sarcoî age se v ă d prezen tate î n c u l o r r s a u .… relief
ti Χ. (panes decus satr).
Negresit, 18 început, ritualul Proscomicliei n u poate fi conceput de— cu c r u c i c r e s t a t e pe ele în f o r m a litere i greces
c o n s t i t u i e o i n d i c a t i e a destina —
Avem motive să credem că acest semn
cît într-o formă embrionară, menţinîndu—se i n c a d r u l simplităţii sale
ţiei liturg ice a acesto r pîini, i a r n u pur 51 Simpl u contin uarea unui uz
primare multe veacuri, chiar î n epoca d e pace a Bisericii. Ceremonialul
din veche a l u m e păgin ă, în care p i i n e a m u ' s e t a i a cr se 11111314166 pe u r m a
din această epocă 111-1 putem reprezenta cel mult pe temeiul textelor e de coace re ' . . . 'f' „
din Prima Apologie a Sfintului Iustin M a r t i r u l si Filozoful 9-30 si d i n Con- semn elor sau crestă turilo r f ă c u t e pe. ea inaint
u n î r i t u a l spend};
astfel d e s e m n se indep linea d e fapt
Că. printr—un
stitutiile Apostolice …. 111 acea vreme, acţiunea se petrecea î n prima n e l a s a s a 11116…6ς]6111ν11116 111
c r e s t i n î n c ă î n a i n t e d e v e a c u l a l Vl—le a,
p a r t e sau,. m a i exact spus, chiar la inceputul Liturghiei credincioşilor. g o r e cel M a r e i - + . 604). A s t f e l , 61.116166΄Ζ6 (ă.—atâtea:
1510115΄11΄116 S f î n t u l u i G r i
Î n d a t ă după concedierea catehumenilor si a claselor de penitenti, dia— a neglij yasera o â sa
nicii c ă l u g ă r u l u i Marty rius d i n provin eia Yelen
conii in special a d u n a u d a r u r i l e d e la credincioşi, depozitindu-le in pas- pusă la copt. Sfintu l 11 mustr a, 56611111 apăr
f a c ă s e m n u l crucii pe pîinea
toforii "333 s a u pe o masă s u p l i m e n t a r ă (τὸ παρατραπέζιον) din altar. N u _ cărbu nilor. Gratie puteri i lui 2856
s e m n u l crucii cu deget ul pe deasu pra
erau primiţi s ă aducă d a r u r i decit credincioşii împăcaţi cu Biserica, adică ea acest semn cind a fost“ scoas a d e la cupto r t .
credin ţă, p î i n e a avea pe a r m u r a d i n ca a i
11166 o n m
n u m a i cei c a r e n u e r a u opriti d e la î m p ă r t ă ş i r e 283. Se alegeau apoi da- C o n c l u d e n t p e n t r u teza noast ră este 51 "16111 ' c u mono gîamu
l al III—le a, repre zinta p n n i
rurile aduse, acelea care se impuneau p r i n calitatea lor si în măsura (tomb e, datin d d e p r i n veacu euhar istică s e 1ΐ61616Ξ
pe p u n e a
corespunzătoare numărului credinciosilor d e împărtăşit, ducîndu-le după simpl u al I\flint uitoru lui 95°. La crucil e d e e d e a s a si ş u ” …
a n G u r ă d e Auruc md, turatin d despr
aceea pe s f i n t a masă episcopului, c a r e le proscomidea, adică le oferea desig ur si Sfintu l l o . rup
a c a «88 s t r a l u c e s t e 51 c u

_ _ _ — .__ . . . . —
printr—o rugăciune. Proscomidia apare deci redusă în ace—astă. epocă la i n t r e b u i n t a r e a semn ului cr1â7cii, a d a u g _ _
simpla depunere pe sfinta m a s ă (altar) a darurilor de pîine si vin ames— ᾽ " ^ " n a 1111511611»2 . o anticr—
a Prosc omid iei e r a u i
1111 Ηχ΄-ξ.ιι"5έξξΘΙ?1)ΞΠΘ simpl e de cruci pe _piine
tecat cu apă, alese de diaconi din cele a d u n a t e în pastoforiu d e la cre— v o l t a t m a i t i r z i u 51 este m ^ u z
p a r e a p e c e t e i ( ἡ σφρατί ς), c a r e s—a d e z
dincioşi. Episcopul le primea si le oferea s a u l e ' p r o a d u c e a , rostind de- ită dintr— un 11611611 11111.
sigur asupra lor o rugăciune, p r i n care le dădea caracterul de prinos pînă astăzi . imprim îndu— se în f a t ă si fiind alcătu s a 1116111111ιΞ' 111,
111181υ cruci i n s c r i
pă—rtit i n p a t r u spatii. e g a l e p r i n b r a ţ e l e
sau de ofrandă. Acestui moment p r i m a r a l P r o s c o m i d i e i ii c o r e s p u n d e nd prime le d o u a initia le ale numel ui. 1161511.5»5,
cele două spatii de s u s cupri
6 ϊ €331-
aproximativ î n Liturghia d e astărzi rugăciunea intitulată «а Proscomidiei din dreap ta ;_1ar εξ
cel din stînga , si 818 nume lui <<l—lristos»,cel
(εὐχὴ τῆς προθέσεως)», ce se citeste “după punerea dumnezeieştilor da— silabe le verbu lui grec «Ν1ΚΑ ». D e c r : a l i s u s .. 115 05
î m p a r t intre ele .
ruri pe sfînta masă», adică după intrarea cea mare. ΄ ᾿ Vinge ». _
e acest s e m n se î n t î l n e ş t e pentr u prima
279. «Asa a f ă c u t Hristos (1a C i n a cea d e t a i n ă ) : l u î n d î n m î i n i pîinea. si v i n u l ,
. O m e n t i u n e expre să despr
î n veacu l 61 X—lea—v—al
le—a î n f ă ţ i ş a t lui Dumnezeu—Tatăl, p r o a d u c i n d u - l - l e ( a s t f e l ] ca d a r u r i ş i o f e r i n d u - L i e , d a t ă a b i a i n rîndu iala Prosc omidi ei întocm ită
uz insă trebtii eAsa s e f i gasrt
I 18-8 d e d i c a t (constintit)». Nicolae C a b a s i l a , op.. cit., cap. lt, col. 376 Β…?? Α. XI-lea pentr u episco pul Paul d i n Galip oli. În (aher-
81 Sfintul…
' 280.'«Β11ρ'6 11166161661119661υπ1101 ( p e n t r u credincioşi} ne i.mbrătisăm u n i i pe
a l t i i cu s ă r u t a r e . Se a d u c a p o i e p i s c o p u l u i p i i n e si u n p a h a r cu v i n amestecat cu cu mult inaint e, de vreme ce Come ntariu l interp olat
in verSiu nea lui Anast asie Biblio tecaru l,
a p ă . Acesta pvrimindu-le, d ă l a u d ă si m ă r i r e T a t ă l u i t u t u r o r prin n u m e l e F i u l u i 51 man 1 а1 Const antino poiuiu i,
.
81 Sfintului Duh...» (Apologia l, LXV, 2—3, editia Johannes Maria Pfăttisch, Jus—
prescrie scoaterea .Agnetului î n formă pătrată. … ., . .
easca "Simp litatea pri—
111 faza în care Prosc omicl ia a a j u n s s ă depas
tinus des Philosophen u n d M a r t y r e s Apologien, p . 73).
281. «Diaconii, d u p ă r u g ă c i u n e ( a d i c ă cea p e n t r u c r e d i n c i o s i ] , u n i i să se inde—
ritual al p r e g ă t i r i i Sfintu lui'Ag neţ, incă ina—
l e t n i c e a s c ă c u a d u c e r e a d a r u r i l o r p e n t r u E u h a r i s t i e » . C o n s t i t u t i i l e Apostolice, c a r t . m a r ă , prin dezvol tarea unui
II,. cap. 57 [ J o h a n n e s Q u a s t e n , M o n u m e n t a e u h a r i s t i c a e t l i t u r g i c a vetustissima...
p.7/185). «Indepiini-ntïu-se acestea " ( s ă r u t a r e a păcii— e t c . ) d i a c o n i i să a d u c ă e p i s c o p u l u i _ _ _. .
Zi“—t. Cf. Sf. Gri ore cel Mare. Dialogi, cart. I, cap. 211. _
darurile la altar». Constitutiile Apostolice, c'art._'\illl, cap. 12 (Ibidem, , p. 212/34]. -ἓδ Cf. H. Lecqierq, “Dictionnaire d'archeologlc cliretiennc 9t de 1111111118», {£335
282. Cele d o u ă c ă m ă r u t e , c a r e f l a n c a u a l t a r u l i n p ă r t i l e lor d e m i a z ă n o a p t e 51 Сі1„Х-—'—С1„-\’1. p. 448-451. Vezi d e asemenea Mgr ΜΜΜ". Μαζί… pams. Paris, " ”
miazăzi. Constitutiile Apostolice, cart. ΙΙ, cap. 57. , ΄ … ΄ n . io si 11.'1.83--84.΄ ͵ _ _ .. , ͵
283. Deci nici d e l a i m p r e u n ă - s e z ă t o r i («mm.-111151101, συστάντες, ἓ ο π έ ὶ ε ἱ ο π ξ ε ε ) 1111[ 8, ,). 99. …. . q p (".
g 286. Cf. IMarcel L a u r a n t , L'art chretien p m m t i f : t. 1‚_ fig.s e s t e D u r a n t / . c u . .., .
56 p r i m e a u d a r u r i p e n t r u Prosco-midie. Cl. C a n o n 7 5 8 1 Si. V a s i l e cel M a r e , si- c a n . : impotriva i u d e i l o r Ş i e l i n i l o r : ca H r i s t o
287. O m i l i c
5 a l S i n . d e la A n c i r a , Cf. d e a s e m e n e a s i C o n s t i t u t i i l e Apostolice, (im. I V , β. ' XLVIII, 826. %

':
Ν | |
 ρέο.εΐο τ6τοτι 1666 Μ ι ᾷ .
inte de veacul al VIII-lea„pîinea Ρ1*΄΄οεε011116161666666… desemnată. ex'clu'... ᾽ r a r s i c a u n u z v e n i t d i n p r a c t i c a slave-rusé,
pe faţa lor.
siv sub n u m ele d e pros'foru ᾽ “'“1Μῥἷ9ῥῤὢ-ἷ de. unde v 1 n e l a n g l 1ρΓ…π-ο de… c u să se poată aplica o singu răpec ete
Ca simboale .de pirgă a vietii. menite a deveniTru—pul ernge le
formare lingvrştr ca termenul “ curent…-dev- 'PF'8-'S'Cu*rai,—"zcare idemne "astfel. ._ .de— specia lerde … ? “
numirea, "tehnică. În literatura creştină $Î1_ Îndeosebi. acelordintn_ftre—i.—' euhari stic a Domnu lui, pîinea si vinul, ca matern
типе , trebui e să întrun ească insusir i "deose bite de calitat e in primu l
patru veacuri.: acest cuvînt. era …ϊπίτΦυ'ϊπ161 deoblcexpentruadesemna rind. Cea mai veche mentiu ne, proven ind din veacul al 1Υ-Ξξ6. despre
Jertfa euharistică»?88 şi partea Ι.11υτς]11161ΐ[111ΐ68ΓΘΗ…δει… "Îîiîesiiéiral descri e ca de cea mai curată culoar e alba: —. 6666516
astfel de plini, ni 10
însă şi m a i ales l a originea sa, p r i n 1611116πμ1661;ρΓ-σξξΦξ;Ξ….:-.ϊ…€Τ€9% pe care o inchi—nam 111
culoar e este simbo lul parită ţii noastr e spiritu ale,
orice act de proaducere, îndeplinit fie “.de popor. f i e d e p r e o t 3 3 9 A c e s t nostru d e pîine. 96616 16, este necesa r ca prosfo ra
acelas i timp cu darul rea vec β'
sens a prevalat in noul Stadiu al“Proscomidiei,'aplicindui-fsefjip,—Vigliipifşpe— să fie p r e p a r a t ă c u iapă natura lă, din iarna de grin curat‚__ n1_1_p_
cial pîinii aduSe de popor Pentru sfintele daruri';'-'Cu*o"aStfélidoici—”titire— amest ec, sa fie bine lucrat a .si-bin e ceapa ,
nealte rată şi fără nici u n fel de
sg nu
buinţare oxelusivă il intilnimmai intii in, Comentariul liturgic. atribuit __pe de alta parte,
avind gust firesc şi plăcut la minca re. Se _cere,
Sfintului Gherman I al ConstantinOpolului, iar după 66666111 toate“ m'a- aluatz iar Πυλί-"Ι Ι alţi ferime nţrrlt ro.]—
fie prea sărată Şi să fie dospi tă cu
nuscrisele si la toţi scriitorii bisericeşti. «Iar presenta (προσφὸ.ρά),᾿0ειτ0 e Mintu itorul a 1115 1 urrâa
dii) …. Piinea dospit ă a fost întrebu inţate d
se numeşte şi piine («.-329q si binecuvîntare Şi pîrgă, din care se taie folosr t pentru ]ertfa 6
Sfinte i Euhar istii şi tot acelaş i fel de pune era
6211116 1, propri e vechu qerezn .
Trupul Domnului, se primeşte», zice Sfîntul Gherman, aspre închipuirea 16 Templ ut iudaic `*‘“. În opoziţ ie cu practi ca
in Biseri ca Ortod oxa Simbo lul 5111161111υ1,ρ6π-
Preacuratei Fecioare şi d e DumnezeuNăscătoarei...» …. _ _ _ ebioni te, aluatu l a deven it
l u a t in chip desav irsit 1661111
Este „de a d m i s că forma prescurii trebuie Să se fi diferenţiat destitu— t r u a s e s u b l i n i a a s t f e l că Mintu itorul a ca
u este de 11111010ηξ1001
puriu d e cea a pîinii din introbuinţarea zilnică. Caracterul ei religios îi apar „nt lire omene ască, c u excep ţia păcatu lui. N
era consacrat nu numai prin destinatie, ci si prin formă, dar m a i ales m o s t r ă imput ă celei Latino drept 010-210 0001111011511“ intrai
Biseri ca
ană tocma i 1% veacu
prin pecetea imprimată pe-fata ei. În practica bisericească s-a— folosit milita rea anima l, c a r e a a p ă r u t in practi ca apuse
n g i n d s ă se gener alizez e abia 1n veacu l al XI—lea .
încă d e multă vreme, pe d e o parte, forma rotundă, “în două straturi al iii-lea , a j u
stecat , ne-
suprapuse, simbolizind cele d o u ă firi din persoana Μ1111111101111111.΄ Stratul ᾽ 111 ceea ce prives te vinul, el trebui e să fie natura l, neame ,
superior p o a r t ă pe el de obicei cinci per-eti. asezate u n a lingă- alta “aşa fie pelin, mcr muced
prefăc ut si n e a l t e r a t : «SEE fie curat, adică să nu
fel ca să formeze figura crucii, iar in spatiul d i n stînga “acesteia se si p r o a s p ă t ă ; ...sa f r e v r n din roada vitei,
nici oţetit, iar a p a să fie curată
află. d e s e n u l p ă r t i c e l i i S f i n t a F e c i o a r ă p e cînd—în cel
a d i c ă d i n s t r u g u r i i de v i ţ ă d e vie.... să aibă gustul ŞI
de scos p e n t r u mirosul sau 1116593;
d i n p a r t e a opusă, semnele cu părtice'ele d e proscomiditpe numele celor un 101 de vben-tuti» … .
nouă cete. Mai obişnuită la noi este prosfora cu patru brate sau cornurî, să fie bun d e băut si curat, neame stecat cu nici
i, se poete spune caBrs errca 'a
adică în f o r m ă de cruce,.purtind cite о pecete pe fiecare 'din—c—o-rnuri, i a r 111 ceea ce priveş te culoar ea vinulu
i n t r e b u i n t a t v i n u l r o s u î n c ă din vechim e, însă nu cau exclus iv1tate ,.vrnul
in cele mai bune cazuri si în 1111]106…. Se obisnuieste de:-asemenea si area Vinulu i
prosfora c u cinci cornu-ri, în amintirea minunii inmultirii piinilor'in alb "fiind folosit in acelasi timp în regiuni diferite ~93. <<Culo
este deci indifer entă» … ; totul este să provin ă din
«rodul Viţer» (Mater
pustie, core-spunzind î n acelaşi t i m p '… si practic. numărului-..de…-prosfore
prescris p e n t r u lucrările Proscomidiei. P l e c i n d d e 1'6…--1ς1-.6-66΄…6…Ξ ,fie-care XXVI, 29) ….
b r a ţ s a u c o r n a l prosforei reprezintă ο piine, se obişnuieştedeşi mai I , cap. 30, P. G., XXXV, 1021
292. Cl. Sf. (13116616 d e Nazianz , C u v i n t a r c o X V I I _ _ _
_ _ _
288. C l e m e n t R o m a n u l , Epistola I c a t r e Cca.-r:“ntefîi, c a b . - X L , "P...G.‚ I , * Z S B ' A si ---1024.
a f i n e l e Liturgh ierulur.
289 A,- Clement Alexandrinul, всготат; 1, 19, Ρ. G.. VIII, 81:32Α; canon 1-9;……61 58 293. (fi. P a r a q r a f u l l d i n c a p . …-.«Ρ111ξ..1υ'111-,, d e l _ _
294. cr. Р. Lebedev, op. cit., p. 245. _ . _
616 S i n . d e la Lao-;liCeea; Sf. I o a n G u r ă . d e _ A u r , Отта la S L ' F i l ' o g o n i u , Ρ.…Ο.. 1 si 5. intrucrtu —zdaru rile aduse
΄ ΄ ΄' ΄ -' ' ΄ ΄΄ '*΄ 295. CI. L i t u r g h i e r u l l a c a p i t o l u l <<Povătuiri», pgt.
ζΧ1.1!11.-756 * …' * ui», E1 fiind «шпиц inceput i n c h i n a t
΄ 289. Cf. Locurile indicts i n J. Hanssezns, Institution'es „largime-idle!Stiti-busorien- la Prosr-om idie “inchipu ie Sfintul T r u p a l Dun'nul
nomenes c _crt Ş] clupavLe ge,
ta-libus..., t. II, p. 36—37. - ' ΄ … Dun‘n-om u ca un d a r d e pret, a t i t ca p i r g a a ne-amulu
e u t i i Liturghie r i n t e r p r e t e a z a ast—
p e n t r u cli e r a i n t i i născut-» (Luca II, 22-241, e r m i n
290‘ Op. cit., Ρ… G., KCE-“III, 397 С. În versiunea lui Anastasie …Β'ιΞ΄1111016661111"71111- 161 elen-ten tata u r o s i o r e i : f ă i n a - simbolu l t r u p
u l u i , a l u a t u l -—_ s u f l e t u l ; sarea; —-
întuit'orului.
seste acest „pasaj, iar termenul n'poaqoopä (?“-"“? intrebuin tat pentru jertfa?-ă-f intea si învăţătura cuvîntului, iar apa ——_ S f i n t u l Duh [sau Irmtegul. Sit. S i m i o n ,
m
e, c a p . d b ; G a b r i e l . Rascanu , ор.
' . npuo t rai v na ivcuăt tl ea x tîunlduei mdî ni nă Patrologia-“gre acă,.“clai- '[1…ςπεΙ;ςΞ, precum; “fad—mite... Anastasie nrl'viepis rropul T e s a l o n i c u l u i , Despre Sfinta Liturghi
origina-lul insusi al ΟΟΠ?Θ!1ΜΗω'ιΠς51.'-ζ='.-1.10Ε;11"6111Ι61-0011=ε1…6…. cit., ) . 55. _ _
11.10.0001-00 mièves-t&“ërfl—iiu-l,—_-.----fac-'. _ ' 1296. Cf. Mgr C h e v r o t . N o t r e messe. Lille, 1944, p.
114.
…………1.Ξπορ(11111ω… ci 1111…11"61………1 rezuma t. τΡΘ-᾽Γιᾳἤἷἱᾖᾧ᾽“13ἆ'ΐἷἩ-ἓ-“11 . _ _ __ _
ἷ c i t a t u l u i n u v i n e în.“ 661111τ'6616616-…ζς'611'ζ"16511111Ο?" 1101- clln ©m, ᾽ rf r u L l i t u r r / i c … 29". Liturgh ier, cap._<< Povătuir i», pgf. 1 si ü.
""tum d e r katholis chen. Ltturgm , 1. II,
᾽ "29.1ζ΄Α666516 este. f o r m a preferată-— Μες-1661111666"? ΄=νειγ,εΘ:6ιςίε…1…3 arhi-iGenerata:—pulsa—iT-e—
, _
i.;-Îi! .
2913. Cf. ş i Dr. v a l e n t i n Thalhoi e'r, H a n d b u c h _ _ £ .-
_
΄:΄.ξ.΄.5&10Πΐ€ι1…ΐ. din Π"-Ό111Έ11161ϊ…11.1΄-1.11ι;.-…616ι=6-611.΄.-(…='…μς1ωιε.6
. …=,.ςξ….=ξ=.….-..,.ς16;1.=16ι6:1Ή166 ιτ- ..ΨπΦΞ:16& ,.obzlzailreştor . I r . i Br., 18.90.11. 1.42.
r n a v s c h i , ор. Crt., ρ.… 100.Ε ! ' [ ' e ' i n
'
€1.Χν';:κϊ&τι.πως 1612316666666611:111.16":Γ 29’). Dr.. Vasile M i t r o f a n o v i c i $1 Dr. T. T a
. &… ΕΒΕ"…
__.;_dogmelor' C r eΜΜΜ"!
d i n ţ e i ….
noastre”: d o x e , ……ΨΙίσ.χ
o r t oSfînta
Despre PC:.mmm-=Bucuresti,“
cap,. 87,……:1τ6;ς];: - £85331; :.cle-sş-ii-rrrecus— 300. Ci şi Pr. P e t r e Vintile scu, Culoar ea
v m u l m pentru Sfinta mans;,

. "1106510 ‚сё f o r m a r o t u n d ă 661"611=111΄τι…11ΐι '΄51΄-΄΄΄'΄ζ1Γ:΄ζέ΄ΐί΄Θ€εΞΓ€ΐ(11Πΐ _ctrenurilor-r:;.ţîlşrjăŞettîI—îé

„_
fii,ini; г о т а
__
и-Швегіса Ortodo xă Română», LIX ‚(IQ-“II), nr. 1—2 Şi extras.
. _ . — -_ _ …. _
'… _ ..de cruce (Ibidem, cap. 88).

Ÿ II-
RITUAL-UL PREGAmImI- SHINTULUI 2A? T sm SFamurporm Î… . ᾽
Practic vorbind, Proscomidr aconstă în pregătirea zdarurilorfî n vea-.—
derea Sfintei Jertfe—euh aristice.—E a este, adică—,a os.-serieidä glücräri ….…111'11616,
prin care se separă'părţ ile prescrise'in acest scop--—-şdin darurile; aduse de .
către credincioşi şi, destinîndu-le scopului religios-.al.—;„.Li„turghiei,fse; efec- -
tuează în aceSt chip scoaterea .lor din-întrebu inţarea comună-sau “pro.—
fană. Prin aceasta se îndeplineşte , s-arputea. spune,—„prima—formă;pentru
aflerosirea sau consacrarea lor.
, .
Dat fiind caracterul pregătitor al Proscomid iei, întreaga— ei semnifia
caţie este tipice—simb olică, întrucît prin ea se reprezintă si se actuali—
zează in f o r m e rituale m a i m u l t acele d a t e si m o m e n t e - d i n
tuirii care au prevestitjer tfa Fiului lui Dumnezeu-, precum si unele acte
prin care aceasta s-a consumat în cele din urmă. Este necesar deci să
subliniem că ceea ce se proscomide şte, adică se proad—uce sau se pune
înainte pe masa Proscomidie i, n u este însăşi jertfa, nu este Trupul jertfit
al Domnului, ci 'num-ai darul d e jertfă, care închipuie sau simbolizeaz ă
Trupul si Singele euharistic al Domnului, în care se va transforma în
chip mistic si real spre sfîrşitul Liturghiei. Căci ΕΙ s-a arătat sau a de-
venit cu adevărat Jertfă spre slava Tatălui. Său numai la sfîrşitul vieţii ;
mai inainte însă el era numai consfinţit sau închinat lui Dumnezeu ca
dar de preţ, primit sau socotit astfel, atît ca pîrgă a neamului omenesc,
cît si potrivit prescriptiil or Legii _Vechi, întrucît era рит-1111150111301. Deci,
<<.atîta timp cit stă la proscomi diar, pîinea tăia-tă (Agneţul) este simplă
pîine, numai că primeste însuşirea d e a fi închinată si fä-cutä dar lui Dum—
nezeu, închipuin d pe Hristos …din vremea cît ΕΙ .a fost dar, Si,- precum s-a
spus mai sus, ΕΙ era hărăzit ca dar chiar de la naştere, potrivit Legii,
întrucît era un întîi-născut» …. . ͵ ' ' _ ᾽ _ ᾽ .
Principial si fundamen tal in ritualul Proscomidiei este deci alegerea
si scoaterea d i n prosforă a Agneţului (ὁ *αµ.νδς = mielul), adică a acelei
părţi care închipuie pe Mielu] lui Dumnezeu, Cel ce ridică. păcatull lumii
(Ioan I, 29). Asa cum sînt întocmite, aceste lucrări amintesc în desfăşu—
rarea lor formele si momentel e capitale ale chenozei
lipsire de slavă, smerire sau umilinţă) Mintuitorului, rezumată anume
la Cele ale int—rupări—i si indeosebi cu referire la Sfintele Lui Patimi, punc-
tul culmina nt al acestei umilinţe si ascu.ltäri,,prin care .a ispăşit păcatul“
originar al omenirii …. … . . =
301. Cf. Nicolae (3611'65116,…ορ.611., cap, Il, col. 396'D...
302. Ibidem, col. 380 D.- ' .. . . . _ .
303. «Si a l e întrupării, şi ' a l e - ingropării î m p r e m t ă s î n t : inchipuite
΄ “Hristos s—a întrupat ca s ă se jertfească-—. p e n t r u noi». Simi-on,?a
--'cului;'De spre S f i n t a - L i t u r g h i e ; c a p . 85. lui—lucrăr ile P-rosc'omid-î=ei--f
holurile nasterii cu “ale patimii si" a l e m a r t i i Mintuitoru lui,? d.eoar'ece-w
că 'n-a venit să Ι se “slujească, ci ca. ΕΙ. să…slujească slugă,—"şi dea sufletul: ρε……
multi. CI. Scrisoarea sinodala“ a patriarhului. ecumenic. Раівіе'. [.. caue.-Nicon a]: Mos--
Covei (1655), la. Κ. Delik—anis, Πατρεαρ χικἁ-Ἔπ ραφαπ; IH,
Constant ia-open" 1895, p.
1
-121--
!“
s. _ _
___}
De fiecare dată deci Proscomi'dia constituie pentru. liturghisitorig_o _
ocazie si ο datorie de a parcurge cu cugetarea $1 de .a 6ς1*1.11-61…611…=5111111166 …
161116 Sfintelor Patimi ale Domnului, participînd în. acest chip-rafin,moartea
Lui măcar în „spirit, dacă nu pot să fie în situaţia de a spuneycu Sfintul
Apostol Pavel: “implinesc în Δ111111… meu suferinţele iurHrlstos» (Col-.
_
I, 24), nevoindu—se a-si cîştiga 'lo-r si evlavia …' cuvenită unor adminis-
tratori ai Tainelor dumnezeieşti. De aceea, pentru alungarea indiferen-
ţei, scuturarea apatiei si absentei morale, liturghisitorii,“îndata. ce vin
_
după spălare la proscomidiar, invocă. mai întîi ajutoruldivrri, mchmm-
du-se de trei ori şi spunînd de fiecare dată stihul de umîhnţa : «qne-
η …_ " … -
zeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul si mä miluieste». Apor, ca ŞI cum
a r rezuma sau ar enunţa însăşi tema ceremonialului pentru scoaterea
Sfîntului Agneţ, preotul se adresează Mintuitorului _cu. mărturrsrrealdrn
__
istoria mîn— troparul de la denia de Joi seara spre Vinerea Patimilor :v-«Rascumpa-
….. ___...
ratu—ne-ai pe noi din blestemul Legii, cu Scump Singele Tau Η 1166111616
fiind răstignit si cu suliţa împuns, nemurire ai“ izvoritoamenllor, slava
.
-
Tie» (cf.,şi Gal. III, 13 ; Efes I, 7 ; Col. I, 14) …. _ ᾽
.
După ce diaconul face i n v i t a r e a : <<Binecuvintează, părinteş,_,preo-
.
tul începe îndată acţiunea sau mai exact serviciul PTOPflPTŞ15,Ei1_„-_E.I0.$j
‚
.
comidiei. Luînd mai întîi prosfora aleasă, pentru scoaterea Sfintului
.
Agneţ si ţinînd—o în mîna stîngă laolaltă cu copia, el rosteste formula
de binecuvîntare cu care se începe orice serviciu religios-: <<B1-necuvrn—
.,.
tat este Dumnezeul nostru, totdeauna...», pentru a arăt-a că cele ce ur-
mează a săvîrsi sînt spre slava lui Dumnezeu. Luînd apoi copia, lumina
dreaptă, face cu ea semnul crucii de trei ori peste pecetea de peprescura,
spunind de fiecare dată: <<Întru pomenirea Domnului si Dumnezeului
nostru Iisus Hristos», mărturisind astfel că prin acea-sta nu. face dec1t
să împlinească, nu numai la Proscomidie, ci în toată Liturghia, porunca
…
d a t ă d e Mîntuitorul la Cina cea de taină Apostolilor Săi. d e a comemora
cele ce ΕΙ însuşi a făcut pentru mîntuirea lumii (Luca ΧΧΙΙ, 191. Aceasta
pomenire este deci din partea noastră o datorie de multumire si de recu—
noştinţă pentru binefacerile Jertfei Sale—adusă lui Dumnezeu pentru nor.
Aci se face amintire însă nu de minunile si de faptele prin care D'oro:
nul a apărut în slava Sa de "împărat al făpturii, al Vieţii $1 а1 morţii, Cl
ea se referă numai la formele chenozei sau smereniei Sale, care intra m __
(xévmmc, golire sau cadrul general al Jertfei Mîntuitorului. Tocmai pentru acest motiv, preo-
' tul face semnul crucii cu copia peste pecetea prescurii', subliniind 1n
acest chip că aci s e a m i n t e s c Patimile, Crucea si moartea Domnului,
«prin care s-a cîştigat biruinţa deplină împotriva celur rău» …. Ρ6 acestea
… - … _. - ᾿ El însuşi ie anticipa-se mistic la Cina pentru instituirea, Sf1ntei _Euharistu,
304. Cf. Liturghier, ««P'ovätuiri». pgf. 2.
305. Potrivit practicii înscrise î n Liturghiereie d e l i m b ă greacă ει ._arloptata _s;΄.
', . ‘ .
. - ;
, pentru. că: în e d i ţ i a d e Bucuresti, 1.956, & Liturg'hierului r o m â n , preotul, l u î n d cuza-mincinuălurnu;
rhiepiscop ul;Tesalon ia- ' u i l e prescura r i n d u i t ă pentru scoaterea Sfintului A g n e t , preoti-m si c o m a , le ridica
Biserica— uneşte 'sjmî- . ai: p î n ă în dreptul 1111111110 d a t ă c u r e c i t a r e a acestui i m p a r , facind a s t f e l p r m a c e s t
E'l-aa;insusif'vawspus ' - * gest u n act d e aducere, a d i c ă d e o f e r i r e a ofrandei. i n c o m p a r a t i e s a u s u r e dance.—
hire de celelalte, PTGSCUTΗ aceasté prescură este. nun—iiă in- vocabularul lilurghic
azprcscură înălţată». ' . _. .
42.“ 306. Nicolae Cab-astia, op. cit., cap. ΙΧ, col, 385 (:_
 \

Χ..»
‚
΄ ΄. ᾽ ᾽ .}?

1 2 2 —
'-
. ‘4‘. (.
"…'-*…ξΞ.-.ν- - _
'

-- 12:3 ,…
.^. - "'
...µ-

$1 реп'1111 a arăta că toate cele ce s-au întîmplat ,înleg'ătură ‘C-u- jertfa
DemnuluituseSeră prevestite cu multe veacuri. _.în_a—inte.,;„lucrările.-7—pentru '
scoaterea Agneţului dinprosforă sînt însoţite c_ie—Iééîtărea textelor din
proorocra 1111 I s a i a , care descrie ace—ste Patimi. În ,.tptceea .ce se săvîr—
Seşte la scoaterea Agneţului, upreotul închipuie deci Jer,tfa,„_Demnu-lui,'
istorisind—o prin cuvinte si 111-16115111΄(΄1…-0«111,111 6515…511111301155,ς;;6*11ΐ1'511…55
poate infatisa 656 ceva mtr—o astfel, (153.111…615115..…. Sçotînd-t;din—ïprescura
' întreagă partea pe care о face dar, înscrie-peeapatima si moartea. ca
; pe o placa. Toate c1te le savrrşeşte preotul atunci —— unele dintrebui'nţă,
811015 într—adins -—— ...alcătuiesc.O…istorisire
nnlor $1 a 111011111υ1Η115105»'3Ψ., _ …- - - … … _ .
Punînd deci prosfora'pe taler, preotulwinfige copraşrtaievertical .
…… ea 139 cele patru laturi ale pecetii'şi anume mai întîi pepartea dreaptă
a Annetuluj (361156 în stînga preotului),„zicînd : '<<C'azunrn_iel—. π51έ-1110ν61
spre junqhiere s-a adus» (Isaia ПП,/7] 303. Ρ&ΌΘ΄…8΄Ρ61 acelaşi merui pe
latura stingă a peceţii (dreapta 1115011166),10511116; «gi-"ca 0,-΄΄0'6΄15΄- fără
dr- glasnimpptriva celor ce _o' l't—und, asanu şi-a'fdeslcliis Ες111΄΄τ΄6"΄ΐΒ΄6»ζ(15616… ΄
„Lili, …?) "…. Chipul Mintuitorului" este înfăţişat astfel'plin detrieîvinovăţie,
de blindate, de răbdare si de hotărîre la sacrificiul înjcareEl se "aducea.
('111(……1.1615 după aceea in partea de sus a'peceţii. preotul Zice ; « I n t r u sme-
15111.…1 Lui. judecata Lui s-a ridicat» (Is'aia L'III."8)',. iar-'la'p'artéa de jos :_
«Jar imamul Lui cine 11 va spune ?» (Isaia LIII, 8]. Deci numai din spirit
(is; smerenie si de ascultarefaţă de Tatăl,-precum si din marea Sa iubire
de oameni, s—a supus la o judecată nedreaptă,
putere de apărare, sfîrşind dispret,.uit si,.cliinuit ca un'rnuritjor de rînd, a
51111 moarte si întoarcerea Lui la Tatăl (Ioan XVI, 28) 3“, preotul aşază
Agneţul p e sfintul disc cu faţa, adică cu "pecetea, in jos, deci în poziţia
unei victime ce se junghie pentru jertfă. La îndemnul diaconului : «Jun-
ghie (jertfeşte) părinte», preotul taie adînc (pînă aproape de coaja din
.faţă) pîinea, în semnul unei cruci cu braţe egale, zicînd: «Se jungliie
(se jertfeste, ὓὐεται) Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii,
pentru viaţa si pentru mîntuirea lumii». «Preotui zice si sävirseste astfel
cele ce arată telul morţii Domnului, căci descrie 111 рііпеюшс еа, c a să
arate astfel că jertfa s-a săvîrşit prin cruce» …. ` -' …
prin acte simbolice,-a-Pati— După ce preotul întoarce Sfintul Agneţ cu pecetea în sus si diaconul
aminteşt e: «I npunge, părinte», preotul împunge cu virful—copiei Sfintul
Agneţ în partea dreaptă si anume sub initialele IIS, zicînd : «Si unul din
ostaŞi cu Suliţa coasta Lui a 11111311115!» ; îndată diaconul ori, in lipsa lui,
preotullluind 111 mîna dreaptă vasul cu vin si în stinga pe cel cu apă,
toarnă 111 potir deodată vin si apă, cit se cuvine …, zicînd îti-acelasi
timp : «Si îndată a iesit sînge si apă si cel ce a văzut a mărturisi t si ade—
vărată este mărturia lui» (ioan XIX, Cid—~35). S-a istorisit astfel prin grai
si despre sîngele si apa care au curs dinrană, arătîndu -le si prin acte
simbolice “‘". Sfîntul Ciprian stăruia asupra acestui amănunt din Patimile
Domnului, relatat l a Sfinta Evanghe lie după Ioan, subliniind că asa tă—
cuse Mîntuitor ul insusi la Cină, întrelmint înd vin amestecat cu apă. La
Pecs-tea, el adaugă …şi-un consider ent simbolic, arătînd că apa reprezint ă
unirea Domnului cu 51551111510511…, sau, cum s-a precizat mai tîrziu im-
arătîndu—ţseîîlip'si—t de orice potriva armenilor , amestecarea vinului cu apă în sfintul potir simboti-
zează unirea ipostatică a celor două firi în persoana 11/11111111101111υ1…,

.
. . . . - . … . - - _ _ . . . . -. _ _
r'ilrui origine dumnezeiască nu o “recunosteau 'cei carei—Eau dat mortii _ana fiind simbolul sfintei Sale. umanităii . iar vinul reprezenti nd f i r e a L;a
ι…(1'.1561;-1,1…111,3)…. . … ᾽ ' ' ' _` ᾽ " dumnezeiască. Avem deci în această amestecare a vinului cu apă ima-
.. In t o t timpul acestor lucrări diaconul priveşte cu evlavie 51, ţinînd r'inea tainei prin care ni se face cu putinţă. în măsura îngăduită de con—'
orarul in mîna dreaptă. rostesteia fiecare tăietură :. “Domnul—ui să ne ru— ditia noastră umană, să ne împărtăşi m de vistieriile Dumnezeirii 1155-

.
Şlem ‚__ Doamne miluieste», Invitînd—pe p r e o t : «Ridicä, părinte», 655516 Iuia care, la rîneul Lui, a binevoit să se facă prin întrupare părtaş la

-
iii-Linge copia în miezuiprosforei, de dedesubtul peceţiigputin'maisus firea omenească. ' .
de c o a j a de jos si tăind orizontal, fiedin, faţă, fie dinspre partea dreaptă După aceea, diaconul zicînd .: <<Binecurintează. părinte, sfinta ames—
a prvsforei, ridică Sfîntul Agneţ, ricinrl : «Ca s-a luat de pe pămînt viaţa tecare», preotul face cu dreapta semnul crucii. peste potir, în timp ce
1111»… [1551151 LIII; 81… Inrfi‘hipuind 111111…΄6556516 plecarea Domnului din lume rosteste: <<Binecnvîntată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna,
acum si pururea si în vecii vecilor. Amin». .—\coperă apoi petirui cu arc”—
-.
307. Ibirlcm', cap. VI. col. 381 А.
.il‘ii. 1211111119 Liturgliierului,
_ . .
urmînd \.ursiimca Septuagintei … (ὡς πρὀὃατσν) 5-1 in
. ᾽ . ' . .
perămînt ul său întocmit, încheind astfel rînduiala pomeniri i Domnului
r-nrelm'zzr-ero c u textul mas—eretic (se'h _ miel), întrebuinţează "in primul membru .al la Proscomi die, prin pregătirea Sfîntului A n n e ; si a Sfîntului potir.
Precum s-a văzut; pentru pregătire a Sfintului Agnet nu s—au pros—
α'ΘΓε-“τἰυὶιιὶ
F"!
! (“ll Isaia [.ΙΙΙ formula (Luca () oaie spl-e ίππαΐΠΘΓΘ……» în 10C. d e "€.-„CE!
u n miel...», iar. în al doilea meu'-Inui «...… 'un miel... fără (le (glas ï m p o t r i v a celui
τέο-] tunic. Μ...», în lr—c fi? „ca n mic» (ïn textul m a s o r e t i c i rachei, (!äsindu-sn comidit toate prosiorel e si nici măcar o prosforă întreagă, ci numai o
astfel in dezacord c u : a l textele Noului Τ'5|,6:1"5111[10611 I, 29 si ΗΒ: Ι. ΄ΡΩ|'΄1΄'ιι I. 1191:
М cu 111'.11('1…(116Π5 himn:—cască (strofa a treia fii-ri neasna & patra a Canonului Î n v i e r i i 311. C f . N i c o l a e Cain-151m, op. cit., cap. \"III, col. ΘΕΣ-1 D.
rau“-pus de Sf. loan Damaschin si irmosul cintării' a patra din rînduiala Sf. 1,111— 312. Ibidem. cel. 385 Α. '
{il r e se 16
р‹1г11'і$11'11‚-‘ 51… (η: trrrminoiecia din ritualul Prescon—idiei pentru junr'hierea Sfintului 313. Luind aminte ca apa ce se 'toarnă acum, in'pre'mă r u (141111…-
turna la vremea 1111111111 Sfintului potir, să nu schimbe firea ᾿1“-1.ι|ιιὶ
in :":clnl apei.
Arne! [aprins, crime; _— 111511.- ‹1) p r e c u m si ῖη contra7icere cu loeica elementară lunc-"i
iî'7"'.“tlSÎi' de realitate (lina se colectează rle' |1:- «mi-e, iar nu de pe mici). …… in flea-“5'5 314. Nicolae Cabasiia, op. cit., col. 385 B. Copia a [r'—si deci mai i:= i——r"'l
privinta studiul pentru Î n jurul Unei form!!!“ de oricine biblică. extras din rai—“ist” Slllîiei aceleia cu care a [c,-st impunsii emisia Dr.—_. .-'.-.!1ι.:1. De wïr;-nii, 1:11:16 (-1 este
L.) sau S . ζΙ1(:1::16|1 Ι n1 („ion-';tantî'x'—po—
construită în forma unui a s t f e l de instrument. C1.
….…-Γ3(*.:*65|(=.*05», Craiova, 19471, nr. 10,1101 nmi files recenzia asupra editiei Liturghier,
Bucuresti, 1967---1Ψ.18, in «0111111011151», ΧΧ (man), nr. 2, 1.1.- 298—^—2°9. _ ΄ * lutul, ор. Cii., 'P. C., XCVIII, 397 13.
rann. Vezi neta 308. ΄ ΄ ᾽ 315. Sf. Ciprian. Epistola LXIII către Caecilius, iii. _
' ΄
316-. СГ. Simion, arhiepiscopul_Tesaionicului, Dr.-spre Sfinta Ι,1'.ι'ι11ς,ζ|11"-, …;).
Η,»
ΙΜΟ. P. Lebedei—', op. cit., p . 2-16---2ι17.
.., ....

&
 a
*

.,
—-124-— -125---

.
»
parte dintr-una Şi anume pecetea sau, in Păre-simi, numai ресе111е‚‹11.11 cele) din alte prosfcre εἰ proaducerea' sau înfăţişarea lor ca dar, o' dată“

"
s
Λ

_
atitea prescuri Cite sint necesare pentr-uL iturghiile Darurilo r mai inainte cu pomenirea numelor anumitor sfinţi, pre-cum şi a diferiti credincioşi

e a
siintite 'de peste săptămînă.— De asemenea,. nu. a—ifost proadu-s tot vinu],

5
vii si repauzati. Proscomidirea acestor miride s a u părticele reprezintă

r
.
01111111151 o, anumită cantitate turnată „,înţpotir. Se aminteşte-„ 111 acest chip ' 'deci al doilea moment in ritualul.Pro—scomidiei.

a
C a, din tot neamul omenesc din cursul [istorie—ifnumai un'lsingur 't'rup 0

-
l . Ritualul miridelor in raport cu cel al Sfîntului Agneţ

1
:
Η… ales ca d a r de jertfă si anume Trupul Domnului, pe care .El- 1115-1151 l-a

4
i
luat şi l—a inchinat, l-a hărăzit, l-a proadus si l-a înălţat- ca?-dai- Tatălui, Fără îndoială, intregul oficiu este dominat 111 fond de pomenirea

r
'
Incaude la zămislire a si _naşterea Sa din Sfînta Fecioară, iar ince-le din

e
Domnului",- cele ce au fost indeplinite in prima parte a Proscomidieişcau

-
i
urma Ι l—a Ξάυ5…Όδλ]΄51115 pe cruce, E1 însuşi fiind preotul -'.j.ertfito-r.317. fost spuse odată pentru toată slujba, deoarece toată aducerea darurilor

1
Smeren ie prin. intrupar e fiind încă o :formăa : jertfei-l si inceputu l se s ă v î r ş e ş t e pentru p o m e n i r e a lui Hristos si toatä vesteste m o a r t e a j

3
clienoze i Domnulm , la Proscom idie se inchipui e şi-cele—ale naşterii-;..Sale Lui» …. Cele ce continuă a se face prin proscomidirea d e miride“, pentru
ŞI anume 1I1 primul rînd prin faptul că prosforajc are & seIVit'p-entru

5
pomenirea sfintilor şi ale credincioşilor vii si repauzaţi îşi găseşte decii
scoaterea Agneţului este privită ca simbol al Sfintei Fecioare, din-care temeiul şi puterea tot 111 f a p t u l amintirii 11101111 Domnului, care « 0 fost

_
Sf! 1Πΐ…ΡΒΐ Mmtuitorul. «Iair prescura (npodcpopo't), 051555111111155τ551 pentru noi pricinuitoarea tuturor bunătăţilor». În consecinţă, aceste pe-
pune (ἄρτος), si binecuvi ntare, şi pirgăjdi n care se taie Trupul Domnului, meniri au caracterul pe de 0 parte 01 unor acte sau manifestări de mul-
se ra —— zice Sfintul Gherma n I al Constan tinopol ului %— spre-"inchipuire tumire sau recunoştinţă faţă de Dumnezeu, iar pe de alta de cerere şi
a rugăciune. Obiectul sau scopul acestor mulţumiri si rugăciuni este unul
Ρ…ΓΘΒ……ΓΘΈΘξ Fecioare Şi de Dumnezeu Născătoare, care, după bunăvoinţa
… tatălur şr-invmrea Fiului—S ău, 0 Cuvintul ui εἰ acelaşi: alertarea păCatelo-r şi moştenirea împărăţiei cerurilor», c a r e
ε ἰ d u p ă sălăşluir ea dumne—
zeiescul ui Duh, primind în sine pe unul din Treime, pe Fiul lui” Dumnez reprezintă roadele morţii Domnului, ce 111 se împărtăşesc prin. Botez εἰ
eu
εἰ Cuvmtul, L-a născut Dumnezeu d-esăvirşit şi om desăvîrşit'» …. ΄
prin celelalte Taine. Pe de o parte, prin proaducerea de miride in cinstea
sfinţilor săvîrşiţi din viaţă, Biserica mulţumeşte lui Dumnezeu pentru
. că prin-aceştia ea «0 moştenit aievea împărăţia cerurilor», in care ei
III _ . — alcătuiesc, d u p ă cuvintul Sfintului Apostol Pavel (Evr. XII, 23), «Bise—-
PROSCONIIDIREA lMI-RIDELOR PENTRUSFI-NTI $1 01150…ΙΝ101=051 rica slăvită a celor intii—născuţi, care sint înscrişi de Dumnezeu 111 cer»

_
]. R i t u a l u l mtrictel or in raport c u cel a l S f i n t u l
u i A g n e ţ . 4—12. Mir'ictefe pen-' εἰ «duhurile drepţilor, care au ajuns la desăvîrşire». Şi pentru că Min—
t r u sfinţi. — 3. Min'del e pentru credinc iosii nedesă
vîrşiţi: pentru Cei ν΄1'1'.… tuitorul a zis că unde v a fi Е1, acolo să fie şi cel ce—I slujeşte (loan XII,
__ 4. Mindelc pentru cei repauzaţ i in s t a r e de. nedesăv
irşire 26) si avoiesc ca unde sint Eu să :fie εἰ aceia pe c a r e Μἰ i-a dat, ca să
vadă slava Mea» (Ioan XVII, 24), de aceea Biserica aşază in jurul Sfin-
_ ‘Propri u-vorbi nd, serviciu l pentru pomeni rea Domnu lui" la tului Agneţ miridele, care reprezintă cetele 5111111101390. Са $1 atunci
Pics—Co-
11110115 s-a încheia t o dată cu termina rea rînduieli—i pentru pregătir ea-Sfîn cind s-a z i s : «11111111 pomenirea Domnului» la proscomidirea Sfîntului
-
tuiui Agnet Şi a Sfîntului potir, „care, precum am spus, constituie elemen— Agneţ, tot asa este şi cînd se zice la proscomidirea miridelor: «1111111
tul esential şi fundam ental al Proscomidiei. Lucrăril e ei continu ă totuşi cinstirea εἰ pomenirea… Stăpînei noastre de Dumnezeu Născătoare...».

prin scoatere a d e miri-de (μερὶς … nu;, μερίδες, aparte, părticică ,
3H". Nicolae Cabasiln, ор. cit., cap. V, col. 380 C.
prosciïïäzlbldpemlg0016)??? ΒΟ- “.Ce altceva —_—— ᾿2160 Teodor d e Andida [Comentariu
@,
sau a altor sfinţi, anume «са si cum a m s p u n e : Mulţumescu—Ti Tie că
părti-
prin m o a r t e a Ta uşile vieţii ne—ai deschis, că Ti—ai ales mai-că d i n t r e noi,
… _ că noi oamenii am dobindit. atita mărire incit avem mijlocitori pe sfinţii
. d e aceeaşi f i r e cu noi ş i ' c ă ai dăruit atita trecere celor d e acelaşi neam

.
ră …? _. 11651— deelt m c h r p u r r e a t r u p u l u i Fecioarei este p a r t e a
…. m a s a ” I a r 511111011‚›а1'1110р15с0р111 T e s a l o n i c u l u i : «Deci preotul, scoţind din mijlocul cu noi» 321. ᾽ _ .- ᾽ _
prcîscqiu „acea pune d o s p i t ă , arată cu a c e a s t a c u m că d i n f i r e a noastră i a r n u d i n
alta fiinta s - a i n t r u p a t M i n t u i t o r u l ; si dintr—o femeie binecuvinta 'tă εἰ De vreme ce sfinţii s-au unit cu Hristos si s-au sfinţit printr-Însul,
sfîntă 'din
cea pururea Fecroară» (Despre Sfinta Liturghie, 080.92]. ΄ ' găsind-u—se astfel în jurul slavei dumnezeieşti, ei pot să ne a j u t e ş i ' p e
…ωωυ"ξΓΙ…€ Ρ;δ€ξ!€ΙΙ, €105ξΠ'. c a r e n u p u t e m afirma în ce măsură a u fost p e r s o n a l e , noi, p r i n solirile lor, să ne unim cu El. Aducind deci miride intru cinstea
simbolic ! g n e a e i m c a r intr—o a n u m i t ă epocă εἰ regiune, a u s u b l i n
iat acest εἰ pomenirea lor, aceasta vine in folosul sau sprijinul nostru, casi pome-
la T rin 51 ті“ e t ? ,…Γ…'…1…-…35ΨΘΙ. pentru a TepreZenta aducerea Sfintei Fecioare
Z h 51111111 de catre Daim!“ ΟΙ $1 introducerea sa in Sfînta Sfintelor de către preotul niri'le din rugăciunile ce se f a c la icoanele lor, «sau cind 10 biserici, sau
ἓ} sna, PTF“… _Oblsnura să depună mai întîi pe sfinta masă prosfora pentru prosco— la moaştele lor ori icoanele lor aducem ceva… Primind dar cele ce noi
nudirea Sfintul… Agnet. Ea ră-mînea aci pînă după îmbrăcarea preotului spre a
misenima t u n p u b p e care l—a 'petrecut în Tomplu Sfinta Fecioară, iar prin aducerea le aducem lor, printr—aceasta ne sfinţesc pe noi» 322. ΄
e i la p r o s c o m i d i a r s e i a m i n t e a c ă l ă t o r i a Sfintei Fecioare i m
p r e u n ă cu Iosif pînă la μ.Χ:
Betleem, unde a născut |… Iisus. într-o peşteră 319. Nicolae Cabasila, ор. cit., cap. X, col. 388 A.
.sffomichlar'. CLS Scrisoarea Sinodută a patriarhulu iînchipuită prin scobitură de la pro—
ecumenic Paisie I către Nicon al 320. Cf. 51…Κ. Delikanis,'op. cit., p. 43.
de 321. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. X, col. 388 D.
ΆΓζ8ξξ1ξέ'(έΙΐ5έ "& Κ ' Β(΄!|'Μ…5. OP. Cit-, p. 4 1 ; ci. ş i G h e n a d i e , fost episcop 322. Simion, arhiepisc0pul Tesalonicului, Despre S f i n t a Liturghie, cap. 94.
 ———126——
…127…
2.]*--'1΄[1'01(.*1ι:.,υΘ1111'115111111
chiul Testament, care au vestit mai înainte intruparea Domnului …. …!-
(„ca m u t u nutida pentru 5111111 este prosco midttă «1111111 t-reia din rindul intii se pune întru cinstea si pomenirea celor 12 Sfinti
cinstea Şi
pomen irea praf—„i binccuvmtatei, slăvitc i, Stăpinei noastre de Dumnezeu Apostoli, a celor 70 $1 a tuturor celor cu meritul apostolici, «са unor slu—
1.-…"..;-*" ν
λιι5001 1,0100
….
s. p u r u r.eΙ a
. i ‚. . , ": .'..,-…. ' .-
]. 00101110 Maria... »,
-
dintr—o altă prescu ră, jitori ai lui Hristos si ca celor dintii preoti si învăţători ai 0:1'001'ιι1101»8'-*3.
sau-
_<r._eiit colt du presta rii» *5”, decit cel folosit la aleger Cea dintii de. sus din rindul al doilea se'pro'scon'iid'este intru cinstea si
ea Sfintu lui'Agn et
11510 deci a d o u a prosl'or ă c e intră in 11111'0111111110 pomenirea sfinţilor ierarhi, c a r e au fost <<nevoitori pentru c r e d i n t a cea
1010'Ρ΄1'05000110110 În
timp c e s e l e c t i a zic-est t e x t , mirida s e scoate cu copia p e bună.» după prima epocă a misionarismul… creştin …. Dedesubtul ei se
cit se poate în
turma 111101 nuci pirami de t r i u n g h i u l a r e oblice, din mijloc aşază mirida pentru bunii biruitori mucenici si muceniţe, incepind cu
ul prosfo rei …
sau din partea pe t a r e este imprima t în acest scop semnul unui triungh i. Artaictiaconut Ştefan, rindul sau coloana a doua de 111111111:- incheindu—se
.ΐ.*.;1ι.'1ν0502.01€-1 apei t o t cu copia p e sfintul disc, ocupind aci un loc aparte cu cea intru pomenirea unora dintre cuviosii si 0111-'1005010… mai insem—
adica rezema t ei "1110111511" si a n u m e “in dreapta Sfintului Agneţ (stînga nate. Rindul al treilea de miride incepe cu cea pentru sfinţii făcători de
liturghisitorului), i n consona ntă cu stihul l l din Ps. X L I V : «De fată a minuni 'iără de arginţî„_.\după e a urmind cea pentru pomenirea părinţilor
stat imparateasa rie—a dreapta Ta, in haină aurită îmbrăca tă si infru- Sfintei Fecioare, a Sfintului sărbătorit in acea zi si «а tuturor sfintilor»
1111.1501:.111», ce se recită in timpul acestei acţiuni. Este in această luati laolaltă, fără amintirea numelor. Proscomidirea miridelor pentru
rin—
01111011'1 un m t dc iperdul ie, ca o recuno aştere a g r a d u l u sfinţi se incheie cu cea intru cinstea si pomenirea Sfintului Părinte al
i superio r de
apropir-u 'e i n c a r e s e găseşte Sfinta Fecioară , compara tiv cărui formular de Liturghie este întrebuinţat in ziua respectivă de slujbă.
cu ceilalţi sfinti
lată de Fiul 01 născut intru feciorie. ' .. ,
1,΄'11111-0 0 treia prescu ră ori, in lipsă, dintr—un colt sau 3. f\iirideie pentru credincioşii nedesdvirşiţi : pentru cei vii
Cern al ei
se 5001 apoi u m după alta pe numele sfintilor prevăzu ţi in rînduial «Biserîca pomeneşte însă pe Domnul si pentru 1111 81 ailători 111 viată,
a din
Μ!1'11'ς11'.:!01', nouă miride sau părticel e triunghi ulare plate, mai care aleargă si acum după cunună (I Cor. ΤΧ, 24—25 si lacov I, 12) si
mici decît
I've: pentru_Fiii:':tr—r_l'ier:ioară, pe care preotu l le aşază incepin al căror sfîrşit e încă necunoscut, ca si pentru cei care au răposat fără
d de sus în
1:35,ilo—astinga 13.11111111…ι11 11011101. (dreapta liturghis itorului) , in trei prea multă siguranţă si nădejde de mintuire». Pomenind deci pe credin—
coloane
ue 0110 tron, dupa numaru l celor nouă c e t e ale ierarhie i ingereş
ti. În timp ciosii incă nedesăvirşiţi, B i s e r i c a ' s e r o a g ă astfel pentru ei. Acesta este
ce se size-ate $:. se aşază la locul ei fiecare miririă, se rosteşte de intelesul cuvintelor “pentru pomenirea si iertarea păcatelor...», care 11.1.-
fiecare
dată numele sfinţilor din categori a sau ceata respecti vă, «1111111 cinstea sotesc proscomidirea miridelor pentru credincioşii nedesăvirşiti.
51 poni-omma» cărora este proscom idită mirida corespu nzătoare . Formu— Terminindu—se deci proscomidireapentru cetele sfintilor, se incepe
lele pentru pomenir ea sfintilor sint o serie de qenitive atributiv e din a patra prosioră sau corn al ei proscomidirea pentru credinciosii în
""—nou-
(«/31
('n—istmului, slăvitul ui prooroc ...», «А sfinţilor , slă—viţilor si intru viaţă, pentru care primele trei miride, de acelasi f o r m a t cu cele de mai
tot lău—
010111…" Aposto li...» etc.), depend ente de expresi a «1111111 cinstea înainte, se aşază in linie orizontală sub Sfintul Agneţ, incepind dinspre
si pe—
menirea-,:— cu care se deschid e formula pentru Sfinta Fecioară , expresie miazănoapte spre miazăzi. Cea dintii dintre acestea este oferită sau pros—
care trelruie subinte leasă la fiecare clasă de sfinti amintiţ i.
cemidită pentru tot cinul sa-cerdotal de toate treptele, pentru care preo—
(lea r_i-intii dintre cele nouă miride este proscom idită pentru pome— tul se r o a g ă : <<Pomeneşte (00111-Τ1 aminte), Stăpine, lubitorule de ea—
nirea Sfintului loan Botezăto rul …, iar cea de a doua pentru alti prooroci meni, pe toti episcopii ortodocşi», adaugind îndată numele chiriarhului ᾽
(5:10150 51 Aaron, ilie 51 Elisei, David al lui les—1931336...) si
drepţi din Ve- eparhiei si pe cel al arhiereului care l—a hirotonit pe liturghisitor, dacă
.'12:'.. Ibidem, cap. 93. acela mai este în viaţă, reterindu—se intr-o formulă generală la întregul
Hifi-l. Π.1ίει'"::1. _ 't cin preoţesc si diaconesc, la clericii coliturghisitori, precum si 10 ceilalţi
1125. Editiile Liturghier ul… 01011111110 greacă 51 chiar unele slave
de …ιχι-11=.1>1ιι, шит de Sotia 1923 etc. si Bucuresti, 19:37, prevăd scoaterea primei
si romane
ca care nu liturghisesc, ci numai asistă la sfînta slujbă, trebuind să se im-
11a « m i n ; 111151011 $1 pomenirea prea marilor întiistătăln ri Mihail
51 Gavriii si l a partaseasca la sfirsit impreună cu cei dinti-i. Simtind după 0 0 0 0 0 d i n
1111111111 ot,-rcstitu i netrupcşt i puteri», pomenire a Sfintului
cută 1:1᾿ 0110001111 urniător, consacrat în general picric-titor. Prescomid
ioan Botezăto rul fiind—tre - aceeasi pres.-:ură o miridă la tel $1 punind-e alături. de cea dintii, 51110:
irea miridei dreapta (miazăzi), se roagă de asemenea pentru pomenirea cirmuitorilur
pentru S f i n t i i Ingeri a putut 11 s u g e r a t ă de unele tem din Sfinta
'Scriptură erecum
51 d i n scrierii? unora din S f i n t i i P ă r i n ţ i si s c r i i t o r i i bisericesti .
Ci. lucrarea noastră, ţ ă r i i , p o î r i v i t îndrumărilor date de Sfintul Sinod. '
%Litrrgim
-΄ ' - " ' κι'. τη
i.. | 1..|.01.…11.:.0
'... „ r '
"αι….." ‘1
Μακ…
' . ,- . ' .
in
^ .
structura
.
.si' Μπάµπι… Urmind apoi obiceiul stabilit la noi, după figura l-“rosc'on'iidiei din
| . ‘ '
ior, Bucuresti, 19-43,
p. ЗСЗ, 217, 11. …! ------ p. 31? si p. [Œil—131.
_ — editia Liiurghierului de la l\-—iinăstirea Neamţ, 1860, 51 din 011010 m a i n o i ,
“?!"
r ' ) : '- ‘ n ιi
1.1. b. `r.i m. . d"΄ si
"
10501»,
'
cum au 00:0- trai' nzuite ediţii aie Litr.:.rg.-'ii.'rrt.u'ui
impotrira r u n i m f a : a 00101 m a i b u n e t e x t e , a i s i & lur'icii, dr.-oarece Iesei, n e i ă c î n d preotul scoate a treia miridă, triunghiulară, din prescura a patra. pentru
p a r l e fi…-.' i l u m m r n ! ;:r'c';f_r»f‚:lf_-r, n u a p u t u t i i i n i n t e n t i a 0%
compunatoriler rinduielii Р т -
ξεριἰπαρι (‚e ‹1-11 ponlem am ca atare, căci, daca ar fi [ost cazul, s—ar 327. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfinta Liturghie, cai:. […'-1.
. inaintea ce ui a i lui David , respectind f i asezat numele
Ll! . 'n—se ᾽ ordinea
' astfel
" ’ cronoloc rca' " - o serv“| "' 328. Ibidem.
riguros deformata în cauză. ' J ᾽ b ata 32.9. Ibidem.
&
 -——128—- -—- 129 +

ctitorii si binefăcătorii î n viaţă 33°, asÇezînd—o in rin—d cu celelalte două, 4. Mirideie pentru cei repauzaţi în stare de nedesăvirşire
spre dreapta. Socotim necesar să subliniem că, în deplin acord Cu logica, Luind apoi preotul a cincea pro's'foră si scotind cu copia dintr-insa
mirida în cauză scotîndu-se din prosfora pentru "vii priveşte pe ctitorii p ă r t i c e l e micii ( f ă r î m i t u r i ) în şir, i n f o r m a i i i - c a r e se d e s p r i n d î n chip
si binefăcătorii i n v i a ţ ă , i a r nu p e cei repauzati, cărora le e s t e r e z e r v a t firesc, l e p u n e pe s f i n t u l disc î n d r e a p t a s a , t o a t e la u n loc, Sub m i r i d a
loc de p o m e n i r e i n c u r s u ] rugăciunii la proscomidirea pentru cei morti p e n t r u ctitori si b i n e f ă c ă t o r i , î n t i m p ce rosteşte o l u n g ă r u g ă c i u n e . P r i n -
din p r o s f o r a a cincea. N e găsim confirmaţi in această privinţă. d e buna tr—însa el se r o a g ă «penitu p o m e n i r e a si i e r t a r e a p ă c a t e l o r t u t u r o r c e l o r
si vechea practică a Bisericii consemnată de Simion, arhiepiscopul Tesa— din veac adormiti întru bună credinţă», făcînd mentiune de dinsii pe
lonicului im, care lămureşte că, în minăstiri, a treia miridă din prescura categorii, incepind cu strămoşii, rudeniile, i a r n o m i n a l de ctitorii de-
a p a t r a se prescomideşte pentru popor, egumen si frătime, deci pentru functi, si de toti care s-au sfirsit in diferite chipuri, p r e c u m si d e cei p e ..и-"“и

vii, «iar d e v a fi într—altă biserică oarecare, pentru cel ce a zidit—o sau «care nu i - a ' p o m e n i t » d i n nestiintă s a u d i n u i t a r e o r i d i n cauza multimii
pentru cei ce săvîrşesc pomenirea», si asezind—o preotul sub Sfintu-l numelor …. . '
Agnet, lîngă c e a p e n t r u c i r m u i t o r i i t ă r i i , z i c e : <<Pomeneşte, D o a m n e , si Pomenijnd apoi ”pe nume listele de morti, pentru c a r e s-au adus d a -
… r u r i l a Pros—comidie, d a r m a i întîi pe a r h i e r e u l c a r e l-a h i r o t o n i t , d a c ă nu
pe ctitorii si binefăcătorii Sfintului locaşului acestuia (N)»,
m a i este i n v i a t ă , p r e o t u l d e s p r i n d e cu c o p i a d i n a c i n c e a . p r o s i o r ă c i t e
Recitind a p o i ' i n taină rugăciunea generală din Liturghier pentru “vii, o p ă r t i c i c ă p e n t r u f i e c a r e n u m e si purtînd-o pe s f i n t u l d i s c l a u n l o c cu
preotul desprinde î n acelaşi timp în şir, cu copia, tot din prosfora a cele d e j a proscomidite pentru morti i n c u r s u l rugăciunii colective de
patra, părticele mai mici f ă r ă nici 0 f o r m ă anumită (fărîmi'turi) si ase— mai inainte, z i c e : «Pomeneste, Doamne, pe (N) pentru i e r t a r e a păcate—
zindu-ie pe s f i n t u l d i s c în s t î n g a sa, toate la un loc, sub mirida pentru lor si o d i h n a sufletelor lor». incheie apoi proscomidi-rea pentru cei re-
arhierei, s e roagă « p e n t r u iertarea păcatelor» a diferitelor categorii de pauzati cu o formulă g e n e r a l ă : «$1 pe toti care au adormit i n t r u nădej—
credinciosi mentionati in general precum si pentru u m i l a s i a j u t o r u l lui dea invierii si ει vietii d e veci...».
Dumnezeu», necesare in unele nevoi ale acestei vieti. Aceasta este o La sfirsit, p r e o t u l l u î n d d i n nou a patra prosforă, d i n c a r e a pros—
rugăciune cu intrebuintare dublă, întrucît textul ei este împrumutat de comidit- pentru vii, scoate о părticică si p e n t r u sine si 0 p u n e p e sfintul
fapt d i n rugăciunea a doua folosită î n rînduiala Litiei si a n u m e partea disc laolaltă cu cele pentru vii, rostind rugăciunea respectivă din Litur-
g h i e r . Ca u n u l c a r e p r e g ă t e ş t e si î n f ă ţ i ş e a z ă l u i D u m n e z e u d a r u r i l e c r e - '
p r i v i t o a r e la cei vii. Pomenind apoi p e nume p e credincioşii vii care. a u
dincioşilor, liturghisitorul s e simte" imboldit să formuleze in această
adus d a r u r i si pe cei pentru care s—au adus, scoate pentru fiecare cîte
rugăciune o cerere specială în legătură cu rolul său : <<Pomeneşte
o miridă de acelasi fel si punindu—le în acelaşi loc cu cele de mai înainte, (adu-Ti aminte), Doamne», se roagă el, <<după multimea indurărilor Tale
se roagă «pentru mîntuirea si i e r t a r e a păcatelor», precum si pentru în-
si a m e a n e v r e d n i c i e ; i a r t ă - m i t o a t ă g r e ş e a l a c e a d e v o i e si c e a f ă r ă d e
tentiile sau dorintele exprimate verbal eri în scris, o d a t ă cu depunerea voie si să nu opresti pentru păcatele mele harul Sfintului Tău Duh d e l a
darurilor în miinile preotului 332. darUrile ce sînt puse înainte». Asupra m e a —.—— v r e a să spună'liturghisito—
330. Indicatiile d i n f i g u r ă nu s i n t insă i n t o t d e a u n a c o m p l e t e si precise, i a r rul —— sint păcatele credincioşilor d e aici si de pretutindeni, sint dator
e d i t i i l e n u se găsesc d e a c o r d a s u p r a lor. Astfel, î n f i g u r a d i n unele Liturghiere, a d i c ă să m ă r o g pentru iertarea lor si să proaduc aceste d a r u r i ale lor
toate cele trei miride de sub Sfintul Agnet apar destinate numai pentru arhierei,
în a l t e l e s e găsesc î n s e m n a t e i n acest scop n u m a i cele d i n t i i , d o u ă , a t r e i a f i i n d 'cu t o a t e d i s p o z i t i i l e s u f l e t e ş t i s i intentiile l e g a t e d e a c e s t e a , d a r , ca
p r o s c o m i d i t ă p e n t r u c ă p e t e n i a s t a t u l u i , î n t i m p ce i n f i g u r a d i n u n e l e e d i t i i a treia preot, eu trebuie totdeodată s ă primesc de la Tine, Doamne, si s ă impăr—
11111100 a p a r e f ă r ă d e s t i n a t i e . U l t i m e l e e d i t i i a l e Liturghieruiui c u p r i n d î n s ă indicatiile
de care ne-am condus în descrierea din text, care Concordă de a l t f e l .cu explicatiile 333. C e l e d o u ă r u g ă c i u n i g e n e r a l e p e n t r u v i i s i p e n t r u m o r t i s i n t proprii numai
a r h i e p i s c o p u l u i Simion al Tesalonicului, ор. cit., cap. 94. *
,
Liturghieruiui românesc mai nou. Ele se întîlnesc pentru prima dată in editia Litur—
. ' _ … ghieruiui d e Iasi, 1845, apoi î n cea d e Neamt, 4860, εἰ i n toate celelalte editii ortodoxe
331. Ibidem.
332. F i i n d si o j e r t f ă d e cerere, S f i n t a E u h a r i s t i e este o implorare nu numai a r o m â n e ş t i d e la 1887 încoace. P r a c t i c a r e a lor m a i veche i n Biserica Bizantinii, poate
bunurilor s p i r i t u a l e , ci si a celor vremelnice, intrucit acestea nu sînt fără corelatie n u m a i sporadic,“ s a u c h i a r n u m a i în p a r t e , se p o a t e d e d u c e d i n f a p t u l că c e l p u t i n d e
c u s c o p u r i l e s p i r i t u a l e ( H r i s t u A n d r u t o s , Dogmatica Bisericii O r t o d o x e Răsăritene, cea dintii dintre aceste două rugăciuni, adică cea pentru vii, face mentiune Simion,
t r a d . d e D r . D u m i t r u S t ă n i l o a i e , S i b i u , 1930, p. 400]. În a c e s t s e n s r e m a r c a Sf. Chiril a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, i n scrierea Despre S f i n t a Liturghie. cap. 94, cel. 2. I n t r o -
a l I e r u s a l i m u l u i ( C a t e h e z a V mistagogică. 8 ) că « d u p ä s ă v î r ş i r e a j e r t f e i d u h o v n i c e ş t i , d u c e r e a .molitvei p e n t r u m o r t i î n L i t u r g h i e r e i e Bisericii O r t o d o x e R o m â n e s - a f ă c u t
s l u j b a cea f ă r ă d e s i n g e , r u g ă m pe D u m n e z e u a s u p r a acestei j e r t f e d e i s p ă s i r e pen— s u b i n f l u e n t a p r a c t i c i i d i n Biserica Ortodoxă R u s ă , u n d e se a f l a u î n i n t r e b u i n t a r e
tru pacea g e n e r a l ă _a B i s e r i c i l o r , pentru bună starea lumii, pentru impărati, pentru pomelnice prefatate de aceste două r u g ă c i u n i . La noi ele au fost inserate in insusi
o s t a s i s i a l i a t i , p e n t r u cei b o l n a v i , p e n t r u r-ci ce p ă t i m e s c s i in, g e n e r a l p e n t r u t o t i c o r p u i L i t u r g h i e r u i u i , însă într—o f o r m ă m a i s i m p l i f i c a t ă . Cf. C. B o b u l e s c u , O b i r s i a
c e i ce a u t r e b u i n t ă d e ajutor...», 'De a c e e a , p e n t r u Cazuri c u t o t u l s p e c i a l e , Litur— m o i i t v e i p e n t r u m o r t i ia ProScomictie, in « R e v i s t a e I s t o r i e B i s e r i c e a s c ă » , a n . I, n r .
g h i e r u l r o m â n c u p r i n d e , in a— d o u a p a r t e a lui, r u g ă c i u n i d e c e r e r i s i l a Proscomidie ι.! 3. Vezi si r e c e n z i a l a a c e a s t ă l u c r a r e , d e Diac. E n e B r a n i s t e , in «Biserica O r t o d o x ă
pentru diferitele trebuinte din viata omului, rugăciuni care insotesc scoaterea d e Română», LXII (19141, p. 325—326. Vezi si Pr. Niculae Şerhănescu, Varlaam титро- ᾽
m i r i d e l î n g ă S f i n t u l Agnet, lada-(fă cu cele pentru vii, p e n t r u cei ce a u nevoie d e Ши! Tarii Românesti. părintele tipografiei... i n “Biserica Ortodoxă Română», LXXVI
mila si a j u t o r u l l u i D u m n e z e u . _! __ (1958), n r . 12, p. 1125—1126, 1139 $1 1158.
t

L i t u r g h i e r u l explicat — 9

—130-——
täsesc acestor credincioşi binefacerile bunătăţii Tale. Ştiu însă că daru-
rile noastre vor fi [primite unele in însăşi Jertfa Sfintului Trup si Prea-
curatului Singe 61 Fiului Tău, iar altele se vor împărtăşi de sfinţenie
prin atingerea de această. jertfă nesîngeroasă, numai dacă vei afla în noi
inima c u adevărat smerită si о căinţă sinceră pentru păcatele noastre.
Pocăinţa este scara ce ne apropie deTine. Sînt deci cel dintîi, Părinte
Sfinte, care mărturisesc că, oricit mă voi nevoi, nu vrednicia mea., ci
preţul Jertfei Fiului Tău va face bineprimite pr-oaducerile noastre. De
aceea mă rog ca Tu, Cel ce «prin pocăintă ai dăruit iertarea-amenilor» …
51 «51 pus pocăinţa spre n1ïntuire»335, să treci cu vederea orice greşeală
a mea de voie si fără de voie, numai pentru zdrobirea inimii mele si ast—-
fel barul Sfintului Tău Duh să vină la vremea cuvenită peste darurile ce
sint puse inainte. ͵ prescuri saucbiar două, dar numai atunci cînd, trebuind neapărat să
S-a desăvîrşit în acest chip reprezentarea simbolică pe sfintul disc
ü.;—
a unităţii în Hristos a întregii Sale Biserici ….
IV . Deja la finele veacului al XI-lea si inceputul veacului al XII—lea pa—
NUMÀRUL PROSFORELOR PENTRU PROSCOMIDIE
ŞI ÎNTREBUiP—I'I'AREA DARURILOR CE PRISOSESC
1. Precum s—a arătat, pentru pregătirea darurilor la Proscomidie
sint necesare cinci prosfore, sau in extremis cinci Cornuri de prescură.
cu peceţi. Pînă la fixarea acestui număr însă, practicile au variat sau,
cel putin, documentele nu sînt destul de concludente in această privinţă.
Astfel, n—au lipsit codice, cel puţin prin felul de redactare al indicatiilor,
care lasă impresia că părticelele pentru cei vii si pentru cei morti ar fi
fost scoase dintr—una si aceeaşi prosforă cu Sfintul Agneţ si mirida pen—
tru Sfinta Fecioară 337. Ρ5 de altă parte, la finele veacului 61 Χ1-166. Petru,
liartofilaxul Bisericii din Constantinopol, recomanda întrebuinţarea unei
a doua prescuri numai în cazul că trebuia să fie pomenit vreun sfint ori
vreun răposat. La întrebarea dacă «se cuvine a liturghisi cu o singură
prescură», el răspunde : «Nici o impiedicare, numai dacă nu este pome—
334. Rugăciunea Х de la Utrenie.
335. Rugăciunea cîntării celei intreit sfinte din Liturghia Sfîntului Vasile cel
Mare. … ştii si acest lucru: prima prescură să fie întreagă, ca să scoţi artosul.
336. «85 luă-m dar sea-ma cum şi prin acest dumnezeiesc chip (reprezentare,
simbol) si oficiu glucrare) al Sfintei Proscomidii vedem pe Iisus însuşi si toată
Biserica Lui U n a . 11 mijloc ( v e d e m ) pe insusi Hristos, lumina cea adevăratăfviaţa
cea veşnică, luminată şi neîncetată. Căci El este în mijloc prin piine. Maica Sa însă,
prin părticica din dreapta, ingerii si sfintii, prin cele din stinga, iar deciesubt toată
evsevioasa adunare a credincioşilor Lui. Aceasta este marea taină: Dumnezeu între
oameni si Dumnezeu în mijlocul celor îndumnezeiţi, care. se indumnezeiesc de la Cel
cu adevărat Dumnezeu după fire, Cel ce s-a întrupat pentru ei. Aceasta este (închi-
puieşte) împărăţia ce va să fie. Dumnezeu împreună cu noi, văzut si împărtăşit»
[Simion, arhiepiscopul Tesalonicului,“ Despre Sfinta Liturghie, cap. 94).
337. Cf. Codicele Barberini 428 {sec. al XIII—lea); cf. P a p a s Marco Mandala, La
protesi della liturgic nel rito bizantina—greco, C r o m a - F e r r a t a , 1935, p. 126,- de ase-
menea, Cod. 518 Sofian { C f . Alexis Petrovschi, Histoire d e la r é d a c t i o n slave de la
Liturgie de S. Jean Chrysostome, traducere din ruseste, în Χρυσοστοµιγ.ά, p. 873—874],
desi manuscrise din acelaşi veac si 0111511115 veacul precedent menţionează mai
multe prescuri „pentru Proscomidie. ' 342. Vezi textul grec în J. I-Ianssens, op. cit., l. 11, p. 191.
!….
)“
———131-—— /
11115 de sfint sau de răposat» …. Lămuriref dată de Petru hartofilaxul
;.lasă să se înţeleagă însă că, la vreme de 115 015, 55 putea folosi o singură
prescură atît pentru scoaterea Sfîntului/Agnet, cît si a pärticeielor pen-
tru vii. Trebuie însă neapărat să seia alta în vederea pomenirii morţilor
si 6 sfinţilor. ' …' ' Δ _
χ? La aceeaşi întrebare, ca si el, au fost nevoiţi să răspundă Nifon al
Novgorodului, în prima jumătate a veacului al XII—lea (1130…1156) si
arhiepiscopul bulgarilor Dumitru Chomatin, în veacul al XIII—lea. Cel
dintii, întrebat de călugărul Cyric dacă este îngăduit a liturgliisi cu о
singură prescură, a răspuns că aşa ceva nu se poate admite decit numai
atunci cînd este cu neputinţă să se găsească mai multe …. Dumitru Cho-
rnatin, referindu—se 16 tradiţia orală, socoteşte necesar numărul de trei
se săvîrşească Sfinta Liturghie, nu se găsesc mai multe. Sub nici un cu—
vint (οὐδαμῶς) însă el nu socoteste ”de admis o singură pres-cură pentru '
Proscomidie …. ' ' _; … _
triarhul Nicolae Gramaticul menţionează patru prosfore pentru sfînta
piine si pentru părticelele _pe numele Sfintei Fecioare si 5155111111101,
afară de cele pentru miridele credincioşilor 3“. Tipicul împărătesei Irina
(veacul al XII-lea) se referă la şapte prescuri, iar Codicele Esfigmenu,
din anul 1306, la cinci. '
Numărul prosforelor, care precum se vede variase de la una la sapte,
a rămas definitiv si cu autoritate stabilit la cinci prin instructiunile din
Constituţia patriarhului Filotei din veacul al XIV-lea. Deci, afară de cea
pentru Sfintul Agnet, de cea pentru Sfinta Fecioară si de cea pentru cele
nouă cete, se mai întrebuinţează a patra prosforă pentru vii si. 6 cincea
pentru morti. Spre finele veacului al XIV—lea şi începutul celui de 61
XV-lea, Nomocanonu] în 228 'de capitole a venit cu indicatii si mai 51115-
nunţile cu privire la prosfore si 16 întrebuinţarea lor, in canonul 2 1 3 :
<<Despre Sfînta Proscomidie. Cite prescuri trebuie să ai? La Sfinta Pros-
comidie 6 Dumnezeiestii Liturghii, cinci prescuri trebuie să ai: luuna
pentru artosul Domnului,- 2. a doua, a Panaghiei; 3. alta, pentru sfinţi;
4. una, a celor vii cînd vrei să-i pomenesti si 5. alta iarăşi pentru cei
adormiti, una cite una in parte, fiecare la rindul ei. Afară de acestea, să
Domnului sau după cum vei socoti (chibzui), ca să-ţi ajungă pentru ana-
foră ; iar c" elalte patru să fie numai pecetea» ….
De vr _ е се restul prosforei din care a fost scos Sfintul Agneţ tre—
;.
buie să se ;mpartä credincioşilor la Sfirşitul Liturghiei, ca anaforă, este
338. 115211 “ с е р . Πρωτ'ἡματα.8. Α. Rail—i si Μ. Polii, Sintagma dumnezeieştilor şi
sfintelor canoane, vol. V, Atena, 1853, p. 369.
339. CLŞ'J. Hanssens, ор. cit., l. 11, p. 193.
340- Ad regem Serbiae respons, II, ed. J. B. Pitra, Juris ecclesiastici Graecorum
selecta paralipomena (Analecta sacra et classica Spicilegio Solcsmonsi praeparata),
р. 687—688, citat după J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 190.
341. Cum trebuie să tacă preotul Liturghia, La J. I—Iansscns, ор. cit., t; ll, ρ.
187—188. ' ‹ _
 .
ΕΞ
‹ …';-"Ή'
…- 132.— -- 133 —

.
:
11888581 1:8 881 putin această primă prosforă să fie nu numai întreagă iar
riior d e 18 Proscomidie estetextinsă peste cercul restrîns al clericilor si
nu un simplu colt de pecete, ci în acelaşi timp şi mai mare, spre a fi a n u m e si l a credincioşii laici împăcaţi cu Biserica. «Cele ce se a d u c sub
îndestulătoare 111 scopul amintit …. Nomocanonu] amintit m a i înainte c u v i n t d e j e r t f ă , d u p ă ce se f o l o s e s c c î t e sînt n e c e s a r e p e n t r u T a i n e , să
p r e v e d e î n acelasi loc că «dacä este popor mult şi nu a j u n g e o singură

‚
l e î m p ă r ţ e a s c ă clericii, d a r Eatehumenii 11181 s ă nu m ă n î n c e , nici să nu
p r o s f o r ă p e n t r u a n a f O r ă , p u n e si pre-scura P a n a g h i e i întreagă» b e a d i n a c e s t e a , ci. n u m a i clericii şi f r a ţ i i c r e d i n c i o ş i c e i c e s î n t i m p r e u n ă
2. La Proscomidie n u se întrebuinţează deci pentru pregătirea Sfin— c u dinşii3'9. Însăşi admiterea credincioşilor la împărtăşirea d e aceste
tei Jertfa eulrariSticetoate d a r u r i l e ce se a d u c de către credincioşi, "ci d a r u r i t r e b u i e i n t e r p r e t a t ă , f ă r ă îndoială, în u r m ă t o a r e l e d o u ă s e n s u r i :
numai o mică p a r t e de prosfore si din vin. Acestea sînt însă reprezenta- pe d e ο parte, ca gustare d i n prosfore si d i n vin după impărtăşire, aşa
tive pentru i n t r e a g a comunitate, potrivit conceptiei creştine primare cum a r ă m a s obiceiul pînă astăzi,. i a r pe d e a l t a , sub f o r m a primirii d e
d u p ă c a r e Biserica este î n f ă ţ i ş a t ă s u b i m a g i n e a pîinii, 111 care c e e a c e anafură, care a intrat î n practica bisericească aproximativ prin a doua
era mai înainte despărţit 111 boabele g r î u l u i din lanuri, ori chiar sub j u m ă t a t e a veacului a l lV-lea ori începutul celui u r m ă t o r , m a i întîi ca
f o r m a omogenizată a făinii, a devenit Ïin piine o unitate … s u b acţiunea institutie sau dispozitie a n u m e pentru credincioşii care se considerau
aluatului. O r i c a r e deci d i n pîinile s a u prosforele pentru Sfinta Euharistie pregătiti să primească l a f i e c a r e Liturghie Sfîntul Trup si Singe 81 Dom—
este simbolul si imaginea de—săvirşită a comunităţii, pe care Liturghia nului 35°.
a r e misiunea să o realizeze mistic. Acelaşi lucru se p o a t e spune cu pri— Mai tirziu s—a pus însă problem—a chiar p e n t r u cei îndreptătiti la
Vite si 18 ν1111͵11 a d u s l a a l t a r d e c r e d i n c i o s i . beneficiere d i n pris—osul darurilor“ a d u s e la altar si anume d a c ă acestea
În l e g ă t u r ă însă cu intrebuintarea darurilor c a r e p r i s o s e s c , Biserica se puteau consuma în cadrul regulilor comune alimentelor obişnuite.
a prescris de la început anumite reguli, î n concordanţă cu caracterul Provocat d e nedumeririle monahilor d e la Muntele Atos, d a c ă «se cu—
imprimat a c e s t o r a , î n primul r i n d prin d e s t i n a t i a lor i n i ţ i a l ă , ele f i i n d
v i n e preotului s ă m ă n î n c e - f ă r ă deosebire si cum voieşte cele aduse î n
p r e g ă t i t e si a d u s e cu intenţia d e a fi f ă c u t e d a r lui Dumnezeu. Caracterul
religios indeosebi al prosforelor este, de altfel, marcat prin pecetea im- biserică, precum sînt p r e s c u r i l e s i v i n u l si (18 58 c u v i n e a l e m i n c a în-
p r i m a t ă pe ele, în c a r e i n t r ă crucea si monogramul Mîntuitorului. De tocmai ca p e pîinea obişnuită si ce trebuie să f a c ă d a c ă sear a d u n a m u l t e
aceea, prosfor-a a f o s t d i n t r u î n c e p u t considerată d e Biserică articol, d a c ă t i e - a c e s t e a » , p a t r i a r h u l Nicolae Gram-aticul ( p e la finele veacului al
n u chiar consacrat s a u sfintit într—un anumit fel, apoi cel putin nu ca Xl—lea s i i n c e p u t u l v e a c u l u i a l XII—lea), a v i n d s i a v i z u l s i n o d u l u i său,
unul d i n alimentele uzuale. Prima dovadă o găsim în Constitutiile Apo- îi l ă m u r i c ă <<părtile din p r e s c u r a , c a r e s—a î n ă l ţ a t ('s-a.ὸ τοῦ ὑψωὓέντος
stolice (Vlll, 31), care limitau consumarea „darurilor rămase numai în ἁγίου äpmu)351, să n u se mănînce (18811111111181 î n biserică, p î n ă ce se
cercul liturgliisitorilor 51 81 auxiliarilor lor. <<Darurile care prisosesc, din «|… consuma t o a t e ; i a r părţile din celelalte prescuri se pot minca si
cele aduse pentru Sfintele Taine, să 18 împartă 1-a cler diaconul, cu încu—
a f a r ă d i n biserică, însă separat si singure, iar nu cu lapte si cu brînză.
v i i n ţ a r e a episcopului sau a p r e o t i l o r : episcopului patru părti, preotu-
lui trei părţi, diaconului două părţi, i a r celorlalţi, ipodiaconilor s a u si cu ouă si 811 peste» "*".
psalţilor sau diaconitelor o parte» …. Nu este greu de recunoscut în Desi acest c a n o n s c o a t e f ă r ă deosebire. d i n î n t r e b u i n ţ a r e a c o m u n ă
atit f r î n t u r i l e d i n prescura proscomidită cît si prescurile neîntrebuin—
această măsură u n ecou al uzantelor d i n Vechiul Testament, 111 legătură
c u jertfele d e la Templul din Ierusalim, uncie anumite părti d i n jertfele
& _ tate, prescrie totuşi d o u ă feluri d e consumare, corespunzătoare fiecăreia
de p î i n e şi a n i m a l e reveneau î n cele m a i multe cazuri ρ150111013€'*6. Ρ511- d i n cele d o u ă categorii d e pîini. Sinodul nu f a c e însă nici о menţiune
tru rămăşiţele d i n a n u m i t e jertfe d e pîine se prescria chiar obligatia despre vinul adus d e c r e d i n c i o s i ; r ă m î n e totu-si s u b i n t e l e s c ă el este
de a fi consumate lîngă jertfelnic …, 111 timp ce părti din anumite jertfe socotit în aceeaşi situatie c u prescurile neînăltate sau proscomidite,
de carne puteau să fie intrebuintate in 5111111 familiilor preoţeşti 343. deoarece vinul nu se înalţă si n u se binecuvinteazä inainte d e a fi tur—
O situatie e v o l u a t ă in c o m p a r a t i e c u ' c e a consemnată in Constitu- n a t in potir 353
ţii/e Apostolice este marcată d e canonul 8 al lui Teofil al“ Alexandriei
(385—412), după c a r e îngăduinta d e a se împărtăşi din prisosul daru— 349. La N i c o d i m Milas, op. cit.. v o l . I I , - p a r t . II, p 181. P r e t u t i n d e n i , d e altfel,
e r a u o p r i t i d e l a a c e s t e a n u n u m a i c a t e h u m e n i i , e n e r g u m e n i i si cei e x c o m u n i c a t i ,
ci c h i a r c r e d i n c i o ş i i d i n d i f e r i t e l e g r a d e a l e p e n i t e n t e i p u b l i c e .
343. Un m a n u a l d e l i t u r g i c ă ( G h e n a d i e , f o s t episcop d e Arges, Liturgica, p. 125)
r e c o m a n d ă c h i a r «ci-i t r e b u i e s ă s e f a c ă c i t 1111 t a l e r d e m a r e , a v î n d î n m i j l o c u n 350. Vezi s t u d i u l n o s t r u A n a f o r a s a u a n t i d o r o n , î n «Studii T e o l o g i c e » , V (1953),
s i n g u r s i g i l s a u pistorrric p e n t r u S f i n t u l Ας](101» n r . 1--——2, p. 122.
344. Cf Diclahia celor 12 Apostoli. c.ap ΙΧ, 3 351. D u p ă obiceiul d i n B i s e r i c i l e d e l i m b ă g r e a c ă , i n a i n t e de a i n c e p e Prcsco-
m i d i a . p r e o t u l î n a l t ă (ὑψώνει) ρ1858111 a p e n t r u S f i n t u l A g n e t f i e f ă c î n d c u c a s e m n u l
345. D u p ă t e x t u l grec e d i t a t d e P. Α Lagarde, C o n s t i t u t i o n e s Apostolorum,
c r u c i i d e a s u p r a s i i n t u i u i d i s c ( L i t u r g h i e r u l d e I e r u s a l i m . 1 9 0 8 , р. 57). f i e c h i a r r i d i -
Lipsca si L o n d r a , 1862. p 267. .
346 Letitic II,3. 10, v.13,- νξ1, 14, in…-34. c i n d - o p î n ă la frunte. (Liturghierul d e AIe11,a 1924, p. 27). 1
347. L e v i t i c Χ , 12—13. ' „. ' II 352. C a n o n u l 5 81 p a t r i a r h u l u i N i c o l a e , l a N i c o d i m Miles, op. cit., vol. Π, p a r t .
348. Levitic x, 14 ? . p. l 8 l . ᾽
353. Ci. G. I‘aIIi si M. Potli, o p . cit.. v o l . I V , p. 422.

'__134.._._
INCHEIEREA RITUALULUI PROSCOMIDIEI
1 . 0 b i e c i l e l e d e la proscomidiar (sfintele vase şi acoperăminte). — 2. Ritualul
.-… incheierii Proscomidlei
Lucrările c a r e a l c ă t u i e s c partea f i n a l ă a ritualului Proscomicliei s- a r *
p u t e a caracteriza într—~o expresie generală sub denumirea d e acoperirea
sfintelor daruri. Din însuşi acest fapt se poate înţelege că aceste lucrări
a u i z v o r i t ' i n p r i m u l rind dintr—o necesitate practică si anume aceea de
a înveli d a r u r i l e proscomidite. Ele îndeplinesc î n acelasi timp 51 func—
ţiunca unor s i m b o l u r i prin care se istorises'c cu p r e c ă d e r e cele 00 se .-
r e f e r ă l a n a s terea M i n i u i t o r u l u i . Căci, asa p r e c u m s- 0. spus mai î n a i n t e ,
<<pîinea 8 „rămas tot pîine» c h i a r după împlinirea ritualului Sfintului
A g n e ţ . Ε8΄.΄.8 p r i m i t n u m a i «insusirea d e a f i consfinţită ca d a r „al lui
D u m n e z e u si prin aceasta ca poartă chipul Domnului in prima …58.ν11518΄»,
reprezentînd d e c i Trupul S ă u î n tara în c a r e era n u m a i hărăzit: ca d a r .
D e aceea", i n a c e a s t ă parte a rînduielii Proscomidiei, p r e o t u l istoriseste
s a u aminteşte s i m b o l i c « m i n u n î l e întîmplate cu acest Trup cînd era de
c u r i n d n ă s c u t s i a s e z a t î n c ă î n 18518» …. Se r e f e r ă , cu alte cuvinte, în—
deosebi l a v i a ţ a necunoscută a D o m n u l u i si anume la începutul ei.
1. Obiectele de la proscomidiar (sfintele vase şi acoperăminte}
În legătură cu aceasta temă, locul si obiectele întrebuinţate aci
c a p ă t ă o s e m n i f i c a ţ i e adecvată Î'n primul rind masa proscomidiarului
c a r e , in general, e s t e î n c a d r a t ă î n t r - o absidiolă s a u î n c e l e m a i m o d e s t e
cazuri se. articulează p e o scobitură s a u firidă î n partea de nord a alta-
rului, închipuie t o c m a i p r i n a c e a s t ă f o r m ă p e s t e r a din Betleem, î n c a r e
s-a născut D o m n u l “355, iar în l e g ă t u r ă cu răstignirea, locul 60111010135“.
Discul, pe c a r e 50 pune Sfîntul Agnet de către preot, î n asistenţa
diaconului, este privit ca locul p e care Iosif si Nicodim a u asezat trupul
Domnului d u p ă ce l— a u luat d e pe cruce 357, dar totodată si ieslea î n '
c a r e 5- 0 născut Dumnezeu- Omul ….
S t e l u t a , f o r m a t ă d i n d o u ă a r c u r i s e m i s f e r i c e d e m e t a l pretios, prinse
în centru pentru ca braţele lor mobile s ă poată fi asezate 1-11 f o r m ă d e
cruce, 51 a v î n d o s t e l u ţ ă s u s p e n d a t ă d e bolta lor s a u deasupra, simboli-
zează steaua c a r e s-a arătat magilor si 5-0 oprit deasupra pesterii, unde
se născuse Min'tuitorul (Matei ΙΙ, 9) …. ' ᾽
354. N i c o l a e C a b a s i l a , Op. cit., c a p . Xi, col. 389 C.
355. Cf. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre S f i n t a L i t u r g h i e , cap. 85.
356. Sf. G h e r m a n Ι al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. G., КСУ-111,396 B—C şî
400 Β. Dr. V. Μί11018110ν181 51 'Dr. T. T a r n a v s c h i , op. cit., pP 202.
357. S f . _ G h e r m a n Ι 01 C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., G , XCVIII 397 Β.
358. Cf N i c o l a e C a b a s i l a , op. cit., col. 389 C ; Simion, arhiepiscopul Tesaloni-
cului, Despre S f i n t a L i t u r g h i e , c a p 8 5 , D r . ν. Mitrofanovici s i D r . T. Tarnavschi.
o p . cit.. p. 202.
35 9. Cf. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, Despre S f i n t a Liturghie, Cap. 85.
I n r e f e r i r e l a m o a r t e a D o m n u l u i , S t e l u t a simbolizează la Proscomidie $1 sigiliul c u
care m a i - m a r i i p r e o t i l o r s i fariseifi a u pecetluit p i a t r a d e p e m o r m î n t u l Său ( M a t e i
XXVII, 62 şi 66). Cf. Dr. V a s i l e M i t r o f a n o v i c i s i Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 224.
!
... …. .!;… .
Potirul aminteşte 1181181111 întrebuinţăt la Cina cea de taină d e către ΄΄
Mintuitorul, d a r si p a h a r u l pătimlrilor Sale (Matei,.ţXXVl 39 si ХХ, ΄
…22; Marcu XIV, 36,- Luca XXII. 42) *… Discul 51 118111 purtind 10 Pros-
comidie materiile c a r e închipuie Sfintul Trup 51 Singe 01 Domnului,
ce s e vor preface mai apoi prin lucrarea Sfintului Duh î n însuşi Sfîntul
S ă u T r u p si Preacuratul Său Singe, 50 prescrie să fie l u c r a t e cu a r t ă si
d e preferinţă din materiale pretioase 51 anume din a u r si argint, ori cel
putin să fie a u r i t e 3‘“
Acoperămintele s a u pocroveţele, l u c r a t e d i n s t o f ă preţioasă si în
g e n e r a l d i n a c e e a ş i s t o f ă ca si f e i c n u l p r e o t u l u i , simbolizează î n refe-
rire la naşterea. D o m n u l u i scutecele cu care a fost infăş'at ca prune.- O
asemenea semnificaţie este a t r i b u i t ă îndeosebi celor d o u ă pocroveţe
mici (al Sfintului disc s-i 01 Sfîntului potir), iar acoperămîntul cel mare
se numeşte «881» ('αήρ), pentru că se întinde peste ambele sfinte vase,
î n t o c m a i ' c a t ă r i a c e r u l u i s a u firmarnentului, p e c a r e s—a a r ă t a t s t e a u a
inclicîncl m a g i l o r l o c u l u n d e s e n ă s c u s e p r u n c u l . I n l e g ă t u r ă 11158 88
m o a r t e a D o m n u l u i , s e a t r i b u i e c e l o r d o u ă a c o p e r ă m i n t e ale“ s t i n t e l o r
vase semnificatia m a l t r a m e i si giulgiului cu care a u fost î n f ă ş u r a t e
capul si trupul Său la punerea î n m o r m î n t ( I o a n ХХ, 6, 7), in timp ce
«aer-111» simbolizează piatra cu c a r e Iosif a închis mormîntul 369.
2. R i t u a l u l incheierii Proscomidiei
Patru sînt momentele care alcătuiesc partea finală din rînduiala
Proscomicliei: acoperirea propriu—zisă .a sfintelor daruri; rugăciunea
Proscomi_di_e_i_sau a punerii-înainte, apolisul si tămiierea. 111515313313-
şoară întocmai după regulile întocmite de patriarhul Filotei în veacul
al XIV lea ….
8) Teoretic vorbind, acoperirea sfintelor vase trebuie să urmeze
î n d a t ă d u p ă ce liturghisitorul a proscomidit pentru sine; 111 practică
— însă, lucrările învelirii 88 pocroveţele se amină, spre 0 50 căpăta timp
pentru pomenirea numelor d e Vii Şi repauzati d e pe listele ce“—insotesc
darurile adu'se cu intirziere d e credinciosi, sau pentru. mulţimea nu—
m e l o r de pomenit. Potrivit rînduielii bisericeşti, proscomidirea si deci
51 acoperirea trebuie să se încheie la finele Utreniei sau, m a i precis,
înainte de sfirsitul doxologiei celei mari, cînd se face cădire. D e f a p t
insă proscomiclirea s e p r e l u n g e s t e , pentru m o t i v e l e m e n t i o n a t e , p î n ă la
finele Liturghiei catehumenilor sau m a i exact p î n ă la cîîntarea imnului
berm/1c, înainte d e intrarea cea mare. De altfel, această extindere a
360. Cf. Sf. Gherman I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , ор. cit., col. 400, B.
361. Cf. Liturghierul, cap. “ P o v ă t u i r i n , pgf. 4. ' -
cap. 85.
362. Cf. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, Despre S f i n t a L i t u r g h i e ,
Sf. Gherman I al Constantinopolului, op.- cit., col. 400 C.; Dr. Vasile Mitroianovici
Şi Dr. T Tarnavschi, op. cit., p. 224. ᾽
363. Codic, 6277-…-770 …- Minăstirea Si. Pantelimon (sec al XIV lea] la Pan. N.
T r e m b e l a , op. cit., p. 3.
 ΄΄". +"… ΄ ΄ . ' ΄ ." ΄." "ζ'.. ΄'
137 . . . ' . ζξΞΘΞ!
"#:: .' ' ' .' ' . ; . ' . . ͵

termenului pentru acoperirea Sfintelor vase se ”găseşte-_.autorrz8 tă ΄… 'de intrupării 518 infăţisării omeneşti, ;Oamenii _;sä—si închipuie
. ι

faptul că la slujba cu arhiereu, acesta se spală si pros"Co1nidesie,-.fie. în-_

.

__ _ __ isi nevrednice de 1311111118281188-58»;…:ΐ- . _ _ _ _

t i m p u l d o x o l o g i e i c e l e i m a r i , f i e m a i obişnuit, înainte de_îmnu1. '_heruvi.ç.
…. Tărnîierea incepe cu s t e l u t a - D u p ă u n e l e p ă r e r i , nesustippteiîţj'dgeî;_do— '
tumente, intrebuintarefa acesteia „,si-nar a v e a originea l a 811111111'…1'0;811ξβ1118 '- -
Înainte. d e a incepe acoperi rea, p r e o t u l binecuv intează şCă—del-n
iţa p e " … -
d e Aur, care a r fi a j u n s la ideea d e a se "folosi d e (1011;ζ;18ω011111*.111-΄ζξ0΄1΄1118
care i-o prezintă diaconul cu tămîia aprinsă intr—insa. Textul rugăciunii
respective s e intilneste pentru prima d a t ă în versiunea lui Leon Thuscus
de cruce, din necesitatea de a feri sfînta pîine si 08111881818΄ζ(Ό".ξξδ. fie
atinse si risipite d e acoperămîntu l Sfintului disc 358. Sigur este“..i-r_isă.că
(veacul al Χ-1-188)….' Tămiierea in acest'moment era însă în uz. cu mult consrderatie„practică
steluta a f o s t intro-dusă 1-a in—ceput d i n t r - o s i m p l ă
înainte, de vreme ce Sfintul G h e r m a n l al ConstantinopOlului (lă-expli-
si numai ulterior a căpătat o semnificaţi e simbolică. Ideea din formula :
carea simbolismului cădelniţei si al tămiiei, îndată după ce s—a ocupat“
«Si venind steaua, a stătut deasupra unde e r a pruncul» (Mater—gţjl—„v-Ql,
d e sfintele ac'operăminte …. _
intrebuinta tă de prin Veacul al XI—lea …'- 81΄ XII—lea incoace 0111Λ8.…851821,
Asupra semnificatiei s i m b o l i c e ,a 'tămiierii i n . a c e s t moment, erm-i- 18 85828188 steluţei pe sfintul'disc , p a r e a se întrevedea 11158- iugi.-anui
niile liturgice variază. Sensul propriu si exact al acestui a c t este .deter— ; ς din pasajele -0ο…ε………1 Sfintului Gherman 1 al Constant] ngpolulu|.
minat însă d e insusi „textul rugăciunii pentru binecuvîntarea cădelnitei: Astfel, el afirmă că “dumnezeie scul T r u p e s t e pus 18111101'Ι|18;58,ζς8111
<<Tămîie iti aducem—„Tie, Hristoase, Dumnezeul nostru, intru miros d e . . Betleem unde s-a născut Hristos» 369_ Nu se f a c e î n s ă 11101"΄'0……η18111111118
—- '
bună mireasmă duhovnicească, pe care primind—o intru jertfelnic'ul Tău ᾽ de steluţă. '
cel m a i p r e s u s de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfintului Tău Duh». C a si l a s t e l u t ă , asa s i l a “pocroveţe , i n a i n t e d e a le t ă m n a p r e o t u l .-
Mirosul a r o m a t al t ă m i i e i a p a r e deci ca о imagine -a jertfei spirituale si a spune formulele respective , diaconul zice de frecare data mai.-intu";
curate, c a r e t r e b u i e să însoţească si să completeze t o t d e o d a t ă jertfa “Domnului să ne r u g ă m » . La acoperirea discului, „preotul recită Ρ΄5ζ811π΄1ι1
materială a darurilor noastre, p e n t r u ca, in acelasi t i m p cu răspindirea _CII: “ D o m n u l a î m p ă r ă ţ i t , î n t r u podoabă, эта i,.riibrăc-at, imbrăcătu-“s—a
fumului ei a r o m a t peste credinciosi, să putem primi astfel in schimb Domnul in putere-Şi s—a încins, pentru că a întărit l u m e a care" nit—__js'e v-a
revărsarea harului'Sfîntului Duh. - - ' ' ΄ ΄ 0΄111111...». La al doilea ac'operămin t, adică cel pentru sfintul po,ti_r,'_.._dia7
c o n u l a d a u g ă : <<Acoperă, p ă r i n t e » , iar preotul spune textul adaptat_„din
Cu aplicare 1a- cele d o u ă aspecte s a u momente ale chenozei Min.—'
A v a c u m Ill, 3 : «Bunätatea Ta a acoperit cerurile, lflristoas'e, si “dei—lauda
tuitorului simbolizate la Proscomidie — naşterea si moartea …… tămiie— _ , -
rea a c ă p ă t a t aci explicatiile corespunzătoare, p e c a r e le intilnim unite
Ta este plin tot pămîntul».
«Zicind acestea, preotul acoperă darurile, adică pîinea s i : potir—ul
sub ambele f o r m e în Comentariul SfîntuluiGherman I al Constantinopo-
lului-. Astfel, in primul rînd, pentru a sublinia credinta despre puterea, cu sfintele acoperăm inte si le tămiiază din toate părtile, win-d să::arate
că acoperită (necunoscută) era atunci p u t e r e a Dumnezeului" „intrupat,
natura si măreţia dumnezeiască nedespărtită d e înfăţişarea omenească
smerită a p r u n c u l u i lisus, n ă s c u t într—o iesle, comentariul amintit pri- p î n ă la vremea minunilor si a mărturiei celei din cer» (Matei Ill, ~17) ….
Mărturisind, p r e c u m a m v ă z u t , p u t e r e a si s l a v a D o m n u l u i ascunse sub
veste cădelniţa ca o alegorie a firii o m e n e ş t i : <<Cădelnita a r a t ă firea
omenească a lui Hristos, iar focul, D u m n e z e i r e a ; fumul cel binemiro- a c o p e r ă m î n t u l corpului si i n t r u p a r e a Lui m i n u n a t ă *… 51 cugetind 18- ast—
si.tor arată mirosul cel bun inaintemergător al Sfintului Duh». În legă— fel d e l u c r u r i , preotul este inclinat s ă caute la Dinsul acoperămin t s a u
t u r ă cu n a ş t e r e a si î n m o r m î n t a r e a Domnului, el a d a u g ă : <<Tămiia repre— ocrotire, impreună cu văzătorii de Dumnezeu c a r e a u scris î n Legea
zintă aromatele pe care le-au adus inainte pentru imbălsămarea Dom; Veche textele intrebuintat e in această parte f i n a l ă a serviciului Prcsco-
n u l u i , iar srnirna si aromatele magilor, rugăciunea cea c u r a t ă a faptelor midiei. De aceea, după ce diaconul r e p e t ă : <<acoperă stăpîne», preotul
bune» …. - tămiind <<aerul» acoperă cu el ambele sfinte vase laolaltă, r u g î n d u - s e f
<<Acoperă- ne pe noi cu acoperămîn tul aripilor Tale (cf. Ps. XIV, 8) εἰ
De altfel, în toate ce se f a c si s e ' recită d e către preot d i n Sfinta
Scriptură a Vechiului. si Noului Testament în partea finală a Prosco- goneste d e la noi pe tot v r ă j m a s u l Şiprotivnicul». …
midiei, se vede preocuparea m a i mult d e naşterea Domnului si anume 367. N i c o l a e C a b a s i l a , op. cit., c a p . XI, col. 389 С. . , .-
d e <<minunile î n t î m p l a t e cu. a c e l trup, c î n d era d e c u r i n d născut si asezat 368. Cf. Iacob G o a r , ор. cit., p. ͵121 si H e r m a n A d a l b . D a n i e l , un. Crt.. t. Η .
r). 390. _
în ieste», precum. si d e «Cele ce spuseseră cu mult m a i inainte proorocii ΄ 369. Op. cit., col. ᾿100 Α. De altfel, s e m n i f i c a t i a n a s t e r i i M i n t u i l n r u l i u
nu era
despre p r u n c ca despre u n Dumnezeu, p e n t r u ca nu c u m v a , din pricina a b s e n t ă i n s i m b o l i s m u l P r o s c o m i d i e i , c h i a r în e p o c a i n c a r e e a s e srre.d u108,11 c e a la. Έτη"…
De. aceea, ζω… κι'?
s i m p l e i d e p u n e r i a p î i n i i si a p o t i r u l u i pe s f î n t a masă..
p u t u t s ă s p u n ă că «masa aceasta r î n d u i a l a 185181 i m p l i n e s t e » „ D e s p r e .S.
364. E d . d e P a r i s , 1560, p. 5 2 — 5 3 ; C f . J . Hanssens, op. c i t . , t . I I I , ρ . - 72-΄-73. Aur a
365. Ορ. c i t . , col. 400 С $1 D . T e x t u l e s t e c o n s i d e r a t î n s ă c a о i n t e r p o l a r e in Fiiogoniu, 4, Ρ. G., XLVIII, 755]. . ' .
v e r s i u n e a l u i A n a s t a s i e B i b l i o t e c a r u l ; C f . t e x t u l e d i t . d e N. Borgia, n r . 22. ᾽ ° 370. Nicolae Cabasila, ор. cit.. cap. x1, col. 389 D.
366. Ор. cit., col. 400 C—D - 371. Cf. IP. Lebedev. op. Cii., p. 249—250. _
 f
--—138-—_—— …139…+ *

de
b) După acoperire, p r e o t u l ' i a de la diacon cădelnita şi, tămîind da- C) Incheie rea Pr'oscom idiei se 1000 prin apolisu ] Cel mic spus
.
rurile proscomidite, zice de trei o r i : «Binecuvîntat eşti Dumnezeul preot în taină ca, de altfel, toată slujba Prosco midie i.
l tamiio za ΡΞΟΞΡ()"
nostru, Care a i b i n e v o i t asa, slavă Tie», d i a c o n u l răsunzînd d e f i e c a r e d) D u p ă aceea dia-co nul sau, 111 lipsa lui, preotu
d a t ă : <<Totdeaun-a, acum si p u r u r e a si in vecii vecilor». Se. inchi-nă midiaru l si sfînta masă recitind troparu l «In m o r m i n t cu trupul,
i n reci
apoi amindoi d e t r e i o r i cu t o a t ă cucernicia, i a r diaconul luînd cădelnita a l t a r u l si biseric a S p u n m d
c u s u f l e t u l , ca u n Dumne zeu...» . Tămîi ază _apoi
z i c e : <<Pentru p u n e r e a i n a i n t e a cinstitelor daruri, Domnului să ne ru- ita,. tăcrnd i m p r e u n ă
găm». Preotul rosteşte î n d a t ă Rugăciunea punerii înainte : <<Dumnezeule, Psalm ul L, i a r după. înapoi erea 1n altar lasă“. eadem- .
e a i n c e p e r i i Liturg hiei:
Dumnezeul n o s t r u , Cel c e p î i n e a cea c e r e a s c ă , h r a n ă a t o a t ă lumea, p e cu preotul pregătirile prescrise in veder
de omagi u 51 d e cm—
Domnul si D u m n e z e u l n o s t r u Iisus Hristos L—ai trimis Mîntuitor si Răs— În sine si in princi piu, tămiie rea este un act
Împre ună cu acest tropar , e a consti tuie unv epilog al
cumpărător si binefăcător...., Însuţi b i n e c u v i n t e a z ă această punere îna— stire a Domn ului.
liturg hrsrto ruul martu risest e
inte si ο primeste i n t r u jertfelnicul Tău .cel m a i presus de ceruri. Po- come morăr ii m o r ţ i i Domn ului, p r i n c a r e
atribu tele Dumn ezeir' iuSale . Desi ca
m e n e s t e , ca u n b u n si iubitor d e o a m e n i , p e cei c a r e au. adus—o si p e ubicv itatea Lui, si deci unul din
cei pentru c a r e s—a amis...». . - m o r m î n t , suflet ul Său, nevcle spărţit de. firea Lui
om se afla cu trupu l in drepţ ilor 1011111
u izbav rrea
A c e a s t ă r u g ă c i u n e reprezintă punctul culminant al Proscomidiei, cea dumn ezeia scă, se cobor ise l a iad, pentr cereş ti impr euna
pe Scau nul slave i
deoarece, prin e a , m a t e r i i l e i a u caracterul expres d e d a r u r i pentru jertfă. 111 legăt urile lui, fiind în acela si timp …
În acelasi timp, e a este esentialul la c a r e se “reducea aproape întreaga c u Tatăl si cu Duhu l Sfint ….. ' ι

Proscomidie in f a z a ei d e simplitate primară si chiar cîtăva vreme după

ce s—a trecut în f a z a Agneţului. Textul ei actual ne este transmis d e
cel mai. vechi c o d i c e l i t u r g i c (Barberini, gr. 336), i n c a r e se găseşte aşe—
zat inaintea L i t u r g h i e i Sfîntului Vasile cel Mare. Pentru Liturghia Stîn-
tului Ioan G u r ă d e Aur însă acest manuscris, ca si altele, c a r e u n e o r i
a j u n g pînă p r i n veacul al XII-lea, d ă un text deosebit al rugăciunii
P r o s c o m i d i e i ; <<Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce Te—ai adus ( c a un)
miel fără d e p a t ă p e n t r u v i a ţ a lumii, caută spre noi si spre pîinea acea—
s t a si spre p o t i r u l acesta si le fă curatul Tău Trup si cinstitul Tău Sînge,
чини-п
s p r e impărtăsirea sufletelor si a trupurilor» …. De prin veacul al Xl—lea
manuscrisele încep s—o lase a f a r ă …. pînă ce in cele din urmă ea a iesit
complet din uz. I n t r - u n codice din veacul al XII—lea, c a r e cuprinde Li-
t u r g h i a S f i n t u l u i I o a n G u r ă d e A u r , l o c u l cel [1111111111 OCUpă r u g ă c i u n e a
Proscomidiei corespunzătoare acestei Liturghii, 1-" I după ea urmează
textul rugăciunii Sfintului Vasile cel Mare-}“. N u pare f ă r ă temei pă—
rerea că cea dintîi dintre ele a fost părăsitîă din cauza Caracterului ei
epicletic, n e p o t r i v i t în acest m o m e n t liturgic 13:75. ._
Cu p r i v i r e l a m o m e n t u l rugăciunii prothesei, manuscrisele ne oferă ᾽
două variante n e i n s e m n a t e . Astfel, u n codice d e la finele veacului a l
XII-lea о aşază i n a i n t e d e ac0perirea darurilor …, iar altul din primii
ani ai veacului al XIV-lea prescrie recitarea ei a doua o a r ă si anume
după tămiierea bisericii, ce se face in urma apolisului Proscomidiei377.
372. F. Ε. B r i g h t m a n , L i t u r g i c a e a s t e r n cmd w e s t e r n . vol. I, p. 300.
373. Γ. β. II ( s e c . a l "XI-lea), V a t . gr. 1973 (veac. a l XI-lea _— ι01 XII-lea) Vatic.
gr, 428 ( v e a c . a1 XIII—lea). Cf. P a p a s Marco M a n d a t e , op, cit., p. 105,- cms. S-inaitic 973
[sec. a l XI-lea). A. Dmitri'evschi, op. cit., p. 83, etc. . 1
374. Γ. β. VIII. .' … " div
375. C f . P a p a s Marco ' M a n d a l a , O p . Cii., p. 1 0 6 . ' * -
376. Cod. E. Μ. 6 Karlsruhe, 1-a Richard Engdahl, Beiträge zur Kenntnis-der
᾽ ă , R ă s p u n s l a Î n t r e b a r e a Χιιλ
byzantinischen L i t u r g i e , T e x t e u n d S t u d i e n . Berlin, 1908, p. 2. ' №
.
377. Cod. Esfigmenu, an 1306, А. Dmitrievschi, Εὐχολὁγια, Kiev, 1901," p, 265.“ 378. C f . - M ă r t u r i s i r e a O r t o d o x
 “141——

. .
însăşi aducerea S f i n t e i J e r t f e e u h a r i s t i c e , — - d u p ă ce, prin r u g ă c i u n i l e
preoţilor T r u p u l si Singele D o m n u l u i d e v i n - p r e z e n t e r e a l si s u b s t a n ţ i a l
pe s f i n t a masă.“ ' - * …… . . ' „ .
N o t a aceasta d e cult colectiv,. specifică Liturghiei, se f a c e simţită
… с. …- υ-υ1µΝΕΖΕΙΑ56Α 1110110111… '60ΜΕΝτΑτΆ pe d e o parte prin f o r m a pluralului,.la
s i n t r e d a c t a t e si r o s t i t e r u g ă c i u n i l e ,
perSoana intii mai ales, in care
IN OFICIUL Şi IN TEXTUL El;; … … -
c i t si prin f o r m a "d-i-alogată, s u b c a r e
se desfăşoară oficiul ei, i n t o n a t alternativ d e liturghisitor si de credin—
'|(.Ξ'ο Θΐπψς:1 1!ά11' cioşi. C o n d i ţ i o n a r e a a c e s t o r d o u ă r o l u r i unul d e c e l ă l a l t e s t e i l u s t r a t ă
introductive:
Car acte rul ofic iulu i
n c r l u p r r v r i o n r e . la săv II intr—o f o r m ă sugestivă d e S f î n t u l I o a n G u r ă de Aur, în legătură cu dia—
îrşi ior i, Ia "loc u! şi la logul introductiv la rugăciunea Anaforei euharistice. «...in timpul prea
vre me a ofic 'u
lui Litu rgh iei ᾽ Ι΄ - infricosatoare-lor Taine», rem—arca el, «preotui se. roagă pentru popor, i a r
poporul pentru p r e o t ; căci acel (răspuns) «Si cu d u h u l tău» n u înseamnă
GE NE RA LIT AT I INT RO
DU CT IVE a l t c e v a d e c i t a c e a s t a . Tot asa cele ale ( r u g ă c i u n i i ) E u l i a r i s t i e i le s i n t
I . . c o m u n e ; c ă c i nu n u m a i acela ( p r e o t u l ) s i n g u r m u l ţ u m e s t e , c i si t o ţ i cre—
dincioşii. Pentru că ( n u m a i ) d u p ă ce a primit m a i întîi răspunsul lor si
CARACTERUL OFICIULUI d u p ă ce apoi acestia s-au invoit că este v r e d n i c si d r e p t l u c r u să se f a c ă
1. Principiu] COmUniI a r Ş!- ierarhic - . al Liturghiei
-. — . … aceasta, atunci începe (preotul) rugăciunea de multumire» …. …
d e. c u- l t e x t e_ r n p o t r i.v i.t c u ' - … 2. L .' '
n a t u r a o m u l u i şi a 3115233631"
ca f o r m a Mai mult, Liturghia este rugăciunea a t î t a Bisericii întregi sau a
l. Prm czp rui con um iiar si întregului popor creştin ortodox de pretutindeni cit si pentru membrii
iera rhi c ai Lit urg hie i

.
,ASa precum ^ '" » 1' d e
n e a r a t a 111565 Bisericii din toate timp-urile. Liturghia din locaşul sfint a l celei m a i
numi' rea 3'9
' eh' Liturg
'

.
-
hia este' o slujb ă ' m ă r u n t e e n o r i i s e î n a l ţ ă a s t f e l nu n u m a i p e n t r u cei c e sint. d e t a t ă , c i si
, . . ο ι .
. ι ο .

„
.' .
p e n t r u «toti ortodocşii creştini de pretutindeni», ca si <<pentru toţi cei
Cin d zi cem' ca'“ L 'i t u r° g h i' a este of1c m a i dinainte adormiti părinţii si fraţii nostri ortodoosi c a r e odihnesc
' 1ul
' div in al- Bisericii, se înţe
ne aă t ătrebui—, ' -“
ţ i i . ιξΠξ3ΓΓ&ΐέζ6Ρ6ζ66ξΐΡ1ά611601 . e că-
leg a i c i si p r e t u t i n d e n i » , a aceste rugăciuni f i i n d a s o c i a t i « t o t i s f i n ţ i i » im—
cultul nu atît al creştinului cît. a l cre-Sti— p r e u n ă cu <<Preastînta, curata, prea binecuvintata, slăvita Stăpîna noa-
adică un cult colectiv aia ec, 'Il-ï е_зеща ei _un caracter eclezioiogic, éste s t r ă , d e D u m n e z e u N ă s c ă t o a r e a si p u r u r e a F e c i o a r a M a r i a » . Cu alte cu—
comunităţii pentru c ă“ r nu ….€1Ψ…υ615 i n d i v i d u a l i s t . Ea este c u l t u l vinte, in Liturghie se găseşte in rugäciune'Biserica văzută si nevăzută
mai liturghiisitorii c- ' în ”ma'—“rue: … "1111111118 se roagă toti: nu nu— l a lui Hristos, toate membrele Trupului Său tainic, c a r e se r o a g ă i m p r e u n ă

-
ciunile
… ac'elor' . m'a i-"m u&l "ΘώΠςΨΞ"' care participă în spirit 1a ru °— l

'
;, t, m e m b r u comun ! cu Capul lor, Hristos. Fiind î n cei ce r ă m î n in El si in cuvintele Lui
i t ă ţ i i iau p a r t e d e asem enea gîa

—
i
о

379' D e la Clrecescul λειτουργία (l “. ., ( l o a n XV, 7; XVII, 23), Bi se roagă, p r e c u m z i c e Fericitul A u g u s t i n ,

᾿ „« . ειτον ε?" = oficiu .ubiic'

-
mai veche de .«: ' ,. ' …
Π…. oficiu, ίιιεΐξι1ξξΞ1ξ1ξΏΨρίξΐ.'.ΐ…΄.… που… "165 (Η… &… 21613; 1?τέΞιξξ…1… pentru noi ca marele'nostru' preot, se r o a g ă în noi in calitate d e cap al
Adjectivul λήϊτος ίΙ1588Π1[ξ"51| 11116; (… la "ως s a u . in diaiect lati: i ï ö c ( 010191. nostru, adică al Trupului Său tainic, care este Biserica, si ne rugăm in

-
se r e i e r ă l a popor sau la 1011|ζ0?'. ceea ce este al pOporului, Сёва ce se cui'iirrjepsa.
pentru popor, iar λειτουργία έξω,? δΈξΐ:ξέ ζ???" λειτουργών insemna a Săvirşivcevg acelaşi timp către' E1, ca Dumnezeului nostru …. Pluralitatea este topită
dünun‘irc se ί…Ι>11ιιέ111έξΘ;Ξ
e u i c i r e index ' ' ' (11813511!
. ]poporuiui,
, ' …;"…
c r a rde
e s autiliteite'13211333511511”
u fa Jtă u n .-
Êcèr—ÏÏÎ a s t f e l i n u n i t a t e , in u n i t a t e a d u h u l u i p r i n Iisus Hristos, i n care, c u c a r e
s i p r i n c a r e s e r o a g ă B i s e r i c a . Cinci ΕΙ a-spu—s: « O r i c e v e t i c e r e d e la
spesele lor de. către cetăţeni-.egţle anumite oilcii specificate in legi si indeplinita ἓ
unei f l o t e si c o n d u c e “
.…ι… . n clasele n o b i l e şi bogate, c a d e exam l u . - ρ Tatăl i n numele Meu, v ă va da» (Ioan XVI, 23), ne-a î n v ă ţ a t că Iisus este
΄€ΐΜί€6 zeilor
indeplinirea
᾽ . e c h 'i p a"rea
rea -…
Şi… ""……"
p a r h-c r… p a r e adusmanilor,
p e r s o n a l ă pregătirea
l a r ă z b o i 5611>6ιοΞ1ο€ 1111116331; ή?
pe p r o p r i e c h e l t u i a l ă
Mijlocitorul rugăciunii noastre, ca Cel ce a î m p ă c a t pe oameni cu Tatăl
m i m'i ‘ ' - … . .
public al 28301“. luă ἔῇῃἶἓὧςζ ωππος publice, lar m sens mai restrîns oficiile " |
bisericesti, ca, d e exemplu, Ceasul a l nouălea si Vecernia (cf. I o a n n e s Mich. Hansse'ns,
“ l i t u r g h i e „ s i î n ("ΤΟ…- ξ …… t a c e - s t e n cultul '
5|1υ΄1 μ>'ι… ΐη'ίΧέ din; S e p t u a g i n t a , p ţ i u n i s e v e d e i n t r e b u i n t a t c u v “ l u i
ultime acce op. cit., t. Il, partea I, p. 34—35).
regele Iosia …
p r i v i t o a r e la s e r v i c i i l e c u l t u l u i «Ära; Prin a n a l o g i e deci c u s e n s u l m a t e r i a l , f o r m a l si j u r i d i c p e c a r e ii a v e a acest
D u m n e z e u l u i Wraith
XXIII 98 e t c ο ἷ ς ] Вы D , ! ) o r u l u i S a u , Israel,, (II C r o n i csie r vXi tXi X Vλειτουργεῖν
( t o r . “j‘ “ L ““bun—!' a c u m să c u v i n t i n l i m b a si î n o r g a n i z a r e a v i e t i i d i n vechea s o c i e t a t e g r e a c ă , t e r m e n u l “litur—
3. [ _ D'o m! n… u leu ,i
g h i e ” а a j u n s s ă î n s e m n e z e i n Biserica c r e ş t i n ă oficiul, s l u j b a s a u l u c r a r e a c e s e
Ε"… ΙΧ, Î I ' & l ll. Τευτΐ1ΞΞ?ιΐΙΠΞΘι & m-,N0U1.Testamen t; Luca 1, 87-41)-(:ΙΞι':ιξ]16Ι "811,13"?!
. ‚ _ _ . {:...-O‘) ` ια- ",- . .' _ . _ ‘ . _! ‹ . .( ' ; i n d e p l i n e s t e î n serviciul d i v i n , s p r e f o l o s u l c o m u n i t ă t i i c r e d i n c i o ş i l o r , c a r e este, în
ultimă linie, sfintirea. Potrivit insemnării primite de această denumire în vechiul
1;Ξ:1ΠΞC Oa . . îîesemna
2“ . ' - °511111… üîhiefeascîîfaï
.. ᾽. ᾽ ‘\?iîlitêtlfrilî:fiilïtl“r9tefit
᾽ ‘ . de [&]?t
I”,-Î « " V ᾽. iv . Apostol
.' r Pavel
liznbaj c r e ş t i n , p r i n L i t u r g h i e se intelege î n Biserica Ortodoxă, i n c h i p e x c l u s i v , scr—
l .: (Flew—?:“J τξζτξζθϊΐ
ι . un sie desemnează ͵
I c " in . literature: . ţoşlfici εἴ.
- Päïiräilolr cţrJIrIJIs'ŞÎ2 ŞI та.,
'
_ ‚ Epistola .- (щи x,, l XV, v i c i u l s a u o f i c i u i divin î n c a r e s e s ă v i r ş e s t e J e r t f a e u h a r i s t i c ă & T r u p u l u i $1 a S i n -
“ .… …) Με"… Sin. (ir.: ia'Ancira 12 [atre Ο.…-'…-"…€"… "„.—H: 1) Şi în ca penele sinoadel gelui iviintuiiorului, sub for-ma pîinii si a' v i n u l u i , s p r e s f i n t i r e a credinciosilor.
Obicei atribuţii) rie liturch'
3.151£t o r i _a& scm
l edr ”i c?i l o la badita-118
r Si de i d al ͵Sin'äieil
1' __. ‚_ Lavod'1сееа) lor
de 380. Sf. I o a n G u r ă d e A u r , Отта X V I I I la Epistola II C o r i n t e n i , P. G.. LXI, 527.
. ; ' . n e p 111110111ΐ61 …1161116101 oficii 381. Ci. Fer. Augusti-n, Enarralio i n Psaimum LXXXV.
 …
]

-
… 143 -— ,-
—142——_
it cu natur a omulu i şi a

"
2 Litur ghia ca formă de cult exter n potriv
si 6 f ă c u t cu putinţă celor care cred in numele Lui să devină fii ai lui ΄᾽ … _
Bisericii
Dumnezeu ( I o a n I, 23), prin har. ierarh ic 111 cursu l oii-—
Menţ inere a unităţ ii si comu nităţi i in spirit

…
L i t u r g h i a e s t e aşadar o rugăciune prin intermediul s a u un cult adus vele pent ru c a r e 0110101111010}:-
prin mijlocirea Arlintuitorului; p o t r i v i t propriei Sale învăţături, singur ciulu i Litu rghie i este unul dintr e moti r î n s dialo g c u c r e d i n c r o s u 51 50
unui s t
t e r n a f o s t i n t o c m i t sub f o r m a de
E1 este «calea», p r i n care se a j u n g e «16 Tatăl» ': «Nimeni nu vine la m u l e d e “inde mn ori de salut sau
află pres ărat cu inter jecti i si f o r

Ά
Tatăl d e c î t p r i n Mine» (loan XVI, 6). Această slujbă de mijlocire, pe e Ade pend entă de simt urile sale,
των"
care, în c e r u r i , M i n t u i t o r u l o îndeplineşte in f a ţ a Tatălui Său, în m i j - bine cuvi ntat a. Găs indu -se intr—o mar5001101101 la obiecte spir itua le asif sa
să
l o c u l - i n g e r i l o r si al sfinţilor „Săi, pe pămînt о continuă prin. membrii cred inci osul ui i-ar fi f o a r t e greu f ă r a saf ie sprégânit de a n u m
i t e or-
ască sent ime nte relig ioas e,
ierarhiei bisericeşti, sub forma Liturghiei. Ca atare, pietatea liturgică zăm isle 111 11111 110 s a . Ace asta caiâ stitu iâ
le d e s t e p t e
me. sen sibi le i n s t a r e s ă i
nu este individualistă, c u m о cancep pretestantii, la care, după prin-—
о situaţie permanentă după căderea omul… ln ΡΞ€ΐΐ91:ΟΞ…19ΨξΏ «1:511:33-
cipiul l u i Luther, nimeni nu poate să primească pe Duhul Sfînt si să
legiu l 1111111 rapo rt inalt . cu 130136 0118 iv_1na..t cu. sta-
î n ţ e l e a g ă p e Dumnezeu si pe Cuvîntul Său decît dacă acesta îi este el. 6 pierd ut privi iap or t r i
in el insu si 51 iara 111121 1111 .pur 121331; 1sa
d a t f ă r ă i n t e r m e d i a r , d e Duhul Sfint. Şi nimeni n u poate primi p e Duhul ratu l cult . dac ă îl con side răm
, pre- cum rem arca Mas srllo n,._
Sfint decit d a c ă s i n g u r f a c e experienţa Lui, îl incearcă si il simte» …. rea prez entă a omu lui, este 10,Γ0ΐξ 010 13101
i m a . A a d o r a F i i n t a 51101011
Prin însuşi c a r a c t e r u l ei însă, Liturghia nu reprezintă atmos-tera sau te— s e s ä v i r s e s t e c u totu l î n i n El prin e m o t i i e 1s 111 11' acea sta
te u m cu
divi nele Sale perf ectu m-i, 6 mu ΨίξΠΏξ-&Π re-
renul u n u i cult individualist, deoarece ea este rugăciunea oficială, pu-
iubiri curate si perfecte, prin laude, bine cuvmtare 511
blică si c o m u n i t a r ă p r i n care crestinul se integrează în B i s e r i c a - s a u - telor iericr te, a drepţ i 1… 1681: ent Zice
este întreaga relig ie a spiri
T r u p u l t a i n i c a l l u i Hristos, găsindu-se laolaltă cu celelalte membre . Acea sta a f o s t “ relig ia 011111 1111 €11ΐ00 …, care
a l e acestuia, s i m p l i credincioşi şi ierarhie slujitoare, in aunirea duhu- ceda t cu semn ul cred intei
lui p r i n l e g ă t u r a păcii» (Efes. IV, 3), care trebuie să domnească î n ini— * 0 0 1 1 1 0 0 0 5 511 . , _ __ .-
.- şram ocrş ăţltleli
mile t u t u r o r celor c a r e sint c h e m a ţ i să alcătuiască un singur t r u p (Col. decît prin serv iciu l acel
III, 15). C a r a c t e r u l s i "principiul acesta i e r a r h i c si social s a u c o m u n i t a r ξΐἷΐειἰἓἷἳἓἰἰἔζ liră Cpreatorul său— a urm aşi 61 11001011111101…50Ξ,Π
1ξ iem tru—
al Liturghiei il a p ă r ă Sfintul Ignatie Teoforul, cind îndeamnă pe creş- care îl depă rtat- seră d e aco lo..C 1;,Θ11ΐ1-50 m a i
61 ….1…Ρ81……ΐθ t r u p e s c , 1101
n i m şi p e d e a p s a l u i ; ca f i i apro p_ 1 b' t
-------

tinii iiladelfieni (lV) s ă păstreze între ei legătura prin aceeaşi. Euharis— nos tru, inva iuit cm srm turi ,
tie εἰ acelasi jertfelnic i n j u r u l c l e r u l u i ; intrucit, aşa precum scria tra- _ p e s t e c a᾽ si e l ; sufl
_ etul
.
nos tru are, ca atar e, nev ore
ce o iec e
Cul tul
lienilor (III), « r a m a c e s t i a (membrii ierarhiei.) nu se poate numi Bise— ΄ poate lipsi de servrciul lor.jine cre din ta, car e să ne deş tep
te'd rag oste a,
c a r e să
sen sibi le, 116 spri s a ne
r i c ă » , el î n d e m n a î n c o n s e c i n ţ ă : <<Rămineti t a r i i n credinţa v o a s t r ă si asc ă a t e n t i a , c a r e
ran ţa, c a r e s ă ne înle sne
111 r u g ă c i u n e a d e obste» (XII). Liturghia este, prin urmare, о rugăciune, c a r e să n e nut rea scă Spe
tri. Ast feie ste reli gia pe păminlt: `5112113111111110, .
une asc ă, chi ar, cu frat ii nos 11111 …01.'>>ι15ϊί.ϊΜ ori—
0 m a r e r u g ă c i u n e , cea mai mare rugăciune si anume marea rugăciune sau e ne fixe ază , ne pur ific a, ne adu na la
rugăciunea prin excelenţă a Bisericii.“ umb rele , enig mel
u de nev rno vat rea 0ΐ111 ζ1 11111 '(ἐτἰΐἕι totu si
O participare activă si efectiv comunitară la oficiul Liturgiei se Des i in star ea orig ina ră s a iza 0 1 . j 1 ,ί… ΜΙ
51 Dum nez eu se real
poate considera î n s ă n u m a i î n măsura în c a r e credinciosii nu sînt simpli gin alis ) rap ortu l dint re” o m nun ţele s 0111 0111 53111 iai-
o reprezentă
m intr —u
a s i s t e n t i s a u s p e c t a t o r i p—asivi, c i u r m ă r e s c c u a t e n ţ i e oficiul sau actiu— a c e a s t a t r e b u i e să ne— 1311110101110 ^ a în a -
. / `.,

se com uni că a d i c ă omu lui pe Sin e 51

nea sau d r a m a liturgică îndeplinită de slujitorii altarului, participă si “Du mne zeu
lui Dum nez eu p e sme 51 Via ţa 5.0οξξ & fast
se p ă t r u n d d e e a s a u o t r ă i e s c î m p r e u n ă cu ei. Din acest pun-ct d e ve— omu l prim indu —le se pre dă eu si. c-ca &…
rap ort de jert fa din tre Dum nez
. dere trebuie să semnalăm? că practica credincioşilor din Bisericile a p u - ciun e εἰ mul tum ire. Ace st icon omi a dum nez eias p
omu lui 51 prin
sene, i m i t a t ă i n unele cal'zuri c u t o t u l r a r e si d e unii o r t o d o c s i , 'de a stab ilit prin însă şi cre are a ‚ . . e
's
. sacr
recita diverse r u g ă c i u n i din a n u m i t e cărţi in timpul Sfintei Liturghii, net, Dict ionn aire d e s
_
ceremonies e t des rites
constituie o intrerupere a unităţii d e t r e b u i e s ă se p ă s t r e z e c u si prin 383 Cf L'Ab bé Boi sson şi
2-Ξι'ϊ1ι111Ρ3Ξιΐ1έ83311 51 ξΞ…110…
‚Dom
liturghisitor ( p r e o t o r i episcop) ; a l ă t u r i s a u pe marginea cultului public Μιςπξεἓ “};—4255111011, O e u v r e s [Sermon d u v e'r i't a b l e .c u l t e ) , '
". ΄ 'Η. a p ) _ .. &
enedictină fran c e z ă , e x p r i m a r
se d ă astfel n a ş t e r e si se practică u n cult particular si individualist în „ ᾽ "* '
« C u l t ex'te rn o m u l c o i
n p l c t : „ c o r p s i sufl et»
Ь
c a r e credinciosul isi t r a t e a z ă s i n g u r si direct raportul său cu Dumnezeu, Μ. Γ051ι191010, d m şcoa la : sufletul singur».
' . .
' .

№
rn, o p a r t e _ a 0111111111
fără m i j l o c i r e a celor ce =<impreună l u c r ă t o r i cu Dumnezeu» εἰ «sluji—
.

rul raport
.
«C u l t .inte „ham ri.m ian t isi—
cel i n t e r n p r i n u r m ă t o … . . .… . s a xcfä …
, . ïïïcïu i—ru i:
t u r g i c e . _111 cară:
l atîtor rugacrum li
t o r i » a i L u i s i n t ( I I C o r . VI, 1, 4 ) . Î n f e l u l a c e s t a , credincioşii se găsesc Aces t s i m b ă l a r i t m e t i c a dacă cul-
ΜΗΚΗ… a corpulu i 5i 'a sufletului u bin a mcult. pune .“? _evuenla uni:-articuli- exlter n c a s ä
c o n c e n t r a t i a s u p r a l o r insisi intr—un cult a p r o a p e a n t r o p o c e n t r i c , i a r n u b e l e iniattts titéi [1έ1.1Θ;ςΟϊδ'…α…ω
1111 este c o. m p.,l e t… d e c i d e c 'î t su m a i s u b 0 0 0 0 5 a ' r m a ‘. ' _ ͵
a s u p r a a c t i u n i i s a u ' d r a m e i i n c a d r u l c ă r e i a s e d e s f ă ş o a r ă m a r e a rugă—
21111111 " „
' _ „ — . ‚.. - .m. s m e t o t c e e a
i n t e r n e s t e . 1 r a m i n e cult. ŞI “_ _
. _
ciune a Bisericii, care este Liturghia. ᾽' evăr cult (lmn . irebw e &: cuprinda neapărat
ΞξτΞ10 51 să iieşîntr-adică in cult ui inte rn.
382.1n i n t r o d u c e r e a l u i «Das M a g n i f i c a n t verdeutscht und ausgelegt», 1521. ce este acti vita te psih
La R . Will, Le c u l t e , vol. I, р. 326, n. 3.
 ————l44——_—
—-—145——-——
tru dinsu l. Dumn ezeu a' creat pe om, adică
i-a d a t viaţă, suflet “ si corp
$1 1—а purtat de grijă nu numai dindu-i toate cele de trebuintă _ De aceea, opera mîntuirii si îndeosebi actul prin care ea s—a con-
(raiul) , d a r 1-a si primit p e o m î n legătură spiritu ală pentru viaţă sumat si formează centrul si punctul culminant al Liturghiei trebuie
Viata veşnică fericit ă. Omul, la rîndul său, primin cu Sine si 1-" 111-11 r e p r e z e n t a t e si actualizate permanent î n f a t a c r e s t i n i l o r , c o n f o r m înseşi
d racest d a r în (semn poruncii exprese a Mintuitorului . Această operă n u se reduce numai
d e m u l t u m i r e ş i d e respec t, se ,predă l u i Dumn
ezeu pe sine si t o a t ă - v i a t a
sa (sufle tul 51 corpu l s ă u , cugetu l si faptel e sale), l a momentul răstignirii; Golgota a incheiat numai si a desăvîrşit acti-
cu u n cuvin t aduce
toata fiinta sa c a jertfă lui Dumn ezeu. Ca expres vitatea pămîntească a Mintuitorului, exercitată mai întîi într—o f o r m ă
ie a unei astfel de le ă-'
t u n i n t r e D u m n e z e u si o m ş i a unui astfel d e dar didactică s a u profetică. În sens larg, şi aceasta din u r m ă reprezintă
al vietii serves te 'ergtîfa
111 sensui. ei origin al. O astfel d e jertfă a adus u n u l d i n aspectele marii jertfe mîntuito—are, căci Jertfa lui Iisus incepe
lui Dumn ezeu-o mJul în
s t a r e a tur d e nevino vătie, liber d e păcat si n u m a d e l a n a s t e r e a S a , m a i m u l t : d e l a z ă m i s l i r e a Sa s u p r a n a t u r a l ă 111 5111111
i el singur a - utut 'să Sfintei Fecioare, deoarece () jertfă a f o s t smerirea prin luarea naturii
0 aducă. _ D u p ă c ă d e r e a sa î n p ă c a t insă
o m u l n-a p u t u t s ă mei 6611166
jertfa p r i m i t i v ă , p e n t r u c ă v i a t a l u i a d e
v e n i t v i n o v a t ă şi Lnecu rată îna— :umane 51 n a ş t e r e a intr—un s t a u l c a f i u a l unei f a m i l i i s ă r m a n e . T o a t e
i n t e a ml,-_D umnez eu 51, p r i n u r m a r e , .nevre a c e s t e a c t e d e u m i l i n ţ ă sint d e f a p t m o m e n t e si episoade din lantul
dnică d e a f i d a r l u i Dum--
nezeu » "°°, asa încît …a trebui t să recurg ă la f o r m e chenozei Fiului lui Dumnezeu, acte d e sacrificiu premergătoare jertfei
pentr u sustin erea religi ozităt ii sale, cum se “sensi bile d e 'ertfă
vede în Vech iul Т—` 1], supreme si depline, care încheie opera Lui m î n t u i t o a r e i n l u m e .
si i n istoria unive rsală. 1 Aparatul formal d e r e p r e z e n t a r e si d e a c t u a l i z a r e a a c e s t u i dum—
_ . ᾽ cs .dmen
… ., Ca a t a r e , Mintu itorul însuşi n u putea să lase nezeiesc mister, pentru a fi înfăţişat c o n c r e t - Ş i f ă c u t clar oamenilor,
cultul Biseri cii Sale
f a r a u n centru potriv it cu n a t u r a ei. Mîngi ind e r a firesc să fie alcătuit din elementele pe c a r e experienta le consa—
pe uceni ci c ă 1111161176
lasa orfani » ( I o a n XIV, 18), ΕΙ le-a făgăd uit crase pentru e x p r i m a r e a 51 obiectivarea valorilor spirituale si meta-
preze nta Sa p î n ă la sfir—
s i t u l v e a c u r i l o r ( M a t e i XXVIII, 20). «El fizice. Prin urmare, nu trebuie să ne surprindă c ă o f i c i u l L i t u r g h i e i creş—
a găsit .de cuvii nţă să rămîn ă
printr e nor ca o j e r t f ă p e r m a n e n t ă . Iisus Hristo
s este capul B i s e r i c i i - tine a î m b r ă c a t f o r m a unei d r a m e (actiuni), sau că unele a m ă n u n t e se—
p e n t r u aceas ta ΕΙ a v o i t ca sfinta Sa u m a n i t a t cundare ale ei, precum sint d e exemplu răspunsurile credincioşilor,
e ( n a t u r ă omene ascăjv lsă
fie m e r e u preze ntă pe p ă m î n t . Aceas tă îndoi
tă p r e z e n t ă cu deosebi— a m i n t e s c interventia <<corului în tragedia a n t i c ă » , deşi o astfel d e f o r m ă
nie “respe ctive, cores punde perfec t n a t u r i i n u e r a s t r ă i n ă nici c u l t u l u i i u d a i c …. E l e m e n t u l t r a g i c , p r o p r i u dramei,
Biseri cii cerest i si a celei
]“).anl'lilltleştlv. In ceruri- , ΕΙ stă de—a dreap ta Tatălu
i Său, plin d e putere n-a fost de loc absent din istoria spirituală .a omenirii. O a d e v ă r a t ă tra-
Ξ; её?/15113111611; ЁЁ. pamin t El ramin e smeri t $1 gedie a fost timpul d e r ă t ă c i t e înainte d e Hristos : dram-a lumii v e c h i ;
ascun s sub infati sarea pîinii
intr-un cadru de cea m a i sublimă si impresionantă tragedie s e mişcă
Vorbi nd d e inefic acitat ea vechi lor jertfe de apoi sfinta umanitate a M î n t u i t o r u l u i , culminind cu Calvarul, in locul
anima le Chate aubri and
r e m a r c a pe drept c u v î n t că deşi о jertfă spiritu umanităţii lumii, neputincioasă a-si realiza p r o p r i a ei m i n t u i r e .
ală, adusă î n f i e c a r e ' z i
pentru p a c a t e l e o a m e n i l o r , este p l ă c u t ă lui Dumnez Pentru reprezentarea, simbolizarea si actualizarea mistică a acestei
e u “totuş i _ e n t r u
pastra rea cultul ui extern , trebui a u n semn, un ultime f a z e îndeosebi din istoria misterului m-intuirii, oficiul Liturghiei
simbo l al jertfei 'rrliao rale
[1511511115105 înain te d e a părăs i pămîn tul,
a a v u t g r i j ă de imper feci se desfăşoară pe planul unei trilogii dramatice, a d i c ă divizat in trei
Ititlunea Simţu rilor noastr e, c a r e n u se pot lipsi p ă r t i d i s t i n c t e , c a r e se succed si se î n l ă n t u i e s c într—o actiune u n i t a r ă ,
Vinîlihilnstituit Euhar istia, in care,. sub eleme
d e obiec tul m a t e r i a l :
ntele vizibi le ale pîinii si
ră i n jurul unicei teme a mintuirii lumii prin J e r t f a Fiului lui Dumnezeu.
1, se ascun de jertfa mvrzr bila a srnge lur Sau Părţile acestei trilogii liturgice sint m a r c a t e p r i n Proscomidie, Liturghia
si a inimil or noas- catehumenilor si Liturghia credincioşilor.
tre. Aceas ta este explic atia jertfe i creşti ne,
explic atie care n u s u p ă r ă “
mici b u n u l simt, nici filozo fia» …. Mîntu itorul În L i t u r g h i e d e c i , a d o r a t i a , contemplatia 51 pietatea, intr—un c u v î n t :
a institu it Sfînta Euha—
ristieiîn a m i n t i r e a S a , p e n t r u c a v e s n i c , cit v a cultul creştin, se desfăşoară prin concentrarea credinciosilor asupra
fi lumea nii să—î. creşti
a i b ă intr—un c h i p concr et în mijloc ul lor. «Un ceremoniei reprezentării mîntuirii, inimile fiind astfel miscate 'si făcute
Dumn ezeii car-e se arată
in trup d e v i n e astfel vizibi l, p e n t r u a se strecu p r o p r i i p e n t r u însuşirea s f i n t i r i i , a d i c ă a m î n t u i r i i r e a l i z a t e d e Fiul l u i
ra cu a j u t o r u l simtu rilor
pina in inimi le n o a s t r e ; si acest miste r conti D u m n e z e u . C o n t i n u î n d astfel r e a l si m i s t i c p r e z e n t a l u i Iisus $1 a Cu—
nuînd p e altare le noast re
s u b s e m n e misti ce, t r e b u i e să serve ască p î v î n t u l u i Său printre. oameni, î n acelasi t i m p cu i n v o c a r e a numelui
n ă la sfirsi tul veacu rilor atît
ca exerc rtii cit si ca ming iiere p e n t r u credi Lui …, Liturghia, Ca f o r m ă d e «cult intemeiat pe Revelatie, este o intil—
nta' n o a s t r ă » …. "* ΄- ΄
.*…' . : ᾽
nire .a l u i Dumnezeu si a omului, î n care Dumnezeu vine î n t r u intim—„
ξξξ.ζ.Ι. 606616 ύ,…οβ. cit., p. 13—14. ' l

o m u l u i , l a î n t î l n i r e a pe c a r e D u m n e z e u î n s u ş i i - a hotărît—o» ….
l

' ' " pinarea

Моссап сі‚. Paris,
r‚_ Nicolas I, р. I.)
1900, LGihr, ' i 86161111
111.s a m ' '66 d e la Messa, t r a . . ”,'
d u i t ‘ p a r l ‚A b b e- L. Th.;:'- &?!
389. Cf. si Dom F. C a b r o l , Le livre d c Ia prière a n t i q u e , Tours, 1920. 6—a c d . ,
387" Chateaubriand, Génie d u Christ 'a ' p. 45.
388. M a s s i l l o n , OP. c i t . . Ρ. 5611 ! m s m c , [, I I , p. 67' 390. Dem Μ. Festugiere, Qu'est c e q u e la liturgie, Paris, 1914, p. 70.
391. Vaucher, De la théologie pratique, 1893, p. 84. _
L i t u r g h i e r u l e x p l i c a t —- 10
 " 1 4 6 - …΄147 …-

ΙΙ intru cei de sus lui Dumneze u si pe pămînt pace, între'oam eni bună-
C O N D I T I I P R I V I T O A R E LA SÀVÎRSITORII, LA LOCUL ŞI LA VREMEA 7voire (Luca l l , 14). Se afirmä î n acest-chip , ca într—un. moto, că Liturghia
OFICIULUI LITURG‘HIEI se săvîrşeşte i n primul rînd spre slava lui Dumnezeu , ea fiind forma
d e s ă v î r ş i t ă a c u l t u l u i c r e ş t i n d e laudă ş i i d e g a d o r a t i e , d e m u l ţ u m i
r e si
1. Ritualul pregătit i n a i n t e d e inceperea o f i c i u l u i . -- 2. C l e r i c i i indreplătii'i
ă r t u r i s i r e a pocăinţe i $1 a c e r e r i l o r comunită ţii ce se î n d reaptă
de m
pen-
la săvîrşirea o f i c i u l u i . —— 3. Locui pentru o f i c i u l Liturghiei. —— 4. Zilele
către Dumnez eu p r i n mijlocir ea Fiului Său, Care se roagă cu noi si
şi orc-lc pentru o f i c i u ! L i t u r g h i e i . —— 5. Ο singură L i t u r g h i e intr—o singură od binecuvîntat
t r u n o i i n L i t u r g h i e . P e d e a l t ă p a r t e , c a u r m a r e sau r
zi pe aceeaşi s i m t ă ;masd ' ᾽ c e se r e v a r s ă p r i n ea i n sufletele —şi v i a ţ a '
al L i t u r g h i e i este pacea d e sus,
Care a făcut
credinc ioşilor, «penitu că El (Iisus) este pacea noastră , E1
1. Ritualul pregcititor “inainte de inceperea oficiului zidul despă rţitor de la mijloc , adică vrajba »
d i n două lumi una, Surpin d
_ „Capitolul intitulat i n Liturghier <<Rinduiala dumnezeieştii Prosco— l , ' … …
(Efes. l 14).
m i d i i » se r e f e r a l a r e g u l i $1 l a l u c r ă r i p r i n e x c e l e n ţ ă p r e g ă t i t o a r e , cum , cum este Litur-
Pentru un cult a t i t d e d e s ă v î r ş i t si dumne zeiesc
te decit i n t :r—
sunt cele p r i n t o a r e la starea de vrednicie cerută liturghisitorilor ina—- ghia, rugăci unile şi imnele nu,-si pot găsi formel e potrivi
mie de a incepe ritualul Proscomidiei, l a ţinuta lor exterioară, precum - a şaptea de l a
tele inspira te ale Sfintei Scriptu ri. D e j a î n rugăciu nea
$1 Iavcele î n legătură c u pregătirea stintelor daruri. Acest caracter de să mărtur iseasc ă insufic ienţa intenti ilor
Utrenie preotu l este nevoit
pregatire se păstrează pînă l a finele capitolului care se incheie'cu re— e $1 a limbaj ului comun , recuno scînd că «a ne ruga precum se
noastr Tău cel
gulile pe care trebuie să le observe siinţitii slujitori pentru pregătirea Doamn e, c u Duhul
c u v i n e nu s t i m , d e nu ne v e i i n d r e p t a T u
lor înainte de a incepe oficiul Liturghiei propriu-zise. ᾽. ' Sfînt» . Este tocma i ceea ce sublin ia Sfîntu l Apost
ol Pavel, că «nu stim.
11111115 să se a n g a j e z e d e a c i i n a i n t e intr—o acţiune şi r u g ă c i u n e e, dar Duhul însuşi mijioc este pentru noi cu
să ne rugăm cum trebui
continua,.în strinsă legătură cu credincioşii, pentru a ajunge l a uniune liturgh isitorii , după ce l a '
suspin e n'egrăite» (Rom. V l l l , 26). De aceea,
si comuniune cu Dumnezeu p r i n Fiul Său, preotIil recurge i n primul sălăşlu ire'a Duhul ui l u i Dumne zeu î n t r u e i , isi in-
începu t au i n v o c a t
prin care îşi exprim ă
rind la ajutorul d i v i n , pentru a putea împlini acest urcus duliovniceSC cheie pregă tirea rostin d stihul 16 din Psalm ul L,
Astfel, terminate fiind lucrările manuale $1 ritualul Proscdmidiei şi du ă iunile ce v o r înălta l a Liturg hie spre lauda Domnu—
nădej dea că rugăc
apolisul Utreniei, sau după slujba Ceasului al saselea, dimineaţa 55ξ5 “Doam ne, buzele mele 10
lui, vor f i inspir ate de Duhul Său cel S f î n t :
i l i r e n i a s—a făcut seara l a priveghere, liturghisitorii se închină mai întîi lauda Ta». Ei mărtu risesc i n acest
vei desch ide si gura mea v a rosti
m faţa sfintei mese, rostind apoi î n taină si cu adînc-ă pătrundere his'ito ri este un bar si un dar din partea lui
scurtele rugăciuni prescrise de rînduiala d i n Liturghier. ` . chip că slujba lor de liturg _
Dumn ezeu. _ _
. 15515111501515, pentru realizarea liturgică 'a misterului“ întrupării
Mîntu itorul , preotu l
Piulm lui Dumnezeu si a intregii Sale activităţi mintuitoare (predica Ca un semn de respe ct si de iubire faţă de
s f î n t a masă, iar d i a c o n u l , s ă
ru-
jertfa—invierea si înălţarea Sa la ceruri), p r i n imnele rugăciunile şi s ă r u t ă a p o i s f i n t a E v a n g h e l i e , c r u c e a si
acţiunile din care este alcătuit oficiul Liturghiei, slujitorilor ei le este- e s e , anunţă incintă p r e o t u l u i , î n t a i n ă , c ă
t i n d numai m a r g i n e a s f i n t e i m
necesară 0. d e s ă v î r ş i t ă c u r ă ţ i e l ă u n t r i c ă şi o v i e s e n s i b i l i t a t e pentru L i t u r g h i i si, c a a t a r e , c e r e bine-
a sosit v r e m e a să î n c e a p ă s l u j b a S f i n t e i
r v i c i u l s ă u : “ V r e m e a este
l u c r u r i l e d i v i n e . D e a c e e a , i n p r a g u l o f i c i u l u i L i t u r g h i e i , ei se silesc c u v i n t a r e a n e c e s a r ă pentru a—şi î n d e p l i n i s e
sa s u t e a n c ă o t r e a p t ă p e s c a r a p e r f e c t i u n i i l o r s p i r i t u a l e , concentrîn- I, 126); binec uvinte ază,
a face (καιρος τοῦ ποιῆσαι) Domn ului (Ps. CXVII
clu—se $1 mălţindu-se cu duhul spre cele de sus, prin cîteva rugăciuni formu la din Liturg hier («131115-
scurte.. Î n primul r i n d , pentru că <<toată darea cea bună $1 tot darul de- părint e». Preot ul i l binec uvinte ază cu
.;.»), iar diaco nul, dintr—un sentim ent
savirsit vine de sus, d e l a Părintele luminilor» (iacob I , 17), ei se în— cuvin tat este Dumn ezeul nostru
puţină tatea v r e d n i c i e i sale ome—
dreptează spre Dinsul p r i n rugăciunea <<Împărate ceresc...» 39“?- invocînd de smerenie si ca o mărturisire despre
i v i n e , a p e l e a z ă - l a p r e o t : <<Roa-
sălăşluirea duhului lui Dumnezeu î n sufletele lor, pentru a împlini p r i n neşti p e n t r u î n d e p l i n i r e a unei s l u j b e d nul
l întăre şte, chem ind spriji
дни……

p u t e r e a Sa s f i n ţ i t o a r e insuficienţeie purităţii unor slujitori luati din- gă-te pentr u mine, părin te», iar preot ul î bun». Dia—
tot lucrul
Domnului: «55 i n d r e p t e z e Domn ul p a s i i t ă i spre
tre muritori. . - î n rugăc iunile 5510. («Ρ0-
conu l, cerîn d d i n nou să nu fie uitat de preot
_ Î n sfintul oficiu l i t u r g h i s i t o r i i indeplinesc rînduiala sfinţilor îngeri- îi. răspu nde: «Sä te pomenească Dom—
din ceruri. De ace-e , după prima rugăciune, ei se alătură acestora meneşte—mă, părin tel»), acesta
a u n a , acum si p u r u r e a si î n v e c i i
rostind de două ori, î n taină, doxologia care a răsunat prin graiurile n u i Dumn ezeu i n t r u î m p ă r ă ţ i a Sa, t o t d e altar,
închi nă si ieşind d i n
cetelor îngereşti la nasterea Domnului, î n peştera din Betleem: <<Slavă vecilo r».. Răsp unzin d Rami n», diaco nul se
ene—: î n m i j l o c u l b i s e r i c i i si stînd cu t a t a .
p r i n usa d e m i a z ă n o a p t e , m e r g e
z i c î n d : <<Doamne, buze le mele vei
Spre răsă rit, se înch ină de trei o r i ,
. . . ν ν *

033.1. incepind d i n D u m i n i c a Î n v i e r i i 51111115 15 Sărbătoarea Î n ă l ţ ă r i i , i n 10C .de

ι ι . . . . , .
f) ^ ) -

«I
111,5 а е ceresc...» Use. a c e d e trei o n troparul “ H r i s t o s a î n v i a t d i n m o r t i cu
moartea pe moarte 65161115...». ΄ ͵ desch ide si gura mea v a vesti lauda Ta».
 _ _ ‚_,”
_ „д,
'
.'-.:'C.".-
_ ...

-—— 148 .———

“149-—
2. Cleric ii “îndreptăţiţi 1a săvîrşirea oficiu lui
afurisire, a u n u i ere-tic o r i păgin sau, prin batjocorire-a 'de c ă t r e p ă g i n i ,
_ Se inteleg e deci că _oficiul Liturgh iei nu poate eretici sau schismatici. În toate aceste cazuri, sfintul locaş n u m a i poate
fi îndepli nit de
111116111 o n de SIUJIIOIII biseric eşti inferio ri 51 n i c i c h i a r de fi intrebuintat pentru oficiul Liturghiei „pînă ce nu a u fost înlăturate ᾽
sin-' diac—on
gur, ci n u m a i d e preotu l 51 arhier eul canoni c,) adică situaţiile amintite 51 c u r ă t i a a fost restabilită prin cuvenita binecuvîn—
hiroto' niti d u p ă
rînduia la Biseric ii O r t o d o x e ' ş i a n u m e rînduiţ i la biserici le t a r e a r h i e r e a s c ă …. ' - .
din parohii le
51 eparhii lerespe ctive, potrivi t sfintelo r cartoan e.\De asemen De asemenea, dacă antiminsul v a fi r u p t , uzat sau asa de innegrit
ea n u pot
- . . — _ . .

săvirsi Sfin—ta Liturgh ie clerici i care s e află s u b imped incit să n u se m a i distingă clar literele si celelalte figuri i m p r i m a t e pe
imente ,sau. pe-
depse c a n o n i c e , c a d e e x e m p l u : suspen dare pe termen el, n u se cuvine a sluji Sfintele Taine pe el, ci să se schimbe cu a l t u l
determ inat, de-
p u n e r e clin t r e a p t ă şi cateri sire …. Oficiu l ei nu nou, d a t d e episcopul locului. Folosirea antiminselor d e h î r t i e n u este
este lăsat pe de altă
parte, la l i b e r a i n S p i r a t i e a liturgh isitoru lui, ci trebuie i n g ă d u i t ă ….
indie-p linit con—
form formul arelor aproba te şi recuno scute oficial in Biseric Antiminsul este o bucată pătrată de pinză 'de in sau d e mătase, cu
a Ortodo xă.
3. Loca] pentru . oficiul Liturg hiei ,- Alrzn'minswl laturile cam d e 0,60 m c a r e poartă imprimată pe una d i n fete scena
punerii D o m n u l u i î n m o r m i n t , . i a r pe m a r g i n i imagini aie unora d i n
Dat „fiind caract erul de înaltă sfinte nie al mister
ului (Sfint elor Tai- amănuntele în legătură cu Răstignirea. El se tine pe sfinta masă întoc-
ne) ce se; săvîrs este în Liturg hie, precum si nota de
solem nitate- demnă mit d u p ă o a n u m i t ă regulă 51 inVelit cu iliton (είλητόν, învelitoare, de
i n c a r e s e d e s f ă s o a r ă a c ţ i u n e a ei, s-a stabili t regula
c—a Liturgh ia s ă n u la 8118… == invelesc). A n t i m i n s u l se d e s f a c e in timpul S f i n t e i L i t u r g h i i ,
fie of1c1a tă prin case, cum se î n g ă d u i e la nevoie
pentru unele din cele— in vederea depunerii pe el a sfintelor daruri, întocmindu-se d i n nou la
lalte Sfinte Taine, ci n u m a i intr—u n l o c a ş s f i n t , d e s t i n a t a n u m e a
scop. «Prec um Script ura n u îngăd uie, zice Sfintu
cestui finele slujbei. ᾿ ‚ '
l Vasile cell/i ara să Î n t r e b u i n t a r e a a n t i m i n s u l u i îşi r i d i c ă originea la epoca d e perse—
se a d u c ă 111 s a n c t u a r n i c i u n v a s d i n uzul c o m u n , t o t 656 n u se
e cuvin c u t a r e a crestinismului, cind credinciosii duceau c u ei mese potrivite
să fie celeb rate cele. sfinte 'într— o casă obişnu
ită. In Scrip tura Veche d e lemn, m e t a l ori din alte materiale p e n t r u săvîrşirea Sfintei Euha-
aceas ta este catego ric interz is, d a r chiar 111
cea Nouă (Mate i XII 6-, ristii, în locuri ferite de supravegherea autorităţilor. 5-8 găsit însă că
IvCor. XI, 22, 23) s i n t e m i n s t r u i ţ i c ă , precu m nici 111 biseri că nu
trebuie este m a i practice folosirea unei astfel d e pinzeturi sfintite, care, l a vre—
sa aibă loc o c i n ă obişnu ită, tot aşa „Cina Domn ului
să nu se f a c ă într-o m e d e strimtorare, se putea stringe 111 g r a b ă , infăsurindu—se 111 66 sfin—
casă obişnui tă...» ….
Pentr u o f i c i e r e a ' S f i n t e i Liturg hii este neces tele d a r u r i . Deci d e la această intrebuintare în loc d e masă, pentru să—
ară a d i c ă o biseri că vîrşirea Sfintelor Taine, îi vine denumirea d e antimens, sau antimins
sau u n p a r a c l i s , c a r e , in p r i m u l rind, s e c
e r e s ă f i e s f i n ţ i t e d u p ă rînduia — ᾽αντιμ᾽ἠνσιον sau ᾽αντ1μίνσιονζ l a t i n i a n t i m e n S i u m ) -
lă de către arhier eu ori de delega tul său special, sau să
aibă <<cel puţin O d a t ă c u e p o c a d e l i b e r t a t e i n s ă , L i t u r g h i a a î n c e p u t s ă s e oficieze
antim ins, f ă r ă d e care nici într—un „chip n u poate s ă se
a d u c ă Jertfa cea i n b i s e r i c i ridic-ate p e s t e m o r m i n t e l e m a r t i r i l o r s a u , cel putin, 111 c a r e s e
fără d e singe» 395. Excep ţie se face n u m a i pe cîmpu
rile d e luptă 111 vre— a s e z a u s u b s f i n t a masă părticele d i n moaştele lor, ca o r e s p e c t a r e a p r a c f
m e d e războ i, c î n d n u este la î n d e m î n ă o biseri
că 51 dacă preotu lui i ticii d i n epoca primară, cind Sfinta Euharistie se săvirşea in catacombe,
sia d a t 111 acest s c o p u n sfint antim ins. În al
doilea r i n d , locasu l bise- p e m e s e asez-ate l a ' m o r m i n t e l e a c e l o r a , m e s e care, d e fapt, e r a u lespedele
ricesc n u t r e b u i e să fie î n ruină, mai. ales tencui
elile interi oare ceea d e p e s t e aceste m o r m i n t e . N u m a i p i e t a t e a genuină a primilor c r e ş t i n i
ce ar. putea f a c e s ă - s e presu pună că a u a j u
n s s ă sufere strică ciuni 51 a p u t u t fi a t i t de sfint inspirată alegind pentru săvîrşirea pomenirii
locur ile care au fost unse cu Sfintu l Mir la sfinţi
rea biseri cii …. De ese- mortii Domnului m o r m i n t e l e a c e l o r a c a r e şi—au j e r t f i t v i a t a d i n i u b i r e a
menea , c u r ă t i a Sfîntu lui locas să n u fi suferi t
profan ări prin vărsar e de p e n t r u El. În noile conditii ale vietii bisericeşti, f o l o s i r e a antiminselor
smge provo cată d e a r m e ori d e altfel d e lovitu
.

ri, prin ori ce fel de ne- devenea însă d e prisos, idee c a r e a ' găsit teoretic expresie 111 părerile
_

curatemi, p r i n i n m o r m i n t a r e a în biseri că ' a

_

unei perso ane pedep sită cu u n o r a d i n t r e teologii, canoniştii şi. ierarhii din cursul evului mediu ….
—_

393._ ..Canoanele.. 25_ Aposto _._ _ lic .si 4 al Sin . d e la Antioh ' ia' exclud din
_

biseric r r c u c a r eι., f u n d r c a t e n s ‘i t i' 1-ξ……

pe c l eesti. 't 397. Cf. Liturghier. c-ap. «Ρον8111111», pgf. 4, si Dr. Vasile Mitrofanovici şi Dr. T.
_

“ ` a' t e n u" a - S᾽ f i n' t a Liturg

' hie
' sau alte ierurgi
comu n i a t ei ᾽
_

Tarnavschi, op. cit., p. 459. ` ,

,.

394. R e g u l a e brevius t r a c t 298. L i t u r g h i e r , i b i d e m ; -

‚
_ _ ._ . - . _

_ …, -_.‚ --
Interro
Probst , L i l u r g i e des Μάκι-111 Ja! r h u n d e r t s 9.3l0.P.G ..W'
᾽
' „ ' 399. A s t f e l , l a î n t r e b a r e a a p i s c o p u l u i C o n s t a n t i n C a b a s i l a , I o a n , e p i s c o p u l (“.i-
.„ . . —

u n d deren Relojrilnkg (ἓξ 1303' l a F e r d i n

33.3. M a r t u r r s r r e a Ortodo “, p a r t e a ' l , R and p r u l m [ v e a c . a l XII-lea), r ă s p u n d e că într—o b i s e r i c ă c e n u a f o s t s i i n t i t ă d u p ă rîn—
ă s p u n s l a î n t r e b a r e a .CVII.
l Μ. Cf. Dr. \ 65116 М_Цг апощсі şi Dr. T. Tarnavschi, op. ' rluială, s f i n t u l a n t i m i n s s u p l i n e s t e ceea ce-i lipseste d i n a c e a s t ă c a u z ă [ S i n t a g m a
aes „tiropo litul Iacov, S m o ' s i s (rit„ p 459 Vezi mai A t c n i a n ă , \", p. 414). De a s e m e n e a , î n l e g ă t u r ă c u chestiunea d a c ă a n t i m i n s e l e s î n t
sau adun are d e multa" î n v ă ţ ă t u r ă 1756᾽ρ 13 Η n e c e s a r e o r i c ă r e i biserici, M a n u e l a l Il-lea, p a t r i a r h u l C o n s t a n t i n o p o l u l u i (1243——
 Η ………

… .151 —
————150—_—
4. Zilele şi orele p e n t r u oficiul Liturgh iei
In. bisericutele sau paraclisele d i n casele particulare care nu fuseseră
sfintita d e episcopi si la construirea cărora nu fuseseră acezate sfinte Liturghia s e p o a t e săvârşi î n o r i c a r e din. zilele săptămînii-, cu excep—
i, cînd n u se oficia ză
moaste, s e î n t e l e g e însă că întrebuinţarea a n t i m i n s e l o r şconstituie ο t i a zilei d e vineri din săptăm îna Sfinte lor Patim
condiţie d e r i g o a r e p e n t r u a se putea oficia Liturghia. După părerea “lui nici un fel de Liturghiei După о practică stabilită in unele locuri, nu sei
zilele d e m i e r c u r
Balsamon, o b l i g a t i v i t a t e a a n t i m i n s e l o r a fost introdusă în legătură sau o b i s n u i e s t e , d e a s e m e n e a , să se f a c ă L i t u r g h i e n i c i î n
l u n i si m a r t i in prima săptămînă
cu a i r e l a a c e s t e paraclise. Antiminsele, purtînd în căptusefala lor ăr— si v i n e r i d i n s ă p t ă m î n a b r î n z e i , si nici
e 51101110'…5.
ticele d e s f i n t e moaste si fiind sfintite cu un ceremonial la fel cupcel a Pestu lui mare, Liturg hia Darur ilor m a i înaint
Cele trei formu lare ale Liturg hiei d i n uzul Biseri cii O r t o d o x e s î n t
p e n t r u s f î n t a m a s ă … , inlocuiau astfel actul sfinţirii acelor bisericuta ͵ ΄
p r o g r a m a t e astfel în cursu l anulu i :
s a u paraclise …. Cum însă iconoclaştii introduseseră obiceiul nu n u m a i
si anu—
d e a consacra biserici f ă r ă a aseza s f i n t e m o a s t e sub sfinta m a s ă ci Liturghia Sfintului Vasile cel Mare se oficiază. de zece oria u t o r u l u i
incă d e a le a r u n c a d i n bisericile în care fuseseră puse, s-a stabilit, d e m e : i n ziua d e întîi ianuarie, c î n d se s e r b e a z ă si a m i n t i r e a
rnilor , in Joia si Sim—'
atuncr regula d e a a v e a antiminse—chiar la bisericile sfintita d u p ă rin— ᾽ e i ; în prime le cinci dumin ici ale postu lui Păresi
înă a acestu i din u r m ă Post, pre—cum. si 111 aju—
(111101ᾗ de c ă t r e episcopi, cu p u n e r e d e sfinte moaste sub prestol ca o băta din ultima săptăm
ului ….
m a s u r ă i m p o t r i v a o r i c ă r e i posibilităţi d e a se a d u c e Jertfa'eiiliaristică n u r i l e sărbăt orilor Naşte rii si Botez ului Domn
l 52 al
pe mese care n u aveau sfintele moaste №. Î n acest chip aflarea sfintu- ——— Liturgh ia Daruri lor m a i î n a i n t e slinţite —-— deşi canonu
« î n t o a t e zilele Patruz ecimii .
I…. a n t u n r n s pe s f î n t a m a s ă c o n s t i t u i e u n document că există aprobarea S i n o d u l u i T r u l a n a u t o r i z e a z ă s ă v î r ş i r e a ei
estirii » —— totusi %
e p i s c o p u l u i ca î n b i s e r i c a r e s p e c t i v ă s ă s e oficieze J e r t f a liturgică D e a f a r ă de sîmbe te si dumin ici si de s f î n t a zi a Bunăv
i din u r m ă post, pre—
a c e e a . p e a n t i m i n s u l f i e c ă r e i b i s e r i c i este î n s c r i s n u m e l e h r a m u l u i si al se practi că numai î n mierc urile si vineri le acestu
mînă a postul ui Patruz ecimi i,
localitatii bisericii c ă r e i a îi este destinat, precum si s e m n ă t u r a epis- cum si in prime le trei zile din ultim a săptă
nu se î n t î m p l ă s ă r b ă t o a r e a Bunăv estiri i
conului c a r e l—a d a t . Î n c o n s e c i n ţ ă , r i d i c a r e a a n t i m i n s u l u i d e l a o bise— d a c ă î n nici u n a din aceste zile _
n c a i n s e a m n ă î n c e t a r e a d r e p t u l u i d e a se m a i face Liturghia într—însa si a f a r ă d e V i n e r e a S f i n t e l o r Patim i, c a r e este z i aliturg ică.“
c a r e l n u sînt d e s t i n a t e
desi se găsesc s f i n t e m o a ş t e în prestolul ei. ᾽ ' -—-— În t o a t e celela lte zile din cursul anulu i,
a Darur ilor mai înain te
: Dupavlsidor Peluziotul ( + 636), ilitonul aminteste năirama cu care Litur ghiei Sfintu lui Vasil e cel Mare ori celei
Gură de Aur,
a r o s t i n f a s u r a t c a p u l h f i î n t u i t o r u l u i , c î n d a f o s t pus 'în m o r m î n t si p e sfintita, se oficiază Liturghia de sub numele Sfîntului loan
sau uzuală a Bise—
c a Liturg hia norma lă
care poate fi astfel consid erată
c a r e , d u p ă î n v i e r e , A p o s t o l i i a u Văzut—o « î n v ä i u i t ä într—un loc deose— λ
ricii Ortodo xe ….
bit» ( l o a n XX, 7), i a r antiminsul simbolizează oiulqiul cu care 01051 ale istorie i. Biseri cii, Sfînta Euhar istie i s e ' s ă v î r s e a
În prime le Zile
acoperit t o t a t u n c i trupul Domnului…. Întrucît însă intrebuintarea a n - Π, 4 6 ) ; totusi , î n c ă d e
zilnic în c o m u n i t a t e a ierusa limite ană (Fapte
t i m i n s u l u i e s t e a c e e a s i ca si a s f i n t e i mese. s—ar putea s p u n e c ă el în— prin excele ntă a fost consi derată d u -
atunc i, se const ată că zi liturg ică
c h i p u i e m a i d e g r a b ă m o r m î n t u l 1ν1101011010101404, m a i cu s e a m ă î n anu— r liturg icedin cursu l săptă mînii a încep ut să
minic a'ws, Numă rul zilelo
m i t e momente ale oficiului. 4 R ă s p u n s u r i la î n t r e b ă r i l e u n u i a r h i e -
405. S i m i o n , arhiepi scopul Tesalo nicului ,
s i T r i o d , e d i t i a B u c u r e s t i , 1946, p, 74, cel. 2 ; ci. s i Dr. Vasile
113531, ridice c ă <<antiniinsele_ n u t r e b u i e puse p e f i e c a r e s f î n t ă m a s ă ci n u m a i pe r e u , i n t r e b . 56. Vezi
p. 457, n . 4.
;ψ..ΘΞ0 050€? c a r e n u se s h e d a c ă a u fost a t i n t i t e s a u n u , d e o a r e c e antiminczele înlo— M i t r o f a n o v i c i si Dr. Τ. T a r n a v s c h i , op. cit.,
î n t î m p l ă s ă fie s î m b ă t ă s a u d u m i n i c a .
Γ.Υ'Θ.….>τ:ΞΓ:ΐΠιι010 a r ă t a s e s i m t i t e si e l e n u s î n t n e c e s a r e acolo U n d e se s t i e că e x i s t ă 406. D a c ă însă a c e s t e d o u ă a j u n u r i se e , ea s e
u n L i t u r g h i a S f i n t u l u i Vasile cel M a r
111%… c e » ) , 1.01ε1ς31*00΄ 1411001000. ν, p. 1161. Aceeasi teză e s t e s u s t i n u t ă si d e M a t e i i n loc d e a se o f i c i a î n zilele d e a j a d e u n a d i n cele d o u ă s ă r b ă t o r i a l e
c ă s i r e s p e c t i v l u n i , i n c a r e c
pun proprio-715 pe acele mese (care nu Ξ… săvîrseste dumin i săx'irşesie
r n u i n c e l e d o u ă a i u n u r i c î n d se
tot o, c m c afirma Ca aantimmsele se
Η?! cogsacrate prin actul 51101011… (Sintaomo Ateninnă, VI. p. 81). Vezi la Nicodim N a s t e r i i s a u Botezu lui D o m n u l u i , i a t biseric esc.... Cernic a,“ 1925 s i a i l e
u l u i I o a n G u r ă d e A u r (Cf.. Tipicu
. las, o m e n l a r i u la c a n o n u l 31 a l S i n o r t u t u i ' T r u l a n , op. cit., tom. I p a r t . 11 o. ΄196 Liturghia Sfin t
1956, p. 170 s i e d i t i a 1967, р. 1731.
107 ι100.€81ΐι(1)1ι00, 0τ1310…300001 T e s a l o n i c u l u i , Despre tirnosirea s f i n t e i biserici c a p editii, p r e c u m s i L i t u r g h i e r u l , Bucure sti. biceiul
p i n d d i n a n u l 1886, 111 B i s e r i c a d i n i n s u l a Z a n t h e s-a i n t r o d u s o
407. i n c e
." .? «...… a e se ac colin la antiminse ca .i la du ᾽ ' - *` _ " ”':
S f i n t u l u i Aposto l iacob o d a t ă pe a n si a n u m e la d a t a d e 23
$1 f i e c a r e d i n a n t i r n i n s e e s t e s f î n t ă m a s ă » . săvîrşirii Lit u r g h i e i aci—asta a
5 mnezeiasca masa. pent… ra irea acestui Sfint Apostol. Practica
o c t o m b r i e , c i n d se p r ă z n u i e ş t e a m i n t ca
1:21) Ξ;0ι100…αΑ10Μσπά, Π. p. 372, l a Nicodim M i l e s , op. cit., p. 335
o p t a t ă s i d e Biseri ca d i n I e r u s a l i m î n a n u l 1900, i a r d u p ă a c e e a si d e Hiseri
fost a d ln,
_ . …. a s a‚m o n . C _ o m _e n t a r i. u' la. c. o. n.. 7 o. l .Sinod . VII E cumetrie,-
' " .t a
Sm -.-
t o d o x ă d i n i n s u l a C i p r u p r e c u m si (10. B i s e r i c a d i n G r e c i a . Ci. Bavari a-nus Salavil
O r {Epheme—
mami, ll, p. 582, la Nicodim Miias, op. cit., o. 396. qmq Atc e " i u r g i i s o r i e n t a t i b u s , e d . ll, R o m a
(“SH Eusebi i R e n n u d o t d i s e r t a t i o i n e d i t a d - . '
_ i s t o t o_ r u m ,
403. E p l i b .' „ I , . ei"—ist
. . 1‘7'1
_-.._ Do rothe—n C o m i"t i , P. G., ιΧΧν0 264…265
rictes l i t u r g i c a e ) , 1938, p. 34. ᾽ '
Dirlnl iia celor
La Dr. V a s r l e Mitrofan.ovir_'i 5ι Dr. T. T a r n a v s c h i , op. cit., p. “200, n. 5 si p,. 225. 11. 4. , ΄2; E p i s t o l a l u i B a r n a b a , Χν,… 9;
408. F a p t e ΧΧ, 7 s . a . ; 1 Cor. X V I a Sf, I u s t i n M a r t i r u l si Filozo ful. 67, 7.
400 (2404.48ΐ" G h e r m a n Ι ai C o n s t a n t i n o p o l u i u i , C o m e n t a r i u liturgic, P. ("i. XCVIII pologi a i n t i i
doispr ezece A p o s t o l i , XIV, 1…I
‚_ ; ci. ş i Dr. V a s r l e M i t r o f a n o v i c i s i Dr. T. T a r n a v s c h i , op. cit. p 501᾿ ' ᾽
 ,
———-152_——— …153-;

sporească incă din'veacul al III—lea, ajungind la patru: miercuri, Vineri, al- treilea, precum obisnuim si noi î n bisericile noastre, căci binecuvin-
sîmbătă si duminică …. precum si sărbătorile fixe în amintirea martirilor. tarea Sfintului Duh nu este determin ată de 111111>»-413. Povătuiri le din
Liturghier d a u indicatii 1n acelasi s e n s si î n plus cu cîteva preciziuni.
in p r a c t i c a a c t u a l ă , p r e o ţ i i d e l a bisericile p a r o h i a l e s i n t d a t o r i a
s l u j i Sfinta L i t u r g h i e î n f i e c a r e d u m i n i c ă si s ă r b ă t o a r e m a r e , . p r e c u m si “Vremea slujbei», citim aci, <<după obiceiul cel vechi al Bisericii, este
in fiecare sîmbătă,: d u p ă cum se prescrie in Liturghier (cap. <<Povătuiri», ceasul al treilea din zi, iar, de va fi trebuintă, se poate săvîrşi Sfînta
Liturghie ori m a i tirziu, ori m a i d e dimineată, însă n u m a i înainte
de a
pgf. 10). " .
c e a s t a f a c e Biserica
Precum s-a m e n t i o n a t m a i i n a i n t e , Liturghia n u se oficiază d u p ă se l u m i n a d e z i u ă , n i c i d u p ă masă... A b a t e r e d e la a
i n zilele î n c a r e s e c-ade a s e s l u j i d u p ă a m i a z ă , d a r m a i ales
c i n d Litur—
Utrenia d e l a priveghere, ci n u m a i d u p ă cea d i n cursul diminetii. În
, cind se
ceea ce p r i v e ş t e o r a , s a u v r e m e a din. z i p e n t r u oficiul L i t u r g h i e i , e a a ghia se săvîrşeş te împreun ă cu Vecerni a, adică in Postul m a r e
f o s t f l u c t u a b i l ă i n e p o c a p e r s e c u t i i l o r , n o a p t e a s a u ziua, d u p ă l o c u r i si f a c e Liturghi a Darurilo r m a i inainte sfintita, apoi in Sîmbătă cea mare…,
11111116]111611.νΙ11 tot cazul, p r e c u m se p o a t e deduce d i n Epistola lui Pliniu in a j u n u l Nasterii Domnulu i, al dumneze ieştii A r ă t ă r i si in ziua Cinci-
cel Tinar c a t r e i m p ă r a t u l Traian (Χ, 97), precum si d i n Apologia i n t i i zecimi» (Liturgh ierul, cap. «Рох/231111 111», pgf. 3). Totodată trebuie să
a S f i n t u l u i I u s t i n M a r t i r u l si Filozoful (LXVII, 7), s e poate spune că s e
a d ă u g ă m si cazul cin-d Liturghi a Sfintulu i I o a n Gură d e A u r se combină
stabilise destul d e timpuriu ca Sfinta Liturghie să fie celebrată î n zorii c u V e c e r n i a la s ă r b ă t o a r e a B u n ă v e s t i r i i , i n t o a t e acele zile
i n care se
zilei s a u c h i a r i n d i m i n e a t a zilei d e duminică. O datä cu libertatea Bise— _
face slujba ceasuril or Păresim ilor ….
ricii insă, oficierea. Liturghiei in d i m i n e a t a duminicii apare ca. o prac- de traditie in regulile
Luind ca punct de orientare principiu l stabilit
tică g e n e r a l ă W , i a r d i n s c r i e r i l e v e a c u l u i al V—lea r e z u l t ă că ea înce—
d e m a i sus, o r a e x a c t ă p e n t r u oficiere a Sfintei Liturghi i. este determi—
pea l a o r a a t r e i a ( a d i c ă o r a 9 a.m., i n o r a r u l m o d e r n ) …. Î n v e a c u l al autorităţii
n a t ă în diferitele Biserici O r t o d o x e n a t i o n a l e p r i n d i s p o z i t i i l e
XIV—lea, Matei Vlastare consideră indicată această oră prin însusi sim—
biserices ti, in r a p o r t si cu conditiil e legate d e punctele geografi ce, pre—
bolismul n u m ă r u l u i .εἰ anume că. «ora c a r e p o a r t ă numele Treimii dum-
,un-na.,

sau v r e -
c u m si d e felul d e o r g a n i z a r e a vietii locale. Fără îndoială , o r a
nezeiesti se c u v i n e s ă fie sfinţită prin săvîrşirea lucrării sfinte spre
i trebuie respecta tă constant
slava lui Dumnezeu cel in trei persoane» …. ΄ mea clin „zi pentru oficiul Sfintei Liturghi
f i i n d i n inte-
Liturghia in t i m p u l noptii s i a n u m e î n a d o u a p a r t e a ei r ă m î n e o si c o n s e c v e n t î n d e o s e b i î n c o m u n i t ă ţ i l e p a r o h i a l e , a c e a s t a
exceptie, mărginită la citeva sărbători si practici locale, precum rezul- resul orientări i credincio silor în legătură cu participa rea lor la servi—
tă din lămuririle date d e patriarhul Constantinopolitan Paisie I (veacul ciul divin.
al XVII—lea), în Epistola către Biserica Moscovei. «în privinta intre-— 5. О singură Liturgh ie i n t r - o zi pe aceeaşi s f î n t ă masă
băriid—erspre timpul Liturghiei, explica el, spunem că faceti bine Că o ia
Este necesar s ă a d ă u g ă m însă că preotul nu poate săvirsi Liturgh
incepeti de la ceasul a l treilea, pre-cum este datoria. Însă aceasta nu zi.„Bina tia, a d i c ă oficierea Liturghi ei a
d e c i t o singură dată. î n aceeaşi
este f i x a t ă asa ca si cum n u a m a v e a voie a celebra Sfinta Liturghie doua o a r ă într—o zi, l a unul si acelasi jertfelni c, reprezin tă o practică
încă
decit n u m a i la ceasul a l .treilea. Căci si in ziua cea m a r e si sfîntă a specific ă Bisericii Romano— Catolice , in c a r e se găsea generali zată
Paştilor si in zilele Nasterii l u i Hristos si a Arătării Domnului se face din p r i m a p a r t e a evului mediu …. _ — …
Liturghie f i i n d î n c ă n o a p t e ; si i n J o i a ε ἰ î n S î m b ă t ă cea mare am apu- R e g u l a admisă în Biserica Ortodox ă a Răsăritu lui, de a se săvirsi
din
cat a liturghisi c ă t r e seară, d i n cauza o a r e c ă r o r misterii ale acestor într—unul si acelasi sfint locas n u m a i ο Liturgh ie p e zi, se inspiră
zile, despre c a r e nu vom vorbi a i c i ; si nu puţine minăstiri f a c Sfînta n o v g o r o d u l u i , N o v a i a Scri—
413. A r h i e p i s c o p u l V e n i a m i n a l A r z a m a s u l u i si N i j n i
Liturghie la o o r ă deosebită. Pentru aceea, vor fi timpuri cind, pentru nouä), 1870, p. 151, la D r . Vasile M i t r o f a n o v i c i si D r . Τ. T a r n a v s c h i ,
jah” [Tabla ,
o anumită pricină importantă, va trebui a liturghisi si inainte de ceasul op. cit.. p. 458. .
d e tipic p r e v ă d î n c e p e r e a
41.4.15 locul s ă a d ă u g ă m si J o i a cea m a r e . R e g u l i l e
Mare d i n s ă p t ă m î n a S f i n t e l o r
n 409. Şi. Vasile cel Mare Epistola ХСН! către Patricia Caesaria p. G. XXXI-I s e r v i c i u l u i l a ceasul a l o p t u l e a {ога 2 pm.) i n Joia
zecelea ( o r a d- p.m.], purtîn-
“Μ B'". “‘“- Augustin: Epistola UV. 2. P.. “L., XXXVI 200- Silviae …'; potius
Aclhfrmc peregrinatio ad loca sancta... (ed. W. l—laereus, l—ieidelberg ,1929. XXVII 6
Patimi, i a r i n S î m b ă t ă d i n ajun-ul Paştilor, l a c e a s u l a l
(lu—se î n «purtarea d e g r i j ă a c c t e s i a r h u l u i , c a a t u n c i c
î n d se v a 511151 L i t u r g h i a să
despre
Apostolice, cart. .I-II 5 9 . cart.. fie c e a s u l a l d o i l e a d i n n o a p t e » ( o r a 8 p. m.). Vezi T i p i c u l c e l M a r e (Tipicon
1111, Expun erea Credin tei, περ᾽. 24,'—P. G.,
D,. 3.3); C a n . :… 61 S i n . d i n L a o d i c e e a , (;:irislitutiile Ci. si i n s t r u c t i i l u
ξίΙξο, 130,- cart. VII, 2.3,- cart. VIII, 23.- 131151511 c e l clino—slov encsc, Tipografia“ Sf. M i t r o p o l i i d i n Iasi, 111113, |“). 509).
de la finele Lilurghicrului,intitulate Povătuiri, cap. III. -
i Marco, lit. Τ.
'…)- C a , de exemplu, la Ierusalim, în veacul al I V - l e a , V e z i Sim-me vet μ ο υ … … 415. Vezi la f i n e l e T r i o d u l u i : Tipic a m c a p i t o l e l e l u L i t u r g h i e d e trei
i lnr lac
Aetheriae p e r e g r i n a t i o ad" luca sancta, X X V , 1, i n op. cit. p 31 416. D e j a p a t r i a r h u l F o t i e i m p u t a l a t i n i l o r că p r e o t i opusculul atribuit
ori si d e p a t r u ori i n a c e e a s i b i s e r i c ă εἰ c h i a r i n o r i c e loc...».
În
411. D u p ă m ă r t u r i i l e lui 5111011 A p o l l i n a i r e Gri crie ,616.Τοι.115 ' ' '- J . i—lergenrnetlit.-r.
lui F o t i e , î n d r e p t a t î m p o t r i v a alrancilor şi а c e l o r l a l ţ i
latinii». Vezi
c e l Mare. V e z i l a A . M o l i e n . op. c i t . , v o l . I , |). Z i r , g) ΄ ᾽ .. $! Sf. Grigorie
412. Cf. Dr. Vasile Mitrofanovici si Dr. τ. πω…-51:16, op. cit., p. 458] Monument a graeca a d P h o t i u m , R a t i s b o n n a e , 1869. p. 11—12.
 —-———154-— `.

z
, .

ideea unicitătii .lertfei Mîntuitorului pe Golgota. Precum demonstra

Fotie, “dreapta judecată 51 cunoaşterea exactă a lucrurilor permit ca ιΙΤυΕΟΗΙΑ ΟΑΤΕΐΗΡΜΕΝΙιΟΕ
preotul să aducă o singură dată pe 21 Jertfa cea fără de sînge, iar nu de
mai m u l t e ori. Căci dacă nu este îngăduit să se săvîrşească a doua Ι. Scurte consideratii preiiminare. -…τ….-……Π.…… ©1161… dm prima
.Iertfă pe un singur altar, cu atît mai mult nu este siobod C'a'preotul să partea Liturghiei 'catehumen'ilor. —-?- 111. «Vhodul mic» suu
slujească de două ori într-o zi, fiindcă si Hristos, Arhiereul cel adevă— «1111161166 mică» şi momentele următoare din Liturghia cate—
rat şi Dumnezeu, s-a jertfit nu de mai multe ori într—o zi, ci o singură … humeniior
dată. Prin urmare, cel care liturghiseste de mai multe ori într-o 21 lasă ! .

să se înţeleagă că Hristos s—a răstignit tot de atitea ori si cade de la SCURTE CONSID ERATII PRELIMI NARE
credinta cea dreaptă a celor cu adevărat creştini, precum si toti aceia
care stau în comuniune cu el. Căci un astfel de om nu crede în Cel care Prima p a r t e a Liturghiei propriu—zise sau, dacă se ia în considerare
parte a
s-a răstignit o singură dată într—o zi pentru mîntuirea oamenilor, ci in si serviciul pregătitor al Proscomidiei, se poate spune a doua _ . .-
enilor.
altcineva care a pătimit d e mai multe ori, ba chiar de nenumărate ori Liturghiei în general, poartă numele de Liturghia cotehmn
ntale ale planulu i ei, Liturgh ia cateliu menilor 151
si nu a putut implini iconomia patimii. Ştim deci că preotul si cele ce În liniile. fundame
vadita analogie de
se ierurghisesc de el sint întocmite limpede după chipul Celui ce a urcă originea la veMapostglic, găsindu—se intr-o
nu_ne procura
pătimit pentru noi. Se cuvine, asadar, a se păzi cu exactitate insusirile structură cu serviciul 611171΄1΄΄1…61 sinagogii. Documentele
caracteristice ale chipului adevărului, dacă e să desemnăm natura rînduiala din primele trei'veacuri a acestei ΡΞΓ.Ώ.,ξ1 … Liturgh ie. Din ruen-
ntal in diferite scrieri i , se poate ved'eawca in
adevărului» …. ᾽ tiunile făcute insă incide
a, 61111611 51
Script ura 51 predic
Pe aceeasi linie si pentru aceleasi temeiuri această practică s—a rînduiala ei intrau citiri din Sfinta
ν
aplicat necurmat in Biserica Ortodoxă, precum sublinia de asemenea, Δ
avea o' exrstentaAautoî
.

rugafăia…plare că la inceput acest serviciu divin

1 .

în veacul 6113711416 Mitrofan KritOpulos: «Noi nu slujire Sfinta Litur— ξ?.ζ1.€ΡΞ ΕΞΞΞ…Έ -…Ξ€ Sfinta Euharistie.— „tuner
nomă. săvîrşindu—s e adică
ghie de mai multe ori pe zi in aceeasi biserică si nici nu avem mai multe stică, cum era de pilda,-duminica,
sfinte mese in aceeasi biserică, ci cîte una singură de fiecare, din piatră insă cînd avea loc-Liturghia euhari unea cu 66.616 13-
dată de Litur ghia… cateh umeni lor, care se
de marmură. Căci si Hristos unul este piatra cea adevărată din capul ea era prece
acest s_ervrcru c u Ln
unghiului. iar pentru că nu s-a răstignit de mai multe ori 111 lume, ci о 11153. A m putea chiar spune că, foarte de timpuriu..
strict a deveni t in chip insepar abil. partea pra-me m?-
dată în toată vesnicia cea de la început pînă la sfîrsit, fată de care fie— nÎaliturgic in sens de 151?&ΘΙξΘ
1161 ll—lea, _o astfel
care zi este ca o icoană a vesniciei, iar fiecare biserică o icoană a lumii, toare ει Liturghiei euharistice. În 176661
e νΞΒΞΞµΕ.ΐ .-.. -1 ai.:
tot 1656… 51 1101 slujim Cina Domnului nu de mai multe ori pe 21, 61 o fapt se găsea definitiv έξ.66112616 …. Totusi, 1n traditi
întreg ele doua parti ale „Liturq 1161
singură dată pe fiecare 21, 111 fiecare biserică... O dată pe zi facem distinctia sau mai. bineţâzis separatie 60111061
inca. 0… 16.166
aceasta si 1111 mai mult» …. -- 6 661611111116.111106…51΄ΐ6 credinciosilor —-— nu era l, 111 111501111181’1111
"1361111161:ΐ1,΄΄΄΄τ΄.:6.1 putin în;practica… ierusa limite ană. 'Astt'e
Documentatiile acestor doi teologi sint astfel rezumate in capito— rta cateh umenilorLaăea
lul «Ρ0νΞι1ι1111» din Liturghier : «...Se cuvine preotului să ştie că'numai Π616ψΞ1161 1161116116 56 face “mentiune că I:].tu Pomn ulm, iar ξ..ΐ;.1…
loc in biserica Golgotei, ridica tă pe locul răstignirii
() Liturghie intr—o zi, la о sfîntă masă, este dator a săvîrşi; că această u, inaltata. pe llorul ‚; 1:13—
ghia euharistică se săvîrsea in biserica Învrer
uniune. a Sfintei. Jertfe înseamnă numai o moarte a lui. Hristos, care un scurt pasaj al uneia din 6111111 .Η? _
tului 11101."11111114Ξ3. Judecind după
moarte odată a luat-o pentru noi si numai ο Patimă a Lui, pe care odată că situatia nu era alta,-nici
a răbdat-o pentru noi» …. rile Fericitului Augustin “‘—34, 5-61 putea spune
а“

XIII, 10,- 1 Cor. XIV. 26113111?

420 .Ι Tes. V, 27,- Colos. 111, 16 s i ιν, 16; Fapte Martirul 51 Πέ)»: . ,
Apostoli, ΙΧ. 2, 3 ; X, ‘2, 5 ; Sf, Iustin
ν 19- D i d a h i a celor 12
A'pnmàfn m m 67.— Clement Alexandrinul,,S'iroma iaiOî/ql), 1ι15Γ[Ρέ.Θ.,. 1ν,.Ό5Ο37µ……ΐ,
$1 C01. ', __ ι _ , . ὐ- _ . |ΠΓ|ς1Π΄ - |." ,.

O m ha i la Facere, P. G., ХП, 1 6 0 , veu

| .
. .. --

ipt, h a e r e t i c . ‚ 40, 41; 2f. Apologeticum, 39 (13;> Lëqî, &")?! 21ης

Cf. De
421. an,
1-. “i“ertuli Dom Fernand Cabrol, Les origine:; liturgiques..., p. 1.11… . ͵ .... , ...
'praescr
cd., 1920, p. 83_.` .
Şi Le livre de la prière antique, Tours, VI—e M m“!
ia I, cap. 6:. . .
422. C‘f. Sf. iustin Martirul s i Filozoful, Apolog 5611161 0...,;1έ> :.: г . . . -. ..
1117. La J. i—Iergcnroether, op. cit., p. 68. ' e vei poiius Aether iae pcregr inatio nr! toca
493 Silvic 1924, 11....'..ρ…11."…1…Μ…
ι'118.Μ'11…Ιε…Κ1110|111105,"Ομολογία τῆς ἀνατολικῆς ἐκκλησίας τῆς καθολικῆς καὶ Cf s i L. .'-'1. ΙΈτ111'56sint
"La pdroi èa rmen ed,e 211616
Μο11611, este , I, Paris.
cap . ἵν᾽
224: “Această cuvîntare scurte _51_11е131.131с[.\ “;:1\1'‹°Е111':'›г;`11-
ἀποστολικῆς, la Ion Μ΄111'5166.ι;6υ,Θυσ.:ι.υρδς τής ΄Ορ-θ'080ξίας. Die Bekenntnisse und die mit?!
ο;ρ «12171 10λΜά Η;ΠΝ "Η!" .,
CCCXP ŞVI, ΡΆ1..ίί1 ,Γ1ΜΩ
11'1'6|111:ς151611 Giaubenszeugnisse der griechiscli—orientalischen Kirche, Leipzig, 1904, p. 226. într-o biserică mai mare», Sermo ._., .. .. ,-ι…"…-ι-.1:τ.ξ-.Ξ
419. Α se vedea mai pe larg studiul nostru 8111611161 Liturghiei, în « S t u d i i Teo— chrétienne et de Liturgie», 1, col. 633 $1 . . - … 1611
p. 57—10 0), pornind de 1a c u m . .
den UrSprung des Lectorais, T. U. II, ν,
ни...—-

logice», ΙΙ [1950], 111. 3—6, p. 125—136.

 -—-- 156 —_———- 4—15?“—
' in Biseric a Africii d e Nord, J e r t f a liturgi că făcîndu —se
în a l t ă biseric ă de la e c t e n i a cea m a r e si p î n ă la i n t r a r e a cea m i c ă ( v h o d u l m i c ) a p a r e
de cit aceea in care avuses e loc Liturgh ia catehum enilor. . .'са u n a d a o s d e m a i tirziu. … . !!

€?
N u m i r e a d e Liturghia catehume nilor i s—a d a t datorită f a p t u l u i că În s t a r e a actuală, începutul Liturghiei catehumeniloé se desfăşoară
l a această p a r t e a serviciu lui d i v i n puteau să asiste si catehum î n c o n c o r d a n ţ ă c u r e g u l i l e i n s c r i s e i n C o n s t i t u ţ i a p a t r i a r h u l u i ΕΠΟ….
enii,
adică cei ce se pregătea u î n vederea primirii botezulu i. Această
primă D i a l o g u l l i t u r g i c d e s c r i s m a i înainte, î n care d i a c o n u l a t r a g e aten—
p a r t e a Liturgh iei a v e a deci ca scop. edificar ea comunit ăţii, adică
dez- tia preotului că a sosit momentul sa“ inceapa slujba, are-1111 caracter
voltare a c r e d i n t e i Şi a spiritua lităţii creştine , p r i n instruir
ea in adevă- intim, deoarece el se desfăsoară i n t - a m a εἰ numai i n t r e liturghisitori.
rurile evangh elice. C a r a c t e r u l didactic predom inant al elemen
telor ce î n c h i p public însă inceputul Liturghier este semnalat s o l e m n d e diacon
o c o m p u n e a u corespu ndea, d e altfel, cit se poate de potrivit scopulu
i ( c î n d . este), p r i n f o r m u l a r o s t i t ă c u - g l a s . malt-111 mijlocul bisericu, f o ?
d e p r e g ă t i r e a c e l o r ce a v e a u s ă f i e initiati mai tîrziu
î n Taine-le Biserici i.
C a t e g o r i i l e d e p e n i t e n t i si e n e r g u m e n i i c a r e , in u r m a u n
mută prin c a r e cere binecuvrntarea p_reo-tulu1:v«Lmecuvmteaza pa—
o r r u g ă c i u n i spe— r i n t e » . P r e o t u l , aflindu—se i n f a t a s f i n t e i mese“, r a s p u n d e d e asemenea
c i a l e , e r a u c o n c e d i a t i l a s f î r ş i t î n r i n d cu c a t e h u m e n i
i , i m p ă r t ă ş e a u nu— c u g l a s : <<Binecuvint—a'tă este î m p ă r ă t i a : a t a t a l u i . - s i a Eiuiui 5 1 8 51111…-
mai s u b r a p o r t u l moral si vremel nic starea catehum enilor.

ὦ
Întocm irea t u l u i Duh., t o t d e a u n a , a c u m ε ἰ p u r u r e a 51 111 _vecri v e c r l o r » , n t a c 1 n d 111
rinduie- lii a c e s t u i s e r v i c i u îi a v u s e s e î n s ă î n v e d e
r e î n d e o s e b i p e cei acelaşi timp s e m n u l crucii c u sfint-a Evanghelie, peste 811111111115; preo—
c a r e se p r e g ă t e a u p e n t r u b o t e z . De a c e e a , n u m i r e a
Liturg hiei n u se referă decît la ei.
respect ivei p ă r ţ i a tul s u b l i n i a z ă prin acest semn c ă î n L i t u r g h i e se actualizeaza i n f o r m e
_ … ceremoniale moartea pe cruce, adică Jertfa “Domnului, p i n a 88131 iarasi
Privită in s t r u c t u r a ei a c t u a l ă , Liturgh ia c-atehu menilor constă v a v e n i (I C o r . X I , 26). Î n l i p s ă d e d i a c o n , i n c e p u t u l L i t u r g h i e i se f a c e
din
u r m ă t o a r e l e m o m e n t e princip ale : d i r e c t d e către preot, prin însăşi rostirea f o r m u l e i d e binecuvmtare.
a) P a r t e a d e la i n c e p u t Θωµάς) , c a r e incepe cu binecu vîntare În l i m b a j u l liturgic fată de Dumneaeucverbul <<a'b1necuvmta»
a preo-
tului si tine p î n ă la i n t r a r e a cea mică ; (εύλοΤεϊν)1ΠΞΘΘΠ]ΠΞ1 « а slăvi», «а
' ᾽ ζ l a u d a » “'. I n c e p u t u l Liturghiei este
b) I n t r a r e a cu Evangh elia, n u m i t ă si vhodul cel m i c sau m a r c a t deci p r i n t r - o f o r m u l ă de slăvire s a u d e l a u d ă a lui Dumnezeu,
intrare a
cea mică, ori prim a i n t r a r e (ἡ εἴσοδος τοῦ <<Firea si logica lucrurilor impun», d e altfel, precum remarca Nicola?
Εὐαγγελίου, ἡ μικρὰ εΐσΟδος1"δ πρώτη
εἴσοδος); ᾽ Cabasila, <<slăvirea lui. Dumnezeu l a inceputul Liturghiei: („am i n d a t a
' ce n e apropiem d e Dumnezeu, ne d ă m s e a m a de slava Lut cea 11881110-
c) Imnul trisagh ion (ὁ τρισά.τιος — subinte les ὕμνοι: -- sau τό…τρισά
γιο--;): p i a t ă si d e puterea si de. m ă r e ţ i a Lui, din care d e c u r g uimirea 51 8111111217…
d) Lectu rile (τὰ ᾽ανατνώσματπ, αἱ 'α=1ατνώσεις);
r a t i a si a l t e l e a s e m e n e a f a t ă d e El, iar a c e a s t a e s t e t o c m a i Fslavrraea». . .
e) Rugăciunile după Evanghelie si sfîrşitu l Liturgh iei N e g r e ş t i , e s t e o c h e s t i u n e d e c u v n n t a si d e p i e t a t e r e l i g i o a s a ca,. i n a i n t e
catehu-
menîlor. d e exprimarea dorintelor εἰ a c e r e r i l o r noastre in ectennle $1 1ugac1u-
nile ce u r m e a z ă , s ă o m a g i e m p u t e r e a si s l a v a l u i Dumnezeu, marturi—
- II s i n d astfel a d m i r a t i a si credinta noastră in atotputernicia Lui, c a r e este
O F I C I U L DIP—.î PRIMA PARTE Α LITURG HIEI CATEI— l'UMENl LOR vistieria tuturor b u n ă t ă t î l o r , d e t r e b u i n t ă vietii n o a s t r e v r e m e l n i c e ŞI
veşnice. . … . . _ …
i, Formula de binecuv intata. … 2. Ectenia mare. —-—
3. Antitoa nele. —— Formula de b i n e c u v î n t a r e d e la începutul Liturghiei, comuna. d e
_
4. Simbolis mul oficiului de la inceputu l Liturghie i a l t f e l o r i c ă r e i S f i n t e T a i n e , este u n a d i n t r e c e l e t r e i t o r m u l e d e b i n e -
—
c u v i n t a r e p e care le intilnim in cursul serviciilor bisericeşti. Prin ea.
_
l . Formula de binecuvintare
slăvim p e D u m n e z e u , nu n u m a i i n u n i m e a f i i n t e i , p o t r r v r t c o n c e p t i e i
În raport cu imagin ea ei primar ă din Consti tutiile Aposto lice
(car— Vechiului Testament, si nici n u m a i in treimea persoanelor exprimat-e
… ___—__.

tea II, 57 εἰ cartea VIII, 5—9], Liturgh ia catehum enilor

.

poartă în forma general, ci într—o formă cu dezvoltare m a i pompoasă, d i s t i n g m d d u p a

ei d e astăzi urmele u n o r a d a p t ă r i si sistema tizări care s e
…

resimt cu cleo- n u m e persoanele Sfintei Treimi. Slăvim a s t f e l p e Dumnezeu centeni-plat

sebire in partea ei d e la început. Scrierile d i n t r e v e a c u l a l I V - l e a si a
l i n t r - u n u l d i n principalele Sale atribute s a u insusiri $1 a.nunjeAln suve-
”VI-lea … m ă r t u r i s e s c u n a n i m că Liturg hia catehu
5

menilo r se deschi dea r a n i t a t e a a b s o l u t ă a l u i D u m n e z e u — T a t ă l , C r e a t o r u l εἰ de…-cr S t a p i n u l exis—

prin intrare a e p i s c 0 p u l u i i m p r e u n ă c u preotii , a d i c ă
ы

i m e d i a t i n a i n t e de t e n t e i (<<Făcătorul cerului si al p ă m î n t u l u i , al t u t u r o r celcr ce se vad

a incepe l e c t u r i l e biblice . Deci toată partea oficiu
lui d e astăzi , începî nd. s i n u se v ă d » ) ; a l u i D u m n e z e u — F i u l , « p r i n Care t o a t e s - a u u t a c u t » , ill;
.

clerul se folosea în prima parte a Liturghi ei de veşmint t e m e i e t o r u l împărăţiei mesianice, a l c ă r e i inceput a fost hotarit. (.). data.
-

ele din viata de toate zilele,

η

conchide că Liturghia c atehumenitor

chiar după ce s-a unit
p a r e sa nu fi a v u t c a r a c t e r u l u n u i rit. s a c r u .
cu L i t u r g h i a e u h a r i s t i c ă . La J o a n n e s Hanss
cu f ă g ă d u i n ţ a T a t ă l u i f ă c u t ă primilor o a m e n i in v e d e r e a m i n t u i r n $1 а
i i t u r g i c a e d c r i t i b u s o r i e n t a l i b u s , t. II, p a r t ens, Institutiones,
3

e a 1, p. 44. ` 426. Α se vedea G e r h a r d K i t t e l ( î n c o l a b o r a r e ) , op. cit., v o l . II, p. 751—753.

.

425. Cf. l o c u r i l e d i n i z v o a r e l e i n d i c a t e d e J . Han-sse

ns. op. cit., t. II, p. 432 43-1. 427. Nicolae C a b a s i t a , ор. cit., c a p . XII, col. 392. .
᾽-
а1
н
 ,..
————158-———
surpă.rii_puterii lui. Satan,— a lui Dumnezeu—Duhul Sfînt «de viaţă făcă-
torul... Cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este inchi-nat si aslävit» desă—
\-'Îl'ŞîlOl'ul împărăţiei, mesianice, aşezată în lume prin. întruparea llucra—
rea si Jertfa Fiului trimis de Tatăl. «Deci», precum se exprim-arSfin-tul
1311311118111 arhiepiscopul Constantinojfolului, «Cele 00 se Sävirsesc aci
fiind—“mii;tagogia intrupării Domnului, Treimea trebuie să strălitCească
51 să fie propovăduită la inceputul Liturghiei. Dumnezeu este slăvit'de
puterile cele de sus cu intretiă sfinţenie si de oameni este binecuvîn—
tata împărăţia lui Hristos, Care a prădat iadul cu puterea Dumme-1151111
Sale-‘51 pe noi ne—a 0101101111»ΠΒ. La această formă de slăvire, credin—
1310511 se asociază prin răspunsul «51111111» (asa să fie).
2. Ectenio mare
W
in oficiul ce se desfăşoară în această parte de la inceputul Litur—
ghici distingem rugăciuni publice si rugăciuni rostite în taină de litur—
gliisitori, precum si imne intonate la strană sau de corul credinciosilor.
ln rindul celor dintîi intră ecteniile si ecfonisele. Astfel, după răspun-
sul «anim», diaconul, în locul unde se află, ori, 111 lipsa lui, preotul în
altar, înaintea sfintei mese, începe ectenia mare.
Asa precum rezultă din însemnarea etimologică a cuvîntului grec
έχτΞ.,……'…,.ς,ύ, &, (11111115, prelung, stăruitor, necurmat), ectenia mare, pri—
vită in toate formele'ei, este o rugăciune întinsă sau prelungită si stă—
ruitoare, fiind stilizată sub formă de îndemnuri (<<...Domnului să ne ru—
găm», «...la Domnul să cerem», «Sä plinim rugăciunile noastre...», «50
zicem toti...» etc), în care intenţiile sau obiectivele rugăciunii sînt gru—
pate si enuntate succesiv în auzul credinciosilor, care participă la ea
prin raspunsurile “Doamne miluieste», <<Dă, Doamne», «Tie, Doamne»,
si «111111113, corespunzătoare adică sensului îndemnurilor respective din
00101110. 111 limbajul liturgic din Biserica Ortodoxă Română, termenul
de <<ectenie» este o denumire generică, întrebuinţată fără distincţie
pentru toate formele acestei rugăciuni, pe care însă Liturghierul grec
10 desemnează prin termeni tehnici diferiti. Titlul de <<ectenie», Litur—
gliiertii grec 11 dă astfel 111 general tuturor compozitiilor de acest gen.
care se deschid cu îndemnurile: «sa zicem toti...», «S51 plinim rugăciu-
nile noastre...», sau cu cererea «Miluieste—ne pe noi, Dumnezeule, după
mare 1.1…'Ξ.Τδ"'ΐ; celelalte insă sint desemnate cu termenul colectiv de
«001011» 51 «rugae-ium» (αἰτήσεις şi Багдаде). Fiecare în parte din toate
aceste compozitii mentionate pînă acum apare ca o <<ectenie mică»
(ἡ μικρὰ έκ-.εντ΄,-=;1, tată de <<ectenia mare» (ἡ µε"(ά)…."η ἐπτενἠς), sub care tre—
buie să intelegerii pe aceea care incepe cu cererea «Mintuieste, Doamne,
poporul Tău...» (La Litie si la Utrenie).
-, Ectenia de la inceputul Liturghi.ei,.comună de altfel 51 inceputului
\fecernrei si Utreniei, este denumită la noi «00101110 mare»; desigur,
este socotită astfel nu atit din cauza întinderii sau lungimii .ei, în care
s—ar găsi formulate'intentii si motive. de rugăciune mai numeroase de—
cit in alte genuri de ectenie, cît mai ales in comparatie cu ceea ice 111-—
.123. Theorie mistica, p. E.,/11011111, 401 в. ` 430. ._Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., Ρ.
`
. . . , . . . , ‚.,._: . » ; . . . , .
… 159 …
deobste noi numim <<ectenia mică» (dară si iară 111 pace Domnului să
ne rugăm»), pentru că aceasta din urmă nu este decit <1 prescurtare a
celei dintîi, din care împrumută inceputul si ultimele două alineatul/J
Aceste două forme de ectenie sînt desemnate în Liturghierul grec cu
termenul tehnic special de cava—m'); (unire, legare sau. înşirare de rugă—
ciuni sau îndemnuri unul după altul), respectiv ἡ μετά)… .…….,α….;, si ,,,.,ρ;,
omamv’], Pentru că primele îndemnuri din ectenia mare incepe cu
expresiile <<în pace...» (έν εἰρτ'γπῃ)᾿ «pentru pacea de sus...», “pentru
pa….
cea a toată lumea...», ea mai poartă uneori în Lilurghierele greceşti si
numirea de ε'ιρη…ά (slav—miroame}, adică cele de pace sau privitoare
la pace. Se mai întrebuinţează de asemenea si titlul de Bia—tomita (dia—
conale), titlu ce convine, dealtfel, ecteniilor de tot felul, intrucit ele
formează prin excelenţă rolul diaconului. De fapt. trebuie să remarcăm
că toate cele trei genuri de ectenii mentionate sub denumiri. tehnice
deosebite se găsesc intr—o evidentă analogie, în ceea ce priveşte fac—
tura lor, aşa incit nu se greseste subsumîndu—le pe toate sub ехргезіа
generală de ectenii. .
Ectenia este una din formele primare ale rugăciunii publice creş—
tine, pe care o găsim recomandată de insusi Sfintul Apostol Pavel
(I Tim. II, 1—2), iar__ 111110111111110100…01500,110 0011111111010…111 0010 mai
vechi documente nini—“area 439. Ectenia mare 0510΄᾽᾽001100ρ111ὲ1 si întocmită
in spiritul comunita r si eciezioiogic, caracteristic vietii crestine., Astfel,
motivele rugăciunii din îndemnurile acestei ectenii imbrătisează toate
categoriile si treptele de credinciosi, toate situaţiile si trebuinţele lor
de ordin spiritual si material, invocînd si ajutorul membrilor Bisericii
triumfătoare.
Prima recomandare ce ni se tace prin ea este «551 facem rugăciunile
noastre cu cugetul liniştit» (11011111)11101)…: «In pace Domnului să ne
rugăm». Pacea deplină a sufletului este o conditie psihologică si mo—
u
rală primordială si, esenţială pentru alumnis-"fee" noastră de Dumneze
prin rugăciun e. Un suflet divizat in el insusi sau împrăşti at prin-tot
ceea ce înseamnă tulburare, nu numai 111 sensul moral al acestui cu—
îndrăz—
vint, ci si sub rapOrt intelectual, nu se poate concentra si nu. are
neală sau curaj în rugăciunea sa. «De nu ne va arăta vinovati inima
cere vom primi
noastră, avem îndrăzn eală către Dumneze u 51 orice vom.
înain—
de la Dînsul, pentru că păzim poruncil e Lui si facem 0010 plăcute“
: «(211101
tea Lui» (I Ioan 111, 21———22). De aceea, ne—a poruncit Mintuitorul
vostru
stati (10 vă rugaţi, iertati orice aveti asupra cuiva, ce si Tatăl
să vă ierte greşelil e voastre» (Marcu Xi, 251 cf. si Matei
cel din ceruri
111
V, 23--24). Cu alte cuvinte, pentru rugăciune trebuie să 110 găsim
de pace cu noi insine, cu Dumnez eu si cu aproape le nostru._ O
stare
linistită:
astfel _de pace nu izvorăşte decît dintr—o cons—ştiintă curată sau
pe de , parte, adică, netulburată de păcate'şi deci împăcată
cu Dum-
nezeu, iar pe de alta, degajată în acele clipe de frămintări sau preocu—
intii. cap. L X V . 1 ;
429.ξ00, (10 exemplu, Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Apologia
LVII, 5; Tertulian, Apoiogeticum, cap. ΧΧΧΙ.**ζ, 2, si XXX, ii. ,
G., …Χ0ν111, 401 D. :_
 …- 1604-᾿
pări in legătură cu diferitele aspecte ale vietii de toate zilele si, toto-
dată, πει'ιδι5001itä de resentimente fată de semenii noştri.
Pacea sufletească este condiţionată, cu alte, cuvinte, si de factori
obiectivi; de aceea, incă 111 prima p a r t e 6 ecteniei sintem indemnati
să ne rugăm si «µι-2111111 pacea a toată lumea... şi pentru unirea tuturor»
sau, mai scurt, «penlru pacea dintre noi» …Mdeoarece, într--o atmosferă
de pace generală sau obştească, sufletul găseste. sprijin si mai multe
garantii pentru pacea din el însuşi.
Pacea sufletească, 111 triplul ei aspect: cu Dumnezeu, cu noi insine
si (11 aproapele, este o pace care, pe de o parte, «516 iii-puterea noastră...
ca rod 61 tuturor.-virtutilor si 61 111161 inţelepciuni desăvîrşite, o расе
adică pecare o putem cistiga noi insine» "…. Dar pacea de—săv'irşită este
“pacea de sus», <<pacea lui Dumnezeu» (Filip. IV, 7), pacea. aceea, adică,
pe care ne-a adus-o, ne--a dat——o si 116--6 lăsat 0 Mintuitorul (Ioan XIV,
7) Care, prin jertfa Sa, 6 surpat zidul despărţitor al vrajbei (Efes.
il, 14), inmäcnidu-ne cu Dumnezeu Această pace este un dar de sus,
este un dar 61 mintuirii, pentru care ne „rugăm să fim făcuti părtaşi prin
fiecare Liturghie. În» acest scop sintem indemnati deci să ne rugăm «реп-
tru pacea de sus» si «ρε…… mintuirea sufletelor noastre».
Urmează apoi indemnul la rugăciune pentru locaşul de închinare
si pentru cei ce intră intr—insul insufletiti de credinţă, plini de evlavie
si pätrunsi de fiorul prezentei divine, pentru toti adică cei care vin în
biserică purtînd revărsată in fiinta lor întreagă nota unui chip duhov-
nicesc, atit in dispozitia lor lăuntrică precum si in comportarea lor ex—
terio'ară. Îndemnurile ecteniei continuă apoi în sensul rugăciunii pen—
tru biserica sau. minăstirea si localitatea respectivă, precum si pentru
toate orasele si satele impreună cu cei ce locuiesc in ele; pentru. cir-
muitorii 51 slujitorii bisericeşti de toate treptele, precum si pentru cei
de la cirma statului; pentru conditii meteorologice favorabile si pentru
rodirea îmbelşugată a pămîntului,- pentru cele ce s i n t de trebuintă si
d e folos celor care se află in felurite călătorii, pentru cei bolnavi tru-
peste ori deprimati sau amăriti sufleteste (ύπέρ…γ.αµνόντων) 51 pentru
salvarea celor aflati 111 r o b i e .
În legătură cu împrejurări speciale din viata credincioşilor ori a
_
_ _ _ - _ _ _
comunităţii se pot introduce in acest moment ectenii, care se găsesc
grupate in partea finală 6 Liturghierului sub titlul de «Adunare de ce—
.. .
reri la felurite trebuinta din viata omului» (la vreme de neplouare 51
foamete, la vreme de necontenire a ploilor, pentru cei ce sint in 6616-
torii, pentru cei bolnavi, pentru cei ce sint in 11161115011, pentru năvă—
lirea ι răjir- 651101, 16 boli epidemica etc.)
56116 acestor indemnuri, prin care este dirijată rugăciunea credin—
ciosilor, se incheie cu acela ca noi toti să fim izbăviti de orice necaz,
urgia, primejdie si nevoie. Urmează apoi o invocaţie generală: «Αρά-
ră ne si ne mintuieşte, tintuieste- ne 51 n e păzeşte pe noi, Dumnezeule,
(11 harul πιω». Prin această formulă se rezumă esenta tuturor dorin—
rii?»—
telor sau intentiilor din indemn urile precedente ale ecteniei si, .in 666-
΄131.Ν1001ει0 Cabasila, op. cit., cap. ΝΠ; c o l . 336 Α.
432. Ibidem, col. 393 D si 396 А
᾽ Liturghierul explicat —— 11
—-——161—_—-
1651 timp, se face mărturisirea că împlinirea rugăciuni10r făcute о astep—
.16111 66 pe u n 1161 din partea lui Dumnezeu. ‘
De altfel, răspu-n.su1 «Doamne rniluieşte», pe care credincioşii il
dau după fiecare alineat de pînă aci al ecteniei, subliniază d e fiecare
dată că «ei speră să primească ceea ce cer nu pentru că ar fi îndreptăţiţi
la aceasta, ci pentru milostivirea lui Dumnezeu» 433. Prin însăşi forma
de stil a acestui raspuns, ne afirmăm deci, ca in toate rugăciunile de
cerere si 611161 mai expres, in pozitia celor ce cersesc mila lui Dumnezeu
şi rodul ei, milostivirea sau darul din partea Lui. Ca impăratul—prooroc
David, care isi incepe psalmul de pocăintă cu implorarea: «Miluies-
te—mă, Dumnezeule, după mare mila Ta» (Ps. L, 1) ,- asemenea vamesului,
care se umilea rugindu—se: <<Du1nnezeule, milostiv fii mie păcătosului»
(Luca XVIII, 13) si asemenea femeii canaanence, care striga in urma
Mîntuitorului: «Miluieste-mä, Doamne, Fiul lui David» (Matei XV, 22),
656 51 1101, prin răspunsul «Doamne lniluieşte», rugăm pe Dumnezeu
să si a r a t e mila Sa fată de noi, »satisfăcindu—ne cererile formulate prin
graiul preotului ori 61 adiaconului Ei sint deci dinainte încredintati că
acordarea bunurilor cerute constituie un act de milostivire, adică de
milă din partea lui Dumnezeu, un act d e dărnicie, un dar ce se dato—
reste numai bunătăţii Sale 51 nu n e vine ca o răsplată pentru meritele
noastre.
Pentru a indupleca bunătatea divină, sint chemati ca mijlocitori si
Sfinta Fecioară impreună cu toti sfintii («Pe Preasfinta curata… cu toţi
sfintii pomenin'd——о›_›)‚ căci 6 1 pomeni inseamnă, precum remarca Nico-
lae Cabasila, a-i i n v o c a , a-i ruga”4 Acest ultim alineat al ecteniei
mari este întregit în completare si unitar 435 cu indemnul ca ape noi in-
şine si unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui I—lristos-Dumnezeu să 0
dăm (. αρ:ιΒώμεΘα)". Fiecare in parte si toti laolaltă adică, uniti p r i n legă—
tura dragostei 111 Hristos, să ne oferim viata noastră întreagă . g i n d u r i l e
si i n i m a , cuvintele si faptele, sufletele 51 trupurile …. «ca 0 jertfă vie,
sfîntă şi bineplăcută [lui Dumnezeu), ca o slujire (cult, închinăciune)
spirituală» (Rom. XII, 1). '
Pe lîngă această interpretare acceptată de obicei in erminiile litur—
gice mai mult ori mai putin confuz, interpretare justificată de altfel prin
versiunea curentă «...56 o dăm» din textul Liturghierului român, nu
socotim fără folos a pune in evidentă si un alt sens al îndemnului final
din ectenia mare, mai ales că 61 pare 6 11 56115111 primar. Urmind în con-
secventă şi strictă logică firul rugăciunilor din ectenia mare, ultimul
său indemn este firesc să sune: «...ре noi insine si unii pe altii si toată
viata noastră lui Hristos—Dumnezeu să 0 incredintăm», adică să ne reco—
mandăm prin rugăciunile noastre, ale Preasfintei Născătoare de Dum—
433. Ibidem, col. 393 B.
434. Ibidem, cap. XIV, col. 400 А, si c a p . XXXIV, c o l . 445 B.
435. Spre deosebire de editiile greceşti si slave, Liturghierul Bisericii Ortodoxe
Romane, incepind cu editia" de Bucarest„i 1902, & despărţit in două acest alineat,
pentru a se intona după primul său membru «Prea Stîntă Născătoare de Dumnezeu
miluieste-—ne pe noi», deşi acest răspuns alstranei, corului s a u credincioşilor nu a
fost înscris în Liturghier.
436. Cf. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni, cap. 332.

Μιμ-
——-—162——-—
nezeu si ale t u t u r o r s f i n ţ i l o r , milei si ocrotirii l u i Hristos, a t î t noi insine
c i t si unii pe a l ţ i i ş i v i a ţ a n o a s t r ă î n t r e a g ă , i d e e care, pe de o p a r t e , se
î n c a d r e a z ă 111 conceptui e c t e n i e i m a r i , iar pe d e alta, nu se găseşte în
dezacord cu sensul verbului παρατίΘηµι. Aflindu—ne în acest „alineat la
finele u n u i sir d e cereri pentru diferite trebuinţe si categorii'de membri
ai comunităţii, sintem î n d e m n a ţ i 111 concluzie ca, în virtutea iubirii
sau a carităţii evanghelice, să ne recomandăm reciproc lui Hristos, "in
rugăciunile noastre. in acest scop special si în legătură cu această ce—
rere finală capătă adevăratul său sens si invocarea sau chemarea Prea-—
sfintei N ă s c ă t o a r e d e Dumnezeu şi a t u t u r o r sfinţilor, d e a sprijini c u
rugăciunile l o r cererile noastre. ' alţi psalmi antifonici.
La îndemnul pentru о astfel d e dăruire de noi înşine, prin curăţia
vieţii, o r i de a ne recomanda reciproc in rugăciuni, credincioşii consimt
prin răspunsul «Tie, Doamne». _ de psalmii tipici. Se poate observa astfel f ă r ă g r e u t a t e c ă la începutul
Ectenia mare se încheie cu o scurtă doxologie («Cà Tie se cuvine
toată s l a v a , - c i n s t e a şi i n c h i n ă c i u n e a : Tatălui şi Fiului şi Sfintului Duh,
acum şi pururea...»), n u m i t ă eclonis (έπφώνηοις), adică spusă s a u pro—
n u n ţ a t ă cu voce t a r e , î n t r u c î t astfel de formule formează de obicei
incheierea celor m a i multe d i n rugăciunile spuse în taină. Precum se
p o a t e r e m a r c a , e c f o n i s e l e s î n t f o r m u l e etiologice, întrucît ele î n c e p într—o
formă de m o t i v a r e (căci, adică, p e n t r u că).-
Ca după orice rugăciune f ă c u t ă public, credinciosii isi afirmă par—
ticiparea l o r l a ectenie prin răspunsul «Amin». . ambele practici.
3. A n t i i o a n e l e
U r m e a z ă a p o i l a s t r a n e s a u la c o r »cîntarea antifoanelor, adică.
versetelor d i n P s a l m i i : XCI («Віпе este a s e mărturisi Domnului...»),
XCIII (<<Domnul a î m p ă r ă ţ i t , întru p o d o a b ă s—a îmbrăcat...») si XCIV
(«Veniti să n e b u c u r ă m d e Domnul...»), numiţi astfel deoarece sint in—
tonaţi antifonic, a d i c ă alternativ, de credincioşi sau de c î n t ă r e ţ i r s t i -
hurile acestor psalmi servesc ca prefaţări ale imnelor de inspiraţie eyes-'
t i n ä : «Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mîntuitorule, min—
tuieste-ne. pe noi», «Pentru rugăciunile sfinţilor Täi...» si <<Miluieşte—ne
pe noi, Fiul lui Dumnezeu...». Cîntarea psalmilor antifonici in “această
parte a Liturghiei este confirmată de documentele din veacul 61
VIII-lea …. ' de duminică
La început, ei v o r fi fost intonaţi în întregime, după obiceiul Vechi
din Biserică. Introducindu—se insă p r i n t r e versetele lor imnele d e com-
poziţie creştină mentionate m a i sus, n-a î n t î r z i a t să se aplice si a c i
principiul cunoscut de a s e păstra d i n psalmi numai unele stihuri, reci-
tate înainte-a acestor imne. Deja Sfîntul G h e r m a n I al Constantinopo-
lului s e referă în comentariul său liturgic la c î t e trei stihuri din primii
doi psalmi, i a r ca al treilea antifon p a r e a lăsa impresia că era intre-
buintat întreg Psalmul XCIV («Veniti să ne bucurăm de Domnul…») ….
437. Codicele B a r b e r i n i . l a [.'-'. E. B r i g h t m a n , Lilurgies eastern and western.
I, p. 310—311 ,- Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit.. col. 401 D—405, (2.51 ediţia
Nilo Borgia il C o m e n t a r i o l i t u r g i c a di S. Germane.... nr. 23, p. 21.
438. SI. G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., Ρ. G., XCVIII, 405 В.
l
2
———163——-
Nu este de mirare deci dacă Amalarius afirmă pe la anul 833 d, Hr. că
͵ 61 6 auzit cîntindu—se acest psalm la inceputul Liturghiei din biserica
«Sfinta Sofia» de la Constantin opol …. În veacul“ 61 XV-lea, Simion,
arhiepiscopul Tesalonicului m e n ţ i o n e a z ă uzul mărginit la cîte p a t r u ver—
sete d i n fiecare psalm antifonic …. -
Astăzi însă, eintarea antifoanelor se practică numai in rînduiala
Liturghiei din zilele o b i ş n u i t e si d e l a s ă r b ă t o r i l e M i n t u i t o r u l u i si ale
Sfintei Fecioare. _În zilele fără sărbători se întrebuinţează de obicei cite
trei stihuri d i n fiecare psalm (1, 2 si 15 d i n Ps. XCI,- 1, 2 si '? din Ps.
X C I I I ; si 1, 2 si 3 din Ps. XCIV), cu <<Slava…» «Si acum...»,— p e n t r u săr-
b ă t o r i l e M î n t u i t o r u l u i si 616 S f i n t e i Fecioare se i a u însă s t i h u r i si din
Duminica si in alte zile de sărbătoare, afară de cele menţionate
mai inainte, locul antifoanelor in Liturghie a fost luat in: cursui timpului
Liturghiei se a f l ă transpus serviciul Tipicei sau Obedniţei, cu Psalmii
ς.11…ςΧΜ, imnul <<Unule-Născut» si '«Fericirile» cu troparele lor. Ca
' atare, in astfel d e ocazii se cîntă î n locul primului a n t i f o n ' s t i h u l 1 din
Psalmul tipic CII (<<Binecuvintează suflete al m e u pe Domnul…»), iar
ca a l d o i l e a antifon, imnul «UnuIe-Näscut», p r e c e d a t î n unele p ă r ţ i d e
ultimul stih (10) al Psalmului CXLV d i n Tipică (“Împăraţi—va Domnul
în veac…»). Fericirile insotite d e troparele respective îndeplinesc rolul
antifonului al III-lea. Au fost astfel împăcate in c u r s u l - a n u l u i liturgic
᾽ - ' '.
Aceste cintări sint considerate ca antifoane mici, intrucit părţile
care provin din Vechiul Testament, a t î t cele care însoţesc imnele amin—
__
a tite cit si Cele care provin din psalmii tipici (<<Binecuvintează suflete al
meu pe Domnul...») se reduc, precum a m văzut, n u m a i ' l a cîteva din
stihurile psalmilor respectivi, spre deosebire de antifoanele cu о extin-
dere mai mare d i n slujba U t r e n i e i ; g r u p a r e a lor in trei stări este inspi—
rată de ideea de cinstire a Sfintei Treimi ….
La 61 doilea antifon se adaugă si i m n u l <<Unule—Născut...», care une—
ori este practicat chiar ca al doilea antifon prefaţat ori n u d e s'tihul
10 din Psalmul CXLV (<cÎmpărăţi-va Domnul în veac.-..»). Întrebuinţarea
liturgică a acestui i m n datează din veacul al Vl-lea, compunerea lui
fiind a t r i b u i t ă împăratului Justinian (527…565) №. La Liturghia din zilele
s e r v e ş t e ca a l treilea a n t i f o n c i n t a r e a Fericirilor, î n s o ţ i t ă
de imnele sau troparele care sînt compoziţii de inspiraţie „creştină.
Subplantarea psalmilor antifonici de c ă t r e cei tipici trebuie s ă ne—o
reprezentăm ca u n f e n o m e n c a r e s-a p e t r e c u t tirziu d e t o t . 'In veacurile
a l XII-lea, al XIII-lea si chiar la începutul celui de-al XIV—lea, codicele
liturgice n u prescriu decît practica psalmilor a n t i f o n i c i m . Abia î n
439. Ord. antiph., c. XXXI. La Dom P1. d e Meester, op. cit., _p. 78, n. 4.
440. Despre dumnezeiasca rugăciune, cap. 348, I).-G., CLV, 632.
441. Ibidem. . '
442. Cf. Sf. Gherman Ι 61 Constantinopoluiui, op. cit., Ρ. G.. XCVIII, ι10ι1 D-——405;
vni. 477 Β ; G. Cedrenus, C o m p e n d i u istoric, P. G.. CXXI.
T e o f a n , Cronica, P. G., CVIII,
729 B. ' .
- 443. Cf. Ms; 1020 Sinai, A. Ι)…1'1110ν50Μ,Εύχολόγ'ια Şi Codicele ESiigmenu din
a n u l 1306.

_— 164 ___
veacul a l XIV—lea Constituţia patriarhului Filotei, prin inscrierea «Feri-
cirilor» în acest moment, ne lasă să intrevederii oficializarea psalmilo—r
tipici la începutul Liturghiei …. 1115111116166 lor în acest loc nu se poate
explica d e c i t p r i n i n c a d r a r e a prin uz a s e r v i c i u l u i Tipicei s a u Ob-e' -
n i t e l ca p a r t e i n t r o d u c t i v ă i n Liturghie, p e n t r u a se f a c e 0 t r e c e r e m a i
directă d e la serviciul ceasuri'or la cel al Liturghiei. 'Această sudură
s- a putut opera p e nesimtite si 611 56 poate d e 116111161, d a t fiind f a p t u l
că rînduiala Tipicei urmează după Ceasul al şaselea, 611161 85.18 regula
să se înceapă Liturghia, pe c a r e Tipica chiar o supiinesie in zilele d e
rind s a u c u c a r e C h i a r s e u n e ş t e 111 t i m p u i Patruzecimii ( L i t u r g h i a
tului V-asile cel Mare si Liturghia Darurilor mai inainte sfintite1445. Pe
d e a l t ă p a r t e , n e c e s i t a t e a u n u i s e r v i c i u d e p s a l m i si 111111-6 111 a c e s t l o c
p a r e s ă fi demonstrat o p r e z e n t a m a i v e c h e a p s a l m i l o r antifonici, pen—
tru a preveni si incacira într--o solemnitate liturgică intrarea episcopului
in Liturghie …-
Este i n t e r e s a n t ă 61111 acest p u n c t d e vedere rînduiala 1115811111818 111
textui Liturghiei Sfintului Vasile cel Mare din Codicele ierochaconuiui
Isidor Pyromaios ( v e a c u l al X— lea —— al Xl--lea) d e la Mînăstire—a Sfîntul
10611 61111 Insula P a t m o s “ ? Clericii slujitori asteptau toti, î n fata 511-11-
t e l o r usi, i n t r a r e a p a t r i a r h u l u i . Î n t i m p ce p r o t o s u l citea» 111 t a i n ă s i 611
capul plecat rugăciunea p r i m u l u i antifon, psaltii intonau d e pe înălţimea
a m v o n u l u i . t r e i s a u p a t r u s t i h u r i , d i n p r i m u l p s a l m a n t i f o n i c ( X C I ) . Ase-
zat pe a d o u a t r e a p t ă a a m v o n u l u i , diaconul rostea apoi îndată ectenia
mare. Urma d u p ă aceea rugăciunea antifonului a l d o i l e a , spusă î n taină ΄
618 preot, a p o i o ectenie mică rostită d e diacon, iar l a u r m ă trei sau
patru stihuri din a l doilea psalm antifonic (СП], cu «Aieiuian .» 51
«…518ν8...». D u p ă «SMX/à...», p r e o t u l rostea <<Unule—Născut», d i a c o n u l in—
tonind d u p ă aceea din n o u ectenia mare, d e la locul obisnuit. Urma
r u g ă c i u n e a a n t i f o n u l u i a l t r e i l e a si 0 66161116 m i c ă , d u p ă c a r e psaltii
c î n t ă P s a l m u l a n t i f o n i c XCIV ( « V e n i t i s ă ne b u c u r ă m d e D o m n u l » ) , cu
s t i h u l « M i n t u i e s t e — n e p r e n o i , Fiui l u i Dumnezeu...». Î n a c e s t t i m p , a r h i -
ereul se ridica din jetul său, i n t r î n d 111 altar, iar diaconul rostea pentru
a treia oară ectenia m a r e .
Această ceremonie —-—— c a r e , 111 veacurile al X-lea si ai XII—lea, se
găsea d e j a consacrată ca inceput 61 Liturghiei ———- a r u n c ă totusi prin
citeva amănunte 0 l u m i n ă preţioasă asupra 518611uiui originar din care
evoluase. Astfel, trebuie să observăm in primul rind că slujitorii alta—
r u l u i nu incepe-au s i n g u r i s e r v i c i u l Liturghiei, 61 a s t e p t a u mai intii intra—
rea episcopului. De altfel, canonul 56 61 Sinodului de la Laodiceea pre—
444. Cod. G2?7——?70._i\'1înăstirea Pantelimon (veac. ai Χ Ι ! lca). Pan. Ν. Τ16111-
b e l a , Op. cit., p. G.
445. Sf G h e r m a n I 61 C o n s t a n t i n o p o l u i u i m o t i v e a z ă intrebuiri'tarea psalmilor la
i n c e p u t u l L i t u r g i n e i p e b a z a o b i c e i u l u i i n d ă l i n a t i n 10616 s e r v i c i i l e d e s e a r a si d i -
m i n o r i t a r . ,
4.46 I n l r a r e a episcopului era înconjurată încă din vechime de f a s t . Sf.
Gură de Aur pare a lăsa să sc radă că aceasta se desfăşura într-o procesiune
c a r e credincioşii m e r g e a u î n a i n t e a c l e r u l u i . Cf. Omilia XXXIII ia M a t e i , 6 P. G..
LVII, 311 - regulă.
447. R e p r o d u s ă l a V e r m a lectiones. d e Jacob G o a r , op. cit., p. 180—182.
ι .Q..L=_-
———165———
“ s c r i e că p r e o ţ i i ' n — a u Voie s ă i n t r e si s ă şadă 111 a l t a r m a i î n a i n t e d e intra—
rea e p i s c o p u l u i . E x c e p t i e se f ă c e a n u m a i cinci a c e s t a e r a nevoit s ă lip—
sească din cauză d e boală, sau c î n d - s e afla în călătoria În al doilea
rind, n u putem scăpa d i n vedere că ceremonia se d e351651116 nu î n altar,
ci în naos, unde se a f l a u n u numai psaltii si diaconii, 61 51 preotii 1115151,
r i n d u i t i p e 501663 Î n f i n e , i n t r a r e a e p i s c o p u l u i i n s l u j b ă a v e a l o c a b i a
d u p ă c e se cîntas'eră psalmii a n t i f o n i c i 51 i m n u l «Unuie- N ă s c u t » . Deci,
tot ceea ce, se szăvirsise p î n ă a c u m a v e a p r o p r i u - v o r b i n d un caracter
Sfîn- extraliturgic, dac-ă p u t e m s p u n e astfel, p e n t r u că d e fapt Liturghia 111-
cepea o d a t ă cu „intrarea episcopului in altar 51 a n u m e în momentul in
c a r e astăzi se f a c e intrarea cu sfinta Evanghelie.
La origine, i n c e p u t u l Liturghiei c o i n c i d e a a ş a d a r cu i n t r a r e a epi—
scopului. Este s e m n i f i c a t i v în această p r i v i n ţ ă faptul că M a x i m Măr—
turisitorul începe explicarea Liturghiei din momentul p r i m e i intrări a
arhiereului î n biserică *", m e n t i o n i n d că în acelaşi t i m p avea loc si in-
i trarea credinciosilor …. Reminiscenţa acestei practici străvechi persistă
1
_|
|
încă în s l u j b a Litirrghiei cu a r h i e r e u . Potrivit, adică, rînduielii d i n t r u
|- ._
î n c e p u t , el n u i n t r ă în altar mai înainte de vhodul cel mic, ci rămîne
in mijlocul bisericii, u n d e s e î m b r a c ă si a s t e a p t ä scoaterea sfintei Evan—
ghelii, cînd isi face i n t r a r e a i m p r e u n ă cu ceilalti liturghisitoriif'o.
Epoca in c a r e vechiul început a l Liturghiei a primit acest adaos este
g r e u d e precizat. Î n t r - o m ă s u r ă o a r e c a r e î n s ă prezenta i m n u l u i <<Unule-
Născut» în acest loc poate constitui 0 indicatie aproximativă cel putin.
Prima j u m ă t a t e a veacului al ”VI-lea deci, d e c a r e istoria leagă introdu—
cerea în Liturghie a acestei 61111811…. s—ar putea să nu fie s t r ă i n ă de
i n a u g u r a r e a unei ceremonii m a i complexe pentru intrarea episcopului.
Această v r e m e a r corespunde, de altfel, epocii m u t ă r i i Proscomidiei,
c a r e a provocat m a i întîi o modificare d e conceptie asupra inceputului
L i t u r g h i e i . Î n c h i p f i r e s c , a p o i , a u r m a t si d e p l a s a r e a î n l o c u l a c t u a l a
ecteniei celei mari, c a r e , originar —— 656 cum mărturisesc izvoarele litur—
gice p î n ă în v e a c u l a l VI- lea —— se găsea l a inceputul Liturghiei credin—
61051101 51 a n u m e inainte d e prezentarea darurilor.
Gratie rutinei, desigur, serviciul d e psalmi i n t r e b u i n t a t p e n t r u so-
lemnitatea d i n a i n t e a i n t r ă r i i episcopului in oficiu a fost îndeplinit si in
lipsa acestuia, a j u n g i n d astfel să se t r a n s f o r m e intr-o p a r t e integrantă
a s l u j b e i . A c e a s t a cu a t î t m a i m u l t c u c i t L i t u r g h i a f ă r ă e p i s c o p a i n c e p u t
să devină 0 practică d i n ce in ce m a i c o m u n ă , 0 dată c u pacea Bisericii
- si deci c u răspîndirea credintei crestine. Preoţilor si ciiaconiior, care
at:-um o f i c i a u s i n g u r i , 11 s - a impus, 6 6 a t a r e . 1111 c e r e m o n i a l propriu de
pregătire i n a i n t e 616 inceperea Liturghiei. Asa 6 trebuit s ă rezulte rin-
duiala p e n t r u pregătirea slujitorilor 511111111, ре саге Liturghierul, con—
formindu--se Constitutiei p a t r i a r h u l u i Filotei, () inserează î n d a t ă d u p ă
Ioan 448. Sf. Maxim Märturisitorui. Misiagogia, cap. ν…, P. G., XCI.. 588 C-
in 443). Ibidem. c a p . 1Х. 68υ D-
450… Cf. μ… Lebedev, np cit.., p. 255. notă 'Nu totdeauna se observă însă această
-
451. Cf. Teofan, Cronica, P. G., CV1“. 477 Β $1 ΄ G- Cedrenus, compendiu istoriC,
P. (-:., (l‘-{XI, 729 Β.
 —167———
— 166 _—
obişnuite: «Bine este a ne mărturisi Domnului si a cinta numele Tău,
serviciul Prosccnnidiei. În manuscrise ea apare abia in primele veacuri . Pre-aînalte, a vesti dimineaţa mila Ta si adevărul Tău toată noaptea…»
ale m i l e n i u l u i al doilea …. (Ps. XCI, 1, 2) lasă să transpire presentimentul despre plinirea vremii
În timpul c i n t ă r i i fiecărui antifon preotul rosteşte î n taină cîte о p e n t r u v e n i r e a M i n t u i t o r u l u i f ă g ă d u i t , c e e a c e explică î n d e m n u l d e a
rugăciune, i n t i t u l a t ă i n Liturghier: «Rugâ‘ciunea ΜΜΜ… întîi» "…. res— lăuda pe Cel preainalt (Dumnezeu—Tatăl) şi-pe Domnul (Fiul, cel U n u l -
pectiv a a a n t i i o n u l u i al doilea» si a (antifonului al treilea», rugăciuni N ă s c u t ) . E x p r e s i a « а vesti m i l a Ta si a d e v ă r u l T ă u » se referă. l a f a p t u l
ce se găsesc 111 s t r î n s ă conexiune cu ideile din care sint inspirate anti— c ă - i n t r u p a r e a M î n t u i t o r u l u i este o u r m a r e a n e m ă r g i n i t e i i u b i r i d e oa—
toanele. Astfel, î n prima d i n t r e ele, p r e o t u l i n v o c ă n e m ă s u r a t a milă şi m e n i a l u i D u m n e z e u si c ă a c e a s t ă v e n i r e a ş t e p t a t ă d e v e a c u r i e s t e
negrăita i u b i r e d e o a m e n i a l u i Dumnezeu, rugindu—L să—şi a r a t e iudu-- acum u n adevăr, о realitate, comparativ cu preinchipuirile d i n Vechiul
rarea Lui f a ţ ă de c o m u n i t a t e a c a r e p a r t i c i p ă la Liturghie. În celelalte TeStament.
d o u ă , l i t u r g h i s i t o r u l cere ocrotirea Bisericii, dăruirea cunoştin—tei ade— Al doilea a n t i f o n in zilele de rînd («Domnui a- împărăţit, intru po-
v ă r u l u i divin in viaţă, obţinerea mîntuirii şi a vieţii veşniCe în veacul d o a b ă s—a imbrăc-at...», Ps. XCII, 1) «cintä însăşi împărăţia, măreţia si
viitor. _ * puterea Fiului lui Dumnezeu, cistigată d e El p r i n lipsirea de slava Dum—
După primul si a l doilea antifon, credincioşii sint i n d e m n a t i din
nezeirii si p r i n l s ă r ă c i a intrupării» …. Aceeasi preinchipuire este oglin—
nou la r u g ă c i u n e p r i n c i t e o ectenie mică, numită astfel„ precum am dită si in stihul 10 al Psalmului tipic CXLV: <<=Împărăţi—va Domnul in
văzut, p e n t r u c ă e a se r e z u m ă l a p r i m u l si ultimele două a l i n e a t e ale veac...». ' .
ecteniei m a r i , cu ecfonisele respective d i n Liturghier pentru fiecare Al treilea antifon din zilele d e r i n d : <<Veniţi să ne bucurăm de
din ele. … - ΄΄ Domnul si s ă strigăm l u i Dumnezeu Mîntuitorul nostru., Să intimpinăm

-
4. Simbolismul oficiului de la inceputul Liturghiei tata Lui i n t r u m ă r t u r i s i r e si in psalmi să c î n t ă m Lui, că Dumnezeu
mare este Domnul si Împărat mare peste tot pămîntul» (Ps. XCIV, 1—-—3),
Privite in general, imnele si rugăciunile Liturghiei sint in primul

.
a p a r e ca o semnalare a plinirii v r e m i i pentru ieşirea Mintuitorului l a
rind f o r m e pentru e x p r i m a r e a cultului si pentru exercitarea spiritua— propovăduirea publică, simbolizată in momentul următor din Liturghie
lităţii noastre, adică «mijloace d e c u r ă ţ i r e s i d e p r e g ă t i r e p e n t r u Sfin.— prin vhodul cu Evanghelia. Încadrarea imnului <<Unule-Născu—t...» după

V
tele Taine… s f i n t î n d pe cei ce le citesc si le cintä»454 s a u le ascultă, le al doilea a n t i f o n isi a r e explicaţia in aceiasi fapt c ă Mintuitorul, «pentru
u r m ă r e s c c u a t e n ţ i e s i s e p ă t r u n d d e ele. Alegerea si î n l ă n ţ u i r e a s a u mintuirea noastră a p r i m i t a se intrupa din Sfinta Născătoare de Dum-
î m b i n a r e a l o r s i n t i n s ă 858 f e l f ă c u t e , că p r i n ele <<să se simbolizeze i n nezeu si purure-a Fecioară Maria». Cintarea <<Eer_Lc_irilor». aminteşte

.
acelasi t i m p iconomia mintuirii..., a d i c ă închipuie venirea si viaţa lui insusi inceputul propovăduirii Mîntuitorului, cind El vestea «Evanghe-
Hristos în l u m e 455. Aşa, d e exemplu, intreaga rînduială a oficiului d e la lia lmpărăţiei» (Matei IV, 23) zicînd: <<Pocăiţi—vă că s—a apropiat Îm—

.
inceputul Liturghiei este i n s p i r a t ă î n alcătuirea structurii ei de ideea si părăţia cerurilor» (Matei IV, 17).

-
. .
scopul de a simboliza t i m p u l i m e d i a t dinainte—a iesirii M i n t u i t o r u l u i l a Evanghelia împărăţiei, vestită d e insusi Mintuitorul' în primele zile

.
a c t i v i t a t e a Sa publică. Această p a r t e se referă deci la episodul repre— ale activităţii S a l e m e s i a n i c e , nu era altceva _— se p o a t e s p u n e …-

л-
— .
z e n t a t d e predic-a Sfintului Ioan Botezătorul 'in deşertul Iudeii, cînd decit mîntuirea. Entuziasmul trezit de vestea sosirii ei, in sufletele-celor
ce ajunseseră «58 vadä cu ochii mîntuirea» aşteptată de ei, este repre-

_.
p r o p o v ă d u i a c ă «s—a a p r o p i a t împărăţia cerurilor» (Matei III, 2), si cînd

_
M i n t u i t o r u l a p r i m i t d e la el botezul. Nota specifică a acestui simbolism zentat î n partea d e la inceputul Liturghiei p r i n scurtele imne de inspi—

— "_.
ratie creştină, prefaţate de stihurile psalmilor antifonici. Î n a c e s t e cin—
…
este m a r c a t ă încă d e la inceput, prin formula d e binecuvîntare pentru .
_
—
tări M i n t u i t o r u l este invocat să ne acorde si n o u ă .n'iintUirea, pentru ru)-
Liturghie, c a r e s e r e f e r ă l a i m p ă r ă ţ i a l u i D u m n e z e u .
_

S a l e M a i c i si p e n t r u ale sfinţilor, c a r e sint f i i i c e i

_

găciunile Preasfintei
_.

Aşezarea ps-almilor antifonici aci, la inceputul Liturghiei, a r e ca dintîi s a u aleşi ai Împărăţiei lui Dumnezeu.
scop de a a m i n t i că venirea M î n t u i t o r u l u i fusese prezisă si preînchip'uită Prin imperecherea stihurilor d i n psalmii cu imnele de inspiraţie
d e j a î n scrierile Vechiului Testament. De aceea, din acesti psalmi au creştină se subliniază legătura si consonanţa d i n t r e Vechiul si Noui Tes-
.»

fost alese expres p e n t r u cintare versetele anume care oglindesc in 010 tament cu p r i v i r e l a - v e n i r e a Mîntuitorului in lume.
acele preziceri si preinchipuiri. Astfel, antifonul l d i n zilele de rînd sau Este locul să menţionăm că Liturghia catehumenilor, a v î n d aceeasi
structură în cele două formulare principale ale ritului- bizantin, oficiul
452. А se vedea, de exemplu, Ms. 1020 Sinai (veac. al ΧΙ1-188--81 XIII-lea). A. d e la inceputul acestora este identic in. Liturghiaintu lui Ioan G u r ă
D m i t r i e v s c h i , op. cit.. p. 140 s i Ms. 719 P a t m o s (veac. al XII—lea»),- ibidem, p. 173.
' 453. In. L i t u r g h i a B a r u r i l o r m a i î n a i n t e s f i n t i t a , î n c a r e inceputul oficiului îl d e A u r si cea a Sfîntului Vasile cel Mare. Liturghia Darurilor m a i ina—
formează serviciul Vecerniei, aceste rugăciuni se citesc printre stările _(slavele) ως… inte sfintite i n s ă , săvîrşind'u—se î n l e g ă t u r ă cu V e c e r n i a , o f i c i u l său s e
c a t i s m e i P s a l t i r i - i ; d e aceea, li se m a i d ă $1 denumirea d e ' cRugăciunea stări-i întîi», deschide cu serviciul Vecerniei, după binecuvîntarea pentru Liturghie.
respectiv «a doua» si «а treia».
454. N i c o l a e Cabasila. op. cit., c a p . XVI, col. 404 (Σ…-Γ.).Δ 456. I b i d e m , c a p . X V I I I , c o l . 408 B.
455. Ibidem.
 ——168_———-
Singura analogie, pe care о, prezintă inceputul acestei din urmă Litur-
ghii cu celelalte două, constă în rînduiala de a se citi cele trei stări sau
«slave» 010 c a t i s m e i d i n P s a l t i r e i n c h i p d e a n t i f o a n e , d u p ă ectenia
m a r e . Ca r u g ă c i u n i , a l e a n t i f o a n e l o r s i n t 10105118……µ1111…1818…π81 d i n cele
sapte rugăciuni ale Vecerniei',__;rămmind"rugăciiîni propfiu—zise ale Ve-
cerniei' numai curatati—a din'tirm ă.
P r i m e l e trei, intrucit se citesc in timpul stărilor catismei, sînt püse
in unele editii a l e Liturghierului ">? sub denumirea de «Rugäciunea stării
intii», respectiv «a doua» si «a trei-a».
III
«VHODUL M I Ç u S A U «INTRAREA, M I C A » Ş I MOMENTELE URMATOARE
( « D I N LITURGHIA CATEHUMENILOR
“ \
I. ‹ I n t r a r e a c u Evanghelia. -—-— 2. Imnul Tristrghion (Sfinte Dumnezeule). —
3. Lecturile biblice. … 4. Rugăciunile după E v a n g h e l i e şi sfirsitul L i t u r -
ghiei catehumenilor
l . Intrarea cu Evanghelia
А1 doilea m o m e n t din Liturghia catehumenilor 11 reprezintă Intrarea
cu Evanghelia (ἡ εἴσοδος τοῦ Εὑαττελεἱου), n u m i t ă si Intrarea ΄ cea mică
(ἡ µικρά εῖσοὃος)᾽ spre deosebire de Intrarea cu s f i n t e l e
intrare (ἡ πρώτη siaotoc)“158 5811, cu termenul slav, «εκ/11013111 cel mic».
\bhodurile a u a p ă r u t în primele veacuri ale evului mediu ( a l V—lea ——— 01
VI-lea), ca dezvoltări organice ale Liturghiei, d i n preocuparea de a pune
cit m a i sensibil 111 relief reprezentarea liturgică a misiunii Mintuitorului.
În principiu, tema vhodurilor este venirea Fiului lui Dumnezeu in lume,
o p e r a L u i m i n t u i t o a r e si î n ă l ţ a r e a l a cer, p r i n c a r e
u m a n i t a t e a n o a s t r ă impreună cu El. Aspectele si episoadele diferite ale
acestei activităţi se precizează prin. amănuntele deosebite de î n c a d r a r e
a acţiunii vhodurilor in momentele oficiilor liturgice respective. (Vecer—
nie, Liturghia catehumenilor si Liturghia credincioşilor).
P r e c u m se i n t e l e g e d i n însăşi d e n u m i r e a a c e s t u i a c t , V h o d u l m i c
c o n s t ă d i n t r - o p r o c e s i u n e s o l e m n ă c u E v a n g h e l i a , care, p o r n i n d d i n a l t a r
si a n u m e d i n f a t a Sfintei mese si urm-ind'pe laturile ei d e miazăzi, răsărit
si miazănoapte, p e n t r u a iesi p e usa laterală din această ultimă p a r t e
si a a j u n g e în mijlocul naosului, se întoarce d e aici iarăşi în altar prin
sfintele usi. A n u m e , i n t i m p u l cintării antifonului a l "HI-lea s a u
vei...» de la <<Fericiri», liturghisitorii se pregătesc in vederea “Intrării
celei mici». Deschid adică sfintele usi, iar cind 10 s t r a n ă se intonează «Si
acum...», ori t r o p a r u l sărbătorii, preotul si diaconul f a c trei inchinăCiuni
in fata sfintei mese. Preotul l a apoi si d ă diaconului sfinta Evanghelie Şi,
ocolind a m i n d o i s f i n t a masă, diaconul mergind inainte, ies prin usa d e
m i a z ă n o a p t e si se opresc in mijlocul naosului, cu f a t a s p r e sfintele usi.
Plecindu—Şi capetele, diaconul zice 111 101110: «Domnuiui să ne rugăm»,
p e n t r u ca preotul să rostească îndată tot î n t a i n ă <<RugăCiunea intrării» :
457. Ca. d e e x e m p l u , î n L i t u r g h i e r u l d e ierusalim, 1908, i n
1912. 1924 etc., e d i t i a Bucuresti, 1956.
458. C f . s i S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i ,
Explicare
rică. t r a d . r o m . . B u c u r e s t i , 1865, p. 258, col. 2.
“169——
- «Stäpine Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce a i asezat î n c e r u r i cetele si
ostile ingerilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, 10 ca impreună
c u i n t r a r e a n o a s t r ă s ă f i e si i n t r a r e a s f i n t i l o r îngeri...». D u p ă î n c h e i e r e a
r u g ă c i u n i i , stind drepti, d i a c o n u l a r a t ă cu o r a r u l s p r e r ă s ă r i t z i c î n d i n
ş o a p t ă : <<Bine-cuvintează, părinte, sfinta intr—are», iar preotul r ă s p u n d e
t o t asa: <<Binecuvintată e s t e i n t r a r e a s f i n ţ i l o r T ă i , t o t d e a u n a , a c u m si
pururea si 111 vecii vecilor. Amin»..Di—aconul prezintă apoi preotului Evan-
ghelia spresărutare, iar dac” în biserică este arhiereu sau, l a mînăstire,
e g u m e n u l a c e s t e i a , a t u n c i d u c e s f i n t a E v a n g h e l i e celui mai m a r e Să o
sărute, iar la sfîrşitul cintăriittmparului diaconul î n a i n t e a z ă in fata usilor
împărăteşti si in—ăltind—o putin zice cu glas t a r e : “intelepciune, drepti !»
Preotul, inclinindu--se s p r e strane, intră pe u r m a lui în a l t a r p r i n sfintele
usi “59, i n t i m p ce se c î n t ă « V e n i t i s ă n e î n c h i n ă m si s ă c ă d e m ( P s . XCIV,
6) 10 H r i s t o s ; mintuieşte—ne pe noi, Fiul l u i Dumnezeu...». Partea finală
a textului acestui i m n variază d u p ă zile si s ă r b ă t o r i .
Din î m p r e j u r ă r i l e care a u dus 10 instituirea a c e s t e i p r o c e s i u n i cu
sfinta Evanghelie, precum si din descrierea ritualului îndeplinit d e litur—
ghisitori in mijlocul bisericii, rezultă că, i n principiu, V h o d u l cel…mic
a l L i t u r g h i e i a f o s t c o n c e p u t si considerat ca «intrare» (εἴσοδος), 101111011
tehnic d e altfel, s u b care se si află desemnat î n Liturghier si in liturgică.
daruri ori prima
În vorbirea bisericească uzuală din Biserica Ortodoxă însă această ac-
t i u n e e s t e d e s e m n a t ă cu d e n u m i r e a d e «Iesirea cu Evanghelia». S-ar pu—
tea spune că f i e c a r e din aceste d o u ă expresii este d e t e r m i n a t ă d e mo—
mentul. in care este l u a t ă în considerare ceremonia, s a u d e pozitia din
c a r e este p r i v i t ă ; in p r i m a ei p a r t e , c i n d procesiunea p o r n e s t e din altar,
a j u n g i n d p î n ă în mijlocul naosului, se înfăţişează i n t r - a d e v ă r ca iesire,
a fost r i d i c a t ă si pe cînd s u b aspectul celui d e al doilea moment, cind oficiantii se 1110-
p o i a z ă î n a l t a r , e a a p a r e c a i n t r a r e . in r e a l i t a t e , g e n e r a l i z a r e a t e r m e n u l u i
d e <<iesi.re» i n l i m b a n o a s t r ă b i s e r i c e a s c ă u z u a l ă isi g ă s e s t e explicatia i n
confuzia ce s—a f ă c u t intre pronunţia 51 11150111110100' termenilor «vhod»
(intrare) si «Vihod» (ieşire) d i n vremea cind se găsea î n uzul Bisericii
n o a s t r e Liturghierul slavon.
Precum a m mentionat, această ceremonie nu este primitivă în Litur-
ghie, ci s—a dezvoltat in cursul timpului, p r i n î m b i n a r e a a d o u ă actiuni
diferite care, prin caracterul lor, intrau în cadrul unei teme cu aceeaşi
<<Sla- s e m n i f i c a t i e s i m b o l i c ă . La o r i g i n e , I n t r a r e a cea m i c ă .si—ar a v e a a d i c ă
p u n c t u l d e p l e c a r e într—un a c t c u v a l o a r e p r a c t i c ă , i n s t i t u i t î n l e g ă t u r ă
459. C i n d oficiul L i t u r g h i e i se s ă v i r s e s t e d e sobor de- p r e o t i f ă r ă d i a c o n i .
E v a n g h e l i a e s t e p u r t a t ă in. p r o c e s i u n e a v h o d u l u i d e c ă t r e protos, c a r e m e r g e inain—
l e a c e l o r l a l t i , a c e ş t i a v e n i n d d u p ă el, î n o r d i n e a d e s c r e s c i n d ă a i n t i i e t ă t i i , iar c i n d
a j u n g in m i j l o c u l b i s e r i c i i , ei s e aşază cle-a d r e a p t a si ^de-a s t i n g a c e l u i d i n t i i ,
asa p r e c u m au stat la sfinta masă, în altar. Binecuvintează intrarea si sărută sfinta
E v a n g h e l i e n u m a i p r o t u s u l si tot e l z i c e : “ i n t e l e p c i u n e , d r e p t i l » , s t i n d i n m i j l o c u l
bisericii i m p r e u n ă c u c e i l a l t i , i a r c i n d c i n t a t e a a a j u n s l a « M i n i u i e s l e - n e pe n o i ,
Fiul lui Dumnezeu...», p o r n e s t e s p r e a l t a r m a i î n t î i protosul. i a r d u p ă d i n s u l c e i l a l t i ,
e d i t i i l e de' A t e n a , in o r d i n e a în c a r e a u i e s i t . Cf. s t u d i u l n o s t r u C o n t r i b u t i i la lămurirea u n e i c o n -
t r o v e r s e de tipic privitoare la vhoa'urile L i t u r g h i e i , 111 «Studii t e o l o g i c e » , III (195!)᾽
n r . 3—4, p. 121--…134. Vezi si P r . Prof. E n e Branişte, R i n d u i a l a slujbei i n s o b o r d e p r i m i i
despre sfinta bise-
fard diaconi, in_r;13iserica O r t o d o x ă R o m â n ă » , L X X V I I I (1960), n r . 3—4, p. Zia-«"257.
 ——170..._
j“
Cu lectura p e r “icopei
. - ex.—an hei" __- 171 … =
acest moment Chaco
' - - . g ice.
… .În Vechime -C—lnd
^
altarului, unde se pălslturlaşîţgetalm SCheVofilachion Mintuitorul este reprezentat acum prin această „sfîntă carte, c a una în
͵ (Câîiârglîlpl 111a rJammi

…
,m .
mulocu . _ _ - i n e e o d . . r e a ta e care se cuprind învăţătura şi faptele Sale, adică 'viata $1 activitatea Sa
ta_ aducerel ‹:biser . 101.1" *
_ _ ͵ ln veder ea lectum oare)
.. peri$1 1111Π. d Evangh

"
°
elia p'
_ o [aducea de la naştere pînă la“ inăltare, p e filele ei aflindu—se înscris de nenu—

.
_ ‚лаг fl d e z v o i t a t d' - « C0pe1 ΓθΞΡΘΟΐΙν5 ' d" '

"
g h e l i a 4…) f\ c e _ __ _ a l C ä , ШЕП t l I ' Z i U Γ.ΐ ᾽ I' 11.1 6 6 8 6 5 - mărate ori numele Fiului lui Dumnezeu, faţa copertei de deasupra aces-
. - - asta Ipoteza S—ar pntea refer‚ dlualul . . vhodulu'
_ l ..u EVE-ln— tei sfinte cărti fiind împodobită de obicei cu icoana învierii Lui. Făcin—
timp a l a c i' u m" v - - . 1 ещ - .
ΐί111131… alţiesirlii &???“ 1501051115… acestei 511313511…'…ΐ'1Ξ ……" cin—ne astfel prezent “pe Mîntuitoruli“, Intrarea cea mică ne aminteşte
din altar şi al duCerii lînâtătl ln ambii

&
__ nu s-a putut Tim ianghelra începutul activitătii Sale publice, adică iesirea Sa la predică $1 mani—

.
" C ' . ' г\
unei anumit e 5511311111ΞΞ111?ΐΈΐ΄1άΘςΠ ln SCOpul precis
^
festarea lucrării Sale profetice. Luminările aprinse c e se poartă în
. , …'… episcopului
i i o în
i c sllljbăcalîei
e a „ . tema„ _ e; Ξ51511…
' S i i ')1ξ'1ΐ1ω…
izärii fruntea acestei procesiuni cu Evanghelia simbolizează lumina învăţă—
(corfu—1133011101 intrarii figura deja la baza

…
. . |: ζ'ι1 γ ω ᾽ - 3 . _ . ^ . .
i t u r g h i a ince
.
.
. turii cuprinsă în această sfîntă carte si totdeodată pe Sfîntul Ioan Bote—
acesta reprezlelnÎa fêplscopulul 1n blserjca Şi intrare “i Реа în vechime} zătorul, Înaintemergătorul Domnului, precum si pe alti profeti dinain—

-
' ^
venirea etais. tea Mîntuitorului, care au vestit venirea L u i i n lume, si pe Sfinţii Apos—
‘ ' . _ ΤΟ…] ? …totdeaU
în na in persoana sa р e- ~a1- _ n ; 1n altar. Cum
1 η … ι . - 1. . ., „ ui - _ biseri " ' * ra r e a

"
-Ca$11n-t ^ toli, pe care El ii trimitea inaintea Lui, ca să propovăduiască prin sate,

,
. ,
….ξξιζΥ-ζι:5 50111115… Fiului lui Dumnezeu 1"ζ81… Οί]… de obicei doi cite _doi (Marcu VI, 7"; Luca IX, 2 $1 Matei X, 5) …. Ε5
litur
'- qicăl s eging

.
"
. , ii—re *
?…- a tinm .. u _
.
, asa că nu* mai mu

"
ultit

.
g: Îut— . . este înălţată in văzul credinciosilor, o dată cu rostirea interjecţiei litur-

…
M*p intă Dar'ticrparea g i c e : <<Înţelepciune, drepţii», tocmai pentru a-i determina să cugete
ac ptulu'1, care—acum Len an…]… trebuiaprin excelentă j al

.
“Disco

.
în să oficieZe Intuitorului, adică a $1 să—si concentreze mintea la această parte din istoria misterului min—

ι .
tării 11511391“…‘11 mai ale Vie… bisericesti tuiriî. Cu atît mai mult sînt datori la aceasta liturghisitorii, cu cit ei,

τ
.
"
purt are' sole—
! om$“)…‘ sEa
_ putut_g_asr
.. .

Έ
nime rit' să fie rez 1 .

'…
purtînd în miini sau insotind la vhodul cel mic sfînta Evanghelie, sim—

τ π-
atunr-i . .
' ; “(_i _Vangl'ieliei'wl, cu atît m . ovat prin Simpla

ψ
ι
bolul sensibil al prezenţei morale a Mîntuitorului, se găsesc în contact

π
-
_ __, c a $1 astazr, epi5copu 1 e

Μ
cit poate ' . … . 81.ΓΠυ11 cu cu Cuvintul întrupat. Desi acest contact nu este substantial ca cel sacra-
venirea sa in biserică aqa … ra mtlrnpmaţ de cler

.
|
- . . ᾽ —. ca ceea . ., . cu Evano helî
la * (la
a mental, si deci nu a t î t de viu, atit de real si de adevărat c a cel de după

υ
'
t !n sşopului a… putut sa.. continu
_ e ce s … . ,
Şi în lipsa îuîfacea Pina 501 m. prezenţa sfintirea darurilor euharistice, totusi el constituie о stare de apropiere

.
.
Π Sprijinul i o t - f o ' ‘ ' $1 de intimitate spirituală cu I\fiîn—tuitorul. . ᾽

-
ceremon ia intrări? CAE-1 despre. o Convers iune a i n t r ă r i i _ .
ρ ' ^

Μ
- In

ι
Ν
fel ε µ 1301… Η cu Vangheha, stau Ο s e r i e de m t ' ‘-P15C0pului, Originea Vhodului mic stă, prin urmare, instrinsă legătură cu o
exact in celaîi sncrva 111 primul rind că Vhodul mic
I .- C ,.; ^ . ι ^ , .

ξ …€"58Γ198…ΞΘ' ASt“ anumită temă simbolică, de care luăm cunoştinţă “documentanpentru

…
-
.copului
. un. 111
… al? ι-1Olea
Wintent Ήπια-11€
rind, de Şisic,-080:
1111111 ca vechea intrar ΘΡΙΐ
e“gaseş'tevm
slujba a cadrat
prima dată, abia din Comentariul Sfintului Gherman Ι al Constantino—

'
(1111…ΓΘ) epis- 1101111111466. Î n manuscrisele liturgice din veacurile al XII—lea—al Xill-

Μ
l
or ) * -- . ' „s e '. -
Venta o oeÎîÎÊÎnveÜ—mr nu o_b1ectului_purtat462 Mărtu . promu} acţi— lea …, rînduiala intrării celei mici se vede înfăţişată ca şi astăzi.

М
Μ
cere ca 13111111157;ξΘ 311ξ15ΐ58131 textui din rugăciun ea inrtlragärc'"ea^mal eloc— Instituirea ceremoniei Intrării cu Evanghelia, pentru a reprezenta
ilor
rrului $1 i n t r a r e _ „Sa. aceasa se petreaCă о dată cu int Η΄ _1n ΕΒΕ se in forme intuitive intrarea în lume $1 inceputul activitătii" publice a lui
“ft" _с asfin tilor inger i. Acea stă idee j
oară ' rarea liturg hisjto - Iisus, este un exemplu clasic de dezvoltare a riturilor in virtutea ritmului
3111311 miar exp res form ulat ă în
……έω…Ξ lor intrinsec, prin dilatarea sau lărgirea formelor deja existente.

"
Ast-
dar de 11111Ρι111ς1111π?5ΞξΨΠΠ… Ioan “Gură de Aur c a ru ă c ' .
fel, lntrarea cea mică apare pe de o parte ca punctul culminant, pe
° .. --
"
care in chip natural, logic si necesar trebuie să—l atingă simbolismul
tura,
ce sure 1 _ „ p e.. ää-a
DrimeŞte - 1 ce de bisericaŞi TZirlişorullme
; “Bmefăcătorule
dmseu zapropie - _ …. e &} a mirar—11,
toata fap_ părţii finale din rînduiala începutului Liturghiei, iar pe de alta c a punct
- ‚E a. fiecaruia folos este...» 463 ( a) & lmphneş te ceea de reazem al semnificaţiei simbolice a momentelor următoare Vhodu—
ang hel ia rep rez rnta dec i
e v _ ' .
*
…. .

ţ iner e a semnifi in această pro ces iu lut mic. Căci sosirea Fiului lui Dumnezeu în lume a fost deja inchipuită
" catiei
- … - Simboli
- -ce, legată de intrare . n e suportu
' ᾽
l de sus- ”prin stihurile antifonului al III—lea din zilele obisnuite sau, mai exact
___.
a episcopului în oficiu
460. Ρ….
Μ,… s c r i i t o ' (31190… 1" -
. ispus, este semnalată c a - i v i t ă la orizont, fiind chemati în consecinţă
. .' η*-…'15…1'ΘϊΟ'ν'. Scurtă explica re ' ᾽ - -
cele mai ingenşililgztamîpffusta)-
(. m u g ) … ate5LBiseri
Petersburg. 1825 a Ε;ΐυ!9!115; Culeasä după df- 464. Cf. Nicolae Cabasila, op. cit., col. 412 C (trad. r o m â n ă de “Diac. Ene Bra-
Dr. Vas ile
cii Orient ale, Р.і 4;CT.dTarna—vschi, Despre
.- Mitr ofa
Lad. mm., Bücu resti, n ον….' 1899
' si' Dr. . . nişte }. _
-turglc- a...‚ 13.486.- P ΜLebe
. . , n ‘ « an Β » , 1892
p T.935 rnavschz,L1
= Ρ 663
465. Cf. Gr. [\'Iansvetov. ор. cit., p. 45,- Dr. V. Mitrofanovici $1 Dr. T. Tarnav-
) -
dev ›Litur
"ι.
- . ;
ι
:
t:. HI, 461
p. . 105.
Cf. Dom ᾿ 1е.сіе Mae ster
Р1аС1с . . ͵ glca‘ „ s c h i . op. cit., p. 486. - _
, op. cit., p. 79—80— 466. Cf. Nicolae Cabasila, op. cit., col. 412; Si. Gherman I al Constantinopo-
J. Han sse ns, ор. cit.,
"(:) (:1 .\,]. | . » ; “
ΠΕΠ". ор. cit., P. G., Χ0ν…, 405 С ; S. Pétrides, T r a i t é s l i t u r g i q u e s de S a i n t Maxime
[v, p- 1 0 .
201 de Saint Germain, traduits par Anastase le B i b l i o t h é c a i r e , ' n r . 33, p. 29,- Nam
|
' ’ ι " . ,
V01 I. p. 312.
l*Fmrgia. op. cit.. nr. 24, p. 21. - … _
467. Cf. diversele manuscrise din aceste secole, citate î n paginile precedente.
 …'»...

_ 1.72 __ ————173——

să—I iesim intru-in timpina re'cu cintări. În schimb, imnul -<<Veniţi să ne liturgică: <<...căzind noi, iarăşi ne—ai ridicat... toate 'făcindu—le pînă ce
_ ' n e - a i s u i t la cer εἰ ne—ai d ă r u i t î m p ă r ă ţ i a Ta ce va s ă f i e » . Simion,
închinăm εἰ să cădem la Hristos...» s e întemeiază pe ideea prezentei si arhiepiscopul -Tesalonicului, s u b l i n i a z ă 88-:… « f i e c a r e vhocl î n s e a m n ă
deplinei Sale activităţi mesianice. fiind deci natural să neprosternăm a c e a s t a » …. ' …
inaintea Lui εἰ să—L r u g ă m să ne 1111111… … ΄ . … 58 înţelege că ο d a t ă realizată în f o r m e rituale prezenta morală a
in ansamblu l r i t u a l u l u i d i n această parte d e la inceputul Liturghie i “Soarelui dreptăţii», u m b r a a i n t e t a t , „tipurile s a u preinchipuirile din
c a t e h u m e n i l o r , inchidere a si deschider ea sfintelor uşi capătă о semni-
Vechiul T e s t a m e n t a u a j u n s l a t e r m e n ε ἰ , î n c o n s e c i n ţ ă , după înălţarea
' ficatie corespunz ătoare εἰ î n t r e g i t o a r e a temei d e l a baza simbolism u-
lui liturgic, care, p r e c u m a m spus, culminea ză in. v h o d u l mic. inchise Evangheliei. ele cedează c o m p l e t locul lor imnelor Noului Testament.
precum _ele s e află p î n ă la Doxologi a cea mare, sfintele uşi inchipuie Acest principiu se vede aplicat chiar in partea finală a ceremoniei
in princrpiu porţile inchise εἰ păzite ale raiului, d u p ă pierderea d e c ă t r e intrării cu Evanghelia, rezervată cintării troparelor şi condacelor, spre
om a stării pradisiac e, din cauza păcatului originar. Înainte de Litur- slava Mintuitorului ori a Sfintei. N ă s c ă t o a r e d e D u m n e z e u εἰ a sfintilor
ghie, c h i a r , o dată—cu inceputu l cintării Doxolog iei mari, in care Săi…. Cintarea acestor imne are, intre altele, si scopui d e a a m i n t i că
se sfinţilor l e - a u fost deschise usile raiului prin invierea lui Hristos “№.
repetă i m n u l i n t o n a t d e corurile ingereşti la naşterea Mintuito rului
s f i n t e l e usi s e d e s c h i d p e n t r u a i n s e m n a s o s i r e a v r e m i i ca. p o 2. I m n u l Trisaghion (Sfinte Dumnezeule)
rţile raiul
l u i Şi î m p ă r ă ţ i a c e r u r i l o r s ă f i e d i n n o u d e s c h i s e o a m e n i l o r d e
către Tema s i m b o l i c ă despre coborirea lui D u m n e z e u i n l u m e prin Fiul
F i u l l u i D u m n e z e u , a s a p r e c u m E1 î n s u s i a m ă r t u r i s i t : «De a c
um-veti S ă u este s u b l i n i a t ă εἰ c o m p l e t a t ă m a i d e p a r t e , printr—o f o r m ă imnogra—
vedea c e r u l d e s c h i s εἰ pe i n g e r i i lui D u m n e z e u suindu-se si 801301111-
(lu—se p e s t e F i u l O m u l u i » ( I o a n I, 51). V i a ţ a εἰ l u c r a r e a Lui i n l u m e tică solemnă, reprezentată prin t r i s a g h i o n : «Siinte D u m n e z e u i e , Sfinte
in Tore, S f i n t e f ă r ă d e m o a r t e , m i l u i e s t e - n e pre n o i » . N i c i un. a l t m i j l o c
acest scop, s i n t reprezent ate uneori simbolic iar. alteori actualizat e
tainic, in tot cursul Liturghie i, începînd d e la naşterea Sa. În atmosfera n u era m a i propriu pentru a mărturisi c r e d i n t a «сё vesnica prezentă a
a c e s t u i e p i s o d c h i a r „este d e s c h i s o f i c i u l L i t u r g h i e i , i n t r u c i t f o r m lui Dumnezeu cuprinde in sine vesnica prezentă a Sfintei T r e i m i si că
ula de n u a fost nici o v r e m e in care Cuvintul să n u fi fost i n Dumnezeu εἰ i n
bm_ecuvmtare n u este rostită decit după ce'slujitorii a u rec
i n t i i d e d o u ă o r i î n „taină i m n u l d e s l a v ă ε ἰ d e l a u d ă p r i n c a r e
itat mai care să fi lipsit C u v î n t u l u i Duhul Sfint» …. ᾽
a fost
p r e a m ă r i t d e i g n g e r i i n n o a p t e a n a s t e r i i L u i i n B e t l e e m : <<Slava i n Imnul Tris—aghion e s t e d e c i un imn trinitar, adresat adică Sfintei
tru cei
de s u s l u i D u m n e z e u ε ἰ p e p ă m î n t p a c e , î n t r e o a m e n i b u n ă v o i r e » ( L u c Treimi …. Biserica Ortodoxă, găsindu—se d e a c o r d cu toti tilcuitorii
a
ll, 14). Este rostit de d o u ă ori p e n t r u a însemna că v ă z d u h u l s-a u m p l u Sfintei Liturghii, interpretează eXpresia <<Sfinte Dumnezeule», ca adre—
t
d e a r m o n i i l e acestui imn r e p e t a t d e m u l t e ori p r i n graiul ingerilor . s a t ă lui Dumnezeu-Tatăl, existenta absolută, Cel ce a g r ă i t l u i M o i s e :
Totuşi, sfintele uşi se inchid î n d a t ă d u p ă ce s-a d a t binecuvî ntarea «Eu sint Cel ce s i n t » ; <<Sfinte tare» — lui Dumnezeu-Fiul, «Cel v i u εἰ
pentru începere a oficiului Liturghi ei, rămînînd deschisă numai lucrător» (Evr. IV, 12), Care, prin crucea Sa, a încătUşat pe diavolul εἰ
per— ne-a d a t puterea εἰ tăria să călcăm peste e l ; <<Sfinte f ă r ă de m o a r t e »
d e a u a (zăveaza) lor. Vrea să se însemnez e a s t f e l ' c ă n u m a i proorocii
si p a t r i a r h i i Vechiulu i Testamen t, Sfinta Fecioară εἰ Iosif, păstorii si — lui Dumnezeu—Duhul S f î n t , Cel f ă c ă t o r d e v i a ţ ă ; i a r f o r m u l a d e in—
magii, simboliz ati' prin perdea, L-—au recunosc ut p e Fiul lui. Dumneze cheiere uniiluieşte—ne pe noi» se adresează unimei treimice. Denumirea
u d e trisaghion îi p r o v i n e de la repetarea d e trei ori a c u v î n t u l u i «Sfinte»,
la n a s t e r e a Sa, i n timp ce restul pămînt-an ilor, reprezent ati prin uşile
impărătes ti, n-au r e c u n o s c u t in noul n ă s c u t pe Iisus Fiul lui Dumnezeu - “№. care‘ se cuvine deopotrivă fiecăreia d i n cele t r e i ipostase ale unicei
La a l t r e i l e a a n t i f o n însă, s e d e s c h i d î n vederea tacerii Dumnezeiri ….
Vhodului cu
Evanghe lia. Actul in sine a l acestei deschide ri inchipui e desChide rea
4 7 0 . 1 c i e m , Despre s f i n t e l e rugăciuni, p. 218, col. 2.
intrării pentru noi in împărăţia ceruri-lor, prin venirea εἰ activitatea 471. Cf. N i c o l a e - C a b a s i l a . op. cit., c a p . ΧΧ, col. 412 C.
п_тсзлапісё a Fiului lui Dumneze u pe pămînt. Altarul reprezent ind cerul 472. Cf. P r o f . G r i g o r e Mansvelov, op. cit., p. 47.
ει cele m a i presus d e ceruri, in r a p o r t cu restul Ό1581181ΠΞΞ este ο 473. Dumnezeiasca Liturghie meditata ( d e Gogol), trad, r o m . d e Pr. M a r i n D u -
i_inagine a l u m i i ε ἰ a c e l o r d e p e ρ…1ζ,…1ΠΐΓΒΓΘΞ, m i t r e s c u , R i m n i c u - V i l c i i , 1937. p. 48. …. '
a d i c ă î n a p o i e r e a cu
l.:xr'anghelia în a l t a r l a V h o d u l mic simbol izează î n ă l ţ a r e 474. Cf. SI. I o a n D a m a s c h i n , Dogmatica. c a r t e a Ш , c a p . 10, t r a d . r o m . d e Pr.
a Domnu lui la D. F e c i o r u .[<<Izvoarele O r t o d o x i e i » ) , I, p. 169—172 si i n P. G., XCV, 33 l3 (Epistola
1111, u n d e .El este, o jert.f-ă__„ves.n„i££ă pentru noi înaintea “lui Dumnez despre i m n u l t r i s a g h i o n ) ; S i m i o a , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Explicare despre Sfînta
eu—
l'atăl, inăltind εἰ s i i n t i n d astfel si firea n o a s t r ă omenea scă №, aşa biserică, p. 259, col. 2. B i s e r i c a Romano—Catolică, i n c a r e t r i s a g h i o n u l g ă s e ş t e între—
pre— b u i n t a r e i n V i n e r e a P a t i m i l o r , î l i n t e r p r e t e a z ă c a i m n a d r e s a t Mlnluilorului e x c l u s i v ,
cum, d e altfel, se m ă r t u r i s e ş t e in r u g ă c i u n e a euharisti că din a n a f o r a
in conlrazicere c u i n v ă t ă t u r a Bisericii d i n v r e m e a e c u m e n i c i t ă t i i . Vezi m a i pe l a r g
l u c r a r e a n o a s t r ă Despre poezia i m n o g r u t i c ă din c ă r ţ i l e d e r i t u a l ş i c i n t a r e a bise-
altii-l. Prol. G r i g o r e M a n s v e t o v . op. cit., p. 29. ricească, B u c u r e s t i . 1937, р. 168—169.
1131111. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre Sfinta … '
[in's/m: s f i n t e l e rugăciuni, c a p . 333; Des-pre t i r n o s i r e a s f i n
Liturghie c a p . 9 8 - 475.. Cf. S f . G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P.C., XCVIII, 408 Έ)…
t e i biserici ’ca'p 131,- 409 Α. ᾽ ’ ‘
1:.ψΙ:'ε…ι: d e s p r e s f i n t a biserică, t r a d . r o m . p. 253, col. i ,
s i p. 259, col., 1. . ' '
 --͵174- —— 175 ———
voce
Spre deosebire d e imnul, serafimic din textul profetului Isaia, intre— a oondace lor de la sfîrşitul Vhodulu i mic, diaconu l rosteşte cu
preo-
b u i n t a t n u m a i în cursul marii rugăciuni euharistice, noi desemnăm . t a r e : <<Domnului să ne rugăm» , iar în taină cere binecuv întarea
i m n u l «Sfinte Dumnezeule...» si sub denumirea de Trisaghionul cel mic tului: <<Binecu vinteiază , părinte, vremea c i n t ă r i i celei intreit sfinte»,
ecfonis ulz “Cai
sau Trisaghionul liturgic, d a t ă fiind deasa sa intrebuintare in toate ser— după care preotul îl binecuv întează pe cap_ spunind
nostru.. .». Unele manusc rise vechi d a u Fdiacon ului
viciile religioase. T e x t u l s ă u s—ar p u t e a pune într—o oarecare analogie sfint esti Dumnez eul ce orarul, in timp
c u u n e l e l o c u r i d i n Vechiul T e s t a m e n t , ca, d e e x e m p l u : <<Înseta—t—a suf— indicat ia s ă f a c ă s e m n u l crucri s p r e c r e d r n c r o s u c u
ş t e ecionis ul, l a c a r e se m a i a d a u g a formula .: 31111111 D u h
l e t u l m e u d e D u m n e z e u cel tare, cel viu» (Ps. XLI, 2), întreita intre— preotul roste
i m p u n e a u p r e o t u l u i datori-a ude a
buintare“ a c u v î n t u l u i «5111116» putind 11 111616 66 o sugestie a capitolului S f i n t » (Λάβετε Πνεῦμα "Αχ,ο…,)…, Altele
D o m n u l u i sa 116
VI, 3 d i n proorocia lui Isaia, unde seraiimii sint iniăţişaţi stind î n jurul binecu vînta asistent -a inainte d e a spune diacon ul Î
a rămas , pI'Oba bîl,_Ob lC€lulv de astazi-, ca preotu l SF}.
l u i D u m n e z e u şi s t r i g i n d : «Sfînt, Sfint, Slînt...», iar restul provenind din 11196111»…. De aci
o d a t a cu rostire a ecioni sului.
psalmii lui David …. Factura imnului este însă pur creştină.. “Acest ra- binecu vintez e crucis capul cliaco nulur, cmd, Slil]b€i se
port î n t r e ideile imnului si forma compozitiei lui a r putea zii considerat insem nate, d a r mai cu seama atuncr
La sărbă torile a face
lui suferă o 'amrna re, pentru
va u n criteriu p e n t r u f i x a r e a timpului compunerii Tris-aghionului litur- f a c e in sobor , intona rea Trisag hionu hiei.
gic l a începutul epocii de tranzitie de la imnul biblic l'a imnul d e fac—- n, c a r e nu este însă esenti al oircru lui Liturg
loc unui ritual solem -
tură g r e a é ă ( v e a c u l a l IV—lea—al V—lea). Vechimea. Tris-aghionului ο de mai .sus la Fui/1111
Astfel , cînd preotu l a a j u n s cu rostir ea ecfon isului inte e
d e m o n s t r e a z ă d e altfel si f a p t u l că el se găseşte în intrebuintare litur— diacon ul 56 aprop ie -deDS
tele «acum si purur ea», se opreşt e, iar
gică i n t o a t e Bisericile Orientului, atît Ortodoxe 611.51 neortodoxe. nturtorului i n t o n e a z ă . « oamne,
usi si a r ă t î n d c u o r a r u l s p r e i c o a n a M i
u l ă ce se c î n t ă a p a r in altar d e .
Dacă asupra originii exacte a acestui imn nu se poate face o afir— m i n t u i e ş t e p e cei b i n e c r e d i n c i o ş i » , f o r m
m a l i c s i g u r ă , in s c h i m b s e poate spune că istoria intrării sale in Litur- sau la strană . ZICÎ'Il-d apoi
liturgh isitor- i şi d u p ă aceea de două o r i de cor
g h i e este lămurită. El a f o s t i n t r o d u s s a u , mai e x a c t , a fost generalizat auzi pe noi», aceas ta expre sre este reluat a 0
in s e r v i c i u l l i t u r g i c î n veacul a l V-lea, in u r m a dispozitiilor date de diaco nul din n o u : «Si ne
r i , î n a l t a r 481. Όιδζ…Ο1'1ΠΙΛζ1& a
pei
i m p ă r a t u l Teodosie 6111466 (450) si de împărăteasa Pulcheria (453)…. 61616 111 61111616, 111 g e n e r a l de l i t u r g h i s i t o m-.
ui 51 anume , autore
Locul d e a s t ă z i îi este originar, aşa precum se poate înţelege din faptul semna lul pentru începe rea cîntăr ii Trisag hionul
d orarul , rosteş te de linga s t i n t e l e u ş r
că, in Comentariul liturgic a l S f î n t u l u i G h e r m a n I al Constantinopolu— du-se către credin cioşi si înăltin
e o t u l u i : «Si in vecii vecilo rî. De altfel, in lipsa
lui, i m n u l Trisagliion e s t e explicat la locul de ordine pe care îl ocupă finalu l dinec fonis ul p r
suslav va lui. Dumn eaeg 66
si astăzi î n L i t u r g h i e … . Codicele Barberini 336 nu-i dă textul, d a r in- diacO nului, preot ul, inălţî nd prin acest ecfoni
n ‚sa pream areîîc a um—
scrînrl “Rugăciunea Trisaghionului» (εὐχὴ τοῦ τρωω…) îndată după rugă- 511111, 61616 că a sosit v r e m e a c a şi crech ncroş
inton area Trisa gluon ului .
c i u n e a I n t r ă r i i cu Evanghelia *", confirmă i n acest chip mentinere-a nezei rea cea in trei iposta suri, prin
imnului la locul ocupat dintru inceput. A. Ι)11111116ν56111,1&υιθλ0 (ια,
ι ' _ ‘ ' " , . . . , η

481 Ms 1020 Sinai (veac. al XII-lea— al XIII—lea) la

.. În rînduiala Liturghiei primare, aci era momentul lecturilor sfinte,
p. 173. ᾽ 1_
c a r e e r a u precedate de psalmii d i n Vechiul Testament "Ο, adică tocmai p. 1401182 Ms 719 P a t m o s [ v e a c . al XIII-lea ), ibidem c e r e m o n i a l “ce 5611115111…ι Iï-Thalljïi
483' Aceast a e s t e о r e m i n i s c e n t ă d i n vechiu
l
elementul c a r e , ca s i î n cazul a l t o r imne, a constituit о indicaţie p e n t r u ν€Π1Γ.11ιν1Π1.ΡδΓΞζξξξ;ίδΙιίπξ)Ξ.ΠκίΠΠϊΠα
rica S f i n t a Sofia d i n Constan tinopol, cu ocazia
i n s e r a r e a Trisaghionului în acest loc. În cursul procesului d e abreviere era
i a s l* u j b a L 'i t u r- g h i' e r' . S o s r' r c. a 101' la. biserică _ cher
*. a r a n J a a 1n c .
i n t e r v e n i t î n timp, psalmii a u dispărut, pe cînd Trisaghionul a dobindit .i r biserica,
- …- :a r a t u l p r i m e a d e l a motos:
… …. 1m * d_i _ 51_ c a„ d…e l m… - - d ai î n a l_ t a r _.
,t a , m t r r::n __ a p _
sfintele usi. In timp ce _ i m p a r a t u l t r i m i t a l 511111ι1ιΐ…1πΞ;
u n c a r a c t e r deosebit d e solemn in cintarea liturgică, mai ales la sărbă— după cesărutapicoancle de pe
611 totdcteri i seil n e auf/i
tori m a r i si c î n d s l u j b a este îndeplinită 111 sobor de liturghisitori. În 51 a l t a r u l , p a t r i a r h u l s t a i n i a t a t i m p t e i î n s t î n g a . Cintincl
imnul cuvenit împăratului: „Doamne, m i n t u i e s t e p e c e i b i n e c r e ' i n c u t r i Τ.? uiui c a r e
p r i m u l r i n d , s—a f ă c u t n e c e s a r ă i n t r o d u c e r e a f o r m u l e l o r p r i n c a r e a c e s t .«. -… T - … d d e Cädit î m p ă r a t u l p r e d a (liche-rui 51 c a d e l m ţ a _pa 116 1
… ,.
᾽ ' ‘ ^ '“ t 1 ' tona la rindul sau in
i m n a f o s t a r t i c u l a t i n oficiu, ca o i n d i c a t i e p e n t r u credinciosi s a u , c o r n d î n ermmm
i n t r înon.
‚»e a l t a r , cădea d e asemenea 1n timp c e 1111116160 …… …. …1.…Γ… it n o s t r u
de a incepe intenarea lui. Astfel, după încheierea cintării troparelor si b i s e r i c ă , i m p r e u n ă c u s u i t a sa. i m n u l a r h i e r e s c : «Η? 901311… ,"?! ,Αΐ1,1€ΐζ… і 56
Doamne il păzeşte; intr-u mulţi ani, Stăpînejn dupa ofrcrul Cf“? impar-3111 ."Π&-|Ά . $Dmi-
p a t r i a r h u l incepea Liturg 1161. .
476. Ibidem, c o i . 409 B. Nicolae C a b a s i l a , op. cit., c a p . XX, col. 412 D . ; Simion, aseza l a l o c u l cel r î n d u i t lui, i a r
t r i e v s c h i , o . crt., p. 333—334. _ _ . … , _ _. _ .
a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre s f i n t e l e rugăciuni, cap. 316.- Vezi si Pidaiionul, o n e a z a c m t a r e a «5,111 111]111Ι151ΓζζΓζξ1έ
ml. N e a m t . 1844, f i l a 197, n . 1. * 484. Î n p l o c u l i m n u l u i T r i s a g h i o n s e i n t
477. Cf. Tentarr. C r o n i c a . Р.С.. CVIII. 244 13—248 А. A n a s t a s i e Bibliotecarul, botezat, în Hristos v—ati Şi îmbrăcat» (cf. Gal.-III,. 27), la 56Ι11…ξΐΐ „id in vilele
i s t o r i a bisericească. P.C.. C V I I I . 1226 A. , obisnuia în vechime să tie botezaţi catehumenu, şi anume: a 11..ι1ί1…)Ι.0…Μ si
478. Cf. P.G., X C V I I I , «108 B 5.11,- CI. s i ed. S. Pétridès, op. cit., n r . 34, si ed. Săbiămînil Luminatc. lil Cincizecime. la Naşterea 51 βΟι€.…1… 13911111? 511.616… Sfintei
la D u m i n i c a F l o r i i l o r D e a s e m e n e a . l a s ă r b ă t o r i l e uξυμ-ἓξ} ζ'τιἓςιτιῃἓᾖὶῃπτ'ξε
‹ Siintei'
Ν. B o r g i a . op. cit., nr. 25, p. 52. -
Cruci ᾽
- …- 16 14 septembrie ᾽ - __— .-͵1
.…- ^in Duminica' ‘ 6 treia .n .area ., _ 1: .͵ ? d’im
479. F. E. B r i g h t m a n , ор. cit., p. 313. '
480. Cf. Sf. Vasile cel Mare, C u v i n t la Psalmul XXVIII, 7, P. G., XXIX, 304 А.; Cruci) se cîntă «Crucii Tale ne inchina—m, Hristo-ase, $1 8111116 invierea Ta о "… "
l':;eudo-Dionisie A r e o p a g i t u l , Despre ierarhia bisericească, cap. III, 2, Ρ. G., III, 425 'В. Si о mărim», in locul T r i s a g h i o n u l u r .
 —-———._176 --- —-—177-—-
Curînd, desigur, si ca о consecinţ ă a introduce rii acestuiim n, a tre- preot."Diacon—ul intervine apoi cu o nouă invitatie :᾽ «Β1110-011ν1-11100Ζ0,
buit să ia,-loc în Liturghie «Rugäciu nea Trisaghi onului» (sau a cîntării ._ părinte, scaunul cel de isus». Acesta este jetul aşezat pen-tru arhiereu
d e trei ori <<Sfinte»), pe care preotul ο rosteşte în taină, în timp ce cre— ᾽ în centrul absidei de r ă s ă r i t a a l t a r u l u i si se numeşte ccscaunul cel d e
dincioşii, c o r u l o r i cîntăreţii intonează i m n u l de trei ori, <<Slavă...», «Si sus»,intre altele, si pentru c ă - e l se află înălţat c u una s a u d o u ă trepte
acum...» cu parte-a a, treia (<<...Sfin-te fără de moarte...») 455 ş i ' î n sfirsit a faţă—de scaunele din d r e a p t a ş i d i n s t î n g a lui, d e s t i n a t e p r e o t i l o r s l u j i -
patra o a r ă . Codicele Borberini 336 d ă texte deosebite ale rugăciunii Tri- tori, acest a n s a m b l u d e l o c u r i d e ş e d e r e p e n t r u l i t u r g h i s i t o r i a l c ă t u i n d
s a g h i o n u t u i p e n t r u fiecare din cele d o u ă L i t u r g h i i principale, dar,_ d e ceea ce se cheamă «sintron» (acest-…i). În veacurile de la inceputul
timpuriu, r u g ă c i u n e a Trisaghionu lui înscrisă î n Liturghia Sfintului Ioan
istoriei Bisericii, scaunul cel d e sus răspundea u n u i scop practic i n pri—
Gură de Aur ("A—{œ ἁγίων ὁ Θεὸς ἡμῶν ὁ µόνος cinci...)… a ieşit din între—
m u l rînd, deoarece episcopul s t i n d î n acest loc ca u n cîrmaci al navei
buinţare, r ă m î n î n d î n uzul comun al. ambelor Liturghii n u m a i cea a bisericeşti… cu f a ţ a c ă t r e asistenta din s î n u l Sfîntului locas, suprave-
Sfintului Vasile cel M a r e (“Dumnez eule cel Sfint, Care intre sfinti Te ghea si asigura astfel tinuta ei pioasă în timpul serviciului divin ….
odihnesti.. .»). P r i n ea, p r e o t u l se r o a g ă ca Dumnezeu , Cel ce este neîn— Suindu-se în acest moment p e scaunul cel de sus si stind p e el, si ca
cetat slăvit d e Puterile îngeresti prin strigarea d e trei o r i «511111, S f i n t , un coroiar al simbolismului intrării celei mici, arhiereul reprezintă
Sfint», să p r i m e a s c ă si d i n gurile u n o r slujitori pămin'teşti întreit—siin ta «50110100 l u i H r i s t o s c e a d e - a d r e a p t a P ă r i n t e l u i » , i a r p r e o t i i î m p r e u n ă —
cintare. cercetindu— i cu b u n ă t a t e a Sa. s l u j i t o r i , stind p e c e l e l a l t e s c a u n e d i n d r e a p t a si d i n s t î n g a , i n c h i p u i e
5111511111 r u g ă c i u n e a acea-sta, preotul si d i a c o n u l rostesc î n taină pe Sfinţii Apostoli s t î n d pe cele 1-2 scaune pentru judecarea celor 12
Trisagliion ul d e trei ori, f ă c î n d d e fiecare d a t ă c î t e o închinăciun e în semintii ale lui Israel (Matei XIX, 28 si Luca XXII, 30). Î n lipsa epis—
lata sfintei mese c a r e , i n t r e altele, închipuie <<scaunul lui Dumneze u» 487 copului, acest scaun, deşi rămîne liber, el aminteşte totuşi preotului pe
si pe l—lristos <<piatra cea a d e v ă r a t ă si d i n capul unghiului » …. Pentru l i s u s H r i s t o s c a r e , d u p ă î n ă l ţ a r e a Sa l a cer, stă c a î m p ă r a t si m i j l o c i t o r
a c c e n t u a r e a s o l e m n i t ă t i i , l a L i t u r g h i a i n sobor, l a f i e c a r e c i n t a r e a Tri- p e s c a u n u l slaVei S a l e veşnice de—a d r e a p t a T a t ă l u i 493. A c e a s t ă semni—
s a g h i o n u l u i d e c ă t r e credinciosi, s t r a n ă ori cor, clerul răspunde din f i c a ţ i e v i n e l a e x p r e s i e î n c h i p e v i d e n t î n insusi t e x t u l f o r m u l e i c u
a l t a r c u a c e e a s i c î n t a r e . P r i n a c e a s t ă a l t e r n a r e solemnă, s e s u b l i n i a z ă c a r e preotul binecuvintează scaunul cel d e Sus, c ă t r e c a r e s—a îndreptat
si mai m u l t că Biserica păminteas că, reprezenta tă .princredi nciosii din d u p ă invitaţia d e mai sus f ă c u t ă de diacon, venind p r i n i'aţasiintei
sfintul locaş, l a u d ă pe D u m n e z e u cu glasuri n e î n c e t a t e , unindu—se ast— mese si. pe latura de miazăzi şi z i c î n d : <<Binecuvîntat ( l ă u d a t , slăvit)
Iel c u cetele 11.1ς;010511…, reprezenta te de p r e o t i în a l t a r c a r e , precum esti pe scaunul slavei împărăţiei Tale, Cel ce sezi pe heruvimi, totdea—
( a m v ă z u t , este i m a g i n e a cerului.. La <<Slavă...», < < S i a c u m . . . » «Sfinte f ă r ă
una, acum si pururea şi î n vecii vecilor».
d e m o a r t e . . . » , d i a c o n u l a r ă t î n d c u o r a r u l s p r e p r o s c o m i d i a r z i c e : «Po-
r u n c e ş t e , p ă r i n t e » . A c e a s t a este o f o r m u l ă p o l i t i c o a s ă , p r i n c a r e preotul _ Acest s c u r t c e r e m o n i a l s e r e f e r ă l a r e a l i t ă ţ i c a r e isi a v e a u actua—
este invitat sau i se aminteste d e către d i a c o n să îndeplineasc ă cele l i t a t e a lor î n v e a c u r i l e d i n t î i ale Bisericii, d a r a s t ă z i e l e c o n s t i t u i e о
rinduite sau stabilite pentru acest moment a l s l u j b e i . Î n d r e p t i n d u — S e si
mărturie că introducerea imnului Trisaghion nu s—a t ă c u t ' t ă r ă legătură
apropiindu— se î n acest scop, putin, de proscomid iar si inclinînclu -se, c u citirile s f i n t e d e l a inceputul Liturghiei. Înainte d e a începe aceste
- preotul rosteste i n c e t : “Binecuvi ntat (lăudat, slăvit) este Cel ce vine lecturi, era anume obiceiul ca episcopul să m e a r g ă să se aseze p e s_cau—
intru n u m e l e D o m n u l u i » (Ps. CXVII, 25). Alături d e simboluril e pătimi— nul cel de sus (ἡ ai… mfléëpa), ridicat î n mijlocul absidei altarului, spre
rilor si m o r t i i M i n t u i t o r u l u i , Biserica uneşte în lucrările Proscomid iei a putea supraveghea adunarea in timpul citirii pericopelor d i n Vechiul
s i pe cele a l e nasterii Sale …. La acest ultim episod a l î n t r u p ă r i i şi ve— Testament si din Apostol …. Cu această ocazie el recita <<Rugăciunea
nirii Domnului î n l u m e s—a referit deci stihul d e l a u d ă rostit acum de scaunului celui de sus» (ECM τῆς ἄνω miléapac). Caracterul de circum-
_ 4155. D u p ă încheierea a c e s t e i a , d i a c o n u l zice d i n s f i n t e l e uşi: « P u t e r n i c l » , ca
stanţă al acestei rugăciuni reiese clar din textul ei mai vechi, pe care—l
o indicatie p e n t r u c o r sau cintăreti, pentru о intonare si mai solemnă a celui Ele—al d ă Codicele Borberini 3 3 6 : <<Stăpîne, Doamne Dumnezeul Puterilor,
p a t r u l e a « S I i n l c D u m n e z e u l e . . . » . A s u p r a a c e s t e i expresii vezi l u c r a r e a
s e m n ă r i p e n t r u o n o u ă editie a L i t u r g h i e r u l u i . B u c u r e s t i , 1947, p.
noastră În- mintuieşte poporul Tău şi-l linişteşte (fă-l să fie liniştit s a u potolit =
22—25.
41.16.11. E. B r i g h t m a n , op. cit., p, 313—314_ - mi είρήνευσον αὑτόν), cu p u t e r e a Sfintului T ă u D u h p r i n semnul cinstitei
…-1ι'-17.51|1*1011. a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre slirtta L i t u r g h i e , cap. XCVIII.
rit-38. M i t r o f a n K r i l o p u l o s . "Ομολογία ή; ἀνατολικῆς έκκλ'ησί.1ς.. ., lă l o a n cruci a Unuia—Născut Fiului Tău, cu Care binecuvîntat esti in vecii ve-
Mihălcescu
np. cit., p. 226. ' ᾽
)5Ξ:-111.("1. Simion,arhiepiscopul "Γ050'ι011100 1111,.ΕκρΗ:01 0
491. Constitutiile Apostolice, cartea II (Despre episcopi, preoti, si diaconi]. cap.
despre sfînta biserică,
p . '. . . . - 57. (Ordinea de observat la serviciul divin).
. wi.- ΄
. _ 490. Π. SI. ζ'.1101'11*011 l'ai Cons[ani_irmpolului, op. cit., P. G., XCVIII. 400 C—D; 492. Ibidem. ' .
Simon, arhiepiscnpiii T e s a l o n i c u l u i , fi.“)esprefsli nta L i t u r g h i e . c a p . 85,-
ai}: 493. Cf. Simion, a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, Despre s i i n t a L i t u r g h i e , c a p . 85
Nicolae Ca— s i Prut. Grigore Mansvetov, op. cit., p. 145. ' _
basrla. op. cit.. cap. ΧΙ, col. 389 …!; Scriitoarea
` _ _
sinod-aici a patriarhului ecumenic
Paisie ! c ă t r e Nicon a l Moscovei (ISS/5), la K. Dolilcanis. op. cit., p. 42. 4194. Cf. Dr. T. T a r n a v s c h i , op. cit., p. 666, n . 4,- Dr. V a s i l Q M i L r o f a n o v i m $! Dr.
᾽ T. Tarnavschi, op. cit., p. 490, si J. Hanssens, op.'cit., t. III, p. 229. '
' . r ., Liturgh ierul explicat. — 12
;....-
 ———178————
cilor» …. Cărei necesităţi ii răspundea această rugăciune este uşor de
înţeles din următoarea exclamaţie a Sfintului Ambrozie al'Mediolanu-
1111:«C11ä osteneală se dă 111 biserică pentru ca să se facă linişte, atunci
cînd au loc lecturile» ! ….
Obiceiul de a recita 0 astfel de rugăciune nu a încetat nici după ce
Liturghia se oficia de regulă fără episcop. Scaunul cel de sus fiind însă
gol, rugăciunea rostită de aci înainte de preot a luat caracterul de dexo-
"mum-
loghisirea lui Dumnezeu—Fiul, Cel ce tronează direct de pe înălţimea
“scaunului slavei împărăţiei Sale», adică fără a mai fi reprezentat in
chip văzut“ de episcop. Chiar in absenta acestuia din urmă, prerogativa
scaunului cel de sus nu este însă uzurpată, deoarece locul indicat de
Liturghier preotului, în timpul citirii Apostolului este spre coltul de
miazăzi al sfintei mese (δεύτερος Μόνος) 5611 jetul de lîngă. tronul epis-
copului, cu o treaptă mai jos ….
Liturghisitorii $1-au pregătit astfel pozitiile in care trebuie să se
găsească la începerea lecturilor biblice, care, in simbolismul Liturghiei,
reprezintă a doua perioadă din iconomia mintuirii prin Hristos, în com—
paraţie cu cea simbolizată prin cele ce s-au săvîrşit $1 s-au rsoatit mai
inainte la Proscomidie, precum si cu cintările (antifoanele) de la in—
ceputul Liturghiei “55. Imnul Trisagliion poate însemna decio manifes—
tare de slăvire a prezentei 51 activitătii profetice a Domnului Hristos.
3. Lecturile biblice
După ce corul a terminat cîntarea Imnului Trisaghion, diaconul
face atentă adunarea creştinilor, strigînd: <<Să luăm amintel», preotul
completind: «Расе tuturor», la care i se răspunde de către cîntăret:
«Si duhului tău». Prin aceste ultime două formule se schimba“ in Bise—
rica primelor patru—cinci veacuri salutul între episcop si intre credin—
cioşi, îndată după intrarea în Liturghie si imediat înainte de a incepe
lecturile din Sfinta Scriptură №. Acestea reprezintă de fapt partea prin—
cipală $1 cea mai veche a Liturghiei catehumenilor.
Canonul 59 al Sinodului de la Laodiceea recomandă in acest scop
cărtile Vechiului $1 Noului Testament. Un astfel de uz se găsea inau—
gurat încă din vremea Sfinţilor Apostoli, precum mărturisesc diferite
locuri din Faptele si Epistolele lor. Informatia dată de Sfintul Iustin
Martirul si Filozoful că în veacul său se citeau τὰ ᾽απ0μ.᾽.5ημθνεὗματα τῶν
"αποστόλων (Memoriile Apostolilor, adică Evangheliile, Faptele şi Epis—
tolele lor), ori numai (ἢ) τὰ συγγράμματα τῶν προφητῶν (Scrierile profeti—
mullus:
101) 55°, rămîne o menţiune singulară.
495. F. Ε. Brightman, op. cit.. p. 314.
496 «Quantum loborotur in ecclesia ut fiat Silentium cum l e c t i o n e s leguntur»
Sf. Ambrozie. In Psalmum I. Praef. 9.
497 ᾿,ΙΞἴπερ '5'7;!. τόπον" … zice Filotei —- 5183: ἔμπροσθεν Cod 6277—7710, Mi-
năstirca Pantelimon. Pan. Ν. “11011113010, op. cit.,p. 8.
498. ζ'.Γ Nicolae Cabasila 0 1 1 . t cap. I, col. 372 Β.
Gură d e Aur, О т т а III, la Epistola către Coloseni, ι1..Ρ
499. Ci. Sf. I o a n
LXII, 322—323, Sf Grigore de Nazianz, Ctivintarea XXII, 1, P. G XXXV, 1131 Α , Sf.
Maxim Mărturisitorul, op. cit., cap. XII, P. G., XCI 689 D.
500 Sf. Iustin Martirul şi Filozoful, Apologia intii, cap. LVII, 3.
——179-—
a) Lecturile biblice în vechiul lor stadiu. ——-— În ceea ce priveşte căr—
tile anume din care se alegeau pericopele de citit, ordinea, numărul si
întinderea acestora, nu a domnit la început o regulă uniformă si abso—
lută sau, dacă era una, aceasta se reducea la voia şi hotărîrea episcopu—
1111501. Asa se eXplică de ce Sfintul 105111 Gură de Aur obişnuia adesea
să anunţe cu citeva zile mai înainte subiectul omiliei următoare, pentru
ca auditorii să aibă timp a căuta si citi textul pericopei respective. Ei
erau indemnati la aceasta, spre a putea urmări si intelege mai bine
cuvintările marelui predicator ….
Afară de marile sărbători ca, de exemplu: Naşterea, Aratarea, In—
vierea şi Înălţarea Domnului, Pogorirea Sfîntului Duh etc., pentru care
fuseseră consacrate fragmentele din Noul Testament, unde se relatau
evenimentele respective, în restul anului se urma la inceput, in general
principiul citirii continue. Principalele cărti ale Bibliei erau adică citite,
reluindu—se lectura din locul in care fusese lăsată la Liturghia pre-
cedentă.
Ca ordine de urmat, Constitutiile Apostolice indică pentru lectu— _
rile din Vechiul Testament intii Legea (scrierile Pentateuhului) si pro—
10111 :… -… după obiceiul observat, de altfel, la serviciul sabatic din'
sinagogă …. Urmau »apoi din Noul Testament, Faptele sau Epistolele-
Sfintilor Apostoli, iar pe urmă Eyangheiia 555.I11 curind însă lectura din
V echiul Testament 5 6 redus la o singură pericopă. O astfel de rînduială
se găseşte confirmată în scrierile Sfîntului Vasile cel Mare, dar mai
clar in omiliile Sfîntului Ioan Gură de Aur 555. In veacul al VII-lea Sfin—
tul Maxim Mărturisitorul se mai referă încă la ascultarea dumnezeieş-
tilor 13101011101;“вмф-310101611;8510111011005“ dar mai apoi Sfintul Gher-
man Ι 61 Constantinopolului menţionează numai citirea din Apostol si
din Evanghelie …. Originea practicii de astăzi de a nu se mai pune tec——
501.51. Iustin Martirul $1 Filozoful spune că se citea «atii cit. îngăduia tim—
pul» (Apologia intii, LVII, 3]. Fer Augustin, in vederea predicii pe care voia“ să
o tină, dăduse dispr 211,10 diaconului asupra psalmului ce trebuia citit in acest scop.
Lectorul citi însă din greşeală alt 6561111,656 ca episcopul a fost obligat să--$1 schimbe
subiectul {EnaII'CIII'.o In Psolmum CXXXVII, P. L.. XXXVII, 1704).
502. Cf Sf Ioan Gură de A11r,0m1‘11‘c1 III despre Lazăr I, P. G , XLVIII, 991.
503. La care trebuie să se inteleagă $1 cărtile lui Isus Navi ate Judecătorilor
Şi ale Regilor, cărţile Cronici $1 cărţile Iov si ale lui Solomon. Constitutiones
Apostolicae, cart. Il, cap. 57. — _
504. Cf. J. Hanssens, ор. cit., t. 111, p. 159 si t. II, p. 421-423.
505. Constitutiile Apostolice, cart. VIII, Cap. 5. _
596.51, Ioan Gură de Aur, Omilia X X I X Ia Fapte, 3 : «$1 suindu— se lectorul,
spune mai întîi a cui este cartea, al cărui profet sau apostol sau 0101191101151…
P. G., LX, 2 1 7 . Omilia III la Epistola II către Tesaloniceni, 4 “Dacă zici că aceleasi
le auzi in fiecare zi, spune mi din care profet este locul. ce a citit, si din care
apostol sau din cate epistot 5». [P. G., LXII, 485]. (..‘f. incă: Omitte VII câtre creştinii
antiohieni, 1, P G., XLIX, 92…-93, Despre botezul lui Hristos, 2, P. G., XLIX,. 3135,-
G., La Psalmul CXVII 1, P. G.. LV. 528 etc. _ .
507. 51. Maxim Mărturisitorul, op cit., cot. 704 13. .
508. Sf. Gherman I al Constantinopolului, up. ait., P. G., XCVIII, 412 A B $.11.
In versiunea lui Anastasie Bibliotecarul nu se face însă mentiune de «apostol», ci
 -——-180-—--
turi din Vechiul Testament luase, prin urmare, fiinţă în scurtul interval
dintre ultimii doi autori. Ele, se mentin numai in Liturghia Darurilor
m a i inainte sfintita, f i e s i n g u r e , f i e precedîncl p e r i c o p e l e d i n Apostol
şi Evanghelie la sărbătorile la care sint prevăzute acestea d i n urmă, ori
la s ă r b ă t o a r e a hramului bisericii. De fapt, lecturile din Apostol si din
Evanghelie la Liturghia Darurilor mai inainte sfinţite sint i n c a d r a t e in
serviciul Vecerniei, care se află unit 1.11 această Liturghie.
O “sistematizare a lecturilor liturgice a i n t r a t totusi d e timpuriu în
preocupările Sfinţilor Părinţi, ajungindu—se chiar la realizarea unor
norme. Astfel, regula d e astăzi d e a se citi Faptele Apostolilor de la
Paşti pînă la sărbătoarea Cincizecimii s e găsea în uz incă dinainte de
S f i n t u l l o a n G u r ă d e A u r , care c o n s a c r ă a p r o a p e o î n t r e a g ă omilie spre
a demonstra motivele luate î n considerare d e Sfinţii Părinţi pentru o
a s t f e l d e r î n d u i a l ă №. О c o n t r i b u ţ i e d e o s e b i t ă l a s i s t e m a t i z a r e a l e c t u r i -
l o r d i n F a p t e l e A p o s t o l i l o r si d i n Epistolele c a t o l i c e p e n t r u u z u l - l i t u r g i c
este atribuită 111 general diaconului Eutaliu (veacul al V-leal- din Ale—
᾽ xandria. La cererea preotului Atanasie Eutaliu a împărţit aceste scrieri
311 57 (10 lecturi pentru s e r v i c i u l liturgic, l u î n d ca bază uzul transmis
d e practica tradiţională ….
΄ A m ă n u n t e l e exacte p r i v i t o a r e la actuala î m p ă r ţ i r e 0 textului Stin-
tei Scripturi in lecturi l i t u r g i c e nu pot fi precizate mai de aproape. Pen.—
tru «paras-ale» (lecturile din Pentateuh s a u Lege), «Ι183"381818»΄(88388138
profeti) si «pericopele» (0010 din Noul Testament), d e s t i n a t e ser-viciu—
l u i l i t u r g i c , s e r v e a la inceput Biblia 31158 si, . a d i c ă exemplare cu text
continuu. Pe m a r g i n e a acestora se f ă c e a u însă însemnări, prin care se
indicau începutul si sfîrşitul pericopelor corespunzătoare duminicilor
si diferitelor sărbători. La începutul unor astfel d e codice se punea
adesea un tablou (συναξάριονπ capitulare, i a r in u n e l e ”edi-ţii greceşti
m a i noi 9.1311112111111-(ἔριον) (10 citirile rinduite pentru duminici si sărbători.
S-a găsit însă d e timpuriu că este m a i practic să se extragă in vo—
lume a p a r t e bucăţile biblice destinate serviciului divin. Aşa a u rezultat
cărţile denumite î n general, î n limbajul ştiinţific d e astăzi, cu titlul con—
1:11
v e n ţ i o n a l d e Lecţionore. Î n t e r m e n i bisericeşti însă cartea în care se
găsesc sistematizate pericopele liturgice d i n Faptele si Epistolele Sfin—
ţilor Apostoli se n u m e ş t e A p o s t o l (ὁ ΄ακόστολος s a u πραξαπὀστολος], i a r a c e e a
î n care este distribuit textul Evangheliilor se cheamă Evanghelia; iar
cîteodată Evanghelistor (EMT-(51110111191111). 111 aceste cărţi. de slujbă, citi—
rile biblice s î n t rînduite pe zilele săptămînii, începînd de la sărbătoarea
Învierii Domnulni511 Pentru sărbători, pericopele sint alese în raport
cu caracterul evenimentului c o m e m o r a t .
n u m a i d e prochimen. Cf. Ei. Petrides, op. cit., n r . 39. p. 30 si Ν . Borgia, ор. cit.,
n r . 28. р. 25.
500.51. I o a n G u r ă de. A u r , P e n t r u c e F a p t e l e i n Ci c i z e c i m e î , Ρ. G. LI, 103—104.
510. Cf E u t h a l i i diaconi Actuum apostolorum, S Paul: C a l h o l i c a r u m q u e epi-ito-
l a r u m editio, Ρ. G., LXXXV, 628--789. Cf. si E. χ|3……,ΐζς;81103 Chapitres d e la Bible,
articol în “Dictionnaire de la Bible», publicat de ν1'ς΄΄΄τουκ, t. ll, part. I, p 550—45611:
511 0183311811!οΙ158τν838 i n c a r t e a A p o s t o l e s t e _,_„_rmătoarea: D e l a P a s t i ş i p î n ă
᾽ ἡ
i
“181——
Dintre cele trei exemplare d e Evangheliar î n manuscris ajunse p î n ă
* 10 noi, u n u l isi ridică vechimea la veacurile 01 IV-lea—al V lea, i a r alte
d o u ă l a v e a c u l a l VI-100. Cel m a i m a r e n u m ă r d e Evangheliore p r o v i n e
însă d i n e p o c a d e la v e a c u l a l Vlll—lea incoace. D i n t r e ele, unele nu
cuprind decît citirile pentru sărbătorile mai ins emnate51°.
N e c e s i t a t e a d e 0 a d a p t a citiriie d i n Evanghelii l a c u r s u l Liturghiei
a d u s l a unele mici m o d i f i c ă r i sau, m a i bine——zis, la unele s p m i r i 010
textului prin formulele generale d e introducere, obisnuite indeosebi 1a
inceputul pericbpei. _,Astfel împrejurările de timp si Ioc, determinate
precis în textul Evangheliilor, 0 trebuit s ă fie r e d a t e i n citirile Liturgice
din Evanghelior p r i n expresiile v a g i : «in vremea aceea», <<Zis——a Dom—
nul», o r i “Zis—a. Domnul pilda aceast-a» s a u <<…către iudeii care veni-
s e r ă la Dinsul». În vechile codice …. manuscrise cu text continuu, în-
trebuinţate la Liturghie —— aceste f o r m u l e introductive se scriau pe
margine, iar cînd s—au extras pericopele in Evangheliore aparte, a u luat
loc in ţesătura textului si expresiile de mai sus, 050 cum se găsesc p î n ă
astăzi. _
Pe de altă parte, ca indicaţii marginale, aceste f o r m u l e n u izbuti—
seră să determine i n t o t d e a u n a precis p u n c t u l la c a r e se încheia ultimul
v e r s e t al u n e i pericope si d e 10 care începea alta. Aşa s—a întîmplat că,
la a l c ă t u i r e a Evangheliurelor, unele pericope incep cu versete c a r e con—
stituie sfîrşitul altora, situatie care _dăinuieste si actualmente ….
b) Vechea încadrare a lecturilor î n ceremonialul Liturghiei. —— Citi—
rile erau î n c a d r a t e î n psalmi responsorici, recitaţi d e cintăreţi secun—
dati d e credinciosi …. Principiul acesta se găsea, d e altfel, înscris for-
.nu-mm
m a l i n c a n o n u l 17 01 Sinodului d e la L a o d i c e e a , c a r e p r e s c r i e c a p s a l m i i
s ă n u f i e intona'ţi f ă r ă î n t r e r u p e r e , ci «58 58 f a c ă c i t i r i d u p ă f i e c a r e
1583111». Lecturile apar, prin urmare, preced-ate fiecare d e psalmi, asa
cum confirmă" diferitele locuri din literatura patristică 515. Vestigiile
l a R u s a l i i s e c i t e s t e d i n F a p t e l e Apostolilor, u r m i n d î n restul a n u l u i mai intii-Epis—
t o l e l e Sf. Apostol P a v e l si a p o i cele ? E p i s t o l a c a t o l i c e .
Pericopele evanghelice s i n t î n c a d r a t e după următoarele n o r m e :
a ) loan d i n z i u a Î n v i e r i i p î n ă l a R u s a l i i e x c e p ţ i e f ă c î n d martea Pastilor şi
s ă r b ă t o a r e a Î n ă l ţ ă r i i , c î n d s e c i t e s t e d e l a Luca, p r e c u m s i D u m i n i c a M i r o n o s i t e l o r ,
cînd se citeste de la Marcu.
b} Matei, d e l u n i d u p ă R u s a l i i p î n ă l a D u m i n i c a a 17——a d u p ă Rusalii, cu excep-
tia p r i m e l o r cinci z i l e din f i e c a r e d i n s ă p t ă m î n i l e a l 2 --a a 13 a a 14-—a si a 15— a
d u p ă Rusalii, cînd se citeste d i n Evanghelia d u p ă Marcu.
c ] Luca, d e l u n i d u p ă D u m i n i c a a 17—a d u p ă R u s a l i i p î n ă l a l ă s a t u l sec d e
c a r n e , c u u r m ă t o a r e l e e x c e p ţ i i : p r i m e l e c i n c i z i l e d i n s ă p t ă m î n i l e a 16-a, a 17-a si 0 18—a
si D u m i n i c a î n a i n t e a Bobotezei, c î n d s e foloseşte E v a n g h e l i a d u p ă M a r c u ; în dumi—
n i c i l e I ă s a t u l u i s e c d e c a r n e si d e b r î n z ă , precum s i s î m b ă t ă d i n a i n t e a acesteia d i n
u r m ă , se c i t e s t e d i n E v a n g h e l i a d u p ă M a t e i .
512. C a , de exemplu, Lectionarul grec d i n ms. n r . 194, a f l a t în Biblioteca Uni—
v e r s i t ă ţ i i d i n Iasi, î n c a r e s i n t e x t r a s e p e r i c o p e l e p e n t r u 18 s ă r b ă t o r i , i a r a XIX—a
Deïicnpä e s t e a d ă u g a t ă m a i t i r z i u . Cf. D r . Vasile G h e o r g h i u , L e c ţ i o n a r u l evanghelic
grecesc din laşi {Ms. 194), Bucuresti, 1940.
513. Cf. E. Mangenot. Leclionnoires, î n « D i c t i o n n a i r e (10 10 Bible», t. IV. p a r t .
l. c o l . 147—157 s i D r . V a s i l e G h e o r g h i u , op. c i t . '
5 M . C o n s t i t u t i i l e Apostolice, II. 57.
515. Sf. Vasile cel M a r e , Despre Sfîntul B o t e z , 1, P. G., XXXI, 425 А В ; Ho-
_ l'a-—
 „__-;
ira—th
"182- …- 183 _ _
,

_
acestor psalmi î n Liturghia de astăzi se rezumă la cele două perechi de "este aşezat înainte de lectura Apostolului. Ν11͵5΄᾽-0 putut totusi între—
stihuri, dintre c a r e u n a f i g u r e a z ă s u b titlul d e p r o c h i m e n (npoxsipsvovlş buinţa acelaşi termen si pentru «Aleluia», desi de fapt el precedă lectura
i n a i n t e d e Apostol, iar cealaltă este anexată cîntării «Alelu-ia», după Evangheliei. Ca psalm, el cădea încă din vechime în atribuţia lecto-
citirea A p o s t o l u l u i . La această abreviere s e ajunsese deja inainte d e rului sau a cântăreţului si, ca atare, stihul si «Alea-iuia» fiind citite si
Sfîntul G h e r m a n I 01 Constantinopolului, care face prima mentiune ех- cintate de acesta, gravitează spre Apostol, " pierzind astfel caracterul
presă despre prochimen si despre «Aieiuia» de după Apostol …. d e text aşezat înainte-a Evangheliei.
Prochimenul reprezintă psalmul recitat odinioară d u p ă pericopa
c) Ceremonialul a c t u a l şi simbolismul lecturilor biblice. — Lac—-
din Vechiul T e s t a m e n t 517, a d i c ă înaintea lecturii d i n Apostol„ i a r s t i h u -
turile biblice a u fost introduse în Liturghie 111 scopui d e a instrui
rile de d u p ă pericopa acestuia din u r m ă reprezintă un rest rudimentar pe c r e d i n c i o s i 111 î n v ă ţ ă t u r a lui H r i s t o s si asupra datori-ilor lor de
al u n u i .psalm d e l a u d ă , la recitarea căruia credincioşii participau cu crestini. «Citiriie d i n Sfînta Scriptură, care n e învaţă atit bunătatea
r e f r e n u l «Aleiuîa», i a început si ia sfîrşit. Asa se explică situaţia d i n si iubirea d e oameni a lui Dumnezeu cît si dreptatea şi judecata Lui,
manuscrise, î n c a r e aceste din u r m ă stihuri sînt încadrate intre cintarea sădesc si a p r i n d 111 sufletele n o a s t r e nu n u m a i iubirea-, c i si teama
«…Α1611116»; d i n a c e a s t ă pricină, stihurile după Apo-stol sînt cunoscute
de El, făc'indu—ne a s t f e l m a i zelosi i n t r u păzirea poruncilor Sale. 101
s u b titlul d e aleluiarion (’αλληλουῖάριον). ᾽ toate l a u n loc (cu rugăciunile si cinitările) îmbunătăţesc sufletul si

V e c h i u l obicei menţionat si d e Sfintui Ioan Gură de Aur 513, ca lec—
t o r u l să a n u n ţ e î n a i n t e d e citire originea pericopei, asa cum se practică
pînă a s t ă z i ( « C i t i r e d e la Facere, din profetia lui Isaia etc., din Faptele
Sfintilor A p o s t o l i , d i n Epistola, ori din Evanghelia după...»), se aplica
si psalmilor. Î n v i r t u t e a rutinii, s—a continuat chiar să s e anunţe cu titlul
d e p s a l m s i m p l e l e s t i h u r i c a r e ii m a i reprezentau. Astfel, Sfintul Gher—
m a n I 01 C o n s t a n t i n o p o l u l u i se referă l a prochimen cu f o r m u l a : ,,φαλµδς
τοῦ Δαβίδ"…. U n m a n u s c r i s din vea-cul a l Xll-lea—al XIII-lea i n s e r e a z ă
următOrul c e r e m o n i a l in a c e a s t ă privinţă :… P r e o t u l : « P a c e , tuturor».
D i a c o n u l : <<Întelepciune». P s a l t u l : “Psalmul lui David—». D i a c o n u l : «SE
luăm a m i n t e » . P s a l t u l : «Prochimenui» 520; de asemenea, pentru «aie-
iuiar», după citirea «Apostoiuiui », preotul z i c e : «Pace tie». Diaconul:
“Intelepciune» . P s a l t u l : «Aieiuia, Psalmul lui David». D i a c o n u l : «Sä
l u ă m a m i n t e » . Şi se c î n t ă <<Aleluia». P s a l t u l : <<Aleluiarion». Credin-
‚
apropie d e Dumnezeu a t î t pe preot cit si pe credinciosi, f ă c î n d si pe
unul si pe ceilalti destoinici pentru primirea si păstrarea cinstitelor
daruri, c a r e este scopul Sfintei Liturghii...5?3.' Ele ne pregătesc si 110
curăiesc m a i dinainte, p e n t r u sfinţirea cea m a r e a Stintelor Taine» 5‘34.
C u a l t e c u v i n t e , Ι1001111110 b i b i i c e 111 L i t u r g h i e r e p r e z i n t ă principalul
i z v o r al c r e d i n t e i si p i e t ă ţ i i n o a s t r e si, i n acelasi t i m p . u n u l d i n t r e mij—
loacele prin c a r e Liturghia n e pregăteşte pe d e o p a r t e ca să ne apro—
piem si să primim cu. vrednicie sfintirea cu Sfintele Taine, «101 pe de
0110 ca să putem păstra si s ă răminern într-însa» 5'35. Cuvîntul Domnului
din Sfînta Evanghelie ne este d a t deci î n Liturghie ca o l u m i n ă pentru
mintea. sufletul si 11111110 noastră, asa precum Sfintui Său Trup ni se
d ă s p r e <<întărire-a si t ă m ă d u i r e a sufletului si a trupului».
În simbolismul Liturghiei, „lecturile din Noul Testament au semni—
ficatia uneia din formele mai depline ale arătării si manifestării lui

"
c i o ş i i : «ΑΙ611116»…. In Constituţia patriarhului Filotei, această rînduia- Iisus 111 lume, care a u devenit în chip treptat m a i vădite. La Vhodul mic,
l ă a p a r e ceva m a i simplificată, d a r in acelasi timp mai clară. Caracterul E v a n g h e l i a este î n ă l ţ a t ă si n e ' e s t e a r ă t a t ă inchisă, pentru a a m i n t i cli—-
d e s i m p l u a n u n ţ al prochimenului cu titlul d e psalm, f ă r ă ca in realitate pele d e pe pragul iesirii Lui la [activitatea publică, „atunci cînd E1 n-a
să se c i t e a s c ă u n p s a l m i n t r e g a f a r ă d e prochimen, reies-e destul de g r ă i t n i m i c d e s p r e S i n e , ci, f i i n d n e c u n o s c u t , a f o s t nevoie să f i e măr—
precis d i n f o r m u l a : «Psalm ai iui David», întrebuinţată atît pentru sti— turisit d e Tatăl si anuntat de I o a n Botezătorul. Acum însă citirile din
hurile d i n a i n t e a Apostolului cit si pentru cele d e după citirea iui …. Apostol si din Sfinta Evanghelie «sint semne mai perfecte ale mani“—
Titlul d e psalm, nemaicorespunzînd unei realităţi si fiind impropriu ' f e s t ä r i i Sa-ie, in c u r s u i c ă r e i a E1 a r ă t a t u t u r o r î n public si se f ă c e a cu—
pentru u n s t i h s a u pentru о singură pereche d e stihuri, sa a j u n s să se noscut n u n u m a i prin cele c e a g r ă i t ΕΙ însusi, ci si prin cele'ce a învăţat
a n u n ţ e n u m a i s u b n u m i r e a d e «_prochimen» , “care adică p r e c e d e s a u pe Apostoli să propovăduiască» …. După Sfîntul Gherman I ai Constan—
tinopolului, «prin citirea Faptelor si Epistolelor se a r a t ă însăşi c h e m a r e a
milia n o b i l a i n Lacizis, 1, 001. 1437 C-D; Pseudo-Dionisie Areopagitul, op. cit., c a p . 1a El a Apostolilor si consfintirea (instituirea) 101»…. …
III, 2. Ρ. G., III, 425 В.
516. Sf. G h e r m a n 1 al C e n s t a n t i n o p o l u l u i , ap. cit.. P. G., XCVIII. 412 AB, pre— 523. Nicolae Cabasila. op. cit.. c a p . I, col. 369 C.
c u m si v e r s i u n e a l u i A n a s t a s i e B i b l i o t e c a r u l ( e d . S. P é t r i d é s , op. cit., nr. 39 si 41, 524. Ibidem, cap. XXII, col. 416 C.
p. 30 si. 31,- d e a s e m e n e a . ed. Ν . Borgia. op. cit., nr. 28 s i 29, p. 25).᾽ 525. I b i d e m , cap. Ι . col. 369 Β. ' '
517. Cf. si Dr. „Anton B a u m s t a r k ; Μ……» c o m p a r é e , î n «Irénikon». t . ΧΙ, u r ş i 526. Ibidem, cap. XXIII. 001. 416 D. “ E v a n g h e l i a inseamnă venirea Fiului lui
si 2, 1934. p. 27. Dumnezeu, cind sua'arăta—t nouă, v o r b i n d u - n e n u prin nori si enigme, ca o d i n i o a r ă
518. Vezi l o c u r i l e i n d i c a t e i n n o t a 506. l u i M o i s e p r i n g l a s u r i s i f u l g e r e s i t r i m b i t e . . . . s a u ca. a l t ă d a t ă - p r o t e i n e i " prin ară-
519. Ор. si loc. cit., P. G.,.XCVIII, cai. 412 A. ' tări... c i s - a a r ă t a t î n «mod v—ădit ca o m a d e v ă r a t si a f o s t v ă z u t d e n o i , p r i n c a r e D u m -
520. Ms. 1020 Sinai, Α. D m i t r i e v s c h i , L i t u r g h i e r u l , c a r t e a tainică, p. 140. nezeu—Tatăl ne---a vorbit gură către gură, iar nu în enigme». Sf. Gherman I al Constan-
521. Ibidem. p. 141. ᾽ tinopolului, op. cit., P. G., XCV-III, 412———413 А. . ΄ . …
522. Cod. 6277-770 Pantelimon (veac. al XIV—a). Pan'. N. Trembela, op. cit. p. 7. 527. Ibidem. col. 412 Β. .
 'Ê— 184-—
Rindui'ala privitoare la ordinea in care se citesc cele două p-ericope
din Noul Testament, punindu—se adică mai intii cea din Faptele Apos—
tolilor sau din Epistolele acestora, i a r după aceea p-ericOpa' Evangheliei,
este inspirată d e ideea că «(616 grăite de Domnul insusi ne înfăţişează
arătarea Lui m a i l ă m u r i t decit c—ele spuse de Apostoli. Ştim. că. Mintui—
torul nu a a r ă t a t oamenilor dintr-odată mărimea puterii si a bunătăţii
Sale, ci t r e p t a t . De aceea, este potrivit să se citească Apostolul 1118111188
'vangheliei, vrind să se arate astfel că manifestarea Domnului in lume
s-a f ă c u t 11815181» …. D e altfel. asa d e s p r i n s e d i n c o n t e x t u ] integral, cum
sint citite f r a g m e n t e l e d i n scrierile Sfinţilor Apostoli, l a s ă s ă se constate
uneori greutăţi d e înţeles, comparativ cu claritatea divină & Evanghe-
liilor, lucru semnalat d e insusi Sfintul Apostol. Petru (11 P e t r u - I I I , 1.6)
în legătură cu cuget—area teologică profundă a Sfintului Apostol Pavel,
care n u este i n t o t d e a u n a u s o r d e p ă t r u n s .
Lectura <<Apostolului» este introdusă prin formulele mention-ate mai
inainte: <<Să luăm aminte,.Pace tuturor i», la care citetul răspunde: «Si
duhului tău», zicînd î n d a t ă prochimenul. Diaconul exclamind a p o i : «111-
ielepciun-e l», c i t e t u l a n u n ţ ă s c r i e r e a d i n c a r e e s t e e x t r a s ă pericopa d i n
a c e a zi a Apostolului. D i a c o n u l , o r i i n lipsa l u i p r e o t u l , a t r a g e d i n n o u
a t e n ţ i a : credinciosilor prin e x p r e s i a : «58 l u ă m a m i n t e l » , (1161111 ince-
pind apoi î n d a t ă lectura. In timpul acesteia se f a c e ,tămiierea altarului
c ă d i r i i celei m i c i . Desi 111 l i m b a i u l c u r e n t
si 'a n a o s u l u i , după rînduiala
bisericesc aceast-a este cunoscută sub numele d e <<cădir-ea din timpul
Apostolului», ltotusi e a c o n s t i t u i e u n a c t anticipat, putindu—se considera
tot 6111 (16 te'meinic, si chiar m a i mult, ca tămiiere inainte de Evan—
ghelie. D u p ă Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, această tămiiere sim—
bolize-ază prin fumul si 6101116 61 «(161111 Duhului cel d a t din Evanghelie
intru toată lumea» 529.
După ce 5— a i n c h e i a t lectura din Apostol, preotul se adresează ci-
titorului: «Расе ţie, c i t i t o r u l e ! » , iar acesta z i c e : «Si d u h u l u i t ă u » si
citeste îndată stihurile după Apostol, i a r 16. (01 sau 16 strană se cîntă
<<Aleluia» (Lăud—ati pe Domnul Dumnezeu). Ca si tămiierea d e mai inainte,”
88
această cintare reprezintă u n act care, d e fapt“, precede si se referă la.
citirea Evangheliei, c a r e trebuie să urmeze. Cîntarea <<Afleluia» a fost
anume asezată aci in scopul d e a se da l a u d ă lui Dumnezeu pentru
darul ce se face prin citirea Evangheliei 53°.
":;
-—._›
Terminind de cädit, diaconul primeste d e l a p r e o t sfinta Evanghelie _
si, in t i m p c e s e i n t o n e a z ă <<A1eluia», iese 811 88 p r i n sfintele usi, du—
cîndu—se la locul cel rinduit pen-tru citire, purtîndu-se inainte două sfes—
nice s a u făclii a p r i n s e , in semn d e respect si (6- simboluri ale luminii
adevărului evanohelic. Cind nu este diacon, Evanghelia se citeste d e
către preot în sfintele „usi, cu f a ţ a spre credinciosi. Cind est-e diacon,
528. Nicolae Cabasila, op. cit.. c a p . XXII, col. 416 Ὀ-417 А. Această rind'uială
a r e d e f a p t si u n 1611161 i s t o r i c : M i n t u i t o r u l obisnuia s ă t r i m i t ă pe Apostoli, doi
c i t e doi î n a i n t e a S a ' p r i n s a t e , p r e g ă t i n d i n acest c h i p terenul p e n t r u a c t i v i t a t e a
învăţătorului lor (Marcu VI. 7. 12—13.- Cf. si Matei X, 1, 14,- Luca IX, 1—2)…
529. Explicarea despre s f i n t a biserică, p. 260, col. »]. - Räscanu. op. cit.,. p. 135,- Dr. Vasile M i t r o f a n o v i c i si Dr. T. T a r n a v s c h i , or). crt..
530. Ibidem.
—l85—-—
lectura pericopei evanghelice este introdusă prin cererea (1-6 binecu-
᾽ \»întare de la p r e o t : “Binecuvin—tează, părinte, pe binevestitorul Sfintului
Apostol s i Evanghelist ( N ) » , b i n e c u v i n t a r e pe 8818 p r e o t u l i- o d ă rostind
din sfintele u s i : <<Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfintului, slăvitului,
i n t r u tot l ă u d a t u l u i Apostol si Evanghelist ( N ) , să— ţi d e a ţie, celui ce
binevestesti, c u v i n t 811 putere multă, spre implinirea Evangheliei iubi-
tului Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos». Preotul sau al doilea dia—-
con, d a c ă 8518, z i c e : “ i n t e l e p c i u n e ! Drepti să ascultăm Sfinta Evan——
gheli-e», preotul adăugincl: «Pace tuturor». După ce corul 5811 strana a
răspuns: «Si d u h u l u i t ă u » , diaconul anunţă numele evanghelistului d e
la care este luată pericopa: «D111 Sfinta Evanghelie d e la [după N) citire»
iar corul i n t o n e a z ă : «Siavä Tie, Do-,amne slavă Tie !» Preotul sau (116-
conul al doilea provoacă pentru ultima d a t ă pe (16(1111(1051 16 a t e n t i e ;
«Sä l u ă m a m i n t e ! »
in unele erminii si m a n u a l e de liturgică se consideră că termenul
<<Înţelepci,une» cu» c a r e se inch-eie s e r i a interjectiilor î n a i n t e d e c i t i r e a
Evangheliei, s e referă la această sfîntă carte, care cuprinde cuvintul
Domnului531. lată,;;adicä, aceasta este intelepciunea adevărată, cerească,
dumnezeiască, 66656 11111111 si propovăduită d e Iisus Hristos; să ascultăm
p e Fiul Ta—
deci î n ţ e l e p c i u n e a , c e a d e s u s , i n t e l e p c i u n e a l u i D u m n e z e u ,
tălui, Cel ce s- 6 f ă c u t om, (6 58 118 vorbească cele de trebuinlă pentru
mintuirea noastră …. F ă r ă îndoială, această i n t e r p r e t a r e 1111 este impo—
sibilă ca idee. 111 realitate insă interjecţie d e m a i sus, l u a t ă în primele
ei d o u ă m e m b r e , 6 fost introdusă în s l u j b a bisericească cu scopul (16 6
specială s i o
provoca i n anumite momente liturgice o atenţie con-
din p a r t e a credinciosilor. Astfel d e
centrare spirituală m a i accentuată
1ecomandatii n u s i n t d e p r i s o s , cd a t e f i i n d o s c i l a ţ i i l e si i n e g a l i t ă ţ i l e de
c a r e s e resimte capacitatea d e î n c o r d a r e a sufletului omenes c De acc 66,
<<preotul i n d e a m n a p e t o ţ i » , z i c e N i c o l a e C a b a s i l a , «51 a m i n t e s t e credin—
ciosilor d e intelepciunea cu c a r e se cuvine să ia a m i n t e la Sfintele Taine.
Care este această intelepciune .? Sint gindurile ce se cuvine să le avem
in timpul sfintei slujbe si cu care trebuie să privim si să ascultăm cele
ce se săvirsesc s i s e rostesc, gindurile cele pline d e credinţă, cele ce
n u au nimic omenesc intr—insele. Aceasta este intelepciunea credin-
ciosilor si 656 56 "tilcuieste cuvintul <<intelepciune l», adresat credincio-
silor de către preot, d e m a i multe ori in cursul slujbei, ca un mijloc
d e a le a d u c e aminte despre acele ginduri . . Mai este in sfirsit si ex-
(161116116 <<drepti !», c a r e cuprind-e tot u n i n d e m n ...; apropiindu-ne (a—
dică) de Dumnezeu si d e Sfintele Taine, să nu fim cu nepăsare, ci cu
rivnă si c u ' t o a t ă s m e r e n i a să luăm parte la acestea, fie că trebuie să
privim', fie că trebuie să grăim s a u să ascultăm ceva din cele s f i n t e ;
Si primul s e m n al acestei rivne si evlavii este ţinuta dreaptă a corpu—
531. S f . G h e r m a n I 61 C o n s t a n t i n o p o l u l u i : a i n t e l e p c i u n e —-— c u v i n t u l l u i D u m -
nezeu...», ωµά"… P. G., XCVIII". 412 Β. ' _
532. Vez G h e n a d i e , f o s t episcop d e Arges, op. cit., p. 58 si 88,— Ic'mm. (..-11111118!
Ρ 487,- Dom P l a c i d e d e f\ieester, La divine Liturgie, III, ed. R o m e - P a r i s p. 128, n . 31.
 ——186-—

lui; adică să facem aceasta nu stind “jos, d r e p t a t e c a s ă nu c a d ă “ jos nici c e a m a i mică părticică-. pentru ce să
c u m subli ma Tertu lian, «nu s e stă ci in picioare …. Cäci, pre-
jos în preze nţa cuiva pe care Îl nu credeţi că este r ă u a neglija u n s i n g u r cuvint a l lui Hristos»? ….
„respectăm, d e c i c u a t i t m a i m u l t î n p r e z e n ţ a l u i Diimneze…_534_ Această
Convingere a a c e a s t a despre p u t e r e a d e t r a n s f i g u r a r e a v i e t i i cres-
ţinută Ciu-fiincioasă sintem datori să о observăm. prin urmare si in tine sub influenta c u v î n t u l u i Evangheliei a condus, desigur, la între—
timpul citirii Sfintei Evanghelii, care, de fiecare dată. :înfăţisează pe
lisus 1116111166
ducerea în Liturghier a “Rugăciunii dinainte de Evanghelie», pe care
spiritului nostru. De aceea, încă din vechime". credin— p r e o t u l ο c i t e s t e i n t a i n ă , i n timp c e l a s t r a n ă se c î n t ă «Aleluia». P r i n
ClOŞll i m p r e u n ă c u c l e r u l a s c u l t a u c i t i r e a Sfintei Evanghelii î n picioare această rugăciune, liturgbisitorii invocă a j u t o r u l divin pentru ca să
iar nu stim! jos …. La intonarea formule-lor prin care se vesteste lee—' susţină si să activeze puterile noastre sufletesti i n s c o p u l intelegerii,
tura ei, liturghisitorii s e r i d i c ă d e p e locurile l o r d i n sintron i a r arhie- asimilării si t r a n s f o r m ă r i i in faptă 'a invataturilor evanghelice: <<Stră-
reni, fie Că r ă m î n e pe treptele s c a u n u l u i d e sus, fie că poqoc'iräi venind luceste in i n i m i l e n o a s t r e . I u b i t o r u l e d e o a m e n i , S t ă p î n e , l u m i n a cea
pe soiee prinf a t sfintele usi, su-l31'aVeghet—iză De credinciosi.; stînd în Pi— n e s t r i c ă c i o a s ă a c u n o a s t e r i i D u m n e z e i r i i T a l e si d e s c h i d e ochii gindu-
cioare si cu a s p r e ei, i a r in s e m n d e smerenie f a t ă de Iisus Hristos lui nostru spre intelegerea “evangheliceştilor Tale propovăduir—i. Pune
socotit a fi prozei-it,
tăţii episcopale, 5111 în această pozitie, fără omofor. semnul demni—'
iar d u p ă u n e l e practici, chi-ar fără mîtră.
_ intru noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului căl-
cind, vieţuire duhovnicească să ducem, cugetînd si făcînd t o a t e cele
I n t e r j e c t i a «(h-cpu», in s l u j b a bisericeasc ă, se referă deci in pri- ce sînt spre bună plăcerea Ta ...»;
mul rind la pozitia fizică a corpului, aceasta fiind considerată prin ea Originea istorică a acestei rugăciuni nu este tocmai lămurită. Din
““Să—Şi ca u n 50“… e v i d e n t a l u n e i adevăr-ate atitudini interioare reli— Codicele Borberini 336 lipseste. În veacul al X—lea însă este întîlnită
gios—morale. l a acest î n d e m n deci toti trebuie să se ridice d e pe locu- in toate codicele cu. Liturghia Sfintului Iacob i n versiune greacă. Pro—
rile pe c a r e s t a u , a s a c u m a fost practica veche creştină, cînd Si cei ce v e n i e n ţ a ei a c i p a r e că s e d a t o r e s t e însă. d e f a p t , u n e i inriuriri bizantine,
se s p r i j i n e a u p e b a s t o a n e , cum era obiceiul indeosebi Printre vietui- c a r e începuse să se r e s i m t ă a s u p r a celorlalte Liturghii orientale. Este
torii din rnînăstiri, 10 _läS'au jos, stind in pozitie dreaptă în timpul citirii deci d e presupus că r u g ă c i u n e a se g ă s e a i n circulatie inainte de această
in unele părti, evlaviacurentă a adoptat mai tîrziu о formă epocă, dar nu. dobîndise, poate, о p r i m i r e generală. Primul document
şi mai accentu ată de respect in timpul leo-turii Регісор еі evangh
Evangheliei. elice,
care f a c e m e n ţ i u n e d e r u g ă c i u n e a d i n a i n t e a Evangheliei este u n codice
a s c u l t i n d — o i n genunchi-5 35, din veacul al Xl—lea cu rînduiala Liturghiei Sfintului =Ioan Gură d e
De altfel, prin toti ceilalţi t e r m e n i care intră î n structura oarecum A u r 539. Manuscrisele l i t u r g i c e continuă totusi să nu o ”inscrie regulat
complexă a i n t e r j e c t i i l o r d e c a r e s i n t p r e c e d a t e lecturile biblice în in cuprinsul lor. Astfel, p e cînd Constituţia patriarhului Filotei nu i-a
s l u j b a religioasă se u r m ă r e s t e în fond s t i m u l a r e a atenţiei, reculegerii act d e ea nici în veacul al XIV:-lea", Codicele Esfigmenu din anul 1306
Si m e d i t a ţ i e i l a cuvîntul divin. « з а ascultăm Evangheli a», zice Fericit-ul o avea d e j a înscrisă in locul actual din 611111611116….
Augustin, «ca Şi cum Domnul ar fi înaintea noastră. Să nu zicem: Fe- O rugăciune inainte de Evanohelie a putut lua nastere prin ana—
Με… cei care au putut să—L vadă, căci multi dintre cei care L—au vă- logie cu» r u g ă c i u n e a d i n timpul Trisaghionului, care, „de fapt, a p a r e ca
zut, L—au d a t morţii,- si multi d i n t r e noi, au crezut f ă r ă să-L fi văzut. o rugăciune î n a i n t e d e citirea Apostolului. Introducere-a unei» astfel d e
Nepretuitele c u v i n t e ce ieseau din g u r a Lui a u fost scrise Si păstrate piese si i n a i n t e d e E v a n g h e l i e se impunea, p r i n urmare, cu a t î t m a i
logic. Textul ei este c o m u n ambelor Liturghii bizantine si, prin cuprin-
pentru noi,- ele se citesc din nou pentru noi, asa Precum vor mai fi
citite încă p e n t r u cei c e vor veni d u p ă 1106581. Deci, „aşa precum în— sul său, se dovedeste intru totul adecvat momentului pe care îl ocupă.
d e m n a la rindul s ă u Origen, «sä n u pierdem u n singur cuvînt d i n S f î n t a După î n c h e i e r e a l e c t u r i i p e r i c o p e i e v a n g h e l i c e , c r e d i n c i o s i i excla—
Evanghelie. căci d a c ă a t u n c i cind vă impărtăsiţi luaţi s e a m a ' p e bună m ă c a si i n a i n t e d e î n c e p e r e a e i : <<Slava Tie, D o a m n e , slaVă T i e l » .
Sensul specific acestui scurt i m n d e l a u d ă a p a r e ' m a i evident dacă îl
"Mm-w
533. N i c o l a e C a b a s l l a , ор. см.. c a p . X X I . col. 413 B - C ; 413 13-416 А. «Cäci analizăm in c o m p a r a t i e cu finele Trisaghionului. <<Înainte d e Apostol,
s l r i g a r e a «1110011» a c e a s t a î n s e a m n ă : s ă n u s t e a a p l e c a t i , ori jos, ci cu s u f l e t u l si cintarea Trisagbionului este, precum remarc-a Nicolae Cabasila, ames—
c u t r u p u l î n c o r d a t e s p r e El» (Ibidem. c e p . Ц П . col. 489 A ) . Sf. G h e r m a n i ' q a l Con-
t e c a t ă cu c e r e r e a , c ă c i s e t e r m i n ă prin cuvintele <<miluiest'e—ne ' p e n o i » .
StaNiWPOll—Illli: «Drepii să ascultăm Sfînta Evanghelie. Aceasta înseamnă să ne
î n ă l l ă m c u g e l e l c i m p r e n n ä c u f a p t e l e d e la c e l e p ă m î n t e s t i şi s ă î n ţ e l e g e m vestirea Dar inainte şi d u p ă Evanghelie i n ă l t ă m o c i n t a r e adevărată d e laudă,
l u c r u r i l o r c e l o r b u n e » {ор. cit., P. G., XCVIII, 412 D ) ; S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesa- fără cerere, ca unii care stim că Sfinta Evanghelie inchipuie pe Hristos
101;3€ζ)1;11:.«ΞΙΞ ski-51m dreplti cu i n t e l e p c i u n e ş i cu cunoştinţă, c u t r u p u r i l e şi c u şi dacă L—am aflat pe Hristos a m dobindit totul» …. Prin acest i m n se
su e c e 51 c r e p i cu crerinta si Cu (inc…-(,an … ͵ .r _ _ _ _ _ .
STM. Tertulian, De orcrtione. c. 1131. (pas;) e Simieic ruga-cnim, cap. 332)-
538. A p u d G. L e f e b r e . op. Cii., p. 27.
5'1335. C o n s t i t u t i i l e Apostolice, cart. II, 5. _ . А. S w a i n s o n , p. 117. Citat dupa
539._Coclicele B u r d e n - C o u r s , III, 42, ed. C.
a Ч…;-
pe……5—0. Asupra
о nouä ediţieinte'rjectiei
a Liturgliteruluii, και… і» . ven- lucrarea noastra„ ' Insemnari
liturcicep. 42—53? - „ - 3. l—lanssens, op. cit., t. Ill, p. 192. _
540. Α. Dmitrievschi, Liturghierul -— cartea 1611111611...., р.__26(3.`
537- Fer, AUQUStin, Trot. XXX la Sfîntul Ioan, 1. 541. N i c o l a e C a b a s i l a , op. cit., cap. ΧΧ, 601. 416 B._ ` ᾽
 ——188——.— -.--189--

mărturise ste că <<Acela 1186818 avem să—L auzim s a u L-am auzit este ...,,ΙΠΨΓΘι…δ cu psalmi i 51 cu lecturi le, ea repreze nta“
11ξς. " ο ι ο *
o mosten ire—a siste- . .

intr—adevar Întelepcrun ea si Cuvint-UI lui Dumnezeu si astfel prea-mărim -*-;Şin1ului practicat î n rînduiala serviciului divin de sîmbătă dimineata la
pe D u m n e z e u , p e n t r u c ă ‚ne—a î n v r e d n i c i t s ă ascultăm cuvintele min—" i..-sinagogă 548.
tuitoare ale Evangheliei» &"? Este, am putea spune, o formă mai directă Scopul ei e r a instruirea si edificare-a „religios—litorală a t u t u r o r asis—
s i m a i a c c e n t u a t ă î n c o m p a r a ţ i e cu c î n t a r e a «ΑΙ811118», ce s e zice ,cu e n t i l o r : credinciosi, pentitenti si catehumeni. După ce s—a inaugurat
acelasi sco-p după Apostol. _ Întrsă obiceiul ca penitentii si 'catehumeiiii'îă rămînă 51 la Liturghia cre—
Afară de pericopa Evangheliei, care întotdeauna a fost citită 'de ïfdinciosilor, locul predicii a fost mutat la sfirsitul Liturghiei euharistice.
diacon s a u d e preot …. 181 111 1111818 p ă r t i (Constantinopol ) chiar de' e- _-__.Nu este exclus ca această schimbare să fi fost făcută si i n scopul de a
piscop, la sărbătorile 111811…, celelalte lecturi biblice a u i n t r a t de obi— reţine asistent—a p î n ă la terminarea serviciului d i v i n , d e o a r e c e multi.
cei in atribuita lectorului, care, p e n t r u a fi auzit in toate părtile Sfintului precum se vede din omiliile Sfintului loan G u r ă d e Aur …, 58 simteau
locas, e x e c u t a c i t i r e a , …ca s i diaconul, p e a m v o n ( î n v e c h i m e : estrada s a t i s f ă c u ţ i d e aindată c e a s c u l t a u p r e d i c a , p ă r ă s i n d biserica d u p ă aceea ….
s a u tribuna d i n m i j l o c u l 111581161-1).'Ρ8111111 a c e l a ş i motiv, lectur-a Evan-— Deopotrivă de determinante p e n t r u aşezarea predicii la sfirsit, spre a
gheliei si a Apostolului s—a f ă c u t încă d i n vechime nu in tonul vorbirii fi ascultată de “toţi, s—ar p u t e a “considera__.răcirea 11111181…1…811ς]10858 si µια…"

curente ci intr—un f e l c a r e tine locul d e mijloc i n t r e c i t i r e a simplă si lipsa _de 61156111111…1…ξ1…ς;0…11518181έ΄1τ…11:181ΐ1ΤξΞ111, cind crestinii au l u a t obiceiul
cintarea propriu.—zisă, “un fel d e recitativ, cu o formulă d e cadentă la de a v e n i lă'h's'erviciul d i v i n in orice moment din cursul lui,
s f î r ş i t u l f r a z e i . A'Ceasta era «1118111818 î n t r e b u i n ţ a t ă o d i n i o a r ă s i i n dic— N u este mai putin adevăr-at însă că despărţir ea i n t r e lecturi si pre—
ţiunea solemnă a poemelor eroice» …. - .- dică, p e n t r u care cele dintii s e r v e a u in principiu ca material sau bază
Ο rostire solemnă a Evangheliei si a Apostolului s—a impus, d e alt—— d e inspiratie, a dus pe d e o p a r t e l a micşorarea interesului__ _.asistentilo r -᾽
fel, nu n u m a i prin autoritatea lor d e cuvint revelat, ci si printr—un uz pentru comentarea_-.per-ico-pelor-——biblice, iar pede—"alta, la scăderea ze—
cunoscut d e primii crestini d i n t r e iudei, la care părtile din anumite cărti luluif pentru predică printre„___liturgh'isitori. Sanctiunile destul d e aspre ͵
ale Vechiului T e s t a m e n t se bucurau d e () i n t o n a ţ i a sau d e u n sistem presérise impOtiiva u n e i a s t f e l d e n e g l i j e n t e … n u .si-au d o v e d i t etica—'
d e a c c e n t u a r e specifică, la serviciul din sinagogă. Pericopele evanghe- citatea practică. . .
lice si ale Apostolului nu s i n t la d r e p t u l vorbind nici simple lecturi, Trebuie să. r e c u n o a s t e m t o t u ş i că modificarea situatiei predicii î n
nici cintări propriu-zise. Nu sin-t piese muzicale, pentru că, 61851 58 re— cult se explică într—o bună m ă s u r ă prin însăşi caracterul ei. Ca element
cită pe t o n u l psalmodiei, nu indeplinesc totuşi conditiile unei adevăr-„ate a l Liturghiei creştine, ea nu—si e s t e s u f i c i e n t ă e i î n s ă ş i i n chip ideal
cintări cu intervale muzicale. Nu trebuie Văzut deci nici u n nonsens n u m a i prin scepul didactic, misionar si apologetic pe c a r e i—l pot dicta
i n formula prin .care este anuntat textul lor l a serviciul divin ca «611118». împrejurările. Prin n a t u r a si prin s c o p u l ei, predica creştină depăşeşte
În realitate, n u sint nici s i m p l e lecturi, ci recitări solemne, cu accente functiunea comentariului d i n serviciul sinagogii. D e la inceput ea a
v a r i a t e , c a r e s c o t î n relief i d e e a t e x t u l u i si, i n a c e l a s i t i m p , i n c a d r e a z ă î m b r ă c a t u n aspect liturgic, fiind adică colorată d e o “notă d e religio—
precum s e c u v i n e textul Noului Testament în ceremonia Liturghiei …. zitate, prin c a r e s—a deosebit d e retorica d i n a f a r a cultului. Ca tilcuire
d) L o c u l
a c u v î n t u l u i “ d u m n e z e i e s c revelat, predica creştină a a p ă r u t p e _de o
predicii in Liturghia Bisericii p r i m a r e . ————— U n element,
c a r e 51-8>΄΄΄'561111111181 106111 ΄611΄11΄΄"8685-1--…1πσπΓ8111"8΄1 liturghiei este p a r t e ca u n d a r al gratiei divine, d a r in acelasi timp si c a expresia cea
pre-
dica, s a u m a i b i n e zis omilid. Î n B i s e r i c a p r i m a r ă si in t o t mai înaltă de credinţă f i e r b i n t e a comunităţii. intocmai ca o rugăciune,
timpul
cît a fost in vigoare disciplina catehumenatului, predica urma ea unea sufletul a d u n ă r i i i n acelasi sentiment d e c o n t a c t si d e comu—
îndată după citiri, fiind considerată ca un corolar al „ a c e s t o r a ” . n i u n e cuDumnezeu.
. In nota aceasta ideală, ilustrată in perioada misionară a Bisericii,
542. D r . V a s i l e M i t r o f a n o v i c i s i Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. \“193.
543. C o n s t i t u t i i l e Apostolice, cart. II, cap. 57. d e c ă t r e Sfintii Apostoli, d e ucenicii ler şi p r o f e t i i c r e s t i n i , p r e c u m ş i . d e
- .
-.

544. CI. Sozomen, Istoria bisericeasră. VII, 19, Ρ. G., LXVII, 1477 А, . atitea personalităţi religioase proeminente d e mai tirziu, predica se în—
545. Cf. Ioannes T h i b a u t , Le 6611161111 ekponéttque, in «Bizantinische Zeitschrift»,
VIII Band, Leipzig, 1899, p . 134. _ d r i n u l , S t r o m a t a , Vll, col. 1819,- O r i g e n , Omilia ( Ia G e n e z a , 17, col. 160,- d e ase-
546. Vezi t r a i p e l a r g c a p i t o l u l C i n t a r e a Evangheliei 51" a A p o s t o l u l u i , in m e n e a col. 1012 etc.). . _ . .
lucrarea noastră Despre poezia imnograiică din cărtile de ritualisi cintarca bise— ᾽ 548. Cf. L u c a VI, 16———31 si F a p t e XIII, 15. Cf. s i Dr. А. B a u m s t a r k , La- ::ruc-
ricească, p. 278—283. ' ' - t u r e des g r a n d e s u n i t é e s liturgiques, i n «1181111608», Xi, nr. 3, 1934, p . 140 Hi. _
_ 547. «Anni c i t a t u l o p r i n d u - s e , episcopul d ă într—o c u v î n t a r e s f a t s i i n d e m n la .
549. Cf. О т т а a VII-a i m p o t r i v a a n o m e i t o r , Ρ. G., XLVII, 766, p r e c u m s i
i m i t a r e a Nestor f r u m o a s e 111νΞ1Ξ΄11111».(51. I u s t i n M a r t i r u l s i Filozoful, Omilia Ill-a la Epistola ll c ă t r e T e s t a t o n i c e n i , P. G., LXII, 4-84.
Apologia - _ _ _
intii, LXVII, 4]. «Si in. u r m z f p r e o i i i s ă p o v ă t u i a s c ă pe c r e d i n c i o ş i , f i e c a r e d i
rind, n u 1011 d e o d a t ă , i a r la" u r m ă e p i s c o p u l » ( C o n s t i t u t i i l e Apostolice, c
n ei p e „i . 550. Ci. s i D r . V a s i l e M i t r o l a n o v i c i si Dr. T. T a r n a v s s h i , o p , cit., p, |193…4:-1 $:
a r t e a a 11—a, Dr. Τ. T a r n a v s c h i , op. cit-., p. 727. ΄ . _
57], «Si d u p ă c i t i r e a Legii şi & “profetii r s i a epistoIeIor n o a s t r e si a 551. Vezi C a n o a n e l e : 58 Apost., 19 a l Sin. V I Baum., a r t . 50 d i n 12691118618.1111|
F a p t e l o r si
a E v a n g h e l i i l o r , s ă s a l u t e cel 1111010111;ξ pe credinciosi..., i a r d u p ă saluta-re s ă d e procedură al i s t a n t e l o r disciplinare şi judecătoreşti ai Bisericii O r t o d o x e - R o -
le
vorbească c u v i n t e d e mîngiiere.» (Ibirlé‘f’n, c a r t e a VIII, 5 ; 6 1 . 5 1 Clement Alexan— m â n e , 1926, _ …
-
. » G é W M M ? ş — e â é . i ‹.

απ……
 —190-———-
lăţişează condiţionată n u numai d e i n s t r u c ţ i e si d e p r e g ă t i r e a precii-.
catorului, ci mai ales de personalitatea lui creştină sau profetică. Astfel,
e a c a d e c a 0 piesă n e a d a p t a t ă i n a t m o s f e r a mistică a Liturghiei, f a ţ ă
d e c a r e r e a c ţ i a a s i s t e n t i l o r nu i n t i r z i e să s e t r a d u c ă de obicei p r i n .
părăsirea slujbei. M u t a r e a deci a predicii la sfirsitul Liturghiei n—a
putut a v e a , oare, t o c m a i scopul de a preveni astfel de incidente, atunci
cind personalităţile c r e ş t i n e covirşitoare sau figurile profetice a u început
“ s ă devină din ce i n c e m a i rare.? Obiceiul introdus, pare-se de timpu-
riu, d e a se cm la Liturghie u n e l e d i n cuvintările acestora., nu era de—
c i t u n mijloc d e a corecta deficienţele predicii, in noile condiţii de
viaţă ale Bisericii. Astfel, Fericitul Ieronim ne informează că unele
părţi din omiliile Sfintului Efrem Sirul se bucurau de cinstea de a fi
citite d u p ă pericopele din 8111110 Scriptură 552. Noi vedem aci prelu—
diul <<cazaniei» d e m a i tirziu.
Dacă, astfel, i n p a r t e a d e la inceputul Liturghiei catehumenilor,
liturghisitorii a u p u t u t i n c e r c a e m o ţ i a acelora car-e,„1urni'naţi de Duhul
Sfint. a u a j u n s să recunoască pe ţărmurile Iordanului pe Mesia cel
făgăduit, dacă a u i n t e l e s a p o i că la s l u j b a preoţiei ei sint chemaţi ca
si odinioară Sfinţii Apostoli, a c u m insă, in momentul citirii pericopei
e v a n g h e l i c e s i a]. t i l c u i r i i ei p r i n 01111110, 01 incleplinesc a s t ă z i , - i m p r e u n ă
c u A p o s t o l i i d e a t u n c i , s l u j b a p r o p o v a d u i r i i c u v î n t u l u i l u i Dumnezeu
51 0 împărăţiei Lui. Ei c o n t i n u ă să î n t r e ţ i n ă astfel in Liturghie actuali-
tatea scolii lui Iisus H r i s t o s 55". '
4. Rugăciunile d u p ă Evanghelie,— sfîrşitul Liturghiei catehumenilor
a) 1301011111 d u p ă Evanghelie. ——— După citirea Sfintei Evanghelii,
preotul o aşază .pe sfinta masă, d i n sus, “adică dincolo de sfintul
antimins, cu p a r t e a c a r e se deschide spre răsărit, avind să ur—
meze apoi î n d a t ă ectenia d u p ă Evanghelie («SE zicem toţi din
tot sufletul si din t o t cugetul nostru...»). Dacă p r i n citire-a Sfintei
Evanghelii p r e o t u l a r e p r e z e n t a t p e Mîntuitorul in activitatea Sa.
d e l p r o p o v ă d u i r e si d e binefaceri, acum el inchide sfintele usi si se 10--
trage lingă sfinta m a s ă p e n t r u rugăciune, vrind să amintească prin a—
ceasta că I\f'iîntuitorul, d u p ă ce predic-a multimilor, obişnuia să meargă
în locuri retrase, p e n t r u a s e ruga. Îndemnind deci întreaga asistenţă
să participe cu t o a t ă fiinţa ei la această rugăciune, preotul ori diaconul,
d a c ă e s t e , e n u m ă r ă a s t f e l s u c c e s i v o b i e c t e l e a c e s t e i r u g ă c i u n i , c-ar—é se
f a c e p e n t r u c o n d u c ă t o r i i s p i r i t u a l i si a i s t a t u l u i , pentru cei c e s—au ne-
voit 51 se nevoiesc in v r e u n fel o a r e c a r e pentru binele Bisericii, precum
51 pentru toţi credinciosii c a r e se află d e faţă. O astfel de ectenie in
acest m o m e n t e s t e c i t s e p o a t e d e p o t r i v i t ă , căci, p r e c u m observa N1—
552. C i t a t d e Robert W i l l , op. cit., t. 1, p. 310, d u p ă r e f e r i n ţ e l e lui B a r d , La
l e c t u r e d e la Bible c. e l e m e n t d e c u l t e , 1868, p. 13. - I s i d o r Pyromualos (la I a c o b Goat, o p . cit., ρ.. 181…18ξ]. Prima c e r e r e owa-clear… a p a
553. P e d r e p t c u v î n t d e c i f ă c e a a t e n ţ i Sf. Ioan G u r ă d e A u r ' p e l a s c - u l t ă t o r i i
s ă i : :«Hristos vă g r ă t e s t e p r i n g u r a mea... Să n u credeti că v o r b i m acestea. d e la
noi... Noi v e n i m d e l a Dumnezeu... S î n t e m s o l i t o r i i lui D u m n e z e u pe lîngă" oa-
meni» ( О т т а Ш la Epistola c ă t r e Coloseni, 4, P. G., LXII, 323—-324).
-—-191——--
colae Cabasil-a, această r u g ă c i u n e se f a c e “pentrucei ce păzesc cuvintul
.Evangheliei, pentru cei ce imită iubirea de oameni a lui Hristos, C—el ce
este simbolizat prin Evanghelie», adică. «pentru păstorii, Bisericii si că—
peteniile pop-ovarelor, căci dacă acestiaşişi ţin făgăduinţa, propovăduind
bine si păzind cele scrise in Evanghelie, implinesc şi lipsa lui Hristos,
d u p ă cum zice Sfintul A p o s t o l Pavel (Col. I, 24)... Î n rindul a c e s t o r a
s i n t trecuţi apoi, ca v r e d n i c i să f i e p o m e n i t i i n r u g ă c i u n i l e c o m u n i t ă ţ i i ,
si ctitorii. ingrijitorii sfintelor locaşuri, învăţătorii virtuţii si toţi cei
c a r e in vreun fel o a r e c a r e f a c b i n e obstii bisericesti 51 celor sfinte» ….
Pentru m o t i v u l 'că cererile acestei rugăciuni di-aconale a u in vedere in
chip special pe implinitorii 111101011111101…ξ1ς01101101101, această ectenie.
se consideră 11111111011"€1"01',"'Τ11'011'."0΄1"1΄1011*1Τ5"0Έ51101 ritul lecturilor biblice din
Liturghie.
În timpul ecteniei, preotul rosteste în taină o rugăciune [«Doamne ;'
D u m n e z e u l nostru, p r i m e s t e a c e a s t ă rugăciune s t ă r u i t o a r e d e la robii
Tăi …»), prin care se r o a g ă ca Dumnezeu să asculte si să împlinească
cererile îndreptate către Ε1 de credinciosi in cursul ecteniei. În titlul si,!"
in textul rugăciunii tainice a preotului, această ectenia este numită «ce-
rere stăruitoare» (ἡ έχτεν+,ς Russia), denumire justificată atît prin subli—
nierea din primul alineat a l ecteniei ( « з а zicem toţi din tot sufletul si din
lot cugetul nostru …») cit si prin răspunsul «Doamne miluieste» de trei
ori, pe c a r e il dau credincioşii de la al treilea alineat înainte. În lim—
' b a j u l bisericesc s e m a i î n t r e b u i n ţ e a z ă s i d e n u m i r e a d e «ecteni—e îndoită»,
subliniindu- se astfel c a r a c t e r u l ei de r u g ă c i u n e insufletită de o dublă
.si particulară osirdie.
Din Codicele Bar-baruri 336 lipseşte ectenia d u p ă Evanghelie, ceea
ce ne—ar putea face să credem că introducre a in acest loc a unei rugă—
ciuni diaconale se datoreste probabil unei sistematizăr i intervenită mai
tîrziu în partea finală a Liturghiei catehumeni lor. Intruci't însă in codi—
cele amintit se a f l ă rugăciunea din timpul ecteniei stăruitoare, s u b titlul:
…Εύχή τη: emevoăc τοῦ Κύριε έλέ*ησον"…, aceasta constitu ie о dovadă
că în
practică exista si ectenia. Lipsa ei este explicabilă prin faptul că acest
codice nu a r e cele“ ale diaconului, p î n ă l a dialogul dinaintea anaforei
euharistice. Documente le d e l a începutul mileniului al doilea si de mai
tirziu mărturisesc c h i a r că, d u p ă încheierea ecteniei, credinciosii s a u
corul intonau d e 12 ori «Doamne miluieste» ….
După e c f o n i s u l r u g ă c i u n i i s t ă r u i t o a r e , L i t u r g h i e r u l Bisericii noastre,
ca si al celor d e l i m b ă s l a v ă , a ş a z ă e c t e n i a m i c ă si r u g ă c i u n e a r e s p e c -
tivă («Dumnezeul d u h u r i l o r …») d i n serviciul panihidei, spre a fi folosite
- — '
la Liturgh iile cu parasta s.
554. Nicolae C a b a s i l a , o p . cit., c a p . XXIII, P. G., CL, 417, Α…13.…-
_ › _
555. Ρ. Ε. B r i g h t m a n , op. cit., p. 314.
&". Basilii, e x
556. V e r s i u n e a l a t i n ă a l u i Leon T h u s c u s : Liturgia, seu missa
vetustis codicibus latinas translationis descripta-, i n cea reimpr—im—ată (ie (“laude
e x e m p l a r u l tliacomilur
.de Saintes, L i t u r g i c a , Anvers, 1562, p. 37 5. u., p r e c u m si in re
r u n t i t : “Sa zicem toţi»,
d e S p ă r t i t ă î n aceste d o c u m e n t e astfel_: D i a c o n u l ZtCC m a
credincioşii răspunzind «Doamne milureşte». Diaconul continua: «Dm tot 5111111111!
51 din tot cugetul să zicem» (Citat după Dom Placide de Maester, ор. crt., p. 85);
 __192—
b) Ritualul concedierii catehumenilon -—— 'In Biserica pritnelor
patru — cinci sau şase veacuri creştine, după 01111118 urmau ime—
diat rugăciunile în legătură cu concedierea c-atehumenilor. si
lorlalte clase asimilate lor (primele trei clase d e penitenti şi. ener—
gumenii). P r i n citirea pericopei evanghelice, Liturghia c—atehumeni—
lor şi-a ajuns punctul ei culminant. Functiunea didactică a acestei
părţi a Liturghiei, adică instruirea catehumenilor in adevărurile creştine
si pregătirea dispozitiei spirituale a credincioşilor pentru Liturghia
euharistică este încheiată si desăvirsită prin omilie si, in acelasi. timp.
acţiunea d e reprezentare sau simbolismul ei se mărgineşte aci. Restul
ceremonialului Liturghiei catehum—enilor constă din rugăciuni şi acţiuni
pregătitoare pentru încheierea oficiului ei şi concedierea cate-humenilor,
această concediere fiind odinioară strict operantă. Ritualul intrebuintat
in acest scop de Liturghia bizantină, la inceputul evului mediu, nu—l
aflăm î n nici u n document. .În această privinţă sintem reduşi. 18811810-
giiie ce ni l e î n l e s n e s t e textul C o n s t i t u ţ i i l o r Apostolice, care reprezintă
Liturghia ritului antiohi—an. Se concediîiîmdicăîîccesiv următoarele
categorii de asistenti: prima clasă de catehumeni (κατηχούμενοι, 'un—ipod)-
μενοι, a u d i t o r i ) , adică cei care se găseau î n curs de catehiz—are, apoi
energurnenii, d u p ă c a r e u r m a u l a r i n d catehumenii candidati la botez
(oi φωτι'ζόμενοι, μέλλοντες, φωτίζεσὓαι, οἱ βατ. (ἱζόμενοι), adică cel cu instrucţiu-
nea terminată, şi, in fine, penitentii …. Pentru fiecare din aceste clase
diaconul r o s t e a m a i î n t î i o ectenie, la f i n e l e c ă r e i a episcopul r o s t e a o
r u g ă c i u n e adecvată categoriei respective, rugăciune pe care ei o ascul—
tau cu capetele plecate, părăsind apoi biserica, 10 invitatia ce 18 o făcea
diaconul d u p ă rugăciunea episcopului 553.
Canonul 19 al Sinodului de 1a Laodiceea face menţiune numai de
rugăciunile pentru ieşirea catehumenilor si a' penitentilor. Τοτυ51,01111-…
liile Sfintului Ioan Gură de Aur cuprind numeroase locuri care se re—
feră la rugăciunile pentru .catehumeni, energumeni si penitenţi 559. Unele
557. I n general, b ă r b a ţ i i ocupau p a r t e a d r e a p t ă d i n i n t e r i o r u l bisericii, a d i c ă
„ c e a d i n s p r e m i a z ă z i , i a r f e m e i l e s t ă t e a u pe l a t u r a d e n o r d a d i c ă in p a r t e a
t s t i n g ă . Locul penitentilor depindea d e g r a d u l d e p o c ă i n t ă î n care se găseau. Cei
î d i n g r a d u l I V sedeau în naos, mai î n f a t ă , şi a n u m e î n partea rezervată credin—
ciosilor, i a r cei d i n gradul Ш ocupau Iocul d i n s p a t e , a d i c ă din f u n d u l naosului
d e ο p a r t e 51 818 a l t a a uşilor c a r e d a d e a u în t i n d ă sau pronaos. Penitentilor d e
g r a d u l 11 l e e r a r e z e r v a t s p a t i u l d i n t a t ă al tindei, î n l a t u r i l e trecerii d i n acestea
î n n a o s , i a r c a t e l r u m e n i t e r a u asezati i n s p a t e l e lor, s p r e ieşirea in portic,- peni-
tentii d e pe p r i m a treaptă îşi a v e a u loc'ul a f a r ă , l i n g ă u ş a d e i n t r a r e d i n portic, î n
tinda sau pronaosul bisericii. Cf. Dom Α. Grea, La sainte liturgie. nouv. ed., Paris,
p. 1 2 8 ; M g r Chei-rot, op. cit.. Paris, 1941, p. 3 6 ; Dr. N i c o d i m Miles, 0p. cit., vol.
-I, p a r t e a a 11-a, p. 59—61 '
558. C o n s t i t u t i i l e Apostolice, c-art. VIII, cap. 6—9.
559. Cf. Omilia … despre incomprehensibila n a t u r ă a lui Dumnezeu, 6, 7,
P. G., XLVIII, 725, 727—728; Omilia IV. 4—5, col. 733; Omilia Il despre obscuritaw
t e a proletilor, Ρ. G., LVI, 182,- Omüia LXXI ( a l LXXIU}. 4, P. G., LVIII, 6 6 6 ; Omilia
X V I I la Epistola ΙΙ c ă t r e Corinteni, 3, P. G., LXI, 527.
———-193——
:" î î
din aceste pasaje inserează chiar texte liturgice in legătură cu conce—
dierea c a t e h u m e n i l o r , c u m s î n t u r m ă t o a r e l e d o u ă p r o p o z i t i i ; “ s ă -—i în—
a cea v e ţ e pe 81111511 cuvintui a d e v ă r u l u i » s i <<Să le descopere lor Evanghelia
dreptăţii» 56°, care se păstrează pînă astăzi î n ectenia pentru catehumeni.
Aceeaşi 01111118 utilizează p r o p o z i t i a : «Si-i invredniceste pe dinsii, la
vremea cuvenită, de' baie naşterii a doua, d e i e r t a r e a păcatelor …» 551,
care face parte astăzi d i n textul r u g ă c i u n i i p e n t r u cei chemati (catehu—
menii), rugaciune aflată î n Liturghia pusă s u b numele Sfintului Ioan
Gură de Α.… _
În textul actual al Liturghii-lor bizantine figurează numai ceremo—
nialul pentru concedierea celor două clase d e catehumeni. Pentru
prima din aceste categorii, ectenia este identică în tustrele Liturghiile.
In primul rind, ei sint indemnati la rugăciune: «Rugaiirvä cei chemati
(οἱ χατηχούµενοι)… Domnului». Apoi înşişi credincioşii (cei botezati) sint
indemnati să se roage pentru c a t e h u m e n i : «са Domnul să—i miluiască
pe dinşii, să—i invete cuvintul adevărului, să le descopere Evanghelia
d r e p t ă ţ i i , s ă - i unească cu S f i n t a .Sa s o b o r n i c e a s c ă si apostolească Bise—
rică», să—i mîntuiască, să—i 'apere si să—i păzească, pentru ca astfel «si
acestia s ă preamărească. i m p r e u n ă cu noi (cei botezati) prea cinstitul si
de mare c u v i i n t ă numele T ă u : a l T a t ă l u i si a l Fiului si 01 Sfintului Duh».
În timpul acestei ectenii, preotul desface a n t i m i n s u l si a n u m e cite o
latură la fiecare d i n cele patru. alineate d e l a inceput, pregătindu—l ast—
181 111 vederea aşezării pe el a Sfintelor Daruri “№ №-
Î n cele d i n u r m ă , catel-rumenit sin-t indemnati să-si plece capetele
spre a se fac-e rugăciunea specială pentru ei, inainte d e iesirea din—bise-
rică. Textul acestei rugăciuni este diferit in cele trei Liturghii ale Bise-—
ricii Ortodoxe. În general, se cere pentru ei ca Domnul să-i facă vred-
560. S u b f o r m a ; щЗё le descopere Evanghelia I—lristosului S ă u » , s e g ă s e ş t e “
i n t r e b u i n t a t ă şi î n Constitutiile “Apostolice, c a r t . VII, cap. 6.
561. F. Ε. B r i g h t m a n , op. cit., p. 315. ξ _
562. Adică cel c e se instruiesc, 001' 00 se î n v a ţ ă . Expresia «Cei c h e m a t i » ,
' a d o p t a t ă d e L i t u r g h i e r u l român, n u r e p r e z i n t ă t r a d u c e r e a c o r e s p u n z ă t o a r e terme—
n u l u i κατηχἓιὐμενον. d i n originalul grec. E d i t i a L i t u r g h i e r u l u i d e Iaşi, 1679, 0 11111110-
politului Dosoftei, a recurs în această ectenia la termenii slaveni: aoglaşenici»
si «sä-i ogläsuiascä» p e d i n ş i i c u v i n t u l adevărului...», î n c o n c o r d a n ţ ă a d i c ă c u
t e x t u l g r e c . “De a s e m e n e a , L i t u r g h i e r u l P e p i i ' l o n d i n S u i u g ( m a n u s c r i s c o p i a t i n
a n u l 1724 d u p ă a l t u l m a i vechi. Vezi i n ««Rex/ista Teologică», Sibiu, Χ Χ Χ Ι (1941), n r .
1—2, p. 6—36, s t u d i u l p u b l i c a t d e G h . Ş e r b a n C a m i l a ) foloseste t e r m e n u l «oglasnici»
a t î t în ectenia î n c a u z ă c î t s i î n t i t l u l r u g ă c i u n i i ce s e c i t e s t e î n t a i n ă d e p r e o t ,
în timpul ecteniei mentionate, iar în cuprinsul rugăciunii îi d e s e m n e a z ă s u b n u -
m e l e d e «cei ' o g l ă s u i t i » («...88111έ s p r e r o b i i T ă i c e i o g l ă ş u i t i n ) . Alte e d i t i i , c a , d e
e x e m p l u , cele d i n Iasi, 1818, 1 8 3 4 , 1 8 4 5 , 1868 si cea d e Rimnic, 1862, d a u o t r a d u -
c e r e r o m â n e a s c ă corectă t e r m e n u l u i κατηχούµενοι 8181 n u m a i і п t i t l u l r u g ă c i u n i i d i n
timput ecteniei: “Rugăciunea pentru cei ce se invatä...
562 bis. I n i n t e l e s s i m b o l i c , a c t i u n e a d e s t o c m i r i i 1°antirninsului a m i n t e s t e p r e
g ă t i r e a m o r m i n t u i u i d e c ă t r e Iosif, c a r e «88 u n catehumen, i a r n u ca u n u c e n i c
d e s a v i r s i t , 1—a s ă p a t î n p i a t r ă , n o u , precum este si p î n 7 a a n t i m i n s u l n i , d a r pe c a r e
_l—a consacrat m a i pe u r m ă l u i H r i s t o s » . La K. Delikanis Πατριαρχικα' Έγγραφα, ρ. 48.
L i t u r g h i e r u l e x p l i c a t -- 13
 n
ч,

v
. ,; '- . : ;.ϊΐξ

——194—— ,] 195

—
.r' & -— _
fi?

й
nici a primi botezul si a i n t r a astfel in comunitatea credinciosilor. `- .di'erea p e n i t e n ţ i l o r (Constitutii le Apostolic, VIII, 9).'Ι|951ΓΘδ din uz a

—
A s tă z i , о a s t f e l d e rugăciune e s t e rostită d e p r e o t rin taină. Formularul acestei discipline, cu o r g a n i z a r e a 'peniteniţil Or în clase Corespun zătoare

.
Liturghiei Sfintului I o a n G u r ă de A u r 0 i n t i t u l e a z ă : <<Rugăciun—ea pen— gravităţi i. păcatelo r si g r a d u l u i d e p o c ă i n ' , a atras-„în chip firesc după

"
t r u cei c h e m a t i m a i i n a i n t e d e desfacerea antiminsului», deşi este ase- e a si s u p r i m a r e a formulel or rituale,:le gatefd—e trimitére a lor din b i s e r i c ă .
z a t ă d u p ă e c t e n i a in t i m p u l căreia a r e loc această operaţie. În Codicele Pentru m o t i v e analoage n u a mai *pututfg'ă si întrebuin ţare nici ritualul
Berberini 336 însă, u n d e s e găseşte înscrisă expres s u b numele acestui pentru concedier ea energumen —ilor. Împotriva oricărei logici insă rugă—
Sfînt Părinte, ea p o a r t ă titlul de “Rugăciunea catehumenilor, inainte de ciunile si formulele privitoare la concediere a'Cateliuin e'iîilor au conti—
sfinta î n ă l ţ a r e (ji—irită)» 5‘53, a d i c ă aşa c u m se a f l ă i n t i t u l a t ă astăzi în Li- n u a t să fie r e c i t a t e in Liturghie, desi ele n u mai a v e a u aplicare încă d i n
turghia Sfîntului Vasile cel Mare. veacul a l VII—lea, cind Sfintul Maxim Mărturisito rul remarcă faptul că
n u se mai observa s-tricteţea de odinioară pentru deosebirea si depăr-
Scopul p a r t i c i p ă r i i catehumenilor l a Liturghie mărginindu—se la tarea celor nebotezaţi de la slujbă …. Aceste rituri n u m a i repre-
instruirea lor in a d e v ă r u r i l e d e credinţă si de viaţă creştină, nu mai era zintă de mult deci decit un int-eres istoric, adică o simplă valoare de de—
nici u n m o t i v s ă r ă m î n ă m a i d e p a r t e î n biserică, l a "Faina Sfintei Jertfe. cument. Totusi, mentinerea'l or"in“iiîiil'li turgic a găsit susţinători printre
De a c e e a , v e n e a î n d a t ă , p r e c u m s e f a c e si î n Liturghia d e astăzi, inv—i— li'turgişti, pentru consideraţii cu u n caracter mai m u l t sau mai puţin
t a t i a r e p e t a t ă a d i a c o n i l o r : <<Citi s î n t e ţ i c a t e h u m e n i i e s i t i ; cei ce s i n t e t i rom—antic. Astfel, unii interpreteaz ă existenta lor î n Liturghia d e astăzi
c-ateliumeni i e s i t i … ca n i m e n i d i n cei ce sint c-a—teliurne—ni s ă nu rămînă p r i n a n a l o g i e cu situaţii d i n domeniul filolog-ic, unde, potrivit sistemului ‚ ‘
( î n ă u n t r u ) » . C u aceste formule, Liturghia catehumenilor se consideră ortografiei etimologice, unele litere se scriu in corpul cuvintelor, f ă r ă
încheiată . a se auzi î n pronuntie. Cu toate că, in general, ele s î n t privite ca <<greu—
Formulele p e n t r u concedierea clasei inaintat-e a catehurnenilor, a— 1811…11]ΕΞΙ8» si « a p a r e n t e anomalii», totuşi li se găseşte о ratiune
in simplul f a p t că pot f o r m a «bucuria eruditilor» …. Alte ori se încearcă
d i c ă a celor c a r e e r a u a d m i s i s ă p r i m e a s c ă botezul l a Pasti, s e păstrează
a se compensa c a r a c t e r u l anacronic a l ritualului d e la sfirsitul Liturg-
astăzi n u m a i in Liturghia D a r u r i l o r m a i înainte sfinţite, căpătind între— ghiei catelrumenilor, atribuindu—i o semnificatie simbolică. El a r fi,

___‚_
ι
b u i n ţ a r e n u m a i in a d o u a j u m ă t a t e a postului Păresimilor. Ele urmează adică, de natură să provoace in sufletele asistenţiiorÎăfÎé Etii asupra ne-

î n d a t ă d u p ă r e p e t a r e a unei u l t i m e invitaţii f ă c u t e p e n t r u părăsirea bise—
ricii de c ă t r e c a t e h u m e n i i d i n prima categorie, "după care diaconul se
adresează c e l o r l a l t i : «СШ s î n t e ţ i pentru luminare, apropiaţi—vă ("Οσοι
πρὸς τὸ φώτωμα προσέλθετε)“, rugati-vă cei pentru luminare!» Urmează
apoi () ectenie c u i n d e m n u r i (tä-ire credincioşi d e a se r u g a pentru cei
. _ -
vredniciiei lor m o r a l e si sentimente de pocăinţă, la constatarea că nu
se găsesc peste nivelul catehumenilor si penitenţilor d e odinioară *… si
deci, ' astfel;, .vxcatehurneni ……5…111ζ…ρ…µ1…υτ88……ϊπ……Β1586168» ….
Fapt este însă că acest r i t u a l nemaicorespun zînd nici unei realităţi
d i n viaţa bisericească a c t u a l ă , el răniine n u n u m a i fără“'i“r'it;“e'les'pentru

- _
ce s e pregăteau p e n t r u botez, ca Domnul să-i invrednicească d e această credincioşi, dar chiar f ă r ă obiect p e n t r u insisi liturghisitorii, care sînt
Sfintă Taină l a vremea cuvenită, să l e d ă r u i a s c ă d e s ă v î r ş i r e a î n credin— obligaţi să se roage ca Dumnezeu să facă vrednici d e baie botezului о
cu 68[89611118Τ 1Πΐζ…Ι…Ξ…ζ€-Ιµξ…Ωβ…έ.51ξΐΘΠξ1, pe c a r e m a i înainte i-a. indemnat l a
tă, c a să poată a j u n g e să s e n u m e r e i n această ceată duhovnicească
rugăciune,—iar d u p ă aceea la plecarea capetelor si la ieşirea din biserică.
credincioşii. C a n d i d a t i i l a botez s i n t i n v i t a t i a p o i să-Şi plece capetele

pentru a li se citi cuvenita rugăciune, inainte de cencediere. Liturghia
Darurilor m a i i n a i n t e sfintita isi încheie după aceea oficiul pentru ca—
t e l i u m e n i , p r i n strigare-a d i a c o n i l o r : «Cîti s î n t e ţ i p e n t r u l u m i n a r e iesiti...,
v
Deci, desi in fave—agg menţinerii ritualului de la finele Liturghiei cate-
humenilor s-.au""fă'cut diverse consideraţii sentimentale, totusi riu—ase
poate contesta caracterul_săug anacrnnic şi că, găsindu-se golit d e sens,
“prezenta lui in Liturghia de astăzi nu este decit efectul unei legi sau

—
ca să nu r ă m î n ă cineva ...». … ‘proces mecanic d e asa—zisă <<succesiune ereditară liturgică». ,
.. ___—`-

Î n epoca i n c a r e e r a i n vigoare disciplina penitentei publice, se fo-

losea u n r i t u a l a n a l o g d e rugăciuni si invitaţii în legătură si cu conce—

v
563. F. E. B r i g h t m a n , op. cit., p. 315. . ' 565. Scholla la s c r i e r e a Despre i e r a r h i a bisericească a l u i Pseudo-Dimmin-
564. Printr—u o m i s i u n e d e t r a n s c r i e r e , i n l e s n i t ă si d e i n c e t a r e a destul d e t i m - Areopagitul, III, 3, P. G., IV, 141 C. . ΄
p u r i e a d i s c i p l i n e i c a t e h u m e n a t u l u i , s - a a j u n s ca t e r m e n u l προἑλθετε d i n e c t e n i a 566. Dom F e r n a n d C a b r o l , op. cit., p. 15—16. _
p e n t r u p r i m a c l a s ă d e c a t e h u m e n i să se g e n e r a l i z e z e 51 i n e c t e n i a p e n t r u cei c e se 567. Cf. D r . V a s i l e M i t r o f a n o v i c i si Dr. T. T a r n a v s c h i , op, cit., p. 496; Dr. T.
p r e g ă t e a u p e n t r u botez, i n loc d e προσέλθετε ( a p r o p i a t i - v ă ) . i n d e m n u l d e l a f i n e l e T a r n a v s c h i , Despre cele . m a i i n s e m n a t e L i t u r g h i i a l e Bisericii Orientale.... iuf

"
ecteniei « C e i p e n t r u l u m i n a r e , c a p e t e l e v o a s t r e Domnului să le plecati», i n v e d e r e a «Candela», Χ Ι ( 1 8 9 2 ) ͵ n r . 12, p. 729, n.. 1,- P. L e b e d e v , e p . c i t . . p ; 258——-—259; S. Sala—
c i t i r i i r u g ă c i u n i i , î n a i n t e d e Concediere, a r r ă m î n e f ă r ă obiect, s u b r a p o r t l o g i c , d a c ă v i l l e , o p . cit., v o l . I I , part. I, p. 88, 90, 91 s . u . ᾽
cei spre luminare ar fi fost invitati de la început să iasă, prin strigarea «iesiii» ‚ 568. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Explicarea despre“ sfinta biserica, în
(προέλθει-ε). V e z i m a i p e l a r g l u c r a r e a n o a s t r ă Î n s e m n ă r i p e n t r u ο n o u ă actual a' L i t u r - Fractal asupra t u t u r o r dogmelor credintei noastre ortodoxe, traducere română, edi-
ghierulul..., p. 40—42. lii! Bucuresti, 1865 p. 261, col. 1. ' . . … … ᾿

-
"
 .-—-197-—

‚111111 insä să aducă daruri si nici să se împărtăşească (χωρὶς προσφορὰς)6710

LITURGHIA CREDINCIOŞILOR

.
Slujba era ascultată stind tot-i in picioare.
RITURILE DIN PRIMA PARTE A LI IURGHIEI CREDINCIOŞILOR

.
Se pare_c_ă„_trin 661611111116111161 nu întrerupea serviciul divin,

.
ci al continua prin citirea rugăciuni or W W 1 19 …,.….ιι

.
I. Rugăciunile pentru credincioşi. —— II. «1111101511 cea mare»; 61 Sinodului de la m a r e e e — e … al IV-lea, acestea erau

.
—— III. Simbolul credinţei. ————- IV. A n a f o r a sau ritualul Sfintei în număr de trei, dintre ' re 666 dintii 515 citită in 161116, 161 661616116 111

.
Jertfe euharistice auz …. Liturghierul 1 3 5 5 1 1 5 5 2 … 1 υ π 1 … … 5 de

-
.
preot, în timp ce diaconul rosteşte ecteniile respective. Este probabil că

ч
După Liturghia catehumenilor urmează îndată, adică in continuare,

.
partea care poartă numele de Liturghia credincioşilor.. Centru-l şi punc— la această practică se ajunsese cu mult inainte de veacul 61 Vlll—lea sau

.‚
al lX-lea, deoarece situatia este aceeasi si in Codicele Barberini 336. Nu

—
tul culminant al acestei Liturghii il formează ritualul Jertiei euharistice,
săvîrşit de preoţi, 1'6 care se asociază şi credinciosii, prin răspunsuri, imne este exclus însă _ca cea de a treia rugăciune a credinciosilor să fi fost
aceea care se citeste astăzi după punerea darurilor pe sfinta masă, în

.
şi prin impărtăşire. Ea se înfăţişează astfel aproape ca un nou oficiu
urma Intrării celei mari. Ea a putut fi distantată de celelalte atunci cînd
sau cel putin ca 61 doilea act 6616, 1.11 serviciul divin public al Bisericii
5 5 dezvoltat ceremonia Vhodului mare, car-,e potrivit cu logica actiunii

—.
creştine, reprezintă «faza sacrificială» …. De aceea, Liturghia credin-
si cu sensul ruqacrgmlor a fost aşezat :111116 rugăciunea a doua 51 6 treia.
cioşilor se mai poate numi si Liturghia euharistică; ea constituie ade-

.
vărata Liturghie creştină. Intitularea priÎ-Îfelor două ca rugaciunea intii si 6 dou 5 credincio-
In Liturghia propriu—zisă sau euharistică se disting următoarele trei silor sau pentru credincioşi se justifică numai prin faptul că e e 'tesc

"
părţi, bine caracterizate prin scopul urmărit 111 fiecare din 6 1 6 : & in cursul Liturghiei. cu acest 1 № № і а і е cuprinsul 161 56
А. —-—-- Ritualurile de pregătire spirituală şi materială de la începutul φ
referă nu numai la credinc … … 11151 15 preot
"*"…
"i
Liturghiei credincioşilor, 111 vederea Jertiei euharistice; - primul rind, ca slujitor al jertfei. În cea dintii din ele, liturg 1151 o r i i mul-
B —- Rugăciunea Sfintei Jertfa sau ’avaœopd; si tumesc lui 1)…11115…55 f a c e 111 chip expres mailales în Liturghia
C. —— Ritualurile după anaforä,c-a1e formează partea de la sfirsitul Sfintului Ioan Gură de Aur, pentru că le-a ajutat să aducă 51 acum Sfînta

.. _
Jertfă pentru păcatele lor si 616 credincioşilor. cerînd în acelaşi timp să

_ ._
᾽ Liturghiei euharistice.

._
1e asculte rugăciunile si 56 16 ajute să săvîrşească această lucrare în
Partea de la inceputul Liturghiei credincioşilor se deSfäsoarä după stare de vrednicie, gintru mărturia curată a cugetului». Căci, potrivit re—
concedierea catehume 161 51 pinä 16 dialogul car "11 tlectiei Sfîntului Ioan Gură de Aur (Despre preoţie, cartea VI—a, cap. 2
binecuvîntarea dată de preot, pi 111 EDÎSLOlfiJ—Il—ä—Çäire Co-
si 4), amintită de Sfintul Gherman I 61 Constantinopolului, «sufletul si
rinteni XIII,” * ' ' Lusus—MM dra os ea___lui m i n a celui care va atinge Trupul pre-acurat al lui Hristos, Dumnezeul
Dumnezeu—Tatăl si 651166 Sfintului Duh să fie cu voi cu toti.».
no'stru, trebuie să fie mai curat—e decît razele soarelui» …. În cea de a
Ceremonialul acestei prime par '1 e rugăciuni si actiuni doua rugăciune, liturghisitorii stăruie din nou in cererea lor către Dum—
„liturgice pregătitoare, in vederea aducerii sfintei jertfe. Momentele» nezeu să 16 curete trupurile si sufletele de orice pată, pentru ca să
pri , - .ale sint reprezentate prin: se găsească in stare 'de n—evinovătie in oficiul lor pentru aducerea Jert—
Rugăciunile pentru credinciosi; tei, rugîndu—se în acelaşi timp să se dăruiască si credinciosilor ';—
Intrarea cea mare (ἡ μεγάλη εἴσοδος) 51 . « с е і о г се se roagă împreună cu noi» —— desăvîrşirea spirituală, spre
Simbolul credintei. a ajunge astfel satse împărtăşească cu vrednicie din Sfînta Jerttă. De
altfel, toate celelalte rugăciuni recitate tainic în cursul Liturghiei vi—
. I ᾽ ᾽ ‘ brează, ca si aceste două. de la începutul Liturghiei credinciosilor, de
RUGACIUNILE PENTRU CREDINCIOŞI sentimentul si mărturisirea insuficientei spirituale 6 slujitorilor si 6
celorlalti participanti la această mare slujbă a Bisericii. În consecinţă,
După ieşirea catehumenilor, in sfintul locas rămîneau in vechime liturghisitorii imploră mila şi harul dumnezeiesc, spre a-i întări cu
numai cel botezaţi sau credincioşi (ot πιοτοί), 161 dintre aceştia numai cei puterea Sfîntului Său Duh pentru săvîrşirea Jertfei euharistice, cură—
împăcaţi cu Biserica De aici provine si numele acestei Liturghii. Cit ţindu-i de tot ce ar putea să tulbure simturile si ferindu—i— de orice
timp s- 6 găsit 111 vigoare disciplir1-6 penitentei publice, erau t o l e r a t i să
570. Cf C a n . 75 al SI. Vasile cel Mare («ram proaducere»). Can. 11 al Sin. I Dcum.
asiste si penitentii din 6165666611161 înaintată (gradul IV), adică 656- (afara împărtăşim») si can. 5 al Sin. de la Ancira.
numiţii împreunăsezători (συστἁμενοι, συστάντες, consistentes]. Nu-eraupri- 571. Ceea ce a făcut pe Ρ'. Ε. Brightman (Liturgie: eastern and western, p. 520}
sa presupună că numai rugăciunea dintîi era citită de preot 111 taină, pe cînd'
5 6 9 . 5 . Salaville, op. cit., v01. II, partea I, p. 93. celelalte erau de fapt două ectenii rostite de diacon.
572. Sf. Gherman I al Constantinopolului, 011.511… P. G., XCVIII, ι116 (Σ…-417 А.
 —198-——— — 199 _— _ (
|. . &.

f a p t ă rea, pentru că numai astfel, <<păziţi sub stăpînirea Ta», precum ΙΙ . |"
incheie ecfonisul ultimei ectenii si rugăciuni de la începutul Litur— ' № «INTRAREA CEA MARE,. _
ghiei credincioşilor în formularele Sfintului Ioan Gură de Aur 51 Sfin— 1. Scurtă privire istorică. … 2. Imnul hemvic. —-——'_,3. Rugăciunea tainică
tului Vasile cel Mare, pot a d u c e .cu vrednicie slavă lui Dumnezeu. Pe a p r e o t u l u i din t i m p u l Iranului heruvic. '——._; ,4. ceremonialul “ i n t r ă r i i
d e altă part-9,111 Liturghia Darurilor m a i i n a i n t e sfintita, urmînd cursul celei mari». ——' 5. Simbolismul “Intrării—celeimar i:» —— 6. Incheierea
“Intrării
logic al ideilor d i n r u g ă c i u n e a corespunzătoare, preotul mărturiseşte ritualului celei mari»

î n ecfonisul respectiv că n u m a i <<după d a r u l I—lristosului Tău», putem

După r u g ă c i u n e a Ξ d o u a p e n t r u credincioşi, urmează procesiunea
s ă n e facem «111 a i l u m i n i i ş i a i zilei», p r i n i m p ă r t ă s i r e a _cu «preacu-
r a t u l T r u p 51 (10 viaţă făcătorul Singe». Aşa 111611 Liturghia, (1051 este
Intrării celei mari (η µε γάλα; εϊσοδος, Vhodul cel mare), care se desfăsoară
d e f a p t o r u g ă c i u n e , 51 a n u m e cea m a i m a r e rugăciune 'a Bisericii; ea într—-ο΄ atmosferă d e înaltă spiritualitate, apregătită…011…1…1…„Imnul heruvic
s e î n f ă ţ i ş e a z ă i n a c e l a ş i t i m p 51 ca u n suis s p i r i t u a l s a u ca o s c a r ă
s u b l i m ă a sfinteniei, care, printr-o continuă 51 progresivă smerenie t i m p c e“__cintăreţii, c o r u l S a u c r e d i n c i o s i i i n t o n e a z ă a c e s t imn. În esenta
ei, IntrareaTea‘mare constă Η
М г . — " ` -

si p o c ă i n ţ a , manifestată î n cursul r u g ă c i u n i l o r tainice, d u c e la unirea … 111 fr-ărisportarea cu o so-

d e p l i n ă cu D u m n e z e u prin Fiul Său. l e m n i t a t e с і е о з е № е № № ш № ш № № е і д la pros—
De fapt, Magyar-961% '01' ince.) 11 ectenia: <<C___i_ţ_i__._sintem comidiar. Temelia pe c a r e se î n a l ţ ă tot edificiul 01 01 iturgice este
(000111(11051,1010 51 1Ξ1Ξ 111 pace Domnului să n e rugam», ce se 10Γ5Έ"ΓΘ΄ ].0*…011(1…0 a d u c e r e a 51 01011100 d a r u r i l o r . Ritualul pregătirii S f î n t u l u i '
in t i m p u prt № с ю т 51 în directă Continuare AgnetWSfintului Potir 6011…Τ001011…1 esential 51 fundamen—
a f o r m u l e l o r p e n t r u 111111 u m e l o r Odinioară, înaintea 110- tal 01,1100500ΠΠΨ Prin transport-area darurilor mea. d e aci pe sfînta
c ă r eeia (1111 ce e (ioua r u , . 1 se recita 111 intregime ectenia m a r e …. masă, Intrare'âi cea mare- trebuie considerată, la rindul ei, ca început
a l însuşi ritualului Sfintei J e r t f e euharistice.
ΕΞ a r ă m a s 51 111 p r a c t i c a d e a s t ă z i 51 a n u m e î n t i m p u l celei d e a d o u a
r u g ă c i u n i , d a r s u b o f o r m ă f r a g m e n t a r ă , p r i n o m i t e r e a părţii d e 1a mij— 1. Scurtă privire istorice”
l o c u l ei, 51 a n u m e începînd d e la cererea 'a cincea p î n ă la a zecea in-
În ν0(:1111110…ρι0ς101-11-00…π101011010 51 proaducerea darurilor pentru
clusiv. Aceasta. reprezintă o practică cristalizată inainte d e veacurile
J e r t f ă 10110011 loc 111 prima p a r t e a Liturghiei credinciosilor. Ele erau de—
al XIII—lea si a l XIV-lea, cind patriarhul Filotei ia. 'act d e ea in Diataxa
s a . A s t f e l , c u p r i v i r e l a cel-e d o u ă rugăciuni pentru credinciosi, el re-
puse de 0605110 după concedierea 601011'111011…1110…001111010 11101
0105.00…(Ηπ…0002110ωψς510Ξ… sau pe o m_asă supli—
c o m a n d ă d i a c o n u l u i să fie atent cind t e r m i n ă . d e citit preotul pe fie-
шепіаггётд—таратрсёт:
΄Ξζον)0111011111…1 altarului. Cantr'tătil'e potrivite alese
care din ele, p e n t r u ca 111 acest m o m e n t să î n t r e r u p ă ectenia prin ex-
presia <<Înţelepciunel», clinci astfel ocazie preotului să spună vosgla— d e diacon e r a u a οι transportate 51 p r e z e n t a t e in ν05…01…0……10500611γ0.
s u l r u g ă c i u n i i respective-54.111 L i t u r g h i e r u l d e astăzi, ectenia î n c a u z ă 0 0 1 5 6 0 1 π 1 . 1 1 1 1 … … - ' " 1 0 depunea pe altar, ofe-
m o s t e n e s t e d e c i i n t i n d e r e a c o n s a c r a t ă d e e x p e r i e n ţ ă 51 uz, 111 r a p o r t … findunt—le ca i,———pr—intr—o rug_ăci._._une găt'ura cu 000510”acţiuni
611 t i m p u l s o c o t i t n e c e s a r p r e o t u l u i p e n t r u c i t i r e a 111 t a i n ă a fiecăreia se 010(Γ5΄1 pomenirea—numelor c e u 51 ale celor pen——
d i n c e l e d o u ă r u g ă c i u n i p e n t r u credinciosi Prezenţa i n t e r j e c ţ i e i «111- t w a u . -_.aduse.
t e l e p c i u n e ! » , i n l o c u l o b i s n u i t u l u i i n d e m n : «… ре n o i i n s i n e 51 unii După c e însă locul sau m o m e n t u l Proscomidiei a fost trecut inainte
pe altii 51 t o a t ă v i a ţ a noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm», repre— d e Liturghia catehumenilor 51 Ξ l u a t d e z v o l t a r e a s t i u t ă p e m a s a prothe-
zintă o notă u n i c ă 51 caracteristică celor două. ectenii d e aci pentru zei, actul transportăr d_a__ruri_l_or _g__j1__r_1_a_l_J_Ui_„sä__1n1b_race de, asiernenea Şi
credincioşi. În vechime, inter-tecile “Înţelepciunels corespundea in a— el,—ca ιπ1110ΓΞΤ0Έ΄0 pom ă corespunzatoare Un impuls însemnat
cest moment, precum am văzut, unei necesităţi practice …. .- 111 această direCÎie Ξ fost dat 51 (10 5111111111€01,1110 simbolice căpătate
de momentele si actele din ritualul Proscomidiei in noul său „aspect
573. Cf Μ5. n r . 1020 Bibl. din Sinai, ( v e a c u l a l X I I lea—al X I I I l e a ] l a A .: , . . .

D m i t r i e v s c h i , Ευχολὀγια,ρ. MLB/1611113111 d e s p r e i n t r e b u i n t a r e a ecteniei m a r i la i n c e p u -

tăcut atenti asupra momentului "cîn'd trebuiau să se ridice si să
tul Liturghiei credinciosilor ne dau Constitutiile Apostolice, cart. V I I I , cap. 10,- 50 apropie cu
c u v i i n ţ ă , p e n t r u ει primi, prin 11111110 l i t u r g h i s i t o r i l o r , binecuvîntarea obişnuită.
Si. Vasile c e l Μειτ,0 Epistola α ν , P G., X X X I I , 6 1 2 , SI. Ioan G u r ă d e Aur:
A c e a s t ă i n t e r j e c ţ i e a r fi i n l o c u i t , a d i c ă , f o r m u l e l e “ridicati——vă, c a t e h u m e n i l o r » , s a u ,
'Omnia X X X V I I Ia Fa'pie. 3, Ρ. G., LX, 266 e t c .
574. Cf. Cod. 5277—5170 M î n ă s t i r e a P a n t e l i m o n , la lPan. N . Trembela, op. cit., P e n t r u credincioşi, “să n e r i d i c ă m » , d i n L i t u r g h i a C o n s t i t u t i i l o r Apostolice, c a r t
V I I I cap. 6 , 1 0 Ο a s t f e l d e i p o t e z ă este î n s ă p r e a p u t i n p r o b a b i l ă În p r i m u l r i n d ,
p. 9. Vezi si Dom P l . M a e s t e r , a r t i c o l u l G r é c q u e s (Liturgies), î n aDictionnaire
e a n u g ă s e s t e n i c i u n 1011101 î n a n a l o g i a c u l o c u r i l e c i t a t e d i n L i t u r g h i a C o n s t i t u t i i l o r
d'Archeologie c h r é t i e n n e e t d e Liturgie», t. VI, part. 2, col. 1619; S. Salaviile, op. crt.
№Я Apostolice i n d e m n u l «1101601111… s a u «sä ne ridicăm» avea alt sens, iar pentru
p 95,11. ' Primirea binecuvintării de la liturghisilori, î n a i n t e de concedierea diferitelor clase
575."Pan. N Trembela (op, cit., p. 67-——68), presupune că strigarea alntelepciu-l d e a s i s t e n t i , C o n s t i t u t i i l e Apostolice ( V I I I , 6, 7, 9] i n t r e b u i n t e a z ă f o r m u l a : _ “pleca—
n e ! » a r proveni, î n p r i m a ectenia, d i n r u g ă c i u n e a d e odinioară p e n t r u p e n i t e n t i ,
tî- ν-Ξ s i fiti b i n e c u v i n t a t i » , Pe d e a l t ă p a r t e , i n t e r j e c i t a « i n t e l e p c i u n e » a p a r e m a i
i a r in cea d e a d o u a e c t e n i e , d i n r u g ă c i u n e a p e n t r u credincioşi, p e care e i t r e i tirziu numai in ecteniile pentru credincioşi, iar nu şi în cele pentru
b u i a u să l e a s c u l t e p l e c a t i î n genunchi. S t r i g î n d : «111110101π(:1ι1110!»΄, diaconul ι-Ξ1 fi catehumeni.
 ΄.... 200 .... … 201. _;

Ρ0 (10 0 parte, Agnetul 6516 privit ca imaginea Mielului lui Dumnezeu . ratie creştină venea numai să înlocuiască aici u n psalm care m a i inai—
pregătit ΜΝΗΜΗ 51 6 Fiului Său, născut in pestera de la Bet- inte se intona in timp ce se a d u n a u d a r u r i l e de la credinciosi si se în-
l e e m ; pe de a l t ă parté'Îintreg servici citirea 51111Γ€1"Ε΄ΐ6119116111 deplineau lucrările manuale pregătitoare, in vederea punerii înainte sau
si pînă 1 6 " … ο…ΡΘ…ΩΩπ16Μω…1 Sfintului a proaducerii 58°.
Gherman I al €011516111111000111111΄1.…11π10111 din 661-1161 {gui activităţii Cele două ectenii si rugăciuni pentru c r e d i n c i o s i s - a r putea privi
Mîntuitorului 57“. Era deci foarte natural ca aducerea СГгшііог p e sfint—a ca u n s c u r t m o m e n t d e t r a n z i t i e d e 10 L i t u r g h i a 6616111111163111101 16 L i t u r -
№ С № № а oară 11a g h i a e u h a r i s t i c ă . V e n i n d i m e d i a t d u p ă e c t e n i i l e si r u g ă c i u n i l e p e n t r u
ierusalim, i n a i n t e de Patimi ° Ca urmare firească, actul simtălăi trans- c a t e h u m e n i si a v î n d ca o b i e c t u n a d i n t r e c a t e g o r i i l e d e a s i s t e n t i a f l a t i
taoimdemmnlor din schevotilachion, sau de la masa î n biserică, r u g ă c i u n i l e pentru. c r e d i n c i o s i a p a r într—o m ă s u r ă o a r e c a r e
pe care e r a u pregătite mai tirziu, la sfintul prestol, a trebuit să fie cu o f u n c t i u n e similară celei a grupului d e rugăciuni d i n a i n t e a lor si
supus unei d i l a t ă r i corespunzătoare 578 noiior sensuri. Asa _а luat nas— aproape ca. o p a r t e ' i n t e g r a n t ă a acestui grup. Unele incheie oficiul pen—
tere Vhodu] cel mare sau Intrarea cu sfintele daruri, sub forma unei t r u c a t e h u m e n i , i a r c e l e p e n t r u c r e d i n c i o s i r e p r e z i n t ă 0 p r e v e n i r e pen—
procesiuni, 0010 pleacă d e 1__Щ05с‚ ' . ᾿ a dinspre mia— tru categoria d e asistenti care rămîneau î n biserică, spre a participa la
zănoapte a … … 6 ajunge '…Lnaosului, 1111016111- desfăşurarea m i s t e r u l u i l i t u r g i c , care c o n s t a î n a d u c e r e a J-ertfei.
d u - se apoi 131111…ΠΕΠ masă din altar, unde sint din nou În Liturghie, crestinul contemplă n u n u m a i cu m i n t e a , ci si c u cre—
proaduse ‚use înainte.—— dinta opera simisterul mîntuirii. De aceea, credinciosii s i n t condusi d e la
Ceremonia I n t r ă r i i 0 0 0 1 m a r i s——a i n a u g u r a t î n veacul al VI lea, meditatia discursivă prin rugăciunile, imnele si lecturile d i n Liturghia
desigur s u b 0 formă m ate numai prin unele catehumenilor la meditatia contemplativă, p r i n c a r e puterile sufletului
regiuni. ‚ е vremea p a t r i a r h u l u i Eutihie 01 Constantinopolului (552—— se a v i n t ă dincolo d e contingentele b a n a l e ale vietii, spre a simti prin
565) 66"'1'111 616 încă generalizată. Se vede însă că prindea teren, d e c r e d i n ţ ă p r e z e n t a l u i Dumnezeu si a h a r u r i l o r Sale.
v r e m e ce el dezaproba pe cei ce recomandau credincioşilor să cinte Prin tema si obiectui lor, toate rugăciunile s i a c t e l e din r î n d u i a l a
u n a n u m i t imn, in t i m p ce d a r u r i l e e r a u t r a n s p o r t a t e la s f i n t a masă, Liturghiei credinciosilor se găsesc într-o ' s t r i n s ă conexiune si depen-
i n c h i p u i n d u - -si că este p u r t a t <<Împăratul— s l a v e i » , desi ele nu e r a u încă
d e n t ă d e m o m e n t u l culminant al J e r t f e i euharistice, in care s e reali-
sfintita …. zează însăşi prezenta si lucrarea Mintuitorului. Perceptia acestei reali—
tăti supranaturale scapă însă capacităţii simtuale a firii umane, ea f i i n d
La 9 0111 î n s ă d u p ă încetarea din viată a acestui p a t r i a r h (5741111…-
posibilă n u m a i u n e i intuitii spirituale s u p e r i o a r e , s u s t i n u t ă d e b a r si
dul cel m a r e a i n t r a t oficial în tipicul Bisericii, in urma Decretului prin
care împăratul Justin consacra i n t r o d u c e r e a Imnului heruvic î n Litur— izvorîtă din credinţă. De la inceputul ei, d a r mai“ precis d e la cintarea
gl11e 53" Această cintare se găseste strins legată, in istoria serviciului l—leruvicului, Liturghia se desfăsoară intr—o n o t ă mistică. Ca a t a r e , în
d i v i n , d e c e r e m o n i a I n t r ă r i i cu sfintele d a r u r i . P r o b a 000 m a i e v i d e n t ă intocmirea ceremonialului se observă t e n d i n t a vădită d e a transpune
in această p r i v i n ţ ă 0 f a c e ecoul expres al acestei procesiuni, reflectat cugetarea, simtirea religioasă şi pietatea pe u n plan s u p e r i o r , a m p u t e a
in textui I m n u l u i heruvic, care apare astfel ca o punere î n scenă ει temei s p u n e s u p r a s i m t u a l . Î n d e f i n i t i v , Liturghia u r m ă r e s t e î n u l t i m a linie s ă
solemnitătii 1115651 realizeze î n credinciosi senzatia aceasta. a s u p r a n a t u r a l u l u i sau expe—
2. I m n u l heruvic
rienta unei vieti divine, adică într—un cuvînt, emotia mistică. N u m a i

N u s—ar putea spune cu precizie absolut documentară la care din se d e a mîncare credinciosilor; ci rmerg î n a i n t e a A c e s t u i a cetele î n g e r c s t i cu t o a t ă
i n c e p ă t o r i a s i s t ä p î n i a ; h e r u v i m i i cu ochii m u l t i si serafi'mii cei c u c i t e s a s e
cele p a t r u i m n e heruvice din serviciul Liturghiilor bizantine s e referă aripi, f e t e l e acoperindu—Şi si c ï n t i n d c i n t a r e a : « A l e l u i a , a l e l u i a , aleluia»), i n t r u c i t
Decretul împăratului Justin …. 111 tot cazul, o astfel d e cintare .de inspi- 01 e s t e i n t r e b u i n t a t si î n L i t u r g h i a S f i n t u l u i Iacob. I m n u l h e r u v i c d i n L i t u r g h i a
Darurilor mai înainte sfintite {«Acum Puterile ceresti împreună cu noi τ161'67.1.11
576. Op. cit., Ρ. G., XCVIII, col. 416 D si ed Nil Borgia, ll commentario litur- slujesc, că i a t ă i n t r ă Î m p ă r a t u l slavei. I a t ă jertfa t a i n i c ă s ă v i r s i t ă , d e rlinsele e s t e
gico di S. Germane, patriarca (‚onslantinopoiitana 0 la Versione l a t i n a di Anastasia î n c o n j u r a t ă . ' C u c r e d i n ţ ă s i c u d r a g o s t e să n e a p r o p i e m ca p ă r t a s i ai v i e t i i v e s n i c e
Bibliotecario, n r . 33, p. 25. _ să ne facem. Aleluia, aleluia, aleluia») este considerat de unii ca o compozitie din
577. Sf. G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. G., XCVIII, 420 D. Cf. si a n u l 615 a p a t r i a r h u l u i c o n s t a n t i n o p o l i t a n S e r g i u , i a r d e altii e s t e a t r i b u i t ('Iiaconului I
J “ …

Nicolae C a b a s i l a , op. cit., cap. XXlV, col. 4-20 С. * s ă u . G h e o r g h e Pisidis. Poate că imediat d u p ă h e r u v i c u l d i n S i m b ă t a m a r e v i n e ca
578. Cf. si P Lebedev, op. cit.. p. 262. v e c h i m e cel d i n Uzul L i t u r g h i e i S f î n t u l u i I o a n G u r ă d e A u r : «Νοἰ 001 c a r e î n c h i -
579. Epistola c ă t r e papa Vigiliu, DeSpre Pasti si Sf. Euharistie, P. G., LXXXVI, DUim, t a i n i c , p e h e r u v i m i si a d u c e m făcătoare-i d e v i a t ă T r e i m i c i u l a m a c e a d e
2400--2401. trei ori S f î n t , t o a t ă g r i j a . c e a l u m e a s c ă s ă o l e p ă d ă m , c a s ă p r i m i m pe i m p ă r a t u l
580. G. Cedrenus (veacul 01 ΧΙ-100], Compenctiu isteric, P. G., CXXI, 748. гуд tuturor, pe Cel inconjurat în chip nevăzut de cetele îngeri-sti. Aloluia, aleluin,
581. N u e s t e exclus totusi ca c e l m a i vechi d i n ele s ă f i e 001 c a r e s e - c î n t ă l a aleluia», In Joia cea m a r e face functie de heruvic troparul cşCÎnCl Tale celei (le
Liturghia S f î n t u l u i V a s i l e cel M a r e , i n s î m b ă t ă P a s t i l o r («Sä tacă t o t t r u p u l 0.111e- taină, F i u l lui D u m n e z e u , a s t ă z i p ă r t a ş m ă primeste...». Vezi l u c r a r e a n o a s t r ă Desi-N'n
nesc si să stea cu frică si cu Cutremur si nimic pămîntesc intru sine să nu" g i n - !Joezia-imograiică d i n cărţile“ d e r i t u a l şi c l n t a r e u bisericească..., p. 1.71…-Ι7:'1.
dească, f i i n d c ă I m p a r a t u l î m p ă r a ţ i l o r si D o m n u l d o m n i l o r v i n e s ă se junghie şi să δι'-32. Cf. lucrarea" noastră indicată în nota precedentă, p. 171—172.
 ‚:. . . , „.,-.:… :. . _ __
‚..— - - . - 1 ‹..- ....

_— 202 __ “203-—

deasupra s i m t u r i l o r , i n domeniul credinţei putem încerca această—sen— putea simti î n cor c u <<cetele îngereşti..., cu heruvimii... si ser'afimii...»,
zatie a unirii noastre i n t i m e cu Dumnezeu p r i n Fiul Său. De aceea, prin ᾽ c a r e , «ac-um, s l u j e s c î n chip n e v ă z u t i m p r e u n ă c u ' n o i » . I n t o n a r e a me-
Imnul h e r u v i c , n i se aminteşte î n c ă d e l a începutul Liturghiei credin— lismatică 6 acestui imn, caracterizată p r i n modulatii t ă r ă g ă n a t e , este
cioşilor acea c o n d i ţ i e p r e l i m i n a r ă de purificare morală şi intelectuală, cerută în primul rind d e ratiuni practice si a n u m e spre a se lăsa timpul
pusă d e teologia mistică, p e n t r u ca acel p u ţ i n în inimă» să ne despărţim necesar lucrărilor d e pregătire a l e Iiturghisitorilor. Nu m a i putin însă
s a u să n e d e g a j ă m de toate cele ce n e leagă d e lumea simturilor. o astfel d e intonare constituie u n element în plus pentru crearea unei
I n t o n a r e a H e r u v i c u l u i începe d i r e c t d u p ă ecfonisul («Са sub stă— dispoziţii sufleteşti de transportare spirituală si d e meditaţie,» corespun—
pînirea Ta t o t d e a u n a fiind păziţi…») ultimei rugăciuni pentru credin- z ă t o a r e momentului.
cioşi. D i n t r e cele p a t r u i m n e amintite, întrebuinţarea cea m a i largă,
3. Rugăciunea tainică a preotului din timpul Imnului heruvic
generală a m p u t e a spune, 0 are, precum este si firesc, Heruvicul din
Liturghia S f î n t u l u i I o a n G u r ă d e A u r («N01, cei care închipuim tainic P e n t r u pregătirea specială a liturgliisitorului n—na întîrziat să se in-
pe heruvimi...»). I d e i l e d i n cele trei i m n e heruvice propriu—zise sînt ace— t r o d u c ă in plus o mişcătoare rugăciune, ce se citeste î n taină în. timpul
least, desi dezvoltarea 51 o r d i n e a l o r d e s u c c e s i u n e e s t e d i f e r i t ă î n tex— cîntării Heruvicului: « N i m e n i din cei l e g a ţ i c u p o f t e si c u d e s f ä t ä r i
tele respective. Asa p r e c u m s—a spus, t e m a lor se inspiră din semnifi— t r u p e s t i n u e s t e v r e d n i c s ă vie, s ă s e a p r o p i e s a u s ă s l u j e a s c ă Tie, Îm—
catia simbolică a intrării celei mari. Mintuitorul, “Împăratul slavei», p ă r a t e al slavei.'..». E greu să se afirme că ea a fost intrebuintată m a i
“Impăratul t u t u r o r » , -<<=Impăratul împăraţilor si Domnul domnilor», «în— întîi în Liturghia Sfîntului Ioan G u r ă d e Aur sau în cea a Sfintului
c o n j u r a t î n c h i p n e v ă z u t d e c e t e l e îngereşti», c a r e « m e r g înaintea Aces—. - V a s i l e cel Mar-e. U n e l e m a n u s c r i s e o i n s c r i u numai în rînduiala aces-
tuia… c u t o a t ă î n c e p ă t o r i a s i s t ă p î n i a , h e r u v i m i i cei c u ochi m u l t i si 1818 d i n u r m ä 535, i a r altele n—o p r e v ă d în nici una d i n ele “3“. Nu este
serafimii cei cu c i t e 5656 aripi», v a a p a r e adică curînd,_reprezentat prin exclus ca ea să fi f i g u r a t m a i întîi ca o piesă de evhologhiu, d e u n d e
“sfintele d a r u r i ce se vor t r a n s p o r t a d e la proscomidiar pe s f î n t a masă. era recita'tă la v r e m e a cuvenită. '
Ca “participanţi la această p r i v e l i s t e spirituală, noi il intimpinăm into- Apropiata t r a n s p o r t a r e a d a r u r i l o r pe sfinta masă, adică pe a d e v ă -
nind d e trei ori c î n t a r e a d e l a u d ă <<Aleluia», 656 cum f ă c e a u puterile ratul altar, pentru jertfă, este firesc să angajeze profund constiinta
cereşti d i n v i z i u n e a autorului Apocalipsei (XIX, 1, 3, 4) …. Pentru că preotului…ca —“slujîtor al ei. Î n perspectiva sa s p i r i t u a l ă , - s e profileaza
într-adevăr să p u t e m î n c h i p u i tainic pe heruvimi 51 să ne unim cu coru— jertfa în sine, jertfa deplină sau desăvîrşită, cînd, fiind sfintita prin ve—
rile cetelor îngeresti, este î n s ă n e c e s a r ca m a i întîi «58 t a c ă tot trupul n i r e a si lucrare-a S f î n t u l u i Duh, D o m n u l . “ ' “ne rezent substan—
o m e n e s c si să“ stea cu frică si cu cutremur si nimic pămîntesc întru ţial. De aceea, anticipiîi'E, i u r q 1151 etui s e s i m t e obligat a_marîumsr— r
sine s ă n u g i n d e a s c ă » . P e n t r u ca să vedem cu ochii spirituali pe Fiul că egală—ami preot aljertfei este Mintui—toruLLîîniiturghieeeste—je.r.tfa_„…,
lui Dumnezeu, 681 88 8 mers să se jertfească pentru mîntuirea noastră,— Lui î n s u s i e Care p e Gol — , e r s o n a l , p r i m i n d - o impreună
c u Tatăl s i cu D u h u l S f i n t ; pe d e a l t ă p a r t e , că t o t EI este Cel ce i m p ă r
se cere a n u m e ca s u f l e t u l să fie uşor, să fie desprins adică d e tot ceea -
ce l—ar p u t e a retine in preocupări. i n f e r i o a r e sau din cadrul vietii pămîn— tăseste pe credinciosi de binefaceril e jertfei Sale prin primirea d e către
testi, să a j u n g ă a fi a s e m e n e a îngerilor printr-o renunţare si simplifi- e l a Sfintului Său T r u p si 6 P r e a c u r a t u l u i Său Singe, l a s f î r ş i t u l Litur—
care i n t e r i o a r ă , e l i b e r î n d u - s e d e sub puterea si sugestia simturilor, care g h i e i : <<Tu esti Cel ce aduci (jertfeştii si Cel ce Te aduci (Te jertfesti),
ne i n l ă n t u i e i n g r i j i l e terestre ale vieţii. Precum se exprimă Sfîntul 681 88 p r i m e s 1 51 6 Τ 6 ' imparti, Hristoase. Dumnezeul nostru».
Gherman I al Constantinopolului, «111111111 h e r u v i c , c a r e se cîntă, în- Preotului '11΄΄…1-811 1 1 3 l de slujitor al Împăratulu i slavei,
d e a m n ă pe toţi s ă fie m a i cu l u a r e aminte de 'acum si p î n ă la sfirsitul adică d e <<împr-eună—lucră-tor» (II Cor. VI, 1), sau cooperator la opera
Liturghiei, l ă s î n d t o a t ă g r i j a d e aici, ca să primească pe Marele Î m p ă r a t , mîntuir'ii, W fi e c a r e Liturghie; a c i , geotuléndeplinestm
, Μ Β 011.818111-…81…1811181,
A

΄
ι-

prin împărtăsire» 53“. … rolul de S h W M _ m

De fapt, I m n u l h e r u v i c n u este propriu—zis o rugăciune. Însuşi titlul care acum—se a d u c e s u b f o r m ă liturgică sau sacramen tală' si deci nesin-
d e «111111 h e r u v i m i c » і s e aplică simbolic s a u ' f i g u r a t , intrucit el n u este geroasă, pentru ca astfel, p î n ă la sfirsitul veacurilor , cei ce cred in-
adresat î n g e r i l o r si nici n u se prezintă ca intonat de ei. Cuprinsul său tr—Însul să aibă ocazie a s e împărtăşi d e binefaceri le mîntuirii realizate
a r e c a r a c t e r u l u n e i f o r m u l e d e autopersuasiunecorespunzătoare mo— prin jertfa Fiului lui Dumnezeu …. - ‚ - - '
meniului, p e c a r e credincioşii prezenţi la Liturghie si-ot administrează U n mandat atit de sfint încarcă cu m a r e răspundere si e d e n a t u r ă
colectiv i n v e d e r e a î n v i o r ă r i i potenţialului lor spiritual, pentru a se a u m p l e de s f i a l ă s u f l e t u l u n u i p r e o t p ă t r u n s d e constiinta misterul… pe

583. In Expositio l i t u r g i c e g a l l i c o n a e , a t r i b u i t ă Sf. G h e r m a n a l P a r i s u l u i ' ( T 576). 585. Codicele Berber-ini 336 ( v e a c . a l V l l l — I X - l e a ] 516081881 8 S u b a s u a n o v
Ρ. L., LXXII, 83—98, a c e s t i n t r e i t <:Aleluia» e s t e c o n s i d e r a t c a u n î m p r u m u t d i n ( v e a c . 61 X-Ie-a—ai XI—lea]. Cf. Dom Placide d e Meester, G e n e s e s o u r c e s _et d o -
g r e c d e l a l i t u r g i e d e 8. J e a n Chry.s-ostome _.—..,_p. 88, n . .S _ .
viziunea Apocalipsei Sfintului Ioan Evanghelistul (XIX, 1 , _3, 4 ) . Comentariu! litur-- veioppements d u texte
gic a l Sf. G h e r m a n I al. C o n s t a n t i ' n o p o l u i u i d ă ca temei biblic al i m n u l u i heruvic 586. Codicele Porphyri os (veac. al X-lea—a l ΧΙ-1.88)5ι Codicele Rossumn sis
viziunea din profetia lui Iezechiil X, 3, 4. _ ᾽ (να… al XI-lea—al XII-lea) cr. Ibidem.
587. Cf. Pr. O. Ν. 68811118,'Η Gaia Ει'1χαριστία ὡς θυσία, Atena, 1931,
584. SI. G h e r m a n 1 61 C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. G. XCVIII, 420, D—421 A. p. 338-—330.
 ——'- 204— — - __ 2055——
.siunii- sînt purtate ripidele de metal cu chipurileSera fimilor, 1111511111-
care il îndeplineşte 111 Liturghie. Ce vrednicie morală, ce grad de spiri- - _ "du—se astfel s r m b o l r c cetele îngereşti, c a r e escortează in c h i p nevăzut
tuahtate, adică de degajare de patimi, şi ce înăltare cu duhul trebuie „ pe Împăratul tuturor …. În vremurile de strălucire "ale imperiului bizan—
s ă realizeze un liturghisitor pentru ca s ă poată fi la înălţimea slujbei 1 tin, impăratul însuşi se încolona în această procesiune, atunci cind par-
111 0610 01 r e p r e z i n t ă pe A r h i e r e u l cel veşnic şi s t ă p î n a l celer cereşti ticipa la Liturghia din biserica. Sfinta Sofia. Cu lumina—rea 111 mînă, el
s i a l c e l o r p ă m î n t e ş t i l Î n d e p l i n i r e a u n u i a s t f e l d e o f i c i u «e.-ste l u c r u pornea din altar cu clerul si îndată ce ieşea pe usa laterală amintită,
m a r e ş i i n f r i c o ş ă t o r pentru înseşi p u t e r i l e cereşti», aşa î n c î t <<nimeni suita d e demnitari-Şi garda cu prapuri εἰ sceptrul îl u r m a u 111 acest cor—
d i n cei legati cu pofte şi cu desfătări trupesti nu este“ vrednic s ă - v i e , t e g i u s i m b o l i c a l Î m p ă r a t u l u i t u t u r o r …. N u este d e m i r a r e d e c i d a c ă
să se apropie sau să slujească Tie, Împărate al Slavei». Pe orice treaptă ε ἰ creclinciosii s—au s i m t i t i n c l i n a t i la r i n d u l lor să—şi m a n i f e s t e vene—
a suişului duhovnicesc s-ar ridica un preot, nu s—-ar putea spune totuşi taiia, î n g e n u n c h i n d i n f a t a d a r u r i l o r p u r t a t e 111 p r o c e s i u n e , desi in acest
că, om i n t r u p fiind, a r fi p u t u t atinge măsura deplină a sfinteniei ceru— m o m e n t liturgic ele nu a u decit tot valoarea unor simboluri ….
te “ p e n t r u a sta înaintea_sfîntei mese s i a jertfi Sfintul si Preacuratul … Î n c e p î n d chiar 111 timpul p a r c u r s u l u i d e la a l t a r si c o n t i n u î n d în
T r u p si S c u m p u l Singe». De aceea, el simte nevoia s ă se roage Dom— j ',mijlocul naosului, unde s e opresc c u f a t a spre credincioşi, liturghisi—
n u l u i ca s ă nu-l înlăture d i n t r e slujitorii Săi, ci <<să-i curătească sufle- torii rostesc cu solemnitate f o r m u l e l e stabilite pentru pomenirea în
tul 51 i n i m a de 'cuge-te viclene şi să—l facă a p t prin puterea Sfîntului Său €? general a căpeteniilor bisericeşti, a diferitelor categorii ale clerului, a
Duh», b i n e v o i n d astfel a p r i m i să—l fie aduse darurile d e un slujitor *. conducătorilor s t a t u l u i εἰ a ctitorilor. Pomenirea publică εἰ solemnă a
care se recunoaşte nevrednic. . ϊ a c e s t o r categorii, l a . V h o d u l c u cinstitele d a r u r i , e s t e m o t i v a t ă d e ser—
Rugăciunea tainică din timpul cîntării Heruvicului constituie deci i viciile şi foioasele pe care obştea credincioşilor le a r e din partea aces-
u n s c u r t d a r c o n c e n t r a t exercitiu spiritual şi o formulă ţesută din vibra- i t o r categorii, c a r e , p r i n i n d e p l i n i r e a a t r i b u t i i l o r l o r , a s i g u r ă f i e ordinea
t o a r e ' a c c e n t e ascetice, menite să purifice sufletul .liturghisitorului şi să—l si s i g u r a n t a vietii sociale, fie progresul spiritual εἰ m î n t u i r e a sufletelor,
promoveze cel p u t i n pe o p r i m ă t r e a p t ă a urcuşului spiritual corespun— fie sustinerea Bisericii si rolul ei, prin jertfele l o r materiale. P e n t r u
z ă t o r a t m o s f e r e i de m i s t e r a Liturghiei credinciosilor. Ca о întregire a „restul credincioşilor se întrebuinţează formulele generale sau globale
acestui e x e r c i t i u , liturghisitorii încearcă o nouă înălţare intr—un zbor *de pomenire inscrise i n Liturghier. . ͵ - -
iute al g î n d u l u i , recitind şi ei, în taină şi cu pătrundere, i m n u l heruvic ᾽ În reali—tate însă, cel puţin în Biserica Ortodoxă Română, se prac—
d e trei ori, cu cîte o închinăciune în f a t a sfinte-i mese, la f i e c a r e sfîrşit. - tică aproape î n chip curent -— am putea spune -— si pomenirea nomi—
Al. C e r e m o n i a l u l a l n t r ă r i i celei mari» n a l ă publică a listelor d e v i i si morti, *uneori d e s t u l d e l u n g i , î n timpul
Deschizîndu—se apoi sfintele uşi şi perdeaua lor, preotul f a c e lămîie- opririi procesiunii Vhodului mare, în mijlocul naosului. În spiritul 6100--
rea mică, recitind Psalmul L si alte tropare d e umilinţă si acomodindu—şi t u l u i bisericesc o r i e n t a l î n s ă , o e x c e p t i e in a c e s t sens s e f a c e n u m a i
a c e a s t ă a c t i u n e n o t e i m i s t i c e a m o m e n t u l u i , p r i n t r - o c ă d i r e l i n ă , care pentru ctitori, îngăduindu—s e ca <<numele lor s ă fie pomenite la slujbele
s ă n u t u l b u r e p r i n s u n e t u l c l o p o t e i l o r d e l a c ă d e l n i t ă l i n i ş t e a d e pro—— bisericeşti» №. În această categorie ar putea fi asimilat, fără îndoială,
f u n d ă reculegere din biserică. Însăşi această cădire s e încadrează între I al Constantinopol ului, o p . cit., P. C., XCVIII, 420 Α.
589. Cf. si Sf. Gherman
l u c r ă r i l e p r e g ă t i t o a r e “ale Vhodului. T e r m i n î n d cădirea, liturghisitorii @ 590. Vezi βασίλειος τάξις sau Cartea ceremoniilor de la Curtea bimntină,
f a c î n d a t ă trei închinăciuni in fata sfintei mese si, ciupä ce 0 sărută, s e î n t o c m i t ă d e î m p ă r a t u l C o n s t a n t i n al V I I - l e a , P o r f i r o g e n e t u l . Cf. S. A n t o n i a d i s ,
înclină d i n sfintele uşi către credincioşi. Mergînd după aceea la prosco- Place d e la Liturgie d a n s la tradition des l e t t r e s grecques, Leiden, 1939, р. 1199.
m i d i a r εἰ f ă c î n d t r e i inchinăciuni însotite de recitarea stihului «Dum- 591. Asupra acestui a m ă n u n t a ' a t r a s a t e n t i a î n c ă d i n veacul a l Vl.-lea patriar—
h u i constantinopol itan E u t i h i e ( v e z i n o t a 579). N i c o l a e Cabasila e x p l i c ă această
nezeule, curăteşte-mă p e mine păcătosul», liturqhisitorii i a u vasele c u i n g e n u n c h e r e a credincioşilor p r i n c o n f u n d a r e a c u Vhodul d e l a L i t u r g h i a D a r u -
s f i n t e l e d a r u r i εἰ formează cortegiul Vhoduluki-r—potriyit regulilOr in- rilor mai î n a i n t e s f i n t i t a , u n d e e s t e v o r b a d e e p r e z e n t ă r e a l ă a M i n t u i t o r u l u i , Daru-
scrise i n Liturghier 535, cu privire la cazurile cind oficiază un—preqt—sin— r i l e aflindu—se d e j a transformate i n T r u p u l si S i n g e l e S ă u , l a o L i t u r g h i e p r e c e d e n t ă
o
qur, o r i i n s o t i t de diacon, s a u m a i m u l t i preoti, Cu s a u f ă r ă diaconi. (op. cit., cap. XXIV, col. 420 D). Simion, arhiepiscopul T e s a l o n i c u l u i , găseşte
f o r m ă m a i f e r i c i t ă p e n t r u j u s t i f i c a r e a acestei practici. R e s p i n g î n d a c u z a t i a d e idoto— …
Îndată ce cintarea l—Ieruvicului se opreste l a punctul stabilit_„_prin—-pr—a-c='-" latrie, el s u s t i n e c ă pe d r e p t c u v i n t i n g e n u n c h e credincioşii l a V h o d u l cel m a
re,
tică. procesiunea cu sfintele daruri se 605165061'6"1΄0΄5"11ΐ6,΄ precum s—a i n t r u c i t , deşi darurile n u sint s f i n t i t e , ele a u f o s t î n s ă p r e g ă t i t e s i puse î n a i n t e a
urmează prelăcute putin mai tîrziu
spus. p r i n u s a d e m i a z ă n o a p t e a altarului—, purtîndu—seăn—ainte cădelnita lui Dumnezeu prin rugăciuni, ca unele ce a fi
în T r u p u l si Singele M i n t u i t o r u l u i . Deci l a I n t r a r e a c e a m a r e , lor li s e d ă
cinstire
cu t ă m i i e s a u , s m i r n ă , precum εἰ u n a sau d o u ă făclii aprinse. La cate- s i m t a bisc—
ca u n o r a ce s i n t inchipuiri a l e T r u p u l u i şi Singelui lui Hristos (Despre
ricci. p. 261, col. 2 ; 262, col. 1). O j u s t i f i c a r e s i m i l a r ă 0 g ă s e ş t e s i G
d r a l e si b i s e r i c i c u un a p a r a t m a i bogat, în primele rinduri ale proce— avriil Sever
e t r o p o l i t a c Phi—
a l F i l a d e l l i e i , . î n l u c r a r e a Fides Ecclesiae orientalis s e u Gabrielle: m
588. А s e v e d e a Michael
îndeosebi e d i t i a Liturghierul… d e Bucuresti, 1956. 'La L i t u r g h i a "v” ladelphiensis opuscula, e d i t a t ă d e R i c h a r d u s S i m o n , P a r i s , 1671 [ L a ' J e a n n e s
cu arhiereu acesta nu iese cu. sfintele daruri, «ci le dă preotului εἰ …6160011υΙυ1, care Hanssens, op. cit., t . 111, p a r s a l t e r a , p. 288].
i n c h i p u i e p e Iosif εἰ “pe N i c o d i m » , i n t r u c i t <<arhiereul poartă c h i p u l r o m â n ă d e I. D.
luil-Tristes». 592. Nicodim Milas, D r e p t u l bisericesc o r i e n t a l , t r a d u c e r e
Cornilescu şi Vasile S, Radu, Bucuresti, 1915, p. 441. О a s t f e l d e concesie
Scrisoarea sinodală a p a t r i a r h u l u i e c u m e n i c Paisie I c ă t r e Nicodim a l Moscovei a r e la
(1665), l a K . D e l i k a n i s ор. cit., t. Ill, p. 48.
 -——206——- ————207——-

si cazul altor crestini pioşi- care S-au iIustrat prin binefaceri sensibile La o privire mai atentă, ceremonia Intrării celeimari lasă să se 111-
in folosul c o m u n i t ă ţ i i bisericesti. Pomenirile nominale lungi, care nu trevadă astfel, pînă 111 rînduiala ei de astăzi, momentele principale d i n
se î n c a d r e a z ă 111 excepţiile menţionate in legătură cu Vhodul mare, care era constituit ritualul Proscomi—diei în simplitatea lui primară. Căci
apar i n s ă ' p e d e o p a r t e ca o exagerare a amănuntelor accesorii, ceea ce sint, de exemplu, aceste pomeniri, c a r e se incheie in timpul scurtei
ce duce la inecarea a c ţ i u n i i liturgice principale si 16 atingerea esteticii opriri d i n mijlocul bisericii, ca si formulele cu acelaşi caracter ce se
schimbă în şoaptă, precum v o m - v e d e a , între preoţi si diaconi, in timpul
ritualului. T o t o d a t ă , ele p o t a j u n g e o incercare serioasă pen-tru puterea
i n t r ă r i i c u d a r u r i l e î n altar, d a c ă n u e c o u l vechilor diptice l e g a t e d e
d e s u p o r t e r e a m u l t o r a d i n t r e credincioşi si o provocare“ pentru susCep- a c t u l p r o a d u c e r i i si a n u m e d e a d u c e r e a s i d e p u n e r e a d a r u r i l o r p e sfin—
t i b i l i t ă t i l e d e l i c a t e , m a i ales in c a z u r i l e 111 саге se pot i d e n t i f i c a 111 Şirul ta masă ? De asemenea, obiceiul ca arhiereul să primească, a t u n c i cind
n u m e l o r rostite 111 a u z persoane cu o reputaţie morală scăzută în opinia slujeşte, de la diatom si preot cinstitele daruri, î n f a ţ a uşilor împără—
publică,- 111 astfel d e conditii, “răscumpărarea păcatelor se schimbă (se teşti, ducindu—le el însuşi p e sfinta masă, după cuvenitele pomenim, nu
transformă) 111 laudă», precum se exprima Fericitul Ieronim“? Pentru este altceva decit reflexul vechii practici de a primi din miinile cleri—
aceste motive, autoritatea bisericească s-a văzut nevoită să interzică cilor darurile pentru proaduc ere. .
&.
formal p o m e n i r i l e nominale sau, m a i precis, citirea d e pomelnice la Reluindu-se c î n t a r e a părţii. a doua a Imnului heruvic, procesiunea
ieşirea cu c i n s t i t e l e 61611111594 ,- p e n t r u un astfel d e oficiu, rînduiala bise— cu cinsti'tele d a r u r i se intoarce în aceeaşi o r d i n e î n altar şi, d u p ă ce
ricească a stabilit momentele respective din ritualul Proscomidiei. Po- s-a intrat p r i n sfintele uşi, darurile sînt depuse pe antiminsul de pe
m e n i r i l e n o m i n a l e d i n c u r s u l V h o d u l u i m a r e a u caracterul precis al sfinta masă, după rînduiala stabilită. Anume, 111 timp ce preotul rosteşte
u n o r p o m e n i r i d e o n o a r e "*, asa că nu pot fi la locul l o r aci acelea care f o r m u l e l e 'de p o m e n i r e 111 m i j l o c u l bisericii, diaconul, c a r e a intrat“ d e j a ,
aste'ptind cu discul pe cap 111 altar, 111 partea d r e a p t ă a intrării, 11111111-
n u intrunesc această condiţie.
pină pe preoţi, z i c î n d : <<Preoţia ta să o pomeneas ca D o m n u l Dumneze u
bază ş i o consideraţie de ordin moral si e d u c a t i v in aceiasi t i m p . E s t e , adică, ο î n t r u î m p ă r ă ţ i a Sa», la care preotul r ă s p u n d e : «Diacoma ta sa o pome—
datorie de гас-1111115111115 de a ne aduce aminte in rugăciuni de ctitori si binefăcători, nească Domnul Dumneze u i n t r u î m p ă r ă ţ i a Sa, totdeaun a...». Preotul
l u î n d e x e m p l u d e l a s a c r i f i c i i l e lor pioase. aşază m a i întîi potirul pe s f î n t a masă si luînd apoi discul d e l a d i a c o n
593. « Е х р ц п е т a c e s t capitol intiistătătorii înseamnă
11 pune l î n g ă el, 111 stînga, î n t o c m a i ca la proscomi diar,rec1 t1nd 111
pentru Bisericilor. Ce
cuvintele: alesul meu a săvîrşit multe fărădele'gi 111 c a s a mea? (Ier. Х], 15). E l e 661
s e a p l i c ă f ă r ă d e î n d o i a l ă s i b o g a ţ i l o r care, desi răpesc b u n u r i l e a l t o r a si n u cursui acestor l u c r ă r i cele trei tropare inscrise in Liturghi er («10511
scol v i c l e ş u g u r i l e d i n i n i m i l e lor, c r e d că s i n t d e m n i d e î n d u r a r e a lui Dumnezeu… 611 b u n chip d e pe lemn luînd preacurat Trupul Teint», «111 mormint cu
C u t o a t e a c e s t e a , se p o m e n e s c a c u m p u b l i c n u m e l e d o n a t o r i l o r si r ă s c u m p ă r a r e a
păcatelor transformă laudă, fără amintească văduva
trupul, 111 1661 cu sufletul... » si «Са purtător de Viata.… s a a r a t a t m o r -
mîntul Tău…»l. După aşezarea sfintelor vase p e antimins, se includ sfin—
se în să—şi de din Evanghelie
care, punind in corvană doi bănuti, a intrecut ofrande tuturor bogaţilor» (Marcu
XII, LIL—~14. Super Ieremiam, cart. II, cap. XI, P. L., XXIV, 784 (I…—D). tele usi si perdeaua lor, i a r preotul ridică acoperăm intele d e d e a s u p r a
59-1. « M u l t e B i s e r i c i a u t o c e f a l e a u i n t e r z i s p r i n h o t ă r i r i sinodale c i t i r e a pomel- discului s i potirului, punîndu— le la ο parte, steluta lăsrnd—o p e o d i s c
n i c e l o r l a i e ş i r e a c u s f i n t e l e D a r u r i s i c h i a r p o m e n i r e a c h i r i a r h u l u i acelei Biserici... Agneţ. l a a p o i « a e r u i » de pe umerii diaconului sau
deasupra Sfintului

ι
Astfel a f ă c u t B i s e r i c a r e g a t u l u i grecesc». D r a g o m i r Demetrescu, î n -<<Biserica Orto-
a i săi, cind s l u j b a se f a c e f ă r ă diacon, acoperind cu el darurile laolalta.
΄
doxă R o m â n ă » , Χ Χ Χ (1906-190?), p. 433 s i n o t e . De a s e m e n e a , f o s t a Episcopie a
*
m-
A r g e ş u l u i 6 .oprit p o m e n i r e a i n a u z l a i e ş i r e a cu cinstitele daruri, p r i n ordinul n r . '
T ă m i i a z ă a p o i d e t r e i o r i d a r u r i l e , rostind s t i h u r i l e 19 ( « F a bine,.D.oa
ne, întru bunăvoir ea Ta Sionului… ») si ‘20 («Atunci vei binevor jertfa
Μ
2421 din noiembrie 1925 etc. _ '
595. Acest c o n s i d e r e n t e s t e v a l a b i l i n d e p e n d e n t d e c r e d i n t a , d e convingerile si
dreptăţii. ..») din Psalmul L. Acţiunea Intrării celei m a r i se incheie cu
…

d e a t i t u d i n e a c o n d u c ă t o r i l o r politici a i s t a t u l u i f a t ă d e religie s i f a t ă d e Biserică. “frate,. si

i n c o n c e p t i a Bisericii c r e s t i n e , s o c i e t a t e a o r g a n i z a t ă î n s t a t si c i r m u i t ă d e c ă p e - d i a l o g u l rostit 111 t a i n ă , î n t r e p r e o t si ” f a c o n . «Рент-11951941351,
ă diacorîif 'preotul, cînd 11 616 c a delniţa,
tenii sau a u t o r i t ă ţ i e s t e c e n s i d e r a t ă i n principiu si i n d i r e c t ca o i n s t i t u ţ i e d e d r e p t împreună-slujitorule», zice c t r e
divin. Dacă, adică, statul n u este intemeiat direct pe Dumnezeu, existenţa lui este
iar acesta răspund e la rîndul s ă u : <<Préoţia ta să o pomenea scă Dom-
p r i v i t ă t o t u s i c a r e z u l t a n t a unei n e c e s i t ă ţ i sau dispozitii s ă d i t e d e l a c r e a t i e i n
î n s ă ş i n a t u r a o m u l u i . O r d i n e a s o c i a l ă si j u r i d i c ă s t a t a l ă a r e d e c i l a baza ei l e g e a nul Dumneze u i n t r u - î m p ă r ă ţ i a Sa», adăugind i n c ă : <<Roagă—te pentru
mine, părinte», “Duhul S f i n t s ă f i e - p e s t e t i n e si p u t e r e a Celui p r e a m a l t
firii sau legea naturală, care este socotită divină in originea sa, asa precum se
Să te umbrea scă», se roagă preotul, iar diaconu l r ă s p u n d e :
s u b l i n i a z ă in a m b e l e Testamente a l e S f i n t e i S c r i p t u r i [Pilde VIII, 1 6 ; Rom. XIII, «Aceias i
1 — 2 ; Ι P e t r u II, 13----15͵ 17]. . …
D u h s ă lucreze î m p r e u n ă cu noi in t o a t e zilele vieţii n o a s t r e .
Pomenes—
E x i s t e n ţ a a u t o r i t ă ţ i l o r r e p r e z i n t ă u n a d i n legile 11111‹1а1т1еп1а1е=.а1е v i e t i i i n s t a t ,
n

a s a p r e c u m o r d i n e a si a r m o n i a d i n cosmos a u l a b a z a lor a n u m i t e legi. I n t i m p c e

u

roman necrestin (Tertulian, .…1ρυ|ωςμ11611111,

nilor pentru inaltii dregători
.

ai statului
.

preocupările conducătorilor bisericesti imbrătişează idealurile transcendenta din .. 1 . -1--ς…-*……,

.

„.
c a p . Χ Χ Χ , XXXI, XXXIX. ).
—

autorităţile 51111111111, `1_1ь:1 Η

n

ordinea religioasă ale credinciosilor lor, statului au. in sarcina lor nu conducatorii
o n o a r e . pe
n

Pomenind p u b l i c s i 16 l o c
deci de
n u m a i a s i g u r a r e a o r d i n i i , l i b e r t ă ţ i i , d r e p t ă ţ i i s i fericirii sociale, ci s i d i r i j a r e a i n t r e - r d o c t r i n e i - s i _11‹11_ 1—
I

a s t f e l si a s t ă z i , pe d e o p a r t e c o m a n d a m e n t e l o
sa c o n f o r m e a z ă
-

politice sub 'toate aspectele si felurile ei din domeniul contingentei, la chip 111 constiin ta credincio—
tiei sale sfinte, iar pe d e altă parte întreţin e in acest
gii vieti
care m e m b r i i Bisericii s i n t i n t e r e s a t i i n aceeasi m ă s u r ă ca si a i celorlalte i n s t i t u t i i t ă ţ i , c a r e c o n s u l a r e baza discu-
d i n c o m p o n e n t a s t a t u l u i . I a t ă d e c i d e ce Biserica p r i m a r ă , conformindu—se indem— şiior săi ideea d e respect si de ascultare d e autori
- …
n u l u i S f i n t u l u i A p o s t o l P a v e l (I Tim. II, 2), a f ă c u t loc în cultul e i d i v i n rugăciu— plinei civice.
 ---208 _]-
te-mä, părinte». Preotul incheie, in s f î r ş i t : <<Să te pomenească Domnul
Dumnezeu, intru imparăţra Sa, totdeauna, acum si pururea şi in vecii
vecilor». - '
5. Simbolisnur! dnirărz'i celei mari»
După unii comentatori ai Liturghiei, Vhodul cu cinstitele daruri
este considerat ca o reprezentare simbolică a luării de pe cruce a
Trupului Domnului si a inmormintării Lui. Precum, adică, cei doi uce-
nici intr—ascuns ai Săi, losif şi Nicodim, nu L-au înmormîntat pe Gol.—
gota, ci l—au luat si L-au transportat în grădina in care se afla mormin—
tu] unde L—au pus (Ioan'XIX, 38-…41), tot asa preotul şi diaconul, ve-
nind la proscomidiar, 1611 sfintele vase cu simbolurile materiale ale
"Irupului şi Singelui Domnului, pe care 10 transportă. in prOcesiune so—
lemnă pe sfinta masă, privită ca simbol al mormintului. Vhodul cel
mare apare astfel, în perfectă ordine logică, ca 0 dezvoltare şi Comple—
tare in continuare a temei si actelor din ritualul Prescomidiei, in care
s-a săvîrşit amintirea Patimilor si morţii Domnului pe cr'uce._Conexiu—
nea intimă intre simbolismul acestor două părti ale oficiului liturgic
devine evidentă prin cele mai mici amănunte ca, de exemplu, prin for—
mula intrebuintată de liturgliisitori in parcursul—primei părţi a Virodu-
lui mare pentru diferitele pomeniri (<<...Să—l...», ((Să—i…», «за vă porne—
nească Domnul Dumnezeu intru împărăţia Sa»), expresie derivată din
rugăciunea de pe cruce a tilharului pocăit, către Domnul (Luca XXIII, 42).
Actele si obiectele liturgice care intră in componenta ritualului
pentru depunerea darurilor pe sfinta masă capătă acum un sens simba—
lico-mistic corespunzător momentului. În primul rind, asezareaţdaruri-l
lor peste antiminsul de pe sfinta masă inchipuieste punerea trupului
Domnului in mormint, adică ingroparea Lui; <<sfinta masă este anti.-
tipul acelui sfint mormint, jertfelnicul si, desigur, depozitul in care a
fost aşezat sfintul 51 preacuratul trup» 595. Discul nu mai inseamnă acum,
ca la Proscomidie, ieslea din staulul de la Betleem, in care s—a născut.
ci «este in locul minilor lui Iosif si Nicodim, care au ingropat pe Hris—
tos» …. De asemenea, pocrovetele sau invelitorile sfintelor vase nu mai
amintesc aci scutecele în care a fost infăşat 16 nastere, ci pinzeturile
cu care a fost infăşurat trupul Său, la aşezarea in mormint, si anume
acoperămintul discului tine locul sudariului sau ştergarului ce a fost
pe fata Lui, iar cel de deasupra potirului aminteşte giulgiul in care i—a
fost infăşurat trupul (Ioan XX, 6, 7} 598, în timp ce «aerul», care se in—
tinde peste cele două sfinte vase, inseamnă piatra pusă pentru inchi—
derea mormintului 599. Tămiia intrebuintată la cădire in acest moment,
si anume după asezarea acoperămintului cel mare peste sfintele vase,
reprezintă „aromatele intrebuintate de Iosif si Nicodim la, ungerea sfîn—
596. Cf. Sf. Gherman 1 al Constantinopoiului, 0p. cit., P. „G., XCVIII, 420 C. С.Г.
si col. 421 Α. . - ᾿ …
597. Ibidem, col. 421 D. _ - 11.3
598. Cf. SI. Gherman I al Constantirfopolului, op. cit., P. G., Χ0ν11-Ι, 424 Bi
Prot. Grigore Mansvetov, op. cit., cap. 46,’ p. 69,- Dr. Vasile Mitrofanovici si Dr. Τ,
Tarnavschi, op. cit., p. 501. .+ - Să 0 apere împotriva vrăjmaşilor ei (eretici): «...Eu te-am pus
599.131. sr. Gherman 1 al Constantinopolului, ор. ἔσῃ., P. G., XCVIII, 424 B
. Ψ
…209-…-
tului trup al Domnului inainte de punerea in mo_rmint5°°.- inchiderea
.' sfintelor usi 16 incheierea Vlioclului mare aminteşte pecetluirea mor—-
mintu'lui si întărirea lui cu paznici de către căpeteniile religioase ale
iudeilor. Pecetea. aplicată pe mormint este simbolizată, după unii co-
mentatori, prin steluta sau asteriscul rămas pe sfintul disc,'după ridi-
carea acoperămintului său “‘“, 161 coborireaperdelei aminteştecoborirea
tainică a lui Hristos laiad, cu sufletul si Dumnezeirea, pentru liberarea
celor drepti “№.-Ё. ,
Actiunea simbolică este completată" prin citirea celor trei tropare Ο"
menţionate inainte in ceremonialul Intrării celei mari. În cel dintii din-
tre ele se descrie lucrarea însăşi a coboririi trupului Domnului de pe
cruce, indeplinirea datinilor iudaice de inmormintare si ingroparea Lui
de către Iosif («10511 001 cu bun chip, de pe lemn luind preacurat trupul
Tău, cu giulgiu curat infăşurindu-l...»). În cel de al doilea se mărturi—
seşte atributul ubicuitătii si nemărginirii divine a lui Iisus, Care, deşi
ca om se afla cu trupul in mormint, totuşi sufletul Său, despărţit de trup,
a fost pururea unit cu Dumnezeirea, insotind-o în iad de unde a eliberat
pe cei drepti, conducindu—i in rai, El fiind in acelasi timp impreună cu
Tatăl si cu Duhul pe scaunul slavei …. («In mormint cu trupul, în iad
cu sufletul, ca un Dumnezeu...»). Ca atare, se recunoaşte in cel de al
treilea tropar că mormîntul Domnului s—a arătat “purtător. de viaţă» 51,
astfel, <<izvorul invierii noastre» …. -
Versetele 19 si 20 ale Psalmului 50 («F-ä bine, Doamne, intru bună—
tatea Ta Sionului si să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei
binevoi jertfa dreptăţii si arderile de tot…»), pe care. preotul le recrta
după. aceste tropare, şi anume în timp ce tămiiază crnstrtele daruri,
după acoperire—a lor cu «.aerul», reprezintă о rugăciune in termeni ale-
gorici, in care liturghisitorul se roagă pentru întărirea noului Sion, care
este Biserica Mintuitorului, la temelia căreia stă Jertfa Sa, precumaş1
pentru <<păstorii ei si învăţătorii dreptei credinte» …, 05 unii care srnt
600. Cf. Ghenadie, fost episc0p de Arges, op. cit., p. 93; Dr. Vasile Mitrofa-
novici si Dr. T. Tamavschi, ор. cit., p. 501. _ _ .
601. Cf. Scrisoarea sinodaiă către Nicon al Moscovei (1655), 16 Κ. Delikams,
op. cit.. p. 49. …
_
602. CI. Prot. Grigore MansveLOV. op. cit., ş, 48, p. 72.
603. Inainte de a se ajunge la practicarea generală a acestor tropare, au
cms-
t'at preferinte locale în alegerea formulelor cu care era insotită depunerea darurilor
aşezate
pe sfînta masă. Astfel, in unele părti, de exemplu, după ce darurile erau
pe sfinta masă, preotul le acoperea şi tămiindu-le zicea: “Plinrrea DUhUlt Simt»
(Ms. nr. 709 Bibi. din Patmos, an. 1260). ,
604. Cf. Marturisirea Ortodoxă, part. I, răspuns la intrebarea λ1.1Χ; Sf. Ioan
Damaschin, DOgmatica, trad. rom. de Pr. D." Fecioru (in colectia <<lzvoarete Ortodo-
xiei»), Bucuresti, 1938, cart. III, cap. XXVII, p. 228—229. _ ‹
greceşti ca, de
605. În locul acestor două tropare din urmă, unele editii
exemplu, cele d e Atena, 1912, 1924, si Ierotelcstr'kon-ul din 1948 al mitropolitului
Hrisostom. de Filipi si Neapolis folosesc troparele: a) « M i r o n o s u e l o r ' temei, ingerul
care sta lingă mormint & strigat: mirurile se cuvin mortilor, dar Hristos s-a arătat
străin putrejunii...»; si b) «Cind 'Te-ai coborit la moarte Ceia ce 0511111515 cca fara
de moarte...». De notat că editiile românesti consumă in această prrvmta cu F. Ε.
Brightman, op. cit., si cu editia de Atena, 1027. .. _ _
606. Comparati cu zidurile in profetia lui Ieremia (I, 18}, са unu care 5111191151
acum cetate intarita,
stilp de fier si zid de aramă în toată tara aceasta»,
Liturghierul explicat … 14
'em»;в … 210 __ ΄--- 211 _—
puşi să o a p e r e Stihul 20 s e r e f e r ă la J e r t f a nes i n g e r o a s ă d i n cultul _ timp 61 acţiunii cu intonarea părţii finale a ‚IÄeruvjcului. Ambele 0110—
Bisericii, c a r e este bineplăcută 1111 Dumnezeu, i n t r u c i t ea reprezintă 51 geze sint, prin u r m a r e , c o m p l e m e n t a r exacte 51 plauzibile. Ele r e p r e -
r e p r o d u c e J e r t f a lui Hristos, care este jertfa dreptăţii, despre care s e z i n t ă cel m u l t v a r i a n t e , f ă r ă s ă 119 insă d i v e r g e n t e .
v o r b e ş t e 111 01019111191; e c h i u l u i Testament W". Fără îndoială, acest simbolism, înfăţişat in 5515 d o u ă variante, 151
O d a t ă t e r m i n a t 511111 a c ţ i u n i l o r simbolice din ritualul Intrării 06161 a r e s e n s u l s ă u l o g i c in l e g ă t u r ă c u I n t r a r e a c e a m a r e d i n L i t u r g h i i l e
mari, liturghisitorii işi solicită reciproc rugăciuni 1111111 pentru altul, in— Sfintului V a s i l e cel Μ-515 51 S f î n t u l u i I o a n G u r ă d e A u r . În L i t u r g h i a Da—
tr-—un dialog tainic, deschis d e cel m a i m a r e i n rang ierarhic, in chip 11111101 m a i i n a i n t e s f i n t i t a i n s ă , cind d a r u r i l e p u r t a t e in p r o c e s i u n e nu
o b i s n u i t preotul, a s a c u m s—a a r ă t a t m a i i n a i n t e la descrierea ceremo- m a i sint simple simboluri, ci Sfinte Taine, a d i c a 11151151 T r u p u l şi Singele
nialului. Acest apel, insotit d i n partea fiecăruia de inclinare-a capului euliaristic al Domnului, î n f ă ţ i ş a t e ambele in Sfintul А91191 deja sfinţit
către celălalt, a r e c a r a c t e r u l unui act de umilinţă pioasă, căci el repre- la 0 L i t u r g h i e anterioară, semnificaţiile d e m a i sus a p a r a c i f ă r ă o apli-
zintă d e fapt 0 m ă r t u r i s i r e indirectă “03 că vrednicia l o r persona-lă, indi- caţie temeinică. Căci. 656 precum mărturisesc liturghisitorii insisi in_
r u g ă c i u n e a a d o u a p e n t r u c r e d i n c i o ş i din L i t u r g h i a c e l o r m a i inainte
f e r e n t d e nivelul 01, n u poate egal-a sublimitatea slujbei pe care 0 a u d e
îndeplinit. D e a c e e a , 151 unesc cu toţii rugăciunile, p e n t r u ca “Duhul . s f i n t i t e , «10111 P r e a c u r a t a } Lui T r u p şi d e v i a ţ ă f ă c ă t o r u l Lui Singe, i n t r u
151 a c e s t c e a s intrii.,1d νει s ă s e p u n ă î n a i n t e p e a c e a s t ă m a s ă d e t a i n ă ,
Sfint să v i n ă peste 11111511 si puterea Celui preaînalt s ă îi umbrească». -.=
": fiind incon j u r a t e in chip nevăzut de mulţimea oştilor ingereşti», sau ca
EXplicarea expusă mai sus, cu privire la simbolismul Vhodului
in rugăciunea ce se 10515515 111 151115 111 5555551 Liturghie, după aşezarea
mare, a r e î n s ă şi o a d o u a paralelă. Am putea chiar spune că, î n chip Sfintelor D a r u r i p e sfinta m a s ă : <<Stăm inaintea sfîntului Tău jertfelnic,
curent, i n t r a r e a c u cinstitele d a r u r i este interpretată c a 0 reprezentare ca inaintea scaunului de heruvimi, pe care odihneste Unul—Născut Fiul
simbolică a i n t r ă r i i 51 primirii triumfala a Domnului în Ierusalim, cu T ă u 51 Dumnezeul nostru, prin infricoşătoarele Taine ce sint puse ina-
……-
n u m a i citeva z i l e i n a i n t e d e P a s t i l e iudeilor, d e Patimile $1 d e m o a r t e a
inte». Actualitatea simbolismului sau semnificatiilor privitoare la mo-
Sa. N u este g r e u d e o b s e r v a t că această exegeză, asupra căreia se gă— mentele succesive ale V h o d u l u i m a r e d i n cele două formulare princi-
sesc de a c o r d Sfintul G h e r m a n I al Constantinopolului.609 şi Nicolae pale ale Liturghiilor bizantine 5- 6 epuizat deci in Liturghia precedentă,
Ο51155115…, s e află in consonanţă cu finalul Imnului h e r u v i c , ce s e
in care s— 6 f ă c u t sfinţirea darurilor. În Liturghia 00101 11101 111011110 sfin—
intonează i n c u r s u l timpului al doilea al procesiunii (<<Ca pe Împăratul 11119, I n t r a r e a c e a m a r e a r e u n sens c u r a t sau exclusiv mistic, a c e a s t ă
tuturor», pe Cel « i n c o n j u r a t (δορυφερούμενον, escortat) in chi-p nevăzut procesiune putind să a r a t e aci «venirea cea de apoi a lui Hristos ..., la
de cetele ingeresti, să-L primim», cintind <<A1eluia»). c a r e v a veni— c u slavă multă», precum se exprimă Simion, arhiepiscopul
La d r e p t v o r b i n d , î n t r e aceste d o u ă v a r i a n t e d e interpretare nu T e s a l o n i c u l u i , i n t r - u n a din e x p l i c a ţ i i l e d a t e in g e n e r a l V h o d u l u i m a r e ….
există nici 0 contradictie, intrucit fiecare d i n ele e s t e c o r e s p u n z ă t o a r e Depunerea Sfintelor T a i n e p e sfinta m a s ă a r e de fapt, in Liturghia
c a d r u l u i m a i extins ori n u m a i partial al evenimentului simbolizat in ce— Darurilor m a i i n a i n t e “sfinţite, 0 r a t i u n e p r a c t i c ă 51 a n u m e î n v e d e r e a
r e m o n i a l u l I n t r ă r i i celei mari. Primirea t r i u m f a l ă 6 Mintuitorului in le- impărtăşiriii, care v a u r m a îndată, deci m u l t m a i curind decit in cele—
r u s a l i m , c u o c a z i a i n t r ă r i i L u i p e n t r u “ultima o a r ă î n acest o r a ş , se inca— lalte d o u ă Liturghii. Acest s c o p este c o n f i r m a t limpede atit la sfîrşitul
d r e a z ă i n e p i s o d u l i s t o r i c a l P a t i m i l o r Sale, i n t r u c i t a c e a s t ă demon— r u g ă c i u n i i a d o u a p e n t r u c r e d i n c i o s i c i t 51 16 61 06161 c a r e u r m e a z ă d u p ă
s t r a ţ i e e n t u z i a s t ă a m u l ţ i m i i p e n t r u p r o f e t u l d i n N a z a r e t a a s c u ţ i t 51 a s e z a r e a l o r p e p r e s t o l . Î n a c e s t caz, a c o p e r i r e a S f i n t e l o r T a i n e c u
mai m u l t i n v i d i a 51 u r a căpeteniilor religioase d i n Ierusalim, precipi— sfintul «aer», precum 51 inchiderea sfintelor 1151 51 a perdelei lor ar
tind măsurile c a r e a u d u s la suprimarea Lui. În timp ce prima interpre— căpăta, d u p ă 0001051 Simion al Tesalonicrilui, de asemenea u n sens
tare i m b r a t i s e a z a in obiectivul ei momentele dramatice ce au decurs in c u r a t mistic, analog rincluieilii pentru i e r a r h i i l e ingereşti despre c a r e
u r m a a c e s t e i u l t i m e v e n i r i a l u i Iisus î n I e r u s a l i m , c e a d e a d o u a va— vorbeşte Pseudo—Dionisie Areopagitul (Despre ierarhia cerească). Po-
riantă p r e f e r ă s ă p r i n d ă in perspectiva comentariului său măreţia mani- trivit, adică, Legii divine că ceea ce este superior 56 reflectă în ceea ce
festării e n t u z i a s m u l u i c u r a t al celor mulţi p e n t r u Mesia. Intr—1111 tablou este inferior, fiecare din cetele ingeresti p a r t i c i p ă la bogăţia luminii
apar deci antecedentele, i a r î n celălalt u r m ă r i l e s a u corfîeecinţele fap— divine p r i n i n t e r m e d i u l ierarhiilor 06 sint m a i aproape d e D u m n e z e u ;
tului. Simboliz a r e a intrării t i r u m f a l e a r putea fi circumsărisă ca atare tot 656 51 111 Biserică s e a c o p e r ă Sfintele T a i n e , p e n t r u că nu se cuvine
la p a r t e a procesiunii cu cinstitele daruri, din mijlocul naosului pînă î n tuturor să l e v a d ă , 01 n u m a i liturghisitorilor, prin c a r e se împărtăşesc
momentul intrării in altar, cind corul ori credinciosii insotesc acest d e ele 01001110105116“.
La cele două. variante ermineutice, î n l e g ă t u r ă cu semnificaţia ν……
607. Cf. P r o t . G r i g o r i e M a n s v e t o v , op. cit., ş 48, p. 72 51 D r . Vasile Mitrofa-
n o v i c i 51 D r . T. T a r n a v s c h i , 0 p . c i t . , p. 502.
d u l u i cu cinstitele d a r u r i , s e adaugă însă ο 6 t r e i a , s u g e r a t ă —— pare—se
608. C f . 51 S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Explicare despre sfinta biserică
[ t r a d . rom., B u c u r e s t i , 1865, p. 262, cel. 2], P. G., CLV, 7.29. 1511511111011,6111119р1500р111 Tesalonicului, Explicarea despre sfinta" his-mică, 111
609. Op. cit., P. G., XCVIII, 420 D. c o l e c t i a c i t a t ă d i n t r a d u c e r e a r o m â n ă , p 260, col. l 51 p. 261, col. 1.
610. Op. cit., c a p . XXIV, col. 420 C . 612. Ibidem, p 262, 001. 2.
 ———-212———
—-- de o analogie formală. si d e aparatul exterior al ritualului. Vhodul
mare fiind, adică, în ordinea succesiunii, al doilea vhod 111 Liturghie,
Simion, a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, consideră că a c e s t «al doilea si
marele Vhocl... a r a t ă a doua venire cu slavă 6 lui Hristos din cer. Pen-
t r u a c e e a se f a c e a c e s t v h o d cu m u l t ă c e a t ă p r e o ţ e a s c ă , p e n t r u lumina
acelei slave a Domnului, cu care va veni» …. Formulele sau, m a i precis,
troparele cu care liturghisitorul insoteste punerea darurilor pe sfinta
masă, vizează insă precum .6111 văzut prea direct si descriu absolut
expres actele liturgice ce se indeplinesc 111 amintirea punerii in mor-
mint a Domnului, asa încît a c e a s t ă a treia v a r i a n t ă e r m i n e u t i c ă pri—
vitoare la Intrarea cu cinstitele d a r u r i nu găseste nici un sprijin 111 616-
mentele acestei ceremonii din rînduiala celor două Liturghii principale
ale ritului bizantin. Ε6 apare proprie, precum am văzut, n u m a i pentru
Vhodui d i n Liturghia Darurilor m a i inainte sfinţite. De altfel., însuşi
Simion, a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, f a c e m e n t i u n e in treacăt că «V110-
dul acesta (cel mare) inseamnă si ingroparea» ….
6. Încheierea ritualului ainii—ării celeimari»
Rugăciunea punerii înainte pe sfînta masă şi ectenia din timpul ei. -…
Sub a s p e c t u l practic, Vhodul cel m a r e a r e la baza s a , necesitatea
transportării darurilor d e la proscomidiar pe sfînta masă, care este
altarul d e jertfă. Depunerea aci reprezintă î n cele două Liturghii prin—
cipale 616 Bisericilor Ortodoxe al doilea momen-t 111 acţiunea de o f e r i r e a
darurilor. Primul moment a a v u t loc d e j a l a proscomidiar, unde ele a u
fost pregătite spre a deveni d a r u r i de jertfă. Acum ele sînt proaduse,
adică oferite sau puse înaintea Domnului p e 'sfînta masă, avind a de—
veni in c u r i n d J'ertfă adevărată. Preotul le proaduce printr-o rugăciune
pe care o rosteste î n taină, după asezarea darurilor p e s f î n t a m a s ă si
acoperirea lor“ cu sfintul «aer», rugăciune intitulată 111 Liturghier «Ru—
'găciunea Proscomicliei»,'adică « a punerii înainte». Sub f o r m a u n e i pro—
aduceri s a u oferiri p e n t r u a dou-a o a r ă , această rugăciune reprezintă aci
urmele vechii practici a Bisericii de a se face proscomidia sau oferirea
darurilor in prima p a r t e a Liturghiei credincioşilor.
Desi textul ei este diferit in cele două Liturghii principale, fiind
mai dezvoltat 111 сеа a Sfintului Vasile cel Mare, c a r e reproduce exact
pe cel d i n Liturghia Sfîntului Iacob, totuşi el este inspirat d e aceleasi
idei 111 ambele formulare. In primul rind, această rugăciune apare-preo—
' cupată de dorinţa liturghisitorilor d e a se infatisa apti duhovniceste, ca
slujitori sau ca unii prin care va fi adusă Sfînta Jertfă. Pentru ca slujba
lor s ă f i e p r i m i t ă inaintea Domnului, liturghisitoriii s i m t că e s t e n e c e s a r
si că d e c i trebuie să se sileascăţa—si cîştiga 0 dispozitie spirituală ase-
m e n e a a c e l e i a d e care a u f o s t însufleţiti Abel, N o e , A v r a a m si Samuil ‹
111 a d u c e r e a d a r u r i l o r , j e r t f e l o r , a r d e r i l o r d e t o t s i a celor de p a c e , pre—
c u m si M o i s e si A a r o n 1.11-…ι'111601…16 101 ( S f i n t u l V a s i l e cel? M a r e ) . « C a u n i i
adică ce sint aproape d e sfintirea darurilor si 617 56 56 …,…6111196 616 infrico—
, . , .
613. S i m i o n , arhiepiSCOpul Tesalonicului, Despre fSiinta L i t u r g h i e , cap. 98, s i
Explicare despre siinlo biserică, p. 260, 601. 2 si p. 261, col; 1. ᾽ 615. N i c o l a e Cabasila, op. cit., cap. XXV, .col. 420 D.
614. I d e m , Explicare despre s f i n t a biserică, p. 261, 601. 2.
“213——
'Şătoarea Jertfă, se pregătesc p e e i înşişi si. se curătesc prin rugăciuni,
pregătinclu-se astfel pentru lucrarea sfîntă» …. Stiind că fără ajutorul
h a r u l u i nimeni d i n t r e m u r i t o r i nu se poa-te considera apt pentru a c e a s t a ,
ei se roagă lui Dumnezeu: «Fä-ne vrednici a-Ti aduce Tie d a r u r i s i ,
jertfe duhovniceşti p e n t r u păcatele noastre si pentru cele din nestiinţă
ale poporului», 66 in f o r m u l a r u l Liturghiei Sfîntului I o a n G u r ă de Aur,
sau <<Primeste-ne pe noi care ne apropiem d e sfintul Tău jertfelnic,
d u p ă multimea milei Tale, ca să fim v r e d n i c i a—Ti a d u c e această J e r t f ă
duhovnicească si f ă r ă d e singe», ca in f o r m u l a r u l Sfintului Vasile cel
Mare. În al doilea r î n d , rugăciunea punerii înainte d u p ă Vhodul cel
m a r e constituie o f o r m ă d e m i j l o c i r e p e n t r u p r i m i r e a d a r u r i l o r ce se
a d u c prin liturghisitori: «Precum a i p r i m i t d e la Sfinţii Tăi Apostoli
această s l u j b ă a d e v ă r a t ă , asa primeste si d i n miinile noastre, ale păcă-
toşilor, aceste daruri, i n t r u b u n ă t a t e a Ta, D o a m n e » (Liturghia Sfintului
V a s i l e - c e l Mare), o r i ; «$1 n e i n v r e d n i c e s t e s ă a f l ă m h a r i n a i n t e a Ta, c a
să fie bineprimită Jertfa noastră» (Liturghia Sfîntului Ioan Gură d e Aur).
F ă r ă î n d o i a l ă —-— a s a p r e c u m s—a m e n ţ i o n a t m a i i n a i n t e —, î n pers—
peCtiva acestei rugăciuni se distinge ca obiectiv Sfînta J e r t f ă euharis—
tică. Propriu-vorbind însă n u pentru „aceasta se roagă aci liturghisito—
rul ; d e altfel, principial v o r b i n d , nici n u este nevoie să s e r o a g e pentru
p r i m i r e a ei, d e o a r e c e , f i i n d J e r t f a F i u l u i , ea e s t e b i n e p r i m i t ă si p l ă c u t ă
Tatălui, p r i n e a însăşi. În <<Rugăciunea punerii înainte» d u p ă Vhodul cel
mare, p r e o t u l se roagă deci pentru «aceste daruri- puse inainte» (Sfîntul
ioan Gură d e Aur), pentru darurile p e care el le—a pus p e sfinta masă,
din patrea sa si a cornunitătii, 0 d a t ă cu jertfele duhovnicesti, pentru ca
la m o m e n t u l cuvenit acestea toate să fie p r i m i t e («111 sfintul si 661 m a i
presus d e c e r u r i si spiritualul jertfelnic», prin p r e f a c e r e a lor in Sfîntul
T r u p si S i n g e a l D o m n u l u i , căci El e s t e s i a l t a r , si j e r t f ă , s i a r h i e r e u ,
pururea mijlocitbr în ceruri.
«Dar (liturghisitorul) se pregăteşte nu n u m a i pe sine, ci si poporul
ce este de fată, făcîndu-i propriu p e n t r u p r i m i r e a barului» 616: «86 56
sălăsluiască Duhul cel bun al harului T ă u peste noi, peste aceste d a r u r i
puse i n a i n t e si peste tot poporul Tău» (Liturghia Sfintului I o a n G u r ă
d e Aur). În Liturghia Darurilor m a i înainte sfintite, acestea găsindu—se
d e j a sfintite la o Liturghie precedentă, t e m a p r i n c i p a l ă a rugăciunii.
după Vbodul cel mare este împărtăsirea in stare de curăţie atit a. litur—
gbisitorilorcit si a credincioşilor: «5111116516 sufletele si trupurile noa- -
stre ale tuturor cu sfintire nestearsă. pentru ca, intru cuget curat, cu
fată. n e i n f r u n t a t ă si 611 inimă luminată împărtăşindu—ne cu aceste dum—
nezeiesti si Sfinte Taine si printr-insele vii făcindu—ne, să n e u n i m cu
însusi Hristosul Tău, adevăratul Dumnezeu al nostru». ΄ _
Dispozitia sufletească acredincioşilor, 111 vederea Jertfei a p r o p i a t e ,
este pregătită d e fapt prin ectenia r o s t i t ă d e d i a c o n , în timp ce p r e o t u l
isi f a c e î n t a i n ă r u g ă c i u n e a p u n e r i i i n a i n t e . Î n d e o s e b i sint indemnati să
se roage lui Dumnezeu <<pentru cinstitele d a r u r i ce sint puse inainte»,
616. Ibidem, col. 421 А. -
 --214--
Şi anume «Ο?! Să le sfinţească $і ca, &Stfel, proaducerea noastră de la
î n c e p u t ( d e la Proscomidie) să-şi atingă scopul» …. ΄ mare si depunerea darurilor p e sfinta masă.
Asa p r e c u m I m n u l h e r u v i c c o n s t i t u i e o i n t r o d u c e r e in. r i t u a l u l In-
trării celei mari, tot 656,16 rindul ei, rugăciunea punerii înainte după
acoperirea d a r u r i l o r p e sfînta masă si ectenia ce se rosteşte in timpul
ei se p o t considera ca incheiere a a c e s t u i ritual În Liturghia Barurilor
qqqqqqq
m a i i n a i n t e s t i n t i t e i n s ă , e c t e n i a d i n acest m o m e n t c o r e s p u n d e ecteniei
d i n a i n t e a i n a l t a r i i si fringerii Sfintului A g n e t , i n vederea impărtăşirii.
_ III
. SIMBOLUL CREDINTEI
l. sarutarea păcii. -— 2. Mărturisireo credinţei
1. S ă r u t a r e a păcii
În Liturghia primelor veacuri, proaducerea d a r u r i l o r era precedată
d e un. a c t cu a d î n c sens duhovnicesc, p e n t r u pregătirea spirituală a
asistentei. S p i r i t u l u n e i s t r i n s e legături d e familie sau de corp a l lui
Hristos, s c h i ţ a t d e j a prin reţinerea în biserică numai la celor botezati,
e1a sens ibilizat acum p r i n s ă r u t a r e a păcii, sau «särutarea sfîntă» (Rom.
XVI, 16 si I Cor. XVI, 20), ori asărutarea dragostei» (I Petru V, 14),
cum este n u m i t ă în textele Noului Testament. Ea se practica îndată după
r u g ă c i u n i l e p e n t r u credinciosi № La strigarea d i a c o n u l u i : “Salutam—vă
1111111 р е a l t u l c u s ă r u t a r e s f î n t ă » , ca in L i t u r g h i a d i n c a r t e a VIII, ']1 a
C011stituţiilor Apostolice, ori <<Primiti- v ă unul pe altul si să ne s ă r u t ă m
u n u l pe altul», ca î n Liturghia ierusalimiteană a Sfintului Iacob …, cle—
m..-..—
r i c i i ' s ă r u t a u p e episcop, i a r laicii se s ă r u t a u ' intre dînsii, bărbaţii cu
bărbati. si f e m e i l e cu femei, sub supravegherea diaconilor …. Isi relua
apoi f i e c a r e l o c u l s ă u , b ă r b a ţ i i separati de femei, copiii ducîndu—se lîngă
a m v o n , desigur p e n t r u cintarea răspunsurilor scurte 621, i a r cei mai mici
fiind tinuti d e m a m e l e lor №.
Pînă in acest m o m e n t e r a d e presupus că se încheiase ieşirea cate—
h u m e n i l o r 51 ει p e n i t e n t i l o r . Se m a i f ă c e a c a u l t i m c o n t r o l o i n v i t a t i e
“ p e n t r u c a n i m e n i d i n cei c h e m a t i , n i m e n i d i n a s c u l t ă t o r i … n i m e n i
din cei ce c r e d altfel» “93 să n u r ă m î n ă înăuntru. Uşile bisericii erau d a t e
in grija diaconilor 51 ει ipodiaconilor, nemaiavind nimeni voie să între
de acum înainte, n i c i c h i a r d i n t r e credinciosi, ca s ă nu se t u l b u r e rugă-—
ciunile p e n t r u p r o a d u c e r e a darurilor de J e r t f a …. Incepea'u ind-atăope—
raţiile manuale în vederea ei, precum si celelalte actiuni liturgice dez—
617. Ibidem, col. 421 Β.
618. Cf. Sf. I u s t i n M a r t i r u l . si Filozoful, Apologia intii, LXV, 2—3; Constitutiile
Apostolice, c a r t . VIII, cap. 1 2 ; Can. 19 a l S i n o d . d i n Laodiceea. Cf. s i Clement
A l e x a n d r i n u l , Pedagogul, cart… III, part. II, col. 660 Β — 661 Α',- O r i g e n , Omih'a X
la Epistola c ă t r e Romani, 3, P. G. XIV, 1282—1283. ' precum observă Sfintul Grigore cel
619. C a t e h e z e V mistagogică, 3
620 C o n s t i t u t i i l e Apostolice cari. VIII, cap. 11.
621. Cf. S i l v i a e v e l p o t i u s A e t h e r i a e peregrinatio act toca sancta, c a p XXIV,
p 29, ed. V. Heraeus, H e i d e l b e r g , 1929
622. Constitutiile Apostolice, cart. VIII, cap. 12.
"623. Ibidem.
'… 624. Ibidem, cart. VIII, cap. 11.
— 215"—
voltate si i m p ă r t i t e m a i tîrziu i n t r e r i t u a l u l Proscomidiei, I n t r a r e a cea .
F i x a r e a ,rriomentului p e n t r u s ă r u t a r e a f r ă t e a s c ă i n a i n t e d e a d u c e r e a
darurilor a fost sugerată, desigur, de interpretarea cuvintelor Mintui—
t o r u l u i d i n Evanghelia d u p ă Matei ( V , 23) : «De—ti vei a d u c e d a r u l t ă u
La a l t a r si a c o l o îţi v e i aduce aminte c ă f r a t e l e „tău (are ceva a s u p r a
ta,“ lasă acolo d a r u l t ă u si mergi m a i intii d e te împacă cu fratele t ă u
Şi atunci, venind, a d u d a r u l t ă u » «Särutarea aceasta uneşte sufletele
u n e l e cu altele», p r e c u m explica Sfintul Chiril al I e r u s a l i m u l u i , «si î n -
depărtează din suflete orice vrăjmăşie Sărutarea aceasta este deci un
- s e m n a l unirii sufletelor si 61 izgonirii oricărei vrăjmaşii... Sărutarea
e s t e d e c i o î m p ă c a r e , p e n t r u aceasta este s f î n t ă » 5—5. « E a e s t e » , - p r e c u m
observă Fericitul Augustin, <<s—imbolul păcii : ceea ce mărturisesc buzele
t r e b u i e s ă t r e a c ă î n c o n ş t i i n ţ ă , c ă c i a t u n c i cind buzele tale se a p r o p i e
d e buzele fratelui t ă u s-ar putea ca inima ta s ă se depărteze d e a
1111 ?» …. Sărutarea păcii constituie deci u n act de împăcare, 0 mani-
festare a iertării izvorîtă din iubirea c a r e a n i m ă in acea clipă inimile,
pentru toti semenii nostri.
În r î n d u i a l a curentă a Liturghiei bizantine, după ecfonisul («Cu in—
d u r ă r i l e Unuia- Născut, Fiului Tău….») cu care se incheie ectenia 51 r u -
găciunea d e proaducere a darurilor, preotul salută pe credinciosi z i c î n d :
«Pace v o u ă !» —— o u r a r e c a r e î n s e a m n ă «56 a v e m t o t i pace 111 c u g e t » 6 …?
.*
ξ În cursul diferitelor oficii religioase, liturghisitorii întrebuinţează d e
m a i m u l t e o r i a c e a s t ă expresie d e salut ieiatic si m a i ales de u r a r e 51
de i n d e m n fată d e credinciosi, avind in principiu scopul de a trezi dis—
pozitia sufletească a credincioşilor prezenti si a 0 face capabilă să pro—
m o v e z e l a niV elul c e r u t d e c a r a c t e r u l si d e n a t u r a m o m e n t u l u i r e s p e c t i v
d i n acţiunea liturgică Prin acest salut se pregătesc, am putea spune,
premisele psihologice d e c a r e este condiţionată 0 sinceră si" a d e v ă r a t ă
asărutare sfîntă». Liturghisitorul vrea s ă s p u n ă a d i c ă : pace î n t r e toţi,
căci, asa precum remarcă S f î n t u l I o a n G u r ă d e Aur, <<pacea deschide
d r u m u l iubirii unuia f a t ă de altul» Dacă n e aflăm în pace cu unii, iar
c u a l t i i i n v r a j b ă , n u avem n i c i u n folos, căci a r m o n i a , o r d i n e a si înte—
l e g a r e a n u s e p o t s t a b i l i d e c î t a t u n c i c i n d o a m e n i i s e găsesc î n p a c e
si 1τι bună intelegere unii cu altii №.
Precum rezultă însă din conditia pusă Mintuitorului în legătură cu
aducerea d a r u l u i la altar, pacea i n t r e toti sau pacea cu toti nu se reduce
la cercul r e s t r î n s al asistentilor d e la s f i n t a slujbă, ci vizează sentimen—
tele acestor credinciosi si f a t ă d e ceilalţi semeni ai lor in relatiile d i n
viaţa civilă. «Δ. t r ă i î n p a c e c u toti semenii», cum îndeamnă Sfintul
Apostol Pavel (Rom. XII, 18), este, f ă r ă îndoială, u n l u c r u greu, i n t r u c i t
pacea nu este consimţită si d i n partea celor păcătosi s a u răi Totusi,
c h i a r in a c e s t caz, p a c e a sufletească n u este o s t a r e imposibil d e reali-
z a t pentru u n creştin, deoarece,
V mistagogică, 3.
625. Sf. C h i r i l al I e r u s a l i m u l u i , Cateheze
626. Fer. A u g u s t i n , Sermo CCXXVII.
627. Sf Gherman I al Constantinopolutui, op cit., P G., XCVIII, 425 Α.
LXII 652362 CI. Sf. Ioan G u r ă d e Aur,Om1'I1'c1 III la Epistola c a t r e Coloseni, 4, P. G.,
 — 216 +
Mare, «da-ca“ noi purtăm dragoste in suflet pentru cei ce ne urăsc, chiar
dacă a c e i a nu sint in pace cu- noi, sintem noi, fără îndoială, in pace cu
81»"?9. Pacea о tinem cu adevărat, adică, urind n u m a i greselile celor
păcătosi, dar nu 51 pe ei. Acesta si este, de altfel, întelesul'indemnului
făcut de Sfintul Apostol Pavel: «Dacä este cu putinţă, atit ..cit aceasta
depinde de voi, fiţi în pace cu toti oamenii» (Rom. XII, 18). _ În pragul aducerii Jertfei euharistice, ceremonialul Sfintei Liturghii
Urmind rînduiala serviciului Liturghiei, credinciosii intorc preotu—
lui urareade mai sus, răspunzindxŞi duhului tău», arätindu-si astfel
dorinta de a se găsi în unire nedespărţită cu liturghisitorul, trăind cu
toţii in acelasi duh al păcii …. Ο astfel-de stare de pace a sufletelor, in
care nimeni nu are nimic împotriva vreunui frate al său, constituie con—
ditia cea mai proprie pentru manifestarea concretă a sentimentelor de
dragoste creştină. Ca atare, diaconul sau preotul, cind nu este diacon,
îndeamnă îndată cu glas solemn: «Si-”x ne iubim unii pe'altii, ca într—un
gind să mărturisim», adică să facem dovada dragostei-trăieşti. Pentru-
evitarea neo'rînduielilo-r insă, sărutarea păcii a fost restrîns-ă de tim.-
puriu numar la denm, asa cum este uzul pînă astăzi, cind'serve-sc in
sobor. Comuniunea dragostei, figurată prin actul simbolic al sărutării
păcii, a fost înlocuită, asadar, nu peste multă vreme, de comuniune a
cerdinţei prin cuvînt, sub forma recitării Simbolului credintei. În acest
scop, vechea formulă «за ne iubim unii pe altii» a. primit o adaptare
nouă prin adaosul : «ca într—un gind să mărtuirsim», înlesnindu-se astfel
credinciosilor să se unească mai întîi prin mărturisirea persoanelor Sfin-
tei Treimi, sub forma răspunsului : «Pe Tatăl, pe Fiul si pe Sfintul Draft...».
În timpul intonării acestui imn, preotul 151 afirmă iubirea sa fată de
Domnul, inchini'ndu—se mai întîi de trei ori inaintea sfintei mese $i ros—
tind de fiecare dată versetul 1 din Psalmul XVII : «Iubi-te—voi, Doamne,
virtutea mea! Domnul este întărirea mea si scăparea mea si izbăvitorul
m e u » ; sărută apoi peste sfintul «aer» sfintele vase cu darurile prin care
este simbolizat Mintuitorul, si anume, în primul rind, sfintul disc si după
aceea. sfintul potir, iar la sfîrsit sfinta masă. Cind Liturghiaeste săvirsită
in sobor de preoti si diaconi, urmează îndată sărutarea'frăteas'că intre
dinsii. Potrivit rinduielii din Liturghier, preotii se sărută pe umeri, intii
pe cel drept si apoi pe cel stîng, cel mai mare in rang intimpinînd cu
formula «Hristos 111 mijlocul nostru» pe cel ce vine 'la dinsul pentru
sărutare, la care celălalt răspunde: «Este si va fi», după care cel dintii
încheie :. «Totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor». Diaconii nu
sărută darurile, ci numai semnul crucii de pe orarul lor, după care cei
din altar implinesc între e i sărutarea păcii, ca si preoţii.
᾽
Precum s—a spus, sărutarea păcii nu se mai practică azi intre cre-
dinciosi; ei se unesc insă «intr—un gind» prin mărturisirea comună a
Trermii si prin Acela din Treime, Care a luat Trup. Aducindu—si aminte
că si Hristos sa adus jertfă pentru noi, din iubirea Lui pentru oameni,
se cuvine ca si dinsii, atunci cind aud invitatia asă ne iubim unii
pe
alţii...», să se silească a simti si a nutri în inimă dragoste pentru toti„
529. sr. Grigore cel Mare, Epistola II, cart. Xl, P. L., LXXVII, 1121 A——B.
630. Sf. Gherman I al Constantinop olului, op. cit., P. G., XCVIII, 425 Β.
___-217 …
'inlă'turi-nd orice undă de ură …. Căci, asa precum remarcă Clement
Alexandrinul, «dragostea nu se judecă după săru'tare, ci după cuget…
Nu întotdeauna sărutarea este tot una cu dragostea» 632.
2. Märtun’sirea credintei
urmăreste deci săpromoveze pe o nouă treaptă: dispozitia religioasă—
morală a participanţilor 16 oficiul ei, si anume printr-un act simbolic de
manifestare a iubirii reciproce si printr-un act demonstrativ de mărtu-
risire a dreptei credinte. Fără comuniunea dragostei si 6 credinţei, trăite
sincer în inimă si dovedite prin fapte, ei nu pot fi «una» (Ioan XVI, 11,
21, 22) si nu pot intra în unitatea mis-tică a Trupului lui Hristos, prin
împărtăşim.-
Imnul «Pe Tatăl, pe Fiul 51 pe Sfîntul Duh...» se poate considera 'de
fapt numai ca un motto rezumativ si introductiv Ia mărturisirea com—
pletă de credinţă, prin recitarea simbolului dogmatic, care esteanun—
tată de diacon prin strigarea: <<Uşile, usilel Cu intelepciune să luăm
aminte !», cind se deschide perdeaua sfintelor usi …. Odinioară, această
… propozitie liturgică. se va fi mărginit numai la prima ei parte (“Usile
usile»), prin care, probabil, diaconii 51 ipodiaconii de la usi erau făcuti
atenti să ia măsuri pentru inchiderea si paza intrărilor în biserică.
Partea finală, «Cu intelepciune, să luăm aminte», reprezintă desigur o
completare. ceva mai tîrzie, pentru a face atenti pe credinciosi asupra
recitării Simbolului credinţei. Este deci un contrasens istoric explicarea
aplicată de Nicolae Cabasila formulei de astăzi, si anume că <<preotul
ne îndeamnă. să deschidem toate uşile, adică gurile si urechile noastre»,
învăţăturii despre Dumnezeu, adevărata înţelepciune, cuprinsă în sim-
bol. grăind-o si ascultind—o necontenit, cu luare aminte si cugcon-
centrare …. … - … ΄ ΄
În vechime, Bisericile din Răsărit 151 aveau fiecare mărturisirea lor
de credinţă. Aceasta nu găsea întrebuinţare liturgică decît de citeva
ori pe an, 51 anume la Pasti, la Cincizecime, si 16 Epifanie sau Teofanie,
adică Nasterea 51 Botezul Domnului, cind catehumenii trebuiau. să o
rostească cu. ocazia botezului lor. Recitarea regulată a Simbolului de
credinţă în Liturghie afost inauuurată mai intii în Antiohia, de patri—
arhul monofizit Petru Gnafevs (Fullon), spre finele veacului al V—lea
(471). Obiceiul acesta de a se recita 16 fiecare Liturghie mărturisirea de
credinţă niceoconstantinopolitană s-a generalizat in intreaga Biserică
Bizantină, în veacul următor, si anume în urma hotăririi patriarhului
constantinopolitan Timotei (512-518)685, reprezentind semnul de recu—
noastere al crestinilor. ortodocşi. Propriu—zis deci Crezul nu este о piesă
631. Cf. Simion. arhiepiscopul Tesalonicului, Explicare despre sfinta biserică..
P. G.. αν. 7 3 2 ; în trad. rom. cit., p. 261,- col. 2,- 262. col. l. ᾽
632. Clement. Alexandrinul. Pedagogy], cart. III. cap. 11.
633. Retragerea dverei (perdelei) in acest moment simbolizează deschiderea mor-
mintului la invierea Domnului. Cutremurul si fuga paznicilor. Cf. Scrisoarea sinodala,
către Nicodim al Moscovei (1655). la K. Deliicanis, 0p. cit., p. 50.
634. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXVI, col. 421 D.
635. Cf. Teodor Leclorul, istoria bisericească, II, nr. 32, P. C., LXXXVI, ?… A.
 ___ 2—18 __ ~219—

primitivă. 111 1.11111ς11110.Ό001 Crezul n u cuprinde nici о menţiune expresă a operei Lui. În acest sens accentua Sfintul Chiril al i e r u s a l i m u l u i că-
r e f e r i t o a r e l a S f î n t a J e r t f ă euharistică, n u se poate spune totuşi că 01 <<felul crnstirii lui Dumnezeu constă d i n aceste două l u c r u r i : dogme
este s t r ă i n s a u f ă r ă v r e u n fel d e legătură cu ritualul ei. Căci se poate pioase (δογμάτων εὐσεβῶν) ŞI. f a p t e b11119» 639. _
l e s n e o b s e r v a c ă 111 c e n t r u l Simbolului d e c r e d i n ţ ă s t a u articole î n c a r e _ Fără î n d o i a l ă , Crezul n u e s t e o c o m p o z i ţ i e p o e t i c ă 111 f e l u l r u g ă c i u -
m ă r t u r i s u n o p e r a Sfintei Treimi p e n t r u m î n t u i r e a noastră, Care din nilor ŞI al imnelor destinate prin natura lor a fi cintate în slujba divină,
n e s f i r s i t a S a i u b i r e d e o a m e n i , a t r i m i s p e Unicul Fiu a l Tatălui c e r e s c c_i о m ă r t u r i s i r e a c o n v i n g e r i l o r r e l i g i o a s e ale Bisericii, s t a b i l i t e în for-
s p r e a n e r ă s c u m p ă r a si 0 110 î m p ă c a c u D u m n e z e u , i m p ă r t ă s i r e a “noa- m u l e dogmatice, menite a fi declarate s a u a fi a f i r m a t e o a r e c u m de—
stră d e r o a d e l e m i n t u i r i i îndeplinindu-se s u b actiunea Sfîntului Duh. In monstrativ . De aceea, pentru f o r m a d e rostire a Simbolulu i d e credinţă,
,
p a r t e , u n e l e a m ă n u n t e ce a u u r m a t d u p ă J e r t f a D o m n u l u i sint c h i a r sim— este proprie c u r s i v i t a t e a o b i ş n u i t ă a v o r b i r i i solemne, iar n u c i n t a r e a
b o l i z a t e p r i n a c ţ i u n e a ce se d e s f ă ş o a r ă în alt-ar, in t i m p ce se rosteşte cum se stabilis e p r a c t i c a î n B i s e r i c a A p u s e a n ă d i n e v u l m e d i u s i c u m
111011111151100 (10 credinţă. Astfel, preotul ridicind <<aerul» d e pe sfintele se incearcă p e alocuri si (10 1111010 coruri d i n bisericile noastre. Regu—
daruri, il c l a t i n ă deasupra lor, simbolizind prin aceasta cutremurul ce lile din Liturghieru l Bisericii Ortodoxe prescriu însă ca sluijtorii să
s-a p e t r e c u t l a î n v i e r e a Domnului, cînd ingerul a ridicat piatra d e pe rostească in sine Crezul în acelasi timp cu credincioşii, gäsindu-se ast-
111011111111…. De aceea, d u p ă articolul a l cincilea al Simbolului («Q1 a răsunat m a i inainte
fe1 uniti “ î n t r - u n gind» cu comunitate a, aşa cum a
ă 111
i n v i a t d i n m o r t i a t r e i a zi...») î n c e t e a z ă c l ă t i n a r e a «001111111» 0010 ᾿0510 s t r i g a r e a d i a c o n u l u i . idealul este d e c i ca credinc iosii să-l rosteasc
11110011111 si pus d e о parte …. 4 .' , tare, ca odiniOa ră …. asa c u m se practică incă în unele
comun, cu voce
catehetic,
R e c i t a r e a S i m b o l u l u i reprezintă deci încă u n moment.-de concen- Biserici Ortodox e nationa le. Pe lîngă satisfac erea u n u i interes
trată m e d i t a t i e si (10 pietate adincă 111 legătură cu actul miri-tuirii noa— ză astfel si comuni unea prin c u v î n t a asistent ilor l a Sfinta
se realizea
stre, care va fi actualizat imediat în ritualul Sfinte-i' Jertfa. Desi d e fapt Liturghie.
Simbolul c r e d i n ţ e i r e z u m ă 'in general punctele esentiale ale-(credintei
crestine“—ortodoxe, r e f e r i t o a r e l a f i e c a r e d i n persoanele Sfintei Treimi … IV
l a Biserică, l a S f i n t e l e T a i n e ( b o t e z ) s i l a v i a t a viitoare,—"totusi nu este ANAFO RA S A U RiTUAL UL SFINTE I JERTFE EUl-iARI
STlCE
greu—sa se o b s e r v e că, aşa precum sublinia Sfîntul Gherman I a l Con—
iteva consideratii gene-
ццццццццц

s t a n t m o p o l u l u i , «s-a o r i n d u i t s ă se spună dumnezeiescul Simbol al cre— I . D i a l o g u l d i n a i n t e a A n a t o r e i . e u l i a r i s t i c e . —— 2. C

rale a s u p r a R u g ă c i u n i i analorei. —- 3. M a r e a R u g ă c i u n e e u h a r i s t i c ă . -—- 4.
dintei o r t o d o x e ca d i n el s ă cunoască toti că Unul din Sfinta Treime A n a m n e s a . —-— 5. Epliclesa. —— 6. R u g ă c i u n e a d i p t i c e l o r s a u
a pomeniril or d e
Fiul, cel U n i c — N ă s c u t s i C u v i n t u l T a t ă l u i celui f ă r ă d e început s-a f ă c u t la Sfinta Jertfa euharistică
a m p e n t r u i n î n t u i r e a n o a s t r ă , întrupîndu-se d i n Sfinta Fecioară răstig—
nmdu-se, ingropindu—se si inviind... Nei mărturisim că El 0 îndurat sufe- … 1. Dialog ul dinain tea A n a f o r e i euhari stice
—
rintele 111 ceea c e p r i v e s t e trupul, d a r că D u m n e z e i r e a s-a păstrat 111 a) A n u n t a r e a Sfintei J e r i f e . ———- P r i m a parte a Liturgh iei credincio
i n recitar ea Simbo lului credin tei. A
a f a r a d e s u f e r i n ţ ă . În acelasi timp ( m ă r t u r i s i r e a credinţei a fost 1111- ' Şilor se p o a t e consid era închei ată p r
u c e r e a Sfintei
d u i t a ] ca, p r i n p r o n u n ţ a r e a a c e s t u i d u m n e z e i e s c simbol, cei n e s t i u t o r i . doua p a r t e a acestei Liturgh ii o f o r m e a z ă ritualul pentru a d
'.
(maiora ('α…1σ.φορά = ridicare, înălţare, “ofrandă,
Ş i _ n e î i w ă t a t i s ă c u n o a s c ă de—a p u r u r e a cele ce s-au d a t pe fată ale ,!
Jertfe euharistice, sau
&…
Ξ..

, deoa—
tainei c r e d i n t e i , c a r e n u s i n t interzise urechilor noastre» …. jertfă) ““. Ea reprezi ntă punctul culmin ant al Liturgh iei crestine
_ Tntercalarea Simbolului d e c r e d i n ţ ă 111 Liturghie nu contravenea d e C a t e h e z e . I V , 2, Ρ. G., XXXIII, 456. P o t r i v i t
639. Sf. C h i r i l a l Ierusalimului,
altfel 111 nici u n fel s p i r i t u l ei. Mărturisirea credinţei religioase cres- Biserica veaculu i a l l\'—lea,
sensului pe care 11 căpătas e adjectiv ul εὐσεὃἠς, ἐς, sin u b f o r m a : <<...degme erteclr'ix e».
t r a d u c e r e a expresie i Citate a r fi m a i c o r e s p u n z ă t o a r
t i n e p r i n f o r m u l e l e d o g m a t i c e 111 S i m b o l este, desigur, un act d e cult, e
e p a r e , 0 n e î n t r e r u p t ă t r a d i t i e r-a
prin recunoaşterea s o l e m n ă a e x i s t e n t e i luiDumneÎzeu, a î n s u ş i r i l o r si 640. А f o s t i n t r - a d e v ă r о v e c h e şi, p e c i t s
e d i n c i o s i i in a c e l a s i t i m p . A s t f e l , Si.
Simbolul d e credintă să fie rostit d e toti cr
c u l a l V l l - l e a m ă r i t i r i s i r e a 911111…|1ι1111
M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l ne i n f o r m e a z ă c ă î n v e a
΄

636. Cf. C i b e n a d i e , f o s t episcop d e Arges, op. cit., p. 95.

Ρ. G., XCI. 6961. N u m a i p u t i n ,
6117. ζ'1,'.[,.11111ς|111011Μ, ed. B u c u r e s t i , 1956, s i e d i t i i l e d e l i m b ă greacă A t e n a si c r e d i n t e i e r a f ă c u t ă d e t o t i ( o p . cit., cap. XVIII,
c ă “ p r e o t u l î n d e a m n ă c a t o t i să s p u n ă
I e r u s a l i m . 91111] L i t u r g h i a e s t e o f i c i a t ă d e a r h i e r e u , acesta s t ă c u c a p u l ' p l e c a t pe N i c o l a e C a b a s i l a , în. v e a c u l a l X I V - l e a , a f i r m ă
cu... i a r ei s p u n t a r e i n t r e a g a mărturi—
s f i n t a masa, 111 t i m p ce p r e o t i i c l a t i n ă «001111» peste d i n s u l , r i d i c i n d u - s e a p o i d u p ă cele ce a u î n v ă ţ a t s ă c r e a d ă d e s p r e Dumne7
421 (Σ…-Γ)].
c e aceasta a c t i u n e a i n c e t a t , - a r h i e r e u l î n c h i p u i e astfel că e l m o a r e cu Hristos s i sire, care e S i m b o l u l c r e d i n ţ e i » (op. cit., c a p . XXVI, 001. rii cu
înalt, adu-:: jertfă. În tergiitu
i n v i a z a i m p r e u n a c u F l . ( \ ezi l o c u l d i n K. D e l i k a n i s , i n d i c a t m a i s u s i n n o t a n r 641. De 10 verbul ἀναφέρω, ἀναφέρειν == i nridic, t r e b u i nta pentru a desemna actiunea
6.3&,ν|1100.…11 51 [fr-‘11:. A l e x a n d r u S v i r e l i n , DeSpre S f i n t a Liturghie... pgf.“ 54 p 150). săvîrşirea Sfintei E u h a r i s t i i , a c e s t v e r b se
l r u g ă c i u n i i a n a l - o r e i : “ D a c ă 1:1.“- un e
pis-
D u p a a l t i ex_egeţi, r i d i c a r e a S f i n t u l u i «001»…ά0 peste s f i n t e l e D a r u r i si r ă m i n e r e a lor liturghisiterului, care indeplineste oficiu τὴν εὐχαρισ τίαν ἄνοια-111) si, dacii
n e a c o p e r i t e .inseamană c ă t o a t e cele c e se r e f e r ă l a I i s u s t r e b u i e să se m ă r t u r i s e a s c ă cop.… s ă - i zici să săvîrşc ască Şi E u h a r i s l i a (xal
păstrindu-ti cinstea aceasta, n u v a \‘ni s ă
din respect c ă t r e tine, ca u n intelept
i l e s t e - l ca cel p u t i n Ыпгжсц уімгц-т т _pnpm-
a c u m l a m u r i t , c a i n a i n t e a L u i i n s u s i . (Cf. S i m i o n , a r h i e p i s c o r i u i Tesalonicului Expli- u-
с а г е с!езрге s i m t a biserică, P. G.. CLV. 732, i a r î n trad. r o m . cit., p. 263 'cei. l - sâVÏrsr- aascà a n a t o r a (p.-h Θέλῃ ἀνενέγκ αι), s
P. Lehedev, Op.. Şi loc. cit.,- Dr. Vasile M i t r o f a n o v i c i si Dr. T. Tarnavschi'“ o p c i t . ă s t i t u t i i l e Aposto lice, c a r t . ll, c a p . 58 ( t e x t u l i n .F. E. 1Ξι'1ζ|11::1=0π.
e1», C o n ά.
1896, p. 29, '?——-8). «Sc nume*-rta αφορ
lui să 0 f a c
p. 5 0 8 ; B a d e a C i r e s e a n u , T e z a u r u l liturgic, p a r t . III, p. 197) ᾽ . .. ΜΜΜ … easter n and weste rn, Oxfor d, ( A n a s t a s i e Sinaitul , Λόγος πες!" fric; α γ ί α ς
638. Sf. G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cii... P. G., XCVIII, 425 C—D. pentr u că s e î n a l t ă J e r t f a lui D u m n e z e u »
 __— 221 …
--22Ο-
- 1-6 simpla indicatie a unui text din rolul diaconului, pentru care in chip
rece în cursul acestui ritualse atinge obiectul, (τὸ έργον) 66116 6616 tinde obişnuit existau codice aparte. in -disertatia sa asuma Sfintei Liturghii,
î n t r e a g a s l u j b ă , si a n u m e « p r e f a c e r e a d a r u r i l o r 'in d u m n e z e i e s c u l T r u p si A n a s t a s i e Sinaitul. ( a c t i v 640—700) 0 i n t r e b u i n t a s e d e j a in r e d a c t a r e a
Singe» №, realizîndu-se în acelaşi timp si scopul (τὸ τέλος, ὁ σκοπός) Litur- p e "care o avea în Liturghia d e a t u n c i : «56 516111 bine, s ă s t ă m c u f r i c ă ,
ν
ghiei, care este eslăvirea lui Dumnezeu» si «sfintirea credincioşilorw …. să luăm aminte la S f î n t a Jertfă» (Στ*΄6"1µεν καλώς, στῶμεν µετά φόβου, πρόσχωμε
S o s i r e a m o m e n t u l u i p e n t r u adircerea Sfintei J e r t f e e s t e s e m n a l a t ă o aflăm si i n Coment ariul liturgic al l u i
ή ἁγίᾳ 'αναφορς1)…, 656 precum
d e d i a c o n s a u d e preot, c i n d l i t u r g h i s e ş t e s i n g u r , i m e d i a t d u p ă Simbo- 'feodor d e Andida (veacul al XII-lea _— ai XIII-lea) …. U n codice d i n
l u l c r e d i n t e i , printr—o f r a z ă rostită s o l e m n si cu s u b l i n i e r i impresio— d e la u r m ă :
veacul a l Xli—lea n e - o î n f ă ţ i ş e a z ă c o m p l e t a t ă şi cu p a r t e a
n a n t e : a s a s t ă m bine, să stăm c u f r i c ă : s ă ' l u c i m a m i n t e : S f i n t a J e r t f ă
in pace a o aduce [ » i n vechime (inainte d e veacul al lX—lea), la auzi- «...in pace 66111611161…ο>>(...έν εἰρήνῃ προσφέροντες )….
1131111 a c e a s t ă f o r m u l ă , stilizată in termeni vibranti, se recomandă
rea acestei s t r i g ă r i era obiceiul ca preotul să marcheze inceputul ritua— cu toată. fiinta
lului Sfintei Jertfel prin ridicarea «aeruiui» de pe disc si potir …. intregii asistente la Sfinta Liturghi e s ă se concent reze
a Jertfei
Prevenirea credincioşilor de c ă t r e diacon despre sosirea momen- a s u i ' r a m o m e n t u l u i celui m a i s u b l i m , r e p r e z e n t a t d e . a d u c e r e
tul loan Gură d e
tului pentru aducerea Sfintei Jertfe p a r e a fi făcut parte chiar din rin- e u h — r i s t i c e . <<Mome ntul este g r a v şi s o l e m n , z i c e a S f i n
m o s s a u plini
duiala Liturghiei primare, deşi textul formulei nu se desprinde destul A u r . i a t ă deci pentru ce ni se cere s ă stăm bine», adică f r u
d e clar d i n d o c u m e n t e . in r e d a c t a r e a actuală insă a c e a s t ă s t r i g a r e n u de cuviintă, «precum se c u v i n e o a m e n i l o r s ă s t e a i n a i n t e a lui Dum—
f î n t ă ; «cu
poate fi d e c î t o altă s t i l i z a r e a textului u r m ă t o r din. Constitr.ri'iile Apos- nezeu, cu teamă 51 cu cutremu r», adică s t ă p î n i t i d e o emotie s
cu g i n d u r i l e risipite la cele ale
tolicc : <<Drepti către Domnu-l. Cu frică si cu cutremur s ă “Stăm, ca s ă m i n t e trează şi cu l u a r e aminte» , iar nu
a d u c e m S f i n t a Jertfä» "*". În a c e a s t ă colecţie, t e x t u l î n c a u z ă se găseşte vietii d e aici, ori a n g a j a t i in conversatii. Ο jertfă a d e v ă r a t ă este n u m a i
reducer ea la
asezat î n a i n t e a P r o s c o m i d i e i , ceea ce n u este d e m i r a r e , d a t ă fiind i n aceea c a r e este a d u s ă d e u n suflet pe d e p l i n paciiica t p r i n
i n f e r i o a r e si p a m i n t e s t i a s i m t u r i l o r , căci numai astfel
Liturghia. veche s c u r t i m e a i n t e r v a l u l u i dintre acest moment 'si î n c e p u t u l tăcere a vietii
precum sublini a
rugaciunii p e n t r u însăşi J e r t f a propriu—zisă. Î n simplitatea d e a t u n c i a «putem 1111611561 iui Dumne zeu suflete p u r e si drepte» ,
acest Sfint Părinte . «A-cest a este, zice el, sensul a d e v ă r a t al acestei stri—
ritualului Proscomidiei, aceasta se reducea la depunerea p e s f i n t a masă, ci d e s u f l e t : acesta
g ă r i in slujba biseric ească. N u este v o r b a d e corp,
a d i c ă l a o f e r i r e a printr—o rugăciune, a darurilor a d u s e episcopului sau .
preotului de către diaconi. Înainte de epoca introducerii. Simbolului cre- terbui e să se înalte» 650.
l u i Teo—
dintei în Liturghie, Proscomidia apărea-astfel i n t e g r a t ă î n r i t u a l u l Sfin- Varian ta «...sä l u ă m aminte l a Sfinta J e r t f a » pare a sugera
comen tariu prin analog ie cu epopte ia 651, c a r e repre—
tei Jertfe, ca u n articol preliminar al ei, asa incit rostirea. strigăriimen— dor de Andida u n ά
monate mai sus, inainte d e prezentarea darurilor d e c ă t r e diacon la zenta gradul cel m a i î n a l t p e n t r u iniţiaţi i m i s t e r e l o r e l e u s i n e . '11ναφορ
s a u privire a cu
altar, se referea la ritualul integral al jertfei, întrucît momentele ei se este pentru el Ξποψις, adică “luarea aminte (veder ea
succedau in continuare. f ᾿ care s e săvîrşe şte s l u j b a Sfin-
mintea ) la prototi purile simbol urilor prin gîndul la
În tot cazul, forma actuală a acestei fraze liturgice s-a cristalizat lămurit, anafora este o ridicare cu
t e i Jertfe»l 359. Sau, m a i
( p r i n d e r e a , Patimi le,
destul d e t i m p u r i u , d e vreme ce Sfintul Ioan. G u r ă d e A u r 0 c u n o ş t e a . înseşi evenim entele istoric e din epoca mintui rii
Referindu—se la ea incidental, în cursul unei omilii, el menţionează ex- inmorm intarea Mintui torulu i etc.}, pe c a r e le reprez entăm
răstign irea,
pres numai partea de la inceputul textului formulei. Sub o formă para- cu a j u t o r u l simbo lurilo r.
si 16 actual izăm în timpu l anafor ei,
frazată apare însă si partea. a d o u a , in explicarea pe c a r e o d ă î n cursul ele «56 l u ă m amint e la Sfinta A n a f o r a Merită )», diacon ul
Prin cuvint
c u v r n t ă r i i , s i a n u m e c ă a s t a b i n e , a ş a c u m ne î n d e a m n ă d i a c o n u l , in— cere asadar adunării c r e d i n c i o s i l o r să a d u c ă si s ă i n f ă t i ş e z e o subiec—
tivitat e religio asă pregăt ită prin reprez entare a şi contem ca şi cum a m
s e a m n ă a sta «cu frică şi cu cutremur» …. plarea î n minte
. ”Codicele Barberini 336 о inscrie de asemenea tot sub forma abre— emura ti si vărsin d lacrim i,
& J e r t f e i de pe Cruce . «Cutr
atenţie şi cu linişte
v r a t a : <<Sa stam bine» (Батэ-ле» 6616161, pentru că s e - m ă r g i n e a probabil vedea pe Dumne zeu-O mul pătimi nd, asa s ă s t ă m cu
e n t r u ca, î n p a c e si f ă r ă
συνάξεως, Ρ. G., LXXXIX, 833 С). In traducere latină îi corespunde aproape exact d e s a v i r s i t ă , z i c e acel-aşi T e o d o r d e A n d i d a , p
suflete şti) aducin -
t e r m e n u l 013161… (cf. A d . Fortesque, La messe, trad. d i n l i m b a engleză d e А. B o u d i n h o n , nici o tulbur are cu gîndur i pămîn teşti, aceste (stări
u—le ca jertfă (ταῦτα προσφέρ οντες η *σ.ναφέρ 0ντες), să n e
Paris, 1921, p. vii-7.6. n . 2], s a u 1116110 (S. S a l a v i l i e , op. cit., v o l . II, p a r t . 2, P a r i s , 1942, p. 9). clu—le s a u înăliînd
642. Nicolae. („'abasila, op. cit., c a p . I, col. 368 A. ᾽ ᾽ ᾽
643. Ibidem ; . c f . si c a p . X X I I I , col. 417 D ; c a p . XLVI, col. 468 Α. 647. Anasta sie Sinaitu l, op. cit., P. C., LXXXI X, 836 D …- 837 А. ' _
_644. Cf. v e r s r u n e a l a t i n ă u l u i Leon T h u s c u s . Vezi D o m Placide d e Maester, e, UpoBe mpta χεφαλ αιὡὃη ς, cap. 19, P. G., CXL, [ Η (;...1)…
648. Teodo r de And-id
΄ ᾽ cit., p. 23 51 63.
Genese, sources—..., p. 95. ' 649. Codex Ε. Μ. 6 K a r l s r u h e , l a R._Eng dahl, op. ..
6435. 06001 πρὸς Κύριον μετὰ φόβου καὶ τρέμω ἑστῶτες ὦμεν προσφέρειν. ConSt. Apost. 650. Sf. Ioan Gură d e Aur, loc. cit.. in notasau nr. 646.
c a r t . Π Τ Ι . cap. _12. J. Q u a s t e n , M o n u m e n t e eucharistica e t liturgica p r i v i r e a , I a r c u φ…"… … .
vetLrstissima, 651. E p o p t e i a , l u a r e a a m i n t e l a m i s t e r e ενων συμβο λων впофьс ψηλού …
ρά; πρὸς τὰ πρωτό τυπα τῶν ὓελουμ
pars. I V ( F l o r i l e g r u m patristicum. f a s c i c u l u s VII], p. 212—234. - 652. Τὶς δὲ ἡ ἀναφο 'H
646. 51.101… G u r ă d e A u r , Omilia IV contra a n o m e i l o r : cic-Spre n e c u p r i n s e Teodor d e Andida, op. c i t . şi loc. cit,
n a t u r a a la: D u m n e z e u , 5, Ρ. G., XLVIII, 734.
 ...—222.— ——223—

î n v r e d n i c i m a vede-a_dum nezeiasca Lui înviere şi printr—însa de bucurie Întregind a c u m f o r m a eliptică a frazei, răspunsul credincioşilor s e
` înfăţişează a s t f e l :
её lem ; dar vîrto s ceise care,
maimoment, găsin du-s e în stare de vred nicie <<(Aducem) milă, pace, jertfă de laudă» ….
in ne “ump
acest dumneze iesc (împărtăş esc cu Trupul ( D o m n u l u i ) ;
Căci aceştia Şi Păi-“DESC împreunăs ucu E1 şi împreună cu .El fiind îngroapaţi,
pra aceluiaşi gen d e j e r t f ă î n
cest
Înţelesul acestui răspuns al poporului, clar prin el insusi s u b acea—
stă formă, se găseşte subliniat in chip expres în comentariul liturgic al
î n v i a z ă î n ' i p r e u n ă c u 131» …… A
moment s i n t d e acord cei m a i autorizaţi dintre comentatorii Sfintei Li— lui T eodor, episcop de Andida (veacul a l XII-lea). «Arhîereul», zicea el,
turghii. Astfel, Anastasie S i n a i t u l subliniază în acest l o c : «Stati cu «11 sfătuieşte ( p e credincioşi) s ă aibă sus inimile şi tot cugetul. Iar cre-
frică î n i n f r i c o s ă t o r u l c e a s al A n a f o r e i (Jertfei), căci cu acea dispo— dincioşii, după ce zic aceasta, iăgăduiesc s ă aducă. mai întîi milă, apoi
ziţie εἰ c u acel c u g e t , c u care se înfăţişează fiecare din voi i n acel ceas, pace, ca (sic) jertfă d e laudă» №. Cu. această interpretare se găseşte d e
cu acela şi şi jertfe şte Stăpi nului » 65-1_ acord εἰ c o m e n t a r i u l liturgic al lui Nicolae Cabasila (veacul al XIV—lea):
“Credincioşii r ă s p u n d : aducem... pacea însăşi ca d a r . . . ; ...milă aducem...
R ă s p u n s u l “poporului: «Mila păcii, jertfa laudei» este de asemenea _
Dar (aducem, continuă poporul) şi jertfă de laudă» №.
o p r a c t i c ă liturgică d i n epoca patristică. Uneori însă termenii expresiei
I n t e r p r e t a r e a e x a c t ă a a c e s t e i f o r m u l e e s t e c o n d i ţ i o n a t ă de resta-
a p a r l a n o m i n a t i v , a v i n d caracterul unei indicaţii asupra unei simple
bilirea t e x t u l u i c o r e c t . Lipsa d e precizie î n f o r m a e i a b r e v i a t ă i n unele
e n u m e r a t i . A s t f e l , i n unele. manuscrise, ca de exemplu în Codicele Bar— manuscrise a contribuit desigur“ la a p a r i t i a in corpul textului a variantei
berini 336, formula este r e d a t ă a b r e v i a t , şi anume simplificată. la parte-a
flexionare «(1111181 păcii», atunci cînd răspunsul credinciosil or .a început
intii a răspunsului: ,,”Ελεος εἰρήνη“ (milä, pace) 355, iar în altele, ca in— să fie înscris întreg în codice. Mai mult, in unele codice mai noi (veacu-
scriptia m a i t i r z i e d e peDipticul lui Clementinus (veacul al Vl-lea), ea rile al XIII—lea —-— al XIV-lea) εἰ chiar în unele colectii liturgice, in
a p a r e c o m p l e t : ("Έλεος εἰρήνη Socio. αἰνέσεως“) (milă, pace, jertfă de unele t r a d u c e r i εἰ e d i ţ i i ştiinţifice ale Liturghiei εἰ i n unele c o m e n t a r i i
laudă) …. î n t r e g i t ă , această f r a z ă eliptică reprezenta aşadar următorul m a i vechi si m a i noi a p a r e c h i a r transcriere a №…; εἰρήνης (oleum pacis,.
răspuns din partea credincioşilor: (Jertfa n o a s t r ă e s t e : ) Milă, pace, das Öl des Friedens, u n t d e l e m n u l păcii), î n loc d e lectiunea corectă
jertfă d e laudă. ' ё ж ; gym-“(1111161 păcii) …. Acestei situaţii ἰἰ este d e ' atribuit, prin
Î n c o n s o n a n t ă însă cu logica contextului liturgic, cazul acuzativ urmare, atit obscurita tea de sens a acestui răspuns, î n f o r m a lui cu-
a p a r e s i n g u r u l p r o p r i u p e n t r u f o r m a acestor substantive c u funcţie 'de rentă clin textul a c t u a l a l Liturghie i, cit εἰ exegeza f o r ţ a t ă din unele
c o m p l e m e n t e d i r e c t e , e a fiind c e r u t ă d e verbul «.а aduce» din strigarea comentar ii liturgic-e . Este clar însă că, după comuniu nea in dragoste de-
măr-
d e î n d e m n a cliacmriilui. Într-adevăr, cel m a i vechi manuscris grec al m o n s t r a t ă prin sarutare a păcii εἰ după unirea “intr—un gindi p r i n
Liturghiei Sfintului lacOb (veacul al VIII-lea … 81 IX-lea) “57 şi cel mai turisirea aceloraş i formule de credinţă , răspunsu l credinci oşilor: «(Adu-
cem) milă, pace, jertfă de laudă» este Singurul firesc. Prin insisi ter—
v e c h i m a n u s c r i s siriac al aceleiaşi Liturghii G53 a u Ἔλεος ——— acuzativ
menii acestui răspuns, credincio şii îşi d e t e r m i n ă compete nta lor litur-
n e u t r u ———- είρήνην. ilusion; αἰνέσεως, spre deosebire d e alte manuscrise gică î n legătură cu anafora, corespun zătOr locului sau treptei lor
în
greceşti, uncie s e intilneste f o r m a ἔλεον εἰρήνης, poate sub influenta B i s e r i c a l u i Hristos. Εἰ m ă r t u r i s e s c astfel că ceea ce e s t e in
căderea lor
să aducă î n acest m o m e n t pentru Sfinta J e r t f ă ' e s t e mila de aproape
Liturghiei Sfîntului Ioan Gură d e Aur“-”. De asemenea, intr—un m a n u - le
are sînt toate
scris l i t u r g i c d i n v e a c u l al XII-lea“60 citim următoarea indicaţie după Şi p a c e a cu e l s a u , cu u n c u v î n t , <<îmblîn zirea i n i m i l o r » …, c
in
s t r i g a r e a diaconului : ᾽ roade ale iubirii εἰ s e poete chiar zice f o r m e ale ei. Ele sint jertfe
sens figurat εἰ spiritual e, căci se nasc in inimi p r i n nimi—
'O κλῆρος zodii λαός. anume jertfe
΄Ε).ΞΟν, εἰρήνην, Θυσίαν αἰνέσεως. cirea patimilo r (ura, invidia etc.), deci p r i n mortifica re-a. naturii decă—
zute, s p r e a lăsa să se d e z v o l t e î n n o i v i a ţ a cere-ască, p r i n l u c r a r e a ha—
653. Teodor d e Andida, op. şi loc. cit.
654. A n a s t a s i e S i n a i t u l , op. εἰ loc. c i t . rului divin.
655. F. Е. B r i g h t m a n , op. cit., p. 321. ' d c r byzantirn ischcn L i t u r g i e . T e x t e
650. Vezi r e p r o d u c e r e a î n « D i c t i o n n a i r e d'ArcheoIogie chrétienne e t d e l i t u r g i e » , Baden. Vezi R i c h a r d E n g d a h l , B e i t r ä g e z u r K e n n t n i s .- .- _ ..
p. 23 Şi 63. . .. _ .
S u b aceeaşi formă a p a r e u n d Studien (Berlin, 1908),
t. IV, p a r t . I, cei. 1090, l a a r t . D i p t y q u e , d e D o m F. Cabrol. a l a t i n a δ.΄Τ...11υϊς11Ηι.'ι s a r a c e a
r ă s p u n s u l c r e d i n c i o s i l o r εἰ î n t r a d u c e r e a l a t i n ă a L i t u r g h i e i ce,ptice, a t r i b u i t ă S f î n - 661. Aceeasi s i t u a t i e ne-o p r e z i n t ă şi t r a d u c e r e g r a t i a r u m
S f i n t u l u i V a s i l e : « P o p u l u s : Miserico rdiam e t pacem, a c sacrrrrcr um c t
tului Vasile. Vezi Bus. R e n a u d o t , Liturgiarum orientalium collectio, ed. sec., Fr. a _ - _ «: .,, . ) , -
a c t i o n e m » . Vezi Eus. R e n a u d o t , op. cit., t. l l , p. 545.
M., 1847, p . 1 3 : « P O p u i u s : Misericordia, pax e t sacrificium laudis».
d e A u d i t i a , op. СП., Ρ. G., CXL, 4-1- ;Α": ,,...'01 Tito—cm. n'a, ττζυ.ςίι1) „ST.:
662. Teodor ω; Dieta—) αινωεω;* _
uévmv,*ârravyékovrat προσφέρειν πρῶτον μὲν ἔλεον, εἶτα. ειρηνην
657. V a t i c a n u s ' g r a e c u s 2282. ᾽
653. Br. Mus., 256. A d d . 14. 532. _ _ _ _ .-
663. N i c o l a e C a b a s i l a , op. c i t . . Ρ. G., C L , 4'21 A — D
. .
659. Cf. Dom. 13.-€1'1. M e r c i e r , La l i t u r g i e d e Saint J a c q u e s , e d . C r i t i q u e du texte 1811161 l a u d o r , mienne.—m, LW),
grec a v e c t r a d u c t i o n l a t i n e , Paris, 1946, p. 201134, i a r t e x t u l g r e c a l m-sului l a p. 664. M a i pe l a r g , vezi l u c r a r e a n o a s t r ă Mila pacii,
e x t r a s d i n «Studii teolog-ice» , a n . V I I I (1940), vol. I.
82/196. i n R. G r a f f i n , Patrologia orientalis, t. XXVI, fasc. 2. ᾽ …
660. Codex E. Μ. 6 din biblioteca d e 1a K a r l s r u h e & c u r t i i M a r e l u i D u c a t d e 665. Ianovşlci Gogol, op.-crt., p. 42.
 -225…-
———224———'—

…
C a r a c t e r u l de jertfă subiectivă este confirmat în chip expres mai Ila" aceleaşi daruri ale Sfintei Treimi. Precum sublinia Sfintul Ioan Gură
_

.
de Aur №, “aceste cuv-„inte nu'pot avea alt inteles.
ales de a doua parte a răspunsului din partea credincioşilor : a(Aducem) ___ «Sus să avem inimile l», reia preotul, tot cu faţa spre credincioşi,
jertfă de Jag—clamsub forma irnnelor- pe care le vor intona spre slava lui
arătînd in sus cu sfinta %ruce U““. Preotul ne îndeamnă astfel ca «in

. "si",.
Dumnezeu, in timp ce preotul va inălta rugăciunea Sfintei Jertfa. Imnele
acest ceas înfricoşător», j—hrecum se exprima Sfîntul Chiril 61 Ierusa—
şi rugăciunile, ca omagii ale unei pietăti adinci si sincere, deci 181181-
sută din inimi sub forma de “roadă a buzelor care proslăve-sc numele limului, să fim cu gindurile concentrate spre Dumnezeu, iar nu. indrep—

:-
tate spre lucrurile pămîntesti …. A m ajuns 111 clipa in care se aminteste

. . ,
αν…
lui» Hristos ( Ε ν τ . Х Ш , 15), sint sacrificii spirituale, intrucit ele isi au

᾽
si se va reproduce in Liturghie marea taină a mintuirii noastre; ne vom

.
temeiul in infringerea de sine şi in recunoaşterea nimicniciei noastre,

.
găsi astfel mai mult ca oricind "in fata lui Dumnezeu. Pentru citeva clipe

.
.
în comparaţie cu perfectiunea absolută a lui Dumnezeu si cu depen— pă—
denta noastră de El. ' ᾽ - deci se iinpune să ne smulge m din toate preocupările vremelnice si,
cer, unde
răsind pămîntul, să ne indrejşităn'i gindurile si simtirile spre
b) Dialogul introductiv. -—— 111 vorbirea liturgică curentă, sub nu— u, Care
stă cle—a dreapta lui Dumnezeu Fiul Său, marele nostru Arhiere
mele de άι,αφορά 58 înţelege 'deci rugăciunea care insoteste aducerea s—a jertfit pentru noi si prin Care se. aduc si se fac bineprim ite jertfele
Jertfei euharistice. Ca <<roadă a buzelor, care proslăvesc numele lui» . _ . .
noastre
Hristos si 61 lui Dumnezeu—Tatăl si 61 Duhului Sfint, această rugăciune …- «(1.8) avem către Domnul», asigură la rindul lor credincioşii,
constituie <<jcrtfa de laudă», cu care Biserica isi insoteste darurile ce adică inimile noastre se află inăltate către El. Ne—am transportat, cu
a făcut
le aduce si care, prin preiacere, vor fi primite in Jertfa Mîntuitorului. alte cuvinte, cu gindul si cu inima, la tot ceea ce Dumnezeu
a suferit Fiul
Rugăciunea anaforei nu incepe direct, ci este precedată de un dia- pentru mîntuirea noastră si sintem covirşi'ti de tot ceea ce
Zice. Sfintul
log introductiv, “intretinut intr—o formă strinsă cu credinciosii. nu de Său, pînă si de chinurile răstignirii. «Ν'11118111 deci», precum
diacon, ci d e insusi preotul. Liturghia a condus cugetele de la jertfa «sai nu stea în biserică în aşa chip incit gura să
Chiril al leru—salimului,
grijile
materiala la jertfele spirituale. impresionat, parcă,. d e nivelul ajuns la spună «Ie avem către Domnul», iar cu mintea să se gindească la
() atit de înaltă spiritualitate prin ultimul răspuns-———— (<<Aducem) milă, Totdea una trebuie să ne gindim la Dumnez eu. Dacă lucrul
cele lumeşti.
timpul, din pricina slăbici unii
pace, jertfă d e laudă» _— dat de către credincioşi diaconului, preotul se acesta nu este cu putinţă să-l facem in tot
simte obligat in chip firesc să—i intimpina din sfintele usi cu salutarea i, cel putin in ceasul acela să ne dăm silinta să-l impli—
noastre omeneşt
zice Sfintul
Sfintului Apostol Pavel.: « Н а ш ! Domnului nostru lisus Hristos şi dra- nim» …. Puteţi --— dacă voiti -—- să vă-inălţati 16 6616 de sus,
prin firea lor, sufletu l si gindul nostru sînt
gosteo lui Dumnezeu-Tatăl şi impărtăşirea Sfintului Duh să fie cu voi loan Gură de. Aur; căci,
cerului. Cind, pe deasupr a, sint
cu toti!» (ΙΙ Cor. XIII, 13), binecuvintindu-i in acelasi timp cu sfinta mai usoare si mai iuti decit pasărea
si de harul Duhulu i dumnez eiesc, cit de repede ajung ele in
cruce …. Se simte vibrind în această salutare ieratică о notă de apro- inaripate
păniint escl Să ne procură rii deci,
bare si confirmare amestecată cu un sentiment de satisfacţie din partea „stare să se inalte peste tot ce este
aceste aripi minuna te, prin care vom putea să depăşi m
liturghisitorului, constatind la credincioşi o dispozitie religioasă atit conchide el,
Cu acest scop se “rugat preotul
oceanul tulburat al acestei lumii “i'-'.
de corespunzătoare momentului. Această binecuvintare este însă în ace- nat la incepu-
pentru credincioşi prin binecuvîntarea Cu care i—a intimpi
laşi timp si o rugăciune. Este ca si cum preotul ar vrea să spună : pentru tul dialogului. _
mărturisirea pe care o faceti că veniti cu jertfe spirituale, mă rog ca Întorcindu—se cu faţa spre răsărit si inclinindu—se usor spre
icoana
să fie neintrerupt cu voi “harul Domnului nostru Iisus Hristos», Care orului, preotul îndeam nă: «Sc-î mulţum im Domnul ui!» Ca mij—
Mintuit
s—a jertfit in dar sau gratuit pentru mintuirea noastră; m ă rog să vă preotul ii
locitor prin Iisus Hristos al credincioşilor fată de Dumnezeu,
lor către Dumnezeu
bucurati intotdeauna de <<dragostea lui Dumnezeu—Tatăl», Cel 'ce din chiamă astfel să—şi unească cu el mulţumirile
im, pentru
_nespusa Lui iubire de oameni's-a împăcat cu noi, primindu—ne iarăşi cel adorat in Treime. «Sintem- intr—adevăr datori să—l mulţum
111 dragostea Lui, pentru pătimirile Fiului Său: mă rog in sfirsit să vi ll către Corinteni, 3, P. G.,
668. Sf. Ioan Gură de Aur, О т т а XVIII la Epistola
se dăruiască <<impărtăsirea Sfintului Duh», prin care se săvirşeşte sau LXI, 257.
si de Ierusalim ale Liiurgliierului,
ne impărtăşim de binefacerile ce ni s-au adusprin Jertfa de pe Gol— ᾽ 669. Editiile de Constantinopol, de Atena
Blaj [1931) recomand ă preo-
gota 867. editia bulgară de Sofia (1928) si 666 greco-catolică de
miini ridicate si cu privirea indrep-
[uiui să stea intors spre credinciosi, cu ambele `
^Credmcmsn. räspunzind «Si cu duhul tău», se roagă astfel si ei tată spre cer, cind îndeamnă «sus să avem inimile».
ică, 4 ; Cf. Sf. Ciprian, 'Liber
16 rindul lor pentru preot, ca să fie făcut părtaş si el împreună cu ei Wii.-'Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze V mistagog
1 al Constantinopolutui,
de oratione dominica, 31, Ρ. L., IV, 357 ß ; 'Sf. Gherman
P. G., XCVIII, 429 A;" Ν. Cabasila, op. cit., cap. XXVI, P. G., CL,
_ _666. Editiile Liturghierului grec din Constantinopol, Ierusalim si „Atena, precum Tîoria mistică...,
$1а fiîurglucrul bulgar prescriu “binecuvîntarea credinciosilor, de către preot cu 4‘4 D.
LI э ,
(571. SI. Chiril al Ierusalimului, Cateheze ν… mistagogicâ, 4.
« G " . Evrei, 3.
672. Cf. SI. Ioan Gură de Aur, Omilia XXII la Epistola către
,
667. cr, Nicolae Cabasila, op. cit., cap. .':ςΧνι, Ρ. G., CL, 424 в—с.
Liturghierul explicat -—- 15
… …
5—2262——
că ne.-a c h e m a t la u n h a r atit de mare, deşi eram nevrednici, pentru
că -—5 6 î m p ă c a t cu noi, 61651 eram vräjmasi» (Rom. V, 10), «pentru că am
fost 111v1°C ecl111cit,i d e i n f i e r e a Duhului» (Rom. VIII, 15) ….
C r e d i n c i o ş i i r ă s p u n d 6111111161. «Cu vrednicie :31 c u d r e p t a t e … e s t e "
a ne i n c h i n a t a t ă l u i 51 Fiului 51 Sfîntului D u h . Treimii celei 616 o fiinţă
şi neciespärlite». Credincioşii mărturisesc 51 a p r o b ă astfel că este un
lucru just si se c u v i n e să mulţumim, d e vreme ce, precum zicea Sfintul
Chiril a l f e r u s a l i m u l u i , 111311111111. z e u 11- 6 făcut numai ceea ce era cirept,
ci ceva m a i presus d e d r e p t a t e , cind ne— a f ă c u t atita bine 51 ne- 6 in—
v r e d n i c i t u e a t i t e a bunătăţ i» 0'75
P r e c u m se. vede, p r e o t u l u r m ă r e s t e p r i n acest dialog să angajeze
pe c r e d i n c i o s i intr——o u n i t a t e sufletească c u sine, cît m a i desăvîrşită,
la î n ă l ţ a r e a r u g ă c i u n i i Sfintei J e r t f e . D u p ă ce i—a dispus m a i 111111 prin
*?
b i n e c u v i n t a r e a d e la i n c e p u t , i—a i n d e m n a t a p o i la t r a n s p o r t a r e a cugetelor
în s f e r e l e ceresti, p e n t r u ca, i n sfirsit, să—şi exprime împreună recunos—
t i n ţ a p e n t r u b i n e f a c e r i l e m i n t u i r i i . Rugăciunea Sfintei Jertfa nu este
d e c i n u m a i a p r e o t u l u i , c i s i 6 c r e d i n c i o s i l o r . E i i a u p a r t e la s e r v i c i u l
anaforei, p r e c u m s—a p u t u t intelege d e j a d i n dialogul în care s t a u cu
liturghisitorii. _-\_се$11а i n t e r v i n sistematic c u î n d e m n u r i c ă t r e a d u n a r e ,
( a să se ţină a t e n t ă $1 a l a t u r i d e ei in tot timpul a n a f o r e i e u h aristice,
cind liturghisitorii înşişi a d u c rugăciuni d e laudă 51 multumire la per—
soana întiia p l u r a l , f ă c î n d s u b această f o r m ă 51 adunarea părtaşe la
a d u c e r e a Jerti'ei. Î n acest c a d r u înfăţişează 51 Sfintul Ioan Gură de A u r
p a r t i c i p a r e a credincioşilor la serviciul Sfintei Ε11115115111:«...111 timpul
prea infricoszitoareior Taine, p r e o t u l se r o a g ă pentru credincioşi 51 cre-
dinciosii p e n t r u p r e o t ; căci acel răspuns «Si cu duhul tău» nu înseamnă
a l t c e v a d e c i t a c e a s t a . T o t 656 6616 616 r u g ă c i u n i i E u h a r i s t i e i s î n t co—
m u n e , c ă c i n u n u m a i p r e o t u l m u l t u m e s t e , Ci si t o t i credinciosii. P e n t r u
că n u m a i d u p ă c e a p r i m i t m a i 111111 răspunsul lor 51 după ce s—au'învoit
c ă e s t e v r e d n i c 51 d r e p t l u c r u s ă f a c ă a c e a s t a , a t u n c i i n c e p e p r e o t u l ru—
g ă c i u n e a d e m u l t u m i r e » …. I11 6666651 î n l ă n t u i r e strinsă şi. c o n d i ţ i o n a t ă
î n t r e elementele e i a l t e r n e a z ă mai d e p a r t e , precum vom vedea, întregul
dialog d i n t r e cele d o u ă părţi, care colaborează î n tot cursul 5115101101
liturgice
D e s p r e v e c h i m e a a c e s t u i dialog, î n a c e e a ş i f o r m ă 51 111 6661651 l o c .
m ă r t u r i s e s c d o c u m e n t e d i n c e l e d i n t i i v e a c u r i c r e s t i n e …. precum 51 111-
t r e b u i n ţ a r e a l u i 111 Liturghiile tuturor riturilor. O s i m p l ă variantă ver—
bală o p r e z i n t ă C o n s t i t u t i i l e Apostolice ( c a r t e a a VIII-a, 12), care intre—
673. Sf. C h i r i l a l I e r u s a l i m u l u i C a t e h e z e V mistagogică, 5. _ terile "i"-ale, a u z i t e să f a c ă toate laudele Tale sau să. povestească
674. La aceasta simplă expresie se reducea răspunsul credinciosilor in Litur-
g h i a B i s e r i c i i r o c h i , p r e c u m se p o a t e r e d e a i n Constitutiile Apostolice, c a r t . VIII,
cap. 12 s i i n L i t u r g h i a S f i n t u l u i l a c ol) " 679. T r a d u c e r e a 1 t i n ă a 011151ΞΙ01 a d r e s a t e i n a n u l 256 cir.- lî—irmilian, e p i s c o p u l
G..-5. Sf.Ci1;rit a l I e r u s a l i m u l u i C a t e h e z e V mir.-109091015.
LX] ξ ξ ' Ξ . 8 1 . Ι ο 5 π G u r ă de Α',… ό…11…Υ.ν111 ta E p i s t o l a !! c ă t r e C o r i n t e n i , 3, Ρ . G.,
677. Ca, d e e x . : SI. C i p r i a n , De d o m i n i o n oratione, 31, Ρ. L., IV, 557 B,- Rin-
d u i a t a Bisericii e g i p t e n e - ( v e r s i u n i l e greacă si e t i o p i a n ă ) ; T e s t a m e n t u m Domini. J.
Q u a s t e n , ор. Cii., p. 2 5 0 - C o n s t i t u t i i l e Apostolice, c a r t . VIII, c a p . 12.
buinteaz ă termenul τὸν νοῦν («511555 avem mintea»), in loc de cuvîntul
τὰς καρδίας (humile), p e care ni- l aduce manuscrisut Barberim' 336 111 con-
Ι’
.a—
s o n a n t ă cu celelalte izvoare iiturgice.
O d a t ă cu intonarea imnului «СЦ vrednicie 51 cu dreptate . » d e
c ă t r e c r e d i n c i o s i , p r e o t u l însusi î n c e p e r o s t i r e a în t a i n ă a R u g ă c i u n i i
a n a f o r e i l e a t u l e i d i f e r ă 111 c e l e d o u a L i t u r g h i i bizantine, a t i t d i n p u n c t
d e \ e d e r e v e r b a l c î t $1 с а e x t i n d e r e . « C u v r e d n i c i e $1 cu d r e p t a t e este
(se cuvine 51 e s t e drept] 6-1'1 c i n t a 1'16, pe Tine a 1 6 binecuvinta, pe
Tine a Te l ă u d a , 'Ite 5 Ii m u l ţ u m i , I i e 6 n e inchina i n tot locul s t ă p î n i r i i
Taie,- că Tu eşti Dumnezeu negrăit 51 necuprins cu gîndul ...», incepe
textul anaforei din f o r m u l a r u l Sfintului Ioan G u r ă de Aur. Nu se remarcă
a p r o a p e nici 0 d e o s e b i r e f a t ă d e u r m ă t o a r e l e propozitii cu c a r e s e d e s -
“vie a c h i d e a n a f o r a S f i n t u l u i V a s i l e cel M a r e : «Сс—31 се eşti (existi), S t ă p î n e ,
D o a m n e Dumnezeule, P ă r i n t e a t o t t i i t o r u l e , Cel inchinat, v r e d n i c c u ade-—
v ă r a t si d r e p t si c u v e n i t lucru este măreţiei sfinteniei Tale pe Tine a
'I'e lăuda, Tie a-Ti cinta, pe Tine 6 Τ6 binecuvînta, Tie a ne închina,
110 afli, multumi, pe 'l'ine 6 ΄΄1᾽6 slăvi, Cel—ce s i n g u r ' e ş t i Dumnezeu
cu a d e v ă r a t . …
Liturghia 'Daiurilor mai inainte sfintite fiind de fapt un serviciu
solemn p e n t r u a d m i n i s t r a r e a Sfintei fmpărtăsiri, iar nu pentru a d u -
cerea Sfintei 10111001110— a fost săvîrşită la Liturghia dintr— 0 sărbă-
toare precedentă, nu a r e Rugăciunea anaforei.
2. Consideraţii generale asupra Rugăciunii anuforei euharistice
A n a f o r a a r e la baza ei o a d i n c ă meditatie asupra fiintei lui Dum—
nezeu. a s u p r a a t o t p u t e r n i c i e i 51 b u n ă t ă ţ i i Sale. Αό111115115 51 lauda, re-
c u n o s t i n t a 51 m u l t u m i r e a B i s e r i c i i a u c ă p ă t a t i n t e x t u l e i f a c t u r a u n e i
c u v i n t ă r i , i a r a t i u n i s a u v e s t i r i solemne, a ' u n e i e x p u n e r i s a u istorisiri
publice despre slava lui D u m n e z e u 51 despre opera Lui. De la originea
ei c h i a r , a n a f o r a a fost d e c i c o n c e p u t ă s i r o s t i t ă ca 0 r u g ă c i u n e în for-
mă de c u v i n t a r e s a u e x p u n e r e iei—atică, asa precum de altfel p a r e a re-
zulta din 051110515ζλότος εὐχῆς,,11.11161111161616 de Sfintul iustin Martirul
51 Filozoful ….
111 vechea l i t e r a t u r ă bisericească ea a p a r e uneori sub n u m e l e d e
usacramentul obisnuitei proclamaţiuni», proslăviri *s—au l a u d e publiCe
( s a c r a m e n t u m solitae praedicationis) … şi upovestire» s a u <<istorisirea
din oficiul liturghisitorilor» (ministeriorum relatio) …. De altfel.
acest caracter ii este c o n f i r m a t a n a f o r e i d e insur i textul ei 'ciin Liturghia
S f i n t u l u i ' V a s i l e cel M a r e : «Si cine, o a r e , e s t e 111 stare. s ă g r a i a s c ă pu—
toate
(578. Apologia 111111“, cap. LXVI, -
(Zn-7.1111111 C a p a d o c i e i , S f i n t u l u i C i p r i a n a l C a r t a g i n e i , P. L., III, 121'΄1
138 O. D e trinitate e t d e Spiritu Sancto. I G , a t r i b u i t ă S f i n t u l u i A t a n a s i e c e l M a r c :
«ECC-“105161 C h r i s t i onmes a b oriente 661 00'01110΄ι110π1 convenienter Patrem a …51.:ι'1ιµ111:ι1
laudari profitentur i n ministeriorum rotatione» ( T o a t e Bikericiie l u i H r i s t o s clut-1
R ă s ă r i t p î n ă l a A p u s m ă r t u r i s e s c d e a c o r d 111 istoristrea din oficiu! l i t u r g h i i i t o n l o r
că T a t ă l e s t e l ă u d a t d e 5015111111),Ρ.(3.,ΧΧνΙ, 12118 C .
 ——-228—-——
al cerului
minunile Tale 111 toată vremea, Stăpine al tuturor, Doamne …
si al pămîntului?»
N u este greu 58 58 înţeleagă din toate acestea că, în Biserica pri—
1118101 105101.111, anafora euharistică era o rugăciune publica, r o s t i t ă de
011113010, in auzul credincioşilor, care se asociau
iitu1ghisiter, fără între
la sfirsit 131.111 răspunsul «51111111». ,\ceasta era practica cel putin in vre-
mea Stintutui Iustin Martirul si 13110201111"b1 51 chiar în veacul al III--1ea,
cind se găseste menţionată incidental, dar destul de lămur it 111 Εμ…-
rola atribuită lui Dionisie al Alexandriei (+… 8 265) cătretepiscopul Sixt
al Romei. Spre a tempera scrupulele pe care le incerca un oarecare cre—
dincios H…-fach-3 pentru faptul că primise botezul de la eretici, Dionisie
argumentase acestuia că 1 era suficient faptul că de vreme îndelungată
unzind
se gasea in comuniune cu Biserica, «050111111151 eulreristiiie $1 răsppe
i “5— Situatia pare că nu era alta nici vre-
«51111111»:- laolaltă cu ceilalţι»
mea Sfintilor ierarhi Vasile cel Mare 51 10811 Gură de Α… Cind acesta
din urmă sublima că in timpul rugăciunii anaforei spoporul Ψ'ΐ)έΤ"1€τε
(grărest e, lauda) impreună CU preotul, atunci-cind acesta. înaltă acele
1111110 (ὕμνους-)» ._. adică laudele "51 doxologiile euharistice —-—— “laolaltă.
chiar cu heruvimii insisi si cu Puterile de sus» …, 81 58 referea la aten—
tia .… care (1001111010511 urmăreau 51 se asociau 111 tăcere la rugăciunea
rostită d e preot "*" 111 auz. Pentru ca astfel, continua el, să nu aruncaţi
toată grija asupra preotilor, ci voi însivă să arătaţi grijă de toată Bise-
rica,intoc1nai ca d e trupul vostru comun. Sistematizarea textului Litur-
ghiei insă, întreprinsă de cei doi autori ai principalelor formulare bizan-
tine,. prin prescurtarea Liturghiei Sfîntului lacob si continuată după aceea
prin'mici adaptări tehnice, pentru a face loc imnelor, a dus nu prea
tirziu la un serviciu dublu si 111 ceea ce priveşte anafora. Preotul „a in.—
ceput adică să citească în taină rugăciunea,. in timp ce credincioşii işi
cintau imnele de curind introduse.
Din povestirile miraculoase inregistrate de călugărul Ioan Moscbos
(+ 619) ":? pare a reieşi că obiceiul recitării anaforei 111 taină s——ar da—
681. Apologia intii, cap. LXVII, 5
662. Eusebiu, istoria bisericească, cart. YU, cap. 9, col. 656 Α.
683. SI. Ioan Gură de Aur, Omiiia X V I I I la Epistola II către Corinteni, 3. Р. G.,
LXI, 527. . cauză si bănuind că pricina ar fi vreun păcat din iiestiintă cu gindul, intrînd 111
684. „Tot poporul stind in picioare si rugindu— se in sine ('ΐ;συχίΐ>ς, 1510110}, în
acest 1111113; [Constitutiile Apostolice, cart. II, cap. L\ II 21].
685. Aceste povestiri se referă la întîmplări anterioare epocii lui Mosclio's. Una
din ele i-a fost istorisită de prefectul Grigore al provinciei Africa, drept petrecută
în Apamia Siriei, unde 50 afla un loc numit C011ag011,d0130110 de oras ca la 40 (10
mite. A01 fuseseră trimisi de părintiil er niste соріі să nască turmele. La amiază, cind
au voit să manince, le— a \enit ideea de a se juca de- a Liturghia Şi, in consecinţă,
au aşezat pe o piatră netedă de stinca 111111051 şi \inul, pe care le aveau pentru
hrană, unul (1 indepiinit rolul preotului,iiar celălalt pe al diaconilor A u făcut. adică
ceea ce văzuseră că fac 111 biserică 'ι1'1υ΄1"ςιι1=11011Ξ, cu 00517151 rugăciunii anaforei, pe
care о 111173151111 de la acestia si 0 11118185818 pe de rost, cu pritejul niic—ilor servicii
de ajutor indeplinite de ei în altar. ;΄',!11 unele părti … a d a u g ă tMoscbos … 13112011?
obişnuiau sci spună cu voce tere (Шшшш ca sfintei anaforc
După rugaciunea d e sfintire 1115111… \'enit "deodată foc din cer, care 'amistuit
atit materiile (:il. si piatra stincii ce 1811581180, (18 sfîntă masă, neriirninind din 0.10
decit cenuşă. Copiii au căzut la pămînt. pe jaznătate morti. Găsiţi în această stare
———229————
tora numai consideratiilor pentru respectarea misterului in care trebuie
îmbrăcată Jertfa liturgică. Negresit, un astfelde element n— a putut fi
pierdut din vedere în legătură cu această parte a Liturghiei Mai sigur
\i este insă că, in realitate, această practică s— a impus (1111 necesitatea de
I
!
a cistiga timp printr 0 recitare mai grăbită a anaforei, $1 anume de
atunci de cind-ea a devenit mai lung-ă, prin acordarea unui rol credin—
(ir-1511013 sub forma intonării de imne …. Încercarea făcută de împăratul
Justinian, prin Novella 137, cap. VI, (1111 25 martie 665, de a restabili
vechiul uz al rostirii anaforei cu voce. tare 537, a rămas fără efect. Desi
nu 5-ar putea spune că rostirea Rugăciunii Sfintei .Ie1'tIe in taină ar fi
av ut 111 acest 111111113 autoritatea unei reguli oficiale, 11110110111151 impăra—
tului lasă să se vadă totuşi că devenise generrală (mama-1111. acest sens.
În tot cazul, se poate afirma că obiceiul recitării ei în taină a inceput кишки;
să—si facă loc intre epoca celor doi autori ai. principalelor Liturghii
bizantine $1 vremea lui Justinian, adică în cursul veacului al V—l'ea—al
Vi-lea, (10 cind s— a inaugurat probabil $1 cintarea icrnn\lor din timpul
anaforelor.
Privită 111 originea $1 111 s t r u c t u r a ei. Rugăciunea anaforei este prin
urmare ('3 singură rugăciune, de ia 111001111. pina la sfirsit. _.r'—\sa„zisele
ecfonise (<<Cintarea de biruintă...», «1.115111, mincati...»,- cc.-"\le Tale dintru.
ale Tale...», «Mai ales pentru Preasfinta, curata...» s.a.) nu sint de fapt
decit pasaje din cuprinsul ei, restite tare, pentru a orienta cintarea ce
se” execută paralel d e către credinciosi. Deci numai 0 privire superfi—
cială inLiturghie ar putea lăsa impresia că anafora este compusă din
d e părintii lor, care, alarwati d e 'neinapoierea copiilor. veniseră să-i caute. ei n-au
putut să dea lămuriri decit a d o u a 71, după ce 'si—(111 v e n i t i n lire. Episcopul din
localitate, fiind instiintat, ει luat măsuri pentru ridicarea unei r—ninăstiri pe acel loc.
in care copiii au ajuns călugări. Λειμῶν, cap. 196, Ρ. G., L X X X V I ] , part. III, col
3080—3084.
Cea (10 a doua povestire are ca subiect un fapt ce s- ar fi petrecut in chinm'ia
l—luriva (10 sub ascultarea (nei Grigorie. Pentru aducerea materiilor necesare Sfintei
Jertfe, fu trimis (1 data afară din minastire un frate, care, cu gîndul la destinatia
acestora, începu să rosteasca, pe cind se întorcea, rugăciunea anaforei. Cu materiile
aduse, sluji apoi Liturghia preotul Ioan. care a ajuns mai apoi episcop 81 Cezareii
din Palestina La epiclesă însă acesta nu se mai putu bucura de favoarea (10 pinii
aci. de a vedea cu ochii col-aorirea Sfintului Duh peste Daruri. Abătut din aceasta
diaconicon căxu cu fata la pămînt, ptingind Fu linistit însă de un ir ger, varf.-,
arătîndu-i-se îl lămuri că Darurile fuseseră (leia sfintita prin rugăciunea spusa pe
cale de fratele care 10 aducea, Aceasta dădu oca7:e avei (10 ει lua măsura ca rugă-
ciunea sfintei anafore s ă n u mai fie recitată de aci inainte decit în taină, pentru
a se înlătura astfel putinta de a Ii învăţată $1 repetată de cine nu trebuia (Ibidem
cap. XXV, 001,2669-26721. _ .
Ν’ιι 0 greu de observat caracterul. fabulos si deficienta acestor ]10ν(15 tiri, “in
care se atribuie efect unui act implinit în conditii (In. p r o f a n a r e (ie către persoane
11135110 (18 darul si d e puterea preotiei Noi te a m citat n u m a i pentru faptul că ele
se rr tera la epoca in care Rugaciunea anaforei era spusa cu voce tare.
666 CI. si Ioannes Michael. ilanssens, Instituliunes lilurgiceecd e ritibus orien—
i..-_i}! ialfbH-S'. 't. III, pars altera, p. 464. ΄
687. (Pe lîngă acestea, porunci… (a toti episcopii si preotii, nu în taină, ci cu
voce tare, in aL'ZUl prea credinciosului popor, să facă.. riumnereiasca pronriucere
(τν-:Θείανπροσκομιδην)». Corpus juris civilis, mi. Eduard 05011011111011, pari. ….
Lipsca, 1875, p. 628. ᾽
mm:i;
 ' v w ," area.:
__ :=,"…=.€π.-*.-…:-…--.».--τ…αψ…:0ω
. __ η… .… . ;' “>" -' ' ' - " â.
__

—
~230— —-—_231._
mai m u l t e rugăciuni deosebite, asa cum se obisnuieste a se vorbi si în zitia Rugăciunii :anaforei, care d e la început subliniază 'că se cuvine

a
liturgică, p e n t r u c o n s i d e r a t i i d e m e t o d ă . mai întîi să cîntăm, să lăudăm si s ă b i n e c u v î n t ă m ' pe D u m n e z e u , si a p o i
Î n ceea c e ' p r i v e ş t e pe preot, Rugăciunea an-aforei nu este î n t r e r u p t ă ι să-t multumim. De aceea, p r i m a r u g ă c i u n e sau, mai bine-zis, primul
î n taină.
nici astăzi, ci n u m a i r o s t i r e a ei alternea ză cind in auz, Cinci fragment al Rugăciunii e u h a r i s t i c e este consacrat taudei si siăvirii lui
c o n i s e l e n u o d i v i z e a z ă d e c i c i numai d e l i m i t e a z ă .m o m e n t e l e e i Drin—
. Dumnezeu, a c t e i n c a r e Se e x p r i m ă o f r a n d ă m i n t i i s i a v o i n t e i n o a s t r e .
cipa le c a r e s i n t : _ În a c e l a s i , s e n s d e a d o r a t i e a f o s t c o m p l e t a t ă s i t r a n s f o r m a t ă î n i m n

w
inceput , sau, c u un
a] Rugăci unile d e l a u d ă si d e m u l t u m i r e d e la
_ $i f o r m u l a « C u v r e d n i c i e si cu d r e p t a t e » , p r o b a b i l i n e p o c a d i s p u t e l o r
g e n e r a l , R u g ă c i u n e a e u h a r i s t i c ă; liristologice. ' '
t e r m e n mai
b) A n a m n e s a ( ἡ ἀνά μνη σις) ; ' 111 Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare, prima Ruoăciune a anaforei
c} fipiclesa (ἡ ἐπίκλησις); si este c o n s a c r a t ă exclusiv e l e m e n t u l u i eulogic si “cloxologic. A c e a s t ă
g r ă i r e a „ m ă r i r i l o r l u i D u m n e z e u i a î n s ă ca p u n c t d e p l e c a r e . in a m b e l e
Şi de mult umir e de la
… Rugă ciuni le de mijloc-ire (dipt icele )

a
a n a f o r e , e x p u n e r e a a t r i b u t e l o r p u t e r i i s i p e r f e c t i u n i i L u i : « C e l c e esti
s f i r s i t u l ei. f ă r ă d e inceput, nevăzut, neajuns, necuprins, neschimbat…» (Sfintul
.-'*111ε1101'ει 50 i n c h e i e cu e c f o n i s u l : «$1 n e d ă n o u ă cu o g u r ă s i cu o
“ V a s i l e cel M a r e , r u g ă c i u n e a I ; a s e v e d e a r u g ă c i u n e a T s i l a S f i n t u l
i n i m ă a s l ă v i s i a c i n t a p r e a c i n s t i t si d e m a r e c u v i i n ţ ă n u m e l e T ă u : al
l o a n G u r ă d e Aur). Prin aceste eulogii v i n e l a expresie, într—o formă
T a t ă l u i s i a l F i u l u i s i al S f i n t u l u i D u h , a c u m si p u r u r e a si in v e c i i
sublimă si desăvirsită, teocentricitatea sau caracterul prin excelentă
vecilor».
teocentric al a n a f o r e i din cele d o u ă Liturghii principale ale Bisericii

.w
3. M a r e a Rugăciune euharistică O r t o d o x e . Lauda si a d o r a t i s sint adresate, in principiu.. lui Dumnezeu,
“ u n i c a si p r i m a realitate..., existenta veşnică $1 c r e a t o r u l transcendent
al R u g ă c i u n e a teologică. — După continutul ei. R u g ă c i u n e a a n a f o r e i
al 0050105111111"91. .-'\ceastă pozitie, a x a t ă pe linia gîndirii. Sfintilor Pă—

-
se î n f ă ţ i ş e a z ă c a e x p r e s i e a l a u d e i s i a m u l t u m i r i i , pe c a r e p r e o t u l l e
r i n t i “ai c r e s t i n i s m u l u i p r i m a r , a p a r e d e o s e b i t d e a c c e n t u a t ă i n a n a f o r a
a d u c e lui D u m n e z e u in n u m e l e Bisericii. Mai propriu, ea este o r u g ă -
L i t u r g h i e i S f i n t u l u i V a s i l e cel M a r e : «Col c e e ş t i ( e x i s t i ) , S t ă p i n e ,
ciune de laudă. «a cărei notă dominantă este multumirea» “33 (εὐχαριστίᾳ).
D o a m n e Dumnezeule..., Cel ce s i n g u r esti D u m n e z e u cu a d e v ă r a t . . . , Stă—
Acest caracter ii este imprimat, c h i a r d e la început, prin r e c o m a n d a - b i n e a i t u t u r o r . D o a m n e a l c e r u l u i si a l p ă m î n t u l u i $1 a t o a t ă f ă p t u r a
tia p r e o t u l u i : <<Să m u l t u m i m Domnului», s ă o f e r i m , a d i c ă , s a u să a d u c e m v ă z u t ă si n e v ă z u t ă , Cel ce sezi p e s c a u n u l slavei si p r i v e s t i a d i n c u r i l e . . . ,
ca d a r multumirile ce se cuvin Domnului d i n partea n o a s t r ă . Răspunsul T a t ă l D o m n u l u i n o s t r u I i s u s H r i s t o s , a l m a r e l u i D u m n e z e u si M i n t u i t o -
credinciosilor, c a r e se limita in primele v e a c u r i , ca in Codicele Barberim' r u l u i nostru...» ( S f i n t u l V a s i l e cel M a r e . r u g ă c i u n e a l l . D u m n e z e u e s t e
336 s i i n L i t u r g h i e r e l e grecesti de astăzi, la formula «Cu vrednicie si c u
p r o s t ă v i t s i p e n t r u că D u h u l L u i e s t e i m a n e n t 111 creatie, a c t i o n i n d i n
dreptate...», nu v e n e a d e c î t să se asocieze că «se cuvine si este d r e p t t o a t e : «ca nu Te—ai întors cu totul d e l a zidirea Ta, pe c a r e ai făcut—o,
să multumim». De a c e e a , i n t r e a g a r u g ă c i u n e este cunoscută sub numele ' Bunule, nici n—ai u i t a t opera miinilor Tale, ci în multe chipuri 'ne—ai
d e euharistie, a d i c ă R u g ă c i u n e e u h a r i s t i c ă sau d e m u l t u m i r e . Ea este o cercetat pentru i n d u r ă r i l e milei T a l e ; prooroci ai trimis, minuni. ai f ă c u t
rugăciune, în c a r e se a n g a j e a z ă toate puterile noastre sufletesti …. prin sfintii Tăi, care Ti—au b i n e n l ă c u t Tie. din fiecare n e a m ; 011711111-110-ε11
În raportul d i n t r e momentele psihologice ale a c t u l u i de adoraiie, nouă prin gura proorocilor Tăi, sluiitorii Tăi, mai i n a i n t e 3vestindu—ne
p e primul plan s t ă i n s ă 101101.0'(αϊνεσις, εύ).οτία) 51 slăvirea (80ξ0λ0Τ'ΐ7…) mintuirea ce avea să fie» (Sfintul Vasile cel Mare, r u g ă c i u n e a a ll—a).
care a u ca obiect atotputernicia lui Dumnezeu si perfecţiunile Sale. D i n T o a t e a c e s t e a s e s ă v î r s e s c î n s ă p r i n Logosul i n t r u p a t , F i u l l u i D u m -
n e z e u . l i s u s H r i s t o s , 111 c a r e v e d e m p e T a t ă l si e s t e u n i c u l m i i l o c i t o r
acestea derivă bunătatea L u i , c ă r e i a se a d r e s e a z ă d e o b i c e i m u l t u m i r i l e
i n t r e El si o m : «Таг c i n d a v e n i t p l i n i r e a v r e m i i . rie—ai g r ă i t n o u ă p r i n
si cererile n o a s t r e …. Această ordine este observată 51111131 in compo—
I n s u s i Fiul T ă u , p r i n C a r e si v e a c u r i l e l e - a i făcu-t. C a r e f i i n d “ s t r ă l u c i r e a
688. A d . F o r t e s g u e , op. cit., p. 416. slavei T a l e s i c h i p u l i p o s t a s u l u i T ă u » ( S f î n t u l V a s i l e cel, Mare,. rn—
689. A c e a s t ă E u c h a r i s t i e t r e b u i e inteleasă î n sensul f o a r t e c u p r i n z ă t o r p e c a r e g ă c i u n e a a l l - a l , «000010 a s e m e n e a c h i p u l u i . c a r e i n t r u S i n e Te a r a t ă
i-I d ă a n t i c h i t a t e a c r e ş t i n ă . « E s t e a c i u n a d i n a c e l e e x p r e s i i impresionante, care p e T i n e , T a t ă , C u v î n t v i u , D u m n e z e u a d e v ă r a t . . . . l u m i n a cea adevă—
a b u n d ă l a S f î n t u l Apostol Pavel... S e n t i m e n t u l d e simplă recunoştintă este depăşit î n
această s t r i g a r e («ss m u l t u m i m Domnului»). Este (în E u h a r i s t i e ) a d m i r a t i a , contem—
rată prin care s-a a r ă t a t Sfintul. Duh, Duhul. Adevărului. darul infierii....
plarea, actul de iaudă si multe alte sentimente inexprimabile, care vin să dilate p u t e r e a c e a f ă c ă t o a r e d e v i a t ă . i z v o r u l s f i n t e n i e i … » ( S f i n t u l V a s i l e cel
recunostinta si mărturisirea, să le încălzească. să le ridice la cea mai înaltă expresie M a r e . rugăciune—a l ) . «Si v i e t u i n d El î n l u m e a a c e a s t a , d î n d u - n e p o r u n c i
lirică, l a f o r m a c e a mai t o t a l ă a nmagiului. religios» (P. C a n i n , O r i g i n e s d e la messe, m i n t u i t o a r e . . . , ne—a a d u s l a c u n o a s t e r e a T a r a a d e v ă r a t u l u i D u m n w e u
Paris, 1021, p. 35, in notă}. Această eXplicare ni se pare că defineste destul de
s i T a t ă . . . si. c u r ă t i n d u — n e prin apă si sfintindu-ne cu Duhul Sfînt, s--a
exact aceea ce face unitatea intimă a tuturor formulelor, d a r mai ales 'a anatorni
o r i e n t a l e . S. S a l a v i l l e , Liturgie—s orientales, la messe, vol. II, p a r t . II, P a r i s , 19.12.11. l l .
690. Cf, Nicolae Cabasila, ор. Cii., cap. ХП, P. G., CL, 392 A—D si cap. XXIII, Gill. O d o Casei, N e u e Zeugnisse f ü r d a s K u l t m v s t c r i u m , in “.lnhrbuch fiir Litur-
c o t . 417 D. ΄ - gicwissenschaft» vol. III, Münster, 1936.
 …232+
dai pe. Sine schimb mortii, intru care eram tinuti fiind“ vînduti SU-b Păcat-
Şi pogorind‘J—se prin Cruce 111 iad.… a nimicit durerile mortii. Si înviincl
a treia 7,1 si cale făcînd oricărui trup la invierea cea din morii-u s-a
făcut i n c e p ă t u r ă celor a d o r m i t i , intii—născut din morti, ca Să fie lnsusi
incepătorul tuturor întru toate. Si suindu-se la ceruri, a sezut cle-a
dreapta slavei Tale, intru inăltime; Care iarăsi
va să vină. ca 551615-
тата—ша fiecăruia după faptele sale» (Sfintul Vasile cella-fare, r1105-
ciunca a Tl—al. Anafora este, in acelasi timp, deopotrivă si hristocen-
trică, in deplin acord cu teologia Bisericii primate.
᾽ d ă o c a z i e c r e d i n c i o s i l o r s ă c i n t e I m n u l t r i u m f a l s a u 50101111110….
I n j r u q ä r i u n e a Corespunzătoare din Liturohia Sfintului Ioan G u r ă
d e Aur, desi se observă aceeasi ordine, totusi expunerea însuşirilor
d i v i n e se f a c e i n c u p r i n s u l u n e i s i m p l e propozitii: « ‚ä T u e s t i Dum—
nezeu n e o r ă i t si n e c u p r i n s cu gindul. nevăzut, n e a j u n s , p u r u r e a fiind
şi acelasi fiind, Tu si D u h u l T ă u cel Sfint». În schimb, e u h a r i s t i a s a u
m u l t u m i r e a c a p ă t ă - e x p r e s i e in f o r m u l e directe, c h i a r in cursul p r i m e i
ruriăciuni a acestui Sfint P ă r i n t e . Luind m o t i v d e la actele b u n ă t ă ţ i i
divine. e ï n u s e s u b u r m ă t o a r e a formă g e n e r a l ă : «Tu din n e t i i n t ă i n t r u
f i i n t ă n e - a i a d u s si, c ă z î n d n o i . i a r ă s i no.-ai r i d i c a t si n u Te—ai d e p ă r —
t a t , t o a t e i ă c i n d u - l e p î n ă ce ne.-ai s u i t l a c e r si ne—ai d ă r u i t i m p ă r ă t i a
Ta, c a r e va să fie», Sfintul l o a n Gură d e Α… 151 exprimă m u l t u m i r e a
intr-oiormulă sintetică si c o n c i s ă : «Рот… toate acestea, multumim
Tie si l…Tnuia—Născut Fiului T ă u si Duhului T ă u celui Sfint, pentru t o a t e
pe care l e stim 51 pe care nu le stim, pentru binefacerile Tale cele a r ă -
tate si Cele n e a r ă t a t e ce s—au făcut nouă». . _ ᾽ ᾽
_ Precum rezultă d i n formele acestor donoloqii, ele s î n t a d r e s a t e lui
Dumnezeu, expunind insă a t r i b u t e l e p r i v i t o a r e la t o a t e persoanele
dumnezeiesti. În fond, 111 ambele Liturohii avem o Euharistie t r i n i t a r ă .
În A n a f o r a d i n a m b e l e Liturohii. e u q h i a o c u p ă primul. loc. dez—
voltindu-sc, precum a m văzut, s u b f o r m a u n e i orăiri, despre atributele
F i i n t e i d u m n e z e i e s t i , ale unei a d e v ă r a t e Θεολογία... c u m zice S f i n t u l C h i r i l
a l I e r u s a l i m u l u i . De a c e e a , p r i m u l f r a u m e n t a l R u q ă c i u n i i e u h a r i s t i c e
se desemnează, 51 sub numele de rugăciune 10010ς]1'0ά…, titlu pe care
prima r u g ă c i u n e d i n a n a f o r a Sfintului Vasile cel Mare 11 justifică în
chip precumpănitor.
b)- Trisoghiomi} s e r o f i m i c . -— P r i m u l f r a u m e n t d i n R u o ă c i u n e a euha—
r i s t i c ă . a d i c ă cel c a r e c o n s t i t u i e ruoăciunea teologică, 151 atincre
punctul c u l m i n a n t în m o m e n t u l Imnului serafimic. In anafora Sfîntului
loan Gură d e A u r această cinta're se desfăsoară ca final al. formulei prin
c a r e „se m u l t u m e s t e l u i D u m n e z e u p e n t r u c ă , b i n e v o i n d a p r i m i d i n
miini omenesti L i t u r o h i a , a creat in acest chip oamenilor o împreju-
r a r e d e a - s i u n i striciarea l a n d e „ b u c u r i e c u a c e e a a' c e t e l o r î n q e r e s t i ,
"care se i n a l t a „zburind, cîntarea- de biruintă cintind, strioind, glas înăl-
Ünd .si o r ă i n d : Sfînt,-Ştim, 511111 D o m n u l S a v a o t ; plin este cerul si pă—
mîntul d e s l a v a “Ta. Osana întru cei d e sus! Binecuvîntat este Cel ce
vine intru numele Domnului. Osana Celui dintru înăltime», Î n Litur—
ghia Sfintului Vasile cel Mare. amintindu—se in general că t o a t e pute-
“ ;
092. CI. J. H a n s s e n s , op. cit., 1. III. "tp. 347.
i.
“233“-
rile ingereşti slujesc l u i Dumnezeu, i n ă l t î n d pururea eintări d e slăvire,
[Ἡ se descrie mai amănunţit tinuta serafimilor «cei eu cite şase aripi, care
cu d o u ă îsi acoperă fetele,—cu d o u ă picioarele, iar cu d o u ă 'zburind,
strigă u n u l către altul, cu n e î n c e t a t e graiuri, cu l a u d e f ă r ă tăcere, cin—
tarea de biruinţă cintind» etc. Formula <<Cintarea de. biruintă cintind,
s t r i q i n d , glas înăltind 51 g r ă i n d » , p r i n c a r e p r e o t u l i n t r o d u c e c î n t a r e a
T r i s a g h i o n u l u i s e r a f i m i c , a v î n d a c e l a s i t e x t 111 a m b e l e L i t u r q h i i s i f i i n d
s i n g u r a ce se rosteste 111 auz 111 p r i m a p a r t e a f \ n a i o r e i , face ca oficiul
a m b e l o r Liturghii s ă nu a p a r ă , diferit 111 fata comunitătii. .-'\cest ecionis
Prin forma articulată a t e r m e n u l u i cinioreo … τόν (ἐπινίκια-λ ia…… _—
d i n ' a c e s t „ecfonis, se subliniază că el se r e f e r ă la _un imn imm-ese a n u -
m i t . a d i c ă la a c e l a p e c a r e l—a a u z i t p r o o r o c u l l s a i a ( V l , fii i n κ….ν1-,ν…………
s a . c i n t a t d e s e r a t i m i : «511111. S f i n t , S f i n t . D o m n u l sar.-fior! РПП
e s t e t o t p ă m î n t u l d e m ă r i r e a Lui». Ο c i n t a r e î n d r e p t a t ă d e c i c ă t r e «Dom—
n u l D u m n e z e u a t o t t i i t o r u l , Cel ce e r a s i Cel c e e s t e si. ("el c e v a s ă
v i n ă » (Apoc.. l V , 8 ; I , 8}. La i n c e p u t , a d i c ă î n V e c h i u l T e s t a m e n t , acest
i m n n u a f o s t c i n t a t d e c î t 111 c e r , z i c e a S f i n t u l I o a n G u r ă d e A u r ; Arium
el e s t e a t i t a l n o s t r u c î t s i a l s c r a i i m i l o r , d e o a r e c e l - l r i s t o s a î n l ă t u r a t
zidul care despărtea cele d o u ă lumi …. Rostind deci această teolooie
(laudăl sfîntă, n e facem părtasi la cîntarea imnelor, cu ostile ceresti,
precum zicea Sfintul Chiril a l l e r u s a l i m u l u i “”5, i n c e p i n d astfel să facem
d e a i c i c e e a c e n ă d ă j c l u i m s ă f a c e m v e s n i c î n c e r u r i …. U n i r e a c r e d i n -
c i o s i l o r i n c h i p s p i r i t u a l c u s f i n t i i î n g e r i , 111 a r m o n i i l e a c e l u i a s i i m n
intrcit sfint, este deci u n fapt a c t u a l 111 Liturghie, iar n u n u m a i «la vea-
c u l c e v a s ă f i e » , c u m s e e x p r i m a S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i ““7.
A c e a s t ă u n i r e este c o n f i r m a t ă d e m ă r t u r i s i r e a p r e o t u l u i i n i n s ă s i 1211011-
c i u n e a anaforei, o d a t ă cu intonarea imnului. d e c ă t r e credinciosi.: « C u
a c e s t e f e r i c i t e P u t e r i şi noi, i u b i t o r u l e d e o a m e n i , S t ă n i n e . s i r i q ă m s i
g r ă i m : S f i n t esti s i P r e a s f i n t , Tu s i U n u l — N ă s c u t F i u l T ă u s i D u h u l T ă u
cel S f i n t » . _ … ' _
01 Totodată, prezenta serafimilor este simbolizată in acest m o m e n t
liturgic prin actiunile ce se îndeplinesc în. l e u ă t u r ă cu c i n t a r e a Trisa—
q h i o n u l u i . Astfel, în timp ce preotul rosteste ecfonisul «("interea d e
b i r u i n t a c i n t i n d , striuînd...»„ d i a c o n u l o r i . in l i p s a l u i , c h i a r p r e o t u l .
l u i n r l s t e l u t a d e pe sfintul disc, f a c e cu e a s e m n u l c r u c i i d e a s u p r a aces—
tuia, lovind uşor cu e a i n cele p a t r u p ă r t i ale siintului disc (răsărit,
693. î n t r - o v r e m e , si a n u m e "prin v e a c u r i l e a l XI—lea _— a l XII-lea, inoriiac'mii
atriiţieau a t e n t i a c r e d i n c i o s i l o r a s u p r a a c e s t u i r r o m a n i s o l e m n , prin f o r m u l a r o s t i t ă
t a r e : «(Titi s i n t e t i c r e d i n c i o s i , r u g a t i - v ă ! » [ v e r s i u n e a latină] a lui Leon ΤΙἩιςτ'υςἸ.
Ci. Dorn P l a c i d o d e M a e s l e r , op. cit., p. 96. Vezi si А. D m i t r i e v s k i , Tipică, l, p. 171.
fi?—I. Sf. l o a n G u r ă d e A u r , ΟΠΠ… V I Με O z o n , Ρ. .
605. C a t e h e z e ν mistagriqică, 6, Ρ. G.. ΧΚ.Χ΄111, 111.1.-
606. C f . T e r t u l i a n , De o r a t i o n c , 3, Ρ. L., I, 1156. Sf. Ioan Gură de Α…". a r i i l i n d
că '.Iintii m a r t i r i s e b u c u r ă a c u m in s l a v a ccrtrascîţi, i n t o n i n d iri-.preună cu r'r—îr‘lf‘
i n ţ i c r f s i i i m n u l l o r tainic, a d a u g ă că “ c h i a r d e pn c i n d e r a u un t r u p : n u r i i n r , r—i
Με făceau deja parte din. aceste coruri, o r i de cite ori cintau Trisaqhimmi -'15ε11ει …. ?.)
l a s ă v î r ş i r e a S f i n t e l o r T a i n e » . Omilio l a t o t i s f i n t i i m a r t i r i , Ρ. Ci., .\'I.I.\' (Il ll.
705…-71?.. . . -
nm". E x p l i c a r e a despre Biserică, in T r o i e i as:.mrrîz t u t u r o r 11ι>ςµπΜ…τ …'…11"11*'ι'΄
noastre ortodoxe, traducere română, Bucuresti, 1885, р . 263, m l . 1.
 -234--
?"
— 235 ___. f,
apus, miazănoapte si miazăzi}, pentru ca să simbolize ze prin sunetul 'Şî presentimentu l momentului apropiat al p r e z e n t e i ' r e a l e a Domnului.
respectiv G i n t a m a «Sfînt, Sfînt, Sfînt, D o m n u l D u m n e z e u :atottii—tor u-l», Aşa p r e c u m este n u m i t
cu care il p r e a m ă r e s c cele p a t r u fiinţe d e care ne vorbeste Sfîntul Ioan
i n ecfonisul r o s t i t d e preot, acest i m n e s t e ο
χ «cintare d e biruinţă», adică u n i m n tgiumfal, pentru că, pe d e о parte
Evanghel istul. i n A p o c a l i p s ă (IV, 6,- 8) “93. Pe d e a l t ă p a r t e , - î n . este î n ă l ţ a t s p r e s l a v a D o m n u l u i S a v a d t , “ D u m n e z e u l P u t e r i l o r » …, a d i c ă
t i m p ce
c r e d i n c i o ş i i s a u c o r u l c î n t ă T r i s a g h i o n u l s e r a f i m i c , d i a c o n u l agită u s o a l ostilor cereşti, i a r p e d e altă p a r t e , pentru că prin el se i n t i m p i n ă
r
ripida d e a s u p r a vaselor cu cinstitel e daruri, î n primul rînd cu un t o t o d a t ă v e n i r e a M î n t u i t o r u l u i î n L i t u r g h i e , b i r u i t o r u l mortii εἰ 01 păca—
scop
practic, desigur, si anume de a împiedic a să cadă ceva în ele eventua- t u l u i , î n s o t i t d e c e t e l e c e r e ş t i . D e altfel, n o t a t r i u m f a l ă se g ă s e ş t e sub—
litate p o s i b i l ă m a i ales în ţările calde. Actul a căpătat însă tbtodată si l i n i a t ă î n a c e s t i m n si p r i n s t r i g a r e a « O s a n a » , care r e v i n e ca u n r e f r e n
o s e m n i f i c a t i e s i m b o l i c ă , mai ales că ripida poartă pe dînsa imaginea la finele a t î t a l p r i m e i c î t si al celei d e a d o u a p ă r ţ i a textului l u i . Evan—

'
serafimilor, inchipuind

-
astfel prezenţa m u l t i m i l o r îneereşti, dar m a i ales ghelia, ca si Liturghia, a u păstrat netradusă această formulă.

4
participa rea r e a l ă a serafimi lor, preînchi puită d e j a în Vechiul Testa— În limbajul liturgic, exclamatia «Osana» şi-a pierdut întelesul său

—
m e n t p r i n s e r a f i m i i c a r e umbreau, cu aripile lor chivotul Legii din Sfînta primitiv din psalmi (Ps. CXVII, 2 4 ) : «О, Doamne, mîntuieşte» (ajută),

-
Sfintelor ….

‘
ca о i n v o c a r e (10 a j u t o r , c u m a f o s t i n t r e b u i n t a t ă si in a c l a m a t i i l e mul-'

-
.. În L i t u r g h i a Biseric ii p r i m a r e , f o r m a Trisagh ionului ser—afim t i m i i din Ierusalim, l a p r i m i r e a M î n t u i t o r u l u i î n acest oraş, p e n t r u ulti-

1
ic se
marginea , pe c i t s e pare, la textul din Vechiul Testamen t (Isaia VI, 3), m a oară. in Trisaghionul serafimic, termenul «Osana» reprezintă u n

-
_
precum s e găseste in L i t u r g h i a d i n cartea VIII, 120 Consiitut iilor Apos- accent de bucurie, d e triumf si de salutare, echivalent aclamatiilor mo-

:
tolice. În a d a p t a r e a l u i liturgică d e m a i tîrziu el a fost amplifica t însă derne: aura—», <<trăiască», «slavä». El s e r e f e r ă deci (si îndeosebi ca re—

-
cu partea a doua, care constă din textul uşor infeclificat al aclamaţi ei

.
fren final 01 imnului) la Mîntuitorul, în legătură cu prezenta Sa pe sfînta

.
cu _care a fost in'tin'ipin at M i n t u i t o r u l la primirea— sa triumfală î n Ieru- masă. în J e r t f a e u h a r i s t i c ă …. …

.
s a l i m , î n a i n t e d e F a t i m a : «Osana

.
întru cei d e s u s ! B i n e c u v î n t a t este Trisaghionul s e r a f i m i c este cel m a i vechi imn în Liturghia crestină

..
Cel ce v i n e i n t r u n u m e l e Domnulu i. Osana întru cei de s u s ! » (Matei εἰ, poate, c h i a r primitiv î n cuprinsul ei …. De el se face mentiune încă

..
X X I , 9 ; cf si M a r c u X I , 9,- Luca XIX, 38 si Ioan XII, 13). I n î n t r e b u i n -

.
d i n v e a c u l i n t i i . desi n u s u b о f o r m ă d e s t u l “de c l a r ă , la Clement R o m a -
(area sa l i t u r g i c ă , T r i s a g h i o n u l s e r a f i m i c a a j u n s deci u n i m n d e slavă 11111704 εἰ în Didahia celor 1 2 Apostoli …. La finele veacului al lI—lea,
nu numai î n cinstea unicului D u m n e z e u î n trei ipostasuri, asa cum s e d e asemenea, il aminteşte Tertulian του,, iar î n veacul al lV-lea, Sfintul

"
infătiseaz ă în textele biblice si in interpretă rile Sfintilor P ă r i n t i m , ci Chiril al ierusalimului il menţionează l ă m u r i t în explicarea Liturghiei
si in crnstea Fiului, C a r e a venit pe p ă m î n t in numele Domnului , adică … _ Sfintului Iacob …. Inclinäm să credem că, la început, i m n u l serafimic
01 T a t ă l u i . El c o n t i n u ă să v i n ă însă în chip mistic, pentru a continua în se integra în insusi textul rugăciunii rostite de preot 703 si n u m a i m a i
Liturghi e, p r i n T r u p u l si Singele Său euharist ic, misiune a d e mijlocit tirziu s—a transformat într-un imn pentru credinciosi, p r i n amplificarea
or,
pe c a r e o î n d e p l i n e s t e în ceruri, intre Dumneze u si oameni, deoarece ei textului lui Isaia (VI, 3) cu cel din Psalmul CXVII, 24—-—25 si d i n
a j u n g cu a n e v o i e a fi «morti păcatulu i» (Rom. V, 11). Evangheht . -
. În f o r m a sa l i t u r g i c ă , Trisaghio nul serafimic este eXpresia unei sub- Sint lipsite d e orice temei încercările lui Η. Lietzmann d e a demon—
l i m e emotii, in c a r e p a l p i t ă bucuria si entuzias mul îzvorit d i n credinta stra că ο bună parte a p r i m e i Rugăciuni euharistice ca si imnul trium—
fal ar reprezenta împrumuturi din cultul sinagogii 709. Nu e greu de
DOB. A c t i u n e a cu steluta este considerată că s i m b o l i z e a z ă î n c ă si constatat că stilul acestei prime rugăciuni este conceput într—un spirit
vestirea in
cele patru parti ale lumii, despre biruinta Domnului asupra mortii si 1810881813
…- d e elevaţie spirituală si (10 avint mistic, cărora nu 10 găsim echivalentă
v e s t e , p r i n s u n e t u l a t i n g e r i i ei d e s f i n t u l disc, să a t r a g ă a t e n t i a credincioşil
or asupra
m o m e n t e l o r u r m ă t o a r e a l e S f i n t e i E v h a r i s l i i . Cf. Dr. V. lviitrofanov
ici si Dr. T ‚Таг- in nici o rugăciune iudaică. E1 ne dă senzatia misterului.. intr-un cuvint,
navei—lu, 0/1. cit., p. 512. I n s t r u c t i u n i l e t i p i c o n a l e d i n m a n u s c r i s e i a u acest stil se resimte d e clubul profetic al- marilor personalităţi creştine
a c t d e această
a c t i u n e tir/ie, m a i i n t i i s u b f o r m a u n e i r i d i c ă r i a s t e l u t e i , d e pe disc, ş
i anume prin `
veacul a l X I I - l e a ———'ril XIII—lea [ v e z i D o m P l a c i d e d e Ivieester,
op. cit., p. 96, d u p ă 701. Sf. G h e r m a n I al Constantinopolului, Op. cit., P. G., XCVIII, 432 D. …
lx'rasnosel tzev, M a t e r i a l , p. 26, 64, 110), i a r p r i n v e a c u l a l XV-lea,
΄

s u b f o r m a ceremo— 702. U n e l e d i n e d i t i i l e r o m â n e s t i a l e L i t u r g h i e r u l … s e silesc să precizeze a c e a s t a

'

nici i n u z p i n ă a s t ă z i ( M s . n r . 986, Bibi. Mincistirii Sinai, p u b l i c a t

d e A, Dmitrievsl-z i i n t e r p r e t a r e p r i n r e d a c t a r e a u l t i m u l u i r e f r e n s u b f o r m a : «Ossan-a Celui d i n î n ă l ţ i m e » .
op. mi., p. 61 1). _ ' ᾽ 703. Cf. G u s t a v Bikel, Messe u n d Pascha, p . 105—122.
600. C L ' S i m i n n , a r h i e p i s c o p u l Tesaloniculu i, Despre s f i n t e l e hirotonit, c a p .
Ρ. G., ( ι ν , .1ΐΜ, î n t r a d u c e r e a r o m â n ă c i t a t ă , p . 136, col. 2,- Sf. G h e r m a
174, 704. Epistola I c ă t r e Corinteni, cap. XXXIV.
s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. G., XCVIII, 432 D.
n I a l Con— 705. Cap. Х, 6.
700. Sf. I o a n D a m a s c h i n : <<Căci sfintii s e r a f i i r i n e i n d i c ă î n c h i— p precis, 706. De oratione, 3, Ρ. L., I, 1156. … # …
repeta-rea. d e
prin 707. C a t e h e z e X X I I I (a V-a mistagogicä),6, P. G., XXXIII, 1113 В.
trei ori-a cuvîntului Sfint, pe cele trei ipostase
s u p r a f u n t i a l e . P r i n o s i n g u r ă D o m n i e , ei i n d i c ă о s i n g u r ă fiinţă si
ale Dum
nezeirii …, 708. i n t r - a d e v ă r , Sf. Chiril a l Ierusalimului zice că «'τπ:τ:ΜίΞΞ Ο€0λ"ή΄ΐανι 11111111…
împărăţia,“ & Tre-î- d e noi (10 10 s e r a f i m i , о s p u n e m p e n t r u c a să n e f a c e m p ă r t a ş i cu î n g e r i i l a (:in-
m n ierarhice» ( D o g m a t i c a , t r a d . d e Pr. D. Fecioru, i n c o l e tarea imnelor».
Bucuresti, 1938, p. 170,- i n Ρ. G., XCV, 2 1 — 6 2 : Despre I m n u l trisaghion,
c t i a “Izvoarele Ortodoxie i». _ _ _
loan.
Epistola c ă t r e 709. Η. L i e t z m a n n , vM'esse u n d H e r r e n m a h l , p, 125,- Cf. J. Hanssens, op. crt., l.
111, p. 390.
 ᾽----236--- 9—237...—

din primele veacuri ale Bisericii. Originalitatea şi paternitatea celor 51101 015 inviorată în acest moment prin expresia ὅσοι πιστοὶ (citi “sinteti
două Liturghii bizantine s e află caracterizate tocmai prin această tran— credincioşi), rostită de ipodiaconi, care se aflau risipiti printre credin—
sportare şi inspiratie p e r s o n a l ă a a u t o r i l o r lor î n a n a f o r e l e respective. 01051712. R ă s p u n s u l a a m i n » însă, p e care. 11 d ă c o r u l după fiecare “din
In fond, ele rezumă aceeasi rugăciune a Jertfei, din Liturghia Sfintului aceste două ectenise, revenea la origine in s a r c i n a 01150011111111…. În
iacob, o b s e r v i n d exact aceeaşi ordine în succesiunea motivelor eulo— seama credinciosilor a 1100111 numai m a i tirziu, probabil d u p ă ce li s—a
gice şi euharistic e. — recunoscut dreptul de a intona cîntări 111 timpul rostirii Rugăciunii ana—
iorei. Deci, c î t ă v r e m e a d u r a t obiceiul de a se citi f ă r ă întrerupere Ru—
c) Rugăciunea hristologică. ——-—- În Amator-a Liturghiei Sfintului Vasile găciunea anaforei, adică î n primele'patru— cinci veacuri, a lipsit si oca-
cel M a r e , _ p e n t r u manifestarea euharistiei este rezervată rugăciunea a zia de a se d a un răspuns din partea credincioşilor după rostirea cuvin-
d o u a in i n t r e g i m e , insă într—o formă indirectă. Fără. a intrebuinta v r e o telor de. instituire. U n răspuns a devenit însă necesar si 111 acest loc,
f o r m u l ă expresă d e multumire, el l a s ă rezulte această atitudine a
de îndată ce s—a socotit că participar ea mai activă a credincioş ilor la
să
pietătii creştine dintr—o recapitulare destul d e a m ă n u n ţ i t ă a binefaceri— serviciul liturgic poate să f i e asigurată prin intonarea d e imne în legă—
lor Providentei, e n u m e r a t e în ordine istorică. Începînd d e la actul crea— t u r ă c u p a s a j e l e m a i c a r a c t e r i s t i c e d i n R u g ă c i u n e a Sfintei J e r t f e . D u p ă
t i e i si c ă d e r i i o m u l u i , t ă g ă d u i r e a unui Mintuitor si t r i m i t e r e a p r o f e t i l o r , cuvintele d e instituire, răSpunsul «5111111» rezolva d e s t u l de convenabil
a j u n g e la v r e m e a 'intrupării Fiului lui Dumnezeu, amintind d e activitatea
s i d e înălţare—a S a
situatia, in primul rind prin scurtimea lui, deoarece o cintare mai lungă
si d e m o a r t e a Lui pentru noi, precum si d e invierea
nu e r a ' î n g ă d u i t ă de urmarea imediată a unamnesei . Pe de altă parte,
la cer, ca g a r a n t i e a mintuirii noastre. Sfintul Ioan G u r ă d e Aur, care
această vocabulă se incadra potrivit si cu sensui pasajelor respective
a făcut mentiune d e j a in prima rugăciune d e operele p r i n c a r e Dum- din A n a f o r a , acest «91111111» v e n i n d d i n p a r t e a c r e d i n c i o s i l o r î n s e m n d e
nezeu a pregătit î n V e c h i u l Testament m i n t u i r e a lumii, s e ref-eră î n cea mărtu—
c o n f i r m a r e a celor ce s e istorises c d e s p r e i n s t i t u i r e a T a i n e i si c a
d e a doua n u m a i l a opera săvîrsiiă în Noul Testament prin Fiul Său
rie a credintei l o r … . Înăuntrul Anatorei, răspunsul «51111111» după cu—
t o a t ă o . r î n d u i a l a cea pentru n o i plinind...»).'De altfel î n
(«Care v e n i n d s i
vintele d e instituire a r e acelaşi caracter ca si celelalte lume de laudă
ambele Liturghii, obiectul principal a l multumirii din R u g ă c i u n e a a doua a r e , cu a c e l
si d e d o x o l o g i e . Sensul s ă u nu trebuie c o n f u n d a t , p r i n u r m
euharistică este m i n t u i r e a lumii prin Domnul nostru Iisus Hristos. De a l «enim»-u iui d e la s f i r s i t u l A n a t o r e i , c a r e e s t e « u n s e m n d e exube— …
aceea e a e s t e c u n o s c u t ă şi s u b n u m e l e d e r u g ă c i u n e hristologică …. c a r e e b u i n t e d e d e m o n s t r a t i e e x t e r i o a r ă » ….
r a n t ă , c o r e s p u n z i n d u n e i t r
111 timp ce corul intoneaz ă «amin» dupä prima f o r m u l ă d e instituir
corespunde m a i deplin celei din Liturghia Sfintului Ioan Gură de Aur. e,
Dacă deci A n a f o r a liturgică p o a r t ă în s i n e c a r a c t e r u l unei mişcă- preotul continu ă să recite în taină textul d i n 1 Corinte ni.
Xi, 2 5 : «Азе—
t o a r e r u g ă c i u n i d e a d o r a t i e , i n c a r e l ă u d ă m „si m u l t u m i m Tatălui pentru sine
menea şi paharul, după cină, zicînd», intretini nd astfel pentru
t o t ce a făcut în scopul mintuirii noastre, necrutind nici chiar p e unicul cel M a r e
cursul neintrer upt al istorisir ii. În Liturgh ia Sfintulu i Vasile
Său Fiu, f r a g m e n t u l hristologic al marii Rugăciuni euharistice f a c e loc
se intrebui nteazăa ci o f o r m u l ă mai d e z v o l t a t ă : <<:—\semenea si
paharul
si sentimentului vinovătiei noastre. Asa incit a d u c e r e a J e r t f e i e u h a - intind, stintind».
r i s t i c e implică t o t o d a t ă si c e r e r e a d e i e r t a r e si d e i m p l o r a r e a a j u t o - din r o a d a v i t e i l u î n d , a m e s t e c î n d , m u l t u m i n d , b i n e c u v
Pe d e altă p a r t e , la el t e x t u l celor d o u ă e c f o n i s e c u f o r mulele de'insti—
rului divin. i -
N a r a t i u n e a b i n e f a c e r i l o r d i v i n e isi a j u n g e p u n c t u l culminiant la sfir— tuire este amplific at cu introduc erea explicati vă d i n insusi cursul nara—
s i t u l r u g ă c i u n i i i n r e c i t a r e a c u voce. t a r e a c u v i n t e l o r “ d e i i n s t i t u i r e a tiunii : «А dat Sfintilo r Săi ucenici si Apostol i, zicind...».
j e r t f e i : <<Luati, mincati, acesta este Trup-ul Meu, care se fridge pentru 4. Α n a m n e s a
v o i s p r e i e r t a r e a p ă c a t e l o r » , s i : <<Beti d i n t r u a c e s t a t o t i , ἔ σ θ ε τ ε e s t e euha—
Singele M e u , a l Legii celei N o i , c a r e p e n t r u v o i s i p e n t r u mu.-?'- ti s e v a r s ă Ca o concluz ie fireasc ă a relatări i despre institui rea Jertiei
ă r i i p o r u n c a Mintui—
spre iertarea păcatelor», pe care le-a rostit M i n t u i t o r u l insusi la ultima ristice, u r m e a z ă i m e d i a t m ă r t u r i s i r e a c ă , n e d î n d u i t
cină l u a t ă cu ucenicii Săi. În practica bisericească s—a adoptat obiceiul torului, Biserica a d u c e J e r t f a e u h a r i s t i c ă p e n t r u p omenirea sau amin-
ca, o d a t ă cu p r o n u n t a r e a acestor formule, diaconul si p r e o t u l să a r a t e tirea a to t ceea c e El a f ă c u t p e n t r u m i n t u i r e a l u m i i . D e a c e e a s—a l u a t
cu mîna d r e a p t ă s p r e sfintele vase respective, d e t e r m i n i n d ' a s t f e l a n u m e
u i . Prin u r m a r e , n u s e p o a t e s p u n e
a s u p r a căruia d i n cele d o u ă d a r u r i de pe sfînta masă a u fost pronuntate si v i n , i a r n u S f i n t u l T r u p s i S i n g e al M i n t u i t o r u l
a r } T r u p u l Μου-,», s i m e i d e s p r e v m c a
d e Mintuitorul f o r m u l e l e d e instituire …. O d i n i o a r ă , atentia credincio— acum despre p i i n e - c ă . “...acest a e s t e ( c h i
„
_
«...accsta e s t e (cu a d e v ă r a t ) Singele M e u » .
P l a c i d o d e Moesiei" , o p .
712. Versiune a l a t i n ă a l u i Leon T h u s c h u s . Cf. Dom _
710. J. H a n s s e n s , op. cit., p. 405. - ᾽ Cii., “p. 97, ᾽ _ . . _ ,
711. Ci. Dr. V a s i l e i \ l i t r o t a n o v i c i si D r . T. T a r n a v s c h i , op. cit., p. 513—514, d e M a e s t e r , op. crt., р,_ Ω. .-
”Fifi. Krasnos eltzev, Svedenif l. D u p ă Dom P l a c u t e
R e c o m a n d a b i l e s t e î n s ă ca g e s t u l s ă i n s o t e a s c ă n u m a i î n c e p u t u l f o r m u l e l o r («Luc-iti, да..)! s a u e x p l i c a r e a s e r v i c i u l u i dii,-'in, t r r u l u c e r e d m ruseste
714. Ρ. Lebedev , L i t u r g i c a
mincati», şi r e s p e c t i v <<Beti d i n t r u a c e s t a toti»), m i n a fiind r e t r a s ă i n t i m p ce se . '268. _ , _ ..,
s i p r e l u c r a r e d e I c o n . N i c o l a e F i l i p , B u c u r e s t i , iti-fig, p
recita restul t e x t e l o r . Se e v i t ă a s t f e l c o n f u z i a c u t e z a Bisericii Romano-Catolice, D o m F. C a b r o l , A m e n , î n “ D i c t i o n n a i r e d A r c h e o l o g i e c h r e t i e m i e e t ….
715.
c a r e , î m p o t r i v a c a r a c t e r u l u i e v i d e n t d e s i m p l ă n a r a t i u n e al A n a f o r e i , a t r i b u i e f o r m u - '
Liturgie», 1. I, part. 1, col. 1559.
lelor d e i n s t i t u i r e o f u n c t i u n e d e epiclesă. I n a c e s t m o m e n t , d a r u r i l e s î n t î n c ă p i i n e
 -——-238———

o b i c e i u l d e a n u m i acest s c u r t fragment 61 a n a f o r e i anamnesă ('ανάμνησ1ς .pătimite

_ de Fiul lui Dumnezeu pentru 1,11 '"΄1ι11100 noastră, p î n ă la î n v i e -
rea $]. întoarcerea Lui în. slava p e care a avut-o la- Tatăl m a i înainte d e
= a m i n t i r e , pomenire). Ea chiar incepe in Liturghia Sfîntului Ioan Gură
a. fi lumea (Ioan XVII, 5), darurile noastre 111 vederea Jertfei liturgice
de Aur, c u c u v i n t e l e : «Aducindu-ne aminte (μεμνημένοι) deci de această s m t o f e r i t e «"de t o a t e » (κατὰ πάντα) acestea c e a u f o s t aci p o m e n i t e , a d i c ă
poruncă m “ n t u i t o a r e si d e t o a t e cele ce s—au f ă c u t pentru n o i : de cruce
î n legătură cu toate aceste momente care a u constituit J e r t f a Min—
d e groapă, de învierea c e a d e a t r e i a z i etc.», m o t i v î n d u - s e î n acest -
tuitorului.
chip aducerea Jertfei liturgice de către Biserică. In Anafora Sfintului
Dacă lucrarea lui Dumnezeu pentru mintuirea omului a culminat
Vasile cel Mare, textul anamnesei începe chiar cu porunca Mintuito-
ruluiz' “Aceasta s ă f a c e ţ i intru pomenirea Mea», concordînd in cele— Şi s-a d e s ă v î r ş i t p r i n J e r t f a F i u l u i Său, e a a f o s t totuşi n e i n t r e r u p t acti—
l a l t e p u n c t e ale ei cu formula din Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur …. v ă ε ἰ m a i î n a i n t e 111 c u r s u l istoriei, începînd î n d a t ă d u p ă ce o m u l a de—
Pentru a treia si ultima oară in cursul Liturghiei,'darurile sînt proa— căzut d i n s t a r e a p a r a d i s i a c ă , asa precum am v ă z u t c ă se m ă r t u r i s e ş t e
d u s e a c u m p r i n cuvintele spuse de preot cu voce tare, ca încheiere a in r u g ă c i u n e a teologică d i n A n a f o r a Liturghiei S f î n t u l u i Ioan G u r ă d e
a n a m n e s e i d i n ambele a n a f o r e : «Ale Tole dintru ale Tale, Tie a d u c e m . A u r , f a p t m ă r t u r i s i t si 111 r u g ă c i u n e a hristologi-c ă din f o r m u l a r u l Ana—
a
de 10111051 p e n t r u toate». Aşezîndu-şi deci miinile crucis, d r e a p t a peste iorei S f i n t u l u i V a s i l e cel M a r e : « N u te-ai î n t o r s cu totul, Bunule, d e l
s t i n g a , d i a c o n u l ori, in lipsa lui, preotul ia vasele cu sfintele d a r u r i si z i d i r e a Ta, p e c a r e a i făcut—o, nici n-ai uitat o p e r a miinilor Tale, c i in
c i n d rosteste p a s a j u l «...'1"10 iti aducem d e toate si pentru toate» din multe chipuri ai cercetat— o p e n t r u indurăril e milei Tale». Actele şi mo-
acest ecfonis, l e î n a l t ă si, i n t i n z i n d u — l e p u ţ i n î n a i n t e , f a c e c u ele ‚50111— mentele mai insemnat e în care p u r t a r e a d e g r i j ă ş i lucrarea lui D u m -
11111 c r u c i i d e a s u p r a Sfîntului antimins. Prin acest gest, care“ reprezintă nezeu pentru mintuire a oamenilo r a interven it in f o r m e «0101010» 5011
printr—o
u n a c t d e aducere s a u de oferire a cinstitelor daruri, ele sînt înfăţişate 001101010 111 Vechiul T e s t a m e n t , a m v ă z u t că au f o s t amintite
ei Sfin—
lui D u m n e z e u , d u p ă exemplul Mîntuitorului, Care, la Cina cea de taină formă generală î n r u g ă c i u n e a teologic ă din formula rul Liturghi
tului I o a n G u r ă de Aur, d a r a u fost enumăra te mai amănun ţit î
n rugă-
…- 050 c u m s e subliniază î n textul rugăciunii hristologice d i n Anat'ora a Sfintulu i Vasile cel Mare. De aceea,
ciunea hristolo gică d i n Liturghi
Liturghiei S f i n t u l u i Vasile cel M a r e … «11111111 piine i n sfintele si preacu- ză c ă d a r u r i l e noastre sint aduse
ratele Sale miini, arătînd—0717 Tie, lui Dumnezeu—Tatăl...», a înălţat—o, acum, î n finalul anamne sei se sublinia
oferite si pentru t o a t e aceste bineface ri, ce a u îmbrăca t f o r m e pozi-
adică a p r o a d u s - o m a i întîi si apoi a mulţumit, a binecuvîntat Şi sfin- sau
t o a t e «0010 n e a r ă t a t e » n o u ă si
tind—o, a frînt—o. ᾽ -’ l t i v e εἰ pe care, le ştim, p r e c u m si p e n t r u
Prin acest eclonis, preotul mărturiseşte că noi nu avem nimic al deci pe care «nu le ştim».
ule
n o s t r u , p r o p r i u a constitui din p a r t e a noastră u n d a r vrednic de Dum- Aceste două expresii din finalul anamne sei sînt aşadar f o r m
tive si comple mentare intre ele, p r i n care liturghi sitorul se referă
nezeu, ci ii o f e r i m d i n cele ce sînt de fapt ale Lui (προσφέρομεν δὲ αὐτῶ τὰ rezuma
Anafore i.
la motivel e euharis tice d i n cele două f r a g m e n t e precede nte ale
1810)… si a n u m e pîine 51 vin, pe care Mintuitorul a poruncit Apostoli— a ecfoni sului «Ale Tale dintru ale Tale...»
S-a emis părere a că origine
l o r S ă i s ă le a d u c ă l u i Dumnezeu ca p i r g ă d i n cele pe care El le-a creat pe care
în anamne sa Anafore i bizantin e s+ar datora următor ului text,
p e n t r u o a m e n i ” ” . Sau, precum zicea Sfîntul Gherman I al Constanti— a sfintei
împărat ul Justinia n a pus să—l graveze î n jurul plăcii d e sus
«111 a d u c e m p e n t r u m i n t u i r e a n o a s t r ă c e e a ce aducem ,
mese din biserica Sfînta S o f i a : «Ale Tale d i n t r u ale Tale iti
nopolului, e s t e chipul
T r u p u l u i si Singelui Celui care a z i s : «Aceasta să o faceti spre'pome— Hristoa se, n o i r o b i i Tăi, J u s t i n i a n si T e o d o r a » …. N o
i credem, dimpo—
n i r e a M e a , a d i c ă acelea p e c a r e ni le-ai lăsa-t prin Sfinţii Tăi Apostoli» …. d la intro-
trivă, că împăra tul s—a inSpira t d i n Liturgh ia Biseric ii, utilizin
lvlai l ă m u r i t , in anamnesă v r e a să se spună anume că, aducîndu-ne o p a r t e d i n textul unei formule liturgic e uzuale
ducerea dedicaţ iei sale
a m i n t e « d e t o a t e cele ce s-au f ă c u t pentru noi», d a r mai ales d e cele si deci anterioa ră timpulu i său …. -
In loc de indicati Vul «aducem» (προσφέροµε;) 11111 acest ectonis,
unele
“Fiti. f o r m u l a a n a m n e s e i d i n L i t u r g h i a p r i m a r ă n u n e este cunoscută d a r d u p ă sc
t e r m e n i i … care s e r e f e r ă la e a S f i n t u l I u s t i n M a r t i r u l ş i Filozoful sle {faire c ă manuscri se, intre care si Codicele Barberin i 336, d a u scrierea iaposeépow
redactarea 01 n—a cunoscut deosebiri pronuntate de-a lungul veacurilor. Astfel el
(aducin d). După unele păreri, această f o r m ă de p a r t i c i p i u a r trebui pre—
s c r i e î n Apologia i n t i i , l a c a p . LXVII, l : “ D u p ă acestea, i n s f i r s i t , facem 31011100-
u n a p o m e n i r e (αναμιμΝίσκομεν) d e aceste l u c r u r i » . De a s e m e n e a î n Dialogul c u Marci
rudeul Talon: cap. XLI, Sfintul Justin consideră ofrandă 'de făină, pe care o aduceau 721- J. Neale, Telralo gia Liturg ica; sive s. Chryso stomi, s. Iacobi, s.
e Meus-ler, ep. cit., p. 91,1.
1n V e c h i u l Testament cei c u r ă t i l i d e l e p r ă , . c a «ο p r e i n c h i p u i r e "'a p î i n i i e u h a r i s t i c e d i v i n a e Misfae, p. 489—490. C i t a t d u p ă Dorn Placido d
fără greutate însuşi textul complet
p e c a r e I i s u s l—irisros, Don—inut n o s t r u , n e - a l ă s a t s-o f a c e m s p r e pomenirea patimii ?22. La, o a s t f e l d e c o n v i n g e r e n e c o n d u c e
al inscripţieii, pe care 111—1 relatează George Cedrenus i(Σὑνοφι-ς ίσ10'ρίων. Ρ. (fi., (îî-(XI.
"mam—o'
pe c a r e a s u f e r i t - o „El p e n t r u o a m e n i i a l e c ă r o r s u f l e t e s i n t c u r ă t i t e a c u m d e t o a t ă T i e i t a d u c e m , H r i s t o a s e , 11:11 robii
?37 C -—— Η!) A ) : «Alle-Tale d i n t r u a l e Tale, Jin'intuic a l
i n ţ a p r i m e s t e - t e , l ' f i u l e si t '
ТЫ,-„1115111110111 s i T e o d o r a , p e c a r e cu b u n ă v o
rautatea».
V I I 17417. P r a c t i c ă obişnuită la jertfele Vechiului Testament. Cf. Levitic, III, 7, si p a t si p e n t r u n o i “lic—ai r ă s t i g n i t , i a r p e
l u i D u m n e z e u , Cel c e p e n t r u n o i T e - a i i n t r u tat—o spu—
m p ă r ă ţ i a pe c a r e ne—ai incredin
noi tine—ne i n c r e d i n t a Ta c e a d r e a p t ă ş i î
718. Sf. I r i n e u , A d v e r s u s h a e r e s e s , c a r t . IV, сардХМ’Ш 5.
reste-o si păzeşte -o, spre propria Ta slavă, cu rugăciu nile Sfintei Născiitrmre d e
719. Ibidem, c a r t e a a IV-a, cap. XVII, 5. |
720. S f . G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. G., XCVIII, 437 Β. Dumneze u si pururea Fecioara Maria».
 9—240-5— —241——

ferată, intrucit a r asigura imhului<<Pe Tine Те lăudăm...», legătura logi— Filozoful 794, 511111111111 Irineu 725 si ale lui 01196111". “Scrierea lui Ipolit
că din p u n c t d e vedere gramatical cu textul anamnesei. «Aducîndu-ne .'-(+ cca. 235), Traditia apostolice, cuprinde chiar o formulă scurtă de
aminte d e această poruncă _a'Mîntuitorqi..., aducindu-Ti de toate si epiclesă. Din cele m a i m u l t e din a c e s t e locuri, d a r mai ales din a n a f o r a
t o a t e si p e n t r u t o a t e » , prin aceasta, adică, « Р е T i n e Te lăudăm, pe T i n e lui Serapion de Thrnuis 727, pare a r e z u l t a ' c ă , în Biserica primară, epi-
Te binecuvintăm...». Imnul «Ре Тіпе Те lăudăm...» a r .fi aStfel integrat clesa avea caracterul unei “'epiclese sau invocări a Logosului 728 pentru
in a n a m n e s ă . Trebuie să observăm însă că, in general, cursul Rugă— sfintirea darurilor. În literatura bisericească d e la veacul al IV-lea în—
ciunii anaforei se desfăşoară independent d e imnele introduse mai tir- coace însă apare net caracterul acestei rugăciuni, ca epiclesă a Sfîntu—
ziu p e n t r u c r e d i n c i o ş i , p a r a l e l cu textul ei, d a r nu î n t o t d e a u n a î n strictă lui Duh …. «Ароі... rugăm p e Iubitorul d e oameni Dumnezeu să trimită
legătură g r a m a t i c a l ă cu el. Ca si 111 cazul răspunsului «Cu vrednicie si D u h u l cei S f i n t peste cele puse i n a i n t e , s p r e a f a c e pîinea T r u p al 1111
c u dreptate...» deci, recitarea imnului «Pe Tine Te lăudăm» n u priveşte Hristos, iar vinul Sînge al lui Hristos. În adevăr, s—au sfintit şi s-au
p r e f ă c u t acelea. d e c a r e s—a a t i n s S f î n t u l Duh».
r o l u l p r e o t u l u i , care, u r m i n d c u r s i v i t a t e a normală a Anaiorei, t r e c e cu
Cu privire la originea epiclesei î n Liturghie, in traditia creştinis—
necesitate la epiclesă. Începutul acestei din u r m ă rugăciuni 111 Liturghia mului primar domnea o convingere unanimă Ia Sfintii Părinţi a i veacu-
Sfintului Ioan G u r ă d e A u r : «Încä aducem Tie această s l u j b ă cuvîntă— lui al IV-lea si al V-lea. Pentru. Sfintul Vasile cel Mare, cel putin, ca
toare» reprezintă 111 chip evident continuarea firească, logică si culmi— e r a considerată aşa de veche că n u se putea spune «care dintre sfinti
n a n t ă a finalului. din ecionisul a n a m n e s e i : «... Tie aducem de toate si ne-a lăsat în scris cuvintele invocării la sfintirea p î i n i i Euharistiei si
p e n t r u t o a t e » . Acelasi l u c r u 11 d e m o n s t r e a z ă 51 forma d e justificare in a paharului binecuvintării» …. Pseudo—Proclu ( + 466) al Constantino—
care incepe epiclesa in Liturghia Sfîntului Vasile cel M a r e : «Pentru polului priveşte epiclesa de-a dreptul ca ο traditie apostolică, atunci
aceasta» …- adică p e n t r u pomenirea pe care o facem in Jertfa anunţată cind a f i r m ă că Sfinţii Apostoli, mai înainte de a se imprăstia pentru
prin cuvintele « a l e Tale... Tie iţi a d u c e m d e t o a t e si p e n t r u toate» -—— _răslpîndirea Evangheliei, petreceau mai tot timpul săvîrşin—d Sfinta Lirtu-r— .
«...indräznind, ne apropiem d e sfintul Tău'jertfelnic...». ᾽ ghie Şi, făcînd rugăciuni, aşteptau coborirea Sfin—tului Duh, ca să pre—
.Iacă pîinea si vinul amestecat cu apă, ce erau puse inainte, in insusi
Cu alte cuvinte, i n desfăşurarea textului Anaforei, actiunea litur—
Trupul şi în însuşi Singele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos ….
gică tinde să se finalizeze —— cum e si firesc —— nu î n imnul «Ре Tine
Ο mărturie despre uzul general al epiclesei in Liturghia Bisericii
Te l ă u d ă m . . . » , c a r e a p a r e c a u n s i m p l u i n c i d e n t , c i in oferirea si s f i n -
primare îl constituie însusi faptul că ea se găseşte în rînduiala Litur-
tirea darurilor, a d i c ă 111 Jertfa. Acesta este d e fapt scopul imanent al
ghiei Sfintului Iacob si a tuturor Liturghiilor orientale, precum si 111
Liturghiei. Ca atare, scrierea originală si corectă a verbului προσφέρω
cea a vechiului rit galican din Apus ….
(aduC) 111 ectonisul anamnesei, n-a putut să fie decit indicativul prezent
προσφέρομεν (aducem), iar nu participiul «possépows (aducind) …. 724. Apologia intii, LXVI, 2.
725. Adversus haereses. c a r t . IV, cap. XVIII, 5.
Ritualul A n a f o r e i liturgice 15.1 atinge desăvîrşirea in cele două mo- 726. C o n t r a Celsum, VIII, 33, P. G., XI, 1565; Omilia XI la Matei, 4, P. G . . .
mente u r m ă t o a r e , epiclesa 51 rugăciunea dipticelor, cind se realizează XIII, 948. .
jertfa si se aplică efectele ei mintuitoare. 727. Rugăciunea I ( p e n t r u j e r t f ă ) .
728. «Sci vină, Dumnezeule a l adevărului, S f i n t u l T ă u C u v i n t p e s t e p î i n e a a c e a s t a ,
5. Epictesa ca să se f a c ă p î i n e a T r u p u l Cuvintului Şi peste p o t i r u l acesta, c a s ă se f a c ă p a h a r u l
Singele a d e v ă r u l u i » .
a) Consideraţii sumare asupra textului. —— Momentul culminant al 729. Α se v e d e a , d e exemplu, Sf. C h i r i l a l I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z e V m i s t a -
gogică, 7. . ' ΄
Ana-forei este a t i n s prin rugăciunea de chemare sau invocare a Sfin- 730.51. Vasile cel Mare, Despre S f i n t u l Duh, c a p . 27, Ρ. G., XXXII, 188. Vezi
_ 1111111 D u h (epiclesa, ἐπίκλησις) a s u p r a d a r u r i l o r , p e n t r u a fi t r a n s f o r m a t e si canonul 91 a l Sf. Vasile cel Mare. -
' 731. Pseudo-Proclu, T r a t a t u l despre traditia dumnezeieştii Liturghii, P. G.,
in T r u p u l si Singele lui Iisus, jertfite pentru mintuirea lumii… LXV, 849. - … _
Existenţa epiclesei, adică a unei rugăciuni speciale d e invocarea 732. N u m a i din r i t u l roman a d i s p ă r u t s a u , cel p u ţ i n , Biserica Romano-Catolică
puterii d i v i n e peste cinstitele daruri, spre a fi t r a n s f o r m a t e in Trupul e z i t ă să r e c u n o a s c ă deschis e x i s t e n t a u n e i r u g ă c i u n i s p e c i a l e in r î n d u i a l a missei,
p e n t r u c h e m a r e a S f î n t u l u i Duh p e s t e d a r u r i , « d i n c a u z a i m p o r t a n t e i c r e s c i n d e c e
51 Singele Domnului, este primitivă in Liturghie. Documentele n u n e - a u s—a atasat in Apus cuvintelor de instituire ca formă de sfintire». (A. Forte-sque,
păstrat formula sau textul epiclesei primare, d a r practicarea ei se gă— op. cit.. p. 535). N u lipsesc însă nici acolo a u t o r i ( c a , d e e x e m p l u : Dr. B u c h w a l d ,
seste confirmată d e aluzii si mentfifni precise, încă d i n cursul veacului Die Epiktese in d e r rc'im. Messe, W e i d e n a u e r S t u d i e n , I, 1906, p. 21—56, l a A. F o r t e s q u c .
Op. cit., p. '5'36;͵ vezi şi N. Cabasila, Explicarea dumnezeieştii Liturghii, c a p . XXIX
a l II-lea si a l III-lea şi anume în scrierile Sfintului Iustin Martirul si la)! s i XXX), c a r e n u se sfiesc să recunoască r e a l i t a t e a si a n u m e c ă , î n misa r o m a n ă ,
rugăciunea P e r . q u e m haec omnia... r e p r e z i n t ă un. r e s t a l epiclesci d e m a i t î r z i u a
723. P a n . N. Trei-tabela“ ap. cit., ), 110. In Erminia sa, Nicolae C a h a s i l a , desi Sfintului Duh. 'cr. si Dr. N. Miles, Comentariul Ia canonul 91 al Sfintului Vasile cel
cunoştea Şi s c r i e r e a πΡΟσΦΞΡοντες, prc'lerä totuşi f o r m a προσφέρομεν. Op, cit., cap. Mare. i n Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. 11, part. Ii, t r a d . r o m . d e Uros K o v i n c i c r
XLIX, col. 481. _ .. - s i Dr. Nicolae Popovici, Arad, 1936, p. 143, 11. 4, p. 149.

Liturghierul explicat — 16
 22:16 "Με :--'-γ…::;'::…..…µ: . .… *:… >…
___—242;—
S e n t i m e n t u l prezenţei a p r o p i a t e a misterului, ce se realizează p r i n
r u g ă c i u n e a e p i c l e s e i , a dus i n p r a c t i c a liturgică l a p r e f a ţ a r e a acestei
rugăciuni de invocare cu f o r m u l e de pietate socotite proprii a ajuta la
pregătirea unei înalte dispoziţii religioase necesare pentru intimpinarea
acestui moment. Asa a rezultat obiceiul de a opri în loc cursul Anaforei,
p e n t r u a recita unele rugăciuni impuse de simţul evlaviei personale.
Cu vremea, ele s—au îndătinat, ajungînd să fie înscrise î n Liturghier.
Acesta este cazul troparului Ceasului al t r e i l e a : “Doamne, Cel ce ai
trimis pe Preasfintul T ă u Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, p e
Acela, Bunule, nu-L l u a d e l a noi, ci reînnoieşte—ni—L nouă 733, celor c a r e
ne r u g ă m Tie». Dintre codicele cercetate de profesorul atenian Pan. N.
T r e m b e l a …, unele i n d i c ă r e c i t a r e a acestui t r o p a r o datâ s a u d e trei ori,
cu stihul d e umilinţă : <<Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului» 735, sau
chiar fără nici u n s t i h . Unele codice nu f a c nici o menţiune despre in—
t r e b u i n ţ a r e a acestui tropar la epiclesă, în timp ce altele adaugă pe lîngă
el <<Slava...» c u troparul «Binecuvîntat esti Hristoase, Dumnezeul nos—
tru...» d e la s ă r b ă t o a r e a Cincizecimii, precum «$1 acum...» cu. condacul
«Cim! s—a pogorit amestecind limbile...» de la aceeaşi sărbătoare. Un
cercetător a p u s e a n a l istoriei textului grec al Liturghiei Sfintului Ioan
G u r ă de A u r 7“” s o c o t e s t e că întrebuinţarea acestui tropar la epiclesă
a r fi început d e prin v e a c u r i l e al XII—lea sau al XIII-lea, dacă nu chiar
din'veactu al XI-lea. Socotim însă întemeiată părerea profesorului Pan.
Ν. Trembela că un astfel de obicei e r a cu totul sporadic in această apa-_
că. Generalizarea lui priveşte m a i degrabă veacurile al XVelea $1. al
XVI-lea …. ΄ - ΄*
În unele din codicele d i n această vreme, troparul Ceasului al trei—
lea, cu sau f ă r ă stihuri, se găseşte asezat înainte de rugăciunea epicle-l-
sei («Încä aducem Τ16...»), ceea ce, desigur, e mai logic. Alte manuscrise
insă il prevăd ca in cele mai multe din Liturghierele de astăzi, adică
întrerupind epiclesa d u p ă propoziţia : «Trimite Duhul Tău cel Sfint peste
noi si peste aceste d a r u r i ce sint puse înainte». Împotriva unei astfel
733. Cu e x c e p ţ i a u n e i a s a u a d o u ă ediţii, Liturghierul r o m â n dina-inte d e a n u l
1956 î n t r e b u i n ţ e a z ă a i c i f o r m a «c1 n e i n n o i e s t e pe noi», o t r a d u c e r e o a r e c u m i n t e r -
p r e t a t i v ă ——- a m p u t e a s p u n e —— s u b i n f l u e n t a v e r s i u n i l o r s l a v e ale Liturgltierului,
dar necorespunzătoare t e r m e n u l u i d i n originalul g r e c : ἀλλ’ἐγκαἰνισον ἡμῖν. Vezi
l u c r a r e a n o a s t r ă Î n s e m n ă r i p e n t r u o nouri ediţie a Liturghierului, 13661.ιτ6511,…1947,
p. 14—15.
734. Pan. N . T r e m b e t a , Cele t r e i l i t u r g h i i clapa codicii din A t e n a (în l i m b a
g r e a c ă ) , A t e n a , 1935, p. 113. Ci. s i Dom Placide d e Maester, Genese, sources c t
ctgve'loppements d u t e x t e grec d e la liturgic d e ' Saint Jean Chrysostome, R o m a ,
l 08, p. 99. .-
735. S u b influenţa ediţiiIOr slavone, acest verset din Evanghelia după
XVIII, 13, reprodus. ad litteram („б Θεός, ἱλάσθιτἱ μοι τῷ ἀμαρτωλᾧ...)-ῖπ ediţiile de
l i m b ă greacă a l e L i t u r g h i e r u l u i , & c ă p ă t a t î n L i t u r g h i e r u l r o m ă n o localizare liturgică
s u b f o r m a : <<...curăteştc—mă pe mine, păcătosul», variantă inspirată, desigur, d e
preocup—area a s c e t i c ă i m p u s ă d e s f i n ţ e n i a m o m e n t u l u i . -.
736. Dom P l a c i d e d e M a e s t e r , 0 p cit., loc..cit. ' tras d i n “Biserica O r t o d o x ă R o m â n ă » , L'V (193-7), n r . 1—2.
737. :în L i t u r g h i e r u l r o m â n , t r o p a r u l C e a s u t u t a l t r e i l e a î n r î n d u i a l a epiclesei
apare p e n t r u p r i m a d a t ă i n e d i t i a s l a v a - r o m â n ă d e B u c u r e s t i d i n a n u l 1680, & mitro—
p o l i t u l u i Teodosie.
———243 —
fie practici ._obiectează _cu temei autorii Pictalionului …, recomandind ca,
,
"in c o n f o r m i t a t e cu logica, r e c r t a r e a acestui t r o p a r 51- 6 stihurilor respec-
…
tive să se facă. înainte de rugăciunea 66-1616561789. Ediţiile m a i noi ale
-
.
'Liturghierelor greceşti a u început chiar să nu mai inscrie acest tropar
.
.
'la e p i c l e s ă sau, cel mult, se m ă r g i n e s c la stihul d e umilinţă citat m a i sus.
…
Textul rugăciunii p e n t r u invocarea Sfintului D u h este în cea m a i
m a r e p a r t e d i f e r i t î n cele d o u ă L i t u r g h i i p r i n c i p a t e bizantine. În a m î n -
*
d o u ă însă epiclesa s e î n f ă ţ i ş e a z ă ca o r e l u a r e a firului sau a c u r s u l u i
R u g ă c i u n i i a n a f o r e i e u h a r i s t i c e $1 a n u m e î n c o n t i n u a r e a e c f o n i s u l u i
anamnesei («Aie T a t e d i n t r u ale Tale, Tie î ţ i a d u c e m d e t o a t e şi p e n t r u
toate»). Această inlănţuire apare m a i evidentă în Liturghia Sfîntului
Vasile cel Mare, sub f o r m a u n e i motivări cu care se deschide rugăciu—
nea e p i c l e s e i ; «Panini aceasta, Stăpine Preasfinte, „îndrăznind, ne
apropiem de sfintul Tău Jertfelnic $1 punînd înainte cele ce inchipuie
Sfîntul Trup $1 Singe al I—Iristosutui Tău, Tie ne rugăm si pe Tine Te
chemăm (invocăm), Sfinte al sfinţilor, ...să vină Duh-ul Tău cel Sfînt
“peste noi ş i p e s t e darurile acestea ce sint puse înainte si să le binecu—
' v î n t e z e pe d i n s e t e $1 s ă l e s f i n ţ e a s c ă şi s ă a r a t e : pîinea aceasta-, adică,
însuşi cinstitul Trup al Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, iar
ceea ce este in potirul acesta, însuşi cinstitul Singe al Domnului Dum—
nezeului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos, care s-a vărsat pentru
v i a ţ a lumii, p r e f ă c î n d u - l e c u D u h u l T ă u cel S f i n t » . '
Textul epiclesei este mult s i m p t i f i c a t i n formularul Liturghiei Sfîn—
tului Ioan G u r ă de Aur, în care, prin adverbul <<încă», cu care se des-
chide rugăciunea epicle-Sei, s e subliniază idee-a că Jertfa euharistică nu
se m a r g i n e s t e n u m a i l a simbolurile materiale d e p î i n e $1 vin, c i ein-că
(în plus, mai) aducem această slujbă cuvintătoare $1 f ă r ă de sînge
(τὴν λοτικὴν ταύτην y.at 'avatuamov λατρείαν s i u j b ä , cutt, a d o r a ţ i e s p i r i t u a l ă
sau duhovnicească) ”° si Te chemăm (invocăm, παρακαλοῦμεν Σε) $1 Te ru-
găm (mt δεόµε8σ.) Şi c u u m i l i n ţ ă la T i n e c ă d e m (mt ἱκετεύομεν), trimite
Duhul Tău cel Sfint peste noi si peste aceste d a r u r i ce sînt puse înainte
şi f ă adică pîinea aceasta cinstit Trupul Hristosutui Tău, iar ceea ce este
in potirul acesta, cinstit Singele Hristosului Tău, prefăcindu—le cu Du-
hul Tău cel Sfint». ᾽
Precum se vede insă, textele celor două epiclese, desi deosebite
unul de celălalt, se găsesc totusi într-o analogie foarte apropiată în for—
mulele pentru binecuvîntarea materiilor euharistice, devenind identice
în formula f i n a l ă : “prefăcînzd—u—le cu Duhul Tău cel Sfint»… Pictalionui,
întemeindu-se pe manuscrisele vechi, consideră că în Liturghia Sfîntu—
lui Vasile cel Mare acest final este u n adaos strecurat mai tîrziu de
Luca, cepisti, sub influenţa formularului Sfîntului Ioan G u r ă de Aur, în c a r e
38. Pidaiionul, t r a d u s ş i t i p ă r i t la M i n ă s t i r e a N e a m t , i n a n u l 1844, n o t a l .
t u . e d e l a t i t c u i r e a c a n o n u l u i 19 a l Sin. d i n L a o d i c e e a .
' 739. Vezi s t u d i u l n o s t r u T r o p a r u l C e a s u l u i al t r e i l e a î n r î n d u i a l a epiclesei (ех—
_ .-
740. În rugăciunile Sfintei Liturghii, expresia λογικὴ λατρεία. 16611. adoratis: &…
r i t u a l ă s a u d u h o v n i c e a s c ă ] s e r e f e r ă u n e o r i la j e r t f e l e n o a s t r e s p i r i t u a l e s u l n c c t i v t ' :
r u g ă c i u n i d e l a u d ă ş i d e m u l t u m i r e , c u r ă ţ i r e I ă u n t r i c ă etc., d a r m a i a l e s l a s i m t a
 ….._244_ _… _ --245-

_ —„_ .
isi are iocul de origine …. ΕΙ s-a îndătinatînsă prin uz şi în Liturghia ' c r a r e a barului Sfintului Duh. Intr—o s u p r e m ă c o n c e n t r a r e si înălţare a
Sfintului Vasile cel Mare, dar poate că nu atit printr-un proces de auto— spiritului spre Părintele ceresc, cu privirea rugătoare si c u mîinile ridi-
matism r u t i n a r cît mai degrabă pentru motivul că finalul epiciesei d i n cate, p r e o t u l l i t u r g h i s i t o r se roagă apoi rostind textul rugăciunii din
Liturghia Sfintului Ioan G u r ă de A u r reprezintă о f o r m u l ă ce a p a r e mai troparul amintit. Această ţinută sau poziţie fizică constituie expresia
e x p r e s i v ă si d e c i m a i p r o p r i e pentru a i m p u n e _cu necesitate îndepli—

_
cea m a i proprie unei stări sufleteşti, î n care se aşteaptă si s e n ă d ă j -
n i r e a a t r e i a o a r ă a s e m n u l u i p e n t r u b i n e c u v î n t a r e a cinstitelor daruri, duieşte a se primi darul cerut prin rugăciunea ce se rosteste. Gesturile

_
impiedicind astfel d e a fi eludat în practică-. Departe de a altera logica ' si pozitiile corpului l a r u g ă c i u n e t r a d u c s a u exprimă si s u b l i n i a z ă s t ă r i

_
d e s f ă ş u r ă r i i rugăciunii, f o r m u l a <<prefăcindu-le cu D u h u l Tău cel Sfint»
de religiozit-ate si dispozitii de spirit anumite, sensibilizînd ideile si

.
v i n e a c i , d i m p o t r i v ă , ca o c o m p l e t a r e , prin precizarea si s u b l i n i e r e a

-
sentimentele „corespunzătoare, angtajînad si dirijînd in acelasi timp spi-
c e r e r i i d i n e p i c l e s a S f î n t u l u i Vasile cel M a r e , î n c a r e i d e e a d i n textul ritul î n sensul acestora. Pozitia si gesturile liturghisitvorului în timpul

.
«58 le s f i n t e a s c ă ' s i să a r a t e : a d i c ă pîinea aceasta..., i a r ceea ce este î n
epiclesei nu trebuie deci interpretate si executate ca simple f o r m e d e

.
potirul 80851…8...»»1111 ra-pare stilizată atit de accent—triati si de explicit ca p r o t o c o l s a u d e para-dă, ci ca a c t i u n i d e î n c o r d a r e a î n t r e g i i f i i n t e , i n

.
._
în f o r m u l a d i n Liturghia Sfintului Ioan G u r ă d e A u r : «Si fă, adică, a n g a j a r e a si s u s ţ i n e r e a avintului s p i r i t u a l . Căci, a s a precum sublinia

Η-
Η
pîinea aceasta…». De aceea n u socotim nici necesară, nici utilă o "epu— si? Sfintul 'Ioan Gură d e Aur, «hami nu se împărtăşeşte (transmite) decît

.
r a r e a textului actual al epiclesei din formularul actual a l Liturghiei . sufletelor atenteŞi cu l u a r e aminte... Căci dacă nu a r ă t ă m о dorinţă
S f î n t u l u i V a s i l e cel M a r e . vie (aprinsă) pentru binefacerea pe care o cerem, nu—i vom aprecia de—
b) Oficiul sau ritualul Epiclesei. -—— Rostirea troparului"Ce asului al . cît slab preţul şi'însemnătatea... Aşa că Dumnezeu voieşte ca mai întîi

w a
:
treilea c u s t i h u r i l e ce-l prefatează a p a r e …- precum s-a menţionat …- ca sufletul nostru să se pregătească (să se dispună) printr-o luare a m i n t e

-
u n i m p e r a t i v al constiintei religioase si ca u n mijloc d e pregătire a evla— activă, pentru a primi plenitudinea barurilor Sale» №.

a
v
vrei cu care. t r e b u i e asteptata minunea pogoririi focului 'Dumnezeirii Precum. se vede din textui troparului d e mai sus, preoţii liturghi—

a
p e n t r u a p r i n d e r e a jertfei, adică venirea Sfîntului Duh pestedaruri, spre sitori se roagă în. primul rînd ca Sfîntul Duh nu numai s ă nu l e fie re-

a le preface in Trupul si Singele Domnului. Ca organe ale harului divin,
liturghisitorii sint datori s ă se găsească intr-o stare de, vrednicie si de
sfintenie c o r e s p u n z ă t o a r e a c e s t u i m o m e n t c a r e e s t e cel mai sublim d i n
oficiul Liturghiei. De aceea, în timp ce corul intonează i m n u l ' a P e Tine
c
-
tras (,,μή штатах-‚де; 'acp"hp.tîw“), să nu fie lipsiţi de el Sau să li se suspende,
o r i să l i s e s u p r i m e a s i s t e n t a Lui, ci, t o t d e o d a t ă , s ă le f i e r e î n n o i t , să l e
_fie restaurat (,,'αλ΄λ*έτν.αίνισον ἡμῖν“), adică să fie reînsutletit suflul Lui

.
într—însii, învestindu—i cu puterea Sa, ca oarecind pe Sfintii Apostoli în

"
Te lăudăm...», ei încep în taină o actiune d e pregătire specială,. făcînd ziua Cincizecimii; — ΄ _
mai intii trei inchinăciuni in f a ţ a sfintei mese, rostind de fiecare d a t ă În cursul oficiului, liturghisitorii s—au rugat deja de mai multe ori
stihul «Dumnezeule, curăteşte—mă pe mine păcătosul...». Acesta este ca Dumnezeu să—i curătească cu puterea Sfîntului Duh, de orice pată

;
,
u n a c t d e smerenie şi d e m ă r t u r i s i r e , căci f o r m u l a <<...curăteşte-mă 'pe a t r u p u l u i s i a sufletului, spre ".а fi. vrednici s ă slujească neprihăniţi l a
mine păcătosul si m ă miluieste» reprezintă de f a p t о recunoaştere a sfintul Său jaerrtf'e'lfni-c. În acest moment însă ei au nevoie mai mult ca
p ă c a t e l o r , d e c a r e sufletul nu p o a t e f i pe d e p l i n c u r ă t i t oricînd d e acea. suflare a Duhului lui Dumnezeu, care să--si plimbe fla—
d e c î t p r i n lu-
c ă r a Lui î n adîncimile si cutele lor lăun-trice, spre a a r d e neghina păca—

τ
J e r t l ă e u h a r i s t i c ă . I n scrierile S f i n t i l o r Părinţi, t e r m e n u l λατρεία face p a r t e d i n t r e - t u l u i Şi. a m i s t u i t o a t ă n e c u r ă t i a . De a c e e a , î n t r - u n avint î n c o r d a t al
n u m i r i l e p r i n c a r e e s t e desemnată s f i n t a J e r t f ă e u h a r i s t i c ă . Cf. H spiritului, ei stăruie rostind d e trei ori rugăciunea din troparul Ceasului
r i s t u AndrutOS.
op. crt., p. 394.
_ Asupra aplicării expresiei “slujbă cuvîntătoar e» {λογικὴ λατρεία) din textul ᾽ al treilea. Anume, după prima recitare, preotul face o închinăciune in

…
!
epiclesei, l a s f i n t a J e r t f ä euharistică, n u mai r ă m î n e nici o îndoială p r i n f a p t u
l că
faţa sfintei mese, în timp ce diaconul sau chiar preotul însuşi, cînd nu
rugacrune'a dipticelor d i n L i t u r g h i a S f i n t u l u i I o a n G u r ă d e A u r se deschide î n d a t ă este d i a c o n , zice s t i h u l 1 1 d i n Psalmul L : <<Inimă c u r a t ă z i d e s t e întru
după epiclesă c u m e n t i u n e a că această «slujbä cuvîntä-toare » este a d u s ă «peu-ïm
ca mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste întru cele dinlăuntru ale
sa f i e celor ce se vor împărtăşi... s p r e i e r t a r e a păcatelor...», p r e c u m si « p e n t r u sufle—
t u l d r e p t care s - a s ă v î r ş i t î n t r u c r e d i n ţ ă » . M e n ţ i o n a r e a i m p ă r t ă ş i r i i n u a r a v e a nici mele». lnăltînd apoi mîinile si căutînd spre cer, se roagă iarăşi, rostind
u n senf d a c ä ‘ n u s - a r r e f e r i l a S f i n t a E u h a r i s t i e , p r e c u m nici i e r t a r e a păcatelor, dacă acelasi tropar. Se face, după aceea, d i n nou o închinăciune în fata sfin-

.
aceasta lovim) λατρεία c a r e s e a d u c e , n u a r însemna J e r t f a liturgică. Cf. s t u d i u l nos-
…

tru, EXpresrunea “slujbă cuvintătoare» din Liturghierul romăn, Bucuresti, 1939, extras U n i v e r s i t ă t i i d i n Iaşi, n u a r e acest f i n a l a l epiclesei î n L i t u r g h i a S f i n t u l u i Vasile
"

d i n .cStudti Teologice», VII (1938—1939). D e asemenea, Sf. C h i r i l a l I e r u s a l i m u l u i ,

-

cel M a r e ( v e z i Pr. Dr. Ioan Zugrav, U n manuscris din a n u l 1419 a l Liturghiei Sün-
contmumd e x p l i f a r e a L i t u r g h i e i d u p ă m o m e n t u l sfintirii B a r u r i l o r , l ă m u r e ş t e că t u l u i Vasile cel Mare, 1938, p. 18—19).
“după ce з-а` savirstt \Jer'tfa cea duhovniceas că, slujba (Cultul) cea nesingeroas ă
(înv'nvauţta rtxnv Ουσιαν,…την αναίμεικτον λατρεία rugăm pe Dumnezeu asupra n „ m a n u s c r i s e d i n v e a c u l a l XII—lea —- a l XVIII-lea a l e L i t u r g h i e i S f i n t u l u i
acelei jertfe Vasile cel Mare (mentionate la Pan. N. T r e m b e l a , o p . c i t . , p. 1 8 3 ) , a treia binecuvin-
d e rspaşrre p e n t r u pacea d e obste & Bisericilor... si a d u c e m ( o f e r i m ) această jertfă
p e n t r u toti c a r e a u _nevoie d e a j u t o r . Cateheze V mistagoglcă . 8. t a r e a S f i n t e l o r D a r u r i a p a r e legată. d e incheierea d i n t e x t u l e p i c i e s e i : « c a r e s - a
v ă r s a t p e n t r u v i a t a lumii». A s t f e l a p a r e s i t u a t i a ş i i n u n e l e Liturghier-a s l a v o n e , ca

…
’ .
741: Cl. .Prdalronu l î n t r a d . s i loc. cit., lit. d. I n t r - a d e v ä r , ca si
a l t e manuscrise . d e e x e m p l u e d i t i a d i n 1508 a lui M a c a r i e , î n M u n t e n i a s a . ᾽
un sut liturgic (kentakion ) de la începutul veacultri al XV-lea, aflat în Biblioteca
742. Sf. Ioan Gură d e Aur, Отта I la Faptele Apostolilor, 6.
a
f

…
.

-..—' 246-
tei mese,':rostiriduese Istihul 12‘ din Psalmul L: «…' ma lepăda de la. fata
Ta $1 Duhul Tău cel Sfînt nu—Llua de lamina», după care urmează ca
mai inainte rugăciunea aceluiaşi tropar. ᾽ - —-
Încheind acest preambul de pietate personală. preotul,-lăsîn-dmîié'
mile în jos şi luînd pozitie ca pentru prezentarea sau aducerea Jertfei,
adică ţinînd bratele aproape de corp, cu palmele desfăcute spre cin-
stitele daruri si cu privirea transportată, rosteşte, pătruns de 'inf'iora-re
sfîntă, partea de la inceput din rugăciunea chemării SfintuluiDuh peste '
daruri: “Încă aducem această slujbă duhovnicească si fără de sînge».
Continuăgapoi inchinindu—se: ΄«81 Te chemăm si Teirugăm' si. cu umi—
lintă la Tine cădem». Nicolae Cabasila menţionează că preotul-cade în
genunchi "__:{ÿpomimsi} cînd rosteşte epiclesa …, uz a m i n t i t si de Sfintui
Efrem 51111114…- 373), în imnul său Despre preoţie-Precum se ΄-1΄)΄061΄6.΄΄ν6ξ16΄6
însă în omiliile Sfintului Ioan Gură de' Aur (OmiIiaiIII Ia EpiStOla către
Filipeni, ei),-in aceeasi epocă era deopotrivă practicată si pozitia dreaptă :
«Tot poporul credincios, laolaltă cu :ceata preoţească,- drepti.-. (în
picioare) -Şi'_'_Cl.l bratele ridicate, aduc infricoşătoarea"-"Jertfă».i..ingenun—
chierea liturghisitorilor in“ timpul rostiriifiepicle'sei a. rămas un'fj-ritual
propriu Litirrghiei numite a celor 12 Apostoli, care ,se găseşte în între—
buintarea Bisericilor Vechi Orientale (iacobi-ţii sirieni si. maroniţii
sirieni) …. . ᾽ . - ᾽ - _ ΄. ΄ ' . …. ΄ .
Pozitia dreaptă a liturghisitorilor în timpul rugăciunii epiclesei este
dictată însă în chip logic de ratiuni de ordin practic in primul rind, _
în legătură cu actiunea implicată de ritualul epiclesei, deoarece litur—
ghisitorii trebuie să însoţească anumite părţi dintextul .ei, ,prin, gas—'
turi, arătînd adică si bi-necuvintind cu min-a 'cinsti'tele daruri de pe
Sfinta masă, lucrări pentru care pozitia de,-rămînere 111 genunchi nu oferă
conditiile coreSpunzătoare. De aceea, în Bisericile Ortodoxe de rit .bi—
zantin, îngenuncherea liturghisitorilor in timpul epiclesei a iesit din
uz, poate „între altele, si sub influenţa dispozitiilor din canoanele: 20
al Sinodului I Ecumenic, 90 al Sinodului Trulan. 15 al lui Petru al
Alexandriei si 91 al Sfintul-ui Vasile cel Mare, prin Care se opreste inge—
nuncherea în cursul Liturghiei, incepind din Duminica Paştilor si pînă
la sărbătoarea Pogorîrii Sfintului Duh, precum si in zilele d e duminică.
Cinstindu—se in aceste timpuri liturgice Învierea lui Hristos (canonul
90 al Sinodului Trulan) si amintindu-se astfel că «prin Cruce a venit
bucurie la toată-lumea», duminica fii—nd in plus “imaginea veacului
aşteptat», adică «а zilei celei neinser-ate, căreia alta nu-i va urma», sin—
tem <<datori a năzui spre cele de sus» (canonul 91' al Sfîntului Vasile cel
Mare) si, ca atare, Sfintii Părinţi au rinduit ca, la Liturghia din aceste
zile, comunitatea să păstreze poziţia dreaptă.
΄ ΄
Totusi, în practică, emoţia si pietatea religioasă a credincioşilor in
acest moment de covîrsitoare sublimitate si sfinţenie în timpul epiclesei
1si găsesc expresie în plecarea genunchilor. În unele biserici, momentul
_743. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXVII,-
de Diac. Ene Branişte, Bucuresti, 1946. ρ. 70—71.
P. G., CL, 425 Β. Vezi trad. rom.
΄ -
1929 744,14ξ1. Ign. E p h r . II R a h m a n i ‚ _ L e s liturgi'es orientales et occidentales, Bayreuth,-
i
σ'.-"… ‚ № № — › :
--247--
epiclesei este semnal-at de liturghisitorii însisi, printr—o scurtă si uşoară
zsunare de clopoţei în altar, iar în alte părţi este obiceiul de a se da
chiar cîteva lovituri de clopot, anunţindu-se astfel'si credinciosii ab—
s e n t i de la Liturghie, "ca să se reculeagă si să se unească la rugăciunea
Bisericii 745. _
᾿ .În rolul său special de organ al unei lucrări mai presus de minte
si de cuvint în aducerea Jertfei liturgice, preotul. are nevoie nu numai
de asistenta Sfintului Duh, ci si de un h a r i s m special, asa—precum Sfinţii
Apostoli au căpătat în ziua Cincizecimii darul facerii de' minuni si al
grăirii in limbi, prin venirea Sfintului Duh ca o suflare de vint vijelios,
ce s—a despărţit în limbi 'de foc, sălăşluind cîte una peste fiecare din ei
(Fapte Il, 2———4).De aceea, chiar in rugăciunea epiclesei,'liturghisitorii
cer venirea Sfîntului Duh nu numai 116516 daruri, ci, mai întîi chiar, peste - ᾽
ei însisi, căci minunea preface-rii acestora in Trupul şi. Singele Dorn—g
nului se săvîrşeste prin rugăciunea 51. prin mina sau gestul—de binecu—
vintare _alpreoţilor. Rugăciunea de invbcare a Sfintului Duh si gestu—
rile de binecuvînt-are ale preotului sint deci acte integrante'Eeçle…—1r_itua-_"
lului epiclesei. .
Poziţia si.—actiunea. liturghisitorului trebuie să se cOnducă—édé' legea ΄
sau principiul corespondenţei dintre formă sau actiune si ideea pe care
trebuie să o exprime. Este firesc deci ca mai întîi preotul să—si ridice
priVirea si miiniie 111 sus, о dată cu cugetul, in timp ce rosteşte :. «Tri-
mite Duhul Tău cel Sfint peste 1101»,51 lăsîndu—le apoi lin spre; darurile
de pe sfinta masă: «si peste aceste daruri ce sînt puse inainte-», Conti—
nuind.mai departe finalul epic'lesei: <<Si fă, 'adică, „pîineaaceéasta cin—
stit Trupul Hristosului Tău», el arată si bin’eciwînteazä cu mina dreaptă *
111 semnui crucii Sfintul Agnet, făcînd apoi de asemenea acelfas'iiluacru
deasupra potirului, in timp ce se roagă "ca ceea ce este =.în„,acestaî.să de-
vină <<cinstit Singele Hrist'osului Tău».- Le binecuvintează apoi? a treia
oară pe amindouă deodată, in timp ce zice <<prefăcindu—le Cu Duhul Tău
cel Sfint», mărturisind astfel că prefa'cerea darurilor are loc prin flu-
crarea harului divin "Η. .… - …
«Rostind acestea, intreaga slujbă .si—a atins punctul culminant si
s—a ciesävirsit : Darurile s—au sfintit si Jertfa s—xa săvîrşit,”mareaFVictimă,
adică Mielu] c—el junghitat pentru mîntuirea lumii se vede întins (depus,
asezat) pe sfînta masă» 747. La rugăciunea d e invocarefăcută de preot,
afocul dumnezeiesc 's—a pogorît din cer» 748 şi, atingîndu—se de cinstitele
daruri, le—a prefăcut în chip supranatural: pîinea în Trupul lui Hristos,
iar vinul in Singele Lui» …. Astfel, prin invocarea si lucrarea Sfintul-ui
Duh asupra cinstitelor daruri, preotul ——_- u n u i dintre muritorii-' slujitori
-
ai celor sfinte ~— devine ace-l mai mare făcător de minuni», precum se
745. Cf." Dr. Vasile Mitrofanovici si Dr. T. Tarnavschî, ορ. cit.. р._520——521.
746. In Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare, acomodarea actiunii din timpul
….» _…CJăCiuniif epiclesei se conduce de aceleasi principii, în strînsă concordanţă e u i d e -
rie Si succesiunea lor in text. _ ' -
747. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXVII, Ρ. G., CL, 425 C.
748. Sf. Ioan Gură de Aur, Omr'h'a IX despre pocăinţa.
749. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze V mistagogicci, 7.
 _...248—
" 2 4 9 -

.-
exprima A. Dmitri-evski7 5°." Ceea ce se află acum pe Sfintia masă nu *

"
_ china de trei ori pînă la pămînt după sfintirea Darurilor, ci însuşi obi—

. . -.. » - .…- ... .. .-" —. .

niai sin-t simple daruri d e pîine 51ζ…'ν1-π 51 nici simboluri, chipuri sau ima— ceiul practicat în realitate de a rămîne cu genunchii plecati si cu capul
gini (π……) ale Tr.—tipului 'si Şingelui lui Hristos …, ci Sfintele si rezemat de sfînta masă, după rostirea epiclesei, pînă ce se termină

...—...; . - _ . - . _ . . . —
Dumnezeieştile Taine 752 ale Trupului si Singelui Domnului.—Este Trupul cîntarea «Ре Tine Te l ă u d ă m ...». Ingenuncherea este f o r m a cea mai

.-
si Singele care s—au zămislit d e la? Duhul Sfînt si s-au născut din Sfinta proprie, î n acest moment, pentru exprimarea adoratiei faţă d e Fiul l u i
Fecioară, T r u p u l c a r e 6 p r i m i t c h i n u r i si u-miliri, Trupui si Singele p r i n Dumnezeu prezent in Sfintele Taine. _ .
c a r e ne-a r ă s c u m p ă r a t răstignindu—se pe Golgota, c aΜε… r e aEste în
a nttreia
preze
înviat . P r e c u m se l ă m u r e ş t e î n Pidalionul t r a d u s la Mînăstirea N e a m ţ î n
zi,. s-a înălţ at la cerur i si şade de—a dreapta Tatăl ui anul 1844, fila 96, ο astfel de practică pioasă nu vin-e în contrazic—ere

‚_
chip real Trupul viu al Domnului, cel u n i t ipostatic cu Dumnezeu—Cuvin— cu dispoziţiile canoanelpr 20 al Sinodului I Ecumenic si 90 61 Sinodului
tul, este prezent întreg Dumnezeu— Omul cu sufletul si cu Dumneze- al VI—lea Ecumenic, care opresc îngenuncherea … adi—că facerea-rugă—
irea 754. În S f i n t a Euharistie c h i a r si în fiecare parte a pîinii si 6 vinului ciunilor în genunchi ca la Vecernie din Duminica C—incizeoîmii … în zi-
ca si oriundee ste prezent Dumnezeu— Omul, este prezent ca Dumnezeu

e
lele de duminică si in tot cursul 'Ctimcizşecimiî'.“ Acest—e rînd-uiel'i canonice,
perfect:,- adică-,cu it,-oa'te'pfărţ'ile Lui constitutive cu sufletul si cu Dum— ca si. canon-ul .şlO eil lui „Nichifor Mărttirisitorul, nu interzic metteniile,
nezeirea. Fără! îndoială insă, potrivit cuvintelor instituirii, pîinea se pre— adică în—chinăc'iuaî-ile Icru metalli-e Stau plecarea genrurn chila-r pentru săruta-

.
-
rea icoanelor î n zilele IntentiOna-te aici s i in fata dumnezeieştilor Taine ale

-
face în Trupul, iar vinu—l fîn Singele Lui, dar nici uma din acestea î n sufle—
tul sau in Dumnezeire la Lui 755. Prezenţa Sa devine astfel sensibilă in mij— Trupului şi Sîngelui Domnului, după sfinţire, căci aceasta nu este stare

.
.
.
locul nostru sub forma pîinii si 6 vinului Sfintei Euharistii, care «6 fost î n genunchi în timpul rugăciunii. Altfel ce a r trebui să credem despre
const-derută— loa ‚о continua- re si prelungir e 'a misterulu i Întrupări i» 75° ceea ce se îndeamnă în sfintele c i n t ă r i : «ν…… să ne închinăm si să

.
:
.
Dumnezeu—“Omului, pe Gare (îl vedem aci cu ochii 5516…511. cădem la Hristos...» sau «inaintea-Ta cădem, Cel ce Te—ai sculat din

.
. În această prezenţă 6 Domnulu i în Sfintele Taine isi găseşte justi— ᾽ ᾿

.
morti...» s. a . ? ' … ' _ '

-
ficare nu n u m a i obligaţia tipiconală pusă liturghisito rilor de a se în-

:
-
Acum, după ce focul dumnezeiéSC s—apogorit din cer peste cele
750. Liturghierul c a r t e a tainică... î n limba puse înainte, pîinea si vinul nu m a i sint piine si vin decît prin f o r m a
rusă, în rev. mlndrumare pentru
clerrcu rurali», K i e v , nr. 3Q d i n a n u l 1903, p. 329. …
s a u î n f ă ţ i ş a r e a lor,- e l e ' n u m a i s î n t s i m p l u «cinstite d a r u r i » , ci “Sfintele
"751: Cf. Sf. IoanLDamaschin, Expunere exactă a 6τ΄8ρΕ81…ω8ώ'π;8….Ξ 8611.…ΙζΥ,*ΐ8'6ρ. Daruri».„ale însuşi T-ru'pului, si Singelui,-Domnului.şi Mintuitorului nostru
_ 13, P.’ G., Χαν;;1.14,5…'[161…ππ c o l e c t i a “Izvoarele'Or-t odoz-zieis, î n g r i j i t ă „de. P r . Dr. D. lisus Hristos;,În acest „chip Bleste- prezent realmente î n mijlocul Bise-
Facio-r.p. "şi—„Pr, Dr. ς)'΄'..…Θές1ι116, Dogmatica Sfintului [aan Damaschin, р . 265-͵-2661;
Ν. ricii Sale-, las-a “,precumfiea făgăduit 'că'zVa rămîne pînă la sfîrşitul
6617854165 ОР: ,C-tlv-'—Cat3.-,-XXVEII.' Ρ.-…'6..,(:ι.. 425 e s t “cap; ΧΧ)… col. 4-40 c., si trad.
Το… Ο…" ΗΤ15…τΑ……105. Op- czt... p. 378. n.- 1: p. 373‘ si 380. in ειπα… Sfintului 'veacuril'or. ᾽ ‘
` νδΞΐ19Σ€ΘΙ ‚Mare, Ρΐϊπ€6 5117111111 sînt numite într-adevăr τὰ &ν-τ.ίτυπα τοι'»"Αγίου Σώμα-…' ; .Nu-L-Vedem ια]… ochii fizici, „diafr— lav-„emi-şaceastă»viziune cu ochii lăun—
τος κα Mpa-foc: του Χριστου σου («ce-Ie ce inchipuie Sfîntul Trup "sii-Sin'ge'iale îl—ir'istosul'ui”
Tău»), d a r t r e b u i e să r e m a r c ă m că a c e a s t ă d e n u m i r e e s t e a p l i c a t ă si s e r e f e r ă
trici-ai credintei. Lancer-înălţime f-are prilejul să se ridice deci—„zborul.—
la d e cugetare al liturghisitorilor si d e ce vibraţii se cuvine să se lase
darurile tie—pline şi vin i n a i n t e d e sfintire, i a r n u d u p ă ce a c e s t e a a u f o s t p r e f ă c u
te
i n T r u p u l si Sîngeie lui Hristos. Cf. si Sf; Ioan Damaschin, op. cit., P . G., XCIV,
:1-153.
înfiorate adincimile simtirii lor religioase! Realizarea u n u i suis spiri-
. _752. I n J e r t f a e u h a r i s t i c ă s î n t comemorate, a c t u a l i z a t e s i s e m n i f i c a t e actele tual atît d e sublim s e arată prin semne vizibile la unii liturghisitori cu
cele
mai i n s e m n a t e _din o p e r a d i v i n ă a m î n t u i r i i . P r i n n a t u r a lor, e l e depăşesc r a t i
hindu-ne accesrbile numai prin credinţă. «Se numesc deci Sfintele Taine (τἁ
unea, “ v i a ţ ă îmbunătăţită», ca î n cazul stareţului Pais-ie Veli-cicov—schi ( + 1794)
"Αγια"
Μυστήρια), pentru că …- 656 precum remarca Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia VII l a ; de la Mînă-stirjea Neamţ, a cărui tată radiatransfigurată si scăldată în
Epistola f c ă t r e C o r i n t e n i , 1, — aci «noi credem n u ceea ce v e d e m , ci altceva care lacrimi ori de cîte ori făcea slujba Sfintei Liturghii 75", ori ca în cel al
n u se v e d e » , ceva care rămîne ascuns celui ce nu e s t e c r e s t i n si nu crede. Icono-
rma acestei j e r t f e s i urmările s a u efectele ei p e n t r u m î n t u i r e a l u m i i , c h i p u l i n c a p r e o t u l u i I o a n d i n Kronstadt care, î n prezenta J e r t t e i euharistice; con-
re
se actualizează s a u se reproduce? jertfa M i n t u i t o r u l u i i n Euharistie, i d e n t i t a t e tinua rugăciunile pe de rost, plecat asupra Sfîntului Agneţ, ca si c u m
a între
:lertia liturgică si cea d e pe Golgdta p r i n transformar ea darurilor d
invocarea S f i n t u l u i D u h d e către preot, prezenta reală si s u b s t a n t i a l ă
e p î i n e .si vin, 16 ar fi täinuit cu Domnul …. ΄ . _
a' D o m n u l u i ,
u n i r e a n o a s t r ă prin i m p ă r t ă s i r e cu T r u p u l S ă u r ă s t i g n i t , înviat si glorificat, si,
u r m a r e , inmpărtăsire a d e efectele j e r t f e i d e p e |Cruce s i n t t a i n e , p e n t r
ca -c) Jertfa şi preotul Jertfei. ——_ «Prefacerea darurilor este lucrarea
u că n u le acelei pogorîri a Sfîntului Duh... E1 săvîrşeşte Tainele, prin mîinile si
p u t e m i n t e l e g e d e c i t prin c r e d i n ţ ă . De aceea, î n c ă d i n vechime, s f i n
t a Jertiă e u h a -
ristică a primit numele d e Sfintele Taine, in limbaîul liturqic.
΄ ᾽ ' prin limba preoţilor» 759. Α56 precum la. creaţie s-a poruncit să scoată
_ 753. Cf._Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXVII, Р`. G.. CL.’- 425 C—-—D. Cf. si . p ă m î n t u l i a r b ă verde si d e atunci p î n ă astăzi această poruncă dumne-
Epistola patriarhilo r orientali, a r t . 17, la Macarie, Teologia dogmatică
ortodoxă, vol.
ll, 1τ6;154το-& dsefAIrhim. Gherasim T i m us, Bucurest i,
1885, p. 495. ' ' 757. Vezi Prot. Serghie Cetiericov, Paisie, staretul mlnăstirii N e a m t u l u i , t r a d .
op. cit., р.
. 380—381.
. . oan „ D a m _a s c h i_ n , op,. crt' . , ‚trad. rom. cit.,
' p. 264 —265,' Hr. Andrutos, m m . d e episcopul Nico-dim, staretul Mînăstirîi Neamtu, Tipografia“ _Mînăstirii N e a m ţ u ,
1943, p. 143. ~ . `
vol. 1';“55р äïb-Andruws ï OP Crt.. p. 3804—381, Cf. si Macarie, op. cit., trad. rom. cit., 758. Cf. Pr. Nic. Νῖσον, Părintele Ioan Kronclstadîtski, u n chip d e păstor misio-
nar ortodox. 1935, p. 58. , ' . -
756. Hr. Andruto s,i*oî. cit., p. 368. 759 Nicolae Cabasila, op. cit., c a p , XXXfV-DII, P. G., CL, 428 13.
':-
;. ;
-΄-"Μ

*." *?" &"?

 "
ι
....250... -.-251 —--

.
zeiască se împlineşte cînd plouă, tot aşa Dumnezeu—Cuvîntul, prin Care. _prin preoţia preoţilor... Şi, cind ΕΙ însuşi lucrează, are şi pe Părintele
toate si omui ts—au alcatuit, <<plouă p r i n invocare, in această ţarină nouă impreună—voind si pe Sfîntul Duh impreunăducrînd» 763, Deci, asa precum
deja s-a spus, “preotul si Sfintitorul—Jertfa este Fiul» 764…

"
puterea umbritoare a Sfîntului Duh. După cum toate cîte a făcut Dum-
nezeu le—a făcut prin lucrare-a Sfîntului Duh, tot astfel si acum put-erea Jertfa liturgică se săvîrseste chiar înftimpul si prin actui sfintirii,

u n. - g .uM » .
Duhului lucrează cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde . 'cînd se stabileste astfel identitatea între Jertfa liturgică si cea adusă
nimic altceva decit credinţa... Cum se face pîinea Trupul lui Hristos, pe Golgota, si «cind victima si sacrificatorul sint una si aceeasi per-
566116» 755, Trupul si Singele euharistic al Domnului, găsindu-se'des—

s W t " …W — , W
iar vinul si apa Singele lui Hristos ? 811111111 Duh se pogoară peste ele disc, iar
si 1666 pe acelea ce sînt mai presus de cuvint $1 de cuget... Dacă însă părţii in acest moment, adică pîinea —— Sfintul Agneţ —-—- pe
ntă sau se simboli zează astfel Jertfa
cauti să afli chipul 111 care se face aceasta, iti este de ajuns să auzi că vinul sfinţit în potir, «se reprezi
asă, despărţ irea reală «a Trupuiu i de Singele lui Hristos, în
se fac prin Duhul Sfînt..., dar medal în care se prefac nu se poate cer— sîngero

e
moartea Lui pe Crucea…. Sfinţirea nu trebuie înţeleasă 1118000
᾽ o nouă

r
ceta (este nepătruns)» …. _ _ …
lui Dum—
Asa cum este însă stilizată, epiclesaeste adresată Tatălui, adică junghiere sau ca un cuţit menit să taie sau să junghie Mielul
…. Deci,
nezeu, <<prezenti'ndu—ne sîngele fără trup si trupul fără singe»

᾿
Părintelui ceresc sau, mai exact, lui Dumnezeu cel in Treime lui Dum—-

-
a;
pe sfinta masă, E1 nu 56 11161 jerttest e răstignindu-se “ca pe Golgot

ι
nezeu privit 111 u n i t a t e a fiintei Lui, precum se poate remaréa uşor “în ntale.
finalul ei, atit in Liturghia Sfîntului loan Gură de Aur: «Si fă adi-că jertfa este însă reprezentată si actualizată- în forme sacrame

-
de
pîinea aceasta, cinstit. trupul Hristosuiui Tău...», cit si în Liturghia Sfin— De regulă, «jertfa mielului constă in transformarea din starea

,
t), in stare de. junghie re (miel jertfi-t). Acelasi
tului Vasile cel Mare: aSiăpîne Preasfinte... Tie ne rugăm... să vină nejunghiere (miel nejertfi

.
atunci, prin
lucru se petrece si in Liturghie : pîinea nejertfită se preface

.
Duhul Tău cel Sfint si'să arate pîinea aceasta cinstitul—Trup al Dom—
jertfit, adică din pîinea nejungh iată (nejert-
nului si Dumnezeului si I\flîniuitorului nostru Iisus Hristos». «De ce __ sfintire, în ceea cea fost

.
.
prefac e în însusi Trupul Domnul ui, Care a fost junghiat [jert—
se intreba Nicolae Cabasila -— preotul liturghisitor nu inVocă “pe Fiul filă) ea se

ι
Se cuvine deci să vedem aci nu închipuire (simbol,

.
Care este preotul si Sfintitorul Jertfei, ca să sfintească darurile ci pe *fit) cu adevărat
rea reală a Jertfei. Prin urmare, ceea ce se aduce

.
Tatăl ?». “Pentru că» —— răspunde acest exeget al Liturghiei —— «Minimi— irnaaine ), ci săvîrşi
aceea, este si

*
torul are puterea de 6 sfinti nu ca om, ci” ca Dumnezeu. E1 sfinteste, ca jertfă nu este pîinea, ci însusi Trupul lui Hristos... De

.
" lum-r-
“ci Jertfa Mielulu i lui Dumnez eu... Deoa—
adică, prin puterea dumnezeiască pe care o are comună 011…Τ0101»761. 56 numest e nu jertfă de pîine,

-.
nu din junghi erea Mielulu i 111 clipa sfintirii
Dem, atunci cînd preotul binecuvîntează darurile spunînd «Si fă adică rece această Jertfă constă
t, este lim—

.
punea aceasta iar ceea ce este în potirul acesta prefăcindu—le cu darurilor, ci din transf ormare a pîinii în 'Mielu l cel junghia

д
că darurile
pede că atunci are loc prefacerea iar nu junghierea. Astfel

.
Duhul Tău cel Sfint», insusi Hristos este Cel ce lucrează prin preot, îm-
adesea ; nimic
preună cu Părintele si cu Duhul. El însusi. este Cel ce aduce si Cel adus, care se prefac pot fi multe, iar prefacerea se poate săvîrsi

т
.
Darurile, să fie
("101.00 se jertfeşte si (261 jertfit, Cel primit si împărţit 702. «Асі nu este nu este împotrivă ca realitatea, în care s-au prefăcut

…
,
Domnului, tot asa este
una si 6666651 , căci după cum unul este Trupul

и
11161616611111 lucru omenesc, ci puterea Fiului si a Părintelui si 6 Duhul-ui
si o singură junghiere a Trupu-lui Său» "|".

'
51 16616 56 166 prin dumnezeiescul har Hristos lucrează cu Duhul Sfint 4 forma pîinii si

‚
Prin sfintire, pe. sfinta masă se află în chip real, sub

;
nu înseamnă

...
irea. «Asta

-
760. Sf. Ioan Damaschin, op. cit., cart. IV, cap. XIII 'In trad cit colectia 6 vinului, Trupul lui Hristos, unit cu Dumneze
că însăşi pîinea

Μ
“Izvoarele Ortodoxiei», I, p. 263, ? 6 4 , 265. '
761. Nicolae _Cabasila, op. cit., cap. X X X I , Ρ. G., CL, 437 B——C. Impotriva ereti-
. .,
însă 66 56 coboară din cer Trupul care a fost înălţat, ci
nu “sint doi, ci.

_
_ Sîngel eDomnu lui... 769 si
si vinul se prefac în Trupul si

Μ
r-ilor arieni, care invocau ca un argument in sensul doctrinei lor subordinatiene fap- ce în repetate rîn—
tul ca. in rugăciunea epiclesei, se cere de la Dumnezeu—Tatăl trimiterea Sfintului unul si acelasi» '77°. Aşa că, dacă Jertfa liturgi că se'adu

Μв
si in 6116 biserici,
Duh, Fulgentiu, episcop de Ruspe, Africa (+ 533), ia în considerare chestiunea “pentru
…
duri in aceeasi biserică si este adusă în acelasi timp
istoriei, nu urmează
ce se cere trimiterea numai a Sfintului Duh peste sfînta Jertfă: "Dacă Jertfa este
precum a fost si va fi săvîrşită in diferite epoci ale
*

_
΄

adusi—i_intreon Treimi, oare, pentru ce se care numai trimiterea Sfintului Duh pentru aici si altul dincol o, unul astăzi _
'…

că sînt mai multi Iisus Hristoş i, unul

-
"

savirsirea sfintirii proaducerii noastre ca si cum, intr-adevăr Dumnezeu—Tatăl însusi

-
o:

de lau Care purcede Sfintul Duh, n-ar putea …- 00 să zic 080 ——- să sfintească Jertfa
:
ш

763. Ibidem, trad. rom., p. 265. -

_

adusa Lui,—sau ca 51 cum Fiul insusi n—ar putea să sfinţească Jertfa Trupului Său G., CL, 437 B. Cf. cap. X X V I I I
us.-g.….»

764.Ν16 6166 Cabasila, op. cit., cap. X X X I , Ρ.

в
.

pf 00103101 () a d u c e m , desi E1 i n s u s i 6 sfintit Trupul Său, p e care l-a adus pentru

-

— .
cicfumpararca.nn-aslra‘ asa incit Sfîntul Duh & trebuit să fie trimis pentru 'sfintirea si XXX.
mame!cîlrsterlşll'GcelJŞllCUIIÎlX'T/atăl ŞI Fiul ar neglija pe cei care jertfesc?» (Ad Mom'- 765. Hr. Andrutos, op. cit., p. 298.
_ 766. Ibidem . _
Tru 'l l _. ‚_ , .... ;115181). «(21110 poate cere Sfinta Biserică (ea, care este
_ .

767. Ibidem, p. 397 şi 398. -, ' ‹ ΄ ' .

_ puJ ui Hristos) mai potriva $1 mai stăruitor venirea Sfintului Duh, decit la sfin— 440—441.
ξ1Γζ0Ρ0 01?ιξ00Ξ?ΈΡΞιϊξ.1ξζ1ΠιΞΞ-51;ξ…άΏ precum se stie, Capul ei s-a născut după „i;-= 768. Nicolae Cabasila, op. CH.. cap. X X X I I , P. G., CL, Do-mnului...». ivtărlurisi'rea
.

cer al
LeldŞl s c r u t o r bisericesc, in capitolul Х a1 ace- 769. «Se fac una si aceeasi C u v T r u p u l din
leiasi scrieri :(Ibidem, 0111… 186], :» 16 Pr. I. Mihăicescu, Dogma 8010110-
patriarhului Dositei al Ierusalimului, Decret; 17. _
- . . . …. logică, Bucuresti, 1926, p. 254.
762- 811111011, äïhîepïs‘îñnui Τ6561611101111
' '
11, Ехріюаге despre simia biserica..., col. 770. Sf. Ioan Damaschin, op. cit., cart. IV,
cap. X I I I ; trad. rora; cit., p. 266.
7361111 trad. rom., 1865, ρ… 264),
_
 __252_._._ .…. 253 ΄…- «
$і a l t u l a l t ă d a t ă , ci u n u l şi“ acelaşi Iisus Hristos, î n Trupul Căruia „vine din mîna Sa cea darnică» …. Domnul însă se aduce ca dar pe El
se
pret—ac darurile noastre. Aşa incit pretutinde ni şi intotdeaun a nu este ' însuşi şi totodată şi darurile puse înainte pe sfînta masă atunci cînd ele
decit o singură Jertfă euharistică, anume aceea a Trurpului Domnului a u d e v e n i t El “insusi, a d i c ă a t u n c i "cînd a u f o s t p r e f ă c u t e î n T r u p u l si
“pentru că El „totdeaun a are un singur trup, iar nu mai multe (in dife-r Singele Lui 775. ' -
rite) locuri» …. ' ΄ . - Intr—aceasta constă preoţia sau oficiulde mijlocit—or al lui Hristos
S f i n ţ i n d u - l e si p r e f ă c î n d u - l e î n T r u p u l şi Singele S ă u Domnul a în Liturghie : in sfinţirea darurilor, adică î n prefacerea lor în Trupul şi
primit astfel darurile aduse d e credincioş i. Căci a primi înseamnă a le S i n g e l e Său, şi in <<-aducerea p r o a d u c e r i i omeneşti, din partea l u i I—Iris—
aşeza intre ale tale, a 10 însuşi, a le fac—e ale tale proprii încorporin — tos, Ι 'tTatăl» …. ΕΙ este deci nu num-ai preotul şi S f i n t i t o r u l J e r t f e i litur—
du-le intr-ale tale …. Darurile noastre a t î t d e sărăcă-cio ase şi de nein— gice, çi si mijlocitorul nostru. «Fara Mine nu puteţi să faceţi nimic»
semnate, ca s i n i m i c n i c i a n o a s t r ă în r a p o r t cu mate-sta tea d i v i n ă se (loan V, 5), sublinia ΕΙ 111 ultima cuvîntare către ucenicii Săi, cînd le—a
înnobilea ză d e m , c ă p ă t î n d o valoare nemărgini tă, căci prin sfinţirea a t r a s “_e asemenea a t e n ţ i a c ă « n i m e n i nu p o a t e s ă v i n ă l a T a t ă l decit
lor noi aducem lui Dumnezeu şi ΕΙ primeşte de la noi ca dar nu pri-n Mine» (lo-an XIV, 6). Prin jertfa Lui „a fost ră—scumpăr-ată lumea,
si vin, adică o ofrandă din lumea creaţiei sau din numărul elementpîine
elor dobîndin-d “iertare, prin ΕΙ «ne—am împăcat cu Dumnezeu, prin El ne-am
c r e a t e , ci T r u p u l si S i n g e l e F i u l u i S ă u , a d i c ă s f i n t a ş i s l ă v i t a u m a n
itate făcut vrednici d e darurile Lui. «Са unul ce rămîne in veci, are si preoţie
sau n a t u r a omeneas că cea f ă r ă p r i h a n ă a Fiului lui Dumneze u. unicul stătătoare… si fiind pururea viu poate să mijl-ocească p e n t r u cei ce se
d a r d e jertfă _vredntc d e El. Prin această m i n u n e a prefacer ii din Jertfa apropie, printr-Insui, d e Dumnezeu» (Evr. VII, 24, 2 5 ; cf. si IX, 4 ;
e u h a r r s t i c ă u a j u n g e r n deci să n e unim cu Arhiere ul nostru cel veşnic Rom. VIII, 34). Prin ΕΙ deci sint primite rugăciunile si darurile noastre,
Oare ne_pr_1m _este_1n a c e s t chip s ă j e r t f i m p r i n ΕΙ si c u ΕΙ
spre slava prin ΕΙ caută Tatăl spre noi si noi n e r i d i c ä m ochii spre ΕΙ, căci <<unicul
S f i n t e i T r e i m i . U n i t ă a s t f e l cu A r h i e r e u l cel veşnic, Biserica
aduce lui
mijlocitor intre Dumnezeu si o m este Omul-Hristos Iisus, care s—a dat
Dumnezeu, ς» dată 'Cu dumnezeiasc a Jertfă a Sfintei Euharistii, şi jert- pe Sine răscumpărare pentru toţi» (I Tim. II, 5—6). «In Sfinta Euharistie
fele credrncr osilor, m u l t u m i n d “3 pentru t o a t e cele ce. a f ă c u t deci Iisus Hristos este prezent in activitatea Sa »arhierească, ca Cel ce
pentru ΄
mmtuir ea noastra , d a r m a i ales p e n t r u suferinţ ele si moartea
Fiului Său a d u c e si ca Cel ce se aduce jertfă, împlinind 'pe pămînt ceea ce împli—
pe Cruce pentru noi, rugîndu -L totdeau na pentru iertarea păcatelo neşte si in cer» 777. _ .
r si În Jertfa liturgică însă Hristos este activ prin intermediul preoţilor,
pentru doblndlrea măreţiei veşnice. Prin Liturghie ni se pune astfel. la'
îndemîn ă m i j l o c u l d e adică prin oficiul acestora, sau precum s—a spus, «prin miiniie si prin
a aduce lui Dumnez eu u n cult de arloraţi e si de
m u l ţ u m i r e , d e o perfecţ iune e g a l ă cu s l a v a L u i . limba preoţilor» 773. In Liturghie, slujba acestora apare aşadar sub un
' - . dublu aspect. Prin faptul că ei primesc darurile credincioşilor, le pre—
Si D o m n u l , a d u c e d a r u r i l u i Dumne zeu-Ta tăl, căci gătesc si le oferă lui Dumnezeu în numele lor, preoţii sint pe de o parte
«El însuşi este
Cel ce aduce J e r t f a euhari stică, pentru a mulţum i în reprezentanţi şi mijlocitori ai comunităţii către Domnul. Pe de altă parte,
locul nostru şi a
compen sa i m p e r f e c t i u n i l e r e c u n o s t i n t e i noastre . Dar, ei mijlocesc prin rugăciunile lor primirea acelor daruri în jertfa d e pe
p r e c u m s—a s p u s
si 1101 j e r t f i m o d a t ă cu ΕΙ 111 acelasi scop, c ă c i această
jertfă a fost Golgota a Trupului şi Sîngelui- lui Hristos. «In preacuratele miini ale
lăsată în admini strarea noastră , aşa că, prin El, a m a j u n s d e s t u l Mintuitorului, la Cina cea d e Taină, s-au sfinţit si s-au prefăcut pîinea
d e bo—
gaţi p e n t r u a a d u c e lui D u m n e z e u u n d a r d e o m î n Trupul, si vinul in Singele Lui» …. "In jertfa Sfintei Euharistii, taina
ăreţie fără margini
ca intoarce re a toată darea cea bună şi desăvîrş ită (iacov Ι, prefacerii darurilor se lucrează însă prin mijlocirea preotului, adică
17), ce ne
la cererea si prin mijlo'cirea lui» ….
.. "…. Cf. Sf. -Ioan
. Gură‹. .de Aur ‚_ Отта xvn I а Epistola
᾽ " *
catre Evre ~ -
girlie ΧΧΙ*-'…Ια Epistola Ι catre Cprmlem', 4; Omilia Ш 1a Epistola către i ,Eies'eişif.
3- . .'
53f 774. Dr. Ν. Gihr, Le Saint Sacrifice d e la Messe (trad. franc., r e v u e sur la
. p f Preofie, III, 4 ; VII, 4,- Marturisi rea patriarhu lui Dositei, loc. cit. - Macarie!
op. 0492 νΓ011. Ill, p. 539 ;, Hr. Andruţ os, op. cit., sixième édition allemande, p. 130). .
p. 382 n r 1 „ ‘ -. 775. Nicolae Cabasila, ор. cit.. P. G., CL, 477 Β.
4 6 9 8 si. 477
100C.a e C a b a s i l a ,0p. si trad. . r o rTi. c‘t ' ᾽ XLVII, 51' XLIX, P. G., CL,᾽
!…,' cap. 776. Joseph Kramp, Die Opieranschauungen der römischen Messtiturgie (zwei-te
773. J e r t f… a., e u h a r- i s t i c ă… este î n a_ i n t e. cl ΄ ᾽ Kapitel: Die Opieransch der griechischen Liturgie nach den Darlegungen Nikolaos
s(SaurnăundtésAur[lamureste
e orice o 'jertfă de mulţumire. ' ΄
Sf. Ioan K a b a s i l a ) , ed. II, R e g e n s b u r g , 1924, p. 153.
ca d u m n e z e r e ş t i l e T a i n e a l e T r u p u l u i şi S î n g e l u i lui
Hristos 777. Η1. Andruţos, op. cit., p. 395 si 398.
imens't l c €ι1Ι.ΙΠ.Πξ…[…ΐ?'»8φςΞ mulţumire, pentru că ele reprezintă un monument sau o
mare—Idae 778. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXVIII, P. C., CL, 427 A—B.
i intimi“ de darurr,_-De care Dumneze u ni le—a fäcut, si anume
cel mai 779. Dr. T . ' T a r n a v s c h i , Despre cele mai i n s e m n a t e L i t u r g h i i ale Bisericii Orien-
ω ν . “08“Θ-'..᾽'᾽Ιθςυ.ΠἹ. 5W n e i r s i i e m o t i v e l e p e n t r u c a r e n o i tale, in «Candela», XII-(1893), p.: 5—6
t r e b u i e.!50Μτΐιτ.1
XXV t e l epeut…-Câ-
1101111 s e n t i m e n5.1 n o a s t r e .… 0 m u l ţ u m i r e si d e recunoşti nţă
тіге ξ & ? ei. 3). J e r t f a euharistică este-deci i n a i n t e d e o r i c e o j e r t f ă d e m uтl т
[О а 780. Nicolae Cab—astia, op. cit., cap. XXIX, *Р. G., :CL, 429 В. Acest exeget .al
"(Ιλίου n t u ca, precum se exprim ă Nicolae Cabasil tu- Liturghiei consideră că acesta este motivul pentru care Sfinta Euharistie este
a (op. cit., cap. XII; cf.. si cap. „in
desemnată sub denumirea de λογική λατρεία, slujbă cavintătoare, in textul epicie-
1301100'5«0Π011)1?;ιξΞ20Έ31
nu ni-I fi'dat». Μ…?a t 1110111…λάΒ;…………ΠΘ
"le—ä
decit pentru cerere... Οδό. din
1ο1υ1, 1nc1t n-a mai rămas nici un
sei, i n t r u c i t p r e o t u l « s ä v i r s e s i e a d u c e r e a d a r u r i l o r ' s l u j i n d u — s e d e c u v i n t e l e s f i n t i -
lucru pe care să t o a r e » (cap. LI}. \
Denumirea λατρεία este u n a d i n expresiile s u b c a r e s e găseşte desemnată la“
 :
№
№
…- 254 -———‘- -— 255 .…"

_
|" .
.

*
Ρέι-Ξ îndoială, p r e f a c e r e a n u se poate atribui energiei sau lucrării Negresit, i n comparatie cu jertfa de pe Cruce, J e r t f a liturgică nu

9
a r e scopul „de a realiza 11611111 nor ori mai m a r i decit cele ale jertfei d e

_
preotului, d e o a r e c e a c i nu operează puterea omenească a lui, ci Iisus
pe Cruce,- la 6616 56 refera 51 pe care o reproduce , si nici de a însemna

'
Hristos insusi s f i n t e s t e darurile, ca Dumnezeu, lucrînd cu Duliul Sfint
o ispăşire din nou a pacatelor lumii,—ci ea este, precum a m spus, о f o r m ă

=
brin rugăciunea preotului …. Pentru ca harul Domnului“-s ă—lucreze, este

F
necesar însă s ă a i b ă loc m a i întîi rugăciunea preotului, asa incit acesta actualizată , ca un mijloc al graţiei divine, pentru ca, pînă 16 sfîrşitul

'
este î n a c e l a ş i t i m p r e p r e z e n t a n t u l si s l u j i t o r u l lui Hristos, Care, 0 d a t ă veacurilor, să se poată î m p ă r t ă ş i de roadele sau efectele morţii Dom—

"
.
nului pe Cruce toţi cei care a r a t ă această dorinţă si se străduiesc in

—
cu i n s t i t u i r e a Sfintei E u h a r i s t i i la ultima cină, l-a investit cu mandatul
d e a o săvîrşi, a t u n c i cind a zis u c e n i c i l o r - B ă i : «Aceasta 56166611 in acest scop. Cu u n termen teologic, scopul Liturghiei este “sfinţirea cre-

F
«ciobîn-
dincioş ilor», care, prin primire a dumnez eiesculu i T r u p si Singe,

V
a m i n t i r e a Mea» (Luca XXII, 1 9 ; ] Cor. XI, 24). De aci rezultă deci că in a-ifîmpăr ăţiei cerurilor si alte bu-
desc iertarea păcatelor, moştenire

—
Liturghie nu se repetă jertfa sub formasing—erfo-asă de pe Golgota si cä
nuri»784. O a l t ă deosebire este si eceea că, pe Golgota, jertfa a fost

J
n u se aduce 0 nouă jertfă, căci «Hristos nu mai moare» (Rom. VI 9) ᾽Ε1 p e cind in
a d u s ă exclusiv d e l i s u s ; e a a f o s t d e c i n u m a i a S a proprie,

.
s—a a d u s j e r t f ă s i n g e r o a s ă 0 s i n g u r ă d a t ă , p e n t r u i e r t a r e a p ă c a t e l o r 11111111
Liturghie, Sfinta Euharistie , deşi este jertfa Sa, totusi este in. acelasi

_
(Evr. ΙΧ,. 25, 2 8 ; Χ, 12), dindu—se <<pe Sine însuşi preţ de răscumpărare

.
p e n t r u toţi» (I Tim. II, 6). «Са jertfă, Euharistie este jertfa de pe Gol- t i m p si 6 Bisericii, i n t r u c i t f i i i ei s i n t m e m b r e a l e T r u p u l u i . t a i n i c 61 1111

. ‚ _.
I-Iristos. Ca T r u p tainic al Lui deci Biserica jertfeşte in Sfînta Euharisti e,

_
gota c o n t i n u a t ă si a p l i c a t ă » 753. cu alte cuvinte, ori mai bine—zis repro—

..
prin Sfinta Euharisti e si cu Sfinta" Euharisti e. Unindu—se astfel cu Iisus,

_
-M .
d u s ă sau actualizată p r i n ceremonii liturgice, adică sub “forma: nesin— se jert-
Hristos, “într-o comunit ate de sacrific iu» 735, Biserica jertfeşte si

-
»
. .. _ .
geroasă, i n c a r e H r i s t o s s—a d u s l a C i n a cea d e taină, printr—o a c ţ i u n e cel vesnic. .
său

.
feşte la sfinta masă, cu Arhiere ul

.
s a c r a m e n t a l ă si deci tainică, J e r t f ă adevărată si una cu cea d e p e

!
…
.
. d) Preoţie ieratică s a u e x t e r n ă si preoţie internă. —— La Pr'os-com idie,

.
Golgota.

..
&
_
si de
᾽11661, aşa precum subliniaintul Ioan Gură de Aur, c e r t f a , p e care credinci oşii a u adus si 611 predat preotulri i darurile lor d e pîine

__
d a t ă c u ele,

.
o s a v r r s e s c as-tazr p r e o ţ i i i n L i t u r g h i e , vin, c a s i m b o l a l v i e t i i l o r , s p r e s l a v a l u i D u m n e z e u , si, o

_
este aceeasi pe care a dat—o o d i -

_
ţ

,
n i o a r ă H r i s t o s ucenicilor Săi. Cea de acum nu este î n t r u nimic mai ţ i g i o a s e , d o r i n ţ e l e si i n t e n i i l e cu c a r e

.
p r e o t u l a p r i m i t s i d i s p o z i i i l e r e l

.
.
a sufle-
prejos d e cea d e a t u n c i , deoarece n u oamenii o sfinţesc, ci chiar Acela ei a u insotit a c e s t e d a r u r i : realizare a cererilo r pentru. mintuire

_
………………

.
d e _ a c u m pen—
care a sfintit-o p e cea dintii... Darul de jertfă este'acelaşi... Deci Trupul t e l o r si d o b i n d i r e a celor d e t r e b u i n ţ ă si d e „folos î n veacul
l u i l i s u s e s t e a c i p r e c u m e r a si 66010. Cel c a r e isi "inchipuie c ă a c i e t r u e i si p e n t r u cei p e n t r u c a r e a u a d u s daruri. Î n r u g ă c i u n i l e sale,
credin—
ceva m a i p u t i n decit e r a acolo nu ştie că Hristos 6516. incă prezent 51 preotul pune d u p ă aceea toate aceste dispoziţ ii si intentii ale
totdeauna EI este Cel ce lucrează» 733, deoarece Ε1 jertfeşte într-amîn- cioşilor î n legătură cu darurile prezenta te de ei, iar î n cursul rugă-
ioşii se
doua, si _111 666 de atuncr 51 in cea de acum, si a n u m e : pe Cruce, prin ciunii teologic e si euharis tice din cuprinsu l Anafore i credinC
cuvîntu lui si 6
actul 1121c 61 proaducerii Sale, iar in Liturghie prin intermediul preo— „unesc cu preotul in J e r t f a milei si za dreptăţ ii, în J e r t f a
tului, printr—o acţiune sacramentală. in Jertfa curătiei si 6 511111101 78“. aduse de 61 111 numele intregii
l-audei,
e necesar _ca, l a
Sfintii P ă r i n ţ i J e r t f a e u h a r i s t i c ă (cf. H r . Andruios, op. cit., р. 394]. Liturghierul r o m â n Biserici. Ca s ă f i e i n s ă deplină această p r o a d u c e r e , e s t
«Ale Tale
t r a d u c e form—rula λογικη λατρεία prin slujbă c u v i n t ă t o a r e , t r a d u c e r e c e s - a r p u t e a epiclesă , si a n u m e atunci cind preotul oferă d a r u r i l e spunind
, intreaga o b s t e
p r e v a l a i n t r — p r l e v ă n d e a a p e c t u l f o r m a t a l r i n d u i e l i i s a u oficiului S f i n t e i E u h a r i s t i i , d i n t r u ale Tale, Tie iţi a d u c e m d e t o a t e s i p e n t r u t o a t e »
[care s e d e s f a s o a r a i n t r - o s e r i e d e r u g ă c i u n i , d e imne-si m u l ţ u m i r i adică s u b a t i t e a al con—
creştină prezent ă la Liturgh ie să-Şi readucă in cercul luminos
. e r m e ale l o g o s u l u i g u r i i s a u a l e c u v î n t u l u i v o r b i t , r e c i t a t si cintat}. P r e f a c e r e a daru— d o r i n ţ e l e s i in—
rilor, z i c e e x e g e t u i a m i n t i t , « o i m p l i n e s t e h a r u l , iar preci-tui se roagă riu-mai De ştiintei, intr—un z b o r i u t e si c o n c e n t r a t 61 ginclului, 10616
idie, spre
u n d e r e z u l t a c ă , “;desi jertfa. e s t e i n t r - a d e v ă r ο l u c r a r e si o a c ţ i u n e d a r î n t r u c î t tentiile legate d e darurile predate de e i preotulu i la Proscom
p r e o t u l i n s u s i 1111᾽ o p e r e a z ă î n t r - i n s a , ci n u m a i v o r b e ş t e , pe d r e p t c u v i n t s p u n e că dată cu acestea, în jertfa Trupulu i si 6 Sîngelu i lui Iisus.
a fi primite o
p r o a d u c e 0_ λογικη λατρεία 1111 11155 111 c h i p a c t i v » ( c a p . Ll). Acest f e l d e i n t e r p r e t a r e
r e a l m e n t e i n d r e p t a t i t d i n p u n c t d e v e d e r e f o r m a l , nu-si p o a t e g ă s i î n s ă justificare, Căci Liturghi a reprezin tă u n 010-06115-1, in care, 0 dată cu J e r t f a euharis—
irile n o a s t r e
; plrecum o b s e r v ă J . Kramp, op. cit., p. 139—140, n . 1 —- d e c i t p r i n f a p t u l că tică, s e c o n s u m ă 51 osirclia, r u g ă c i u n i l e , l a u d a 51 mulţum
prin
ICO a c C a b a s r l a a l u a t 111 c o n s r d e r a r e expresra î n cauză n u m a i î n momentul f i x a t către Dumnez eu cel in Treime, ajungind a fi primite astfel d e El
d e l o c u l p e 5515 caui! o c u p ă î n t e x t u l epiclesei. i a r n u s i in 61 r u g ă c i u n i i dipticelor. Domnu l nostru Iisus Hristos .
iii/{3111115122328 Cilrfifiialtzi! d u p ă s f i n t i r e a d a r u r i l o r , Cf. s t u d i u l n o s t r u Expresiunea «smibd a intentiilor de către
logice—_», a n . V I I 1191113-ἵς119ἷἓξἷω r o m a n , Bucuresti, 1939, e x t r a s d i n r e v i s t a «Studii Teo—
. » | ' - ' * . . . .
A c e a s t ă r e c h e m a r e î n m e m o r i e si p r e z e n t a r e
de sacrific iu,
credinc iosi trebuie s ă aibă loc într—o dispozi tie sau. spirit
_ »Şl. Cf. Sf. 10-55. Gură d e Aur, Omih‘a Il despre trădarea lui turla, 6 - Simion
căci se cuvine ca, î n Liturgh ie, jertfa să fie n u n u m a i a Capului Bisericii ,
a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre biserică, P. G., CLV, 736 ( t r a d . r o m . cit'. p 265‘
col. 2)i «Dc- aceea, c r e d i n c i o s i i s ă n u a i b ă n i c i о î n d o i a l ă î n ceea ce prix-ïe'ste. Sfini 1 A; cf. s i c a p . XLI, P. C., C‘L
$$$/113311331133" Sf. G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , C o m e n t a r i u liturgic, IP. G., 7 8 4 . ' N i c o l a e 'Cabasi la, ор. cit., c a p . I, P. G.,
466 С. Ve “„-şi O. Ν. Căciulă, ор. cit., p. 324, $. u. - .
782. Hr. Andruţos, ορ. cit., р. 392. ' ᾽ 785. J N. G i b r , op. cit., vol. 1, "p. 135.
783. Sf. I o a n G u r ă d e Aur, Omiiia II la Epistola ΙΙ c ă t r e Timotei, 4. 786. G,.f. O r i g e n , Omnia [X la Levitic, Ρ. G., XII, 521—522.
 _——-— 256 _;—
ci si a tuturor membrelor Care alcătuiesc Trupul Lui tainic, oare-este
Biserica. Pentru ca Jertfa euharistică să fie într—adevăr si a intregii
Biserici, este a d i c ă necesar ca, î m p r e u n ă c u p r e o ţ i a ieratică si externă
a liturghisitorilor , să conlucreze si preoţia internă a credincioşilor. Prin
T a i n a Botezului şi a Mirungerii, aceştia a u ajuns “preoţie sfîntă», «preo-
ţie împărăteasc ă», împuternici tă si îndatorată «55 aducă jertfe duhov-
niceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin iisus Hristos» (I Petru II, ͵9 si 5 -. cf.
şi Apoc. I, 6 ; ν, 10). Viaţa întreag ă a fiecăru i creştin se cuvine,
adică
să fie un prinos s a u 1111 dar d e jertfă, aşa cum îndemna Sfintul Apostol
Pavel: Să î'nfăţiŞ-aţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă si plăcută
lui Dumnezeu, o a ' o închina-re (cult) duhovnicească din partea voastră»
(Rom." XII, 1). Cu deosebire însă î n clipa aducerii Sfintei Jertfa euharis—
tice, fie-care c r e d i n c i o s trebuie să se silească în chip special
a f a c e «ca
să moară tot ceea ce alcătuieşte intr-irisul omul cel pămîntesc, adică...
n e c u r ă ţ i a . p a t i m a , p o f t a r e a , m i n i e , i u ţ i m e a , r ă u t a t e a » (Col. III, 5 8)
s a u , precum s f ă t u i a Sfîntul Apostol P e t r u : «85 vă depărtaţ i :de
poftele
t r u p e s t i , c a r e “se osie-sc împotriva sufletului» (I Petru I I , 11)..Este vorba
deci d e o înfrînare şi amuţire a tot ceea ce este pasiune şipreocup —are
omeneasc ă, în clipa supremă a Sfintei `1е111е, o dominare plină d e sfor—
ţări si () golire erorcă de egoismul nostru, pentru a deveni astfel nişte
răstigni ţi impreun ă cu Hristos , 'î'n această clipă wa aducerii Jerftfe-i
Trupului si Sîngelui euharistic'al. Domnului. …. _! _ ' ΄ . . … . .᾽
. Negresit , <<expi-atiunea (ispăşire a) noastră “persona lă este "indispe
n-
sabilă, d a r ea înseamnă prea putin lucru, "dacă tinem seama de ceea ce
sintem. datori. lis-us însă se face prezent pe sfintele altare, pentru a “primi
neînsemn atele noastre dispoziţi i de pocăinţă si pentru a le d a о vaio-“are
nemasur ată prin unirea lor cu suferinţe le sfintelor Sale Patimi» …. Fiind
dect „ca nişte morti care trăiesc ascunşi cu Hristos
(Col.;ill, 3), Jertfa Bisericu este primită, fîntrucit este ascunsă în
Jertfa
fIilâl'îrliîăctrîf'e, cu teare'slu -prm c a r e jertfim'. l a t ă deci c e e a ce t r e b u i e să
1 sa s re εἰ sa se si e—ască a i ' ' ' ' '» " ”-
la timpul epiclese i: să se înfăţişez e cangşşîelnvi-cşitirşireeddîcjîtlfămfîf
. `, . rîcl
morţi pacatulu i, cu h o t ă r î r e a de a lua asupra” lor crucea îndeplin
irii
pbligajiilor ce le sînt impuse de conditia sau “situaţia fiecărui a, cît şi
de
ilices-ca ule, la care ar .f1 supusi în viaţă, făcînd pe Dumnez eu stăpînul
` vietii lor, V01a Ior supunîn du—se si urmînd porunci lor Lui.
——257— ᾽ . Ё
9105551811. La aceasta se mărgineşte preoţia credinciOşilor în Liturghie,
' o preoţie internă, adică o slujbă la altarul inimii., spre deosebire de
preoţia externă si sacramentalä eriercitată d e liturghisitori la sfintul
jertfelnic. Chi—ar pentru faces-tia uci-in urină, şi mai înainte de oricine pen-
t r u ei, slujba la altarul inimii este prima dintre datoriile lor sfinte, în—
t r u c î t prin «limba», a d i c ă prin r u g ă c i u n i l e şi a m i n a » l o r se săvîrşeşte
sfinţirea Jertfei. Ca unul ce este <<însărcinat să se roage pentru toţi,
p r e o t u l —-—'— p r e c u m conchide S f i n t u l I o a n G u r ă d e A u r —— se c u v i n e să—i
întreacă p e toţi, cu a t î t cu cit un ocrotitor este firesc s ă depăşească pe
aceia pe care ii ocroteşte. Dar atunci cînd invocă pe Sfîntul “Duh si sä-
vîrşeşte infri-c-oşătolarea Jer'tfă..., ce curăţie, ce cucernicie nu avem 611-511…
1111 55-1 pretindem ? ! Cit de cur—ate trebui-e să—i fie miinile, ca instrumente
ale infricoşătoarelor Taine, cît de curată se cuvine să—i f i e limba însăr—
c i n a t ă să rostească cuvin-tele p e care le ş t i m ! Există u n grad d e sfin—
ţ e n i e , d e c u r ă ţ i e , la c a r e s ă nu f i e v o r b a a s e ridica u n s u f l e t c a r e p r i -
meşte Duhul lui Dumnezeu ?... Sufletul preotului trebuie să strălucească
î n t o c m a i ca r a z e l e s o a r e l u i , c a r e l u m i n e a z ă l u m e a » "….
… Prin recitarea plină d e pătrundere a stihurilor care prefaţează rosti-
rea troparului Ceasului al treilea si prin însăşi rugăciunea epiclesei, li—
turghisitorii se silesc s ă a j u n g ă p e t r e a p t a cea m a i î n a l t ă a urcuşului
şi deslăvîrşitei lor c r e ş t e r i duhovniceşti, prin l u c r a r e a h a r u l u i c u r ă ţ i t o r a l
᾽ Sfintului Duh. Εἰ “trebuie“ să facă i n s ă i n acelaşi timp sfortări cruciale
pentru a conlucra cu acţiunea, har-ului, lepădînd'u—se d e ei înşişi, în
scopul unei “sfinte simplificări şi purificări interioare. Căci este lucru
evident că, aşa precum sublinia Sfîntul G r i g o r e ' d e Nazianz, «nimeni n u
este v r e d n i c d e m a r e l e Dumnezeu, d e marea J e r t f ă si d e M a r e l e Preot,
dacă nu s—a dat mai î n t î i p e sine j e r t f ă v i e εἰ s f î n t ă lui D u m n e z e u , dacă
în nu 1-a adus o închinare dreaptă si bineplăcută, dacă n e adus lui Dum-
Dumnezeu
nezeu o jertfă de “laudă εἰ o inimă zdrobită, Singura jertfă pe
care D u m n e z e u , Cel ce ne-a dat totul, о pr'etinde d e 15.…1101…. F ă r ă
îndoială, «се poate fi m a i sa-cerdotal, precum preciza alt Sfint Părinte
al Bisericii, decît a afierosi l u i Dumnezeu un cuget curat si a—l a d u c e
,
darurile neprihănite ale cucerniciei, p e a l t a r u l inimii» ? ….
M a i mult, adică, d e c î t î n 0116515 a l t e clipe ale s e r v i c i u l u i s ă u , li-
—
turghisitorul se cuvine s ă se găsească desprins Cu desăvîrşire d e orice
.
…

umbră d e vremelnicie, într-o stare de a m u ţ i r e si d e ştergere din spirit

O jertfă spi—
rituală totală deci, î n sensul meditaţi ei Fericitu lui Augusti n în
w

legătură a oricăror p r e o c u p ă r i , p r i n care a r p u t e a s ă f i e d i s t r a s sau captiv a l

cu 1551155111 Matei XXII, 37 _(«Sä iubesti pe Domnu l Dumne zeul urmelor si ecourilor acestora. Chiar numai atit n u este s u f i c i e n t ; acea—
tău
din toata ….…8…ΐΒ'"ΐ) : «Ce-ti m a i rămîne din inima ta, cu ce s t a a r fi n u m a i u n aspect negativ al unei stări de spirit d i n care lipseşte
să te m a i
ἓξἓεἰὗἓξἑἰιἰᾖε ξ1115111511?ζ(ιΖ'5-11ί mai rămîne d i n sufletul si dinvcuget ul tău ? elementul viu si activ. O stare de suflet c a r e nu este unici rece, nici fier-
totul» 788 .. , z . ui oata, d i n t a i … Cel-..ce te-a facut iti cere b i n t e » , ci n u m a i <<_călduţă» s a u <<încropită» ( A p o c . 111,15, 1 6 ) , n u c o n d u c e

1 [TE—semnalul est—e, adică, să ne silim a realiza în aceast 789. Cf. Отта IV, despre Anna, 6, Ρ. G., LIV, 667—668.
ă clipă ο s t a r e 790. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie, cartea IV, cap. 4. ‹
c e spirit d e a d e v a r a t a incand escenţ ă, înfăţişlîndu—ne, _ 791. Sf, Grigorie de, Nazianz, Cuvintare apologetică desprolugcî. сар- Χον.
precum zicea Sfin-— trad. de рд N. Donos, Apologia... Husi, 1931, p. 105, “Acesta este sacrificiul cel
t u 1 10511 Gura de Ain, cu o vornţa 51 611 o inima mcalz
ν . " . ᾽ " ' o ι u A ν .
rtă de rîvnă reli— *
L;!"
dintii, c i n d f i e c a r e s e aduce jertfă Si incepe de la el, Denim ca după aceea să—Şi
787. Mgr Chevrot, ор. επ., p. 173. poată aduce darul». Sf. Ambrozie al Mediolanului. De Abel. cartea ÎL & 1.
788. Fer. Augus tin, Sermo XXXIV, 4, 7, P. L.,
… 792. Sf. Leon cel Mare, episc0pu1 Romei, Sermo 1V. cap-. 1 (Cuvînt pentru
XXXVIII, 212. aniversar ea hirotonie i sale), P. L.. LIV. 149— ᾽
L i t u r g h i e r u l explicat -- 17
 … 4258 … — 259 jin—' ,
| _
18 contactu]. c u valorile transcendenta , ci l a s ă p e liturghisitor intr-o indi— sează 111113111111192911 cu mijlociri p e n t r u a face pe credincioşi părtaşi la
binefacerile J e r t f e i Trupului 51 Sîngelui Fiului Său. _ …
f e r e n ţ ă u c i g ă t o a r e a o r i c ă r e i spiritu-alităţi. El t r e b u i e s ă tindă si s ă p r o m o -
veze într—un act de concentrare vie si activă asupra motivelor rugăciu— Ο 61818 011 epiciesa chiar, centrul de greutate al Anaforei începe să
nilor, c u c e r i t d e scopul lor,. p e care să-l trăiască cu t o a t ă fiinţa lui, intr-un s e deplaseze d e p e terenul latreutic-eu haristic ppOpriu-zis pe cel al
elan sincer si s t ă r u i t o r . Căci nu trebuie să ne inchipuim (fă—rugăciunile $1 c e r e r i i . M a i mult. s—ar p u t e a s p u n e c ă epiclesa însăşi f o r m e a z ă linia d e
10919 l u c r ă r i l e Liturghiei a r fi simple talismane, că a-dică simpla lor exe- trecere de la rugăciunea de a d o r a ţ î e si (16 mulţumire la rugăciunile d e
c u t a r e f o r m a l ă a r fi d e a j u n s ca liturgliisitorul „să se considereachitat d e cerere. Finalul textului ei se desfăsoară într—o succesiune care conduce
rolul s ă u sacramental. Insufleţit d e credinţă si d e nădejde în ajutorul î n c h i p n a t u r a l si logic la marea r u g ă c i u n e d e c e r e r e : «_...Fä, a d i c ă pii—
liarulu—i d i v i n , î n c ă l z i t d e iubire d e Dumnezeu si pentru credincioşi, e.] tre- nea aceasta, cinstit T r u p u l l—Iristosului Tău-, iar ceea ce este în potirul
buie să se silească a ajunge să încerce senzaţia spirituală a prezentei lui acesta, cinstit Singele l—Iristosului Tău, prefăcîndu —le cu Duhul T ă u cel
D u m n e z e u , a c o n t a c t u l u i cu l u c r a r e a Lui si a efectelor acesteia. * Sfint», a n u m e (parcă a r v r e a să s p u n ă f o r m u l a r u l Liturghiei Sfîntului
tre-
Ca o r g a n s a u instrument al harului, liturghisitorul trebui-e s ă tindă a Ioan G u r ă d e Aur] «139111111 ca să f i e celor ce se vor împărtăş i, spre
z i r e a sufletulu i, s p r e i e r t a r e a păcatelo r..., s p r e î m p l i n i r e a împărăţiei ce—
se realiza i n a c e s t sens, î n m ă s u r a p u t e r i l o r lui, pentru ca a c e e a ce e s t e rea
d a t să s e impartaseasca printr-însul spre mintuirea credincioşilor să 11111101… iar n u spre judecată sau spre osinciâ»; sau, ca in redacta
V a s i l e cel M a r e : «...ca să a f l ă m milă şi h a r împreun ă cu t o ţ i
nu—i fie s p r e p i e r d e r e a propriului s ă u suflet. De aceea, in clip—ele de Sfintului
cea m a i î n a l t ă s f i n ţ e n i e si de infricosatoare taină, liturghisitorii recurg sfinţii c a r e din v e a c a_u. bineplă cut Τί8...».
l a a j u t o r u l divin, implorind sprijinul 1191111111 in efortul 1-01 spiritual Puterea rugăciun ii dipticelo r se întemeia ză p e ' p r e z e n ţ a si mijlo-
e g ă s e ş t e deci
s i g u r i f i i n d că p e c e l e d e l i p s ă ale s l u j i t o r i l o r L u i 51119911,1Э111111197911 le c i r e a M î n t u i t o r u l u i î n S f i n t e l e Sale T a i n e . Biserica n u s
i, c o m u n i t a t e a
va complini. Liturgliisitorul s—ar putea considera achitat d e slujba lui s i n g u r ă , a c u m , î n r u g ă c i u n e a ei. P r i n r u g ă c i u n e a epiclese
î n s ă n u m a i î n m ă s u r a î n c a r e s i 61 p e r s o n a l s-a silit s ă p a r t i c i p e s a u s ă l i t u r g i c ă repreze ntată simbol ic prin d a r u r i l e d e pîine si vin, predate
conlucreze a c t i v c u graţia dumnezeiască, prin care se face începutul preotului la Proscomidie, a fost primită î n u m a n i t a t e a Mintuit orului,
Care a recapitu—
si desăvîrşirea mîntuirii. . ᾽ adică î n T r u p u l şi Singele Său. N o i sintem acum în El,
un a t a ş a m e n t însufleţit d e c r e d i n ţ ă , f ă r ă un e f o r t a l v o i n ţ e i a naturii Sale umane . Deci, precum
Fără lat astfel toate lucruri le î n unitate
"Μα……
p e n t r u i_nortificarea vieţii simturilor, efort încălzit de dragostea fier- s e e x p r i m a Fericit ul August in, “cînd ne r u g ă m lui Dumne zeu în rugă—
î n d s e r o a g ă c o r p u l Fiului» ,
b i n t e - a 111111111 pentru unirea cu Hristos, Sfinta EuhariStie v a trece prin c i u n i l e n o a s t r e , n u ne d e s p ă r ţ i m d e Fiul. C
său..., care este
miinile l i t u r g h i s i t o r i l o r , c a r e o ating si o p o a r t ă , f ă r ă c a 91 58-51 împro— adică Biseric a, «Ei (acest corp) nu se despar te de Capul
u noi, Cel Ce se roagă c u :
. prieze omefacerile pe care, lor î n primul rînd, li le oferă Mintuitorul. Domnu l lisus Hristos , С91 99 59 roagă p e n t r
Fără. î n d o i a l ă , sfinţirea darurilor nu este împiedicată s ă se săvîr— $1 Care este rugat d e noi. El se r o a g ă pentru noi ca preot al n o s t r u ;
noi,
rugat d e noi ca Dum-
şească d i n cauza păcatelor si scăzămintelor omenesti ale 1119191115110- se roagă 111 noi ca Cel ce este Capul n o s t r u ; este
ne r u g ă m în El» ….
11101, d e o a r e c e această sfinţire nu este efectul virtuţii omului ci nezeu al nostru. .. Îl r u g ă m si 116 r u g ă m p r i n El si
91191111111. Cea de a doua lucrare a harului însă, adică sfinţire-a slujito— A m p u t e a spune, de asemen ea, cu Fericit ul Augus tin, că Biseric a in—
se roagă- ca un singur om
11101 $1 9 credincio şilor, este absolut condiţionată d e conlucrarea 119- treagă , d e la o margin e la alta a pămîn tului, … …
c ă r u i a p r i n v r e d n i c i e morală. «911 С9р111 91 si sub Capul ei» ….
itor atît de putern ic, preotu l da.
Asista t d e un s p r i j i n i t o r si mijloc
6._ Rugăciunea dipticeior sau a pomenirilor de la] Sfînta J e r t f ă si de speranţă, cererilor sale î n a i n t e a lui
d e c i durs, plin d e i n c r e d e r e
᾽ r mijlo—
euharistică
Dumne zeu, pentru membr ii Biseric ii. În esenţă , obiectu l acesto
să-si facă
primit e,
… a] C î t e v a consideraţiuni teologice. —— Cu epiclesa, a m putea spune ciri este ca Sfînta `191119 5911 Daruri le, c a r e au fost
ca A n a f o r a l i t u r g i c ă a încheiat rugăciunea de doxologie si euhan tie a d i c ă s ă se a c o r d e , i n schimb ul acesto r D a r u r i , h a r u l cium—
e f e c t u l lor?”",
părăţiei cerurilor, i a r cei
(mulţumire) propriu—zisă. Jertfa fiind săvîrşită prin rp-reffacerea' ru- nezeie sc, i e r t a r e a p ă c a t e l o r s i mostenirea î m
11101, a c u m e s t e m o m e n t u l p o t r i v i t p e n t r u r u g ă c i u n e a d e c e r e r e . - vii să fie învrednici ţ i a se î m p ă r t ă ş i f ă r ă a c ă d e a în osînda.
iri stau cele pen-
I n a i n t e d e o r i c e , J e r t f a e u h a r i s t i c ă este a d u s ă , f ă r ă î n d o i a l ă , f'îpre C u m este si firesc, la loc d e f r u n t e î n aceste mijloc
s l a v a l u i D u m n e z e u cel î n T r e i m e ; este, adică-, u n act d e a d o r a ţ î e s d e ale credin cioşil or care asistă la slujbă
t r u intenţ iile liturg hisito rilor …" si
m u l ţ u m i r e p e n t r u t o a t e cele ce s—au făcut î n scopul *mintuirîi n o a s t r e ; u Sfînta J e r t f a , precu m si ale“ tuturo r pe care
si a u a d u s d a r u r i l e pentr
este f o r m a s a u , m a i bine-zis, actul desavirsit, prin care Liturghia îşi
L. XXXVI I.
indeplineste r u n c ţ i a s a l a t r e u t i c ă s i e u h a r i s t i c ă ţ P r a c t î c î n s ă s c o p u l 793. Fer. „August in, I n Psalmum L X X X V , i , 4, P. _"
ultim a l L i t u r g h i e i e s t e s f i n ţ i r e a c r e d i n c i o s i l o r , a d i c ă i e r t a r e a p ă c a t e l o r 794. I b i d e m . c o l . 1084.
op. cit., c a p . ΧΧΧ11 1, Ρ. G . , CL, 4:1- ‚Ам—13.
795. C f . N i c o l a e C a h a s i l a ,
1111110999199 si justificarea lor p r i n impartasirea d e efectele Jertfeiţ l u i diaconu l se adresea ză, chiar preoiul gi:
79(3- Îndată după sfinţirea darurilo r,
ω1Γ115&111…5..1[18 aceea, acum, dupăvsfinţire—a darurilor, fiind îndeplinit-e toate «Pomenesie-mä (aminteste-ină) in sfintele rugăciuni, părinte», la care Ρ……" ras—
ţia Sa...»,
1111 9 p e n t r u i n a l t a r e a rugacrunilor d e c e r e r e , l-1t.u.rgh'isi—torii se adre— Punde : “Să tepOmenească Domnu l Dumne zeu intru împără
 ... :г‹ь_-_д:-.::_'-*_.__я‚гип-—пд_„ти,-и:, ,.

.-—261———
--260--᾽
de
preotul i-a pomenit la Proscomi-die, sau îi pomeneşte nominal chiar sfintesc, adică, sfintind apoi si pe credincioşii care sînt instare
'
_ _ -
vrednicie.
acum după sfintirea darurilor: «...Pomeneste (adu—ti aminte), Doamne deoarece ea
pe (de) cei ceTi—au adus Tie aceste daruri si pe aceia pentru care si prin Sfinţirea darurilor nu poate fi împiedicată de nimic, nu poate‘fi
eşte prin puter ea sau virtut ea omulu i si cle-ci
care si de la care au fost aduse aceste-a» (Liturghia Sfintului Vasile cel nu se săvîrş
ale liturghisitori-
Mare). Rugăciunea dipticelor imbrătişează în cererile ei nu numai bunu— zădărnicită din pricina eventualelor păcate omeneşti
este intr—adevăr aduc—erea nu
rile supra-naturale si nepieritoare din ordinea harului si a mîntuirii ci lor. Căci, propriu-vorbind, cel ce săvîrş
este preotul, ci harul care sfinteste daruril e (căci aducerea darurilor
şi trebuinţele si nevoile din toate conditiile si situatiile vietii vremel- sluji—
nu este decit un
nice ale credincioşilor de pretutindeni, care se găsescîn unitate de este de fapt sfintirea lor). <<Pre-otul liturghisitor
nimic de la sine însuşi si nici nu cutează
credinţă şi „“impăcati 011νΒ1501100…. Obiectul acestor pomeniri, rinduite tor al barului. El—nu aduce
sau judecată».
propri a—i socoti ntă
într-o lunga, amanuntita $1 impresionantă enumerare in fermularul Li- să facă sau să rostească ceva din el asa cum le-a
te, gestur i sau lucrur i, sint aduse de
turghiei Sfintului Vasile cel Mare, se poate rezuma in formula scurtă din Totul, fie cuvin
de Biserică.
Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur, prin care se cere ca Darurile «puse primit, adică aşa cum i-au fost prescrise
înainte (τά προκείμενα, care se află de fată), spre binele nostru al tutu— “Rezultă deci-<<lămurit că Sfinte le Daruri sfintesc toate si totdeauna
pe credincioşi, fiind primite întot deauna de Dumnezeu... Sfinţirea cre-
ror să le întocmească (ἐξομάλιὀον, să 10 potrivească, să le aplice], după tre— de rivna sau conlucrarea
dinciosilor este însă neapărat condiţionată
buinta deosebită a fiecăruia...» (prim-a rugăciune după («Τ-0101 nostru ») de nepăsarea noastră. Căci
Negreşti, Dumnezeu ne acordă oricînd harurileSale, cind I ie 0010111 lor; de aceea-, ea poate, să fie împiedicată
ele Darur i numai dacă ne—a găsit pregătiti
prin mijlocrrea Fiului Său, adică pentru meritele Lui.. În Liturghie însă harul ne sfinteste prin Sfint
ătiti, nu ne aduce nici un
pentru sfintire. Dacă însă ne—a aflat nepreg
milele şi indurările Sale se revarsă mai bogat, întrucît aici asa precum , ne pricinuieş te o nemăs urată pagubă...»; harul
remarca Sfîntul Ioan Gură de Aur, rugăciunile noastre au о, piitere “deo- folos, ci, dimpotrivă
de nevrednicia. noast ră …. Α000510 rezultă si din
poate fi împiedicat
sebită nu numai pentru că sînt întărite, insufletite si sustinute de rugă— roagă pentru sine în partea
insusi felul in care preotul liturghisitor se
ciunile preotilor si ale sfintilor ingeri, care participă în chip nevăzut ului Vasile cel Mare.: <<Pomeneşte
la sfinta slujbă, 01 mai ales pentru că rugăciunile noastre. sint însoţite finală a diptice—lor din Liturghia Sfînt
Doam ne, ...si (de) a mea nevre dnicie; iartă—mi toată
si susţinute de mijlocirile Fiului lui Dumnezeu, care înfăţişează Tatălui (adu-Ti aminte), ti, pentru păcatele
voie si să nu opres
greşeala cea de voie si 000 fără de
Jertfa Sa adusă pentru mîntuirea lumii 798. De aceea, în rugăciunea dip- darurile 00 sint puse
ticelor se face «amintire de toti înaintea Domnului, în prezenta chiar mele, harul Sfîntului Tău Duh dinspre 802 (’a-mb)
a Trupului si a Singelui Său» …. ΄ - înainte». _
cunoaşte inimile si
. 13051000 nu este în puterea noastră să ştim in ce măsură se vor im- Trebuie să admitem deci că Dumnezeu, Care
ile noast re si ne va împărtăşi de bine-
plini cererile noastre, căci pre-cum nu putem. găsi cu mintea un termen cugetele tuturor, va primi darur m o piedică prin ne—
de comparatie pentru chipul în care darurile se fac sau sînt primite in în măsur a în care noi insin e nu sînte
. tacerile Sale
Acordarea sau neacordarea
Trupul ŞiASmgele Domnului, tot asa nu se poate cunoaşte măsura în pregătirea si putinătatea _evlaviei'noastre.
a Jertfă, stă însă în legă--
care ele Sint primite de Dumnezeu …. Ν0 referim astfel la daruri avînd bineiacerilor, care ni se mijlocesc prin Sfint
dnici a noastră, ci depind si de
1n vedere sau intelegînd valoarea morală a actului în sine de 01011100 tură nu numai cu vrednicia ori nevre
5011 aducerea darurilor de către credincioşi, sau, mai precis, morali— dorin tele formu late se încadrează în planul
gradul in care cererile si
lumii. Sub această re—
tatea,. adica gradul ^lor de pregătire. Prin ele însele, darurile, ca creaturi
Proniei si al iconomiei divine-pentru mîntuirea
nerationale „sau neinsufletite, nu pot fi atinse de păcat, deoarece acesta rugăc iunile Bisericii, care
este о boala a vornţei, apartinind astfel fiintelor rationale, Deci, dacă
zervă si in acest spirit se înaltă, de altfel,
săi, totdeauna spre
J

e a credin cioşil or
Με. ξἷ-ἰεἓἀἓἓἕςξ' darurif 0510 pacatos, aducerea lui este zadarnică, întrucît mijloceşte ca «buna cerere si dorir o facă» ….
a Sa să
.. 1
lu' D _ 1101 un o os, desi prin ele insele darurile nu sunt neplăcute bine să о primească» Dumnezeu "εἰ «dupävoi—a cea sfîntă
pentru noi sînt ascultate
C; Ξΐι;Ξ11ξΖίΞΞΞ €10518€«101 00 0 facut Dumnezeu este bun» (I Tim. IV; 4)- Fără îndoială, mijlocirile Mîntuitorului
necontenit in Sfinta
sint aduse. l 'B' _ “opune ca ele sa fie. bineprimite de Dumnezeu, cind intotdeauna de Tatăl Său“, "Căruia E1 ii înfăţişează
1 C ᾽ .. ce iserica, prin liturghisitori (παρὰ ’αταὓῶν 'ανδρών, zice Nico- lor Sale. Se întîmplă totuşi uneori
Liturghie comoara fără preţ a merite
ae 0005110), spre slava Lui si pentru mintuirea a toată lumea. Ele se Pentru penulti'meie două alineate Vezi
801. Ibidem, cap. XXXIV, col. 445 А.
col. 468 A, Β, D. si col. 469 A. Vezi si
797. Vezi Sf. Chiril
_ al'Ier'isalimuiu'
__ . '
* ..1, Cateheze V mistagogică, Ibidem. cap. XXXIV, col. cit. si cap. XLVI,
8. eieştii Liturghii, Bucuresti, 1946.
_ 798: Cf. Si. 1001161110 de Aur, Omnia—III, impotriva anomei-ior des re necu- traducerea; Ene Branişte, Tilcuirea dumnez
iţia ἀπὸ redă ideea de pornire, in
prinse natura a lu: Dumnezeu, 6. 7. ᾿ 1 ' Ρ , 802. In acest momen t al Liturghiei, prepoz a actiunii de sfintire. iar nu ideea
plecare
799. La divine liturgie meditée por. Gogol. Traduction f r a n ç a i s_ e faite' sur l'ori- legătură cu darurile privite ca punct de ă
. _ ca în serviciul Proscomidici, unde aceast
l934, р. r46.
ginale .
u s s e p a r le R. .P. Dom Theodore Belpaire, Prieure d'Amay sur" Meuse, de separatie sau de depărtare (de la},
rugăciune isi mai găseste o intrebuintare adecvată.
celor de trebuintă si de 10105.:
800. Nicolae Cabasila, ор. cit., cap. XLVII, P. G. 469 Β 803. Ectenia pentru cererea Şi cistigarea
 __ -.;'5:u.='-„-'gnf.£;v.—s-uz=ş_-<'-.:
...26 2...
--263--
că cererile pe care Biserica, preoţii şi credincio şii le unesc cu aducerea
Sfintei Jertfe e u h a r i s t i c e să n u se împlinească . Aceasta nu constituie .Ïbelciuge sau un, fel de mici balamale, pentru ca să se poată deschide
sau inchide una peste alta. De la această conformatie şi—a luat si obiec-
insä un motiv pentru a conchide la ineficacitatea ei deoarece adesea
precum sublinia Sfîntul Apostol Pavel, «noi nu 511ΠζΌθΒΘ cui/ine ă, tul denumirea d e diptice (δίπτυχα == δίς΄+ πτυχή, îndoitură în d o u ă ; δίς᾽
cerem» (Rom. Vlll, 26}. Jertfa n u rămîne f ă r ă efect î n t r u c î t ' d a c ă b ' 5 d e d o u ă ori + πτύσσιι)= îndoiesc). Pe fetele lor interioare se înscriau
a u f o s t 1ξ.Γ…… linte-
t a c e r i l e a ş t e p t a t e n u s i n t a c o r d a t e s u b chipul î n care n u m e l e d e pomenit (viii p e una,. i a r moan p e c e a i a l t ă din cele d o u ă
D u m n e z e u le î n l o c u i e ş t e cu a l t e l e ' c e sint s r e ι; ? 6
dorin t e l e n o a s t r e , coperte), iar cînd şirul acestora era pre-a lung, se a d ă u g a u î n t r e cele două
5111 nostru si la timpul pe care Ε1 îl socoteşte potrivit. 1511111116?6335 0105- SCO-arte, incă u n a , d o u ă …. trei ş.a.m.d. foi d e pergament sau d e papirus
deci r u g ă c i u n e a pe care Biserica o uneşte cu J e r t f a Fiului Său ς1--τςι1δ, (τρίπτυχα. „€...ca sau πολύπωχα), obţinîndu-se astfel adevărate caiete
precum observa pe drept cuvîntSfîntul Grigorie cel Mare «Ei Vs; ΄… &?

.
sau 66111809. De la intrebuintarea acestor diptice în cursul rugăciunii
116 iubit m a i m u l t decît lucrurile ре care 1е—а-сгеаъ_ El Voieşie să I ea sa

a
d e mijlocire după epiclesă s—a a j u n s la acceptarea denumirii lor în lim—

i
cele v e ş n i c e m a i m u l t d e c i t p e cele p ă m î n t e ş t i » 801… A c e s t a este“ Sofert—tauri

r
b a j u l liturgic, ca termen tehnic pentru însăşi rugăciunea.
în care este concep ută rugăciu

-
nea diptice lor din Liturgh ia Sfîâltriil u'
_ I_11

.
Vasde cel M a r e , prin Care se cere p e n t r u faptele bune ale Credi- În Liturghierul bizantin, lista dipticelor se deschide prin pomenirea

' r
oşli-
l o r : <<Rasplăteşte—le l o r cu bogatele şi cereştile Tale d a r u r i Dărmgşî d e f u n c t i l o r ş i a n u m e i n c e p i n d intii c u m e n ţ i o n a r e a d i f e r i t e l o r categorii

f
d e m e m b r i a i B i s e r i c i i t r i u m f ă t o a r e ( s t r ă m o ş i , p ă r i n t i , p a t r i a r h i , proo—
lor cele—cereşti î n l o c u l celor pămînteşti,
v r e m e l m c e ; _ c e l e n e s t r i c ă c i o a s e in l o c u l c ecele vesnice în 1022111ъ €1- e
lor stricăcioase» ent? o r
r o c i , a p o s t o l i , i — p r o p o v ă d u i t o r i , evanghel-işti, mucenici, mărturisitori etc.),
culmina în f i n a l : «Pe noi pe toţi ne pomeneşte în î m &&…" &? f_u a ultimul aline-at din. această p r i m ă parte incheindu-se in cele“ două Litur-
luminii ş i fii a i zilei arătindu—ne». p 1a a, ” a l ghii principale cu cererea p e n t r u «1011 661 11161 dinainte adormiti întru
n ă d e j d e a i n v i e r i i şi a v i e t i i v e ş n i c e şi—i o d i h n e ş t e p e d i n ş i i , Dumnezeul

μι’-ι
b) .OPSPWGUI' ΡΓ1΄νΐΐΟΘΓΘ la istoria textului. —— Rugăciunea di 1“` 1 n o s t r u , acolo u n d e străluceşte lumina f e ţ e i T a l e » . _
esto _рптхгшё
creştin e. Lămursau constitutïvä, am Putea zice, in Änafora LitP'rcÊ'oï Î n s e a m n ă , oare, că p r i n a c e a s t ă u l t i m ă c e r e r e ne r e f e r i m si l a m e m -
it însă despre aceast ă veche practic ă litur ică
#6"; 1e1 brii Bisericii t r i u m f ă t o a r e ? L ă m u r i r e a acestei întrebări este impusă în—

fl
besc S e r a p i o n d e T h m u i s in Evholo qhionu l s ă u “5 Sfintul
Cşiiril -ΠΙ Ivor- deosebi d e u r m ă t o r u l curs al rugăciunii dipticelor din formularul de

5 . . . -9 . . - π. ." - .. . . .. . . . - . . ..
5611111111111,Λ111 Explicarea Liturghiei Sfintului 1600881111 Sfîntul Με; 633€
s u b n u m e l e Sfin-tului Ioan G u r ă d e Aur, care decurge astfel : «In-ca adu—
de 12) em.
cap. Am t c . Omzlu'le a c i 8071
S e f ă c e a u sale p o mConstituţijle Apostolice
e n i r i c h i a r pe n u m e d e(cartea
v i i Şi dae Vlll-'t
11101111… cem Tie acea-stă s l u j b ă duhovnicească p e n t r u cei adormiti în c r e d i n ţ ă :
strămoşi..., p a t r i a r h i , p r o o r o c i , a p o s t o l i , ...evanghelişti, m u c e n i c i etc. ...»,
precum n e lasă Să Vedem Rugăci unea Anafor ei episcop
ului Sera d a r « m a i a l e s pentru“ P r e a s f i n t a , curata... d e D u m n e z e u N ă s c ă t o a r e a si

. …. -
616 16 inceputul veacului al IV—lea. Se întocmeau $1 Se D'äStrau 101,
in Eceslt'

.
_— -
scop l i s t e s a u
pomelnice, în formatul aşa—numitelor d tic
pururea Fecioara Maria», «pentru Sfîntul lo=an Proorocul, Ina-interner—

u
unhfel de carnete obişnuite în diferite împrejurări din i puzul,
e care erau g ă t o r u l s i Botezătorul...». Un răspuns afirmativ la întrebarea d e mai sus

m
civil Cele
se găseşte categoric exclus pentru temeiuri teologice, intrucit în primul

«
mai m u l t e d i n ele e r a u a l c ă t u i t e d i n d o u ă coperte d e lemn дез-11111133

.
d e a u r , d e a r g i n t s a u d e alt m e t a l , unite î n t r e ele pe o latură: prin msi; rînd sfintii «se bucură d e j a —-— deşi încă nedeplin, pînă la judecata uni—

`
versală -—~ d e b u n u r i l e eterne» …. 111 deplin acord cu învătătura.Bise—

—'
ь
&]? Strg-rigen»; CGI M a r e , Moralia in lob. lib. XV, cap. 20 ricii, Nicolae Cabasila sublinia -—— tocmai î n legătură cu textul d e m a i
nirea пЁ'тЁі'ог ЁГЁЁЁ-Ё ЁЗЁ ξξξς1ΐξ 51ι0Ι111Μξ61 ΞΞΟΤΞΉΞϊ11,
саге sînt pomeniti (după Роте-
sus … că Biserica nu se r o a g ă pentru sfinţi, ci «11611116 cei, care au ră-
- .' ' ΄' ' …' *… -1Π"-ΘΨ e si rugăciunile de] mulţumire ale posat fără prea multă siguranţă şi n ă d e j d e d e mintuire'» …,… adică apen—
н -
ΓυΐΞ?ΞΠΞ & 1330322111;1.ζζΖρΞωΡΞΞξΞ1ωςΐ a u D r o a d u s d a r u r i l e Şi ( r u g ă c i u n i l e d e ) m u l - t r u c e i î n c ă ne-desăvîrşiti, c a r e a u n e v o i e d e r u g ă c i u n e » №. P e n t r u s f i n ţ i ,
ïï tOäääBPmPF-ïslirea sufletească si trupăaîclănsîîîtate desäwrsltär dephfiätöte $1 bucurie B i s e r i c a m u l ţ u m e ş t e , <<pentru că... î n t r i n ş i i Biserica şi,—a a j u n s telul Vă-
cesti, Εω]ξΞω€;
_ 1 , 7 ' * ' '
…ίΞζ (ζω-390310 0. ξ. 9:
- . .
z î n d u - ş i î m p l i n i t ă r u g ă c i u n e a p e n t r u . î m p ă r ă ţ i a c e r u r i l o r » 813. -
и»

«Арт, după săvîrşirea Jer'tfei duh'ovni—

îndUplecare pentru Jarea d n g ΙΙ31119 m _pe _Dumne7eu m prezenta Aşa pre-cum rem—arca acest teolog, in Liturghie «J-e'rtfa noastră nu
.

acetei Jertfa de
pentru cei ce sînt înrbo'ile e (?.—$3 a 131561161101, pentru buna rînduială este deci numai d e cerere; ci şi de 11111΄11;11π1116»…. Μ61 mult c h i a r : ea
de ajutor a lumii.
Apoi facem c . „__-$! а _ и с е т a c e a s t a __lerlfă p e n t r u toti cei c e a u n e v o i e
11161111,άξρ…1€" deva ΟΡ?Τ.Θ…ΓΘ 31 de cel mai dinainte-adormiti, mai intii de pa— 808.01. H. Leclercq, DiplyqueS, i n « D i c t i o n n a i r e d ' A r c h é o l o g i e { c h r é t i e n n e e t
807 “Să pIÎ'nCIl'-°" р î o l...»... . , ___ . ἑ d e Liturgie», t. IV, p a r t e a I, col. 1045—1170. Vezi şi b r o ş u r a n o a s t r ă Dipticc s a u
noastră…. Ν"υ in irati-?; n‘äamîîtfltnoflfl $_1__$а _le _venim in ajutor din toată puterea
»

Domelm'ce, P i t e ş t i , 1926. ' …

lor, în Sfintele Si irciirico ältl im“? Apos t o m o b i c e i u l SI p o r u n c a : v o i stiti ε ξ ' p o t r i v i 809. Adr. Fortesque p r e s u p u n e c ă d i p t i c e l e a u fost' p r i m e l e p ă r t i din. s e r v i c i u l
r ă p o s a t i , Ei s t i a u c e f 1 $ ?…άΓΐΘ…ΠΟξξΐΓΘ T a i n e t r e b u i e s ă se f a c ă p o m e n i r e a c e l otr Liturghiei, scrise î n f o r m ă d e c ă r ţ i (ор. cit., p. 152).
dî ne v ăpri,c i oi na r em oŞim eCu mo os {Ht ( ? Τ*'ΘΠ1ξ'!5…δ…ΐ ΒΙ.ΠΕ.… a d u c e a c e a s t ă p o m e n i r e . I n t r u a -
n t u l miinicldm 810. H r . A n d r u t o s , op. c i t . . p . 445.
‘ lot ίπορο…1 binecredi ncios, “laolaltă cu c e a t a preoţeasc
ă 8 1 1 . N i c o l a e C a b a s i l a , o p . cit.. c a p Х, Р. G., CL, 388 C.
:

Dleca Dumne7'eu P r i n 1*ιΘ"Ή'ωψΙΕΞ aduc mfncosatnarea Jertfă, 812. Ibidem, c a p . Χ…ΧΧ111, 601. 441. …
cum nu s-a-r inclu—
d r e a p t a e c rρe εd i…
_ s-h
de cei ce f " - în lfiacxum
a u 511511 " … le facem pentru e i ? Noi vorbim însă 813. Ibidem, cap. XXXIII şi XLIX.
n ţ ă » (Omnia III la Epistol a către Filipen i, 4). . 8 M . Ibidem.
m
 _ . . Ἱ ι ᾗ ΐ ᾧ 3
ἓ
}. „ g a ; r i -
-- 264 —_—- -——-265—-—-

Ή _...
.'
este în primul rind o jertfă de mulţumire, precum rezultă din. însăşi _ corespunzătoare p e n t r u pomeniri nominale d e vii si de m o r ţ i —— .in t a i n ă

;
denumirea ei d e «euharistie». Ca si la Proscomidie, «85851 acum, cînd ' însă ___, «ре cine v a vor preotul»._ D e s i - e d i t i i l e Liturghierului nu sint
Darurile a u fost jertfite si sfintite, prin ele preotul mulţumeşte lui Dum— uniforme în regulile privitoare la acest lucru, totuşi cele mai bune din-
n e z e u , dar îl. si r o a g ă ; 01 e x p r i m ă si m o t i v e l e m u l t u m i r i i , - d a r a d a u g ă t r e ele p r e v ă d p o m e n i r e a d e f u n c ţ i l o r in t i m p u l Axionului si a n u m e ——
si obiectele cererii. Cine constituie motivele mulţumirii ? S f i n t i i ! Pen—

…
a s a c u m este si l o g i c ——- î n continuarea f o r m u l e l o r generale ale dipti—
tru că într-insii Biserica a si moştenit de fapt împărăţia Cerurilor prin celor pentru cei a d o r m i t i , i n c a d r î n d p o m e n i r e a celor v i i î n ă u n t r u l for—
nenumăratii ei fii pe care i-a trimis ca pe" o colonie în cer şi pe ως rnulelor g e n e r a l e pentru—această categorie, si a n u m e d u p ă ecfonisul pri—
fericitul Pavel i—a n u m i t Biserica celor intii—născuţi, care sînt ins-crisi

.
vitor la chiriarhul locului. _ —
în ceruri» (Evr. XII, 23) …. - '' '
Fără îndoială, în aceste momente este locul potrivit pentru pomel—
Formula dipticelor n e lasă să subint'elege m că Jertfa este adusă nicele aduse d e credincioşi după Vhodul cel mare, dar pentru care
intre altele si pentru motivul că Dumnezeu a ridicat .sfinţi d i n t r e ea— acum nu se m a i scot miride …. .

—
meni pentru ca să se roage pentru noi. Astfel, in rugăciunea dipticelor Instructiunile tipiconale din Liturghier n u se găsesc intr-un acord

.
din cele două formulare principaleale Liturghiei se cere ca Dumnezeu

.
perfect asupra liturghisitorului căruia îi revine sarcina pomenirilor no-
să primească mijlocirile lor pentru n o i : «ΏΘΠΐΓι1 ale c ă r o r rugăciuni

.
minale lăsa—te «ad libitum», in cursul rugăciunii (limit-alor. Se pare c ă 8-8

-
ideea
c e r c e t e a z ă — n e p e noi, D u m n e z e u l e » , f a p t p r i n c a r e a p a r e exclus—ă

-
'in-tra indeosebi in latributi-a di'aoonfului. În unele texte ale Liturghiei, po—
că această rugăciun e a r fi conceput ă în beneficiu l sfintilor. Sensul pre—-

.
menirea-numelor celor rrepiauzaţi este prescrisă, dimpotrivă, rolului preo—
poziţiei «08111111» din primUI aline-at a-l d'ipti-c-elor, 'd'in formule-rul Sfintu— tului εἰ a n u m e î n d a t ă dUpă formula cu care se încheie amintirea sfin—
lui 10,3“- Gură de Aur, apare “precizat de altfel in perspectiva adverbu— … ţilor В“. Alte editii însă indică tot aci pomenirea atit d e morti cit si (10
lui

W m .
<<1ncă» d i n cuprinsul aceluiasi alineat, termen care marchează o
s c h i m b a r e d e plan, constitui nd o indicaţie pentru u n mot-iv s a u scopi" νἰἰ in sarcina 111801111111818,…ρ8 cind altele dau acelasi drept diaconului
nou, pentru care este a d u s ă Sfinta J e r t f ă euharis tică, spre _ i n timp ce cădeste in jurul sfintei mese, cind se cîntă Axion-ul… si
deoseb ire d e d u p ă e c f o n i s u l u r m ă t o r a c e s t u i 111111890. Aceasta î n s e a m n ă c ă r e c i t a r e a
cel_exp r1mat i n alineatu l d e d u p ă încheier ea epiclese i. Anume
“aceast ă
SlUJbă cuvmtăt oare Τἰ-ο aducem incă» si pentru alt motiv sau in dipticeior d e vii şi d e m o r t i s e putea face in tre-cut, oa si astăzi, atit d e
alt
scop, c a r e se concent rează in multum irea pentru dăruirea » de preot cit si de'diacon321. * - -
sfinti în
sprijinul nostru. … … ΄
Printr—o stiliza re mai directă a textulu i ru ă ' 816. De la о v r e m e a î n c e p u t s ă se p r a c t i c e p e a l o c u r i s i l a n o i obiceiul d i n
formula rul S_fintulu i Vasilec el Mare, claritate -a 5ς811[5ΐ12111 ρξι1ξξξ1Ξ
" ' ' ᾽ ' Biserica Ortodoxă Rusă d e a s e scoate p ă r t i c e l e l a proscomidiar si p e n t r u n u m e l e
ΞΓ5Ξξ d i n a c e s t e p o m e l n i c e ducindu—le a p o i pe s f i n t u l d i s c d e p e p r e s t o l p î n ă l a epiclesă,
11101 85-18 asrgura tă în chip eXpres şi 56111118 618 greutăti d e interpr b a u n e o r i p î n ă i n a i n t e d e î n ă l ţ a r e a S f î n t u l u i A g n e t . O d a t ă î n s ă cu s f i n ţ i r e a d a r u -
etare r i l o r J e r t f a este a d u s ă aşa i n c i t t r a n s p o r t a r e a d e p ă r t i c e l e n u m a i a r e sens. G ă s i n -
Anume, ^ciupä epiclesă se continu ă («...Тіе ne rugăm... ») <<pe
noi pe toti. (iu-ne deci d u p ă epiclesă, i n c u r s u l r u g ă c i u n i i d e m i i l o c i r e , s i n g u r u l r i t u a l p r o p r i u
carevne impărtă sim dintr—o pîine si dintr—un potir, să. n e uneşti
prin i'm—I m o m e n t u l u i n u p o a t e c o n s t a d e c î t î n simplele p o m e n i t i n o m i n a l e in p r e z e n t a J e r t f n i
partasi rea acelui-a si S f î n t Duh… s ă aflăm m i l ă si h e u h a r i s t i c e , î n rind. cu c e l e l a l t e d i p t i c e . De a l t f e l , d u p ă d u c e r e a d a r u r i l o r pe s f i n t a
ar cu toti sfintii: cu
stramos u..., p a t r i a r h i i , prooroci i, a p o s t o l i i » , d a r <<mai ales
cu Preasfin ta... masă, scoaterea d e miride l a proscomidiar, a p a r t i n i n d unui m o m e n t anterior, v i n e
de Dumne zeu Născăt oarea… în conlrazicere cu ordinea, logica si semnificatia oficiului, distrăgind in acelasi
c u Sfintul Ioan Boteză torul
Apostohsi сц.-10115511111». - ` ΄
…cu' sfintii t i m p pe preot d e l a t r ă i r e a a c t i u n i i l i t u r g i c e . Se c u v i n e d e c i s ă se r e s p e c t e s c r u p u -
los f i z i o n o m i a o r i g i n a l ă a L i t u r g h i e i , f e r i n d - o d e d e s f i g u r ă r i l e pe c a r e i l e p o t
Precum se vede, rugăciu nea dipticel or apare in acest fel a d u c e p o g o r ă m i n t e l e ce v i n în c o n t r a z i c e r e cu spiritul ei.
тыщщ

ca un act
de mijloc—ire pentru unpărtă sirea credinc ioşilor in comun 817. Vezi, d e exemplu, î n Liturghia S f i n t u l u i V a s i l e cel M a r e , l a F. Ε B r i g h t -
itate cu sfintii,
de roadel e sau efectel e Jertfei de pe Golgot a actuali zată în Liturgh m a n , _ L i t u r g i e s e a s t e r n a n d w e s t e r n , v o l . _ l : E a s t e r n Liturgies, O x f o r d , 1896 p. 388;
Nu este greu ie.. de asemenea în Liturghia. Sfintului Ioan Gură d e Aur la Dom Placide de Maester.
de observa t raportu l d e oare-ca re analog ie al acestei. for- La Divine Liturgie… p.78. ‘
mule cu cea d i n primul alineat după epicles a din Liturgh ia Sfintul 818. Vezi, d e pildă, iacob Gear, Εὐχολὁγιον, sive rituale G r a e c o r u m , Paris, 1647,
ui
loan Gură d e A u r : «Pentr u ca să fie» (Jertfa euharis tică) acelor ce p. 7 8 ; Ieraticonul d e Constantinopol, 1895,- Lilurghikonu]. e d i t i a d e A t e n a , 1924 etc.,-
se ' L i l u r g h i e r u t , e d i t i a d e Bucuresti, 1902 e t c . .
vor impărt ăsi, spre iertare a păcate lor, spre impărt ăsirea cu Sfintu
l Duh 8—19. I a c o b G e a r , op. şi loc. cil. …
spre impl inire a împă răţie i cerurilor...». 820. C o n s t i i u l i a l u i Filolei. cod. 6277…77Ο Μίπ8511188 P a n t e l i m o n ( v e a c u l al
'- ᾽ XIV-lea), l a P a n . N. Tre'mbela, op. cit., p. 1 2 ; I e r o t e l e s t i k o n , A t e n a , 1948 s i e d i t i i l e
întreInce pând i n c a din prima perioadă a evului Littrrghierului românesc, d e e x e m p l u , i n d i c ă p o m e n i r e a n u m e l o r celor vii d e c ă t r e
mediu, dipticele ,“ ca şi
diacon î n t i m p u l A x i o n u l u i , i a r a celor r ă p o s a t i , după e c f o n i s u l «111111 p o m e n e s t e .
stelmaugăcmne
rîéşusiaga Anaforei
tizată- _ a atuturo liturgice, 58 recită tainic într—o' enume— D o a m n e , pe P r e a S f i n t i t u l episcopul nostru...».
r catego riilor d e credin ciosi si in referir e l a _821. Acest rol a l d i a c o n u l u i n u t r e b u i e c o n f u n d a t c u o a c t i u n e s a r c r d o l a l ă .
mie e specrf ice respec tive. Ediţiil e d e astăzi „înscr D i a c o n u l îşi. e x e r c i t ă aci n u m a i rolul s ă u s p e c i f i c d e a j u t ă t o r . A c ţ i u n e a d i r e c t ă si
iu incă formu la principală nu este adiaconului nici aci, cum nu este nici atunci cind toarnă vin la
815. Ibidem si cap. Х. proscomidiar, o r i a r a t ă cu o r a r u l pîinea s i vinul î n timpul, f o r m u l e l o r d e i n s t i t u i r e si
la Rugă-ciunea-epiclesei. I n cursul rugăciunii dipticelor, diaconul, numai rosteste
Ul… --266- ——267-——-

De o p o m e n i r e nominală sub f o r m ă de ecfonis, adică în auzul tu- Sugestionati de această practică transmisă de vechimea îndepăr—
turor, n u se b u c u r ă decît Preasfinta Născătoare de Dumnezeu, in f r u n - ' 10108'-*6, unii a u t o r i privesc cintarea- ionului ca o i n s t i t u ţ i e de o r i g i n e
g i n e a într—o
tea cetelor B i s e r i c i i cereşti, iar d i n t r e cei v i i n u m a i chiriarhul locului. apostol ică 827. Ca imn i n t o n a t d e popor insă, ea îşi a r e i o r i
e p o c ă m a i n o u ă . Cu a l t e c u v i n t e , s—a s t a t o r n i c i t obiceiul ca s t r a n a sau
C a r a c t e r u l d e i,.irivilegiu a l acestor două pomeniri este subliniat prin
expresiile a d v e r b i a l e cu c a r e încep formulele respective si anume î n cerut să intoneze cu v o c e t a r e unui d i n troparele rostite în t a i n ă d e
primul Caz: «Mai ales p e n t r u Preasfinta, c-urata...», iar î n cel de-al doi— l i t u r g h i s i t o r . D i n t r e ele, a i n t r a t în u z p e n t r u zilele d e d r i m i n i c ă i m n u l
“ V r e d n i c ă esti...» s a u « *цчіпе-ве cu adevarat...». La s ă r b ă t o r i l e i m p ă -
lea « I n i i i p o m e n e s t e , D o a m n e , pe…» ( n u m e l e i e r a r h u l u i ) . c o n i s u l pen— din
t r u p o m e n i r e a S f i n t e i F e c i o a r e e s t e a c e l a s i i n a m b e l e Liturghii b i z a n - răteşti î n s ă se î n t r e b u i n ţ e a z ă in chip d e } x i o n i r m o s u l o d e i a IX—a
n
tine, c u s i n g u r a m o d i f i c a r e c e r u t ă d e a d a p t a r e a lui in textul deosebit Canonul sărbătorii, care este consacrat de obicei Sfintei Fecioare. Pri
al r u g ă c i u n i i diptic elor. «Mai ales pentru (:'лтёр)
-ΡΓΘδΞΐϊΠϊ0, curata ...» faptul că in Codicele Barberini 336 se indică pentru cer„ î n Liturghia
o n u l Bote—
S f î n t u l u i I o a n G u r ă d e A u r , i r m o s u l cîntării. a IX—a d i n C a n
incepe formula din Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur, în concordanţă zului D o m n u l u i : «Nu se pricepe limba a Те lăuda după vrednici e...»,
s i n t a c t i c ă c u v e r b u l « ( i m aduce—m», din alineatul precedent, î n timp ce irmosul
a m putea deduce că, la origine, funcţia de Axion a indeplinit—o
în cealaltă Liturghie a v e m : «Mai ales cu (µετά) Preasfinta, curat—a...», o d e i a lX—a d i n c a n o n u l zilei. La o r i g i n e a i n t r e b u i n t ă r i i .
s a l e liturgice ,
ca u r m a r e a c e r e r i i «са s ă aflăm milă si b a r cu toţi sfintii» si, deci, «mai cu
chiar Axionul d u m i n i c a l a inceput n u m a i cu partea a doua, '.adică
trioda
ales cu Preasfinta... p u r u r e a Fecioara Maria»… “Ceea ce esti m a i cinstită-i...», care este irmosul cîntării a 1Χ-0 din
La a c e a s t ă din u r m ă f o r m u l ă d e e x p r i m a r e a iperduliei, poporul deniei. din J o i a Mare. Sub f o r m a d e astăzi, adică întregit cu p
a r t e a de
sau corul r ă s p u n d e cu c î n t a r e a i m n u l u i cunoscut s u b t i t l u l ' g e n e r a l d e 3'33.
la inceput, apare n u m a i d e la finele “veaculu i al X—lea incoace
«:\.хіоп». Se p a r e c ă ace-astă c i n t a r e s-a instituit aci printr-o trecere in 'Pomenirile nominale se î n c h e i a u o d i n i o a r ă cu s t r i g a r e a diaconului
μ…...
s e a m a p e p o r u l u i s a u a c o r u l u i a u n u i rol î n d e p l i n i t o d i n i o a r ă în. t a i n ă inainte si după ecfonis ul p e n t r u pomen irea episcop ului
e p a r h i e i : «$1
d e c ă t r e l i t u r g h i s i t o r i . Manuscrisele n e i n f o r m e a z ă că acestia a d ă u g a u pe cei p e c a r e ii a r e i n minte f i e c a r e si p e toti si pe toate» *… (adică pe
la formula p e n t r u p o m e n i r e a Sfintei Fecioare recitarea troparul—ui: toti credinci osii—bă rbati si p e toate credinc ioasele- femei). Editiile gre-
«Bucure‘i-te ceea c e esti plină d e dar...» № s a u o d a t ă cu aceasta chiar cesti cle a s t ă z i a l e L i t u r g h i e r u l u i 8 3 0 m e n t i n i n c ă a c e a
s t ă p r o p o z i t i e , pe
η……"
recitarea altora, c a : <<Vrednică eşti…» ('AEu’m έστω…) $1 «Те f e r i c i m p e c a r e 0 r e c o m a n d ă si i n s t r u c t i i l e d i n s e r v i c i u l a r h i e r e s c p u b l i c a t la finele
Liturghierului
L i t u r g h i e r u l u i d e B u c u r e s t i , din 1887. U n e l e e d i t i i ale
Tine toate neamurile» 823͵ ori “Născătoare de Dumnezeu Fecioară...» 824 lui for—
s a u «De t i n e s e bucură...» 3‘35, ' r o m â n din veacuri le al XVIII-l ea—al XIX-lea prescriu diaconu însă
m u l a : ‹_‹$1 pentru toti si pentru toate» …. Din e a n—a mai rămas
si pe t o a t e » ,
numele acelora cărora le doreşte să se facă părtasi la roadele Jertfei euharistice
i n p r a c t i c a c u r e n t ă d e l a n o i d e c i t răspuns ul «Si p e toti
a d u s e _de p r e o t , n e î n d e p l i n i n d deci p r i n aceasta u n rol s a c e r d o t a l Actiunea de obisnuia in u nele biserici
p e c a r e îl d ă c o r u l . a s a p r e c u m , d e a l t f e l , s e
pomenire & d i a c o n u l u i se deosebeşte, prin urmare, esential de cea .indeplinită d e
preot, p o m e n i r e a f ă c u t ă d e d i a c o n d e p i n z i n d d e J e r t f a a d u s ă d e p r e o t si d e 1000- încă din veacurile al Xll—leaw—al XIII-lea ….
010000 d e mulocirr— f ă c u t ă d e el. În c u r s u l acestei. r u e ă c i u n i . d i p t i c e l e d i n senina itii liturgic e
d i a c o n u l u i r e p r e z i n t ă c o n t i n u a r e a vechiului obicei a l l e c t u r i i n u m e l o r f ă c u t e u n e o r i
În o r i c a r e . din extinde rea lor formal ă, aceste propoz
indică unul din momen tele si chipuri le in c a r e se exercit ă î n Liturgh ie
d e p e ' a r n v o n , d e c ă t r e a c e s t s l u j i t o r bisericesc i n a u z u l p r e o t u l u i c a r e s e r u g a
[vezi i e s t e m e n t u m D o m i n i , e d . J . Quasten, M o n u m e n t e E u c h a r i s t i c o e t L i t u r g i c a vc— preoţia spiritu ală, cu c a r e credinc ioşii se a l ă t u r ă la preoţia sacramen—
t u s t i s s m m , p. 512351], P o m e n i r i l e f ă c u t e d e d i a c o n i n a c e s t m o m e n t ale d i p t i c e l o r primită de acestia
nefiind d e f a p t d e c î t e c t e n i i r o s t i t e î n t a i n ă p e n t r u cei m o r t i s i p e n t r u cei vii r e p r e : tală externă a liturgbi sitorilo r, după ce, prin puterea
m u t ă d e c i u n r o l pe m a r g i n e a a c t i u n i i s a c r a m e n t a l e a preotului.. ᾽ ebuintat
826. T r o p a r u l “ B u - c u r ă — t e c e e a ce esti p l i n ă d e dar...» se găseste i n t r
`822. Cori. Basin} Faiascoe (veacul al XIV—lea). Cf. Dom Placide de Mee—star S f i n t u l u i I a c o b . C f . F. Ε . B r i g h t m a n ,
Liturgics
G e n e s e s o u r c e s or dei..-'eloppements' d u t e x t e g r e c d e i a l i t u r g i e d e S. J e a n Chrvsos1 si în textul bizantin al Liturghiei
i t u r g h i e , d u p ă ecfonis ul p r e o t u l u i . p e n t r u
e a s t e r n a n d 1-1!081010..., p. 56. Î n a c e a s t ă L
rome, R o m e , 1908, p. 102, n. 3. A P o m e n e s t e . D o a m n e 1300111070… ……
823. Ms. Bibi. M a r o c u l u i S f i n t u l u i M o r m î n t d e l a Constantinopol n r 8/182΄(ν00- amintirea Sfintei Fecioare, p o p o r u l ' r ă s p u n d e : .«
l e D o m n u l u i , t i p ă r i t ă i n 1912 la l e r u -
c e l a l X V - l e a . Cf. А. Dn'iitrievschi, Ε ὐ χ ο λ ὁ γ ι α . . . ρ . 475. ᾽ tru...» [vezi e d i t i a L i t u r g h i e i S i i n t u l u i Iacob, f r a t e
' ' o m ii.—Ch. Mercier, lin ор. C i i . :
’ 82:1. M s . Bibi. :“»linristirii Sinai, nr. 986 ( v e a c u l a l XV—lea). Cf Δ. Βτνίιτἰεενςςῇί s a l i m , c u a p r o b a r e a p a t r i a r h u l u i D a m i a n Ι.; vezi si D
2, P a r i s , 1946. precum s i e d i t i a ' greacă
Ευχολόγια... (>. 162. & . . . . & , R. Graffin, P a t r o l o g i a O r i e n t a l i s , XXVI, f a s c . ' '
a n d r i a 1931.
Ρ 825.. A c e s t e t r o p a r e e r a u r o s t i t e tainic, d u p ă u n e l e m a n u s c r i s e (Bibi. N a t . A t e n a : & L i t u r g h i e i S f i n t u l u i iacob, f r a t e l e D o m n u l u i , A l e x .
nr. 71.13 si n r . 759, v e a c u l a l XVI—lea,- пт, 780, v e a c u l a l Χν11-100),5……000 e c t o n i s u l 827. B i n g h a m , A n t i q u i t a t e s ecclesias ticae; l i b . XV, t. VI, p. d38. i n -.cărtile “de r i t u a l s i
nogreiicd
„.;\1_а1 a l e s p e n t r u P r e a s f i n t a , a r a t a . . . » ; d u p ă altele (Bibi. N a t . A t e n a : n r . 752 v e a c . al 829. Vezi l u c r a r e a n o a s t r ă Despre poezia i m __
p. 176-..-179. _ _ …
λΧ1-100,- n r . |7Ο, veac. a l XVII—lea; n r . 767, veac. a l XVIII-lea) cintaree bisericească, Bucuresti, 1937,
în urma acestuia sau d e o a r e c e o. g ă s i m 1п_ versiun ea
unelprtropare după 776, 829. E a e r a în. u z i n a i n t e d e veacul a l Xl—lea,
“inainte, iar altele acest ecfonis. Un manuscris (nr. veac. ᾿ ' … -
cil!3\_\-c:lrI_—tea, Ё1131.__1\_1а1.. A t e n a ) prescrie d u p ă e c f o n i s u l « M a i ales...», î n ă l ţ a r e a p ă r t i - l a t i n ă a l u i Leon Thuscus. , 1912, 1921. 1948-Пгггт'_‹›1‹зні:'!іоп1.
c e Cl . intel l-eciocne, p r o b a b i l s u b i n f l u e n t a <<Rinduielii r i d i c ă r i i P a n a g b i e i » . Acelasi 830. А "se v e d e a , d e pildă, e d i t i i l e d e A t e n a 1775, 111117,- Bucu—
1747,- B i a i : 1756,
m a n u s c r i s l a s ă l a l a t i t u d i n e a l i t u r g h i s i t o r u l u i s ă z i c ă s a u n u si all—lotezătorule al lui 8 3 1 . _ C a , d e pildă„ e d i t i i l e : R î m n i c , 1733,
resti, 1741 si 1780. …
1105105», p r e c u m si [ a t i n g e t i - v ă p e n t r u noi», î n l e g ă t u r ă c u p o m e n i r e a S f i n t u l u i I o a n e l a , o p . . c i t . , p. 12.
B o t e z a t o r u l s i a S f i n t i l o r A p o s t o l i . Cf. Pan. N. T r e m b e i a , "op. cit., p. 116—117. 832. (206066 2 Bibl. N a t . A t e n a Q L a Pan. N . T r e m b
 4—2694-
—— 268 ~—
. _ ι
- ΄ ν ΄
.se infatis eaza oa о ex
. 1 4 . . la .,
".; .(“- v ,.-

pentru toti. intr—a devar, rugacr unea dipti-c elor

la hirotonie, S-a SăVÎrŞît sfinţirea Darurilor. Pre-cum se vede din chiar celentă şi neegalată ' formă de'solidar itate, caritate si asistentă mutuală.
uală prin a-so-
aceste formule, credincio$ii_ ÎŞÎ exercită'preotia lor spirit «Вира cum J e r t f a lui Hristos a f o s t a d u s ă ρ6πττυν10?16'111
11πΞ6, δξξ105Ι1
c i e r e l a s a c e r d o t i u l preoţilor si p r i n mijlocirea acestui sacerdoţiu . J e r t f a εξ
Jertfa euharistică se aplic?i la lume. De 'aceeaf- qui)? 5 Mitrea anf; cu
ellhafîs'f-îf—îă a TTUPU-ïUi Şi Singelui Domnului este oferită de întreaga 11…τς;11151101111 s e r o a g ă l u i ' D u m n e z e u p e n t
r u sfintirl ea t u ΠΓΟΙΞι]ξ€δξ
comunita te —-_— «(im aducem. această slujbă duhovnic ească…» …, însă se vor împărtăşi dintr—însele, precum “5-a 111961… 51116 pros-ege) în mod
prin mijlocirea liturghisitor ilor sau, mai exact, este adusă de aceştia deds ebire a însă că ceeace s-a facu t 111 lucra rile 8rqéiscomi 1 1
in numele t u t u r o r $1 pentru intreaga comunita te. În timpul rugăciuni i c 511631» . oi e toti care
f i g u r a t şi s p i r i t u a l se săvirş este a c u m t a i n i
dipticelor, J e r t f a euharistică este a d u s ă s a u oferită a t î t pentru cei pre- Anume, “ne rugăm lui Dumnee eu ca 111а1_ 111 u «ΡΕ Π .p ă unul cu
zenti cit $1 реп’сгцсеі ре саге aceştia îi reprezintă, înscriindu—i pe listele n e împăr tăşim dintr—o piine _$1 _dintr—un 'potlf',
sat nie ΐ1111ΞΞζΠέ… milă
de pomenire date preotului, o dată cu predarea darurilor materiale pen- altul, prin împărt ăsirea aceluia şi SfintD uh» 51, to Οζ? 6113611? cu stră-
tru Proscomidie. Cei ce se găsesc prezenti in acest moment al diptice—
Si har împreună cu toti € m care-din veac 'Il-au …Ξ|Ρ66111110111 evan—
lor trebuie Să se unească la rugăciunea de mijlocire a liturghisito rilor, moşii, părintii, patriarhii , _proorocn , ΒΡΡ.5ωµΉ ΡξΟξΟ…ΠΘ…1 drept ce
readucindu— si î n minte, in gind sau î n memorie. si. pe aceia pentru care ghelistii , muceni- cii, marturi srtoru, dascalu Si cu tO “rate r e a bine—
pe care liturghi— , Ρ …
ei a u cerut s'au doresc. să fie adusă Sfinta Jertfă, dar _ s-a săvîrşit în credinţă», d a r «11161 6165 611 Preasiin a, CL
s i t o r i i n u - i pot p o m e n i n o m i n a l . _ … d e Dum neze u Născ ătoa rea $1 puru—
cuvi ntata , slăvi ta Stăp îna noas tră,
‚ D e altfel, n u este greu d e văzut că această rememorare in gînd, Ο€ι11Α ϊΏδΐΠΐ θΠΞξξ ΞξΐξΞξ ΠΞξ
rea F e c i o a r e i / t a r i a ; c u S f i n t u t l o a n ΡΙ'ΟΡΓ
r e c o m a n d a t ă d e d i a c o n credinciosilor in cursul r u g ă c i u n i i d e mijlocire Sfintii , slăviiii şi întru tot lăuda'i u Apostol}, cu sfintii
_ a 63068130 parte
a ΡΓΘΟ……ΐ: i n p r e z e n t a S f i n t e i J e r t f e e u h a r i s t i c e , pre-cum s i răspunsul Θ.έ
cm3, p m έΓδΐΟ…
se s ă v î r ş e ş t e si c u toti s f i n t i i » . A n i m a m 111 a c e s t
«Ре toti $1 pe toate», generalizat in practica mai nouă, reprezintă ferme . că sfintilor 11 s-a acordat deja. sfmtlrea de la. Jertfa "ως? ţîjntrnun sin—
condensate d e stilizare, a d o p t a t e cu vremea, ca m a i corespunzătoare lui 111154105 si, în acel—aşi time Că Jertfa eubaflstlfa„un?ş &. s-au роте…
caracterului s o l e m n a l oficiului Liturghiei, în locul practicii d i n Biserica g u r Trup tainic el lui Hristo s p e 10116619se ιϊΠΡιΞ1ΐ165656Πΐζ…Ό… nede-
ăciunilo r
veche, c î n d <<toată m u l t i m e a oamenilor se strecura cu m a r e tăcere în nit in prezenta ei. Această relatie t a i n i c a ' a drepti or fufu} ως
jurul altarului $1 asculta in timpul citirii dipticelor...» …. În unele locuri, săvîrşiti ai Bisericii le aduce acestora din urmă a]? Ο Π…! «Pentru
aceste diptice erau citite d e diacon, sus pe amvon“. membrilor Bisericii cereşti, in care SCQP se $1 10.393 preo ᾽
Rugăciunea d e m i j l o c i r e se incheie in cele din u r m ă cu cereri pen- ale căror rugăciuni, cercetează—ne pe 11011 ВЦ1ПП917391119>’5_ . erea
tru miluitori si binefăcători, in Liturghia Sfintului Ioan G u r ă d e Aur, Se mijloceşte apoi ca Dumnezeu, «C91 ce 511€ pe Πθςὃζἷοξιἀἕθἷωτω
iar in cea a Sfîntului Vasile cel Mare, pentru a ni se dărui pacea $1 lui, casa Şi trebuinţel e lui» _(Şfintul Vasile cel M a r e ) , f s a e amintire de
dragostea lui Dumnezeu. Sfîrsitul Rugăciunii anaforei îi. face in ambele corespun zător fiecărei situaţii. În aceasta intentie, ise ΐ1€τ mai intii de

-
Liturghii e c f o n i s u l : «Si ne d ă nouă cu o gură si cu o inimă a slăvi si a

»
toti inaintea Domnului, precum “5—a 5131195 Η)… ΗΡ…. 81€ a a i vietii *νΘ5…

.
«toii cei mai dinainte adormiti intru nadeldea 1111/16111ΐ57ξ…1 p e toate»,

.
cinta preacinsiit Şi de mare cuviinţă numele T ă u : al Tatălui si al Fiu-

.
.
a c u m Şi pururea…», corul r ă s p u n d e : nume, dar'ln generfal .«pe ig ᾗ Stări‚biseri-

.
l u i Şi a l S f î n t u l u i Duh, la care
nice», pomenindu—se chiar pe ince—

.
intr-o lungă mentiun e d e categor ii. socrale, p r o esrona .. ζω]…

—
’«Amin |»… Astfel, 'la-Lidia si doxologia, care, mai ales i n Anafora Sfîntul-ui

-
-
Vasile cel Mare, erau î n d r e p t a t e către Dumnezeu ca Tată, devin in

.
pind cu cei ce se află la slujbă $1 …€νΟΙ1Έ1Πυ111ί1Π*5ξ … rratăţi „ie "iii noştri din

m
᾽ r e a $1 (pe oraşe şi
a c e s t e c f o n i s f i n a l espresia a d o r a t i e i Sfintei T r e i m i . ' ceas c ă şi căpete niile p o l i t i c e _— i<toata c i r m u i
C‘] ÀSDGCÎUÎ ecleziologfc 834 sau comunitar al rugăciunii dipticelor. _— dregătorii şi toată oastea» —— Si pma la locu1tor11 1.“ çe ΠΉ΄……δ…ΟΓ
In rugăcmnea dinti-celor, mai mult decit in alte părti ale ei, Liturghie
..

sate, care se nevoiesc in variatele aspecte ale ΙΡῬἜΘΙ $1 ξ … orice fel

se afirmă î n f a p t nu numai ca o r u g ă c i u n e comună sau a tuturor, ci şi acestei vieti: «in călătorii pe uscat, pe apva 51 ΡΜ? aer} şl“ m:? de boli
iii_ su €ϊ11ΐΐά unei in
d e necaz, nevoie Şi strimt orare» , in deznad ejde,u
.

833. Vezi m a i d e p a r t e nota 846. in văduvie, in slăbiciunile vîrstei inaintate, m 51ΞΌ……ΡΘ (fier Sit entru
’ 8,34. T e r m e n u l a r e l a bază s u b s t a n t i v u l (trec
επν.αλεω-δ (a che—ma pe cineva să vină], substantivul "ἢ ἐκκλησία, care în greaca
"εκκλησία. Derivind din verbul viaţă vir-tuoaşă, «Denim cei ce ne ΨΌΘΞ€ 51 ne …15.61 Ψ; Ο; & 1a 0
p ă g i n ă î n s e a m n ă a d u n a r e a poporului, desemnează în sens crestin a d u n a r e a credin— toţi cei din “sfînta, soborniceasca $1 apostoleasca Βιἶςθτιἷ'ιὁῃειζὶ din ne-
m e n . a u nevoie de
cioşilor s a u a p u p o r u l u i creştin, d i n t r - o c o m u n i t a t e s a u b i s e r i c ă locală, d a r m a i margi n e p î n ă 'la c e a l a l t ă a l u m i i » , c a r e n-au. f o s t
m u m - u . - . - . n . . . . . . - .…

a l e s a p o p o r u l u i l u i D u m n e a e u , a d i c ă t o t a l i t a t e a dreptcredinciosilor c a m e m b r i ai
Ştiinţă sau u i t a r e o r i “pentru mulţim ea numelo r, d a r «care
impărătiei cerurilor. ' ' - . " - mila şi ajutorul. lui Dumneze u» ….
S u b d e n u m i r e a d e ecieziologic— se i n t e l e g e deci d o c t r i n a d e s p r e Biserică, pri— __
_ . ‹ .. . . ή . 2 7 0 '

v i t ă ca o r g a n i s m s a u c o m u n i t a t e c o n c e p u t ă î n d i m e n s i u n i e c u m e n i c e , p î n ă c h i a r
835. Ci. Liturgica ... trad. română de .Iconom N._F111_P ‚ Ἱ-ξυἑΙ-υἷθἓ’ιινφἔος’ῃν p
dincolo de tăriile cosmosului si considerată ca Trup tainic al lui Hristos. Ana si i . 1:ιι1161ε…..., Ρ- “(litic—el or d i u
prci-um --.i Dr. V a s i l e M i t r o i a n u v i c i ş i Dr. 'l. T a r n a v s c h
punctul central a l ecleziologiei rezidă în ideea de unitate si în con$tiinta de $1 … g ă c i u n e a Ρ "
Hilti: Vezi p r i m a r u g ă c i u n e d e la Proscomtdl e
comunitate in Hristos, care stăpincsr: sufletele membrilor Bisericii si le articuleazfi L i t u r g h i a S f i n t u l u i V a s i l e cel M a r e . -
l a o l a l t ă i n t i m p si s p a t i u . … ΄
 -——-.270 …- --271…

Prin aceste pomeniti, rugăciunea dipticelor adună, precum vedem .m'orţii şi cu viii... Sintem rasa unică a lui Hristos» 84°.ÎEste întreaga
la altarul lui Dumnez eu întreg universul creştin, ca
să fie toti una un umanitate creştină, care, precum zicea Fericitul Augustin, ca «un singur
trup cei multi care gustă dintr—aceeaşi piine şi dintr-acelaşi om se întinde pînă la sfîrşitul timpurilor şi membrele lui strigă mereu“-“.
potir al
împărtăşirii, sau se adună ori sînt recomandaţi
în prezenţa Trupului Rugăciunea dipticelor ne aduce într—un chip impresionant de viu, în
euharistic al Domnului. Deja la Pros'comidie comunitatea planul luminos al conştiinţei, toate părţile componente ale comunităţii
Bisericii a
fost simbolizată prin figura concretă formată din pärtîcelelr—> bisericeşti, în dimensiunile universalitatii ei crono—spaţiale. De aceea,
“aşezate în
jurul Sfintului Agneţ pe disc, în care, precum tîlcuia
Simion ariile is după părerea noastră, unei astfel de rugăciuni nici un titlu nu—i este
copiii
Tesalonicului, “vedem pe Iisus însuşi si toată Biserica [lui mai potrivit ca acela de rugăciunea ecleziologică a Liturghiei. Cit de
Din concepţia aceasta întreţinută prin pomenirile uşa»—
de obşte cernerale viu era întreţinut prin ea sentimentul de comunitate, în timpul prime-
sau universale, a rezultat numirea de sobornic, ce se dădea lor patru—cinci veacuri creştine, cînd era rostită aproape în totalitatea
pînă către
inceputul veacului trecut chiar, pomelnicelor de la Proscom ei solemn şi în întregime în auzul credincioşilor, iar nu în taină, cum
'se găsea integrată o rugăciune aproape identi i'die în care
că cu cea 'a di, ticelor s—a luat obiceiul după aceea! «Nimeni nu se roagă aci pentru sine, ci
Prin pomenirea numel or şi a diferitelor catego
rii, devia A-daprn ină fiecare se roagă cu conştiinţa că e un simplu membru din Trupul lui
astăz', Se sensibilizează 111 conştiinţe unitatea in
Hristos a 5000111116! Hristos… O parohie, о biserică, oricit de mică, este nu numai parte, ci
intregii Biserici, comuni tatea universală sau soborni
cîtatea ei 3'37 Şi icoana întregii Biserici nedespărţită de unitatea şi plinătatea ei. În
lfrin rugăciunea dipticelor îndeosebi, Liturghia asigur fiecare Si?-intă Liturghie există şi se simte Biserica întreagă» … de pre-
piratia vie
ă viaţa i res-
a Bisericii. Unitatea şi comunitate-cz bisericească
a ar Şaci î tutindeni şi de totdeauna. În Jertfa euharistică şi in rugăciunea 6616210-
toată mărcile Şi plinătatea ei de Trup tainic: al lui logică, fiecare comunitate parohială, cu viii şi morţii ei şi cu toţi sfinţii
Hristo-spcu toate1
membr ele care il compu n şi incheieturile în calendarului, este prezentă în Liturghiile ce să săvîrşe-sc "in aceeaşi zi
care se articulează Un
prgantsm vru care, insufleţit de Duhul .lui Hristos sau 111 oricare altă zi in toate bisericile din lume, aşa precum
respiră în pacea i acestea
in dragostea Lui 51 a unuia către altul. Cei de pe sint la fel unite 111 Liturghia celei mai modeste biserici dintr—un cătun
pămînt avird într—aş—
Jutor pe. prea fericitii din ceata sfinţilor, se izolat. Comunitatea creştină sălăşluieşte 51 se afirmă deci în conştiinţa
roagă unii pentru ălţii pen—
tru fraţii lor vii şi repauzaţi de pretutindeni şi fiecăruia şi a tuturor, prin Liturghie şi îndeosebi prin Sfinta Jertfă eu-
din toate generaţiiie iar
pentru toti laolaltă, Capul lor, Hristos, Gare,
prin Jertfa liturgică uneste haristică şi “prin rugăciunea dipticelor, care o însoţeşte …. Aşa se ex—
intr-un trup cele două părţi ale Bisericii, a celei cerest
i şi a celei, timin— plică. pentru ce Sfîntul Ignatie Teoforul numea pe credincioşi anaofori»
testi. Hristos este deci în Biserică, precum Tatăl
este1 1.11 Hristos, că iubi- (ναοφόροι), adică purtători de biserică …. .
ΞΞζξΞΘΐ8ΓΟ Tatal a iubit pe Fiul sa fie m
e i şi Elîn ei (Ioan XVII, 21,
Liturghia administrează un preţios învăţămînt cu privire la crite-
'i 1 Biserica este pusă astfel în mişcare pentr riul ecumenicităţii Bisericii, atunci cînd ea nu acceptă în comunitatea
u a se afirma
in Viaţa Du-
ἐἓνωεἓἷὶἐἓἓΐἓὃἓιθ'ᾷ dragostei. De aceea, pe _dipticelor din rugăciunea ecleziologică decît pe <<episcopii' ortodocşi»,
drept cuvînt, Alexei Homia -
.- … ” g ciunea unora pentru alţii cu numele de <<smge adică (pe cei) «саге învaţă drept (ortodox) cuvîntul adevărului», iar
псы.» ' , ea fiind seva prin care Biserica îşi afirmă le Bise—
` ι _ ι o Э д vitalitatea. Prin ea, dintre laicii creştini numai pe «сеі с а г е s-au săvîrşit în credinţă», si pe
«cei morţi . ! o

51 biserica din cer, aceea a transfiguraţilor,

intră într-un ra- ΄ «сеі се cu credinţă» vietuiesc in toate oraşele şi satele, adică numai
port organic foarte intim cu credincioşii
, care rămîn pe pămînt, toţi pe aceia care, prin unitatea de credinţă, prin pace 51 unire in dragoste
uniţi prin <<pot1rul 611116115116»839, 111 care rugăc
iunea dipticelor sau a realizează, susţin si întăresc unitatea creştină in aducerea Sfintei Jertfe.
p;)menşirîqlor 11 uneşte prin harul lui Hristos
într-o strînsă comuniune, Uniunea morală cu Biserica si cu toţi sfinţii ei constituie un semn d e
r. prin 1 cu Dumnezeu—Tatal 51 cu Sfintul Duh,
în care se desăvîrşeşte ortodoxie, care, în practică, este demonstrat “prin“ împărtăşirea laolaltă
unita tea 51 comun itate a bisericească.
᾽ de efectele Jertfei euharistice, despre care formula liturgică a pome—
tot‘ 1111 Liturghie deci «eu…nu sint singur,- sint
unit în Duhul Sfînt cu nirii înseamnă o mărturie publică. La .cei ce subminează unitate-a comu-
_ 1 raţu mei, care au trait pretutindeni în toate
timpurile». Prin intil- nităţii creştine prin schismă ori erezie, rugăciunea idipt—icelOr nu se re—
nirea cu Hristos in Liturghie, “omul nu este
un izolat…, ci se află unit feră decit. in chip indirect, dar tot" în spirit e-cleziologic,-şi “anume ca
cu ot universul creştin, cu apostolii, cu sfinţii
, cu fraţii în Hristos, cu
837. _ Vezi _ Soborn 840. K. Pfleger, La gnose de Berdiaev, in «hr.—nikon», ΙΧ (1932), nr. 3, p. 22.
_ icul sa” . .icul MizroροΙ161
- : Pomeln ᾿ ’ Ungro-Vlahiei ' … _ .
‘ '. d'n anul 16€, 841. Fer. Augustin, In Psalmum L X X X V , P.'L.‚ XXXVII, 1085.
altii?,“ "1131815911… Ο"…10Θ Română». XIII (1890), …. 12, p. 689, cr. lc. Bobulescîtjt
c-- "ε…? mo live:! pentru 842. Ref. in « R e z e de lumină», an. V (1933), nr. 3 intaia—iunie} p. aaa-„239.
mort: de la proscomidie... (extras din revista de Cit s-ar înviora simţul nostru de comunitate dacă ‚'s-ur putea de (lua-tlugiu'c
cascëâä 11:62 si 3[, iulie—dec embrie, 1943), «Istorira b i s e r i : u)"? 843.
ρ… 4… n. 2 р 23 şi 94 - - ᾽᾽ demonstrativ, in Pdresimi, puterea. comunitari”;
d'Orient . Prieuré
pere d'Ama
in ruseste)
sur, Μ _ ‚P. 18—26
t. 11. 1867 _ ᾿ а Nicolas
, apu 7 ` — Arseniev,„LE:isc
. . .
de. a sc repune în funcţiune, măcar
a acestei rugăciuni din Liturghia Sfintului Vasile cel Marc-, printr—o rost—irc solemna,
839.. Ibidem,
. ρ. 68. γ .
ll euse (in « I r e m k‚o n » , colect. IV,
' 1928, nr. 3—4), p. 70. in auz, a intregii rugăciuni a Sfintei Jertfa (anafora)! … _. _ … '
1144. Sf. Ignatie ”feciorul, Epistola către Efeseni, ΙΧ, ?., I’. "G., V. 052.
"
 --272---.
ei să fie .reinLtegrati prin a j u t o r u l harului în Impui tainic al lui Hris—
tos: ...pe cei rătăciti ii intoarce şi-i impreună cu sfînta Ta 501101111—
ceasca si apostolearscă Biserică... Fă s ă înceteze d e z b i n a r e a Bisericiior,
...răzvrătiriie e r e s u r i l o r strică—le degrab cu puterea Sfintul Său D1111»
e ) . _
(Sfin tul Vasil e cel M a r
Negreşit, unitatea "trupului tainic a l lui Hristos se înfăptuieşte m a i
întîi p r i n contopirea oamenilor î n unitatea vieţii b a r i c e ; această uni-
t a t e a r r ă m î n e insă ceva il-u'i-dic dacă n u s—ar sprijini pe unitatea măr-tu— —
risiiii dogmelor Bisericii, pe o profesiune publică a credintei. Formulate
s u b a s i s t e n ţ a S f i n t u l u i D u h , d o g m e l e susţin c o n s t i i n t a ecumenică a Bise-
…ты ре linia neîntreruptă a Sfintei Traditii, care, î n definitiv, este t o t
o ( ( u n i t a t e i n D u h » sau <<rnemoria ei 11511511151165»…. « N a o f o r i » s a u pur-
t ă t o r i a i 1111115Έ11 B i s e r i c i i î n c o n ş t i i n ţ a l o r n u sint decii aceia c a r e p ă s -
[reazä l e g a t u r a D u h u i u i p r i n u n i t a t e a de, c r e d i n ţ ă exprimată în dog—
mele Bisericii; iesirea d i n această unitate dogmatică sau, uneori, numai
bănuiala a t r ă g e a in trecut scoaterea numelor de pe lista dipticelor din-
rugăciunea Θ΄€102101091€Ξ, ceea ce echivala cu excomunicarea sau scoa—
terea din c o m u n i t a t e *…
111 spiritui dipticelor, c o m u n i t a t e a se întemeiază p e u n . fundament
liturgic ——-— pe Taine …, a d i c ă pe h a r si pe credinţă, adică p e dogme.
Inainte d e orice Comunitatea constă d e c i «'in c o m u n i t a t e a d e v i a ţ ă su—
pranaturală ει dogmei si a harului, c a r e face să se sălăşluias că î n spirit
si în i n i m ă o c o m o a r ă p r e ţ i o a s ă : omogenitatea conceptiei si a cugetarii,
comunitatea sensibilităţii, a simtirii si a voinţei» 847.111 exterior, această
comunitate se manifestă î n p r i m u l r i n d prin. c o m u n i t a t e a a c t i u n i l o r cul—
tu—ale, Biserica devenind astfel o comuni-tate văzută, iar nu mărginită
n u m a i la o s i m p l ă e x i s t e n t ă invizibilă, i n a d î n c u l constiintei, asa cum
cred i n d e o s e b i p r o t e s t a n t i i . Astfel, u n i t a t e a si u n i v e r s a l i t a t e a Bisericii
845. Rei. i n «Raze d e l u m i n ă » , an. V (1933), n r . 3 ( m a i — i u n i e ] , p. 226.
846.115 document d i n v e a c u l a l VI-lea n e i n f o r m e a z ă că credinciosii d ă d e a u
0 m a r e a t e n t i e a c e s t o r l i s t e d e comunitate, pe c a r e le u r m ă r e a u c u 'un deosebit
i n t e r e s . D u p ă c e se î n c h e i a p o m e n i r e a P a r i n t i l o r p a r t i c i p a n ţ i la p r i m e l e p a t r u Si-
n o a d e E c u m e n i c e si s e f ă c e a a m i n t i r e a n o m i n a l ă a e p i s c o p i l o r î n v i a t ă , d e l a p r i n c i -
p a l e l e S c a u n e a l e Bisericii, p o p o r u l e x c l a m a s o l e m n : <<Slavă Tie, Doamne, slavă
Tie» (Concilium Constanh’nopoh‘tanum s u b Mena. anno Domini 1)ΧΧΧνΙ.. c o n t r a
A n t h i m u m etc., A c t i o ν , la Joannes H a r d u i n , A c t a Conciiioruml e t epistolae decre-
mies..., t . Π, cel 1340).
Toate schismele declarate intre Biserica Romei si cele de Răsărit (Constanti—
nopol si Antiohia}, i n d e o s e b i d u p ă S i n o d u l d e l a L a o d i c e e a si i n urma c e r t u r i l o r
m o n o t e t i t e si iconoclaste, s - a u t r a d u s p r i n ş t e r g e r e a n u m e l o r episcopilor Romei d i n
lista clipticelor (Ci. L. D u c h e s n e , A u i m m m i e s 6'-.66|551'55116|υ55. Eglises separées, e d .
Il, Paris, 1905, p. 104…165). S--6 uzat pînă la abuz de o astfel de măsură. Astfel, in
u r m a e x i l ă r i i s a l e d e c ă t r e î m p ă r a t , . Si. I o a n G u r ă d e A u r i n s u s i a f o s t s t e r s d i n
d i p t i c e l e Bisericilor p a t r i a r h a l e d i n ' A l e x a n d r i a , A n t i o h i a s i C o n s t a n t i n o p o l si, cu
t o a t ă i n t e r v e n t i a p a p i i I n o c e n ţ i u I, r e a b i l i t a r e a . p o m e n i r i i Sf. I o a n G u r ă d e A u r n u
s--6 făcut decit după moartea lui (Cf. Erich Gaspar, Geschichte des Papstums von
den A n h i n g e n bis z u r Hohe d e r W e i t h e r s c h a i i , v o l . 1 , . , 1 9 3 0 p. 320—321).
Η)? 847. Hrysosiomus P a n i o c d e r , Die Kirche ais iiturgische Gemeinschaft", p.
«108.
-—-—273——-
- se manifestă, intre altele, «111 rugăciunea iubirii obşteşti» 548, care este
realmente u n act sau о faptă d e solidaritate şi d e asistenţă mutuală. În
rugăciunea ecleziologică, in c a r e vine la expresie a s i s t e n t a m u t u a l ă
a tot ce este suflet creştinesc, «dui ul iubirii este cel c a r e se roagă»
i n n o i . Ε6 11 i n m u l t e s t e c h i a r 51—1 s p o r e ş t e , c ă c i r u g i n d u - -ne u n i i p e n t r u
altii, (:1116τ pentru v r ă j m a ş i («.. .adu Ti aminte, D o a m n e , . (..1(-: cei ce n e
i u b e s c si d e cel ce n e u r ă s c p e 1101...»), a j u n g e m s ă n e e l i b e r a m i n t e r i o r
d e t o t c e n e d e s p a r t e : d e ură., d e e g o i s m s i d e o r i c e s e n t i m e n t josnic.
De aceea, Sfintul I g n a t i e Teoforul îndemna pe credincioşi: <<Rămineti
t a r i in. u n i r e a v o a s t r ă si i n r u g ă c i u n e a d e o b ş t e » …. ᾽
Este î n s ă un m i s t e r a d î n c , aşa c u m r e m a r c a u n d i s t i n s teolog, că
u n i t a t e a c e r u t ă c u c ă l d u r ă asa d e d u i o s si d e s t ă r u i t o r d e Domnul, in
rugăciunea Sia arhierească, nu s—a realizat si nu s-ua intărit fără multă
rugăciune, nici p r i n claritatea cuvîntului si ει intelepciunii Lui, nici prin
c r e d i n t a r ă s c o l i t ă d e m i n u n i l e Sale, nici n u m a i p r i n p o r u n c a iubirii, nici
n u m a i p r i n B o t e z - ş i S f i n t a E u h a r i s t i e , ci a f o s t n e v o i e d e o a d i n c ă , d e
o răscolitoare si m i ş c ă t o a r e rugăciune din p a r t e a Sa, p e n t r u acest deo— «sum"-.
s e b i t d a r şi h a r a i unităţii. А contopi inimile o a m e n i l o r in iubire si in
a r m o n i e si ει le p ă s t r a intr—un s i n g u r _trup si o s i n g u r ă unitate, aceasta
este, precum se vede, ceva rie-asemănat d e greu. Rugăciune-a Mintuito—
. r u l u i rămîne n u n u m a i u n prototip pentru toti o a m e n i i si p e n t r u t o a t e
timpurile, ci şi u n p ă t r u n z ă t o r avertisment spre a u n i necontenit rugă—
c i u n e a lor cu rugăciunea de Mare Preot al lui Hristos, p e n t r u ca Tatăl
să ţină pe ai Săi într——o u n i t a t e desăvîrşită 850. D e aceea, o astfel d e uni—
tate, Liturghia o imploră i n cele din u r m ă , p r i n ecfonisul d e 16 sfirsitul
rugăciunii sale ecleziologice, ca un d a r d e 5115851: «$1 n e dci nouă, cu
o g u r ă si cu 0 i n i m ă a slăvi si a cinta prea cinstit si d e m a r e cuviinţă
n u m e l e T ă u : a l Tatălui si al Fiului si 61 Sfintului Duh...». Acest ecfonis
u r m e a z ă ca finalul cel m a i firesc si logic 61 unei rugăciuni al cărei scop
e s t e , i n t r e altele, udincirea 111 c o n ş t i i n ţ e (ι u n e i u n i t ă ţ i d e c o n c e p t i e 51’
de cugetare, de iubire si de solidaritate. P e n t r u o c o m u n i t a t e ai cărei
m e m b r i s i n t uniti p r i n D u h u l l u i Hristos, c a r e s ă l ă ş l u i e ş t e i n f i e c a r e
d i n eei, n u s e p o a t e c o n c e p e d e c i t o s i n g u r ă S i m t i r e s i a c e i a s i f e i d e e x -
p r i m a r e . O a s t f e l d e d i s p o z i t i e s a u stare d e s p i r i t este d e a l t f e l indis—
pensabilă, precum sublinia Sfintul Gherman Ι, arhiepiscopul Constan—
tinopolumi, in vederea Sfintei Împărtăşanii, de care credincioşii trebuie
s ă s e a p r o p i e î n curînd—, «1111111 c u l e g ă t u r a d e d r a g o s t e » ….
848. Ibidem, p. 139.
849. Si. l g n a t i e Teoiorul, Epistola c ă t r e T r u i i e n i , XIII. P e n t r u u l t i m a p a r t e a
a c e s t u i p a r a g r a f , vezi l u c r a r e a n o a s t r ă F u n c t i u n e a eclesiologicu s a u c o m u n i t a r a a
Ι.1'11119Μ51",Βι16515511,19405. 15—20.
850. Vezi si R a p h a e l M o l i t o r , Ut omnes u n u m sint, h e r a u s g e g e b e n v o n d e r A b t e i
S t . J o s e p h zu Gerle've, M t i n s t e r (Χ-Χ΄55Έ[.], 1939, p. 19—20.
851. S f î n t u l A p o s t e l P a v e l p r i v e a intr—adevăr ca u n d a r d i v i n r e a l i z a r e a aces-
tei o m o g e n i t ă t i 6 c u g e t e l o r , c i n d s c r i a c r e s t i n i l o r d i n Romza «Si D u m n e m u l r ă b -
dării si al mingiierii să vă dăruiască putinta sci fiţi uniţi intre voi in cugete, dupa
î n v ă ţ ă t u r a l u i H r i s t o s l i s u s . c a i n t r - u n c u g e t s i (:ιι o g u r a s ă s t ă v i l i pe D u m n e z e u ,
T a t ă l D o m n u l u i n o s t r u Iisus H r i s t o s » (Rom. X V , 5, 6).
852. Sf. Gherman Ι ai. COnsiantinopoiuiiii, Teoria 1111'5Έ1'60"..., Ρ. G., XCVIII. 440 D- №№
L i i u r g h i e r u l explicat —- 18
 ‚

"
.

.
--274-- —— 275 -- ?
altfel, întrebuin-
V Codicele Barberini 336 855, ca şi alte codice …. Cie
ţează chiar titlul de <<rugăciunea 'de la mijl'oc»(„,éml εδ./ή) pentru ecte—
"***"!!

OFICIUL SFINTEI LITURGHII DUPA DIPTICELE

DE LA FINE-LE ANAF-ouat EUi—IARISTICE si PINA LA nia cu care începeiaceastă parte. Prin analogie apoi cu începutul Ana-
iNz-‘LLTAREA 51-=1Ντυιυ1 ΑοΝΕτ ' forei, care este introdusă printr—o salutare ieratică, vedem că această
nouă sau ultimă parte a Liturghiei credinciosilor este deschisă tot

*
1. Momentele prncipale din ultima parte a Liturghiei. — 2. Ectenia după
.?
Anaiora. —— 3. R u g ă c i u n e a «Tata! nostru». ..…. 4. Rugăciunea Domnească
“printr—o binecuvintare adresată poporului de către preot: «Si să fie
i5 in istoria Liturghiei. _— 5. Finalul primei părţi a oficiului după A n a f o r a milele marelui Dumnezeu si Mintuitorului nostru iisus Hristos cu voi
cu toţi». Este, prin urmare, un indiciu că se trece la altă fază a slujbei.

.
1, Momentele principale din ultima parte a Liturghiei Momentele principale ale oficiului din această ultimă parte a Li—
Unii autori consideră că fac parte din Anafora chi-ar rugăciunile turghiei sint următoarele:
care urmează după ea pînă la Rugăciunea Domnească …. iar după pă— a] Rugăciunile după Anafora (Sfint-a Jertfa) sau inainte de împăr—
— . . '
rerile altora, Anafora s-ar intinde p î n ă la incheierea impărtăsirii sau tăşire;

‚
chiar pînă la sfirsitul Liturghiei …. O astfel de impresie ne-ar putea—o
lăsa însuşi faptul că unele cereri din rugăciunea de mijlocire (diptice)
a Anaforei Sfintului Vasile cel Mare se găsesc insera-te in Liturghia
Sfintului Ioan Gură de Aur tocmai în rugăciunea de după; “Tatăl nos—
b) Acte-le manuale pentru pregătirea sfintei impărtăşiri (înălţarea
si fringerea Sfintului Agneţ, unirea sfintelor elemente si căldura);
c) Împăntăşirea si rugăciunile _de mulţumire după împărtăşim;
d) Apolisul Liturghiei.

.
…
tru». Acesta este cazul frazei următoare: «Cu cei care navighează pe
ape, impreună navrghează, cu cei care călătoresc pe uscat, împreună
că„lătoreşte»- Tema si conţinutul rugăciunilor care urmează după ecfo—
Cel mai însemnat dintreacestea este actul impărtăşirii cu Sfîntul
Trup şi Singe euharistia El formează punctul culminant al ultimei părţi
din Liturghie, reprezentind Taina, prin care se administrează credin—

,
nisul Anaforei, si incleosebi al celor din Liturghia vasiliană, ne lasă cioşilor împărtăsirea de Jertfa săvîrşită în timpul sfinţirii Barurilor.

să vedem însă că aceste rugăciuni au un alt caracter, ele fiind anume
rugăciuni de pregătire în vederea impărtăşirii, aşa că nu se încadrează
în genul rugăciunii Sfintei Jertfe.
De aceea, noi ne socotim îndreptăţiţi să considerăm
,
Împărtăsirea si jertfa sînt două lucruri deosebite ca momente si lu-
crări, dar în legătură indivizibilă şi inseparabila, asa cum au fost in-
stituite de M'intuitorul. El a spus: <<Luaţi, mincaţi … » si «Beli dintru
Rugăciunea acesta ...», deci împărtăsiţi-vă cu Trupul care se fringe si cu Singele

.
anaforei încheiată cu ercf-onisu-i «$1 ne dă nouă cu о gură si cu c» inimă
a slăvi si a cinta ...». Cel mult, cele ce urmează după acest ecfonis si
pînă la înălţarea si fringerea Sfintului Agneţ pot fi privite ca rugă—
ciuni de „tranzitie. intr—adevăr, această parte lasă impresia unui epi-
care se varsă, adică se jertfesc. Această relaţie “nemijlocită a împărtă—
- sirii cu Jertfa a fost, poate, unul dintre motivele care au făcut pe unii
autori să privească nedespărţite aceste două ritualuri in Liturghie, con—
.siderînd extinderea Anaforei pînă la împărtăsire sau chiar dincolo de
… -
ea, precumlam menţionat mai sus. _

.
log al rugăciunii ecleziologice, mai ales in formularul Liturghiei de sub
Totusi, in cea de a treia Liturghie a ritului bizantin, adică iri-Litur—
numele Sfintului Ioan Gură de Aur. Îndeosebi natura cererilor din pri—
ghia Darurilor mai inainte sfinţite, cele două momente (ai Jertfei si al

.
.
mele trei alineate ale ecteniei ce urmează după Anafora pare că ar Tainei impărtăsirii) se înfăţişeazădistanţate în timp. De fapt, ea este

…
putea constitui un motiv ca ele să fie considerate ca făcînd part-e din o Liturghie a împărtăsirii, Jertfa si o parte din actele pregătitoare ale
.
rugăciunea ecleziologică si deci din Anafora. Aceasta este însă o sim- impărtăşirii fiind indeplinite la liturghia din duminica precedentă, la
plă aparenţă, explic-abilă prin logica desfăşurării oficiului si prin con— 'Liturghia Sfin-tului Vasile cel Mare. După Vhodul cel “mare. se trece,
tinuitatea sau. legătura dintre momentele lui, aparentă pe care, o in— .anume, direct la ultimapa rte a Liturghiei credinciosilor, 'a cărei rîn—
.iătură în chip categoric textul rugăciunilor citite în taină de preot, duială o urmează exact ca in celelalte două formulare-, începînd de la
—

rugăciuni ce au ca obiect, precum s--a spus, pregătirea pentru împăr-
tăsire, in toate cele trei formulare ale Liturghiei. Rămînem deci la ca—
lificativul de rugăciuni de tranziţie pentru această parte a oficiului
.…
rugăciunile după Anat'ora. Se deosebeste de acestea numai-prin cîteva
neînsemnate modificări de cuvinte.:in ectenii, impuse de incadrarea
acestei Liturghii în serviciul de seară, precum si prin textul special
al uno-ra dintre rugăciuni. În lipsa Anaforei, accentul în Liturghia Da-

Liturghiei, d i a t r e rugăciunea ecleziologică'sau a dipticelor si actele

rurilor mai înainte sfinţite cade pe rînduiala imp_ărtă$irii„_ care incepe
manuale in vederea ;:iregătirii impărtăşirii.
cu rugăciunile dinainte de in'ipărtăşire din Liturghiile Sfinţilor Vasile
_ 853. Ca, dc pildă, Do-m Fr. Josaphat Moreaux, Les anaphores des „…:n de and western.: voi. I: Eastern Litur—
Saint {ест Clzrysostome et de Saint Basile, Paris, 1927. _ 855. Vezi F. Ε, Brightman, Liturgie: e a s t e r n
- . .. -
834. А se vedea Dom Placide de Maester, Genese, sources et- developpements gies, Oxford, 1896, p. 338.
..

Ru-
ξίδι! 16118196 grec de la liturgic de Saint Jean Chrysostome, Rome, 1908, p. 87, 95͵ 856. Codicele Sebastianov (veac. al X-lea ——- al XI-lea), nr. 374, ". Muzeul
= _ .
(..—_ _ ᾽ . mianizev,
...-
 ».-
——-277————-

.
___—276…—

,
;
Rugăciunile la care ne îndeamnă diaconul la inceputul acestei ec—

…
cel Mare s i loan Gură de Aur. O dovadă mai mult deci că in aceste tenii se desfăşoară î n sensul temei e n u n ţ a t e în urarea d e m a i inainte

_
două din u r m ă formulare A n a f o r a trebuie încheiată o dată cu vosglasul a p r e o t u l u i s i a n u m e « c a . SfinteleDaruri s ă - s i f a c ă e f e c t u l a s u p r a n o a s -

.
tră» εσυ… Este, adică. o rugăciun e în legătură cu «Sfintele Daruri», obiect
«Si n e d ă nouă cu o g u r ă şi cu oin'imă ...-», ice-ea ce urmează d u p ă acea—
sta r e p r e z e n t i n d riturile dinainte de Taină i m p ă r t ă ş i r i i . ᾽ care este precizat p r i n indemnul d e a ne ruga «pentru Cinstitele Da-
r u r i » , d a r nu s i m p l u pentru “cinstite—le daruri ce sirnt puse inainte», ca
2. Betania după Anafora i n e c t e n i a d u p ă V h o d u l cel M a r e . A c u m nu n e r u g ă m ca ele să f i e

%
Partea d i n oficiul Liturghiei, care urmează după Rugăciunea an.-a— primite si sfintita,. ci «pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus şi .s-au sfin-
tit» d e j a in timpul epiclesei. Scopul r u g ă c i u n i i i n acest moment, pentru
forei e u h a r i s t i c e si a n u m e “îndată după încheierea dipticeiora, se des— (ύπξρ =- περὶ) Cinstitele Daruri, este expus p e larg in cererea u r m ă t o a r e
chide prin ( f o r m u l a : «Si s ă f i e milele „ m a r e l u i Dumnezeu si Mintuito—
a ecteniei si a n u m e : «Ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Cel ce

.
rului nostru iisus Hristos cu voi c u toti», 'pe care preotul o rosteşte din
sfintele usi. binecuvîntind in acelasi timp pe credinciosi. Această urare le-a p r i m i t p e dînsa-le i n sfintul,„cel m a i presus d e ceruri si duhovni-
iei-atică a p a r e ca o formulă generală de aplicarea efectelor mijlociri— cescul Său „lertfelnic, i n t r u miros de b u n ă mireasmă duhovnicească, să
lor făcute în.-cadrul rugăciunii ecleziologice. Preotul isi exprimă" astfel ne trimită nouă dumnezeiesc… h a r "şi darui Sfîntului Duh» 851.‘ _
.

dorinta c a t o ţ i să se î m p ă r t ă ş e a s c ă d e mileie sau h a r u l dumnezeiesc, ' P r i n preta-cerea lor, D a r u r i l e Bisericii a u f o s t p r i m i t e i n J e r t f a Tru-

.

care a fost c e r u t d e el, în legătură cu diferitele intentii mentionate in pului si Singelui Domnului, adică a naturii u m a n e a Fiului lui Dumne-
…
.

cursul r u g ă c i u n i i d i p t i c e l o r , c a , a d i c ă , efectul r u g ă c i u n i l o r - s a l e să se zeu.; El este astfel n u n u m a i victimă de jertfă si preotul J e r t f e i Sale, ci

.

si a l t a r u l s a u jertfelnicul in care s i n t primite darurile noastre … «întru

…

reverse p e s t e c o m u n i t a t e a î n t r e a g ă . Î n t e m a si chiar in t e x t u l ei, a—

, :
.

.
miros de bună mireasmă duhovnicească»; a l t a r c a r e s—a i n ă l t a t m a i
.

ceastă formulă d e b i n e c u v i n t a r e apare de fapt ca o reluare si pre-

:. . .
0

lucrare a d e c v a t ă a uneia d i n cererile aflate “în partea finală a primei presus d e c e r u r i a t u n c i cind Dumnezeu—Tatăl a primit J e r t f a d e pe Gol—
.
……

gota si cind, prin i n v i e r e a si î n ă l ţ a r e a Sa la ceruri, Fiul Său s—a întors

-
rugăciuni d i n dipticele Liturghiei Sfintului Vasile cel Mare («Adil-Ti
…ι
΄ : :
.

aminte, D o a m n e D u m n e z e u l nostru, si d e t o t p O p o r u l si revarsă peste <-:in sinui Tatălui» ( l o a n l, 18) si, ca biruitor al morţii, a intrat în templul
…ς
.

toti mila Ta cea bogată, împlinind t u t u r o r cererile cele spre mintuire»). “slavei pe care a avut—o m a i inainte d e a ' f i lume-a» (loan XVII, 5). Ne
_… .

_
r u g ă m deci Tatălui, Care a primit umilele neastre jertfe de laudă, d e
…
π.

Rugăciunile propriu—zise după A_nafora i n c e p ' i n s ă , d e fapt, cu acte-»

-

multumire, p r e c u m si r u g ă c i u n i l e d e cerere, p r i n mijlocirea Jert'fei cea

" - .
.…

nia d i a c o n u l u i : «Ре toti s f i n t i i p o m e n i n d u — i , iară si i a r ă î n p a c e Dom—

cu b u n ă mireasmă a Fiului Său, să ne a c o r d e acum <<dumnezeiescul h a r
.

nului să ne rugăm». Intr—un manuscris din veacul al X—lea 857, acest

-
,

D u h » . Într—un c u v i n t , n e r u g ă m să n e î m p ă r t ă ş e a s c ă
.

text este redat cu o variantă î n care, pe lîngă sfinti, sint adăugaţi si si d a r u l S f î n t u l u i

,ξ

᾽
ι

«dreptiinßimiw—O, inceputul ecteniei sunind deci a s t f e l : «Pe toti sfintii efectele Sfintei Jertfe euharistice.
,

În acelasi sens este întocmită si rugăciunea p e c a r e o rosteste î n

,
'

si dreptii pornenindu—i ...». Este deci un indemn l a rugăciunea publică,

.

t a i n ă preotul, i n timp ce se f a c îndemnurile publice ale ecteniei. Întin-

_
›
.

cu luarea într—ajutor a tuturor sfintilor. .

_
„

Una din caracteristicile fundamentale ale oficiului Liturghiei. о for-

-

răsăritene, 1909, p. 526 ( “ S f i n t i se numesc aici n u n u m a i sfintii

.

dreptcrcdincioase
„

meazä si f a p t u l c ă r u g ă c i u n i l e s i n t adresate muntii. Sfintei Treimi, per— d i n c e r , c u a l e c ă r o r r u g ă c i u n i s - a r u g a t p r e o t u l , să n e c e r c e t e z e pe noi D u m n e z e u ,

…

ci t o t i credincioşii vii ş i m o r t i , a l e c ă r o r n u m e s - a u a m i n t i t i n ctiptice»), precum si

_

s o a n a c ă t r e c a r e se î n d r e a p t ă i n u l t i m a linie f i i n d Dumnezeu—Tatăl,
i n Despre cele mai i n s e m n a t e Liturghii a l e Bisericii orientale.... în « C a n d e l a » , XII
…

.
pe C a r e î l s l ă v i m , îi m u l t u m i m si ii a d r e s ă m cereri prin Fiul Său si îm— (1893), р. 6 5 : («Sfinti se numesc a c i toti credinciosii vii si m o r t i , c a r e s - a u c o m e m o r a t
preună cu El. Rugăciunile Sfintei Liturghii nu se referă niciodată direct mai inainte»),— ei c o a f u n d ă ' s e n s u l t e r m e n u l u i d e «siinti», d i n a c e a s t ă ectenia, c u cel
din acceptia curentă in Biserica primară, în care erau n u m i t i sfinti toti crestinii care se
la sfinti. De aceea, si la inceputul acestei ectenii, credincioşii sint în— - m e n t i n e a u i n d r e a p t a s i via c r e d i n t ă Şi î n v i a t a m o r a l ă ( F a p t e ΙΧ, 1 3 ; Rom. I, 7 ; . E f e s .
demnati să-si adu—că aminte, adică să cheme î n memorie pe sfinti.-pen- m, 8]. A p l i c a r e a acestei i n t e r p r e t ă r i î n t e x t u l e c t e n i e i î n c a u z ă este contrazisă, d e a l t -
tru —a-i lua intr—ajutor,- deci, aici, «a pomeni pe sfinti inseamnă a-i fel, d e sen-sul c'estul d e c l a r î n c a r e se găseşte i n t r e b u i n t a t t e r m e n u l d e «sfinti» în i n v o -
c a r e a «Ре Preasfinta, curata... cu toti sfintii pomenind—o», d i n c e l e l a l t e e c t e n i i .
chema, a—i ruga» 3-35 să-si unească rugăciunile lor la ale noastre si să 860. N i c o l a e C a b a s i l a , ор. cit., cap. XXXIV, Ρ. G., CL, 445 C.
le sustină …. _ . _ -… ΄ ' _ 861. P e n t r u p u n e r e a i n e v i d e n t ă a l e g ă t u r i i s t r i n s e d i n t r e m e m b r e l e a c e s t e i
p r i m e p ă r t i a e c t e n i e i s i , î n c o n s e c i n t ă , a s e n s u l u i ei, s e i m p u n e () p u n c t u a t i e cores—
857. Codex Porphyrios d i n f o s t a bibliotecă i m p e r i a l ă d i n P e t e r s b u r g . Cf. Dom p u n z ă t o a r e î n text si a n u m e d o u ă p u n c t e , c a s e m n al e n u m e r ă r i î , d u p ă a l d o i l e a
Placide d e M a e s t e r , Genese, sources e t ctcvcioppements d u t e x t e g r e c de la liturgic a l i n i a t : «Pentru cinsti-tele Daruri... s ă n e r u g ă m » : ( с е a n u m e s ă n e r u g ă m ? ) — «Са...
de Saint J e a n 60η'50510010…, p. 104. _ — ' — să пе trimită nouă dumnezeiescul bar...-».
858. Nicolae C a b a s i l a , op. cit., c a p . X I V si XXXIV, P. G., CL, ‹100 А s i 445 В ; 862. Cf. P s e u r l o - D i n n i s i e ArGOpagîtul, Despre ierarhia bisericeasca“, c a p . IV, 12,
cf. si Simion, a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre s f i n t e l e rugăciuni, c a p . 332, t r a d . Ρ-…Ο-. …. 484 D -- 285 А : «Cäci dacă Iisus e s t e altarul nostru cel prea dumne-
r o m â n ă : T r a c t a t a s u p r a t u t u r o r dogmelor credinţei n o a s t r e ortodoxe, retipărit ?.t.i.ieşc..., i n c a r e -— d u p ă cuvintul S c r i p t u r i i …'- noi cei aiiernsiti si adusi în c h i p
Şi î n d r e p t a t d e T o m a T e o d o r e s c u , B u c u r e s t i , 1865. - ' t a i n i c ca a r d e r e d e t o t ( o l o c a u s t ) a v e m a p m p i e r e . . . » Р.С.. Ш, 484 D —— 485 Α ; vezi s i
859. C o n s i d e r ă m d e c i f ă r ă t e m e i i n t e r p r e t a r e a d a t ă d e Dr. V a s i l e M i t r o f a n o v i c i Ν. Cabasila, op. cit., c a p . ХХХ, Р. G., CL, 436 C si cap. XXXV, col. 448 C.
si Dr. T. T a r n a v s c h i in m a n u a l u l d e Preiegeri academice despre L i t u r g h i a Bisericii

..;:…ι=…'.::-...…,-..'=.'.-…=ι…:.; „„…—„„; ...,-. . „ … ; - -,͵ , …. ..............

.1
f

" 2 7 8 - -279…
Mariei Magdalena în zorii zilei în care El a inviat. (loan XX, 17). Preotul
4

derea textului acestei rugăciuni este d i f e r i t ă uin cele trei f o r m u l a r e ale

Liturghiei, d a r î n f o n d ea este brodată pe aceleasi motive. «...Invredni- “ s e roagă c h i a r expres î n ecfonisul prin c a r e s e f a c e i n t r o d u c e r e a r e c i -
ceste-ne să n e î m p ă r t ă ş i m cu cuget curat, cu. cerestile si 'infricoşătoa— tăriif'Rugăciunii Domnesti i n Liturghie : «Si ne învredniceste» (acordă—ne,
* " τ α ψ ί

rele Tale Taine a l e acestei sfinte si duhovnic—esti mese», se roagă preo— adică, f a v o a r e a de a ne socoti v r e d n i c i ; încuviintează—ne) «pe noi» (tiii
tul in Liturghia Sfintului I o a n Gură de Aur, «spre lăsarea păcatelor T ä i cei p a m i n t e s t i , p e n t r u c a ) , «Stäpine, cu î n d r ă z n i r e » ( f ă r ă s f i a l ă ] ,
greselilor, spre împărtăsirea «11118 osindä» ( f ă r ă s ă n e a t r a g e m sau să n e e x p u n e m l a p e d e a p s ă ) «SCI
#

spre iertarea S f i n t u l u i D u h , s p r e mosteni—'

rea împărăţiei cerurilor, spre indrăznirea cea către Tine, iar nu spre cuiezăm» ( s ă n e l u ă m î n d r ă z n e a l a ] « a Te c h e m a pe Tine, D u m n e z e u l cel
j u d e c a t ă s a u o s i n d ă » ; i a r d u p ă f o r m u l a r u l S f î n t u l u i Vasile cel M a r e : ceresc, T a t ă şi a zice».
…

eDumnezeul nostru, Dumnezeul mintuirii c u r ă t e s t e - n e p e noi d e t o a t ă Î n u r m a p ă c a t u l u i n e a s c u l t ă r i i , o a m e n i i s—au î n s t r ă i n a t “ d e Dumne—

necurătenia t r u p u l u i si a sufletului, ca, intru curată mărturisire a cu— zeu, r ă m î n î n d sub povara blestemului. Fiilor Bisericii sobornicesti însă',
g e t u l u i n o s t r u , p r i m i n d p ă r t i c i c a S f i n t e l o r Taine, să ne unim c u S f î n t u l care fiind spălati prin sîngele Jertfei Fiului lui Dumnezeu si «L-au pri—
mit si cred in numele Lui, le—a d a t ' p u t e r e să se. facă fii lui Dumnezeu »
;

Trup si Singe al I—lristosului Tău …» "si «liberindu-ne pe noi si credin—

ciosul Tău popor d e t o a t ă n e c u r ă ţ i a » … 68 1.11 variante din Liturghia ( l o a n I, 12). Primind astfel Duhul infierii p r i n har [Rom. VIII, 15), ei au
D a r u r i l o r mai i n a i n t e s f i n t i t a —, <<sfinteste sufletele si t r u p u r i l e noastre
prins c u r a j sau îndrăznea-lă d e ' a chema pe Dumnezeu Tatăl. Deci, cind
preotul se r o a g ă in ecfonisul d e m a i sus :_ «Si n e invredniceste ...» 61
ale tuturor, cu sfintire nestearsă ca, intru cuget curat, cu fată neinfrun—
.

tată si cu inimă l u m i n a t ă !împărtăs—indu—ne cu aceste dumnezeieşti si cere lui Dumnezeu să n e dea încuviinţare a sau să ne socotească vred-
S f i n t e Taine. s i p r i n t r — i n s e l e v i i făCîndu—ne, s ă ne u n i m cu insusi H r i s t o s u i
ni-ci si pe noi, cei ce a m devenit 111 adoptivi după her prin Iisus Hristos, _
΄΄ să—L c h e m ă m «Te'tä», impreună cu Fiu—l Său cel de o fire 611 Diris-uim.
Tău, a d e v ă r a t u l D u m n e z e u l nostru …».
Sä-L c h e m ă m “Tatăl-» nu n u m a i cu 11161187.11118(µετά παῤῥησίας). adică fără
.

111 e n u n t ă r i l e u r m ă t o a r e ale e c t e n i e i se f o r m u l e a z ă aceleasi c e r e r i

ca si in celelalte ectenii cu s t r u c t u r ă similară, din partea finală a Ve—' sfială, ci si f ă r ă o s î n d ă ('ακαταχρίτως), căci <<.numind pe Dumnezeu Tată, tre-
……'Μ…ι-*

(6111161 si a Utreniei, c e r i n d u - s e adică. a p ă r a r e de orice necaz, primejdie buie să n e si p u r t ă m ca fii ai lui Dumnezeu ..., faptele noastre să nu fie
si strimtorare, m i l ă si i e r t a r e d e p ă c a t e , cele c e sint de folos pentru su- nevrednice d e spiritul nostru a l celor c a r e a m î n c e p u t să f i m ceresti
.

flet, p a c e l u m i i , t r e c e r e a zilei i n fapte desăvirsite si nepătate de păcat, si s p i r i t u a l i » 3°“. “ C i n d t u a i a l u n g a t d e l a t i n e » o r i c e fel d e p a t i m i :

pentru ca, s u b o c r o t i r e a si î n d r u m a r e a îngerului păzitor, s ă 8118111118 pizma, mindrie, fura, bînfire-a, trufi'a, lăcomia, pofta neinfrîn'ată, d o r i n t a
s f î r s i t d e m n d e a d e v ă r a ţ i crestini“, s p r e a p u t e a să d ă m r ă s p u n s b u n l a , d e s l a v ă etc., atunci <<cheamă» —— zice Sfîntul Grigore d e Nisa --— «cu
i n f r i c o s ă t o a r e a j u d e c a t ă a l u i Hristos. glasul tău, plin' de încredere , pe Dumneze u si numeste—L Tatăl Tău» ….
Dacă in cererile d e l a începutul acestei ectenii se remarcă o strinsă Fiii lui Dumneze u si fiii diavolulu i se cunosc d u p ă faptele lor, pre—
11." legătură logică cu r u g ă c i u n e a ecleziologică, cererile din finalul ei pun
i» c u m observa Sfintul Apostol si Evanghel ist loan (I Ioan III,» 8—10). Cei
i accentul pe elementele p r i n care se :asigură întărirea unitătii sufletesti, ce sînt din tatăl lor diavolul, frac fapte-le tatălui lor, care d e la inceput
în care t r e b u i e să se prezinte î n c u r î n d c o m u n i t a t e a l-a impărtăsirea cu
a f o s t u c i g a s d e om (loan VIII, 44) si, c a a t a r e , nu p o t chema pe Dum—
Sfintele Taine. De aceea, cererea în care se f a c e pomenire in chip obis—
nuit (16 Sfinta Fecioară si d e toti sfintii, in partea de la sfirsitul tuturor nezeu tată. Cu alte cuvinte, gura oare—L mărturiseş te pe Dumnezeu
ecteniilor, nu m a i f i g u r e a z ă a c u m 'aci, d e o a r e c e a c e s t lucru s-a f ă c u t <<Tată». să se găsească in deplin acord cu faptele, precum 21688011-
d e j a printr—o f o r m u l ă generală, i n i n d e m n u l «pe t o t i sfintii pomeniri— ς1811….… Să îndrăznim nu numai să-L .chemărn <<Tatăl nostru», asa cum
du—i...», c u c a r e a f o s t d e s c h i s ă ectenia. Ca a t a r e , in f i n a l U l ei s—a i n t r o d u s L—a numit Fiul Său cel Unul-Născu t («ΜΞ s u i la Tatăl. Meu si Tatăl
о formulă adecvată scopului din acest moment al cursului Liturghiei, vostru» (lo-an XX, 17), lei să-L si i n v o c ă m (έ…-1818188…) direct, toţi, pre—
in care, pre—cum 8-8 spus, comunitatea trebuie să se găsească conc-en— ea
trată într-un- chip deosebit in spirit d e unitate. - 863. Acest ecfonis a p a r e ca u n ecou l i t u r g i c î n t e x t u l d e i n t r o d u c e r e l a c a r t
re a
I d i n C o n s t i t u ţ i i l e Apostolice, t e x t c a r e c o n s t i t u i e i n acelasi t i m p o c o n f i r m a
In c h i p firesc, o a m e n i i se simt legati prin ceea ce a u c o m u n in a - s e n s u l u i d i n c o m e n t a r i u l n o s t r u : « А l u i Dumnezeu s ă d i r e B i s e r i c ă s o b o r n i c e a s c ă
e vă
dincul fiintei lor,— ca a t a r e , unificarea in cugete nu se poate opera prin s i v i e a Lui a l e a s ă , cei c a r e a t i c r e z u t în n e r ă t ă c i t a c i n s t i r e d e D u m n e z e u , c a r
nimic altceva m a i m u l t c a prin profesarea aceleiasi drepte credinte si b u c u r a t i p r i n c r e d i n ţ ă d e r o a d e l e î m p ă r ă t i e i Lui celei v e s n i c e , c a r e ati l u a t p u t e r e
d e la El s i î m p ă r t ă s l r e a Sfintului Duh. i n a r m a t i prin Iisus si pătrunsi de frica Lui,
prin împărtăsire—a d e acelasi Duh -al lui Hristos, prin care au devenit părtasi ai stropirii cu cinstitul s i n e p ă t a t u l S î n g e a l l u i H r i s t o s , c a r e a f i — l u a t îndrăz—
si î n t ă r i n d u — s i neală să c h e m a t i T a t ă pe A t o l ţ i i t o r u l D u m n e z e u , ca i m p r e u n ă moştenitori şi
membri a i B i s e r i c i i L u i si deci f r a t i i n t r e ei. nutrindu-si păr-
msi a i i u b i t u l u i Său Пи...». ` .
m a t a duhovnicească p r i n barurile ce l i se împărtăşesc prin Sfintele Taine. Pr.—Matei Pis—
Pentru a c e s t m o t i v , se. c e r e i n fin-alui e c t e n i e i a i u t o r u l lui D u m n e z e u , 864. Sf. C i p r i a n , Despre R u g ă c i u n e a Domnească , 11, t r a d u c e r e d e
ιζ")… ' …
l a r u , R i m n i c u - V i l c i i , 1935. p . 43.
pentru c a , p r i n <<unitatea c r e d i n t e i si i m p ă r t ă s i r e a Sfintului“ D u h » , Bise- 865. S f . G r i g o r e de. N i s a , D e s p r e rugăciune, cuvînlarea I I , Ρ . G . , XLIV, t i r i t } C.
G. Hardy, Or:—
rica lui Hristos să fie una si, închin-în—du—l Lui toată viata, să poată chema 866. Cf. Origen, Despreru găciune, XXII, 3. Vezi traducere a lui
impreună cu El pe Dumnezeu <<Tatăl nostru», asa precum Iisus a 'spus gène, De Ia miere.… Paris, 1932, p. 101—402. …
 ——280——- —-——-281——-

cum πάψει poruncit Domnul, cind ne-a învăţat cum să. ne rugăm (Matei care, printr—un zbor iute al gindului, pe d e o p a r t e s ă n e reprezentăm î n
VI, 9 Si Luca ΧΙ, 1--2). În ecfonisul amintit, a—L chema nu inseamnă . comunitatea integrală a fiilor l u i Dumnezeu prin π…, iar pe d e alta să-i
deci n u m a i -a—L n u m i , ci s i a—L r u g a , d a r mai ales a c e a s t a . c u p r i n d e m cu c ă l d u r a d r a g o s t e i n o a s t r e f r ă t e s t i . La a c e s t e a s-a referit.
intre altele, preotul î n ectonisul pentru i n t r o d u c e r e a recitării R u g ă c i u n i i
΄3. Rugăciunea «Τεπέ! nostru» , Domnesti, cind Cere ca <<fără d e osinclă» s ă - L p u t e m chem—a «Tatä» pe
I se m a i zice si R u g ă c i u n e a Domnească, pentru c ă ea a. fost d a t ă d e Dumnezeu . . .
Domnul nostru Iisus Hristos ucenicilor Săi, cind aceştia L—au r u g a t să—i _ Terenul sau conditiile unei astfel d e dispozitii si s t ă r i sufleteşti se
învete cum trebuie să se roage (Luca XI, l ş.a.). — ᾽ găsesc, d e altfel, d e j a pregătite prin rugăciunea 'dipticelor, care ne-a
În Liturghiile ritului bizantin, Rugăciunea Domnească este recitată a d u s “în cercul. l u m i n o s al canstiintei intreaga obste dreptcredincioasă.
în forma textului din}, Evanghelia d u p ă Matei VI, 9—13. Continutul ei functiune cu o eficientă mult m a i sensibilă in epoca i n c a r e Anafora
este brodat i n jurul a şapte motive“, constituind astfel ceea ce se nu- e u h a r i s t i c ă exi-a rostită i n i n t r e g i m e i n a u z . Desigur, a c e s t a a si fost mo—
meşte i n general cele şapte cereri 867 ale rugăciunii «τ.-Μι nostru». tivul c a r e a d i c t a t i n c h i p l o g i c aşezarea R u g ă c i u n i i D o m n e s t i î n l o c u l
Cele d i n t i i trei s e r e f e r ă la Dumnezeu insusi. si sint expresia iubirii, pe c a r e îl o c u p ă în Liturghiile Bisericilor R ă s ă r i t e n e ; invocatia <<Tatăl
respectului si supunerii filiale fată d e El. În celelalte patru se cuprind nostru» venea “astfel f o a r t e firească d u p ă momentul i n c a r e membrii
c e r e r i p r i v i t o a r e la, t r e b u i n ţ e l e n o a s t r e t e m p o r a l e si in l e g ă t u r ă c u m i n - Bisericii p ă m î n t e s t i si ceresti s-au găsit într—o c o m u n i t a t e d e rugăciuni.
tuirea sufletească. _ _ . În Liturghiile r i t u l u i bizantin, precum si in celelalte Liturghii orien—
a] Prima d i n t r e aceste cereri este o mărturisire a respectului nostru tale, ca si in cea a v e c h i u l u i rit galican, R u g ă c i u n e a Domnească. s—a
pentru numele lui Dumnezeu :_ «Talöl nostru, Care esti în ceruri, sfintei]- recitat, potrivit obiceiului traditional, d e c ă t r e intreaga asistentă, lao—
scri-se numele T ă u l » , '. . laltă cu liturghisitorii 869, spre deosebire d e Missa Bisericii Romano-Ca—
tolice, in care «Tatäl nostru» este ros—tit s a u c î n t a t tot d e liturghisitor,
—-— In l e g ă t u r ă cu titlul s a u formula d e a d r e s ă «Tats-31 nostru», Sfîn— credinciosii cîntind numai ultima cerere. Astăzi instructiunile tipiconale
tul Ioan G u r ă d e A u r s u b l i n i a că, in acest'cliip, M i n t u i t o r u l ne—a i n v ă t a t din Liturghierele m a i noi prescriu, atunci cind ace-astă r u g ă c i u n e nu este
să n e r u g ă m p e n t r u t o t i f r a t i i n o s t r i ; d e aceea, E1 n - a zis «Tatäi meu», c î n t a t ă d e cor, să fie spusă d e strană sau d e cel m a i m a r e în rang d i n t r e
ci «Tatc‘il nostru, Oare esti in ceruri pîinea noastră d-ă-ne-io nouă clericii care asistă l a slujbă, credinciosii d i n biserică a v i n d să zică in
astăzi, si n e iartă n o u ă greselile noastre, precum si noi i-ertărn ..., si nu acelasi timp fiecare î n t r u sine …. În unele biserici d e p a r o h i i s—a reluat
ne duce pe noi in 'is-pită, ci n e izbăveste de cel rău», tocmai «pentru că vechea practică tradiţională. Astfel, rugăciunea <<Tatăl nostru» apare ca
stiind că avem u n tată c o m u n , să încercăm unii p e n t r u altii ο iubire r u g ă c i u n e a unităţii creştine prin excelentă.
frătea'scă si, astfel, rugăciunea noastră să se facă i n t r - u n glas pentru
tot corpul Bisericii î n d e o b ş t e si p e n t r u ca fiecare să a i b ă în vedere n u — «Care esti în ceruri». Dumnezeu este necu-prins si m a i presus de
toate. El, asa precum observa.Pseudo—Dionisie Areopagitul, «nu este
interesul său, personal, ci p e a l t u t u r o r E1 a voit să. n e r u g ă m intot—
deauna in comun, pentru ca să ne invete să fim continuu perfect uniti, in spatiu, ca să se p o a t ă s p u n e că lipseste din v r e u n loc s a u că trece
fără a r ă m î n e cea m a i mică urmă d e vrajbă ori de ură impotriva frate- dintr-un loc într—altul ; nu este in vreo parte, d a r este pretutindeni» Β΄".
Deci. cind zicem «Care esti i n ceruri», n u trebuie să înţelegem u n loc
lui nostru» …. ᾽ … *
anumit, pentru că Dumnezeu nu este circumscris fin timp si in spatiu.
Prin însăsi s t r u c t u r a ei. formula d e invocare <<Tatăl nostru» implică
El a r e ubicuitate si eternitate. Rugăciunea Domnească precum si a n u m i t e
în sine mărturisirea că Dumnezeu este principiul unităţii. sociale î n ca—
texte din Vechiul si Noul Testament se r e t e r ă l a ceruri ca sediu 01 Di-
munitatea bisericească. Ca fii adoptivi. prin h a r ai unicului l o r Părinte
vinitătii, întrucît stilul graiului omenesc nu a găsit în n a t u r ă u n d o m e n i u
ceresc, c r e d i n c i o s i i s e g ă s e s c a s t f e l f r a t i î n t r e dinsii, a s a c ă e i t r e b u i e
in care strălucirea dumnezeiască să v i n ă la expresie intr—un chip a t i t
să se i n f ă t i s e z e a c u m n e d i v i z a t i i n t e r i o r si exterior, prin resentimente
d e m ă r e t si d e impresionant, ca, pe f u n d a l u l iirmamentului, a s a precum
si f r ă m i n t ă r i s a u actiuni f r a t r i c i d e . C h e m a r e a “<<Tatăl n o s t r u » t r e b u i e 's—o
d e altfel remarca p s a l m i s t u l : <<Cerurile spun slava l u i Dumnezeu, si
pronuntăm. d e c i i n t r - u n simt sau spirit d e solidaritate bisericească, în
firmamentul ne face cunoscută o p e r a m i i n i l o r L u i » (Ps. XVIII, l ; cf. si
_ 867. T r a t a t e l e S f i n t i l o r P ă r i n t i s i 010 s c r i i t o r i l o r bisericesti o r i e n t a l i , î n genere, Ps. LXXXVIII. 6 si Ps. XCVI, 6]. Existenta m a t e r i a l ă sau ca spatiu a
srsterratizează explicarea R u g ă c i u n i i D o m n e s t i n u m a i i n sase cereri, d e o a r e c e cele
din u r m ă d o u ă -—— «si n u n e d a c e pe n o i î n ispită, ci n e i z b ă v e ş t e d e cel r ă u » —- 869. Vezi si Nicolae C a b a s i l a , ор. cit., cap. XXXV, Ρ. G.. CL. 447 p r e c u m s i
sunt t r a t a t e l a o l a l t ă . Noi a m u r m a t i m p a r t i r e a d i n M a r t u r i s i r e a ortodoxă a l u i P e t r u Teodor d e A n d i d a , op. cit., P. G., CXL, 461. ͵ ,
Movilă. care distinge sapte cereri, după obireiul Αππ.5ιι1ιιϊζ ΄ 870. А se vedea, de' exemplu, editiile de Air—na si editia de Bucuresti. 1955—
__868. SI, l o a n G u r ă - d e Aur.. O m i l i a XIX Ia M a t e i , 4 si 7, P. G., LVII, 282. Cf. s i 871. Pseudo—Dionisie A r e o p a g i t u l , Despre n u m e l e d i v i n e , c a p . Ill, l . Vezi t r a d u -
Omnia Ia textul Matei VII, Η. Vezi Saint Jean Chrysoslome, Oeuvres co'moieles, c e r e a r o m â n ă d e Pr. Cicerone Iordăcliescu s i T h c n f i l S i m e n s c h i , Iasi, 1936, p. 2542?»
traduits sous l a d i r e c t i o n - d e Μ. J e a n n i n , t. IV, Ρ5τ15,΄1864 p. 22 s i t. VII ‚ P a r i s si traducerea franceză de Mgr Darboy, Saint Denys i'Areopagite. Paris, 1932. r:.
1865, p. 162 si 165. ᾿ . ` ᾽ ' ᾽ ΄ 181—182.

\
 o,:..;.4..»———„-u-.-—-x—-. ,.,x„—-:-g,._x.—:...„.„.:.—4:- ,"... .. .….- 'πω-:… …- : . . - ι . … 1 . : . . . . -_ .,

———282——— ——-283_——-——
cerului nu poate fi deci tăgăduită. Spre deosebire însă de limbaj-ul co- 110 asemănă-m Lui loa unrui Tată,— să 1110 arătăm fii p r i n Бар-Те si să prea-
mun. în vocabularul religios si, deci si i n Rugăciunea. Domnească, cuvin- _mărim pe Fiul n a t u r a l al Tatălui, pricinuitorul acestei infieri, prin tot
tul «ceruri» n e d ă noţiunea infinitului si intangibilul-ui . De acord cu ”ceea ce gindim si facem» …. În explic-area expresiei <<Sfinţească-se nu—
Origen, Sfintul. C h i r i l a l Ierusalimului socoteşte că prin ceruri se poate mele Tău», Sfînt—ul Grigore d e Nisa subliniase d e j a că «cel m a i mare
intelege si l u m e a Spirituală №, adică înger-ii si sufletele drepţilor—, in care d i n t r e toate b u n u r i l e e s t e ca numele lui Dumnezeu să fie preamărit
sălăsluieste d u h u l lui D u m n e z e u , a ş a precum ΕΙ sălăsluieşte si pe pămînt prin v i a t a m e a » . Şi, d e asemenea, că «cel m a i important lucru» pentru

.
in sufletele o a m e n i l o r d r e p ţ i [ I Cer. XV, 4 9 ; Π Cor. VI, 16). Cu alte c i n e v a c a r e se r o a g ă e s t e «ca p r i n v i a ţ a sa n u m e l e l u i D u m n e z e u să n u

M.
_
fie birfit, ci p r e a m ă r i t 51 sfinţit» ….

.
cuvinte, se p o a t e s p u n e că Dumnezeu «este in lume si mai presus d e

-
1111116. Ε f ă r ă loc ( a n u m i t ) . E prezent pretutindeni», precum se exprima Ρ6 drept cuvint explica Sfintul Ioan Gură de A u r , că expresia

.
patriarhul c o n s t a n t i n o p o l i t a n Ghenadie al II—lea Ş-oolarul …. «51111100500-50» (ἀτιάζεσὓαι) este întrebuinţată in prima frază din Ν.Πέ-

.
D e f a p t . p r i n expresia <<Care eşti î n ceruri», intelegem că, prin na— (BoEo'rCsilat,prea mă-

‚
€1…166«Τ6161 n o s t r u » în loc de <<proslăVească-s e»
t u r a S a , D u m n e z e u n u s e n u m ă r ă . p r i n t r e e x i s t e n ţ e l e clin cosmos, ci ΕΙ
rească—se sau fie p r e a m ă r i t ) numele Tău. Dumnezeu are, slava Sa, tot-„
este m a i p r e s u s d e orice e x i s t e n ţ ă . «Та-та] nos-tru, Care esti î n c e r u r i »
deauna de-săvirşită, i n f i n i t ă si m e r e u aceeaşi. Deci c i n d noi zicem'<<sfin—

.
inseamnă deci. <<Tatăl n o s t r u , C a r e esti m a i presus de orice sau d e toate».
ţească—Se numele Tău», nu facem altceva d e c î t să declarăm ceea ce El

-
Cu a l t e c u v i n t e , p r i n expresia în cauză, noi nu f a c e m altceva d e c î t s ă

.
a r e . D u m n e z e u c e r e t o t u ş i … zice acest Sfint P ă r i n t e —— ca cel care se

m
recunoastem infinita d e o s e b i r e d i n t r e n a t u r a noastră de creaturi pămîn—
r o a g ă s ă c o n s i m t ă ca El s ă f i e cinstit p r i n s f i n ţ e n i a vieţii noastre. Este

p
tosti, a d i c ă t r e c ă t o a r e , si n a t u r a lui Dumnezeu, fiinţă absolută,. veşnică

„
tocmai ceea ce d e j a spusese prin c u v i n t e l e : «Asa să lumineze lumina
si a t o t p u t e r n i c ă .

—
…' voastră inaintea oamenilor, ca să v a d ă ei faptele v o a s t r e cele b u n e si
Pe (10 a l t ă parte, asa precum se ex-prima Sfîntul Ioan Gură d e Aur,

.
.
. să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri» (Matei V, 16) ….
iiwăţîndu—ne să-L n u m i m “Tatăl

.
nostru cel d i n ceruri», M î n t u i t o r u l a
Dezvoltind …- ca incheiere —— stilul sacru, la nivelul unei parafraze

„
voit t o t d e a u n a să “facă p e cel ce se roagă să—şi întoarcă cugetul d e la
cele p a m i n t e s t i l a cele c e r e ş t i …. . * interpretative, p r i m a c e r e r e d i n Rugăciunea Domnească a r putea suna
——- A p e l a ţ i u n e a s a u invocarea d e c i a s t f e l : <<Tatăl nostru cel ceresc, Cel c e esti m a i p r e s u s d e toţi si
cu care se deschide Rugăciunea
Domnească este c o m p l e t a t ă cu formula d e o m a g i u : ainţecriscă-se nu— (10 toate, proslăvit se cuvine să fie sfintul Tău nume prin viata fiilor Tăi
d e pe pămînt». - '

M
mele Τ611».…Ατ fi, desigur, u n nonsens ca verbul «Sfinteascä-se» din

.
această expresie să s e i a in înţelesul său p r o p r i u d i n v o r b i r e a o b i ş n u i - b) Î n c e r e r e a a d o u a n i s-a poruncit s ă n e r u g ă m : «Vie ïmpärätia
tă. Asa precum mărturisesc serafimii in cîntarea l o r : «Sfint, Sfînt, Sfînt Τα». N e r u g ă m , a d i c ă , p e n t r u r e a l i z a r e a şi clesăvirşirea i n noi s i p r i n t r e
este D o m n u l S a v a n t » (Isaia VI, 3), sfinţenia este u n atribut absolut şi noi a împărăţiei l u i Dumnezeu, despre care ne—a vorbit Fiul Său (Luca

-
vesnic 61 fiinţei dumnezeiesti, depăşind şi excluzind intervenţia si in— XVII, 21 si M a t e i XII, 28). Dorim deci să nu fim dominati d e păcat si
t r u p e s t i , c a r e i n t r e t i n in noi o m u i p ă m î n t e s c ( R o m . VI, 12

-
fluenta c r e a t u r i l o r . «Sfint si infricosator este numele Lui,», exclamă p e (10 p a t i m i l e
d e altă p a r t e psalmistul (Ps. СХ, 9). si Col. III, 5) si tirania duhului acestei lumi, ci să se statornicească in

.
Asa precum remarca Sfintul Maxim M ă r t u r i s i t o r u l , noi si printre noi împărăţia lui Dumnezeu.

'
v e r b u l asfin—
ţească-se» d i n p r i m a c e r e r e a Rugăciunii Domnesti a r e sensul unui vot Sfîntul Grigore d e Nisa admite că “acela care vrea să vină impă—
religios, a d i c ă a l u n e i f ă g ă d u i n ţ e sau promisiuni prin care fiii pămîn—

.
r ă ţ i a lui Dumnezeu cheamă ajutorul Sfintului Duh», prin cererea a doua
testi ai T a t ă l u i ceresc se a n g a j e a z ă a f a c e asa 101 ca, prin toate mani— din Rugăciunea Domnească. Căci atunci <<cind noi cerem s ă v i n ă îm-
festările lor, n u m e l e l u i D u m n e z e u să fie cinstit cu sfinţenie. Găsindu—se p ă r ă ţ i a lui D u m n e z e u la n o i , este ca si c i n d n e - a m ruga cu aCeste cu—
pe aceeaşi l i n i e cu Sfîntul Ciprian si cu Origen, Sfintul Maxim Mărtu— v i n t e : f ă …să fie neputincioasă faţă d e mine puterea răutăţii, să nu m ă
şti risitorul l ă m u r e ş t e m a i d e p a r t e că, intrucit Dumnezeu ne este <<Făcător covirsea-scă in lup-tă păcatul si s ă nu mă ţină prins in mrejele lui,
după fire si Tată d u p ă h a r , aceasta ne obligă ca, cinstind numele Năs— ci să vie împărăţia Ta la noi şi să—l spulbere» …. Fără îndoială, a j u t o r u l
c ă t o r u l u i n o s t r u d u p ă h a r , s ă n e s i l i m s ă întipărirn 111 v i a ţ a n o a s t r ă tră— harului ne este necesar în primul rind. Practic insă împărăţia lui Dum—
s ă t u r i l e C e l u i c e ne-a n ă s c u t , a d i c ă să—l sfinţirn numele p e pămînt, s ă nezeu „nu s e poate organiza f ă r ă supunerea voii noastre voii lui Dum-
nezeu, p r i n executarea poruncilor Lui, N u m a i astfel se va, implini făgă—
M

872; CI. 81.11111;11 a l I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a V m i s t a g o g i c ă f l l : «Prin c e r u r i

p o a t e Sa s e i n t e l e a g a 51 cel c a r e p o a r t ă c h i p u l c e l u i ceresc, i n c a r e locuieşte si 875. Sf. Maxim M ă r t u r i s i t o r u l , S c u r t ă t i i c u i r e a rugăciunii T a t ă l n o s t r u , i n
umblă D u m n e z e u » . _ Filocalia, t r a d u c e r e r o m â n ă , vol. II, S i b i u , 1947, p. 260 s i 263. -
8 / 3 . C o n f e s r u n e a p a t r i a r h u l u i G h e n a d i e al II—lea Ş c o l a r u l f c a p . I, t r a d u c e r e d e ι᾽ ’ 876. Sf. G r i g o r e d e N i s a , C u i / i r i t a r e a m despre rugăciune, P.— G., XLIV, 1153
Dr. A u r e l D e c e i , d u p ă v e r s i u n e a t u r c e a s c ă , i n v o l u m u l O m a g i u I. Ρ. S. Sate Nicolae ι ᾽
А i C. - . ' …
Balan, m i t r o p o l i t u l A r d e a l u l u i » , S i b i u , 1940, p. 3 9 2 . ‘ ᾽ . $ 877. S f . I o a n G u r ă d e Aur, vezi Omiliüc citate supra, în nota 868;Ξ61. şi O r i g e n ,
' ΄
t νΞζ4.511.δξο6η G u r ă d e Aur, Omiiia XIX Ia Mater“, 4,- l a Μ. Jeannin, t r a d u c i t . . Despre rugăciune, X X I I I , 3—4. '.,
878. Sf, G r i g o r e d e N i s a , ор. cit., C u v i n t a r e a Ш, Ρ. G., XLIV, 1156 D —— 11.51 Λ .
-

" ι p“ "”
`
 1
-
'=…΄284…

ι ;
_. (mint a liftul ui-Să u: 1113666 Mă iubeş te ——-_ 285 -_———

i%„%
cineva, va păzi cuvîn tul'M eu $i
Tatal Meu 11 116111… 51 vom veni la dinsu l si la

.
dinsu l vom face

:
(loan XIV, 2…)- Ре d r e p t Ctivînt deci Zicea Sfîntu l 10665» _. rior impărtăşirii. Obiectul propriu—zis a l cererii a patra este însă «13111106

.
Chiril al Ierusal imu—î " c e a d e t o a t e zilele», h r a n a treburi—oare subzistentei, 616151611161.661166
1u1 : «Cine a ШШ” µε…-1381101 S p u n î n d : Să n u mai domnească păcatul în

.
întreţinerii „fiinţei sau vietii noastre in această l u m e vremelnică. Ο ce-
trupul 11051511 Acel 1111111101 (Rom. VI, 12), acela, curătindu—se pe
* - sine în- r e m să n e fie a c o r d a t ă î n fiecare zi. (xa8"tţuépav), adică zilnic, ca 111 tex-

t .

"…'-:=. . .
-. - ……
susi … ai) a , 111 g i n c 5.1 i n c u v î n t , v a ( p u t e a ) s 111 _
ο
p _ {Wi—CU. _Vle ’le l u l DUI-I] : " 7 .) .

᾽
А ' ν ι. ι r—
i m p a r a t i a 11118"). .—
__ ` ’
tul din Evanghelia după Luca (XI, 3) sau «astäzi» (σύµερον), 66 î n versi—
unea din Evanghelia d u p ă lvlatei (Vi, 11), acceptată în uzul liturgic.

…
c) In c o n t i n u a r e a cererii a doua si într-o s t r i n s ă ' l e q ă t u r ă cu ea
E s t e o c e r e r e 111 p e r f e c t ă c o n c o r d a n ţ ă c u s p i r i t u l învăţăturii Mintuito-
u r m e a z ă c e r e r e a a t r e i a : «Fami-se voia Ta pe pămînt ca si î n cer»

u
Mai rului, Care, încredintindu—ne că T a t ă l nostru ş t i e că a v e m t r e b u i n t a d e
],nalnte de a ‘ "… imparatia ce va să fie la sfirsitul veacurilo toate acestea, ne-a i n d e m n a t să nu ne t o r t u r ă m cu grijile p e n t r u z i u a

.
хоп ne—a p o r u n c i t “să facem din pămînt u n cer, trăind, vorbind r,si Dunn—1e?“

;
d e miine, căci” «ajunge f i e c ă r e i zile gri—ja (nelinistea) ei» (Matei VI,

—
lucrin 1

.
- .'"- x="
ca s i c u m am Η m cer... E1 vrea astfel ca, din vietiişviitoarτα,С

.
să 1111116111 ^clnar pe p ă m î n t v i a t a “Îngerilor in asteþtarea
εξω…». ε…ΞΓέ.ΘϊΘώΐέ ЗЗ—'-З4).. . ᾽

. *;
_
Fără îndoială“, aceasta n u î n s e a m n ă o excludere a virtuţii preve—

… . … ,= ψ … Θ … .
totdeauna 111 intregime iar nu numai—in parte voia luiDrumnereu 88° Fäl-

.
derii. Acel «651621…» este n u m a i u n s e m n a l d e a t e n t i e c ă p r e o c u p ă r i l e

‘
dcsrgur,
n u vom f“”cea.“
a c e n i m i c se
afară d e a c e a s tŞi
va intimpla cu 1101»:
ă voie» 551… precum 21666_ Origen
j " 'ra'aă'
, a noastre pentru mijloacele de existenţă individuală n u se c u v i n e să trea—
_ (Emdg-msä 110' r u g ă m atacă-se v o i a Та…», este ca si c u m "nn z ' _. că dincolo d e l i m i t e l e necesarului, a d i c ă de satisfacerea c u m p ă t a t ă a
"ΞΠΤΡ€ξΓδΐίζ(7111656, invrcdni ceste—n e să trăim 66 cei din cer““. )1ζκ=-1111'11€ cerintelor naturale d e existenţă. Altfel, i a u naştere lăcomia, rafina-
Θ m e n t u l si abuzurile, s t o c a r e a si a c u m u l a r e a d e b u n u r i peste nevoile

„....
sa m..$1 1101.……'…1 ceea CE“- Voieşti Tu ...Sprijineéte m s ă "110' :, Μ
cea 511113111”,- i n t i n d e — n o n m i n ă d e a j u t o r nouă c e l o r l c e ' V r ev'oiiniaflnoasicä

.
prezentului, p r i n sustragerea l o r d e circulatia largă, ceea ce p o a t e pune
d a r c a r e (11.1111 p u t e m s ă n e t ă r i m » sas—:_ Se i n t e l e g e d e c i r ä o ast'fecl ΞΘ-…1Γ616111, u n e o r i i n s t r i m t o r a r e s i 111 c r i z a e x i s t e n ţ a c e l o r l a l t i s a u a u n o r a d i n
(“ligne Uttar-em nu. n u m a i p e n t r u noi, ci pentru toti, c h i a r si ρΘΜ"…ΏΞΞ s e m e n i i n o ş t r i . D e a c e e a , p r i n R u g ă c i u n e a D o m n e a s c ă , s i n t e m avizaţi.
r a l . p e n r u c a .'1 61 s ă a “ … …" ' - . „ ‚„ ' … *… _ - ca d o r i n t e l e d i n c e r e r i l e p r i n c a r e r e c u r g e m l a a j u t o r u l P r o v i d e n t e i

w
lui Dumnezeu, Za cei burii. 190 CU a)utorui harului sa indeplineasca V01a divine s ă se limiteze l a ceea c e ne asigură existenta zilnică. ca atare,
î n viaţa d e t o a t e zilele, «56 116 a r ă t ă m » , aşa precum se e x p r i m a f i n t u l
d),-D at n o i s i n t e m f i i n t e i n t r u p si t r ă
că im pe pămînt
otrivit asa Maxim Mărturisitorul, <<mîncind pentru a trăi, iar nu t r ă i n d pentru a
naturi i noastr e, a v e m nevoie de h r a n ă si d e mijloa
ce 60665 "1111436106… 11111166»'885.΄ ᾿ ᾽ . ᾽

'
prin car e s a s u s t i n e m c o r p u l si d e c i e x i s t e n t a n
oastră Era npatural 656-΄
dar ca D o m n u l să îngădu ie a n e adresa Tatălu i ceresc e) In 61 cincilea rind ne r u g ă m : «Si n e iartă nouă greşelile noastre,
Cel ce «dä
1161 la tft trupul» (Ps. ΌΧΧΧν, 25), pentru a cere in rucăCiunea datăhia—
de
p r e c u m si noi i e r t ă m g r e ş i t i l o r n o ş t r i » . A v e m a s t f e l 111 p r i m u l r i n d p r i -
Ы : «Рипе а n o a s t r ă cea d e t o a t e zilele d ă - n e - o n o l e j u l d e a n e umili, a d i c ă d e a incerca u n s e n t i m e n t d e s m e r e n i e , de—
u ă astăzi ». o a r e c e , i n t r u c i t c e r e m s ă n i s e i e r t e g r e s e l i l e , i m p l i c i t m ă r t u r i s i m că
A p r o a p e l a toti Sfintii Părinţ i si 16 scriito rii biseri
cesti, c a r e a u co? f i e c a r e din noi sintem supuşi păcatului. Mijlocul de a obtine iertare
m e n t a t ţ f t u g ă c i u n e a Domn ească, aceast ă d e a p a t

Έ?
r a cerere este aplica tă este lăsat i n ' p u t e r e a n o a s t r ă si 01 conStă in a ierta a l t o r a , ca să ni s e
51 16 1?111166 e u h a r i s t i c ă s a u chiar numai la ea,
<<Piine—a 1116111>>,΄'«Ρ111166 i e r t e si n o u ă . Fiind toti fii a i aceluiasi Tată ceresc si a v i n d aceeaşi
666 Vie, cens-a p o g o r i t d i n c e r » ( l o a n VI, 4 1
, 48, 51), c a u n a c e «este n a t u r ă , este l o g i c să ne a m i n t i m t o t o d a t ă că s e cuvine s ă ne l ă s ă m in—
spre paza fiintei— noast re, ca ceea ce întăre şte s u f l e t i t i de s e n t i m e n t e 'de i u b i r e , . d e i n g ă d u i n t ă s i d e b l i n d e ţ e f a t ă d e
si sfinte ste trupu l si suf—-
letul»Q-°3, _i'Xceastă extind ere d e sens 384 este exulic aproapele, care poate comite f a t ă d e noi unele greseli. Acestea sînt
abilă în Liturg hie
m t r u c r t r u g ă c i u n e a <<Tatăl n o s t r u » se r e c i t ă i n momen tul i m e d i a t insă neasemănat m a i mici 111 comparaţie cu păcatele p r i n c a r e noi o f e n -
61116:
1139. Sf. C h i r i l a1 I e r u s a l i m u l u i , s ă m maiestatea divină. Este locul s ă ' m e n t i o n ă m că orice d a t o r i e neim-
Cateh eze V mista gogic ä 1 3
…. 51.10… Gură de Aur, Omnia XIX la Mare! 5' ᾽ ᾽ plinită este о călcare de datorie si deci o greşeală sau u n p ă c a t .
2%. ginge n, Despr e rugăc iune, XXVI
VII. 1 4 ,) : . I o a n G u r _a. . d e A u r , Отта . .
, I. ᾽ ' . ' In textul Evangheliei după Sfintiil Matei (VI, 12), se cere să ni se
asupra ᾽ t e x t u l u i ᾽«811'1111
᾽
161 e s t e uşa» [ M a t e i ierte adatoriile n o a s t r e (τὰ ὀφειλήματα ἡμῶν) precum 10 lăsăm (iertăm)
έξΞΞξ 1Ώΐ;1, 51111ξ6156ιοριιΞ ?.“esai qniculu
i, Despr e sfintel e rugăciu ni.... c a p .
320. Si nOi d a t o r n i c i l o r nostri (τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν), sau, ca î n Evanghelia
to'ice, influenta t Γ|.….…ί.(ξ163:1126…ιπ'[:]… excluf-Jiv in conceptia
Bisericii Romano-Ca— după Sfîntul Luca (ΧΙ, 4), «0116111 116 este dator (τα… agitam ἡμῖν)“. Se
VI,
s p r e 11 mm..s aΜπλέ
fii:—tă u 6*61*'16111 νΓ΄|-Θ
; "Ο;1[)μ6 r e l u a t a$1: Luca
111 (:.—tatei m c aar e fost
t e r mredat
e n u l în c ἐπιούσιον
g r etextul face. a s t f e l о e v i d e n t ă a l u z i e l a p a r a b o l a s e r v i t o r u l u i n e m i l o s , c a r e , desi
noastră 'suorana'nral'
(ce la t r e b u i e
latin de Matei ιζ?
Ξ1.61 …ιιρω…1151ω1
L .. _ , ,
116!6…, ceea c e s - a r p u t e a t r a d u c e
α, a r … h r a n a - s u f l e t u l … , a d i c ă S f i pîinea fusese absolvit d e stăpîn-ul s ă u d e o d a t o r i e d e 10.000 d e ralanti, el n—a
a p n e r u d e l i f t / l i s a . P a r i s , 1924, n t a E u h a r i s t i e » . L. \ M l '
p. 303, n 6
"
νο11 totuşi s ă ierte unuia din confratii săi o intimă datorie d e 100 d i n a r i
JL. 010" .
885. .Si. Maxim M ă r t u r i s i t o r u l , o p . c i t . , t r a d . c i t . . v o l . I I , p. 277.
,
6
 "
.
-
.
.
.
——-286———
~28?—

(Matei XVIII! 23—255)" De aceea, În Cererea a ecinceapăcatesîntem t ΙΘ΄ l.'ud^e.

făcuţi
potrivi
cătorii liotări rii de, iertare a proprii lor noastr
scrise în E v a n g h e l i a D o m n u l u i : «Cu ce j u d e c a t ă Veti’judeca _ €… Ш-
vci-i fi judecaţi, si 011 00 m a s u r ă v e t i măsura, cu aceea Vi Se ν; ιξνδ€ΘΘξ
(Matei VII, 2). De aceea am fost puşi să cerem Tatălui cereolşasvura»
a c o r d e i e r t a r e p e n t r u c a l c a r e a poruncilo r Lui, în măsura în 1683 55 118
fost si n o i i n stare s ă f i m c r u t ă t o r i f a ţ ă d e s e m e n i i n o s t r i O’adef/Ê &?
i e r t a r e a gresiţilor noştri t r e b u i e înţeleasă însă în sensul d e a uim a
m a i a d u c e a m i n t e n i c i o d a t ă cuni-ä, c u n e c a z s a u c u a m ă r ă c i u n e 811 ΠΕ
care 119-all pmdus supéré-iri. Implinirea acestei conditii nu rie 58111 C{tv1
totusi de dat o r i a d e a n e i n f a t i s a l a s c a u n u l d e cluliovni cie
pentru
11101'1111'151 greşelile Şi indeosebi păcatele mari sau capitale si a ind arme
ach-3110 d e PtOC'ăintlă r e c o m a n d a t e d e slujitorii 1315811811, cărora li s ЁргЁЁЁ
.͵΄1111111 atlet, vrea acea cercare pe care n a t u r a umană să o poată supor—
ta» ss9_ De altfel, această i n t e r p r e t a r e consună cu" ceea ce ne î n v a ţ ă
Sfin-tul A p o s t o l P a v e l , cind s c r i e că Dumnezeu a d m i t e n u c a să n u f i m
i s p i t i ţ i , ceea ce este c u n e p u t i n ţ ă p e n t r u condiţiile f i r i i n o a s t r e ome—
118511, 81 -85. să n u fim ispitiţi peste puterile noastrel «Ре voi» —— zice acest
Sfint Apostol _— «пи v-a ajuns decit о ispită omenească, d a r Dumnezeu,
Care este bun (credincios), n u v a ingădui să fiţi ispitiţi peste puterile
v o a s t r e , ci, o d a t ă c u i i i g ă d u i r e a ispitei, v a t r i m i t e si u s u r a r e , ca s ă o
puteti birui» (I Cor. Х, 13). .
Dacă Ştim că m i c i l e p ă s ă r e l e , c a r e n u s-au folosit c u m t r e b u i e d e
es e aripile ce li s—au d a t p e n t r u a se r i d i c a i n aer, n u cad in Ia); f ă r ă ş t i r e a
lui Dumnezeu ( M a t e i Х, 2 9 ; Luca ХП, 6), apoi trebuie să intelegem că,

.
haru iii PU erea ce a ierta sau nu :iă t:- … " ᾽
- ' ᾽ a t u n c i cind cerem lui D u m n e z e u «nu ne duce pe noi in ispită», îl r u g ă m
Matei "XVI, 111,- Χν111, 111), * са de ""Ο…" (Η)… ΧΧ. 22, 23; să n e c r u t e s a u , m a i b i n e - z i s , să 1111 110 lase s ă c ă d e m iri i s p i t ă ; cu a l t e

.
c u v i n t e , c e r e m in r u g ă c i u n e a noastră să ne a j u t e s ă răminern s u b ascul-
[) Ν ο r u g ă m m a i d e p a r t e : «Si 1111 n
e d u c e pe noi î n ispită » Este a t a r e a i n d e m n u r i l o r c o n ş t i i n ţ e i c u r a t e si s ă f a c e m uz c o r e c t d e r a t i u n e a
şasea cerere pe care o f a c e m . Precum si
ntem incredinţaţi de diferitele s ă n ă t o a s ă , p e n t r u c a s ă nu s ă v i r ş i m n i m i c p r i n care a m a j u n g e p r a d ă

.
texte ale Sfintei Scriptu ri, v i a t a decurg e in l u m e î n mijlocu v r e u n e i i s p i t e s u p u s e d r e p t e i j u d e c ă ţ i a l u i D u m n e z e u , c u m s e întîm—
l tenta "l
( l o v V H , [ ,- Ps. XVII, 110; XXXIII, 1 9 ; M a t e i IV, 1 — 1 0 - Μ01011 Ic tÏlëÊ—r plă de obicei celor ce se lasă la discretia poftelor desfrinate ale inimi-

'
t:ft;_Lu_ca IV, 2—12). V i r t u t e a se verifică , intr—ad evăr [prin 1821518 l o r lor, a patimilor rusinoase s a u s u b conducerea minţii lor dezordo—
315
si b i r u i n ţ a r e p u r t a t e a s u p r a i s p i t e l o r ( P s . XXV, n a t e …. Este t o c m a i ceea c e se aplică, în scrierile Sfintului Apostol
2 ; LXV 9—11 - 11601
M I , 7), i a r i m p ă r ă t i a l u i D u m n e z e u se c u c e r

!
e s t e d e 001’00 se flu t ä să Pavel, rătăcirilor lumii v e c h i : «De aceea, zice el, si Dumnezeu i—a d a t
οo b ţ i n ă ( M a t e i ΧΙ, 12,- Luca XVI, 16). În s c r i e r e
п……
a Faptel e A osţtj'olilor pradă faptelor celor n e c u r a t e ale inimii lor, incit ei singuri .si—au inti—
(XIV, 22), se g ă s e ş t e consem nat că Sfîntu l Aposto
l Pavel irisşsi «întä- n a t trupurile...,- i-a d a t pradă u n o r f a p t e rusinoase… si, cum nu s—au în—
rindtsuftleteie u c e n i c i l o r si inclemnïndu—i s ă rămînă
͵ , .... in credinţă», i—a grijit să aibă pe Dumnezeu î n cuget, i-a d a t si Dumnezeu in seama
äufiät “ .…
tläeufi ‚-
prin m u l t e necazu ri' se cuvme
° ч -
s a i n t r a…m ^ ^ . .
111 impara tia lui mintii lor celei rătăcite, ca să f a c ă ceea ce n u se cade» (Rom. I, 24—28).
…. Nueste deci d e conce put că, p r o p r i u - v o r «Dar ce, Dumnezeu duce pe o m in ispită ?», se intreba Sfîntul Gher—
b i n d , 110-0111 putea I'LtC't
sa tiu-fim d u s i in ispită, deoare ce incerca rea i n t r ă în m a n I 01 C o n s t a n t i n o p o l u l u i . <<Ferească D u m n e z e u l Căci Dumnezeu nu
planul lui Dun];-
n e z e u p e n t r u m î n t u i r e a omului . Ispita in sens d e încerc
are sau verifi— este a u t o r u l celor rele, d a r noi să-L r u g ă m ca prin multele sale

a “
care ÎŞI i n t a r i r e a l i f i r t i i t i ' l o r a r e ca s c o p p e r f e c t i
mintui— o n a r e a si deci i n d u r ă r i să nu îngăduie să cădem i n i s p i t ă : Doamne, d a c ă ne c a u t ă pe
ЁЁЁесЁЁЁЁЁЁЦ divui, ispita este, cu alte cuvrnt e, noi Satana, ca să n e cearnă ca pe g r î u , p r e c u m a căutat si pe Sfintii Tăi
1111 mijloc pedago gic
Apostoli, d a r nu a reusit, sau ca pe Iovodinioară, să nu-i dai lui putere
‚ Este insă si i s p i t ă ale c ă r e i curse sint întinse . d
e d u h u l cel viclea n asupra n o a s t r ă ! D a r c h i a r d a c ă u n om,.frău v a v o i „să n e d u c ă î n i s p i t ă ,
in scopul de. a—l f a c e pe om s ă cadă si s ă piară. În acest
&… 1

caz p r i n cererea nu ne lăsa p e noi i n voia lui, ci ocroteste-ne cu acoperămintul aripilor

de a n i i fi dusi in ispită, n e rugăm ca Tatăl nostru cel
ceresc să nu în—
gaduie d u s m a n u l u i mintui rii noastr e s ă ne ispitea scă tinta (slăbiciunea) noastră, ci ne apără de cel rău şi de lucrările lui si d e toată
886.Pe ntru a scoate
in e v r d e n ţ ă a c e s t sens, Sfintu l C i p r i a n 387 ca si Sfintu b i n t u i r e a ( v ă t ă m a r e a , s u p ă r a r e a , επ’ηρείςις), şi uneltiri-aa (μεθοδείας) lui, p e n t r u nu—
l Ambro zie al 1518- m e l e Tău cel sfint, pe c a r e il 81181111…- p e s t e s m e r e n i a n o a s t r ă » . Vezi t e x t u l o r i g i n a l
81101511111ι11 t r a d u c t e x t u l cererii respect ive într—o f o r m
ă interpretativă- l a Dom. B.—-Cli. Mercier, op. cit., î n R. G r a f t i n , Patrologia orientalis, XXVI, f a s c . 2,
«& 5681111 ingăd ui (ne partial—is] s ă fim dusi i n
ispită» . «Vezi ce Zice». . 224|110. -
a d a u g a Sfintu l A m b r o z i e : «Si să nu îngădu i să fim p 889. Sf. A m b r o z i e a l M e d i o l a n u l u i , De s r i c r a m e n t i s , c a r t e a V, c a p . …-1: «Vide,
dusi in ispita pe c a r e
n u p u t e m să o 511'ροΓ1ΞΠ1888. N u zice : Să n u n e cinci în quid dicat: E t 110 patiaris i n d u c i n o s i n tcntaticmcm, q u a m t e m : n o n possumus.. N o n -
ispită, ci, asemen ea d i c i t : Non. i n c l u c a s i n t e i i t a t i o n e n i ; s e d q u a s i a t l i l e t a t a i e m vul-l t e n t a t i o n c m . QU…“
886. Dr. T. T a r n a v s c l i i , op. cit., p. 69. ferre possit h u m a n a c e i i d i t t o » . La J o h a n n e s Q u a s t e n , M o n u m e n t e p a t r i s t i c e e t l i t u r -
887. De oratione, 25, PL., IV. gica vetustissimo, pars. III, i n F l o r i l e g i u m p a t r i s t i c u m , fasc. V I I , ' e d i t . d e Bernhardus
sau neigt-1863318361311] '5885ι…81-11118:ξρτωε111 Geyer si Johannes Z o l l i n g e r , Bonn, 1936, p. 1701’58. Sasiu/„ind a c e a s t ă p a r t i c u l a r i t a t e ,
se găseşte de
fapt i n insusi textul epilogutui să că «multi î n s ă , roagă, zic astfel: «Ski n u
şi Ο 1 1 j e (:d-:o 11 10518518 p r e o t u l in L i t u r g h i a S f i n t Fericitul Augustin tine remarce cind se
ul… Iacob, d u p ă ce c l e r u l i n g ă d u i s ă f i m d u ş i i n i s p i t ă , explic.-ind a d i c ă c u m să se î n ţ e l e a g ă [ e x p r e s i a ] «si 1111
f(…?)ăpcăreuzvGaliţiatrîeciiltat“lingauunea D o m n e a s c ă , epilog c a r e n u este altceva dec-it o
care. u I ι. 11.111101 '001011:- «.-1 n u ne ducc pe n o i i n ispită (cercarea 110 duco». Dc- germane in monle, II, 9, 30, Р. L. XXXIV, 1282,- la Johannes Quas-ten,
n o pu e m s u p o r t a (mama- w), D o a m n e a l p u t e r i l ) pe op. cit., p. 170158, 11. 6. ᾽ ΄ .
o r , Ceia ce c u n o ş t i nepu— 890. Cf. O r i g e n , Despre rugăciune, c a p . XIX, i ? , i n trad. cit., p. 179.
 _— 288 ___ “289——
Η] ή . … . _
Tale» 1,111191111111-110 <<Şi. nu ne duce pe nor, inispi
„ , , . ᾽ ne daruiesti atitea bunătăţi si mărturisirn că Tie Ti se cuvine toată slava,
tă», intelegem că 'toată cinstea, ca unuia ce ai toată puterea,- Tie,—Părinte si Fiule si
cerem ca, prin puterea— Sa, Tatăl ceresc să domolească in noi Viforniţa
Duhuie Sfinte, acum si pururea şi în vecii vecilor ….
patimilor, noutratizind influentele lor vătărnătoare si, astfel, să nu că-
dem 1111'1'11111 sub atacul tentatiilor. ΄ ' ΄ ΄ 4. Rugăciunea Domnească in istoria'Liturghiei ᾽ _
În plus, cererea <.<Şi nu ne duce “pe noi in ispită» este menită să ne Desi documentele nu ne procură date directe despre ,intrebuintarea
aducă anunte, precum- sublinia Sfintul Ciprian. că'sintem fiinţe slabe Rugăciunii Domnesti in Liturghia Bisericii primare, este totusi q r e u (Je
si că deci nu trebuie să ne mindrim că victoria s—ar putea obţine sau admis ca ea ar fi putut lipsi din cadrul'Liturghiei primitive. Autoritatea
Ξ-…" putea atribui eXclusiv meritului nostru ….
divină a autorului…ei si proprietatea acestei rugaciuni de a se rezuma
g) А saptea cerere —'<<Ci rie izbaveste de cel rău» ___ urmează că numai la Citeva cereri scurte si, totusi, a m de complete, atit de desă—
o interiit-isi. completare a celei. precedente. Căci, precum observă Sfin— virsit adapta—te si corespunzătoare condiţiilor omului, ca fiinţă religioasă,
tul Chiril al lerJuSalimului, dacă cuvintele «Nu ne duce pe noi 111 15- reprezintă consideraţii “pentru care ea s—a putut impune de la inceput .
Με… ar ti-avut sensul de a nu fi ispitiţi, Domnu-l n-ar fi spus «Ci ne in schema vechii Liturghii, înaintea *oricăror altor compozitii ale pri-
izbaveste d e cel νΞςΙΩ&11»*'…. Cel rău este «Spiritui cel rău...—autorul şi 'rnelor generatii de crestini “”В. _ _
adevăratul prim'ipiualtuturor relelor» …, care 110 vine fie direct prin Recomandatia din Diclahia celor 12 Apostoli (intre anii 80 si 100)
cursele intinse de el, fie prin oameni sau pofte. Dacă n—a putut să sa de a se recita d e trei ori pe zi <<Tatăl nostru», deşi înscrisă 111 capitolul
atinga de turmele lui lov fără învoirea lui Dumnezeu si 11-0 avut putere \7111, adică imediat inaintea capitolelor privitoarela Sfinta Euharistie
să intre in turma porcilor din tinutul glierghesenilor mai inainte de a fi“ si 10 împărtăşim, nu poate fi invocată tetuşi in sprijinul concluziei de
primit ingaduinta de la Fiul lui Dumnezeu, «va avea el putere … zice nai sus, din cauza lipsei de legătură şi continuitate intre părtile citate.
Sfintul Ioan Gură d e Λ…" —— asupra oamenilor veghetori si cuviosi, păziţi 5—a presupus, pe de altă parte, că o anumită expresie din “titlul rugă—
de Dumnezeu, Căruia ei 11 slujesc ca stăpînului si împăratului lor ?» 595. ciunii din ljvhologhiul lui Sempiou de Thmuis (in preajma jumătăţii
izbăvirea d e cel rău trebuie înţeleasă deci nu in sensul de a nu veacului al lV—lea), 111 legătură cu fringerea Sfintului Agnet, ar putea
fi ata- fi interpretată în sensul existenţei rugăciunii <<Tatăl 1105111115111 rindu—
cati de el, ci in acela că, atunci cind ne găsim strimtorati, să nu ne
sim— iala Liturghieidin acea epocă ; textul Rugăciunii Domnesti lipseste însă,
tim parasiti, ci să luptăm împotriva lui fără a deznădăjdui (ll Cor;
IV, ca şi recomanda—tia de a fi rostită. Nici in Liturghia transmisă de asa-
8]. De aceea, in această ultimă cerere, ne rugăm lui Dumnezeu să numitele <<rinduieli bisericeşti» nu se găseşte mentionată.- Astfel,
ne
ajute să—l biruim pe cel rău ori de cite ori ajungem obiectul ea lipseste “din slujba Liturghiei redată în cartea Vlll a Constituţiilor
sau tinta
atacurilor lui. Apostolice, precum si din cea cuprinsă în apocriful Testamentum Вод
Rugăciunea Domnească este încheiată, iii-Liturghie, cu'ecfo mini. Cel putin, 1.11 acest din urmă document, după impărtăsire figurează
nisul
preotului: acu a Ta este împărăţia si puterea si slava : a о rugăciune parafrazată pe tema Rugăciunii Domnesti, din care se poate
Tatălui şi n-
liiuluj si o Sfintului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor» …. recunoaste fără greutate primele trei cereri si o parte din doxologia
10. care finală“)? _ ΄ ᾽ -
strana, corul sau credincioşii răspund «emin» ! Această doxoloq
ie De vreme ce însă Fericitul leronim a putut scrie. pe cînd se afla
1111111111 1111 fel de expunere solemnă a temeiurilor prin care se
explică la Betleem, in anul 415, că Mintuitorul «а învăţat pe Apostolii Săi că,
curajul nostru de a ne fi adresat Părintelui ceresc cu cererile
„din rugă- in fiecare zi, la Jertfa Trupului Său, credincioşii să indrăznească a zice
ciunea ce ne—a fost dată de Fiul Său. Ti—am făcut, adică,
atitea cereri, --.<Tată_l nostru...» """, înseamnă că intrebuintarea liturgică a Rugăciunii
pentru că ştim" că ai putere εξ'-111113 „implinesti, pentru «сё a Tia este Domnesti 111 Biserica din Palestina avea temei în vechea praCtică atra—
1111-
părătia si puterea»_. Este, după exegeza Sfintului Ioan Gură de ditiei crestine. Prima informatie categorică despre uzul liturgic-al acestei
Aur, ca
31111111 0111 zice: Iti cerem toate-acestea, intrucit Te
recunoastem'ca
Stapinul a toate, ("Tare ai o putere ce nu se va sfirsi niciodată, 892. Sf. ioan Gură de Aur, Omifia asupra textului de la Matei VII, Ы. …
Care poţi 8%". «Cel Care ne—a dat viata 110-0 invatat &": nr: si τιις.;ε"ι111...=> —— zicea Sf. Ci-
ltjoate cite le voiesti si posezilo slavă pe care nu Ti—o poate lua prian, episcopul Cartaginei …, «penitu ca să fim. mai lesne ascultati, cind vorbim
nimeni.
entru toate aceste motive, iti multumim Tie, Celui ce iai cu Tatal prin cererea si rugăciunea ce am fost invatati de Fiul ς … 10 zicem]... (“Ilici
binevoit „să care rugăciune poate fi mai spirituală decit aceea care nr:—n fost dati-_i cu adevarat
Ο
119'Ι).51.
'
(altii.-rei. au
…. .
l al " -
t.onstan ' ᾽
tae către Hristos, d e Care ne—a fost trimis nouă şi D u h u l Sfinti», De orationi.- domi—
trnopotu '
tur, op. cit., Ρ. G., XCVIII p. 445 B
..9... CI. Ы. (JP-Hilti, De ш ш ' і о п е . 26 mca, 1, trad. d e Pr. Μέι… Pistaru, in colectia Scrieri alese din operele Sfintului
ο η ΄ … ΄ ΄
υ…… -
Χίο. ξζ.ζ1.…Ι al , . ' * . ΄
lerusahmului, Catel-rem V ΄ ΄ Ciprian, episcop al Cartaginei şi martir, Rimnicu—Vilcu, ΜΕΣΗ.
mislaqogicci, 18.- BE)—'). А se vedea textul în traducerea franceză a iui F. Neu, La. version syriaquc
311. si. Ioan Gura de Aur, Omih’a XIX la Matei, G.
3213. mom, Omi/ia asupra textului : «sirimid este υ.ςα».΄΄;5 de I'Octuteuque dc Clement, cap. Х…, 15, Paris, 1913. p. 1313. _
. … … 9110. Dialogue; contra Pelagiani, cartea III, cap. 15, Ρ. L., lil-Sili, 585; vezi si
du у1_‚<([›_.[13‚_‹11{._1_11 asa găseste redactată această, rugăciune în Evanghelia-
cum se
Pierre Batifiol, Leçons sur la messe, XI ed., Paris, 1927. r). Ή? şi 280; de .asen'n—inea,
Dd 1 u 01 ‚_]… text care lipseste însă din versiunea—":“ lui. Luca ΧΙ, ti, unde lip-
515111, de altfel, si ultima. cerere (aci ne izbăves L. А. ΜΟΝ…. op. Cii., t. I, р. 381, 384.
te de cel—r”, ΄
Liturghierul explicat —— 19

—-—290———
rugăciuni, si, anume chiar la'locul în care se află fixată 51 astăzi, ne-o
dă insă Sfintul Chiril al Ierusalimului (+ 386), in Cateheze XXIII ta V-a
mistagogică, 11—13) "…, rostită poate in jurul anului 350. ᾽ Sfinta Liturghie pe care Fericitul Augustin îl/precizează că era destinat
Desi in omitiito Sfintului loan Gură de Aur Rugăciunea Domnească
se găseşte oxplicatä de două 011""'-', pe cînd se afla în Antiohia., totuşi,
despre practicarea ei liturgică nu face decit o mentiune ştearsă în
Omnia asupra lui Εμπορία, 511113, 16 Constantinopol. Contemporanul
nu…
acestui din urmă Sfint Părinte, Sfintul Ambrozie al Mediolanului (+ 397),
comenteaza de asemenea pe la anul 387rugăciunea <<Tatăl nostru» …,
dar ea lipseste din Liturghia pusă sub numele lui. În schimb-, scrierile
crestine din Biserica Africii de Nord cuprind date care se referă la
folosirea de timpuriu a Rugăciunii Domnesti in Liturghie. Astfel, Ter—
tulian, care considera Rugaciunea Domnească «legitima oratio» 995 şi
că ea «ruzunm intreaga Evanghelie» …, afirmă că ea se recita 111 cursul
Liturghiei ”"7. Desi "l'ertulian nu—i determină precis locul, totusi se poate
deduce că, din moment ce al califică sărutarea păcii drept <<sigiliul. ru-
găciunii» (Donuicşti), această rugăciune ocupa lacul pe care. 11 are în
1101. Ρ. G., XXXIII, 1117 А --—- 1123 А.
002. Ornttia XIX la Matei, zi, ?, P. G., LVII, 280 5.11. şi O m n i a despre parali-
ticul coborit prin acoperiş, I’m-13. La .leannin, op. cit., t. IV, p. 21…-…24. -
9113. Ρ. Ci., LII, 396. La Jeannin, ορ. cit., t. IV, p. 285. ΄ greselile noastre…}
0 0 4 . 5 1 . Ambrozie al Mediolanium, De sacramentis, cart. V, cap. IV. Explica—
rea Rugăciunii Domnesti a făcut obiectul multor comentatori dintre Sfintii Părinţi
şi scriitoriibisericesti, ca, de exemplu:
I, —— ln răsărit: -—— C l e m e n t Alexandrina! (+ înainte de 215—216) —— parti-al şi
incidentat: cererea I 111'Εκτΐον πΡΟ(ΡηΤΜΦΨΈΖΜΥαί, 19, 1,- cererea II în 'Τποτυπὠσεις;
cererea 111.51 I V in Stromata, cart. IV, cap. U. P. G., VIII si cati. VII, cap. 13, Ρ. G.,
1.x, _— Origen „(+ 254—255), Περὶ εὐχῆς, P. G., XI,- _— SI. Chiril al Ierusalimului {+ 3136),
Cateheze V rm'stagogtca, P. G., XXXIII [traducerea in limba română de Pr. D.
t-“c-cioru în colecţia “izvoarele Ortodoxiei», 7, Bucureşti 1945),- ᾽-- Sf. Grigore de Nisa
(_,— 394), E!; τὴν προσευχήν, Ρ. G., XLIV (traducerea in limba română la Nicolae D.
Popescu, Cele cinci cuvintări des-pro Rugaciunea Domnească, teză pentru licenta,
Bucuresti, 1007),- -—- Sf. Ioan. Gurä de Aur {+ l107), Omilia VII Ia Matei, 14
[«sirimii—i este asa...») si O m n i a XIX Ia Matei, 4, "I, P. G., LI,- —— SI. Maxim Mărtu-
risitorul (+ 1362), Scurtă tilcuire la Tatăl 11051111, .P. G., XC (traducerea românească
in Filocalia, vol. 2, Sibiu, 1947); ———— SI. Gherman Ι' al Constantinopolului (+ 733),
Comentariu liturgic (Teoria mistică...) P. G., XCVIII,- -—- Simion, arhiepiscopul Tesa—
lonicutut (veacul al XV-lea), Despre stintele rugaciuni, cap. 320 şi Despre sfinta
Biserică, Ρ. G., CLX-* (trad. in limba română de T o m a Teodorescu., in voi. Tratat
asupra tuturor dogmeler credintei noastre ο110010ΧΘ..., Bucuresti, 1865},- —— Petru Mo-
& vilă [veacul al XVII-lea), rVIărlurisirea ortodoxa, partea II, intreb. VII—XVII.
il. — In Apus : —— Tertulian (+ 240), De oratione, P. L., I,- -- Sf. Ciprian {+ 258),
De dominica arationc, P. L., IV [trad. in limba română de' Pr. Matei Pîstaru, in ’«Bi-
blioteca Parintilor bisericeşti», nr. 1, Rimnicu—Vitali, 1935); —— Sf. Ambrozie al Medio—
[anului (+ 397), De sacramentis, P. L., XVI,- …- Fer. Augustin [+ 430), Epistola C X X X ,
cap. XI, 21 si XII, 22—23, Р. L., C X X X , 502—504, iar in alte scrieri ale sale referiri
şi mentiuni incidentele şi fragmentare. ' ᾿
Asupra !iugiaciunii Domnesti s-au oprit “cu scurte explicatii îşi literaţi p r o f a n i
din epoca noastră ca, de exemplu: Nicolae Gogol, Explicarea dumnezeieştii Litur—
ι ...и…
ghii (in limba rusă 51… 111 trac-lucrarea franceză de Dom Theodore Belpaire, La divine
liturgic medita par Gogol, Prieure d'Aniaxf sur Meuse, Belgique, tradusă în limba
română sub acelaşi titlu de Pr. Marin Dumitrescu, Rimnicu-Vitcii, 19:37); Giovanni
Papini, Histoire clu Christ, trad. fr., Paris, 1923, p. 222—225. ` ' '
905. Tertulian, De Iuga, 2, P. L., II, 105. ` op. cit., p. 277.
906. Idem, De oratione (compusă intre anii 200 şi 206), P. L., I, 1153.
907. Ibidem, 3—4, P. L., I, 1150—1157.
,!
Missa romană, 111 care sărut/area păciif—Se dă după recitarea ei, adică inte-'
-΄ cliat inainte de 1111ρ61165110…. Acesta este, intr—adevăr, momentul din
pentru recitarea Rugăciunii Domnesti; «la 6005106 (după doxologia, cu
‚
care se încheia rugăciunea de sfinţire, a Sfintei Jertfa) ziceti: amin...
.
Se spune apoi Rugăciunea Domnească... După aceasta, sezice: Pace
„
_
vouă 51 credinciosii se sărută cu sarutare 5111116>>""". Fapt este că tolo-
_
strea Rugăciunii Domnesti in Liturghie se constată in regiunile biseri—
.
cesti in care se practica Liturghia zilnică, si anume la ierusalim şi în
_
Biserica ..-=—\fricii de Nord. Acest amănunt a dat ocazie la ipoteza că, poate,
‚
iniţiativa acestui uz ar apartine acestor Biserici, sub sugestia cererii
.
<<piinea noastră cea de toate zilele dă—ne—o nouă astăzi» ….
‚
.
Rugăciunea Domnească figurează în toate Liturghiile, avindu—si lo—
,
cul întro .:-\n=afora 51 împărtăşite, desi nu pretutindeni chiar 111 acelasi
moment. Fixarea Rugăciunii Domnesti in această parte a Liturghiei а
_
_
fost determinată, desigur, de faptul că, prin continutul ei, a fost consi—
derată proprie ca pregătitoare pentru primirea sfintei împărtăşiri. Şi
.
.
anume, pe de—o parte, prin extinderea sensului cererii <<piine—a noastră
.
cea d e toate zilele...» şi la Sfinta Euharistie, iar pe de alta pentru con—-
sidercntul subliniat de Fericitul Augustin că cererea «si 110 iartă nouă
are eficacitate in materie de iertarea păcatelor
veniale, asa incit impărtăsirea să poată urma fără osîndă pentru cre—
1111101051….
5. Finalul primei părti a oficiului după sinaia—ra
În cadrul pregătirilor pentru momentul impărtăşirii intră, potrivit
regulii din Liturghia bizantină, şi obiceiul ca, in timpul Rugăciunii
Domnesti, diaconul să-si aseze orarul crucis pe spate 51 pe piept, în
asa fel ca ambele capete să cadă egal în faţă, pentru ca el să, rămînă
mai liber 111 mişcările sale, în legătură cu actul impărtăsirii. S—a asociat
111 acelasi timp si o semnificatie simbolică acestui ritual prescris diaco-
..t—
611 nutui, si anume că, avind să se apropie de. Domnul euharistia, diac—anul
imită pe serafimi, care isi acoperă fatafcu două aripi №.
După ce strana, corul sau credincioşii au răspuns «amin» la ecfo—
nisul intonat de preot cind s—a încheiat rostirea rugăciunii <<Tatăl nos-
tru», preotul ii binecuvintează cu obisnuita formulă optativă «Pace
tuturor», la care ei. răspund 111 acelasi spirit de urare: «Si duhului tău».
„Asistenta este apoi invitată: “Capetele voastre, Domnului să le pte—
0611» si, in timp ce ea'isi ia o pozitie de smerită inclinare si s-a dat,
intr-o intonare mai largă sau prelungită, răSpunsul «Tie Doamne»,
preotul citeste în taină rugăciunea plecării capetelor, înainte de im-
părtăsire. -
{JO:-',, «Oscuium pacis, quod est signaculum mafiotii—.,», Dc „ratiuni—, X I V .
000. Fer, Augustin, Sermo VI, 3. Cf- $1 S'ermo XLIX,
Epistol 8 " XLHI, 12; CCXXX-"II,-
a Cf. Fer.16.
910.CXLIX,
Augustin, De sermone In monle,- II, 20. Vezi la Mgr ᾽ Pierre tlatiltol,
911. Fer. Augustin, Sarma VI, 3 si Sermo XVII, 5.
… λ '
912. SI. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, 012317… 1311111011: rugcîiciuni, cap. 174-
 '
Θ

'…
… 292——

=
" 1 5Era—1;-
.
EF."
-
.
Pri'rna'parte a oficiului după Anafora“ se incheie astfel cu o rugă-

'
clime specrala, in care preotul prezintă, a m putea spune, p e credinciosi

-
indurării: dumnezeieşti, inainte de primirea Sfintelor Taine.. Textul aces—„

'
tei rugăciuni este diferit i n cele trei f o r m u l a r e ale Liturghiei… Cea d i n

.
Liturghia Sfintului Ioan G u r ă d e A u r se a r a t ă preocupată î n fond de

.
aplicarea e f e c t e l o r J e r t f e i e u h a r i s t i c e , c o r e s p u n z ă t o r t r e b u i n ţ e l o r fie- Ό… .. ïmpARTAsIREA ÎN CADRUL SFINTEI LITURGHII
c ă r u i a ; i n t o a t e î n s ă s e c e r e <<Părintelui î n d u r ă r i l o r » , s ă «c-aute cu ochi I. ___ Actele manuale pregătitoare. —— II, …- impartasirea. …-
milostivi s p r e t o t p o p o r u l » ( L i t u r g h i a D a r u r i l o r m a i i n a i n t e s f i n t i t a şi
Liturghia Sfintului I o a n G u r ă d e Aur), să-l binecuvinteze 51 să-—l învred— III. … Împărtăşirea la Slînta Liturghie privită s u b aspectul spi-
_ ritualităţii creştine
nicească_<<a se împărtăşi f ă r ă osindă cu aceste ale Tale p r e a c u r a t e şi d e

-
viată f ă c ă t o a r e Taine, spre i e r t a r e a păcatelor 51 spre u n i r e a c u Sfîntul I
Duh» (Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare). ᾽ ' ᾽
Cu alte c u v i n t e , <<procedind î n t o c m a i ca avocaţii», precum se ex— ACTELE MANUALE PREGATITOARE

.
prima „Fericitul ἌΠςΙιἹΞἩΓΜ “Preotii ÎHÎăiîşează Puterii“ milostive pe cei I. I n a l t a r e a S l i n t u l u i aligner, _- 2. Fringe-rca S f i n t u l u i A g n e l . ___ 3, Ames—

.
de s u b protectia lor ( p e credincioşii l o r ) , p r i n p u n e r e a m î i n i i » …. «To'ate t e c a r e a s a u unirea s f i n t e l o r e l e m e n t e . -- 4. Căldura

.
cestea e i l e cer î n s ă d e la Părintele ceres-c, p e n t r u m e r i t e l e Mintuito_

…
L u i » …, m ă r t u r i s i r e
D u p ă r u g ă c i u n e a <<Tatăl nostru» u r m e a z ă partea finală a Liturghiei,

_
r u l u i si p r i n m i j l o c i r e a p e c a r e o f a c p r i n .erzfonisul
c a r e culminează in a c t u l î m p ă r t ă ş i r i i . Î n a i n t e d e acest a c t insă Sfintele

_
din Liturghier, c o m u n tuturor celor trei rugăciuni a m i n t i t e : «Cu hami
Daruri s i n t supuse u n e i serii d e actiuni r i t u a l e m a n u a l e , m e n i t e in primul

-
si cu i n d u r ă r i l e si c u iubirea d e o a m e n i & Unuia—Născut Fiului T ă u ,

. .-
r i n d a. c r e a c o n d i t i i l e p r a c t i c e potrivite in acest scop. P r i n semnificatia
cu C a r e esti b i n e c u v î n t a t , î m p r e u n ă cu Preasfintul si bunui si. d e v i a t ă

.
simbolică a acestor acţiuni se subliniază i n acelasi timp si ideea d e

... .
făcătorul T ă u Duh, a c u m si pururea...». Credincioşii confirmă prin răs—

.
punsul, l o r : «amin». ' ΄ jertfă d e la baza Sfintei Euharistii, precum si unitate-a acestei J e r t t e , în

...….. .
cele două materii ale ei, pîinea si vinul …. Aceste actiuni s i n t :
——— Î n ă l ţ a r e a Sfîntului A g n e ţ ("Ήρωας τοῦ ζ1.υ'ηφόρου άρτου);
-—— Fringerea (Μελισµ.ός. dezmembrarea, împărţirea) ;
—— Amestecarea s a u u n i r e a (Ἕνωσις) stintelor elemente ; 51
-- Căldura (Zéov). '
1. Înălţarea Sfintului Agneţ
A c t e l e m a n u a l e sint precedate in t o a t e cele trei Liturghii, î n t o c m a i
ca în Codicele Barberini 336, de rugăciunea citită în taină de către pr'eot :
«Ia aminte, Doamne I i s u s e H i r s t o a s e , D u m n e z e u l nostru, d i n s f i n t u l T ă u
locaş si d e pe scaunul slavei împărăţiei Tale si vino ca să ne siinteşti
p e n o i , Cel ce s u s i m p r e u n ă cu T a t ă l sezi si a i c i , 111 chip n e v ă z u t , îm—
p r e u n ă . c u n o i e ş t i . Ş i n e i n v r e d n i c e ş t e a n i s e d e n o u ă (liturglzisito—
rilor), prin m i n a Ta cea. puternică, Preacuratul Tău Trup si S c u m p u l
Tău Singe şi prin noi l a t o t poporul». În Codicele Barberini 336, această
rugăciune este i n t i t u l a t ă <<Rugăciunea î n ă l ţ ă r i i Ρ111111»…. E a lipseste d i n
unele manuscrise, iar în altele se găsesc în locul ei ori chiar d u p ă ea
r u g ă c i u n i deosebite, ca, d e exemplu, t r o p a r e l e <<Miluieşte—ne pe noi...»
si <<Doamne, m i l u i e s t e - n e pe noi...», u n e o r i multiplicate „prin recitarea
rugăciunii <<Împărate'ceresc...» sau a stihului 1 din Psalmul CXLI («Thal-
ta—Te—voi, Dumnezeul. meu, i m p ă r a t u l meu, si voi b i n e c u v î n t a numele
_ 913-121“- ALIQUStîn._EPi—31010 CXLIX, 12—16: «...cum populus benedicitur, lume.. T ă u în v e a c u l v e a c u l u i » ) , ori a stihului 6 din Psalmul CVII (<<Înaltă—Te
antistites, να… advocati, susceptos s u n s p e r manus i m p o s i t i o n e m m i s e r i C o r d i s s i m a
o i e r u n t potestati», … - ' . 915. Ci. şi J o a n n e s Michael Hanssens, op. cit., I.. [II, 503.
914. Dr. V a s i l e M i t r o i a n o v i c i şi Dr. T. T a r &‘SC
‚ h' _ '… _ - … '»
l. о р c r t , 0 , 5 2 7 51 «(landem ͵ 34:316. F. Ε. Brightman, Liturgies eastern and western, vol. Ἰ: Eastern Liturgies,
an. 1893, ρ. 70. . n
p.“ . _ -
 …
'
"
,
?
"294- …295—4—

…
.
. .
ξ…΄.06 pe vremea Sfîntului l o a n G u r ă de A u r № $1 d u p ă obiceiul consemna t

"
-
p e s t e c e r u r i , D u m n e z e u l e , $1 peste t o t p ă m î n t u l ( s ă strălucească) s l a v a
î n Constitutiil e Apostolice ( c a r t e a VIII, 1.3), f ă c î n d atenti în acest chip

.
ι
Ta», i n timp c e p r e o t u l cădeste Sfintele Taine ….
‚f pe c r e d i n c i o s i a S u p r a a c t u l u i i n s e m n a t al î m p ă r t ă s i r i i , ce a r e s ă u r m e z e .

π
În r u g ă c i u n e a înăltării Sfintei P î i n i se reia, precum se vede se
ς…|0.Ζν011€1ξ51 56 a p l i c ă 111 chip p r o p r i u si într—o f o r m ă i n t e r p r e t a t i v ă ideea Luind in a c e s t ' t i m p Sfintul T r u p cu primele trei degete d e la ambele

…
µ
_ m i i n i , p r e o t u l il î n a l ţ ă , f ă c î n d c u e l s e m n u l c r u c i i d e a s u p r a S f i n t u l u i
deja exprimată în rugăciunea t a i n i c ă d i n t i m p u l I m n u l u i herm-ic.: « T u
ce Te 1111- d i s c si r o s t i n d c u a c e l a s i t o n i m p r e s i o n a n t : “ S f i n t e l e ——— s f i n t i l o r » («:i
esti (Cel. ce a d u c i si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si)u mCel
adică, p r e c ' l a C i n a cea Elita —— τοῖς ἁγίοις) 120, a d i c ă S f i n t e l e ( T a i n e ) s î n t p e n t r u 5111111. Î n l i p s a
porii, Hrist oase, D u m n e z e u l nostru …», Asa,»
rie taină, cind a anticipat in c h i p tainic, prin m o a r t e s a c r a m e n t a l ă s i deci diaconulu i, p r e o t u l rosteste el s i n g u r a m b e l e m e m b r e a l e acestei frane
este
sub formă nesingeroasă, Domnul a dat Sfintilor liturgice , al cărei e c h i v a l e n t p o a t e fi usor descifra t in formula «De
J e r t f a Sa d e p e cruce, ă»
Apostoli T r u p u l $1 Singele S ă u , t o t astfel si i n Liturghie, uncle este cineva sfint să v i e (să se apropie) , i a r d e n u este, să se pocăiasc
(Diduhia color 12 Apostoli Χ, 6), obişnuită i n rînduiala Sfintei Euha—
prezent în c h i p n e v ă z u t d a r real, s u b forma Pîinii si a Vinului euharistic
îsi dă s p r e i m p ă r t ă s i r e P r e a c u r a t u l S ă u T r u p si Scumpul. Său Sînrie' ristii d i n epoca Părintilo r apostolic i.
N u e s t e g r e u d e " o b s e r v a t dubia f u n c t i u n e a acestei i n t e r j e c t i i li—
însă a c u m prin i n t e r m e d i u l sfintitilor slujitori. Îndeosebi pentru aceasta
e z e u Μαώ…
a u fost sfintiti l i t u r g l i i s i t o r i i : să înfătiseze a d i c ă lui D u m ncredin turgice, c a r e constitu ie pe de—o p a r t e o i n v i t a t i e la î m p ă r t ă ş i m pentru
ciosilo r
ccrile Biseri cii si p e n t r u a primi d e la El si a
ini-pă… cei pregătili, d a r in acelasi timp o oprire. p e n t r u ceilalti,. Ca u n crainic
d a r u r i l e b n n ă t ă t i i L u i . De a c e e a , i n a i n t e d e a î n c e p e o p e r a t i u n i l e sacre al lui D u m n e z e u , preotul p e u n i i ii c h e a m ă …- Zice Sfintul l o a n G u r ă d e
p r e g ă t i t o a r e i n v e d e r e a împărtăsirii, liturghisitorul cere h a r u l d e a fi A u r —— iar pe alţii ii inclt—apărtează, f ă c î n d aceasta n u cu mina, ci cu
v r e d n i c d e ' a c e a s t ă s l u j b ă , prin c a r e el, u n om, i m i t ă pe Dumnezeu si graiul, mai l ă m u r i t decît cu m i n a ; căci a t u n c i c i n d zice c u glas ridicat
să
deci d e a infatisa s a u r e p r e z e n t a pe l i s u s Hristos în săvîrsirea si (lis- si puternic «Cele sfinte. s i n t p e n t r u cei sfinti», este ca si cum a r vrea
te intrebuintat
tribuirea Sfintelor T a i n e ale T r u p u l u i si Singelui S ă u ; “pe d e altă ,parte, s p u n ă : înapoi cel c e n u este s f i n t …. T e r m e n u l <<sfinti» e s
se r o a g ă ca a c e l c a r e u r m e a z ă să se î m p ă r t ă ş e a s c ă să l e ' p r i m e a s c ă aci in sensul comun din Biserica p r i m a r ă , a d i c ă p e n t r u toţi credincio sii
intr—o (IG-*SăVÎI-Şită 0111"6110…. M a i l ă m u r i t . l i t u r g h i s i t o r i i se r o a d ă Mîn— (..-are n u s—au despărţit d e Hristos p r i n păcate d e m o a r t e …, 01 se nevoiesc
t u i t o r u l u i ca s ă t e a j u t e s ă f i e î n v r e d n i c i t i s ă p r i m e a s c ă m a i — î n t î i e i î n v i a t ă virtuoas ă si s î n t p r e g ă t i ţ i prin p o c ă i n t ă . Este m a i mult ca sigur
insisi P r e a c u r a t u l Trup si Sfintul Său Sînge, «din mina Lui cea puter— că. în fapt, oprirea d e la in'ipărtă sire a celor nevredn ici nu se traducea
nică», pentru ca, apoi, prin intermediul lor, s ă fie împărtăsiii cu Sfin- printr-o îndepărtare a l o r d i n biserică , ci p r i n o b l i g a ţ i a d e a s e a b ţ i n e
… d e la împărtăs ire. .
tele T a i n e si creclincio sii. ΄ . .
ui,
În Comenta riul liturgic al Sfîntului G h e r m a n l al Constant inopolul
ïntrucit în. t i m p u l operatiuni lor pregătitoar e pentru. împărtăsir e, se r e c o m a n d ă o intreită repetare a acţiunii, d e înălţare a Sfintulu
i Aqnet,
precum si a celor p e n t r u a d m i n i s t r a r e a ei, liturghisitorii se v o r a t i n g e u s î n - j o s , d e a s u p r a p o t i r u l u i "*? finele
la î n ă l ţ i m i diferite, începînd d e s
d e Sfîntul Trup si Singe, luîndu—le cu propriile lor mîini. ei cer cu unii— m a n u s c r i s e a d a u g ă chiar că, în timpul acestei întreite însemn—ări î n
.lintă s ă fie c u r ă ţ i t i p r i n h a r u l Sfintului Duh. În acest scop, preotul î n chipul crucii, preotul recita Trisaghio nul cel mic («8111116 Dumne—
a l t a r i a r d i a c o n u l , 111 l o c u l u n d e s t ă , s e î n c h i n ă d e t r e i o r i p l e c î n d u — s e 7…61110»)…. Se pare, totusi, că în vechime a m a i depărtat ă liturghis itorul
$1 r o s t i n d d e f i e c a r e d a t ă s t i h u l «Dumnezeuie, c u r ă t e s t e — m ă pe m i n e obisnuia să ridice mîinile în acest m o m e n t , i a r nu Sfînta Pîine, Α56,'Ξ
păcătosul...» (o adaptare liturgică a textului din Luca XVIII, 13 si Ps. L, 061 p u t i n , n e l a s ă s ă î n ţ e l e g e m Sfîntul I o a n G u r ă d e Aur c a r e , oprin—
31- Tn vederea ac-esiui moment, ei Şi—au c u r ă t i t d e j a mîinile p r i n spă— de Aur, Omilia XVII la Epistola către Evrei, fi Ρ. G.,
lare, încă din timpul Axionului, simbolizind t o t d e a u n a prin aceasta si €119.51. Ioan Gură
LX111, 132. '
sufletească, a p r o p i a si a s l u j i cele ă situatii.-i
curatirea cu care se cuvine a se 920. La L i t u r g h i a B a r u r i l o r m a i i n a i n t e s f i n t i t a , p r e o t u l se acomodeaz ă , S f î n t a
respective, a t i t i n ceea ce p r i v e s t e a c ţ i u n e a 1:11 s i 113111111. Î n t r u c î t , a d i c
sfinte. .

e n t ă a S f i n t u l u i Ioan Γ'.ιιτξ΄ι
P î i n e a fost s f i n t i t ă si d e j a î n ă l ţ a t ă l a L i t u r g h i a p r e c e d
Cursul L i t u r g h i e i a a j u n s a s t f e l p e p u n c t u l c î n d p r e o t u l trebuie să de Auro r i a S f i n t u l u i V a s i l e c e l M a r e , c î n d п f o s t p r e g ătit Sfintul Agnet. acum ca
iri a e r u l u i , cu, c a r e se
guste el 11151151 d i n o s p ă ţ u l cel dumnezeiesc si să invite d u p ă aceea si n u mai e s t e î n ă l ţ a t ă . P r e o t u l v i r ă n u m a i m i n a pr: decir-subt
v i a si frica, f ă r ă sai o i n a i t e ,
afl ă a c o p e r i t ă S f î n t a P i i n e si a t i n o î n d - o r u trmlă e v l a
De CïedinCiosi. Ca atare, îndată după ecfonisul «Cu harul si cu îndu- z i c e cu g l a s m a r e : «Cole m a i i n a i n t e s f i n t i t a — S f i n t e l e sfintilor-„.
rările...», d i n a i n t e a rugăciunii înălţării Sfintei Piini, diaconul rosteste 921. Cf. Omilia X V I I la Epistola c ă t r e E v r e i , 5, Ρ. G.,
LX111, 133. (31.51 Sf.
'
din mijlocul bïSeIiCii, cu Voce înaltă si accentuată-, «Sä luăm aminte !», Chiril al I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z e ν mismqoqicä , fi]. -
(19.2. (“f. N i c o l a e C a h a s i l a , o p . c i t . , P . G . , Cl„ -119 Α…1΄3.' .-
923. S f . G h e r m a n f al Constantinopolului, o p . c i t . , Ρ . C‘... XCVIII. 4-1 ПСГ: « . Ο
_ 9_17.Ve7.1, d e exemplu, Ms. 425 [ v e a c u l a l X V I - l e a ) , Bibi. .\feto'cutui S f i n t u l u i i t e t e r u l d e s u s , c e a de' l a m i j l o c , ei!-rul.
M o r m i n t l a C o n s t a n t i n o p o l : l a A. D m i t r i e v s c h i , Ε-5γο7.όγ…..., p. 82-1- Ms. 780 (ve-acui c r u c e , c a r e se f a c e i n s u s a r a t ă c ă s - a s f i n t
d i s c u l u i si apmap e d e el, p ă m î n t u l , in c a
re
al XVI-lea), Bibi. M i n ă s t i r i i Sf. P a n t e l i m o n d i n A t o s ; tbictom. p., 8213,- M$. 341 (voa-- 1:11 (":!:-11 d e jos, c a r e se f a c e d e a s u p r a
s-a innmpai si trupul de viată făcător al lui 1-11151…5.. - ' ᾽ ‹
c u l a l XVI—lea ——— a l XVII—lea]; Ibidem, p. 950. \'ezi "51 « C a n d e l a » , 1893, p. Ή). 11.Δ 2.
918. Cf. Psoudo—Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, cap. 111, 12. fi?/I. Ms. 70.0 (an. 1260) din Bibi. din Patmos. La А. Dznitrievsclii Ε'΄)χ0λόΥ'…α, р. 153.
 ,. :-'.,_ …1:9……1…::'=.…
.
… .
-- 296 … …2΄97-

…
,
-
clu-se" a s u p r a i m p r e s i e i produse d e p r o n u n t a r e a propozitiei «Sfintele -——

'
' tainice d i n a i n t e a inăltării Sfîntului Agnet,“ si î n acelasi timp ca, о măr-

1
sfintul-“fii”: d e s c r i e astfel actiun ea preotu lui în acest

-
mome nt: «Cu glas "'turisire i n s p i r a t ă de o firească smerenie. C i n e d i n t r e noi, adică, poate
mare, c u s t r i g ă t infricosăto r, ca un c r a i n i c ridicind m î n a s p r e (cer,).

.
s ă s p u n ă c ă e s t e c u r a t si s f i n t , a s a c u m s i n t n u m i t i î n g e n e r a l credin—

…
înălţime (τὴν χεῖρα. ἄρξων εἰς τὸ ὕψος),_ atintit în sus...» 925.8pre finele veacu-

.
ciosii vrednici de împărtăşim? «811111 c u a d e v ă r a t e s t e u n u l s i n g u r :

ι -
lui ai V—lea insă, “cinda fost probabil scrisă lucrarea Despre ierarhia Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce este sfint prin natura Lui» Si Care

ν"
bisericeas că a l u i _Pseudo—Dionisie Areopagit ul, se pare că înălţarea s e a f l ă î n t r u s l a v a l u i D u m n e z e u — T a t ă l («...Cel c e s u s î m p r e u n ă cu Tatăl

.
Sfintei Pîini constituia o p r a c t i c ă c u r e n t ă . Acesta era“, cel putin, punetul ser,-i...») si pe toti n e sfinteste, din m a r e a Sa iubire d e o a m e n i . «Si noi

"
.
d e v e d e r e a l Sfîntul ui M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l , pe la mijlocu

….. … ,
l veaculu i sintem. sfinti, d a r n u prin fire ci p r i n p a r t i c i p a r e si p r i n rugăciune» ……
a l VII—lea. El s e o p r e s t e a n u m e a s u p r a p a s a j u l u i d i n Ierarhia bisericea
scă, V e c h i m e a acestui i m n se poate u r m ă r i în d o c u m e n t e l e liturgice, pînă

… .
în care se. v o r b e s t e d e s p r e a c t i u n e a a r h i e r e u l u i d e a a d u c e s a u a scoate în veacul al lV—lea ….
darurile in văzul s a u __sub p r i v i r e a poporul ui (13π'0φω)…. Sfin-tul
Maxim

Μ μ.
2. Fringerea 'Sfîniului Agneţ
socoteste că acest "πἶὅῴιν n u p o a t e avea altă explicatie decît î n prac-
l i c a (in p p v r e m e a acelui Sfînt Părinte Între. t i m p şi a n u m e d u p ă ce a p r o n u n t a t interjecţie «..S'c‘i l u ă m

.
(Pseudo—Dionisie Areopauitul),
d e a r ă m î n e D u m n e z e i e s t i l e D a r u r i acoperit e d u p ă sfintire p î n ă i n a minim.-?:», d i a c o n u l i n t r ă î n a l t a r s i v e n i n d cle-a d r e a p t a preotului, care
inte tine încă în mîini Sfîntul Trup, “zice: <<Sfărîmă, s t ă p î n c , Sfinta P i i n c » ;
de î m p ă r t ă ş i m , ci—ndele e r a u î n ă l ţ a t e o d a t ă cu vosqlasu l :— «Stimme -—
sfintilor» 927. iar p r e o t u l o fringe in patru părti, pe u r m e l e t ă i e t u r i l o r f ă c u t e crucis
› „ -
La o r i g i n e (loci—„în ălţarea S f i n t e i la Proscomiclie, z i c î n d : «80 s f ă r î m ă si se î m p a r t e Mielu]. lui. Dum—

΄
Pîini a avut un scoppractic în
primul rind si a n u m e de. a p u n e Sfîntul Acinet s u b privirile"c redincio— …110Ζ011»…, Ce] c e s e s t ă r i m ă "si n u se desparte, Cel c e se m ă n î n c ă si η "

nicio-Fată n u se siirseste, ci. p e cei c e se impărtăsesrf ii sfinteste» 9„ 2 . Lo

$1101 din bïSGTïC'ä. spreta-i determina astfel, să reflecteze asupra vred—
nir'iei lor pentru Sfinta Î m p ă r t ă s i r e . Mai tîrziu însă —— cind 35:12.31 émoi pc s f i n t u l d i s c , cu m i e z u l î n s u s , î n c h i p u l ' c r u c i i . p o t r i v i n d
rjrilaju l s a u s ă f i e s u s , a d i c ă s p r e r ă s ă r i t , p a r t e a cu i n s e m n a r e a ITS. j o s , a d i c ă s p r e
sirul d e c o l o a n e s c u n d e . prin c a r e se d e s p ă r t e a în v e c h i m e a l t a r u l d e
naos, a e v o l u a t , a j u n g i n d i c o n o s t a s u l s a u timpla î n a l t ă d e astăzi si deci apus, r e a cu i—iS, i n s p r e stinga p r e o t u l u i .\‘i, iar s p r e d r e a p t a Τζ.-Χ.
Sfintele Daruri nu m a i puteau s ă f i e v ă z u t e d e “credincios i -᾽- actui. î n ă l - Precum se vede, p r i n f o r m u l a cu care, se insoteste a c t u l frinqerii so
tării' Sfîntului Ας11101 111 acest m o m e n t a r ă m a s n u m a i c u o s e m n i f i c a t i e r e c u n o a s t e si s c ' m ă r t u r i s e s t e că, desi in L i t u r g h i e Trupul e u h a r i s t i c
simbolică. ΄80 î n c h i p u i e anume, prin aceasta, ridicarea lui Hristos pe al D o m n u l u i e s t e f r î n t si î m p ă r t i t î n m a i m u l t e p ă r t i , i n v e d e r e a impăr—
Cruce, a d i c ă răstignire a s a u crucifica rea. De aceea, n u se înaltă sfintul tăsirii l i t u m h i s i t o r i l o r şi a ' credincioşilor, totusi el r ă m î n e n e î m p ă r t i t si
d i s c cu toate darurile d e pe el, p e n t r u c ă a c e s t e a r e p r e z i n t ă nedesoărtit"; Domnul se află, adică, prezent în fiecare d i n părticel-ele
numai
membre s a u p ă r t i a l e T r u p u l u i lui. Hristos. Se înaltă numai. Sfintul Annei„ in. c a r e a fost s f ă r i m a t Sfintul Annei, f ă r ă ca a c e a s t ă Pîin—e a vietii, venită

?
pe cie—o parte pentru că n u m a i i n el s—a închipui t p r i n r i t u a l u d i n cer, săpse stirsească vreodată prin împărtăsirile s i m u l t a n e . si. suc—
l de l a
Proscomidie pătimirile Celui c e s—a j e r t f i t p e n t r u viata lumii, iar pe . d e cesive in sensul cronospatial. _
alta p e n t r u a s e a r ă t a că „a v e n i t s a u este d e tată în chip nevăzut «Τ.-1115105

'
"Prinderea pîinii» este un ritual legat de însăsi săvirsirea Sfintei
însusi si pe S i n e s e d ă n o u ă , căci El este Cel ce s-a r ă s t i g n i t p e n t r u noi Euliaristii. î n c ă d e l a i n s t i t u i r e a ei. Această expresie reprezenta chiar
$1 pe Dinsul n i - L a r a t ă n o u ă cu t a i n ă ( p r i n ' a c e a s t ă înăltarel , că a p ă t i m i
t u n a d i n t r e d e n u m i r i l e tehnice, prin care e r a d e s e m n a t ă la î n c e p u t J e r t f a

-
pentru noi» …. Este ca si c u m s-ar S p u n e : Iată Sfîntul c a r e este Pîinea
cea S f î n t ă a v i e t i i , d e s t i n a t ă s f i n t i l o r . R ă s p u n s u l «Unit! S f i n t , u n u liturgică. De altfel. ruperea Sfîntului .--*1.ςτ1101 111 părticele c o n s t i t u i e o
l Domn, r o p e r a t i e n e c e s a r ă m a i întîi d i n punct d e v e d e r e practic, in vederea im—
11.51.15 Hristos, î n t r u s l a v a l u i D u m n e z e u — T a t ă l . A m i n » , c u c
are corul sau
credincio sii i n t i m p i n a ecfonisu l ce insoteste înălţarea Sfintului Aqnet. p ă r t ă s i r i i . Ea este atît de firească în ordinea actelor manuale, încît
Vine in. p a r t e ca o confirm are a t î t a acestui ecfonis cît si & rugăciU
e

nii Ω!". Sf. C h i r i l a l I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z e \" mislrigyoqicd. 1‘3,- cf. si 81…1'.-".

ΜΙΠΘΞἹἨ Ἡ a r h i e p ' s c o p u i T e s a l o n i c u l u i , Despre s f i n t a Biserică, t r a d . r o m . cit., o. 266, col. 12.
Ioan Gură de Aur, Omilicz XVII la Epistola către Evrei, 5, P. G., 92η. La. Si. Chiril al Ierusalimului, Cam/som V mister/oului, if). in Conf.-lilmiilc
„

.f'lpc.s'ol."r:e, Vlll, i i i : «ΤΤι1ιι1 S f i n t , u n u l D n m n l i s u s l—Tristos, î n t r u «lam !!:i DH.“ ”f“-”'”—

III| :1,33%
.) .
Ρ""άη"…0…ΞΐΘ΄ΑΤ"?Ο
. .
ΡΜ]…11. Despre ierarhia bisericească, cap. III | Ρ. Ο., Tatăl, hinecuvinlat 0511 in veci. Amin. Osana, Fiul lui 13111111107'1!1. |11:1*"τ"Η*.'ϊ…-"-Ξ Ο "
*
077. 00 αν: i". n u m e l e D o m n u l u i . D u m n e z e u e s t e D o m n u l si s - n a r ă t a t urinii, …'"… m
. Si - Marini
* …' luiărturi
' sitonrl
' - 1 Scholia la. Despre ierarlia
1 b ;5011000500,
' " " m . Ш. 2.
р_ G.. IV. 1717 А ; cf. si col. 148 B. ._ :р _
cele d e sus».
99.1. i a c o b Cn.-"ir, op. cit., p. ΜΡ. si e d i t i i l e L i i u r q h i c r u l u i d e ΄*.'*11Μϊει i m : si
r“ , 00? 8111111111, -'΄*Τ|ΤΐΡΠΐΞ€Ο!…| Tesalonicului, Dèspre Sfinta Liturghie, cap. 99, P. G., 1637 :rrimsrlă „aci : r3 Tioç τοῦ Πατρὸς (Fiul "Γ…-11011111.
- L \ . J37: Cf. .‘,?! Explicare a despre sfinta Biserică., trad. cit.. p. 266.001. , _
2,- Sf.
man I nl C o n s t a - n t m n p o l u m î ' Op. Cii., Ρ… G., X C V I Î I , 443 Si (149 A——B; ve7i Si“ Despre ("11101- 9 ' 1 2 ; M a n u s c r i s n l o a u i n r e o i s i r n l v a r i a n t n :!0…01:110 η]… aerisire; lors—uliu …. ""
3110]Ιπτζ1Π1πεξΠ……0 ζ1'Σι!Γς!11.*'1 гг:/е Bisericii O r i e n t a l e , in «Candela» 05.011 0111. in. .\is. 719 Bibi. d i n P a t m o s (\.reacul a l X I I I - l e a ] : «Sn sfiîrimă Τ……" D o m -
, 1.203… ρ, τ η , Dr. n u l u i- τιι D u m n e z e u -l …ι n o s t r u i i* s u s H r…i 's… t o s_, La… γ . … ".΄:΄ ΄ . -
1. -ι ' ιι |! '-1' !
* ','..' _ .' ,…- ' ' .
151 0 1 ι mannæ-ici s i D r . T. T ' t r n a v r c h ' o , on.
111111-:ι[…1 &: lul-i -(…1Ή-Ψ""-
ron-... р. 272._-273.._ ‘ ᾽ '- P … . p. &… Ρ. Le-Jedu,
1 …
ор. ml..
* 'traJ.
,- Viata '.:E miniuiron lumii. Col ce ridică Păcatele lumii. irilcinmmn, “€”!!! ".'-' |…|'1…=.ι..…
La A.. Drnîtrievsrlii, Εύχ0λόγνι..., p. i'î-l.
 .….. 269; ___
““ 29 8. .. |_
lor elemente
sau unirea sfinte
“З. A m e s t e c a r e a fel aşe zat e pe disc.,
de - . p ă r ţ i ale Sfi ntu lui Ag net fii nd ast (in tre qe ste ),
apa- rte ͵ c o .nS'i d e r i^n d - o “ rii ele leg ate î n Ce le pa tru î n d : “im pli ne ste

„ _ _ _
’ Λ

ţion eze g , 1mphc1t int re act

'

s f i n t u l po tir z i c
u r

d i n Sfi ntu l
S I
_ - e g a t i r e a imp ărt ăsî . Λ
ă cu o r a r u l pă rti cic ă
pre ala bil d e p r t
iar pre otu l luî nd
u
| .
diaconul a r a
΄ ΄ . sfi ntu l po tir », m nul crucii
ări nte (st ăp îne ), e a s e
Cî nd an um e a i^ m-b- r.a… c a.t act u1 manual al frîn …ζΘΙΐ11ΐ f o r m e l e c u Ca - a d e s u s (II S), f a c e cu
p a h a r u l u i cre din tei
aşeza t ă î n p a r t e
ii- , SPUS ΐ…€1 A g n e t , car e. est e pli nir ea (in tre gir ea )
facti-Pr simbo 1ζάξζ [111911 tirzm, e s t e g r e u d e gin ea deasupralpoti r u l u i z i c î n d : <c Îm răs pu nd e-. « A m i n
».
l o r e s t e ι'1ι";91ι1 ππ μὀ εω v? caz ut, oriIV-lea in p otir, iar diaconul
ΙΘ΄ de Vreme ce pe la-e urm äto arî îcä lî} a1 upă c r e o p u n e lita tea
ςξτξξΐ
…ξΉ'ζ άΘ Th mu is cuprind Sfintului Duh», d
a si ind ix- riz ibi
tru -110
1311 …ή 111111 "…
11'1……
101'Ξπ c … -(.ic aţi e- p e n— tec are se su bli nia ză un ita tea tat ) "că
' - «D 1 a"
e a z ä d u pa“ . °A nafora Pr in ac ea stă am es rec um d e j a s-a ară
ist os şi a n u m e (p
' \

. '. … , ' ‘ -'

' 1
“ - Si ng elu i lui Hr rtf e eu ha ris tic e El es te
Tr up utu i si lor Sf int ei Je
Λ
ter ei) ’ i n u r e r e (I S
, ' su pr a lei e ele me nte si cu Du mne—
* Ge t) a fl in sc ris e in sa… 1n dO cum ent θ & b'1a i n fie ca re d i n pă
rti ce
Tr up ul si cu Si ng ele , cu su fle tul
int ul Sin ge
a l Π ΤΙ *inc oa ce 1 ^ - pr ez en t in in tre gi
me , cu dis c iar Sf
de la ve ac- ul . — ea pu t
' д ince ° - . . m a' ' aP OI …. a i p e
m
art ita in să , Sf in tu l T r u p ad ică pe tir , sim bo liz ea ză ,
lul de m i t_ e a C] e 0Ь1се1 r m …' … ze ire a Sa . De s-p de un ire a lor in po
l°rq Fe „ a… a fi. „ t f e l , Οἓ άἱε εξἑ ᾶἓῃ ἦἁ
Цафіюпащ se gă se sc in ain te
in realitate Do m n u l Iis us
d er imn.- d ef a rins
' «
tru cţic rllî îşn svm i n t r e g i m e . A s i n po tir , as a cu m r i n t e l e şi m o a r t e a , d e s i lăv ire şi de ci
1111а'ёэепП1 336 cu“ s u f e pr os
p
i n "ac eas tă sit ua
tie ,
in sta re a Sa de
. ι

d i n 815111 Ta ine uie

? p r e o t u l «ia păr tic ele . Α
t in Sf int ele
Hr ist os es te pr ez en am es tec ar ea s a u u n i r e a lor i n
po tir , se inc hip
in "fi nte lo PO UR ,?? Ψ!) ?"Şt leactpun e
ο

ica ţ't e δ…
5
_, __
":», .

,-m al … . Vretulu o ind ulu i i n lor ele me nte es te

m

în sin e as ara & & dat ea Sfîn i— A viu . De ac ee a, p r

ăr ii sa u un iri i sti
nte
clerii
frinnti cum l a ina ltar
ui . Ri tu l am es tec a r ă t a pe de.—o p a r
te
me une d e s [; la Pre lee r e(Έ ξω ϊ a fac ut nu ma i i n v i e r e a Do mn ul ati᾽că , pe nt ru a se si i n p o t i r » 933, i a r
sa— i d e s c r i e mo me nte
r i n q a âonenie. Se int e- re oc up ar e do gm
'… ά΄.
-Ρ1ξΌζ &? ! i î n t î i f 0 p ne
ΓΞΜε…
i e ă g…
p r e s c rins
m t sa a i b a l o c m a ins pir at d e c i de. se v a d e a f i î n
pii
unul, măcar că
…… u n i r e es te con—
ξδΓ .ΠΟφΘ… ce se c ă “ H r i s t o s es te S a 939. A c e a s t ă
… Η…" a Α9Π ΘζΘ ΙΟτ înt reg id i ά,ϊ… 1Γ1
ra. t'1 a un or pa rti t r u a se s i m b o l i z a in vi er ea
, pr in lu cr ar ea Sf int ulu i
din ele.if(— }; 213 399
asa En___ …-ιι€1ιει a d i c a d e l i t u r g h i s i t o r h n
ICE}. În veacu- pe d e alta pe n
şte ca si sfi nţi rea da ru ril or d e m a i su s,
934 …ΘΠΠΟΠΘδΞΞ C se , m u l a
s i d e r a t ă că se să vir « u n mi ste r al c r e d i n t e i » …. in f
lina or
rile al ma nu sc ris ele . .f r m - de ci la
flo rea en… … 1' χ&
, -le a, „ z . - ” me ets 5 in po tir , vi ne
t in p a t r u …t1,
Par . p r a c t i c ă cu car e stisa D u h . e a f i i n d ast
fel
ste pu ne re- a pă rti ce lei 11
g n c ins ote
ma nu scr isr qo [fi in Şi cu c a r e pr eo tul s t e i cr ed in te.
u' mti-de ac ord a— mărturisirea ace dată
ν1 Μ… ΧΩ Μ… ΠΘ ur mă toa re, cu GXCe
în tre
pţiaΜun
i άι… σεως? &… Ve expresie tocmai şi ă variantele in
c a r e se afl ă r e
ste
…] al Χ1 în ge re a ă to tu c ce pr ive
͵ care lndicä ff m…-„e lui în Tr eb ui e s ă O b
serv m i, ati t in ce ea
…… (, ΜΕ…"; XI I— l ‚. .“ ΠΘδ ter
. ΐ5ξΠ dif eri tel e ma nu sc ris e şi ed iţi se ns ul
Χ ι…
… "Η… al uci nd ... «ve .… al
chiUI ΟΌ.1C 81 aΘΉ .*νΘ lati nă
_
a _ ac ea stă fo rm ul ă în si pu nc tua tia , f
a c oa re cu m ob sc
ur
ale sub—
niuri iuslrus, car e,'… rep rod
l .3 - =.
Leon
sta _
lel or în for mă ά85ζξζ611 din (‚01
1— redactar e a tex tul ui cit
lip se sc un eo ri am be le ge nit iva
101 30şi ,δξ ϊΞπ στ ΐ aşe za
S ,
rea pa rtr ce ma nu sc ris e , cin d ce lăl alt
ί » Î C
… Ce , aş a cu m ei. As tfe l, in un ele cin d un ul
este uzni un ile din µία… ; He . <c red inţ ă», iar in alt ele Îm plinirea
. „, es} . ins tru cţi r au ram as înc ă deft — sta nti ve lor «pah ar » '
$1 -<
to ar ele re da ctă ri- . <<
("e t f „ ' uz. MQ
pr ez en tin du -se în ur mă
», <<Îrnplinirea.pa—
' Π Θ aia de . . d i n ele , fo rm ul a sa u “im pli nir ea Du hu lu i Sf int in tu lu i
… m t u l m- -Mi.. met. c o n. s t i t u ' l e u n a c t f l
F r i n d„. e r e a Si“
-
(e ste lu cr ar ea ) Du
hu lui » nirea cr ed in tei Sf
. . . in tu lu i Du h» sa u -:<Împli e a s tă din
ÎâÛ OI ‘tU ] Γ …. -.
Міnti
ce Sfi ш-lor ЁЫ ЪШ Ш
ins
u ost
l o rAp ' . aе,fac
саг
olîşls
“sub……
ut lîa rul ui (es te luc rar ea ) Sf
tei Sf int ulu i D u h » , ' a c
imi„ tă ΡΞ _cee a Ή. ru lui cre din .
έζ€ 1€ΐ ιΐ΄ΐ 11t ă urg
ă … "& … .ν€ άΘ
^h15 1t0 rul
ΓΘ δν 1… ΠΞ
ΟΤΙ. Ё… - Du h» , ori <<lmpli
nire-a pa ha Or tod ox e Ro mâ ne
la (“in
330112
a. 5 - ins
., 032 a ce. a i n
m o a r t e a Sa pe
e
in uz ul Li tu rg hi er ul … Bi se ric ii pr im ele
i r i l e si în— u r m ă fo rm ă afl ind
u- se fie ca re din
mp p
hi p r i n as r t iarea &… …1
a t i m * * ‘ ^ uc e, sim 'vi rg ul ă du pă '

clu-no, În df' ‘o so
. ,
ul Аgn - et 1n forma„ in un ele ed iti i gă
.

- - asez … or din Sf int Pe de alt ă pa rte , L i t u r g h i e , în t r a

' - _
d . cil .
. . a l ' -ist os p
… . .- i, Despre Sfinta
ă ' re zu lta„tă ς1ζϊ. .Έ
..——-
nic ulu -
_ _ imag_- ine
—-__________.__
111 Hr iep isc op ul Tes alo
..________—-—-—
"Η ". stă fîC. iur 938. S i m i o n , arh iturghia Daruril
o r m a i ina—
téfl äg ms tfgiaß .e iAcP ea ° i n L cru cii
lor Pa “U cäl ärr îtni Î ue, du pa un ii, c a p . 99. 273 . De ace ea,
nu ma i se mn ul i n t r u c i t
a pe disc: a cei- n i. ale l …u m i i . c a r e S-au ,
t Îhlm ev, o p . cit ., p.
n
Do«nn
1 & e _ “C_ 939. C f . P . Le bed fäC î'fldu—Se cu i rea
Ή C e l e 136111.
. 1 m a r g …… prin m o a r t e a $ï …… mlntult ne in Po ur» n e a mim i-m m.. .»,
inv i-r- „ ' …1 -1τ ιεω ς» nti ta, pălrti cic a IIS se pu ula almpli
m a i r e c i t a f o r m ă , d e la L i t u r g h i a p r e c e d e n t ă ,
cind
ι.ιω 1… int e usfi u i , f ă r ă a se nit ast fel —. inv ier ea
& d e a s p r a p o t i r u e c a r e a se g ă s e ş t e d e i a î m p l i deci s - a sim bol iza t.
st Sfintul S i n g e s i irul d e la Liturghia Datu-rilor
mai
unirea sau ame
ει ειν'
'- ' ,
fost îmbibat cu cu
m; xai ᾽εν Η]‘ πάσ plu, amestecat
'--‘ pot
Sfintul Agnet a altă parte, ceea c e s e a t i ă i n
Bla ` " \
933.
᾿
' r i oνs "1 “"—la
‚ . -u 32131tΐυχη u i , c i v i n s i m
* - Codr
994 “' omnu l —unstti
… texte (Jm-.': de Id *? Dom ΡΙ. de Maester (ganam ' Domnului. Pe
de
S i n g e l e euharistic al D i s i i n tite, intrucit„m
.;.enls du οωΐξΞ. Θω, Ι ) . 'deve
e a n Chrv sc‘m tome . άΟξ1931- 1 0 5 .loppc
. -
inainte atintite
nu est e
midiar. Nefi i n d d e c
ser vi“ ca i m p l i n
ire sau
éléugâ dl? 3. mJ _' r.- ' . ' ' te la prosco u i ei n u p o a t e c d e щи м-„ 1:1 … u S “in -'
9:15. Cod. Eas-im Fc—„gt—C p 70 ii ') au fost turna u l
, . , ή…ΙΓ ;
'1‘ _ 5ωΡ…
, …Ω… ide
. JΤΟΜΜ Ξ=ιςζ ϊ& “(gînd—ala» 1893, a r t . cit—. ap ă , a s a c u m
re epiclesă, con
t i n u t u l p o t i r
un s i m p l u mi
jlo
. Cf.…;.Α„ΡΗ.26
. ….
- |
' —
Lit urg hie ... n u a u i T r u p , ci c o n s t i t u i e a c u m
.
…… 936 …… " .
— .. -
᾽ | | )
189?r ξ,ΐ…ω?Θΐ…γ >…Πξ α. Leb
biseric
edeă,
v intul r e v . actiun-
'
__ lJ. „col. 2 , r e v . «Cand ela» -. - ; ; întregire a Sf р. 53 1 si
273. '… mpărtăşit . .,
.
Up, crt.,
. ΄ p,' ‚ |
" ' e vsc hi, op . cit
937' "::-71 Si _ _ . tel or T a i n e , la î tro ian ov ici şi Dr. T. Ta rna
Ghenadie-„\ . . ( S h e r m a n 1 a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i ι o p . cil ь. Ρ . ΓJ . , .(τον!11,
4 4 8 C . : s i,
9/10. Dr. Va sil e Mi
_ fost episc-03 d e А * ' expli caţia servi ciulu i divi n, B ucu- ᾿ d e l a » , 1893, a r t . cit.
, p. 72.
_ sau
_ rgçs, Lllurgzca
Ν…, 1877… ρ… 117, '
 —'—-300——'
… 301 *…
gloria …Πξ-Ξ…ΐΘ ?… ΡΓΟΡΟΖΐΐ.ΐΒ liturgică “în cauză, în timp .Ce altele Între— Trup.
Ulniflfl -d aces semn de punctu atie numai după primul genitiv manusc riş din veacul următo r prescri e chiar că se ia din Sfintul
fac (le loc uz de ν11ς111……16…… textui acestei formule …. Explicaţ ia nusauDate
nu o singură“ miridă şi se pune in potir, _dar, desigur din aceleaŞi conside—
ii aflata , c r e d e m , 618611… in faptu l că amănu reţii" n u precizează care a n u m e (zai λαµβάνει µίαν µερίδα έν. τω έιτζ… σώμα-…
ntele sau mome ntele co'În o : Πλήρωμα Πνεύµατος) 947…
n o m e ale rtlu_a luluiu uiiiri i sfinte lor elem
ente nefiin d inreg istrat e in 5e τος καί βάλλει εἰς τὸ άπω… ποτήρι… καί λέγει
c_htle manuscrise, savirsirea. acţiunii a rămas ,pe seama μάς… trad' Dem Placide d e Maester s e m n a l e a z ă p r a c t i c a izolată consemna-tă
menag e, cate a ΐ]ΠΏΐ ln cele clin u r m ă la forme într-un manuscris, d e a se pune si miricla Sfintei Fecioare o data c u
locale- diferif e № "
͵εἼ ŞI Ш legătura cu celelalte acte manuale, vechile manuscriée s-au parti cica IIS din Sfint ul Ας118194ξ…
m e n t i n u t d_eîci Şi aici la laconis mul lor caracte ristic, în
ceea ce þrivef-t _
mstructiumevde tipic. Astfel, Codicele Barberinf 336, ΟΟΠΞΘώΠΘΘζΞΘ 4.Căldura
* 7 ' Ч . . - ι ι
După punerea părţii, respective din Sfintul Agnet î n potir, d i a c o n u l
…………
ŞI e p u n…*…Ζ1…΄1Γΐ…… 18…υ…Θΐ
‚ e “in - .s in e e p o t i r e şi 7ice— 4
«1318011111 î—' a ' părti din Sfintul Trup'
^Implinirea d ă ' i n d a t ă preotului, prin partea dreaptă, căldura, adică a p a c a l d ă …
Transcr-a,
_ ' m a-i' spre
.* d e s… i g_ u r_ , _ u n m a n .u SCI'IS -
vechi deoarec ᾽ D u h u' l Ш' Sfmt»
^ 943-
într—un vas mic, special pentru această intrebuintare, z i c î n d : <<Binecu-
e ” °
celui c m d se i m p ă r t ă s e a toată ' vintează, stăpine, c ă l d u r a » , i a r preotul zice, binecuvintind—o: «131116-
' , ' 8515191118 . ' fund_ astfel ᾽ ”= sa“ se scoată
- Devon.
“ ' se refera l a Ο…"
…. .gä sp„ int
,mai _ m u l t.e A q_ n e… t e si .rebum teze mai c u v i n t a t ă este căldura sfintilor Tăi, totdeauna, a c u m 51 p u r u r e a si i n
insă p ă r t i l e a n u m e , p e c a r e l e l u a d i' n S"'f i'n t m u l' t e.… po t"1re 944᾿ Care e r a u vecii-vecilor». Diaconul r ă s p u n d e : «amin» si apoi o t o a r n ă in potir în
ele A ' '
|)6!1'111'?611ιιΌΓΘ61?6676
. _. _. … d a c' e s t'
. , c.. c n s..r d e r m gnete, COdICGle Ber— chipul crucii, a t i t cit chibzuieşte că a j u n g e să încălzească Sfintele, zi—
arnă t '
tică Este. ca si
. .…. cum
. ar f'1 Z I' S .- - nun cunoscut; dm prac- c i n d î n acelaşi t i m p : «Cäldura c r e d i n t e i p l i n ă de' D u h u l S f î n t » .
Trup». _ « P f c o t u 1 1a partile
" ' _ -
respective - -- ..
din Sfintul Manuscrisele si editiile Liturghierului r e p r o d u c această formulă s u b
_ l i—-n m a n u s c r. i s d. e. pe la … m1 l o c u l . v—. ' 1 „ . . ΄. diferite v a r i a n t e si a n u m e : <<Căldura S f î n t u l u i Duh»”5”, «calcium cre—
m a : g e n e r a l ă : «Ρ.… "ir '1 ^' - ('a-("IIM a l XII-rea d a o I n d i c a t i e
ΑΜΑΝ… ("ira-1 _ l ' p“ ine ᾖ͵" Do…, 21602 ΐΠϊ|)11'111'18ς1 Duhului Sfint d i n t e i S f i n t u l u i 1)…ι111>>'…, «Cäldura p l i n ă d e c r e d i n ţ ă a S f i n t u l u i D u h » *…
t i p i c o n a l e -……-…ξ…ΓΟ(… 0111… (tie S i m p l a e n u n t a r e a s a u <<Căldura credintei, plină d e D u h u l Sfint» ….
l a c e s t u i gen d e i n s t r u c ţ i u n i
. . .. _.-͵ „ ш т…, а .si… m a i i n a i n t e p e n t r u i^ n a“ l t a r e a S f i"n t e '” P “ ° ' Ca si in cazul f o r m u l e i p e n t r u unirea s a u a m e s t e c a r e a Sfintelor
".S . . - ' ‚'с- Α A ν ' "' ' l -11n1 Γ Ε "

Ştiri:ÎiuilléoîÎJÎÎEŞŞ—î
- .- . -11 σ 1)ζ?ΓΌΟ…7…11…1118
τ “ ’. n c i c a t isrnt inlantuite independent adică [fără T a i n e , s e n s u l a c e s t o r v a r i a n t e ale t e x t u l u i , c a r e i n s o t e s c t u r n a r e a căl—
a d i .n a cest
' manusc ' ' ris s -e r' e f e r* "a ΄ d e m' d u r i i , e s t e a c o p e r i t d e o a r e c a r e o b s c u r i t a t e . E x e g e ţ i i a d m i t î n s ă î n ge—
nu 1.a d._e p u n e r e a_ d i. n t r - o d a t a… a t u t u r
o r mirid elor, i n sfintu l! potir Un neral că apa caldă aminteşte şi simbolizează apa c a r e a curs o d a t ă cu
_ 941-- Vezi locuril singele d i n coasta Mintuitorului, impunsă cu lancea, corpul Său ne—
.. e. i'id' ι r e a l e 'm l u c
9|ΉΘΓί91|…Ι.,1)1 φυτεία, B u c u r e s “ , ιῃςῃ᾿ p. 144 r an rr e a958 ' r e w 'z u r r e a fiind incă rece. Pe de altă parte, c a p a caldă a r a t ă că, prin c ă l d u r ă , dti
д
' .
'nms "" .
' " la -.. l :

ξ…5Ξ…ΐ… "ξ8…………
. ι .

Litur—
1
manuale Sint 6 . 1 1 1 : - . . ' - — - ' — - - 9 4 -
µ…:ξ…ι…πΞΙ…1;…?Ο …51……1…131Γ1Ξ1…ι…ι;… 1……6(…:011, formule le intrebu intate s e m n u l vieţii» …, 656 că turnîndu—se inainte de î m p ă r t ă ş i t e p e n t r u în—
. …. . . . | . _ ‘ . în ritualul actelor
ea , lar 1n mina _. .. _
„, Jumatate.. ..: - ….
"…'
Ю 1n mina drea Jt'l
. Tint-"e ρ ἶ Ξ Ι Ἴ ρ ὓ (:i τ ί , … * ,-
călzirea Sfintelor Taine ea <<intregeşte imaginea desăvîrşită a Tainei,
51_ moale
>... .… ν
stinga cealalta v— *
şi pe ce; (…]Γξ'Πξΐ?.
‘ ' .

m i …n a … d r e a p t.ă ‚ 7161111
in potir ιξ…φΠ - celor c a r e se înpărtăşesfc din p o t i r , ca si cum s-iar atinge de însăşi
. . 1-. U n i r e a ш prea зппш
" '
- . - tu.. m
111151 D u m n e z e u l u i n o s t r u Iisus ' ' ' ' ‘
Hristos ' Trup $! a cmsmunu
« S i -νΙ666 s e m n u l crucii peste pärlicica din Singe al Domnu— 947. MS. n r . 917 Bibl. d i n P a t m o s . L a Α. D m i t r i e v s c h i , op. cit.. p. Η…"):
8016 ΙσΙουῃ p a r t i c e l e ; f a c e ( a p o i ] ΜΕ…"… c r u c i i „mina stîngă “ $1 schim bă în mîini 948. Cod. V a t i c a n gr. n r . 1283. C i t a t d e D o m P l a c i d o d e M u n s t e r , op. cit., p.
.mnr '] o ' .ν … - …. , ' (si) peste cea de-a doua părticică. 105, d u p ă Krasnoseltzev,'»Svectenia..., p. 135—136. › ^
făcînd
_- '5318111150ξπΞ11υ;ορτΐΓ[;Ξ
;---' " » - - _. φ? 111 muma-[
:.! .:?(…!.61-…Ο plini m ΠΠ.
“."irn ( ] . Γ marginea
1…
C'elorlalte
*
Dăl'ticele
΄ *
S'i 949. I n C o m e n t a r i u l l i t u r g i c a l S f . G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , Ρ. G..
'
"η…u n Γ……ι……
tut Η… ΓΘν 111€.ι.11…
i r i ' 5;' ζΙ……ξ.ΓΟ…? * r: _…6Ι…5Ξ… . "
1.6…είέΐτ1:πο " ° “3- !есаге cima, c m d l e m o a r e . τ ν " … XVIII, 449 B : «Se a d u c e apă f o a r t e caldă î n t r - u n v a s mic .'-͵:΄ἰ a m e s t e c ă d i n a c e a s t a
(ι:11ρε:τ'15]51 i n a i n t e d e t o a t e p u n e i
Ρ€1Γ1.ΙΌΙΕξ1
VÎI'Ş'H i ï ' " s ) ' " ' ; o ) ' c " ' p ) " ΖΙζ*]Πζ1:
n {fete};
«δ'-α
i n c e l e p u s e î n a i n t e p e - d u m n e z e i a s c a m a s ă , f i e că s i n t c u p e , lie căi s i n t potir-e...».
3Π1ρ΄ΠΠ!'[ ( " Η ν ω τ α ι ) Şi S-;] Iτύχη"! s_ i SC
- ! d e s. ”
.
Tatălui
' \
si\- ……ΐ-Ρ…Ξ…… — , _ '. . . . ‘ _
Cf. si C o m e n t a r i u l lui Balsamon l a c a n . 32 t r u l a n ( i n S i n t a g m a f-ttenianci).
……16905…ΜΞ…5…1…ι8 D a r u r i : 1n ed. d e A l e x a n d r i a , 1931,
. - ŞI a i n t u i m D u h (& C ă r u i a este s l a v a si p. 42) i n 1111111616 950. Ms. nr. 713 Bibl. d i n Patmos, v e a c u l al XIII-lea, l a Α. D—initrievschi, op.
cit. d e A l e x a n d r i a , ibid.) 11 Ὀτν᾿ - " ' … '
p u t e r e a în'veciaw ed cit., p. 1 7 4 ; Diataxa p a t r i a r h u l u i ΕΝΩΣΗ, v e a c u l a l X I V - h m , In P a n . N Trembcla.
orientalis, !. XXVI, Μες… 2… 1946. .…1…ι… 332-8€.…π….…… 351.-Ξ…ξ…1ξ…1'….…ξρ. …. ' * R. Graffin, Patrologia
m op. alt., p. 1 3 ; Simion, a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Explicrrrc vie.-spre s f i n t a biserica.
811}. La Ι:… Ε. B r i g h t m a n , ор. cit., ρ. ΒΜ P. G., CLV, 741—742, în ftrad. rom. cit., p. 267,_со1, 1 ; Idem, Rcîsmmsul 58 la î n t r e b ă r i l e
vre А:,: E s t e 1111… p r e s u p u s că a m e s t e c a unui arhiereu.
r e a Sfinti—10
…………ςτ…118 61…1.6Γυς1ι…:…5.=ι p r i m e a u l a Ξ…η?Γ,ΞςϊΓΟ Γ……" _ _ run-ai p u t u t fi p r a c t i c a t ă a t î t a 951. Ms. n r . 425, Bibi. M e t o c u t u i S f i n t u l M o r m i n t l a C o t m l a n t i n o p o i , v e a c u l al
№

in
:……1…)11:"…ι(2…ΓΘξ…1 S f i n t e i P u n : 1n p o t i r n—a t u S i m t u l T r u p in m i n ă s i a p o i X V I - l e a . La А. Dmitrievschi, op. cit., p. 825 si ms. nr. 120 Bibi. M i n a s t i r i i Esfig—
“: ..: .. … . - ‚_
in . …;……ΓΝ…1
'.ÏLI r
…|…1Γ:…3|ξ…
! ' . _ _

p u t u t fi n e c e s a r ă …- cel tin m e n u , Atos, a n u l 1602. La A. D m i t r i e v s c h i , op. c i t . p. 961.

(MS Μ…… "nr |;'…1?…ξ€Π…[…ΓιΙ impărtas irea poporulu i. Ve7i si infra 952. Ms. din aii. _1306 de la Bibl. Mînăstiril Estiqmemi. Λι…. |" А. Dmilrimsclti.
" -3-
: . .. , ( l n 1 ι "; .', __ =. “ ' . - . ' . . _r
p. 8 1 4. ' ' ' ep. cit., р. 268. - ᾽ - . . .
Πρ. crt., p, 85. _ cn ll ΗΒ"; al Bibi, Μι…1511111 Sinai. La A. _Dmitrievschi, rta 953.Λειτουργικὀν,οάἱιἱει᾽ d e I e r u s a l i m , 1908; La d i v i n e tiluri/ic κ."τ:΄.1……: Η»… S.
Ο…. D-“vm " r " .. . . . _ J e a n C l t r y s o s t o m e , t e x t g r e c si t r a d u c e r e Irancczä, editam: (In D u m Placide d u
тtextт тca din
e s t e 6.'ι1'0ΡΙΞιπ.66(Έ Μες"…
i n s t r u"110191…"
c t i u n e a î n s c r“Hill“—Clic?
i s ă în m a n>… …… cele i sus pro—
u s c r i s u l d e m adduiî
…………….…. … mining M a e s t e r , R o m a si Paris, 1925. -
. - . .. \ c r ,111 u r m m d m d a t ă d u p ă s u b s t a n t i v u l ποτήρι"…
I . … п 954. Simion, arhiepisc0pul T e s a l o n i c u l u i , Explicare dr.-Spre s f i n t a biserică, t r a d .
cit., p. 266, col. 2. '
 ——-303-——
———302———
ele Taine este sernnificată si Bise-
că au după ce au fost sfinţite. Iar prin Sfint fiecare in parte, fiind
“?ËSŸE‘ …άΐΐ.8.-ΈΟξξΘ de viaţă» …' le dä, cu alte. 0111111110, senzatia rica, ea fiind Trupul lui l—lristos 51 credincioşii ei,
111111111.1115ιι51 1119010 Domnului. Căldura simbolizează deci puterea d“ 9“". O astfel de interpretare se
memb re ale acestui Trup», (1 Cor. XII, 27) consemnat în unele manu—
tatoare de Viata a trupului şi Sîngelui Domnului, care, chiar du ă cl a- găseşte în concordanţă, de altfel, cu uzul
lul
parţirea de 1111131131111 moartea de pe cruce, au rămas dătătoare p, f” es— ula obişnuită in general in ritua
lucrările Duhul' .- Şi s—au
aca- scrise, de a se recita, pe lîngă form
tuare” de wata, deoarece Dumnezeireasausi toate _ _ …… nu pentru turnarea căldurii, si prim ul tropa r din oda a patra a Cano nuiui
desparţit de trup ul său dup ă moar te»
n pentru sărbătoarea Ciricizeciliiiiill
î”.
comp us de Sfintul loan Damaschi rată tocmai de in—
ΨΙΓ'101111ι11εξ rostita o dată cu turnarea căldurii (“Căldura Sfintului sens
Duh»
ul f ' Negreşit, introducerea aces tui trop ar aci a fost inspi
a de Duhul Sfînt » $.!а.) reia dată
incä ontu Urn (fr- inia in ritualul căldurii“ semnificatia
«Са ЁЦГд.С1(`“_С miei Plin ea bfinteior Taine si anu
me că Sfi l Du h
tenţia de a se imprima ori de a subl
mule-21 devia amestecar … .
corespunzătoare. timpului cînd a luat naştere
crarea Carul—a s—a savrrşrt intruparea Domnului si se realizează, 1012011110 ιν
ele nu ne info rmea ză asup ra
' ^ ° _
' ι
Document Sfintelor Taine.. În vea-
150 11-1158ξ.ΐΐ Euharistie in timpuilepiclesei, se află de aserneneapprezent
'-.
după amestecarea
obiceiul de apu ne apă caldă 4) а găsit
:?! es e imparţaŞlt 11}…3911 Blsel'lC-l, o dată cu darea Sfintelor Taine "ile ea insă, cato lico sul armean Moise al ll-lea (би…—60
cul al Vl—l e pent ru a formula
(îllţlţpillulqş; Ξ111Πςι]…ΘΙΡ1130111111111111. Ρ0 de altă parte, formula acăldura'cf re a Liturghiei bizantin
' " 'lor e" ᾽ ᾽“ ᾽ un pretext in această practică ui 593,
l ι. . » 1. p ica͵ in_ crip
͵ iotărit‚ printermenn" diferite ' ce—i făcu se, în prea jma anul
un refuz pe ton ironic la invitaţia
ιΐ ersa-
΄ * ξ1ξΐ".,*
΄ »să ξίξΠ
vede rea conv
la Constantinopol, în
στα
1‘1 1115
11-.,e.…3611 13… 1100
incrosi l111…
prin δ΄! ζ1Γ8Sfintul
harul u'[ Ε Πbint
905100 fier ° e* treb'uie
'de car
ea-tu impăratul Mauriciu, de a veni
nilor de Biserica Ortodoxă , după
tiilor în legătură cu separarea arme
Ι]
’ _ _
_' ncr cmd vm sa prim easc a
Dumnezeu, se apăra el, să trec
.. _,
51111111 impartasame ”“5.
…
Sinodul d e la Calcedon . «Sä. m ă fere ască 901
ură»
. ., NIËÉÎIaÊfÏabêSll-a consideră însă că turnarea căldurii şi formula ce e coap—tă în cuptor si să beau căld
fluviul Azat , ca să mănînc piin o notă carac teris tică indăti—
vreme
1Γ|15ι)1ξ…1 Hai-fff act liturgic aminteste si simbolizează pogorirea ce
acest lucru S—a petrecut du ä
se .5ξ1
Sfintul 1' Căldura constituia deci in această din
_)ulrpesle biserica. “Odinioară, a Litu rghiei biza ntin e in comp aratie cu cea armeană. un codice
nată iuri le aces tei pract ici. la
νιιΓω50 dle "151115105- “to-ata iconomia.mintuirii, iar acum după ce 3011110 pentru teme
veacul al Kill-lea… se referă si la anal ogiile din figu—
ΞώΐΞξΌξ…Μ Η Όιω'υ…0cintr—i 15-… sfintit, se sălăsluie^ şte 111.001 care—se im
"* D 11 " * B' ΄ ' “* Liturghia Sfintului Vasile cel Mar e prec um
' ' .'-'0 011 vrecmcre nsele V ' inainte din Canonul Sfintului loan
. entrea Sfintului
… - mirilo ^ “u _.* 1n… rseric
- a rile de stil ale troparului citat mai
n—a fost. altceva decit efectul Şi' urmarea pati r, Invaţaturu $1 fap- Damaschin la Cincizecime. 336,
ui Se cuv ' " ' “ se re re- intre care şi Codicele Barberini
telor *l\-:[
.
1ntui_torul
. . - .. . _ enea
…… decr
_ ca, după cele —cl“inainte sa Cele mai vechi codice liturgice, asup ra acti unii si
turn-agree ură nici instructiuni
ggf-35313391311 3 & aceast a venire . Ea este reprez entată prin n—au inscris însă cu privire la căld ea preo tulu i. Asu pra obse rvăr ii
cuvîntar
totodată 11111111*ι…ζ*-πςΙΘ.Τ…ΠΘ: …… focuaceastă ара, Prin ea însăşi apă dar nici cuvintele diaconului sau bine
ui-e totusi, cam în aceeaşi epocă,
patriar—
þüie s'te Pe ΜΗΝ … 131.11. 1' riguroase a acestei practici stăr
__ e_ ;.…Ξ€3Γί
care …… _. _ c ξ(511
. . ξ];1ξ €81ξυ1'ε1
c .[&oan lui,
II, 38—39) daïncm . …
arătat
…
.1 in chi Mărturisitor ul, care pres crie in can onul
_ .. ‚ I care s—a hul constantinopolitan Nichifor ă,
.. Sfintii Apostoli? lar mo? apă cald deci t
Îlşenltmlbl de tfoc,1_atun_cr cmd s—a revărsat peste 13 că unu se cuvine ca preotul
să liturghisească fără
cald ă».
apă
mă flt Simb omeaZé- Μπελ numai de mare nevoie si numai
dacă nici decu m nu se află
sant al [3811 13155
'
&0ζΞξ9ξξξΞ…ΐ
upa
με
ce
cel
se
de atu
împli
. niser
- o a t e cel e
' lto are la
Ilv
. ΄ -
acum .
aceasta … ., …
apa calda se toarnă peste Sfirlijtele'Daruri,
HFIS tos, iar n'
955- Si- Gherman 1 al Constant
. .
' '
_ e-inopolul u'1 ΟΡ- СМ..
' col. 4 ‘ ' ‘- ÎMP ÀRT ÂSI REA
deSpre 5111110 biserică I 114ΞΒΞ. &?. Ξ!. Smmm, împărtă-
…11!Γ-1(3Ξ5600?!ιι1[ 10511101΄1)10111111, Explxcor -- *- se. -- 2. Ritualul sau rînduiala
. ' *…
eo scivirşire L'Reierintele? vechilor manuscri credincioşilor laici
căLIÎ-TLJJÎin'iGG' ?!- Ζ «τζαµπα? se pune acum nu penlru'Vr
. .)! * t-ăşi rea
ci pentru şirii cleri cilor . ——- 3. Împăr
potir, să intelegem cum că Hristo;
chiar m u r i n d ! ί…!Γ…υι(-Ξ ΞΏι. dm infncosato rui
se _
1. Referinţele vechilor manuscri
᾽
e ι?τ a Μ Η nedespărţit _ _, de Dumneze
_ a |
ire ca
_ Ξ ζεΙ1…1ΐΐΞ
căldurii, urmează
;! ' viaţă
Ц С de _ .
$1._. dumneze
Μ…… . - .. iescul
unui
.. . _ |511110ι&ξ
.
athin-feu) , mule Duhului...» ( I d e m , Raspunsul 08 Ion—mire- ente si turn area
Dup ă amestecarea sfintelor elem osilor.
957. În L" '- ' -— » - .
pronuntarea acestei formule la litu'rghisitorilor şi apoi a credimzi
turnarea ά.……1Γ13111ΈΙξι11…1301;111101 mai.-ineunte simtite, nu. m a i a r e loc, pentru aceleasi îndată impărtăsirea, mai întîi a
motive pentru care a ivy“? 5011$. Şi ως»… aceea nici Μ XXXVI], P. ς'... CL, …152 Α Β.
iru implinirea Γόψπ11Ο11…ΞΖυϊ mar sus ca nu se repetă _nici formula respectivă pen- 959. Nicolae Cabasila, op. cit..
cap.
, cu cuvintul ameste—
a naşterii celei de a doua
Damn-41131“. HIM-
ia [ΕΒΓΑ].- ….ι.Γ69a1ΓΘδ…
* &… sausimtite ΡΟ….…- Sfintul Ας.1101 pregătit pentru 960. «Baia cea dumnezeiască
ura Duhului», Manu scri sele citat e din Α΄, Dmitrievscl'iî, in
Liturgh
ristic la ..:.1.111.0ι…11)1΄0 fost imbibat sau implinit cu Singele euha- cind—o... pecetluind—o Cu căld ul al mum , nih-l.
enea ms. nr. 986, veac
dupa ce a fost turnată căldura în potir. asa-incit Vezi de asem
rostirea 101111ιι'|!01…|έ)ξΐΐΘάΘ.… notele 37 si ΄38 de mai sus. si manuscrisele din m..—„actul
bolice de baza a dcctălşnura 0100111101...» nu mai corespunde acum semnificatie
i sim— chi, ор. cit.. p. 613, precum
Μϊπδ 51ϊτί ϊ Sinai, А. Dmitri'evs te de Pan. Ν. Tromb eta. op. cit.. μ. 1137.
1248 В —- 12-19 Α., la J. Hams
al XVI- lea şi al XVIII—lea
ment iona -
”Sumter—ea caldurii la Liturghia Darurilor
- e mai … :…
inainte e. P. G., CXX XII,
(1:ΐα,121ξ a n u enia
961. Narratio de rebus Arm
siinlite nu poate avea CEC! u n scop racii c .i
. '. .". ' .
Ş mc р ntru „a mcam
ω"µΞΞΞ…&…ψ…ψ $! ai face agreabil la împărtăşllre .
… ᾽ 57 si 235.
sens, op. cit., t. II, pars prima, p. 156—1
DmitrievsChi, op. cit., p. 174.
ΟΌΡΘα….€…
ν΄ Vasrle Θ bogoslujen iea εν. pravo slavj {erkôvn Izd 9112. Cod. Patmos nr. 713, la А.
‚ 5118€
2. Τν010͵' 1816. l'). 31ξξ1 a r. Mitrofanowci şi Dr. T. Tarnavschi, Op cit p, 631". с; . \ .
 -————304-'—
…305…
Vechile manusc rrse liturgic e prezintă însă o m a r e lacună
in 4 .
priveşte consemnarea regulilor ce se observau in acest momentcîîatfce Stit'til şi Sfintul şi n e p r i l r ă n i t u l T r u p a l D o m n u l U i ' n o s t r u I i s u s Hristos
din ceremonialul împărtăŞîrii n u s e găseşte înscrisă in C o d ' f ' 1 5 el. ᾽ mi se 'dă mie spre iertarea păcatelor $1 viaţa veşnică» şi consumă pîinea
Liei—ini 33t5”*'3,_ca, d e altfel, si 11.1 a l t e manuscrise din c e l e - m a i ν8Η81ΐ1€άΒαζ' e u h a r i s t i c ă . Un ipodiacon s a u altcineva p r e z i n t ă c ă l d u r a , p e c a r e pro—
formula «cu hic.-a lui Dumnezeu », prin care Credincioş ii erau in " t 8811 .tosul o b i n e c u v i n t e a z ă c u f o r m u l a : « B i n e c u v i n t a t este D u m n e z e u l nos-
primească Sfintul T r u p si Singe. N u se face deci nici. o menü]; Hdatl sa t r u , t o t d e a u n a . a c u m şi p u r u r e a si i n vecii v e c i l o r » si 0 t o a r n ă a p o i î n
împărtăşi-rea liturghisitorilor. Urmind imediat si î n c h i ) a n t ne eSpre
s f i n t e l e p o t i r e s a u cupe, d a c ă sint. Si a s t f e l s e î m p ă r t ă ş e s c ş i c u Sfîntul
consecinţă firească a lucrărilor manuale P r e g ă t i t r e l c u 801]…1ΐΐΞΘΟ Singe, dindu-si u n u i a l t u i a , p r e c u m s - a p r o c e d a t l a î m p ă r t ă ş i r e a c u Sfîn—
actul impărtăşrrir a fost considerat, dESigu-r, d e la Sine ϊΠϊΘΙ885 _.:сор.
t u l T r u p , z i c î n d ; « C i n s t i t u l $1 S f i n t u l si n e p r i h ă n i t u l S î n g e a l Domnu—
d e altă parte, desfăşurindu— se în alt-ar, adică numai în €ΘΓώ185,118ξ pe lui nostru iisus Hristos (si celelalte)». Diaconul, c a r e s—a împărtăşit cel
ЮГ ΌΙΞ…'…Θΐ*Π' …… vreo Participar e a credincioş ilor la cereşngiilişlrtil din urmă, deşaită sfintul disc i n potir, il acoperă şi invită apoi p e cre—
111111811851111 cleric ilor, este cie-ad mis că descr ierea lui n—a fost privit ă
ca dincioşi z i c î n d : «Cu frica lui Dumnezeu, a p r o p i a t i — v ă ş u p ă răspunsul
necesară. —
acestora şi d u p ă binecuvîntarea lor d e c ă t r e preot, Sfintele Taine sint
lacerea manuscriselor asupra
lui împărtăşirii in
ritualu
_g e n e l-e se d u s e d e diacon la locul uncie a u s ă “se împărtăşească credincioşii, sau
poate explica $1 p r m c a r a c t e r u l ei d e a .. _ „'
la proscomidiar …. . ' …
t ă in_. 581111
e _Г a l ă s a‚С… ᾽ t ' " ' Cilune care, d u p a Vechml
…--Φ a prac mult, obiectu l evholog hiilor făcîndu—i indeose obicei
Precum se v e d e , a c e s t e i n d i c a t i i sint încă destul de sumare, de—
$1 cu p i e c u a e r e textul_rugac runilor. Faptul se vel'ifică in ac—est sens b'f q} oarece ele nu precizează a n u m e care p ă r t i d i n Pîinea e u h a r i s t i c ă s î n t
111 cazul altor actiuni. liturgice, c a : citirea Evangheliei şi δ…ΑΡ05……1ώι
Ι1111ι81.88΄888 mare, b i n e c u v m t a r e a căldu rii etc., “ d e s t i n a t e împărtăşirii liturghisitorilo-r si care s î n t rezervate credincio—
peste c a r e Codic ele B ᾽ silor. Pe d e a l t ă p a r t e , i m p ă r t ă ş i r e a d i a c o n i l o r si cea a c r e d i n c i o ş i l o r
13€“… 3\30‚_c_a $1 a l t e manus crise ceva m a i tirziu
sui 58111111 .11.()]1ΐ&(;111011 (18 la. inceputul veacului ———
‹ ᾽ _ .. - ' Λ
a l caϊν-1ΘΘ … Ρ]…
d e 8΄*(8111' 111 (ig-1, ' ' & ., . s i n t n u m a i m e n t i o n a t e , f ă r ă s ă se f i î n s c r i s i n s t r u c t i u n i l e ce tre—
buiau observate î n actele respective. Tipicul împărtăsirii este ceva m a i
.Με…
9… 81111111…
18811 11
'____ -,.͵.͵ y cel Mare "'“,_ reproducïn
_ d desigur! 0 a lt 1΄1…
. 1 Π 1 ι ] …fl…—
' ᾽ complet in Diataxa patriarhului Filotei (veacul al XIV—lea) …, p e baza
rJ—
trec
_
iura_ lainu rni cu privi re la felul d e a'fac ăbTă cere a Π1&ΓΙΐΞΙ căreia sînt redactate într—o f o r m ă dezvoltată regulile respective d i n
scrise … n u constituie rusanu motiv
u n e i ceremonii a i m p a r t a s i m , î n e p o c a serios
p a t r i s t i cPentru
ă a e x c l u_ d e existenta
,“ Liturghierul contemporan. De observat este că, precum s e poate con——
s t a t a d i n a l t e manuscrise 968, (1188011111 p r i m e a Sfintul T r u p spre împăr—
рога-1111,9 această p r i v i n ţ ă n e a d u c a b i a d o c u m e n t e l e tăşire n u m a i după. ce preotul gustase şi d i n sfintul potir. Manuscrisele
ϊΜέΞLiciijiellrerî/
din ΈΞΘδ Γ 888111 11ν818 111
celm cle—al dorie a milen iu Creşt in. Astfe l despr d e după. veacul" a l XII—lea încoace n u m a i prescriu împărtăşirea preo—
veacrîrile -11;1Ξ€Ι-ίΐά d a ceremo nialul… imparta şrrli liturgh isitoril
. . J " ’ ' ' '» ν ., . . * " | " ι e
or, în ţ i l o r c u P î i n e a e u h a r i s t i c ă î n a i n t e a d i a c o n i l o r , ci, aşa cum e s t e p r a c t i c a
vechi m 1et./‚Fweai -—— al kill—lea, n e inform ează u n m a n u s c r i s a' cărui astăzi, adică pentru ambele categorii în acelaşi timp.
ΓΠΐ]ΠΞ ϊ € [318888
ru - Ι€1ζΙ11 Γ(Ξ Drm
Θξτζΐ ΙΘΘΤΛξξde si curat ire anului
Jurul ‚'
1200
de pacat
ν
№. Astfel făcînd о nucă
ι u

e, îndat ă după plini-rea poti

‹ , .
2. Ritualul sau rînduiala Împărtăşirii clericilor
, . s 1 parases e cu Trupul Domi ' … . _ '
‚. … … . . | - a) Ordinea la împărtăşire. ——— Editiile c o n t e m p o r a n e ale Liturghie—
111585111111181111
… 1111;1111'801151
… . d i' a c° o n i" protos ` uliului
^1111 ΄ daca este singur.
" C^1nd
ρ ω ς ] . - «Cinstitul
lalţi, π…… . . …' Ρ a Гt e Sf"1111111 T r u p celor— rului cuprind instructiuni 'amănunţite cu privire la desfăsurarea actului
- sr_. Sfintul l r u p al Don ' n o s t r u 1 ° «: Η ' î m p ă r t ă ş i r i i , a t i t a c l e r i c i l o r c î t si a l a i c i l o r . P o t r i v i t r e g u l i i s t a b i l i t e
ţi- se _de… spre iertarea
. :
păcat *
—' V "i …a ţ a v e q n‚111111111
Θ1ΟΓ ξ]. l- c ă » i '*! nus rrstos
C^ -… .
î n c ă d e l a începutul Bisericii, clericii se împărtăşesc î n a i n t e a credin-
care …
dintr-iasiî
* ' *
îi sărută min a ŞI' obrazul - protosul " & ΄ ' mc t l primesc, fre—- cioşilor, precum se constată d i n ordinea înscrisă în Constitutiile Apos—
el_ insusi,
,… pîinea
- « euharist'
_ 1Сс1'“ d e la u n u l᾽ din - reoţ" primesl'—t-e, de .asemenea
. . .' tolice, cartea VIII, cap. 1 3 : «.;.5ἔ1 s e împărtăşească episcopul, apoi
nlnd cu cr'ibele
* -- miini … părt'1881818 respective ^ - pi " ΄ Η со hurglnsuon. T" "preotii şi d i a c o n i i s i i p o d i a c o n i i s i a n a g n o s t i i s i psaltii şi asceţii, i a r
-sum—…
, -- ,…
‚ . . . - … ._ „ .$ msemnrndu—se 1 ?
сис-39111
nezeu £33531. ζω], “(Ered 51 marturi sesc ca Tu eşti Hristos, Fiul lui Dum— d i n t r e f e m e i diaconiţ'ele şi f e c i o a r e l e şi v ă d u v e l e , a p o i copiii $1 la u r m ă
mese Zic inceti; "11386610! ΡΙΘ€1…μ-81……ε…18 capetele, in faţa sfintei poporul întreg, după rînduială şi cu evlavie, f ă r ă zgomot».
glietorulîg .; τό..ΟΙΙ"3« inel Tale celei de taină...», <<Împărate ceresc mîn— Clerul superior, adică cel d i n gradele cu hirotonie (episcopii, preotii
neavă
D — 800.1"1΄*«"΄ aŞtlle cele
, _ (1.11 11011 111 5811111111 mari Şi preasfinte, Hristoase...». Se 11159111- $1 .diaconii), se împărtăşeşte î n altar, la sfînta masă, s p r e de—osebire de
crucii cu Sfînta Pîine zicînd i a " ' ‚ C d
08111118,51 m a r t u r i s e s c » d u ă , _ „ ._ msi « re , clerul inferior sau p r i n hirotesie (ipodiaconii, anagnoştii etc.), care pri-
_ _ _ . —
` ' p care, DleclndU—si capetele, spun: «Cin-
&??? Ξ"Ι(ζκ1111Π11111111881(18 1:. E. meşte S f i n t e l e rame, c a s i c r e d i n c i o s i i , i n f a t a s f i n t e l o r uşi. Această
B r i g h t m a n , op. cit., p, 341.
Zu g r a v , .op.
- crt.
__а ut 111… b r o l i o t e c a U n i v
e r s i t ă_ t i i din Ia $1" $!' p u bi"[ c a t au
distinctie se întemeiază pe f a p t u l că n u m a i clericii din primele trei
᾽ de P r . Dr. Ioan
'
965.
…Ε…(……' ορ. cit.Cor ticc lc E. M. Ο" din Bibl. Curtii Duc-ale din Bad—en, publica t de 966. A εαν-8888 textul la Rich. Engclahl, op, cit.. p. 31—33.
Richard 997. P u b l i c a t ă d e P a n . Ν . T r e m b e i a , op. cit.. p . ' 1—16, col. 2. '
9133. Ca, d e e x e m p l u , Codicele nr. 662 d i n Bibl. n a t i o n a l ă A t e n a (veacurile ElI
XII-lea —— a l XIII-lea), l a Pan. Ν . T r o m b e t a , op. cit., p. 13, col. 1.
L i t u r g h i e r u l explicat —— 20
 ι. .
|!

.
.
.....

—— _306 4—— ___—307—

"
itoruiui nostr u Iisus Hrist os
trep'te'ale liirotoniei s î n t sfinţiţi înăuntrulal tarului, pe cîndceilal ţi pri—. ‹ . ‘Trup al Domn ului si Dumn ezeul ui si Mintü telor 1010 si spre viata de

; „ ; _ & _
se dă tie, diaco nulu i (N). spre ierta rea păca
mesc liirotes ia a f a r ă d i n a l t a r №. tul Trup în palm a drea ptă, diac onul
îndată după turnarea căldur ii." veci ». Prim ind părt icica din Sfîn
& lusrtorilor are loc
.…1111раг1с1$1гед liturg si se retra ge î n parte a de răsă—
Dem d i n timpul actelor m a n u a l e pentru pregătirea împărtăş'irii 51 anume . răspu nde «5111111», s ă r u t ă mina preo tului ul, aşte aptă să ia şi preo tul cea lalt ă
u-si cap
i n d a t a u u p a 111111111 “ U n u l Sfint...», cît şi in timpul a c t u l u i __însusi `‚’ - 01 î m " rit a sfin tei mes e si, plecincl
"! .`

. _ ‚ . . . . ; _. _ _ - _ _ _ _ _
du—Şi palm a drea ptă si aşez ind bu—
i l i " .". . -
* ι- :"

.
’ ᾽ c r e d …i n c -i o s-i l o r „ e s t e . i n t r e ţ.r n u t ă ' p r i n ,
o t o m't , atenţia j u m ă t a t e din părti cica HS. Descliizîn
Ρ ă r t ă s» i r i i c l e r u l u i l i i r si pest e a r ă t ă t o r u l si inela rul,
v e c i n e cu
cinta rea pe larg a chinonicutui (χοινωνιιόν)…, adică a imnului care, aşa … r e t e l e pe s u b d e g e t u l m i j l o c i u i n g ă ceal altă jumătate
de la m i n a s t
precumtarata 1115051 denumirea sa, se găseşte î n legătură cu împartă cel dinti i, preo tul ia c u dege tele a p t ă r o s t i n d : «Cin stit ul s i Prea—
”palm a d r e
d i n p ă r t i c i c ă HS s i o p u n e 111 Iisus
şirea (www—M)- Uneori si mdeosebi cin-d Liturghia este oficiată în 501101 neze ului si M i n t u i t o r u l u i ' n o s t r u
sfint ul Trup al Dom nulu i şi Dum păca telor . mele si spre
. 111 010511110111011050 10510510 predica de către 1111111 dintre colitur hi ᾽" | (Ν), spre ierta rea
Hris tos sect ă mie, preo tulu i ă greacă d e '
iä— a ţ a t ă i n Litu rghi erel e d e limb
ton, care se ξΐΠΐ3ΓΐΞΞΘ3ϊΘ f i e i n timpul primei părţi a cliinoniculuig ΄΄ " viat a d e v e c i » , f o r m u l ă p r e f apro pii d e Hris—
n u c u_. cel. a ti …clerici, f i e d u p ă r o s t i r ea p r e d i' c u ' -111
^' t i m
' P ce°
' ' * ' diac onul ui: «1010, 1110
p r e u___
ricil e d' - ^ 50 into
^ ν
- acee aşi intro duce re ca si cere rea ru». Îşi şterg e apoi cu
._ onic
neaz a _ cliin - bise .
. ul - 111 i n o r a ş e 111100111 " -' neze ul nost
tos, impă ratu l cel n e m u r i t o r si Dum tele cu care .0 l u a t p ă r t i c i c a si
01100111 11101191 05. _ ᾽: ΄ chinomcului se clnta dege
de 00100170 bure tele, deas upra Sfin tului disc, ,
ptă se încli nă in faţa. sfint ei mese
_ '- ᾽ ᾽
ă
. .
111ζἰἑ1ΐ1΄11᾿ἴἷι1᾿ιἰξω᾿13'ζιῖἰἓξἷἔτθἃ 0101101101: l u r o t o n i t i e s t e d e s t i n a t ă p a r t e a c u
)… ' ι'.. :? '-.'…-
aşez înd palm a sting sub. cea drea -
ciu— l 1010—
1 \0 … . , cin “lutul Agneţ ᾽ ᾽ ' '
, “care f ormeaz a“ b r a ţ u l .͵ 0 0 ' 0 5 50 u dn— spun ind î n tain ă rugă ciun ile impă
rtăşi rii, acel aşi lucr u făcîn
. . . . . _
051555111 5- fragmen te - da-tă si diac onu l.
Ξ1ί)1ξΟ5ΉΈζδέ)ΙξξΠΡΞΙιΐ1 crutcn, IIÏI care a u fost— asezate.
᾽
e 1110115 _ _ ică — u d__ a t ă d u p ă tur 110100 caldurii 110011111111-
“ - i împă rtăşi rii. -—-— Cea dintî i din
_ __ b) Rug ăciu nile d i n a i n t e a a c t u l u par—
mentio'nţtt ă si apoi c r e d i n ţ ă si recu noaş tere din
aceste rugăciuni este o mărt
(333911131v CU Soma, Pe sfintul disc, părticica u r i s i r e d e
и0С]ПС1іг11$311111і111111111_011 00100011111 trei incliinăciuni adinci i n fata" sfintei mese expr imat e amîn două prin cuvi ntele
t o… r : «.… _umnezeule milostiv f 11 '
" 11110 ᾽ “0001051
° “ 11 ' i '᾽ tea sluji toril or a nevr edni ciei lor, m ă r t u r i s e s c că
:. . _ - ” P a v e l : «Cred, D o a m n e , si
c ' " , * d’p … $* ' ma „ 1111— S f i n t i l o r ' Apo stol i P e t r u si celu i viu (Ma tei XVI ,
ΜΜΜ _ ?»‚ _,- Dupa __ ce __isi. er‚… iertare 1111111 altuia‘M , iaconul care du 0 tur—
T u eşti cu a d e v ă r a t Hris tos, Fiul
lui Dum neze u
păcă toşi ,
în? 31311311?ιΞ»Ι51111Ι5Θ561111ά0155ρτ5 preotului, este invitat de pr'eot1-3 «Dia- lum e să min tuie şti pe ,cei
᾽ = ‚ 16; loan VI, 69), Car e ai ven it in . I, 15). Încă cred că aces ta este in—
. " ’ 10 5111190᾿ preotulu΄" ' Η Pr… P a r t e a d e răsăr it a 5f'm t 01' 111050 Şi ve- dint re care cel dint ii sînt e u (I Tim
ă rog— Tie: milu ieste —m ă şi—rni
1111.10 i cu ^ "΄
intinse cruci & … + t ^
i n _ a iartă
‚ palmele Ş, peste s i m
51151 Prea cura t Tru pul Tău. .. Dec
ν teapa
d i_ a c o n u _ „ …' _ _ …, … să m ă ΄
sfintul "15Γ515)5&1ξ55ω…1«'ΌΞ'-…1 mie, s t a p m e (părint e),
Cinstit ul şi ΡτΞ5: cele d e voie şi f ă r ă d e voie si m ă invr edni ceşt e
greş elile mele i n e , s p r e i e rtarea
Dum nez eulu i şi Mîn
:… 51buretele tuit oru lui nos tru lisu s î m p ă r t ă ş e s c f ă r ă d e osin dă
cu preacuratele Tale Ta
heruv i—c d e ᾽
HrisΙΒΜ-ξ- Omnu
tos-., d912!- P rtfîot—Ul, avind in palma stîngă, ia cu degetele de n». Cea de-a dou a este imn ul
la păca telo r si viat a d e veci . Ami
(«А1 Cine i Tale cele i de tain ă
părt aş pri-
deasu r a rbeap ta 1una din— cele două jumătăţi din părticica Hs si, tinind-o l a Litu rghi a din „foia cea m a r e t r e i a («N u spre ju-
neze u...» , i a r c e a de-a
_ Р u r e e u i , o d a d i a c o n u l u i z i c i n d 9 7 3 : <<Cinstit ul Si Preasfintul m e ş t e - m ă astăz i, Fiul l u i Dum r Tale Tain e,
. mie împ ărtă şire a Sfin telo
deca tă sau s p r e osin dă să—rni fie
_ _ _
' ' - - hie, cap. 99. a p a r e ca o va—
si a trup ului »)
978. & Ξέ?πζζΐιιι…Ξζ?ΐω".! Τ?…Ο…"…ΐι Με!
96. " Sfinlfl Liturg lui
ci s p r e t ă m ă d u i r e a s u f l e t u -
"ΜΜΕ…… de la Priceastfnia Doamne, onul Sfin tei Împ ărtă şiri.
(51111 0) -=- stihul 1…111ρ'Ξ111Ξ΄1"Η"?ι a… Η…" 51.…'.0"Ξ=t e x t u l c h i n o n i c u l u i e s t e l u a t d i n
Ρε. CXLVIII l' « Μ Β Μ ? 131. & z i l e l e de duminic ă,
r i a n t ă a ultim ei rugă ciun i din Can
incă unu l. din aspe ctele chen ozei
an insă stih'ul 011111011101111υ-ι e .OmPUIEQLel din-ceruri». La sărbăt orile mari
de peste in actu l imp ărtă şirii se refl ectă ire, cu care ne— aiub it» (Efe s.
mar ea Luif ïiub
1111110111111 50115010111 i a r la ΙΙ.'1ν1ΐ1ΙτΙΐ185 Bind llor tă c
_ales m l c p n c o r d0a n5111111 u c a r a c t e r u l ve-
s a u eicul Min tuito rulu i, Care , «din i n c a r e şi bău— re m
“Gustéati εξ vedeti că bun este DgCl alÎIur
mai 11101111 10 se cîntă chinon gele Său cel p r o s l ă v i t , s p
* ᾽
Π . 4 ) , 115 d ă T r u p u l s i Sin n o u ă , o a m e n i l o r " m t i r i t o r i ; El, Cel
lui,
! .
dialogul ….΄ζρέ
᾽
ξ΄,ξ΄ξ9ξξ'ξ,ξς,.9Γ……5". 51 Η… 6105ă t v oîna r e 001
'> *
slave—bulgar (Sofia. 19281
.
t u r ă , sub f o r m a p î i n i i s i a Vinu
i n e la noi cei d e jos ; El, Cel
a t o t p u t e r n i c si
: ( P r e o t u l ) «land-ma, [fate s i c e p e t r e c e i n cele d e sus, v
impreună-sluji t o r u l e Şi ioâsovaîa m f o r m a _ u r r n
sul»; diaconul, înclinindu-se: f i i n ţ e ' s l a b e ' si p ă t a t e
a c e părtaş—i L u i p e noi
Dumnezeu să te ierte . 5…9ΐ΄ e pentru "ΕΠΕ… Pacăto tu, părint e, Si roagă—te entru perfectiunea absolută, ne f ă si să ne r e a d u c ă 1111000511-
Şl- a e mtlura sca; tarta-m ă si să ne s f i n t e a s c
mine 972 s l Ρ şi să te miluiască» ,
În ξ(1»Ξ11'1…Ο…Ι: “Dumnezeu sa te ierte
Păcăto () d e păca te, p e n t r u c a astfe l , 2), pe c a r e a m părăsit—o
ru ( l o a n XIV
zilia: “Iată mă ζ0)Γξτΐς5311 ϊ5150515 slave această formulă este precedată de Propo— 1110 d i n casa Tată lui Său si al nost c a r e EI se p o g o a r ă p r i n Fiul
973. N'umai όξω!) id" "31 ristos, Împaratul cel nemuri tor si “Dumnezeul nostru». prin neascultare. Dumneze
u-şi omu l, l a
Θ…'… των"… Şi de Moscova (ca,d e exemplu, och ilor duh ovn iceş ti Sfîn ta E u h a r i s t i e !
cea din anul 15543Εξ';ξ*1ιΘ,ωξΨ9… ΤΨΡ……ψ Η)… diaconului. Toat e Litur glu'e reje Şău ~— iată ce ne pun e inai ntea irii şi a nesf irsit ei Sale“ bun ătăţ i care ,
grece şti, ca şi cel ΗΕ Sea-(1013085
…ΨΙ… prez ente i reale a Dum neze
Sfintul TWP tie: In fata este n a t u -
rtă ire a1χιπ; ζ ωlui. {“91 пирс—
? ad_Editule 111051şti preot
100 de ului CU 1747 Si 1759' cer, ne f a c e cel mai m a r e dar,
iar Pe -za
sublimia urmă impăcliaîo'r
Oprirea _iăctniu _româue Rin—mic,
id
„preotului . De f a p t , deşi
p r i n Pîin ea ce s—a pog orit d i n
practica r o m â n e a s c ă d i n d u uil 015.5 s e i m p a r t ă ş i i n a i n t e a firească a partici—
Sfintul Trup,_lotuşi concomitentă, întemeiată pe i d e e a
rlm"(p r-lmes te el timp de la preot, ala
c_el dmtfi,preotul g u r i n d a d i c ă t o c m a i aceas tă
nu se Împăr tăŞeŞ—te
xe cu ecljoc
R _ e u m écelqsx cu . Rindui din Liturghierul p ă r i i s l u j i t o r i l o r biseri ceşti î m p r e u n ă
la Cina D o m n u l u i .
Biseric ii Ortodo _ omane apare inspirata de censidcraţiUni' de ordin practic, asi—
 | "
.
--
.:
- …- 309 —.——_

_ ‘
a v e a o inim ă
eni nu se poa te lăud a că a r ï

_
n u ' e s t e scut itţd e gres eli, nim i n i m a ' c u r a t ă cit că, nea—

.
nu atit a nu avea
ral ca liturg COVÎTŞit de senti ment ul nimi cnici ei Şi .
hia—torul Să se. simtăPrin '… cu rat ă. lng r ozit or este însăla Cel c e ' p o a t e s ă o cură teas -că. .. Cin e a fost
al_neifrediiif;1@._s ale omeneşti. troparele Canonulu i di R“ ' vînd—o astfél;.-_nu aler găm , el n—a a v u t d e c î t s ă z i c
ă:
n ішсі шаш it vam eşu l ? Tot usi
slujb a de sear“ o d i n i o a r ă m a i - p ă c ă t o s dec ă c ă t o s » ( L u c a XVIII,
.Şimtezt ἷ-Ιἶῖρ ἷπᾳδ ψ’ pe care 1—a ά… d e j a după eu ticălo sul ᾖ Şi a reçu- f a t ă .de m i n e , c a r e s î n t u n p
noscuv cavai ntinat vfiind .cu lucru ri netre bnice “ D o a m n e , f i i mil osti v Ce pute re a
a i indr epta t dec fari seu l.
m it
Şi cu ύ…ξ Θ… …ά'
.Ζειε5α1
1*'ξ… 13) şi s—a pOg orit din Tem plu a se afla în
inte , nici u n a ; toat ă put ere
u p nat si δυΖ 1
m.c sa! ma impa rtase sc- Cu siPrea că cura
«av ind sufl etT rînti
tul Tău
inte "? În cuv
Tau Sin get. » (”G inta ma I) esc Tr ' πα ιζε τε, fost în ace ste cuv
se sau , m a i deg rab ă, nu num ai în ace astă
Tine, Hri stoa se, si să prim căld ura cu care a u fost spu î n b u n ă t a t e a l u i Dum nez eu ….
nu cut ez sa m a a p r o p i i de e,
isească 1…ρ…ιζ?ώΤΞζ căl dur ă, ci, î n a i n t e d e oric ni in ritu alul
(mutare a V): “5.53 "Η!! a fost nevoie să mărtur fost rind uite ace ste rug ăciu
„. Μη…

ne Doam ne, să intri sub a r e .. Toc mai in ace st sco p au extr emi s d e
sul din Evan gheli e : «nu sint vredn ic, Stăpi 8 ; Luca VII 6) … litu rgh isit oril or, ca o oca
zie in
pera rnin tul“s uflet ului meu» (Cf. Mat ein i e si d e nec uno aqr tpr _ .
VII, . pre găti tor al imp ărtă siri i tric e. Est e pro bab il că,
dinc de smere ea pur itic ării lor lăun
_ . Ac est s e n t i m e n t a înd eos ebf îe a nev red nn a se nev oi pen tru cist igar per son ală şi dec i
î n n e n u m ă r a t e nua nte , n i au f o s t pie se d e pie tate
πιει noa stre pul sea ză la orig ine , a c e s t e r u g ă c i u s ă ţ i i e imp usă d e

'
i ϊπ1ρΞττέοΞ… rug aciu nile vre me a ca intr ebu inta rea lor
a r t e din r î n d u i a l a s f i n t e par ticu lară , ajung-rînd cu ie Bise—
c a r e alca tuie sc a dou a p uril or, Precum prese; l.; ce
trea uie
ofic ială . Deş i, î n prin cip iu, Liiu rgtr iere
citit e dim inea ta s a u d u p ă s l u
j b a ceas ur. ca reg ulă bis eric eas că rind uie li,
suflet cu adevărat τει-ΙΘ .Γ69ΞΜ 1315?" se găs esc d e aco rd asu pra ace stei
riceasca._Pentru sensrbilit-atea unui trop arel e, psa lmi i ”111 5119 531 dor nic πω …- οτι …… Aut oce fale
r i a z ă î n c e e a ce p r i v
eşte r u g ă c i u n i l e a n u m e si
in chip 51111:ε1ν…ςΙε… iin-impii Dom nul, t o t u s i , d e f a p t , ele v a d e exe mp lu, inter—

—
bă gre acă ,
r g h i e r e l e d e lim

”
n u m ă r u l lor. Ast fel, L i t u

”
sti—
᾽ ".. lflşrşu; e , si m ă r t u r i s e s c . . . » l ,

$
Π;ΞΨΐδ 111ΐΡΐΠΞ5…ι, înscris . .îecrlmo
ă la locul cuven it - d i 'n Lţt'wgg g ă c i u n e («Cre-d, D o a m n

№ a Omp e ă _ __e tonuri

care .
, arteirea$1 u p ă p r i m a r u ă de- a dou a

.…
cale ază d r dup cea
g ărtă siri i, i a

"
î n d u i a l a împ
hur ile lui Me tatr ast d i n r

-
trop are le si rugă—

.
дге εμ… μωέ υ… κει, atit de indispensabil-“' ΄ ' “W Tal e cele i deÎ tain ă... ») a d a u g ă stih uril e,
d ros tire a î n c ă o

,
ei
дёч саш de. d pen tru prim (<<. e Cin
lii men tion ate, r e c o m a n d i n
Taine.
CU νΙΘς111ι.ωΘ a Sfintei ᾽ ciu nile de la. fine le rind uie cel ei d e tain ă...» .
. i «AI Cin ei Tal e

Θ
' ^ ' . " d a t ă , l a s f î r ş i t , a imn ulu
'
U J ä c ,ΐ ξζ1ΞξΙίΙΙ
si—a DΘΧξΓώΞ ΞΠΞΙΈωΜε de moment ul impărtă şirii, liturghi sitoru i cler icil or. «— Într—o form ă
sau alta ,
ma Pe…ïlsus ΗΠΞΐ05 Să-l Învrednicea
s— c) Act ul in sine al imp ărtă siri acu m pen tru a înd răz ni s ă s e impăr—
că a primi din mînag Lu' e a Che ….…6. ΡΕΜΠ…… Său Trup: pentru

.
pre găt iti
litu rub isit orii se soc ote sc d i a c o n ul se î m p ă r t ă -
sine şi acum
pentru a—l li1115 1πι;ζ'ςΘδ Ρ…Θ e dato r să'recu— l T r u p . Dec i atît p r e o t u l c î t si
o are , şter qind u— si
"e t 1 ΞΡΟι…ςΐΘώΠΌΙΟΞΠΟΓ, se simt tăsească cu S f î n t u e
care cu păr tici ca p e car

.
noas că că—i de sfint , mărtu— tim p, “fie
'nî Vîef lmli Pentr u un h a r a t i t e i n ' ace laşi ant imi ns. Pre otu l,
etel e, dea sup ra Sfîn tulu i
ses
risind însus i cä el 52°Îrî
cătoşi. El trebuie s ä se ro mare?} mai m_ultde cit oricare altul, printre
Pă— d u p ă a c e e a pal ma cu bur e r i n t ă cu i n t r e b u i n t a r e
int sau pînzătură (

…
d e p r e f
ca _sa ι ge iert e greşelile de tot felu l, luînd apoi u n acoperăm bar ba …, iar p e
Ρ…… …. Împărtă şirea mag}? eCl λΤΞ1 ΠΘ.5 6 nu.-i fie spre adău gir'e a pä- n u m a i în ace st sco p), îsi
aco per ă c u ' u n u l din colt uri
poti r z i c i n d g " :
cate lor şi deci spre ' u d e ϊ…… .ΐΘΙΘ
mîna dreaptă , ia c u el sfin tul

.
cel o p u s p r i n z i n d u - l cu t u l ( N ) , c u Cin stit ul si
trupului şi spre viată ς1ε61ΐεξ1δΙΙ.ιΐ1ειξξάΞ1ςξΙ;ΞΐΘά…ϊΠ…ΞΘΐ am ă sillflétului şi al
c e la tilh aru ă ş , r o b u l lui D u m n e z e u , p r e o
in a s' в _ е_ poc «ΜΞ îm p ă r t e s c e u
eul ui si Min tuit oru lui nos
tru
de pe cru ce, car e, prin … ocă

-
nul ui si Dum nez
Preasfintul Sin ge al Dom ta de vec i. Am in» ,
l â t D o m n u l r a i u l , liturghpisitoruţi 5111111ξΞΓΐ:11ώξ1 ΨΞΞΞΘξξξζ "?πΞ15[ξ198ΐ de
oamne, iert are a păc atel or mel e si spre via
“… _ ' Iisu s Hri stos , spr e № şi, dup ă ele,
.
- '
1 ru im ă r ă i i, é, si mie har ul tr-î nsu qne le man usc rise
Ξ XXIII, .452)’. Dam ieste—m adic gus tind a p o i d e trei ori din
de a fi ξτίι111ξϊδΡξΙΐζ5(ξΐξ .
spu nă.: «In num ele
. ШС al Clîîeai Tale celei de taină de acum de Iui9 79 reco man dă să se
care mă ăΡ r'ОРП-- cu ' pocainta acelui făcător de rele, i a r nu cu une le edit ii ale "Lit urg hiem ami n», la a dou a gus tare ,
srncera
ălui , ami n», la prim a gus tare , «si al Fiu lui,
. f ă ţ ă r n i c i a lui I u d a . . _ _ Tat
ν ν .' '
' _ _
, Отт а V I la Ozeea, З. a s c u r g e r i i v r e u n e i . p i c a t u r i
. . „
СОП t"
redn icie i "tre-
zest e 1115 611111ξΈπζ15ξξΙεε ρδΐξυΠ1ΏωΜΐ Βν'ΡΘ,ω…1Πΐ Şi a nev 975. Sf. Ioan G u r ă ' d e A u r
976. A c e a s t a . e s t e o m
ăsu r ă p r i v i n d e v e n t u a l i t ate
s a u a c o p e r ă m î n t u l ce se
între buin —
pentru Împărtăşirea esnfe c e pocainta $1 deci de purificare.'Vrednicia aces t m o t i v , p î n z ă t u r a 1n cazu l c m d
din sfintul potir. P e n t r u f a t a i n sus, p e n t r u c a ,
1(1:ζ1 * Intlele Taine ale Trup ului Şi Singelui Domnu— ă pest e b a r b ă , c u întocmirea
lui este însă in ι"1111(2
se aşaz
leaz ă in a c e s t m o m e n t t a t ă să v i n ă î n ă u n t r u , la
Călnţei şi a umilinte' d“… ""…… lune, de since ritatea şi adîncimea po— a p i c a t , ceva pest e el d
in sfintul potir, fata pic
'
( βαΈ,ac ω…ινωσε ζιεε ί mome
_ _1 , 1nως), funzimea *umilintei sau a
nt, «Pro acoperămintului. _
greacă recomandă să se spună mai eintii: «Мё ‚ap'm-
smer eniei
S' . aceasta este perfectiu ne-a» zicea 1 977. Liturghiereie de limbă I e r u s a l i m ) d e Hris tos. Î m p ă r a t u l cel n m u r i t o r si Dum—
i 1 . …'. . sac p n mrîis i ( c u nevreclnicie --
11111. Ea este u n a d i n chipu rile de …partic
_ Pare a cruce a nu Hrist os sau A. Dm itrie vsc hi, op.
rastlg nirea Împr eună _ ru E1 ca ιΐΞ' nezeul n o s t r u » .
os (veac ul a l XIII—lea}, la
si Împăcare -
( 't'. ' . c a c u r a ţ i t o a r e d e p a c a t si b o g a t ă i n i e r t a r e 978. Ms. n r . 719 Bibl. din Patm .
iaela, op. cit., p. 143. si _1948 ( f e r a t e -
. ( $ i u » , Zicea Sfintul loe—ri Gură d e A u r , « c ä nimeni dintre n o i cit.. p. 175, si l a P a n . Ν . Tre—m d e i e r u s a l i m , 1908 ; A t e n a , 1912 , 1924
979. C a , d e e x e m p l u , cel p . 150.
G e a r , op. cit.,
f i a , 1928 si Iacob
974.11…g ăciunc a
pdrtdsirj. Η, a … S f *i n t u l u i- Ioan .u r ă
G de Aur, în Rinduiala S f i n t e i ' im— iestikon}; Venetia, 1644; So
 -311--
--—-310——- _i
er“; . t 1 împa rtase ste d i n 51111101 potir m a i
«si al Sfîn tulu inD ub, ami n», l a
a trei a. Îşi şter ge apo i cu aco- turO r cu Sfînt a Pîine euha ristic ă, se
parte a drea ptă (miazăzi) ceila lti
potirul in partea pe unde 0ρεθξ' ?β 1111' f i n … proto sul, după el urmî nd prin ului lor, cel d i n u r m ă d i n t r e ei
pe care 11 a r e 111 miini, buzele siatin s d—e buze le mele si va t OI 1 preoţ i, in ordin ea descr escrn da a rang sînt.
01 Si s ă r u t î n d u - l , z i c e : “Iat ă 5-10 dacă
delegile mele si d e păcatele mele m ă va curati» (Isaia-VI 735 еще fara— avin d să împ ărtă şeas că pe diac oni,
te şi d e viaţă spiri tuală , cleri cii au
ţ r r i n d i n d a t a d u p ă aceasta sfintul potir c u acoper ăiniritu
l - _. „ P e n t r u bunu l exem plu d e pieta
hises c, c i
p ă r t ă s i n u n u m a i c î n d liturg
prin dreap ăra t» gâäl
ta Preotu
t Împ hAÈ 1a-
l 11111110 datoria să fie pregatiti a se îm i c pre—
pe diaco n: «Dlac'one, apropi i iară;şivenind
opie—te» d e “nem uritor—u i a s i s t ă .la L i t u r g h i e . C a n o n u l 8 a p o s t o l
con ul ras pun de“ ; «M ? apr chiar si atunci c i n d n u m a
nu s—a împă rtăşi t fără o
l liber al acoperămîntuluitinecu ca ră.ζ preo
cul care
ă asez pu-
— vede pede apsa afuri sirii p e n t r u cleri
cmd apei fcu mina sting COItUindu—si—l pes te bar bă sus , a t u n c i c i n d sa a d u s 'Stîn tă J e r t t ă litur gică, de-
s i n t u l pot ir si cauz ă bine cuvi ntata
tul tine
S f î n t u l u i poti r, s p r e a înle
sni recită - flea pta
d e dem oral izare a popo rulu i». La acea s-
marginea postamentului e : “Se pîm păî' tlâle lîcr rg; oare ce ccs—a făcu t astfe l vino vat ră,
ori, Z i c scop i, preo ti si dina coni ) se refe
rea, 1ar _pr eot ul dîn du- i să gus te de trei tă a doua cate gori e de cleri ci (epi lonic ului, atun ci cind men tione ază
desi gur, Simi on, arhi epis copu l Tesa
si Prea—
tulmen sfintul
1 1110Sin eŞ Θ$ttcni
09ΐ… e »: si a preo tilor <<im preu nă-s luiit ori..
., 51
robul Η" ΌΡ…Ρ€ΖΘυ' diaconul ul (N), t ă Cinsti
s ă r ucu de ase ea 1110
că, după împărtăşi—rea epis copi lor
D u p a r l m p a r t a ş r r e , dia con 1111-01111-0
r ă s i dup ă =0 doua 1Ξ1»… . Ei t r e b uie
atins d e buzele talge $1 -' vaS 1n μ ge
… alti d i n p r e o t i s e cumi ne-că i a părtăsirii cu
l Z i c e : «1010 5-0 ster e Taine, atit la vremea im
potir-“ H i a r preotude
fără dele gile tale si păca tele tale te va ουτε…» …' * s ă se a p r o p i e d e c i de. S f i n t e l
t i r , d u p ă preo tii litur—
e priveste sfintul po
ă in Şi diacon
Citi ω…
de.idepreoti Π……51i ΠξΤr 9 t 0^511с1 S f î n t a P i i n e cit 51 11:1 c e e a c stabi lit. in
Cmd Liturgbia a fOSt oficiatin atîtSObOT
ea mir ghis itori , avin d epitr ahilu l si conf
ormî ndu— se ritua lului
des par te cu „CD…? păr tici ca HS La VIPmeax îm Ξ…Ής.1;.' titi si cleri cii c a r e au pier dut, temporar
0507.1111111:10…111 nnci pe m a r g i n e a Sfîntu lui disc. a c e e a s i s i t u a t i e t r e b u i e soco rsi serv iciil e
t d e a u n a , drep tul d e a săvi
VH} m a i m i n preotii, cei d e pe l a t u r a d e miazăzi a sfintei № 5 3 0 (şi 13 (prin susp enda re) s a u p e n t r u t o insă
d e p u n e r e a d e trea ptă, f ă r ă să fi pier dut
DE… partea de τἔ15ἆτ1᾽ε si asezîndu—se în rînd cu cei d e p e 111111" 16011;Η stin to (ξερω……) prin eptul
, a d i c ă 'a rang ului ici; -ΡΞΟξΟζξΐΐϊ v, ceea ce le dă <<dr
i e r a r h i c resp ecti
zano apte , ll} o r d i n e a prot iei cano nice cali tate a s a u cins tea grad ului a se cum inec a în altar » 935, negr e-
d e
r e t r a g e Ρ…… mai inapoi , in fata sfinte i mese, i
a r Îceilal iî 15110011 15110510 d e a sede a „intre preo ti si drep tul
᾽ 51 cleri Ci men tion ate mai inai nte.
împăr ţitălvp ărticic a rÎrs sit după cele d o u ă cate gori i d e
frecare „“te u m din mirid ele în care a fost rectuli lor stabili te Şi mieri- cite ste rugă ciun ea de mul tum
ire.-
a n u m e m. o r d i n e a a r ă t a t ă $1 cu Îndepl inirea d) Dup ă î m p ă r t ă ş i t e , preo tul i n e al făcătorule de b
tionate m a i i n a i n t e p e n t r u impărtăsirea dpreotului i t a ' s fretră—
cu Sfintulă rTrup intei de oameni,
rlalţ i, ре u p ă p a r t e a ' d e r ă s
bitorule-
« М Ш Ш т і т , Tie, S t ä m m e » , l u d e ce-
(uncia-se a p o i prin fata celo de acum 110-111 învr edni cit. pe noi
sufle te-lo r noas tre. că si î n ziua ă
altul pe latur a de miaz ăzi a acest eia Du ă e a z ă cale a n o a s t r , întă—
resti le si n e m u r i t o a r e l e T a l e Tai-n e. Î n d r e p t
mese $1 a3821n_c1L1:se unui după 1Sfînta Pîine, protosu l se Găseste 1113111121— i c a T a : păze şte viat a noas tră, întă reşte
ЁЁ 3333351312ilapşlrâăgeiele ar? reşte—ne pe. noi toti, i n t r u f r ul aces—
v e i p r e o u u i c u d i a c o n si ca a t a r e urmea7” ' Sfîn tulu i Ioan Gur ă d e Aur , Text
--
' ᾽ _,a mai pasi i nost ri...» , ca in form ular ul in cele lalte dou ă Litu rghi i,
d e p a r t e r e g u l a p r e v a z u t ă p e n t r u . a c e s t ca? cu» , ' neîn sem nate
tei rugă ciun i prez intă vari ante ile
Sfintului Trup. După rugăciunile d e pregătire Ρ5Γ1ΝΞξζέδϊΞ1ξ0ΐδζ1110ζΐΐ i i n d i i n s ă acee asi î n toat e. În editi
t e m a euho logi că a r u g ă c i u n i i f tei rugă ciun i se află. 111001 după
e , locu l aces
greacă. diaconul e s t e ' o b l i q a t anoi
1011011931?ξξξξ1α……Θ gang-hier… … de limbă Sfintulu Litu rghi erel or c o n t e m p o r a n , adică imediat
i T r u p -. ‹1133 ' s t ăp"m e (΄р-д΄- tului Sfintului disc în potir
_ ' ͵ …' a. 1ΠΐΓΘΌΠ…1010 pentru cererea
111151ΜΘ.…».
c-mi. operatia răsturnării continu Burb erim ' 33698“,
111110),90111511111151Ρτ0051111 osil or, i a r in Cod icele
u d a r e a 51 p r i m i r e a i n a i n t e d e imp ărtă sire a cred inci obşt easc ă dup ă imp ărtă sire a
…ϊ……ξξ-ξ Ξ?ξ…… 1331110510 « s e î m p ă r t ă s e s t e » , d i n f o r m u l a p e n t rἀνει mul tum ire
έ ξ ω . … 70010 $9: 13190. s e I n t r e b u i n t c a ' r a c i n d v e r b u l
μεταλαμὅ (ca î n m a n u s c r i - abia iri-t imp ul ectegniei fina le de însă ocup at cu strin—
ecte nii preo tul este
k I I - I e a …- 01 XIII— lea: n r . 709' P a t m o s , ' a n u t 1260: cred inci osil or. Î n timp ul aces tei c u l r u g ă c i u n i i d e m ultumire
1 Υ???a l al anti- este l o g i c c a l o
поро]
S i n a i a110311
'…. 886 veacuf l XXL/lia \ e a ; nr: 8/182 Metocul S f î n t u l u i M o r m i n t l a C o n s t gerea antiminsului, asa incit are in edit iile
Cînd Sus dec ît cel pe care il
-111%Ιιξ1ωΓή01Β'…&1[…ζν56…. ор. СП.. р. 145, 158, 613Ηsi 475]Â să fie ridi cat m a i sus, chia r mai ă dupăim-
tiSTCt.8£80TOLL - (6011*'"11'111!
…… - "| er, ап. N Trembela Op cit s a u ..
anume e a t r e b u i e a s e z a t ă î n d a t
. ., ' ' "| . * .

c u r e n t e ale L i t u r g h i e r u l u i si
ξ!01*π]1111 10 ΐς!>ΐιΐ
.
q
tora , este
e din ritua lul împ ărtă sirii aces
᾽ '

i manu scris (ms, 425 Meto cul Sfîntu lui ᾽᾽

1.

' 9891] (1111086311 XVI-lea, la А. Dmitrie'vschi, Op. cit. p 305) ᾽ . ᾽

:trgiiliidnoäaolm 'Unu] ŞIal acelaş părt ăsir ca cler icilo r. Făci nd part sire a sa, cind a ofic iat sing ur,
natu ral ca preo tul, î n d a t ă după
um divine, Bucuresti, 1905 p. 591 imp arta
este ά0"'Ρ0ζΘ50ξξ…ξ" Seif…“ …1Τ…Ψ1€… а_зчтаa servici
t r e b u i e …; c:,-t.“… d u p a Impartausue preotului c i t si —a.diaconu lui, s f i n t u l p o t i r "Litu rghie .... c a p . 99. La
esalonicului, Despre Sfînta
pentru ' ca sărutarea este
… " ' . de
"irea
_ . înipărtăs 984. S i m i o n , a r h i c p i s m p u l T t e s t e p r o s c o m i d i e r e a 111'ι1"ι:101
‘ î c saruta,
s o
s — aat.]
binecuvîntari:£ . 1111 10211…5΄ 11389 - - formula rugă c i u n i i c a r e i n
a c e s t i a d i n u r m ă se r e f e r ă
f'ä utuz …'
; f e ce bn…" impartasire, d l î n g ă cle'ri cii liturghi—
cuvrnéare s ă se m a i i n r p ă r t ă s e a s c ă ă » . 1a … H r i s t o s mm
1) p e n t r u c i n u l preoţ esc, ,cind pe.
( p r i m a r i e s u b S f i n t u l Ας100 ă nant-2 510... ») «si pe toti fratii nos—tri, p e
d i a c o n s ă - s i 000121101- sitori, preotul, proscomidind,
se r o a g : («Pen
Com ing”? Îui Filotc i o b l i g a u pe
1110».
a T a , p r e a bunul —: 812111
e p d o ξΞι.ά…
n a i n t1;Π51 , e 1?ά…
10.0ζ10 (iata, i n a i n t e d e p r i m i r e a p ă r t i c e l e î d i n S f i n t u l T r u p si ή?! la i m p ă r t ă s i rea Ta, prin milostivire
tare— ΀1Ξ3'
mai i-ni chemat ia Nico dim …Μ1105,
timp diacn nuïùi
care
9 al Sin. d e la Neo ceza reea ,
φ α ξ : Ξ"
5: а "lgipaltclS '΄*ΙΨ…ι.Ρ".…- ΡΙΘΞς………'ΞΘ în aceia—“53 1111510071 com enta riul 100011.
ca dupăсаceaceçatu
urmind lt amindm_ chn sfintul potir, să sărute pe preot pea 011107, C a n o a n e l e Biser icii O r t o d o x e
, vol. II, t r a d . c i t . p a r t . I, p. 35.
e а р т diaconu lui cu formula de la sărutare păcii.
- .
“Hristos în " I l a 5 ses t radresez
. mi] ocul no u » , l a c a r e d i a c o n u l r ă s p u n d e : «Este
s i Va fi» 981110 F. Ε. Bright man, ep. cit., p. 342.
 -
-.
— Βιμ…

.
.
—813—

-.
.-
d e multu- _сц care sint împărtăşiţi credincioşii, reprezintă cele d o u ă extremităţi
ori d u p ă cg & “Împărt ăsit .51ΡΘ diacon, să—Şi facă rugăciunea

„._.—.-
mire. La migma SäVHSltä în sobor, după împărtăŞirea ultimului dia— ale liniei orizontale care desăvîrşeşte semnul crucii. … . .
con sau a ultlmului dintre preoti, dacă n-a fost diacon, urmează ca toti Fără îndoială, întreg Sfîntul A'gnet, deci oricare din părţile lui pot

,
liturghisitorii în jurul
Să“$i reia locurile corespunzătoareDupă а" cîndmese
асе-еsfintei este; s e r v i c a i m p ă r t ă ş i r e , a ş a c u m s e „petrece l u c r u l de f a p t , c î n d d i a c o n u l
multumind Domn ului prin aceas tă rugăc iune. sau preotul potriveşte sau consumă Sfintele Taine, la sfîrşitul Litur-
Slujbă cu diacon sau … Sobor numai de preoti, ace—Ştia, afară. de vreo- ghiei. El consumă toate părţile din Sfintul A g n e t puse în pom, deci si
937_ ᾿
merg Să se spele, P u t î n d să guste după aceea pe. cele c u s e m n e l e NI si Κ Α , d a c ă n—a f o s t n i m e n i d e împărtăşit. De
n a iduer ărînd
atui si p ori e diacon,
u t i ndvin
asemenea, Sfintele T a i n e pregătite p e n t r u împărtăsirile grabnice din

-
3. Împărtăş irea credincio şilor laici cursul a n u l u i provin integral din t o a t e cele patru părti i n c a r e a fost
frintă Sfinta Piine. În Liturghie însă, unde «ori de cite ori mincaţi pîinea
a) Părţile destin ate î n acest scop. —-— Ritual ul impărt

.
ăşirii clerici lor aceasta ş i beti acest p a h a r , vestiţi moartea Domnului, pînă va veni»,

.
s—a încheiat , astfel, p r i n rugăciu nea lor de m u l t u m i r e . Pe sfintul precum g r ă i a Apostolul neamurilor (I Cor, ΧΙ, 26), r î n d u i a l a d e m a i sus
disc

. ..
_ в . — _…
Trupul D o m n u l u i a r ă m a s reprezen tat acum n u m a i prin fragmen tele a fost întocmită a n u m e p e n t r u a vesti, p e n t r u a p o m e n i , adică a aminti

.ш
NI Si КА d i n Sfîntul Agnet, c a r e s î n t destina te p e n t r u impărtă si a insemna jertfa s a u Crucea Domnului, p r i n tot c e e a c e se face.
s'irea cre-

._
-
dinciosilo r. I n Liturghie , el este distribuit deci diferit. De tre partea
În l e g ă t u r ă indeosebi cu destinatia celor d o u ă părti NI si Κ Α i n

.._.
cu initialele IIS a fost pusă în sfintul potir, i a r cea (3111—15 serveşte

-
la actul împărtăsirii, găsim un temei f o a r t e sugestiv în textul u r m ă t o r a l
impărtăs irea m e m b r i l o r clerului, celelalte d o u ă , NI si КА ”rămînîn d

_ ._—_ _.-
. Sfîntului Atanasie cel Mare, d i n Cuvînt despre î n t r u p a r e a Logosului 989:

.
rezervate credincioşilor ? N e g r e s t i , l a baza a c e s t o r r î n d u i e l i "stă u n ”si—m- „<<…„Dacă m o a r t e a Domnului era o r ă s c u m p ă r a r e p e n t r u toti si d a c ă prin

µ
bolism c a r e n u e s t e g r e u d e descifrat , d a c ă p o r n i m d e la semnific aţia

.
m o a r t e a Lui dispărea zidul cel d i n m i j l o c a l despartirii şi avea loc clie-
şi tema intregii Liturghii . _ ' “

.
' ᾽

.
m a r e a neamurilor, cum n e - a r fi putut c h e m a El decit fiind c r u c i f i c a t ?
Potrivi t cuvîntu lui Sfintul ui Aposto l Pavel din Epistol a l către Corin—

.
iar chemarea se f a c e c u miinile întinse. Cineva n u m o a r e cu mîinile

.
t e n i , (ХТ, 26], L i t u r g h i a comemorează,

.
reprezintă, r e p r o d u c e î n esenţă intinse, decît pe cruce. Cu miinile î n t i n s e î n semn de chemare. Se cuve-
şi actualiz ează mistic Crucea s a u jertfa Domnul ui. De această

- .
. idee. se nea deci ca Domnul să moară pe Cruce intinzîndu-Şi miinile, pentru ca

. …
dovede şte p ă t r u n s ă şi p r e o c u p a t ă intreag a a c ţ i u n e liturgic ă
p r i n t r - u n a să atragă pe vechiul popor a l l u i Israil, iar prin cealaltă pe

-
Astfel m a -

…
teriile de ]ertfă s î n t oferite in sfintele vase p u r t a t e în mîinile 111811181-

…
pagini, reunindu-i pe Linii cu altii i n El însuşi. Lucrul acesta l-a spus
sate, la €Cf0n15U1 “Ale Tale… Tie îti aducem...», i a r a p o i aceste materii

"ψ
insusi Logosul, a r ă t î n d prin ce f e l de m o a r t e aveau să fie răscumpărati

.
de Je r t f ă s î n t sfintite si b i n e c u v î n t a t e

ι
î n s e m n u l c r u c i i , S f î n t u l Acme"; t o t i : <<Cind v o i fi înălţat ( p e cruce), vot atrage p e toti l a Mine» (Ioan

-
este inaltat _51 frrnt ceva m a i tîrziu î n acelaşi fel, p ă r ţ i l e lui sint'dis' XII, 32, 33)». Deci NI si K A , aceste d o u ă p ă r ţ i din Sfîntul A g n e t , ca
puse'

pe sfintul disc d e s e m n i n d d e asemene a crucea. i a r părticica 11851 căl—
dura sint puse în sfintul p o t i r c u acelasi s e m n . Totul u r m
ă r e s t e deci a
fixa mintea la Crucea sau jertfa Domnu lui, din c a r e n e vom
impärf'ä si
pentru a ne f a c e astfel părtasi mortii si învieri i Lui.
… |
., , Părticic a 115 nuAeste întrebu inţată însă d e la incepu t
pentru împăr—
taşrre, 81 este p u s ă 1n_ p o t i r , p e n t r u a s e m n i f i c a u n i t a t e a necl'esp ărtită a
Trupul ur si a Srngel ui euhari stic, care, p î n ă aci, se
găseau despăr ţite,
unul pe sfintul disc, iar celălalt în sfintul potir. Se p u n e
acum părticîc a
115 în sfintul potir iar nu alta, pentru că purtînd pe ea numele
lisus,
pe care l—a primit Mintuit orul ca om, ea este aceea care reprezin
tă
firea Sa u m a n ă , căci ceea ce se întregeste în 511111111 potir s î n t cele două
Parti aleomeni tătri Sale, Trupul şi Singele, cu care a suferit răstignire a-
s—a jertfit n u Dumnezeii-ea, ci natura omenească a Mîntuitorului, prin
€?" Η 1u_ai: asupra Sa r ă s c u m p ă r a r e a neamului 0111811858. HS inseamnă
ϊΩΞΞξιΞζ11;ΠΘζξΞΞΏξ% Меыа, pe care liturghisitorul îl reprezintă si il
tm l _ _. .… 8 moment a $1 prin anumite actiuni liturgice , referi--
cre .а aCt'VEtatÎ-“a Sa. De aceea, cu această
se cuvrne să fie impărt ăsiti liturgh isitori i. De laparte din Sfîntul Aanet
părtic ică de sus IIS la
cea de IOS HS se descrie Prima linie a crucii, cea verticală. NI si КА,
987… Cf. G h e r a s i m S a f f i r i n , op. cit.,
p. 93.
-
bratele cu c a r e D o m n u l cheamă s a u a t r a g e l a E1 lumea, unind astfel
in El însusi pe unii cu altii, este firesc să. f i e destinate spre împărtăşirea
poporului credincios. ' .
. & | Spre deosebire d e clerici, care, precum a m văzut, i a u spre impăr-
tăsire, s e p a r a t , m a i întîi Trupul Domnului in. m î n ă şi apoi scumpul S ă u .
Singe din. p o t i r , l a i c i i s i n t î m p ă r t ă ş i t i c u a m i n d o u ă d e o d a t ă , p r i n aju—
torul linguritei. Pentru m o t i v a r e a acestor practici deosebite s--a c ă u t a t
explicarea prin analogie cu faptul că, la C i n a cea d e taină, Sfintii Apos—
toli a u primit d e la M î n t u i t o r u l m a i întîi Trupul Său s u b forma. pîinii
Şi apoi Sfîntul Sînge sub f o r m a vinului, pe c î n d poporului i—a a r ă t a t pe
cruce, la un loc, atit Trupul cît si Singele ce a curs din e193”. Totusi,
vechea p r a c t i c ă a împărtăşirii poporului î n acelasi fel ca si clericii se
găseşte atestată d e documente p î n ă c ă t r e finele perioadei patristice ….
Astfel, Sfintul Chiril a l Ierusalimului r e c o m a n d a n e o f i t i l o r : <<Cind te
a p r o p i i s ă t e i m p ă r t ă ş e ş t i , nu t e a p r o p i a c u p a l m e l e mîinii. i n t i n s e , n i c i
988. Ρ. G., X X V , 137 D, 140 А, B, C. ᾽
-
πε?!" 989. CI. C. Veniamin, Novaea Slrrijală, 1870, p. 260. La Dr. Vasile tv'lilroiarmvici
s i Dr. Τ. T a r n a v s c h i , op. cit., p. 535. ΄ ᾿
99:1.“С1. Teodoret a l C i r u l u i , I s t o r i a bisericească, c a r t . V, 17, Ρ. (."-., 1…ΧΧΝΠ.
Ι232; Sf. Vasile cel Mare, Epistofa XCIII. P. G., XXXII, 485. Sozo—men. istoria biso-
ricească. VIII, 5, P. G., LXVII, 1528; Can. 101 a l Sin. Trulan.

—314—
cu degetele răsfirate; d i m p o t r i v ă , fă m i n a s t i n g ä 11011 mîinii drepte, ca
una ce are să primească pe Împărat. Fă- ti căuş palma si primeste
Trupul lui 1-.1.115105..»…. De asemenea, Sfîntul Ioan Gură de Aur, pri-
vind ca pe un simbol al Sfintei Euharistii cărbunele aprins cu care ιιτι
Serafim a atins buzele profetului Isaia (VI 6), zicea: «89191111111 11— au
îndrăznit să ia (cărbunele aprins) decît cu clestele, dar tu nu te temi
cind il ţii în mină» № ; ἰειτ cu altă ocazie: «Sä sărutăm cu smerenie
Sfînta si preacurata Jertfă pe care 0 primim» … La aceeasi practică se
referă si Sfîntul. loan Damaschin, în veacul al VIII l e a , cînd scria-. : «88
11e apropiem de ea ((Ie Împărtăşanie) cu о dorinţă info-(221151 şi, încruci—
sind palmele, să primim Trupul Celui răstignit. Punînd peste dinsul
ochii, buzele si fruntea,sa ne împărtăşim cu dumnezeiescul cărbune» ….
Potrivit rînduielii din Constitutiile Apostolice (cartea VIII, 13),
episcopul sau preotul împărţea Sfîntul Trup, iar diaconul dădea să guste
din 110111"'".88 pare însă (Ξ Spre finele veacului al ν……lea apăruse
deja lingurita 18 împărtăsire, în Biserica Siriei …. De$i cam cu un veac
mai inainte, Sinodul Trulan hotara prin canonul 101 respectarea vechiu--
lui u7., se pare. totuşi că lingurita n-a putut întîrzia prea mult. Deja pe
vremea Sfintului Teodor Studitul (+ 826), vechea regulă a primirii
Sfintului Trup direct în mînă i$i pierduse din rigoarea ei997. În tot ca—
7.111, trebuie admis că introducerea linguritei în ritualul împărtăsirii a
Fost determinată de preocuparea Bisericii de a înlătura ocaziile de pro-
fanare ει Sfintei Euharistii. pe de—o parte prin primirea ei în mîini ne—
curate. iar pe de alta prin întrebuinţarea în scopuri superstitioaseggs.
Este firesc decisă se. admită pe de altă parte că originea sau inaugu—
rarea ceremonialului. unirii sau amestecării tuturor părţilor Sfintului
Arme); în potir trebuie căutată in aceste împrejurări ca o acomodare
necesară la noua regulă de împărtăsire cu lingurita …. Primirea sepa—
rată a pîinii si a vinului euharistic a rămas de aci înainte un privilegiu
exclusiv al clericilor, credinciosii urmînd a fi împărtăşiţi cu lingurita.
9 9 1 . Cateheze V mist-agoqiccî, 21, trad. d e Pr. D. Fecioru, in colectia «Iava-mele
Oridoxiei», nr. ?, Bucuresti, 19-13.
992. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia V'I la Ozeea, .3. În legătură cu faptul că
pe vremea lui Balsamon [veacul al XII-lea,] taicii n u mai primeau Sfintul Trup
ouharistic in mină, ci de-a dreptul în gură, Nicodim Milas observă că Balsamon
leirnurea (.ἑἰ aceasta se face nu «με.-Μ… că laicii nu ar fi vrednici, ci pentru. că in
felul acesta a predauisit dreapta crerlintă, frica de Dumnezeu si evlavia adevărată».
Sintagma ateniană, II, 518, la Ν. Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe.... vol. I, trad.
cit., part. II, p. 48 (comentariu la can. 101 al Sin. Trulan).
99.΄1.51.Ι(ι811 Gură de Aur, O m n i a la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos,
7;Χ':0(1Ρ.Ο..ΧΙ.Ι?ΐ,28. ' logie, apoi, cu mielul mesei pascale din Vechiul Testament, lisus, M i e -
991. Si. Ioan Damaschin, Expunerea îngrijită a credinţei, cart. IV, cap. 13.
095. I n Biserica primară, Sfinta lmpărtăşanie se distribuia chiar de (Hawaii,
precum relatea'xă Sf. Iustin Martirul si Filozoful: “După ce inliistătătorul ( e p i s c ; -
pul) a săvîrşit Euharistie si tot poporul a dat răspunsul la sfirsit, aceia pe ca e
noi 11 mumim din:-oni dau fiecăruia dintre cei ce sînt de fată să se împărtăşească.
cu pîinea, vinul si apa euharistică (5111111.18)...» Apologia 1111111881). LXV, 5). 'Cf. s i c a .
‘23 si 58 ale 5111.Τ(ιι18….11 ᾽ I-
996. Cf. Sf Grigore Вес-‚9130111111 Cuvin! istoric, VI, P. G., C, 1204 Β
997. Cf Sf. Teodor 51υ(111111,Ερ151018 (219), cart. Ι Ι , Ρ . G. XCIX. 156113--
998. Cf Nichifor C'alist, Istoria bisericească, cart XIII, (.'-ap 7, Ρ. G. CXLVI, Ιει
Dr. Vasile Mitrofanovici si Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 226 51 538.
999. Cf. supra, nota 944.
…
...
“315——
_Î11 această întrebuintare, lingurita capătă semnificatia simbolică a cles-
telui cu care s e r a f i m u l ει luat cărbunele aprins, pentru a atinge si cuiăti
buzele profetului Isaia.
b) Desertarea Sfîntului disc. -—- Pregătirile în vederea împărtasirii
credinciosilor înCep prin desertarea sfi11tului disc în potir. Această ope—
ratie o îndeplineste diacontul iar cînd sînt mai mulţi diaconi această
actiune ii revine aceluia dintre ei care a fost împărtăşit cel din urmă.
În lipsă de diacon, desertarea se face de către preot, iar cînd Liturghia
este oficiată în sobor depreoti fără diacon, sfintul disc este turnat în
. . —
potir de către preotul de rînd sau de cel care a proscomidit ori s—a îm-
. - - . .-._-__
părtăşit în urma tuturor. După ce s—a citit rugăciunea de multumire,
in urma impărtăsirii, unul din acestia ia sfintul disc în mîna stîngă si
ridicîndu—l deasupra Sfîntului potir, apucă buretele în mîna dreaptă şi
cu ajutorul lui ia pe rînd părtile NI si KA .9'1 Ιε pune una după alta în
potir. Ca si. punerea părţii IIS mai înainte, amestecarea in potir. a celor
două părţi din urmă simbolizează de asemenea invierea Domnului. Căci,
aşa precum s—a subliniat prin anamnesă, in Sfînta Euharistie se come—
morează sau se face amintire nu numai de jertfa Domnului, adică de
moartea Lui («de cruce, de groapă»), ci si «(18 invierea cea de a treia
…
zi», ca moment sau episod inseparabil, «de toate cele ce s—au făcut pen—
tru 1101». Această idee a simbolismului învierii isi găseste expresie în
formele lirismului. poetic din cele trei tropare ale Canonului Pastilor
compus de Sfintul loan Damaschin, pe care liturghisitorul le rosteste
in timp ce pune în pot-ir părtile N i s i КА. Avind deci sub ochii credin—
tei imaginea învierii Domnului, el mărturiseşte în prima din aceste ru-
găciuni: <<invierea lui Hristos văzînd» şi continuă îndemnînd: «58 118
inchinămîntului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat. Crucii
Tale ne închinăm, Hristoase, $i sfîntă învierea Ta o lăudăm si o sich-1111...
Veniti toţi credinciosii să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos, căci,
iată, prin Cruce bucuria a venit la toată lumea...»
intr—un stil exuberant se manifestă apoi în al doilea imn bucuria”
pentru proslăvirea cistigată de Mîntuitorul prin înviere, bucurie'care
face să tresalte noul Ierusalim si Sionul cel de sus, adică întreaga Bise-
rică, cea triumfătoare in. frunte cu Sfînta Sa Maică si cea a credincio—
silor care se nevoiesc încă pe pămînt pentru mîntuirea lor: «Lumine-a-
zä- te. lu—minează te noule lerusalime, că slava Domnului peste tine a
răsărit. Saltă acum site bucură, Sioane, iar tu, curată, Născătoare de ᾽
Dumi .ezeu, veseleste-19 întru învierea Celui năSCut 81 1511115. Prin ana—
lul lui Dumnezeu, Care ni se dă spre mîncare si băutură in dumnezeiasca
$'1 îndumnezeitoarea masă euharistică este numit în 81 treilea 1101181…"
"Pastile cele mari $i preasfinţite». Într——o atitudine de contemplare si
intr-un ton ”de admiratie si de transport spiritual («О, intelepciunea
51 Cuvintul lui Dumnezeu şi Putereal»), liturghisitorul incheie acest
imn cu rugăciunea de'—la finele lui : _«Dä-ne nouă să ne- împărtăşim cu
«(για
1090. In Liturghierul grec, acest ιι'ι'ιμειτ ocupă al ρειἰτιιἰεει număr (lt: 1111111111,
deoarece inaintea lui se află intercalat troparul: «О, dumnezeiescul. …') 1111111111. ….
prea dulcele Tău glas !...». . '
 _—' 315 _
Tine, m a i adevărat, în ziua cea neinserată a împărăţiei Tale». Tu, adică,
Cel ce ai f ă g ă d u i t Sfintilor Tăi Apostoli: «νδ voi 1116 16 Mine, ca sä fiti
Si v o i uncie s i n t si Eu.» ( l o a n XIV, 3) s i Te-- a i rugat P ă r i n t e l u i T ă u si 61
n o s t r u : «11001110, v o i e s c c a uncie s î n t Eu s ă fie si a c e i a p e , c a r e Mi i— a i
d a t , (6 s ă v a d ă s l a v a Меа, p e c a r e Mi— a i dat— ο » (Ioan XVII, 2 4 ; cf. si
XII, 2 6 - I Tes. IV, 17), i n v r e d n i c e ş t e ne. prin a c e a s t ă î m p ă r t ă ş i r e cu
Trupul şi Singele Tău euharistic să ajungem să ne împărtăşim si d e
vederea directă a slavei T a l e i n v i a t a cea v e ş n i c ă ; p e n t r u a c e a s t a n i .
«se. d a u Cinstitul s i Preasfintul Tău Trup», precum si «Cinstitui si Prea-
sfintul Tău. Singe» 16 cina l i t u r g i c ă : aspre iertarea păcatelor si spre
viaţa d e veci», Tu eşti Pastile n o a s t r e cele m a r i … , P a ş t i , pesa'h, tre—
cere,- deci n u m a i p r i n Tine, p r i n mijlocirea Ta putem a j u n g e să trecem
d e l a p ă m î n t l a cer, s ă n e î n d u m n e z e i m şi să p r i v i m l a s l a v a Ta c e r e a s c ă !
După ce s—a î n c h e i a t ritualul punerii părţilor din Sfintul Agnet in
potir, se trag i n el c u buretele celelalte miride, a d i c ă a Sfintei Fecioa-
re, a l e c e l o r n o u ă cete, precum si cele p e n t r u v i i si r e p a u z a t i , rostinf
(lu—se “in acelasi t i m p r u g ă c i u n e a : <<Spală, Doamne, păcate-le celor ce
s-au p o m e n i t aici, c u cinstit Singele Tău, pentru rugăciunile sfintilor
Tăi» “““. C o m u n i u n e a ' cu sfintii, cu care ne găsim laolaltă in Biserica
lui Hristos, se a f i r m ă si in acest m o m e n t , fiind luati in ajutor pentru
cistigarea s.fintirii, c a r e este i n a i n t e d e toate i e r t a r e a d e păcate.
Rinduiala trecerii continutului Sfîntului disc în sfintul potir, descri—
să mai sus, se a p l i c ă n u m a i in cazul cind sint putini credinciosi d e îm—
părtăşit (4—5). Dacă sint însă m a i multi, părtile NI si K A s e sfärimä
m a i i n t i i cu c o p i a p e s f i n t u l disc i n p ă r t i c e l e m i c i , a s a fel ca s ă a j u n g ă
pentru toti cei ce v o r s ă se apropie d e Sfintele Taine, punindu-se apoi
cu l i n g u r i t a i n s f i n t u l p o t i r . cu, r î n d u i a l a m e n ţ i o n a t ă m a i înainte. Miridele
sfintilor i n c l u s i v e Sfintei Fecioare. precum si cele pentru vii si repau-
mii sint l ă s a t e insă pe sfintul disc p î n ă după 'iinpărtăsirea credinciosilor,
pentru ca n u 01.111.110 a m e s t e c î n d u - 56 in sfintul potir cu părticelele din
Sfintul A g n e t , s ă s e i n t i m p l e s a f i e i m p ă r t ă s i t d i n t r - a c e l e a cineva
După ce 5- a t e r m i n a t ritualul deşertării sfintului disc, se a d u n ă d e
— pe el si d e p e i n t u l antimins, cu buretele, părticelele eventual rămase,
1001. Spre deosebire-, d e vechile Liturghiere romanesti si de cele din uzul (altor
Biserici O r t o d o x e A u t o c e f a l e , c e l e m a i m u l t e d i n e d i t i i l e r o m â n e ş t i d i n a d o u a
_ jumătate a v e a c u l u i a l XIX—lea, p r e c u m si cele d i n p r i m a j u m ă t a t e _a v e a c u l u i al
XIX-lea a u s c h i m b a t o r d i n e a r u g ă c i u n i l o r d i n r i t u a l u l de_sertării s.fîntului disc.
prin a s e z a r e a a c e s t e i a d i n Urmă («Spam D o a m n e , păcatele...») i n a i n t e a celorlalte.
ceea ce e s t e l i p s i t (16 logică s i In c o n t r a d i c t i e c u s e m n i f i c a t i a e s e n t i a l ă a a c t u l u i
011110. p ă r t i l o r (lin S f î n t u l A g n e t , i n p o t i r . E s t e probabil că o a s e m e n e a s c h i m b a r e
a fost i n s p i r a t a , |10010,110 o c o n c e p t i e i n v e r s ă cu p r i v i r e l a o p e r a t i a s t e r g e r i i
aliatului dis-c s i anume de a trace-cu buretele mai întîi miridele Sfintei Fecioare
Si ale 5.Γϊ|1111Γ>τ.΄1…>1:1!1δ (1.1 cele pentru vii si morti. lucru de asemenea nejustificat,
d e o a r e c e , in firrra τη… t u l u i s a c r u al amestecării Sfintelor, primatul nu] pot
decit părtile_Siintului Αρπ… pentru motive de ordin dogmatic. Fapt este ca,
vreme, a d ă i n u i t “la n o i p r a c t i c a i n v e r s ă , d a t o r i t ă d e s i g u r r a t i o n a m e n t u l u i g r e s i t a l
unui e d i t o r , c ă d e s e r t a r e a Sfintului dist: a r t r e b u i î n c e p u t ă prim όθςξηξποα m a i
mlii a marginii sate. spre a se face astfel loc pentru tragerea celorlalte părti.
&]…11ΠττΜ00 v e c h i i p r a c t i c i 6 f o s t r e p r o d u s ă m e c a n i c in e d i t i i l e u r m ă t o a r e p i e r -
΄…- 317 __-
punîndu- s e in sfintul potir. Se aşază apoi peste aceasta acoperămintul
d e s f ă c u t al l u i şi p e s u b 01 si l i n g u r i t a , î n c a z u l c î n d sint c î t i v a credin—
cioşi d e împărtăşit. Se înto-cmese totodată si ceIeIaIte acoperăminte,
aşezindu- le pe sfintul disc si anume m a i întîi ccaerui», peste 61 steluta
si d e a s u p r a ei a c o p e r ă m î n t u l S f i n t u l u i disc. A c e a s t ă o p e r a ţ i e f i i n d in-
c l i e i a t ă , l i t u r g h i s i t o r u l , c a r e 6 f ă c u t d e ş e r t a r e a S f î n t u l u i disc, m e r g e d e
se spală pe miini.
c) Actul impărtăşirii credincioşi-lor. —— După terminarea acestor lu—
l u c r ă r i , s e r i d i că p e r d e a u a si s e d e s c h i d s f i n t e l e usi, i a r d i a c o n u l i n c h i -
n i n d u - s e o d a t ă , p r i m e s t e d e l a p r e o t s f i n t u l p o t i r in a m b e l e miini s i
v e n i n d a p o i c u e l i n s f i n t e l e usi ii î n a l ţ ă , arătindu—l c r e d i n c i o ş i l o r , pe
c a r e ii invită să se apropie pentru :a se împărtăşi: «CII frică de Dum-
nezeu, c u credinţă şi c u d r a g o s t e , să vă apropiaţi !». A c e a s t ă a c ţ i u n e
e s t e î n d e p l i n i t ă d e preot, c i n d nu e s t e d i a c o n . F o r m u l a d e i n v i t a r e 16
i m p ă r t ă ş i r e este întîlnită in cursul timpului î n diverse v a r i a n t e , a t i t i n
ceea ce priveste textul cit si f e l u l ei de rostire. În forma ei cea mai dez—
voltată, e a este transmisă d e Comentariul liturgic a l Sfintului G h e r m a n
I 61 C o n s t a n t i n o p o l u l u i : «Cu f r i c ă d e Dumnezeu, c u c r e d i n ţ ă si cu d r a -
goste apropiati—vă de Hristos, D u m n e z e u l si Î m p ă r a t u l v o s t r u !» "Ι…. 111
manuscrisele d i n t r e veacurile a l Xll—lea—al XIV—lea o intilnim ceva
mai simplificată şi a n u m e : <<Cu frică d e Dumnezeu să v ă apropiaţi» “m“
sau «Citi sinteti cu f r i c ă si cu c r e d i n ţ ă să ν δ apropiati» "…, 011 «Cu
frică de Dumnezeu si cu cred-intă să v ă apropiaţi» "…. In 1111616 locuri,
prima parte a acestei f o r m u l e este recitată d e preot 1005 u n e o r i chiar
încet …'", chemarea «56 v ă apropiaţi» fiind rostită în continuare d e că—
tre diacon, după ce primea p o t i r u l de la preot.
<<Feriti v ă d e a c r e d e că ceea ce m î n c a t i acum a r fi pîine, s a u că
ceea ce. “beti a r fi vin», f ă c e a atenţi Sfîntul Ioan G u r ă d e Amr pe cre—
dinciosi. « C i n d vă a p r o p i a ţ i , să nu credeti că primiţi dumnezeiescul
T r u p , d i n mina unui o m , ci reprezentaţi-vă pe însisi s e r a f i m i i cu u n
cleşte oferindu—vă focul luat de p e a l t a r u l d i n cer, ca in vedenia lui
Isaia (VI, 61»…08. De aceea, credincioşii trebuie s ă se apropie 01051111-
tul potir «cu frică d e Dumnezeu», cu respect adică si cu sfială cucer—
nică in suflete, iar î n comportarea lor exterioară c u cuviinţă. «Cu frică
Şi cu evlavie, f ă r ă zgomot», prescria rînduiala din Constitutiile Aposto—
lice (cartea VIII, 13). Ре de altă p a r t e , precum observa Nicolae Caba—
s i l a , .<<impărtăşirea c u S f i n t e l e T a i n e nu e s t e d e n i c i u n f o l o s c r e d i n c i o -
silor care le primesc fără 010011πζδ»"…9. Sintem c h e m a t i să gustăin nu
1002. Ρ. G., XCVIII, 425 Α. . .
1003. Ms. n r . 1020 d i n Bibi. M i n ä s t i r i i S i n a i ( v e a c u l a l X I I - l e a — a l XIII—leat. La
Α. Dmitricwsciu', op. cit., 13.1;45 Codicele E. 11. 6 d i n Bibi. Μ π ο … D u c a t d i n Karls—
avea rub-,e la R i c h a r d Engclahl, op. cit., p 3 2 si 74.
multă 1004 Ms nr. 719 din Bibi. din Patmos (veacul al Xlll- leat, la .Α. Dmitrievschi
0,0.01'ί.. 175.
1003 Ms. din an. 1306 d i n Bibi M i n ă s t i r i i E s f i g m e n u (Atos), 16 Α. D m i t i i e v s c h i ,
r1p.r:1'1., p 269.
1006. Cf. Cod. nr. 662 d i n Bibl. N a t . d i n A t e n a ( v e a c u l al XII l e a — a l Χ Ι ϊ Ι - lea), …

71ndu чо i n s ă d i n 1":0"1010 n u n u m a i t e m e i u l d o g m a t i c , ei si f a p t u l că p ă r t i l e d i n P a n . Ν. Trembeia, Op. cit., p. H.- C o n s t i t u ţ i a l u i [ f l o t e i , 1111111111

Sfinta" P i i n e s e p u n d i s t i n c t u n a c i t e u n a iii s t i n i u i p o t i r f ă r ă a Ii s t e r s e s a u t r a s e 1007. tcr. Ms. nr. 709 din Bibl. din Patmos, anul 1260), la А. Dmitrievschi, op. cit., p. 153.
cu b u r e t e l e , c a mirific—le celelalte. 1008.25i. I o a n G u r ă d e Aur, О т т а I X despre .peniicnic‘z.‘
1009. N i c o l a e C a b a s i l a , op. cit., c a p . XLVI, P. G., 468 C.
i
 αµ...
. ;.;

1 685:

€"

" - ᾽ “44318“:— --- 319 ——

piine şi vin, căci deşi ΄16 gust le simţim ca atare, totuşi În practica bisericească contemporană, "credincioşii pregătiţi pen—
ele “sînt Trupul
şi Singele lui Hristos; Taina se cuvine să o judecăm, precum —"tru impărtăşire prin mărturisirea păcatelor la duhovnic, prin, pocăinţă
stăruia
Sfintul „_Chiril al Ierusalimului, nu prin gustare, ci prin credinţă care si cuget cura-t, se apropie venind unul după altui in faţa sfinte-lor uşi,
trebuie să ne. dea certitudinea neindoielnică a faptulu prin partea de miazăzi şi anume prin fata icoanei Mintuitorului şi in—
a.cerastă acredinţă» trebuie să vină deci credin i 101(?.-Pătrurrişi de
cioşii la împărtăÎŞirt “ceea chinindu—se cu toată smerenia si frica, isi .pun miinile crucis 16 piept "….
ce, de altfel, ei chiar mărturisesc prin răspunsul pe Preotul ii "aşteaptă in sfintele uşi cu potirul in mîini, pe care i l—a Dra-
care 11 dau, [ l a i n -
vitaţia diaconului, prin versetele 24 si 27 din Psalmul dat'diaconul in altar, unde s—a întors după rostirea formulei de che—
C X V I I : '«Bine- ᾽
cuvîntat este Cel ce vine intru numele Domnului | Dumnezeu mare la im'păr-tăşire. St-in—d cu faţa către credincioşi, preotul rosteşte
nul şi _s-a arătat nouă !». Domnul, prezent in Sfin-ta Euharistieeste Dorn— mai intii, in auzullor, cu „multă eviavie,_rar şi desluşit, cele trei rugă—
este 111—
ti‘mpinat._'cleci in Liturghie cu primul din aceste două-stihuri cu ciuni de.— pregătire («Cre-d, Doamne, şi mărturises—c...>; _.«А1 Cinei „Tale
…'6816'΄8
fost ovaţronat de multime la primirea S_a'triumfală in Ierusalim celei de taină părtaş mă primeşte...» si «Nu spre judecată sau o-Sindă...$_,
(Matei
XXI, Q; Marcu XI, 9,- Luca XIX, 38 si IoanXII, 13). întrebuinţate de liturghisitorii înşişi înainte de impărtăşirealOr Îşi pe
Mărturisindu—se
astfel că E1 a venit in lume în numele Tatălui …(Ιο811'ν'43) se recu— care credincioşii trebuie să fie indemnati să le spună fiecare in sine,
noaşte totodată in al doilea stih că 11151151130π111111115115 după preot. Di se dă astfel si lor ocazia de 6 se concentra şi alincerca
6516 Dum-
nezeu («Dumnezeu este Domnul», adică Domnul este Dumnezeu) sentimentul nimicniciei şi al umilinţei, in faţa unui dar divin ce covir-
'--18ρτ
66 56 găseşte subliniat in chip special indeosebi in forma mai dezvoltată ş-eşte condiţia lor umană, si de a urma in acest chip pe liturghisitori
a formulei pentru chemarea credincioşilor de către diacon-, raportat pe drumul curăţitor al cruci-i, răstignindu—se simbolic impreună cu
ă
precum. am vazut mai inainte, de Comentariul liturgic al Sfîntului Gher—Î Hristos. __ ,
may I 61 Constantinopolului: <<...Apropiaţi—vă de Hristos Dumnezeul
Aşezindu—şî. apoi sub bărbie unul din capetele acoperămintului cu
şi impăratul vostru» 1 “…. În plus, încălzită de «dragoste» trebuie
să fie care preotul ţine potirul— in mina stingă, primeşte fiecare,.pe rind, de
inima celor ce vin să primeasc ă Sfinta Împărtăşanie: iubire faţă de
la el Sfinta împărtăşanie, in linguriţă, sub ambele forme, in timp ce
Domnul cu care se vor uni, cit si faţă de semenii lor, căci, <<chiar
dacă preotul pronunţă formula: «Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N) cu
am avea un numar imens de fapte de udezvirnovăţie, dar dacă" păstrăm Cinstitul şi Sfintul Trup şi Sînge 61 Domnului si Dumnezeului şi Min-
duşmanii, nu vom ”putea dobindi din acestea minm-nea» “”‘—’.
᾽ tuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor si viaţa de veci».
.Siintii. Părinţi au fost foarte atenţi asupra ordinii si După impărtăşire, isi Şterge fiecare buzele cu capătul acoperămintului,
comportării
credincroşrlor in timpul impărtăşirii. Am văzut deja că regula sărută sfintul potir şi, inchinindu-se, pleacă multumind lui Dumnezeu.
din Con-
stitutiile Apostolice (VIII, 13) acorda prioritate persoanelor de ambele in tot timpul cit a ţinut actul impărtăşirii credincioşilor, strana cîntă
sexe, care se găseau în legătură cu serviCiul bisericesc (ipo-dia rar chinonicul („<a-Trupul lui Hristos primiţi...» sau «Ai Cinei Taie celei
coni
anagnoşti etc.). «Fara zgomot» trebuia să urmeze apoi impărtăşirea de tainä... părtaş m ă primeşte...», ori chiar 'pe amindouă succesiv, dacă
66-
lorlalţi credincioşi, precum recomanda aceeaşi regulă. Sfintul Ioan sînt multi de împărtăşit). ᾽ . ᾽.
Gură
de Aur era nevoit să atragă atenţia asupra acestui lucru, in termeni
După ce s-a terminat impărtăşirea credincioşilor sau, dacă n—a fost
care trădează aspectul situaţiei din vremea cind era in vigoare impăr-
‹ . nimeni de împărtăşit, preotul rămîn-e in—sfintele uşi cu sfintul potir in
1
tăşirea obştească: «De Sfintele Taine ale sfintei şi infricoşetoarei
mese mîini, după'rostirea chemării «Cu frica lui Dumnezeu...», aşteptind să
sa ya apropiaţi cu cutremur, cu cuget curat, cu post şi Cu rugăciun se incheie răspunsul credincioşilor la această invitaţie ; trece apoi sfintul
e,
farazgomot şi neorinduială, fără a tropăi cu picioarele. fără să vă im— potir in mina stingă, iar cu dreapta binecuvintează îndată credincioşii 1015,
111112… u n i i peste alţii, căci aceasta este un semn de dispreţ
trufaş şi rostind cu voce stihul din Psalmul XXVII: “f\/tintuieste, Dumnezeule,
o nesocotinţă fără margini» "…. ᾽ poporul Tău şi binecuvintează moşienireaTa...» 1016._Manuscrisele litur-
ωςΟΩξξέ02ξ1 Chiril al Ierusalimului, Cateheze IV mistagogică, 6 gice de prin veacurile al XII-lea—al XIII—lea ne informează că, înainte
; Cateheze V mis-
de această formulă, preotul obişnui-a să rostească … probabil în taină —
. 1011. invejioca _in care éîredincioşii primeau Sfintul Trup euharistic in mînă textui din Evanghelia după Sfintul Matei (XXVII, 54): «Cu adevărat
$1 se impartaseau direct din-potir, această credinţă .imbrăca forme
concrete de
manifestarejprecum. se poate înţelege din recomandările Sf. Chiril al Ierusalimulu
i: Fiul lui Dumnezeu a fost acesta», prin care sutaşul şi ceilalţi străjeri
«Dupa ce iti vei 5111111 cu multă grijă ochii prin atingerea Sfîntului Trup,
împărtă-
s e s t e - t e , avmd grija” să mu pierzi din ei. Şi pe cînd sint incă umede buzele tale, 1014. Cf. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Des-pre Sfinta Liturghie, cap. 09.
du degetele [a_gura şi sfinteste cu umezeala de pe buzele tale
ochii fruntea Şi 1015. Cf. Ghenadie, fost episcop de Argeş, op. cit., p. 123 şi ΄1610111. Gabriel
celelalte srmturi» (Cateheze V misiagogică, 21 şi 22). De asemenea
If
a…

81'. loan .Da— Răscanu, Liturgica..., Bucuresti," 1876, p. 162,- de asemenea, Ieroteiestikon, Atena,
lm_aschm: :...incrucisind palmele, să primim Trupul Celui 1948, p. 149 si 198. '
Dmsuhochii, buzele şi fruntea, să ne împărtăşim cu dumnezeiescul cărbune»; peste
răstignit] P u n i n d * ΄ . ΄
(Expu- 1016. Unele manuscrise din veacul al XII—lea ——al XIV—lea (cf. Codicele" nr. 662
nerea ingrijita a credinţei,-cart. IV, 13). Bibi. Nat. Atena şi Constituţia !ш' Fiiotei, Cod. nr. 5277—770, din Mînăstirea Ρε…-
1012. Sf. Gherman I'al Constantin ᾽ ' , '
ор. cit.. P.-G., XCVIII
opolului, '452 А. telimon, la Pan. N. Trembel-a, op. cit., p. 15) ne informează că preotul făcea numai
1013. Sf. Ioan Gură de Aur, Ornilia la Naşterea Domnului, 7. ΄ gestul de binecuvîntarelîn timp ce formula era rostită tainic sau in sine.

-——320—-
şi au exprimat spaima si uimirea 111 urma cutremurului ce a insotit sfîr-
şitul hwiin-tuitorulwuipe Cru-oe "…. .
d ) M u l ţ u m i r i l e d u p ă 1111ρόΠό5115.-… Potrivit unei reguli constant
observată î n cursul Liturghiei credincioşilor, 0 binecuvîntare dată d e
preot credincioşilor marchează inaugurarea unui m o m e n t nou. sau tre—
cerea i n stadiul u r m ă t o r a l oficiului. Asa a fost cazul înainte de înce—
perea r u g ă c i u n i i Ana-10101 euharistice, p r e c u m s i d u p ă î n c h e i e r e a rugă—
ciunii dipticelor. Tot astfel si binecuvintarea de mai 5115 (_<<Mîntuieşt.e,
Dumnezeule poporul Tău….») lasă să urmeze u n moment nou, 111 care
tema principală a oficiului 0 formează rugăciunile publice de multu—
mire după impărtăşire. Ele s i n t precedate însă d e citeva actiuni care
reprezintă 0 l i n i e d e t r a n z i t i e d e la u n m o m e n t la celălalt. Este a.dică
necesar să subliniem că, rămînînd cu potirul 111 sfintele 11$і, dupä che-
marea credincioşilor la împărtăşire si dupä îndeplinirea acestui
preotul se găseşte “încă î n continuarea momentului arătării potirului cu
Sfintele Taine in, f a t a credincioşilor. „Această primă “arătare simboli—
zează a r ă t a r e a D o m n u l u i ' c ă t r e f e m e i l e mironosite, î n d a t ă d u p ă i n v i e r e ,
c i n d l—e—a i n t i m p i n a t c u î n d e m n u l : « B u c u r a t i — v ä i » ( M a t e i XXVIII, 9).
Ιιι locul Lui deci binecuvintează acum preotul pe credincioşi cu for—
mula d e m a i sus. Ea este, p r e c u m se vede, o scurtă rugăciune, prin care
se cere Domnului s ă le d ă r u i a s c ă m i n t u i r e a şi toate harurile ce decurg
din primirea Sfintelor Taine, căci ei reprezintă moştenirea pe care E1
a răscumpărat—o cu pretul Singelui Său. Prin glasul cîntăretilor ori al
corului, c r e d i n c i o ş i i r ă s p u n d p e u n t o n d e entuziasm religios, prin
tarea troparului s a u ua stihirii împrumuta-te din Vece'rnia Duminicii Po-
goririi Sfintului Duh, i m n ce se intona in vechime de către neofiti d u p ă
primirea botezului: «Am väzut lumina cea adevărată, am p r i m i t Duhul
cel ceresc; a m aflat credinta cea adevărată, nedespărtitei (Sfintei)
Treimi inchinindu ne, că aceasta ne- a mîntuit pe noi». Credincioşii aduc
astfel laudă si m u l t u m i r e Sfintei Treimi pentru binefacerile enumerate
în acest răspuns, primite prin opera mintuirii.
Vechile manuscrise liturgice n-au înregistrat această cîntare. În in—
tervalul d i n t r e Paşti si Înăltare se cîntă însă troparul <<Hristos ει inviat
d i n 1110111...», i a r la m a r i l e s ă r b ă t o r i troparul zilei respective.
În timpul intonării acestui imn, preotul s—a 1111015 111 altar cu sfintul
potir, pe care il pune pe sfintul antimins si îndată diaconul sau preotul
—- dacă slujba s-a f ă c u t f ă r ă diacon ……- trage de pe sfintul disc in potir,
cu rînduiala arătată mai inainte, părticelele lăsate neturnate înainte d e
impărtăşirea credincioşilor. D u p ă ce 11 acoperă, preotul tămîiază de trei
ori sfintul potir, zicînd în taină stihul 5 din Psalmul CVII: «fnaliä-Te
peste ceruri, Dumnezeule, $1 peste tot pămîntul (să strălucească)
Ta», p r a c t i c ă ce se g ă s e ş t e înscrisă î n manuscrise, d e la veacul al XII-lea
‚__—321…
incoacelmg. Acest text indeplineste aici functi-a unui mot-o, am putea
-᾽ spune in care se exprimă în rezumat semnificatia actiunilor liturgice
care urmeaz ă.
Preotul d ă astfel diaconului căclelnita cu care a tămiiat sfintul potir
si p u n i n d p e c a p u l l u i discul cu cele d e p e el, a c e s t a 11 tine c u m i n a si,
d u p ă ce se întoarce spre credincioşi asa fel ca să—i poată privi prin sfin-
tele usi, ocoleşte sfînta masă prin părtile d e miazăzi si răsărit, p î n ă ce
a j u n g e l a proscomidiar, unde 11 depune. Dacă n u este diacon, preotul,
inchinindu—se d e trei ori în f a t a sfintei mese, i a el însuşi sfintul potir
in mina dreaptă, iar î n stînga sfintul disc si tinind sfintul potir deasupra
acestuia, peste acoperămintele d e pe el, zice î n t a i n ă : aBinecuvintat
este Dumnezeul nostru». Cind s—a terminat la strană cintarea «Väzut—am
l u m i n a cea adevărată...» ori troparul sărbătorii, preotul se întoarce cu
f a t a către credincioşi $1 zice cu glas tare, din sfintele usi, 111 timp ce
act, tine sfintul potir ridicat în miini peste sfintul disc. aTotcteauno, acum
si pururea şi “in vecii vecilor». Această 1a doua arătare a Sfintului potir
inchipuie înălţarea Mîntuitorului la cer, d e pe muntele Măslinilor, in
f a t a Apostolilor Săi (Fapte I, 9) …“.
Cele d o u ă membre sau părţi ale formulei de binecuvîntare de m a i
sus, adică <<Binecuvintat este...» si «Totdeaun-a, acum si pururea...» fiind
r o s t i t e c e a d i n t î i î n t a i n ă , i a r c e a l a l t ă 0 d a t ă cu a r ă t a r e a a doua oară a .
sfintuiui potir către credincioşi, apar independente una de alta. Expresia
<<Totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor», ar'actualiza, după unele
Mîntuitorul ucenicilor Săi, d u p ă inviere :
interpretări, asigurarea dată de
cin—-
<<Iată, Eu s î n t cu v o i i n toate zilele, p î n ă l a sfîrşitul veacului» (Matei
XXVIII, 2 0 ) ; s—a s o c o t i t d e c i n e c e s a r s ă se a m i n t e a s c ă i n m o m e n t u i
s i m b o l i z ă r i i î n ă l t ă r i i Domnului, că Hristos v a f i cu Biserica Sua «101-
d e a u n a , a c u m si 1311111155...»1…. Prima propozitie, <<Binecuvint-at este
Dumnezeul nostru», r ă m î n e deci cu însemnarea ei d e f o r m u l ă pen-tru slă—
v i r e a lui Dumnezeu, prezent î n Sfintele "Taine. Acesta ——-— ni s e pare ——
r ă m î n e aci sensul întregii formula,, părere p e c a r e o considerăm înte—
m e i a t ă si pe faptul că, in unele locuri, formula <<Înaltă—Te peste ceruri...»
e r a completată in t r e c u t si c u t e x t u l : <<Binecuvintat este Dumnezeul
nostru, Cel ce l u m i n e a z ă si s f i n t e s t e , tot—deauna...» ( a c e s t final fiin-d
rostit c u voce tare d e dina-con, care lua po'tiru-l cu Sfintele Daruri), deci
in continuarea ideii d i n imnul «Аш văzut l u m i n a cea adevărată...», d e
la strană "…. Alte interpretări lasă să se înteleagă însă că ambele părti
ale p r o p o z i t i e i l i t u r g i c e in cauză nu sînt decit membre a l e u n e i a si ace—
leiaşi binecuvintări, pe c a r e 0 d ă preotul, inainte d e rostirea rugăciunii
slava 1018. Cf. Cod. nr. 662, Bibi. N a t . A t e n a si Constitutia l u i Filolei, Cod. 6277—770,
Mînăstirea P a n t e l i m o n , l a Pan. N. T r e m b e l a , op. cit., p. 15.
1019. Cf. Sf.. G h e r m a n I a l Constantinopolul-ui, op. cit., P. G., XCVIII, 452 B.
Cf. G h e n a d i e , f o s t e p i s c o p d e Arges, op. cit., p. 123 51 i e r o m . G a b r i e l
. . - . . . … … - .

1020.
1017. A c e a s t ă expresie & tii.-mirii se găseşte adecvată amintirii evenimentelor RăŞCanu, op. cit., p 163 si altii. (Vezi la Dr. Vasiie Mitrofanovici $1 Dr Τ Τ51115ν56111
mortii si invierii Sale, pe care 15 mărtursim prin insusi faptul impărtăşirii. Căci
op. cit., p . 540, τιτ. 4).
pogorirea i n t r u p u l n o s t r u a SJintei E u h a r i s t i i , prin i m p ă r t a ş i r e , s i m b o l i z e a z ă ingro— 1021. Ms. din ап. 1306, Β1Ὀ1.᾽Μῖτιἔ511τῖἱ Esfigmenu, Atos. La Α. D m i t r i e v s c h i ,
parea D o m n u l u i i a r p r i n invierea Lui i n noi, i n v i e m si noi î m p r e u n ă c u El. Cf. Α. XII-lea—al XIII-lea.
Ι. Dmitrievschi, Istoria d o g m a t i t a i n s t v izăeasnenie bojestv. Liturgii, S-t. P e t e r s b . OP- Cii.. р. 269,- Ms. 7020, Bibl. M i n ä s i i r i i ' S i n a i - ( v e a c u l a l
_ Ibidem. р. 146.
1884, p. 274, l a Dr. Vasile M i t r o f a n o v i c i s i D r . Τ. T a r n a v s c h i , ор. cil-., p. 536.
Liturghierul explicat ~— 21

' H ‘ («..:—4 -.:.*..".1

 , ...-ι.. “°,-..????" . ,…:,……..…. .-. __ .,__. . ‚_ ...- __ , . . . … . .. .. .. -. . :..…. , .. „, Η: … _... _. .... .. „"…и . ; ͵-- „„a-; …, :...… .-:-:- Ι::'Ξ'…',','::'ι, : … -.-1……-1ψι;- ':--=-=… :…… ν…… - …… "

Ё
f

--'-322-- — 323 ___

, ... … . jf | .

d e mulţumire după împărtăşire («58 58 umple gurile noastre de lauda slavă 1118118111...», 0818 58 rosteste î n timp „ce se face semnul crucii cu

_
' ' sfînta Evanghelie peste antimin-s, aşezînd—o'apoi peste ,el.
Ta, Doamne...») “№.
Propriu—vorbind, Liturghia a luat sfîrşit, întrucît şi-a ajuns scopul,

_
S t r a n a răspunde „cu r e c i t a r e a i m n u l u i a t r i b u i t d i a c o n u l u i Gheorghe
Pisidul( secolul ai VII-lea) si introdus î n L i t u r g h i e “de'—patriarhul Sergiu, d e o a r e c e “ D a r u r i l e s—au s f i n ţ i t , iar p r i n t r — î n s e l e s-au s f i n ţ i t a t i t p r e o t u l

_
în anul 6241023: « з а se umple gurile noastre de 18110181Τ18 Doamne, ca ' c u t o a t ă c e a t a s l u j i t o r i l o r , c i t si p o p o r u l d r e p t — c r e d i n c i o s » "…. Î n c h e i e -

—
să l ă u d ă m slava Ta, că ne—ai învrednicit pe noi să ne împărtăşim... Întă— rea formală a oficiului se f a c e însă cu un ceremonial special, numit
apolis. … '

_
reste-ne pe noi î n t r u sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm. dreptatea
Ta. Aliluia...». Din veacul a l XIII-lea încoace el se găseşte num-ai î n

_
uzul Liturghiereiorslave si române, în timp ce ediţiile Liturghieruiui de III

_
limbă greacă n u l—au mai înregistrat, probabil pentru că împărtăşirea IMPARTAŞIREA LA SFI’NTA LITURGHIE PRIVITA
colectivă a credincioşilor a r ă m a s un eveniment mărginit la cîteva date

‚
SUB ASPECTUL SPIRITUALITÀTII CRESTINE
din… cursul a n u l u i . Prin acest imn, credincioşii se roagă ca să li se dea
putere de la Dumnezeu s p r e a m u l ţ u m i d u p ă c u v i i n ţ ă p e n t r u dumneze- Prin împărtăşirea'liturg hisitorilor si a credincioşilor către sfîrşitul
iestile claruri cu c a r e s—au împărtăşit si totdeauna să-i întărească cu Liturghiei, se p o a t e spune că, propriu—vorbind, slujba sau oficiul el şi—a

harul S ă u p e n t r u a se putea menţine în sfinţenia dobîndită, pre-cum si
pe calea p o r u n c i l o r divine. În acest timp, preotul duce la proscomidiar
sfintul potir cu Sfin-tul disc, dacă n—a avut diacon, si aşezîndu-le acolo
închipuie p r i n aceasta şederea Fiului la dreapta Tatălui, după înălţarea
la c e r ; d i n a c e a s t ă clipă, <<sfînta masă r ă m î n e ca t r o n al lui Dumnezeu—
Taiăl, iar p r o s c o m i d i a r u l ca scaunul cel de—a d r e a p t a măririi celei d e
s u s » "…. T ă m î i a z ă a p o i S f i n t e l e - d e t r e i o r i , î n s e m n î n d prin aceasta «1181111
_
atins scopul, întrucît, primind Sfintele Taine, liturghisitorii si credincioşii
care a u participat la serviciul divin s-au sfinţit prin unirea c u Hristos.
Folosind stilul S f î n t u l u i Dionisie Pseudo-Areopagitul, p u t e m spune
d e a s e m e n e a că, p r i n î m p ă r t ă ş i r e , u n i t a t e a s-a multiplicat, pen-tru ca să—i
a d u c ă în u n i t a t e pe toţi c e i c a r e primesc Trupul si Singele «Mieiuiui lui
Dumnezeu, Cel c e s e s f ă r î m ă si n u se d e s p a r t e , Cel ce s e m ă n î n c ă puru—
rea si niciodată nu se sfîrşeste». «Prîngînd sau sfärîmînd î n multe părţi

_
Sfintului Duh, care s-a dat Apostolilor, prin insuflare, după înviere» 1025. Piinea... ce formează un singur tot si împărtăşind pe toţi din acelaşi potir,
Trecind apoi la s f î n t a miasă, preotul strînge, adică intocmeste anti- liturghisitorul preface astfel în chip simbolic unitatea in multipli—citate
minsul aşa c u m a fost înainte de ectenia pentru c'atehumeni, în timp ce Şi o î m p ă r t ă ş e ş t e , s ă v î r ş i n d p r i n aceste lucrări cea mai sfîntă dintre
rosteşte —-— d a c ă n u este diacon … ectenia finală de mulţumire obşte-ască ierurgii» "*". Căci, pentru m a r e a iubire de_oarneni a lui Dumnezeu, d u m -
p e n t r u î m p ă r t ă ş i r e : a D r e p ţ i ! P r i m i n d (Μεταλαβόντες, d u p ă c e a m primit) nezeiasca Taină a Împărtăşirii —— una, simplă, indivizibilă în principiul
dumnezeieştiie, sfintele, prea-curatele, nemuritoarele, ceres-tile si d e v i a ţ ă ei —— <<se multiplică într-o diversii-arte sfîntă de simboluri.… d a r se întoarce
idcătoareie ale lui Hristos Taine, c u vrednicie să mulţumim Domnului». iarăşi în chip unitar din a c e a s t ă d i v e r s i t a t e , î n u n i t a t e a p r o p r i e ei, şi
D r e p t i , adi-că î n picioare, plini d e cuviinţă ca pentru „arătarea recunoş— unifică pe cei ce cu sfinţenie se înalţă la dînsa» 1028.
tinţei si cu cugetul înălţat să ne exprimăm mulţumirea p e n t r u sfintele Prin împărtăşire, Sfînta Euharistie nu cade sub acţiunea procesului
si dumnezeiestile d a r u r i ce ni s-au împărtăşit prin cereştile si de viaţă fiziologic al nutriţiei naturale, căruia îi sint supuse alimentele obişnuite ;
făcătoarele ale lui Hristos Taine. Pe d e altă parte, Liturghia fiind p e deci e a «1111 se mistuieşte, nu se alterează si n u se elimină», nu se t r a n -
p u n c t u l d e a - s i in-ch-eia o f i c i u l şi, c a atare, noi avind s ă n e î n t o a r c e m s f o r m ă in t r u p o m e n e s c , c i , d i m p o t r i v ă , «Piinea vieţii. schimbă, p r e f a c e
la ocupatiile c o m u n e ale vieţii, sin-tem i n d e m n a t i la s f î r ş i t ' s ă ne rugăm si umple d e v i a ţ ă pe cel ce se împărtăşeşte» №9, răspîndeşte Duhul si
ca să ni se a c o r d e h a r u l lui Dumnezeu d e a petrece fie-care din celelalte v i a ţ a lui Hristos în noi, transformîndu— ne după chipul şi asemănarea Lui.
zile î n v i a ţ ă <<desăvîrşită, s f î n t ă , î n pace si f ă r ă de păcat»,- cu a l t e c u - Ca şi cărbunele aprins d i n viziunea lui“ Isaia (VI, 6), alimentul euharistic
vinte, p e n t r u ca v i a ţ a noastră întreagă să se prezinte ca o <<jertfă vie, este foc c u r ă t i t o r si <<curăţiţi fiind p r i n el, ne unim' cu Trupul Domnului
s f î n t ă si p l ă c u t ă l u i D u m n e z e u , ca u n cult a l n o s t r u spiritual» (adică
si cu D u h u l Lui şi a j u n g e m astfel Trup al l u i Hristos», 193°. Căci împărtă-
netulburat d e patimi) a d u s neîntrerupt lui Dumnezeu'(Rom. XII, 1). şindu—ne t o ţ i d i n acelaşi p o t i r euhari-stic c u Pîinea vieţii, c a r e este T r u p u l
Această ectenie reprezintă un epilog al actului împărtăşirii, f o r m î n d
d_eci una din p ă r ţ i l e componente ale ritualului împărtăsirii credincio— 1026. N i c o l a e C a b a s i l a , ор. cit., c a p . XLI. Ρ. G., CL, 456 C. .
cap. 111,
1027. SI." D i o n i s i e Pseudo—Areo pagitul, „Despre i e r a r h i a bisericească,
51101. Ea se încheie cu e c f o n i s u l : «Cà Tu esti sfinţirea noastră si Tie p a r t . III, 12, trad. î n l i m b a r o m â n ă d e Pr. Cicerone I o r d a c h e s c u : Ierarhia cerească
bisericească, р. si trad. franceză de Mgr Darboy, Saint Denys
Şi
1022. of. Nicola-“' Cabasiia, ор. cit., cap. XLI, P. G., CL, 456. cea 1932,
-
104,
… … _ - -
1023. C r o n i c a Ρο… cală, Ρ. G., ХСН, 989, 1000. I’Areopagite. Paris,—1932.
1028. I b i d e m , cap. 111, part. HI. 3. _ ᾽
1024. Cf. Şi Ghejladie, f o s t e p i s c 0 p d e Argeş, op. cit., p. 123.- I n c e p i n d d i n acest 1029. N i c o l a e Cabasila, Despre viaţa în. Hristos, trad. de Pr. Prof. Teodor
moment, luminarea e laproscomidiar trebuie aprinsă, avînd să rămînă astfel tot
Bodogae (Sibiu, 1946), cart. IV, cap, 'eRoadele sfintei Impărtăşiri», p. 95. _
timpul cit se află aci Tainele cele dumnezeieşti. … ΄ ΄΄ - 1030. Sf. loan Damaschin, Expunere:— îngrijită a credintei (Dogmatica) , cart.
1025. K. ΌίΞΠΚδι'115,Πατριαρχ…ά "Εγγραφα, t. III, Constantinopol, 1895, p, 51,- Sf. IV, cap. 13. -
Gherman 1 al- Constantirmpolului, op. cit., P. G., XCVIII, 452 Β. _
 ___-325.—
unic, nedespărţit şivneîmpuţ inat al lui Hristos, sîntem astfel înCorporaţi
_-1еа virtuţilor 5111011110 ferirea de p ă c a t e l e d e m o a r t e . Această P î i n e
în acest Trup, al сагш с а р este Hristos ,- toţi laolaltă, adică, oricît de este “izvor d e bunătăţi, lumină, viaţă..." si solire spre a d ă u g i r e a si in—
m u l ţ i s i n t cei c a r e s - a u împărtăşit î n t r e c u t s i cei care n e împărtăşim multirea dumnezeieştii bunătăţi», spre iertarea păcate—lor s i ' s p r e viaţa
astăzi, ajungem u n singur t r u p (I Cor. Χ, 16, 17), iar fiecare in parte sînt- d e veci, spre curăţire, î n n o i r e si luminarea celor cinci s i m ţ u r i , spre
tem membre ale acestui Trup tainic şi'deci unii altora (I Cor. XII, 27 51 sănătatea si sfinţirea trupul-ui si a sufletului, spre paza, îndreptarea si
5 ; Rom. XII, 5) vieţuin-d p r i n Hristos (loan VI, 57), c a mlădiţele d e viţă întărirea vieţii 51 spre m î n t u i r e , spre sporirea în fapte b u n e si in desă—
din acel-aşi b u t u c sau tulpină (Ioan XV, 5). De aceea, precum remarcă vîrşire, spre implinirea poruncilor si s p r e împărtăşirea d e Duhul Sfînt "….
Sfintul Ioan Damaschin, aceast-ă Sfintă Taină « s e n u m e ş t e Î m p ă r t ă ş a n i e , . P e n t r u d o b i n d i r e a acestor b i n e f a c e r i , ce se î m p ă r t ă ş e s c s u b d i f e r i t e for—
căci prin ea ne împărtăşim cu Dumnezeiera lui Hristes. Se numeste cu- m e p r i n p r i m i r e a Sfintelor T a i n e euharistice, liturghisitorii s e roagă
minecäturäsi este cu adevărat, pentru că prin ca ne cuminecăm cu Hris- d e j a d u p ă încheierea Ve—c-erniei, p r i n troparele odelor s a u cîntărilor din
tos şi n e f a c e m părthaşi a i T r u p u l u i si D u m n e z e i r i i Lui. Prin e a i n t r ă m în canonul care alcătuieşte prima per-te d i n <<Rîndui-ala sfintei împărtă—
c o m u n i u n e s i n e u n i m u n i i c u alţii, p e n t r u c ă n e î m p ă r t ă ş i m dintr—o sin— 5111», precum si prin rugăciunile speciale d e multumire d u p ă dumne—
gură piine 51 devenim toţi u n t r u p s i u n singe a l lui Hristos si membre zeiasca împărtăsire, c a r e se găsesc înscrise î n partea a d o u a a Litur—
unii altora, a j u n g i n d toţi impreună Trup al lui Hristos» "…. Sfînta. Împăr— ghierului. _
tăşire ne u n e ş t e a s t f e l si ne introduce în unitatea Bisericii Apostolice si
Ecumenice, î n societatea d r e p ţ i l o r si a s f i n ţ i l o r , a f r a ţ i l o r noştri î n H r i s - Induhovniicit astfel p r i n S f î n t a Euharistie, credinciosul este spriji—
nit în silinţele s a l e d e a duce practic o v i a ţ ă în Hristos, prin confor—
tos, c e r e a u a d o r m i t i m p ă r t ă ş i ţ i c u această m e r i n d e “ d u h o v n i c e a s c ă , pre—
' m a r e a î n t o a t e a c ţ i u n i l e sale s e n t i m e n t e l o r l u i Iisus, 050 c u m î n d e m n a
cum si in comunitatea celor c a r e s e împărtăşesc o d a t ă 0111101 10 Litur—
ghia din bisericile de [pretutinden i. Ea este deci m a i m u l Ψ ecît semnul Sfintul Apostol P a v e l . : «'În v o i t r e b u i e s ă f i e a c e l e a ş i . s i m ţ i r i c a si î n
Hristos Iisus» (Filip. II, 5). Căci a d e v ă r a t a viaţă în Hristos s a u desăvîr—
s a u s i m b o l u l u n i t ă ţ i i c r e ş t i n e (signum unitatis), c u m o numea Fericitul
A u g u s t i n , d e o a r e c e a c e a s t ă u n i t a t e s e r e a l i z e a z ă s a u se p r o d u c e c h i a r sita spiritualitate creştină se realizează atunci cînd c i n e v a poate să
p r i n însă—şi sfinta îmrpărtăşire.
… s p u n ă cu Apostolul n e a m u r i l o r : “Acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos
"
trăieşte în mine» (Gal. II, 2 0 ) ; «C-el ce s e lipeşte d e D o m n u l este u n
Primind dumnezeie ştile d a r u r i , nu m a i s î n t e m singuri, ci cu Hris- singur d u h 011151» (I Cor. VI, 17) si, ca atare, trebuie să—I s u p u n ă d e
tos 1°32, căci, precum El însuşi .a î n c r e d i n ţ a t pe cei c a r e se împărtăses c
bunăvoie mintea,» i n i m a , voinţa, căci “dacă cineva nu a r e duhul lui
cu Trupul si Singele Său, ei rămîn 111-Ε1 si 131-111 ei (loan ν1,551. Ο 00111- Hristos, acela n u 051001 Lui» (Rom. VIII, 9). '
penetraţie sau “'intrepătrundere, o consangvinitate tainică deci asupra
МБШ"

căreia Sfîntul Chiril al Ierusalimu lui atrăgea astfel atenţia neofiţilor: S f î n t u l Trup si Singe euharistic sint <<-daruri dumnezeieşti si î n d u m -
«Sub f o r m a p î i n i i ţ i se. d ă T r u p u l , i a r s u b c e a a v i n u l u i ti se d ă S 11020110010»…6, 'de-oarece Pîinea împărtăşirii nu este p î i n e simplă, ci
ingele, unită cu Dumnezeirea, ca u n cărbune dumnezeiesc aprins, d i n care,
ca prin împărtăşir ea cu Trupul si Singele lui Hristos să a j u n g i unit cu

__ ‚_____________',._sä__.__-_„„ . .
El într—un s i n g u r t r u p si s î n g e . A j u n g e m astfel si h r i s t o f o r i luînd 5011 primind prin împărtăşire' focul, «ne îndumnezeim prin împăr—
(purtători
de Hristos], pentru c ă Trupul si Singele Lui se împăirţ-esc in membrele tăsirea d e focul dumnezeiesc», p r e c u m se exprima Sfintul l o a n Damas—
noastre, aşa c ă , d u p ă c u v i n t e l e S f î n t u l u i Apostol Petru, ne facem astfel 0111111037. Împărtăşindu—ne cu Trupul proslăvit a l Domnului, c a r e . e s t e
părtaşi dumnezeie ştii firi» (II Petru I, 4) "…. Prin <<mîncarea' si b ă u t u r a „“Piinea ce s-a pogorit d i n cer», „ajungem să n e u n i m totodată, prin
duhovniceas că» a S f î n t u l u i T r u p s i Singe e u h a r i s t i c . a l e l u i H r i s t o s , c a r e Е1, cu El si în Е1, cu Dumnezeu—Traităal si Sfin-ta T r e i m e , d e care Fiul
este pîinea cea c e r e a s c ă , cea vie, cea d ă t ă t o a r e d e viaţă v e ş n i c ă ( I o a n este nedespărţit, asa. p r e c u m EI însusi a z i s : «Eu vietuiesc în Tatăl si
…
VI, 33 ‚35, 38, 41, 48, 51, 54, 58), f i i n ţ a n o a s t r ă î n t r e a g ă , c u f o n d u l ei cel ce Mă mănîncă pe M i n e v a vieţui prin Mine» (Ioan. VI, 57) si, d e
_ cel mai intim, a j u n g e pătrunsă de prezenţa Mîntui'to rului :- “Sufletul ,
asemenea, în rugăciunea d i n grădina G h e t s i m a n i : «Tu, Părinte, esti in
t r u p u l si t o a t e p u t e r i l e n o a s t r e s e î n d u h o v n i c e s c , p e n t r u că se u n e ş t e
suflet cu suflet, t r u p cu trup si s î n g e ' c u sînge» "…. Hristos ne face.-ast- M i n e si Eu sint in Tine... Eu in ei si Tu 111 Mine» (Ioan XVII, 21 si 23) 1°38.
fel părtaşi la propria Sa biruinţă si desăvîrşi re, n e d ă din însăşi viaţa Este tocmai c e e a c e mărturisim î n Canonul din R i n d u i a l a s f i n t e i împărtă—
Sa dumnezeia scă, sfinţindu— ne si intr—un a n u m i t chip îndumneZ eindu-ne. s i r i : <<…prin î m p ă r t ă ş i r e a Sfintelor Tai-ne, a v i n d u — T e pe Tine l o c u i t o r î n t r u
Puterile n a t u r a l e ale sufletul ui nostru sint inviorat e astfel spre mine, impreună cu Tatăl si Cu Duhul, Păcătorule de bine, m u t i
bine,
dobindin d puterea necesară pentru“ infringer ea piedicilo r ce s t a u în ca— m i l o s t i v e » "….
_
1031. Ibidem. 1035. Spicuiri d i n r u g ă c i u n i l e ' R î n d u l e l l i s f i n t e i i m p ă r t ă ş i r l , şi d i n cele p e n t r u
᾽ M u l t u m i r e 0111011 împărtăşim.
1032. Cl. R u g ă c i u n e a S f i n t u l u i Simion '
ρδτιὄεπμ, din Liturghier. ΄ '
N o u l Teolo ' « ’ '
g' … ΜΝΗΜΗ Β…"… Η" -
' ΄ 1036. S i m i o n , N o u l Teolog, rugăciunea c i t a t ă . ,
1033. Si. Chiril a l I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z e IV mlstogog lcă, 1037. Sf. Ioan Damaschin, ор. cit., t r a d . cit., p“. 266.
3.5
cit plüää. N i c o l a e C a b a s r l a , Despre viata in Hristos, c a r t . II, Ρ. G., CL, 521 … 1038. “„Să—Ti f i u Tie locas, p r i n î m p ă r t ă ş i r e a cu S f i n t e l e T a i n e , ovindu—Te pc
in'trad. Tine l o c u i t o r „în mine, impreunä c u T a t ă l si cu Duhul, F ă c ă t o r u l e d e b i n e » .
1039. T r o p a r u l a l doilea d i n o d a 'a IX—a.
 Η
.

.!
- «1
„

-3͵26--- -32?--.-

’ Cit de fericit inspirată este deci expresia prin care Sfîntul I o a n
Gură de Aur recunoaşte că sfînta impărtăşire este nu numai «un izvor
nesecat d e b u n ă t ă ţ i » , c i si «cheia s p i r i t u a l ă , care n e des-cuie î m p ă r ă ţ i a
cerurilor» "…. Ea n i se d ă «spre iertarea păcatelor si spre viaţa de veci»;
căci în Sfînta Impărtăsanie primim «Piinea vietii», «Pii-nea Cea vie, ce s—a
pogori-t d i n cer, d i n care d e va mînca cineva are viată veşnică. si Eu
i! voi învia i n Ziua-cea d e apoi» (Ioan. VI, 35, 41, 48, 51, 54, 5.8), pre-'cum
ne—a asigurat Domnu-l însusi. Sfînta Impărtăş—anie este, cu alte cuvinte,
«leac al nemuririi» si «anti-dot ca s ä nu murim, ci să trăim pururea în
Iisus Hristos», cum se exprima Sfîntul Ignatie ( + 107), episcopul Antio-
hiei "…. Ε8 este u n fer—ment divin, care face să germin—ezé în sufletul
nostru v i a t a veşnică, găsindu-ne astfel a n g a j a t i pe calea ce duce la în-
vierea n o a s t r ă v i i t o a r e , cale pentru c a r e dumnezeiasca Euharistie ne
serveşte ca a m e r i n d e duhovnicească» "Η'-’.
Toate aceste binefa-ceri, ce se lucrează prin împărtăsire, izvorăsc
î n s ă d i n J e r t f a l u i H r i s t o s s i d i n b i r u i n ţ a L u i a s u p r a păcatului si a m o r t i i .
Ca act d e consumare a J e r t f e i euharistice, împărtăsirea constituie parti—
ciparea cea m a i d e p l i n ă la J e r t f a Domnului, pe care o reproduce "si о
actualizează L i t u r g h i a ; d e fapt, a c t u l impărtăşirii reprezintă î n cadrul
.
Impărtăşire-a la fiecare Liturghie a tuturor credinciosilor partici-
panti, a f a r ă de cei care s e l g ă s e a u o p r i t i de Biserică, pentru motive d e
nevrednicie, a p u t u t fi ο practică generală si a f o r m a t regula comună
şi o f i c i a l ă a v i e t i i c r e ş t i n e a t i t a t i m p c i t d u m i n i c a „a f o s t s i n g u r a z i l i t u r -
gică d i n s ă p t ă m î n ă . Aceasta e r a situatia in— epoca crestinismului primar
sau cel putin in primele d o u ă veacuri creştine, precum ne informează
l ă m u r i t s c r i e r e a F a p t e l e A p o s t o l i l o r ( X X , 7), D i d a h i a celor 12 Apostoli
(XIV, 1) si Apologia întîi (LXVII, 7) a Sfin-tului Iustin Martirul si Filo-
zoful-. Acest din u r m ă P ă r i n t e bisericesc precizează chiar că duminica
era ziua î n c a r e s e î m p ă r t ă ş e a u t o t i m e m b r i i comunităţii. I n Curînd însă,
si a n u m e începînd .chiar d i n cursul veacului a l III-lea, n u m ă r u l zilelor
liturgice de peste s ă p t ă m î n ă a sporit prin oficierea Liturghiei si în zilele
d e miercuri si vin-eri, ca la I e r u s a l i m , î n Biserica Antiohiei", a Africii
d e Nord, etc. "*", o r i s î m b ă t ă , ca la Roma, Asia Mică, Siria etc. "…, a f a r ă
de sărbătorile fixe din acea vreme. Î n a c e s t e conditii, c o n s t i i n t a creş—
tină a a j u n s s ă s e simtă oarecum .f-ortată pe terenul pietătii, producin—
du—se i n c h i p firesc o. rezistentă pioasă, prin abtinerea de l a î m p ă r t ă -
şirea regulată. Impărtăşirea la fiecare Liturghie a î n c e t a t d e c i d e a f i
obştească, ea mărginindu—se n u m a i l a n u m ă r u l d e credincioşi care se

Liturghiei momentul final, incheierea normală sau desăvîrşi-rea Jertfei, considerau pregătiţi î n acest scop. Acest l u c r u n e lasă să—l intelegem
făcînd astfel parte d i s p o z i t i i l e C a n o a n e l o r 9 si 1 0 a p o s t o l i c e , d a r m a i c u s e a m ă Canonul 2
_

integrantă d i n actul liturgic al Jertfei. Denumirile

d e «111858» 51 ««Cina Domnului» (I Cor. Χ, 21 εἰ ΧΙ, 20), <<mîn=care si bău- al Sinodului d e la. Antiohia (anul 341), prin care erau excomunicati cei
,

t u r ă d u h o v n i c e a s c ă » (Didahia celor 12 Apostoli, X, 3), « f r i n q e r e a p î i n i i » care evitau. sfînta împărtăsire, fie plecînd din biserică î n timpul servi—
"nn-a n u

(Fapte II, 42 si 46), piine si pahar binecuvîntat (I Cor. X, 16),- sub care
era d e s e m n a t ă la început Sfinta Euharistie, n u lasă nici ο îndoială că
scopul final al Liturghiei e r a tocmai impărtăsirea credincioşilor. O ast-
fel d e d e s t i n a t i e îi e r a d a t ă , d e altfel, d e Mîntuitorul însuşi, prin for—
mulele d e instituire (<<Luati, mîncaţi..., beţi dintru acesta toti...»), pre-
':
ciului divin, fie neprezentîndu-se la primirea S f i n t e i Taine, deşi asis-
taseră la întreaga s l u j b ă . În l u m i n a acestor măsuri, trebuie să întele—
“ggem că ceea. ce afirma Sfintul Vasile cel Mare pe la anul 372 in Epistola
către patricia Caesaria si a n u m e că «noi», a d i c ă aici la noi, î n Cezareea
Capadociei (Asia Mică), « n e împărtăşim de patru ori pe s ă p t ă m î n ă :
duminica, miercurea, vinerea si s î m b ă t ă , precum si în alte zile, d a c ă este

c u m si p r i n c a r a c t e r u l o b l i g a t o r i u , p e c a r e i-l i m p r i m ă a t u n c i c i n d z i c e :
«De nu veti min-ca T r u p u l Fiului Omului si d e nu veti bea Singele Lui, pomenirea (sărbătoarea) u n u i 511111»'ΙΟ45, 1111 58 poate interpreta in sen-
nu veti avea viată î n t r u voi... Căci Trupul Meu este cu adevărat .mîn- sul u n e i reguli g e n e r a l e s a u ca t e r m e n e o b l i g a t o r i i d e î m p ă r t ă ş i r e , ci
:;

care si Singele Meu este cu a d e v ă r a t b ă u t u r ă » (Ioan VI, 53, 55). De
aceea. Sfînta Euharistie s-a m a i numit si «Împärtäsanie» (I Cor. X, 16),
88
iar Liturghiei i s-a m a i spus si σύναΞεις, adică a d u n a r e a credincioşilor
:'
numai ca zile d e Liturghie obişnuite la reşedinta“ episcopală si deci ca
ocazii d e împărtăşire pentru clerici si, cel mult, pentrucredinciosii evla—
viosi. Celor patru împărtăsirii săptămînale nu li se poate recunoaşte,

la masa euharistică. aşadar, decit un caracter de devotie, mărginit la un număr restrîns de

Impărtăşirea este deci u n act implicit Liturghiei, ceea ce înseamnă persoane. ' ’ ᾽ .
că nu _se p o a t e concepe Liturghie fără împărtăşire, aceasta fiind mijlo— De altfel,. disciplina privitoare l a 'împărtăsire nu e r a uniform—“ă în
cul prin care. s e f a c e sfintirea deplină a credincioşilor si prin care ei t o a t ă "Biserica; Îndeosebi, i n prima s u t ă d e ani d e la inaugurarea liber—
a j u n g î n u n i u n e şi c o m u n i u n e cu Duhul si prin ΕΙ unii. cu altii. C h e m a - t ă t i i Bisericii s e s t a b i l i s e r ă d e p r i n d e r i r e g i o n a l e s a u o b i c e i u r i locale, p e
rea din insusi textul L i t u r g h i e i : «Cu frică de Dumnezeu, 'cu credinţă care FericitulAugustin le remarcă, subliniind că <<unii se împărtăşesc
ει c u d r a g o s t e s ă v ă a p r o p i a ţ i » d e Sfintele Taine î n l ă t u r ă o r i c e î n d o i a l ă cu Trupul s i Singele D o m n u l u i zilnic,-' i a r a l t i i n u m a i î n a n u m i t e zile;
in a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . Deci credinciosii c a r e a s i s t ă l a L i t u r g h i e f ă r ă s ă în unele p ă r t i nu r ă m î n e nici o zi fără-Liturghie, în timp ce în altele se
se apropie d e Sfintele Taine n u ' s e împărtăşesc pe deplin de harurile
wun-u
1043. Cf. SHViae vel potius Aelheriae peregrinatio ad local—…sancta (ed. II, W .
jertfei, desi a u particip at la a d u c e r e a ei. Haereus, Heidelberg, 1929, XXVII, 6, p. 35). - _ ͵ *
1044. Can. 49 al Sin. de la Laodiceeaţş Constitutiile)Apostolice; cart. II, 59;
1040. S f . I o a n Gură de A u r , O m i l i a la Nasterea D o m n u l u i Iisus H r i s t o s , 7. cart. V, "15, 20; cart. VII, 23,- cart. VIII, 23,- EpîIaniu, Expunerea cerdinţef, c a p .
1041. Sf. I g n a t i e , episc0pul Antiohiei, Epistola c ă t r e Efeseni, 20. - 24, P. G., XLII. ' ' --
1042. Rugăciunea d i n t i m p u l ecteniei ce se rosteşte inainte d e Rugăciunea 1045. Sf. Vasile cel Mare, Epistola XCIII c ă t r e patricia Car—esarfa, P. G., ΧΧΧ…
Domnească, i n L i t u r g h i a S f i n t u l u i V a s i l e cel M a r e . — 484 Β. . . '
 ___- 328—- " i —-— 329 ——

săvirşeste numai simbăta şi duminica, ori aiurea numai duminica» "….
Asa precum ne lasă să vedem .omiliile Sfintului. Ioan Gură de Aur 1°47,
in creştinismul răsaritean s—a manifestat d e timpuriu tendinţa si prefe—
sărbători de'
rintele pentru împărtăşirea obştească m a i m u l t l a m a r i l e
peste a n (Crăciun ori „Bobotează, Păresim—i, Paşti si Cincizecime) . Lucru-
rile n u „se petreceau altfel nici la Mediolan, unde Sfintul Ambrozie işi _
d o j e n e a credincioşii c ă v i n la î m p ă r t ă ş i t o d a t ă pe an, « a s a p r e c u m s - a u
obişnuit s ă facă în Răsărit grecii» Με… Scăderea vechiu-lui nivel al rivnei
religioase se afirmase pe măsură ce se intra m a i deplin in epoca evu—
l u i m e d i u … l n tot cazul, impărtăşirea d e a s ă o r i l a f i e c a r e Liturghie si
cîteodată c h i a r zilnic a r ă m a s ca act d e devotie reprezentat 111 anumite
c C i (10 curentele d i n unele centre monahale, sau, in cazuri sporadice,
chiar 111 v i a t a bisericească din lume "…. - … '
Cu t o a t e d e p r e s i u n i l e intervenite m a i tîrziu î n nivelul vietii reli—
g i o a s e , î m p ă r t ă ş i r e a l a f i e c a r e L i t u r g h i e s a u cel p u t i n l a c e a d e dumi—
nică 11-a i n c e t a t d e Ja reprezenta termenul, telul s a u idealul. spirituali—
tătii creştine "…. Este locul să l ă m u r i m că prin spiritualitate creştină
se înţelege in general vietuirea i n Hristos, adică u n c h i p de
d e simtire si d e trăire a vietii in d u h u l lui Hristos ”"“, EI “fiind obiectul
supremei n o a s t r e iubiri, m o d e l u l ideal si m i j l o c i t o r u l p e r f e c t i u n i i - n o a s -
t r e . P u n c t u l c u l m i n a n t a l acestei s p i r i t u a l i t ă t i s e a t i n g e î n u n i r e a cu
D u m n e z e u p r i n Hristos, p r i n c a r e v i a t a n o a s t r ă isi r e a l i z e a z ă d e s ă v î r ş i t a
ei creştere duhovnicească, intrucit in acest chip El ne face părtaşi l a
v i a t a L u i însuşi. i n t r - u n c u v i n t , <<viata "in H r i s t o s c o n s t ă î n u n i r e a sufle-
tului cu Dumnezeu» 1052, Această participare la viata dumnezeiaScă ne
g;.Sfinta Euharistie reprezintă în comparaţie cu celelalte Taine incunu—
îfnarea ul-cuşului nostru duhovnicesc, deoarece credinciosiise împărtă—
ca în
i—„şesc p r i n ea nu n u m a i d e d a r u r i a n u m i t e ale h a r u l u i m i n t u i t o r ,
auf-39mm d i n celelalte.-„ci se unesc cu Hristos" insusi, vistiernicul vietii 51,
] harului, impărtitorul tuturor darurilor «0010 ce sint de tre'buintă pen-
e,… v i a t ă si pietate» (II P e t r u I, 3) 1053. Repetăm totuşi p r i m i r e a acestei
aine, impărtăsindu—ne d e , m u l t e ori, deoarece, p r i m i n d <<comoara
ceasta in vase de lut» (II Cor. IV, 7),}aidi‘c‘é’1 in timpuri strică-cio ase, su—
jjf'puse a l u n e c ă r i l o r f i r i i n o a s t r e , c a r e n u p o a t e să p ă s t r e z e m u l t t i m p pe—
01:00 Tainei, «e d e t r e b u i n t ă s ă 110 împărtăşim intr—una d e sfinta masă...,
pentru ca Făcătorul lumii s ă r ă m î n ă "in tot timpul î n l o t u l nostru, ca să
"'î"iliclr'epteze chipul Său in noi, o r i de c ă t r e ori d ă semne că v r e a să se
strice» "…. - ' ' -
P r e - b a z a e x p e r i e n t e i d e v e a c u r i , p r e c u m si p e n t r u a c r e a c o n d i t i i l e
proprii pentru realizarea d e c ă t r e fiecare credincios a vredniciei noas—
tre pentru primirea Sfintei lmpărtăşa nii (I Cor. XI, 28), Biserica a mo—
derat rigorismul vechilor canoane i n această privinţă, oprindu—se in
gindire, practică l a о regulă concepută î n spirit d e libertate. Acest fapt rezultă
in primul r i n d d i n sensul m i n i m a l pe care il a u t e r m e n e l e fixate in acest
scop, fie prin uz, fie prin dispozitii oficiale ori î n scrierile teologilor.
Astfel, Simian, arhiepiscop ul Tesalonicu lui ( + 1430), recomanda cre—
dinciosilor m i r e n i ca (adesea, p r i n spovedanie cu z d r o b i r e a inimii si
cucernicia s u f l e t u l u i , s ă s e c u m i n e c e si n i m e n i d i n c e i c e s e t e m si i u -
besc pe D o m n u l să n u treacă peste 40616 zii—e» 1°55. Acest număr, d e zile
n u reprezintă u n t e r m e n f i x i n sens d e d o g m ă sau hotărîre neschimbată
alu—un

este i n l e s n i t ă p r i n S f i n t e l e T a i n e , i n c e p i n d c u Botezul si c u l m i n i n d i n a Bisericii, ci u n termen in extremis, care n u se cuvine s ă fie depăşit

S f i n t a E u h a r i s t i e , i n c a r e s e a t i n g e desăvîrşire-a acestei u n i r i , s p r e c a r e
se c o n c e n t r e a z ă t o a t e a s p i r a t i i l e si s t r ă d u i n t e l e creştinului adevărat.
_ 1046. Fer. A u g u s t i n , E p i s t o l a L I V , 2 , Ρ. L., X X X V I , 200.
1047. Sf. Ioan G u r ă d e A u r , Omilia X V I I la Epistola c ă t r e E v r e i , 3 si 4, P. G.,
LXIII, 1 3 1 ; Omi-Ha III la Epistola c ă t r e Efeseni, 4, 5, Ρ. G., LXII, 2.8, 29.
d e nimeni, f ă r ă să fi p r i m i t cel putin о d a t ă impărtăşi rea. U n interval,
adică, înăuntrul c ă r u i a fiecare e dator să—şi aleagă momentul in care se
socoteşte pregătit. s ă se supună cercetării duhovnicu lui, i n vederea
' admiterii la impărtăşi re. N u se zice deci că cineva t r e b u i e s ă se i m p ă r -
tăSească o singură dată la 40 de zile si nici că ar fi oprit să facă acest
ἁ lucru m a i inainte d e implinirea acestui termen. Orice î n d o i a l ă asupra

…
|

1048. Sf. Ambrozie, De sacramentis, cart. ν, cap. IV, 25 (Text editat de Johan-
nes Quasten, Florilegium p a t r i s t i c u m , f a s c . Vll, Monumenta eucharistica et liturgica unei astfel de interpretăr i este înlăturată de insusi acest i e r a r h , care se
vetustissima, part. IIIr p. 169). . ' ' completează astfel in continuarea textului c i t a t : «Ci (10 50 va păzi, pe
1049. D a t e l e î n a m ă n u n t a s u p r a a c e s t u i aspect a l p r o b l e m e i se găsesc î n stu—
diul n o s t r u S f i n t a lmpărtăşire şi s p i r i t u a l i t a t e a c r e ş t i n ă : Deasa o r i r a r a î m p ă r t ă ş i m ?, cit se v a putea, s ă se apropie si mai curind d e c u m i n e c ă t u r a c u Hristos,
i a r d e se v a p u t e a , _chiar i n t o a t e d u m i n i c i l e , m a i ales c e i b ă t r î n i şi cei
i n «Studii Teologice», IV (1953), nr. 5—6, p. 382—406. . .
1050. S i n t e d i f i c a t o a r e i n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă î n d e m n u r i l e Si. Teodor S t u d i t u l [ + 826) bolnavi, pentru că aceasta n e este viata si tăria». .
΄

c ă t r e m o n a h i i d e s u b ascultarea s a : «...Μ6 m i r m u l t c ă , d a c ă e d u m i n i c ă , Vă apro—

exprimă şi Tomosul sinodul din august 1819
În aceiaşi sens se
piati d e S f i n t e l e Taine, d a r nicidecum î n a l t ă zi, î n c a r e s e săvirseste L i t u r g h i e .
S-ar cuveni, desigur, ca noi cei ce vietuim în mînăstire să ne împărtăşim chiar în al p a t r i a r h u l u i ecumenic Grigorie, către m o n a h i i din A t o s : «Έ… 111616-
fiecare zi s i n u m a i r a r d e c i t l a f i e c a r e L i t u r g h i e » ( C a t e h e z e c ă t r e discipoli: C u v i n t . d i n t a t i si c u n o a s t e t i c ă c e i e v l a v i o s i sint d a t o r i s ă s e a p r o p i e si să s e
CVII, Ρ. G., X C I X , 647). .
Impărt—ăsirea d u r n î n i c a l ă e r a c o n s i d e r a t ă d e S f i n t u l Grigore Pal-ama, a r h i e p i s c o p u l î m p ă r t ă ş e a s c ă c u Trupul cel d e viaţă f ă c ă t o r , la f i e c a r e L i t u r g h i e ; pen.—
T e s a l o n i c u l u i ( + 1380), ca o d a t o r i e a f i e c ă r u i creştin. A m i n t i n d în a l s ă u Dialog a l . t r u aceasta sînt invitati d e p r e o t : «Cu frică d e Dumnezeu, cu credinţă
΄

legiuirii celei d u p ă Hristos c ă d u m i n i c a e s t e z i u a în c a r e a i n v i a t M î n t u i t o r u l , e l

subliniază că-această 'zi este poezie “de pregătire sufletească si îndeamnă: «Cu cre— şi cu dragoste să vă apropiaţi». Dar, din pricina alunecării si n—eputinlei
d i n ţ ă s i n c e r ă s i c u c u g e t n e v i n o v a t t e vei î m p ă r t ă ş i c u S f i n t u l T r u p ş i Singe a l
1111 Hristos si vei p u n e i n c e p u t v i e t i i d e s ă v i r s i t e si t e v e i î n n o i si te v e i p r e g ă l i 1053. Cf. Macarie, op. cit., p a r t . III, p. 473 si 532.
ἢ

. 94.
pentru primirea bunurilor veacului viitor“» {P. G., CL, 1039 D). . ᾽ - 1054. Nicolae Cabasila, DeŞpre v i a t a i n Hristos.... i n t r a d . r o m . p
, c a p . (100,
VIII 13.311. «Dacä cineva n-are 'duhl-l lui Hristos, acela nu este al Lui» ‚(Rom. 1055. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o a i c u l u i , Despre s l u j b a i n g r o p a r i i
upra tuturor dogmelor
Ρ. G., α ν , '672, î n t r a d u c e r e a r o m â n ă i n t i t u l a t ă T r a c t a t a s
n o a s t r e ortodoxe.... Bucuresti, 1865, cap. 242. ᾽
1052. Nicolae Calaasila. Despre 1161… 111΄1-111'5105..., 601. 521. Vezi si tract. rom., p. 26-
 -——-_330 ——
omului d e a. se împărtă şi in fiecare zi, a hotărît Biseric a
să se_ aprop ie d e S f i n t a Împăr tăşan ie atunc aşa ca fiecare
i cînd, mărtu risind u-"e d u -
hovnicu lui sau., este găsit vrednic de dumnez eiasca împărtă
şim .: 811-
t r u care 11.11Λ8:Χ…1…518 nici u n t e r m e n f i x d e z i l e
; d a r nici n u se :81111.1'11ξ58
treacă m a i intii 40 d e zile d u p ă ce s-a apropi at
de cele dumne zeie- ti
deoarece acest lucru este neoprit si neimpiedi
c a t , a s a că c e l u i care vied
să i a iii-voire d e l a d u h o v n i c u l s ă u , ca u n u l ce este
f ă r ă v i n ă. ͵ 11_ e..s t e
îngăduit să se împărtăşeasc ă şi săptămînal» 1056,
Ρ! cele din urmă, deprinde rea curentă in vremea Sfintulu Ioan
Gura de „aur 51 8 Sfîntulu i Ambroz ie, consem nată si in dispozi ţiilei unor
sinoade 11… Apus …”?! a ajuns Să fie recunoscută ca reoulăloficială 111
,\iăriu risrrea
ortod oxă a l u i Petru Movil ă, care învaţă ЁЁ
potriv it o-
r u n c n a p a t r a a Bisericii, sintem datori să n e î m p ă r t ă ş i m ' d e "patrii ξ…
pe an sa}! (ff-el putin ο dată pe an... în timpul Sfintei Patruzecimî; Ca
s i 16 a r h i e p i s c o p u l
S i m i o n 61 T e s a l o n i c u l u i , aceste termene sin-t de Гаве-
mene-av minimale, privind impE‘ifté’iSiY‘Ea de obşte, intrucit se prevede in
plus (Бекки—3.1 ce sint inaintaţi în cuvioşie şi 111 cucernici e să se mărturi—
seasca_1 n_fi.ecar e lună... şi să s e împărtă şească cu Sfintele » 1058
Princi piul i m p ă r t ă ş i r i i "mai dese este astfel a d m i
s expre s cel uţin
pentru cel“ d e p e t r e p t e s u p e r i o a r e d e pietate 1°59, iar aplicar
ea lui €188-
1156511190 la crearea unei situaţii aproape identice a-celeia'din regula
“1155mm“ arhlePÎSCO Dul Tesalonicu lui. Căci este necesar să remarcăm
ca in p o r u n c a a p a t r a a Biserici i nu se indică termene s a u zile
deter-
minate p e n t r u i m p ă r t ă ş i r i l e cerute îndeob şte, ci ele s
î n t presup use în ᾽
l e g ă t u r ă c u cele p a t r u postur i d e peste an,- mai mult
se precize ază că
«88.1 putin î n timpu l S f i n t e i Patruz ecimi» , ceea
ce înseam nă 111 cursul
a c e s t u i Post si d e c i t o t a ş a si in c u r s u l — c e l o r
lalte. ᾿ .
Negra-sit, trepte le pietăti i religio ase nu se pot urca
de toti în aceeaş i
cadenta , p e n t r u _că aceasta n u se petrece chiar indepen dent
de tempera—
mentul , d e stările d e suflet, d e aptitud inile spiritu
ale si de condiţ iile
sau i m p r e j u r a r i l e vieţii p e r s o n a l e - a l e fiecăru ia. Unii
au nevoie de un
timp mai lung d e sfor'ţăr i, i a r altii s e pot concen tra
si se aprind mai
repede d e r i v n a d u h o v n i c e a s c ă , s i m ţ i n d gustul sau
foame a si sete-a spi—
r i t u a l a d e m a s a D o m n u l u i , f ă r ă d e c a r e actele d e
p i e t a t e r ă m î n u n simplu
formali sm cu valoare —de s u p r a f a t ă s a u chiar lipsite d
e orice valoare .
Г е t e r e n u l v i e ţ i i c r e ş t i n e . a d i c ă , t r e b u i e să n e i
ţ i i l e prin maginăm situa
analog ie cu intrece rile la curse, c u m se exprim a Sfîntul
Aposto l Pavel
1056. Apud Manuel Gbedeon, Κανονικά διατάξεις, 1… II, ρ… 153' 354
402) ïfgägäïï' .dll“ Πα…"… ,…Ξ…ΟΞ…… tinut in Irlanda. sub Sf. Patriciu (450—-
(799'} şi ale Conuclil'cuel 1.δό49άΘ (306) … Galia, ale Sinodului diecezan din R-atisbonnca
rabiiul î B' _ IL… _1r_1 Tours (813], precum si d i n a f i r m a t i i l e lui Beda Vene-
cl ( n . :sencq Angliei d… veacul al VIII-lea), se poate
1335330- I m p a l a - S i r e m ă c a r la. t r e i s a u p a t r u S ă p t ă m î n i . desi
άΓξςίΖΘΞξ]Θ; în cel 11181 bun. caz de_trei ori p e an (Crăciun
(Vezi H [__ЭЫЁОСОППЁЧ'ЗЁ minimală lmp'ărtăşirea cel putin o
II, C01.é457—2;fşgi_ “ іспоппапе dArcheologie chretienne et
loss. Mărturisirea O r t o d o x ă , ρε…… I, R ă s p u n s l a î n t r e b a r e a XC.
ρΘΠι…0ΐ.Πξ1ι10511118ξυΙι1185188510… _Poate f i socotit oricine se a r a t ă î n s u f l e t i t d e i u b i r e a
Sale Tai . ’ s m e. _Ofmţa $1 bucuria de a_ se uni cu -Ε1
ne $:, pentru aceasta, avind harul intr—ajutor, se sileşte &prin luarea Sfin—telor
fi curăţit de patimi.
— 331 -—-_
q
(_I Cor.-XI, 24) si, d u p ă el, diferiţi teologi si scriitori creştini. Termenul
cel mai înalt al spiritualităţii bisericeşti sau ţinta propusă este, precum
—
s-a a r ă t a t mai înainte, i m p ă r t ă ş i r e a cu Sfinta Euharistie. Unii se pot
a p r o p i a d e e a m a i c u r î n d , p e n t r u că s e g ă s e s c 111 condiţii d e h a r şi p e r -
н
ч
_
sonale c a r e l e p e r m i t să realizeze m a i repede s t a r e a d e v r e d n i c i e nece—
s a r ă in acest s c o p ; a l ţ i i sosesc m a i t î r z i u , p e n t r u că m e r g m a i î n c e t . O
astfel de s i t u a ţ i e este ilustra-tă adesea d e fapt i n ' m u l t e biserici paro—
_
hiale, unde s e văd credincioşi împărtăşindu-se unii în sîmbătă s a u î n
Duminica primei s ă p t ă m î n i d i n Păresimi sau 111 duminicile u r m ă t o a r e
ale Postului, i a r alţii î n sîmbătă sau Duminica Floriilor, 111 Joia sau Sim—
_
băta Patimilor, iar cei m a i multi în Duminica (Sfintei invieri. Tot aşa şi
p e n t r u cei d i n g r a d e l e a v a n s a t e d e p i e t a t e nu s e specifică o a n u m i t ă
d u m i n i c ă d i n l u n ă , ea p u t î n d să f i e d e c i tot a t î t d e b i n e pentru u n i i in—
tîia, pentru altii a doua, a treia ori a patra, sau o sărbătoare din cursul
lunii, deoarece nu se p o t găsi gata deodată toţi cu dispoziţia sufleteas-
că cerută p e n t r u o impărtăşire 111 stare de vrednicie. Unii pot realiza
o astfel d e situaţie :pentru o d u m i n i c ă sau. sărbătoare, iar altii pentru
celelalte. … '
i n t e r p r e t a t ă , înţeleasă si aplicată î n acest sens, care este cel exact,
p o r u n c a a patra a Bisericii creează astfel cele m a i perfecte condiţii pen—
t r u ca î n d e m n u l L i t u r g h i e i : «Cu frică d e Dumnezeu, cu credinţă s i cu
dragoste să vă apropiaţi» d e Sfintele Taine, să n u .-răsune in desert în
nici o biserică. Ori-cînd se pot găsi credincioşi care să vină l a cina eu-
haristică, in cadrul împărtăşirii lor lunare ori m a i r a r e , sau d i n ' c u r s u l
posturilor. Vine astfel la expresie c e e a c e noi a m numit spiritul de liber-
tate, i n care este concepută disciplina Bisericilor Ortodoxe cu p r i v r r e
΄ - ᾽ 16 împărtăşite, ca mijloc d e sfinţire si d e perfectiune spirituală. Cu zel,
cu tact, cu acţiune şi intelepciune pastorală, aceasta p o a t e fi pe deplin
o r e a l i t a t e actuală î n orice biserică, î n care n u s-ar m a i putea vedea
Liturghie la c a r e m ă c a r unii să n u primească Trupul si Singele
Domnului. _
În p r a c t i c a c u r e n t ă astăzi, i m p ă r t ă ş i r e a l a f i e c a r e Liturghie a r ă m a s
î n s ă aproape î n t o t a l i t a t e a cazurilor n u m a i in s e a m a l i t u r g h i s i t o r i l o r .
Printr—un r a ţ i o n a m e n t o a r e c u m s p e c u l a t i v , i m p ă r t ă ş i r e a credincioşilor
d e binefacerile Jertfei euharistice se consideră d e unii teologi asigurată
᾽ prin împărtăş'ir—ea liturghisitorilor, ca unii c a r e reprezintă p e credin-
cioşi si a u a d u s S f î n t a J e r t f ă in numele t u t u r o r asistentilor, acestia d i n
_ u r m ă mărginindu—se s ă se unească în intentie sau 111 spirit cu împărtă—
şirea preoţilor slujitori "…. Deci <<credincioşii prezenti la liturghie, fără
a se-impăr-tăşi, participă numai în spirit la masa euharistică-şi u n pm—
constata că se reco-
mesc decit a n a f u r a cuvenită din prescura ce se î n t r e b u i n ţ e a z ă p e n t r u
111 φ τ ε ι ς ἱ ἱ ς ὲ ῖ ' ε ε u r m a pregătirea Sfintei Jertfe» "….
sau Epifanie. Pasti 'si Fără îndoială, participare-a în spirit reprezintă ea însăşi unul dintre.
dată pe an, la Pasti chipurile d e u n i r e a o m u l u i cu Dumnezeu, u n i r e care se săvirşeşte prin
Liturgie», t, III, part.
ϊ?
cunoastere şi iubire. Prin prezenta la Liturghie adică, credinciosii se
‘
găsesc în a t m o s f e r a d u m n e z e i e ş t i i Cine celei de taină, participă la ea
1060. Cf. Mgr Chevrot, Notre messe, Paris, 1941, p. 160—161.
1061. L'Orthodoxie, P a r i s , 1932, p. 187. ᾿
 —332;_ -——333'—-—-.

c u gindul, 011 m i n t e a Şi c u i n i m a , ca unii c a r e urmăresc cu privirea $14- _cele două chipuri de participare l a Sfînta Euharistie este însă adecvat
cu auzul desfăşurarea acţiun ii sfinte i slujbe, dar,

—
ne'impăr'tăşin—du-se nu

A
si deplin in raport c u constituţia omului 111 6616 două stări deosebite.

-
se f a c pe deplin s u b i e c t 81 lucrării ascunse şi misterioase ' a Duhului

r
Ca orice a c t uman din v i a ţ a a c e a s t a , p a r t i c i p a r e a credincioşilor l a Sfin-

u
lui Hristos . Printr—o astfel d e particip are, ei pot să cîştige

n
n
sfinţen ia în t e l e T a i n e nu este deplină,.adică, decit atunci c î n d e i l e p r i m e s c sub

u
sensul moral indeoseb i a l acestui cuvint, ca r e z u l t a t al atenţiei si al

W
m
f o r m a d e mincare si de_bă—u—tură sfîntă, făc-i-ndu-se astfel părtaş la sfin-
concentră rii, al contempl ării, 61 meditaţie i si 61 pătrunde rii d e tot ceea ţire si trupul. Ca atare, în r a p o r t cu structura f i i n ţ e i u m a n e i n existenta
ce se face si; se rosteşte in cursul serviciului divin pentru aducerea Sfin— e i t e r e s t r ă , p a r t i c i p a r e a la S f i n t a E u h a r i s t i e prin intelect si p r i n v o i n ţ ă
tei J e r t f e ş i i n vederea i m p ă r t ă ş i r i i din ea. Pe d e ”altă p a r t e ' J e r t f a litur— este-unilaterală si nedeplinä. Alcätuit din suflet si d i n trup, omul insusi
gică este u n a d i n expresiile cele m a i perfecte ale unirii n o a s t r e cu Iisus n u se simte îndestulat n u m a i prin participarea 111 spirit, ci dintr-0 cerinţă
Hristos, prin "faptul transformării în S f i n t u l Trup şi Singe a p î i n i i si adîncă el tinde la unirea întregii sale fiinţe, t r u p 51 suflet, cu Dumnezeu,
vinului aduse d e credinciosi-, ca simbolu ri ale vieţii lor. În plus
miri— sub forma sensibilă a Trup'ului şi Singelui euharistic ale Fiului Său.
dele scoase pe n u m e l e fiecărui a, împărtăş indu—se de sfinţire precum
observ a Simio n, arhiep iscopu l Tesalo niculu i, prin"a Tocmai pentru un ast-fel d e motiv a instituit Mintui'to-rul cina Sa sub
tinger ea de Trupu l forma рііпіі Şi a Vinului, invitindu—i pe «toii», a d i c ă î n t r e a g a comuni-
şi Singele euliarist ic- 61 Domnul ui, comunic ă prin aceasta h a r si
sufle- tate, să se împărtăşească d i n ca, atunci cind a s p u s : «Luau, mincaţi...
telor pentru care au fOSt proscomidite «51, dacă omul este din cei evla— ᾽ beţi din—tru. acesta toti...». Nota aceasta de realism se reflectă lămurit
viosi sau din cei ce au Şi gresit dar s—au pocăit, atunci nevăzut 61 se a t i t i n t e o l o g i a Sfinţilor P ă r i n ţ i cit s i in rugăciunile care alcătuiesc
— multe. ca- ᾽ “ _
impärtäseste c» 1062, de Împărtăşirea harului, Primind in
cu sufletul
zuri şi folos trupes
<<Rînduiala sfintei impărtăşiri».
᾽ Împărtăsirea de binefacerile Sfintelor D a r u r i trebuie considerată

-
.Prin urmare , partici parea în spirit la Liturgh ie nu rămîn—e absolut deci n u 1111111810… l a t u r a o n t o l o g i c ă a s f i n ţ i r i i , p r i v i n d a d i c ă n u m a i
fără Η… o Urmare pentru ΞΠΠΠΓΘΘ credinciOŞilor, dar о astfel de oarti- partea lui Dumnezeu in opera pentru mintuirea noastră, ci totodată
c1pare r e p r e z m t ă n u m a i o (cimpărtă-Şire gindită» (adică o împărtăşim cu şi s u b aspectul psihologic al sfinteniei sau 61 consimţămintului si 61
gindul sau spiritul), după exDresia lui Simion arhiepiscopul
u l u i Şi a l u i Paisie .Veljcic ovschi “353. Ală'tura rea asistent
ilor"i:esalonim
la adu… conlucrării credinciosului însuşi prin nevoinţe personale, adică prin
c

n
a n u m i t e acte, p r i n c a r e s ă s e f a c ă v r e d n i c de' p r i m i r e a S f i n t e l o r Taine.
cerea Sfintei Jet/[fet prin intenţie sau în spirit s i p r ï n aducerea lăun—
Acest a s p e c t c o n s t i t u i e ceea ce s—ar p u t e a n u m i m o m e n t u l a s c e t i c a l
trică de sine, le. asigură, fără îndoială, о unifeSpiritualä. eaaeste insă

.
s f i n ţ i r i i , c o n s t î n d din a c t e d e p o c ă i n ţ ă , d e r u g ă c i u n e si e x e r c i t a r e 111

_
.u
о participare afectivă, iarfn'u efectivă. Sfinţirea, ca valoare obiectivă
ca
virtute, 'de deprinderi lăuntrice sau ο a n u m i t ă disciplină ascetică. Căci,
dar al lui Dumneze u si 66 lucrare ascunsă Şi misterioa să a Duhului,
d a c ă cineva nu se apropie de masa euharistică, deşi ii" s t ă i n putinţă,
l u i Hristos, p r i n c a r e s u f l e t u l s e u m p l e d e h a r si d e t o a t e b u n u r i l e şi acela n u va putea d o b i n d i nicidecum sfinţirea d i n Sfintele Daruri,_iar

__-
binecuvintăriţe 5138011108 Sfintei Jertfa euharistice. nu se dă deplin celor
v11 aceasta nu pentru că n u s-a apropiat, ci pentru că, deşi i—a stat în pu—
decit prin administrarea Tainei'Îrnpărtăsaniei, cînd credincioşii se
tinţă, totusi nu s-a apropiat, ceea ce a r a t ă că a r e sufletul lipsit cle-dis—

.
“HEŞQCU D u m n e z e u — O m u l , p r i n primirea Sfintului Său Trup Şi Sincle. poziţiile bune ceru-te pentru primirea Sfintelor Taine» 10". Μ81 lămurit,

.a
Partrcrpare a î n spirit, c a r e reprezintă s f i n ţ i r e a «prin mijlocirea cum o
cei care f ă r ă a se găsi opriţi temporar de la sfint—a impărtăşire, printr-un
numea Nicola-e Cabasila, es“? deplină si corespunzătoare in chip Darti— n
canon de pocăinţă şi indreptare, Cei care f ă r ă a fi împiedicaţi de“. im—
c u l a r s u f l e t e l m iesite d i n a c e a s t ă ' y i a ţ ă , l i p s i t e d e c i d e c o r p
intelea ga însă că aceasta a r fi pentru cei repauz aţi o
f ă r ă s ă se p r e j u r ă r i fizice 6166 participa la S f î n t a Liturghie, cei c a r e , chiar d a c ă
f o r m ă inferio ară a s i s t ă la s l u j b ă , dar nu a s p i r ă si n u î n c e a r c ă d o r i n ţ a d e a se u n i c u
& sfinţiri i celor vii prin i-m-păr tăşirea reală. Dimpo trivă
"…. 1318081841… Domnul prin primirea TrUpului— si Singelui Său, cei care se feresc să
.n_

… ΄ un i a s a u s ă a p u c e 111 a c e s t scop calea _ c a l v a r u l u i , a d i c ă s ă se a n g a j e z e î n

. . 1062. ru ᾽ de cre-
. Din răspunsurile
_ stareţului .Paisie Veh“ . - catre
ïmçwisl" la 13101. Serglue _ -- czcovschr.
Cetverico v, ор. cit., p. 334,- Cf. Simion, arhieäscä pul Tesa- a c t e d e disciplină spirituală, prin care să a r a t e că participă l a Crucea
.

.)maîoigë Ε.10110018… despre s f i n t a biserică , t r a d .

r o m . p. 268, col. 2 s i p. 269
care άθε..Ρξδ;Ρ1€[ Χ1ξ']…ΞΟΥ5€…΄ i b i d e m ; Simion, a r h i e p i s c o p r‘ol i lui Hristos, răstignindu—se impreună cu E1 si integrïndu-se astfel i n Sfîn-
u l Tesalonicu lui: Εχω]:
ςΓΟ…ΠάΟρ.0 Ο 1" α „ßen-”flo !} 268, 001. 2 : «In îtoată vremea si in tot ceasul, fiecare t a J e r t f ă , t oţi aceştia nu p o t f i consideraţi că p a r t i c i p ă m ă c a r î n spirit
.

acest [els ξ & е_ sa..5Ê'1mparËä-‘3955Cä 011'011111111, avind foloase destul de mari. În la masa euharistică si că, astfel, s+ar sfinţi cel puţin «prin mijlocire».
cite ori ‚ее şedlmpartaşeşte 5} se ἹἹΓξἷΠΘ-Ξἱθ in chip nevăzut cu Iisus Hristos, ori de
V i r t u ţ i l e ce se cer d e la cei ce vor să dobindească sfinţirea prin Sfintele
.

iubire ςε,51γς,9Ξ»ΘΞ(ΈΠξ?"ΐν……Ξ la taina intrupării si pătimirii Sale şi se umple de

1927, р. 280]. „ DC 0a], traducere de preotul D. C. Vişan., Bucuresti, T a i n e sint deci, pe lîngă <<curăţia sufletului, iubirea d e Dumnezeu si
Ε ’κ ficare—a C u m (:" '
.. .

1064.ζ'1. N i c o l a e r“abasila
_
45. P. G., CL, _
457——-475. In "
trad.
'
το…….ρρ…
|
94-10 n zezeslu" Liturglm..„_
' " cap, 42,` 43 St᾽ 1005. Nicolae Cabasila, Explicarea dumnezeieştii Liturghii..., cap. XLVII, col.
460 B.
„x'. -
 ! ”' '— "*:-111.1" πάτε-515% --

—— 334 __ - ᾽ "γ… __ 335 _;

u
credinţa», încă şi <<dorirea Sfintelor Taine, rîvna de a sek'împărtăşikfifcu ᾽ Prin urmare, în ordinea perfectiunii creştine, împărtăşirea cu Sfînta

n
ele, zel fierbinte, alergarea cu sete către ele» Ι…. .' Euharistie reprezintă nu num-ai termenul sau punctul culminant al spi—
ri'tualitătii, ci este î n acelaşi t i m p $1 0 r ă s p l a t ă s a u un premiu cu c a r e

…
Între conditiile cu caracter ascetic ce se cer liturghisitorilor c î t $1
sint î n c u n u n a ţ i c e i care se nevoiesc spre ea c u n e v o i n ţ a cea bună. De
credinciosilor c a r e v i n la î m p ă r t ă ş i r e a c u Sfin-ta Euharistie trebuie n u - aceea, Nicolae. Cabasila sublinia că <<se„„g-_uyine…, ca intru sudoarea

-
m ă r a t ă 51 starea de a j u n a r e . Căci, p r e c u m se exprima Fericitul AuguStin fruntii să ne cîştigăm această Pîine ( S f î n t a ' E u h a r i s t i e ) ce p e n t r u noi

.
«а plăcut Sfintului D u h ca, din respect pentru Sfintele T a i n e , ' s ă intre s—a-frint si numai pentru fiintele cuvîntătoa re s-a rînduit; căci Domnul
i n g u r a c r e ş t i n u l u i , T r u p u l Domnului, m a i î n a i n t e d e orice altă h r a n ă . ᾽ a zis să ne sirguim pentru h r a n a nepieritoa re care durează pentru v i a ţ a

.
De aceea, pretutindeni s e păzeşte acest obicei» "…. Potrivit canoanelor veşnică ( l o a n VI, 27). S—a p o r u n c i t a d i c ă să ne apropiem d e această

.
47 al S i n o d u l u i de la Cartagina si 29 al Sinodului Trulan, Liturghia se cină nu f ă r ă nici 0 grijă si f ă r ă a face nimic, ci străduind u-ne» “№, cu
alte cuvinte, ca oameni care fac siorţări pentru ajungerea acestu-i ide—al

u .
o f i c i a z ă n u m a i d e clerici c a r e s e găsesc î n stare d e .ajunare, adică pe n e -
m i n c a t e , aceasta înţelegîndu—Se' cu începere din seara care precede d e spiritual itate, ca unii c a r e trebuie adică «a u r m ă r i bunul (împărtă—

n
Şirea cu S f i n t e l e Taine), n u ca s i c u m a m f i impinsi si t î r î ţ i cu
sila, ci
ziua cu Liturghie si impartasirea. În cazuri speciale si îndeosebi pentru
printr—o r î v n ă si printr—un avint spontan, întocmai ca cel priceputi la

u
…
cei ce se găsesc î n stări d e slăbiciune din cauza sănătăţii ori a vîrstei intreceril e d e l a curse “”3. Aşadar," «in Euharisti e, Hristos nu este nu-
fragede s a u î n a i n t a t e . ultima gustare de seara poate fi $1 m a i tirzie, m a i curătitor si nouă a j u t o r î n luptă, ci si premiu, pe care trebuie să—l
însă neapărat i n a i n t e d e miezul nopţii…“, căci acest moment anuntat ia cel ce se luptă» "…. '
prin cîntatul cocoşilor vesteşte apropie-rea zilei 111111010010…9. Tainele cele preaCura te si preasfint e indumnez eiesc si înviază nu—
t
Asa p r e c u m sublinia Sfintul Apostol Pavel cin-d scria că «ori d e cite m a i p e cel ce le mănîncă 51 10 bea c u inimă curată, cu gind infricoşa
N u m a i î n astfel d e conditii se poate spune că
ori mincati P î i n e a a c e a s t a si beţi acest Pahar, vestiţi moartea Domnu— si c u suflet 11111111110 75.
ea
lui» (1 C o r . XI, 26), p r i n î m p ă r t ă ş i t e se î n t r e t i n e permanent în conştiinţa <<împăr tăşirea a j u t ă atit de. mult la potolire a patimilo r si lua. învinger
nevăzuţi , c a r e le aprind» "Η". Pietatea legată d e îm—
creştină a m i n t i r e a v i e a răstignirii Mîntuitorului si se deşteaptă” tot- duşmani lor celor
d e a u n a în suflete ataşamentul mor-al la Jertfa Lui. Ga aetualizare a părtăsir ea cu Sfintele. Taine nu se poate concepe deci f ă r ă 0 curăţire
atit
m o r t i i si s u f e r i n t e l o r Domnului pe G o l g o t a , S f i n t a Euharistie constituie a inimii si f ă r ă silinta d e î m b u n ă t ă ţ i r e sau perfecţiu ne morală,
adică mijlocul cel m a i desavirsit pentru împărtăşirea credincioşilor de înainte ca. pregătire" , p e n t r u primirea lor ca într—un templu sufletesc.
ui, c a r e
binefacerile a c e s t e i J e r t f e mîntuitoare, participînd la moartea Lui. p r i n cît si d u p ă aceea, din respect pentru Trupul si Singele Domnul
si a p r i n z i împre-
omorirea s a u înăbuşirea păcatelor şi instinctelor, care reprezintă în noi a primit a intra î n acest chip in noi, a sălăşlui la noi
All-tfei, acel c e v a
omul cel vechi sau pămîntesc (Col. III, 5, 8 $.u.). Căci, în spiritul învă- u n ă -cu n o i la cina Lui (Apoc. III, 20 si Evr. XIV, 23).
ţăturii S f î n t u l u i Apostol Pavel, m o a r t e sau a deveni m o r ţ i păcatului 51 v a b e a Paharul. a c e s t a c u nevredn icie, v a f i
m i n c a Piinea a c e a s t a
ă si
i n s e a m n ă ' c a n o n u l d e pocăintă, prin c a r e ne dezlipim de patimi cu zdro— vinovat f a t ă d e Trupul si Singele Domnulu i... Căci cel ce m ă n î n c
bea din ele cu nevredn icie, acela mănînc ă 51 bea sieşi osîndă, nesoco—
birea d e inimă si p r i n e x e r c i t a r e a virtutilor, care ne apropie d e Dum—
@ Ioan G u r ă
nezeu p r i n Iisus Hristos. Prin Sfînta Euharistie, f i e c a r e dintre noi este tind Trupul Domnu lui» (I Cor. XI, 27, 29). De aceea, Sfîntul
d e Aur, punîndu— şi c h e s t i u n e a cine m e r i t ă s ă f i e m a i mult;
a p r o b a t i „din-
deci si a s t ă z i justificat, răscumpărat, împăcat cu Dumnezeu si sfinţit,
t r e cei ce vin la împărtă şire, declară că nu laudă «пісі ре cei
numai dacă uneşte jertfa sa duhovnicească cu Jertfa Domnului, apro— ce se im—
des si nicijpe cei c a r e vin“ de
pondu—se d e masa s f î n t ă pătruns d e pocăinţa pentru păcatele sale…“. părtăşe sc 0 d a t ă , nici p e cei ce s e apropie
hăurim astfel î m p r e u n ă cu El, ca să ne împărtăşim si de învierea Lui. pe cei c a r e f a c aceasta cu cuget nevinov at, cu inimă
puţine ori (rar), ci
Cita v r e m e însă n u e s t e eliminat d i n suflet t o t ceea ce este imperfec- c u r a t ă si cu v i a ţ ă f ă r ă p a t ă » 1077.
1111110 sau p ă c a t , n u s î n t î n t r u n i t e conditiile î n care Sfînta Euharistie îşi Deci «nu toţi aceia cărora le dă preotul Sfintele Taine se împărtă—
aceia cărora
indeplineste l u c r a r e a s a d e <<leac al nemuririi» si <<antidot împotriva şesc î n t r - a d e v ă r (adică cu vredni cie şi cu folos), ci numai
m o r ţ i i » "…. ' * C.
‘.'
1072. Nicolae Cabasila , Despre viaţa în Hristos…. col. 605
- '
1066. Ibidem, cap. XLII, col. 457 -C--D. ᾽ .. 1073. Ibidem, col. 605 A.
ΟΠΟάΙἓΞζ. ΕξἰεἷΐἱαρἃίξἶὓἷΙΠ cgge la’nunër, 0. 6. La Nicodim Milaş, Canoanele Bisericii 1074. Ibidem.-col. 608 B. , în «Rinduiala Sfintei 1m-
_ . . _ . , p. , 110.0 .., comentariul 'a . 41 ' . l ' . 1075. Cf. Rügäciunea Sfintul ui Simion , Noul Teolog -
- - '
C f . $1 c a n . 29 a l S i n . VI T r u l a n . “ ᾽ c n al Sm de a Cartagina vi?-' ărtă iri». în Vechile rînduieli ale vieţii
$1076. R î n d u i a l a S f i n t u l u i V a s i l e cel M a r e , V I , 98,
1068. Cf.,LiturghOierui, la c a p . cPovăţuiri'», u l t i m u l p a r a g r a f ; p,
1069. Cf. C o n s t i t u ţ i i l e Apostolice, c a r t . VIII,“ cap. 34. monahale.... p. 371. ᾽ — ' ΄ ΄
' a Către Evrei. 4. P. G., LXIII,
1070. Cf. Nicolae Cabasila, Despre viata. 1n Hristos..., col. 588. 1077. Sf. Ioan G u r ă de_Aur , Omih'a XVI! la Epistol
131—132 . Cf. si Отта III la Epistola c ă t r e “Efeseni, 4, P. G., LXII, 28.
1071. Sf. I g n a t i e T e o f o r u l , E p i s t o l a c ă t r e Efeseni, 20. '
 i
À

—-—336—

18 d ă însuşi Hristos. Pre—otul'le dă în general tuturor celor ce se apro-

pie de ele,- l—iristos însă, Celce cunoaşt e cele ascunse ale fiecăruia,

r..
<<împărtăşeşte numai „pe cei v r e d n i c i d e S f i n t e l e T a i n e » 1078.'Precum se

'
mărturiseşte in rugăciunea dinaintea î-năltării Sfîntului Agnet, Sfintele
Taine se împart «la ~tot poporul», prin liturghisitori, d a r tuturor -- litur—
ghisitori şi credincio şi --—— le sînt d a t e <<prin mina c e a p u t e r n i c ă » a .lui“ E. ... RUGÄCIUNILE APOLISULUI LITURGHIEI
Hristos. Cel ce s e î m p a r t e , dindu—şi T r u p u l 51 Singele S ă u ta mincare 1. Prima parte din ritualul apolisului. —— 2. Ultimele a c t e din rin-
şi băutură duhovnicea scă credincioşil or, 8518 1-1115105 însuşi. Astfel, ΕΙ duiala apolisului. -—.— 3. cPotrivirea» (consumarea) rămăşiţelor
ne sfinteste «unindu-ne cu Sine 51 impărtăşindu -ne de propriile Sale . Sfintelor Taine ` '
daruri, în măsura vredniciei şi curăţiei fiecăruia» 1°79. _
Se împărtăşesc deci si buni si răi 1°30, însă cu efecte deosebite: prin 1. Prima parte din ritualul apolisului
aceeasi mincare $1 băutură duhovnicească, unii se sfintesc, dobindind Deşi se poate spune că Liturghia a l u a t sfîrşit o dată cu ectenia d e
adică i e r t a r e a d e păcate, împăcarea cu, Dumnezeu şi via-ţa V-eşnică, iar multumire d u p ă împărtăşire, totuşi incheierea formală a oficiului se
altii îsi agonisesc “judecata si osînda» "…. ΄ face cu u n ceremonial special numit apolis.
Aşa precum se poate înţelege d i n însăşi î n s e m n a r e a acestui ter-
men din limba “greacă, apolisul (ἡ ’απὀλυσις _= liberare, plecare, invoire
pentru plecare) reprezintă î n rinduielile slujbelor bisericeşti u n m i c

M n . -
complex de r u g ă c i u n i şi actiuni i n c a r e se î n c a d r e a z ă concedierea sau
permisiunea d a t ă credincioşilor d e a iesi d i n biserică, d u p ă î n c h e i e r e a
serviciului divin. Acesta este sensul larg a l c u v i n t u l u i apolis, privit ca
termen tehnic m a i ales în legătură cu oficiul'Liturg'hiei. În înţeles res—
trîns insă, obisnuit in l i m b a j u l b i s e r i c e S c Curent, s u b termenul d e apolis
(sl-av: πως…) 58…΄111181898 d e regulă f o r m u l a rugăciunii finale cu c a r e
se înc—heieorice oficiu religios. Cuvintul a c ă p ă t a t astfel sensul deriva-t
- d e «5111511», « î n c h e i e r e » a s l u j b e l o r bisericeşti. - … '
In rinduiala Liturghiei, sfîrşitul oficiului şi deci î n v o i r e a p e n t r u
p l e c a r e a credinciosilor d i n biserică este a n u n ţ a t ă d e preot în p r e a l a b i l
sau, m a i exact, î n principiu m a i întîi, prin f o r m u l a «In pace să ieşim»
(ἐν εἰρήνῃ προέλθωμεν = ...să plecăm), i a r c î t e o d a t ă să ieşiţi, să plecaţi
(ἐν εἰρήνῃ προέλὓετε...)1""᾽ rostită îndată după ecfonisulec-t-en'iei p e n t r u
„multumirea obştească după împărtăşire. În formularul Liturghiei din
c a r t e a VIII, 15 la Constituţiilor Apostolice, a c e a s t ă invitatie, î n redac—
[агеа ,,᾽ατ᾽ι:ολὗεσὖε ἐν εἰρήνῃ“ (puteti <<Să ieşiţi» s a u «SE plecati În pace»),
e r a rostită d e diacon, d u p ă încheierea tuturor rugăciunilor, aşa „incit
ea e r a semnalul plecării efective s a u imediate a . credincioşilor. In ma~
nuscrisele' cele mai,.veclii, r o s t i r e a a c e s t e i f o r m u l e r e v e n e a , d e a s e m e -
nea, (1188011111111ωΘ3,ζ181 „nu preotului, c u m se practică astăzi. Voia s ă
("1.΄4έΡΐ΄ Nicolae Cabasila, Explicarea dumnezeieştii Liturghii, cap. XLIII, P. G.. se spună astfel : să'*plecăm sau s ă ieşim d i n biserică nu n u m a i î n ordine
1079. Ibidem. cap. XLIV, col. 464. ᾽ 1082. Ca in Codicele Gratia-Ferrum, Г. β. III, numit Cod. Basilil Faiascae [vea-
1080. Cf. Ibidem, c a p . XL, col. 464 Β. ᾽ - ᾽ ' c u l a l X I V - l e a ) . Cf. Dom P l a c i d e d e M a e s t e r , Genese, s o u r c e s e t c l e v e l o p p e m e n t s d u
… 1081. «1211188510 111 c o m u n i u n e c u u n i t a t e a ( c u Acela ce Unul e s t e ) , dacă t i n e t e x t e g r e c d e la l i t u r g i e d e S . ' J e a n Chrysostome, Rome, 1908. p. =111.
sa se m e n ţ i n ă în. această s t a r e f e r i c i t ă , n u este c u p u t i n ţ ă să t r ă i a s c ă în acelasi
1083. Cod. Barberini 336, F. Е. B r i g h t m a n , Lilurgies e a s t e r n a n d western. vol. I,
timp ο vraiă potrivnic-ă, ci trebuie să s e d e s p a r t ă c u t o t u l d e ceea c e a r p u t e a să
p. 343,- Cod. nr. 663 (veac. a l X I I - l e a -- a l XMI-lea), Bibi. N a t . A t e n a . l a P'a-n. N .
sfänme ( i n t r e r u p ă ) u n i t a t e a . . . E s t e lticru e v i d e n t . . . că v i a ţ a s p i r i t u a l ă d o b i n d e ş t e
Trembela, op. cit., p. 15. Vezi, Ibidem, p. 154, p r e c u m si a l t e m a n u s c r i s e d i n veacu—
caracterul neclintit al asemănării cu Dumnezeu numai p r i n a v i n t u r i i n f o c a t e s i sin- rile ai XII-lea si ai XVII-lea, aceeasi regulă fiind acceptată si de editii tipărite ale
c e r i t a t e spre u n i t a t e - ( c u Cei ce e s t e u n u l ] , p r i n n i m i c i r e a si m o r i i f i c a r e a c o m p l e t ă
a oricărei î n c l i n ă r i p o t r i v n i c e » ( D i o n i s i e . Pseudo—Areopa gitul, Despre ierarhia bisc- Liturghierul… s l a v o n c a , d e e x e m p l u , cea d i n 1508, a l u i M a c a r i e , p r e c u m Şi d e
rlcească, cap. III, part. ΙΙ, 5]. u n e l e editii slava—ramâne ( B u c u r e s t i , 1680 şi Buzău., 1702); C o n s t i t u t i a lui Pilate!
. . ᾽ ᾽ „(veacul ai XIV-lea), ibidem. ᾽
L i t u r g h i e r u l explicat … 22
‚_ ’a
”_
_
———338-—-—
si în linişte, ci 51 «111 pace», asa cum ne-am rugat încă de la începutul
Liturghiei; cu sufletul, adică, transfigurat si plin de mireasma harului
de care ne-am împărtăşit în timpul sfintei slujbe, cu o- dispoziţie sufle—
tească fermă de a ne conduce de dragoste evanghelică şi, în relaţiile
dinafară de biserică. ᾽ minilor...»
Răspunsul credincioşilor: «Int… numele Domnului»… vine ca un an—
gajament din partea lor, 16 indemnul preotului, ca si cum ar voi să
spună: plecăm sau ieşim din biserică în numele Domnului 51 deci su—
puşi poruncilor Lui. În cadrul ceremonialului fixat si sistematizat al
Liturghiei bizantine, acest răspuns poate implica $1 о altă semnificaţie,
înlesnită mai ales de forma plurală la persoana intii, «111 pace să ieşim»,
prin care preotul s-a încadrat el insusi in obstea sau comunitatea bise-
ricească, avînd să sfirşească oficiul său de rugător sau de liturghisitor.
Această ieşire se poate referi deci şi la iesirea preotului din slujbă,
ceea ce se vede că $i face prin venirea sa mai întîi in mijlocul naosu-
lui, printre credincioşi, pentru a se ruga în auzul lor, pentru ei. Pînă
acum s—a rugat în altar si 111 taină, cu cugetul înălţat la Dumnezeul mi—
lelor, iar acum se coboară în mijlocul oamenilor, din înălţimea la care
se aflase “"“, ieşind prin sfintele usi si venind în naos pentru 6 rosti
«Rugäciunca ………1…», cum se află intitulată 111 Liturghierele de
astăzi. Deci, cind credinciosii răspund «1111111 numele Domnului» la
anunţul preotului «111 pace să ieşim», se poate interpreta că ei îşi expri—
mă astfel dorinţa de a—l vedea venind in mijlocul lor şi a-l auzi rugin-
du-se pentru ei. În Codicele Barberini 336 şi 111 alte manuscrise această
rugăciune este numită <<Rugăciunea din spatele» sau din <<dosul amvo—
nului» (εὐχὴ ὀπισὓἁμβονος), pen-tru că in Biserica primară ea se citea
stind preotul in urma amvonului sau estradei din mijlocul naosului, de
pe care se făceau lecturile-biblice, iar uneori se rosteau si predicile.
Se înţelege deci că atunci preotul rostea această rugăciune cu faţa spre
credincioşi, care o ascultau cu capetele plecate. Tradiţia aceasta se mai
păstrează numai sub forma obligaţiei pe care o a r e diaconul de a. sta
cu capul plecat inaintea icoanei Mintuitorului, tot timpul cit durează
citirea acestei rugăciuni. _ nul prin usa laterală dinspre miazănoapte, mergind amindoi la prosco-
Din-tre'toate rugăciunile Liturghiei credincioşilor, rugăciunea am—
vonului este singura care se rosteste in auzul credinCioşilor,- celelalte
toate fiind spuse în taină de liturghisitori. De aceea, s—a rinduit ca acum,
la finele. oficiului, să se rostească în auzul credincioşilor si în mijlo—
cul lor această rugăciune, prin care se recapitulează in rezumat prin-
cipalele cereri ce s—au făcut mai înainte în toate rugăciunile Liturghiei.
Pentru acest motiv, Sfîntul Gherman I 61 Constantinopolului o numeşte
<<pecetea tuturor cererilor si recapitularea 111 ordine... a celor cerute prin
rugăciuni» 1085_ Anume, preotul se roagă: «Cel ce *bine—cuv
in—tezi...,
Doamne, şi sfinteşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mîntuies-te po-
И М
porul tău si bine-cuvinstează moştenirea Ta. Biserica Tia păstrează—o în—
CL ξ13084. Cf. Nicolae 'Cabasila, Explicarea dumnezeieştii Liturghii, cap. LII-I, P. G.,
, 4 9 B. ᾿ -
_ 1085. Sf. Gherman I al Constantinopolului, [storia bisericească şi. teoria“ mis-
tică, P. G., XCVIII, 452 C—D. ‹ … .
—-—339-——-—
treagă, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, Tu pe. aceştia ii
.' proslăveste cu dumnezeiasca Ta putere şi nu ne lăsa pe noi cei ce nă-
dăjduim intru tine. Pace lumii Tale dăruieşte... Că toată darea cea bună
şi tot darul desăvîrşit de sus este, pogorînd de la Tine, Părintele lu—
- _
Această rugăciune provine din textul Liturghiei Sfintului Vasile cel
Mare, aflat în Codicele Barberini 336, şi este comună celor două for-
mulare principale ale Liturghiei bizantine. Rugăciunea amvonului indi—
cată sub numele Sfintului Ioan Gură d e Aur în manuscrisul menţionat
.а ieşit din întrebuinţare. Liturghia Darurilor mai înainte sfintite are o
rugăciune proprie, corespunzătoare acestui. oficiu (<<Stăpine, atotţiito—
rule, Cei ce... ne—iai adus pe noi întru aceste preacins—tite zile, spre cu—
răţirea sufletelor si 6 trupurilor, spre infrinare-a poftelor...»).
Manuscrisele mai vechi variază rugăciunea amvonului' după sărbă—
tori, prevăzind adică pentru sărbătorile principale unele 103“, iar pentru
Liturghia duminicală destinînd altă rugăciune a amvonului, aceasta în-
săşi variind după manuscrise 198". ‹
Sub impresia rugăciunii amvonului, acredincioşii slăvesc pe prici-
nuitorul si dătătorul acestor bunuri» 1035, prin stihul 2 din Psalmul CXII :
«Pie numele Domnului binecuvîntat de acum Şi pînă în veac», pe care
11 intonează de trei ori 111 accente d e bucurie duhovnicească, îndată
după ce s—a terminat ecfonisul rugăciunii. Liturghierul romăn contem—
poran indică aci, 111 continuarea stihului menţionat, si citirea Psalmului
XXXIII-. <<Binecuvinta—voi pe Domnul…», care se recita in Biserica
primară în timpul impărtăşirii credincioşilor 108“, dar care, 111 practica de
astăzi, nu se mai"întrebuinţeazăFoarte multe din ediţiile mai vechi,
indeosebi ale Liturghie—rului român, il înscriu după rugăciunea pentru
potrivirea Sfintelor, ceea ce de fapt nu constituie o modificare a locu-
lui lui, el fiind destinat să se citească la strană in timp ce preotul rosteş-
te în taină această rugăciune, după intrarea sa în altar. Noile Litur-
ghiere greceşti nu-l prevăd.
᾽ În acest timp, preotul intră în altar Η)", Prin sfintele usi, iar diaco-
midiar, unde se află depus ceea ce a mai rămas 111 potir din Sfintele
“Taine, după împărtăşirea credincioşilor. Cu capul plec-at, preotul citeşte
aci în taină rugăciunea intitulată “în Codicele Barberini 336, la Liturghia
Sfintului Ioan Gură de Aur, ,,Εὐχὴ εἰς τὸ παταστεϊλαι τά ένα δῶρα“ ( rugă——
1086. Cf. Ms. nr. 958, Bibi. Mînăstirii Sinai (veacul al X-lea}, la 'A. Dmitrieyschi,
ορ. cit., p. 21—23. _ ί … . - '
1087. Cf. Ms. 957, Bibi. Mînăstirii Sinai (veacul al lX-lea —— al X-lea), Ibidem,
p. 7 şi 67. , _
- 1088. Nicolae Cabasita, Explicarea dumnezeieştii Liturghii, cap. LIII.
1080. Constitutiile Apostolice, cart. Vlll, cap. 13. … ΄ ᾿ _ -
1090. Cind sînt aduse daruri sau prinoase (colivi, brînză si ouă, struguri, pirgă
de fructe sau alte roduri) intru cinstea sărbătorii sau Sfintului, se cîntă îndată la
strană troparul si COndacul zilei, iar preotul, inainte d e 6 intra în altar, se mareste
lingă masa cu prinoase şi, tămîind, zice după ce s—au intonat imnele amintite: D o m —
nului sa ne rugam, strana răspunzind: Doamne miluieste. Preotul'rosteşte apoi cu
glas rugăciunea corespunzătoare felului prinoasclor, rugăciuni care sint inscrisa in
partea a doua a Liturghierului.

_ ciunea l'a potrivirea — consumare-a Sfintelor Daruri) : <<Plinirea “Legii şi
a proorocilor 'Tu însuţi fiind Hristse,Dumnez eul nostru, Cel ce ai iin—
plinit t o a t ă rînduiala părintească, umple de bucurie εἰ de veselie inimile
noastre...». Este, p r e c u m se v e d e , ο c o m p o z i ţ i e i n s p i r a t ă î n motiv-ele ei
e u h o l o g i c e d e i d e e a s i i r ş i t u l u i , a l u c r u l u i f i n i t s a u î n c h e i a t . ' P e punctul
d e a se socoti descărcat d e săvîrşirea Serviciului a d u s lui Dumnezeu
p r i n F i u l S ă u , î n Care s—au implini-t prezicerile Legii v e c h i ε ἰ a l e p r o f e -
tilor εἰ Care a î n d e p l i n i t El însuşi opera mintuirii în c a d r u l ce Ι--8 fost
destinat de Tatăl Său, preotul se î n f ă ţ i ş e a z ă i n a i n t e a D o m n u l u i euha—
ristic, prezent prin Sfintele Taine a f l a t e i n potir, explicindu—se parcă
s a u m o t i v i n d o a r e c u m i e ş i r e a d i n o f i c i u . T u , Cel ce eşti m o d e l u l desă—
v i r s i t 81 i m p l i n i r i i v o i i T a t ă l u i c e r e s c , v r e a s ă s p u n ă p r e o t u l , acordă—mi
harul b u c u r i e i p e n t r u împlinirea oficiului, mie, slujitorului Tău, p e care
ai binevoit să—“l rind'uieşti l a s ă v î r ş i r e a S f i n t e l o r Tale T a i n e .
Sint cit se poate de sugestive în acest sens-mai ales motivările din
r u g ă c i u n e a r e s p e c t i v ă , ce se citeste i n Liturghia S f î n t u l u i Vasile cel
Mare, r u g ă c i u n e intitulată î n Codicele Barberini 336 : "EÔX'ŸZ. τοῦ "meo-
φυλά……," ( r u g ă c i u n e a d i n s c h e v o f i l a c h i o n ) : <<Plinitu-s—a şi s-a săvîrşit,
p e c î t a: f o s t î n t r u a n o a s t r ă p u t e r e , H r i s t o a s e D u m n e z e u l n o s t r u , Taina
rinduielii Tale...», referindu—se mai d e p a r t e la actele prin c a r e s—a f ă c u t
amintire în serviciul Liturghiei, de moartea εἰ invierea Domnului, pre-
cum $1 l a î m p ă r t ă ş i r e a d e <<hrana cea neimputinată», Prezentindu-se,
adică, î n a i n t e a D o m n u l u i său, p r e o t u l d ă seama sau raportează că a
terminat serviciul Liturghiei, pe c a r e s—a silit să-l săv'îrşea'sCă în măsura
puterilor omeneşti, a d a u g i n d l ă m u r i r i d e a m ă n u n t εἰ a n u m e că în acest
oficiu s-a f ă c u t pomenirea mortii $1 & invierii Sale,.şi c ă une—am u m p l u t .
d e v i a ţ a Ta c e a n e s t i r ş i t ă , îndul-citu-ne-am d e h r a n a T-a c e a neîmputi—
n a t ă » , prin împărtăşir-ea de r o a d e l e J e r t f e i sfinte.
Codicele Barberini 336 nu c u p r i n d e decît rugăciunile m e n ţ i o n a t e ,
din cele d o u ă f o r m u l a r e ale Liturghiei, nefigurind nici una pentru Litur—
ghia D a r u r i l o r m a i înainte sfinţite1°91,_care are însă astăzi о rugăciune
aparte la potrivirea Sfintei Euharistii. ᾽ tor d e o a m e n i , pentru rugăciunile t u t u r o r sfinţilor», d i n t r e care „Sfînta
2. Ultimele acte din rînduiala apolisului
Precum a m ă r t u r i s i t î n rugăciunea dinainte de potrivirea Sfintelor
Taine, p r e o t u l s e g ă s e ş t e î n a c e s t m o m e n t c u s e r v i c i u l L i t u r g h i e i , d i n
z i u a r e s p e c t i v ă , i n c h e i a t . ΕΙ p o a t e d e c i s ă d e a a c u m e f e c t i v i n v o i r e p e n -
tru plecarea credincioşil or. Dar, pentru că ei n u a u p r i m i t h r a n a ,cea
nepieritoare a T r u p u l u i $1 Sîngelui lui Hristos, ca merinde. duhovni—
cească p î n ă l a L i t u r g h i a următoare, p r e o t u l se ingrijeste s ă le dea, in
s c h i m b , m ă c a r d i n f ă r î m i t u r i l e ce a u r ă m a s d i n ceea c e a s e r v i t p e n t r u
pregătirea Cinei Domnului, adică s ă î m p a r t ă antifura,(antidoron) in
b u c ă t e l e t ă i a t e d i n p î i n e a s a u p r e s c u r a b i n e c u v î n t a t ă , d i n c a r e a fost
scos Agnetul pentru Sfînta Împărtăşi re, - ᾽ încheierea a l t o r oficii bisericeşti. Rugăciunea apolisului menţionată m a i
^Teoietic, i n s t r u c t i u n i l e d i n c e l e m a i m u l t e e d i ţ i i a l e Liturghierul ui,
u r m i n d indicatiile din-Constituţia patriarhului F i l o t e i i m , p r e s c r i u a s t -
1091. F; E B r i g h t m a n , Liturgies e a s t e r n a n d western.... vol.-“1.13.341 1 53-352.
1092. \ - e z : . P a n . Ν. T r e m b e l a , op. cit., p. 15—16. Vezi ş i Ms. n r . 986, Bibi. Mi.—
+341…-
f e l p r e o t u l u i să î m p a r t ă a n a f u r a î n d a t ă d u p ă c i t i r e a r u g ă c i u n i i « I m p l i -
n i r e a Legii si a„pr-o-or'o=cilor...». Negr-éşit, este logică $1 f i r e a s c ă о astfel
d e i n d i c a t i e , m a i ales c ă î n a c e l a ş i t i m p a r e l o c î n a l t a r $1 p o t r i v i r e a
Sfintelor d e c ă t r e diacon, d a c ă este, ori de c ă t r e unul d i n t r e preotii
coliturghisitori. Pentru motive d e o r d i n practic însă ş i ' a n u m e m a i ales
p e n t r u ca să n u se descompleteze a d u n a r e a credincioşilor î n a i n t e d e
ultimele r u g ă c i u n i d i n rînduiala apolisului, î m p ă r ţ i r e a a n a f u r e i este
a m î n a t ă în uz d u p ă acestea, făc—îndu—se о d a t ă cu miruitul, ca; acte ulti—
m e din slujba zilei cu Liturghie. .
Întrucît însă credinCioşii se g ă s e s c d e j a a j u n ş i în momentul de a
se p r e g ă t i d e plecare, d e s p r e c a r e a u fost pr-eveniti p r i n propozitia «In
pace să ieşim», preotul le adresează acum, cum este εἰ firesc i n a i n t e
d e orice despărţire, un salut ieratic. Venind deci î n sfintele usi cu f a t a
către credincioşi, î n d a t ă d u p ă rugăciunea rostită l-a p r o s c o m i d i a r pen——
t r u potrivirea Sfintelor, ii b i n e c u v i n t e a z ă cu m i n a d r e a p t ă , în timp ce
rosteşte f o r m u l a : aBi'necuvintarea Domnului peste voi cu al Său h a r
şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea si i n vecii ve—
cilor». Această binecuvîntare, c a r e , p o t r i v i t instructiunilor d i n cele m a i
autorizate manuscrise εἰ editii ale Liturghierului, trebuia să aibă loc
după î m p ă r ţ i r e a a n a f u r e i , anticipează astfel în p r a c t i c ă distribuirea
acesteia. Î n s e m n d e a c c e p t a r e a acestei binecuvîntă-ri, credincioşii răs—
p u n d «amin». … _ . … ΄
Î n t r u c î t pentru orice l u c r u isprăvit cu bine se a d u c e l a u d ă εἰ mul—
t u m i r e lui Dumnezeu, preotul, s t î n d tot cu “fata s p r e credinciosi, se în-
clină, închinîndu—se s p r e icoana Mîntuitdrului, în timp ce rosteşte doxo—
- logia : «Slavâ Tie, Hristoase, Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Tie»,
la c a r e credincioşii răspund cu doxologia mică si incheind cu soiicita-
r e a c ă t r e preot : «Bin-ecuviniea'zä». Preotul ros-tesute ultima r u g ă c i u n e din
r î n d u i a l a apoli—sului adresată lui <<Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru»,
c ă r u i a se r o a g ă « s ä ne m i l u i a s c ă εἰ s ă ne m-întuiască, c a u n b u n ε ἰ iubi-
Sa maică, sfintul al c ă r u i h r a m îl p o a r t ă locasul bisericii, sfintul autor
al f o r m u l a r u l u i Liturghiei c a r e s-a săvîrşit εἰ sfintul ori sfintii d i n ziua
respectivă care s î n t pomeniti anume. -
P e n t r u că această-rugăciune reprezintă finalul din r î n d u i a l a slujbei
bisericesti, d u p ă care adunarea religioasă pentru c u l t ' s e dizolvă, e a este
n u m i t ă i m p r o p r i u «apolis» (liberare, concediere, î n v o i r e d e plecare) nu
n u m a i î n l i m b a j u l bisericesc curent, precum a m spus, ci c h i a r î n unele
ediţii a l e Liturghierului. Formula ei v a r i a z ă d u p ă zilele s ă p t ă m î n i i εἰ a
s ă r b ă t o r i l o r mari, variantele respective găsindu—se înscrise în Litur-
ghier. Aceea care se î n t r e b u i n ţ e a z ă la finele Liturghiei p o a r t ă n u m e l e
d e <<apolis m a r e » , spre deosebire d e f o r m u l e l e simplificate obisnuite la
e;:- nästirii Sinai, la А- υπ|ΐΐΓΐ€νΞ€ΐΙΐ.' ΟΡ- *…" р. 614. Alte manuscrise, ca si unele editii
m o d e r n e a l e Liturghierului. p r e s c r i u î n s ă î m p ă r ţ i r e a . a n a f u r e i d u p ă a p o i i s u l cel m a r e ,
înainte “°— dezbfäcarea vesmintelor liturgice (cf. Ms. 1020, Bibi. "Mînăstirii Sinai, la
Α- Β……ΞΘν5€…. Φρ. Cii.. р. 146), s a u c h i a r d u p ă a c e a s t a (Cod. Falascae. cf. Dom
P l a c i d e d e M e e s t e r , Genèse, sources e t developpements d u t e x t e grec d e la l i t u r g i c
- de S. J e a n Chrysostome..., p. 114).
 >
…
..!-n'"
.

=
' _ ᾽ -—- 343”—

*
-— 342—.

.
-
s u s este completată i n sfirsit cu f o r m u l a î n general obişnui—tă la înche— _a'nume r-înduit p e n t r u aceasta. Terminînd această operaţie, aşază sfin—

έ
:
ierea oficiilor c u l t u l u i : « P e n t r u rugăciunile Sfinţilor Parintilor noştri, tele vase cu acoperamintele lor, la locul c u v e n i t ; işi spală după aceea

.
Doamne Iisuse H r i s t o a s e , Dumnezeul nostru, miluieste—ne pe noi»1°93, mîinile şi aşteaptă intoarcerea preotului în altar, spre a citi î m p r e u n ă

΄
rugăciunile de multumire după sfînta împărtăşim, înscrise spre finele

'
pe c a r e p r e o t u l o rosteşte intorcindu-„—_se cu f a t a spre icoana'Mintuito—
rului. D u p ă aceea, preotul intră î n altar, incluzînd sfintele usi si per- Liturghierulu i.
În epoca asupra căreia ne informează Codicele Barberini 336, pe-

:
d e a u a lor. Iese a p o i la proschinitar, unde miruiesste1094 si imparte cre— '

…
dincioşilor a n a f u r a Η", ï n a i n t e d e a 131000. t r i v i r e a S f i n t e l o r e r a î n d e p l i n i t ă .de p r e o t . Î n cele d i n u r m ă s—a s t a b i l i t
deja în practica î n s ă d e f i n i t i v că s a r c i n a d e a p o t r i v i Sfintele, d u p ă s l u j b ă , r e v i n e dia—
Această rînduială a SfÎI'Şîtului Liturghiei se găsea

»
.
conului, atunci cînd este "…. Cind Liturghia s-a săvîrşit f ă r ă diacon, de

-
Bisericii î n a i n t e de veacul al XII—lea, cind manuscrisele încep. să dea
_ un sobor d e preoti, a c e a s t ă obligatie e s t e împlinită de unul dintre“
i n s t r u c t i u n i a s u p r a e i 1096_

,
preotii c—oliturghisitori, de regulă de cel care a proscomidit sau a fost

*
3. <<Polrivirea» Η… (consumarea) rămăşiţelor Sfintelor Taine. d e rind. În cazul cînd Liturghia a fost oficiată d e u n singur preot, el

5
însuşi face potrivirea, î n s ă n u a c u m , ci, p e n t r u m o t i v e elementare de
D a c ă la s ă v î r ş i r e a L i t u r g h i e i a l u a t p a r t e „si diaconul, a c e s t a r ă m î n e o r d i n practic, d u p ă apolisul cel mare şi împărţirea. anafurei. El isi in—
la p r o s c o m i d i a r d u p ă ce preotul a citit aci rugăciunea <<Plinirea'Legii

-
cheie astfel definitiv oficiul cu citirea rugăciunilor d e multumire si a
si 6 proorocilor...» ori corespondenta ei din celelalte Liturghii, pentru celor pe care Liturghierul le preVede la dezbrăcarea sfintelor veşminte.

’
“potrivirea r ă m ă ş i ţ e l o r din Sfintele Taine» ce se m a i găsesc în potir D u p ă ce,

'
_ î n cursul oficiului, liturghisitorul a a v u t i n f a t a ochilor
după împărtăsirea c l e r i c i l o r l a s f i n t a m a s ă $1, e v e n t u a l , a credincioşilor s ă i spirituali o r i z o n t u r i l e a d i n c i $1 c u t r e m u r ă t o a r e ale transcendentei,
i n faţa sfintelor uşi. Ajutindu—se_deci d e linguriţă, a d u n ă sau strînge d u p ă ce in actiunea liturgică a p e t r e c u t in intimitatea Domnului Iisus,

-
laolaltă t o a t e resturile in f u n d u l potirului $1 le consumă cu evlavie, cu p e c a r e L a reprezentat $1 la a l C ă r u i s a c e r d o t i u a fost făcut părtaş,

…
este firesc ca la- ieşirea lui d i n oficiu să a p a r ă i n ' r e l a t i i l e din viata

'
f r i c ă şi c u t o a t ă paza, c a nu c u m v a v r e o f ă r î m i t u r ă s a u p i c ă t u r ă cît d e

,
obişnuită incă p ă t r u n s d e misterul altarului. Senzatia unui” suflet trans—

.
mică să cadă—sau să r ă m î n ă î n sfintul potir. Î n acest scop, îl clă-“teşte de

.
figurat si p l u t i n d într-o s t a r e d e beatitudine, d u p ă Sfinta Liturghie, o

- .
"tw."—
m a i m u l t e o r i c u v i n a m e s t e c a t cu a p ă înainte d e a 16 b e a , ş t e r g î n d

-
p o a t e i n c e r c a si manifesta însă n u m a i acel liturghisitor care s-a silit

'
d u p ă aceea p e d i n ă u n t r u p o t i r u l cu buretele şi apoi cu un stergărel,

.
s ă nu a j u n g ă un s i m p l u profesionist .rutinar a l oficiului, c i 1-a simtit,

.. .
1093. I n Ms. 1020, Bibi. M î n ă s t i r i i Sinai [ v e a c u l a l XIILlea—ai XIII-lea), l a A. l-a trăit şi l—a îndeplini-t pătruns d e credinţă şi convins de chemarea si
D m i t r i e v s c h i , op. cit., p. 146, s e prescrie diaconului r o s t i r e a acestei r u g ă c i u n i . D u p ă d e rolul la care a fost a n g a j a t de Providentă, î n planul ei divin pentru

.
ce p r e o t u l & î n c h e i a t r u g ă c i u n e a a p o l i s u l u i prin c u v i n t e l e : «...cu 616 c ă r o r r u g ă " î m p ă r t ă ş i r e a credincioşilor d e binefacerile mîntuiriicîştigate prin J e r t f a
ciuni miiuieşte-ne si ne mîntuieşte, Dumnezeule»; poporul răspunde: φυλάττοι ὁ Θεὸς

..
τὴν ἁγίαν καὶ ὀρθόδοξον πίστιν τῶν... (.Pă'zeste, Dumnezeule, sfinta si ortodoxa cre— Fiului lui Dumnezeu.

:
d i n t ă a...), i a r d i a c o n u l c o m p l e t e a z ă : ,,δι’εὐχὥν τ ὢ ν ἁ γ ί ω ν πατέρων..." ( P e n t r u rugăciu—
n i l e S f i n t i l o r Pări-ntilor...). . ͵ -

___
1094. Vezi s t u d i u l n o s t r u M i r u i t u l , p u b l i c a t î n “ S t u d i i Teologice», V (1953), n r .
9—10, p. 643—660, p r e c u m 51 i n A n e x a l a p r e z e n t u l volum. ᾿
1095. Vezi s t u d i u l nostru” Anaiura s a u A n t i d o r o n . publicat i n « S t u d i i Teolo-
g i c e » , V [1953], nr. 1—2, р. 116—145, precum_.$i î n Anexa la p r e z e n t u l volum.
,
1096. Cf. manuscrisul citat mai sus in nota 1093, precum si textul Constitutiei
l u i Fitotei, la P a n . Ν. Trembela, op. cit., p. 16. …
1097. Acest c u v i n t & i n t r a t c a termen tehnic: î n limbajul l i t u r g i c t r a d i t i o n a l
s u b i n f l u e n t a S l u j e b n i c u l u i s l a v o n . I n Liturghierul r o m â n , for-ma l u i este r e z u l t a t u l
u n e i p r o n u n t i i c o r u p t e a s l a v o n u l u i Μπαµπ… ( b u l g a r : no'T'p'ltFMKraHHE), care-in-
s e a m n ă nimicire, e x t e r m i n a r e , a d i c ă — a p l i c a t l a o b i e c t u l în c a u z ă … c o n s u m a r e . 1098. Cf. Cod. 662 B i b l . . N a t . A t e n a , 6277—770 ( C o n s t i t u t i a l u i Filotei), M î n ă s -
El corespunde în Liturghierul grec următoarelor expresii: „fü—ic) τὸ f i r e a P a n t e l i m o n , l a P a n . Ν. Trembela, op. cit., p. 15 si Cod. 1020 Bibl. M i n ă s t i r i i
καταστεἶται τά
ἅγια δῶρα ( a r a n j a r e a s a u ptrnerea i n rinduială & S f i n t e l o r D a r u r i ) — Cod. B a r b e r i n i ; S i n a i la Α . D m i t r i e v s c h i , (πρ… …. p. 146. ᾽ _
« v i n e a p o i l a s f i n t a protheză d i a c o n u l s a u , p r e o t u l ἴνα καταλύσπ τά ἅγια καὶ μετὰ . O d i n i o a r ă , Constitutiile Apostolice (VIII, 5) prescriau c a “ d u p ă c e s - a u i m p ă r -
τὴν κατάλυσιν αὐτῶν...»[νἰπο... ca să nimicească —— să pună capăt —, să facă să nu t ă s i t t o t i $1 t o a t e , l u î n d d i a c o n i i ' r ă m ă ş i t a , să o d u c ă l a p a s t o f o r i u » , f ă r ă a l ă m u r i
mai rămînă nimic..., adică să consume S f i n t e l e Taine, iar după consumarea lor…) i n s ă ce se f ă c e a cu e a . C o m e n t i n d dispozitiile d i n L e v i t i c [VIII, 32—36) p r i v i t o a r e
— act. de Atena, 19124; ...a διάκονος συστέλλει τὰ ἅγια...“ (diaconul reduce — ispră- l a c o n s u m a r e a p r i n f o c a resturilor d i n c a r n e a s i p i i n i l e d e jertfă, c ă l u g ă r u l ierusa—
veste, t e r m i n ă , c o n s u m ă a d i c ă Sfinteie._.) …'Ιεροτελεστιπόν, A t e n a , 1948 si Dom limitean Isihie .[-)- după 4-51) adaugă că un astfel d e lucru se poate vedea şi î n bise-
P l a c i d o d e M a e s t e r , La d i v i n e l i t u r g i e d e n o t r e Père S. J e a n C h r y s o s t o m e r i c ă , u n d e S e p u n e i n f o c c e e a c e a r ă m a s n e c o n s u m a t d i n S f i n t a E u h a r i s t i e [Hesy—
(text C o m e n t a r i u s “in L ' e v l t i c u m , c a r t . Π , c a p . V I I I , P . G..
greco—francez), Roma, 1925. chii Hierosolimitani Presbyteri,
… XCIII, 886 D ___. 887 A), In veacul u r m ă t o r , i s t o r i c u l ”Evagrie menü-011862? (ii.?"
I n c a d r u l ' a c c e p t i u n i i s a l e g e n e r a l e î n limba română, s u b s t a n t i v u l «potrivire»
nu—şi p o a t e g ă s i a p l i c a r e l a m o m e n t u l l i t u r g i c r e s p e c t i v decit i n s e n s u l d e aran— de cite ori-räminea neintrebuintată o cantitate mai însemnată de- părticele (115,51…-
jare, p u n e r e a î n rînduiala, a d i c ă iSprăvirea s a u terminarea a c t u l u i c o n s u m ă r i i Sfin— tul Trup, se dădeau spre a f i ' m i n c a t e de copiii nevinovati în vîrstă de şcoală. Cf.
telor Taine. "=. ᾽ . Evagrie, Istoria bisericeascălV, 36, P. G., LXXXVI, 2769 A.
͵ › ᾽ A

, ."…

|
 ΉΐΜ-Ά-,ΈΗΉ-,= …""? 9.5:
.
;
- ::.;πµ»;
;. ) :
,
:.
.
;
:
ι.…Μ…υ…ΕΜ)

:.
1, Momentul miruirii. —— 2. Originea, semnificaţia si e f e c t u l
nururrii. …- 3. Încheiere

i Desi oficiul Liturghiei a fost. încheiat, iar credincioşii au fost anun—

ţaţi că pot să plece (“În-pace să iesim» l'}, totuşi ei_continuă să rămînă
î n b i s e r i c ă , pentru „a f1 num… d e c a t r e preot şi a primi î n acelaşi t i m p
anafură. ' _

1. Momentul miruirii
Ritul bisericesc cunoscut sub numele de minu'! constă în ungerea
fruntii credincioşilor, d e către preot, cu untdelemn d i n can-dela c e arde
la icoana d e pe proschinitar, u n g e r e ce se practică de. regulă o dată cu
î m p ă r ţ i r e a a n a f u r e i . A c e a s t ă a c t i u n e este d e s e m n a t ă i n cărtile d e r i t u a l
prin expresia «se dă sfintul untdelemn» (Мда-ш τὸ άγιον m m ) ” .
C u e x c e p ţ i a editi'ilor d e Bucureşti d i n anii 1937, 1956 şi 1967, Litur—
ghierele noastre, ca si manualele d e liturgică, nu cuprind nici o men—
tiune despre <<miruit» î n l e g ă t u r ă cu împărţirea anafurei. Manualele d e
tipic, cind nu păstrează t ă c e r e completă î n această privinţă, fac numai
m e n t i u n i s u m a r e , c a r e nu au d e c i t v a l o a r e a unor c o n s e m n ă r i d e prac—
t i c i l o c a l e . A s t f e l , î n unele B i s e r i c i n a t i o n a l e , o c a z i i l e p e n t r u m i r u i t
s i n t m a i n u m e r o a s e , i a r î n altele mai putine, momentul din cursul sluj—
bei destinat acestei practici fiind d e asemenea diferit. Aşa, d e e x e m p l u ,
i n B i s e r i c a O r t o d o x ă R o m â n ă , d e s i credincioşii sînt miruiti d u p ă inche—
i e r e a Liturghiei, o d a t ă cu î m p ă r ţ i r e a a n a f u r e i , totuşi p r a c t i c a nu e s t e
pretutindeni absolut u n i f o r m ă ,- astfel, î n parohiile din Mitropolia U n g r o -
vlahiei si î n cele mai multe d i n Mitropolia M o l d o v e i şi Sucevei, pre—
cum si într-un număr mai restrîns d e parohii d i n Mitropolia Banatului,
miruitul sef-ace î n toate duminicile şi sărbătorile din curSul anului, pre-'
cum şi d u p ă s e r V i c i u l d e seară cu Litie "Ο", pe cind i n eparhiile d e peste
munti e l s e practică numai in unele parohii şi chiar î n acestea rar “si
* R e p r o d u c e m aici f r a g m e n t a r şi cu oarecare adaptări c e r u t e d e pozitia „sa d e c a m -
tol î n m a n u a l u l d e fată, articolul publicat d e noi sub acelaşi t i t l u î n r e v i s t a «Studii t e o -
logice», V (1953), nr. 9—10, p. 643—660. . _ ᾿ .͵ …
1099. A se v e d e a , d e e x e m p l u : A p o l o g i a , mitropolitului N e o f i t al Ungrovla—
hiei c ă t r e domnitorul M u n t e n i e i C o n s t a n i n M a v r o c o r d a t , t r a d u s ă d e e p i s c 0 p u l Ghe—
nadie Enăceanu si publicată î n «Biserica Ortodoxă Română», (XIV): (1890—1891), nr.
8 , p. 654—656,- Iacob Goar, " o p . cit., p. 34,- Μ…… rusesc, l a 26 s e p t e m b r i e . ; Ή ρ ω α !
&. cel m a r e , Iasi, 1816, р. 278 etc. '
1100. C f . Pr. Gavriil. Teleaga, Tipicul cu note r i l u a l i s t i c e (curs l i t o r ş r a t i a t } , 1901.
p. 413,- Arhimandritul Fotie Balamace, Explicaliuni la practica lilurgiCă (quis 1110-
graliat), Bucuresti. 1913, p. 183,- Ic. D i m i t r i e L u n g u t e s c u , Manual d e practica litur—
ςμ'σἄ. Bucuresti, 1926, р. ?Β-7?; Episcopul Gherontie Nicolau,-Indrum ator… litur-
ΔΜε, Bucuresti, 1939, p. 200.
 ….3 48… * cu
v a voie clez iarh ul, şi iese preo tul
„sam ogla snic ă a Sfîn tului , pe c a r e ns, şi căde şte icoa na Stîn -
cu sfes nicu l apri
anume la sarbatorile mari, ca de altfel si în unele parohii din Mold căde lnita , m-ergîndu—i înai nte ' s i , dind ι68…61811111…8, stă de—
a dreapta
ana log
d e Sus. În cea m a i m a r e p a r t e d i n p a r o h i i l e ortodoxe d i n Banatul .ova t-ului Apo stol c e a d e pe f a c e dou—ă înch i-
Şi vin e i-eg ume nul la analog si
nesc 51 srrbesc,_ca $1 in Biserica Ortodoxă Rusă, m i r u i t u l este 1101111151- part e a an-a l-og ului .
şi d u p ă s ă r u t a r e o închină—
S f î n t u l u i Apo stol
numai la.praznicuelhe domneşti si 16 sărbătorile sfinţilor insera”- tunat n ă c i u n i si s ă r u t ă i c o a n a tru acee a, s e u n g e pe
care est-e găti t pen
particularitatea ca in această d i n Urmă Biserică naţională, ca şi 11133111511; ciun e ş i lui-n d pom ăzui -to-r ul, chip ul cru cii, pe frun—
u unt dele mn sfin t, în
parohii b a n a t e n e , se miruieşte în cursul Utreniei, iar nu d u p ă l i t u r g h i e ᾽ sine din can dela Sfin tulu i c r u t ă icoa na Sfîn tulu i, iar iegu men ul ung e
tea sa. Asi jder ea si fraţ ii s ă
u n g e r e a tutu ror
Impartirea a n a f u r e i nu este unită deci in acest caz, cu m i r u i r e a
unt dele mn s f i n t Şi pe ceil alţi frat i. 161 d u p ă
pe pre ot cu ung erea totd ea—
Biseâc'şsg dodua variante 610 ritului se găsesc combinate în practica c u s f i n t u n t d e l e m n se cîn
intii ... A
tă Cea sul s a s e f a c e
m a i r ă z s l î (11106168 Bulgare, unde, după obiceiul cel m a i vechi nicele sfintilor mari,
si cel
n i c e î m p ă r ă t e ş t i si î n t r u t o a t e p r a z
u n a şi i n p r a z
e ca si Min eiul p e n t r u luna
ς… ] Ρ 11… 1… 11} 6601651 t i m p , se m i r u i e ş t e in toate duminicile precum Tipi cul cel mar
ξ 5ΞΓΙ)ΌΓ;ΖΟΙξ1ΐ11€ΐ1ΠΓ€11Π5ΐθδ Mlntuitorului $1 а Sfintei Fecioare la'hrarriuri cind se f a c e priv egh ere» …“. s ă c o n s e m n e z e ex—
c î t şi cel ruse sc, tin c h i a r
fi ^ ' …' -΄ a u g u s t , a t i t cel r o m â n e s c Ado rmi rii Mai cii Dom nulu i,
…. _ , ., _ or— cu polieleu in slujbă, 11561111111111111111101110ῖ "Γ
1 8 5 111'1 Αι * Ο " ătoa rea
pres la fine le Utre niei de la sărb tit Η", din cand ela Prea sfin tei Năs—
tusi, i n u n e l e parti. d i n Bulgaria ca, d e exemplu, in regiunea .m u n t o a q ă
r ι *
..- . '

e u n g frat ii cu untd elem n sfin

.

. că «...s sep— i
hiei Velic o Tirno vo' se in 1' r u 19516
' ., . sa zis mai inai nte, i n 26 610 luni
a Epar
tului m a r e …, d e regula 111111161 i n Zilele Pos— căto arei d e Dum neze u, dup ă cum
is» 1106.
tem brie . Cea sul intii si 601 dep lin apol
rica Tărllondeleădlă mmâistirile n o a s t r e Η", precum si în parohiile-din Bise ziarl iul, iegu men ul, frati i) aces tor înse mnă ri n e
, … ᾽ Voc abul arul (ecle e m n a t e , c a ο in-
ox reac şi din alte Biser'161' O r"i e n t a l e - . d _ i a d e la s b ă t o r i l e m a i i n s
ă r
,
m' ' ^ ᾽ ca, esaexemplu ᾽ in arată deci miruitul la—Utren tă d e U t r e n i a ce se
Antiohi ei orig inea sa, lega
stitu tie si. p r a c t i c ă mon astic ă in
Patriarh atul
, _ __ . . _ , iruitul este insă corn 1 et n e u z '
r t a t 1
credmcro şu Sint unsi in J o r' a P a t i'm i'l o r c u upn t d l ᾽ … blnec ' u, ce ^ mult, eghe re, u r m i n d imed iat d u p ă serv i-
… e emn ' ' d i- n -uvm tat la ofic iază in astfe l d e cazu ri la priv ui s-a exti ns
maslul ce„ se_ oficia
_. ză du р "а L 'i t u r g h i a această ' Precum se v e d e ea i n s ă p r a c t i c a r e a miru itul
ciul Vec erni ei cu litie . Cu vrem
. 21.
polieleu. U n ma-
Ëäîadîäëê‘äâæâSëîltdfêpfezemate de 0 parte prin practica din Mitroi mina a (bua,—care au insă
΄ si 16 s l u j b e l e u n o r s f i n t i d e n d c ă <<m iruit ul
t 606 6 Moldo
p a r o h i i ' d i n1 B.…1a n a111
' ."
__ vei
_ S
51' 11601101…' , precum si-din i a c h i a r a c t d e a c e s t uz, m e n t i o n i
.
Citeva '- n u a l r u s e s c d e t i p i c rşeş te cîte odat ă si in zilel e d e
rcru l divm “din culu i, se săvî
„ pa serv dup ă Utre nie, conf orm Tipi ““7. Ех-
la 27 ianu arie şi 24 febr uari e)»
-
ori ce 21' 6 anului- bisericesc, - .iar de cealalta parte prin Biserica Ortodoxă
° _ . .. . . s ă r b ă t o r i mai. mic i (Vez i tipic ul a insc ris pen—
-acă şi alte le d' O r i e n tui ' l ă . Cum cale ndar ul
Gre i n - Apro piat, care n u p r a c t i c a meld e-cum cept iile s-au t r a n s f o r m a t insă
i n r e g u
a'putut -
miru itul. . ia sau m a i mul tor sfin ti, miru itul
t r u fiec are zi com emo rare a unu
rit ΘΞΘΓΞξάΞξξΞξΞΓξΞΞξΞξξΘΐ851ΠΡΙΈ istoriei si formei origina re a acestui Μ

1104 . Tipic ul c e l M a r e (Tipi

con d e pre c e l elino -slov enes
c), t i p o g r a f i a Sf. M i t r o -
treniei in Mineiul pen-
lor nece sare pent ru expli— Vezi şi i r e a d u p ă s l u j b a U
a aces tei dive rsii” ' J1u e a Stab ilire a date
n s e m n a
lămure şte polii d i n Iaşi, 1816 , p. 94. itia românească a Mine-
Diataxa sau fiind…“… al} ξΘ 131.868… locale. Astfel, precum ne
care ova, 1868 , p. 2 2 5 ; e d
a l a , Mosc
tru septembrie, editia sinod t o a r e a n o t i t ă , d u p ă Doxolo-
, 1891, p. 328 i n s c r i e u r m ă
i u l u i pe s e p t e m b r i e , Bucu resti u n t d e l e m n s f i n t d i n c a n d e l a Sfint ului.
tului (veacul a l ΧΙ€-1?8)ΟεΓ1ξ111ΐσ?5ΐ1Ξξξΐ…*. 13131931'aä'Constantinopo. g i a m a r e : «Si se f a c e u n g e
re 'de la p r e o t cu
sc, i n e d i t i i l e d e Vene—
e ' V e n e t i a ale 831117o g r"ν 0; og ΙΟΙΉξ3…Ξ. Iacob Asa se f a c e t o t d e a u n a , c î n d
se f a c e prive ghere ». Mine rul grece
Goar, ca si in. editiil e dla aprin să la i C o m o u l u i uzual , ‚ niirui rea , c e r c e t a t e d e n o i , n u c u p rinde o astfel de insemnar
e
c'u u n t d e l e m n - d i n cande t i a din anii 1779, 1843 s i 1860
c-ulm sau—a sfintu lui l a z i u a d e 26 s e p t e m b r i e . _
ctivă: «Se d ă u n t d e l e m n
zilei a r e loc dupä aDolis ul Utren iei si numaş prazm 1105…M1‘neiu1 ruses c t r a d u
c e expr esia grea că r e s p e
rie-Sti Şi a sărbătorilor in cinstea sfintilor ocaua n princ ipiu dom'--
811: praznicelor
1161181111Ηξξ111- ezeu» .
tul deci, d i n c a n d e l a N ă s c ă t o a r e i d e Dumn 1816 , p. 4 5 8 ; M i n e i u l r o m
â n e s c pe a u g u s t , ed.
mome ntul m i r u i t u l u i este prevă zut la _sfîrşi eniei .de la sarba torile 1106. Tipic ul cel Mare , Iaşi, şi l u n ă , Mosc ova, 1868, p. 124
verso ;
„ . ., _ _ _ _
Bucu resti, 1894, р. 1 7 5 ; Mine
iui rus'e sc pe aceea
mari , oltăr i t i i l e m e n t i o n a t e i n n o t a 80 cons em-
Ι Litte r ΗΘΡξΟάϊ…155 c—u mici dezv a n u l 1777 si d i n e d i
în flogging; 511,ΐέξξ *ΐΙζΘ.5=Θΐζΐξ…
di n
Mine—iul grece sc d e V e n e t i a
a patriarhului Pilate}, frati lor sfint ul untd elem n».
precum si in editia sinoîllală l )ιΜ€…Ρδ Constituţi neaz ă la 15 augu st, simp lu «Se dăicesc oe r u l r o v o d s t v o k d s o v e r s e n i u b o g o s l u i c n i a T e r -
va a NWN—”w pe…… Η"… 8819- 1107. S. ν . B u l g a k o i f , Pract ),
ioase i n Bise rica O r t o d o x a
remb rie iar în re} mmâ_-n e᾽ s ccep e n tosco l u n ă n u m a i in r e z u m a t , kw‘ ( M a n u a l p r a c t i c p e n t r
u s ă v î r ş i r e a slujb elor relig
, a t i t r u s e ş t i c î t şi r o m â n e ş t i ,
nu cuprind
Β€ΘΒΞΐΞ*ΠΜ…ωέ r e r u aceeaŞi H a r k o v , 1893, p. 20. Mine iele respe ctive
e d a t e : la cea dintii din t r e
în legătură cu mentionatel
toarea m u t ă r i i di ρ᾿ 5218 urmatorul ceremonia l î n l e g ă t u r ă cu sărbă— însă o astfel d e insemnare dar sărb ătoa rea Aduc erii moa stelo r Sfint ului Ioan

La sfirs. itul Ut r e n"E‘t e i-',΄.*Ξ.ι t e itur

51 a n&u nsim
i Ioan Evanghelistul (26 septembrie).
n a i n t e d e Ceasul î n t î i , <<cintăm o s t i h i r ă
aces tea este indic ată in calena d o u a , A f l a r e a c a p u l u i S f i n t u l u i I o a n B o t e z ă t o r u l .
G u r ă d e A u r , i a r l a cea
de
, p. 2781 p u n e o _ n o t ă n u m
a i l a U t r e n i a d e l a 24 febru
a—
Tipic ul cel M a r e (Iaşi, 1816 ă t o r u l ) : «.Si se d ä f r a t i l o r u n t d e l e m n sfint
Ioan Botez
r i e ( A f l a r e a c a p u l u i Siint ului anualul de tipic citat, prec
um
6616ιτἶἓἕυἷπἕἓξἶ πζιἑἓἓυἕἷζνἱἕζἃτἷ ξ- (Eras/Ema miruitulu i in Biserica Ortodoxă' Bul—
1 Νιςοὡιπ al 511.888… (Bulg aria); d i n c a n d e l a Sfint ului» . Ceas
1...». E x e m p l t i i c a r e a d i n m
i u c ă , p r incipial, practica a
EL Ι? D. Lung ulesc u, o p e n . , г13.1;1‘17013011 r e s î n t u n i n d i c
Tipic ul 601 M a
Hg?“ şi a c e a s t ă î n s e m n a r e d i n s ă r b ă t o r i l e c u polie leu.
miruirea la Utrenia de la
' _, . stabilit ca regulă generală
. .
,… &… 1862 Ρ… 12.
a ce excm lu, ' ' - E ' -
p ‚.… Θεολόγων τὸ acra, Venetia, 1811, p. -15, şi in editia
 -— 350 -----᾽
— 351 =—
a j u n g e astfel
duminic i, ca unu npostula
r i t implicit. s l u ' b e ' d - ., . .. _
t al pietăgii 11ΟαΞ81€1;1 once data, deci, ŞI în zilele de n u ' s e miruieşte decît d e citeva ori pe a n şi anume l a sărbătorile mari,
Leg at init ial d e Utre nia d e ceea ce constituie un motiv în plus pentru observaţiadomnitorulu i.
la priveghere obiş nuit ă în mîn
Ι……Γ……1Γΐ……1ΠζΘΡξΐ & f1e ăs'ti ri …-
661 c o n c u r a c o o e b i t e d e cele icat
pract Si in bisericile parohiale găcin N u s t i m c u m s-a p e t r e c u t $1 cui se datoreşte la noi trecere-a mo—
din biser icile mină stires ti Îri'a :» ' d î usa '° meniului pentru miruire după slujba Liturghiei, precum nu putem afir-
urma , servi ciul Utren iei la sărbă torile m a nici î n ce m ă s u r ă i m p r e j u r a r e a din d u m i n i c a d e la 1 1 i a n u a r i e 1747
ment ionat e este came-a d m
SPUS, о slUJba de noap te, după care Litur ghia a creat s a u a determinat. o preocupare în acest sens, o r i a reprezentat
ς.“ ^ ‚. .
„avr rşeş te in curs ul dim ineţ ii urm atoa
. . , ., nu 1111118828,1-111ρε1Γ8€
. 1ςε?1ΠΠ2:163€1
᾿
re; 111 bise ricil e din lum ! u n element pentru pregătirea unei a t m b s f e r e f a v o r a b i l e acestei schim—
e :insă' b ă r i ; nu p u t e m s ă nu r e c u n o a ş t e m totuşi î n a c e a s t ă m ă s u r ă u n corectiv
ΞrIsdilltcţlrrgaîlrlainscî—lec(:edcîl
C “ D e _upa imediat Utreniei, aşa încît, dâCă' miruitul credincio—
Doao logra mare sau după apolis fericit 61 Situatiei de mai înainte._ Miruirea, ca simbol al <<dăruirii milei
orm ons 1 une: patria rhului Filotei, s—ar produ ce u n ul Utren iei c lui D u m n e z e u » …", 58 găseşte a s t f e l —— cel p u ţ i n din p u n c t d e v e d e r e ᾽
ἕ θ ἶ ἓ ᾗ θ ἷ θ π ἓ ρ ο ω ν Π Θ - ω cursul servic iului divin, hiatus sau 8:11- practic ——— cit se poate d e potrivit imbinată cu împărţirea anaiurei, ca
Πέ πµ 111. Îentru evitare a „unui astfel d e neajun s,pes—a tot timpu l nefeé g;
semn al binecuvintării divine. În unele părti, miruirea se face «în nu—
COIISîderat r a c
)ÎnăCLÎ aceas a topera ţie s a inceap ă în aşa fel ca
să poată fi te'rmä atä mele Tatălui Şi al Fiului şi al Sfintului Duh» 1111; i n altele insă, şi a n u m e
Freemail m o m e n U13 αξίζει … 58 se î n parohiile d i n vestul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei., se foloseşte
Ξ… m . onsen äiwza 111 c o n t i n u atreacă la Liturg hie, adică intocm ai a s a
r e m a n u a l u l rusesc d:: tipic— mentii formula a j u t o r de la Demnul» (“prescurtare din textul <<Ajutorul meu
)
'de la Domnul…» (Ps. CXX, 2), completată in timpul împărţirii anaturei
se іпсЁрЁЦЁЦ ζΞ;ΞΐζΞξζΒ. Μ…… εΓΘ'όΐΜΐΟΘΠΟΓ, în bisericile “parohiale cu formula «1118118 d e la Domnul» (prescurtare din textul “hrană se d ă
… '-
n elemn ᾽ bmecuvmtat
- 1-8081181 si ungerea cu u td …
la Litie, …nu după otpust 111 Utreniei
.”. _ celor ce se tem de E1»); dacă s î n t doi preoţi, unui miruieşte, iar celă—
.. .- T r p r c u ! ce} m a r e d e Ias' 61 d u . а“ Citirea
" - - 1108. I11--
Evan g h e 1lei»
511.51 ΄ p lalt imparte anafura, cu f o r m u l e l e menţionate "….
'
l a 1 5 дис…-гг s e f a c e « _. . l, 1862' prevede
_ .. la ' “ °
458 66 11111111166 *
. …. - . crntrndu—se 11ν81111118» d pagina
' . .— . - _ ' “ ‚ ec1' lnc-emnd ^ „ - d e 16 1611- 2. Originea, semnificaţia şi efectul miruirii
1ΐτ18(«ξΞ?0ΐ1115ξΞξξΞδ
΄ ΄ ! * …»). n r r_În
… - ν la ᾽f .i n ee la- er Dox' u i ceac e lmai
a . δ ς mare
Θ δ ς ΐ Ξ ςparte ' din
* 1 . . barohiile
. ΄ ΄ … bănă— … Precum ne putem incredinţa din scrierile Noului Testament “(Ma-tei
c. o n t i- n u‹ . e pina - ologiei ' ' celei… m a r i- . Tnt v e t i l n a 11181111
e, '—-pu^t 1n d - sa IX, 2 1 ; Marcu V, 2 7 ; Luca VIII, 4 4 ; Fapte XIX, 12), tot ceea ce vine
'
1166 Ortodoxa - ,… ν
Bulgara , pr 801111 8818 nu este l d . …. e r e s a n t este c a ' 111 B15е . - nu numai î n atingere d i r e c t ă cu persoanele sfinte, ci orice se găseşte
ceputul . … U t r e*n i… e i , . l i.n g. a pros81111111 ° - 81 pe . e r i n d r- a l o c: d e l a ' — .
m într—un raport chiar indirect cu ele, cum se prezintă poziţia untdelem-
care s e
mului sau a sărbătorii͵ m'111111… ' 811" u n t d e l e m n da'fi“a asezata … “ ‘
icoana hra— nului ce a r d e în candelele de la icoanele lor, este interpretat 111 616-
ξεθἙεΠθςΙζξιξῖἵ ςἑἓὡἓἷωοξ 6616 i n t r a in
° . . -. … . ν … . 1n candela ce a r 'd e 661- clinta creştină ca m i j l o c de sprijin şi 'de percepere a bineface-rilor, pe
biser ică şi săru tă icoan a Unde nu
eo acesta ^ ' - … ' . care“ Dumnezeu le împarte prin intermediul aleşilor Lui. “Aşa se explică
Droscomidit 1109_ -’ incepe m l r u i r e a d u p ă ce a terminat de faptul că ungerea cu untdelemn din candelele martirilor $1 616 sfintilor,
ζω-ΠΞΐ PuneυΓέΘΞή^ΙΈ.Γΐ15 ' ζΐΓΘ… - - . . c a r e s—au b u c u r a t în viaţă d e darul minunilor şi îndeosebi al tămăduiri-
8 credinc roşilor in vedere a miruitu lui este însă
lor, o r i din 6616 aflate î n f a ţ a cinstitei $1 de viaţă dăt'ătoarei Cruci &
tocmai în c1315 115 raga atenţia un timp destul de indelungat şi anume Domnului, a a j u n s î n cursul evului m e d i u o practică sau u n rit curent
d e la Utrenia duumciΗuel“mal mar; 51 mai interesa nte p ă r ţ i d
e imnolog ie pentru îm'părtăşirea de binecuvîntare, d a r mai cu seamă pentru debîn—
' … 611 sau. a s intului zilei D ` ' - --
li
Vşodă ^
te läge 811818, a trezrt - . . . _ …' €Siguno astfel d e prive—
reacti a sensrb ilitati i d o m n i t o r u l u i Const antin direa şi păstrarea sănătăţii "…. Din aceste deprinderi derivă <<miruitul»
rie 17471 νιοζ01 ς at, care, 1а11пе1е slujbe i d i n dumin sau, cum zicea Dositei al Ierusalimului-, <<sfintul untdelemn, cu care se
ica de la 11 ianua— unge la s ă r b ă t o r i din candela aprinsă înaintea i c o a n e i » “_“. A ş a d a r ,
” r i s _ , a o r_ectat m i t r o p o l i t u l u i Neofit al Ungrovlaiei сё «nu s e vede
«fie p e n t r u ca să dobindească sănătate s a u să şi-o păstreze, fie p e n t r u
cre ΐ…Π……1 1n t1PIC, m- m' "ln minologh
du, ' .. .
ule Bisericii, oa preotii să ungă pe
511115111112' cu 111116161611111111111-11 candela 66 ca să c a p e t e b i n e c u v î n t a r e , ortodocşiiQpre-cum c o n s t a t a I a c o b Goat, se
a r d e inain tea sfinte i 18081188 ungeau cu u n a s t f e l de untdelemn la icoana Sfîntului care se serbează
greacă)! cărare Use ser1?<:—'—'3Z€1»._Larnuririle pentru voievod scrise (în limba şi prin rugăciunile ce le s t a u in putinţă stăruiesc s ă obţină, cu solirile
1748 e f catre m i t r o p o l i t u l Neofit 1 al Ungrov lahiei … p'oate prin
acestuia, milă—de l a Dumnezeu, al cărei simbol este untdelemn-ul» "….
ceanu
De “au‹: BO-SL
auf“? pmbhcate
tserica 1n traducere română, făcută derGhenadie Enă—
Ortod oxa Român ă», XIV (1890—-——1891)‚ p 654—656) 1110. M a n u a l p e n t r u î n v ă ţ a r e a tipicuiui bisericesc.... S. P. B., 1911, p. 2 5 ; V e n i a -
е 111-58111,"' ' …- - " …. min, episcOp 61 Arzamas'ului si N i j n i n o v g o r o d u l u i , Novaia scrijaii ( T a b l a n o u a ) .
, ГдПіе Chu. Mmerele grecesti ne permit. sa‚ ' a.f i r m ă m
‹
că
‘
ed. ΙΧ, S. Ρ. Β. ( f ă r ă a n ) , p a r t . II, pgf. 35, p. 116—417. '
1108. S. V
> ff.» о P- Μ…;
Bulgal'o ‘ 1111. Cf. l o c u r i l e Citate i n n o t a precedentă.
.. .. - .. cf. - P.
' A. ‚ - . - 1112. Informaţii primite de la P r . Prof-. V l a d i m i r P r e l i p c e a n u .
ÊÎÎËIËÎÎIÊËaÊâ/ŸGΓ_UÈJCNEË‘HŒ enciclopedii). S. P.рξΓΟΆ1%Ξΐ΄ Ъеь'еаех'; ΡΕ1ξΈτΐ,.ξξ…ωζ
362- Ρ’ 858111.2ΐ. .' ,: _. V - byzantine de 527 ἁ 847, p.‘ 110.
181 $1 r. . Tarnavschi Op cit 1i13. Cf. ş i .], P a r g o i r e , L'Eglise _
, . __ l ι

“09' &… "ΟΨΗ"… procurate de 1-. P. s. Mitropolit Nicodim pal minumi.

., . , . , O _ CI!" . 29‘ .
1114. Dositei al Ierusalimului, Istoria patriarhilor de Ierusalim, p. 5126.
1115. Iacob Goar, op. cit., p. 35.
 _— 351.. -'-—-f
…- 350 ___
a n u m e ' l a “sărb ătoril e mari,
' dată ι deci „чі 1n
un rit implicit slu']bei' ᾽d e la orice - le de
› zrle n u ' s e miruieş—te decît de citev a ori pe a n «si
. . astfel
ajunge . piet ăţii loca le. plu-s pent ru obse rvaţi -a dom nitor ului.
dum;-mei , ca un post ulat al ,ceea ce cons trtur e un moti v 111 noi t r e c e r e a - m o —
se d a t o r e ş t e la
mimi-5382 12:221;tdseä ξ.ζ'ξΓξ11&…ΐς1Θΐ1& ξΓ1ζ991181Έ obişnuită în mînăs'tiri,„ N u ş t i m cum s—a p e t r e c u t si cui m afir-
' 1 a'.-' ^ e n t r u m i r u i r e d u p ă s l u j b a Litu rghi ei, p r e c u m nu pute
r a c 166 si -11 iseri cile p a r o h men tulu i p
e la 11 i a n u a r i e 1747
. . ^ stire t'1a e, gcmmd insa u r a r e a din d u m i n i c a d
1- Ι-n ' ace—"te m a nici in ce m ă s u r ă i m p r e j
. ' 11611
bite d. e . cele d ….'111 11156 ' ' 6 mină '-
661 condit ' ii . deose - a din
cup are în aces t sens , o r i a repr ezen tat
6 crea t sau 6 dete rmin at о preo
.. . r b “ ' ' Ş °
Utren iei l a s a a t o r i l e mentionate e ste recum a m »—
urma .— , servr. crul … ' ghia' n u u r m e a " '.“ p — 'ta, ătire a unei atmo sfer e favo rabi le aces tei schim
58115, o slujba d e noapte , d u p ă c a r e Litur * _ _. za inda “ 61' se u n elem ent pent ru preg
şi în acea stă măs ură u n core ctiv
.. . u ……
te în curs ul dim ineţ ii rmatoare- 111 brse r- '1e d'1n lume insa … ., b ă r i …; n u pute m să nu recu noaş tem
totu
i mile i
. r$e$
saV1
^'
imed 'i a 't U t r _e n i' e..i' ‚ a ş a incit .1c1 ' ' feri cita l Situ aţiei de mai inai nte.
Miru irea , ca simb ol al <<dăruiri
Litur ghia. succ edă ν , d аса" miruit ul credin cio- ,astf el —— cel puţi n d i n pun ct de vede re
lui Dum neze u» …“, se găse şte
_. . , ca
Ροζ011091? mare sau d u p ă apolis ul ' ᾽Utren iei
con— ivit imb inat a cu împ ărţir ea anai urei
Ξξξ ΞΓώ1ξ;ΞΞΞΘς1υρΐ лаг u …' "110101, s—ar pro-du ce un hiatus sau " - prac tic ……- cit se poa te de potr a se f a c e <<in nu-
_ _ ."1 Pa
. … , În une le părţ i, m i r u i r e
ξ;ΐξξΙΞΞΐΟ Πξροΐτ.1νι ΐ8.1ι1 cursul serviciulu i divin, p e tot timpul πΘΞρ;ΞΓ sem n al bine cuvi ntăr ii divi ne. anum e
5—a conSid erat prac— si 61 Fiul ui 51 81 Sfîn tulu i Duh » “ “ ; in altel e insă , si
tic ca ;;;. teyn-tm evitar ea unui astfel d e neajuns, mele Tată lui vei., se 'tolo seşte
iei Mol dove i si Suce
î n paro hiile din vest ul Mitr opol
a în aşa
eaptreacă
luc se
aue sa sat fel ca Să poa tă fi term ina tă form ula «aju tor de Ia Dom nul»
(pre scur tare din text ul <<A jutor ul meu
Pin ăin mar
precum ş d _tûplerî1άΑΘΓΘ
εξΠζξ?ΠξΘξ1Ξ la Liturghie, adică intocmai aşa com plet ată in timp ul împ ărţir ii anaf urei
᾽
i n u e r e m a n u a… l u l ᾽ruses c de -
U' pic '
menţio— de la Dom nul.. .» (Ps. CXX , 2), «1118 118 58 dă
. - . . l a i n 6011 " cre— 'drncro - şrlor- (pre scur tare din text ul
nat mai. sus-- «Dm (Jaw,a mui-ţ“111111 in bis " ' I : - cu form ula <<hrană d e la Dom nul» , iar celă—
doi preo ţi, unui . miru ieşte
enu. e -- parohi . -ale celo r ce se tem d e E l » ) ; d a c ă sînt
, ' "
1' Η. unge
se mcepe cu sărutarea i-coane rea cu u n t d e1e m n bine .
cuvm tat
. . … ă otpu
. Ρ . - - n a f u r a , cu form ulele men ţiona te "….
16 L1t1 e, n u d. u p s t u l Utreni ei 61 dup" a ' '
Citirea ' Evan g h e1 0
1.14» Με . i n- lalt impa rte a
. . . ΄ .
suşr Ή ρ ω α ] cel mare d e las“l , 1 8 6 2 ' p r e t'. / ( a d e 1'6 Pag°ma 458 66 111111111'66
., .
miru irii
la 15 august… se lac 8 «-c1ntmdu—se __ „ * ι Ῥ . ^md' d e …] a 'l.a- u -
d eci' 11188 2. Orig inea , sem nific aţia şi efec tul
hV-a-h—tnle» tei
.… scri erile Nou lui Test ame nt (Ma
Prec um ne pute m incr edin ţa din
… ») Î' m a r e
'
part e d" I" … …
d e ( “ T o a t a S-Uf l'area - 11 'ce-a 11161 bana—.. 12), t o t c e e a c e vine
᾽ m 'D-aro mle VIII, 4 4 ; F a p t e XIX,
ţene,. preotu l incep e 6 m ' ° * *
_ . tă _ svetil n a inai nte, p u^t i *
^ n d sa Ι Χ , 21 ; Μ61611 ν, 2 7 ; Luca şte
.Η… de. .16 aceas pers oane le sfin te, ci oric e se găse
con tmu e p î n â l a f i n e l e DO kolog _
iei 66161 111611 .… Tnter
* _ e-san t este 66, ° 111 Bise— nu num ai in atin gere dire ctă cu se prez intă pozi tia untd elem -
.
Пса O r t o d o x ă Bulga ră p reotul care nu este de ^ d '- ' . într- un rapo rt chi-ar indi rect cu
ele, cum
‹ _ , r m ω i“ loc, d e la. Ш" e r p r e t a t î n cre-
' ' ' ᾽ d e la icoa nele l o r , este i n t
ceput.ul Utren iei, lîngă p m schm itar' pe care se afl“ .-
ада$с2а_.а i c ‘ o a n a h ra- nulu i ce a r d e i n c a n d e l e l e e perc eper e a bine iace rilor , pe
in sid
muli-11 s a u .a S ă r b ă t o r i i , m ' .
l r u
.
m d cu untde… lemn din candela ce a r l' ac1- dinţ a creş tină c a mijl oc de sprij lor Lui. Aşa se expl ică
. . . ^ b i' s e r i' c a“ si' s a„ r u t “ ' ' ce inte rme diul aleşi
p e f i e c a r e c r e d i n- c r… o s c a r e i n t r a“ 111 -_ _ 6 icoan a, Unde nu… care Dum neze u 16 împ arte prin elel e mar tiril or si 616 sfinţ ilor,
este decit u n preot a cest a ^m c . din cand
-
.. -
ере mrrur rea) dupa. ce a termi nat de fapt ul că unge rea cu untd elem n si înde oseb i 61 tămă dui-ri—
l min unil or
care s-au bucu rat în viaţ ă d e daru
prosc omid itlm, '
de viat ă dătă toar ei Cruc i a
lor, ori' din cele afla te î n f a ţ a
᾽
-.
cins titei si
ι l\
cure nt
ui med iu o prac tică sau u n rit
' '

d e natuşăesaănăiglrîgavre :1 cţredrncr—oşrlor 111 vederea miruitului este însă

. .
А .

Dom nulu i, a a j u n s in curs ul evul

PUI-1

‹^ 6. 6 611_ 16 1111 timp destul d ‚e ^l n d e l u n g᾽ a t Şl' a n-᾽u m e ntat a, d a r m a i c u s e a m ă pent ru dobin—

pent ru imp ărtă sire a d e bine cuvi
. _ _ .
de la littleişiîsdldnşiîiîli'mal marii si 1mai interesante p ă r ţ i d e imnologie
tOCma' . arni ruitu l»
Din aces -te depr inde ri deri vă
' - dire a si păst rare a sănă tăţii 1113. c u care se
_a t ^
1 s. a u … a s _ intu ui__ zilei__ - De … Sigur , 0 astfe l d e rive—
s a u , c u m zice a D o s i t e i al I
e r u s a l i m u l u i , asfin tul u n t d e
l e m n ,
h\!:oăă 111318 altele, 6 treat r e a c t i a s e n s r b r l r t ă ţ i i d o m n i t o r u l u i Consîtjantin tea icoa neiv lm. Aşad ar,
apri nsă inain
fie 1747[lawrogerdat, care, l a finele slujbei din duminica de la 11 ianua- unge l a sărb ător i din cand ela şi—o , fie pent ru
sănă tate sau s ă păst reze
vlaiei că «nu s e vede «fie pent ru ca să dobi ndea scă r, se
“cris n i , a o trectat mrtrpp olrtul ui Neofi t al Ungro docş ii, prec um cons tata Iaco b Gea
creştini… 111 itpdic, 11161 111 _minologhiile Bisericii, oa preoţii să ungă pe ca să cape te bine cuvi ntar e, orto i care se serb ează
n la icoa na Sfin tulu
unge au cu u n astfe l de untd elem
511111111υΙΐεΐΠ"ste919m m νά… candela ce arde inaintea'sfintei icoane a Şi prin rugă ciun ile ce le s t a u in puti nţă stăr uies c să obţi nă, cu
solir ile
greacă) d e 16 sereeaza» ._Lamurir 11e pentru voievod scrise ( î n limba al căre i sim bol este untd elem nul» "….
aces tuia , milă de la Dum nez eu,
1748 __ au fC—ai re Iiflltropo lltuj Neofit I ΄ 81 Ungrovlahiei —— poate prin 191.1, p. 2 5 ; V e n i a -
'cean , 111 traduce re română, f ă c u t ă d e Ghenadi e Enă—
Bos; p u b mate 1110. Μ…… p e n t r u î n v ă ţ a r e a
Upicu lui biseri cesc.. .. S. P. B.,
utui, N o v a i a s c r i iati {Tabla nouă).
si Nijni novg oro-d
De διΙΙ…ΐΐ(ιΞι (: 158Ξ-Γ1€νξ'1'ΟΓΐΟ€1ΟΧΞ Română», XIV (1890—1891), p. 654—2656) min, episc 0p a l A r z a m a s u l u i
Il, p g i . 35, p. 116—117.
m că ed. ΙΧ, S. P. Β. ( f ă r ă am), p a r t .
e , lnsemnanle dm Mineieie greceşti ne permit să- afirmă 1111. Ci. locur ile c i t a t e i n n o t a
prece dentă .
l a Pr. Prof . V l a d i m i r . P r e l i p c
eanu.
1103. 5. v Β……'.… Ο -- ' . 1112 . I n f o r m a t i i p r i m i t e d e
.
ntine de 527 à 847. p. 110. р. 526. ᾽
k .
$1 Ρ. Α' BI.
.. .(.Χ ᾿ | ρ- €1!.,; Cf.
şi. J. Parg oire, L'Eg lise byza
S. Ρ. Β.Ο 19869ξι €5;Γ1ι.2έ'ρΕξΓ600ΐ'.΄Ε€ξ…30. 1113. Cf.
-
u __
ierus alim ,
Späglcïæchxg sim-"am _(Dicirona r encicloped ic), ui, Istoria patriarhilor de
1110190 %nuovăici 51 D r , T Tarnavschi, op. cit.. p. 5 6 2 ; 13.Lebede\'r ap ci,! _ r . 29%— 1114 . Dosi tei a l I e r u s a l i m u l
Iacob Goar , op. cit., p. 35.
1115.
- p m ormaţule procurate de I. P. S. Mitropolit Nicodim al Slivgnului:

9 - "
 - η.. ι.'ε.'-τ' *.*:1=-;1.=-.---.-

——-352—-——
——-353———
Aceste binefaceri n u o t fi . - — . _ _ _,
а1е 11111с1еіе11111111ц1 саге, 1550 ϊΠάξΞΥΞΐθΠΐΡΞξξΞ0ζ12€?ΗΞξ01 naturale Pînă în cele d i n urmă însă, această “ungere practicată î n chip Obisnuit
sală, valabila a d i c ă p e n t r u „orice boală, ci s—au săvir .ΐς1310 univer- ._ d e h a r i s m a t i c i s—a t r a n s f o r m a t s a u mai e x a c t s-a r e s t r î n s in cadrul r i t u -
barului lui D u m n e z e u , lucrător prin s f i n ţ i u m i t_t$1 prin puterea ' l u i c u r e n t al m i r u i t u l u i , i n d e p l i n i t n u m a i d e persoanele d i n cinul p r e o -
lucrarea credintei d e care e r a u însufletiti atit ce'i ξΒΓΘοΠξάδ,ΐΞ prin _C'On: tiei. Evolutia situatiei n u este greu de reprezentat. După încheierea
epocii harismatiCilor in istoria creştină, credincioşii a u recurs la soli—
„care 50 …Πά.ΘΟψ' Ρως"… Μ…"… un t90109 contempor131£1lfmfuzg.C11 & (:…
incredintea za 5111111101, tot asa ca Şi îngerilor, puterea de & 111ΠΙΠ0Ζ.011 rile lor, ca şi l a ale sfintilor în general, chiar d u p ă trecerea acestora
v‘01a Sa]. punti—un a j u t o r a-ct'iv, deşi nevăzut, acorda—t oamen'la .ndeplini d i n v i a t a p ă i n i n t e a s c ă , i m p l o r î n d u - l e a j u t o r u l , prin r u g ă c i u n i l e f ă c u t e
smt miinile lui Dumnezeu, prin care ΕΙ s ä v ï r s e s t e o €1110Γ,ξ'. Sfintii inaintea i c o a n e l O r r e s p e c t i v e . Î n f a t a credincioşilor, icoanele a u căpă—
aceea, lor 16 este dat să facă fapte de caritate chiar după a e tat, p r i n s f i n t i r e , aşa p r e c u m s e e x p r i m a teologul c o n t e m p o r a n c i t a t
ale. 'De m a i sus, h a r u l d e a î n s e m n a « u n l o c b i n e c u v î n t a t 61 p r e z e n t e i sau 61
φως"… n u ca a c t e necesare m î n t u i r i i l o r personale ("gr îlăoartea lor,
atinsa, Cl p e n t r u a s p r i j i n i pe fraţii lor în calea mintuirihîmeJNa a fost aparitiei Domnului in f o r m a Lui imaginată sau figurată», sau «indicarea
asa precum sublinia Nicolae Cabasila, «nu există absolut ‚ ΨΥΞΗ. puterii si 6 l u c r ă r i i Sale» "22 51, respectiv, a Sfintei Fecioare, a sfintilor
facere care a fost acordată oamenilor împăcaţi cu Dumneşlci (…)… bine- şi a t u t u r o r celor r e p r e z e n t a t i d e ele, c u m este, d e exemplu, cazul în-
ea sa 1101101113 prin Acela care este aşezat Mijlocit-or ^ gerilor. Era niatur-al deci ca untndelemnul ce a r d e în candelele de la
‚ А . ., _ ca eu, tara aceste icoane să f i e pus d e spiritul credincioşii-or in raport cu. însăşi
51 oameni»
. .
Ciul s f i n t i l o r ,
. ΟΕΜ 01101101 nu este
_
coutrazrs de
intre Dumnezeu
credinta
d i m p o t r i v ă , -— se completează teologul m e d -
„ie-spre -'
oh: persoana Sfintului prin care se solicită a j u t o r de la Dumnezeu. Ungerea
о face însă a c u m preotul, î n locul si in numele acestor sfinti, ei înşişi
«110 simia... 1n raporturi le noastre cu Hristos... Sfinţii 51111Π'μΐ?ΐϊ *: e1 membri a i Trupului t a i n i c 61 lui Hristos, adică a i comunităţii creştine
citorii şi. protectorii n o ş t r i f a t ă d e El în ceruri i - as e 1111119:
51 a n u m e d i n categoria Bisericii nevăzute Η".
$1 acum ai BiseriCii militante» …“. ᾽ Ş ΄ ca atare, mem—bn V” Caracterul d e rit 61 acestei ungeri a m putea spune că s-a inaugurat
Precum se o a t e consta ^ . ca o consecinţă a cultului pentru veneratia martirilor şi al sfintilor, a
in iători—a BisericPii creştine “ЁЁ, 111ΐ1ς|ξξξ ξΘΞΞΞ.ξ?έΠξξΞΐ 1/1, 7' 13) 0151
vin unecar - - . . ,… ' “C0 anume e icoanelor si a relicvelor lor, deci f o a r t e d e 11111101111111…. Administrată
ca rites ; ΐξΞ1υξ115;ξ1001 ΡΓ0011001 i_n. uimpr ejurăr i extrao rî'din are, de acum înainte în biserică, în legătură cu cultul si deci d e m e m b r i i
numai intim l ă t ., nu
113111 eXciu^ sw^bis er1cesq chiar d e persoa ne care clerului, u n g e r e a cu u n t d e l e m n u l din candelele d e la icoane a devenit
t . p ‚Of se puteau gasr 111 r m d u i clericilor Mult d '
ea erau- Simpli monahi şi cîte lat“ h“ - oc " ._ € 111,11€ -stes- «
6 c iar dint re .credinCioşn 101011…
un. rit bisericesc, adică oficial. Miruitul bisericesc a continuat să co-
. existe ο v r e m e cu cel practicat a c u m numai întîmplator de „harismaticii
1116. Harisnia a c e a s t a ' - . d e ş e r t u r i l o r ; in chip obişnuit însă el e r a privit ca u n atribut 61. preoţiei.
έΞιέζ53ξπ 01310103 Ttainei ΜίΞΐ1?1Ιςάεδτι1ΐ Ξ1Ι1Ξµζξζ…0:ΞΘ _ . teolog i ca U r m i n d c u r s u l p i e t ă t i i Creştine î n l e g ă t u r ă cu cultul d e a d o r a t i e Şi
6825121316…
i n a di net e »u,n i izice Nicol ae
(„'. .Ï‘ _eas .aÏIËä ÎmPăTtă—Şe-a Geier botez-a'
Egal,-1133261325135 làÊbÈ— Şi
- : - . v e n e r a t i e , ungere-a cu u n t d e l e m n p r a c t i c a t ă la p r i m e l e e i i n c e p u t u r i d e
altele de
tinismu l s e
acest fel, care
î n t e m e i a l r î j alt-1231321525; ξΠε'101…Ξζ0 dnei/pit
ëlrä&?SÆËÎŒWËËÊÎËÂËÊ? primro- h a r i s m a t i c i î n s c 0 p u l restabilirii s ă n ă t ă ţ i i , i a r d e clerici şi p e n t r u o r i c e
a” d e aşeste a a t u n c i 0111ξ:)1υι:ΘτΓ0Θ5ζΞ altfel de a j u t o r necesar credincioşilor, a a j u n s să se rezume i n chip
. . . .. _ _ .. e marire. “
ΐυ …… υ.… &… în ν…… ποεεπΐΐπΐ1"Ξζνΐξΐ"ΐ"ζΐ
--
1113116126ρΐξζϊξ"ΞΉ…

&
1122. Vezi S. B u l g a k o f f , L'Ortodoxie..., p. 9 5 ; Acelasi, Dogma euharistică, tra—
numai Pe cînd trăiau d ᾽ a_u luzgcimt дети“: au alungat bolile prin τ-υᾳἔςξῃῃἰ nu ducere din limbarusă de Pr. Paraschiv Angelescu, p. 94—95. "
Sfintului D u h f i i n d 110010ΞΞ;?;ϊΞ Ξ; ΈξΐΠ;…161€. lor. a u a v u t aceeaşi putere, lucrarea 1123. C r e d i n t a d e s p r e s i m p a t i a , s o l i d a r i t a t e a si c o m u n i u n e a c u sfintii a fost
viata in Hristos.... Ρ, G., CL, 573 B ; vezi 5ίΘιΏ1(1)(1:1.1Ξ?ξ3ε€π11). 5371101 după moarte», (Despre v i e şi a f i r m a t ă î n t o t d e a u n a î n v i a t a bisericească, deşi î n B i s e r i c a Ortodoxă“ n u a
111111; Γ54…131111ς1::11€:111, ι'Οποαοχ;Θ… ,, ,… . …. . Α). . v e n i t p r i l e j u l p e n t r u f o r m u l a r e a ei expresă, s u b f o r m a unei dbgrne speciale. Ca
838. IS ICO ae ff; abasila, Des ' "΄ ' u n i i care a u f ă c u t p a r t e m a i i n t i i din Biserica v ă z u t ă d e pe p ă m î n t şi, î m p r e u n ă c u
Bulgako L'Orlodoiggrlgmlögn Hristos..., P. G., CL, 5?7 B. ea, f o r m e a z ă p r i n legătura aceluiaşi D u h Biserica d e p l i n ă a lui Hristos, membrii Bise-
Palestinei,. ca -
ri .νΐξ111 υ1…018ξΧ-10 ° ricii. n e v ă z u t e se găsesc î n t r - u n r a p o r t reciproc c u credincioşii d e p e ' p ă m i n t . Legă-
0 $1.- al_V—lea,' unii din anaho retii Egiptu '
t u r a aceasta s e m a n i f e s t ă “prin s i m p a t i a s f i n t i l o r f a t ă m a i ales d e cei î n n e v o i si
lui Siriei Şi
avva I a c o b 3101111 ci.—ne _î_10_n
cart, “. cap, IV P PL ΐ1λ1,1Ι121501101110 aghiogS-tilpdicul, A_fraat, V e n i a m i n , Ilarion, 1011110511! Sava s u f e r i n t e , p r e c u m - Ş i p r i n r u g ă c i u n i l e u n o r a p e n t r u altii. Astfel, Biserica d e pe pă—
rafice de Rufin (Histor ia ecclesi astica. m î n t f a c e p o m e n i r e a s f i n t i l o r c h i a r l a J e r t f a e u h a r i s t i c ă Şi solicită a j u t o r u l lor, i a r
cap. XIV şi χχ΄Π[ζ
(Σέτ; Vi
,… сп., &… iv {же .1—512) Şi d Sozome n (Istoria biserice ască
Γ. 8 , pap. ххх/1111 Şie XXIX etc. Ρ. G., vm. cr. $1 c Dosite
a r t II. ei, ca frati ai n o s t r i ş i “ p r i e t e n i ai l u i Dumnezeu», se r o a g ă impreună c u noi şi s e
„21. Astfel 'ΤΘΓ…Ξ3' | _ t 525?). decau bolnavii prin ungerea cu untdelem n
i f a c solii r u g ă c i u n i l o r n o a s t r e i n a i n t e a m ă r i r i i lui D u m n e z e u .
torul Persecutor'Sc—nui—l n Ci ează in episto I d e i l e exprimate— aci d e s p r e c o m u n i u n e a cu sfintii se găsesc d e z v o l t a t e pe l a r g
la sa deschi să, îndrep tată către guvern a.- la Pan. Ν. Trembela, C o m u n i u n e a s f i n ţ i l o r ( t r a d u c e r e d i n l i m b a greacă d e i P r . O l i m p
cion, procurator Μεζέ ta' c a z u l 'un… o a r e c a r e crestin, Proclu, supranumit si Tor &— Căciulă, C e r n i c a , . 1 9 4 0 ) , precum s i î n M ă r t u r i s i r e a O r t o d o x ă a l u i P e t r u M o v i l ă .
t i n u t î n P a l a t u l s ă u ιζ305͵1661͵ Pif c a r e s e v e r u s , t a t ă l l u i A n t o n i n , l—a i n v i t a t s i 11-0 p a r t e a a III—a, R ă s p u n s l a î n t r e b a r e a Lil. . ‚ . ΄
Vindecas e p r i n u 11115 l a shr$11u1 Vietii, d r e p t r e
Această p r a c t i c ă Πῖςἑω cu u n t d e l e m n ( A d Scapulam c u n o s t i n t ă p e n t r u f a p t u l c ă 11 1124. Dositei a l I e r u s a l i m u l u i , op. cit., p. 526, se r e f e r ă î n această p r i v i n ţ ă
, c a p . IV., Ρ. L., I' 781—789) deja. la «Teodorei (desigur, episcopul Cirului, veacul al V-lea). care « p o v e s t e s î e Că
Sfintilor Apostoli aşci° %TCä_or1_g‚_„ea la epoca taumaturgilor, Îndeosebi άίτι΄ν10…00 A v v a I a c o b m u l t e s u f e r i n t e s i boli 6 v i n d e c a t c u untdelemn d i n c a n d e l e l e a p r i n s e
,…" cu da l {
ru anumit_. 'C‘ a aceiçi categorii
al tă—măduitorilor dintre,vech
(I Cor. XII, g). ii harismatici care e rau inzes - i n a i n t e a s f i n t e l o r icoane a l e m a r t i r i l o r » ( d e u n d e s e c h e a m ă şi a u r i t d e l e m n u l mar—
tirilor»).
Liturghierul ei:—anca: - 2:1.
 '— 3544—- …,…- 355 ---᾿
öbiai't la ritul bisericesc.;al .miruitului: în,—chip logic, acesta a fost . n i f e s t ă r i l e acestei milostiviri, dar mai cu seamă î n l e g ă t u r ă cu starea
'altoit pe marginea oficiilor» consacrate proslăvirii manifestărilor Provi- ' sănătăţii. ›
denţei d i v i n e şi d e v e n e r a r e a sfinţilor, cum e s t e p r i n excelentă. U t r e n i a .
Precum ne lasă să vedem rînduiala scurtei ceremonii a miruirii,
Negreşit , t e m e i u l si izvorul binef—ac'e rilor ce se speră a f i transmis
e descrisă d e patriarhul Filotei, 'untdelemnul din această intrebuintare
prin antiruire» este acelasi ca si 61 haruriior speciale, a c o r d a t e p r i n
Sfintele
nu este sfinţit prin nici o f o r m u l ă sau rugăciune specială de binecuvîn-
T a i n e , adi—că J e r t f a M i n t u i t o r u l u i , care stă la baza intregul ui tare. Caracterul d e e l e m e n t s f i n t i t s i p u t e r e a s u p r a n a t u r a l ă s a u însu—
cult al Bisericii şi a l riturilor ei “25. Mimirea nu reprezintă însă un'mij— şirea bin—efăcătoare 11 sint con-ferite d e r a p o r t u l său cu u n obiect sfint,
loc s a u « u n i n s t r u m e n t c a r e l u c r e a z ă ' c u necesitate prin h a n - s a u e x . pe care 1-1 creează f a p t u l că u n astfel de untdelemn vine in atingere,
opere operata, ca s ă :întrebuintă m o expresie a teologiei apusene folo- ori se găseşte in apropiere, este destinat sau serveste i n v r e u n f e l oare-
sită cîteodată si in cea r ă s ă r i t e a n ă ; «nu se d ă adică cu necesitate ha— care locurilor si lucrurilor venerabila din p u n c t d e vedere religios. In
rul» supranatura l al vindecării spirituale s a u de boli mena-le, iar uneori u r m a p e l e r i n a j e l o r m a i ales, p i e t a t e a creştină d i n c u r s u l v r e m i i a con—
şi de cele fizice, insotit de iertarea păcatelor, ca, „de exemplu. prin sacrat in această privinţă m a i multe feluri de untdelemn p e n t r u miruit,
ungerea cu untdelem n binecuvî ntat în Taina Sfîntului Maslu ",". deosebit d e cel 61 Sfintelor Taine. Este in primul rind untdelemnul de
De
asemenea, nu se comunică harul dumnezeiesc, care lucrează cu nec-e— _Ia Sfînta Cruce din Ierusalim, adică cel d i n vasele d e c a r e s-au ati-ns
sitate pentru întărirea si sporirea in v i a t a spirituală *… ca i n Taina relicvele acestui sfint obiect. În a l doilea rînd se clasează untdelemnul
Lingeri ifu Sfintul si Mar—ele Mitu”. Miruiitul î-mpărrtăşeşîte in general
de la Locurile Sfinte, socotit astfel prin excelenţă cel luat din“ candela
b m e c u v r n t a r e a s r a l t e binefaceri, corespunză tor măsurii in. care cererile ce arde la Sfintul M o r m î n t din Ierusalim, precum si cel provenit d e la
si intentiile credincio şilor sînt susţinute de credinţă si de “vrednicie bisericile din alte localităţi, devenite venerabile prin activitatea isto-
personală. ' - rică a M î n t u i t o r u l u i . Se n u m e s t e a p o i u n t d e l e m n u l sfinţilor, iar 111 u n e l e
Propriet ăţile naturale ale untdelem nului îl fac foarte propriu ca c a z u r i a l m a r t i r i l o r , a c e l a c a r e e s t e l u a t d i n candelele ce a r d l a crip—
simbol _al ideilor d i n binefacer ile pe care Biserica le mijlocaşte si cre— tele acestora s a u d i n cel ce s-a pretins de p e maaştele sau mormintele
dincrosn s p e r ă să le o b ţ i n ă prin ierurgiile in c a r e untdelem nul a r e о lor, fapt care a d u s la atribuirea titlului d e <<izvoritor d e mir»„anumitor
intrebumta re _llturgică. El apare „astfel in textele biblice" si 111 rugăciu— martiri. Folosirea untdelemnului de la aceste morminte, in scop de sănă-
nile p e n t r u binecuvm tarea' lui^ ca, d e exemplu, în cele din r î n d u i a l a tate, d e î n t ă r i r e si de binecuvîntare, se găsea d e j a indătinată pe vre-
Taine]. Botezului $1 & Tainer Sfintului Maslu, a t î t ca instrumen t a l haru— mea Sfîntului I o a n G u r ă d e A u r , precum rezultă d i n u r m ă t o r u l p a s a j
lui'cît Şi ca termen Şi simbol al ideilor de binecuvin tare si de bucurie,; ᾽ al uneia din omiliile s a l e : <<Opreşte—te lîngă mormîntul martirului,
de impacareşr d e 1ndurarea l u i Dumnezeu, de. a c o r d a r e a d e bunuri şi varsă acolo siroaie de lacrimi, zdrobeste-ti inima si a d u binecuvïntare
daruri vrednice, de inţelepcrune si mai ales d e vindecare etc. In defini- (εύλοτίαν,' a d i c ă untdelemn) d e la mormint... I a u n t d e l e m n s f i n t 'si unge-ţi
tiv, toate aceste sensuri Sint-rezumate în observatia Sfintului Ioan Gură t o t t r u p u l , l i m b a , mîinile, git-ul, ochii…» Η". … ΄ . … _
de Aur, Că <<untdelemnu1 este considerat ca simbol al milostivirii (iubi-' Totusi, în practică, realitatea a l u a t ' ş i alte infăţişări, asa precu
ru d e oameni a) lui Dumnezeu» Η". Ceea ce cer si speră să'dobîn-de ască se întîmplă uneori astăzi, în unele p ă r t i cel putin, f ă r ă ca spiritul Con-
credincroşn , s u b semnul miruirii, este una sau alta din formele si ma—
stituţiei patriarhului Filotei să f i e contrazis. Astfel, potrivit indic'atiilor
d i n această rînduială de tipic, momentul miruirii este fixat, precum a m
1125. Cf. Hr. Andrutos, Dogmatica Bisericii Ortod "“° ΄ văzut, după apolisul Utrenie-i $1 num-ai in legătură cu slujba praznicelor
Dr. D u m i t r u S t ă n i l o
a e , S i b i u , 1930, p. 313.
I m a - I b i d e m , "p. 315, n. 1. si Macarieso p. cit., "p. 404.
axe Rasantene, traducere de domnesti si d e 16 sărbătorile sfinţilor m a i insemnati. Cum însă, la astfel
11127. Нг._Ап‹11'11105‚ ор. cit., p . 361 $1 Macarie, op. cit.. p. 446. d e cazuri, U t r e n i a se o f i c i a z ă la priveghere, urmind imediat după ser-
. _1128. Ε timpul sa _observăm că termenul «'miruit» '(miruire) din limbajul' nostru viciul Vecerniei cu litie, untdelemnul' binecuvîntat l a acest din u r m ă
.brseri'cesvc _este i m p r o p r i u p e n t r u a c t u l d e s e m n a t p r i n el. M î r u i t u l sau m i r u i r e a a r oficiu serveşte in primul r î n d la miruire, fiind pus în candela de. la pros-
trebui s a insemne u n g e r e cu S f i n t u l Mir, ceea ce n u este exact, deoarece
i n t r e b m n t a t ă “este exclusiv u n t d e l e m n (ἔλαιον) iar n u S f i n t u l si" M a r e l e M i r “ (τὸ ἅγιον
materia chinitar, precum prescrie Liturghierul. în acest caz, este firesc deci să
μυρον, c a r e se f o l o s e ş t e i n Chip special in a d m i n i s t r a r
e a T a i n e i ' M i r u n - g e r i i (τὸ μὗΡωΡ-α ne î n t r e b ă m d a c ă însăşi Constituţia patriarhului Pilotei n u presupune
35611" .mlai 1611105? μυΞωσις, d e lat v e r b u l μὐρω-ὥ). C u i n s e m n a r e a
_ tva en
c u v e n i t ă d e l a noi că m i r u i r e a d u p ă Utrenie se f ă c e a din candela u n d e fusese pus untde—
' c e ar e ungere, ermenul «miruire a fost su e t'- ' ' ' :
g i e πιέίοτΐ115ά52151115 a Taipei, M i r u n g e r i i . » - ᾽ g r a ᾽ desugm prin ana-10
l'emnul b i n e c u v î n t a t - l a Litie. Cel putin i n parohiile Bisericii Ortodoxe
_ ărti e e_ slujbă
_ bisericească
_ .. a…
v cum se ' poate i"vedea la r r“ n d u r a l a Botezulu Ruse, ca si in unele parohii din Biserica Ortodoxă Română, este in uz
Säle cea & Sfintului _Maslu, 101015551: in general expresia: (preotul) «unge
slmtul untdel
(χρίει) cu
e m n s , 51, respectiv, c u «511111111 mir». Unele d i n e l e f a c u z si d e această din u r m ă practică, manualele d e tip—ic si alte scrieri mentionind
forma
griggşştiî îeţrăiţrrm este .Îulsrmtutl 1122111»,` a d i c ă u n g e c u s f i n t u l
mir. in cărtile liturgice e x p r e s c ă , l a p r i v e g h e r e , rniruirea se f a c e c u u n t d e l e m n u l d i n c a n d e l ă ,
1_ la 1111111111111 e s e esemnată,
— ," recum de'a
… ᾽ ' binecuvîntat la s l u j b a Litiei.
«se dä sfintul untdelemn» .(δίδοται τὸ ἅγιον natg»); … -] am văzut, prin expresra
1129. Sf. Ioan Gură de Aur, Отта IV la Ep. către Filipeni, 4, P. G.,
LXXII, p. 210. 1130.51. Ioan Gură de Aur, Omiiia; despre martiri, 2, P. G., L, 664.
 = ' " * |-*ε:-,.'µ"-*……ων#……

…-…-856..… ———357-———

Acolo deci uncie m i r u i r e a se practică n u m a i la finele Utreniei de la oameni» "34, &… “Pentru câştigarea » 1135).
ide da!—„uri sufleteşti si trupestiuntde-
In număru l acestor daruri, ideea despre —v,ăloa.ie a tămădui toare a
sărbătorile d i n categoriile specificate mai sus, ea se face inevitabil c-u
untdelemn binecuvîntat l a L i t i e . A c e a s t ă s i t u a ţ i e est-e t r a n s f o r m a t ă î n lemnului de la miruire se mentine încă iin relief, acolo unde miruirea
regulă mai ales in părtile unde 5-8΄ indätinat obiceiul de a se oficia sar— se obisnuieste n u m a i l a s ă r b ă t o r i l e mari, d e c i ' n u m a i d e citeva o r i pe
viciul Litiei nu inainte de Utrenia de la priveghere, adică seara, după an, d a r m a i cu s e a m ă acolo unde se m_iruieşte cu untdelemn r ă m a s d e
Vecernie, ci dimineaţa, inainte de U t r e n i e "…. «Prin urmare, asa pre— la masini din Joia Mare sau de la un alt maslu» Η".
c u m r e m a r c ă autorul unui manual rusesc d e tipic, acresatinii se ung‘ (se
m i r u i e s c ) î n b i s e r i c ă cu u n t d e l e m n d e d o u ă f e l u r i : u n u l este untdelem—
nul din candelă, adică d e la sfintele icoane, iar altul este untdelemnul
ce se sfinteste о dată cu pîinile» 1132ra Litie._ ᾽
Deşi, _de regulă, untdelemnul pentru miruire nu se sfinteste prin- ΙΙ. - ANAFUR A SAU ANTIDO RON*
tr—o r u g a c m n e s p e c r a l ă , totuşi în Biserica Ortodoxă Bulgară Η", ca si in
unele din parohiile noastre ardelene si chiar din şesul Munteniei, s—a 1. Privire istorică. …- 2. Denumiri . -——— 3. Anafura in raport cu
c r e d i n c i o ş i i să f i e m i r u i t i î n cursul a n u l u i cu
S f i n t a Euharist ie. …- 4. Ritualul anafurei
eneralizat o b i c e i u l ca
untdelemn sfintit la maslul ce se săvîrşeşte în biserică după Liturghia
bine-cuvintează c u ace-astă ocazie u n t d e l e m n u l din După m i r u i r e si în legătură cu aceasta, fiecare credincio s primeste“
d i n J o i a M a r e . Se
s a u ia singur una d i n părti'cele le d e a n a f u r ă aflate în vasul de pe
mă-
candela d e la i c o a n a h r a m u l u i , care este înmulţit. ulterior.-prin adău—
garea d e u n t d e l e m n a d u s d e credincioşi, păstrîndu-i astfel continuita— s u t a din a p r o p i e r e a proschi nitarulu i.
tea s f i n t e n i e i . A l ă t u r i de practica miruirii cu u n t d e l e m n b i n e c u v î n t a t , l . Privire istorică
uzul general il f o r m e a z ă insă miruirea cu untdelemn din candela aprin- a intrat si 6 f o s t accep-
᾽ Ca r i t s a u i n s t i t u t i e bisericească, anafura
să la icoana Sfîntului sau praznicului zilei.
tat in practica liturgică drept о m ă s u r ă d e susţinere a nivelulu i vietii
3. Închei—ere religioas e, i n vremea cind deprinde rea impărtăşi rii tuturor, la fiecare,
M i r u i r e a n u a f o s t s t r ă m u t a t ă intru nimic d e pe vechile ei temeiuri Liturghie , era a p r o a p e iesită d i n uzul comun. O dispoziţi e pozitivă pen—
ana—
prin a d o p t a r e a m o m e n t u l u i său la finele Liturghiei, deoarece untdelem— t r u instituir ea ei lip-seste. Împreju rările, care au provoca t aşezarea
însă pe deplin edificato are asupra ori—
nul provine d e la candela ce a r d e la prăznicar sau proschinitar, pe furei într-un cadru liturgic, sint
care se află icoana Sfintului serbat, o r i icoana hramului sau neapărat g i n i i , s c o p u l u i si s e m n i f i c a ţ i e i e x a c t e a a c e s t u i rit.
una din icoanele Mintuitorului ( m a i adesea a Învierii), «uni-cul Mijlo— Precum a m subliniat mai inainte (sup-ra, p. 141 s.a.), Liturghia 111-
d e comu-
citor i n t r e Dumnezeu si oameni» (I Tim. il, 5), deci chezas 61 milOsti— depline şte si o f u n c t i e ecleziol ogică p r i n dezvolt area simtulu i
înitate s a u a sentime ntului d e adincă legătură sufletea scă si d e solida—-
viril a r ă t a t ă p r i n s f i n t i i Săi. Pe d e altă p a r t e , m i r u i r e a nu e s t e î n t r u ni—
ate pînă
ritate in Hristos c u întreaga creştinăt a—te ortodox ă din a n t i c h i t
micnmai p u t i n la locul său d u p ă finele Liturghiei, deoarece aceasta s e ţi in Hristos a
la cea d i n zilele noastre. Realizar ea acestei comunită
săvirşeste n u n u m a i i n t r u pomenirea jertfei d e pe Golgota si spre slava supranat urală in Je-rtfa eu—
tuturor creştinil or dreptslă' vitori a r e o bază
1m D u m n e z e u , c i si <<intru c i n s t e a si p o m e n i r e a s f i n ţ i l o r » de El î n c u n u n a t i .
Din p u n c t d e v e d e r e d o c t r i n a r , nimic n u se impotriveste deci mi— haristică si 111 Τ6111ι6 Sfintei Împărtăş iri, prin care se operează o uniune
ruirii d u p ă L i t u r g h i e . N u s e p o a t e tăgădui totuşi că, acolo unde practi— si o comuniune tainică c u H r i s t o s , î n H r i s t o s si p r i n El c u t o t i c e i c a r e
carea m i r u i r i i s-a e x t i n s l a toate s ă r b ă t o r i l e , s-a p r o d u s o u ş o a r ă modi— au primit Sfintele Taine ale Trupului si Singelui Său. Potrivit regulii
u la
ficare în r a p o r t u l dintre ideile care alcătuiau originar semnificaţia aces— de v i a ţ ă bisericea scă d i n epoca primară, credinci oşii care participa
Liturghi e erau obligaţi s ă rămînă pînă la sfîrşitul slujbei, cînd aveau
tuiri't. Credinta despre miruire, ca s e m n d e c o m u n i c a r e sau d e i m p ă r -
taşrre a p u t e r i i t ă m ă d u i t o a r e de suferinţă, c a f e era dominantă la" 111- să se împărtăş ească, intr-adev ăr, c a n o n u l 9 apostolic hotăra ca «toti
rămîn
ceput, a a j u n s s e c u n d a r ă , d a c ă nu s—ar putea ţ p u n e c h i a r că a r ă m a s credinci oşii c a r e i n t r ă (111 biserică. ) si ascjiltă Scriptur ile, d a r n u
aproape ştearsă, m i r u i r e a reprezentînd un sifhbol al impărtăşirii d e la rugăciun e si la sfînta impăr—tăsire. trebuţiie să fie a-furisiti, ca unii care
bine-cuvintări s i binefaceri î n general («semn d e dăruirea milei l u i Dum- g 1 11342.5ΜαπυαΙ pentru învăţătura tipicului bisericesc. .. ( i n limba rusă}, S. P. Β.,
nezeu şi a unui deosebit ajutor in faptele de binefacere si iubire de 1 ι . . -- .
op. cit.,
… _l
V e n i a m i n ΄81 A r z a m a s u l u i si Nijninov g'orodul ui,
᾿ ξξ. ’137135. Arhiepi scopul
113,1' Dr. _Vasile ΜΠΙΟϊδ.Πον181 Si Dr, T. Tarnavsch i, δρ. …. ρ. 562 si 563—564, h a r u l v i n d e c ă t o r d e boli
& _ 113%- 1?=Т1119131_5Сори1 Veniamin al Arzarnasului şi Nijninovgorodu lui, op. si loc. 11171'36.«1ν111111111 i s e a t r i b u i e puterea d e a gtrans-mit e p ă r a d e rele si d e n e c a -
si d e a l t e n e p u t i n ţ a t r u p e s t i s a u sufleteşti , p r e c u m şi d
e 6 a
c i t . , - v e a $1 l o c u r i l e d i n l u c r ă r i l e r u s e ş t i c i t a t e i n ище-№1107, 1108 $1 1110, p r e c u m
…
al. Perma bogoslujenu vastocrnoi Térkvi (Scrisori despre slujbele dumnezeieşti ale zuri» (I. P. S. Mitr0polit Nicodim al Slivenului). sub acest titlu 1n
[senem de Răsărit). S. P. В., 1886, cartea I, scrisoarea VI (DeSpre Utrenie], 'p. 68. * Reprodu cem aci cu unele adaptări studiul nostru publicat
“33- DUPă informatiile primite de la 1. P.S. Mitropolit Nicodim, al Slivenului. «Studii Teologice», V (1953), nr. 1—2, p. 116—145.

- —— 3'5΄8΄"…-- .
fac dezordine în biserică. Pentru a face mai simţită şi mai constrîngă-
toare lipsa d e comunitate a celor pedepsiti cu afurisirea sau excomu-
пібагед: canonul 10 apostolic loveşte cu aceeaşi p e d e a p s ă ' ş i pe credin—
ciOŞiÎ c a r e a r f i î n c e r c a t s ă dea un f e l d e compensatie celor excomuni-
bati. mgindu-se cu ei 111 particular, adică în casă. Măsurile acestea con—
stituie o m ă r t u r i e indirectă despre frecventa cazurilor de abatere. d e
la datoria de a se impărtăşi. Textul canonului 9 apostolic si, precum
vom vedea, îndeosebi cel al canonului 2 al Sinodului de la Antiohia
.r' ne înlesneş—te reprezenta rea situaţiei în chipul u r m ă t o r : unii credin—
… ciosi, p r o f i t m d d e m o m e n t u l cînd se dădea d r u m u l catehume nilor, se
strecurau afară d i n biserică ο dată cu ei, îndată după lecturile biblice
(din V e c h i u l T e s t a m e n t , E v a n g h e l i e si Apostol) si omilia a s u p r a aces-
tora; alţii, ceva mai zeloşi, r ă m î n e a u pînă la sfîrşitul Liturghie i,
dar,
nesocotindu-se v r e d n i c i să s e a p r o p i e d e Sfintele Taine, nu intr—au î n
rîndurile celor ce se împărtăşeau. ' '
Sesizîndu—se de această scădere a discplinei vieţii bisericesti, pre—
cum şi pentru 6 înlătura pricina tulburării ordinii în timgpulserrvi-ciului
divin d e către a c e i a care il părăseau“ l a momentele considerate oporé
iune d e fiecare, Sinodul local ţinut la Antiohia în a n u l 341 hotărăşte
prin canonul 2 ca «toti cei care i n t r ä în biserică si ascultă Sfinta Scrip—
tură, d a r n u „participă la rugăciune î m p r e u n ă ' c u poporul, sau se feresc
de împărtăşirea cu Sfînta Euharistie, u r m î n d oareCare neorinduială,
aceştia să-fie excluşi din Biserică, pînă ce vor mărturisi si vor dovedi
roade depe—căinţă Şi vor fi dobindit iert-are prin rugăciunile ion. Can—o—
nul se completează" apoi, î n t r - o f o r m ă m a i dezvoltată, cu m ă s u r i l e
văzute în canonul 10 apostolic.
Deci, aşa p r e c u m remarca 'Zonara, sub sancţiune a excomuni cării
prevăzută d e acest canon cădeau n u n u m a i cei” care părăseau biserica
în timpul s l u j b e i , c i si cei c a r e e v i t a u m o m e n t u l i m p ă r t ă ş i r i i « p e n t r u
motive d e evlavie şi smerenie» Η", sus-trägind wse din rîndurile celor
care se apropiau de ea. Probabil că din cauza ameninţări i canoanelor 9
… si 10 apostolic, “precum si 6 canonui-ui 2 61 Sinodului de la Antiohia,
'«s-a c o n c e p u t p e 'cit se p a r e » , c u m se exprima Balsamon , <<împărţir ea
. aniafurei; aşa in-cî—t este neapărată nevoie -c-a si aceia care nu pot s ă se
"(împărtăş ească cu Sfintele si d e viată fă'căto'arel—e Taine să rămînă pînă la
‹ sfîrşitul dumnezeie ştii slujbe, ca s-o primească din mine preotului.- s-pre
sfintire» …. … -
. “Cu. privire l a fixarea începuturilor intrării in practica liturgică a
1трашгli ΜΗ…ei, un prim punct de orientare îl aflăm în dispoziţiunile
luate prin Genoa-nale 14 Şi 32 ale Sinodului de la Laodiceea (la о datä
dintre anii 345"”381)' Pe la mijlocul vea-cului al IV-lea, adică„ acest
smf’d ia in considerare (ra .fapt deja existent practica schimbului de'evlo—
ghn din Simpla pîine binecuvîntată, alături de practica schimbului de
_ _ _ — “ … . .
.
III Ρ111Ξζ- Ο… Ralli Si _М. РОШ. Sintagma dumnezeieştilor Şi sfintelor canaque"; tom.
1138. Ibidem, p, 128.
-
— 359--—_
…
"
"evloghii euharistice. Prin u r m a r e , pînă la această dată, era deja stabilită
semnificatia evloghiil-or —— Iprosfore —— ca simboluri de comuni-une.
-
Pe d e altă p a r t e , c a n o n u l 8 al lui Teofil, episcopul A l e x a n d r i e i
. —
(381—412), face dovada că fin (ultimele decenii ale Vela-oului al lV-lea sau
.
cel m a i tîrziu in primele decenii ale veacului al V-lea credincioşii erau
.
admişi să participe alături d e clerici, la împărtăşirea d e a n a f u r ă . «Cele
.
.
ce se a d u c s u b c u v i n t d e jertfă, d u p ă ce se folosesc c î t e sint necesare
.
p e n t r u Taine, să le împărţească clericii» —— rinduia acest canon _, «dar
_
catehumenîi nici să nu mănînce, nici să nu bea din acestea, ci n u m a i
_
clericii si f r a t i i c r e d i n c i o ş i , cei [ce s î n t î m p r e u n ă cu dinsii». P a r e c ă tonul
—
_
acestui canon cade mai mult pe privarea catehumenilor d e a c e s t - d r e p t .
_
N u este exclus ca accentul acestei reguli a lui Teofil a l Alexandriei
_
s ă ‚fi vizat tocmai practica … locală poate ……- înscrisă î n T e s t a m e n t u m
_
‚
Domini, de 6 se invoi evloghii c-atehumenilor, în a j u n u l botezului lor.
Potrivit rin-duielii bisericeşti d e sub acest nume si din aceeaşi familie
_
cu Constitutiile Apostolice, d a r m a i evoluată decît acestea, se ”îngăduia
„
c a t e h u m e n i l o r candidati la botez s ă prime-ască bucăţi d i n evloghiile—
prosfore, î n sîmbătă Paştilor, adică î n a j u n u l botezului lor. «Se v a d a
d r u m u l mai întîi c—atehumenilor, d u p ă ce v o r fi primit binecuvîntarea
(eVloghia) d e la fringerea pîinii» Η". Iată deci o măsură prin care a n a f u r a
capătă un caracter de rit, simplu într-adevăr, dar u n r i t .
Dacă acceptăm o pozitie d e mijloc în legătură cu concluziile cri-
ticii literare privitoare la data compunerii rinduielii din Testamentum
Demini ( î n t r e j u m ă t a t e a veacului al IV.—lea si a doua j u m ă t a t e a vea—
pre— cului al V-leajll'm, neeem găsi î n j u r u l sfîrşitului veacului al lV-lea si
inceputul celui u r m ă t o r , adică în p r e a j m a datei cind a fost r e d a c t a t
c a n o n u l prin care Teofil al Alexandriei recunoaşte credincioşilor drep—
tul l a ariei-ură. Toate aceste conje-oturi ne indică, p r i n urm-are, î n chip
… logic, jumătatea veacului al IV—lea sau a d o u a jumătate a lui, dacă nu
ca epocă î n care î m p ă r ţ i r e a anafurei a putut primi o încadr-arelitur—
gică, apoi cel putin ca atmosferă î n care germinează începuturile ideii
anafurei, ca simbol d e comuniune. Faptul că această practică este co-
mună tuturOr Bisericilor Vechi Orientale, iesite din sînurile Ortodoxiei
în veacurile următoare, constituie о c o n f i r m a r e in acest sens, nu de
mică importanţă. ᾽ _ —
Cea mai veche mentiune istorică despre ran—afură, ca practică litur—
΄ gică, provine d i n veacul al VII—lea, sub f o r m a instructiunilor pe care le
d ă Sinodul 'de la Nantes (la о dată “dintre anii 638—658), prin canonul 9,
inregistrat m a i tîrziu în aşa—numitele Capitulare ale episcopului Hinc-
m a r din Reims ( v e a c u l al IX—lea]. <<Preotul», r e c o m a n d ă acest c a n o n ,
«va pune într-un vas curat o cantitate îndestulătoare d e părticele din
pîinile rămase d i n cele aduse de credincioşi, pentru a le împărţi d u p ă
wär.
L i t u r g h i e , î n zilele d e d u m i n i c i şi d e s ă r b ă t o r i , celor c a r e nu s-au î m -
1139. Cart. II, cap. l O Q L a version syriaque de I‘Octateuche d e C l e m e n t , t r a d .
d e F. N o u , Paris, 1913, p. 73. ΄-
1140.,.Cf. F, N a u , op. cit., p. 16 si- .]. Tixeront, Précis d e patrologie, ed. IX. P- 283-
 _— 36'о` _— ---361—--_-—
ărtăşitt preotul 16 v a distribui dupä ce 16-6 binecuvînt at, luînd seama N u se poate afirma nimic sigur cu privire la epoca în care termenul
u r ă » 1141…
să nu cadă pe jos vreo s f ă r î m ă t ᾽ antidoron a intrat ca о expresie curentă în limbajul bisericesc. În do-
Acestea s î n t , î n general, e l e m e n t e l e p r i v i t o a r e l a datele î n cumentele din veacurile al XI—lea si 61 XII-lea îl găsim însă ca () d e n u -
legătură
cu p r i m a tazhă d i n i s t o r i a anafurei' si c u î m p r e j u r ă r i l e care—au provoc-at mire" deja uzuală pentru anaf'ură …”. De altfel, a n a f u r a a p u r t a t numiri
aşezarea ei mtr-_un cadru liturgic. La început ea era destinată, precum d i f e r i t e î n c u r s u l i s t o r i e i , fie-care d i n ele inspirată într—un f e l s a u a l t u l
a m văzut: n u m a i u n e i c a t e g o r i i a n u m i t e d e credincio şi şi a n u m e celor de raportul ei f a ţ ă de Sfînta Euharistie. Dintre acestea, cea m a i veche o
care asistau l a S f î n t a L i t u r g h i e , - d a r n u s e împărtăşeau. În veacurile al reprezintă termenul evloghie (εὐλογία, benedictio), adică binecuvintare.
VII—lea şi a l VIII—lea însă împărtăs irea d e obşte la fiecare Liturghie Cuvintul acesta a avut aplicaţii variate în domeniul vieţii religioase si
ajunsese asa de rară, încît putem considera că ea încetase în ultimele bisericesti. Dar, la început, prin el se desemna Sfînta Euharistie. În cele
două veacuri a l e p r i m u l u i mileniu creştin "*". Ajungïnd astfel să nu se d i n u r m ă , 61 6 a j u n s s ă î n s e m n e z e d a r u r i d e d i f e r i t e n u a n ţ e , binefacere,
mai î m p ă r t ă ş e a s c ă n i m e n i î n zilele d e s ă r b ă t o r i , a f a r ă d e cotizaţie, milostenie sau pomană (Rom. XV, 2 9 ; II Cor. IX, 5) "Η.
liturghis itori,
5-3 îndătinatvo brceiul ca a n a f u r a să se distribuie tuturor credincioşi lor Î n legă-tură cu s e m n i f i c a ţ i a p e c a r e a dobindit—o m a i tîrziu a n a f u r a ,
prezenţi, daca n—au gustat nimic mai înainte. ΄ cuvintul evloghie este întîlni—t, se pare, pentru prima oară, î n scrierile

*
Practica anaf'urei a f o s t generală în Biserică, mai cu seamă pînă la Parintilor apostoli-ci si a n u m e î n C o n s t i t u t i i l e Apostolice, cartea VIII,
jumătatea evul… mediu. Astăzi, ea este în uzul tuturor Bisericilor Orto— cap. 31. Prin acest t e r m e n se desemnează aci d a r u r i l e r ă m a s e d u p ă ce
doxe şi Bisericilor Vechi Orient-ale. În Apus, ritul uanafurei se păstrează s—a pregătit J e r t f a e u h a r i s t i c ă : «Evloghiite, care prisosesc din cele a d u s e

-
numai în p a r o h i i l e din unele eparhii, dar prin excelenţă în parohiile ru— pentru Sfintele "feine (Τὰς περισσευούσας ἐν τοῖς porn-17.01; εὐλογίας), să 1e
rale r o m a n o — c a t o l i c e d i n F r a n ţ a . împartă la cler “diaconul, cu încuviinţarea episcopului s a u a p r e o ţ i l o r :

Ξ
episcopului patru părţi, preotului trei părţi, diaconului două p ă r ţ i , i-ar
2. D e n u m i r i
celorlalti -— ipodiaconi-lor sau psaltilOr—sau di—aconiţelor _— o parte» “45.
Prin m ă s u r a d e a s e î m p ă r ţ i a n a f u r ă credincioşi lor, care se consi— Denumirea d e evloghiepentru prosforele aduse de credincioşi s—ar putea

1
derau n e p r e g ă t i ţ i să primească dumnezeiescul Trup si Singe ral Dorn— presupune că a fost sugerată de binecuvîntarea (εὐλογία) primită de
nului, se inlăturau motivele d e părăsire a serviciului divin, determi— pîinile din care se alegeau părtile necesare p e n t r u pregătirea Sfintelor
nîndu—î astfel să aştepte p î n ă l a sfîrşit, cînd aveau să primească părticele Taine. Această ipoteză găseste o c o n f i r m a r e în faptul că, în Comenta-

: . . _ _ . _ . _ . . . _ . . .,
. . . — _ _ _ —
din prosforele binecuvintate, "rămase d i n cele ce serviseră la pregătirea riul s ă u l i t u r g i c , Sfîntul G h e r m a n I a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i î n t r e b u i n ţ e a z ă
Sfintei Jertfe. Nesocotindu-s e v r e d n i c i să participe la Cina Domnului,
1143. Cele dintii manuscrise liturgice. in care este întrebuinţat termenul! anti—

.
credincioşii p u t e a u totuşi să se împătăşească acum d e sfărîrnăturile doron datează de prin veacurile al XII—lea si 61 Χ111-166 (Cod. 662. Bibi. Nat.

...
rămase din elementele pentru p r e g ă t i r e a - m e s e i euharistice, ca să ne Atena. La Pan, Ν. Trembela, At τρεῖς λειτουργίαι κατὰ τοὺς ἐν 'Αὓἡναι χὠδηκας..., p. 15,-

- — . . . - . . . . . — . - . . . — . - .
eXprimăm în stilul Sfintei Evanghelii (Matei XV, 27). De aceea, aceste Ms. nr. 1020 Bibl. M î n ă s t i r i i S i n a i , l a A. D m i t r i e v s c h i , Descrierea manuscriselor l i t u r g i c e

…
p ă s t r a t e 1n Bibliotecile O r i e n t u l u i ortodox [in ruseste), t. II (Εύχο7…όγια), KieV, 1901.
părticele au primit numele de antidoron (᾿αντἱδωρον), adică în loc de (‘a—111) p. 146. 56 s t i e î n s ă că vechimea m a n u s c r i s e l o r ce s - a u p ă s t r a t c u s l u j b a L i t u r g h i e i
Sfintul si dumnezeiesc ul Dor, d e n u m i r e c a r e a rămas p î n ă astăzi un i n extenso si c u i n d i c a ţ i i m a i d e z v o l t a t e d e tipic, a p m p i a t e d e g e n u l L i t u r g h i e r e l o r
d e astăzi, n u u r c ă d i n c o l o d e această epocă. Aşa se e x p l i c ă p e n t r u ce nici redac—
termen tehnic pentru a n a f u r a sau pîinea din. prosfor-a binecuvintată . În

…
tările Comentariului liturgic al Sf. G h e r m a n ' l al Constantinopolului, anterioare vea-

——
latina bisericească a Apusului acest cuvint a primit o traducere aproape c u l u i a l XI—lea, n u se r e f e r ă l a t e r m e n u l “ a n t i d o r o n … E d i t i a d i n Patrologia G r e a c ă
ad l i t t e r a m : vicedoni, s a n c t a e communion is Vicarium ' a lui J. Ρ. M i g n e (t. XCVIII], 6 acestui c o m e n t a r i u , r e d ă ideea d e a a n t i d o r o n » p r i n -
şi, d e m u l t e Ori, tr—o p a r a n t e z ă î n c a r e este f o l o s i t v e r b u l &mnpoccpépm {col. 4-52 D}. I n aceeaşi epocă,
compensatio, remunerat io. - ' ᾽
____._...…
Balsamon ' ( v e a c u l a l XII—lea) foloseşte c u v î n t u l a n t i d o r o n ca t e r m e n t e h n i c i n
c o m e n t a r i u l s ă u l a can. 2 al Sin. d e l a ' A n t i o h i a . Cf. -$i Α. Petrovsl—zii, A n t i d o r , în
_ll_41. Vezi Dom Urbain, Seres, Le pain b é n i t , î n «Les «EncicIOpedia teologică o r t o d o x ă » ( î n l i m b a r u s ă ) , Petrograd, 1904, e d i t a t ă d e prof.
questions
parorssrales », L o u v a i n , XVIII" (1933), n. 6, p. 286. L'Abbé Migne, Premiere l i t u r g i q u e s e t A . P. Lopuhin,é t. I, p. 796. ' —
encyclopé die
theologiq ue, p. 562, 563. Cîteodată anafura este numită si kataklaston (κατακλαστὀν, == frîntură), ca do
Este Maul-$5 subliniem că datele mentionate mai-sus, în legătură cu istoria e x e m p l u în Evh'ologiul … manuscris n r . 986 (veacul al XV-lea) d i n Bibi. M î n ă s t i r i i
anaturei, reprezintă u n u l d i n a r g u m e n t e l e c a r e î n l ă t u r ă a t i r m a ţ i a „ f r e c v e n ' t ă î n u Sinai, p u b l i c a t d e Α. Dmitrievschi, ор. cit., p. 614 si în Ieroticdnul "de C o n s t a n t i n o p o l
nele
manuale de l i t u r g i c ă , p o t r i v i t c ă r e i a s—ar î m p ă r ţ i î n a m i n t i r e a vechilor agape.
…

s h e insă că acestea s e g ă s e a u d e s p ă r ţ i t e d e Liturghia euharistică i n a i n t e d e jumă—

Se 1895- р. 150. Vezi si Leon" Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques
e n u s a g e dans !'Egltse G r e c q u e , p. 13. ᾿ - - -
tatea veacului a l lI—lea, i a r a s i s t e n ţ a bisericească f a t ă d e cei î n n e v o i se a l i m e n t a 1144. E x p u n e r i d e z v o l t a t e a s u p r a a p l i c a ţ i i l o r c u v î n t u l u i uevloghia» s e găsesc
(im darurile in n a t u r ă , _ c o l e c t a t e 'la s e d i u l c o n d u c ă t o r i l o r Bisericii (Cf. Sf. J u s t i n M a r - î n d e o s e b i l a ' D u .Cange, G l o s s a r i u m a d scriptores mediae e t intimae l a t i n i t a t i s , Lute-
tirul Şl Ifilozoful, A p o l o g i a i n t i r , LXVII, 1 si 6,- Constltuţii le
Apostolic a, c a r t . Π. tiae, Paris, t . II, c o l . 290 a u ; Ioh. G a s p a r i Suicerius, Thesaurus ecclesiasticus 6 pa-
cap. 25 $! cart. VII, cap. 29, precum si can. 7 si 8 616 Sin. de 16 Gangra). Impreiu— tribus graecis," A m s t e r d a m , 1728, 1. I, p. 1248 Ş.u.,-' F. X. K r a u s , R e a t - E n c y k t o p ä d i e
rănle care au dus la instaurarea anaturei sînt, precum am văzut, pe deplin—edif der christlichen 'Alterthtimer, Fr. I. Breisgau, t. ι1, ρ. 451 ş.a.; şi alţii. _ _ .
catoare asupra cauzei, scopului si semnific aţiei exacte a acestui i-
rit. . 1145. După“ textul. grec editat de P. A. Lagarde, Constitutiones Apostolorum,
1142. Cf. Dr. Vasile Mitroi'anovici'şi Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 699—4700. Lipsca si Londra, p. 267. ᾽
 —- 362 -—-- ——363—-

ra (προσφοῥἁ)
termenul d e evloghie pentru pre5cură in situatia dinainte de scoaterea „jertfă aduse de credin cioşi, cit si de jertfa însăşi; Prescu
o f r a n d ă s a u jertfa credin ciosul ui, n—a
Sfintul… Agnet ,- «Ia: prescura (προσφορά), care se numeşte şi piine şi ᾽ a d u s ă l a altar, f i i n d p r i v i t ă ca ra» ('avacpopä, іегі іё} să alu nec
e asu pra
fost gre u ca num irea d e «anafo
bineCUVÎmf‘œ (εὑλοτἱα) si pîrgă, din care se taie Trupul Domnului se
tata , dist ribu ită î n părt icel e dup ă Litu rgh ie,
ia întru inchipuirea pururea Fecioarei şi Născătoarei ' d e Dumne- ace stei pre scu ri bin ecu vin
zeu…” 111515… 9τ551111 însă d a c ă p r e s u p u n e m că ofr-andele d e p î i n e cu atit mai mult cu cit aceas tă presc ură ._а Cu fost înălţ ată, adică a fost ofe—
aduse acCe ptiun ea d e la noi, ter-
pentru Sfinta Euharistie, au putut fi considerate evloghii mai de rabă rităca d a r , deve nind a s t f e l d a r de jertfă intre buint are cu
menu lanaf o'ra a i n t r a t deci în uz printr —un schim b d e
prin însuşi faptul aducerii lor ca dar, ca evioghii, în sensul î n care găsim prescura, amîn două avind insem narea de
acest c u v m t in ^Ер151‘.о1а 6 I I - a c ă t r e C o r i n t e n i ( Ι Χ , 5). Prescurilegsint denu mire a «51051015»,
, core spu nză toar e mom-ente—
, d-esi UU nua nţe diferit-eOrto
adică, evlogii11‚_1n trucit ele reprezintă darul credinciosilo r adus la alta—'— <<ofrandă», «151115» şi Biser ica doxă Bulg ară, care folo—
rul Domnului,-simbol material al cultului lor d e adoratie ( d e laudă sau lor liturg ice respe ctive . Noi, ca
anai ora (ana toră, onai ură,
d e b i n e c u v m t a r e etc.), s e n s p e c a r e verbul εόλοτεϊν 11 a r e i n formulele seşte cuvin tul «nari-oü». am retin ut term enul şi
Rusă a accep tat pent ru acela
nafu ră], 555 prec um Biser ica Orto doxă popu lară rusă aprO Sfora »), tîn-
l i t u r g i c e a d r e s a t e lui Dumnezeu “‘”. În acest caz o t r a d u c e r e o u e c u m
obiec t cuvi ntul “pros t-oră» (in pron unţia 1»,
interpretativă a textului m e n ţ i o n a t ' m a i Sus, din cartea Vlll З ] îl Con— treb uinţ at la noi in f o r m a coru ptă «1115 55515
stituţnior Apostolice, a r putea să sune în forma unei tr-aduderi'exact e'
“Darurile, c a r e prisosesc d i n t r e cele aduse pentru Sfintele Taine...» Με; 3. 5111511115 in rapor t c u Sfint a Euha ristie
' I n limba Liturghierului român, ca si în vocabula u ' " a obşte ască a încet at d e
Instit uirea anafu rei, atunc i cînd impăr tăsire
inspi rată si s-a găsit
B1ser1c1, PER")? Părţile ce se impartcr edincioş ilor 5-1Ξτ.1΄5τξ1111?1΄1ξΞ1185΄Ξξ a m a i fi un uz regul at la f i e c a r e Litur ghie, a fost
d e j a 11 aveau in
rămase dm puns-3a sau Prescurile aduse si intrebuintate la pregătirea si
autor izată , desig ur, prin carac terul relig
ios
ile
pe care
aduse pentr u săvîr şirea
Stmter Euharistii, a fost a c c e p t a t alt termen, tot d e origine greacă conce ptia biseri ceasc ă evlog hiile sau darur
ă sau aducer e'd—e d e a fi a d u s e ca dar lui
3Π"……Θ:……………α (΄αναφΟ Ρά = ridica re, înălţar e, ofrand Sfint ei Euha ristii . Fiind pregă tite cu inten
tia
natia l o r iniţia lă din
însăş i desti
daruri, jertfa), In liturgic ă, această denumire este folosită ca termen Dum nezeu , ' e l e ' e r a u scoas e deci prin
a, prosf orele s a u prescu—
euharistică , atit in aspectul ei subiectiv “(RUgăciu—
tehnic pentru J e r t f a categ oria alime ntelo r comu ne. Îndeo sebi
pîine

—
cruce a si mc'm ogram a Mintuito—

;
ul maneafo ra» 'a carac ter prin
nea ΒΠΘΐΠΓΘ1 s-au „ S f i n t e i 301.118): CÎ't Şi obiecti v. Termen rile aveau marc at acest

.
tituti ile ApoS tolice limit au, pre—

-
întocm ai ca
punit capata dem 1n ΜΜΜ]… biseric esc o, aplicar e deriva tă darurile de rului impr imate pe ele. De aceea , Cons numa i în cercu l ali-
hiil-o rapro sfore
odinioara cuvmtul «evlogh'ie'», 'adîCă pentru a desemna atit cum 6111 văzut , con— sumar ea evlog
dar si aceas ta n u «66- piine obişn uită» ,
turgh isitor i-lor si 61 auxil iar-ilo r lor,
1146551. G h e r m a n I 61 C o n s t a n t i n o p o l u l u i Comentariu. liturghie, P . G., XCVIII, ebuinţate afară din biserică, presul --
"ci 15155115 a l i m e n t e , cind erau î n t r numa i in'bis erică ,
mate
1147. ᾽ *" ' …' - . -
izarea unei coiec te pentr u cresti nii din rile din care s-a prosc omid it avînd să fie consu aticu l (sfirs itul veacu—
Ierusa lim ξ?1ΐΞΓ΄ξάοξΐ1ωΠ…€…* ia Organ această c o n t r i b u ţ i e s ă fie 5 al patri arhul ui Nico lae Gram
făcută in'tr-o astf 1 d) ά? Pavel IŞl e x p r i m ă d o r i n t a ca potri vitcano nului
611149. Chiar după ce s-a
lui 61 XI-ie-a si in-cep u-tui' ve-a-c ului al ΧΠ-16
ea să nu aibă caracte rul unui bir,
ci al unei binectezv‘ ?. _lspozme suflete ască incit
înainte s ă f i e t m a r i . «...66 d a r u l _(bmefacerea, εὐλογίαν) f ă g ă d u i t ă d e noi a’nai
ta nu a u drept ul, potri vit oa-
instit uit ritu'l împăr ţirii la-ruafur-ei, 16 aceas

. _ _. _ . . .
d e z i'rrenie Dgafl 6 $ a _ c a о b r n e c u v m t a r e ( d ă r n i c i e , εὐλογίαν), i a r n u
c a u n act
ndrie i, decit credi ncios ii, adică cei bote-
155511315΄1515΄5 aca, Ρο5…1……ν… …… M i n t u i t o r u l u i ;(Matei XXV, 40 s i 45), b i n e - nonu lui 8 al lui Teofi l al Alexa
m era regul a si pentr u Sfint a

-— - … "_
mai mult о ofşanccîă igcâtîvîl _ată_val.oalrea unor daruri făcute lui Dumnezeu, cu atît 2511, i a r nu—şi cateh umen ii, intoc mai precu
' 16
, a _ ur i r_ e c t , a a l t a r , i a r n u indirect , r i n săr 661. ' carac— …
, .
11ΐι΄1΄1΄5΄5Π5ξ΄…ξξξ pentr? Cinstirea lui Dumnezeu. Ca expresie a unii renuntări, adică a
Împăr tăsire .
ment um Domi ni 116-666
giului nostru Ι.ΘξξΟΞΘΟΈυζ51ξ dec1_ prinf ea însăşi о evloghie sau un simbol 61 oma— Dacă rîndu iala biser iceas că denu mită Testa
rea .an—ai furei si de către cateh umen ii
. . _. . с n zeu v iar
… o erirea ei . un act cl 5 c u l t î n sensul 1m ' ro n᾽u totusi o exceptie, ingă—duind primi
ai __
în îiknîăiaqlulcîăgţt._Aşeaăsta concorda c u s e n s u l v e r b u l u i εὐλογεῖν ( a biriecuvîntaţşf εξω, înain tată, î n ajunu l botez ului lor, precu m 's-a mentionat
a d i n clasa cea mai re a princ ipiulu i.
slăvi ( « â î n e c u v î g l t c t a l _de Dumnezeu este i n t r e b u i n t a t cu însemnarea d e 5 lăuda, reta ca o neres pecta
m a i sus, aceas ta nu se poate interp
«Bïnecuvintat e ? 8138511. Doamne»; « B m e c u v i n t e a z ä 5111151551 m e u p e D o m n u l » ; const ituie o regul ă co-
» etc.). А se vedea sensul cuvinte lor εὖλογέω , Trebu ie să sublin iem că o astfel d e măsu ră nu zis extrao rdinar ă, c a r e
côlon-vb: Şi εὐἷηξἱα ι“1᾽᾽᾽᾽᾽ἸΧ᾽|᾽ΞΖΘι᾽-ΐ-1 nostru… orare] m u n ă , ci o conce sie excep ţional ă s a u m a i bine—
Theolo . h' . , . ' … ec "Η $1 N o u l Testamen t, l a G e r h a r d K i t t e l ( î n c o l a b
΄ ΄ s i t u l c u r s u l u i si p r o b e l o r c a t e -
n u e r a l i p s i t ă d e o r i c e e x p l i c a ţ i e . La s f i r
1ζΞ1ΐ16΄?85ΜΨωψ…Π' z u m Neuer T e s t a m e n t . vol. II p. 751…753
n o t i u n e ; ţiţei-1331113136]… religios, i d e e a d e d a r , d e o f r a n d ă , fiind principală în u de fapt in comu nitate d e
sioră, precum 3ϊ-,];ΘώΓξΠ ςξ5ΐξ[9ΓΞξ a- explica aplicarea acestei denumiri la pro- hume natulu i, acesti candi dati la botez se găsea
termenii prosiora, si doctr ină cu Biser ica, ceea ce m o t i v a însăş i aVan sarea lor.
piine si evloghie. . .crman socot—este e c h i v a l e n t i credi nţă
şi r i n har avea s ă se consu me in noapt ea
…". ' - .οξ51155 ΄ adus .in vederea
- ` liturgice, _si ᾽ vinul f : s Desă virşir ea comu niuni i lor p
i impă rtăşir i. În ajunu l
ωρΐ……ΐ€ξΙΤΘξ!ξ,…ξΞ urmă toare , prin primi rea botez ului si a prime
este sau dar jertfei
Noi menţionăm totu . e Ievloghrefgdin cartea VIII, 31 a Constitutiiior Apostolice.
ΙΙ,
acelaşi chip decat—eg;— ï n : ; 05931138 πὔτπεἷἓ piine si ne vom exprim-a încontinuu în o a n e l e “Biser icii Ortod oxe... . vol. II, part.
_ aceas u n i c - f o r m ă a evlogh-iei- ———-— ' i i n e a -——- a ' 1-149. La D r . Nicod im Miles , C a n
fost a _ …' _ -_ _
trad. r o m â n ă d e D r . Ν. Popovic i şi Uroş Kovinci' , p. 252—253.
dnusa in practica bisericească anafura, „a simbol de comuniune-iJ spirituală.
 —-—-365-—-
… 364 -
-ată î n terme ni m a i gene-
pentru ei .cuvin tarea ajung e la credin ciosi» Η". Exprim
6

acestoracte atit de însemnate, evloghia-pros foră reprezenta ţ i a a n a f u r e i _c-u Sfintel e T a i n e o

o alitlpar'3f_ o..“'awună»' о i n t r o d u c e r e si p r e g ă t i r e pentru p r i m i r e a ᾽ rali, a p r o a p e aceeaş i i d e e d e s p r e r e l a
găsim invoca tă in tilcuire a Pidalio nului, î n legătur ă cu oprirea 66161111-
"

sfintei Eulraristn. Elementul nou, care caracterizează aanafur—a» propriu— lui Teofil d e Alexan dria: «Pentr u
z i s ă şi m a r c h e a z ă adevăratei sale istorii meniio r d e la lanwafură, prin canon-ul 8 al
inceputurile ca r i t il repre—
a d u s la s f i n t u l jertfeln ic si părtice lele a u iesit din ele
că acestea s—au
€

zintă tocmai semnificaţia ei d e semn sau simbol d e comuniune a mem- intrînd în dumnezeieştile Daruri. Pentru aceast a şi cele r ă m a s e din
brilor Bisericn, c u c a r e a p a r e m a i a l e s î n perspectiva canoane-lor 14 i aces tea s-au sfinţ it "*".
*

32 ale Sin-odului de Ia Laodiceea, menţionate mai înainte. ' Ş- Simion , a r h i e p i s c o p u l Tesalon icului, a c c e n t u i n d î n a c
est raport nota
s t ă d e c i ideea u n e i r e l aţ i i î n t r e ea ă Euhari stie, este d e acord
Ψ

La baza i n s t i t u i r i i anafurei i de deoseb ire esenţia lă între anfafur si Sfintia

a an'afu rei provin
Piinea_euhari stică, idee care este nu numai vie in constiinta credinciă— într—o altă f o r m ă că sfinţen ia si putere a sfinţit oare
silor …", ci se află exprimată şi in cele mai de seamă ermiynii litur ice relaţia ei cu J e r t f a liturgi că. Aceas tă valoar e ii este însă împărtă—
din
ilor si formu lelor din
Pentru 661 11161 mulţi d i n t r e autorii acestora, temeiul acestui r'apogt îl şirea printr—un eleme nt fenom enal, sub forma actiun
scoate rea Agneţ ului. «1611011110
formeazansrmbo hsmu—l specific pîinii sau prese-utii d i n ' c - a r e se alege ritual ul Prosc omidi ei, în legătu ră cu ă (este prescu ra),
A g n e ţ u l , i n m o m e n t u l r e s p e c t i v al P r o s c o m i d î e i . C u m a c i s e î n c h i p u i e iscopu l Simio n, «este piine sfinţit
aceast -a», zic-e arhiep mijloc (Sfînt ul
cele î n l e g a t u r ă c u n a s t e r e a s i p a t i m i l e Mîntuitorului', a c e a s t ă p î i n e s a u se scoate partea din
proad usă la Prosco midie, din care in locul acelui
p r o s f o r a s r m b o l i z e a z ă pe S f î n t a F e c i o a r ă , d i n sînul cărei—a ΕΙ“ s—a n ă s c u t e jertfeş te şi se face T r u p u l Domn ului. Deci,
Agneţ ), care-s toţi vredni ci
i, de vreme ce nu sint
trupeste. llesturile din această prescură, c a r e se împart credinciosilor Dar m a r e al infrico satei Cumin ecălur
'

f u r ă , care, după cuviin ţă, se nu-

ca a n a f u r a , a p a r deci f a ţ ă d e Sfintul Agneţ euharistic în raportul in care a se î m p ă r t ă ş i c u el, li se d ă a c e a s t ă a n a
se găseşte trupul omenesc—al Sfintei Fecioare f a ţ ă de Trupul dumnezeiesc meşte antidoron, adică î n loc d e d a r , p e n t r u că d ă d a r u l hărăzi rii l u i
si pri—
nată cu copia.
al (Dumnezeu-Omului) Fiului ei. Sfinţenia a n a f u r e i derivă ca a t a r e i n Dumn ezeu. Aceas tă piine este sfinţit ă, fiind însem
primul rind din relaţia si poziţia ei faţă de Sfintele Taine.,Deşi 6666816 mind sfinte cuvin te ,- nu este însă împăr tăsire
ă t ă t o a
a
r e
Trupu lui lui Hristo s, căci
d e s f i n ţ i r e si d ă r u i t o a r e
idee nu se află formulată expres în Comentariul liturgic al Sfintului acelea s i n t Taine le, i a r a c e a s t a n u m a i d
…

d i n Prosc omidi c» "Η. La

Gherman al Constantinopoluiui, t o t u ş i e a nu e s t e s t r ă i n ă d e cugetarea d e dumn ezeies cul dar, c a r e se dă c u cuvin tele
lui, p r e c u m reiese din u r m ă t o a r e a e x p l i c a ţ i e : «Iar 1316861110(προσφορά.,., de lucru sfinţit al ana—
Nicola e Cabas ila insă, motiv area caract erului
aţii l o g i c e : <<...Tă ind in multe părtic ele
din care s e taie TrUpul Domnului, se ia intru închipuirea purureaFecioa— furei î m b r a c ă f o r m a unei explic
ţ, (preot ul) o imp-ar te
rei. 81516 D u m n e z e u Născătoarei, c a r e -—— d u p ă bunăvoinţa Tatălui si cu pîinea prosco midită , din care s-a scos Sfintu- l Ag-nze
a deven it s f î n t ă prin aceea că a fost 011610-
vata 11111…ξΕ……31 a Cuvîntului si după sălăşluirea dumnezeiesc ului Duh credi ncios ilor ca pe u n a ce lui Dumn ezeu» 1155)
de jertfă
_— priinum 1n s m e pe u n u l d i n Treime, pe Fiul l u i D u m n e z e u si C u v î n t u l sită (rindu ită, destin ată si preze ntată ca dar
ă

ţ potriv i, î n fine, о concl uzie m a i

F

L-a nascut Dumnezeu desăvîrşit si o m desăvirsit. După cum iarăşi Dum: L a toate a c e s t e c o n s i d e r a i i n u s - a r
ată d e Ferici tul Augu stin î n
1162666661 mai presus d e fire, intrupîndu—se d i n aceasta î n t r - o s i n g u r ă propr ie si m a i suges tivă decît cea suger ra «este, cu
u l lui Hristo s», vanatu
1΄Ρ05ΐ858…, tot astfel si Trupul Domnului se taie.… cu un 0616661616- l e g ă t u r ă c u a l t ri-t. «Desi n u este T r u p
i n t , ş i m a i s f i n t d e c î t alime ntele c u c a r e 1161116-
s t r u m e n t d e fier, c a r e se numeşte si co-pie..., ce dintr-un pîntece oarecare to a t e a c e s t e a , c e v a s f
înţele ge p e
i astfel se poate
111111, fiindc ă este u n lucru sfint» 115“. N u m a
l

si din c a r n e a l l n u i corp fecioresc (zic din pîinea întreagă a evloqhiei si

care interz icea luarea a n a -
a p r e s c u r u ) ŞI se scoate astfel d e sine s t ă t ă t o r din mijlocul ei» 1151. deplin temei ul vechi i discip line biseri ceşti,
d e cătr e a c e i ce nu s e g ă s e a u ' i n t r a t i în comunitatea creştină prin
Teodor de Andida, intemeindu—se pe acest raport simbolic d i n t r e furei -
.
prescura şi P n n e a euharistică, subliniază categoric că din această relaţie botez.
spectele corelatiei
deriva calitatea de. lucru sfint si sfinţitor a 'anafurei. «Ce altceva ~— Precum a m a f i r m a t m a i sus, u n u l s a u altul d i n ' a
sia chiar “în denum irile
zrce е1^ *… decii închipuirea trupului Fecioarei este partea rămasă, (ce a n a f u r e i cu Pîinea euhar istică şi—au găsit expre
c prives te terme nul ana-
e
sub care a fost desem nată .anafu ra. În c e e a
este]^ impartirea evloghiei si a prosforei ( a n a f u r e i ) ? Căci (Sfînta Piine) propr iu, el a r fi mai presu s de orice respe ct, _
fură, d a c ă a r fi luat in sens i Jertfa : liturg ică. Î n
зе f r i n g e ξ! se 1…parte ca impărtăsir e d e nespusă binecuvîn tare celor ce deoar ece repre zintă un terme n tehni c pentr
u însăş
5€_1mPŞrÎaŞBŞC-cu c r e d i n ţ ă ; iar prosfora (anafura) se dă inapoi plină de d i n l i m b a j u l biser icesc curen t, î n c a r e cuvin tul
sensu l impro priu. însă
sfintenie de la Sfintele (Taine), celor ce a u aduS-o şi, astfel, „de la parti- u prescu rtat... , P. G., CXL. 465 C.
Cf. şi Sf.
crparea la Trupul cel fără prihană "si ia cinstitul Singe a l t u i Hristes, 1152. Teodo r d e A n d i d a , C o m e n t a r iP. G., XCV III, 452 В.
. _ .
cit..
Gher man I a l .Can stan tinop oiulu i, op. _ . … .…
Dumnezeul n o s t r u , Cel ce s—a n ă s c u t din S f i n t a Fecioară, sfinţirea şi b i n e - 1153 . Pida iion , Nea mt„ 1844,
i. 485 v.
ghie, c a, p , 100, im.
T e s a l o n i c u l u i , Desp re Sfint a Litur _ _
1154. S i m i o n , arhie pisco pul
5 ; Ρ… G., t,. CLV , со}.
S U I — 3 0 4 А. _
a r t i c u l a r ă. e l o c. v e n t ă . “m a c e a s t "a p r 'w '
rntă v e c h i' u l t e r t e t' , re atat ducere română, Bucuresti, 186 В,
_ 1150.
_ ,E s t e d e_ o p _ ştii Liturg hii. cap. Lili, Ρ. G., CL, col. 489
l u a ; dar de' m-opsos i
?neoaîîîdrnctcsul 5111111… 1Π…έΡ06116 de p i e t a t e : «Anaiurä , ite-ois oriental es, La messe, 1.155. Ν. Cabas ila, Expli carea dumn ezeie e, c a r t . II, c a p . 26, Ρ. L.,
Ltturgie tis e t remi
meri ssion
eccatorum
p 72 naétăsa—nu … ca Grimma ». Vezi S.Salav ille, “ 5 6 ' F e r , Αυς μεϊίπ . De p
XCVII-I. .397 C-—-D. XLIV, 176.
:11-51. Si. Gherman I al Constan tinopolu lui, ор. cit.. P. G.,
 “367—-
'„ana—tură»' este intrebu intat în locul termen ului aprosforă», pentru
ce 5.9 ridica sau se înalţă ca dar “de jertfă, în veder pîinea _mentàliilor) bisericesti, a d i c ă a “acelor mijloace si acte s f i n t i t o a r e ale
ţulm ş r - a l i m p a r t a s
ea scoate rii Agne -
i m ca .anafur ă a r e s t u r i l o r d i n ea, d e n u m i r e a d e ana—
Bisericii în care şi prin care acestea isi: exercită puterea“ de binecuvin-
f u r a — e x p r i m ă acelaş i r a p o r t f a ţ ă d e P î i n e a e u h tare şi sfinţire p r e d a t ă de Întemeietorul său» uso-' «In ceea ce priveste
a r i s t i c ă , î n t o c m a i ca t e r - a n a f u r a , ea este m e n i t ă în p r i m u l rînd s ă l u c r e z e a s u p r a constitutiei
menu} «evioghie ».
n o a s t r e psihologice, p r i n semnificaţia simbolului m a t e r i a l al pîinii. Prin
Terme nul ccantirdoron» s e prezin tă incomp arabil mai n a t u r a s a u specificul său, acest element i n d i c ă «efectele 61 c ă r o r instru-
“expre siv decit
celelalt e d o u a d e n u m i r i . Pozrţra anafurei f a ţ ă d e S f i n t a Euharis tie m e n t este». Astfel, <<a-nafura este u n Semn a l d r a g o s t e i trăieşti, c a r e
apare

.
mir—adevar m a i exact determ inată prin el._ Totuşi , ins-uşi uneşte pe toţi cei care.,o mănîncă, rasa precum Pîinea euharistică arată
acest “terme n,

1—
deşi s e r e f e r a t o t la u n r a p o r t e x t e r n , n u f a c e i m p o că toţi acei care о primesc sînt uniti în Iisus» "…. Aceasta a fost ratiunea
s i b i l e u n e l e confuz ii, ᾽
prin interpre tări superfic iale si eronate, care îi pot transpun e semnifi— Şi scopul în imediată legă-tură cu instituirea 'an-affurei.
catia _pe un“ plan _străin d e ideea ce—i este propri Ca urmare a rugăciunii pentru binecuvîntarea ei, a n a f u r a produce,
e. De aceea nu socoti m
de prisos sa sublini em că termen ul mntido ron» (în alor: f ă r ă îndoială, si anumite efecte, ca lucrări ale gratiei actuale, în legătură
de d a r ) n u stabi-
]este o echival enta î n t r e anafura “ şi Pîinea euharis tică, ci a cu trebuintele sau nevoile noastre zilnice. Scopul ei este acelasi ca si 61
r a t ă că in l o c
ca credrn crosul să fi primit Sfintul Trup şi Sînge aşa tuturor ierurgiilor si 61 intregului cult adică <<preamărirea lui Dumnezeu

ἡ
cum s—ar qven i
la moment ul i n d i c a t prin chemare a ş-ti-ută, primeşt e m a i în u r m εἰ sfinţirea omului» 1162; binecuvîntarea p e c a r e o primeşte a n a f u r a f a c e
ă anafură
s a u p u n e s f i n ţ i t ă printr—o < < b i n e c u v î n t a r e mică-». Analura ca e a să devină «un instrumental darurilor dumnezeieşti, al binefacerilor
n u inlocuie Şte
dec: S f i n t a Euharis tie. P r i m i r e a an-afure i este m e n i t ă si puterilor dumnezeieşti, să depărteze piedicile mintuirii, să înmulţească
n u m a i s ă întreţină
viu în suflete simţul lipsei Sfintei Euharis tii εἰ deci aspirati a neîncet ată diSpozitiunile subiective la primirea dumnezeieştilor d a r u r i si s ă pregă—

ι'
de a p e mvred nici d e ea printr- o v i a ţ ă îmbună tăţită tească p e n t r u d a r u r i m a i î n a l t e » 11".
aşa. precum subli—
mai in Scrisoa rea sa pastora lă mitropo litul Teodos ie al Ungrov ΄ Acesta este d e altfel sensul î n care se găseşte i n t e r p r e t a t ă anafura î n

'l
lahiei

,
(ESF—167251 1678—1708): «1618 anafora nu iaste Taină. nici Trupul pietatea religioasă populară, a f a r ă de unele exagerări, abuzuri si defor-

.
Şi Singele lui Hristos , ci ieste pîine blagosl ovită, din care se scoate mări d e care n u este scutit a t î t Orientul cît si Occidentul crestin. Credin-

Q
Sfîn—
tul Agnet. Si a u socotit Sfintii Părinţi să să dea... intru adu—cer cioşii o p r i m e s c si, d a c ă s î n t n e m î n c a ţ i , o c o n s u m ă î n d a t ă , î n t r - o a t i t u d i n e
ea aminte

.
I
de_Sfm ta Cumine cătură, ca să se găteasc ă si sä sä :curäte d e impresionantă evlavie ; dacă n u se găsesc în stare de aju-n'are, ei o iau
ascäfn- ai

"
inainte plnă ce n u să cumini că...» 1157. , acasă, spre- a o intrebuinta î n a l t ă zi, pe nemîncate, făc'indu—şisemnul

.
' ᾽ ᾽
Autori i ermin iilor liturg ice descri u a n a f u r a nu numai c r u c i i i n a i n t e d e a o consuma. A n a f u r a este d u s ă c h i a r şi c e l o r b o l n a v i ,

- .
ca p e un “ali-

-
ment sfintit, cr m_acel—aşi timp si ca u n efect sfinţito precum si celor care n u a u putut să vină la biserică, i a r cei. m a i evla-
'r. Arhiep iscopu l

.
Simion“ al Tesalomcul—ui s e e x p r i m ă ' l i m p e d e că anafura viosi îşi f a c o rezervă, „din care i a u în alte zile d e peste s ă p t ă m î n ă .

.
«este sfinţită »

…
ŞI. “datato are “de sfinţen ie» şi <<dăruitoare de dumnez eiescul dar» “58 «Sint», i n unele părti, «crestini, c a r e n u se împărtăşesc pînă ce n u gustă

.
iar

.
la SÎITŞItul turghie i «se dă anafura spre sfinţirea noastră» 1159. ‚As-a mai întîi d i n sfintita 'anafură cîteva. săptămîni î n a i n t e d e precestanie» “‘“.

… .
᾽

.
precum d e j a a m mentio nat, el explică aceast ă „însuşi Formele de pregătire în vederea primirii a n a f u r e i se prezintă uneori
re ca u n reflex al

…
ca simple postulate ale conştiinţei religioase individuale, s a u ca datini

" "
ceremo nialulu i pentru scoate rea Sfîntu lui Agnet, în
timp ce Teodo r de

&
.."
.,… …
".i-
ΑΠάΙ€18 crede că „derivă din corelaţia simbolică a prosforei proscomi dite locale. Astfel, în“ unele parohii rurale, cei î n v r ă j b i t i obişnuiesc'să se

ч-
.Μ -
ι… . -.
î m p a c e , c h i a r î n b i s e r i c ă , cu p u ţ i n înainte d e m o m e n t u l î m p ă r ţ i r i i ana—

-
c u S f i n t e l e T a i n e î n s e ş i ; anafur a este înfăţiş

.
w -
ată d e acest exege t chiar
.
' f u r e i , c r e d i n c i o a s e l e m a i t i n e r e s ă r u t î n d m i n a c e l o r m a i î n v î r s t ă si c h i a r
. . . — . _ . . m
"
ca uncmi jloc de împăr tăşire indire ctă a credin cioşilo
r d e sfinţen ia Piinii ξ.. a bărbaţilor în etate şi cu a u t o r i t a t e morală recunoscută. Rîn-duielile
euhari stice. Aceste explic aţii r ă m î n însă cu caract
erul uri-or afirma tii ge- disciplinare sint dominate de' о notäo-arecum rigoristă. Astfel, printr-o
nerale s a u d e princi piu. Ele n u atribu ie, adică, anafur interpretare inspirată de analogie, fndreptarea legii sau aşa—zisa Pravilă
ei un efect sau ο
.

eficac rtate specif ică, notă caract eristic ă de fapt a lui I\latei Basarab extinde şi la “anafură obligatiile puse d e canoanele
Tainel or, care se dis—
ting u n a cive alta p r i n n a t u r a a c ţ i u n i i si 6 e f e 5 si 13 ale i u i Timotei a l Alexandriei privitoare la împărtăşire, cerînd
ctelor harului dumnezeiesc,
ce. se impart asesc credin cioşilo r, coresp unzăto r scopul soţilor curătie trupe-ască î n c ă d i n a j u n u l zilei în care vor primi ana-
ui divin al insti-
tuirii fiecar eia. A n a f u r a se clasea ză însă î n categ fură “55. Pe d e altă parte Nicolae Gr-amlaticuil, patriarhul Constantino—
oria ierurg iilor (sacra -
'

ă e p i s t o l ă l p a s t o r a l ă , v,.edatata," ᾽ a f o s t᾽
d _, -lIS7. Aceast _- 1160. Dr. Vasile M i t r o f a n o v i c i ' şi .Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 771.
η511? ξΟΠξΐ) ΠΞΞΘ[ άΓζΓΧξ. ζΠ,Ιξζ ι . 1115.2) p u b l i' c a t ă - “᾽ i n “Biserica O r t o -
…

â
?: ρ.ά122ξ-Ε1238, nr. 12, p. 1336-1 351; ап. 1161. L'Abbé R. Aigrain, Liturgie, encyclopedia populaire des connaissances
XXVIII, liturgiques, p. 754. ΄
g: cu υΠ1ξξ8…ΞωΘΓ
' : …. ;din ' vre-'mea
. | ' ᾶεδζεϊυἰ
o ierarh
V e μ rbiceanu,
_ '
care & găsrt
' _ д
o ltgată laolaltaн ΄ 1162. Dr. Vasile Mitrofanovici εἰ Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 771.
_

P. G., (Σιχ/"3ΓΒ1;ΈΞΟ48…19ρ1500ρυΙ
. _ l ' ° ' ᾽ ..
Tesaiomc ι ᾽ . . ᾽ 1163. Ibidem. p. 772.
ulw, , Despre S f i n t a “Liturghie , cap. 100, 11 1164. Pr. Mihail Reguş, Anafora. in cBiserica Ortodoxă R o m â n ă » , L (1932). n r .
1159. Idem, Despr e sfinte le rugăc iuni, capfs , p. 735. … … .
so, P. G., αν, 595 D-
.

1165. lnclreptarea legii, glava 170.

.."…","
 f”—
f, .

* … 368 — __ 69 __...

polului, opreşte p r i n canonul 10 şi d e la luarea anafurei pe cei opriţi d e - . d i n 61, Sfîntul M a r s , episcop de Nantes, so f;,otind c ă n u t r e b u i e să intre—
la Sfintele Taine ale Trupului si Singelui Domnului. Canionul 19 al lui rupă aju'n-area, în loc să mănin-ce 6νΙοςΙ11ι6.ξ6 ascuns-o în sin. «Legende
N i c h i f o r M ă r t u r i s i t o r u l ( i n Pidalion n u m e r o t a t 18) face 1111 p o g o r ă m î n t adaugă că ea s-a prefăcut în şarpe. Sfintu **Mars isi dădu seama atunci
i n a c e a s t ă privinţă, i n g ă d u i n d m o n a h i l o r a f l a ţ i s u b epitimii s ă p r i m e a s c ă că el se abătuse d e la datoriile dragostei răţeşti si »se duse să—şi ceară
a n a f u r ă d u p ă m ă r t u r i s i r e . Precum vom vedea m a i - i n urmă Teodosie i e r t a r e de la episcopii a căror comuniun esimbolic ă,_ pe cit se pare, el
mitropolitul U n g r o v l a h i e i (către finele veacului al XVII-lea si începutul ise cit se cuvin e» “88. ' .
n-o preţu
veacului al XVIII.—lea), sfătuieşte ca, celor ce nu se spovedes-c niciodată Impresion antă p r i n gingăşia si semnifica tia ei este îndeosebi u r m ă -
să n u li se d e a nici a n a f u r ă . , toarea piesă m ă r u n t ă din folclorul grec. Motivul este luat in legătură
v l n t o c m a i ca pe vremea impărtăşirii d e obşte se păstrează si astăzi cu clădirea bisericii Sfinta S o f i a d i n Constant inopol, minunea arhitec-
i-
inca, pe cale tradiţională, ca 0 datorie de conştiinţă, regula ca toţi cei turii bizantine d i n timpul lui Justinia n. Legenda spune că într—o d u m
care vm la biserică să fie pregătiţi, adică cel puţin în stare de ajunare' nică, d u p ă s ă v î r ş i r e a Liturghi ei î n vechea biserică Sfinta Sofia, c a r e nu
a primi
s p r e a l u a a n a f u r ă . O r i c î t d e v a g , nu este g r e u de recunoscut că sub: fusese î n c ă d ă r î m a t ă , împărat ul s—a apropia t de sfintele usi spre
stratul. acestor d e p r i n d e r i de pietate, al „tuturor acestor recomandaţii si antidoro nul din inima patriarhu lui. «Într—un moment de stîngăcie , nu
in—
masuri, il f o r m e a z ă conştiinţa despre o corelaţie intre pîinea a n a f u r e i se ştie d e partea cui, părticic a d a t ă căzu jos. O albină, care tocmai
pîinea si isi 161116 zborui. Împăratu l
si P n n e a euharistică. N u este lipsită de temei deci observaţia că toate trase pe fereastră , se repezi, apn-că
găsi că a r f i fost o faptă 'nelegiui tă să se'îngăd uie unei gingănii s ă
a c e s t e d a t e , « с а г е revelează o r i g i n e a nobilă a a n a f u r e i si r a p o r t u l 61
mă—
611 S f i n t a L i t u r g h i e , n e a j u t ă s ă î n ţ e l e g e m s e m n i f i c a ţ i a s a cu totul su— nînce anafură . El porunci deci să s—e deschi-dă [toţi stupii din imperiu . În—
t r - u n u l d i n aceştia, se găsi p ă r t i c i c a d e a n a f u r ă , d a r in acest
pranaturală» "*". … ΄΄ stup, toată
ceara fusese prelucra tă d e albine. Ele făcuseră din ea o m ă r - e a ţ ă
. Istoria, l i t e r a t u r a aghiografică si folclorică a u înregistrat f o r m e va-. biseri—
mate d e s p r e c o n s i d e r a ţ i e d e c a r e s—a bucurat a n a f u r ă 111 pietatea popu— c u ţ ă si 66 s f î n t ă m a s ă tron-a părticic- a de anafură. A c e a s t ă m a c h e t ă ех—
să se
lara, care, d e cele mai multe ori, pune a c c e n t u l p e insusirea ei d e in— t r a o r d i n a r ă fu dusă împărat ului care, precum spune legenda, puse
remar-
strument _al g r a ţ i e i actuale. Vom cita aci, cu titlu de documentare si construi -ască biserica d u p ă modelul lucrat de albine» 1169. Este de
a din—
d e c u r i o z i t a t e î n a c e l a ş i t i m p , n u m a i t r e i e x e m p l e , a t î t din c r e ş t i n i s m u l cat la această formă, naivă fineţea cu care este prezenta tă corelaţi
r ă s ă r i t e a n cit si d i n 661 apusean. t r e a n a f u r ă Şi'J'e'rtf a euharis tică d e pe sfinta masă. .
Unul din acestea se referă la— un caz de vindecare extraordinară, 4. Ritualul .anafure i
151011511^ de S f î n t u l G r i g o r e d e Nazianz în cuvîntarea funebră rostită cu
ocazia i n m o r m i n t ă r i i tatălui său. Mama acestui sfint b ă r b a t se găsea Corelaţi a d i n t r e a n a f u r ă si Sfinta Pîine se afirmă şi in.-forme le ritua-
l u l u i .ana'furei , î n care se v ă d u m b r e l e s a u i m i t a ţ i l l e liniilor
m a r i ale
чинит

s l ă b i t ă d i n c a u z a unei boli indelungate si 6 1161116111111. Într—o noapte ii i anafurei

şiri. D e f a p t , elemen tele ceremo nialulu
aparevïr'isä f i u i s ă u , c u coşuleţul c u piini f o a r t e albe, f ă c î n d a s u p r a l o r ritualulu i sfint—ei împărtă
n u s i n t u n i f i c a t e î n t r - o „ î n c h e g a r e o r g a n i c ă , u n i t a r ă si consiste
ntă, .c1 s î n t
o r u g a c r u n e si binecuvintindu-le cu semnul crucii, d u p ă obiceiul lui de i n t r e ele,
totdeauna. Mincind d i n acestea, ea s—a simţit întărită, puterile i—au re- reprezen tate d e conditii si moment e deosebi te sau distanţa te
p r i n c a r e Se î n c a d r e a z ă , ea prin n i ş t e a r t i c u l a ţ i i , î n u l t i m a parte—a L i -
venit si s p e r a n ţ a i-a crescut. Această vedenie a avut într-adevăr u n pu— cu. *
ternic e f e c t asupra bolnavei, aşa precum a putut s ă verifice Sfîntul Gri- turghiei , ţinîndu- se î n umbra Sfintei Euharist ii. Astfel, p r i n analogie
6066516 siindeos ebi c u a d m i n i s t r a r e a ei, a n a f u r ă i m p l i c ă : a) o formulă
… gore insusi a d o u a zi d i m i n e a ţ a , cînd a. m e r s 111 camera mamei sale.
V ă z î n d - d m a i înviorată decît înainte, el a î n t r e b a t - o c u m a petrecut de b i n e c u v î n t a r e ; b) condiţii in vederea obţinerii ei si c) un ceremoni al
noaptea si cum se m a i simte. ‹'‹М-_аі hrănit, fiul meu», ii răspuns—e ea, acu de împărţire. *
f o a r t e m u l t ă b u n ă v o i n ţ ă si cu dragoste si a p o i m ă intrebi cum m ă a f l u : 111 obscurit atea c a r e a domnit cu p r i v i r e l a originea, semnific aţia
u n o r re—
d e s t u l d e b i n e si d e liniştită». Î n acelaşi timp î n s ă » , zice S f î n t u l G r i g o r e şi poziţia e i in i s t o r i e , d o c t r i n ă şi l i t u r g i c ă , p r e c u m si i n lipsa
Teologul, <<i—ngrijito—arele îmi făceau semn să nu o contrazic, ci s ă accept guli d e tipi—c î n c ă r ţ i l e d e s l u j b ă s a u , cel p u t i n , p ă s t r a t e î n vechile ma-
nuscris e liturgic e, au apărut diversit ăţi si devieri în practică
n e a p ă r a t răspunsul, p e n t r u ca nu cumva, deScoperindu—se realitatea, să .
fie d o b o r i t ă d e descurajare» “67.. Aceasta este, se pare, cea m a i veche priveşte'binecuvîntarea anafurei, singurele
a ) Astfel, î n c e e a ce
menţiune istorică despre piinile binecuvîntate. , . . - . ΄ prin în-
formeco ns—acra te in hotăriri oficiale si investit e cu autorita te,
Unuialt e x e m p l u e s t e e x t r a s d i n V i e t i l e Sfintilor din Bretagne. Odată, d e ritual, le găsim în Occide nt. Cea m a i veche
scrierea lor î n cărţile
\ .…..‚‚‚‚
d u p ă s a v i r s i r e a Liturghiei, Sfintul Melanin, episcop i n veacul al V-lea dintre acestea n e este transmi să d e S a c r a m e n t u m ] (Evhoio giui) Sfîn-
l a R e n n e s , v e c h e a c a p i t a l ă a a c e s t u i ţ i n u t d i n Galia, a î m p ă r ţ i t “în s e m n
de comuniune e v l o g h i i c e l o r patru episcopi care se "611611… de f a ţ ă . Unul -1168. La Jules Corblet, Histoire dogmatique et archéologique du “lemme… de
I'Eucharistie..., t. Ι, p. 237.
΄ ' - -
dans la лаптоп des
.1166. Dom urbani Seres, op. si :o;— cit., p. 290. - 1169. Citată de Sophie Antonia dis, Place de la liturgic
Σων-ειπ α, 1920-
lettres greques. p. 235, din lucrarea lui N. G. Politis, Λα0ΥΡαΨ… & Atena,
1167. Sf. G r i g o r e Teologul, Cuvinlarea XVIII, cap. 30, P. G., XXXV, 1021--1024.
L i t u r g h i e r u l e x p l i c a t —— 24
 -_— 370 -—
.tuluijŞrigoşrie cel Mare sauDialogul (+“ 604), sub forma unei scurte
i u g ă c w n i : «Doamne Iisuse Hritoase Cei 00 eşti pîinea ingerilor (Ps.
LXXXVII, 25) si p î i n e a 0 0 0 ν10 0 v i e ţ i i v e ş n i c e , b i n e c u v i n t e a z ä p î i n e a -
aceasta,- precum a i binecuvîntat cele 011101 piini 111 pustie,. pentru ca toti
cei ce v o r gusta dintr—însa sä dobindească s ă n ă t a t e a trupului 51 0 5ι1110-
tului ; Tu, Cei ce viezi si stăpîneşti in vecii vecilor. Amin !» O altă tor—
mulă p o a r t ă girul Sinodului din Nantes ( î n t r e 01111 638—658), care, 111
canonul 9 menţionat mai inainte, arată că aceste evloghii v o r 11 bine-
cuvîntate prin u r m ă t o a r e a r u g ă c i u n e : <<Sfinte Doamne, Pärinte atot 11-
terni c si Dumnezeule cel veşnic, binecuvintează pîinea aceasta cu bigf- e-
c u v î n t a r e a Ta c e a s f î n t ă si s p i r i t u a l ă , pentru ca toţi cei ce v o r mitica
“dintr——însa s ă …01011111010…0500 s ă n ă t a t e a trupului si 0 sufletului si apararea
î m p o t r i v a bOlilor si 0 curselor v r ä j m a s i l o r . Te rugăm, p r i n Fiul T ă u ,
D o m n u l n o s t r u I i s u s I I r i s t o s , P i i n e a cea a d e v ă r a t ă a v i e ţ i i , c a r e s- 0
p o g o r î t d i n c e r p e n t r u v i a t a ş i m î n t u i r e a I u m i i si care, c a u n D u m n e z eu,
_viază s i i m p ă r ă ţ e ş t e (stăpîneşte) î m p r e u n ă cu Tine î n u n i t a t e a Sfintuiui
Duh, in vecii vecilor. A m i n » . Practica actuală de 0 50 stropi cu aghiazmä
această ιΡ1111-0 b i n e c u v i n t a t a n u se gäseste indicată în vechile ş-ma—
nuscrise …"
N e g r e s i t , n e c e s i t a t e a u n u i c e r e m o n i a l d i s t i n c t , cu 0 r u g ă c i u n e spe—
cială p e n t r u b i n e c u v î n t a r e a a n a f u r e i , e r a f i r e s c să f i e s i m ţ i t ă î n c h i p
particular in Apus, uncie l e g ă t u r a organică d i n t r e a n a f u r ă si Sfînta Eu-
h a r i s t i e 5- 0 r u p t i n u r m a c ă d e r i i t r e p t a t e i n d e s u e t u d i n e , a d e p r i n d e r i i c a
d a r u r i l e d e j e r t f ă să f i e aduse de credinciosi..1171 Pen-t r u a n a f u r ă însă:
familiile parohienilor prepară si aduc cu ritndul cite 0 pîine”). care
este î m p ă r ţ i t ă credincioşilor la sfîrşitul Liturghiei, d u p ă ce a f o s t bine—
cuvintată cu u n ceremonial deosebit, 11111111-11110 din rugăciunile d e m a i
sus, s i a n u m e într——un m o m e n t a s u p r a c ă r u i a u z u l a v a r i a t ; a c e a s t a a r e
l o c a d i c ă f i e la f i n e l e L i t u r g h i e i , c a î n v e c h i m e , f i e î n a i n t e sau la incefDU"
tul Liturghiei, d a r m a i obişnuit l a ofertoriu (ritualul pregătirii d a r u r i l o r
î n a i n t e ; d e сопза-сг-‚аге corespunzînd ca idee Pr'olsco'm-idiei ortodoxe),
înainte sau d u p ă el 1173.
Orice l e g ă t u r ă i n t r e planurile deosebite 010 celor d o u ă feluri d e
piine este astfel întreruptă.
111 Biserica Ortodoxă însă si in Bisericile Vechi Orientale în gene—
ral, materiile (10 jertfă sint aduse de credincioşi, iar a n a f u r ă , Care pro-—
„vine c a si S f î n t u l A g n e ţ d i n t r - u n a s i aceeaşi pr—osforă proscomizdită,
`1170. Vezi Dom Urbain Seres, op. cit., p. 286, L'Abbé Migne, ор cii-213 562. 553:
[r. Jules Corblet, op. cit., t. I, p. 242, Ρ Α. Kraus, Real—.Encykiopädie der christ'lichen
A l t e r t h ü m e r , Fr I. Br., t I, p. 452.
1171. P e n t r u S f i n t a E u h a r i s t i e a u i n t r a t i n u z a s a - n u m i t e l e oblate, u n p r e p a r a t
s i n t e t i c a m p u t e a zice, d e a z i m ă , p r o c u r a t e d e p r e o t . E l e s i n t n i ş t e c o m p r i m a t e c u
i n f ă t i ş a r e a şi g r o s i m e a h i r t i e i , deci m a i p u t i n d e 1 mm,*i11 f o r m a u n o r monezi d e
m ă r i m i d i f e r i t e , a v î n d i m p r i m a t ă pe u n a d i n f e t e r ă s t i g n i r e a D o m n u l u i .
1172. S u b "regimul d i n a i n t e a R e v o l u t i e i (1789), epitmpiile bisericesti d i n Franta
p u t e a u să f i e a u t o r i z a t e , p r i n h o t a r i r e j u d e c ă t o r e a s c ă , s ă f a c ă c h e l t u i e l i l e n e c e s a r e
pentru procurarea acestor pîini, in contul a c e l o r c r e d i n c i o s i c a r e r e f u z a u sä——$i i m p l i -
nească о a s t f e l d e o b l i g a t i e s a u n u r e s p e c t a u c'u S t r i c t e t e r i n d u i e l i l e - s t a b i l i t e d e uz
i n l e g ă t u r ă cu a c e a s t ă o f r a n d ă . Cf. J u l e s ( 2 0 1 0 1 0 1 , ο ρ . 0 Η . , ν 0 1 . Ι , ρ . . . 2 5 1
1173. Cf. Jules Corbiet, op. cit., t. I, p 243,- L'Abbrä Μ'1ς110,0ρ.0,1'1.0503,…1ΐ. A
K r a u s , ор. cit., p. 4 5 1 ; L. -А. ιΜ0110π΄, ορ. cit., vol. I, p. 232,-
—371--
cansiderată împărtăşită de sfinţenie, cum am văzut, prin insesi lucrările
'Proscomidiei; necesitatea si importanta unei rugăciuni dezvoltate si in—
d e p e n d e n t e n u s--a impus, [prin u r m a r e , c-u a c e e a ş i s t r i n g e n t ă c a î n A p u s .
Negreşit, existenta unei formule pentru binecuvîntarea anefurei nu
poate fi .pusă la îndoială, dar ea n u a îmbrăcat caracterul unei rugă-
ciuni a p a r t e , c i '-s 0 g ă s i t inclusă ca u n articol î n r i t u a l u l P r o s c o m i d i e i .
D u p ă t o a t e a p a r e n t e l e —-- si a c e a s t a este p u t i n spus -——— f o r m u l a p e n t r u
„binecuvîntarea pîinii sau prostorei d e proscomidit, al—e cărei resturi de—
v i n ana—fură, s e r v e a î n acelaşi t i m p si e r a c o n s i d e r a t ă s u f i c i e n t ă ca bine—
cuvintare si pentru anafură, "ea făcîndu—se prin formula pentru deschi—
derea serviciului Pr-o-scomi-diei: cBinecuvînta-t este Dumnezeul nostru,
t o t d e a u n a , acum si p u r u r e a şi î n ' v e c i i vecilor». A c t i u n e a s a u gestul
d e binecuvîntare c a r e însoţeşte a c e a s t ă f o r m u l ă este concludent î n a c e s t
sens. Astfel, potrivit practicilor bunilor bisericasi din trecut, prescura d e
proscomidit se ţine împreună cu copia in mina stingă, în timp ce preo—
t u l o binecuvintează cu dreapta în semnul crucii spunînd f o r m u l a d e mai
sus, d u p ă care ,apoi o sărută Η". Ediţia din anul 1908 0 Liturghierutui d e
ierusalim indică d e a s e m e n e a : <<Preotul, luînd prescur-a cu a m î n d o u ă
mîinile, f a c e cu ea semnul crucii d e a s u p r a Sfîntului disc, zicînd totodată :
binecuvîntat este Dumnezeul nostru» “"-5. Liturghierul (10 Atena pre—
s c r i e acelaşi l u c r u , cu v a r i a n t a că p r e o t u l i a prescura si sfint-a copie c u
„amîndouă mîinile si o înaltă (ὑψώνει) pînă în dreptul fruntii, încă de la
inceputul troparului <<Ră'scumpăratu-ne—ai pe noi din blestemul
10911...»Ι…
Prin urmare, dintru inceput a existat o formulă de binecuvintare
0 anafurei si, sub această f o r m u l ă ,pe care o putem considera cea m a i
veche, traditia a transmis—o î n practica din diferite părţi, ' u n d e ' o găsim
consemnată în manualele d e tipic si in relatări incidentele, ca f o r m u l ă
pentru binecuvîntarea anrafurei, în timpul Axionului 11". În acest sens
d e v i n e înţeleasă si explicatia d a t ă de Simion, arhiepiscopul Tesaloni—
cului, cînd afirmă că a n a f u r a se împărtăşeşte d e binecuvîntare prin cele
ce se f a c la Proscomidie.
Se întelege însă că acea-stă formulă era si este valabilă n u m a i î n
cazul în care credincioşii p o t fi indestulati cu resturile provenite ex—
clusiv din prescura' înălţată, adică proscomidită pentru Sfîntul Agneţ,
ca odinioară, c î n d prosforele a v e a u mărimea pîinii-or d i n uzul zilnic.
este
În Biserica Ortodoxă Rusă, unde s—a păstra-t obiceiul ca cele cinci
prescuri necesare Proscomidiei să fie întregi, i a r n u n u m a i cîte un sin-
g u r corn s a u pecete, nu se c u n o a ş t e 51 1111 50 p r a c t i c ă o formuiä aparte
pentru binecuvîntarea a n a f u r e i intr un moment a n u m i t al Liturghiei. În
celelalte părti ale Bisericii Ortodoxe insä, ajungîndu— 50 10 folosirea unei
singure p r e s c u r i p e n t r u î n t r e a g a Proscomidie, a d i c a c i n c i cornuri sau
4174. Vezi Icon. D i m i t r i e L u n g u l e s c u , op. c î t , p . 53.
1175 Λειτουργικόν, i a n u a r i e , 1908, p. 57.
1.176 Η θεία λειτουργία, Atena, 1924, p. 27.
1177. Ca, d e - p i l d ă , l a : Gherasim S a f f i r i n , op. cit., p. 5 8 ; Icon. D i m . L u n g u l e s c u ,
OP cit., p. 6 8 ; Icon. 1110 Teodorescu, Anaiora, i n «Amvonut», Χ(1907),111-.͵8, p. 247,-
lcon. D. Georgescu, Observaţiuni asupra serviciului d i v i n , Bucuresti, 191-1, p. 1 4 ;
A r h i m . Fotie Balamace, op. cit., p. 174.
 .… _.‚д.:…;_х‚с„‚3._:ц_1:__ "C.? ., . _ ;. . : ..-_ - ... '..-3‘ .

ï.
, t
µ .4.΄|.….,ΞΉΞ;-ι.-1 8:….-Ξ-…'-; & .

., ΄ ". ;…'"8:-8'
,.
;

—-——372-——-‘— ...83…,

.:.-17“ »
"P-
_
peceti, n u m a i poate fi respectată regula d e a se. pregăti anafura exclu— . 1181, această formulă a r e u n caràlter introductiv, ea fiind completată

siv din prescura întrebuinţat—ă pentru scoaterea Sfintului Agneţ, mai ales
în f o r m a r-aţion-alizată la care a ajuns pres-cura prin uzul din cursul iste"-
rieî. De aceea, a u t o r u l unui m a n u a l de liturgică îndeamnă ca această
prosforă să fie f ă c u t ă «cit u n taler d e mare, avind în mijloc „un singur
Sign, sau p i s t o r n i c p e n t r u Sfîntul A g n e ţ » 1178. Chiar asta insă experienta
a dovedit că mărimea .prosfor-ei se poa-te întîmpla să fie depăşită, în
anumite ocazii, d e n u m ă r u l m a r e a l credincioşilor, aşa că
şi la prosforă din care s—a scos părticica Preasfintei Născătoare ori si
l a c e a p e n t r u m i r i d e l e celor n o u ă cete, ba c h i a r si l a prosforele din c a r e
s-a proscomidit pentru vii si pentru morţi, nefiind excluse nici impre-
jurările cînd se ajunge c h i a r la f o l o s i r e a s t o c u l u i d e pres-curi neîntre—
b u i n ţ a t e in nici u n f e l la Proscomidie. În perfectă concordanţă însă c u
- vim
ι î
.-..
p r i n u r m ă t o a r e a , î n t i m p ce a n a f u r a e s t e atinsă s a u a p r o p i a t ă d e s f i n -
tele'vase: e B r n e c u v r n t e a z a , Doamne, pe toţi cei ce _ v o r g u s t a d i n -
tr—însa...» "…. -΄ .. .
. Cea dintîi formulă, p e c a r e a m cunoscut—o noi personal p e l a sfîr—
şitul veacului al XIX-lea, era o f o r m ă s i m p l ă : aBinecuvînt'ată este ana—
f u r a sfinţilor Tăi, t o t d e a u n a , a c u m si p u r u r e a si i n vecii vecilor», r o s t i t ă
s—a recurs în timp ce cu d r e a p t a se făcea semnul binecuvîntării peste v a s u l cu
a n a f u r ă . Tot a t î t d e s i m p l ă şi, pare—se, cu o î n t r e b u i n ţ a r e tot a t i t de
largă este si următoarea : «Binecuvîniaiä este hrana (mincarea) sfintilor
Tăi, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor» "Β'-'. Cele cu text m a i
dezvoltat, a v e m impresia că s—au bucurat de u n uz m a i restrîns. Una
d i n t r e acestea isi î n t e m e i a z ă binecuvîntarea p e numele Sfintei T r e i m i :

„_,
simbolismul prescurii s i c u semnificaţia a n a f u r e i , " „ N o m o c a n o n u l
de capitole n u d ă î n c u v i i n ţ a r e pentru tăierea a n a f u r e i ' d e c î t d i n prosfo-
rele ce a u s e r v i t la scoaterea Sfintului Agneţ si, cel mult, ,si a m i r i d e i
în cinstea Sfintei Fecioare. Astfel, canonul 213, d u p ă ce dir.-indicatiile cu
privire la n u m ă r u l de prosfore, necesar pentru Proscornidie, a d a u g ă :
“Afară d e aceasta să $111 $1 acest luer-u: p r i m a pres-cură să fie întreagă,
ca să scoti. a r t o s u l Domnului, sau d u p ă cum vei chibzui, ca să-ti a j u n g ă
p e n t r u a n a f o r ă ; i a r celelalte p a t r u s ă fie numai pecetea. Dacă însă este
popor m u l t şi n u a j u n g e о singură prescură pentru a n a f u r ă , p u n e si
prescura Pan-aghiei întreagă. i a r celelalte s ă fie peceţi» 117,9.
În acest caz însă cine se m a i poate îndoi de necesitatea unei for-
m u l e a p a r t e p e n t r u binecuvîntarea a n a f u r e i ?
Deşi nicăieri, cu excepţia ediţiilor de Bucuresti din anii 1937, 1950
r o m â n , nu se d ă v r e o
$1 1956 $1 1967 ale Liturghierului
p r i v i r e la b i n e c u v î n t a r e a anafurei si la formula respectivă, totuşi în
practică a n a f u r a s-a binecuvîntat totdeauna, folosindu-se diferite for—
mule. Ceremonialul este sumar. În timpul Axionului, vasul cu anafură
este prezentat preotului, cu invitaţia : <<Binecuvintează, părinte, anafura».
in 228 «În numele Preasfintei Treimi, Care ştie toate, se sfinteste pîinea aceasta
s p r e sfinţirea celor ce v o r g u s t a dintr—însa. Că Tu eşti sfinţirea noastră
s i Tie s l a v ă î n ă l ţ ă m : T a t ă l u i si Fiului 51 S f î n t u l u i Duh; a c u m si p u r u r e a
si in vecii vecilor» Η". ΑΙ18, obişnuită î n părtile Banatului, este adrea
s a t ă M î n t u i t o r u l u i , p r e z e n t î n d î n f a c t u r a ei i n t e r n ă î n r u d i r i c u rugăciu—
n i l e r e s p e c t i v e , o b i s n u i t e î n A p u s : «Doamne Iisuse H r i s t o a s e , C a r e
“binecuvintezi si sfinţesti t o a t e c î t e s î n t , însuţi binecuvintează si aceste
prosfore, care se a d u c spre tăierea s f i n t e i anaiure, si pe credincioşii
care vor gusta dintr—însele sfinteste-i, i a r t ă - l e , D o a m n e , păcatele, d ă r u -
ieşte4le s ă n ă t a t e si viaţă veşnică» 1184. Cea m a i dezvoltată d i n t r e for—
mulele p e n t r u binecuvîntarea anafurei se inspiră din aceleasi motive
evhologice, ca si rugăciunea pentru binecuvîntarea pîinilor la serviciul
Litiei, cu care se găseşte într—o de aproape înrudire v e r b a l ă : «Doamne,
indicaţie cu Iisuse Hristoase, D u m n e z e u l n o s t r u , Cel ce a i b i n e c u v î n t a t c e l e î c i n c i
piini i n pustie si a i s ă t u r a t cinci mii d e b ă r b a ţ i , î n s u ţ i b i n e c u v i n t e a z ă si
piinile a c e s t e a s i pe credincioşii care vor g u s t a dintr—insele i i s f i n t e s t e ,
că Tu eşti s f i n ţ i r e a n o a s t r ă si Tie s l a v ă î n ă l ţ ă m , i m p r e u n ă si Celui f ă r ă
de î n c e p u t a l Tău P ă r i n t e si P r e a s f i n t u l u i , B u n u l u i si de viaţă Făcăto—
rului-Tău Duh, acum si pururea si î n vecii vecilor» Η".

...-u',
Luîndu—l, p r e o t u l îl p o a r t ă în chipul sfintei cruci 111 f a ţ a vaselor cu -
Sfintele Taine, unii obişnuind să atingă sfintul dis-c si sfintul potir în Nu este greu d e observat că, în general, aceste formule sint lipsite
t i m p ce s e r o s t e ş t e f o r m u l a d e b i n e c u v i n t a r e , care, i n unele cazuri, este d e eXpresivitatea cerută de caracterul, simbolismul si semnificatia ana—_
a c e e a p r i n care se d e s c h i d e s e r v i c i u l Proscomidiei 1…'; dupä a l t e p r a c - furei. Cele m a i dezvoltate, care, după părerea noastră, sînt si cele mai
.1178. G h e n a d i e , f o s t e p i s c o p d e Argeş, op. cit., p; 1125.
noi, nu se află departe 'de a întretine ideea unei analogii cu litiile, deşi
1179. Vezi t e x t u l g r e c l a J. Hanssens, op. cit., t. .‘11, p. 1191, n r . 341. a'nafura nu trebuie c o n f u n d a t ă cu acestea si nici cu pîinea din alte în—
E d i t i a L i l u r g h i e r u l u i d e B u c u r e s t i , 1937, n u se găseşte deci pe linia' acestui
canon a t u n c i c î n d d ă i n d i c a t i a că se p o a t e t ă i a si d i n p r e ş c u r i l e c a r e u - a u s e r v i t Ortodoxiei răsăritene, este Sugerat de erminia lui Teodor de Andida, care subli— -
la Proscomidie, dac—ă t r e b u i n t a c e r e ( p . 159]. Fără t e m e i c o n s - i d e r ă ' ş i S. B u l g a k o v niază, precum a m v ă z u t , că a n a f u r a isi trage s f i n t i r e a d e l a S f i n t e l e T a i n e , t r a n s m i -
( M a n u a l p r a c t i c p e n t r u săvîrşirea slujbelor religioase î n Biserica O r t o d o x ă , H a r k o v , tînd—o l a r î n d u l ei c r e d i n c i o s i l o r , o r i d a c ă , m a i d e g r a b ă , e x p l i c a r e a a c e s t u i e x e g e t
1893, p. 70, n r . 27, i n l i m b a r u s ă ) că e s t e a d m i s s ă se' t a i e şi s ă se î m p a r t ă ca ana— l i t u r g i c se r e f e r ă t o c m a i l a p r a c t i c a o b i ş n u i t ă d i n v r e m e a lui. '
fură nu numai prescurile folosite la scoaterea miridelor pentru“ cele nouă c e l e , pen- ᾽ 1181. Cf. Arhi-m. FOtie Balamace, op. cit.,p. 174. _
t r u v i i ş i p e n t r u r e p a u z a t i , o r i p î i n e a b i n e c u v î n t a t ă l a s l u j b a Litiei, ci c h i a r p r e s - 1182. Icon. Ilie Teodorescu, op. si loc. cit.,- Slintele si Dumnezeiesiiic liturghii,
c u r i l e n e î n t r e b u i n t a t e , d a r s t r o p i t e c u a g h i a s m ă , î n c a z u r i l e î n c a r e n u s î n t indes- Bucuresti, 1937. р. 159. _ ' ᾽
tulătoare părtile rămase din prescura pentru Sfintul Agnet 51 d i n cea a Panaghiei. 1183. Icon. Ilie Teodorescu, op. cit.. s i loc. cit.
1180. Vezi D u m n e z e i e s t i l e Liturghii, e d i t i i l e B u c u r e s t i , d i n a n u l 1937, p. 159 si 1184. Pr. loan “Nicorescu, A n u l a r e , i n “Biserica Ortodoxă Română», LI (l933),
d i n a n u l 1950, ρ.΄ 137; D o m P l a c i d e d e Meester, La divine l i t u r g i e d e S.- Jean C h r y - τη. 9—10, p. 417.
sostome, n r . 58, p. 132—133; J u l e s C o r b l e t , op. cit., p. 254. ' _ 1185. Icon. Ilie Teodorescu, op. şi loc. cit. Cu neinsemnate d i f e r e n t e . _ÿer-
A r fi g r e u d e l ă m u r i t d a c ă o b i c e i u l p u r t ă r i i a n a f u r e i d e a s u p r a s a u î n f a t a baie, care o apropie si mai mult de textul—“rugăciunii pentru binecuvîntarea lltulor,
vaselor c u S f i n t e l e T a i n e si a t i n g e r e a e i d e acestea, p r a c t i c a t î n m u l t e părti ale vezi 51 l a Icon. D. Georgescu, op. şi loc. cit. '
 —
—
.
-
"3741"-- ' …. 375" ….

ч
“
.
trebuiniäfi religioase Η". Ediţia Liturghierului de Bucuresti, 1937 (la p. ' Ö f o r m u l ă pentr-u binecuvîntarea ranafurei, adecvată acestui mo—

-
159), pare că chiar stabileşte () astfel de echivalentă, C-înd recomandă să m e n t sau mai bine- z-i's simbolismului ei, ο reprezintă următoarea rugă-

-
m
зе citească î n plus «si rugăciunea de sfinţire de la Litie, zimnd lla timpul ciune, obi!“;;nuită mai ales i n Bisericile“ O r t o d o x e a u t o c e f a l e d e l i m b ă

‹
cuvenit… însuţi binecuvintează si s f i n t a anafură aceasta», .-<<atunci cînd g r e a c ă , n u n u m a i l a L i t u r g h i e , Ci 51 în. r î n d u i a l a p e n t r u r i d i c a r e a Pana—

.
.
..
trebuinta cere Ξ s e t ă i a prescuri mai multe si !nu d i n acelea care a u 911181:«Ματε e s t e numele Sfintei Treimi. Preasiintä N ă s c ă t o a r e d e Dum—

. _
—
.
slujit la slujirea sfintei Proscomidii» Indirect, d e altfel se ren:unoaşte nezeu, a j u t ă - ne. P e n t r u rugăciunile ei, miluieste- - n e si ne mintureste',

,
— .
că aceste prescuri nu pot avea valoare d e _anafură. Dumnezeule » "….

—
"
Un progres îl reprezintă formulele care nu ignoră momentul cînd În aceeaşi categorie poate fi considerată si rugăciunea a-doptată d e

.
se f a c e binecuvîntarea a n a f u r e i . Precum am văzut, -tra—.;-diţia-Ξ consacrat editia Liturghierului de Bucuresti, d i n anul 1950, la pagina 127 . «Doamne
în acest scop timpul cind se cîntă Axionul "Β', [amănunt de care iau act

.-
iisuse Hristoase, p e n t r u rugăciunile Maicii Tale,. m i l u i e s t e — n e pe noi».
pentru prima oară instrucţiunile d i n ultimele trei ediţii amintite ale Li-' ͵ : Marele cusur al acestor din urmă două :formule' il Constituie faptul
turghierului r o m â n de Bucuresti. Un preot bănăţean propune însă in c ă ' l e lipseşte ideea de binecuvîntare. "Ele sînt intr-adevăr rugăciuni,

.-… w
acest scop vremea d i n timpul Rugäciunii Domnesti, sustinin-d că această dar n u m a i de laudă si d e cerere, f ă r ă însă ca obiectul 51 intentia acestei
practică apucată d e la preoţi care au făcut teologie |1Ξ sirbi (Μ…-1) 81 11 cereri s ă f i e exprima-te în v r e o f o r m ă sau să se r e f e r e 1a binecuvin-
mai p o t r i v i t ă p e n t r u două m o t i v e : intii, pentru că liturghisitorul ar fi tarea anaiurei; c a a t a r e , d e n u a u in e s e n t a l o r c a r a c t e r u l u n o r for—

.
mai puţin ocup-at în timpul acestei rugăciuni decît in timpul Axionului mule de binecuvîntare. Forma în care socotim că s—a realizat cea m a i

n
Si ap-oi f i i n d c ă <<oricărei b i n e c u V i n t ä r i si s f i n ţ i r i іі premiern-ge rostirea Ta- potrivită f o r m u l ă p e n t r u binecuvîntarea anaiur-ei, 0" reprezintă, urmă—

-
tälui nostru» Η". Fără Ξ ne o p r i asupra acestei propuneri, a f i r m ă m că, torul text, ce a p a r e ca o p r e l u c r a r e usor amplificată a p r i m e i dintre cele

- -
d o u ă rugăciuni d e m a i sus : «Mare este numele Preasfintei Treimi, i n t r u

:ναι...-ι
în chip indiscutabil m o m e n t u l cel mai indicat pentru binecuvîntarea
anafurei îl reprezintă vremea d i n timpul cîntării Axionuiui. In primul Care nădăjduim mintuirea. P e n t r u rugăciunile Preasfintei Născătoare
rînd, p e n t r u că acest i m n în cinstea Sfintei Fecioare concordă cu sim—- d e D u m n e z e u si ale t u t u r o r sfinţilor, b i n e c u v i n t e a z ă , D o a m n e , piinile
acestea si sfinteste pe cei ce vor gusta dintr-insele. Că T u e s t i C e l c e ,

-
bolismul a n a f u r e i , c a r e p r e i n c l i i p u i e pe Sfinta Fecioară «care Ξ născut

.
b i n e c u v i n t e z i şi siinteşti toate, Hristoase, D u m n e z e u l n o s t r u _siTie mă—
nouă pe Piinea cea cerească, cea vie, vesnica şi pururea hrăni—toare su—
rire înălţăm, impreună şi Celui f ă r ă d e început a l Tău P ă r i n t e si Prea-
fletelor noastre» 1189]; in a l doilea rind, fiindcă acest moment cores—

.
Sfintului, Bunului si de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum .$1° î n vecii
punde ideii exprimate in erminiile liturgice despre o anumită corelatie veCilor. Amin» …”.
intre a n a f u r ă si Piinea euharistică. Pe de altă parte, binecuvîntarea ana—

L
C11 t o t u l c u p r i n z ă t o a r e si c a r a c t e r i S t i c ă prin traducerea va insesi

—
iurei îndată d u p ă consacrarea Sfintelor Taine, a d i c ă după epiclesă, sa- ideii de .antidoron in textul ei este u r m ă t o a r e a f o r m u l ă d i n practica

.
tisface l o g i c a r i t u a l u l u i s p e c i f i c a n a f u r e i , care, ca anti'doron, se ţine î n „unui b ă t r î n preot, aflător încă în Rimnicu-Vilcea p r i n primele două de-
d e p e n d e n t ă si i n u m b r a S f i n t e i Euha1istii, momen-tele acestui r i t u a l u r -

Ξ.
!
cenii ale veacului nos-tru: aBinecuvintează, Doamne, pîinea aceasta, ce
mind intotdeauna d u p ă consumarea principalelor acte d i n ritualul Sfin— se a d u c e p e n t r u a ţine loc S f i n t e l o r Tale Taine, t o t d e a u n a a c u m şi p u -
tei împărtăşiri. Momentul din timpul Axionului nu Ξ fost fixat deci în r u r e a si i n vecii vecilor».

—
mod arbitrar. Desigur, numărul 1011111118101 1111 58 p o a t e considera epuizat d e cele

n
înregistrate î n studiul d e fată. Ceea ce t r e b u i e însă subliniat neapărat

'
1'186. C o n f u z i e pe c a r e u n i i a u t o r i apuseni, c a d e exemplu M a x i m i l i a n u s d e
Saxonia (Praelectiones d e liturgiis orientalibus.- t. ΙΙ, p. 280), a u p u t u t să o f a c ă , este faptul că, în lipsa unor instrucţiuni din oficiu, mulţimea variantelor
aiirmînd c ă u e v l o g i i l e a u s a u forma p î i n i i obişnuite, s a u s î n t împodobite, 111818185- acestei rugăciuni constituie о m ă r t u r i e v e n i t ă d i n t o a t e părţile despre

*
in zilele d e s ă r b ă t o r i , c u tot f e l u l de figuri».
B i n e c u v i n t a r e a p î i n i i si a v i n u l u i , i m p r e u n ă cu a l t e elemente, ia slujba Litiei, c a r a c t e r u l d e i m p e r a t i v c a t e g o r i c cu care s- a impus in practică con-
& fost r i n d u i t ă l a origine î n m î n ă s t i r i , p e n t r u са m o n a h i i , g u s t î n d d i n ele l a s f i r s i t u l stiintei liturghisitorilor, datoria d e a binecuvînta a n a t u r a . ΄
slujbei d e s e a r ă , să c a p e t e oarecare p u t e r e d e rezistenţă p e n t r u s l u j b a p r i v e g h e r i i

\.
din t i m p u l n o p t i i . Din m i n ă s t i r i , o b i c e i u l a t r e c u t Ξροἰ l a i n t r e b u i n t a r e g e n e r a l ă . Ci. 1190. T e x t u l grec la Dom Placide d e M a e s t e r , La divine l i t u r g i e c t e S. J e a n
Simion, a r h i e p i s c o p u l Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni. cap. 342, în t r a d . rom. Chry'sostome, „nr. 58, p. '132-133; vezi de- a s e m e n e a : S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l Tesalo-
cit., p 222; col. 2,- Ρ. Lebedev, op. cit., р, 297. R e c o m a n d a t i a înscrisă î n L i t u r g h i e r u l n i c u l u i , Despre s f i n t e l e r u g ă c i u n i c a p . 357 si 359, t r a d . r o m . cit., p 239-240. Epis—

'
Bisericii Ortodoxe P o m â n e l a sfirsitul s l u j b e i Vecerniei, ca p î i n i l e litie s ă f i e împăr— c o p u l Iacov Antonovici, Rinduiala p e n t r u ridicarea Panaghiei d u p ă c u m se oiiciază
tile CIGdincioşilor « c a a n a f u r ä w , se r e f e r ă d e c i l a m o d a l i t a t e a s a u c e r e m o n i a l u l d e 1n -,Molclova Cernica, 1924, p. 14—16, 20, 24.
distribuire, i a r n u l a i d e n t i t a t e a î n t r e cele d o u ă f e l u r i d e p î i n e b i n e c u v i n t a t ă . - 1 1 9 1 . S c r i s d e . m î n ă d e P r . P a r a s c h i v Popescu, l a 17 o c t o m b r i e , 1910, pe c o p e r t a

-.
1187. Vezi nota 1177 51 Nicodim P a t r i a r h u l , Călăuzirea crestinului la biserică. i n t e r i o a r ă d e 18 i n c e p u t u l u n u i L i t u r g h i e r e d Bucuresti, 1902, c e se a f l ă în între—
ed XI, p. Ulla—119 ΄ b u i n t a r e a b i s e r i c i i S f i n t a V i n e r i - Herasca d i n B u c u r e s t i .
1188. P r I o a n Nicorescu, op. s i loc. cit. P e n t r u s t a b i l i r e a c o n s e c v e n t e i necesare î n l e g ă t u r ă cu e x p r e s i i l e d e a d r e s ă d i n

“
. =“
1189 S i m i o n , arhiepisc0pu1 Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni, c a p . 357, text, se i m p u n e о usoarä a m e n d a r e , s u b f o r m a u r m ă t o r u l u i a d a o s : lit. use Hristoase,
trad. rom. cit. p. 239. ' d u p ă v o c a t i v u l : Doamne. . ' -

'.
W
:д

- - 3.76 —-
b) Piinea anvat—urei păstrează intactă not-a aceluiaşi simbolism pînă
în ultimul moment al ritualului ei, moment reprezentat de ceremonialul
Împărţirii anaiurei. În legătură cu aceasta, Meletie Sirîgul tîl—cuieşte că
“după plecarea l u i Hristos, a rămas în lume Fecioara Maria spre m î n -
gîierea credincioşilor. De aceea, se impar-te poporului aşa—numita anefură
(’αντίδωρον), i n t r u închipuirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din
.
pre-scara din care s—a scos Agneţul» “9’3. ' _
_În u r m a unei devieri a practicii, a m a j u n s să v o r b i m î n limbajul
românesc d e «luarea», i a r nu de «primirea» sau «împärtirea» anafurei.
Regulile înscrise în Liturghierele manuscrise si imprimate, ca si in ma-
nualele d e l i t u r g i c ă si d e tipic s î n t însă d e acord, f ă r ă excepţie, a r ă t î n d
că “ p r e o t u l î m p a r t e s f î n t a a n a f u r ă » , cum se exprimă una din ediţiile
L i t u r g h i e r u l u i d e lerusalism (1908) “93, tot aşa după c u m tot preotul d ă
Η
_
şi Sfinta I m p ă r t ă ş a n i e . Cind slujeşte arhiereul, ccacesta imparte- poporu-
"fi!"
lui a n a f u r a , s p r e b i n e c u v î n t a r e a şi curăţirea 51111618181»1…. Ceremo-
Γ
î
nialul împărţirii a n a f u r e i este descris astfel d e Nicolae Cabasila, î n com—
1
.-
pletarea textului citat mai înainte (vezi nota 1155) : PreotuI-«o imparte
credin-cioşilor..., i a r ei o primesc cu t o a t ă evlavia şi-i sărută dreapta.
…
care s-a a t i n s p u ţ i n m a i i n a i n t e d e Preasfintul Trup al M i n t u i t o r u l u i
…
H r i s t o s şi s e c r e d e c ă s f i n ţ i r e a p r i m i t ă d e a c i o î m p ă r t ă ş e ş t e c e l o r ce
se a t i n g d e ea».
…
A d e v ă r a t u l temei al regulii d e a se împărţi a n a f u r a d e c ă t r e preot
.
derivă d i n c a r a c t e r u l ei de antidoron. Aşa s e explică p e n t r u ce intreg
ceremonialul pentru distribuirea ei a fost întocmit prin analogie cu cel
…
pentru administrarea Sfintei Împărtăşani11195. Astfel, Liturghierele, cu
e x c e p ţ i a u n o r a d i n e d i ţ i i l e greceşti m a i noi, p r e v ă d n u n u m a i
ţirea a n a f u r e i d e c ă t r e preot, ci şi cîntarea în acest timp a Psalmului
.
XXXIII, care se mai recită î n c ă î n unele minăstiri 119"; acest a m ă n u n t
este cit s e p o a t e d e semnificativ, a t î t pentru motivul că acest psalm. se
1192. S c u r t ă explicare a d u m n e z e i e ş t i i şi s f i n t e i liturghii, d e Meletie Sirigul,
î n c a d r a t ă î n Scrisoarea sinodala a P a t r i a r h u l u i Paisie I c a t r e Nicon a l Moscovei
(1665). La K. 136111181115,Πατριαρχικά "Εγγραφα, t. …, Constantinopol, 1905, p. 51, d u p ă
traducerea in m a n u s c r i s a P r . P r o f . E n e B r a n i ş t e .
P a t r i a r h u l r o m â n Nicodim l ă m u r e ş t e d e a s e m e n e a că. “acelor c r e ş t i n i c a r e v i n -
la biserică ş i a s c u l t ă s f i n t a s l u j b ă cu e v l a v i e , d a r c a r e n u s - a u p u t u t î m p ă r t ă ş i cu
S f i n t e l e T a i n e , Biserica a i n c e p u t să le dea ca ο mingiiere a n a l u r ă s a u piine stin-
[ M d - i n cinstea Maicii Domnului, c a a s t f e l ei, măcar prin mijlocirea Prea C_uratei
Feczoare Maria, m a r e a n o a s t r ă solitoare c ă t r e D u m n e z e u , sd se invrectnicească a se
apropia d e M i r i t u i t o r u l şi D u m n e z e u l n o s t r u Iisus Hristos» (op, cit., p.'109——110).
1193- Cf. Si M$. nr, 1020 Bibl. Mînăstirii Sinai (veacul al XII-lea — al XIII-lea),
la А. Dmitrievschi, Op. CH.. p. 146,- Simion, arhiepisc0pui Tesalonicului, Despre Sfinta
Liturghie, CEP. 99; J. M. Hanssens, op. cit., t. III, p. 534; Maximilianus de Saxa,
΄
op. cit., vol. II, p. 280; Jules Corblet, op. cit., t. II, p. 254; Icon. D. Lunguiescu,
ορ. cit., p 77 e t c .
''
1194. Tipicu! arhieresc bizantina—slavon la S f i n t e l e Liturghii. 1943, p. 44, t r a d u s
după R i n d u i a l a s l u j b e i a r h i e r e ş t l , tipărită l a Moscova, ca e d i t i e s i n o d a l ă , în a n u l 1907.
1195. C f . si J. Μ. Hanssens, Institutiones liturgicae de ritibus orientalibus,
ΙΙ, p. 534."
1196. Cf. S. Salaville, op. cit., p. 73 (notă); Prot. Crigorie Mansvetov, “op. cit.,
p. 123,- A. Svirelin, Tipic bisericesc... { i n limba r u s ă ) , Moscova, 1 8 9 4 ; Prof. Dr. Tit
Miscovschi, Explicarea Liturghiei ţarigrăclene ( i n l i m b a rusă], Lemberg, 1926, p . 157.
"&""…"-111…1115116611…888…:…8 ,
-——' 377 —-—
recita, î n Biserica prim-ară, in timpul întipărtăşirii credincioşilor …”, cît
si p r i n ideea î n d e o s e b i d i n textul v e r s e t u l u i 8 a l a c e s t u i psalm ( « G u s t a t i
$1 vedeţi că bun este Domnul»). Prin acest psalm, comunitatea intim-
p i n ă a s t f e l p r i m i r e a e v l o g h i e i s a u a n a f u r e i , cu u n i m n d e b i n e c u v î n t a r e
s a u d e l a u d ă a d r e s a t lui D u m n e z e u : “Binecuvinta—voi p e D o m n u l î n
t o a t ă v r e m e a , lau-da Lui v a f i p u r u r e a î n g u r a mea...». '
᾽ с) D u p ă regula observată i n t o t d e a u n a , a n a f u r a se consumă numai
d e cei care se găsesc în s t a r e de ajunare. Cormceaia Cniga prevede că
celui ce a mincat chiar puţin sau a băut n—u—i este îngăduit să primească
antidoronîm, «cäci este sfinţit si se cuvine să—l p r i m e a s c ă pe ne—
mîncate» 3199.
Mai mult, ca şi la împărtăşirea cu Sfintele Taine, împărţirea anafu-
rei este însoţită de o f o r m u l ă rostită pentru fiecare credincios. Ea va-
riază. În practică d i n unele părţi este f o r m u l a : ' «Hranä a d a t Domnul
d ă celor ce se
celor ce se tem d e El», s a u : «1118118 se tem d e Dom-
nul»12°°, 611 «Ajutorul meu (tău) de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi
pămîntul» (Ps. XX, 2), aceasta d i n u r m ă fiind înregistrată şi în ediţia
d i n anul 1937, Bucuresti, a Liturghierului (p. 79). Mult m a i expresivă şi
m a i corespunzătoare caracterului ana-furei este însă form-a întrebuinţată
în ediţiile greceşti şi b u l g a r e : “Binecuvintarea D o m n u l u i şi mila Lui să
Vie peste tine (totdeauna, a c u m ş i pururea εἰ in vecii vecilor. Amin» 1201).
Reiese si s e afirmă astfel credinta despre diferenta esentială î n t r e Sfin—
tele "Paine si pîinea obişnuită, numai binecuvintată 1909,- in timp ce p r i n
cele d i n t i i n i se împărtăşeşte h a r u l s f i n ţ i r i i sau mintuirea prin însuşi
T r u p u l şi Singele D o m n u l u i , a n a f u r a n e f a c e p ă r t a ş i n u m a i d e binecu-
vîntare. _ _
împăr— Practica «mir-uirii» la finele Liturghiei, generalizată în Biserica Or—
todoxă R o m â n ă la toate sărbătorile 1203, a făcut din preot m a i mult u n
.simplu a s i s t e n t l a luarea a n a f u r e i d e c ă t r e f i e c a r e credincios, din vasul
in care se află pusă, rformula d e m a i sus fiind rostită de f a p t o dată cu
miruire-a. Aşa pre-cum s e e x p r i m a c a t e g o r i c Balsamon, î m p ă r ţ i r e a ana-
furei a fost rinduită însă pentru ca cei. care nu pot să se împărtăşească
«sä o primească din mina preotului, spre sfinţire».
Asupra momentului exact pentru distribuirea anafurei, indicaţiile
din. Liturghiere nu se găsesc într—un acord perfect. Multe din cele mai
1197. Constitutiile Apostolice, c a r t . VIII, cap. 13. - -
1198. Cormceaia Cniga, part. II, R ă s p u n s u l a l şaptelea ş i al Sinodului a l X V I I - l e a
d i n t i m p u l p a t r i a r h u l u i N i c o l a e a l C o n s t a n t i n o p o l u l u i , l a i n t r e b a r e a m o n a h u l u i loan.
La Grigorie D i a c e n k o , Dicţionar bisericesc slav complet ( i n l i m b a rusă), Moscova,
1900, ρ. 18.͵ ' '
1199. 'Αipicu! arhieresc bizantina-slavon, citat, p. 44.
1200. Icon. D. Lungulescu, 0p. cit.. p. 77 si 'Pr. Gavriil Teleaga, Tipiconul c u
n o t e ritualistice, 1901 {curs Iiiografiat), p. 413.
1201. Cf. d e e x e m p l u : Liturghikonul d e I e r u s a l i m , 1908, p. 109,- Dumnezeiasca
Liturghie, Alena, 1924, p. 59,- Sluiebnik, Sofia; 1928, p. 143;Ξ S. :.Salaville, op. cit.,
. 73. … . _
t.: p 1202. P r o f . D r . T i t M i s c o v s c h i , op. c i t . , p. 157. _ _ _
1203. M i r u i r e a la f i n e l e L i t u r g h i e i n u se practică î n u n e l e d i n m i n ă s t i r i l e
n o a s t r e (Icon. D. L u n g u l e s c u , ' o p . cit., p. 77) si nici î n bisericile orlodoire d i n a l t e
ţări. î n Biserica Ortodoxă Rusă se m i r u i e ş t e numai l a s ă r b ă t o r i l e m a r i Şi a n u m e …
curs-ul U t r e n i e i , d u p ă c i t i r e a E v a n g h e l i e i , o r i l a s f î r ş i t u l U t r e n i e i , c i n d nu e p o l i e t e u .
 4—379—9

bune”manuscr_isleţ-_şi-ediţii.-vechi fixează acestşmoment d u p ă rugăciunea tului Benedict recomandă-ca după cumionecare s ă ' s e ' d e a puţin Vin ames-
amvonulur, dem inainte “de formula 6ρο=115υ1υ1- Liturghiei-Altele însă îi tecat cu apă rn—onahului rinduri, lalecturil—e in auz-din trapeză, în timpul
inscriu d u p ă ce s-au încheiat complet formulele otpusului, aceasta fiind prinzul ui οθΙοτ16111…9. . - - …
de fapt regula, c a r e a prevalat în practică Ι…. Acest din urmă moment Ceea ce se d ä însă credincioşilor, impreună cu vin după împărtă-
a ' f o s t indicat d e c o n s i d e r a t i i ' d e practicitate, intru-cit experienta a de— şire, sînt npreslcurile ne'înă'ltate ‚si neintrebui11‚t-ate_1a Proscomidi-e. În cate-
monstrat că p r i n împărtăşirea a n a f u r e i - s e “creează ocazie pentru “pie—* goria acestora i n t r ă si *vinul, chiar- d a c ă provine d i n cel r ă m a s după

carea credincioşilor din biserică, înainte. de incheierea serviciului divin
prin f o r m u l e l e c o n s a c r a t e , ͵ ' '
_ In s t r i c t ă logică însă a spiritului in care a f o s t instituită anafura,
,
turnarea î n sfintul potir, «deoarece vinul nu se înaltă, ci n u m a i se sfin-
. ΄
teste» …", adică nu este înălţat $1 binecuvîntat i n a i n t e d e - a , f i turnat î n
potir; ceea ce rămîn-e din el păstrează deciţsimplul caracter de ofrandă

'
mom—entulintr—adevăr potrivit pentru împărţirea ei este cel dinaintea si 'p'rescurile neproscomidite. _Tocmai
prezentată de ` credincioşi, ca
formulei f i n a l e la apoli—sului1205. Pe d e o p a r t e , pentru că a n a f u r a , ca
i<prescurile "si Vinul» a c e s t e a ; - a u „ f o r m a t o b i e c t u l î n t r e b ă r i i inclusă î n
antidoron (in loc d e dar), trebuie distribuită şi c o n s u m a t ă - c a si Sfinta \i ᾽ '
împărtăşanie, in cadrul Liturghiei, deciinăuntrulr. comunităţii credincio- textul canonului 5 al patriarhului con-stantinopol itarn Nicolae,

.
şilor, iar nu in afara oficiului. Pe d e altă par-te, iiormula dinaintea apo- Prin urmare,.- prosforele ce „se„conşumă cu ν…, după impărtăşire,

___..
lisului, « B m e c u v î n t a r e a D o m n u l u i - p é s t e _ v o i „ c u al- Său дал..», u r m e a z ă nu sint anafură *. … ΄
întocmai-ca o concluzie, 'p-ecet—lu'ind printr—o'tvormu-lă publică si generală

___,
Caracterul d e binecuvintare (gaming) al nana-furei,.raiirmaft„tie-cărui.cre-_
din-cios in parte c u ' f o r m u l a de care este însoţită distribuire—a”“? Această
demonstratie, se referă, desigur, la pozitia teoretică a problemei, &Intrucî-t
însă astăzi i n t r e a g a comunitate“, în loc s ă - s e împărtăşească-ia anaiură,
deplasare-a momentului, distribuirii ei d u p ă otpust nu contr-ariază sem—
nificatia-uanafurei ca semn «de comuniune. ' : - '
În limbajul bi-seriicescwcurent se întrebuinţează i n ' C h i p impropriu
expresia 'de anafură şi::pentru' prescurile ce se consumă" cu vin, îndată
după 1 m p ă r t ă ş i r e , de c ă t r e cei “care s-'—au apropiat d e .S—fin'tele'T-aine. Gus—
t a r e a a c e a s t a , c h i a r dacă s e f a c e d i n a n a f u r ă , n u a r e însă caracterul
u n u i s e m n de' comuniune, care, d e altfel, s—a săvîrşit in chip real p r i n
in-să'şi Sfinta'âlmpărtăşire 1207, "ci se practică cu s-copul'lde' a se ajuta deg-34
tarea gurii de o.rice'urmă ,dinl'Sfintele Taine,'spre;a n u Ἡ expusela eli-
minare, prin Vorbire ρω, Pentru acelaşi 'motiv, instrucţiunile din Litur-
ghiere si Tipice recomandăliturghisitorilor înşişi; s ă . guste aneafură Si
vm la proscomidiar, după impărtăşire 1.203. De asemenea, Regulile Sfin-
_ 120:1. _Confuzia merge uneori pînă acOlo “încît intr—una si aceeasi editie a Litur-
g h r e r u i w v r m p a r t i r e a "anaturei este indicată inainte deapolis î n Liturghia Sfintului
r e a în d u m n e z e i e s c u l
Ioan Gura de Aur si in cea a Darurilor mai inainte sfintita, în timp ce in Liturghia s ă i a a n a i u r ă şi apoi « p u t i n ä c ă l d u r ă d i n cea rămasă d i n t u r n a
g i i Biserici, d e v r e m e
Sfintului _Vasrle c e l Mare ο g ă s i m d u p ă apolia: Ca exemplificare.-, cităm la i n t i m p l a r e pahar». Obiceiul acesta t r e b u i e s ă f i e ' v e c h i si “comun î n t r e
e papa Inocenţiu al
e d i t i i l e L i t u r g h i e r u l … r o m â n d e Neamt, 1860. d e Bucuresti, 1902 şi 1937. ' ce il găsim practicat si in Apus. Astfel, ο regulă a t e s t a t ă d
_gura cu vin, a t u n c i
1205. Ci. si Dom- .Placide d e Meester, Genèse, sources e t développements du III-lea, î n a n u l .1204,.pre scrie liturghisîto rului „să-şi curătească
Leçons sur la messe,
' t e x t e grec de la liturgie de 8. Jean Chrysostome..., p. 114. ' c i n d n u [mai a r e --de săvîrşit o a l t ă m i s s ă { n r Pierre rBatiifol, _
. _1206. Se pare că Siu-jehrricui bulgar (Sofia, 1928, p. 250) incearcă un compro— . . - . . . … '
XI, p. 294).
ale „vieţii
mis i n t r e _ceie d o u ă pozitii, i n d i c i n d p e n t r u î m p ă r ţ i r e a a n a f u r e i , la L i t u r g h i a D a r u - ' 1209. Rinduiaia cuviosul ui'Bened ict, cap. 38. In Vechile rindui'eii
i , Les iiturgies orientales
n_lor m a i m a m i e s i m t i t e , m o m e n t u l d i n t r e apolis s i ' I o r - m u i a f i n a l ă «Ρ…… rugăciu— ᾽ monahale. ... "traducere , p. 7 1 0 ; Vezi. s i - I g n . Ephr. R a h m a n
nile S f i n t i l o r P ă r i n t i l o r nasti-i…». ᾿ - ΄ . .. ΄ e t occidentale s,“ p. 252, n . ‘ 1 : «Se văd, 'si astăzi î n unele b i s e
r i c i d e .Răsărit c r e d i n -
ului o i n g h i t i t u r ă d e
_ 1207. P e n t r u acest motiv d i s p o z i t i i l e s i n o d a l e a l e “lui. Piere d e Colemediu, a r h i - cioşi Care, î n a i n t e d e a pleca d u p ă îzmpărtăşi re, cer paracliser
episcop de Rouen, -interziceau.î-mpărtirea anaiurei ;la. Paşti sii-'la p r a z n i c e l e _mari'; apă sau d e vin». __ _ _ _ __
i i n aceste zile t r e b u i e să se împărtăşească t o t i credinciosii. Jules Corbletf 5 al patriarhului Nicolae, la G. Ralli şi Potli,
ἕ deoarece 1210. Interpret area— c a n o n u l u i
i; op, cit.,rvol. Η, p_. 242, si la L. Moulien, op. cit., vol. I, ρ.'2-ἶ32). - - ~- - - Sintagma ateniană . vol. IV, p. 422. ' ᾽ . . ..
i. _ 12U8. I e r a t r k o n , . Constantinopol, ,1895, p. ι150; G _erasim Saffirin, ср…-сп., р. 65 misa, care „se găseşte intrebuint at în _ u n e l e texte
$] 9 3 ; Calendarul bisericesc pe anul 1947, M o s c o v a g ' p . 54.” TipicuI-cei Mare „(Iaşi, * I n s e m n a r e : Termenul Catolică,
din prezentul studiu, pentru denumirea S f i n t e i L i t u r g h i i î n Biserica Romano—
1315). la Ρ- 42… 43. 1n cap. 3 4 : «Pentru spălarea gurii fratilor celor ce se împărtă— v a i i î n d r e p t a t i n f o r m a : missa.
Sesc c u Preacuratele Taine ale lui Hristos», se, recomandă- ca, după împărtăşite,
 —381—

Pa 11.

Ι. -- Pregătirea lăuntrică sau spirituală 79

1. Scurte l ă m u r i r i preliminare 79
81

.
2 Asceză si pravila .

-
3. Ritualul închinării pentru intrarea in slujbă 87

.
C U P R I N S U L

<
II. —— Pregătirea exterioară. _ ţinuta, îmbrăcămintea sacră

-
. ' - = _ . . .. 333. s1' spălarea . 93

—
In lac de prefaţă . . . . . . . . . . . . '. '. 1. Infăţişare exterioară cuviincioasă . 93
- 5

—
2. Problema unui costum sacerdotal inainte de pacea

— "-
… - CARTEA NUMITÄ LITURGHIER Bisericii . 94
|… Denumirea si cuprinsul . . . . . . . . . . _ .. . 9 _ 3. Vesmintele liturgice si ritualul imbrăcării lor _. 97

-.
2, Problema unui. formular 51 Liturghiei in prime-le veacuri ᾿

_. —
&) Imbrăcarea diaconului 97
creştine . ΄ ' 13 b) Imbrăcarea preotului 104
3'. Formatul si structura Liturghierul…“ in manuscrise, ediţii 5 ἰ '

.. .
4. Spălarea ' miinilor ᾿113
traduceri . . . . . . . . . … . . . . ., . . 18

.. -
B. —— RITUALUL P R O S C O M I D I E I 114……139

. .
_ PRIMA PARTE A LITURGHIERU LUI : I. —-— Consideraţii generale … 114

_ ——. - — -᾽ —
ι
1. Poziţia Pros-'oomid'iei î n rînduiala primară 5 'servi— -'
"!% SERVICIILE DE SEARA Ş I DE DIMl-NEATA PREMBRGÄTOARE LI-TUR- ciului Liturghiei . 114
'. (31-11131 . . . . . . . . . . . . ‘. 27--- 76 2. Materiile darurilor Proscomidiei 117

- . — .—
I. -—— Consideraţii generale . . . . . . 29 ΙΙ. … Ritualul pregătirii S f î n t u l u i Agneţ şi a Sfîntului potir
ΙΙ. ——— 1Oiiciu] Vecerniei sau slujba de seară . . . . . 35 - î n rînduiala Liturghierului actual . 120
»»; . C e a s u l al nouălea ͵ . . . . . . . . . . _ 35
᾽ III.—— Proscomidirea .miridelor pentru sfinţi şi credincioşi

.
Ξ _'_' 2 Vecernia propriu—zisă 124
… . . . . . . . . . 37
5) Vremea oficiului . … . . . . . . . 37 1. Ritualul miridelor 111 raport cu cel 51 Sfintului
…΄ b) Planul general si ideea de inspiratie Agneţ … - .— . 125
. _ . .' _ ΄ 39
…. c) Deschiderea oficiului si rugăciunile d e la început . . . … 40 2. Miridele pentru sfinti . 126
εἰ) T ă m î i e r e a s a u c ă d i r e a l a î n c e p u t u l i m n o l o g i e i . . . 45
3. Miridele pentru credincioşii ne'de'sävirsiti: pentru
&) V—hodul Vecerniei, rînduiala si simbolismul lui .. _ _ ' 46 cei vii ΄127
f) Prochimenui _ . . . . . __ . . . _- _ , › 49
4. Miridele pentru cei repauzaţi in atare "de nedesă-'
g) Ecteniile şi rugăciunile după prochirnen . . . . . 51 vîrşire 129_

-
h) Partea finală & oficiului Vecerniet . . . . . _ 53“ IV. … N u m ă r u l prosforel'or p e n t r u Proscomidie si întrebam-_
III. —- Lilia . ., . .… . . …. . . . . . 54 tarea darurilor ce prisosesc 130
IV. —— Oficiul Miezonopticii ' . . . . . . . . . . _. 57 V. …- lnCheierea r i t u a l u l u i Proscomidiei 3134
._.V — Oficiul Utreniei . . . . '. . ᾽. . . . . . . ' 59 1. Obiectele d e 15 proscomidiar (sfintele vase si aco—
1. Vremea o-t-iciului ΄ . 59 perăminte) _. . . . . 134
2. Vechea schemă 1a oficiul—ui 51 motivele еі «die inspi— 2. Ritu-alui “incheierii. Proscomidiei 135
ratie . " 51
3. Principiile generale ale planului actual '-a1 oficiului С —-— DUMNEZEIASCA LITURGHIE COMENTATÄ' I N OFICIUL &! I N
63
T E X T U L EI 1-’-10-292.
°

4. Proimion . . 65
5. Cele 12 rugăciuni si serviciul imediat următor …. 66 Ι. - Caracterul oficiului . 140
6. Prochimen-ui si Evanghelia învierii . . .* ._ . - 69 1. Principiul comunitar si ierarhic 51 Liturghiei 140
7. P-1a11tea ultimă 5 oficiului Utreniei . . . . . , . _ 72 2. Liturghia ca f o r m ă d e cult extern potrivit cu n a t u r a
omului si la Bisericii . . . 143
PARTEA A DOUA A LITURGHIERU LUI:
i l . -—— C o n d i ţ i i p r i v i t o a r e .Ia s ă v î r ş i t O r i , la l o c u l si la v r e m e a - '
ι.,

LITURGHIA . . . . … 77 oficiului Liturghiei '΄146

А. —— PREGATIREA SFINTITILOR SLUJITORI PENTRU OFICIUL LITUR- ' - .Rituaiui pregătitor înainte de începerea oficiului 146
GHÏEI ' . . . . . . . . . . . . .' . .. . 79—113 2. Clericii îndreptăţiţi 15 săvîrşirea oficiului ' . 148
 ___; 381- __

I. 4—Pregätirea lăuntrică sau spirituală

1. Scurte l ă m u r i r i preliminare
2. Asceză si praavilă
3. Ritualul închinării pentru intrarea î n s l u j b ă
C U P R I N S U L -_II. -- Pregatirea exterioară. tinuta,-' îmbrăcămintea sacră
. _ . _13_11_g_. şi spălarea ' `
in loc de prefaţă _ . . . . . . . . . . ., . 1. Infăţişare exterioară cuviinciolasă . .
2. Problema unui costum sa-cerdotal înainte d e pacea
' CARTEA NUMITÄ LITURGHIER Bisericii . . _. 94
l . Denumirea si cuprinsul 9 3. Veşmintele liturgice si ritualul imbrăcării lor . . 97
'΄ 2, Problema unui. f o r m u l a r al 'Lirt'umg'ghiei- in primele veacuri " . 6) Imbrăcarea diaconului 97
creştine . ' ' ' 13 b] Imbrăcarea' “preotului ' 104
3. F o r m a t u l si s t r u c t u r a L i t u r g h i e r u l u i in manuscrise, €1111115i ᾽ 4. Spălarea miinilor -113
traduceri . . . . . . . . .… . . . . . . . . 18 (1
B.. …' RITUALUL PROSCOMIDIEI “114—139
PRIMA PARTE A LITURGHIERULUI : ‘p-
Ι. — Consideratii generale 114
᾽ 1. Pozitia Presaomi-diei i n rînduiala p r i m a r ă a servi— '
SERVICIILE DE SEARA ŞI D13 DIMLNEATA PREMERGA-TOARE LI-TUR- ciului Liturghiei . 114
GHIEI . . . . . . . . . . . . …. 27——— 76 2. M a t e r i i l e darurilor Pros'comid'iei 117
I. —-— Consideratii generale . . . . . . . 29 II. … Ritualul pregătirii S f î n t u l u i Agnet si (1 Sfintului potir
II. -——- Oficiul Vecerniei sau slujba d"eseară . . . . .. . 35 120
i n rînduiala Liturghierului a c t u a l ' . .
1. Ceasul 61 nouălea … . . . . ._ . _ . . . . . 35
2. Vecernia propriu—zisă . . . . . . . . . 37 111. _— Proscomidirea miridelor p e n t r u sfinti şi credincioşi 124
a) Vremea oficiului . . _ '. . . . . . 37 ' 1. Ritualul miride—lor iin r-aport cu cel 61 Sfintului
b) P l a n u l g e n e r a l si i d e e a d e i n s p i r a ţ i e _ _ . . . … ΄ 39 . Agneţ . . 125
с] D e s c h i d e r e a oficiului 51 r u g ă c i u n i l e d e l a î n c e p u t … … … 40 2. Miridele pentru sfinti . . . 126
d) T ă m i i e r e a sau c ă d i r e a l a î n c e p u t u l i m n o l o g i e i . . . , 45 3. Miridele pentru credincioşii nedesävirsiti': pentru
e) V h o d u l V e c e r n i e i , r î n d u i a l a s i simbolismul l u i . __ . 46 cei vii .127
f) Prochimenul . . . . . _. . . 49. 4. Mirideie [pentru c-e-i repauzeti in st-are d e nedesă—
9] E c t e n i i l e si r u g ă c i u n i l e d u p ă p r o c h i m e n . . . . . 51 vîrşire . 129
h] P a r t e a f i n a l ă & oficiului V e c e r n i e i . _ _ . . _ 53 IV. —'—— Numărul prosiorelor p e n t r u Proscomidie si ' i r i t r e b u i n -
III.—Litia . ……54 tarea darurilor ce prisosesc 130
IV. — Oii'CJul Mie—201101911011 . . . . . . . . . . . 57 V. —— incheierea ritualului Proscomidiei 134
V. — Oficiul U t r e n i e i . . . . _. . . . . . . . . 59 1. Obiectele d e la proscomidiar (sfintele vase si aco—
1. Vremea o f i c i u l u i . … 59 perăminte) . . . . . 134
2. Vechea schemă fa oficiului si motivele еі 'de insfpi— ᾽ ᾽ 2. Ri-Itualu'l incheierii Proscomidiei . . . 135
ratie . ᾽ * 61
3. Principiile generale ale planului actual 61 oficiului … 63 c. …- DUMNEZEIASCA _LITURGHIE COMENTATA IN 0131131111151 IN
4. P r o i m i o n . .„ . . ' 65 .' _ TEXTUL EI 140—292
5. Cele 12 rugăciuni si serviciul imediat u r m ă t o r . 66 I. —— C a r a c t e r u l oficiului 140
6. Prochimenul si Evanghelia invierii . . ‹. . . 69 . P r i n c i p i u l c'omruni-tar si ierarhic a l Liturghiei 140 -
.7. Partea ultimă 6 oficiului Utreniei '. . . . . .. _ . 72 2. Liturghia oa formă de cu-lt extern potrivit c u natur-a
omului s i -a Bisericii . . . . . 143
PARTE/"1 .A D O U A A LITURGHIE RULUI:
II —— Conditii privitoare la săvîrşitori la locul şi la v r e m e a
LITURGHIA . . . .- 77 146
oficiului Liturghiei
A . ——- P R E G A T I R E A S F I N T I T I L O R ' S L U J I T O R I P E N T R U 'OFICIUL LIT'UR- ' . ᾽ . R i t u a i u l pregătitor înainte de inceperea oficiului ' 146
GHŒI . . . . . . . . . . . . . . -.'79—413 2. Clericii î n d r e p t ă ţ i ţ i 1-a săvîrşirea oficiului 148
 3
* ' "*" έΓι'?΄=€…-"!έΞ!ΞΉ%#7! -

a
0
——382-—-—- —-383-—-

S
"': Pag.

. Locul p e n t r u oficiul Liturghiei - . .'- . .. . " 2. Cîteva. consideraţii ghenenaie asupra Rugă-ciunii'
. Zilele şi orele pentru of11c1ul Liturghiei anatorei . .. .. . . . . . . . . " 227

—
5. O singură Liturghie. intr— o singură zi pe aceeaşi 3. Μιειτ551ϊμςδ-ώ-΄ωΘ euharistică . . . _. - . - 230
sfîntă masă . . . . . . . . . . .. 1.53 &) R u g ă c i u n e a teologică _ _ _ _ _ _ _. _ . _ .… __ 230
b ) T r i s a g h i q n u I serafirnic _ __ …… __ _ _. _ _ _ _. . 232
…!.ΙΤυΚΟΗΙΑ΄ . C A T E H U _ M E N I L O R ΄ΐ1554-195 c) Rugăciunea _hriätoIogic-ä _. _ _— _ _ _ _ _ _ _ … ….- 236

_
..I …- Scurte consideraţii .preliminare . '. . . 155 4. Anamnese … . …. . . . . . .“. .- 237
II —-— Oficiul din prima parte a "Ι.:"ι…ςω"ω catehumenilor '.- _ 156 5. Epiclesa .. -. . . .. - . . _. ‚. ."- 240
l.Formu:l1a d e binecuvântare Ξ) Consideraţii s u m a r e asupra textului " , . ., . , . _. ' _ 240
156
2. Ectenia mare b ) Oiiciul ş i r i t u l epictesei _ _ _ ', _ _ _ _ _ __ „__ 244
158

_
3. A n t i f o a n e l e C) Jertfa $1 preotul 'jertfei _ _° _' ' ' ΄ ΄ ' . ᾽. _ ᾽ ᾽ 249
' ' 162
4. Simbolismul oficiului de la Ξι΄ιςΘρυ΄-΄ΐυ1 Liturghiei—' (1) Preotie ieratică sau externă şi preoţie internă , _' _ 255
166
“III. -— «ν…-κ…; mic» sau «Μ…… mică» şi momentele …ma- ΄ 6. Rugăciunea dam-"11:961, sau Ξ pomenirilor de la _ '
Ioare din Liturghia catehumenilor . . ;. . 168 Sfinta Jertfă eu'Hhaarist'icä ' . . . . . . . . ' 258

_
. I n t r a r e a c u Evanghelia Ξ) Cîteva consideratii teologice _ _ _ _ _ .᾽ 258
_ . . ;.- 168
9010

I m n u l Trisa-gliion (Sfinte Ι)…τ…ΘΖ΄5υ1΄Θ)΄ b ) O b s e r v a t i i p r i v i t o a r e l a i s t o r i a textului _ _ _ _ 262

. . . . 173

"
Lecturile biblice ᾽ (:) ASpecIuI ecleziologic s a u c o m u n i t a r a l r u g ă c i u n i i dipticelor 268
. . . . 178
&) L e c t u r i l e b i b l i c e i n vechiul lor s t a d i u 179 V. ——- Oficiul Sfintei Liturghii dupä.d1’p_t1’c_:ele de Ia] finele

…„
b) Vechea î n c a d r a r e a l e c t u r i l o r i n ceremonialul Liturghiei 181 anaforei euharistice-şi pînă ΙΞἷΞΠᾶΗΞΙΞα Sfintului
c) C e r e m o n i a l u l a c t u a l Şi simbolismul l e c t u r i l o r biblice ”183 . 274
Agneţ . .

,
d) L o c u i p r e d i c i i î n L i t u r g h i a Bisericii p r i m a r e 188 274
, 1. Momentele principale din ultimaparte a Liturghiei ._ :" "
4. Rugăciunile după Evanghelie şi sfîrşitul Liturghie-14 ΄ ΄ 2. Ectenia d u p ă Aniafora

.
. . . . . ._ . _. _.' 276
-c-.ateh umenilo r … 190 3. Rugăciunea “Tatăl nostru» . . _. . . ". _. " " 280

_ _ _ — . .
a)Ectenia după Evanghelie , 190 a ] P r i m a cerere …'… ,. _ _ _" _ _ _ __ '- 280
b) Ritualul concedierii catehume'nilor 192 la] A d o u a c e r e r e _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ -_ 283

. .-
.-

C I A treia cerere _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ , ' 284

- „_ __- __ ., _—-, _— . . . , -
.
.
΄΄Ι΄.ΙΤυΒζΞΗΙΑ C R E D I N ' I C O Ş I L O R . RITURILE DIN PRIMA PARTE. ci)- Α patra cerere _ ΄…

.
, ._ _ __ ‚' _ _ _ __ _- _ 284

.
.
A L-ITURGHIBI CREDIN-CIOŞILQR _ 196——292 e) А cincea cerere

—
_ _ _ _ _ . _ ., _ _ __ . 285

»
1)᾽Α şasea cerere

-
_ _ , _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ 285 _

.
I . —— R u g ă c i u n i l e p e n t r u credincioşi—

.
196

.,. —. .

- _ .
g) Α şaptea cerere _ . ._ '. , ', ‘ 287 _

.
; II. -- I n t r a r e a cea m a r e 199

-
._
4. Rugăciunea Domnească 111 iatoria Liturghi-ei . . 289
1. S'curtă privire istorică ]. 99
2. I m n u l ' h e r u v i c . 200 5. Finalul primei părţi a oficiului dupä An-axfona . . 291
3. Rugăciunea tainică Ξ preotului, (&)΄ timpul imnu—
' l u i heruvi-c … . . . . . 203- D. _- IMPÀRTÀSIREA IN CADRUL SFINTEI LITURGHII- 293—336
. C e r e m o n i - a ' l u l I n t r ä r i i ace-lei m a r i 204 I. -—— Actele manuale pregătitoare . . .. .. _. . _. . 293
.Sirnbolismul Initrärii celei m a r i 208 1. Înălţarea Sfintului Agnet ._ . . . . . . . . 293“
Încheierea ritualului Intrării celei _m-ari 212 2. Fringerea Sfîntului Agn-eţ . ' ' . . . 297
III. ——- S i m b o l u l c r e d i n ţ e i . . . . . . . *. 214 3. Amestecarea s'au unirea sfinte-“lor elemente . . 299.
1. sapun-tarea păcii ΄ 214 4. Căldura ', __ . .. . . . . . . . . 301
2. Mărturisirea credinţei . 217 II. -— Împărtaşire'a ᾽ ᾿΄ ΄. ' 3-03
IV. _— lAnafora s a u r i t u a l u l S f i n t e i J e r t l e euhari9iice 219 1. Referinţele vechilor manuscrise liturgice 303
ΙΒΜ-15951
. dinaintea :aniaforei euhariStice 219 2. Ritu-alui sau rînduiala împărtaşirii clericilor " . . 305
Ξ ) _.Anunţarea S f i n t e i - J e r t f a . a) Ordinea la împărtăşim "…; . ._ ""; . . . . 305
219
_ . ΄. .
O

b ) D i a l o g u l introductiv b) Rugăciunile dinaintea actului impărtăşirii 307

224
 _. ..3 84 —

' Pag .

)
c) Actu l in sine al _i-mpăPlăŞÎfÎi clericilor 309

…
1
dinupăim-părtăşire ._ __ __
.“ ".

-
311

___...
. - - ° ' ' ᾿

η
.
:
. .… - .

.
3 Tmpărtăşirea credincioşilor lar-cr . î.

.
312

"
η Ι ι .

"
΄ a ) P ă r ţ i l e destinate î n acest scop _ , _ _ _ _ _ _ 312

?
;
Γ Ν D R
b D e ᾿ş e r t a r e a siiniu
' lui d i s c_ _ _ _ _ _ _ _ _ ._ _ __ _ ΄- 315 Ε P Τ À R Ι

"

.
In textul luc răr ii Lit fi

ν
ζ ω … î m p ă r t ă ş i r i i credincrOŞilor , _ __ 316 urg hie f u t ex pl ica

£
t se vor face

α
Ξ) Mulţumirile după împărtăşit—"; έΠ.&Ιΐξ &… a s p e c t … 320 următ oarele
îndreptări :
———- Im δω…… Ia S f î n t a Liiurg ie_ _ _ _ _ __ _ _ _ РА О.. ᾽ Μ…]…
323 … LOC DE ᾽
111 p spiritualităţii creştine Ή
"
SK SE α τ ε λ ε ε Ά
…

E. - _ RUGACIUNILE
1 Prima parAPOLISULUI 1111111611151 __ _ _ _ _ sa?—„343 5.75 - 8 d e sus _

te din ritualul 8ρ0115ιΐ4υ 50 “Sl avă ... », a c i .

:1…ϊ _. _ __ 337
_'
-'_;?-{_’_.';597
14 d e j'os
«de noapte» - «S lav e» ei,
10 с1е jos op . cit., p. «de
cind
2. Uliimele recte din rîndul-alia apo lS 340 cu

„___-‚
1'01' noapte»
1 4 d e _sus op . cit ., t. III
adoptată
3 Potrivirea» (consum-area ᾽ °
rămă51ţelor Stintelor 121 6 de sus lor si adaptată
, p.
342 12 4' ' 10 d e s u s
Taine) . _ _ _

f\
. « ΄ ι
. . ο
"13 4" Smerenie IOIUSI
5 d e jos 'p. 202 ΄ Sm er ire a
΄

‚„„_.`;„‹ря㹓чц
136
…ΑΝΕΧΕ . . . . . . . 345-382 146
… 2 d e jos n r . 22 p. 223
3 d e sus
[,.—MIRUIREA . . . . . . . _ 34?-…357 166 7 d e jos
pregătit n r . 22, p. 25.
188 XII—lea pregătitor "*
Momentul m i m i r i i . irii _ _ _ 347 -12 d e jos XIII-lea
190 cah an l
11 d e jos
&. griginea, ,semnificu-‘atia si efectul m i r u _ _ _ _ 351 193 20 d e jos
obiecte le chant
3. Încheiere . . . . . _ _ _ 356 201 c a r t . VII, obiectivele
19 d e jos
206 stăpînia cart VIII,
Π 15 d e jos
ANAFURA S A U ANTIDORON _ _ _ _ _ _ _ _ _ 357,...379 215 14 d e jos
direct pe stăpînia:
1. Privire istorică . . . . . _ __ _ _ 218 1»Iin_1.uilorului' direct de
17 d e jos de Mintuitoru
222 spiritul
. enumm .. . _ _ _ _ 5 d e jos
Ad . 14. 532 spiritului
l
247 _
ξ ξπιξΐ…0 in raport cu Sfinta Euharistie _ _ _ _ 250
2 de sus cto po tei .A d. 14 . 523
14 d e jos
4. Ritualul ι3…-Πειΐιπθί ._ . _ _ _ 251 8 d e jos
înireoii clopotel
765. Hr .'A nd rut întregii
a ) Binecuvintarea απεξω… , , , . . _ _ __ os 765. Ibi de m, ca

-…
p. X X X I I ,

ι
<b) C e r e m o n i a l u l î m p ă r ţ i r i i a n a i u r e i _

κ
P. G. , CL , 4140
251 Β Şi Hr .

„ ‹ . . .
c ] F o r m u l e î n t r e b u i n ţ a t e l a î m p ă r ţ i r e a an-afure' 7 de jos
l I I I
255 ' Ibi de m ‘ s
19 de jos Hr . An clr uto s,
26 7 stintiei ibi de m.
8 de
CUPRINSUL . 3804—384 285 - 18 de
jos 829. Ve zi l u c r a
r e a ,…
s finteniei
sus de circulatia 328.- V e z i l u
300 1 de jos …'.,ι.…,'…'……..--._„__.din c crarea

.…
309 . 9 de jos
ea '„31'3°'- irculatia
pic tat ă __-_"'-°- -.ë'êt_. nu
3-18 21 d e _sus . .':°'.
__" ἔτι,"

*
328 iubire fată Maala
µι- . .
I 1

4 d e jos 33°4r_e a t i t f a t ă
'," '
..…
350 1.039 D επ'--
23 d e s u s - - '
3 5 1 1 1 de d e l a ace ast ă D
352
jos u n t d e l e m n la
sve tiin a __
.—dle. l a 519111115
1
*;
1 d e jos ico an ei;
366 _ tămă'duitorilor _Îuntdelemn
de la icoana
27 d e ви з !
>…
369 si ca u n efe ct tä-mäduirilor Ξ”
£

7 _de jos
LITURGHIERUL EXPLICAT f o r m e co ns ac rat
e
si cu u n ef
formule co
ect
*".
«'ϊ";
, i

334 PAGINI. Μ Β Μ " … DIN 7021831; %ΈτΠ. nsacrate

-
.
IN ΄).
ς

_
LUCRU [A 25 OCTOMBRIE 1971. AT ы Η ΕΕ-

.-
?
ϊ
PAR ε IANUARIE 1972. TERMINMPLARE co-

,.
—
312111112113 1972. тем в 000 ЕХЕ

'.
»
. ..

.
.
“
ΜΑΝ… Nr. 4171971.

”
чт.—
.

.
,
:‘ ..
;
α ν … s r Ή µ ο υ ν …ц _m s r r r U T U L U

. _ __ -.-_.. - v l m ,
Ε Ε ξ ι … Ş i DE MISIUNE o n r o n o x l t

и тS

' g a f '—
, ;
“ia-13339
,- "щ
. . . . “.ι “ ':

'a.
,. - n

.
,

.
-

'- "
_

.
.' ‘_
_ _ _ _—- …

'
`
. l

‘
-
. . ....‚...
. - - -
-

-
"
-....-._
!

"
.
.

7:31“
γ
 s t r : ΐ : " Έ Ξ * ! = Ξ " ' 5 1 !
` , "— __ - " : … , .7 g :- ç ' ?.
. ' -. - a * 1 ω ς
. "ff,
.….Ξξ", Γ .. , ; γ;-:
"&! ΄ ;… &… ι.

…
›
*.

.
μ..

…»;
*…
|
#
.…-
1
ξ?
. ?…
… .,
?ψΈ
%:
+ .…- . ‚къ. . &?! LE;ëä'flà
'
* 1
:?

..
Ψ.";

'ΞΞ;*

‘.".
’. :

_ . _ . . ._. _ . ._ —_ _ _ _ ..
 .
.Ή:ί' *)?
":
t
V…
"rt“ …
γ

ι.
_ _ _ — ‚ _ _ _ ..
._
ι ι

le care-urmeaza 1111 {_zz am'gazzdzzsa dazz'*'

- .
. . - - …
ι . . x : " Ξ," ι
“_...

…ά&&!οι1 — δ΄" ως…

‚

_ * " _

. _ „
'
- _-
.
"s'zî' 8&- :… neîntrerupt т;,

.
. -
ι
1-
›

-.
_
.
.
-
.
.
. ..
………΄…:π&…!&а_іі "0' insemnatate covarşzz'oare III susţinerea ;} des?

.
_
.
voltarea …νι'&]΄ι'ι' _s'ale sufleteşti CuIIIII dz'vz'zz &χξ&:΄η ocupă

"
a .
.
z'zzz lei: de fr_zinfe în aceastzzp/zvmfa Dizolvarea "a'cesi'or

.-
μµ… …ε&…π&&ω іііі‘іііііеіііііііі m'11111rea Με!! spirituale,
"' cu іітіііі pa (III рііііі.' Pezzzzzz зрі'піеіе nedisriplinJate
jormele insézzzzzèzzzâ & m—frzzzzaze pe care і'іізіі'іісіеіе εξ
paszzmzle && greii & "&& 'szzpozfa'. &?! µαµά de vedere

. —. .
relic“gias, e(e'ziile _іергегіііііі іісіі'ііііеіі 'de des-fzâzz'zzre, cie-"__
"înfrângere a disciplină, de emancipare din continuitatea
-— vieţii spirituale a Biser't'Ciz', ceeace constitue o ρ:ίη;&]άί&…
pentru îns'cîş fiinta 'rel('g1'11111'1' cieştine.
.::Реіііги іі pune In evidenţă .La-c'est _lzzcrzz, "am ..încercat
o 'sintezä ist'orico--11't11rgïcä în legătură czi ρ".:ι'π&ίραΖ&Ι&
erezzz creştine Negreşiz, 'zzzz' ((e—(1 preocupat 'sz'sz‘ezzzzzl &):

' . . . ξέη#;:ιιν.-;-ψ…" = " ^ _ …' * ‘ ' ' Ι'"----…-"…κ … . …. . . .

* … . » „;.-.
 . : ' * ' !!
… …… ,; * ' . ., _;--!_

" " ":"; ' . '

,-ν'.µς. __ 1" ……τ……,………υ………-;… …,…………Τ………….…: ……..=,………-.…, ; ; ; " … _. "ζ΄-…… __ ___,__'__ …;|ι".…΄-… …,…,…,"΄,΄…… !

" ' , * '.΄΄!|ξ,

… ___ _ …'… . . …… … _________ _ _ . , .:… . .…… __‚_____ ….ξ…:….………,…' . , __ _ _ ‚_1_, ___ _ __ _ . ! _ _ * _!

* doctrinar întreg, ci numai acele puncte εἰεη cadru! lor __ _ .- … . ,!

c…ari au interesat 111111111. creştin „s'au. liturghia. Spre 115. g,. _ „131 …… . __ !
înlesni o privire a c1111‘111111'Q creştin “din cât mai mutte-- …….… . .__, - " ..-. ._ ' ΄
puncte de vedere în raport cu erezuie ат !!!10ρ!α#΄΄ _ ' _ .
pentru cuvântul „trium/ue“ 1112 inteles mai "ως? !!!-α…? -- _. -. .. . … ….-….… … ξ. ΄ …… ͵
cel obişnuit !!!΄ chip curent ]!!!" ire-401172 oprit, adică„ '-* ᾽ .΄.-ζ. ' …' . - . .— . ,. _. . . _
numai asupra şervicitiliii 111 leoatura directă _cu !…"!!!
euharistia, care formeaza centrul cultului cre-Ştiri, ci şti
asupra altor rituri sau ceremom cari Q1111 caracterul tie "'" ᾽ ΄ ,… …,΄-…΄:
acte colective $1', 111201,- de' publicitate (botezul !!έ΄΄΄ pilda), __";n __| 'N' Τ R O D U ER E
…-…ρ!ε!:!!!!! $1' asupra aiferttelor ma'nifes'tări aie pieta/u pai- '_.-j.-_
_‘Iiculaie …,! '… populare pe care Biserica ἰεξ α admis !!…΄…!ρ-α ᾽ …'…;….….΄'1Π/ -.;"…, ΄΄

_ "φ!…ε!ρ1ι!€ fundamentale ale credinţei icreştme Epoca

seama astăzi, cand erezute ca**$1 anumit ᾽ HQ: * '. +d1sputelor dogmatice aprinse ει tr—ecut odată cu; epoca
cugetare αε΄!΄!'να΄!έ΄ α!!! εἰε͵᾽ par 211 13111111111 6 noua ' ” æde deplină, __ecumemcxtate ga, Bisericn Dogmele ei ΄ξ…………΄,'5'!!ι!
tributie …!! 'cuitului, ca în timpurile claszce ale.**cser1111,- ΄… —expu's .8ἰ s'a-u definit atunci intr” un sistem bine mchegat
΄ |"!!! ς!…ε…Ζ…Ξϊ1ς.,!!! 'f21cut'“ să nu ‚mai rămână._1_1ici μα…µια!!!
όπου, neprevazut Care $$ 1111 fie pus in legatura cu sis—
΄…΄΄.΄'΄"!΄€π1ι!΄1 general dogmatic opmtui omenesc ε ι .“__ob'osit in
!!!!!! eubtiiităţi, iar ре "d'é atä""þ "ö"""þ'iobIEmele ᾽8ξ5-᾽-᾽᾽᾽
'ciaie au "(kome-Intrat azi toată grija şi __aténţiunea asupra _
'.:101', αφ!!! î_nirepririderiie omului mai piactice, chiar în _. _
„fxnaterié de religiune. De aceea, inovatqriiQ de astăzi în _- . ' …'
…!… α!: Credinţă 8ιι părăsit strategia metafizică a ᾽
.fvechi'lo'r' ψαξε!!! de a- incepe întâiu prin teorii dog-' * .΄
atletice} ei aleg acum deadreptul calea mai practică spre " ' `
_ ;;!!! lor: cu!t_ul._— . -
_.î . 0151.311112] 111 faţa unei dogmatic: pe&!!! ioctiegate;
ei sunt lipsiţi de farmecul _noutätii 8ἰ nu таі 8ιι mult
de …!]!!! aci. *Su11i*11evoi1i,' deci, să descindă mai
direct şi mai efectiv„ mai.. insinuant 8ἰ mai feriţi de _
** uspectiune uneori, in Cult, care, pentru _cei mai Μι!!! ΄ ___ … …,.΄ζ-΄"…
' «dintre vechii eretici, era numai ocaziunea de* a-_$i afişa ` ' ' ᾽ ' ΄΄

,
'… ":"!!! vatîvnîlé ει!!! form.-…a ;énéîlefieă . mai .Îînfâim pentru ο! …' .
ι
ι
_
', '
_'
__ _
:"
__
v _ ' v ,
. _ __,. - ‚. .. -
, ` I } “. |, , ; 'a ι ι
': v .. __ '— . 1. и _ _ .
-`- ι" -'*, ι n- ..
| _ ~ .-
‘ 1

.΄.- ' :_13 l ;. ι :(

͵ _ . ‘I . ' . .
. . *
, ,… | ' | . ?.
. ι '
| , µ. ' . ,. Q
.- '.͵ '- - ' 1 --
…ι…. " : # ...- * .… | .; | ο "'
 !
"
-
f
'
u
|

mai apoi, in Virtutea unui proces logic 95-91 traduca mr .… _'_:I'nd1fere11t1sm111 religios co temporan dela €όι΄ ΄8΄΄€ afirma
rituri dogmele personale 81 să facă din formele liturgi ._ ._ ___ ζϊει _fapt ca un Lndiferentlsm faţă de cultul divin ”public;-Şi
a

_ —. .- un apar'at 8ιτν8τετι pentru popularizar ea sistemelor 165." -',. . ". Fenomenul acesta se observă .$i în alte confesiuni cre—
-;* Este a'ci, insä, numai o slabă nuanţă de metodă astăzi„" «5tine. Ьхріісагеі$ 1111 generală se poate da intr'o tormLLlă
'SC0p111 $i efectul sunt aceleaşi, de oarece cultul este. savanta de filosofie__rel1gtoasa la Ξ81 pentru toate con—-
nedespărţit de religiune. El.este mai mult decât o ”parte
а religiunii, este _religiunea insăs sub aspectul ei οιιι€€-ξζ΄΄΄'΄
ta absolut-.....-
t—iv$i extern. А$а C5 starea de seLt preo cupa cadrul aceleiasi 1eg__' generale __cu-titlul :de antmomre
.

___m toate colectLVLtaţLle confesronale crestine -_d_C a s t a z t c u "fîntr'e srzbzectzvztatea relmoasa -..-$.i oblectzvztatea ΄…;]επο-ΐ…:
.

_ 'menala u'm"o 'lÎdeaeşte rprofesorul „de' 12:010t PIO—"";

-

"' testanta cl Robert W111 2121a"- umversrtatea din Strasbuig ).

µ

_'_.ÏLa 1101 d m prrcma "ignorantei asupra punctelor de'-'

credinţa sau "ta.. dogmelor ;”care formeaza ζάρια spec1i1ca
«

'.r."--"-'J-.

acum subiect сіегъріеосііраііііт— ___—.a' docinm'l'fortödoxe, ignorantă datorita unpr imprejurări

.

_..fEcoul discuţtunrlor $1 actLunLIOL in legatura LC.1'1 81 9’21. externe precum $i Cr'izei provocate (18 un a n u m i t Curent
.-…

παπά…91 _î_n'_ Bisericrle in care" nu 8’ει m o d u s _o_ erezie ştiinţei “niăderne, formele cultului nu mai găsessc ideile
_.lLturcă adica chiar _în confesrumle C1e$tme ζεί care 11113~ recrLoase corespunzatoare in sufletul creştinului din
9’ ει desvoltat 8τ821ε1 nascuta 111 (΄(ι11188'ῖιττιιε vecină OaLu—-—_Î;J._ ΄΄ _ generaţia actuala 111 ceeăce priveşte partea teoretică sa11__
…

nLle omeneştl $і`іііі. intro permanenta legatura 91
inunicare ,1ntrun proces 'veşnic. (18 mterpenetrat €,
Virtutea căruia bunurile culturii $і ale c1v1l1zat1e1'Cä'$i'.'
Μ
…
punctele credinţei, care-formeaza justificarea creştims
'. 'mulut έξι religiune Lstouca 121' mulţi dintre: 'noi .fîf'este un
creştinism d e ' periferie $i 'dC traditie. El n u promoveaza

.'ero'rile lor,”88 imprumută 81 88 imită. Contagiunea esté. „ u … - . -

dintr'o _c'atehizare metodică $i. ar'nänuntit',ä'_ care să con—
dC nernlaturat chiar când nu 881818 mijloc 0 comm—aii?" i—Lertească comunitatea 1'2) ο (:redin_ţă (susţinută, în suflete ΄-ΐ΄.ΐ………
&

___—r_dentă fundamentala de. pr111c1pu Aceasta Ş'refleCţie Sea. ..- pe temeiurile dogmatice creştine măcar în schema lor
"

„i'—Impune," în deosebL astăzi,“ cu" ρτιντι8 ΄ῖ1ε΄΄ pontiunea ΗΒ… €€τ€ιιει€1ζι.΄ "In… aceasta Situaţie subiectivitatea religioasă
.
.

. . .

FORME luterane sau ει protestan tismul… 111 genere. Nie—"f“

-.r-.3
a creştinismului n o s t r u prtdX-român se 111151192125
.µε"… disproporţie pronuntata faţă de desvoltarea, in care
:

"111111 liberal $1 revoluţronar al |……ι…ριιςι΄ιιιιι" “.11-1051 un prielnic—

*ή

{Instrument (18 popularizare şi in ᾽΄1ττιιι8ει ortodoxa € ,,11-- se găseşte 'cuitul' “şi in care, după împrejurările tre—
.

_berului εχει"ε΄ι…逴ι΄ι΄'ι '$i a Ceeace σει secolul trecut 8 mceput

.

_'C111111ui istoric, s'a tâlrnăcit tot sistemul dogmatic 81 ΄ε'΄€…

…͵

_'_'.- ._
.
_.

"'a 88 numi _'_pfz'ntipz'ul formal al mvaţăturu lui Luther,; …' revărsat experienţa religioasă afiilor Bisericii. Refacerea
'

;'., „“...;

echilibrului τιτι 88 va putea realiza decât prin instruirea”

.

după care 8Ξ. Scriptură, interpretata de fiecare est;-.'

..
.

Singura normă'a credinţei. Aci stă isvorul nu numai al__ " "-' .΄-:'- - sau catehizarea creştinilor- 11) doctrina ortodoxă a Biserică
‚

„unui adevărat roiu de secte, care εττ inundat lumea creş— Spre a putea trăi prin _ea vraţa 81 spirituala incult, spre
-_
…

tină până .C111ar'în'1n1ma ortodoxrsmului B1ser1c11 de

inat cultul public prm allménfarei71""
{"-u": '
.

Răsărit dar a subm

-.:ξ",ςΐ '
.
..ι
ι….
α
.

1nd1v1dual1smulu1
&
.

._
…
 __ „„ $.... …'.…΄…- .……',…….,……' *… ….;…ι,-…-, . - .… . ,. . „. ‚'_. &
,… *
.- .. . .
:. ι
' ι
ι . ' . ... ‘ - . '.... ›, .:
' "." _
‘ . . h f ' * „iuli-" . : . " : i ., " ' - s …-…Δ 4… … . . * * “ "
_ . - . _ ' ι

...-

& pricepe $i gusta frumuseţile Cultulut ]! ΄ se condiţionează "111'111'1 aşa ' d e mare 11'1äsu1ä,C'ä --..-o in- . '-
trebuinta Şi. a—Şi verifica prin el credinţa. -„_„___._.,_ş_„&…
Spre . &.„ _]… ____., _
tervenţie Streină d e firea lor, intr' un domeniu sau în
᾽ ΄ Ιιι antinomia actuală dintre cult şi cunoştinţa religioasă altui, se va resimţi cu necesitate absolută asupra ce—
" & creştinilor, Oricărei intenţiuni ines/amare іі c _ o n v i n e _“1uilalt (cap. !).
să—şi aleagă în deosebi Cultul ca punct de plecare, de O tristă ΘΧρε]!΄΄]]]έ]]!&]€΄΄& acestui adevăr au oferit—-ε᾽ι,
„afirmare şi d e asimilare) & ideilor s a u n10d111c511101 în __," -' " sub cele mai variate aspecte, 11_1_1meroasele erezii __diri„
credinţă, căci nu Va „întâlni in _s'fèra" intelectuala &… (re— . trecutul Bisericii, care au pornit, de cele mai multe ori,
di11cio$ilor, dreptarul teoretic Îşi conştient ει! Crerimtei „nu, din 'ze111l pentru adevăr, ci din „ambiţiune<5211.1 din
pentru Susţinerea f o r m e i - corecte _,‘_'$i__ ortodoxe .ἰ.τι᾽ ΄ο…"΄ι]!………ΐ .΄"&!!…€΄ pamant., interpretările lor, streine de spiritul cu totul
Comunitatea credmcroşdor va primi forma nouă sau caracteristic 211"? principiilor creştine, s'au pogo'1it ie—
5C11i111b211521"f2115'51151350511119'b51,poate neobservată ᾽᾿ε᾽ἰ᾽ειτ ',"-'_'-'._' gulat 111." cult pentru a îmbrăca veştmăntul corespunzător
formelor li- ΄.
lcare,“ teoretizată mai 1212111 52111 Chiar Simultan va "'$f$1$i _'_____ … sau prin anumite nuanţe de înfăţişare a
.ςει inovaţia rituală I55 $i afirme intro forma conSLstenLa i;?"111rg1ce а_іі'; urmarit intemeerea în suflete a &... „chipuri
fiZionomia $a' de erezze O recenta $i regretabila Θωθ-.. . ΄ ., part1cul211'e'"d"e & vedea ііі materie "de credinţa Sie î_n-
rienţa in acest fel & fost _иіі avertisment atât pentru cei . _ |_.-.'. ΗΡξΘ "deci, C5 asemenea încercări intr'un jpunct sau
mai 0p1i111i$1i ο]!ο&ρΧ΄ί, cât $'i 'pentrLL pruden 'a' _'$і_ tactul ι,’

.. і ' .
' - - . ...
.‚_. -'᾽.
. '
_ __
«.
* ` , .',-
'aflt'ulI211 1e11g1111111 2111 făcut 55 se resimtă fiinţa întreagă
d e ' ci1cu111'sta111ä'_$l Inaltei Autorităţi biserLCcsti a. creştinismului 'Se ştie din iStorie reacţiunea puternica
Cultul nu este, ΄-΄&&& dar, un lucru indiferent $1 secundar ΄- pe care au ridicat—o în Biserică ereziile şi && ͵᾽νει͵΄ putea
în religiune1D1mpoinvä'e1.e$1e.'111ed1ul ᾽εἰς vi211ä.'21l' "re-"i." …" vedea ἰτι paginile urmatoare aparatul desfăşurat d e __е‘а
"ligiiinii, este chiar Şviaţa. externă "$i concreta 21 religiuLiii. ' ' .="΄…΄,΄]]]] ᾽τιιιιτ᾽ιειἰ᾽ ἰτι domeniul speculaţiei teologice, ci, “deopotrivă
O privire înnăuntrul istoriei Bisericii ne Са înfăţişa 1111"”. _"__$i in acelaş '1im'p ca o' urmare logică, $1 111 cult (cap ΙΙ).
document important 5i plin de învăţăminte în vremea _ _ __ .. Tran5punand astfel, in rituri sistemul său teologic,
de acum, despre rolul cultului pentru păstrarea απ…]]&]]]… — Biserica Liga Îisbutit să păstreze substanţa- adevărată &
de substanţă a religiunii creştine &]'…… a ]]΄]]…]'τόμ']' _moraLeIII51' . ' … _ _ '. creştinismul… şi, totdeodată, prin uniformitatea cultului,
e'xieme а Bisericii ortodoxe, în .1'21p'o1'1' ςτι erez'iile'. ζ]… & înlesnit răspândirea aceloraşi învăţături Ortodoxe $i
a,

Scopul acesta $e urmare$tc 'in eXpunerea din capi—' ᾽ păstrarea unităţii bisericeşti. Riturile ei., intocmite pe
t'olele, cari urmează. _- . |__ _ . '΄΄ι
᾽ ':. . . .-
"*";
--'__,._ - » -:" .… . „L.-"
-"l
. __ , -. .. ".-..! |. . .~ . .… .
__,
temelia pusä de Mântuitorul şi 'de Apostoli, pentru îm—
Se va ΄]΄τεόΘ&,΄-anume, că în religiune credinţa ΄ι2΄ό]]-Ι…ΐ'…… __ pärtä$'i1e21 barului sfinţitor, au format întotdeauna zăga-
stitue fondul, iar “cultul forma d'e apariţiune a credinţei ΄ " zurile, 'de cari s'au sfărâmat atacurile fanatice ale ereziilor,
.'111 fenomenalitatea" socială. Fiecare religiune .-_._.’1‘$.… ' pornite să _r_n__istue crestinismul în socotinţe omeneşti
fondul Ci special de' credinţă, Căieea. îi corespunde _în (Cap. ;…).3' …".…… -
viaţa comunitatii religioase 1111 chip. de LnLhinare poe Cei „cari nu s'au ïm'r'o'it 121'21cel'21'$ 1211113" 'de' închinare
- t r i v i t ζει natura fondului acelor dispoiiţiuni $i___ credinţ subiectivă $i o'bieCtivä cu Biserica, au trebuit scoşi din
intime C°111'tu1 însemnează, aşa dar, *$еіііііііі eXtern „deo-f...] „ s â n u l ei, oricât de dureroasă era, negreşit, o asemenea
seb1tor. mire F€11g1u111._C-11_ _a__l_te cuvmte, credinta Şi, cultul "'d-'
| .

' г
operaţiune pentru 'LrupLLl_„mistic altui Christos Deo-

19:11"
- - - - - -
 .
A
!
-
а
_
н
'-
.- - .Ш . έи
_
_
. с1 н. ;…а.
.
'"
.4
. -
'
΄ . « κ

sebirile 111' cult "au pricmuitchiar mai 12112111

τ

toarea priveiişte εἰε Θ. 1111 Se" 111,211 putea aduna ΙΘ΄ ειεεἰει5
Μ

. .

altar CCIC. două 1112111 latţiii d e ' odinioara ale Biseric

;„RăSăritiJI şi Apusul (cap? 1ν)..…"…
΄΄ι΄΄΄΄΄!
.....|-..»΄ : "
…

+0 experienta _"istorică a t â t . de indeluiicrată .e'St'e 1111 " ' _

g

bogat invatamant petru Biserica de L21321111131121 $1 ει 101051

cultul 111'„toate mijloacele de --;c'ar_i_ Ol ᾽εἰι pune, Са cea
—

111ειἰ adevarata $i ortodoxă metoda 'a ___"cl1emai' ΄εΘ1…Θ»…"

astăzi mai Сіі 5εει΄,'111ἕ1 când roesc sectele Si:$1 face d1um
w

O anumita mentalitate .τειι p1‘1v1re"i_a f01111e11-".1""

n
p

_tre atitudinea de indiierenţai—religioas "' pe"vre—0 111-᾽

.

ι. - . , gg.-117"-

;;terpretare dogmatica. Fiecare "Se presupune "reugms în

ι

!…, '-'.ι᾽

;.1e1u1 său şi destul de creştin, Θ"Θ΄ “să 5ε mai? S111112’1 111—" _ ' wl. "'…'΄':ι'΄΄1…ι΄!΄'-
—

ü
᾿ "΄'…-.',-….,…,!ΗΘ11σιι…ΘΘ… este 1111 _. fapt universal ᾽ -.'
datorit à se supune diSCiptinii biserice$t1 "privitoare .Ia , Lste Μι… un lucru inregistrat inca din vechime de
e

Θι΄ι…….Ιΐ Substratul psihologic ειἰ acestei atitudini I intretine istorie $i experimentat 21512121 εἰε OS1holog1e că ,]… S C ;
$i-'1 activează necontenit, între altele π1ε11͵ειἰε5᾽΄ζ᾽1111 Spirit
-

află muritor Ca1e_."S21 nu Simta __îii sufletul său' depen-

: ' d e infiltratie protestanta universala iicaracterizaiid drept
denţa “de O Fiinţa absoluta ..$i. inimita $i., .Oe.' 'O'e alta
—

'ri'i‘ualism formele cultului ortodox el __a creiat pentru

parte Să nu .'a'ibä 1'11 acelaş timp imboldul“ ca să εεἰιἰἷει᾽ .…|'.……
‹ . !
. :…"
… ' . . -
…-…

multi' dintre cei cari pot lua Contact cit—- cultura $i —._ci— 'ν

miţloacele __.$_1_' forma prin cariSS ἰει contact C11 aceasta

<

τ α ι ' … " … ,

Vilizatia aproape O modă în nepasarea 111" jena chiar $i . ' . - _ , -

„J
Putere
-

ocolirea cultului, adică a Am1'3_diului,1n care 5ε exerCiteaza Zice

„,Crediriţa '_în' realitatea unei puteri supranatwale
_„Jviaţa spirituala a Bisericii. Comunitatile religioase însă,
Paul Oltramare „este,_in sufletele profund religioase
q

desprinse de εεἰ mai Outermc mijloc de diSCiplina $і-

senzaţia nemiţIOCita ει legăturii cu iin Dumnezeu, Care
.
a

.-_.__(_іе orgaiiiaare sufletească __pe_- care îl__ formeaza cultul; stä mai presus εἰε 0111, care _îlîimpiesoară şi îl ρΘί;………1άΘ"')
raman terenul cel mai propriu O'O'n't'rii infiltrarea „he'safin—":_,
'i-

.Redusă la intelesul acestei simple stăii ;lOriginaie de

—

Ohentä sectelor $i Θ ereznlor Dimpotrivă cultul in ἐἰιπἰἰιε, religiunea este„una şi aceeaş la toti „oamenii
structura I111 ortodoxă $i 'in' indeplinirea Iu1 εἰειειεει
L

căci sentimentul este acelaş în Chip univerSal. ',,Is111i

C-StC im. rieintreCut prilej şi mijloc didactic pentru între—__
ΘτΘά…(Θι",΄ΖιΘΘ M.MiIIa1111,,,CSte 51. Duh, este revela——
ş

ţinerea unei _active _vieti religioase intro deplina unitate

t'iunea lui. Dumnezeu î_n” noi, este harul prin cale ne
'ΘΘ credinţa Εἰ rămăne, ‚ріііі urmare, $і astazi___ocetate
g

alipim cu tărie de adevărurile descoperite; acce'astä lu—

ruină, acest _har este acelaş in toţi cei cari cred Bossuet
—

( . ' - "ι . .'. _ ' . |

ΘΘ΄ l’esprl‘L pag.".il΄ ΄ ΄|΄…….

—
—
…
 -
' ti,-"513; ε.',ζ:1'.κξπι µµ?

_
.
.

,-
-
.
._

._'
.
r
; r _
.
.

‘
.
..

_ .ι.͵᾽

'-':.' . 1
. . " . … . . . ι ξ , . . . ΐ ' " .' 5 ' 4 2. - .…:..-…** ν……" !
'νξΐΓ-".ι.'4 - . ! ' -΄
- - . … .

. :.":΄.' '. ᾽
" .

"
.
.. . …
&

- - - - - -
..

firea LdeLlor teoretice a1-e oricarei religiuni. (31111111,΄ după ᾽

. .

. . .
-.

…΄΄51 cea mai simplă femeie au crezut exact 111 acelaş fel '- etimologia Cuvântului ) şi după însemnaLea practică
***—`;? ",-'a * …
,. .. . .. . …. . . . ..

„credinţa unei femei 8811118116 1111 6816 intru 1111111011131. се o avea la Romani, 618 ingrijirea „zeilor, adică slujirea
. . Ч "14
avr.-

᾽818118 ori 'mai putin 'sig11rä‘_‘ 1). {sau adoraliunea ce іі se 61Θ.Ε1 6816 „cinstea, care se“ _ '
_.

'

*
͵
.
_
_

Cu această Stare afectivă,“ însă, s u n t strâns legate,. dă lui Dumnezu sau altor fiinţe în raport cu El şi din _
..

aproape confundate, idei adânci "cu privire la D_'1_1111nnzeu, reSpec-t pentru ΕΙ“ ᾿). Formele lui atârnă de' felul, 111 care
.
‚
.
.‚

Ё la fiinta $! "ΥΟΓΓ΄1΄ξδ 58 a'dicä _іа manifestarile „„Şî„ la rIa- . este închipuită voinţa divină sau Cum se găseşte revelată
_

pOLtul Lui cu omul Acestea la 618118 8168'111666 „sistemul ΄ in adevărurile de'- …,… Raportul între doCtrină şi _.
..

"de credinţă sau doctrina 11-11ei ᾽Γἔἷἰἓἷυ͵111͵ reuniunea 'in—" _ „cult Θ΄51Θ΄ deci εξεΙῃξ са între statică Şi άξΠαηΞξςά
….-

. 161118 sau 811616611118.᾽ Ε8 rep1ezmtä 1___11 sufletul omenesc " „Asa dar, cultul extern 6816 οΤσἸΞ1Τἆ8΄᾽᾽᾽1᾽᾽11᾽᾽᾽6816 noi __
.

…,.
..

0 energie, un isvor intotdeauna Η!! pentru

-

L; entrmente _ ' vedem adevarurile di11 ordinea supranaturală cum Vedem -_ '
.
.

$і 8616 de voinţă. Printr'un misterios fenomen "Î'C'le ііі—__ adevarurile din ordinea naturală în lumea 3112165.΄ Cultul
… care, aceste idei atrag la sine sentimentul religios
_cheg ᾽ :extern este ”faţă ”Îde dogme şi de preceptele _religiunii
-'

, ajung roditoare prin puterea lui,- 1211 sentimentul capata _ ceeace este cuvântuli jpentiu cugetare; el este 6κρ16-͵ζ͵-ἶ-͵
0 11161111…ΘτΘ,΄0΄" direcţie corespunzatoare acestor іг’еі ., , sumea lor adevarată când blândă şi rngrorătoare când
.

,, AceSLe idei päsi1e212ä deci căldura obarşrei 1Qr afective ΄΄-…"-"'΄΄'΄΄΄"΄΄ ΄ … teribilă $i „],„ä' de jale„ „după natura adevărurilor pe _
-

* $i ajung 1115ρίτΘΐοΘ1ΘΙΘ,!1Θι11Θ11Θ Şi„(„ 1sv01u1 actelor relr—l”. "' _caIri le exprimä **) Cultui'es'te n u numai imaginea văzută
gioase Pute1e21 16!"& ἷΓΓΓἷΓΗΓΓΓΓΞ este covar toare, ΄΄Γ΄Γ΄Π΄",΄΄΄ ""'" 8 dogmelor $і adevărurilor morale ale religiunii, "ca '
.

…'- Ё bratişazâ ΓΟἵΓΓἕἹ fiinţa 1102131121 $! 1mpr1ma caracterul ΓΟΓ 68116611161118 8 ei, ci şi_ 21 amintirilor _5іііііе‚' 116181116866]
.ι
.ι

întregului nostru fel dé 'a concepe „viaţa."De aceea ""5Θ ΄ , . _ în Viata“ spirituala a unei religiuni &; ……;…, …. _
…

΄ "'΄ΐ…-.…'"΄……"…-??΄,΄ -ϊ….Ξ…ζ΄-…., ,… [In іфііііеіе concrete, pe care le La religiu'nea subiectiva…

—

*__-}". poate vorbi de' 0' concepţre creştrnajmozalcă 611᾿ mano—„„.

υ

_ ' , _ _ _ 1 1 1 e t a n ä 21 lumii -- ' - ' ᾽ " a'intregul caracter şi toată valoarea

f-i11 81818,΄86 1'61166181 :
--

Т Ρ…] urmare relrgrunea ***1 este numar ГЁП fel ΄.΄ΓΓΘ΄΄8 ΄.…-…5ρ11'11ιιΘΙΘ 8 unei religiuni, căci „religiunea obiectivă 86
,

і ἕ simţi- ea este şi un …… de 21 "&? $i acest fel de' '21 !!ä'! " '
q

_ „comportă către religiunea subiectivă ca efectul către

, este in' _сііір necesar determinat "de reprezentarea pe " cauza“ δ) Î n ' fiecare religiune zice (3; R. W111, „este o-
.
.

- ". care 0 avem despre Fiinţa sau fiintele către ç'_”_21._re 86 […"-" ΄΄.161Θ…1Θ de capetenLe—mrt fapt istoric, ideie dominantă,
îndreptează rugăcrurule `_$і___ riturile ) Cu 8116 cuwnte, dogma ——_11_i11__ca1e experienţa religioasă îşi trage toată
g

ideile teoretice îdin'f Sistemul de credinta Î'211î 1','111ei reli-' ΄ . " ΄"Γ'
',- .- _ ΄"
.-1΄΄.…΄΄΄΄..
-
…. .-.'.'-΄'΄'4… '
΄ ". .- "--͵' . ' ΄ . ΄
υ:*

giuni, dogmele $і preceptele Ei dicteaza forma $i rela—i Γ.,) Deta "cblere'= 8 cultiva, Θ΄1πέ1111,ΘτΘ5ρ661Θ;ΘεσοτΘ,………-
';1111111121 cred1nc1o$1lor cu dw1111tate21$i intregul lor“ fel 2) L'Abbé Bergier.--Diction. de Théolog., t. іі-е. la cuv. respectiv.
`

de ν1Θ11.1=.1ε…151 înfăţişază' caracterul lor intreg şi 11111111 3 " )_L’Abbé A. F. Rua -— "Cours de 66111'6'1611668 sur la religion
'π

__'.t і і і е p. 17'3. ……,.....……….…….

ξ

"111 Morală, d a r ' mai cu seamă 'î'n' Cultul divin -

'

΄ 4) Cf Prot. Dan. Smolodovici, capitol ііі Liturgica iui P. Le—

ііі cult __'__s_e'_ revarsa 1n_.2_11 11181ι1 16818 puterea toată
bedev, trad. de Icon. N. Filip, p. 3. _. —
,' _ 511. Mihälcesc114-P1eieg. de Teolog _Dqg'11'1. „partea gener.,
.'΄' '_"1) ііі Choir: 'c'l'e' discours et allocutrons 'de c1rconstance par L’Abbe -..Imanusc. 1909Ξ _l__91_()_ __p._ _1_4.__-I.I,-II ""_" .
Gutllermin, seconde ρΘ…11.ρΘε.23.,, …. .………,.….…., .…,. …. -.
.

' \

'-'“-“-_2)_ Ρ……Θ;111'Ο!11*ΘΠ1515,,ορ.,611. p. 121

 ”151% Έ…

.
Η
. ,

.
: . №

ζ΄"'ζ'αίΐείε pagane s:
‘ .

᾽"11106616 ??? pe1soana mystului pentru Ca "' " '-'...';Marea var1a11u11e 5 ceremonnlor'" religioase þe" 6616
'
.. . .

experienţa virtuţilor тёпіцііоаіже ale.“ fapiiilui metafi ' ' ' ΄΄ ΄΄ ᾽ ' .111:— Q i11fä1i$azä istoiia' religiunilor, constitue 1111"do1:Iu~I__'
:

Fiecare liturghie a ВізегіСіі reproduce faptul istoric al -1116111 verificat despre corelatiuuea p'siljiologiCŞi 6116116ἕι᾽᾽ἷκ
-

jertfei de ре Golgota, care 6616 µυ???:?υ1-΄ςΘ??…??&1 61111611-' intIie dogm5 Si 'ε΄??1?."΄µΙ 6116 “diferite, pe CareI Ι??-…;??? ειν1᾽11ζἷ
-

Jiuirii 616511116.͵Ρ166616 Predica ""iprotestanfa pretinde 1:5 ΄΄ .- oamenii despre divmitate 'ne .dUC' sa constatam cuI''A?"
.

_;esle ecoul evangheliei istorice 51111 isu de petarmurile " ""'-' = — ΄΄Τ΄ξΘν΄?ΗΘ΄ )……-,,οΌΙιςεις?ιι??? ?????ξ,ΙΘ care n_1er_g “dela crima,—
„pâna 16'61016'111,0616610611111116 111511515 cura11e nepätata‚___
΄…'΄΄ςτ?ΘΙΘ 1ertf1rea cruda 5 altora pana la 666111161111 complet
.

᾽ _ .. “ .
.…Ξ…΄.' .

de 611161116116
Fără indOiala cand teama de zei iormadogma fun-'
,

damentala IISi cand raportulhdintre zeu“ $i____ om era con—'

. L.
‘ —‘_-..;.;-‚_...-2„...-,.1.‚.-_.‚„.-.___
.

_..~~determmanta111141111111 proporţii $i pana' la ;disianţe rie—„Î __. _. :. zicea "fapologetul Atenagora ΄);΄΄… „VO… aiata Pe Heracle
banuiie la prima p11v1re .IOI pildă o 51113111111 аіііііесіціа
.

- III: . uri ζει? dracon, 1116016611᾽ἱ61᾽ρ6661᾽61ι ЮО c.le maim

Ι…??Ένυ?"Ή?€Ό… " ' ΄ … -_îi_ voiu 5m111IIt1I ς:?΄?΄ scarbä..q1 „fica lui Zevs..._. 616 τη? ochi__
"i‘m—la locul l o r . a p 0 i 'dOi pe frunte Si un „cioc'__.'_1a 'partea'_.__
-
:

" -΄ d1“ 62…" 8΄΄έδΐ…… Ea.“ are '.$l' ‘co'21'me;...“ ___Тоі aŞa Ter—'
#

10116 6 11115-157 oficierea 1115i multor liturghii deodata ??? ' * …;- -., '.

.'ţ—aceeaş biserica Şi,dec1, Ιει modificarea ..ει?1???Θ?:?ι???? m ᾽ " ΄.͵᾽ ""'" ‘tuhan respmgand acuzaţia rauiaCioasa 5 pägamlm Сіті
" vederea creierii mar, .. fii.“: _‘_i:'__ „ca 6166111111 :61 adora _u_1'1 66111 descrie formele zeilor
:
_

'"" ᾽ ᾽ ΄΄
!'

" φέξε??? in cult .,,...L5 ur'i astfel de '.zeu- 91112111; ziceă ΄΄΄Θ1,΄'΄
‚

',se 'cadea să SeI inchinewfiumai acei caii__iş'aiîi dedat

. .

…. ΄'??? cmt 011 0 modificare de structura 111,101111616-3'

…

.
.
.

"г.; Φ ε . … 5 0 " ω * '

. .4'.

este __L1___11' semn„de schimbareindomemul d_„gma'iic

m
ι
‚

;. Figuri setoase de sange, ?“cum era a lui' 6611-Melkart

.
:
н

in Femeia 61 Cartagina _nu puteau s'a due decat 121...

uь

.
…
"
„

-.=;.--' _ - .. _ …,……΄;.΄…΄΄!) Prolegoménes ΄΄΄΄ό΄Θ 1111610116 des' relwrons Ι᾽᾽᾽ν-᾽-᾽1᾽1Ξ᾽᾽.᾽ ed., 'p". ᾽᾽2᾽.
ΐ

_ __ …
`᾽
u “ — “ u n s u. .

_ ] ᾽ )Le' culte Гр 23, ΄᾽᾽2᾽4᾽,᾽-. …- ᾿ - . ΄᾿ …-.΄.…. ΄ ' ζ"…'.'… … _ '…΄Ρ'2) Capit. XXI 61161 după IDIIr. Β6666᾽᾽Ὀ116661111 Tez. IlIitI. _t_. Il
„.;.'2) Cf. Aç11-îe'11___ Гогіезсце .- La Μάθε, _'tràc'l'. ' ' ",." p ,… n. 2-3…" iii-.
" - - … .. -
M

'
- .u .G . n

Boudinhon,
. ν '
n
„'

&»
_
*:
ι
‘n
!
-

. , … … . . ....,..,.-... -,.,µ-λ…..Μ…,-:.… …
 -i
r
v
-
'
n "r
'

.
. ; ) ......
ε?;

ceremonu de io cru21me'vecmă cu " nebunia ' a ş a cum Asa se explica confuzruiiea $і iipsa dc unitate (ΠΒ cultul
ι "..
i'._„

΄Βιξι aruncarea copiilor _m1c1 --_1_eoaţi in pantei ele 1nro$1t pagan _p'e _care 2111 _co1'1'Sta1at—…ο $і ridiculizat…ο apol6getii
n b i - W-
„___

« _

creştini Cle1'11'e11't'Alexandrum! 'ob's'ervà cä ,,se socotesc

al statuei metalice εξ 'veului „Credinta 111 µέ! '(Ie ra's'ä'Î_
. "
.

umană“, _c'11111. îi 1111'111121'. blement Alexandrinul l') „lacomi "Ire: _]Lipiteii, cinci Minerve, о mulţime de Apoldni side
.

[πως]… tămăduitoii de boale; apoi tot ataţia Aţflercuri

. ,

'de' băuturi _$i d e sacrificu ori pli__111___, de voluptaii

___-_î-câţi sunt_ şi îiiéelători, iar _._Vul6anii “sunt nenumaratx"lx
-

cbncrétizat în ceremoniile cultului plm "

_

'.ä.i‚'__.'\‚

᾽ετιι᾽᾽πἰε imoralităti ale zeiţelor !5!ει΄ι-Βι!ι!ει…(΄!ιπ Babilon Β! “„Pietatea păgânăf“, zic$21,,011ge11 ) „nu are nimic 'esen__—-__*
l

Afrodita (!… Connt precum $'i iri eultu1^1mpu151v$i ΗΒ

'n". . . , . o .

πει,- „ea este o ïnsu$ir$f 131'1 caracter arbitrar şi ac6ideritai

u

__o veselie sälbat1ca__'_2_1_:lu1 D1onysos _;_- ' ' La" _11'11'11, 'croco'ç'îilul este adorat pe $2^111d ειιιι іі mănanca
χ8Β inţelcle ca aceste bune nu insemnati ,… Simplu _c._11'_ lăcomie l11 ι,ι΄ηΒ!Β΄΄… lumea εΒ:.. ιι1(:!1ιι1ει.!Βιι!ιι!,ζειι'
n

m altele se venereaza animalele domestice Pietatea unui

&" .

absolută .ει. u n o r a b πω……

—

Ι΄"… '1ζ;.1;΄';ιζ.|…"

ει΄!Β sufletului Ele constituiau exprimarea cea mru plO

.

΄""Έ…ι)ιιπΒει΄…!ει ιι1-΄΄-΄
:`

chestiiimlor pe care ieflexmneaie ar impune credm—r

-
m
n
u

ιιο,»ι!οι 111. laturea metaiLZLcă mOLaIa ori cu piiwre la

—

temul 66 credinţa sau

.
.
.

cult ")…12Β aceea, ,…'ι*……ι1΄. primul rand =;=(΄:ιι1'΄!ιι΄! său straluceLe

n

"'—.. __:u ïn;-T,"

‚

carmuit de consrderaţium utilitaris'fe,_

i cu diferitele categorii _de" magu _ p1111 ιι΄ι΄ιϊ.!ε΄ιιΒ Şi clautate Nicăieri ΄ «swam,—.m:
1
1nt'r’1111 formalism'metmulos 11111 6 grămada incoherenta _ μια…
*"…..,. τζαζ"…
΄…….…΄(!Β…΄΄ practic: tradiţionale _ al caror sens µια… acesta .se explica
„uitat. Aşa a fost "de.
ΚΕΚ". ;'.-6:15;
prin caracterul spiritual $1___ idealist -ει᾽1.-; dogmelor .'ε…ει!Β.;
_Concepţia fundamentala despre ,111'1'«81'r'10'1'1'r "”' Dumnezeu
...-spmiual зрігііыаіыеаиа intreaga manifestaţiun cultică
_ eologice Statul
,... .. ....
ater1e r_eli— _
! εξ B1ser1c11 ,ἰιι Τι…)΄Βιι΄!… ierttelor „animale ori de,1)21111en1,s"fä
Jertfa duhului umilit ___'_$1"2_1__'‚1111111'11 'mfrante smem‘e
Instrumentele muZicale a u Έξι inlocuite ΄ cu cantarea r ï '

omeneasca …)… Np exnsta aci dansul 'hie1'od11lilör' d'e ani--

bele sexe pentru zeii pl1'111_$1 (101111131 de voluptate în
pună Έ οτ!ο(!οκιΒΐ ΄""΄…΄8΄΄ιιιςιιιΒ formă d1. ştiinţa ре care
cultul Biserica sunt m1$'c"211'1 phne "de cumintenie lină şi
erau datori _ş__'_6 aiba__. ΄΄"ζιιι"("πΒΒιΒι Şi Romei pagane,
smerita Sau mlatmat imaginile concrete _ale Με…
tabiii teiale cultul ui naţion al ) _ . ι'.…
. _
έξι,".* "" ţii—wifi 2:”Κ Ε„.:.
"

Ε ξ
" :΄ζ΄ ι \“.
.…-…*' …' **…-
'..-

_1j Proirepticus. '1'1', ει), … 42, 'cf.' …. Β.΄ Clres.,"'1b1d р. 17'.-“ _ 'a) Contra Cels'u'1n, _v. 27'-- cf. .Tez. 11'"p.. 1'7.
.2) Cf. 'A.“ Βουε11Β…ιΒΒ!ΒτΒ΄(ι΄΄,Ιι Intolerance religieuse et la po'-' _____"Ï.'.3)" Cf. Charles ΟυισιιΒ!)Βιτ L’Évolution des dog'm'è$, (J.᾽᾽᾽168᾽.᾽
_lit.que I. “Mihälces'c11,' op. "6it'.'___'_p___ 5'Q3, 504,“ζει,]. uagari—Les, Bitu—; 4) Intrebuintarea ___Orgii 'in. li't'ürghie', mai târziu în Biserica r_—cz1—'__
dpi _d1__1_ Β!ΒιςΒ΄,……΄.ΐ…ι'Βι;!…΄ "dé' laiiglais Бад Ь’АЬЬц‘Ъ'_-'ВЦС11ПЬ°П 1113884 ΄΄΄΄΄ι…ο…!ι'Βέ, '…ι΄1ιι…'Ρ8'…8 e_l_ţdmis && impotrLVirL $1’ chiar_cu restricţii
.! .»…
.v.-.""- ι ‘_'.._r_"\'_-1r\‘ »*'ι…
 L.,-n' ' ᾽ ……'ι…΄.΄,Ξ

.I‘1nv1t cu scopul _sä'u pentru snţLrea omului Cäc1 .1΄΄΄11 '

.- _ ___ _ {$i'21ntropomorf1c 11111᾽ rehg1u11e21'Grec1lor $1"'j—c11__ preda—..
Sta-'1 "

'B1ser1ca !111 ChrLstos cultul dLa nQ 11155111115ειε᾽εἰ᾽᾽τ᾽11᾽111151᾽᾽

Luarea nudului 65΄΄1΄11…651…51…51161 plast1ce"-nu'" se 111;15…΄ merlo asa mulsm ne mLsta spre 'e'? teLLorLzarea _c'111—
l -
" duiä în. prime515 zile ale BLserLcn creştme Lntallşarea іЦі. ΄΄…11.11ι…11-΄1΄1΄1΄1΄6111;5665515" reprezmta numai fluxul___$î sc0pu
Dumnezeu 111 vre— о 111121g111e. Oricat ar fL 1051…___jdeζ΄615΄1…1-΄' . .. 'ξ5΄511΄…1ς1116΄1111΄ς.€165111115111111 urmăreşte “să reahzeye prin
"ο u m u n e cu _ _
zală Si de' ideală. 111 controversa dintre apologefn eres—L': _ … “411111 1111 raport '111ai ΄5΄6115΄11)11΄ς…΄ι1 D u m n e z e u
_
_ “ ,i'ïii, Spre εἰ primi 1151111116 5ειἰ5᾽΄᾽᾽51 5 55 1mparta$1 ᾽1ἰ5΄
111511- ……ζ-…
11111 ) : _$1_ adversaru creştL muluL Se vede '
1111165…΄5111155΄61…6΄Ρ1111΄1111 Dumnezeu ᾽᾽Αεἑ551ει 5515 ÎscopL
Ll
if 651125 0." aparenta nota 116…5ρ111111511.π1 . _ - ᾽
Jzarzsmanc 2'1'1'__cu!t11!111 creştm, care formează punctul său _ --
adapostul catacombelor, Lnsa “ÎfconcepţLa ΄5ρ111111511515……ε΄ι…΄…΄΄΄΄ ..
"΄… Ξ.:
cre$t1111smui111 __g'_a_s'i expresumeîntr un suubollsm__jf_”f _ ' …ςυ111111151115…1 se mdeplme$te prm stmtele Τε1…1116…5………1 in —
deosebL prm st EuharLstLe Ε1͵ maL urmareste $i_ un 51:0΄΄ρ΄- '. ...-...
5011111 _$1 __de “cea 11……151… c111atä____j$i Lndu etoare 51…΄΄ ᾽ . '.
' ' : (üdacz‘zc pa 6111011ν11516…1611ι1Χυ15111111115 ——-— ca acţiune
r$1rea 11111.-
΄ " "' "" ""'gra{1e1_d1vme pentru Lmbol dnea -$i desäva …
5ρ511111165
΄…΄ 6166521116΄5΄΄ 0111111111 .….61 511115΄…15΄511511116165…5115
'- i
's ' …—………΄ ".;
credmţer $1__'$V1et11 creştme ortodoxe)
L n11""s'" 211 ᾽1᾽᾽ἰ .
""La 0 real are atat ,ε15΄᾽, 1deal1stä 21 cultuu
Δ,. -..
-_…
putut ajunge fara revelaLea dLrectă 5 5εἰ5ν5τιιιιἰοτ c'!_
"'..: '. _r. Ω
…-1 , «L,-‘.' ΄'΄1΄.ι΄ι΄…'..΄ζι…-Ξ
e__.-. .:
ezeu ΄ ΄
_ рііііе і_іе credmta de către 1ns11$"_Fi11!__!_11'1_ Dumn
og1ca . - ï , . l ' ; . - . -';,.'.-f'- ..
Smago ga LudaLca 61΄1΄΄΄10515΄π1151111165 $"21'_pec!ag
..111 V,, Testament în vederea peLrLL mantqn 11'21 putut.2_'_ ᾽ …':…'ΐ΄'….………΄…τ J...
….
t ііісі. macar 'sä-l ᾽΄᾽ "“"
΄΄....΄-.΄ΐ΄...…;…-………11115ρ1ιι1 1111 asemenea cult Na putu … …..
Lntrevadă de weme ce "' 1 ' 1 '1 1'_ "_ asem enea orLzont '1'1'11 і-Alîn— …… '-
_ … ζ΄ ΄
Simtunlor -.mater1211e propn u Îmşe - . ….…………..
gadurau punctele de credmţa ale doctaLL ΄΄5΄5΄1΄6. , …… _- ΄…
le ….….…1…1 _crestm _ = __ _ .-' ' … —_ . ___ _ … …… µέ…
păLtu_l___Asa Lienlra le1co2m ΄ " "? …. .. …
:::: :::. . ‚ . : … .… … _
N.1..1. ιιυτιιειι dogme proprLLL se :і:.“і: :$; …. .… _. .
Cult'"
legate ,…116………516 .1$i alla ехргезшпеа 101 … ΄
' ΄΄3' ___Сиіі‘и! smagqg. "'-ï cultul seizcu
Spre exemplu "cr'u'iimea din sacnflcar'ea'"1311131115?mamte ' "' ' ' € -r _ I‘ . _ . _. _ '-____
еа— _
zeulm Melka rt (Моіо сіі) Νι1….…΄51΄΄=.΄ poate tagadm 101u$,'- cà' mire mceputunle Bi—' :L
proapele concretata_î__L_1_' 1513111321" ζ
9 1685…-
5611611…-΄΄616511115 Si între Sinag ogaju daipé 51051 .… _ .
11p1a
᾿ ᾽ “ft-ură Lstonca, care εἰ exercitat o oarecare ïnrä111ire,as
t fapt -…΄………'΄.….ζ%…: $:}: _“ " .....
_ .. …-0185111251161 Bisericii $i asupr a cultului 51 ’) Aces
cu prLVL re 15 mru-
_“ . ...-Ja pr11e11t clLscuţLunL foarte mtms e
..1). Cf. Si 'Dr. Vasile MLtrofanOVLcL "__—__ 1.111!Έ!ΕΞ…Ξ31ξ……(11θρΐΏΓΘώπ-…-
…… .
_ : _.___'
_ '1") Mme… Fam.—..... ΟΜ,, _cäp__0.1_$_ 3᾽᾽2᾽᾽᾽ Orwg'àîmAdv
Γ΄. " .. ᾽ "' ' "' "
…-ΐςΞ…0555΄15551116116, pag. 9—43“ ΄…115΄5΄…… du ' culte 6111615…΄
. .΄΄…΄6615ι1π1,5511.111;Α…οΌι11…111 Adv gentes, cart VI” 1.651΄5π΄1…ε…΄΄ .- ___ __.Cf II1I.e Duche Sne *- Or1g
j____—_=_-_:___-_2)
.πλ………΄…Υ-6..…
edî_t.'.—
i_11_D_e_F__a_1_s_a rellgLone (Ε…… "Ι:.- _
ς…-……'. …

.… …1 . . .. .. . -. . .
---"'.»r-11-.11'1'.'::.1:11....;-.'--.-.;,,-—.-..
" ‘ - - " " . - - " ' - = ‘ - " = " „ ' ч - '"- ‹ . - ‹
'.-;
“ 1 1 . 5 5- . 1 1 , : “ . - . .….- ‘ --.-
‹---.-- ,….…..
..
- …
.
„„„„ -__.;. . ;_- .,ι … .. :.___ .; ξ: -:. …… .
 …
πι "&…ε…Ξ!€Ξ:-ιψ=.'9…-ιιΞιΜιά".-µε…; … '

i2
€
"
-
_-

" 2:
2 …
1 ͵'
".
_
"
.

»…
.—
.
*: "
.
2-0

: .
᾽
᾽
*‚_
’ι
direa dintre liturghia creştină primitivă şi ritul Iudeilor._

…
` 11“
…
.'
sa a f i r m a t că chiar p a r t e a , cu care începea… .)]

ι
n—l

.
liturghia veche si anume cea numită a calechumenilor..

ι -
.
cu citirile “din. Biblie, cu rugăciunile şi omiliire ei, este—' eşti. Se găseau legaţi d e el prin tributul didrahrnei , pe

-
-… .
o formă creştinizată a. vechiului serviciu al sinagogii ι).΄. «care orice fiu al lui Israel il plătea la Templul Dorn—

=
.
. ;
“nului $i, d e asemene a, prin pelerina jul, pe care era ţinut

.
Este adevărat că Iudeii, cari s'au icreştinat, au centi—-

1τ
.
3 . :
nuat la început să ia parte la serviciile din Templu- să——l înde 1111111311l scă 11131. ειι odată în viaţă“ l). Creştinismul

ν
..

Μ
atături d e fraţii lor intru Israel (F. Ap._ III, l ; Luca XXIV" --dirnpotriv ε΄ι — potrivit principi ului enunţat d e Mântuit orul

…
η.
. 7
I
2, 53). U r m â n d e x e m p l u l M â n t u i t o r u l u i ( L u c a IV, 15_._._. "in convorbirea cu samarineanca ) … duse Ia ιιιι cult

* 5
16; νι, 6 ; Ioan XVIII 20), ei se duceau şi la sinagogi.

|
spiritua l 8ἱ ιιιιι'veisal in acelaş timp. Caracte rul lui s'a

…
. :
(Fap. Ap. IX, 20 etc.). Dar încă-din'nainte d e ruptura. resfrânt dela inceput si asupra felului de a intelege

…1 =
.

ι
. decisivă cu iudaismul ςιοςιιιιιι…,.ινεειιι şi adunările lor' comunit atea reli gioasă .'Priinel e biserici creştine, desfă—

.
.4 .
-: pr'opiii, in care îşi îndeplineau cultui, potrrvrt credinţei cute d e c o m u 111111111 e i n d a i c e , „se simteau le—

:' ΄
ι
lor în Iisus Christos. Aceste adunări s'au numit ocazionar gate intre ele printr' un sentimen t de credintă , de dra-_

µ. , . " …А. : …ι
sinagogi (Iacob II 2; Ebrei Χ 25). Deosebite de adu—- Irosie si d e speraniă . Era o altă fraternit ate religioas ă,

'
nările de_Sâmb'i ta, ele aveau loc în deosebi Dumineca .1'1 alta naţional itate 311pe11011111 ideali-i, care—şi astepta

. '* -
(F. Ap. ΧΧ 7 ; I C01. XVI 2). In aceste adun ări exclusiv realizar ea într' un viitor 1111121131131.Pe113111311131 în lumea

'
:reală ea nu insemna înflorire a unei rase sau ει unei

π
"
creştine, se urmă 111 chip foarte firesc rânduiala ser—- °

: - '* ". : :υ
ν*
.
viciului din sinagogile iudaice, dar cu idei creştine… natiuni lrotăr;it e in nici— o parte nu se găseste un

[.η "*43:03.
Aceasta formă serviciul ωθεί… al dimineţii cu totul centru religios local, analog Ierusali mului şi Templu lui

…
τ τ:- " α …_|.
deosebit de Euharistie '). sau“ ᾽) Un singur lucru impiurrr url Biserica dela. sinagog ă,

.
Precum se vecie, era numai o atingere neesenţiala,… ι Με… ingiijµ… 31 anume Cartile sfinte;
pe care ιΓ'ρει5.ιΘειΞ'ει

τΉ
.
secundară şi cu totul formală. orizontul infinit deschis … .Ele se bucurar ă Ia creştini ' d e ειπα-13 cinste "si au fost

"
: .
…
.
de dogmele creştine a creiat dela începute conceptione- cele dintai carti liturgice ,..ale lor. In adunăril e creş—

.,
tine, Legea 31 Profetii sie citeau ca si in adunările

.
cu totul deosebită în Biserica ' creştină, atât cu “privire

…:
-
la ideia de comunitate religioasă cât şi asupra sârbă—- Iudeilor, împreună cu Evangheliile sau Epistolele Sf.

:
.
torilor şi a cultului in genere. Ο comparaţiune a prin—— Apostoli Incolo, Bi serica ει ini;.'furat' tot ceremoni alul

.
:
.
iudaic, incepand cu ritullor fundame ntal şi caracteris tic,

"
cipiilor şi a aplicaţiunii lor dă o luminoasă iămurire...

.
-
*
circumc isiunea. In calenda rul crestin, n'a tre cut nici una

ι
D i n c r e d i n t a in Iahve, ca Dumnezeu n u m a i a l p o p o r u l u i

-
ρ
iudeu, luase nastere la Ebrei practica unui cr.-rit naţional- din sărbătorile iudaice. Paştele şi Cincizecimea, care a u
.
έ păstrat numire a iudaică , avură cu totul 1111 alt obiect:
şi local. „IeruSalimul,oricari au fost stăpânii lui vremelnici,„… π

a rămas ca centrul ideal, polulintregei împrăştieri ενώ…

'

1) L. Duchesn e, op. cit. p. 5.

*…

.z) Ioan IV, 24.

idei
»

Ι) Adrien Fortescue, op cit. p. 9.5 3) L. _,Duche sne op. cit. p. 7. ——Expresiuuea cultică a acestei
se găseşte în Triod, sti'hiia I Laude, utrenia din sf. şi
marea 7.1
'

2) Cf. Adr. Fortescue, Op. cit. p. 5 şi 6.

sui
Luni (deaia din seara FIOriilor): …de acum nu mă voiu mai
…

la Ierusali mul cel pămân tesc ci m ă voiu s u i l a Tatăl m e u şi

ezeul vostru si îm-
”Tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumn
*

ііьтиі cel de sus, intru

’

preună vă voiu înalta pre vei la [егиьа

.-."..ιιιρΞτΞιιίει celui de sus“.
 22
___________ 23
cea dinta i eră sărbătoarea învie rii,
iar cealaltă a porto—— racierele ei. esenţiale“. observă Dom Cabrol, „iOrmează
η… sf. “Du h .). Pe de alta part e„
A "
. l
\}
`

Dumineca nu „eră 0-- . L.:

o sinteză, ale cărei părţi sunt toate coorodonate conform

srmpla mlocrnre a Şabatului. Semnul ştiut
, prin care se. unei idei—mame; ea nu este f ă c u t ă ,din piese de
deosebeau creştinii, era Euharistia (F. Ap.
Un prmcrpru dogmatic, deci, a dus la separ ll 42, 46) 1). imprumut, nici din bucăţi înnădite. Ceeace te isbeşte,
ati—unea ' când o studiezi, este unitatea sc0pului si a principiu—
Aculhrtui Bisericii „de cel al sinagogii. Era
dogma dcspre lui“.'). "Ea îşi are temeiul ei— cu totul original în dogma
intru pare a Fiulu i lui Dumnezeu şi
desp re jertfa Lui
pentru manum-ca lumii. Expresiunea ei fundamentală a crestinismului, ïn dogma sai'rioiogicri.
în cult a fost „Liturghia greacă (οι.'ίοιϊοΧΐι)ΐ' -- zice d. R. Will, „re-
Euharistia, de care nu puteau să se împă
rtăşească cei
“ce nu rupseseréi orice. legătură cu iudaismul produce în totalitatea ei istoria mântuirii dela incepu——
. Avem turile lumii până la înălţarea lui Christos. Acest'inalt
altar “ Î" zicea Apostolul Pavel ——-—I„dela care, n’au
drept să mănânce cei cari slujesc cortului“.“) substrat îmbracă intr'o atmosferă biblică faptele esenţiale
Euharistia ale mântuirii: întruparea şi jertfa dc pc cruce“.') Dog'—
eralb aricr a intre creştinism şi iuda
ism.
bu este mai putin adevărat că s'a incer ma aceasta despre întruparea şi jertfa li/léintuitorului,
cat un para—-
lelism intre ritul euharistic si intre ritu! pasca despre intreaga Lui operă pentru mântuirea omului se
l, ba chiar—
Ştfată de prânzul Sâmbetei, care Se luă ïn fiecare desfăşoară în ceremoniile Euharistiei, ale liturghiei creş—
Vineri seara si s'a conchis că ceremoniile tine. Mai mult ——— Euharistia nu este o simplă expre—
ebraice ale:
acestor rituri ar fi prototipul liturghiei creştine.“) siune cultică a unui adevăr de credinţă, ci este dogma
In.
acest caz, Euharistia n'ar fi ' decât desvoltarea insaş in functiune liturgică, este ——— am putea spune —
ritulu i
ebraic. Un argument puternic împotriva aceste o dogmă rituală. Ea se. află în cult în fapt si sub for—
i teorii.
l—a adus Dom_Cabrol,.un strălucit reprezenta
ntal scoalei
ma ei de instituire: „Luaţi, mâncaţi. Acesta este ira—
benedictine franceze, care a arătat că forme µια meu ....... ; .......beţi dintru acesta toţi, cc‘i acesta este
le de rugă—-
crunt luate ca termeni de comparatie erau sângele meu al legii celii nouă, care pentru mulţi se
foarte târzii.
Liturghia “creştină sau cultui euharistic nu găseş varsă spre ertarea päcaie!or“.”) Nu este nici numai ᾽ο
te--
paralelism ïn nici—uri sistem reiigiosf) „Litur
ghia, în cer—-
Martirul şi Filozoiut, in prima sa ApOIOgie (LXVI 4), a semnala
I) Cf. Dom. F. Cabral. -—- Culte Chrétien, in Diet. Iucrul ca o imitaţie, „Demonii cei răi", zicea el, „au imitat
Apoiog. de.-
la Poi Catho lique , Fascic. III p. 830 această instituţie în misterele lui Mit/ira : se prezintă “paine si
2) Cf. __Arlr. Fortescue, Op.-oft; p. 8.831. а .
un pahar cu apă în ceremoniile iniţierii şi se rostesc unele for—
3) ε…, XIII, IO.
mule, pe care voi le ştiţi saule puteţi şti". …- Nu e greu de
fi) Aceasta au incercat s'o susţină unii din
savantii şcoalei ger—— inteles, negreşit, adevărul din constatarea sf. iustin. Se admite
mame ca Bic/rel! (in Messe und Pascha),
Probst. (in υ…… lesne că creştinismul a avut “o inraurire asupra cultelor păgâne,
Ξεε.;Υ…ζ……σ…ε u.deren Reform), Gaita (în Tischg
ebetc u. Αύξ…- inraurire, Ceia care nu se puteau da în lături misterele păgâne
mais ge ete) — cf. Adr. Forte . .
5) Charles Garjgnebert ίπιτεετςε;"(ξπΐζ ε€ΐ1τζ' —— din acea epocă, nelegate de o teologie propriu zisă.
ΗΞ1ί8…ΘΙΟξυά… l.) Dict. apolog. de la Foi cam., fasc. III p. 845.
p. 97), ca şi alţi protestanti. de altfel, să'sta
bilească ο asemănare—. '2) o'p. …. p. 244. -'
mire pranzul—sacru din cultul! lui Mithra
-, al Cibelei si Attis etc
si intre Euhar'istia creşti nă. lncă din acea 3) Mat. XXVI 26—28; Marcu XIV 22—24; Luca XXII tăi—20; I
Vrem e, insă, si. Iustin.
απ.… 23 sq. -᾿

'ä:-——.n<.:—-='=Z-m9“üä=ä3…
’ (;;“äfilü—v—Ï'äfih‘mciaiww .L: .
 "q'.‘,.:
.
*-
3
:(

I
-
.
ν

_.
…
* .9
|

- …. . ; _,

""-
.…
-΄

‘
,
… - 5, -

i
'['-s.
,
«γ « 5: " ν _
- - 1…
24

.*
Ξ
,
_ …
΄.-
…
simpla comemorare a jertfei de pe Golg
ota; in acest fasurare, else impietcşte admirabil cu toate adevărat—“
caz, nar avea un preţ mai mare decâ

»;1
t un simbol.“ Ea rile dogmaticei creştine, dar mai ales cu întreaga dogma

ι
%
este reprezentarea, continuarea in
faptă şi în realitate a

:
jertfei Mântuitorului, pentru ca oamenii sa se facă păr- christologică, în care se expune relaţiunea pesonală şi
᾽ substantiala cu celelalte persoane ale Sfintei Treimi.

' .. '
ta;-3.1, [de fructele mortii de pe cruce. in sf. liturghie, se ι Mai mult, ritul euharistic insuş poartă în sine alte dogme
“i_ifliişr'iîiă întreaga dramă ει arătării Domnuiui, & pati— ϊ care se desprind din el, cum este acea a prezentei

-" .
^mu, a invierii şi a inaltarii Lui la Cer. El se arată real
reale, a transubstantialiunii, adica a prefacerii elemen—
111 .s Liturghie. Comentaforii autorizati ai liturghiei 131-

-
t telor in adevarat ul trup si in adevaratiilsange al Dom—

'
sericn ortodoxe s'au găsit de acord săi-constate că toate ζ nu'lui. Este, deci, o relati-„me „pană la confundam între

…
ceremoniile brodate in jurul sf. Euliaristii sunt expre-

…-
- dogmă Şi CU”, cum CS“? Şi firesc Η"… religiune a ΒΡἷ“

.
511111011 ideilor teoretice creştine (sf. Dionisie Aero'pa— ζ " & . nu ει formei. Este, asa dar, pe deplin indrepta—'
ξΙιι!ιι!,.…εΙζ..-Οίι*ί1 şi Nicolae Cavasila) $і indicii asupra _ ’1 ша constatarea că „religiunea creştinii atinge în dog—

:
arejurari lor din viaţa Mântuitorului (Sofronie, Gher— “11 matica riturilor,'ca şi în cea a conceptelor metafizice, o
man si mai ales Simion al Tesalonicului).l)
Formele şi … perfectiune „mea“.—*)

…
Simboaleie ei sunt în termeni atât de script uristic
… …,. ijncât
_ __ __ , . .. |

᾿'
Η]!οϊζ]Ξ:ζ?ξ3?8ϊΐ1ζΞ;ΐΐιξΞ1Πι1'ΞΓΞίξΞΐ 1163501"Οι…Γ1…ξέ|ΐ|ΐ Ξ… & Δ"… '%seruaţiuni şi conc./mimi.

ζ
tură. Chiar elementele din `га'тіі V ιΤ='ΐ *" t IJt ‹» . . . . . ….
numai cele cari au ca obicei έρέΜι25ίέι & ΞΙζΐΖυνίΐξ "*-!ΐΐΞ.-'""?...Ξξΐ.ΐΐΡ…;ΐΐΈΞΐ93…-ΗΕ'…Ξ…ζ……Ξ΄ΐιΞΞΐΞ…%ΞΞΞ€

:
:
Cultul'Bise ricii cestinc isi are infipte. rădăcinile sale
: ,… _ …… & . . . 1 1
i atăt de stransa Şi decondiţro nata !ΠΐΓΘ…,άΟψ"ξι&…ΐ
„ “ '…'";- 1… …. t - a. Aer don'ma traeste 1n cult, il
bana chiar in substratul, din care îsi trace seva lor

'
5:11 '…1….1….……"Ό΄…'Ρΐ αφ… ' 4 " δ
rnsa'tleteşte ŞI ” spirituali—matza necontenit,” lar cu u.Ι
dogmele insăŞif) ln simboalele si formele gale de des—- - ." ' |… lt
г
… __ ᾽ … ' ᾿ ᾽ .. practica dogma, se intemeiaza pe ea, se hraneste Şi—Şl

…
l ) Cf. şi P. π……» Op. cit.. pag., 7. —— De asemenea: Dr.
?
… ν. Mitrofanovici, Op. cit. pag. 451, 455, 433. *
trage puterea din 'ea’ răspând ind Viaţa şi credinta creş—
2) Pro/11.1111] lucrarea citată), dar mai ales S. валами/е (Επι…
ΓΕΜ- ᾽

'
d'Orient, 190%), p. 8—9) pune intr'o ingenioasă conexiunetexte din De aceea, crestinismul, în Ortodoxia lui, şi—a păstrat
cuvantarea Mantuitorului din ”mintea patimilor, cu alte texte de
a …η… за neatinsă în plină continuitate si unitate, dela
pro— ᾽ ᾽ azi. “Aşa s'a. putut ' înlătura orice
΄
misiunea E u h a r i s t i e i inceputul său până
-.3
, spre a dovedi prin ele aluziunile
euharistice din Ν. Testament, care… augăs it ecoul
în rit. Astfel, centundare, orice amestec al său. cu ιι1ν8[Ξ&΄΄ ΐ…΄*᾽ sau C“
` .
"?' Εν- "Η… "Ευ 8…"------- Viaţă“ (XIV Ö) … „Eu sunt painea
БЦ… (VI 35 sie.}; „Ramaneti intru mine $1 eu intru νοι“ (XV. 1" Practici streine; Cum s'a intâmplat cultelor-, cari se re—
'n'" ` . ᾽ ᾽ ' ‘ ' .*:Ξ&.ς;τΐ.
"ξ: zumau la ceremoniile
.. c u SCOD uhhiarlst,
.. . _. ',» magulor
3111c . " ..
„Cel ce-n'iănancă trupul meu şi bea sangele meu; intru
mine ptrece şi eu intru el“ (νι 56); „Prec şi tuturor _misteretor orientale din epoca apariţiei creş-
um viţa nu poate sa
Elf—113851 roadă din sine singură, de nu va rămânea _în …;,
aşa
tinismului; acestea, in drumul lor din Răsărit spre Roma,
_ …… Η". de nu veti rămânea întru mine“ (XV 4) —— .„De nuveti făceau tot felu! de împrumuturi şi adaptări. De aceea,
manca .ΐ…ΡΗΙ… Fiului Omului si nu veţi bea sângele lui, nu veti _ _ _ —

Ξ;εξ3νι'ειζέ întru voi“ (VI 53). …- Cf. Adr.

Fostescue, Op. cit. pp. l) Charles Guignebert -—- Με…-Μ… .'les dogmes, pag. 162“.
,
i
n
 26 Μ
27

c d e siren ă, care
cultul Bisericii crestine nu poate f" pus ïn vreun fel de nu “este, ïn acest caz, decâ t un cânte
prim ejdie pent ru

'
. ascu nde - conş tient sau incon ştien
legatură nici cu ritualul sinagogii şi nici cu misterele. t o
tre—
. doCtrina şi cultul Bisericii. De aceea, aceste forme. _

91τ=τ
… ‹
păgâne. . _
'reacţiune şi se elimină.

…
Pe d e altă parte, această intimitate nedespărţită intre zesc
dat prlle] Bl—
dogmă Şi cultul creştin explică de ce acest organism Aceasta a fost—soarta ereziilor. Ele au

3 -
gie necu nosc uta
sericii creştine să—şi afirme, cu o ener

.
religios este atât de sensibil la atingerea cea mai nem—'

3 ,
tel-dr credi nţei $1
semnată în aparenţă, care a r putea ᾽ să însemneze (} ïn istor ia relig iunil or, core latiu nea punc

!
»
d m cult. Mai mult

:
modificare a fizionomiei sale, esită „dintr'un proces al prec epte lor sale teore tice cu form ele

v
a dog mei m cult,
său, propriu şi firesc. ———ereziile au— fortat, chiar, oek prim are

3m|
se
intr 'o bogătie de forme depline şi prec
Desigur, creştinismul reprezintă în cultul _său ο viată, ise, precum

'…—

.
1€
va vedea în capitolul următor.

_
care trăeste ïn veci, o j e r t f ă neîncetat activă, legată
_nedespărţit de persoana Mântuitorului, care'în liturghie

΄ &"
-:a

.
ί *
intră în nemijlocită comunicare c u credincioşii şi—şire—

* ‘
.;
trăeşte opera sa ,mântuitoare. Elementele personale,

ξί .
cari vin alături, oricât de apropriat ar cădea, se dove—

ξ ' -

.
`…
_.
desc îndată … neorganice, streine de. fondul dogmatic

…J
…5…
, .
:
scripturistic transpus ïn cult si deci in nepotrivire cu

.
ς " " -ι
᾽

:
interpretarea ecumenică. Dacă aceste elemente streine

.‘A

"v
J? .
vin s u b 'chipul unei învăţături.dogmatice, ele vor trece

π ';
µ

.
in cult, printr'un firesc proces de pshiologie şi vor

-;
l

‘
ν
îmbrăca or'ioformă nouă, ori vor-modifica sau chiar vor

…
;

suprima altele vechi. De asemenea, o formă. streină

… -.
.
-

:›
.

observată în cult nu va întârzia _săse desluşească şi

>_
,
… -

.-- " _ …. , " :…› … _ "

să-si articuleze ideia corespunzătoare ïn sistemul d e

-
:

.
Η??
…

;
credinţă, pentrucă, „.dintr'o simplă adeziune momentană

΄
+
,
,

la o ceremonie, se ajunge la o cenvingere solidă, ïn

*
ι
ο

stare să orienteze conduita“.*) Este ca un vierme, care,

,д .
.
!
.

.
.
.

ori d e va incepe dela rădăcină spre floare, .ori merge

.

‘- .
,
;
?

΄
dinspre floare spre rădăcină, acelaş efect— primejdios
-

.
\
.

produce. Prin urmare, ïn faţa unei schimbări neautori—

.

_
. ..
.
…- .

zate cât de mică în ritul-liturghiei,trebuie să fim bă-

_
.
.
.

„nuitori. Vorba că „de ce atâta zarvă pe ο chestiune ca

„ . . . . . ..

_
…
:

aceasta ?- Şi cu ea, şi fără ea... tot. una este“ sau „de

…

ce ar fi o crimă că mi—am permis să fac o schimbare...? “f)

΄

! ) G u s t a v L e B o n — La vie. d e s v e r i t é s , pag. 36.-

-

2) Apărarea Pr. Tudor Popescu (Cuibu cu Barza).

'
4

ξ;

. " "ΜΕ…-ΛιέπζΐΆωΗ=ΨέΓΗΠ-αΦ€ :ΐ'-"-'τ:ι . . -

ε
 '29
trivă, elementul rational în asimilarea dogmelor creştine
reprezintă un mijloc d e pogorire şi d e alterare.
Adevărul religios creştin este transcendental şi, ca
a t a r e , el n u p o a t e fi pătruns ş i a s i m i l a t prin procesul
' . - comun al facultăţilor sufletului omenesc. (ΜΜΜ si na—
tura dogmelor Bisericii pretinde supunere, smerit—e şi o
înfrânare a încrederii şi semeüei personale, tocmai ca o
probă de înţelegere a caracterului supranatural şi deci
". suprauman al creştinisrmtlui. Unii, însă, l—au întâmpinat
„ cu atitudinea obişnuită în filozofie, în care controversa
CAPITOLUL „_ i şi contribuţia personata constitue un titlu de glorie.-Ei
᾽ ; ïl supuseră examenului Şi legilor comune ale raţiunii,
Ereziîle şi cultul. - în loc să—l primească şi săi-l pătrundă prin credinţă.
"1 Căci „ceeace este transcendent este inaccesibil inteli—
ξ, ]__.__._ Æfffrftzfznea Ή Ol' σ __ … ___, __ , __ ᾽ gentii_logice; numai credinţa este competentă in această
ia ma PS:/1010515“, (sm— 111z1ter1e".*) De aceea, sf. ap. Pavel lamureste ca ade—
Ilm *?! matei-ralu (l €|'€Ζΐ€!΄. Ξ vărurile creştine predicate de el nu trebue luate ca
Ce …… Ό "Ώ!" * cele „după trupf', adica drept un fruct a_l__s_p13cula‘giei
La Ο.………1…ζ,Ξ,…και…" __ ___ __ EEEEEEEE EEEEEEEEEEEE „___ _ __ Î sale personale; ac<_3_5_._e ειςΙιΞΞνΞε-ιι'ιιι'ι nu ΕΟΞΐ3;Πζέ1€5€ de—
ΞΞΞΞΞΞΞΞΞΞΞΞΞΞ___ însemnă partid si. …;; ___-___: EEEEE Τ1ι.;ιιι,ει€ΐ;Θ, _ εξ)? ,,:szirpnnct;1'31-1011111112;zza/1111 .31 toata unt./fam ce se
sau EEE __ EEEEEEEE filozofice, cum Θωρ ___ 1ΐ*ΐ*…ΐ…ΟΓ Ş???” ? ranca frapat/zeu ştiinţei (m Dura/zecea îigrobinr! ……
etc Γ…1…ά086…Πωι>…*… acest} E; pc e ICH ._9___1_1.cii __ 111112123611e spre ascultarea 141;ΠΟ|ετι΄-εϊοε . ) .-
EEEE Ch.... s, pe care o ____________ EEEEEZEEE т;? _T_:1vä__a_1__1_1z1 .,. __O religiune descoperua de uumn'ezeu, care da ade:

.
_Dave-l …… ΞΞΞΞΞΞΞΞΞΞ că a mmat EEE ___ ECWEΗ… Ρ …νε'ιτιιι'11€ΨεΙ€. credinta, care nu lasa libertatea de a h;
saică .__ * 19. e erezia *…" discutata 011 a;;argnmentn impotriva Ciivantuluriui Dum—;

ς
Cu ,_____ nea, insă, Cuvântul erezie EEEE __ _ F 11_ez_eu‚_11_11 va trnrcrodata gustata o e 011111131111111f11111_ur21_11

3
ι
şi sem” η)… a însemna 0 rătăcire vgllîînîarlïn s_en_s_1__ä11 $1EmdarEatmc1, car—i— se tălesc că des copar orice nunc—rar

:
.
:"όΐ|21΄:α :… ип adevăr de credinz'ä orfodoxcî’) ζ . a- _ prin puterea Spirituluilor: Α _su_p_11ne raţiunea ŞI curto-

|
9
urmare E:ezia este un punct nou d e învăţătură, rin __- z1tatea sub lugul credintei, a intruna pasrunile prin nu:—
.
" …

atinge
care Ι…*"-"' *..*Ξίπξ8, dinо firea
fit/oraşteeste Opiniune strai/ză oii arse/7:311; . .ι. a Şuangnlenei, unE ιιΞιΞιιοιιΞ
…

sistemului de' "ΕΞ 't ec rata aspra

111b1l pentru este(Η)…
…'? I\u ͵ este, sacrificiu,
ue η)ι.Γειΐ΄α:ι pe—
in toate
. *
_ “
3

meniea :::lativifatea omenească a o _ _ ως Η" ι veacurile saL1_ga51t__oamem puţin 1115p11s.1sz1_1z1ca1 acest

_ .
. 7
…

Pinium οι personale i,. lucru sau can, dupa ce au facut—o, sa se intoarca …

ori chia: imprumutate din alte siste me
5

.
«

relig ioase nu
и …
: 5
.?3

ΞΏΟ … Tire sa adaoge nimic Revela ţiunii divine făcută

.

1) P. O_ttramare, Op. cit. pag. 127.

:

.
—

.cephn 5 iirect d e …… Fiul .lui Dumne zeu. _Dimpo— ?.) 2. C o r i n t . X 5.

.͵. .
.

_ _ _ —
… *?2
.. .:_
t
.

1)Cf.F..‚ 1l\).X XlV14.

ζ
.

ω ο ε ι - hbe Bergi ér—D iction .

c
.
- & .;

de Théol og. t lil—fe. p. 242.

.»
“
ΜΜΜ.»
-
'
3
5… . -.
'
|
___do
:
., .' |. :*«;.-……;,1
ΐ.
.—
η
"z
?7
-
 ?
Μ
30

"
# ι ..
_ _ _ - _ _ _ . “ —

urmă. … ince pat

” om ere ' zul
" or' n'au ……
facut altc
. eva decât că
au adus _în religiune spiritu Δςγ11"εϊ a elenistilor orientali. Ea era o Contopire a filo—
l gâlcevitor, spiritu! de !
linişte şi de pismă, car

.
e a stăpânit …… zofiei lui Plato şi a altor' “sisteme de filozofie greacă,!
şcoalele filozofice 1). _
]?- cu doctrina lui Zoi'oastru despre cele două principii
- Ga lina m ͵
'In vremea ivirii creştinism al binelui şi al răului 1). _ ͵ .

€
ului, obiceiul de affiloz
erafoarte comun, ba chiar f Acesten reprezentau zestrea intelectuală şi sufletească

;
o modă.. Pe deasu . ("а
şhmsmul însuş, prin doc

-
trina sa, pri leji se () 'tîil a primilor creştini; la unii dintre ei vechile idei căutau
fermentatie a opiniunilo ea,”mî: să prepondereze ca puteri asociatoare fată de noua lor
rireligioase şi ΗΙοΖο(ΐι'ι…

Μ;
“dintre— nouă creştini nu se- put …[Γ]ΗΞ credinţă. Ceeace este personal, însă, ceeace s'a produs

?
useră incă elib er" de
nb!

“
inraurit-ea acestor sistem printr'o contributie a omului, angajează în chip special
e si veniseră ïn Bicedr

i; &€ι . "« =— .
strandu—şr vechea menta ic” "&& psihologia personală, amorul propriu а т а entuziasmul

!
litate.—„Noul Testam-Zn
t 85138-

«
Ïîîî let îhi a'r , sub numele de ς|'102'ά, şi, deci, impuisul spre exteriorizare este de o energie

€
ïn ΄ξιρκ)Ζίξί)΄ε…Ξ

ş'
caracteristică.— Tuturor oamenilor le place să inspire

.
… ?
,
Ή=
nu s: LIITILI';1 altora ideile işi gusturile lor şi să—i facă să primească

_
‚ {1:I;;:St: ἵει" {Ξρ
ς… ἷιῇ ἶΐξἷ ξἶῴ

-
пс ΐἔ'8

i
᾿ turilon car e
l Scrip

" ‘ a'
ner e a…dogmelor, ci des

€
voltă ideile, εξ 1'ξΞίεΞΙΠΙξ obiceiurile lor. Dar, precum foarte bine observă Pluquet,

ξ
,
Şl cauta a pătrunde tilOzof Έτξ1ΐψίΞ

-
„această dorinţă niciodată nu este mai activă şi mai

;
,
ia crestinismului. in άπαξ"

-
.
…

„
adevarului,insă, spiritul omenesc org întreprinzătoare decât atunci, când cineva este insufleţit

ε
„
:
.
olios 'n'are cur-fuci
sa renunte la el însuş, la ' d e zel religios.) ln religiunea creştină, este o datorie să

μ
propriile Säle vederi la

:ά .
1
Şi la speculatiimile sal e; idrelile ᾽ lucrezi nu numai pentru'mântuirea ta, ei şi pentru mân—

3
el' amestecă cuv ânt ul rev
cu ela t

?'
ideile omeneşti si-uneori sub tuirea aproapelui; aşa că creştinul zelos, care cade în

Έ
ς „
""
stitue dogmelor ideile
sa le sau nu admite eroare, entuziastuha cărui imaginaţie iscodeşte vre-o

“κ
" ^in dogmele cre ᾽ stine decât ceeace
practică religioasă, se crede obligat s’o predice şi, dacă

"
se poate acomoda cu principiile

…
lui“.“). Iată ariei/za rsi—

L
hologzca a ereziilor.

…
se poate, să silească pe toţi oamenii să vorbească, să
' ὁ

W
€
Elementul istoric şi material al cugete şi să trăiască ca tel—'). Cultul oferă, de sigur, în
ereziilor dela ince—

.
putul creştinisrimlui il reprezent chip natural cel dintâiu plan pentru înfăţişarea ereziei
au pe deeparte ideile din

ψ
filozofia religioasă a Iudeilo

Η
inaintea mulţimii credincioşilor. Pe de altă parte, formele

"
r din Alexandria dusă 11
deplină des voltare de iudeu'l Filon (204 sale simbolice sunt singurul mijloc de tâlmăcire a dog—_

…
ϊι1..ΟΙ1,ι' ~— 35
d. piu'): Ea era o incercare melor pentru multime. Ereziile au trecut deci în chip
d e a pune in acord. filo—
zofra lui Plato cu legea mozaic consecvent din domeniul teoretic în cel liturgic, in vir-
ă şi avu multă trecere

.
}

laIudeii cre ştin i din veacur tutea „interpenetraţiei dintre inspiratia şi iiguratiunea

__---—
ile primar-er Pe" de altă
religioasă“ "'); "orice.. ideie religioasă aspiră l'a ο formă
'-';"»΄΄:- * _ .~‘
,

parte, un ISVOI‘ nou îl ofer

ea filozofia religioasă vul—

- .
΄
` .…

cultuaiă. '

.
Ἡ
'
…

.
; -

.
.
!

‘
. …. :

!) L'Abbé Bergier, op. cit.

-
ι

—
pag. 240. .
*

.
-

2) Dr. jean Alzog. Hist.

.
.…

univers; de L’Église, V—è

…

.
a

.
ed.—tom ‚

.
ΙΙ 2 : 3 7 . C f „PI
͵ ; .
‘
.

-
po 225
u u e t , __ .- !). Ci. Euseb. Popovici. … Ist. bis. f, p. 65, 66.
и…

’ . ' :

-
απ…… des Μ"…8, des erreurs

- .
et de schirmes, p. 25… q

..
2) Diction. des he'resies, des erreuers et des schismes, p. 25
g
т

3) R. Will, op. cit. p. 22.᾽

t
,.і ξ
.-“
ς
"
ι

ä
τд
"
‚ a f
_
 …
: {a.-‚113,91-ξΉΏΐ:1.::-":?.
;:z_:=;_?‚ 4111113313111

+
Έ . € --°-. ? :
..
&:'*.
ξ ".
ι°.
ς
΄
ΐ
ς 2. —— 131221110 ͵ Εωοιιι!|εο, —_G!10311'co ——
(\ "| . . ο ι o ΄

-
-
]ν!Ω.'ιι'!ιείω ,?! Liturghia ereticilor ,eostico-n:ani/referi Pentru acesti noni eretici,

"
.
‹.
".
problema râului în lume era 0 cires.1111110 de primul rung

ὶ
'ι
Era şi firesc ca cea dintâi erezie să se ivească E1 1111 admiteau origina raulur 111 abuzul de libertate

,.
printre 211 omului, ci o vedeau în materie, creata 110 0 putere
creşt inii veniţ i dintre ludei, de oarece ei

*
fuseseră mai

""
.preOătiţi prin Legea veche pentr u mant inferioară Spre a explica acest lucru, ei au format „un
uirea adusă sistem mai 1111111 fantastic (1005 t ως… plin de rrna»inişi
prin Mesi a Faptu l CEN/"1511110110101 declarase
că n'a venit Lie alegorii dupa felul oriental ‘)“. Prin aceasta, „ei a—
să strice Legea 31 Profetii, 1110111'5115‘1 interpretare
a unora 010011112111 să Llcsiigurezc creştinismul“, prccunr zice Α.
cari nu voiau să se desparti—i de Legea 111111101303
1111 Bouché—Lcciercq, „punand ::: locui lui un amestec de
întelegerii: să se supună la sacrificarea „omu
lui vechi u“ 11102011131111510511'010'5131 platonica, de astrologie, tradi—
tradiţ ional $i sa' inire curati in non:: îrnparaţie
511101111111- 1111111 iraniene şi calLicene, :.iin care 01'5‘1 aproape eliminata
Faptele 51p031011101'3i epistolele si. ap. Pavel ne 111511111
— rcvelatiunca cuprinsă in Biblie. Ei voiau 351 121021 din
risesc cit, printre crestin ii iudei, 80 ăgseau unii, cari creştinism 0 111020111;- mistica, :…".111 101111 11000101101113—
admiteau alaturi de lisus Christos 1111 alt !ένο *" pentru
mutat de mai tarziu“ ). D111,515100513151 doctrină, lumea
viata 101' Spiritu al”:: şi anume Legea lui 1110130 La inceput,
era opera unui 311111115111 si, caatare,:nântuirea însemna
deosebirea aceasta a eşit la iveala ca 0 direct110
' pentru
menţinerea in cinste a practicilor iudaice in Biserica eliberarea cle :Cbufiillli, 11151101'10135111051013111030. Această
operă 2'1 l111'101'111111-0 Christos un 0011 puternic numit
΄ ζ΄"3ΐ'…!…ΐ- Mai apoi se accentua sub forma de sebizmă —— 1.101CLerintlr Eonul :::ä::tuii'o:',i::: de Μειι108,Ε0:1ιιἰ 1111111111
schisma Nazaret/or — prin alegerealui Thebut'nis, un
1118111111) 00 Ebioniţii nu se 11111012111 0.1 iisus ει 211111111111
partizan al acestui fel 1.10 ει vedea, ca Episcop ciupi-i
"

‚(31101°.11011 respir: 1101111 aceasta ideie, care, ca mater >,

si. ap. iacob, :i'aiele Domnulu i. Din aceasta schismă
nu se putea impaca după dânşii cu 111111.21 1'511‘51110 :::-tcni
răsări 0 erezie, prdiesată de o partidă extremă, care se
-

ει Μεῖιιἰιιἰἰοι’ιιἰιιἱ. rin urmare, E1 nu s'a 3511513;.qi i:: trup

1

deosebi cu numele de EMO/1111“. Ei durară până prin

inca din pântecile Sf. Fecioare, ci a avut numai 1:11 corp
A

veacui V-lea, sub diferite forme si despartiri.

:::::::rent cum zicea Sat"urnin, sau un corp ceresc, 111111-11
M

Punctul 101' de plecare era in indoiala despre atot-

-

055003101100 lui 82121102211103.2300213121 era 010110100110—

puternici a creatoare 8 ἰ 0 800;͵ι:'0divinitatea lui Christos.
'

3110 110r Doc/501! de pe vremea apostolui-iu $i 0'1211111110—

l

C:: vremea au ajuns să tag—12111111213011 deschis dumnezeirea

113‘1111111 105-111. E011'11 Christos, dupa părerea lui Corint}:
—

Μ ântuitoru lui, pe care il socoteau C21 pe un simplu.

$i Basilide, S::- unit cu omul lisus la botez-: 31 ει ramas
—

mesia omenesc, un om deosebit prin înţelepciunea şi

. a

cu ci numai pana la 1513.15.111 ire, 0511111 s'a 1115111511 151 cer,

'

prin pietatea sa. E1 11 priveau ca pe Cel din urma si

asa ca patima ει îndurat—o singur 0111111 113113, care $і
—

„cel mai ιιιε110 dintre profeti; nu era nici Dumnezeu,nici

i -

51351, după părerea si interesul lui Simon ir'lagul, rr'ar l'i

Ρ…! 1111' Dumnezeu $i, prin urmare"; nu credeau in na—
-

suferit răstignirea decât în aparenţă în ludeia. Cu alte

—

şterea lui supranaturală ca om.

.

cuvinte, „naşterea lui Chistos, realitatea material:-_i a

-

M211 tarziu, aceşti eretici au fost influenţaţi de ideile

—

1) Al.-Log, op. cit. 1, p. 226.

—

2} Op. 1:11., p. 295.

L.}
u
..". .
_ _
:u‘u
 34 35-7
corpu lui său, patima şi a doua venire a …811,΄ς111.1 111111 Gnoza . fiind privilegiul pnevmatiCilor sau al celor
cu seamă învierea trupurilor şi întemeierea unei împă— i'a'leşi,.cultul pentru aceştia era secret-in τ8181011111! 1111
räti'i alui Christos erau pentr u gno'stici superstiţiun
i piine
Manes, pe când pentru restul adepţilor (psihici si ilici)
de cel mai pronuntat materialism 1)“. __ era exoteric sau public şi constă din rugăciuni, cântări
Chris tos, deci, nu ne—a mânf uit prin jertfa vietii şi predică, fără botez, fără Euharistie şi fără alte ee-
sale
ci prin descoperirea adevărului. Ne [împărtăşim -remonii 1). … _ ᾽
de man—,
tuirea adusă de el nu prin primirea. darurilm'. Liturghia Bisericiia fost fundamental alterată. Chiar
dumne—
zeiesti, cari se comunică prin sf. Taine , ci —--cei cari au mentinut—o, au desfigurat—ein sensul ideilor
prin curios——
tinta adev ărulu i descoperit de el ᾿). Gnos teoretice din sistemul lor, dându—i valoarea unui simplu
ticii, preo—
cnpati de mântuire, voiau să ajungă aci prin. semn de fraternitateori a unui simbol, cel mult; mai
gnoză,
prin cunoasterea lui Dumnezeu. De aceea,” gnoza, degrabă recunoaştem în Euharistia — gnostico-ebionitico—
pe
de o parte şi o anumită atitud ine fată de
mate rie— manihiecă un ospăţ de comuniune liturgiă, ca o res—— ᾽
ascczä сд la λ4&ΓΌ"3"1…ΞΞξ…έΏλΩξΞΜ1ξ1€……ΏΞΙΕζ…| frângere a ideilor şi practicii misterelor păgâne, cu cari
| 111ΐ1΄Π"'ι*1"Γ1'ΘΠ1Θ1Τό.1ϊ"Ω& 41a Sgrpocininy— era mijloc8ul сочти—
“-- =». . .... -- -=---.
se înrudeau aceste erezii. Inaceastă părere ne întăreşte
pentru
;lîlitlîitllre, pentru 11116111001011111"…,,0111-011111". Formulele mustrarea, pe care 0 îndrepta Irineu către ucenicii unui
1111111110 par a fi ocupat un loc mai secundar 3). ' oarecare gnostic Marcu, învinuindu—i intre altele că în—
_ Se înţelege, deci, că liturghia, în forma-in care 3111100 si femeilor să săvărşască Euharistia”); nu intră
fusese
instituită şi se practica în Biserică, nii—şi mai găseă “în principiile si practica Bisericii un “asemenea obiceiu
nici-u n
spl-11m într'un asemenea sistem. El însemnă o desfiin .al templelor păgâne, de a încredinţat sacerdoţiul-şi fe—
tare
pe deantregul a carac terulu icultu lui crestin.
jertfa Mân— meilor. , ᾽
tuitor-ului, care formează centrul sfinte i liturgh ln administrarea acestei sf. Taine, acesti eretici schim—
ii, nu mai
putea avea nici un înţeles după sistemul gnostico—ma baseră ritul euharistic, conform cu principiile lor.- Aşa,
—
niheic, de oarece pentru ei patimile au fost numa Ebionitii, ca unii cari nu abjuraseră obligaţiunile Legii
i
aparente. In Biserica creştină, sf. Euharistie este Vechi, făceau EuhariStia cu—azimă şi serbau Paştele
repe—
ttrea ]EI't'fGi de pe Golgota ca mijioc sfintitor al gratie- Iudeilor, la care adăogau numai amintirea patimilor şi
i
dtvme, pentru a ne împărtăşi de mântuirea
adusă de 1) Cf. Evsev. Popovici, op. cit. l, p. 285, 236.
Iisus. Gnosticii, însă, negau în general necesitatea
cul— 2) ln Advers. Haeres., l.. Х…. 2 ; cf. Forteseue, op. cit. p. 36
tului. Singur Marcion i—a recunoscut însemnătatea,
dar şi 37.-.Μι']100111 de propagandă .cel mai eficace al lui Marcu consta
a căutat să simplifice formele cultului ortodox
şi îngă— într'o celebrare impresionantă a Euharistiei, graţie Carcea incre—
dura catehumenilOr să ia par-te împreună cu credi dinta pe asistenţi că Dumnezeu 1111111111 comuniune cu ei prin
ncioşii
tastiumgMen. ΄ mijlocirea sa. Femeile erau cucerite in mare număr, dar vraja
Ε .
* 4
tinea putin “şi, amăgite, ele mergeau să-şi mărturisească eătnta şi
- …

1.) A. 80110110 -—. Leciercq, ор. cit. p, 296. umilinta la preoţi si epise0pi..Sf. lrineu a primit multe din aceste
şi €f. r:;vsevie Ponovici, up. cit. 1, pag. mărturisiri, cari făceau să roşască obrazul, unele din penitentele
267. sale având Vreme să fugă înainte de a cădea, altele se răsbunau
(SO-6!, ‘f.
n. H. Leclercc|, …
1342" . D'101011.
t" ' -'
dArch eolog. “᾽ de Liturgi
et ' 'e, fasc. de deeeptia lor spunând. in- amănunţime cele ce a văzut şi auzit“. _
4) Cf. Alzog., op. cit. !, p. - ( Н . Leclercq, ibid. p. 1.357).
239.

…'… “’ν-᾽: : -
.. πει…… "'":
36
invierii lui Christos. Gnosticii rigOLiş11, 011111 era
',Faţian
0p1'11'21 chiar întLebLLinţarea vinului in Euharistie. Pentr
u tueşte sufletul meu de acest 110110 şi de tot ce este 111
eliber area 5131111111111,111211131121,1:1001 001'p111,1101311121
slăbit,
aşa 02.1 vinul 111111111021 fi 11111'0b111111211.Ba111021,!21111001
3111,
ei chiar se abţineau dela Euharistie, precum ne spune
5111311111111 ). Mai târziu ei 151 10111121121 practica de
a
pregati Euharistie cu 211.321,110 1111 de le—a $і ramas nume
le
de 151101211111 (1111121112111), !ε1εορει|'."ε15!ιιΐι sau 141711111111 Αιξ-0155
uz se 91151'11 $1 laLgnosticii ebionili Ο categorie dintre
aceştia şi anume 13110511121111111011111111211151 saLe.L\fianilLe
ii
nici nu pLiveaLL Euharis tia ca pe o taină necesară 52111-
111 VLL3—0 asema nare cu cea din Biserica creştină.
13110 1011 013101111101 şi U11051100—11121111110101 501111111321501'2
’151
alte rituri. Α5ει, Elkesaiiii se înclre ptaui111 timpul ru—
gaciun ii spre some, Lie uncie vine lumina.. De 210110-21
121111215 numele de Samps ei sau 811111501 (amici ai 5021——
101111). 1112111111011 întrebu inţau untul de lemn la botez 111
loc de apa, 1211' Imam— baptistă , 0 ramura ebionit ică, se
botezLLLL aproap e 111 fiecare ε . După gnosticul Marcu,
gnoza nu era de ajuns pentru intoarc erea 111 pliroma .
P0111111 aceasta, 1—31"11 necesar $1 botezul, dar 1111 botezui
1111 lisus, socotit un botez de 130021111111, ci botezul 1112111-
1111101 ai lui Μειι'0ι..ι Unii, insa, tot din 50021121 1111 Marcu,
erau impotr iva acestei 11111112111111,11:0g211111000511211021 1'11111u1,
socotea u ca ceva necuvii ncios εἰ 1131310211111 11115101'11lpu~-
terii nes p u s e 51 nevăzu te pr'in e l e m e n t e vi;. ibile 51 pe—
ritoare. Аі‘ііі‚ dimpot
і rivă, ţineau 521 mareas ca pompa
rituiui printr'un fel de nunţi Spirituaie, cari. inchipuiau
unirea perechilor de eoni in pliroma. Se a r a n j a oocamer a.
nuptia la, se 21010110151121 1111 botez însoţi t Lie invoc
aţiune a
catre 1211211, către Adevărul si catre Christos cel coborit 111
lisus. µια…-ειτε i n v o c021111111021 se făcea 111 l i m b a ebraică.
11111tialul Shiga atunci: „m'am 111121111, 1111111 liberat, mân—
" Ή ..-" Μ - - . . . . . " -..-..…….
uno-...A".
I} In Ep ad- Ξιπ΄γ…., c. —— cf. 11"1zog., ορ. 1211.1, p. 2.31.
' 3: *;5.:":Μ…ι;|.ι'.5.1τ*'ιεΞ';3:ει: ".ξ'…΄!΄ΐ.ξ!1΄Ξι'.΄-"-΄.ΐ'Ξ:Γ': -
΄-€1, 111'1'11'1'1'11'63113'1111 lao, ει! 'C'e'l111 ce ει 121501111113012115111111111
52111 111 vederea mantuirii 111 Christos cel viu“ . Cei de
fată murmurau : „Pacea să li se 11021 1111111'01' ,celor pe
cari se 52112151110510 ει0051ζϊι΄ι΄ιϊι΄ι΄δ΄ΐ.""
ι . . . . ..-.
lniţiaiul era uns. Alţi marcişti se mulţumeau cu 111211
., . __ … ι
13111111, 011 1111 amestec de apa 51 unt de lemn turnat pe Lap ).
Gnosticii 1105132111 Sâmbăta, î n s e m n Lşleintristare-pen—
tru 01021111111021 11111111 materiale, iar Maniheii, Dumineca;
pentru'acestia Llin urmă, mai ales acesta era mijlocul
cel mai de 502111121 pentru mântuire. In general, gnosticii
au împrumutat dela Biseri‘ä ceremoniile, riturile, 51'1—
cramentele, adunările. Nemulţumiti _cu schimonosirea
unora din termenii 0011521012111 pentru insemnarL321 miste.—
'r'elor, 121021111111 і 52". ser.vea 021 21 însemna acte de des—
frâu,“ asa. CEI: Taisia: 52;527:T-,ä','1w Μίνιν. "Κοινωνία, alţi
termeni ajunsesera curenţi în stilul gnostic p e n t r u a
1105011111121 obiecte diferite sau pentru ει exprima concepte
complet streine сге$ііііі$іішіііі ca cuvintele: credinţă
mantuire, isbavire. Ernest Renan, care 151 avea ceasurile
.sale de glumă“, s'a amuzat 5011110021 ce le mai însemn ate
elemente practice ale cultului Bisericii s'au 111211110121
Lmostici ). _
Gnosticii, ca toţi ereticii, au apreciat 51 au cautat 521
se foloscacă de cult numai pentru avantagiul, pe care
îl prezenta ca mijloc pentru r'z'ispâncliLea creLiLnţeL
lor. Scriitorii bisericeşti nepomenesc, astfel, numele
' câtorva eretici, cari au compus imne menite să se cante
în cult, 111 100111 cântărilor Bisericii ortodoxe. Astfel,
după mărturia lui Tertulian 3) gnosticul Valentin (160)
introduse nişte psalmi ai săi proprii. in acelaş secol,
gnosticul Hierax compuse rugaciuni cu acelaş scop ).
. … _ _
1) Η. l e c l e r c q . ibid p a g . 1357.
2) Η. Leclercq, ibid. ρεις. 1362.
3) De carne Christi, cart. IV, cap. XVII.
4) C1. Epiphanius,——'Adv. Haeres., 02111.11, c.LXXVll.
 38 39 _ .

Ca sa atraga lumea la învăţătura lor, Bardezunes veneratiunea sfintilor şi a „si. Fecioare, ,a crucii, a icoa—'
Şi fiui-i'
sau Armenia cantau cu“ mult ăing rijire imnele nelor' şi a- moaştelor şisocoteau liturghia ca ο idololatrie,
lor pro—»-
prii, eretice ι). “.de oarece Dumnezeu trebuia adorat numai în Spirit 'şi
adevăr. Puneau mare pret pe rugăciunea stăruitoare şi
Ereziile Îgnostico—man'
… ' au a alui
iheice “» ' - ^- „ - ^ — pe pietatea lăuntrică. Tot asa erau şi 6166116616 lor 111
cursul istoriei B' „ P Ş l'm'l'
.c'l tantu 111.
1 15011011, ele sunt cunoscute mai mult sub Apus, unde. au fost cunoscuti sub numele de Paturi
\

… … _ .
.:, în C are
OI‘m'I -- sau
’ *. .
afum …
at 111 cult. Aşa iu m _Ьрашгь- sau ζ΄ωάΓί (curati 1).
__, :.…*1 ,
Spit. sfărşitul veac. IV,- Pusulm
. ' _. . .
msnml, . un gnosticism
amestecat cu maniheism. .,Priscilianii poste
în ziua de Crăc iun şi in ziua de Paşt
au Dumineca
!" ξ 3. ——- Δίΐ…ζξ,'1ία şi ereziile antitrtm'tare
monstra că nu credeau nici in naşterea,
e, pent ru a de— - şi christologice. ᾽
nici. in învierea
Măn tuito rului . Ei primeau în mână
Euha ristie , dar n’o- a). Antitrinitnrii. ——— Sistemul ebionitico …- gnostico …-
mancau, pentrucă nu credeau în realitatea
trupului lui maniheic încercase să interpreteze creştinismul cu ten-
iisus Christos., Se mai adaugă că se adun
au noaptea,… dinţa de a—l mistuti în iudaism ori in filozofia păgână.
111 locuri departate, se rugau goi, bărbati
şi temei si se- Imaginaţia jucase mare rol in acest proces. Pe măsură,
dedau la neruş inări' ; ei păstrau un secre
t in'vioiabit. insă, ce credinta creştină câştigă teren ca întindere iar
asupra celor ce se petreceau în adunările
lor, dar .]… conştiinţa creştină ajungea stăpână pe suflete, trecerea
se stiau a—şi călca jurământul pentru a înşela
pe cei" Legii Vechi era mărginită în cadrul cuvenit, în timp ce
cari νυν… să “ştie“ 2).
᾽ filozofia păgână pălea în fata creştinilor.
'O nouă formă a ereziei gnostice—maniheice se arătă-
prm veac. VII şi VIII, în Asia Mică spre părtile Domeniul transcendental al dogmelor nu putea 11 tur—
Syrie i
sub numele de Paulicianism. Aceştia, ca şi odraslele burat acum în sânul Bisericii decât prin conceptiunea
1011-
de prin veac. ΧΙ până prin veac. XVII, Buc/tirit strâmtă a unora dintre creştini în interpretarea textelor
din.-
Tracia şi Bogomili't din ţările slavone dela sudu si. Scripturi. ln deosebi, expresiunea care numia. pe
l Du—
nării, mergeau cu puritanismul lor în cult mai depar Christos Fiul lui Dumnezeu şi numirea de' Tatăl, Fiul
te-
decât mulţi din protestantii de astăzi.“ Aşa, ei şi Sf. Duh, cu care se deosebeau persoanele st. Treimi,
întemeiară.
o Biserică fără ierarhie şi fără cerembnii. Aveau ο cre—- începură să fie interpretate în chipuri diferite, 111 a doua
dinţă cu totut- Spirit uală despre botez şi deSpr jumătate a veac. III. Fie că aceste expresiuni erau in—
e Euha—v
ristie. După dânşii, Christos n'a instituit un botez. CLE terpretate ca „numiri exterioare si temporare ale mo—
apă sau o c i n ă sub forma materială a pâine nadei divine în actiunea ei din lume“, cum zicea Sa—
i şi a vi—--
nului, ci numai un botez spiritu al şi o cină bellius, fie că Fiul şi Sf. Duh erau socotiti ca puteri
din pâine—.
si vin spirituale. Ca atare, ei respin geăut oate subordonate, cum susţinea Paul de Samosata, aceasta
formele.
exterioare ale cultului Bisericii, “cum sunt însemna că era atacată dogma tumiamentală a creşti—
posturile,.
_ . ,nismului. Antitrinitarisnml era o erezie raţionalistă pur
͵ _ 1
_

. __
p. 1)S'Stiigpmen. Η…. eccl. cait. 111, сар. 16; С1. Tez. [itur-g,, I:»-
1) Ci. E. Popovici, op. cit., ], p. 657; II p. 94, 95, 96.
2) Bergier, _- ор. cit. t; va, p, 360—361.
 4.1
᾽ 40
… rămână într'insa şi să—i păstreze aseîămintele. της?;
creştină. Adeptii ei se socoteau în Bisericäßigineau cu ‚t mg..
res să se atin ga. de ori
ma re, n'a vea u nici—un inte
“in prez-mna uno r Μ……
stăruintri să rămână membrii ai Bisericii, cum se vede e efp
din strădiiiniele lui Paul de Samosata de aussi păstra dui nta lor se înv ârt ea … "?
pre cum vom ved ea, …ή
scaunul episcopal, chiar cu protecţia Zenoviei, regina ' ᾽ tee re car e, lotu s, xu, ins a,
, ζ(:Ξ΄ιΡπ'Ξν€ειιι ger e cu litu rgh ia. Ort odo
Palmiriei. De aceea, poate ca eroarea lorin conceperea ζω
ζΐιιι1;;ΗειιΙε&Ζά ïn atin
acest timp nici—o. plângerejdet: îfieîti
si. Treimi să nuti avut preamare răsunet ”in liturghie. m
pe Агнеш ge per san ?“—
t e l ; dim pot riv a, ei acu za (Ο,1-…ζ.
Nu este exclus, apoi“, precum vom“ vedea ceva mai in “in gen era l. de pai e, (ι:1-
d e scti iiii bar ea doe trin ii и…
urinii, ca starea ïn care se prezenta atunci ritul. sf. Li— rpat :scaunaete ce 3:31
episcopii arieni, cari au uzu …Θ
turghii, sii nu fi reprezentat pentru acesti eretici o ne— ce Oi'tocioma iri' pie tC ,…ιΉ
voe de a se crea forme noui. Totuş, nu se poate trece εξω…, s'au marginit să ata Ctl t.” ει; Απ.…
emoniile BlS
sa fi căutat să schimbe cer
cu vederea că partizanii lui Pavel d e Samosata nu ïn—
să per dem din ved ere -ca dh ι 1
acestea, nu trebue υζι,πεΟ
trebiiinţaii la botez formula obişnuită. până aci ïn "Bi- unu l ερείπια.… ε1ρ1͵ειν11.-ιε
scriczi şi oficiau aceasta Taina priiitr'o singura afundare. bro sie , suindu—se pe sca loc ala de c
avu t sa ste arg a iii-mele lăsate ïn liturghia
. . . -— - … . -. * - " .:.
- … Α!π…οειε
Αιχ.πΏιι.δϊ. '1 trebuit să _ Μάϊ
_
… - -
- Anaximandru= … .. , . . .,
b). alerg/zici. —-— Urmarile, insa, prinsera ;;;»… …ΘΡ*5ωΡ… Μ……" _ 1 ‘le enh'u îndreptarea liturghiei L).
un contur definit şi în proporţii neCunoscute pana aci, apel la textele 93°?“ Ο΄ΞΘΞζΠζ… ,… arienilor din unitatea
când arianisniul adânci ïn veac. IV erezia „subordina— Un l…… nunc! ζῖ-ιαοζἷιὧ „№№—‚етим, de sigur ~—
liana, aplieându—o ïn deosebi la cea d e a Μ π α ρ α - 1 … liturgica dephtna "1ΞζιΞ…*ώΡ…€ a numelui- ерізсопыШі
\\ Η m i m e a z a , …Όµ-ζ'Ή=;1 însă d e а Se adăuga ξ] alte
" ' ‘ ο . ., |… . - : ι :-'΄ι " .. . . * " L ", S ΘΓΟ'ΕΓ . ..
soana a Prea S t f l r e u n r . Tagaduirea consubstanţialitaţii
Fiului d e catre Arie era o consecinţă a ereziei ΜΜΜ… __ [anasm Η"… "; ϊιιΖι;ζ ᾽ Μ.?" &… odată Asa, se citează
᾽ _ - " - ! . _ ' .᾽ ι' ' -' С . \.- '- ιι _
liste a antitrinitarilor şi deschise, în acelas timp, un sir - _ ‘ diferenţiat, 1210 η e, _ “În care ῃ'ῃ-οἰοῃεἑι a doua oara
de dispute, care in chip esenţial depindeau unele de — .: α…… …… φωτο? 4'
έζΈο΄ϊΘΖΞΙ
„_
din nou pe > crestinii,
..
ς…
‘ " . l
Pe αφ… Ο…" Ρ…… *! Eunomienii un partid arian ex—
| . . . . . . . .
aitele (nestorianism, monotiznism, inonotelism). Arianis— _
mul framanta şi pasionă Biserica dela o margine la . _ ' îmbrătnau 8…1……ζ.… iile relspiqoîeau cultulrapostolilor
alta Şi a intrebuintat formule diferite ŞI subtile, pentru
ι ι ᾽ ΄ Η

frem, protanau fe}? Η întreiîa atundare la botez,

. .. . . . ' '.. ‘ . 3; ,] *

. … ff.]
a prinde rădăcini în credinţa generală a Bisericii. Este, -. şi al mam-r1101 sein-ocru rt Ή… si sincrur'ă în amintirea
deci, de un interes deosebit a se sti cum s'a restrânt ' .ïn numele Ξ1ΐ'ΤιΈ"1…ΐ……Π r }. o %……;όΘ cult mai ex—
arianismul în liturghie. _ . . mortii lui lisus. Ιεπειζ«ἄξει,;ὶζι’ὶ …………ς΄&1 credintei
- cum afirmă dom. F. Cabrol [),
Se pare, tenis,—după . : _
presivă, consequenta F…“? υ…ιζΐ…;ά;Γξ΄ά o simplă stro—
. . _ , .. c
anemiei. De lapt, miraj!Optimi- loare, a corpului,' după
.
ca Arienii n'au avut, cel puţin la început, o liturghie a _
lor prepa-ie. Lucrul se poate chiar susţine printr'o serie . ΄ pire a capului şl a PEP“) Φιξ de botez cel putin, in
d e fapte istorice. Astfel, din luptele lor la sinoade re- , ' * _ cum s p u n e lei-omni— 01-313 d e vedere arian, Sub ur—
zulta că .ei nu tineau să iasă din Biserică, ci voiau să întru totul …!"… [Με µ' ' =… …
* >
. . - , .. h. Chrèt.
(Ό…"Ο"* (* Με .
cade
***…—““'— - ' …. Doxologies
.1). Ariens (Diction. d'Arch. Chrét. et de Liturgie, Fascia. X .1' Qi. Η.: We"??? 153.5)
᾽ ΄ *….-ζζ…….…".΄ L i t u r g i e , l“aSCIC. - Ρ- '
p a g ' 2814—2819).
 ζ "
\ . . -_

…43
mitului—ela form a: „Te botez în
numele Tată lui celu i ne—

ι
u e n , a Fiului cel… creat, al
sit. Duh cel creat de Fiul puterea noastră prin Christos cel împreună slăvit; în
cel crea ᾽ a
c t“. Dac ᾿ "inat recr' taie
" au elim . ΄ …
᾽ bolului apostolic '
' a sun sit. Duh“?)
dela botez—căci in liturghie simboiul Ce însemnează aceasta? O'proiesiune subordinaţiană
credintei a ff t
”Hindus mai târziu —— nu se şi arianistă in formulele liturgice ale Bisericii, în primele
΄΄ =.
poate afirm a. . ‘ 08 l
-Ι;ιι':ι nat ura l ca erezia să l
caute expresiune o form
ă
secole? De sigur că nu. Formula dintâi luată în sine
noua sau săm odi fice pe nu are nimic ereticintr'insa. ln teologia creştină, Fiul
cele vec hi in Ceremoniile
care avea atingere, cum văz c
urăm cu formula dela εξω ? este socotit ca mijlocitor între "Dumnezeu—Tatăl şi oa—
ceeace nu este de puţ ină
imp orta ntă
ι ",
meni. Era un veChiu— obiceiu al Bisericii de“ a adresa
In domeniul pur al sit. litu Tatălui rugăciunea in numele Fiuluisau prin Fiul,obiceiu,
rghii, intelegand cadr l '
de atunci, arianismulpare a nu fi ata că alte care—şi urcă origina şi temeiul in N. Testament.”)
lşsle, insă, îndeobşte admis I‘olll‘meI
cado formulă ariană …'πΠΘ-' _ Aci era însă un teren, cum foarte bine remarcă Dom-
"λετε? constructie a doxologiei mici : „.'S'lavă
Tatălui rin Cabrolf) „unde arienii, cu puţină subtilitate şi multă
„l..… m ψαι“; Dti/r“.
Este aci o afirmatie sum rea credinţă puteau să lupte cu avantaj“. De aceea,
.nc ney me de analiză; spr ară βρειτε
e a se lăm uri inlr ebu iriţa
rea Arius işi fixă atenţiunea asupra primei formule a doc——
hin-ignea Aa form ule i de ma
i sus, intru cât c a este sologiei "mici, pe care îi fu lesne să ο interpreteze in
mai “veche decât arianismul;
ma i mult sub πε τά Sensul vederilor lui, silindu—se a demonstra neegalitatea
turma ne—o transmit cele
ma i vechi &οει……πεήζ persoanelor sit. Treimi. De aceea, poate că niciantitri—n
Ξιιι*ςιι'Θ. 681031, în Dida/Title
celor 12 Apostoli} εστίν; nitarii veacului ill, ca şi pnevmaiomahii de mai târziu
intre ann-80 "si. 100 d. Chr., găs n'avură nevoe de vre-o altă modificare în cult, intru
im forma: Α,… έξι?
pinsiti-a si marirea în veci“
(X 5.) „prin εεΓζΜοΓι11 &]: cât—este cu putinţă ca formulele, prin impreciziunea lor,
[ім-:\ (>) 2); ^in prima epis
tolă a lui Clement către să fi convenit ereticilor ori chiar să fi căutat a se în—
Lmn—item, datand din anii 96—98: temeia' pe caracterul lor general. Nu trebue să pierdem
Iti multumim rin
inardePreof şi Stăpânul 'sujlete din vedere vârsta, in care se afla Biserica in această
lornn'oaslre lisus Είτε;
itis„_u/'1rz.care a fa este slav
a şi .mărireu;..“ (L ΧΙ 3 ) ' epocă din'naintea sinodului l ec. (325), când liturghia
m prima Apologie a_sft..lustin Ma se prezenta ca „un tip uniform, dar încăfluidic şi sus—
rtirul, din a'd oua jum ăj
tare a veaculu i "ll, în cap. LXV 3 : ,,el (pre
otu l sau epis— ceptibil de modificări de amănunt“) Până acum, sin-—
copul)... laudă şi slăVeşte pe Tată gura putere,5ufletească in convertirea creştinilor şi sin—
l universului pri/z
numele firului şi al 3ft. Du h“.
iar in cap. LXVll ΄΄2* gura compatibilă religiunii fusese credinta. Ea luase ο-
„tnnecuvantămpe creatorul
univ ersu lui prin Fiul sau .formă condensată şi “sumară in formulele cultului şi
lisus („hristos şi prin 3ft. Du/
z“. _Aceeas construcţie a
titaxologiei mici 0 aflăm în aluziile litur
iliserzceşti din Răsărit; astfel,
cice
din scriitorii ]) Traducerea textelor——după textul francez din Adr. Fortescue,
la OrigË/z (+ 251) 'in op.—cit. pp. 15, 19, 25,27 şi 43.
Lu,-':ortatio ad gentes: „dă m 2)_1оап XIV 13, 14: „Orice veţi cere in numele meu..."; XVI
mă rire lui Dumnezeu după 2 3 : ,,Orice veti cere dela Η… ïn numele meu, v a da v o u ă “ ;
|. Colos. lil 17; F. Ap. IV 30;.
l 3) in art. citat (Arietis).
4) Adr. Fortescue, op. cit. pag. 70.

„...—“.si“… „ -......................
 ; - .. .
--.ь-._-_._..›_“ferm-“aie?i:;iiaaţii-şrşgşgşşarfşgş,

-
___—___...
44 45

- - ι
:
͵-

. - … . . " … ι -
11 *… * . '.
precum 0 întâlnim la Dionisie-al Alexandriei (-1- 254)…

-
in a Χ, 5 epistolă impotriva lui Germanus, Dionisie

-
nitarii voiră să dea doo—mei Haft- 25111 1}!wa lanm

. . . . . ..... . . . . .
…
menţionează oarecari psalmi, cari se cântau în biserică

.- .
Dlicaţiu ne rational ism, 821 86 manifesté-n @! Τ΄……Θ"*"3 .Ο ex—

. …
precum 31 următoarea doxoiogie intrebuintată în litur—

...'.
mă'inuirea termenilor si ;… ΄… Ο 8Ώ1…ΠξΐΨΘ in

… -
ghie: „Lui Dumnezeu … Tatăl şi Fiului,Dommllui nos—-

.
exmesiunilor, chiar la 1201322196233;06114033111113211011 şi

. ."
tru Iisus Christos, cu Sit. Duh, slavă şi putere in vecii

'

-.
să amin tim că cuvân tul .":ρ-:΄ΞωπΖ, 11111'61)11111
ι161)ςζ .ΐ€ΞΞδ111.1

. ι-
vecilor, 6111111".*)

.
ς…?3.ί…τΙΐ 51 (liquirma cele trei Persoane ale, prea…şfiiqci: Zelul eretic al lui Arie depasi cadrul strict al litur—

-
-.
(|Η:ι…;;ΠΠξτ) ||1ι1!ξ1ίΘΖιΣΙΠ181. d e Saba-1111 gliiei. Ca 31 gnosticii Bardezanes 31 Valentin, 61 com——

. -
. . …
pen tru cete trei mo—
. .; 6 111161 per soa ne, cee puse nişte imue dogmatice, cuprinse in Opera sa Thalia.

..
ace făc u pe ort odo xi
să uzeze d e ζ,…;……,-

"
Fiinta "Πά ω… deşi. aliu .. .
prui aceasta intel Ö !“ (ospat), ca mijloc de prepagandă. El le adaptase la
' - …269 '…egem
11111
‚c . 11116161'ε186*-΄. . 5111061
. 1 ' 111Αι11101"1ε1
…..1161 ' melodia molatebă a versurilor poetului ionian Sotades,
6:111*6811111= *
(Ο11 η,Ο… :ζΐΐΜ ω… ή …- ‘ ( )1c5p1nse
de o luntă. , din pricina, n'a.. antei deiăimat chiar de păgâni. Aceste imneierau cântate de
.и _ ' - ". ρ ' ;.: д
C‘. . " εἰ“ a ГаШіи1)‚_ре care “`О (l;—5.1 : Ρ 1 arieni în cor, nu numai în biserici, ci 31 pe strazi si
fu 31111111 ^ е_ Lacu urmator (325) însă, cuva ntula cesta 111 pieţeie publice. aţirea ereziei probează 611 616 aveau

- ΄… … Ce … erà,
Ο'"Θ€11111θ' trecere. Pentru Biserica ortodoxa, însa, ele” au fost un
deci?—O 111381ζ

'
. .… “mb“…
delorecrzuine

…
‘
* . '
:.Cxphcablla „m - _…_. ᾽ ΄. prilej „pentru ii—npodobirea 6111111!1.11.").
iă'ăseâ_ Едва-гейт .— Р’. .,"ΐΡ…=""…Θ* … 081650

-
a

& .. ‘ < 1111, 1111ρ1'0μπει1' 1, in care erau cu p utir'”

*с" ΟΡ-'1111 detectoase … .. … . _ . 1a 6) Celelalte erezii c/zristotegice şi cultu.-'.——— Expunerea

…
acest
preotulfel] a i 01»*$ mus1irat
ca ïmma. N11 pentru o pricină de

"
.
pen tru diteisrn (subordinaţianis dogmelor în cultul Bisericii ortodoxe, 111 deosebi după

1
m)
.. Polii, adversar al lui Sabeliu') Tot asa trebue sinodul I 31 el il ec., găsise formele sale ceresiîiunza—

"
'“?
a n e e." ξ i team
s11111111'1-'Χ _ . -- ,… _
1116111] pentru ce, mai 131.2… 82… făcut

.
toare 31 precise. Formuiarele liturghiilor 811. o Vasile cei

1
cel} μ.

"
ue Subordmatiani sm lui Origen
Dionisie lui fiare 31 ioan Clirisostom ne incredinteaza ca ceremo—
lui Τ1310! (adversarul {Lu Berii),

.
͵ . _ Q ’

lui Atenagor—a (1… 177) niile sau riturile, ca tot cultul ia un loc, capatase din

.
&
_ ? ι!" .
. . (11186) , Tertuiian (7" 220—240) 81" ως… (1, acest veaco fizionomie,_ *are purta pecetia ortodoxiei
3
ч 1
.
Α/611…ιπΘζΟ…ΐΘ?ξ…Θ "О.Г. au fost streine de această erezie 11
1 . ΄ .
dinstinctive. De aceea, ereziiie urmatoare n u m a i putură
S H Du; “ Гри Lm lamuri d e ce formula „prin Fiul “гг/1
.

'
atinge 0 suprafaţă atât d e luare in manifestarea lor
Т
*

;
1 6111 doxo. logia
. _ „' _ . :
\

mica răma s liturgică. Dogma fundamentala despre Prea sift. reime

1

'Sl-lborch'mtmr . _. … .
e ca 0 1011111114 .—
ψ—

'îCeste' f“ “ d ŞI анапа. Sensul , pe care il dădea Arie 31 despre raportul dintre "Sfintele Persoane fusese pe
-c -
iiune 'i 1 011116 . . _ _
r

a doxo logie i 66161 111161, stăru inţa si inten—

-

deplin lămurită, pe temeiui sit. Scripturi 31 al sit. Tra—

.
1

L. - ' * ' \ . Ι

Ä,- ea ‚соси cane o …ΐΓΘΌ…ΠξΘ,611686 atentiunea Bisericii 6111111111.- Punctele dogmatice venite in discutie mai apoi,
-

cult ul Bn… crfu ca

.' ("1 >" -
orto dox a form a rămasă pân ă
… '
ca o u r m a r e a arianismului, aveau 1111111111111661:16161616
,
ι:

azi in
.

' ς ᾽ “ " * η. . * . * Λ
. "€"… ) »?! care era dela In intreb uintar e atunc sub'tiiitate teologică, în, legătură num-ai cu persoana
.

ы i . _ ‘ ,

11611. p e n t r u a c … _ - . . ς Dumnezeu —— Omului Christos. ln cult, obiectivizaree

2; 292,
291: Vezi 4-60
41€… …… ΕΝ"… 1301101116, op. cit., I ' µε…
şi' af.
-
-
"
.

par agr ‘ eric

Bis i) Ci. Adr. For-iesene, op. cit. pag; 46.
.

' a 31' cuitul în faţa erez

3-

iilo r lite ra c 2) Α. 86 vedea cap. ll, pgf. 5 lit. c.

'
.
:
g: …

.
“i"€:
.
1
…
 &
lor fenomenală se mărgi 41. *
nea la introducerea sau
cerea câte unei propozit redu—
iuni liturgice, care să tra unora cât şi al celorlalti, rămase foarte şters iri toate
ereziarAsa, NeStorienilo ducă
r din veac. V ca . şi erioadele şi ïn toate crizele ceiîlei iconoclaste, cuai
.niştilor din veac. Vlll Adoptia—
le convenea să se p0 . '-

& sinoade rolul lor s'a marginit

ν

adesea
. ι .

să insiie serum
‚` " .

în cul t expresiunea „N pularizeze . ! . .

ăsc ăto are de Ch ris tos
. .. ς "

'„Născătoare- de Du mn “ în loc de de 1'ΘκΐΘ".'νεπΘι*ειιίιιπΘει icoanelor tu biuscată p1m1m

e eu “, spre 'a se eX "sur-1 împăratului Leon ]zauml, care prin edictul sau
lui Nestorie pri nia ideia
că in Christos a fost o simplă sălăşluire a
lui Dumnezeu in om din an. 726 impuse ca icoanele să se aseze în ὈιΞεΠα
, ca două persoane,
alta, dintre care însă ală tur i una de mult mai sus, ca să nu le sărute χώροι… sau sa “se
numai cea omenească închine lor?) Motivul se găsea în C911AVlllgGl'EIEl..S:ZlSlll
tată în sânul sit. Fe afost pur—
cioare. lar ca o urm plă de soldat Că cultul icoanelor era _in '.1ΘΡΟΉ:Ξ;ζ ιΉι1ι
zitisniului, est la ive are & monofi—
ală pra cti ca te0pash
cânta la litu rgh ie im nu itic ă de a s e spii-itualismul creştin şi că, deCi, insemna о f a . д „€-
l „Sf int e Dumnezeule idololatrie? Aceasta era o conSidei-aţie ieligioasa pie. Ἴμ-
sul făcutyde Petru Gn -'“ cu adao—
aievs (Fullo) (t- .486): nerală, iar pe de altă parte, ca πλω ψ? nici (:;ζΞξ;
te—ai răstignit pe ntr u „Cel ce
no i“, spre a se mărtu de originaliatc. Cu, multă vreme inainte; de iasp
monofizită despre abso risi credinţa
rbirea firii omenesti a ' ' " ^ " "insăş1᾿ sau
` pagan”
creştinismului, ’“ 1%… , Şi
σ "ide "credinta
tos in cea dumnezeia lui Chris—
scă ' ᾿ clutul icoanelor materializate în forrnastatuelor. ïbaï;
lndirect„îns ᾽
ă, erezia monofizită
vor ul teoretic al unei ajunse mai târziu is— clit isi bătea joc de materialul fără viata “al εωςιίι1ξ,…ΙΞ
fur tun i abă tute asupra cuitului în timp ce Xenofan ironiza forma lor imitată. . ă cu
Bisericii, căci ea înle
sni, ca un corolar, sis
΄ ιπε ίίς al unei no ui temul dog— Antisthen sustinea că divinitatea nu se &εΘΞιπειπά€1Ο
ere zii : iconoclasmul.
nici—o fiinţă şi că nici-o imagine nu “poate: sa ne Γεώ
idee despre ea. Stoicul Zenon Spunea'fara …οοι3μ;ψ1
3 4. ——-1'conoclczsrizul si cu
C"
nu se cade a ridica temple zeilortinim a le} ιιζζίιιΞ;
ltul icoanelor.
chipul, căci opera zidarilor şi a mainilor οιπι|ιΐ1νΘ-.ΛΟΠ-
a) Aspectul şi origina
iconoclasatului.—lată o ere poate să fie nici sfântă, nici, vrednica de mu a ι.
care apare şi zie, . _. . . 11-
stărueste într'o formă 'sideratiune. Plutarc socoteştepmai ршпщсіюаза supe
'violentă şi deadrep—
tul ïn cult, pe ntr u ca
tocmai ma i ap oi să cau stitia de a socoti ca ze'rimaginile lor materiale decat
ajungă a—şi'defini teinei'uliteoretic. te şi să
lntr'adevăr, precum filozofia, care 'duceăla ateismf) Pentru popoarele .pa—
“foarte bine observă
H. Le cle
rcq f) „er ezi a iconoclas “gâne., statue-le
_ nu se socoteau despărţite de fiinţele, pe cate
însemnează о curioasă tă
abatere ïn raport cu ᾽ le νωπά… Statuele erau privite ca divinitatea insaş sau

‚ „ . . . . . -
erezii, care au frămâ vechile
ntat timp de secole ca un obiect “insufletit de divinitate. Acestfetisism explica .. _
zantină.— Conflictul nu împărăţia bi— _ _ _ . - " ' " .. .... >ΓΙ.ΐ-
era proprietatea teolog ι
atitudinea scriitorilor de mai sus, σπιτι de FIT-mn
. ,

meserie şi me taf izic ilor de

. _.,
ien ilo r' de carieră;°_ Alexandrinul în scrierile sale Stromata ŞI Piotiep ico .

}
rolul, atât al

: -
În Biserica creştină, insa, icoanele au fost inliebumta _
' A \J ' __ * . . " ' t e

:a
l) Diction. d’Arch; et
de Μανέ,, fasc. αν…

m
214 (images—Culte. et -… ικα, I, pag.
Querelle des). ᾽

a.
1) Cf. Е. Pepovici, op. cit., i pag. 670. _

f.
-
2) Cf. Η. Leclercq -— ibid.pag. 208 —— 210.

n
i
 ᾽ .'.'ί-:!͵-’:.,'ἱ'-','::';Ζ ΐΞ’ῬΞἼ’Ξ'ι'ῇ-ἘἨ .-=

49
4 _ _ _ — _ _ _ …

ca un. Ω]……" de evocare, şi cu clerici, adversari a'iicoanelor, cum era episcopul

de înăltare sufletească Qi .Constantin din Nacolia, pe care l-a cunoscut în Frigia ι).
instruire, potrivit cultului '
în Spirit şi în adevăr“ Υ 8Ρ… Modificarea cultului Bisericii prin „violenta împăratului
ξίιτιιι'1…Θς1 liotărilă în pra
ctică a lui Lectii—iz bizantin corespundea, deci, unei credinţe aparte,;'vagă
fata de cultul icoanelor a "'
fost privită şi ca vn &??? sau ascunsă la inceput, dar care mai târziu ajunge să
inraurrrii atitudinii fviahom
etanilor si a aversiimiiMic se desluşească. ᾽
ilor faţă de icoane ca iia
faţă de o,.p rac tică ţ id
ξι1ίι"'?)ά€νέίΓ, califul Omar ll ! lut-tî—
(actele sinod till ξοΟΠ;ίΐ* b). O scurtci istorie a icoanelor. ——Este drept că icoa-
Ο… , sub influenţ a unei :: ᾿ ' ° nele n'au avut 0 intrare triumfală—deschisă şi fără re—
…furi:.e orice ma . ţie επ1ξΞ(Ξί&
.. nifesta . ϊΠ ΠΞΞΞ? tel. Ulm
E a-fb
ereu
…. zerve în cultul Bisericii. Legătura strânsă, pe care a
insa, de susţinut ψ un fel
de oruanizatie internatuşnal avut—o arta cu cultul idolilor, o făcu să fie foarte sus—
sa fi sa.:gestionat atitudinea i
împ ăra tulu i 'icn ocl 'ist 'uL pectată la inceputul creştinismului. Din această cauză,
lzaurul. ι-
' "L €… „polemica creştină din cele t'lintâi trei veacuri nu s'a
4. Se poate ca şi o chestiune
de ordin politic şi fimu— arătat deloc favorabilă icoanelor. Euzebiu, care este ca
eiar sa fi hotărît pe Leon şi pe urm
asi
i „săi să terre—- un confluent al epocii din'naintea lui, împărtăşeşte acelaş
prmda o luptă atât de inve
rşunată impotriva cultul ᾿ sentiment de reSpingere“ ‘). ——- Iudeii din creştinismul
ieoapelpr, scotându—le din
bise rici si din iiiâi'iăstir'i lC primitiv se fereau de chipurile religioase. Ele insă răs—
staianiamtu—le. S'a afirma Ji1
t, chiar, că pen tru sustine
re)? pundeau unei nevoi adanci sufleteşti şi unei trebuinţe
mpt elor dela frontiere,-el ave
a nevoe de veniturile r0: în viaţa spirituală a Bisericii. Arta are o putere edu—
curate prin jefuirea mănăstirilo
r şi a bisericilor sub Ξ;'Θ… cativă deosebită prin impresionabilitatea ei, prin sensi—
ψ… “prigonirii icoanelor, iar pe
de altă parte, lua astfel bilizarea unei întregi lumi abstracte, care nu—i posibil.
uul-mama calu-gărilor un instrum
ent principal al influ— de cunoscut pe calc noţională; privind, apoi, domenii
Ёп… іогчаггзырга pop oru lui. Vor
fi fost, poate in aceste Spirituale, ea le redă într'o lărgime de cadru cu ca—
nnp rep irar i, motive cari au sus
ţinut pasiunea ,oarbă dar racter de eteritate; mai precis -— ea nu are caracterul
nu se poate ca preocuparea relig
ioasă să fi πῶ;-.. exact şi strâmt al teoriei, al raţiunii, care, uneori, poate
sent-a din spiritul împăraţilor icon
oclasti, in actiunea lor _pogorî ideia religioasă, ei ea dă un foc de intuiţie com-
31; san u fi primat inainte de
toate pe celelalte consi— patibil cu lumile supranaturale, care nu pot fi perce—
ι':ω'&ξ.ιψπ.. La originii, este foarte
prob abil ă о iizfz'ucizz'cï pute decât prin jocurile “şi avântul imaginaţiei mânate
раиіішсішз'г‘а. Născut în- vecinătatea
provinciei Coma—„f de adâncurile de misticism din sufletul nostru.; Aşa se
gena, care era cen trul şi leag întâmplă că „în fine, dragostea creştinilor din păgâni
ănul άοεΐΓίπΘ*ΞΉΞΞ#
Υπ… nu se poate ca Leo n să pentru icoane învinse “acea aversiune a ludeilor creştini
nu fi auz-zii vorbindu—se
ce doc trina lor, ba poate că în contra icoanelor“ 3). icoanele se strecurară în cata—
a avu t şi lega turi destin
de stranse cu ei, de oarece proteja pe fată combe sub forma simbolică $i alegorică ïn veacul l aI
…με
pe Genna'e—
, Căpetenia pau licic nilo r, pen
tru care mijloci. I: tri—'
bun alul patr iarh al să i se elib
ereze un bre vet de orto— 1) Cf. Η. Leclercq, ibid. pag. 233—234.
άπω. lrnpăratut, pe de altă part 2) Cf. H; Leclercq, ibid., pag. 214.
e, „s'a găsit în reia tiun i 3). Ε. Popovici, ibid., l, pag. 353. 4
 50 51 _

Sinodul —
creştinisnmlui. „Cel mai renumit dintre s—imboale, acel
chiar la sfâr şitul periodului i, nu le aprobau. pShpOd e ‚ е _

6, intemse ra se pun:
. . .
ι

al peştelui, primită în 1111111616…5ΐ… indiciul—originii sale, din llliberis (Elvira), 30 … d

cele cinci litere ale cuvântului έχω.: servind έξι initiale ).Όε111οπι11- Зо al aces
’ asemenea 111'1εις111'1* ' nie1 εξ …
uo
unei formule, a cărei desvoltare însemnează: lisus Chris- clesra ᾽ esse no.n debe_ ie, *
e ''lacuit picturas in Ec . .
r(lî de pin ga tu iira dys ă a
tos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitor“ 1). La acest simbo- in pa rie tib us
᾿οὶ'ιἰιυ' et adoratur ' a se sta bil ξ1 evm r e-͵
lism, s'au alăturat schite în fresco din V. şi Ν. Testa— . ᾽ipu ii, " sp ' ie
Cter pr eta‘t în dif| er ite ch rilo r lui. „ : l p t c
ment incă dela finele acestui veac, din care ni s'au entiuni aie me mb
1 l mo tiv e si int . levbat - _ nu… .. Γe nm eo—.-
păstrat „trăsăturile unei iconografii religioase exclusiv * up …
un e *
ca“
», ep isc
' ' ' ΄ii' _ _span'iol'i s’.au
op
ies
18€ . ase, ai ca
..rstitio . ro _ ct…
funerară la început“. = … * *" ᾽ 1jia cultului . , ci de practrcrle supe eia u pen ,.
crede ca icoan ele
Cliipurile Pi'lântuitorului şi ale sf.' Fecioare Maria, des-— t ' erau ei Se poate Άρ3:i1
..19.12 η-
.acului* … unrfel de seductiun
' e 513
tinate a ajunge centrul iconografiei religioase, nu se creştinii
Ol‘l ζ 've ,
si ca sm
întâlnesc în această vreme decât cu titlu episodic; aşa nstant de idololatrie
nism, un pericol co a eie ° zu t "
ca tre bu _ e
se vede Buna—Vestire, inchinarea magilor, Botezul lui- scurt aces t pe ric ol,
spre a curma ͵ : _- _—u 1 _
lisus, Minunile Mântuitorului, Cina cea de Taină. In
să suprime aceea ce dadea pnlq )' l allV dete un

…ἧ
… . +? Biseric ii in veacu … _ _
prima jumătate a veacului ll începe să seintâlnească ͵ Libertatea acordau! . I …--ς11…
' ' … EiituZiasm booate u (.l
pictarea Sft. FeciOare sub înfăţişarea unei femei, care *… . foarte ' artei- relig
- maie … ioas
e. _ _ .
avant
stă cu pruncul în braţe '). … Incă din'nainte de sec. lV—V form e “0… şi mal e Îănă
nismului triumfător căuta . ι . . . Il", {зас C '

l să
' ‘

se pictau icoanele apostolilor. Tendinţa spre portret se

Poti-ivite” pentru situatiaîntBtSE YlCll, aşa … 616_.e06
ΐ΄΄ζ1……1.
generaliză şi, de timpuriu, s'a căutat a se reproduce re iniţiali, fu chema

" -
"ci
a „ fusese un idi_ om . « 3 De aqi ΟΠΖΟΙἸ U α… -
sub trăsături istorice nu numai apostolii, ci şi martirii, - ͵ .. - ' π universal )… * _ .͵
sfintii, personagiile cele mai tie-seamă ale Bisericii. aiunga υΠι.1….…] galei şi cu desvoltarea extraordinara
tistilor se ‚arg‘ pa ‘ _ . ;». „ ‚gami-
Sf. Nil vorbeşte într'una din scrisorile sale de un copil, ia cre ştină. Ma nife sta rea externa ţa .l— v ă l
din teolog [cm; ᾽

deosebita in aceasta Syd

ο .; & , ", . J O

care s'a vindecat prin intervenţia miraculoasă a sit. creştine luă o desvoltare ι

,ι
'. . _. _ .' 1

Platon." Cepilul a recunoscut pe sfânt „pentrueăi-a 5…» observă progres in Cultul ΓΠΞ11111!1ΟΙ= …ξ!= se
'
f" 1"'οι
511111"
* . -- . 4
văzut de multe ori chipul pictat.“). _ importa
c1 Με lu";
| se tă
deosebi
ntălisus pelerina
îmulţegc, gulOi )“1.111111.…1
Μωβ… u „…
“Cf.“...01? 1111151113 „ .. ᾽ (-

Datä, dela început icoanele s'au bucurat de ο cins- c. _, с, _ ;

?
tire, care să poată fi calificată cult, nu se poate'afirma riste mei-o îndoială în . aceasta ‚ vreme. ‘ n p ä l ' a ' t l-lrП 11111
‚№№-гг.;
ν . ͵-.͵ h С
ᾖ

'
.
precum 'nici nu se poate nega. Este, însă, foarte pro— „ \
„_. . .. » . credinţa adresata
vξ
intr'o mailuiisn'e… de - __ πο…… '
ν α IlG—El.sa , ν "bin"! dec)--
1С .
oane
-
vor fi avut fată de dânsele ο ţinută .
babil că creştinii (361-363), afirma deschis V&l'ltlclJU
t "
deosebită de cea pe care o aveau păgânii faţă de idolii' … a“? epocă: sti' Grig
ore - de Nazianz, "Ο' &

, e.. i - i . m … .
1n acee ᾽
a
гἕT . ‚ д ; ‹

lor *). Dar o mare parte'dintre învăţătorii Bisericii, nici

Ya.:..
- , l p. o:"
a

1. Ε',. Popovici, op: cit.

'
215).
2) H. Lec lerc q, ιύις1.Ξ
1ς.
° . . - " - ш › ? :

l) Cf. H. Leclercq., ibid. pag. 192. . pag . la… ).

…
3) ide m, ibid
Η. , ibid.
XXI—{H col. 1100, ci. Leclercq
2) Cf. Leclercq. ibid. pag. 191.

-
111 !ΐξζζ'1…&1ΐξ' 39363. t.

«
3) Cf. H. Leclercq, ibid. pag. 198.

.
' ‘-
.,

«a'.-) Cf. H. Leclercq, ibid. pag. 182.-

-
" .

. ,…
p. 215.

-
}

'
.
ἓ.

…
fi“. I:

,
…
'
- '

" "

.ἐξ'- .
.
.

' 1 . = - д і " ! н
. .

-
_

„' -

.'…'-΄…:=-ν.…'
. ᾽

' ':=': -
ышт: :…. .
-'47' ‚;:ліь-пв чашюпп

l.
._—

ь
 ..

52
__—
[53
" ᾽ Poiemon, “intrebuintează termenui“
р re icoaiia sit. barbat
mo tiv că antichi—
s a : „N u este făr ă
c m . . . - , : - ι ι ΄
᾽ me te din— bis eri ca biserici viata sfinţilor.
teze în
Μ I

Α ϊ
tatea a îngăduit să se pic aceste icoane, ai fi meritat
ιΐΙκΙΞ3Ξ… testatur imago (Epist ' XXXII › P- L. t. LXI._ ad ore
se
'.Dacă ai fi Oprit să iană. Una
^ - αέ râm ând u— ie, însă, eşti vrednic _de do
c .
intrarea )t tI”_Sf3f$1t,_Teodoret ne Spunemici că în Roma la. Μ ; siă
va să înveţi prin
mii—
Р _ _ u unor ateliere lor, se vedeau foa rte . ᾽»ale
ic ori o icoană si altce
es te să a_d tiu ne a noas—
Şn nio nS tili tul , aşe zate aci ca pază şi .1- an ei că tre ici ne 'să înd rep tăm ad ora
s e Îlo cir ea ico citească,
ea pentru cei cari ştiu să
îleîigiosa XXVI Ρ. G. t, LXXXII col …1τέξ30ξ)(ΗΞΐΟζ Μέι. Ceeace este scrier
pentru cei „cari nu ştiu
să ci—
„acelaş lucru este ico ana
ΡΓΞΐ1ιι,5ΞΞξξ€ ;ζΐπΐζ/ιµΐΐο…ι icoanelor următoarele (:ιινίξΐζ aţă de sp re ceeace
cei nestiutori înv
amintirea, "tească. Prin icoane, ora scr ier ea
ν&.τ11sltn-"i Cel .Μ&
1ώΙ-Θ „veniti ΐΘ Săi'bător,eă pictor i ζω...
ace ior
sun t car tea a, căr
ma rtir
numiţ i ulu
de i fapteu —mi în ajutor 'tre bu e să im ite ; ele Pă rin ţii cel ui
᾽). „Tot asa , ma i târ ziu
le 'es te ne cu no scu tă“ art ele şi în
iau crt e aScoa teţi în "Πέ-.- Prin arta.
aces tui vite az ‚. face ţi sa din Ni cee a au ap rec iat
vo ast ră
mge ic
asga na nup erte ctă .… al do ile a sin od despărt ită a cuvântului
Shfă tovarăşă ne
de os eb i pictura ca o plăcere de
iu'lşlile PlCturii ace st atle t
biruitor, µέ i si—au ad us aminte cu
car e eu l—ziinciiifî fscris. Părinţii sinodulu . Cirii, la
… όξω ? ευ prea puţină străl ucire ; aş vrea-
să iiu întrec igore'de Nissa, de sit
ai marti—»- Μπουλ simţită (te-sit. Gr explicat
m tabloul de Ьёгьщіе
ul _а
ane şi Te od or Studit
Γ……- m'as buc .VOl άΘ…€…… ve de rea stintelor ico ră ac stă e—
ea
Să fm astăzi ϊ11.ΐτ€ο…
vostrii. int ăti Şat ifii î› _ГЁР ..astiei avantajul spiri
tual, pe care il procu
ГЁге ЩаЫ grijă lupt a mâinii tab lou , pe
a v e d e o ico an ă sau
-пе cu un
împotriva ΐό…1. . l u p t ă m stră luci t pict at. mo tie : „C ân d cin ev
în icoa na voa stră , aratati—ne
pe
ntiune Si în am ăn un t, nupăstrează
urlete, căci—. ca re le— a pri vit cu ate
ei Sunt astăzi avita]: ati—'pe demoni scotand ed iii ca toa re, da că
său o im pre siu ne ad ân că ,
uinţeie mar—~- “în suf let ul est e rău şi a
tirului... Şi …,Ηΐ. ξ*ΐ να…, όΟΌΟΓΐζΐ de bir vostru Pe- ed ifi cat or, pri me jdi oa să, da că ei
Acel care conă iţî'lf de asem enea, în tabloul
»este , trezindu—te
e te ur mă res te ch iar ac asă
(Η …………Ψ, peor Ch ristos.. cărui ob ses iun
ile?“ Sit. loan Da -
agOn othetui a cm - ΐΘΙΘ…a ξ*este
-ι|Ρlslav ^in vecii vecil 1). Tia căinţă saudesteptând
u—ti patim
cărţi şi gân—
Icoanele ’s’au ;nuia em en ea : „Când n'am
obŞte ască ne— ':mascbin zice, de as decându-mă
discu tată în ναι…? ιζ|ξιί.ξι era-u in cinste ca nişte spini îm pie
nestoriană idurile mă ch inu esc e est e azil
β.! ΥΠ. Singur—ă Biserica gu st iec tur a, mă d
eri că,
u e l a bis car
făcea împotrivire in l
ϊΞ __aceasta încă din izolat
veacu aieie “sufletului.Strălucir
ea pic—
':să -m i
V- lea . incolo in rest.ιιΞΓξ…
tseiic norto doxe, cazur ile e,. deschis pentru toate 'bo le, îmi captivează vederea ca о
ce s’ar fi ivit e m u
ine Şi la peac- ior ati-age privirile me
—.turi ce su fle tul să lau de
tica generală, B' Ι,έΡ.ΨΘ chemate la ord liv ad ă plă cu tă “şi,
pe ne sim tit e, im i du una.
ец , Aş a, Pa pa Gr igo
re cel Ma re.
, consider bă rbăţia martirului“cun
adm 'in ist ră - a " вен episcopului Serenus ('p e Dumnezeu. Eu ălzeşte râvna
τ81 ι… Ο… Θ.8 …ΐ ΧΡΙω&……Θ stărâ mă toate ісоа—ц` răsplătit; ardoarea lui înc
din Μ8 1ίε …Μ
‚ саге dintr un capr iciu cu care este ruga pe Du m-
…
ea, ca d la pă mâ nt pe nt ru a ad or a s i a
„m
1) H. Leclercq ibid. pag. 215. ‚ ᾽ .
" , . . . " Le-
… 2) Ora tio i n Bar;aam. Ρ. G. t. XXXI, col. 488-489, ci. Leclercq XVII cot . 1027, ct.
ibid. p. 217. ep. CV, P. L. t. LX .
1) Ep ist. , car t. IX, -
217.
atlercq. ibid. pag.
 54 55
le acelei adunări,
nezeu prin mijlocirea martirului şi dobândesc man? toarele 8 puncte, cu cari se termină acte
de al Vll—lea sinod ecumenic şi prin
cari
tun'ea mea“. (P. G. t. XCIV co], 12681). ᾽ cu pretenţie
ătoarele caz uri:
se aruncă anatema pen tru urm
1. „Da că cine va cutează să înfăţişeze cu culo ri ina--
c) lconoclasmul. …! Acesta a foSt sensul icoanelor ă a Cuv ântu lui dup ă întru pare ;
înlcultul Bisericii creştine şi „dacă ele au avut şi orlasuri terialé icoana dumnezeiasc
răsn eşte cineva să
2. „Dac ă, pe motivul intru pări i,ind
… de împotrivire, izolate, ce-i drept, prin spaţiu 8ἰὃ timp icoane, care amintesc
reprezinte in culori materiale si in
acestea erau mărturia unui zel de a nu li se da оди-Ё care 'nu poate să fie
omul, asia şi ipostasul Cuvântului,
interpretare decât cea ingăduită deun cult în spirit şi .
in adevăr“. Ereticii, insă, căutară o intemeierc”a respin—
reprezentat, chiar după întrupare; ezinte intr'o icoană
… 3. „Dacă ,indrăsn'eşte cineva să repr
numindueo icoana
unirea ipostatică a celor dOuă naturi şi,
gem icoanelor, în principiile lor debsebite de credinţă
din carrtraseră concluzii cu privire şi la icoane. Asa, inos amestecul celor
'Christos, săvârşeşte in chip minc
Eutihienii, cari socoteau că in lisus Christos firea 011183- —
două natu ri;

» . _ ‘ .
oana Cuvantului
_nească a, fost transformată şi absorbită de .cea dum—— 4. „Dacă desparte cineva de pers

' . i . _ . . . . . . . . . & -
reprezinte acest
trupul, cu care este unit şi vrea
nezeiasca, nu puteau admite reprezentarea Mântuito— să
rulur 111 icoană, nici chiar în scenele din'naintea invierii
„trup prin vre—0 icoană; ᾽ `_
isros in două
persoane
prmimposibilitateade a Se infăţişa firea sa dumme—’ 5. „Da că cineva imp arte pe Chr
s'a născut din fecioară
zerască. Chiar pentru monofiziţiii mai ”liberali pictarea 'şi vrea să reprezinte pe cea care tivă a

Έ
unire rela
chipului irlantuitorului însemnă despărţirea celor două şi nu acceptă, prin urmare, decât o

-
naturi, ceeace nu eră îngăduit după credinţa lor. Unul … _

?
naturilor ; …
icoană trupui in—
6. „Dacă cineva înfăţişază printr'o

u
dintre argumentele, de cari se 101081161601106166111"0611…
ântul şi separă astfel

n
tru a-şr apăra erezia lor, tu tocmai această imposibi— dumnezeit prin unir eas a cu Cuv

—
trupul de firea dumnezeiască;

.
htate de a despărţi in Iisus Christos ceeace este măr?-
te, cu spri jinu l cu—

.
ς111111ξ1 limitat de ceeace este nen'iărginit şi nelimitat.. 7. „Da că vrea cineva să reprezin

-
—— Cuvântul, care, de si
iorilor materiale, pe Dumnezeu

J
Daca pretinzi că nu pictezi decât natura omenească

.᾽ 1
sa chip de rob,
Dumnezeu, a primit totuş în persoana

.
ziceau ei, Christos este despărţit 'şi eşti nestorianÎ
vrea să—l reprezinte sub o formă pur
ome—

ψ
dacă cineva

. .
ζ _…
dacă pretinzi, însă, că reprezinţi in acelas timp amân-Î nedespărţita
neascăşi pretinde ΄ a-l despărţi astfel de persoană în.

-
două firile, atunci înseamnă că le confunzi si esti

.
l o a patr a

. - . . . :. . …… - …
mézeire, introducând astfe

'
partizan al lui Eutihie; mai mult incă, —— inchizi (măr- dun

.- -
. . _
'stf. Tre ime ;.

4
„,'1΄ΞΞξ'„1ζξ1Ξ"ΞΞΞΞξζΞΞΞΞ ”ЁЁГЁ’ЗЁЁЁЬ1111111111 Η…"

а
işeze sub culori ma-
с rzm, abia ï)"

-:
8. „Da că cine va vrea să înfăţ

ь
:
m

-…
, care nu sunt de

.
teriale pe sfinţi în icoane fără viaţă

.
µ
anul 7:33, când lmpăratul Constantin Copronim 'con-

‚ . . . . .
asă si
n'iincino
nici un folos w—căci această cugetare este

͵ .
vocă о adunare de episcopi, în timpul vacanţei patri-

.
să—şi amin-

͵
te mai ales
vine dela demon —— şi nu. se sileş

-
arhale, la Hieria. pe *ţărmul. asiatic al Bosforului în faţa
ând u-i intr'un chip viu,——
Constantinopolului. Pe scurt, ea se cuprinde 111 urmă- tească virtu ţile acestor sfin ti, imit
΄

_.
anatema !“ …')

_
]) Cf. H. Leclercq, ibid . p. 218 ŞI' 2t9.
. . Μ Μ -

şi 256.
2) Η. Leclercq, … ibid, pag. 222-223. - ]) Η. Lecl ercq , ibid. pag. 255
 56
_ 57 _
Cu toate acestea, iconoclaştii- vene
rau sit. Cruce 'in—
tr un chip demonstrativ, o pictau
! ' . . zice Paul Oltramare'), „au nevoe de o intrerpretare şi
în biserici Şi inălţau —
această interpretare nu poate să fie decât simbolică.
5321355222; 'ΞζΐΞ"Ξ ϊ…ΐ…ζξ?ζ%ΐΞΐ?ΐ €"? €… pa…—i…,
., .. . ptaţ ita. „ei se prei ac
Α încerca să le înţelegi, însemnează săle aduci 0
atingere“. .
ca vene reaz a chip ul cruc ii ca un
obie ct vred nic d e cins te
si dispreţuiesc icoana lui Christos, care Prin el însuş, cultul este 0 .tâlmăcire Spontană şi
este mai
mult firească a dogmelor. Autoritatea religioasă are numai
incăvrednică de cinstire; dar nu pentru
a cinsti crucea datoria de a supraveghia, a'dirija si sistematiZa dez-
.fac eu asa..., ci pentru ca să nu se
pară că răstoarnă
de sus pănă jos cultul intreg al Bisericii voltarea lui, pentru ca el să reprezinte o expresiune
. Crucea nu organică a credinţei, răspunzând cerinţelor individuale
este pentru ei decât un pretext de apar enţă
“ ι). şi sociale ale credincioşilor. Creştinismul primitiv nu s'a
Din partea lor, partizanii icoanelor nu
neglijată nimic prezentat lumii ca un sistem pur doctrinar, ci „în cult
pent ru a pune în legă tură învă ţătur
ile lor teolo gice cu
dogmele cele mai venerate ale creştinism se manifestă caracterul religios al Bisericii primitive“,
ului… Bibs-e siliră
să “stabilească existenţa unui raport imed zice d—i R. Will ᾿). „Cultul era pentru ea-centrul vieţii.
iat intre leffi- Aci lucrau puterile mântuirii. Mi“ se vestea şi se intăţişa
timitatea icoanei lui'C hris tos şi cred
inţa in dogma in-
ΐξιιρεϊι*ιι. (“ine resp inge posi bilit atea moartea şi invierea lui Christos. Aci se desfăşura mis——
d e a repr ezen ta 'pe
Iisus , neag a, d u p ă ei, că Ε! s'a făcut 'terul creştin“. ᾽
om şi că a trăit
printre oameni. Totd eoda tă iconotilii trebu Deta început, Biserica şi-a'schiţat liniile generale ale
iră să prevină

т
acuz aţiun ea d e idolo latrie ; pentr u aceas cultului, corc5punzăioare punctelor fundamentale ale
ta, ei distin creau .
poat e niţel cam subti l, mate ria icoan dogmelor sate. După schiţa liturghiei, pe care ne—o in—
elor d e form ă? In;
genu lcher ea d e vene raţiu ne nu se tăţişază sit. Iustin Martirul (“!-167) in prima sa Apologie
adre seaz ă decâ t în
forma, căci este o îngenuchere de ador şi în dialogul'cu Iudeul Triton, din formularul din cartea
aţiune care se
adre seaz ă lui Dumnezeu ’). VIII a Constituţiitor apostolice (sec. IV), care, de sigur,
᾽
reproducea o tradiţiune mai veche“) precum şi din a—
luziunile altor'scriitori din veac. III, se poate vedea că
§ 5. …- Biserica şi cult ul său în faţa
ereziilor. primele forme ale cultului creştin au fost celulele esen—-
ţiale, care ascundeau "in ele toată desvoltarea i d e rituri
a) [Μπα]… generale. -- O religiune, ca să
trăiască,„ reclamate mai târziu d e împrejurările din'năuntrul Bi—
trebue să—şi găsească formele inca re să
se imbrace. sericii şi de cele, în care “se'desvoltă viaţa sa'spirituată.
Cele mai preprii forme te crează cultul.
Docinete Negreşit, nu avem amănunţit ritul prin'iitiv al Sfintei
sub forma subtilităţii lor Speculative, rămâ
n aoîtnajui liturghii şi în deosebi al siintei Euharistii, mai cu seamă
teologilor. POporului insă, ele trebue să'ii
intaţ işate pmpr ii penf ru-fu nctiu nile Μω
e ţtâlmfăcite si că'din veac. ᾽!!! a intrat in vigoare disCiplina arcană,
ρά; ,,Όος…€|€;, ceeace a contribuit să se vorbească cu rezerve despre
…
,!) Ρ G. t. C. col. ΄΄423.,"εΐ. Leclercq !) Op. cit. p. 125.
p. 221.
&) Η. Leclercq, ibid., pag. 223. 2) Op. cit. pag. 139.
3) Cf. Adr. Fortescue, Op. cit. p. 47.
 ,µ"...΄…ιΔ..'.'…]
. . .… '
50(3 59
_ _ _ - _ _ _ . . .

Taina cea mai sfântă a cultului Bi sericii. In nostru Iisus Christos“, επ.… lgnatiu atrage ate—nţiunea

'
tot cazul,
sfânta Euharistie era pun ctul
de greutate al cult ului si _ Smirnenilor în ep. Vll, 1, că in Euharistie este trupul
acest cuvânt eră- întrebuinţa
t ca un termen tehnic en— lui Christos şi că "in urma-sfinţirii de către episcop,

.
t…CSËÎtÏÊEIË' elemente, precum
se vede la εΐΐ.αΙι15ΐΞ1-') sfintele elemente îndeplinesc o putere deosebită asupra
…|. ζ΄ξ
_ "…ζ';ΐΐΐξΞΐξΉϊ?…ζ΄Ξ
Ξ΄ϊΐζΞ…ΐrulΞ΄ortodox…rei" corpului şi sufletului credinciosilor. De asemenea, sft.

“
ci Şi
Iustin Martirul, i n l Apologie, intemeindu—Se pe porunca
al ere ziei ;'in el se poate obs
erva gra dul in care

.
sa asrmilat o erezie si pute dată de lisus apostolilor săi în privinta săvârşirii sft.

"
rea de orientare căpătată de Euharistii (cap. LXVI 3), arată că elementele materiale
. ea asupra vietii. in faţa creZ

.
iilor, Biserica a treb uit să cari trebire să se întrebuinţeze, este pâinea, vinul.şi
aecentueze nuantele, să arm
onizeze pro por tiiie intr e su— apa (C. LXV 5). 'Sft. Euharistie este o consecinţă a în—

.
bieΗ.
ctiv.itat.ea şi obie
. ctivitatea religioas. ă.._. pc. (βα
adam intre Revelatiunea din sft. * **λω
…, trupării Mântuitbrutui, iar sft. elemente se unesc cu

\
Scriptură şi trebuinta trupul şi sângele Lui l). Spre a accentua deosebirea de

.
geeîéloc riatégne; pe de malta parte,_a
treb uit să suprave— gnostici, cari, necrezând în realitatea trupului lui Iisus
_ -, . ., .p'romovcz. un nou eclnhbru intre
ΐι3*ι…[α1 religioasă şi obiectiv subiec- şi in µε… lui reală şi mântuitoare, nu priveau nici Eu—
itatea fenomenalä, adică
sa cree ze formele de cult pen tru afirm haristia ca o jertfă reală, sft. Iustin lămureşte că „noi _
area credinte i şi nu luăm acest aliment ca o pâine obişnuită şi ca pe…

.
pretaţu, asa cum …ο cereau împ
rejurările. Ereziil'e în
deosebi, au făcut Biserica să apre o băutură comună; aşa "(lupă cumprin puterea Cu—
cieze-mai bine ίιπ';οι'-΄
tania ceremoniilor pioase. „Ea vântului lui Dumnezeu, lisus Christos, Aflântuitorul nostru,

-
le—a opus intotdeaun°a ca
o barieră .no uilo r doctrine. Când o dogmă a fost atacată -a luat carne şi sânge pentru mântuirea noastră, tot aşa ͵
de ere
.. tici,
. ea a făcut în exterior o profesiune alimentul sfinţit ....., acest aliment, care trebue să nu—
mai ex— trească prin asimilare sângele şi trupul nostru, este
presa Şi. mai solemnă, ea a înmulţit

;
Μάτια… si riturile
cele mai prop rii a dove di sus şi tare trupul şi sângele !uz'jisus cet întrupat; aceasta este
cred inţa -sa“ ).
învăţătura noastră“ (Ο… LXVI. 1, 2) °). „Mai mult chiar
b). Μιἴεω'ἰ împotriva ΄ ritului grzo decâtînaintaşii săi, Irineu (+ 202 ( ? ) , în lupta împo—

.
stico—mani/zeic —-—-
Astfel, impotriva ereziilor liturgice triva gnosticilor, a afirmat sacramentalitatea elementelor
ebioniti-co —'gnostico——
mamheice, Biserica s'a silit, pe euharistice. Materia şi pnevma nu sunt .“,ÎÊLËËËÈEÏLÊJfîÿä
“deoparte. să păstreze

l
nea tins ritul,
prin care sit. Euharistie işi mentineă de alta, nici mai cu seamă opuse una alteia. cum ziceau
racierul er comemorativ şi de jertf 'ca— gnosticii, ci ele conlucrează; materia este, prin urmare,
ă in acelaş timp iar
pe. ce altă parte a făcut cult ul ei mai un element indispensabil Tainei“). Deasemenea, Су—

.
solemn si litur—
ghia mai maestoasă. Imp otri va
Doc/tertiar, „cartuse ab—
᾽ prian (1- 258) protestă cu energie impotriva abuzului
trneau (iela Euharistie şi dela câtorva episcopi, din provincia sa, cari voiau să nu în—
rugăciune, pentrucă nu
΄γω… sa recunoască in'E'uharist trebuinteze apa la Euharistie ;` el a stăruit asupra ames—

-
ie trupul Mântuitorului
'1) l Apolog. LFE-W? 1: No’
num im
1."- Cf. şi R. wm, op. cu. p. 164. _ _
(cf?l A.,Ferteşcue, oû, … cit. р. 29).
aces t alim ent Euha ristie “ 2. Tradus. după textirancez din Α. Fortescuc, op. crt. pag. 28.
_ ) L Aue Bors 3). R. Will, ор. cit. pag. 165.

.
sonet—Diciion. de teren-routes, .
Με… .t. XV, p. 15.

ä
 « “::"? :‘ËËÈMJÈFËÜIFëäë'zfïä‘» '…'."…Ξ'.- г-:-

61
60
Mai târziu, însă, Biserica a trebuit să urmărească pe
tecului obligatoriu al vinului cu apă, [ωμή cum ξ făcu gnostici pe terenul lor propriu şi să întrebuinţeze me-
Mântuitorul la ultima cină (Ep. LXl'i[)r)_ ‘ 5L- todul imnologic inaugurat de Bardezan şi Armoniu.
Prin urmare, în fata gnos ticil or, Aceasta s'a intâmplat mai cu, seamă în părtile, unde
Bise rica s'a măr frinî t
deodată să accentueze asupra indeplini Biserica era subminată de gnosticism, cum a fost cazul
rii exacte a Μ…
!… sft. Euharistii, potrivit cu însemnarea, pe care Bisericii din Siria, în veac. * lll şi IV. Astfel, se citează
o are
in creştinism. Ca atare, prin bărbaţii 56 de imne compuse de Efrem Sirul (1- 373-378) în
săi autorizati a
expus explicaţiunilc asupra ritului m'hm'istic, Slăt'tiind „contra ereziilor lui Bardezan, Marcion si Manes. Prin
asupra elementelor „materiale şi istorice de instituire acest mijloc si prin frumuseţea executării lor, sit. Efrem
dm cari işi trage insemnarea simb ‚ isbuti să câştige pentru ortodoxie intregul oraş Edesa,
olică caracteristică.
„şi valoarea sa sfintitoare de Taină. О din care dispărută ereticiit).
amplificare a ce—
remo niilo r direc t in ritul cuharistic
pare ţsă n u t i fost
necesară. Nu era nevoe de ο᾽ asemenea c). Desvoltarea liturghiei în raport cu ereziile chris—
demonstratie tologice.——Ereziile subordinafiene, în deosebi, făcură
cel‘pulin deO cam datä , de oarece cere
moniile sfintei έ……ΐ
haris tii erau prin firea lucru lui inco Biserica să se aplice la îmbogăţirea şi desvoltarea cul—
mpa rabil mai so—
lemne şi mai pompoase in Biserica orto tului. şisă iasă din formele condensate de până aci.
doxă, decât ritul
gnostice—ebimiitic,care nu recunoştea Antitrinitarii şi arienii fixară atenţiunea Bisericii asupra
în Euharistie trupul
itu lisus. Pe de altă parte, gnosticii unităţii şi uniformitătii desăvârşite până la amănunt, in
şi eoioniţii au fost
dela început şi schismatici; ei au eşit liturghie, precum şi asupra preciziunii formulelor. Aşa
din organizaţia
generala a Bise ricii, făcându- şi cultu erăcazul celor două variante ale'doxoiogiez' mici, intre—
l lor aparte prec um
se vede din epistola si. lgnatiu către buintate în acelaş timp, amândouă cu bază scripturis—
Smirneni! Măsu—
rile Bisericii, deci, se'mărginiră la câte tică, dar una cu superioritate de preciziune asupra ce—
va măsuri dis——
crp'linare în legătură “cu cultu l, prec _leilalte. ' . `
um se vede din Din examinarea scrierilor Parintilor şi scditorilor bi:
canon. 64 ap. şi 29 Laodiceea. Aşa, prin
cel dintâiu. sericeşti' din primele trei secole, se poate constata că
oprea, sub pedeapsa caterisirii pentru clerici şi a aiu—'
nîmz pent ru mireni, ajunarea în zilele în timpul lor există o liturghie, incă neconsistentă şi
de Duminecă şi susceptibilă de schimbări de, amănunt, compusă din
Sambata, în care man iheii şi marc ionit
ii ajunau, ca să rugăciuni improvizate, dar uniformă in plaiuri său şi in
demonstreze faţă de'o rtodo xi că Chris
tos nu s'a născut numeroase detalii, în toată creştinătateaz). Aşa, aluziu—
cu fire omenească şi deci n'a inviat. Pe de
altă parte nile liturgice din scrisoarea lui Clement” Μα…… către
aiunarea din ziua Sămbetei era pentru marcioniţi
o nia—, Corinteni presupun o-luniformitate liturgiCă'intre Apus
mtestare a urei fată de Dumnezeul iudeilor.
Prin cel. şi Răsărit, de vreme ce credincioşii din C'orint întele—
de al doilea canon citat, creşt inii erau—Opriţi
de aserb a geau ceeace scria Clement. Deasemenea, faptul, că papa
Sambata in felul iudaic, Spre a nu se confu
nda Cu
Nazareii şi Ε'υιο…µν).
1). Cf.. Dr. V. Mitrofanovici, op. cit. p. ЗП, 312.
...—._—
2). Adr. Fortescue, р, 38 si 101.
l . Cf. Adr. Foriescue, op. cit. p. 57. А
2) Ci. şi Doctor V. Mitrofanovici, ор. cit. p.
97—100.
 ? 3
—
62 63______

ή
….
Anicet s'a invoit "ca sft. Poticarp (+ treţinea legătura neîntreruptă prin-misiuni şi prin rela—-
168) să oficieze

-
sit. liturghie la Roma, este încă o prob µ… reciproce. Când tinem seama, deasemenea, că

.
ă că era-oare»—

; .;
care uniformitate liturgică în veacul Ill). m u l t e din expresiunile din sit. Scriptură au ajuns for—
Ideia pe care
I)

,
…
o expr imă Iusti n Mar tirul că cultu mule liturgice, sau cel putin baza unor asemenea for—
l lui Mith ra’a copi at

4
…

-
v
litur g"'ia creştină., pres upu ne în mule, nu t r e b u e ' s ă ne mirăm că potrivirea rit-urilor

.:

w
m
acel aş timp că se afla
o. rând uial ăiun itor mă, care era Bisericii din primele trei veacuri mergea nu numai în

„
posibil d e " c 0 p i a t ' )

'
sigu r, nu trebuie, să se înţe De
leag ă „o unif orm itate abso— ceeace priveşte ideilegenerale, ci intr'o mare măsură
Iuta pentru fiecare rugăciune şi pentru fiecare chiar până la amănunte,. până la cuvinte. In tot cazul,

. .
…
amănunt
al ceremoniilor, aşa cum există astăzi. pentru această epocă se poate vorbi mai mult de o
Nu se citeau ru-
gacuuule dup ă carte şi nici nu se învăţau pe uniformitate ca tip al liturghiei l). improvizaiia‘) lăsase,

-
dinafară
Cărţ ile litur gice n'au apă i'ut' dec de sigur, urmele ei in formule, care cu vremea au ajuns

u
ăt târz iu. Fără îndo ială -
bricălile se citeau din Biblie; se ştiau să fie dovedite şi socotite defectuoase, dacă nu in ele

.
pe dina fară peal—î
inu ş: rugăciunea dou inea scă; inco înşile, apoi in raport cu posibilităţile tendentioase d e
lo, rugăciunile erau

nд…
imp rovr zate . Cât priv eşte cere mon ialu interpretare, cum s'a mentionat cazul u n e i a d i n vari-
l, nu era d e fapt
mei—unul. Se făceau lucrurile cum antele doxologiei mici, utilizate de antitrinitari şi de arieni.
trebuia să se facă

.
pent ru un scop prac tic, in mod ul cel mai simp lu.. In faţatendintelor suborctinatienilor şi a temeiului, pe
. Dar se poate înţelege că rânduial care le convenea să-l pună pe o amintită formă a dobro—
a şi planul general
al serviciului au ajuns statornice apro logic! mici, Biserica trebui să se pronunţe pentru ca—
ape mecanic. Când
se “face in'_continur.i acel aş lucru, se face racterul ecumenic si d e c i ortodox al uneia şi, prin ur—
in chip natural
aproape in acelas chip“. Dacă s'ar fi mare, pentru înlăturarea -΄ celeilalte. Măsura aceasta o
făcut schimbări
credmcrosii s'ar fi simţit stingheriii, desfăşură în cult cu _0 amploare neobişnuită pănă aci,
căci ei ştiau INO—,
men tul, când să se scoa le, pent ru
rugă ciun e când să d a r provocată d e proportiile ereziei _ariene şi d e zelul
Vina la împ ărtă şite, când să răSp uncl cu care eră propoveduită. _ - '

.-΄ι..
ă „am in "έξω Doam—
neum lueş te“, sau când trebuia să iaSă Intrebuintarea doxoiogiei mici este legată de cele mai
catechuii'ienii”).
vechi timpuri ale cu'tului crestin,”) d a r nu se poate '
_
mule stereotipe. Când venea un episc0p
„>
nou, el avea
=
ι se concr etizez e m for-
preciza forma ei primitivă. Ca model pentru compunerea
ei, este cu putinţă Să'fi servit formula botezului,-reco—
să intre buin ţeze, de sigur , acel eaşi cuvi mandată d e Aflântuitorul ucenicilor săi "). Introducerea
nte, pe cari şi le
amintea dela pred eces orul său şi cu cari ei în liturghie s'a atribuit sit. Ignaţiu, luându—se gresit
se obisnuise
popor-ul şi, poate, şi el, de pe când ca temeiu, pentru aceasta, un pasaj din istoricul So—
era încă diacon.
_Bise ricile noui înfiin tate, apoi, avea u să respe cte for-—
mulele auzite dela Biserica mamă, care l) Cf. Adr. Fortescue, op. cit. p. 66—67.
de obicem-ïn— 2) Str. Iustin Martirul, deseriind ritul sit. Euharistii in 1 Apo-
fu.

. . . — _ _ _ —Η
… logie cap. LXVII 5, zice: „cel care conduce, înalţă la cer rugă-
ciuni şi mu ζωη… atât a?! poate şi tot poporul „răspunde la—
‚ „ .», ., p. α Ώ - . 5 1 ,
a). Act-r. Forreseiu e, op.-cit, ρ.΄6€ n . I . olaltă: amin". ᾽ _ ' … …
3). Adr. Fortescue, ΟΡ……β-ί,ΐ.|ρ. 66, 67. 3) Α se vedea pag. 42 şi 45, această lucrare,

.΄.………]-
4) Mateiu XXVII), 19.

. “
…
.
…

‘ Μ.:-'.…ώΞ'=?ΙΝ…Ρ…ΜΝ;'Μ=Μ…… "μ.-»… : . -
 …re… 65
.___'__..———-—-—-——
—'—

c r a t, e) "in care se trata

" ‘ insa "
” origina psalmoctiei anti—
cop—— şi u n mare numar
fenice'). Fla via n— aiu ns mai apoi epis cea mai
In timpul ereziei ariene, Biserica admise in πω!… ' d călu găr i clin Ant ioh ia intr ebu inta ri form ula
s
pe cân d Epi sco pul Leontiu
numai torma .:..Tatcilui şi Fiului şi Sfi. Duh ca !i mEl
n . pre cisa ,... Tat ălu i şi Fiu lui, au să în—
otărit, iar altii voi
îîll'tltal' Şi, pentru a afirma mai expres eternitatea celor de 3 i (34 4-3 57) era neh
mu la în uz pân ă atu nci
:
e for
…?ΙΑΡΓξξ5ϊΞΠξΓξ|ζ Prea str.:Freimi împotriva învăţăturii treb uin tez e ma i dep art To t aşa com pi-
in 8ft. Duh 1).
Ι ιν" . (1 vreme, cand nu era Christos, doxo— Sla vă Tatălui prin Fiul, r apo sto lice ,
ogm nuca fu completata acum-'en a ά…… parte- „ car t. Vlll a Co nst itut iilo
iato rul litu rgh iei din uin ţea ză
d e pri n vea c. W, înt reb
$! pururea şi în vecii vecilor, amin“. De ζξσΞ.ϊιΜ'…ΐ… soc otit e 'a ii pro ven ind e r n a l—a cali—
re cauză critica mod
avea sa. fie rostită: Mărire "ΜΜΜ şi Fiului si &]??? forma ariană, din ca tex tele
Me nţiu nile isto rici lor si
Μπιν]. Şi pururea şi in vecii vecilor, amin. fixnm-si Η 1, fica t de sub ord ina ţian . g însă de
i târziu, ne convin
„maine“ era îndreptatăimpotriva arienilor spre a stiintei; „epigrafice, descoperite ma ma
t a Ltoxologiei mici in for
ca uit. Treime are una şi aceeaş mărire precum si tina biruinta desăvârşita in cul
).
µ aceeaşlîuntii. Cuvintele Tatălui Si Fiului ςε'8/'Ζ"Οι:1' ortodoxa, in veacul iV—iea‘
cân d suf letu l cre ştin
ilor era
erau o_ afirmaţie impotriva învăţăturii lui s.abxeliu ciespr: La inc epu tui Bis eric ii, eau „in—
pie tate , cân d toţi pet rec
ἓ Singura persoană „în sit. Treime. Aceasta formulă: abs orb it in cre din ta si ştin era alc ătu it
et“ , cul tul cre
Beliïricctïincäïlza atat .de precis şi d e sugestiv învăţătura t r u n gân d şi int r'un cug Μιλ ά ere ziil e, ru-
Câ nd însă., se
_ . . . p i e persoanele Sft. Treimi, capătă ο intre—- din for mu le gen era le. 'o
ii a fost nevoe sa capete
gaciunile si riturile Biseric
biniuaie cieiiioxisti'ativă in cuit, fiind aşezată la înce—
anghelii şi a invataturii
pfuiui rugăciunilor şi al cântărilor, la sfârsitul lor la desvoitare pe temeiul. sit. Ev sideraţii trinitarc dictară
fel, con
ESE”: qpisat—milei“, revenind foarte des ïn cursul litur— formulate i n sin oad e. Ast cult
ma ri şi introducerea ei în
:4 .:. … (…αν… servrcru religios. Deasemenea se dete arnptiiicarea Doxolo—giei ară şi con —
formă simpla, sum
iin caracter expres trinitar şi vosglasurilor sau ecteni— sub noua formă. Su b o eric ii inc ă del a
intr ebu inta t-ea Bis
fete? cari, ïn fond fiind doxologii, cuprinseră in ele de den sam . ea fus ese în ta sit.
in alu ziu nil e, ce se fac
3122131226,fâ—r—n—Wa intreagaa doxologiei mici“). Veacul inc epu t. As a, o gasim. avi Τω ïn
i
cel or 12 apo sto li: „Sl
1 (*…) Ι… …… _ara,_fuse hotaritor pentru forma definitiva Eu har isti e in Μα…… era l. Ori——
lui Du mn eze u in gen
& . „o ως… mm. Intrebuintarea mai departe a formei vec i“ (1X 2), adr esa tă me nt” ).
la textul Noului Te sta
Pîeiente de arieni rămase considerat ă ca „eretică..°i se" gina ei, însă, se urca .
Μ sne , Op. cit.
gaseauunea partizani ai acesteea; aşa, istoricii €105- :.. XL p. 152 6; Du che
… l ) Ci. Η. Leclercq, -ibid. ias-
torgm ), Sozomen“) şi Nichifor Callist ne Spun că '
119 are a_i nte res ant ă
ază , intr e Με … urm ăto
2) Οι. H. Leclercq cite '.(okariaya din Syr ia
З gift—HBC?" cuarţ V1 cap. Vlll —-_— Ρ. G. t. LVVt] col, 691 'un cav ou cre ştin din
ies) Μαρ κ], ρ… {526 ins crip ţie, găs ită intr 1 χς;ι:τ'.ν.νιξ>
363 -35 9: *!" Εὐσ εβί ῳ
3 Ο, …' V Elgi—…i. °P; …. (Doxotog
-- Ξ.…- ' "
-—ie„;tz°tr°“a—'
°! ……- rac a asu — 4. …….…………… 4 444
' … ’
όξι%ΉΘΙΟΓ cre—Ξξ
cen trat a $і dat ată din au.
Ξ "Επί-υ…) πνε ύ [µια] τι ::=
+ βάζα παζλ Μαξ υϊφşi.ΚαFiului şi St. Duh. _(Diction. d'Arch. et
Lui liusebiu,
Π|Γξΐ)ιΙΗιέ1Ξ83ΐέΘ Έ π α ψ ε , t r a d u c . τοπι&ι1Ρ…18έΞ…
' ι Χ ν &… ᾽ ' ştin, Slavă 'l'atatui
cre , '
cap, I B L — P . О . t. p. 1526).
"ΣΧ": a r t . . , {fig ht col 1101 de. Litu rgh ie, fasc ie. XL
5) мы. ecct., cart. lll, cap. 2о_._р_ G. 33 ; 2 Tim ot. 1V 13; ΕΌι'(
. :Ξ.
l δ ; Ro m. )“
3. Lu ca. ll, 1 4 ; Ga lat. ᾽ r
J

xm zi.
 66 .
Com)
vel . --
taiîuilerţşţa 001501 .
. - . . — M

6.7-
08… mari in red—acţiu
atribic'tii „ ăiircm tru cei nea ma i de
de sus lui Dumnezeu ;. ï- telor exprese 61111811. Scriptură şi sft. Tradiţiune. O
……|…,…1….=…………………111,111…. (+ 196)
. ' ᾽

.. .…) &!
- ' ' o . A un
-' es e bogăţie de forme liturgice, in care răsună ecoul luptelor
_. cunat numai Tatălui; Ea n imn
era unul dogmatice, asigură triumful învăţăturii ortodoxe. Luptele
ticulari, destinaţi afi cântaţi în cult dintre᾽ ps almuii par—
trinitare îmboldiră pietatea şi devotamentul ortodoxilor,
de catre creştini după modelul cari se compuneau
1111116"…- Ipsalii
΄…nicei colecţiuni de cari reacţionară intr'o serie de obiectivizări fenomenale,
rea ; spre deosebire cu care se Completă şise împodobi cadrul cultului în
de aceasta, no
ρ11'…ζ
p021 п ("ή
а с Ο;Θ…311
' ΠΙ|Ο1'
' * . uile co m -
se numia u psalm i privari Pentru sec. IV, sec01ul cel mai frământat de erezia ariană sub
'Ι.υξϊα.υ(.|΄' …Ο.Χ9|Ο€1.δ mare se găseşte menţiOnată int“: diferite forme. Prin aceste împrejurări se explică imbo—
Μις" Ι1216άς111111116111 în scrierea De Virginitate “ f i e găţirea cultului cu rugăciuni şi rituri, cari subliniau şi
ll а S . [ ’ а п а з і е :) Ι . ” e : a l‘Η
. .., illporian ţa ei η ' accentuau sub forme variate 'aceleaşi adevăruri „dog-
cu ereziile
lor — .… . _ . ….
Ca Ή…ξ1111111 чипзе actuala oda“<
11111ε116 Şi luptele dog
matice ….din matice, căci aci, ca şi. în fizică, reacţiunea Bisericii trebui
. c :: „ __ .ι ' ju‘r;1
să egaleze acţiunea ereticilor. Astfel, luă loc tot acum
de laudă căirtşaThi—Îdaptata "11130111……,-Θ…-,…. ca imn
cap. 47 aa Cşi către
' . Vll a _ _ . __“Fi ι", cum- se_ gaseşte
— , ` .in
μ in serviciul de seara al Bisericii, imnul de frumoasă
cartea
lui Macedonia р onstituţulor apostolice 3) ΕΜ… inspiraţie lirică al aceluiaş sit. Antinogen : „Luminii 11111113, o,

lo iei m _ 1011063 ο _ ultima“

᾿ " închinat sit. ΤΓ€1Π11,…(38Γ€ΈΈ1ΈξΈ…β€111'Ξ…ΐΐ1…Ό&Ει1181 νι 111
ως… “au cu partea referitoare la completare a doxo-
sit Duh fä'nä „ d intrebuinţarea generală a cultului Bisericii ι). Se adaugă,
. ] lmn î ' _ . ᾿ ) | Лап
apoi, cu aceeaşi tendinţă, către sfârşitul aceluiaşi secol,
din Orient‚ siilşh'uilat Sft căree
m' ucn-ţa Tremu’ mai inlâiu în Biserica
- .. . ad ' * *" rugăciunea „Prea sfântă Treime“, alcătuită de Meletie
si
pre 111 Occd
cum ree . . . … oxolog ia SC— populari'…-
[ .а
"1 |
ïn' As a, m Biserica din provin (+ 381), arhiepiscop în Antiohia ᾽). Tot din această epocă
cia Africa
_ looia nn _ m unele inscripţiuni @різгаіісо ‹) dow ᾽ datează obiceiul de ase … cânta“ „120.012?(142,jiliiUCŞUâ'LLie
:== “ΓΘ ajunse un imn „um
Bizantinjmr (sec VI) Ca o d ^ - ᾽ ’ "᾿
sic, m timpul stăpânirii
ΐΓΘ1β91'1, ΄68 o figură demonstrativă trinitară”).
dalilor επ…"), .: _ emonstraţie impotriva Van…
"΄ΐ66&6΄6"6?έ1΄΄"'15έι11'έ"061610601«5611 "particular, arianismul
“Biserica formulă in
contribui să ajungă general şi cu fast in Biserica or—
sinodul Ι ec todoxă. Aceasta priveşte în deosebi istoria căutării
ŞI mai apo: m cel dela Const . d ela Niceea (325) antifonice. De sifoarte veche, ea nu era generală până
antinop
consubstanţialităţii Persoanelor ol (3.81), dogma
Μ Η - . sit. Treimi, pe baza ce, în veacul al lV, atitudinea arienilor dete un stimul
,
tex—
..
. д..
pentru aceasta. La Antiohia, in timpul episcopului Leon-
1) Cf. Dr - B… Circ sanu
мг.
.

"
2) Cf. “ " „, 493΄ şi iti . ia. 142.΄ tius (344-357), favorabil partidului arian,“ 'doi asceţi,
_—
Forlescne ' .
w

.- T'ez' mig"
. ..

3) Te xtu l acestui Flavian şi Diodor—ajunşi episc0pi mai târziu, cel din-

,

im n tradus. de Pr.
=

cenţă (Constitutiile f ţu 111 Teza sa de Ii—

l. Ni
îl dăeste
nu intrco 8* ΔΡΟΜΟ".
’ {formel… Sleadres -
ä cătreBucura r 15307,
1116116516 .' ”_“ 255),
‹ m- care tâiu chiar în Antiohia, iar cel de al doilea in T a r s —
Β

organizară privigheri cu creştinii pioşi, cari cântau al—

4) Cf ST“ Ol'ginaiuiui. "Με"… …' Τ…"…
"

᾽ . erlercq,
. , f asc.
1΄ΐυΓΞΙΈ. XL pag. ΓΞΟΧ'*"08108
᾽ -133 0, (Dictioп. d ’.Archeolo
' ' g. et de
K

Cf. Adr. Fortes ' - 1) Cf. Dr. ν. Mitrofanovici, op. cit.. p. 311: Dr. R. Cireşanu,
_ … ‚ & . €13.90
_ 153ο…ι=,-.--3.
p. J‘m
cu. p.. .313—319-‚_ н . L.Ο…6|ετ0|ης…
*
,…
_ tezaur ll p. 495, Ill р. 129. _
' 2) Ci. Simion -'l'esalonic. op. cit., cap. 39 şi Er. B. Ciresaiiu,
Με…" 1"… …- Π p. 4.1Γ3ΐξ111Οζ…1':12οΡ' …' p, 309; gi. B. rcnt—' ll p. 551. _
3) Ci. Dr. ν, Mitrcfanovi-zï, op. cit., p. 387.
 69
68
nje i
i, trezi ore văr sar e acr edi
Erezia ariană, în deoseb
.Η

ternativ psalmi şi doxologia mică în forma ortodo " găs i

atât de mari, că ea nu
::
Ο"?

vii ort odo xe în val uri

-… ....…

t, ci
":::-lf;"-

Ξ.θΟΓ111115.,.Π€ΗΠ13111 de aceste întruniri 'care se i Ka. i, spre a lua loc în cul

deodată toate formele propri
431.1. …

i religioase, cum sunt

. .
.-
nr bursericue martirilor, fără vre—0 dispozitie a lui tdlïearu .,

te in domeniul poezie
" |
.,;— ‹-_\
.-.
..;.
' l ι
. ι'.
rămase par Sirul, îm -
—

' Ξ56611' îti—„îi tacă priviglierile

de n02;tepïflzäglel,ä:r£:l
mina ` " , . _ credinţă ale sft. Efr em
.; …
...Ε-

cele 87 imne despre

.

„ .
*

.l' -
ţate si
н

omieniior, unele întrebuin

"Εντ.
"
д

'. “€.“

po triv a arienilor si a eun

"{"?"„

' ". «'

ai ca 0 ma—
‚“.—" .
._._‚

s'a petrecut mai târziu la "© 08 &? ως… Ρ…? & altele slujiră num
azi în Biserica sir ian ä‘) ;
-

._‘_'-ъ‚
.

‚'n‘.

despre
cul t a credinţei ort odo xe
' .„"» .

Iustina, favorabilă arienilor,NzliffÎelfiilŞlîi cjîeîdsftlmîîşîte'as'a ΙΙ."…

nifestare ocazională în
᾽

-΄'έ.΄
. "*"ι'.…

ca mai
__ „.., .-
“d_—
, pe ntr u
.

Su depunerea (385). Crestinii făceau priviolieri της)?" forma omilet ică

„.“-.
-…‚ _. _. -, ;1 ‚ - …

Dumnezeirea Fiului, sub

H.: .
143.
. αγ..
µ…..
n vea c. Vlll,
.

general liturgic, pri

'

? .

serică, gata a—şi apăra episcopul si cântau mine Ci . 1 1". ...»!

târziu să capete un uz
?ε"
' &!
_ "I. .
ium a si loa n
„dupa obiceiul părţilor orientale“, precum zicea έξω… r Cosma de Ma
.* _ -‚

Sur-:.

'sub acţiunea imnblogilo

_ _ _ - ,"

. ...-,.
... ‚ .; . _ .…

riţi— L etc .“,

ζ1ι11Ξζ181111,*)3υ€Γ11. pentru care se făceau imputăîiuşff „Christos se naşte mă
Damaschin. Asa, pasagiul
*

Ι……Ξι51ΓΞ,…6ξ1 asceedsitio—z— poporul .prin compoziţii poetice. ciun a sit.

tarea din 'ziua de Cră
cu care începe cuvân ş-
. "

), 8 ajuns catavasiile Na
- π - . ,... ; - .-

ea au col-itribuit, prin urmare, foarte

‚

”…” m .
Grigore de Nazianz (1.390 pe ntr u
ςΛ86651 51516111 de cantare să fie cunoscut s' "" utul primei sale predici
:

terii Domnului, iar incep

_ ' ' . -.
. ᾽ ᾿

pre cum
Ξ6ΐυϊ85ξ1ξ111ι168568 din Răsărit in intreaga Biserică ia Чита poare, să ne luminăm“,
΄ ' « . . ᾽ - . “ . "› . . : ͵ ᾽ -

Paşte, „Ziua invierii, po

.

rOpat
_

. €1611111 al W; ca o metodă obisnuită “d cuvântare , „Er i m'a m ing

…. ;

_
şi pasagiile din aceeaş
_ _

: ᾽ sunt origina ma ri si prea

' " “ ᾿)..1111ρτ61υ181'1
"…Πΐξ;;ΣζΞΠΐ…11811181.
mon "‘ ‘ analoage € de— .“, „О , Paştele cele
"*?

cu tine, Christoase..
. -

ΜΟΝΟ… ΞΞιιιρΓο.165111…1ω, 68 111 general în cultul creştin. catavasii ale 111 1/1 611 1').Α66856κ-
siinţite etc.“, ajunseră
ω-… _* " :

Cân—
menü-se Sigeia-ez, ne povesteşte că la Constantinopoi ur, si pentru introducerea
.

plicajiune o aflăm, de sig eas că,

g uhnnaptea sub portice, Sâmbăta şi
:

D……e 11 slu jba bis eric

_. . … …_ Ρ. … ' ψ Ξ_… - …

Τ118ς116816161,1
tăr ilor tre imi ce sau a
î

ca imne inchinate 511. Τ16

.. ca 51, pe cand ortodoxii erau la liiur bie ' 11111.
"

_
.

con—
veac. III şi -IV împotriva
‘ ' . . "

cantau antifonic imne ariene,avéind intre altele g ᾽ …

.-

Atacurile ereticilor din te si

… _' -

r sft. Treimi au fost agr ava

.

torul refren: „unde sunt acum acei 'cari zic 68ξ111ΐϊ…1ΐ-

substanţialităţii persoanelo
. . - , - . - «

…
n

vea cul V
ξιΐζ1Γξ5ζ1ξζ&ΐ 11118 si aceias putere?“ Ca răspuns, 511.1021: tiunile christologice din
«і т «- —

intensificate prin discu

‘
!

lez e
at să acţioneze şi să for
mu
şi VI. Biserica a continu
я- м-

ajuns 58 4-
deofiintimnela 111 . Ρ…"… "& ά……
ξι1!1ΐ1ΐ11ΙΈοΞΞΞΙ€ΡΙΈΟΞ15ΨΜ iar cu vremea a
teoretic credinţa ortodoxă,
. . _ "΄
ь» -

e
pulară în cult. Acest
п| д

6616 amene, cari, din cauza incidentzgrtfnguf‘t1231:3212:

dea o exp resiune pra ctic ă şi pO ile,şs'au
ц „м

te în legătură cu e-rezi
і

împăratul Τ eodosru
ΟΠΟζ…Χ64).
de ' , lăsându —se libertate
' * numai' celor
forme noui de cult,'crea ia Bisericii, pe
.
.- ц

mijlocit adaptări in liturgh

.

precizat şi au
.

atice,
.

pus de formulele _dOgm

măsură ceBiserica a dis erea
s'a întâmplat cu introduc
.

B & Ll. t. XVI, col. 10.13. _ ol _.— Arienq 'b'd te ec um en ic. Aşa
fasc. X'p ..2ξΞ611εξ116,6ρ.611.,΄ p. 119; F. Cabr "53 3 ξ " ! ᾿
ac ce pta
mbolului de cre din ţă“ în se
rviciul
„Crezuiui“ sau a „Si
cît
_г._ V. Ρι111…18110ν161-… 0p
' .
B Cire . Η p. ο - 63; Ог.
-3) Η3ΐ:Πυ%ορ. a t . “ p. 477, 4—92, 511.

.
.… a. .1815…
' ξ . 11€.ΟΞΟ…ΐ.,…*…
…- 1.11Π΄!Ο ..' 1161. Dr. ν΄. Mit roi
an ovi ci, ор. cit. p.
2) (‘.f. Dr. B. Cireşanu
,
312.
op. cit. ll, p. 499.
 71
70
W

tei
tarninat ă de erezie.!)
Reese, deci, ca simbolul credin
e polemică,
ή…, lC'ue
divin ( " *ρν81'1ξ.111
' veac. V, era intrebuintat
. numai cu mai mult o intr eb riin ţm
- a &… dela început in lupta cu
p “jiu pregatirii ŞI marturisirii de credinţă a catechu— erica din Apus a abu zat
de care însă Bis pe—
ment or la “botez. Acum, el se introduce ca un fel de opusă acestora. Intemeiată
᾽ arienii, căzând in extrema întărită de dou ă
protestare impotriva ereziilor. . Augustin,
părerea teologică a Fericit. To led o, 447 _—
εἰ Erla deja o propoziţiune liturgică ïn liturghia credin— 411 şi altul la
sinoade ——unul 1a Braga, od
osi oi, 111 legatura cu „sărutarea păcii“ : „să ne iubim i intâ iu, aprobă intr'un alt sin
Biserica Spaniei, ma osu lui „Fili—
unu pre altu " ' Şi᾿ pentru motive
"‘", ulterior ' trinitare, ea fuse introducerea ada
ţinut tot la Toledo (589) pre „om o—
liniere a credintei deS
. e a . _ А . Α u
amplificată cu pcm a doua. „ca intr'un gand sa măr—'
oque“, ca un semn de sub i
tunsnn"f pentru ca poporul să răspundă cu eyprim'irea ni. Cu toată opunerea Rome
usia“ Fiului, discutată de arie gen e—
şi ea din veacul Xl la
la inceput, se invoi totuş
credintei in sit. Treime: „Pre Tatăl, pre. Fiul 111 rc '“
.“)
151111, 'lreunea cea de oii-intă şi nedespărţită“ l)ş îlfîiîl'i. tul întregei Biserici romane
ralizarea acestei erezii în cul imb olu l
"&?! ζωα sărutarea pacii, ”care era un act simbolic al sa polemică, in cul t,s
Ală tur i de întrebuinţarea uin ţar e
("38336152ΐ ΄1Γε1Ξ.051€,ξ€ adaoga mărturisirea poporului acelas tim p şiin tr'o înt reb
credinţei se găseşte în de per soa nele
. cu 0 όΘξδθζξ;Ξ1ΘίΞΐ10111ΐ apoi „Crezut“, care consacră adoraţiune tată
titurgicri, ca act adică de ata re, num ai
credinţă_- 181 ate prin cuvant unitatea de poate fi '„privit ca
sit, Tre imi . Negresit, el ăciu — ,
nere min tală; dar „rug
printr'o acţiune de transpu
dillngebuintarea simbolului credinţei în liturghie trecu rivă o tâlmăcire in sieraatectivă
nile nu pretind deopot esează intelectu—
…; 11311ε€1Ξΐ…)΄κ111 biserrcrle din Apus, impământenindu—se ul loc se adr
a val ori lor , care in prim
…… р e 111 bisericile din provinciile atacate de erezii,
Μ 1aera-cozol Spaniei şi (?aliei, unde recitarea Crezu—
ini? “ 3).
le
ca, . seiwcruldrvm intră m uz, după pilda Orientului impuseră Bisericii formu
Ereticii noui ai veac. V cre din ţă ata cat e,
n.“ ιζ; Ι1Έ=€11'1ΐ1=τς11ιι impotriva arianismului. La Roma, totuşi pra punctelor de
dogmatice in plus asu sim tito r înc ă
cr a. Band impăratul Henrich ll, venitîn Roma în cult, sporiră
1 cari, prin revărsarea lor As tfel , ma i
2:11: felix—narre. 1014, îşi arată mirarea că lipseste cre— divin al Bisericii.
odată pompa serviciului învătă—
t la „Efes (431) enunţă
V… Êeîe 1ΙΞ1Γ;ςυ1;;?ωρ€111…, încoronarea sa, papa Benedict intâiu sinodul … ec. ţinu ă .
ă sau ipostatică a. ceior dou
b 1 1 _ _ .. ca n a fost nevoe de recitarea sim— tura despre unirea fireasc chi p
—ului, osândind ïn acest
o u 111 credinţei la Roma, de oarece ea n'a fost con—
firi în—persoana Mântuitor dre ptu l l a .
Nestorie şi rea bili tă
,,ς11ορ1'ρεορ151πυ1" 1ι11
ἐξ ἓξ. _Adr. Fortescue, op. cit. ρεΞ,Ξ3
_ ’ _ O demonstraţiune 111111010-
veneraţiune al sit. Fecioare.
33……
tru săr—
πως»… s"ΜΜ Μ * dUpă relatarea i lui t triumful ortodoxiei. Pa
Teo dor Îgîiofusiitc*_- ca în liturghie de. doi partizan ai gică nouă ilustră în cul rân du l celor
ereziei monofiz fuse introdu
Fecioare, trecute în
…… …"… … &? Ρ… 111181… (Fulton), la 471 în biserica
ca un semn că |; 11 _depatriarnul Timoteiu la ConstantinOpo!
bă tor i in cinstea stt. .
___...___——--—-——
niceo-constantinopol“fană г
'
cit. pag. 381 .
că sunt îm otc' …' sel… _de credinţade "ΜΗΠΩΣ !1|ΐ€ΓίΟΒώ' τη? 1) Ci. A.F orte scu e, ор. op.. cit., ll, p. 565, 566.…; A. Fortescue,
Drecis ei îşi ΙηγϊΩ… …… form ule
a- d’efinËll 2) Cf. Dr. 'B. Cireşanu, -
Η… 21ξο Θς!Ξ%ΞΐΞΞΟ ΐΐω%&…
ρΓ10оп- f. " . . otriv
aceasta imp … crt, р. 86
" 0p. cit., p. 379, 380.
— ii
iiun ace
*. ^'. î’ort'esgrue, Op. eig. Ρ;1388υ611€8η€, 0:). 3) Robert Will, op. cit.
p. 279.
$! 87 n. 1 $.
 Ἡ 72
‚73
1ïmp ărca”t esti' ——. Naşte
rea, Intrarea în biseri
ne si Adormirea ei că Buna—V €3— .
—-— luară loc ho tăr pentru Prea Sfânta, Prea Curata, Prea Binecuvântata,
Siamese, mai intâiu ît în, ca
. len' da rul
ïn Răsărit, iar … Apus δω…, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi-
8…ώΠν1|Ι…Ι. Predicile
S!
-_ « “ ' prin veac.
(mute la unele din ele
'
pururea Fecioara Maria“, aşeză ïn rânduiala liturghiei
_ „si:…- l…( Ξ].3Ε` Γ.ω înainte de
… (43 ᾿ 1) precum ŞI' sa axionulf) loan Damaschin, în deosebi, expuse intr'o
eye ‹ ед. .~ ι en-ca
rbă
. tor ire. a . lor
" si
. .iac ob
.şi ‘
_ ităwp hc' ä , ne d ov cd 'irnnologie bogată, colorată şi plină de figuri poetice,
'… randurtc ina int e = e te c᾽
de erezia nestorianăr., dogma în legătură cu Născătoarea de Dumnezeu, cu
în unei 0 brs
" enm. Ac um “…sa, celŞ prii"a
'…
΄΄ po mp a lor fu mă persoana lui lisus-Christos si cu cele două firi ale sale,
0 iun ' - - „ rită şi
în Dogmatica/e giasurilorf) in general, veneratiunea sit.
Έ……(πίεζε?ΘΞπ1ΐΐιίι??ΐζΟξΐΡΗζΙι.ΙΞΘ… prinos Cänfäri foarte Fecioare, ca Născătoare de Dumnezeu. ocupă un loc
drïei (Ἰι 434) iritroduse .ССЮагед)? Ά:Ξΐ΄ Cïrïï al Alexan— precumpănitor în cultul divin al Bisericii, prin cântările
zeu“ Ia Μ……) * Μ…]… ,,Νάς…ιοειΓΘ de “Dumne—
535 __ ζΙυ;Ή1,!Μι;;ι .unpăratul.lustinian în cinstea sa, care alternează regulat cu cele închinate
rändui-"ïn anni
sft. Treimi şi sfintilor, mai cu seamă sub forma de
*… să se cânte in LSI? .ΡΙΟΞΤ……Π €…" diaconul Pavel „Ale Născătoarei de Dumnezeu“.
cut“, cominus chiar dem?lca & Sona ……" „Unule năs— Ereziile veacului Ш, 1V si cele din prima jumătate a
torienilorfr) ln acelaş ν. трусы, pentru Combaterea nes— celui de al V—lea p'rovocaseră Biserica să—şi expună
divin al Bisericii concl Oac, incepu sa l‘äsune ïn serviciul sistemul său dogmatic, aproape complet şi, implicit,
man Melodia") iar Ι.…ΞίΩυΙ „Fecioara astăzi“ al lui Ro—
să—şi desvolte cultul paralel cu fixarea învăţăturii de
în intrebuintare "…;.Έωΐ.… veacului următor intră
credinţă. Aproape întreaga dogmatică creştină işi găsise
Μ……Sero-
arhul Domnuh'
iu (..-116333 δ|ι8.ΞΞ.8ΐΘΐ1 de laudă
.- numi adresată reflexul său în formele liturgice sub înfăţişări bogate si
ta Acatist, compusă de patri-
pentm săpare; cätï)"dema Constantii-wiuo], ca mulţumire . diferite. Aşa că eretic'ii monofiziţi şi monoteliti nu avură
însemnate înrăuriri asupra cultului, nici direct, nici in—
Peste 100 de ani E:… άι Ρ…ΠΘ]φς pcrsano-avaräf)
axion direct. Cel mult, 'ei fuseră prilej pentru cântări noui,
ul CLIVine—ée osma de “Mamma concretiză în
impecabil,-x __ cu adevarat , ïn forme îndreptate împotriva mai multor erezii deodată, cum
faţă (10 sfct’ Fsentimentul de „lperdulie“ al lapid are şi
ψάξω… sunt trOparele învierii, compuse de Anatolie (Jr 452),
care Ioan Ό…ΞΞΞΞΓξ, conform dogmelor. patriarhul Constantinopulului şi introduse în octoihullui
ortodoxe, Pe
altă formă . … 'un _lew'traduse in acelaş timp sub o Damaschin. Ele sunt îndreptate împotriva nestorienilor
‚m axronul din postul cel mare „De şi“ împotriva lui Eutihie, preamărind patimile, pogorîrea
se buc ura tine
.)
""‘" O formula noua de introduce
., … la iad şi invierea Mântuitorului.”). * …
re, „maiales'
Ἡ

I) Cf. Dr. v. Mitr r ; . ' Ο cântare, care căpătă întrebuinţare liturgică în le—
ορἑ ciam р. 281 __°2ä'â°"'°" °”' Ο"… Ρ- |39.; Dr. B. Cireşanu, gătură cu erezia monofizită, este „ Trisaghicm“ (sftaDum—
_ . r. B. Ciresanu—
„n _mem idem, u 'n'. 49% ° ',. nezeule). Era un imn treimic, cunoscut pe la'stârşitul
& ge,—1113 idem, 11 p. 497' oii)! ä't' lé'i β' Να secolului IV, de oarece se găseşte în biografia sft. Vasile
' ‘
f . , .— - . Pooovici
! ‚ чrр . "0 : ΐ . 1 ρ . 7 1 -9 ; [ ) ͵ _ ' . .
C'6)P-C6f19b …Β[)Γ.ρ…Β. Cireşanu, Op. 1) Cf. Α. Fortescue, op. cit. p. 109.
. r.
cit. 11 ξ).Υ39έ…ί…ΐΜ……΄ ορ.
. „ireşa nu, op. cit. p. 499-. 500͵-᾽... … p. 2 0 5 . 2)‘ Cf. Dr. B. Cireşanu. op. cit; 11 p. 505.
3) Cf. Dr. B. Cireşanu. op. cit.— li„ p. 496.
 74.
Щ
75

serve stricta menţinere a ceremoniilor şi a rugăciunilor

ре timpul patriarlw
lui Proclu (1'- _ 447)
, ca- ο prot estare" în forma corectă şi exact corespunzătoare punctelorde
credinţă ortodoxă; ca trebuia să se împotrivească cu
4 5 ] îi 1 ' .
im…) : νΙ=Ιπ οΌέ' ca un una ortod ox, iar canon ardoare la strecurarea erezi—ilor pe această cale, cum
m i
iorn—aι . c0 ec. statu
v'a
e pentr u menţinerea lui * în -eşti ‚а văzurăm mai 'nainte şi cum, spre pildă, încercaseră
l η] . "|. ." . . _ . !!]
'Pelaghienii, cari înlăturau din rugăciunea domnească
lui'Petru (ζ)-ΟΖ;…ι-… Sale pnmltwe ŞiÎhlălurarea adaosului „şi ne iartă nouă greşalele noastre“, ca o consequentă
- .
Biserica ortodoxă a susţin… b i t Με]…
„ a („VS, ” c e l С е l e - a i I'iistifln' " πως
'
O ‘ a c i e v î - tw despre tăgada lor asupra păcatului strămoşescf) De
==
aceasta cl .
. " a d |" ta e asemenea, avea o datorie să se opună la excese, cum
vinia Π1ίε;΄ΘΞ……€, aproape asemanat-0… CU Μαρ… ως
' . . - ., ν΄ ..
' făcuse mai de mult faţă de montanişti. Aceştia predi—
acestei αϊΜέ13ΧΡ|Ος"΄ ΡΕΜΠ…! adaosul teapashitic făcut cau şi aşteptau prin veac. ll venirea sit. Duh, care avea
cu unL.11Έ…
m… - * cu totul ortodox,COlulur V
, putea‘ ΞΠιἷριἷει
el a Păiruns' *?!„ a … să ia locul Fiului şi să vestească oevanghelie mai per—
c . a . … … _ _- Tiu Θ fectă. De aceea, făcuseră din sit. Duh obectul unui
Ο"ή……"ΟΡΟΙ
brodus ο revo uţie, care "Εξ ᾽ - încercare
^ 0'“ asemenea
᾽ a cult exagerat şi-exclusiv, pe care Biserica a trebuitsă—l
.- . - a inlatu- -… .
„insagluon“, Pe vrem * …. "* amphhcarea с]… reprimef) Când cultul a fost interpretat numai ca in—
518)- în patria-„ t ! ea imparatului Anastasie ! (491-
. ,
a ! [ " 1 ι
Antlohrer,_a fost tol era ' ι . ' .
strument de propagandă, mai 'nainte de a se fi asigu—
de sfâr itul tpâ nă aproape
'. veacul ?….” ξερω… Χ…, |…"
…- - ' rat asupra echilibrului falä de dogmă, s'a” ajuns la „ti—
la Ierusalim, nână'cniar in
. eacul IX, rusă, a fost _hotăritor Pen tm for;— lioque“ al Bisericii dinSpania în μη…… arienii.
ma veche
Nu mai Big gij orto
- . ͵
doxa a …,,ίΓ1888'Ι1…1ιιί", în toa
tă Biserica
. … ca armeană
. π mai
- ' astrea
„, "'
᾿ ` d) Cultul Bisericii în faţa iconoclasmului.——— La o_acti-
monofizrt ' ..
Deta Pa ?: |Λιΐι;΄Ρ€ίιΑυ Gnaievs p‘ za sub forma 'une de prezervare a trebuit să se mărginească atitudi—
, „Cel
var iindce tex
ai tul
înviatastd"
fel'
mort““ ? pana la inäitare zic nea Bisericii şi în chestiunea iconoclasmului. Ea se'
'1. ν .

.
„ m găsea în faţa unei erezii practice,. curat cultică, care
Naştere ? [ … Ξ Η ΐ … adaoga „Ce! ce te—ai Μάη…" ia propriu Zis nu expunea o teorie dogmatică de submi-

.
arătat“ I: ΞΟ _Ptezcz,c_„Cel ce te—ai „născut şi t’e—ai
’ rn: „ el ce—ai νemt' $:' ar' 5:a.* Vu„ „ ᾽ . nare a credinţei,. ci suprimă direct un element din cult,

v
.
.
mare _ - — „- … m pentru care găsi mai târziu şi 0 explicare teologică. Da,
ada ..,),Cel ce a: tost tradat", iar în“ Sâmbăta Ba tJlJa
Г]
Rota". »Cei ce le-al
. _ ^ ' ' ι
.
este obişnuit în viaţa cul-tului „ca practicile liturgice si
eac |"
inmormantat" ᾽) ? ν
᾽ Şeor - _

enunţările omiletice. să'tină locul unei mărturisiri, a

' .. .. .
un €1Γει*οί;€8 Bis ertc n ince ' .

pu sa poa rte de aci îna

° mai mult deiens' inte »unei atirmaţitmi de credinţă, înainte de formularea oti—
^ Ofpnsiv At ᾽-
_

ei, ată . - IV decat

_ t dе activ
"‘ a si᾽ pr . - entru nea cială a acesteia, cu aparatul teologic necesar. Astfel,
_

' ă in cu lt, trebuia

od‘ uctiv
4—— ..."...

Ή să ob ΄ dogma transubstanţiaţiunii a fost exprimată mai întâiu

. _

& Ξ. ξΓ..Ώζ Ώι'… simplu şi primitiv “in intiocatiunea (epiclesa) pentru stin—
cit., ll 549—551Р0;‹ ΐξυϊεπονί.εΞ, ор. cit . p. 286. ….
‚Ю0р.'спг. l p. 509
, —510; Dr B C "
1) Cf. Dr. В. Cireşanu, op. cit., 11 р. '553 (după Bingham—Dri—
. . Mr tro ian ovi ci,
”ОП "&!!
oriental, .ν...I! сp.;п о .
…» Ia C'l op. cit . p..… 2B5 - '2ξδ
- …-
l(Bis—fiolTh—ul, M. 'leodorian δΜ
; ιβ i &")
a— .
—-— Drept canonic gin. s. antiq. eccl. t. V. p. 2 42) . -
2) Cf. F., Gabrol—Dîct. apologétique de la ' Poi cam., Fasc. …
.

р. 838.
.
.
ή
.
.
-
 ' "* ° ᾽ “ “2!;-’ὲι͵τ.3ἁ;ἱ"1᾽᾽-7ςἕἑ| τ::;-Ι;:ξ.ε::ι-; :?…
Ή

76
κ

ι . !
:
.77:
plicată in cap 37 d‘ . ainte'de a
. In discu -' . . fi ex— ‹
ο…… . ..- . …!… сменено
-

- - liber în compunerea unei icoane decât un predicator,

W'D de …Ν'δ58 & de a fi căpătat o f .… e ah …'
Ρέι, mulţum ită sit. loan “arms l ' .) Otmulare teore- care scrie, textul unei omilii...“ ᾿).
lconoclastî
Prin umcn îq'
__! formula,. Justificarea
. ' _ _ ° Cm. Aşa ΠΞΉΡΟ…ιτΘς1
i O actiune sau о creaţiune nouă demonstrativă şi de
'

teoretica
:

- ,' c U protestare în cult eră exclusă din partea ortodoxiei, cel

avea‹ să 5581?! aclillnea depasti-a
răSpuns din p…eeg puţin în chip direct. Indirect insă, s'a tăcut ceva… „Pen—
ΟΨΗ…‹ Inor;V6320nieasca
'|Π'ΐ'.0" "* Η. …, *Practica Η iurma.
( atacatălS ἐξίκῃ
'᾽ "
" ,

tru a apăra şi a răspândi doctrina lor“, continuă auto—-

'

Opus h … ' Η teologice. lnir'adevăr Bis ~. ,a rul citat mai 'nainte, „Studigii şi partizanii lor au dat
C‘iZm-‘q—‘Vf {grazed cultului ei, Cu preţui …;…) …. …;? sa
= ‹ κι…» … …, Г er
dovadă de о activitate foarte mare... Ei au întrebuinţat
..

. = -
"

el“e organiz. ari-t.L rez

fum; toate mijloacele de pi'Opagandă. Ilustrarea psaltirii, car—
-

iste nţa“”Pcimillor
Bis e ' " iconol *"! e, care
!

' ' Cas ti, pen truc ä

iriarlii si Cähm‘i - ‚ . ."… δ' & creştin ilor tea prin excelentă a ρωτάω papulare in evul mediu, a
_ ., ч δ…, mai c u seamă rt.- , „ _ ' Pa" fost pentru ei un mijloc de a apăra icoanele“. El citează,
.….

blatira cu viata, cu incliiso - m manastirea Studio“,

mutila astfel, câteva exemplare vechi de pslatiri, ailatcin marile.
- .
.

° _ .
iea sta;., rui.nţa in ve al'eäl C c-
…

' .
nerat-er icäqQulrghmm
Μ α…? .a Με
concedi Οι + . - … . ‘ cue 01°- S'a expIl ŞI useu muzee din Apus, eşite din ateiierile caligraiice ale mâ—
? .otul sp
.

irituala şi creştină 2) năstirii Studion, pe cari le descrie în chipul urmator:

ι (*… ' . ... _ ) . es:-'e
l Με… Ι ͵ '
de cor ”eppii'i Ifelt-a &&…" & O deosebia i'unclaueeţtel1 „ln fata textului psalmilor, ele sunt împodobite in mar—
.

\„ (' e \ .
:

“ :, I " .

о Vezi“ ___ ΖίΏΘ;©ξΐ& a paganismum. „icoana pe care

. ] n a

ginile unui sir de picturi, care se desfăsoară chiar pe

*:

ι: —‘ . .
103; este El ins s LOldor Stumm; fondul pergamentului şi care, prin realismul lor pitoresc,
_ Ы › CE „ j .' "᾽" ᾽ ieste a lui Chris..
genuclie in Ща ei ansts-ac!" picut nun—je. Cei cari in—
-

prin viaţa, care circulă în mijlocul grupelor de figuri.,

fuză aceash
…… c. '. _* ΡΒ
__
hristos—‚ '
cei cau 11 r —
.— … . se leagă cu tradiţia populara şi monastică născută în
ΧΧΧ , ..
Ρ Οι. t.mstne
XCIX sunt Θ΄
Vra$ma$i ai Lui“ (Carmen
col 750) Orient în sec. VI. În mijlocul acestor compoziţii libere,
?

”ASH—el S’a Γ ια
se găsesc aluziuni la cearta iconoclastă. _Pentru a iius—
c Ρ… ecrzat in
'. , * .
. __ car.veac,΄ul ΙΧ“
zrce. L. Bréhier? . ., tra psalmul ΧΧΧ/], in care este vorba de persecutarea
Μ…… Ι e no
mina᾽ intreaga ist
_” Onceppa teolOgică, )
iconografiei biz or dreptului de cel'păcătos, pictura din pslatirea iiloudoi
с . . coana ie a
ex
Seecctiiuţin este un myste (sec. ΙΧ, provenind din "mânăstirea sit., Nicolae, Aitoscu)
ia ea
sa en
!…e 8ζι)ε1ΐξι graţia
Г
r ΄ ca.
ι
ο
ι

divină. Rezultă de
ο

. .. ac ip
,
r e
arată pe Sit. Teodor Studitul iniăjişându—se înainteaiui
р a e sa atar
O —

pe rs on ae " - ne de capriciul
pi ct or ul ui Leon Armeanul, care şade pe un tron lângă patriarh,
№ c0 fg ul er , _ . : t i p u l co st um pe când un'personaj se pregăteşte să atuu—de_- о icoană
compunerea sc ' '
enelor — ,to tu l a lui Christos intr'un vas cu smoală clocotită, iar un
n or m cu tra
di᾽ţia tu l; {ш ит
' Bi'se" ric. u.
" Artis
' tul nu ΓΕ
estee
“ m35} altul, imitând gestul soldatului dela Răstignire, ridici-i
ai
un buretepână la icoană. Acc-ias scenă “este reprodusă.
1) Cf. R. “wm, "op.
cit. p. 187.
ι-

2) Α. se Vedea . . 1) „Trebue 'a-şti aceas'a: că de vreme ce sit. sinod acesta

. ' Şi Ра . 52 ᾿ ' ' (νυ), la multe locuri zice ca ceeace“ arată Scriptura şi Evanghe-
3) m L'Art Chrétien g lucrarea σε [πχ
Ş! 53 σ. lia prin graiuri, accea iniăţişază zugravul prin isoane, pentru
’
Paris p. 125 ___ I 2 .… son develonpement ' ΄…
7 &. [Θεία-ς
tconogra h" (11118868) Ρ. 273-Ξ7ζΠΠΘ, 1 9 1 8 , aceasta pricină Zugravii trebue bine a lua anunte şi a şu mai
Με… ce zice Scriptura şi Evanghelia, casă zugravmsca icoanclc
după înţelegerea sfintei Scripturi; sau de nu ştiu ei, sa întrebe
pe cei ce stiu ca să se înveţe} (Picatiou, foaia 214 p. 2).
'
 ".
: d:
Έ
.
78
79

"a
|
.a %…. LXVIII ïn
o ᾽ r к
…

faţa icoanei cu .

&)51
; ne
' a (I:-n Br itis h Mu ze um Răstignirea, Pe …
, se vede . un alt sft facă o istorie completă şi absolut exactă a amplificării
T εἰ îmbogăţirii cultului? Când şi de. cine s'a compus
. Îl Patriarhul NlCliÎfOl' ducând ïn
|… (…hrrstos“. triumf a᾽
oană€0-
*) " … fiecare cântare şi rugăciune εἰ când alintrat ïn serviciul
ς|.1ξ,…ΐ…...Ρ……… zis Ο Κ

д
liturgic, e greu de fixat. Trebuinţele Bisericii, simţul

п
'Spori numai cu insem

-
ι a adaogata celei din narea Spe—

и
ortodox, experienţa şi verificarea prin consensul general

‚ —.
tâi Dumineci & ost
„D
. um
. ine ca .or tod l ' au fost, pentru cele mai multe, criteriul de primire. Deci,
_ ok
, iei “…, ïn ca

.
c re s e' sePl

_
rJe
..U ă—Im al' e* "
az'U
l e

nestabilirea de fin itiv

.
ι o \ J
pentru desvoltarea serviciului divin al liturghiei, n'a fost
a a icoanelor ïn “B
o
›

v
ise ric ă
S O

Cţiunn' lor', m
ra * tim ' pul *impărătesei i 19m“ nevoe întotdeauna-de hotărîrea 'sinoadelor, ci a fost

„
ΡΟ_ς|Οа Ό'|[ l „n Teodora . (82.2€)ι …
' .
ar e, ran
η
„^ °
du.rala Slu.'jbe!' din . " 'îndestulătoare supravegherea oficială a ierarhiei εἰ con——
această

_
᾿. cu numele lui Anato
_ . "i
z. se
'
.
ïn1"" sensul tacit al ecumenicităţii, înlăturându—se printr'un

…»
lie Te sa lon ice an ul'
5e ale
"δι : lui Te _ ofa
.~ n Μ᾿aït … proces firesc ceeace eră în» nepotrivire cu Spiritul or-
" un"sz' tornl (se . c. IX)A ε' a.,(50în0- ca
шт.:-р cinstirea ico ΙΧ)ri todoxiei, cum sa întâmplat doxologiei ariene, adaosului

,
anelor, se I audă
partiz . anii lor εἰ

‚.
se defaună po rnirea ereticilor') teopashiticldin trisaghion etc. De aceea, nu asistam

.
ξΞ…ΐι1ϊι'΄έΒξπέέ'"ί:έιΐ€΄΄.΄΄ίΞ΄ί1΄ϊι΄ΐ"΄΄ΐίϊ.ό΄ύΞΐδι"ζΐ΄60 sinod a hotărît să

.
-
_-
e) Observaţii:/zi. ——Şi astfel se cânte cutare imn, Sau „în ce liturghier se găseşte
C1 . -
΄ ᾽

....
"ως ίΞξ3ρο€οΓΞΐξςιΞ
închei . . .. ' , 1 mult Inainte de a se
…ψ…κι… Şisericii, €re răspunsul: Prea sit. Născătoare de Dumnezeu, mân—
ziile fuseră un tueşte—ne pre noi“, sau că vechimea nu poate să fie
Credinţa într'un S:; Viaţa er spirituală pentru a—şi expun
e un argument pentru susţinerea unei practici de cult *,).
Conceptele sate „ruteni .inchegat, nu
num-aim се Priveşte Liturghia este 'o viaţă, care a trăit εἰ trăeşte, care s'a!
Spiraiiarat pm;—ă
pl'OCu dc1e &… α & .ά.Οξ"…*΄ΟΞ "…'…"- ln—
Cultului ur PLClatea Aspmtelor alese creştine
desvoltat într'un proces ïn curs firesc. „Ea, este“ —— pre—
pentru fiecare- idee] Inxatenal '1…ιξ1Όθ]5ι:ςΘέ a cum zice Dr. Anton Baumstark ’). „cum este limba, pe
până la rezerve, c a r e o vorbim, cum'sunt formele vie—ţii, care ne incon-
lor ïn serviciul σω- cm ως"… Pentru .ïnïrebuïntarea joară, cum este suprafaţa “pământului, care „formează
tipic încă din νεΞέΙ],13 "… nevoe de o rânduială de scena pentru existenţa acestor forme ale vieţii“. Ereziile
΄ Păflnli
VI să o„Eutimie ζ,… Çare- & incercat—o ςυνἰοεἰἰ
denn/“$!' Tecîcu au impus, numai, Bisericii—să desvolte ceeace era deja
st, pentru ca la începutul veac.
Completeze dccfinalîâasfa Sava „cel sfin în germene εἰ ceeace deja se află schiţat; cu alte cu—
tit (l' 531) Şi să o vinte, ele stimulau mugurul să ajungă floare. O com—
(*}- 638),
- ïn cele dp m veac. 'Vll Sofronie al Ierus
alimului- paraţie între liturghia. secolelor primare. atât cât se poate
tipic Cântărilor ἰ n Urma, .")… Damaschin făcu loc ïn schema după mărturiile din acea vreme, cu înfăţişarea
Cosma de Main; r'Lll‘gaClumor de mai târziu ale lui ei împodobită de azi, ne vaobliga să vedem ïn cadrul
a. Î)” dmc… simplu al liturghiei vechi, formele liturghiei de azi, ïn
tipiculΈ;
…' :… & .nanurS-ttldmfl.Ş'
Ώ.cu oalaroîoîioar
alege r—e, Cacx cine ar putea să
riturile de atunci, germenii, cari conţineau ïn proprie-
&; g; II;}..LGcler—îq —— ima tăţile lor tote însuşirile şi formele, care au crescut din
_ ges, Inc cit., [).—274.3
. Mitrofan o v ï c ï ου c’t
3) Cr. Dr., V. Mi tro
fan ov ici —— op. ἐπ᾿.
pp 621426 FH! I) Apărarea Pr. Teodor Popescu «:… cu Bună).
2) in „Vom geschichtlichen Werden der Liturgie, p. 2, 3.
 » . ч ' і у 'м ч ; ‹ »- ' . — ,ь г
1ω...:.--κ.«….… …

. — _ - » . А. : —
80

ele mai târziu. Am putea chiar spunedespre cult că el

rezumă istoria desVoltării Biserici i şi reprezintă o cou—
centrare a.doctrinii ei. -
_ in tot cazul, Biserica şi—a constituit din cult-o armură,.
atât pentru sistemul ei dogmatic, cât şi pentru pietatea
c—i ortodoxă,.căci cultul este „ u n depozitele Traditiunii,
când el merge până la 'vecliimea cea mai îndepărtată“. CAPITOLUL lll -
„Ceremoniile (riturile) sunt un prezervativ puternic im—
potriva rătăcirilor“, zice Abatele Boissonnett); „ele H itu ril e şi cr ea nt e.
servesc sa treacăt din secol în secol depozitul adevă—
rurilor sfinte, Ιοςΐ…ι1ιι…|Θ d c datinile publice,__-de prac— ΄ ter*n sa u riturile‚..
" ex
' …
…
ticile observate în mijlocul popoarelor şi, prin aceasta, ξ- 1. -- „Rey"orma“. $:'
le face mai greu d e desrădăcinat; monumente totdeauna Ι ι π re—
᾽ ΄ Πν& ? Ο δ"&"
. Μ Μ Μ . "" υ
11
ΩΟΌΐΓίΠΠ ρ Γ Ο ΐ θ Β ΐ Π Π ΐ Ω.. .?! _.
durabile deSpre vechea credinţă, cari depun în fiecare 'a) ᾽ ᾽ ΒΌΙ
c-
ΉοΓ ΠΞϊ . l ) fie
Θ Η
, i l l Η . L e C i C c , СЦ ΡΠν!Γ
clipei contra tuturor inovatiunilor nelegiuite. lnimieii Bi— f i e c l i e 3- d ' i foalic plop
lZâ l'e
С а Ο CEl i'fiC tCl'
poate Sefi/i
sericii au inteles b i n e a c e s t lucru; ε]… lucru vrednic il() l:
› tismului in
' rmei'“ Şl᾽ a !)rotestan
n'lt
L i.“t
‘?
' nea „Refo
— şi_ pentru_ . actiu ane de-
de luat în seamă că printre sectele numeroase, careau tru a atrage şi και]… atâtea milio
roa pe intot—
aparut în diferitele secole, nu este aproape nici—una- sau revoltate, este ap
care să nu fi atacat unele din ceremoniile religioase, ξ€Π e n.εζ
spiri€ζ… 1 Ξξυΐπίί€ ' _ „, _. … …'… credinţa
'icient să le fagadueşti intoarcei ,?" _
pâinii ce în sfârşit pretinsa Reformă a lui Luther şi ζΐΞ
la disciplina ιξἓξιἷἓἑ Έ ζ
Calvin, plimbându—şi mâinile nelegiuite peste toate for— 2533112 lga…virtutile naive, .ιΟήΘ,…;Ξ i-au
_Donat, l
mele cultuluis'fânt, puse totul în lucrare, pentru ε υ η … apostolice. Montan, Tertulian,
obectele sensibile ale vé'neraţiunii credincioşilor şi pen—- Calvin etc. au făgăduit acest ideal “ce Old." … ___ pentruι
- de artea lor şi cari, de buna umel “? ? :_, „,
seasca rue… :1
tru a schimba forma exterioară a religiunii, Sperând, atras ά… ; ei cel ΡΜ …" sperau sa rega
prin acest mijloc, să altereze mai uşor credinţa“, ξΞξ
utului ".nu va ЁЁ? Π?ΞΞζΟ
?Jţiiiglielic. Evocarea trec
nesimţitqare Sufletele naive &e, gene roasă, ich se aprin
d
să ref lec tez cam tot .eau c
cât îl
să urm eze de
de a ‘mw' a un tre ' cut, pe с ar- e ν ei—
usor 'la făgăduelile;
κ 1.
ι"… ζ _
s'a* r ad ap ta, poate, Μ
ο ὶ ἕ - - …' ? &…
care
cunosc pu tin si la
"

a „ …'"… &
c s
'

tiuni de purztamsm
.
. l

in numele un ei ac …
femme . ….
fO rmсa în mu lti me . Ea a marcat un
re

' rgi'c., fasc. XL * p. 1-\ 457.

ά) Diction. ΄ d'Arzhélo
g. et de litu Ώ

l) Diction. des cérémonies et des rites sacrés, Migne, ‚t. XV

pag. 1 4 .
 ε
µ
"!
82'
_83
anume: sdruncinarea intregului cult
al Bisericii. şi inlo - serica ortodoxă, este unul dintre factorii justificării sau
cuirea cu altu l, calificat drep t cel
adevărat, cel primitiv, :sfinţirii. '
identic … spirit Şi în interpretare cu
liturghia din”na-—_ Ρ'ι',οϊ65ω΄ηιίί, insä, in frunte't‘u Luther, învaţă că „cre—_
intea ei _cu mai mult de 1500 ani.
In acest scop s'au -ώ'Μ…ία singură este mijlocul şi instrumentul, prin careţne '
mlă tura t principiile, pe cari se
întemeiază fiinţ a ;ι' ca— apropiem de Christos Mântuitorul şi acea dreptate, care
racterul—special cliri stoc entr ic
al cult ului creştin.. lit sus- poate sta „înaintea seaunului dreptăţii lui Dumnezeu;-
ţinerea movaţiei, protestanţii au fasc
inat lumea si s'au .adică justificarea deplină sau sfinţirea“, (Formula de
insxnuat uşor pun ând în mişcare
un aparat neobişnuit concordie'). - ' '
eu_aspect de stud iu comparat
asupra cult ului ' iar prin, Această simplă enuriţare & chintezenţei dogmatice a
infil trati i: şi imp rum utur i culturale
între popoare şi con— protestantismului însemnează sdruncinarea cultului extern
fesrum, au ajuns să slăbească tem
eiul şi simţ ul cult ului ' creştin şi a caracterului său harismatic, de oarece cultul
pub lic al Bisericii în general, prin accentua
rea "indivi- nu mai constitue pentru ei un mijloc necesar de sfinţire.
dua lism ului, în virtu tea căruia
„fiec e credincios îşi Rămâne, deci, că sit. Taine sau sacramente— baza lia—-
poate intemeia religiunea sa pe
o experienţă personală 1). rismatică a cultului Bisericii —— nu sunt prin ele inşile ᾽
Cum era şi natural, de altfel,
pun ctul de plecare al nişte mijloaCe de comunicare ale graţiei sfinţitoare, că
prot esta ntism ului în priv inţa Cult
ului, isv01'ăste dint r'o prin riturile exterioare, cari insotesc tainele, nu se co—
anumită doctrină teologică. '
᾽ … munică sufletului nici-o putere, 'ele nu sfinţesc sau,
Scopul cultului creştin este, in gen
eral, realizarea co» P"6.9,U_'Îiţ„…%i9â.„„C.;aeSSÎ0 Augustam-ahin, art. 13, „sacra—
mun iunu divin e. Deosebirea insă intre
confesronale creştine, in privinţa cultu
mar ile cole ctivi tăţi mentele …1……1…ι…ι.… justifică ÎÎEXÎ'Bp'eréΓ operate “. ΄ Singură cre—
lui, a eşit din dinţa рамы" intretine pe om pin—legătură cu Dumnezeu.
„chipul. „...in „care a „fost. . interpretată &ά6…ι΄
…ει ___mâ'ntuirii, de Tainele rămân, în sistemul protestant, numai nişte organe
fieca
re din ele sau- de"mai”multe…—laolaltă—şi, mai
'ÜŸëËS auxiliare'pentru exercitarea si intretinerea credinţei, sau,
.

felul in care isi insuseste creştinul mân

`

tuire a adusa lum

ii cum se exprimă Confesiunea augustană la acelaş articol,
"

de Mân tuito rul Iisus Christos. Cu

alte cuvinte, doct rina ele Sunt instituite „mai, ales pentru a fi semne şi testi— '
—

adoptată de Luther si tovarăşii lui in

'

privinta sfz'rztirii
. . ". ,

sau justificării .l—a obligat să opereze

în cult, ca şi in
n - . . . „_ п_а _д ш и й - ц

domeniul dogmelor, aceleaşi modifică

ri. !) La-protestan'ţi însă, justificarea este, in ultima analiză, un
Dup a invăţătura Bise ricii ortodoxe act exclusiv al graţiei divine, căci, deşi după teoria lor, omul se.
, expusă in hotă— mantueş'te numai prin credinţă, totus credinţa este, in sistemul
rîrea XIII din Confesiunea lui Dositeiu
şi aprobată de' protestant, un fruct numai al graţiei dumnezeeşti tară să formeze
sino dul din leru salin ,(16 72), vre—un merit din partea omului. Credinţa este, după ei, un simplu
d

conditiunile sfintirii sau

justificării sunt: ξ;ΐίΐία divină, iar-“ instrument receptiv (causa apprehendens)aljusfiiicării prin graţia
din partea—omului divină, iar nu conlucrătoare cu graţia in actul mantuirii. Acest
credinţa şi faptele bune. Biserica, apoi punct de vedere era, de altfel, o urmare logică a conceptiei pro—
, serveşte ca oma r: testante despre căderea totală a omuiui şi despre pierderea com—
sfuzgfn‘or alcreŞtinilor, prin mijloacel
e, sale de sfinţire, pletă prin păcatul strămoşesc a- insusiriior spirituale, care formau
cari sunt tainele sau sacmnzem‘ele. I
„chipul şi asemănarea lui Dumnezeu in om" (justitia originalis-),
Cultul, deci, in Bi— asa încât ei a rămas un obect in mâna graţiei. (Cf. !. Miliălcescu,
ΡΓ€'|ΘΞΞΞ) de Teologia dogmatică specială, manuscris 1909—1910,
___.—

'1) R. wm ор. cit. p. IO.

pag. . . - …

µ.µ.->…….»*…ιω……………..….ι.… . ,,,
"Μ.Μ.Ε .:… . «…,-..?» -‚ .
.….-,:.Ξ .: . : . - . " . . …
„.,.,. . ‚…_. ... ...... . ..... . . . . ..
. . . .—.
/ sfintenie prin prezenta reală a lui lisus Christos, Căci.
i credinţei. „Dumnezeu mişcă inimile, ca să creadă şi să.
. ... . .. . " ;. . . . , …. -. .. . .. . .. . . . . .
. ;:. .--;,…:..
monii ale voinţei lui_Dumnezeu către noi, puse înainte:
pentru a excita şi întări credinta in cei slabi“..—
După Apologia lui Melanchton, tainele si în deosebi“
Euharistia reprezintă cuvântul promisiunii divine d i m
evanghelie pentru ertarea gratuită a păcatelor. Acest-.
, cuvânt d e promisiune
(Η… care ο primeşte. Adevărata putere a săcramen—-
tului se … află în mutualitatea cu t°'otul"'internă ΈΠ'πΐτΘ'Τ5Υσ--
. . .… _ - Μ Ή
‘ misiunea ςἷἷὗἷἷἷἷι ᾽ξἷ᾽΄᾿᾽ὀ᾽ῖ᾽ἷἷἆἰιηει omenească, Gratia divină.
se adresează, deci, numai omului, ca priveşte numai
Sullelul credinciosului, iar nu elementele tainei. ΕΐΘπι€π…
tele sfintei Euharistii, spre pildă, rămân simple elemente-
materiale, cari nu dobândesc nici—o putere şi nici—o
ace-astă prezenţă apare numai ca un răspuns al lui
'Dumnezeu adresat credinţei onnilui. Ritul extern al tainei,_
adică acţiunea sensibilă sau fenomenala a cultului, con——
stitue la Luther, numai „un sigiliu şi un semn adao—
gate cuvântului de promisiune, o garantie, care Sprijina-
credinta adesea şovăitoare, care insufleteşte Speranta şi-
face mai ferbinte caritatea, viaţa noastră internă a v â n d
nevoe de excitante concrete şi de о siguranţă indivi—
duală“. Ritul sacramentelor este, prin urmare, numai un. _
auxiliar al Cuvântului, pentru deşteptarea si sustinerea…
conceapă credinţa, “prin cuvant." &΄΄'΄β΄΄Γ'ϊί1"Γ΄ίΐ"΄,"36631 Luther“
in catechismul său cel mare (1529), dar ritul nu aduce-
nici un element în plus faţă de puterea cuvântului de—
pronrfsiune sau graţia dumnezeeascä, care rămăne totul-'
` ᾽ ᾽ ᾽
in actul justificării 1).
Atribuind o putere supranaturală Cuvântului, Luther
a căutat, ca atare, „să asigure cuvântului divin, mai.
l.) Cf. !. Mihălcescu—Compendiu de Teologie simbolică. p.-
272-296; pre—leg. d e Т. Dagm. Sp., ibid., p. 402 -*432; R. W.",
Op. cit., p. ШЗ, 153,_183‚ 187, 188.
A m
84
85
:pr‘esus de toate, dreptul ψάξτε temelie a întregului
ων)". El făcu, deci, din predică centrul cultului divin
“în locul Euharistiei şi prin" această măsură slăbi, pe de
reparte, caracterul prin excelenţă christocentric al cultului
„creştin, iar, pe de alta, îl mută d u p ă temeliile sale fi—
al _graţiei divine deşteaptă cre» —
reşti şi corespunzătoare legilor psihologici omenesti. ln
teorie, Luther admite a „două centre d e viaţă, chemat e
.ει indeplini în cult comuniunea divină: cuvântul, ca prin—
cipiu obiectiv si rugăciunea, ca principiu”subiectiv“ “).
Prin rugăciune însă, după conceptia luterană, nu se
poate dobândi ertarea păcatelor, ci prin ea cei măn—
tutti multum esc numai lui Dumne zeu pentru ertarea
acbrda lă şi p e n t r u alte daruri, aşa că, în curând
, ru—
găciun ea, care formea ză elemen tul princip al d e adora—
tiune în cult, fu subminată si aproape înlăturată de pre—
exa—
dică”). Dec-i Luther şi, după ei, ceilalti reformaţi
suprima—
gerară functi unea didac tică a cultul ui până la
că foarte
rea functi unii latreu tice şi desfig urarea lui, aşa
lata d e
justifi cată apare următ oarea acuza tiune, formu
d. R. Will, profesor de teologie protestantă la univer—
-si—tatca din Strasb urg, din care noi folosim о seamă
de
n şi mai _
date impo rtante : „Luth erins uş, apoi Me'la nchto
târziu ortodoxia luterană,. dar mai cu seamă
Zwingli
ă o parte din respon—
si Calvin şi biblicismul lo-r poart
᾽ 'sabil itatea faptul ui că, in protes tantis m, misiu
nea. ruga—
şi stăzr ne—
ieiuni i cultua le a răma s nehot ărită pânăa
— '
,:"împlinită d)“.
!ίΈξί|ξ…ςξ…Θ
C u l t u i protes tant &]…ιιη5ς;3ξΞς!, άοεϊι'ίΈζ….Ξίζ…
misticism ω…"€.-"επξε6ξ.ΐζΒΐίΞετ;ω .a' "a'ju'r'ié” __о . arenă pentru
teologi, … ςΙ.…ξξ….…Ν»/ίΗ, Biblia un manual ,de Ortodoxie.
i n consecinţă:*cultul se „conc entră logic în eleme
ntele,
li
1) 1. Mihălcesc u—T. Simb., p. 311.
2) R. W i l l . op. cit., p. 252. _ ,
3) cr. R, wm, ор. cit. p. 251 Şi 292.
4) Op. cit., p. 252. -
 .
"
.
.
….
,
87᾽
86 ___—__-

gestul liturgic, însemnarea crucişă a elementelo

r euha—
c a n mlesnesc realizarea acestei obsesiuni didactice. Pre—— „pl'Op ter infirm os"
- ristice; totuş toleră in cele ΄ din urmă ι
dica doctrinară apăru ca mijlocul graţiei'prin excelentă. _
inaltarea tor.
Rugăciunea fu expropriată ...... Forma liturgică fu siser—- Pentr u lutera ni, Euha ristia nu poate să aibă cu atât
vilă: pericopa duminecală domină cultul. Cântările au de oarece
mai mult eficacitate ,pentru sufletele morţilor,
fost compusii-în vederea textului prescris l)“. sfinţil or,
mântu irea atârnă d e credin ta perso nală. Cultul
lndeplină consequentă' fată'de doCtrina sa despre d e aseme nea, este netreb uincio s,intru cât pe de o parte
justificarea prii'i'credinjă, Luther nu putea să. admită mântu irea
oamen ii, chiar sfinti, nu pot face nimic pentru
" " … …„„„-

nier-dogma despre transubstanjiajiune sau despre pre— a altora, iar

lor person ală şi cu atât mai putin pentru
tacerea'stintelor elemente ale Euharistiei in adevăratul pe de alta, singurul mijlocitor intre noi si Dumnezeu
τπτ…

trup si stinge ale Mântuitorului. Această întrupare a. ' —

este Fiul său-.
1

Lui în Euharistie însemnează că elementele, obiectele şi

Cu alte cuvint e, pompa exteri oară, cultul moaşte lor
şi toate riturile, mai muit ori mai putin în legătură cu
al icoanelor nu—şi maiav eau nici—o raţiune. Chiar ce— ᾿
ea, sunt eficace „ex opere Operate“, sunt, cu alte c u » -
tebrarea sfintei Euharistii rămase ca un serviciu aparte
, . .

vmtc, mijloace d e siinjire, ceeace protestanţii nu pot făcut cu-

Confe Siunea augus tană accen tua Că „trebu e
să admită. Notiunea d e jertfa in Sil. Euharistie, ascunde a ' s ă nu—si incarc e conşti inţa socoti nd
noscut oamen ilor, c
1

că cultul este necesar „pentru mantuire“ ι), iar teolog

în sine, după protestanti, o conceptiune magică. De ii' _
aceea, in dogmatică Luther proclamă impanatia ”cu pri—- de Saxa, afirma rii că — -
fiiipişti ai lui Moritz, noul'e lector
1

vire la sit. Euharistie, Zwingli o'soc.oteşte ca un simplu. or al Euhar istiei

formele d e c u l t şi chiar aparatul exteri
;

act comemorativ al ultimei cine. a Domnului, p e n t r u „ a d i a f o r a “ . Aşa s e

p u t e a u să i n t r e i n l u c r u r i l e socoti te
—

Oekolamuaclius ea este un_ simbol al trupului şi al sân—- explic ă răspâ ndire a unei adevă rate frici d e cerem onii
,

gelui Mântuitorului, iar Calvin pretueşte elementele stiu—-

printre pepulajiile protestante ").
"

tei Euharistii numai ca simboale si ca semne, alături ln timp ce Luther- socot ea că, în urma acest
or măsu ri,
«-

d e cari gratia diunnezeească exercită acţiunea sa pentru chiar dacă

cultul este r e a d u s l a simplitatea apostolică,
şi chiar
*

întărirea credintei. ln consecinţă, protestantii în generat cruci

se ingădue în biserici altare, lumini, orgă,
…… .
"

eliminară şi din conceptiunea lor despre cult tot ceeace

icoanele, dar nu ca obiecte de venerat, ceilalţi
aţi
'

reform
…" = "&:= . : : . . . , .

' . π.:

amintea ideia de sacrificiu şi de opere meritorii =). '.

&

depar te. Aşa,

nu se multu miră cu atât, ci merse ră mai
“ λ … . . Τά … .‘ ᾽ ' Μ-"

lnlăturând, deci, din Euharistie ideea dejertfă ca pret. că,

Zwingli şi la fel şi Calvin, le scoaseră din biseri
* -. …

dizolvară vechile forme şi schema liturghiei şi

d e răscumpărare şi despre actiunea harismatică a tainelor inaugurară
. ” --“ " ":" ."… ' …… :. …"" -». m

„ex opere operate“, se înţelege că Luther ridica. in

un cult alcătuit din predică şi o cină a Domnului
orice valoare riturilor sau ceremoniilor, in actul justi— discuri 'şi pahare de lemn”).
"ι
. ι S : . ; . ' ͵: ' -. '" “͵᾽. .᾿ : .. !.: ‚κ.: .:: "-?' W

nostru sau siinjirii, cărora: nu le acorda aceaş putere c a , frum useti lor
Astfel, refor ma isbut i să realiz eze sărăc irea
Cuvantului. El dispuse să“ se lase afară toate formulele,
'

c a r e a r ti cuprins o aluzie la jertfa euharistică, suprimă.

. … …„

1) A r t . 15. ’
2) Ci. R. Will, 0p. cit. p. 254. _
Cf. Ε. Popov ici. op. cit., ll, p. 205, 214 ŞI 215.
1) Cf. Κ Ψ Μ , ορ. cit. p. 254, 255. 3)
. . " ' - ' -.͵ - …

2) ldem, rbidem, op. cit. p. 183.

-
* … 4
' - .
»
' . -
.
1 1

! «:. .…»..-..«:κακά-::εν…ΜΜΜ:…4.'ω…:ψΜπ……- κ'."

,
 „ , . . 3 . . . . . . ‚ . . . . _ . . . _ _ ‚ _ _
88 _ _ _ — . —
89
l'iturg'ice Şi ajunse la exaltarea pred
icii, pen tru a-şi trad
uce era consequent cu sine însuş, deoarece in sistemul său
Sistemul de credinţă în cult si pen
tru a-şi'tace în acelaş credinţa tine tocul faptelor şi al practicilor de- cult. El
timp dmtr'însul un instrument de
expresiune şi de măr-— recomandă completarea cultului ideal înlaturea practică
tui°iSire practică.
. prin îndeplinirea binelui inraurirePaternitate"'"f'ăiit"“ae
wa.- ω ς ? " ' “\— Μ ' ! enu-; .

.Ηρ?ό"ΞιΈ€ΙΘ",";Ο*'5΄'ε'ϊ"Γ΄ΠΤΞΉΞΈδΐΐϊΐδΞΈΘ", zicea el, „care mä—

.

„}}) a CW!!! (fruntea.—Reforma protestantă ascundeain—

tuns germ en" inloc uirii complete a tură casa si face această treabă cu credinta in Christos,
ritur ilor sau & îndeplineşte o faptă mai bună şi un cult maiinalt decât
.

cuttulur dwm extern, căci dela

teoriile şi realizările al lui Antonie in pustie“.') '
"

practice ale protestantilor este'mai

puţin decât un pas Altii dintre protestantă moderni reduc cultul ideal la
pană la proclamarea exclusivă a vieţii în Dumneze
.

a cultului ideal. Luth er însuş nu

u sau o concepţie complet spiritualistă, pe care americanul
s'a dat. la o parte de R. W. Trine o întăiişază astfel: Με veni vremea pen—-
a declara în prefata „Mis sei germ
_

‚ .
ane “ că acei cari
#

tru voi, cănd asezati după tejglieămori atei-Qaida pe

.
sunt deja creştini, n 'au nevoie. de

.
_

.
toate aceste lucru ri strada..., n'aveţi decât să vă întăiŞurati... in mantaua cu—

.
(cultuale), căci ei au cultul în απ
ό?!)
_

' . getăritor voastre si să va dati seama că Spiritul vietii,

. Protestanţii' au interpretat într'
o ' măsură _exacrerată al iubirii, al puterii, al înţelepciunii şi al bogăţiei inti—
inchinarea către Dumnezeu „cu
duh ul si cu ade văîu l“ ᾿)
“

şi au citat în chip tendentios in Spri uite-vă conduce... Acesta este cu adevărat-spiritul ru—
jinul lor pe unii
!

dintre apotogeţii creştini, pentru a ajunoe găciunii,_al rugăciunii continue“. Kant, dimpotrivă, retine
să afirme că numai ώρες…! moral; pentru el, sidiitéăiiiiDumnezeu
acest cult a fost practicat de marii z'nsZ
irafi ca: so— ΄ ΄΄ " ᾽
.

crate, Iisus, ap. Pavel etc: Ca urma se“?é'ăii€e""iă'“iS'i—"aeii'cai—ea'" "vn-muß)

.

re, unii, cum a fost

—

Luth er, Zwin gli şi Calvin, au luat *…"κ€2ιιΙΐΜιτ!…€3ωτέ; odată cu aceste teorii, şi—a făcut
.

cultu l ideal într'o drumul şi o indiferenţă tot mai pronunţată fată de tor-
concepţiune spiritualistă şi etică in acelaş timp,
in care mele obiective ale cultului. D-l loh. Muller, socotit ca…
adică motivul credinţei se combină cu acel
_

al unei vieti un profet protestant modern, respinge cultul extern pu—

morale şi caritabile. Aşa, „Luther afirmă că
adevăratul
n

cult €5Έ…ΞςςΞι3&, credinţa fiind atmosfera biic, ajuns „un obiceiu“. Creştinismul fiind viată, urmează,
_

Spirituală în după dânsul, că noi trebue să culegem πω…… tari

€ς1ΈΈΠςίιιΙιµΐΞιΙρςξΐέξΕίςξΐυ| divin şi, pe de altă
.
—

parte si profunde, pe care ni ieot'eră viaţa. Viaţa ne" absoarbe

.

tund o cale de comunicatie ce duce la Dumneze

.

*
u pe,
.

care trebue a—l urma in orice moment atât de mult că nu ne mai rămâne vreme de dus la
fi

al vieţii . ;,lată
\

ceeace se cheamă a sluji lui Dumnezeu şi biserică. Religiunea fiind un fluid de viaţă, orice între—
care este prindere cultuală nu poate să fie decât o treaptă de-
adevăratul cult, zicea el: să ai credinţă în
\

Acela pe păşită a religiunii reale şi trebue desiiinţată.”)=-De altfel,

;

care Tată l l—a trimis, în lisus Christos...

α

. Mai,.presus de
_

- încă dela inceput reformatorul din Zürich, Zwingli, so-

-

αςςίΞζ&ΕΨππ€Ζω 11ι…ι…:…ψµίίΘ mici—un (:ιιΗ."

…

Τι΄1ΐί€ξυ1 “бан
“
—

CBEE-fă în ae'ea'étă'îîefggţieCiîatşiastfîpîeăîgiiîîfiare cotea că nimic nu e mai nimerit decăt desfiinţarea cul—

'
.

*…κπν……-ιι…:.: αν…" * : *
- ' ...-......
i— " tului public. - ᾽ ` '
:

" " ' W"..— .… …. -...-..-

1) După ii.—Witt, oo. cit. . 405

2) loan, ιν, a4. *
.

l ) Α se vedea R. Will, op. cit. p. 402-403,

Ρ ᾽ Zi Ci. R. Will, ор. cit. p. 404 şi 405…" .
3) Cf. R. Will, op. Cit. р. 405-406.
.
-
 ă
t
u
m
'-91

-
90

.
liră dela ei o mul-
fără să bage de seamă… Ortodoxia

.
' "ο *impotriva
Obi6611111111- " `
' al- B1sez'1c11,'
cultului" ' extern
ite despre evla via popu lară. Din teur -

.
ridicate de reformatorii din veac. 16 51 17, ειιι fost re— time de idei feric
ătorile sale,
luate sub diferite forme de către ucenicii lor de mai gică, Biserica se făcu sacramentală. Sărb pe
e dela sectlele,
tarzru, cari au calificat riturile Bisericii drept () magie tainele sale, ar,ta veniră in mare part
l sfinţ ilor, păgânisinul
culiuală, intrată în Biserica primelor secete €έ1ΉΟΠ- care ea Ie--8 osândit... Erin cultu
apocrife, in

"
_
aglre l
liile
5ι-ει refăcut locul in Biserica “_Ev

.
a m a misterelor sincretiste pagane. Împotriva ce—
Re11a11,01'10111a111111-
lor- mai __ >.p1ese texte din Ν. 'Iestarnerit, protestantii bună 13&'111-Ξ nnosiice ΄΄&΄1ι ᾽Ξὁ5ι, după
(în Das “”i/esen des
afirmaca Biserica si—a intemeiat toată doctrina sa pe tor sărbători creştine. ΄ Hain ak, însă
137—138, 148), so—
ideea iudaică 51 păgână ει sacrificiului, atunci când ea Christentums, Berlin, 1910 p. 126,
loc 0 elenizare a
profesează notiunea jertfei ca preţ de“răscumpărare 111 coteşte că tocmai In veac. ιν ει avut
al ll—lea începuse-
ritul eulraristic. Ei atribue în deosebi 511. Apostol 1)&΄ν61 cultului Bisericii, precum 111 veacul
'
faptul de a fi conceput 51 de ει fi propan'at 1111 131115111— 0 elenizare a credinţei creştine. ).
nti, deci , cultu l Bise ricii apare prea
nism 111 felul misterelor epocii sale. Maisterul crestin Pentru protesta
e streine -—-— iuda—
este, după dânşii, „tiparul, 111 care s'a revărsat 6:1΄ρ13-- omenesc si prea incarcat cu element
hia trebue condamnată
ice şi ρ&1;&1.16 Prin urmare, liturg
" О _ . . ' \;. .. .… . ν
.ricnţa religioasa bogata 5ι profunda a tuturor aspirati—
duhu l şi cu ade varu l“,
unilor cultuale şi religioase ale epocii“.*) D-l Charles ι ca idololatrie, Ξιι numele cultu lui „cu
celu i mai curat. Din
ι
i
Guignebert formuleaza făra înconjur că Eulraristia pau- Ξιι numele deci al creştinismulu
vorb irea cu Sama—

. ir"—
con
1]ζΞΞΞΠΙΙΠίΓΐίξ1€€& 111 Biserica apostolică .,,οΈΞΞ΄1&ΐ de ι prin cipiu l pus de Mân tuito rul in

ι
Ξειτει altar şi fără pre——
rineanca, ar rezulta „ o relig iune
_

fel de cult ca 01113135—

.. Renan este, insă, cel care a formulatcu stăruintă teza oti". oaba11c' arată, chia r, acest
isse 11’111113 1311110-
sitate psrliolomca, când zice (in Esqu
_

1111111'11111111111ri101 făcute de cultul creştin din paganism. eieriiircioase i

sepliie de la religion, 1903 p. 5): „sufletele
—

irrspecial In ale sale „Origines du Clrristi—anisme“, el —1_

l cura t al lui D11m_
priveste gnosticismul ca puntea de trecere între păgâ— ajun g să găsească Ξιι interiOi cultu
м

afară 51 -,_1__e_ care ainii-gri

nism 51 crestinism GliOoilCll au primit în 61111111 101 mai nezeu, care se caută zadarnic în
᾿ "

" * —- * * … ' - ' … - … … ν

_
*1π"51&τ511;…5&…1 descoperi "Ξιι tine“ ).΄
й

multe rituri… păgâne, cântări, imne 51 ieoanalui Christos.

insp irat actiunea pir—-
-

„Sub acest raport“ , zice Renan, 111 luCrarea citată ( L V I Acestea sunt principiile, eari au
ю

sigur, aci trebuia

p. iut—14555, Ξ. Vll p. 141—145 sq.), „influenţa gnosticilor ritanismului protestant în cult 51, de
introdus Ξιι ina—'
д

in istoria creştinismului fu de primul rang. Ει formară s ă i ducă 111 chip logic 11961111… examen
de dânşii constitue
terie de crediniä. Opera începută
‚

puntea, prin care __0 multime de practiCi pacane au 111—

toate sectele cu coiorit
precedentul normativ pentru
«'ως-νυνὶ-

trat 111 131…56…11΄6&;ρ1111 onostrCism a facui Biserica legă—-

re in parte un cult
._ tur'i τ. cu misterele antiCe şi şi a insusit cere ce ele εινιειιι protestant, care 151 schi‘,eazä fieca
l legă tura cu tot
pentru satisfactia poporului. Multumitіі lui; lumea putt după inspiratii personale rup1and astfe
c::Α1 treaca.
" dela *" * "
* pagani-sm ' ΄
la creştinism Ξιι veacul ιν, 110101101. de la
1) CI. F. Cabrel -—- Le culte Cl1röt.,Diction.5
Foi cam., fasc. III p. 839 -- 841.
l) cr. R. \vrii, ор. cit. p. 146. 2) CI. '.F Cabrol, ibid., p. 833.
2) la Le Christianisme antique, p 137.
_
_
_
 I
.…33.…
92
t
tică aplicarea în cult a puritanismului protestant, ne—o
_ recutuluBiseueu $: eşmd dm com
_ δ ᾽ . . . . ι ι .

uniunea sufletească a
ι › ' .
arată neintrerupta termentaţie din bisericile reformate în
generatiilor creştine, trecute în rând căutarea unei scheme a cultul-ui, precum şi pronunţatul
urile „Bisericii tri—
umfătoare“. curent pentru intoarcerea şi introducerea riturilor. Pentru
.
aceasta, vom lăsape un protestant de seamă, pe d—l
R. Will, să inlăţişeze o schiţă in perfectă cunoştinţă &
͵ ᾖ 2. …- Noţiuni despre calin! Bisericii
("‘ . . , 'situatiei. „Concentrăndu—şi întreaga sa storţare asupra
( -.,-||…-.…>1|…, caracterul Ş! evolutia ritu
. . . .
ι . .

rilor ei) prefacerii credintei şi doctrinei, Reforma“, zice d—sa,

.

„a lăsat în suferinţă problema vietii morale şi 'pe cea

a) Principiu! social si psihologic al Hifi“ οιι|ω…ξι…!…ς Ο sută "cinci zeci de ani mai târziu,
cultului. ——- Când
protestantă au luat ca chestiune secu pietismul dete chestiunii etice locul eminent, care i se
ndar ă ritul in re-
ligiune şi au proclamat cultul ideglsau cuvenea. Cât priveşte chestiunea cultului, ea pare a fi
cultul în inimă
ei. au pierd ut din ρετερΘ…Μ… - din ce ïn ce mai mult la ordinea zilei în protestantismul
αωξόέΐΐ1ΉΐΞΉΠΈ!
dictată de viata omu lui în societate. actual, ca o rămăşiţă de datorie, pe care consimte a o
Este o. leve l ele—,
mentară a psiho logie i omeneştică, atun regula. Soluţiunea esenţial provizorie şi hibridă, pe care
ci când . Zeeleaşi-
sentimente profu nde —— oricare ar luteranismul veacului XVI a pronus—0 pentru organi—
fi obie ctul lor ~—
stapănesc un num ăr de indiv izi, ei vor
căuta un fel de zarea cultului şi, mai mult încă, solutiunea puritană
a le expri ma in comun si se unesc pentr a calvinismului au introdus în cult o astfel de Supre—
u a le mani -
festapublic. “Emoţiunile religioase ale rasei matie a cuvântului, incât intentiunea de a ediiica pe
omeneşti,
datorite credintei în acelaş Dumnezeu, deci unei credincioşi a atroiiat trebuinta de a adora pe Dumnezeu.
înrudiri
religioase şi de cugetare a sufletelor, Obiectivitatea revelatiunii, concentrată în sit. Scriptură,
au găsit întot—
deauna expresiunea lor in anumite forme a impedecat sistematic afirmarea pietălii subiective. De
de cult public,
supuse la reguli determinate 1). Când Sabatier a afirm aci rezultă că cultul protestant, in privinta conţinutului
at
in acelaş loe (Esquisse d’une philosophie de său, este in mare măsură lipsit de inSpiratiuni mistice
la religion
p. 54) că, din___a_cest punct de vedere,—Psguciuirea şi că, .cu privire la forma sa, el a redus comunitatea
(emotia)
...—__ . . , . _

Ρ"Ψ1ζ"ξ ΈΐΞΕιaΞ…€ΗΞ!€&...….Ι.έ ξ.5ειΐ … ΐ0εάέ΄΄Έί"τΗ€ ᾽

m...

vibra şi a da "aci—e'laşmsune't“;e Γ€ΨΐΈ?ΈΜε»

religioasă ,la o pasivitate aproape completă“).
cari incep la—recunoscut ᾽ „A vorbif“, însă, „nu-este a adora“, observă un alt
.: implicit că cultul intern poate să ajungăxextern şi socia
l
şi, prin urmare, s'a pus singur în contr adicţ traduc mai sincer decât predica sentimentele de bucurie,
ie, - …
. Principiul protestant este încă, înainte de toate,
ne— de umilinţă, de speranţă şi. de sfânt entuziasm al co—
firesc, „fiind împotr iva legilor de psihologie religioa
să, munităţii“. In căutarea unei Satisfaceri a π…… de
care guvernează cultul şi care reclamă oarmo nică
echi-
librare a scopu rilor lui. Cum a răsbunatrealitatea
prac— 1) Op. cit. pag. 1 şi '2.
2) In introducerea „Proectului pentru revizuirea liturghiei bi—
sericilor Μο…… ale Franţei“, apărut in 1888, -— cf. Κ., Will, op,
, Ιἷ) .Cf. ]. _ Hogan
. . Les Etudes
. _ . du clerge,
' trad.
' de langlars
' ` par cit., pag. 264.
l A b . Boudmhon, p. 337, 388' F. Cabrot —— D' t
Cath., ' ᾿
fasc. ill, pag. 833. ᾽ _ ' …. & de 13 Ε…
 .
&&
.
:

f r ă .a a a i f2.. a £.$ '* .é . .'

."
94

…
95 """"

. ". _â.- _ _ » _“ _ ,_
-
adoraţiune şi in fuga de rituri, s'a ajuns la rugăciunea—

; *" *
E destul să retinem din acest proces numai faptulcă
personală, liberă, spontană şi la imnul de inSpiratie su-- -΄
';- istoria pune la îndemână astăzi încă o dovadă despre,-„

΄
bieclivä din colegiile de pietate ale Pietismului, ale ‚>…

.
l - !_—
*
înţelepciunea superioară, care a presidat lainstitu irea si

e ; Èr: r . £ eτ e% % :“--i ş.. ὲ-r :- r .-. _. w

comunităţilor hernh'uter—iene şi la felul de rugăciune al

ζ
păstrarea cultului extern al Bisericii ortodoxe şi deSpre

-
.rationali smuluil), care insă au însemnat, o negaţiune. '

*
crima Reformei în general, pe care Gottfried Ketter ?…
mai mult a sentimentului de solidarita te cultuală, de
(in das verlorene Lachen p. 297), citat de R. Will, o

-;
oarece, într'un asemenea sistem, nu adunarea credin—
mărturiseşte cu oarecare subtilitate astfel: „De trei secole"

'E
cioşilor vorbeste cu Dumnezeu şi nici Ei nu se adre—
(dele. reformă), Biserica (protestantä) Ώ ςΈΘιιιτι1€51υ1

b
scuză adunării, ci predica torul învaţă o religioz itate aşa …

Q
zisă luminată. Aceasta însă presupune, dupăpărerea lui (le—{530 pentru a …Sfif filînfie ä'mpo doabä ufenm m
Г
spre a adora eri“*6““'é'â.i” marinate intensitate __ 11113181…

"
F. Ménégoz, citat de (H Robert Will’), ca „fiecare pre-
5p'imïïäïäm'ï'ïfï'ä'iïfü'ïiii"ifwiïä'tS-r-i;Se).-"Agggpl când ”asprete'cu—

fi
dicator să fie" o personalitate profetică de o putere ex-

”
τει΄1΄1΄€Ξ"΄εϊ1έ…*€βδΈΞϊ΄΄ΞιΞ΄΄"ΐπΞ΄111ι'&1 aceasta, ornamentatia se

35"!-

;
traordinarii...; de obiceiu, acest loc rămâne totuş neo—“ .….
impune din nou, spre a înconjura cu ghirlande taber—
cupat şi de aci impresiunea de us'căciune, care
se

|
nacolu l“...'“),

"
degajează atât de des din, cultul protest-ant“. ΄ ΄ Î
Pentru a echilibra mai bine revelaţiunea obiectivă şi .…
b) Origine riturilor creştine.—Pe de altă parte, Când
adoratiunea subiectivă, adică scopul latre'utic Şi didactic
protestantă au sustinut că riturile Bisericii sau formele
al cultului, iar pe de_aită parte, pentru a se crea cu-
cuituiui ei sunt o importatie μέςΞηξ1…&…Η11,ΩΞ.…1.9.!1|ΟΓ „si a'
venitul ΜΜΜ între ξ:ιδΙ'ςΞζΞςζΞ€…τεΖίξίοα.ςεϊ (trebuinta. ......
eologiei, ei perd ε1Ξ…?ΠΞ nu apostolii autosteei.
de a adora) si ОЁЁЁЁЁЁЁЁШ /ε|10|ΐξΐΐδΐΐΐΐδ?…61€ con— cari au întemeiat creştinismul şi cultul său divin. Oricât
crete a__l_e___eu_ltului), s'a. ἰνἰΐἷἷἷἶἷἶἑἷᾖἷἷειιΐἔ de ani o reac— de sumare sunt evangheliile, în ,ele se poate vedea că
tiunc puternici-i şi care durează şi până. azi in protes—
Mântuitd rul 'a enuntat nu numai principiu lcultului creştin,
tantism. Ne—am pierde in prea multe amănunte, dacă "*
ei s'a ingrijit şi de formele lui de viaţă fenomenala şi
am încerca să descriem modifică rile inaugurate cu această
socială, instituind riturile necesare ,.orându ind El însuş
tendinţă in serviciul religios în tările protestante, fie
materia, forma si ceremoniile principale. Astfel, lil a ....
direct de pastori, fie prin desele ediţiuni personale ale
mers la templu de Paşte şi la alte sărbător i(loau ll 1 3 ;
cărţilor liturghiei. O singură citatiune din Biserica lute- ᾽
Marcu lll, 1; loan ll 13), a recomandat rugăciunea _ in
rană a Germaniei. Inalta Biserica” prusz'cmä (o asocia—
comun (Mat. XVIII 19), a îndemnat la rugăciune (Luca
µ'… protestantă, întemeiată în an. 1918) se sileşte a ......
Xi, 9,Υλ11, 40, M a . XXVI 41), a primit botezul dela
reconstitui liturghia „cu ajutorul ritm-ilor impresionante "
Ioan (Marcu 1, 9), s'a supus la post si l—a ecoman dat
Şi al formelor arhaice“. ' '
…- … *
ca “faptă de merit şi cu efecte minunate (ft/iat. IV, Z.W,
? 16, XVII, 21 şi Marcu ΙΧ, 29), a institu it sft. Euhar
istie ",."
1) .,,Ήι|ςέςΞι…€…ει sa este mai mult ο invocaţie patetică aDumne—
şi sävâœirea ei ει… forma pâinii şi а vinului (ΜΞΐ'ξΧ .
„, Μ № 2% Μ … . Η… …- … … &
.
2 ) ' Ο β . Cit. p. 12. Cf. şi pag, 257,
“ _ ?'"
. _ _ 1) Op. cit. pag. 8 π.…3. …;

. ,...;
4E .'
 _96 1
aşezat taina botezului (Mat. XXVlll 19), mina; pocă—
inţei (Mat. XVIII 18), a instituint taina preoţiei in——
vestind pe apostoli şi pe urmaşii lor cu puterea de a
împărtăşi lnisteriiie mântuirii (Mat. XXVIII, 19, Marcu
XVI, 15, loan XXI, 22, 23, Efes. IV, 11, 1 Cor. I, l'î,
F. Αρ. ΧΧ 28). lisus pune mâinile“ Spre binecuvântare
(Mal. XIX, 15, Luca XXIV 50) şi dă apostolilorputerea
de a comunica un har deosebit celor peste cari îşi vor
pune mâinile (Marcu XVI, 18), se roaga şi petrece în
rugăciune (Luca VI, 12, XXII, 41), ridică ochii Spre cer
la rugăciune (loan XVII, 1), 1"11ξ.ξ011ι11101110(ΧΧΠ,΄41)8ε111
cade cu tata la pământ (Mat. XXVI 291), alungă ciu—
liurile demonice si dă apostolilor puterea să le“ scoată
cu numele Lui etc. Din locurile respective. ale evan—
glieiiilor, reese cu evidenţă că aceste forme nu erau“
numai simple simboale, ci si mijloace de comuniune şi
de in'lpărtăşire a barului divin.
"Îând Clement al Romei zice că „trebue să facem cu
rănduială tot ceeace l'viântuitorul ne—a prescris,“ să în—
deplinirii la timpuri hotărite“ 2), el înţelegea prin aceasta
că rânduiaia cultului creştin deriva din regulilefixate
chiar de iisus; tot aşa, şi sti“. iustin Martirul, când vor—
beste de sit. Euharistie, zice că Domnui nostru lisus
Christos s'a arătat apostolilor şi ucenicilor în ziua în—
vierii şi „i—a învăţat aceste lucruri“ з). Istoricul Eusebiu
pare a şti chiar unde s'a petrecut faptul, când zice în
legătură cu biserica ridicată de împărăteasa Elena dea— _
Supra unei peşteri, pe muntele Maslinilor (Biserica
liiălţării): „aşa dar istoria veridică ne spune că în a-'
ceastă peşteră a arătat Mântuitorul neamului omenesc,
. " . . . " - ι . … "
1) Cf. 1-*Α1100 Boissonnet, op.cit. p. 10;F. Cabral,—Diction. ap.
de Ia Foi cam. fasc. …. p. 834şi Dr. ν.…Μ1΄1τοΐεπον101, op.cit. p. 3.
2) I Ер. către Corinteni, XL I. … ΄
3) I Apolog, LXVII 7.
. 97
‚…;Ые‘геіе secrete" ι), adică riturile, căci
“apostolilor Sălii"τω…, misterelor dela ultima Cină').
0111103188" es; #95110" ne arată că apostolii au continuat
Fame-lc ΑΡ…ΐς ( s ă completeze cele arătate de Mân—
sä_?mphn‘eas“°a ’Chiar ïn mijlocul perseculiunilor aflăm
tultorui, aşa c 9 cu toate desvoltările, riturile principale.
Ο1!ΐι1Γ€Ψ€1ξ52α%8 reSpectate“). AqiuniIe cuilaristice
au fost …Ψ΄ξ _ Λ|1. Pavel ca şi Operile Parintilor şi
ι1……ΘΡξΞΐΟΜΐ ξςεξ11, cari privesc sit. Euharistie …
scrum…“ ΜςΐΟµ:11111 -΄- ca reprezentarea mistică cea
centrul “EMail—‘ a operei de mântuire, se găsesc în cea
mai ι'1ΟΞ:'Ξ΄1ΨΞΓΞΙ ΞΘΜ1111117.Ξ110ε110 armonie cusensul direct
mai €Χ8…άξ Εξ eullaristice făcute de Mântuitorult), aşa
al Woman-" 'lggicri sau numai o'inrăurirea misterelor
că 111… …… €110.11…- iudaice … asupra fiinţei liturghiei
păgâne Şi P Cât—Se poate de streine faţă de adevărul
crestine _f'tpareTegîament nesupus la interpretări preo—
istonc (Im N° ‚ 3 observat chiar din acea vreme sit.
ευ11ξ11Θ- Ρ…… % petrecut dimpotrivă "). ΄
iustin, …θα… (:… spiritul şi cu adevărul“ nu se traduce,
ΑάΟ………"ζξζΜ1ζ ca o osăndire a formelor şi asim—
cum Zic P r o - e t le, ule Cultului divin extern. Acest prin—
boaleior …»;c creştin, enunţat de Mäntnitorul lângă
cipiu arcuit“ ы riveşte spiritul'in care să se dea cultul,
Pui… 1U" …,ΘωΒ%…ε1118111111 farisaic, indeplinitmiinai „cu
în 0130311… 6… gif“). Mai 1111111, ΄111€11ΐ111111ο1'111 a instituit
gura ξ! _cu bu? rituri noui ca: botezul in numele Sit.
un 01111 ΠΜ,ΐ1181Τ8…8 pocăinţei, Ungerea bolnavilor,
Treimi, EHÏLâr—Îor câteva ᾽ binecuvântări ‘ de invocaţiei
punerea ‘.’/“№…… văzurăm mai 'nainte. In locul mul—
exorcisme e c q ` ‹
___—‚___. ͵ ………|,,,'111111; _… 43 (P. o. XX, 1104).
"L) De vii:! “ “ _ nï up. Clt. p. 64; ct. ŞI p. 17 si 27.΄ _
2) Adr. 1"""';"'|΄' Μ…, Op. cit. р. 10, l l ş i F. Cabrel ibid. p. 834.
a) Ci. mi. “ " " 3 4 n. 2. ' _
4)'Citate 111'1"'""……. 23 lucrarea de faţă.
5)Α80…ν…"… .
ô) Mateiu Ξ…- ᾽ 7

ţimii d e prescripţiuni termale fără eficacitate dela templu,
El a rânduit Tainele ca mijloace ale grafiei pentru sfin—
[irea sufletelor. Serviciul divin εἰ diferite forme, de
căutare aflate în germene i n c e l e “dintâi adunări creş-
tine, cultul martirilor practicat d e timpuriu, Dumineca,
Miercurea εἰ Vinerea, “Paştele εἰ Cincizecimea încheiau
ciclul εἰ calendarul
rituri, cari au ca autori pe Mänluitorul εἰ pe Apostoli,
cuprind în ele o insemnare atăt tie determinată., incât—
nimeni nu le poate confrunta cu cele iudaice ι).
c) Caracterul" cultului creştin. … ζει unele forme ge-
nerale εἰ simboale izolate ale riturilor se pot,.aşeza 111
analogie cu altele, aceasta nu poate să stabilească o
identitate intre colturi εἰ religiuni. τω…… de_a adora
εἰ, deci, cultul este mai veche decâtcreştinismul εἰ fiind
adânc legată de firea omenească, ea's'a satisfăcut mai.
întotdeauna prin aceleasi forme sau elemente, al căror
număr, se întelege, nu este infinit. De sigur, gesturile
externe sau obiectele materiale (apa, vinul, tămâia, 111-
mina, pâinea, etc.) nu pot să exprime suficient prin ele
inşii e ideea religioasă. 111 cult, ele îmbracă formafigurată
printr' o îmbinare specifică a gestului, ει cuvântului εἰ ει
\
J
simbolului material sau al acţiunii omeneşti, care ne d ă
f„1.t111Prinfirruri poetice, muzicale, gesticulaţie 011 obiecte
preinehipuitoaie, ritul obiectivizează —— de sigur, nu de-
săvârşit —ideea, sfinţirea adâncă-religioasă, ori lucrarea
divină, care întrece cadrul materialităţii. Se urmăreşte
prin aceasta, 111 primul rând sensibilizarea unei idei re-
ligioase, pentru care cuvântul nu este d e ajuns. Mai
scurt, am putea spune că ritul este fonna_d„„e„ansamblu
sau sistemul, sub care se unesc diferitele forme ori
ceremonii simple, spre a reda ideea faimoasa, 111 vederea
ι .
..ιτ.--|.͵:- . - . . '- . ' .In-«n.l. . .
I) Cf. F. Cabrol, ibidem p. 835.
…
98 ' 99
căreea el este "instituit, sau a c o m e m o r a un eveniment
.religios, a destepta un sentiment corespunzător, ori ει.
Servi ca mijloc de comunicare a gratiei sfintitoare. Sensul
ritului, “deci, nu derivă din el însuş,—ci din ideea dog—'
matieă sau religioasă, pe care o tâlmăceşte şi Biserica
pretinde o corelaţiune clară şi precisă între dogmă εἰ
primului cult al Bisericii. Aceste cuit. Ο ilustrare: Bisericaanglicană profesează principiul
ierarhiei p r e o ţ e ş t i c u cele trei trepte admise 111 orto-'"
doxism εἰ săvârşeşte hirotonia prin punerea mâinilor εἰ
prin rugăciuni; va 'să zică, iată ritul hirotoniei ca in
Biserica ortodoxă. Τοἰιιε, sft. Sinod al Bisericii orto—
doxe—române, în şedinţa din 29 Noembrie 1924, ει aprobat
raportul l. Ρ; S. Mitropolit Nicolae al Ardealului de a
nu se recunoaşte o. identitate intre hirotoniile anglicane
εἰ cele ortodoxe, d e oarece anglicanii socotesc hirotonia
numai ca o ceremonie bisericească, ca εἰ alţi protestanti ι).
Deci ceremonia sau ritul nesusţinut de o teorie precisă
sau riturile chiar identice în f o r m ă , d a r întemeiate pe
idei religioase ori teOIOgiceideosebite, sunt linii hotărît
despărţitoare între religiuni şi cultele lor. Din acest punct
d e vedere, riturile creştine, chiar cele puse in analogie
cu cele păgâne sau iudaice, au o semnificaţie aparte,
care isvorăştedin ideea religioasă sau din dogma res—
pectivă, care nu le lasă să se confunde cu riturile altor
-
religiuni. Dacă deci creştinismul a recurs la depozitul
universal al simboalelor— mărginit "de altfel, —— elementul
ritual acceptat de el a încetat de a mai fi păgân sau
iudaic, prin ideea creştină, care îl spiritualizează şi prin
scopul, în ζ΄ care este folosit. „Pentru a vedea sensul
complet“, zice Dom. F. C a b r o l ' ) „trebue a privi ritulîn
1
sinteza sa, adică cu form'ulele'şi însemnarea precisă, pe
care i—o dă Biserica“. De altfel, precum observă mai
а υ " " ' - - '
1) Cf. revista „Biserica ortodoxa-romană", nr. 9, an. 1925, р.
554 col 2.
_ 2) Ор. cit. p. 844.
"
I … плиз.-«‹тиээрж[данным...-.;.-.….- „ 1 .
 & .
.
-
T
&
W
A
ω
.
έ
101
100-

_
.
în limbagiul teologic dulie sau iperdulie, când este vorba

…
ade veneraţiunea sft. Fecioare Maria.

-
departe acelaş autor, „riturile creştine formau ο sinteză,…

_,
între firele căreea nu era uşor să alunece ceremonii..- „.Se înţelege că un oarecare cult se poate da chiar

Ξ.
streine“. Riturile creştine sunt strâns legate între ele,. »obieetetor neînsufleţite c a : moaştelor unui martir, crucii

г
decurg unele din altele, sunt ins—pirate de acelaş prin—- Mântuitorului, icoanei unui sfânt; nu este aci nici con—

…
cipiu. Botezul il renaşte pe creştin, el trebue să trăiască— '.‘fuzie, nici primejdie d e idololatiie, căci cultul este su—
" ς * Μ … Ψ

-
din Christos, nutrindu—se din substanţa sa (E.uharistia),… bordonat, dependent Se venerează re 1,186111 din pricina

#…
împreună cu ceilalţi creştini, cu cari legături., 6᾽8᾿΄1΄6 ο u n e ş t e c u o persoană a d o r a t ă sau ve— _
formează Biserica—.
.:nerată; sau, „chiar, cum e icoana, se vede 111 acest obiect

н
lui Christos. Dacă cade, pocăinţa poate ,să—l ridice ….
starea din care a căzut; 61 se roagă lui lisus şi în, 'un raport convenţional cu o persoană, care are dreptul

ω
"-la respectul nostru-, care ne-o aminteşte ')“. Deci cănd

.
numele Lui mulţumeşte lui Dun'inezeu—T atăt şi sit…
Duh, îndeplinindu—şi cultul în zilele rânduite anume "}-.. ειπε închinăm înaintea unei icoane a Mântuitorului sau

ψ
т ?
Este,. prin urmare, o opinie superficială şi nesusţinută. "în faţa crucii Lui, cultul nostru nu se termină la aceste

-
aceea de a atribui o origină păgână formelor. istorice,… -:simboale, ci la lisus Christos insuş. Acest cult este, aşa

…
în care s'a desvoltat mai. târziu cultul primitiv ai. ΒΕ…
sericii, forme care derivă imediat si în chip-'— logic: din.
“dogmatica riturilor creştine „şi din dogmele pur metati—«
zice, care stau la baza acestora. Proiestanţii aruncă astfet
Bisericii ortodoxe învinuirea că, plecând dela dogma...
daar, relativ 111 comparaţie cu adoraţiunea lui Dumne-
..,zeu care constitue un cult absolut.
Este adevărat că întrebuinţăm aceleaşi semne pentru
:.mărturisirea cultului inferior şi relativ ca şi pentru cultul
rsuprem şi absolut ca :' semnul crucii, îngenuncherea şi

- .
întrupării in sit. Euharistie, (transformarea substanţială sămtarea. lnclinarea şi forma ei mai pronunţată, pros—
a pâin'ei şi a vinului în trupul şi în sângele Mântuito— “ternarea, precum şi sărutul sunt singurele forme, in care
rului), intinde ideea penetra'ţiunii vizibil—ului de divin ia.-.. s'a putut arăta, cel puţin în Orient, respectul 111 chip

.
o mulţi—me d e obiecte 2), vizând prin aceasta cultul stiu—- cuviincios şi iubirea. ln aceste forme s'a manifestat res—
ţilor, al îngerilor, al icoaneldr şi al moaştelor, pe care: 'pectul şi către potentaţii lumii şi acelaş chip s'a între—-
T'buijnţat şi în cultul religios, d e voarece nu s'a găsit un

-
11 califică drept idoloîlatrie. —

,
E
Biserica, însă, a făcut întotdeauna deosebire intre-:- „alt mijloc, nu s'a putut crea o formă nouă, care să
îî'fintreacă pe cea dintâi şi să concentreze 111 68 1111 grad
‘
cultul suprem de adoraţiune (latrie), dat lui Dumnezeu…-.
mai inalt si mai intens de veneraţiuneQOmul a adus 111
_ ?
şi între 661 acordat martirilor, sfinţilor şi îngerilor. Inc.—-
aceştia, noi cinstim sau onorăm darurile supranaturala.
‘
{bum} divin prinosul creaţiunii lui celei mai mult, con—
pe cari Dumnezeu le—a făcut l o r ; prin urmare, acest: :--siderate şi consfinţită 111 uzul civil prin cea mai solemnă
din urmă cult ‚are ca motiv respectul, pe care ϊ]. avene. "şi supremă întrebuinţare, aşa cum s'au introdus metalele,
_

pentru Dumnezeu însuş, aşa că cinstirea sfinţilor în ge- ipîetr-ete şi stofele preţioase 111 cult. 111 acest caz, numai
neral este un cult 111 dependenţă ` d e cultul suprem„ este,… îintenţiunea determină semnificaţia semnelor. Pe de altă
cu alte cuvinte, un άι… inferior şi subordonat, numit;
_

1) Dom. F. Cabrol, op. cit.'p. 834.

1) Cf. F. Cabrol, ibid p. 845, 846
2) Cf. R. Will, ορ cit., p. 50.
' ‚
 102
.
,
parte, deosebirea între adorajiune si venerajiune o ac—
centuează şi forma rugăciunilor, de oarece lui Dum-
nezeu îi cerem să ne dea barurile sale prin El însuş,
pe cand ре sfinti îi rugăm să le obţină pentru noi prin
mtervemrea lor 1). — ,
d) Evoluţia cultului Bisericii. ——— Cu mult inainte de
veacul IV, obiectele cultului inferior şi relativ făceau
parte din îndeletnicirile pioase ale creştinilor. Cultul
sfinţilor a' inceput prin cultul martirilor'). Smirnenii
socoteau pentru dânşii cenusa si oasele episcop ului lor
Policarp ('i- 155—166) ,,mai pretioase decât auru'i'şi pie—
trele scump e“ si se adunau regulat in fiecare an la
mormantul său spre a—l cinsti. Cinstirea rămăşiţelor pă—
mânteşti ale sfinţilor si martirilor căpătat un avânt deo--
sebit, de când Constantin. cel Mare începu să aşeze
osemintele apostolilor şi'ale altor sfinţi în bisericile
construite de dânsol“). Din faptul, apoi, că arienii au
spart o icoană a sfintei Fecioare, care se afla ia Con——
stantinw ol"), se poate lesne deduce că veneraţiunéa
icoanelor era în uz cu mult inaintea sinodul ui din Efes
(431) şi înainte de secolul W, in care s'a produs o
intrare sgomotoasă a păgânilor în: sânul Biserici i crestine.
Pe ce se sprijine, atunci, afirmatiunea că „prin cultul.
sfinţilor, păgânismul sila refăcut locul în Biserică-“... ?
Fără îndoială,-Biserica a avut multumirea să se adap—
teze in veac. [V unor împrejurări mai fericite pentru.
ea, împrejurări, care ii cereau o situaţiune normală pen—
tru o acţiune liberă şi nestingherită. Un proces 'de“
adaptare trebuia să se urmeze şi în Clo-menial: liturgic,
care, in timpul perseculiunilor, se desfăşurase redus la
'.'
z) 'Cf. …… Β…-ςι'ω, …. cit. , 167.
2) Cf. A. Fortescue, op. cit.. p.p437 n. 1.
3) Cf. E. Popovici, op." cit.“ 1 p; 571-572.
4) Cf. H. Leclercq, Les images, loc. cit., p. 1535.
103,
strictul necesar, intr'o formă mai aSpră, mai lesne de
îndeplinit şi .de ferit de privirile politieneşti, Era, pe de
_'oparte, o trebuinţă psihologică ca Biserica sii—şi serbeze
“triumful printr'un serviciu divin plin de pompă şi de
entuziasm, pentru care acum aveăconditiuni priincioase,
iar pe de altă parte trebuia să se infăţişeze cu un ex—
terior demn de o Biserică liberă, cu cele mai vădite
᾽ veleităţi de misiune în massa adepţilor templelor păgâne
din imperiu. Impăratul Constantin insuş încurajă săr—
bătorirea victoriei Bisericii şi îi înlesnea mijloacele de
a-şi statornici' о situaţiune normală si vrednică de
situatia ei liberă. iată diSpozijiile, pe care le infă—
ţisază într'o scrisoare către episcopul Eusebiu: „ln
toatebisericile, pe care le conduci, în toate acelea pe
ai cărdr episcopi, preoţi si diaconi îi cunosti, pune—le
in vedere tuturor ca să depună toată grija 'la construirea
bisericilor; acelea, care există, să se repare sau să
se mărească; acolo, unde va fi necesar, adresati—va .
guvernatorului din provincii sau prefectului pretoriului“ ι᾽).
Desvoltarea aceasta liturgică privea deci exteriorul sau
obiectivitatea fenomenală necesară unui puls deosebit
acum al vieţii religioase creştine, pe care Chateaubriand
pare că a inteles—o, când afirmă că „tămâia, florile,
vasele de aur şi de. argint, lămpile, coroanele, lumânările,
pânza de in, mătasea, Cântecile, procesiunile... trecură
dela templele învinse la altarul triumfător. Păgânismul
încercă să imprumute dela creştinism dogmele si morala.
sa; creştinismul luă din păgânism podoabele sale“ ᾿).
Dar din clipa, în care le—a primit, le—a creştinizat, le—a
Spiritualizat prin ideea creştină, asa cum şi—a adaptat
si si-a asimilat şi sistemele de filosofie. _
Nu era voi-ba, prin urmare, de fiinţa specifică a li—
1) De vita Constantini, ωτ1.Χ6ε1ρ.111, cf. H. Leclercq. —-— images
pag. 1,95. _ '
2) Etudes historiques, t. ll p. 101 … cf. F. Cabrol ibid p. 843.
' «.--.--_--ь-ь д-іхтъ_ч)=мли:ёи.‘щдщш|дл ι.: ͵ :-=.—:
-
:*
ψ
*

__ 105
104
"'n:

ι,
-
…

din premisele puse ïn sec. t“,în legătură cu cauze, care

, »

turghiei, adică de crearea ori mai ales de introducerea

'

nu erau streine de fiinţa Bisericii, ei care privea u direct

τ

unor rituri noui, streine sau de împrumut, ci numai de

.

viaţa sa spirituală. in acest înţeles, Biserica a suprave—

-

accentuarea solemnităţii şi pompei lor, reclamată de ο .

!

am
gheat desvoltarea riturilo r ei, a intervenit, precum
'
:

cerinţă psihologică. In veacul 1V, liturghia eră deja des—

ΐ

după cum intrau sau

văzut, aprobâ nd sau reSpingând,
΄
'

voltată, ba încă aşa de bogată fată de primeie două

nu în cursul caracteriStic al vieţii'sale 1). Unde se vecie,
-
.

secole creştine, încât a fost nevoe să se încerce fixarea

*

atunci, „elenizarea cultuluiBisericii“ ? ‘

'
`

unor regule de tipic pentru ritul ei, încă din secolul …

de către Charlton Mărturisitorul ('l- 270 ι). In nouile îm-
=

prejurări, cultul ajunse mai mărci. prin multiplicarea for— € 3. —--— Ritul-ile şi necesitatea lor.
melor, in care se puteau îmbrăca riturile de bază, po-
ii.———
trwrt msemnaru lor dogmatice; era de multe ori о ге—. a) Cultul şijiinţa fenomenala şi socială a religiun
‚

it s'a-şi aibă
τ

petire multiformă ca aceea, pe care au prilejit—o'ereziile, Ca orice religiune, Biserica creşti nă a trebu
; .

sau se desvoltau ïn chip deosebitforme ale ritului cerute cultul său public şi riturile sale specifice, isvorite din
precum s'a
de nouile condiţiuni ivite in viata Bisericii. Aşa- trebue fiinţa dogmelor sale-fundamentale. Mai mult,
*
.

tiv se
să ne explicăm disciplina penitentii, desvoltată din vre— văzut mai 'nainte, toată viaja creştinismului primi
.
.

că progr amul
mea persecuţiilor, inăuntrul tainei pocăinţei şi disciplina concentra aproape numai în cult, aşa
ereticilor veacului XVII şi al celor din aceias şcoală,
л

catecluunatului legată de ritul botezului intr'o vreme,

itatea primară,
când mulţimea nouilor candidati la botez făcea grea о cari, sub titlul de a reduce cultu l la simpl
cultu l in idee,
au ajuns la supri mare a rituril or şi la
*_

cercetare grabnică a bagajului lor spi'rituai. De sigur,

-‚

ritul, ca şi o monedă, care se şterge prin întrebuinţare.
pierde şi el din puterea de impresionare; impresiunea
—
sunt
apare intemeiat pe o simplă iluzie. „Ceremoniile
abatele
tot aşa de vechi ca şi religiunea“, observă
Boissnet'); „ele au făcut totdeauna parte din ea şi

botezului aplicat de către Filip famenului împărătesei nu

vor putea fi deSpărţite de ea, fără a o slăbi şi a
o mina
-

Candachiei a Arabilor') nu'puteă să mai aibă acelaş

de înalte ar fi sentim entele
efect ïn ochii prozeiijilor, când, el ajunse un rit curent. putin câte puţin“. Oricât
“

că
Era, deci, necesara o lungă pregătire şi deşteptare a noastre,— ele trebue să se fixeze pe ceva vizibil, aşa
riturile)
puterilor sufleteşti pentru asimilarea adevărului creştin formele cultului (rugăciuni, simboalele diferite si
.
е
*

c
atenti unea
şi introducerea lui în viaţă. se dau pentru a fixa ideele şi pentru a atrage
M u n ca a - r a :
ln rezumat, în faţa triumfului din, veac. 1V са. şi în ori acte
asupra anumitor principii (puncte de învăţătură
eşti,
ж

fata ereziilor, ritul creştin a trebuit să se afirme prin comemorative). Aceasta este o trebuinţă a firii omen
_ care nu poate intui şi asimila fără forme şi fără
for--
…

reacţiune. Evoluţia aceasta însă nu insemnao tran—

ilă о
sformare, ci o desvoltare _înăuntrul ritului vechiu, prin mule. Se înţelege deci, că fără ele n'ar fi posib
'

supunerea la „o forţă“ intimă..., sub impulsiunea unui religiune în cadru l său social şi fenom enal; aceasta
principiu vital al ritului...; se trăgeau numai concluziuni»
t

n cr. F.- Cabral, ibid. p. 341,845, 846 şi 847. --

…

l) C f : Dr. ν. Mitrofanovici. ο . c't. . 240 2) Op. cit. p. 9.

2) F. Ap. vu 27—38. . p ᾽ р ᾽
.
ι
᾽
ΐ
 106
.... 107
este .Ο axwmä psihologică, pe care

_
Fericitul Augustin a Fericitul Augustin ; dar, căzut din εεε&8ί21΄…8ζειτε…ςίεφερ-
expr imat—o 111 Chipul urm ător : „In
nullu m namen re— tate în care fusese α……11162333,έιΜ"΄ωτ65Μπ să
litrio
Ö ni t s_seuver-um, seu falsum, coagulari
' ᾽ po—
hommes
ssun , nisi aliquo Signaculorum vel sacrame se—tărască pe pământ—şi să nu .S,€._Pd€iiflii'.iîCUC.<Tia Crea—

ntorum visibili
consortio colligenur" ᾽). - ᾽
С1111111 divin extern este, aşa dar,
un coro lar impe -
.
torul' său decât prin serviciul aceloraşi creaturi, care il
. ᾽ clepărtaseră de асо19_.______ ᾽ “"""““"'-’"'“"“"“"“"" ΄-
ζει'ι.ιτπ1ειΏΈ…εΈτες|ίπζεί… sale, noi moştenim şi pe—

.
…… al constituţiei dualiste a fiinte
i ome neşt i şi a con—

.
ditm mlor ei de viaţă în lumea cont deapsa lui; ca fii ai unui părinte trupesc, noi ne naştem

.
ingentei, în care, trupcşte ca şi e l ; sufletul nostru, învăluit în simţuri,

:
conf orm une: legi fundamentale
a spir itulu i ome nesc ,

:
, „11111111 ψ reprezintă cele abstracte aproape nu mai poate să se lipsească de servicul! lor.

:
şi imateriale prin Cultul nostru are, ca atare, trebuinta” de obiecte sen—

-
imag ini concrete, materiale, iar pe
cele concrete şi ma— sibile, earl să sprijine—ască credinta noastră, cari să deş—

c
ξ… Ic, prin imagini abstracte Şl materiale
. а ᾽ . ' Ι . . I . " ι . ᾽ ι

", precum z1ce

a
'

`|_11111е1. De aceea, πιει n'a exist at vro— tepte dragostea noastră, cari să nutrească speranta

f
I w."
odată o reli— noastră, cari să ne inlesnească atentiunea, cari să ne
gun c fara ceremonii sau 111111
„ . " .' .'
1. „Omul este ^intr'o atat
^
. unească, chiar, cu fratii noştrii;astfel este retigiunca pe
de mare dependentă de simţurile 58!ἓἶἷἦἶἓἷ᾽᾽ἴΐἓἷ᾽
᾽ἷΐ᾽᾽ἷὄἕι᾽ἷιε pământ; simboalele, umbrele, enigmele ne fixează, ne
greu …… d e " 'a“ se " "'ridică ᾽ Ia““s'biecte “E'Ş'i'iiiiiă ié'᾽
"şi δεη. ει ᾽᾽ "εξή- purifică, ne adună la un loc ι). - ΄
cepe sentimente religioase? ΐ5΄ι'Ξ΄΄΄΄έΞ "Με"Ώ"…'ι"33'ε"€'
Έξω- ᾽ Prin urmare, cei cari îşi fac un titlu de onoare din
recare semne sensibile, in, Slare'fdä ;…";ζ…ζζιε""ζΐςι'έξϊξ
β6"… dispreţuirea practicilor de culise găsesc într'o eroare, care _
mima sa“); Aceasta este o stare [perm
anentă după. nu—i întru nimic m a i mică decât a'acelora, cari reduc
căderea omului in păcatul originar, de când
el a pierd ut esentialul religiunii numai la “formele ”externe ale cultului.
privil egiul unui inalt rapo rt fată de Revelaţiun
acest adevăr il pune în relief celebrul oratOrbise
ea—divină; Ei ε…; deopotrivă de primejdiosi. Credinţa —-— principiul
ricesc vital al religiunii —-— este expusă a se inăbuşi intr'un
din veac, XVIII, Massillon, in una din
pred icile sale. Eu exces obositor de forme, ca la cei din urmă, ori a se
pres upun , zice el, că adevăratul “cult,
dacă îl considerăm stinge prin lipsa de exercitare în afară-ca la cei dintâi.
111 el insuş şi fără nici—un rapo rt cu
starea prezentă a
omului, este— pur interior şi se săvârşeşt “„Fără cult, credinta riscă să se atrofieze şi să se ane—
e cu totul în mieze“, zice chiar un protestant z). „De aceea, Schleier—
inimă. Α adora Fiinţa supemă, a conte
mpla divinele sale
perfectiuni, a te uni cu EI prin sfintele emo macher atribuia cultului sarcina d e ' a face. să circule
tii ale unei in chip statornic viatareligioasă.Gratie cultului, aspi—
mbm _curate şi perfecte, prin laudă, binec
uvântare $1 raţiunile religioase ale individului se reinsutleţesc, precum
multumiri, aceasta este intreaga relig iune
'a spirit elor
fencite,a Drep'ţilor, cari n'a—au precedat cu iarba veştejită se îndreaptă sub o ploaie abondentă;
semnul cre— sufletele contractate defcredinţă se destind. Apoi, la
dinţei. Aceasta a fost r_eligiunea omului inoce
_ _ _ — _ . . .
nt, zice flacăra vecină & sufletelor-surori, se alimentează cre—
pag).
1 3915111
C ΐ :1 austum
' Ρ {SIX}^ I1. * citat
dinta, care, fără ele, ar fi în primejdie să se stingă“.
v .
după …]- ᾽ Alzog,' op. crt.
'
1. ᾽
.:) .Ab. Roissonnet, op. cit. p. l l .
' l) Oeuvres de Massillon, t. _1, р… 561.
2) R. Will, op. cit. p. 383.
.,. ,
.
-
.. . « ,. - -
-

- -- -.….-..-ω.. .»ιιι.:µι=.ωι……ωμιΜ…"πω…… »…
 "' ""“"u"F?:JQ-f‘öi‘Sf-h‘fä'ä:nung-with.

108
___—___...—

b). Rituale ει viaja religioasă—moral

ă în general
(simţul _ 109…
religios, doctrina Şi viaţa
morală). ——— Necesitatea ritu
rilor, σ…, este pusă în evid -
‚_ |- .
enţă de nevoia de a se Pentru acest motiv .chiar,'riturile au reprezentat in—
intretine vrata religioasa elementa
o . ι u
totdeauna pentru Biserică mijlocul didactic permanent,
ră sau simtul . relig
ι.:ios ,
‘
;… .
care se traduce in primul rând sub '

form a latreutică cel mai la îndemână şi eficaCeT—Prin'“cler-";;inima"este

„Din actele îndeplinite in comun, mişcată εἰ îndată creerul acceptă mai aşor dogmele, pe
se degajează un curent.
subtil, care provoacă in suflete un care Biserica le leagă de riturile sale. Dacă Biserica ar
prisos de căldură
plin a de cred inţă şi invi orăt oare înceta să impună tuturor aceleaşi rituri, ea s'ar dezagrega
“ 1). Sentimentele înalte
fată de Dumnezeu se pun în
mişcare greu în inima şi s'ar expune să cadă în ruine“). Cultul eritem al
_multor oameni şi nu durează
de obiceiu multă vretmî creştinismului este ο mărturisire foarte clară a dogmelor
daca nu sunt intretinute printr'o actiu credintei noastre. Prin simboalele religioase, Biserica a
ne sensibilăexternă:
Nume nu ς mai prepriu ca riturile făcut cunoscută maiestatea lui Dumnezeu, pe care eaîl
de a mişca'sufietul
de a captiva ima gina tia si de a întă adoră, făcând intr'un anumit fel sensibilă grandoarea εἰ
ri rapo rtul de αερ α):
denja al omu lui fată de Dumneze sfinţenia misterelor sale. Semnul crucii atât de des re—
u. Mântuitorul a. in—
stitu it sft. Euharistie in amintirea petat în administrarea tainelor, ne aminteşte misterul
sa ca, veşnic, cât va fi
lumea, creş tinii s'a—L aibă conrect in
mijlo cul lor. „Un Dum - Prea Sfintei Treimi εἰ al mântuirii oamenilor, adică tot
neamt,; care se arată în trup, devine astfe ceeace este mai mare in- religiune. Ceremonia botezului
l vizibil, pentru
a se insinua in favoarea simturilor până ne învaţă despre. stricăciunea firii omeneşti prin păcat;
în inimiie noas—
tre; εἰ acest mister—, continuat pe altar aceea a sit. liturghii ne atesă într'un chip viu εἰ im—
ele noastre sub
semnemrstice, trebuie să“ servească presionant prezenta lui lisus Christos in Euharistie. ln
până “la sfârsitul
veac-urilor, atât ca exercitiu cât εἰ οεἰ toate timpurile, Biserica s'a servit de cult, pentru a
mângâiere pentru
credinţa noastră“ ᾿). Ceeace nu isbeşte arăta ereticilor adevărata doctrină a lui lisus Christos
simturile noas-
tre nu face niciodată asupra noastră o impr şi a apostolilor εἰ pentru a lămuri, la trebuinta, sensul
esie vie si
dura bilă. Prob a a făcut—o erezia protestan pasagiiior din sit. Scriptură, asupra cărora erau con—
tă, care, voin d
sa sunpliiice religiunea, a făcut din ea testaţii. ApoStolii şi părinţii sec. IV εἰ 'ν' au Opus arie—
un schelet arid
un cult rece şi trist, care nu spun nilor cântecile Bisericii“primitive, cari atribuiau lui lisus
e nimic inimii :;
alun gat pietatea şi a tăcu tsă răsa
ră εἰ să Sporească Christos firea dumnezeiască; împotriva lor ca εἰ impo—
in epoca modernă şi contemporană, triva gnosticilor, cari au atacat dogma sit. Treimi, Bi—
ireligiozitatea'şi
ateismul, precum sunt nevoiţi să constate serica a rânduit imnul „Stânt“, doxoiogia εἰ triasaghion
chiar adeptii
en? Θέα, într'unii, acest cult oarecum pentru a (mărturisi credinta in cele trei Persoane—. Astfel,
metafizic sfârşeşte
prin a degenera in indiferenţă, iar, ca a tăcut cultul Euharistiei mai pompos si liturghia mai
in capetele aprinse
poate foarte bine să ajungă la fanatism maiestoasă. Pelaghienilor, li s'au opus rugăciunile, prin
___—___… 3}. ,
care Biserica imploră incontinuu ajutorul gratiei divine.
_-1) P. Ctltraniare.'op. cit. p. 20.
2) Massrllon, Op. cit. p. 551. Tot asa, mai târziu, când erezia proteStantă a îndrăsnit
3) Cf. L'Abb é Α…. F. Rua ———C să tăgăduiască prezenţa reală a lui lisus Christos în
sur m religion, 7—e. edit. t. ш . ours
168 tres
1 9-complet .de_ confé rence
. _s
ρ… Η Si Ab. Bergier, Op. cit. pi? "&. 6 , Ab. Borssonet, 0p. cit.
l) P. Oltramare … ορ. cit. p. 23.
 , . .
Μ
-1l1
110 „
mcm te a ne face sa sponm
πω…. la aceste Μ…… acitate este
misterul euharistic, Biserica remano—catolică, în mijlocul Şl a caror efic
Η; viaţa spirituală şi morală
căreea s'a ivit, a rânduit procesiuni şi congrese culta-.- inC i?
iOŞ
recunoscută şi de necred omenesc de
ristice; iar pentru a le arăta că s’au depărtat 'de cre—-
Cât de necesară este tre bui nta spiritului
dinta primitivă şi universală,s"a tras din vechile liturghii timentele sale religioase
si
a-şi concretiz a intr 'un fet sen re,
ale Bisericilor din Orient un argument împotriva lor, e materiale. simbolizatoa
a şi le Sprijiui prin obiect de a
pentru a se stabili vechea credinţă în prezenţa reală, împ ăra ţilo r iconoclaşti .. .
se vede din imp osi bili ta tea fost sui p rm-
în divinitatea tainelor, în rugăciunea pentru morti, la re
'- a
*
mm… cultul icoanelor.΄΄ Ca* t de ma 3,
care ei nu pot să opună mimic. Nu trebuie să ne mirăm, Leon W Chazarul (7175-183
dcrea împăratului bizantin ico noc ζει?! .
deci, că protestantii au suprimat la ei întregul aparat a începutul
când, după atâta vreme del e, imp ala cas ta
al cultului extern, care îi osândeşte 1). ătâiul sotiei sal
află icoane ascunse sub căp it -uş
ln ceeace priveşte puterea neintrecutăa riturilor pen— le concrete Şi materiale;“aj
Μπ εν) . Riturile, ca simboa 1111 1111 1
tru răspândirea vietii religioase—morale, este cât se poate din ta; lui 11 trebuie 1113
omului să—şi susţină cre sen zat ia
de edificator următorul. caz povestit de un autor, care izator, care &… dea
un obiect material simbol— si se
nu priveşte chestiunea sub unghiul religiunii. O prietenă metafizice, la care tinde
cer titu din ii şi a rea lită ţii ‹).
a sa dedeălectii de catehism'c0piilor dintr’un sat. lntre
alipeşte, „ Se" pot cinsti ico
anele ?“, se mtreaba Alain
ei veni intr'o bună zi un copil. vagabond. Odată, pe ' accle …_ … , "εοζ, -
" se .venere
΄ „Da r ce sa ΄ ..a" 1111 ico
΄ ze, dac _ .. pi- …
când îl învăţa să—şi facă semnul cruciii, el întrebă: la . giO Ste te, car e cus
lips est e de lmu le
metrul nu se
ce slujeşte asta? 1 se dete răspunsul din catehism,între ărăşi atentuineaintelectua &.
corpul său ca pentru aintov ' ᾽ pl ent__ ru 1
ti
altele, că acesta este semnul lui lisus, pus de El în ' ernice
mult ma'i put
Dar mult ma"i …… *mca , iuni oi, ma
cruce, pentru a ne învăţa iubirea, ertarea ,insultelor; inăbuşrtoare a pas
᾽ ne libe ra de mişcarea
acest semn ne va aduce aminte de aceste lucruri, când t icoanele, atat de mult po-
juste şi ma i put ern ice sun
se va întâmpla să fim biruiti de mânie, de răsbunare, etările noastre Şi a impaca
triv ite pen tru a susţine cug
de ură etc. După o săptămână, li se vorbea despre
astfel corpul cu spiritul“.
mânie. Unul dintre ei,igata a da de gol slabiciunea
altora. se scoală si zice: Mihail (micul vagabond) se с) Rugatief?.„lîlitlfac…etutcii—iilfâi fséî- ““ 1ζ€Ξ…'3-* …15??-
înfurie lesne. Eri a alergat după Andrein 1:11 o. piatră ctu ra trupeasca a omu tii—,
raţi uni determinate de stru
mare în mână, zicând: iti dau una, de "*… să mai ajungi ază mijloace concrete Şi uşa!
Dumnezeu insuş întrebuinţe
acasă. Dar, iată, adăugă povestitorul râzând, că se opri enilor barurile sale. Asi L ,
teriale pentru a comunica oam
…

huu numaica
Sit. Du
deodată şi, cu piatra în mână, îşi făcu semnul crucii,
El trimite apostolilor iui'lisus pe
…

= ___

aruncă apoi piatra si zise lui „Andrein să nu—i mai fie sau ”тех/01211111111: Ъ1111111114,
plă senzatie, inspiraţiune
-

o sim
teamă şi să vină la el 2). Oricare ar fi explicatia, pe coboara sub forma 111111101
.

i : ci „Mângâetorul“ făgăduit se Μ…, Le

.

care vrea să o dea autorul} citat, poate să renunţe re— i „su net ca de suflare de
de toc , în urm a unu
μ

* fr.-:; ‘
"

Cf. Ε. Popovici …- 'op. cit. l, p.

»1)-L'Abbe Bergier … op.citr p.‘ I73 .si L'Abbé Boissonet, op. 674.
ή)
'cit. p. 12 şi 13); νωπό Α. F. Rua, op. cit. p. I73, 174. ' 2) Op. cit, p. 145.
2) Cf. Alain -- Propos sur le Christianisme, p. 86 Şi 87.
επι-Β…

;…
| :…"… μ…;-«.-.υ||ύΞιωκώΗ……ιψ...."
 '"
..
113

?Μ ε …
112
ale gratiei-dumnezeeşti. Câte nu sunt mijloacele gratiei

η
4 ζ΄-.., Ξ'΄.4;
vine reped e“ l). Simţurile omulu i trebue isbite putern divine, pentru a prileji renaşterea creştinului! La anul
ic, lucrează ca gratie divină internă în adâncul sufletului,
pentru ca să poată lua cunoştinţă de graţia divină
şi luminându—i inteligenta, trezinLtu—i dorinta de mântuire
ca 31‘1-$i Sporească prin credinţă capac itatea de

-
a răs— şi îmboldindu-i voinţa; 111 altul lucrează prin mijloace

ό
punde şi a se alăturaa'graţiei. Pentru acest motiv, Man-—

'
externe (gratia divină externă), prin minuni, prilejite

;
tuitoru l a institui t ritul Tainel or sale, din formul e
şi

:
prin riturile tainelor sau obiectele lor etc.

;
simboale 111ate1iaie. Ritul tainelor Lieş me este, prin 111——

:
»
1115110, 00 ipso purtăt or $i t1ansmiiät01 al graţiei cium—
d) Obiectele pietriţii populare crewman Aci se ri—

:
nczeeşti. ca instrument a l L0 ι ; se înţelege cle aci că

:
11-— dica atacurile cele mai stăruitoare ale ereziei protestante,
1'111110 stinlesc, adică i$i îndeplinesc efectul lor, dacă
care vecie ο identitate, in deosebi, intre formele şi obiec—
cre$ti11ul p1"11111101 îndeplineşte condiliunile de vrednicie
tele evlaviei populaire cre$ti11e ca: moaşte şi'obiecte
din partea sa. „Ceremoniile au pute1e ει0ἰἰνὲἰ';“’) 11130
de ale sfintilor, aghiasmă, acariste, mii-urile dela aca—
tainele nu sunt numai 11i$te simboale, care au de scop[
tiste, diferitele obiecte de metal sau de alte substante
de a destepta credinta mantuit oa1e, cum zicea Luther
511111110 prin rugăciunile Bisericii şi purtate de credin-
$i 11101 numai 811111)…0ει…16,…ρι"111 care—— 001 ales este asigurat
010$1 pentru obţinerea unor haruri speciale personale etc.
de credinta $i de i'ăcTgăriuiniele dumneze e$ti date la bo— şi între tetişii şi obiectele magiei păgâne (amulete, ta—
tez, precum învăţa 2111111.i $1 Calvin, 011 simple semne
lismane), pe cari 10 socotesc autohtonizate în Biserică,
exter'ioæe pentru deosebirea creşlinilor de adeptii altor
gratie ereziilor gnostice: Pe 11811161…µ…εΐ'…1επµι
101153111111, cum este părerea 8001111001101 $i a 131111111110—
i11$i$i sunt nevoiţi să 0011515110 că, cu tot puritanismul
111101, sau semne alegorice ale vietii spirituale, după 111- lor teoretic şi aplicat de atâtea secole, se observă şi la
vălătura Anabaptiştilor"). Nu! Riturile tainelor, inclusiv dânşii „câtevatrăsături compromiţătoare' 1) cle acest fel
elementele lor constitutive: materia şi form.,a nu numai
ca: socotirea Bibliei ca o carte sfântă, 010 11111111 cre——
că mijlocesc prediSpozitia omului de a primi gratia Lii—
dinciOşi, din pricină că a fost scrisă sub inSpiraţie, teama
vină, nu numai că Sporesc credinta si 1eligiozitatea, dar
instinctivă a multor credincioşi protestanti de a lua sin—
sunt $i instrumente sau milace de sfinţire. Ele 00—— guri împărtăşirea,socotindu—o pătrunsă Lle'o putere di—
munică graţia divină „ex opere operato“, după expre—
vină, intrebuintarea, în multe părţi, a apei dela botez şi
siunea teologiei 10111ειπΠ΄ε΄ι΄10ΠδΕΜ"Με1111ι1110…1 trimitea
a vinului euharistic pentru tămăduirea bolnavilor"), obi—
pe apostoli inaintea sa să 1111011 pe bolnavi cu unt de
ceiul unor pastori de a face un gest de binecuvântare
lemn, goneă demonii punând mämele $i poruncind, unge
asupra discului şi potirului cu elementele euharistice etc.
cu tină şi trimite pe "0115"… din naştere să se spele la
In faţa acestui fenomen însă, protestant“ ar fi trebuit
lacul Siloam. El deci nu. proscrie ritul, nu proscrie sim— să ajungă la o explicaţiune corespunzătoare adevărului,
boalele lui materialerşi torma, ᾽ c1 1015100 instrumente
1)R.W111—_—0p1:1t.p.52. -
2} 111 Biserica ortodoxă——română, este obiceiul că unii dintre cei
1)_C1.F.Ap.112. cari sufera de ochi se udă cu apa din cristelniţă, după oficierea
-2) Dr.M1trofar10v-' 01—0p. cit. p. 656. π - tainei botezului.
З) Cf…l Whälcescu ——- Manuscris. de preleg. de Τ. DOgm. Spec. 8
citat, p. 1143- 444.
 .
"ί

. . . .— . . . , . . . . “ - :
"114 115

iar nu sa recur gă la păgâ nism ca isvor .atâtea ori constatată şi verificată în_ istoria Bisericii. Şi
d e inspi raţie

.-
sau la o miţlo cire a gnost icism ului. Ce doved nazi nu sunt rari cazurile miraculoase, pe cari ele le pri—
eşte „această `

‚..ι
întrebuinţare generală, universală, a riturilor şi lejesc şi cari se întâlnesc de cei ce ştiusă le privească
a obiec—
telor mater iale simbo lizato are, decât că prin prisma credinţei şi nu iau atitudinea fariseilor,
ele isvor ăsc
dintr'o trebuinţă adâncă a firii omului, de a—şi .spriji cari, d u p ă observaţia Mântuitorului, „semne cer“. Este
ni,

-
' d e a—şi susţin e evlavi a _ prin obiec te concr vrednic de citat, în această privinţă, faptul material,
ete? Pentr u
această consideraţie, Biser ica creştină a admis care formează subiectul poeziei lui Heine, „Die Wallfahrt
unele
din forme le pietăţ ii aşa zise popu lare creşti nach Kévlaar“ (=—-_-Pelerinaţ'ul la Klévlaar—localitate
ne (cins tirea
reliqu iilor, mimi-ii), obiec te sfinţi te ca mijlo 'în Geldernschen, în—ţinutul Coloniei pe Rin l).
c d e protec—
µ…… sau d e comun icare a ajutor ului dumn ezeesc In notiţa istorică, cu care autorul a ţinut să însoţească
etc.),
ca mijloa ce ale graţie i exter ne actua le sau aceste versuri, în cari descrie o procesiune de p e l a
trecăt oare, . [.].

pe care, d e fapt, nu Biseri ca le—a inaug urat, începutul veac. XIX la mănăstirea din Kevlaar, unde,
ci cari

м
„s'au format pe terenul vieţii bisericeşti a popor pe cât “se pare, se află o renumită icoană a Maicii
ului
sau, cu alte cuvin te, popO rul creşti n însuş Domnului, scepticismul şi necredinţa poetului sunt de—
le—a introd us,
' iar Biserica le—a admis numa i:)“, De sigur, zarmatelde faptul cunoscut de el insuş. Un coleg a l ,
Omul simte
nevoi a lor, căci el nu este o fiinţă pur spiritu său de pension îi povestea cum mama sa l—a'luat' odată
ală,— aşa

а
că trebue " să ia cunoş tinţă d e “harul lui Dumn la Kévlaar, cum a prezentat acolo o formă de picior
ezeu şi
sa—l prime ască prin instrumente-le materiale,. prin din ceară spre binecuvântare şi pe care apoi,. d e sigur,
cari
! se comun ică şi pe cari Dumne zeu însuş le-a' rândui l—a purtat aplicat şi cumâprin asta i s'a tămăduit pm;..-
t.
Folosu'ea lor cu credinţă în spirit creştin nu însemnează priul lui picior bolnav ').- Faptul acesta completat de—

К
un act de compromiterc, ci reprezintă un merit al () împrejurare din an; 1819, când poetul Heine zări din
cre—
dmcro sului, că el se încord ează suflet eşte, se nou pe fostul său coleg urmând o altă procesiune la
concen—
trează şi se fixează cu ajutorul unui simbol material, Bonn, îi sugeră pbezia citată. Heine ţine să lămurească
Spre a se susţine în actul său d e comun iune cu în menţionată notiţă'că „nu vreau să arăt vre—o pre—
Dum——
nezeu sau cu graţia sa, căreea îi răspu nde sau
pe care
o imploră prin acest mijloc. Eficacitatea lor a
fost de 1) Heinrich Heines Buch d e r Lieder, Universal — Bibliotck, nr.
.2231, 2232, ρ. 200. .
]) intrebuintat-ea. acesto ra îsi urcă vechim ea la 2) Acest obiceiu d e a se lăsa. în biserică, la icoane ori chiar
curi ale creştin ismulu i. intr'un evholo ghiu manuscele dintai vea— ,în sft. altar, forme d e membre omeneşti din metal, pe care se
la munte le Athos-de LVI. G. Wobbe rmin şi atribuicris descop erit 'fac rugăciuni şi apoi se poartă pentru vindecări, se practică ex—
episco p d e ' Ihmm s (Egipt ), prieten şi coresp t lui Serapinn
ondent al sit. Aita-: trem d e rar şi în Bisericaromanească. Şi în Biserica v e c h e e x i s t a u
naste cel Mare, se găsesc rugăci uni de binecu
gill“ ş: Έδρα ς…€ιφ… 1.547), prezen tate vantar ea untdelem— uzuri similare. Sit. ioan Chrisostom (Homil. IX ad. Antioh. 1n
pentru a fi întrebuin— Math. Homil, LXX!!!) mentionează că femeile si cepiii îşi atarnau
77%,?) iacter n … Με]… particular.. (Cf. Duchesne, „op, cit. d e gat cărţutii cu conţinut evanghelic, pentru ferirea de rele; le—
p.
ronim confirmă că şi el s'a supus acestui'obiceiu (In Math. IV
2) Dr. V. Miiruianovici—m. cit. . 267 ——4 i „ i ; ' ΄24)- La fel şi Isidor Peluziotul (cart. ll, epist. 150). Grigore cel
aceste obiect e cau mijloace. (instrumentar) ale Mare a trimis reginei Teodolina pentru un fiu al ei, născut de
gratîisăişiîreappşgeîiziî
se vede din rugaciunile. evholo ghiulu i pentru curand, o cruce cu lemn din crucea Mântuitorului şi о evanghelie.
sfintir ea oăăjdi ilor
a _clopotulur, a icoan ei “Mântuitorului şi _ »(Cf. Dr. B. Cireşanu -- Tezaur. lit. 11 p. 600—601).
a steag ului ostăşe sc. ᾽
i .

‚ні;
!
.-.
'
 116
. .. „ . : . „. „
d i s p o z m u n e , d a r µακ indat a adaog a ca.… „in
… .
ραπ…
precedenta nu se exprimă vre—0 aversiune“.
117
Intre amuletele păgâne şi practicile ereziilor'gn—ostice,. ᾽
de o parte şi aceste practici ale evlaviei populare
creş— .Aceasta nu este un motiv p e n t r u a impedeca să respire
tine, stă ideea religioasă, care le sepa ră In gener
al. cele mai fireşti funcţiuni ale sufletului omenesc. Ele tre—
gnosticii, Sub înrâurirea filozofieialexandrine ori per—
buesc, numai,“ diSciplinate, aşa cum Biserica a şi făcut
sane, crede au că “Mesia sau Eonu l mântu itor
avea să şi .atunci, când s'a observat asemenea depăşiri. Aşa vedem
îndeplinească opera prin mijlocirea spiritelor sau că Tertulian 1) combate abuzul ι1΄ΘΙ΄ει'΄ό΄΄έ΄ρΈξέΙέ… amin—
ema——
naţiunilor; „acela va fi Mesia, care va putea să co— 'tirea răposatilolr, abuz, pe care ïl imputau Bisericii şi
mande acestor spirite şi să le facă a se supun e. Astfel .Maniheii— de prin veac. IV şi V şi pe care Fer. Au—
se explică faptul că s'au găsit oamen i, cari au c ă u t a t gustin nu—ltăgădueşte, dar adaogă că „se purifică prin
ïn studiul magiei arta de a comanda Spiritelor şi de a; sfinţenia religiunii’)“. Tot Augustin ïnfiereazä speCuIa
Opera minuni. S'a descoperit. cel puţin, aceea de a se— «cu moaştele sfintilor”), impotriva căreea s'au luat mă—
duce ima-ginaţia prin scamatorii sau prin vrăji şi se suri prin legile politico-bisericeşti"). Abuzurile de ase—
vedeau Iudei şi Samarineni, cari se storia-u să imiteze: :menea practici ale pietătii nu trebue să se întoarcă im—
minunile apostolilor şi cari pretindeau in acelaş timp- potriva pietătii insăş. I n această privinţă, abatele Ber—
că sunt Mesia etc. l)“. ln'creş tinism , aceste practici nui
gier a găsit un cuvânt potrivit. „Pană 1ει.……ξξξιξξζι…ι[χερι-… :
cuprind … sine, în nici—o formă, ideea de a comanda-__

":… ' _ , ’ ` ι...

eurilor, oamenii vor abuza de lucrurile cele mai sfintei
divinită ţii, îngeril or sau sfinţilo r, spre a—i avea la. dis—
pasiunile stiu intotdeauna să întoarcă frâul chiar clesti-,!
poziţie după capriciu! Μπέικερ;χιτόι΄*΄ι΄ΐ΄΄΄΄"ι5Ρ΄έΞΞΉΐΈψαξα", nat a le inăbuşi. Dar cel mai odios dintre toate abil—"

ι - .
l'"
ci dimpotrivă creştinul se 511688τζι΄ι΄…΄…Ξι΄]ι'Ξΐ6ΉΠ"ΙδΈ să se:

‚.
zuriie este să voeşti a suprima toate institutiile, cu care
a v â n t e c u sufletul spre D u m n e z e u , să ia contact sufle— se poate face abuz. Trebue a isgoni din societatea ci—
tesc cu El, să merite şi să primească gratia Lui. Bise— vilă dovezile d e bunăvoinţa şi d e : prietenie, pentrucă
rica, atât prin hotăririle sinoadelor "cât şi prin învătă— …aceste semne sunt adesea ialşe şi perfide“) ?“.
turile particulare ale Părinţilor bisericeşti, a intervenit“. Intră în atribuţia catehetică a Bisericii conducătoare '
întotdeauna impotriva acelora cari, „urmând obiceiurile.
de a instrui pe credincioşi asupra inteleSului' creştin al
păgânilor ’)“, nu se ridicau la concepţia şi practica creş—
..acestor forme de _religiozitate şi de a observa caprae-
tină a acestor mijloace, ci rămâneau la ideea şi înţe— jticarea lor în cult să nu se scoboare s u b nivelul Spi—
lesul păgâne sc al acestor practici 3).
ritual al ideei creştine. Fanatismul. şi…,evrogreanmse:„aprind
Că se fac abuzuri şi se uzează uneori ïn chip ne,——
.în sânul ignorantei, dar sesting şi se nimicesc μποξ-……
creştin de aceste forme externe ale pietăţii creştine l....- deauna in fata adevărului.
.. n.“ . . . , u.... ,. r и м т . » -.-- -' -

i ) Pludue t— op. cit. p. 96.

Z)) Canon. 24 Ancira.’ *
З Cf. canon. 60, 61, VI ec., 24 Ancira- 36 Laod'ce
site c. Mare; 32 loan Pustnicu l. —
᾽ - | a, 65 Va 1) in De Testimonio animae. cap. IV.
2) De moribus ecclesiae, cap. 34 -— cf. Tezaur, lit. 111 p. 376-377.
3) De Opere rnonahor. cap. 28 - (Tezaur. ΙΙ ρ. 413).
4) Cod. Theod. cartea 9 tit. 7…(τ…… u p. 413).
..5) Diction. de Théotog. cam., t. 111 p. 174.
 ~119'
___.3_1_8____. săi _si şi-a_ asigurat
realizat coeziunea între membrii r—
durata, pentrucă ele înlesnesc în-c hip văz ut o unifo
§ 4. —— Μανίλα, ereziile şi unitatea religioasă;. , pe care o mijlocesc
mita te de cred inţă prin legătura

‚ _ . — „ “ . . . и . - —
ile εΨΕµηξςΞ1ΐΐ,………Ζ…'ιε…€ Paul
a) Hiturile şi unitatea religioasă. … Ereziile au procu— între—credincioşi. „Când inim
Μίνωα….....…,,.Ξ.ι1.ξς1.18€π"ι*€1"€…."."΄έ΄υ΄11΄ΐ….΄……ςει.ϊ.α…Ή se ......ΐ..Π.ϊ€|ΘΘΞζδΐ…
rat Bisericii împrejurarea de a se convinge adânc des—— nd o voin ţă organizată
acti vită ţile să sewaşgcieze. .Ca
pre valoarea si rolul riturilor pentru păstrarea unităţii mite idei, toţi aceia,
religiuniiu ᾽ ᾽ ᾽ εΐ΄΄εϊΌΠ€ξΐΐΈ practică legată de anu vor fi repede
a practică,
Prin mijlocirea riturilor, se realizează înctiegarea unei car i observă (îndeplinesc) ace
si se va forma un curent de
conştiinţereligioase individuale si colective, specifică înclinaţi Spre aceste. idei t“.? Ca
ce în ce mai mul
fiecarei religiuni ori confesiuni, precum şi unitatea» exam Opinie, care se întăreşte din
izare prin rituri, autorul
ternă religioasă. Sentimentele religioase sau, mai'precis, o ilustrare a forţei de omogen
mului, care, de si cu dog—
religiunea internă cu tot ansamblul său de afecte, as— menţionat citează cazul islamis o
ase, a ajuns să realizeze“
piraţiuni şi intuiţiuni din sufletul individual, niau des—— me simple şi puţ in numero
obligarea credincro-
iulii stabilitate si un cadru hotărît; etc s'ar putea slăbi uni tate a societăţii religioase prin
si la termene fixe,. ace—-
Şi risipi, dacă cultul `п’аг veni -să ofere fermele sale silor lui de a practica cu toţii
rejurare (răs boiu , absenţa
least pra ctic i ritua le. Nici-o împ
pentru afirmarea acestor valori interne. „Cultui uneşte ulman de îndatorirea"
laolaltă sentimentele nepuse in ordine şi transformă () sau afaceri) nu scuteşte pe mus
La strigătul muezinului,
religiozitate nedefinită într'o conştiinţă „religioasă, indivi— rituală, la momentul reglementar.
să şoptească versete din
duală şi colectivă. Această conştiinţă religioasă, caută. toţi trebue să îngenuche si
zaţi in urma imamului, ei
sa o reprezinte'şi s’o obiectiveze cultul. S'ar putea Coran, iar în moschei, aşe
le si mişcările lui. Nu
spune deci:, serUinzentul |'€1ίξίοε…ς…|…1€ωπό…ωΗω,…αν… cul— imită în_chip' scrupulos gesturi si
acelaş luc ru desnre fibrei
tul creează εοπέΐ:'ίπ…ΐα -?΄έΠξίοΕέό.... Odată for—mată, cen— s'ar putea spune aproape -
e a legii lor ritu ale , care
ştiinţareligioasă“"ajun-Agewt'einelia solidă a cultului şi despre .minuţioasa înd epl inir ale
umărate amănunte
. _ cultui continuă să întărească conştiinţa religi'oasăf'f) cuprinde si caracterizează nen
iale si jurid ice ?
Gustave le Bon, deşi profesează ideea că religiunile vieţ ii lor zilnice, morale, soc
ioasă, prin lipsa de
Cât de mult sufere unitatea relig
evoluează ca fiecare element al vieţii sociale, tutus re— "in general astăzi în
“uniformitate "a cultului, se" Ψάθα
cunoaşte că riturile si ceremoniile le dă fiicitate. Reli-
este la fel în toate ţările
grunile dobândesc, după părerea sa, chiar puţină per—' protestantism, al cărui rit nu
. Fiecare crede ce vrea, fie:-
manenţă din ziua, în care s'au stabilit rituri şi simboale. si nic i chia r în aceeaş ţară ,
care protestează si înv inueşte pe ceilalţi. Când, însa
,,Nici-o religiune nu poate să selipsească de ele. Graţie
sonale sunt mai presus 'de
acţiunij lor continue, credinţa nouă se incorporează în părerea sau sentimentele per
a fiecăruia nu cunoaste
inconştient..... Lipsită de rituri si de simboale, nici-o dogmele religiunii, când iniţiativ pe о panta,
eşte religiunea
religiunen'ar fi durat?!) ;Prin rituri deci, Biserica a . margine si frâu , se înbrânc
Μ

1) R. Will - op. cit.,. ρ΄. 23. l) Op. cit.. p. 22.

2) La vie de verltés ———“p.' 36.

..r,…;.eri.='.—.=*—a-:::wrÈ-«Jmirâwm καµµια..." ….
 120 ᾽
ἢ
al carei fund este de ncprevăzut sau
i21
care-va duce ïn trecutul său catolic sau că n'a avut o atitudine logică
chip sieur
:; la o făt-îmi
‹: ι a re a unitatii“ religioase Şi- la 0‘ ΄
sub min are a idee i reli gioa se .si hotărită in înlăturarea limbii latine din cult. Un alt
spec ifice şi fun dam enta le
a religiunii reSpective. Această priv protestant," H. Strohl, citat şi aprobat d e D-l Robert
eliste ne—o înfăţişează Will, caracterizează d r e p t încăpătânare stăruinţa lui
eretrcii: E cu neputinţă, astfel, a
mentiona şi a deos;-b; Luther de a—Şi apăra ΐ.ςς)…[ιζι…ςριιξιιΡΞφιήίεΠυιιΗ, ïn care
pnzc lena d e sect e gno stic e: adam iti,
cain iţi, borb orie ni ei văd „о urmă a pietăţii elenistice "fia sânul creştinis-
code eni, zach eeni , strat ioli, ofiti
, barb elili , fibioniţi εσάς; mului său ho_tări_t_„_oceiden'tal“Î'°"'C'alvin""' se aproprie mai
etc: etc. Precum observă sit. lrine
u, ei nu erau , uniti mult de Ι,ιιΗι΄€ΐ decât de Zwingli, care i se părea că
lilCt cu privire la doctrină, nici ïn ceea
ce privea orna— este P[.Qa„_„profan“ etc.!) Ei s'au intrecut unii pe alţii
niza rea l o r ; nu se potri veau in păre
ri, chia r dacă Θζ1ιι ïn inovaţii, alterăncl' formele esenţiale ale cultului. Ast—
numai doi sau trei, aşa că ar fi foar
te greu să se ex— fel, Luther cel dintâiu părăsi textul biblic al rugăciunii
puna păre rea fiecă ruia, fiind că se
Μποξ… dela învăţă— domneşti (Tatăl nostrii), pe care a parairazat—o 2) ïn a
tură şi tradiţiune, voind fiecare să afle»
zilnic'eeva nou- sa „Missa germană“,”cle unde a trecut in multe litur-
pe care nimeni încă nu l—a iscod itf) Acel
putea Spun e şi deap re arien i, desp re
as lucru s'ar, ghii luterane şi "chiar reformate. De câte ori n'au fost
mono iiziti si des- modificate „Agendele“) ralionalismului, in care rugă—
pre alţi eretici. „Dacă un singur ereziarh
ar,'pu'tea să ciunile Bisericii şi chiar ale reformei au fost înlocuite
preva dă soart a doctr inii sale, nicio dată n'ar
avea eura— cu forme, socotite că răspund tendinţei noului ideal re—
pil s'o dea la lumină“, zice pe drept cuvân
t abatele ligios sau că se. prezintă în costumul epocii, dar care ;
Bergi er. "NE… este unul singu r, ale cărui sentim
ente să fi provoaeä aversiunea chiar a protestanţilor de alte nuanţe,'
ως…ο…"Οιό'Ξ""ιιιΞιιιιι"ιε"'"ξιΞ""|'Ξ΄ι΄-΄οκαι…ι săi, care
să nu fi cari le califică drept „bazaconii“. Iată o formulă, care
pricin uit războ aie intes tine in prop ria
lui sectă , ca să se intrebuinţă de pastorii':*'i"ă'ţioi1alisrniilui, la distribuirea
n u fi fost c o m b ă t u t s i c o n t r a z i s ïn
mai multe puncte elementelor euharistice: „binevoi'ţi a vă servi de această
chiar d e cei p e cari i—a conv ertit. Doct rina lui Mane-S:.
n'a fost păstrată ïn intregime nici la 'Paul pâine ïn amintirea lui Iisus“. „Binevoiti a consuma o
ieieni, nici la picătură de vin…“. „Tatăl nostru“ 'a fost, mai ales,
Bogomili, nici la Albingenzi; a lui Arie
a fost atacată potrivit d u p ă moda timpului, precum se vede din ur-
d e semi areni , tot aşa ca şi de ortod oxi; Nesto rieni i mătoarea parafrază a cererii a doua, aflată intr'o Agen—
mărturisesc că nu urmează pe Nestorie şi
Iacobiţii dau dă a lui Sintenis: „Marele tău aşezământ destinat a
anatema pe Eutihie. Luteranii nu urmează
sentimen— lumina pe oameni prin lisus, să prosperezeinlr'un chip
tele lui Luther, nici, calviniştii, pe ale lui
C—alvin“.')
Adep tii lui Luth er îl acuz ă că n'a mers 1) Cf. R. Will —- oo..cit. р. ~185 şi 187.
mai depa rte şi
anum e c ă ' n ' a ajuns să Soco teasc ă sacra 2) „Dumnezeu, Tatăl nostru cel din ceruri, să ne privească cu
me'nt ele drept îndurare pe noi, nenorocitii lui fii de pe pământ şi ertare să ne
Simple simboale, din pricină că nu s'a putut dega dăruiască;' sfinţească-se sfantul său nume intru noi si ïn toată
ja de
|__—_—
lumea prin curata si dreapta învăţătură a Cuvantului său şi prin
iubirea fierbinte a vieţii “noastre.....“ …- (Traducere după textul
I) Cf. Adv. Haer eses, cart. ! cap. l l g e r m a n din“ R . Will, ор. cit., n. 3 pag. 279). …
şi 21. 3) Aşa se numesc cărtile de rugăciunicompuse de diferiţirehfor-
2) Dicti on. de Théo log. t. lll p. 242.
'matori in sensul ideilor lor teologice. Ele nu se găsesc in nici—un
fel de legăturăgcu vre-un rit primitiv.
 ι
]

и
!

-. т
: ι.. .
; ……- " … …

.
‚'
'
122 .

…
_ 1'23

ν
101 mai glo rios t“. De altfel, proc

"νι»-x . … a -- . c _ v . - . … . -
edeul fusese inaugurat
de Luther, care "lăsase la voia b) Unitatea Bisericii şi ereziile. ———De aceea, Biserica
fiecărui episcop“ “'de-a
rntrebuinţa sau nu şi „cre zul“ în cult. s'a arătat întotdeauna neinduplecată în fata ereticilor,

:
ἔ! însuş l—a în—
laturat in an. 1526 şi nu intârziară pe cari i—a alungat din sânul Ortodoxiei ecumenice,
de a-l irnita- nici
alui! refo rma ţi, cum a fost Cal când n'au aderat la dogmele ei sau când nu s'au su—
vin. O vreme chia r dis—

.
paru. din cultul public. protesta
nt recitarea simbolului pusla practicile cultului său şi trebue să recunoaştem
cred inţei, care a că ea a fost justificată şi a avut dreptul să o facă.

'
_fost înlocuit cu un imn zis de
Credinţă

.
ca introducere pentru predică Dela „Nu ese de altfel alege a naturii că orice organism,
începutul sec. Χ1Χ:
care vrea să dureze şi să prospereze, trebue să elimine
far ite _ _ _ _. dinsubstanţa sa ceeace îi este eterogeuT)“. Cei cari
ja dwrziunu nes—
.ξ’. sia lips ei de omo gen itat edin învaţă altfel decât Biserica se âlăwcliiar prin aceasta
unor absenta
rituri stabile şi uniforme, regele Prus
iei. Friderich Wil— afară de Biserică şi sunt despotati de Christos, zice
helm …, a încercat printr'o măsură sit. lrineu. Ei se îngrijesc de prOpriul lor folos nu de
autdcratăîn sec. XIX
ga_‘f_"“_ft0”_1_“2828 diferentele cultu'ale ale regatului său, unitatea Bisericii şi, pentru pricini neînsemnate, tae şi
' ргшт fund de mai mulţi teologi protestanţijîntre cari
împărţesc trupul mistic al lui ChristOsi). Ei singuri deci
si_. de Schleierm
' acher, dar- impo
^ triva
' altor a. Punc tul de se elimină din sânul BisericiiţPrezenta.lor, ρέ"ϊΙ€…ΞΓΐΞ
leca
p re il formau rugacrunile vechilor
^ u ι ι . : . parte, ar constitui 0 jenă, o stingherire pentru pacea
liturg .»
hii. Astăzi, '

îîugbservă 0 tendinţă de a se introduce sufletească a credincioşilor„ortod-i. Astfel, călugării

din nou in
protestant un act de credinţă, ca un greci s'au scandalizat, când au auzit pe cei din Apus
mijloc de
armonizare relativă în mijlocul unui cântând simbolul credinţei cu adaosul „filioque", la în—
haos. Protestantii
au ajuns să mărturisească astăzi că ceputul veacului IX; de asemenea, patriarhii _ orientali
în Biserica lor
enpusa sciziunilor, este de dorit 0 se desbinară în veac. Vlll de cel din Constantinopol,
mărturisire de cre—,
όξω?! comună a comunităţii; măcar prin care nu luase nici—o atitudine pentru apărarea cultului
acest rit s'ar
gas: ŞI pentru-ei „un mijloc de a se dovedi icoanelorsi lucrurile nu se potoliră până ce patriarhul
sentimen—
tul (16 solidaritate ideală, care uneş Pavel din Constantinopol nu demisionă în anul 784,
te pe cred incio şi
intre ei, iăcând prin aceasta săjse nasc
ă printre creş—
tini convmgerea că se găsesc uniţi
print r'o Continuitate
_
_
d ι `;. ι
e Viaţa spirituală „cu Biserica ecum
. ' ' . ι vechii gnostici şi între protestanţii din vremea noastră. 0 concep—
enică" …- aşa se
* μ
ţie caracteristică despre mantuire,şi la unii şi la ceilalti, formează
'

mângâie D—l R. Will. „Mar turis irea baza-doctrinară a modificării cultului- Bisericii. Gnosticii făceau
de cred iniă. le-ar
exci ta entuziasmul“ lor, le—ar invio din____gnozä singuru! ,m:jl.,oc._de, mântuire; protestanţii, de şi profe—
ra credinta - le—ar sează'i'n aCeastă privinţă εο[.-1-]Με,…τ…οτυ.8 printr'o preocupare cii—
smulge inimile din izolarea, care este ispăş dactică excesivă se apropie de "gnostici, de oarece prin aceasta
irea ‚indivi- acordă ideii de mântuire o .insuşire' pronuntat intelectuală. Acise
dualismului protestant şi din nesiguranta,
care derivă găseşte explicaţia diviziunii nesfârşit-e a sectelor l o r ; cat spatiu
din rela tivis mui modern, ar ,disp une trebue pentru a enumăra sectele protestante ivite din veac. XVI...-
inim ile lor a se
un: cu ceata sfinţilor, cari merg inaintea pană azi! Riturile sau cultul public nu era necesar pentru pnevma-
Celui Veşnic“.1) 'ticl,'ci numai pentru psihici şi ilici,intocmai cum il just tică şiLu—
Щ {her, „propter iniirrnos',_preconizând cultul ideal sau în „inimă.
1) R. wm __ ор. cii. p. 280; Cf. şi up. 258, 273, 279 şi l) Ρ. Oltramare—op. cit. p. 41.
.

281.
г

2) Ci. Adv. Haer., cart. W cap. 26 şi 33.

—

Fără să vrem, ni se impune pe cale

_

de intuiţie o-ap ropie reint re

._
.
-
_
. _.
_
.
`..
-
.
.
. .. . .

„‚_;
124
retrăgându—-se ia o mânăstire cu declaratia formală de
a se pocăi ). O doamnă foarte pioasă, pe care am
cu—
11085111-,0 povesteste d— 1 Paul 0111"*5111515,8ρ111155 că nu
mai putea să se roage, când se stia 51511111 de oamen
i,
cari :::: cugetau la fel cu ea. Poate să o taxeze cineva
de 11110151151115? Se prea poate. Trebuinţa psihologică,
pe care e:1 (: incerca , era insa cu desävär$i1e legitim
ă.
E:: euer] chia: că 5555815 trebuin tă indică :::ăsu:a
sin—
cciitătii sale :eligioas e. Un om profund emoţionat mea
să aiba pe lant-T
gă el piieteni, al căror suflet SE: ille d e
acord cu al său; el este ca şi pa:alizat dacă, în ime—
diata sa vecinatate, se găsesc persoane, care і'і sunt
protivnice 2).
ln acest punct stă toată explicaţia psihologică 5 răs—
boaeio: religioase, deslănţuite de ereziile, care. au sfâ—
şiat Biserica creştină si pe care lum ea nu le cunoscuse
mai 'nainte la păgâni. leroboau: înţelesese că separarea
politică ει 8151111111 1111 8010111011 în regatul lui lszail şi
regatul lui Iuda, putea să ajung ă iluzorie şi desfiinţată
prin uniformitatea ritutilo: practicate de toti Israeliţii i::
templul din ierusalim. De aceea, el institui un alt cul,:
păgân, ridicând două altare, la Dan şi la Bethel, pentru
supusi i regatu lui Israel. . _ sericii asupra ereziei, care provenea din atingerea ele—
„Unitatea sufletelor se sprijine puternic'pe cultura
Spirituală. Biserica are motiv d e a căuta s'o realizeze
intre membrii săi. Nu va putea reusi in această privinţă,
dacă ea nu se arată riguroasă cu privire la condiţiuniie,
pe care ea le pune, p e n t r u a fi admis sau pentru a
rămânea in sânul său. Omogenitatea va fi, deci, cu atât
mai mare, cu cât ea va da dovadă de exclusivism“ 3).
Este adevărat că multă vreme definiţia şi domeniul ere—
ziei au lost mărginite numai la chestiuni de doctrină
і ) Cf. E. Ρορονια … Op. cit. [pl. 674-675.
2) Cf. La religion et La ν15 d e l 'Espirit p. 40.
3) P. Olhamare —op. cit. p. 40.
1 25
___—__—
-…΄
_sau strict d e credinţă. Această normă bisericească în ‚-
distingerea ereziei a căpătat expresiune şi în articolele
"cu importantă civilă, precum se vede in legiuirite im—
păiaţilor bizantini creştini. Astfel, dintr'un decret in:—
perial ι) din 27 Februarie 380, rezultă că protesarea unei ᾽
doctrine contrare dogmei sit. Treimi era singurul ele-U
ment esenţial, care constituie“: erezia. Practici, rituri o—
sândite de Biserică şi faptul ruperii comuniunii cu
ortodoxii nu era:: suficiente deci pentru a motiva aplicarea
legilor impotriva ereziei. Dar 15 ani ιιιειἰ târziu, impăratul
Arcadius, consultat cu privire la cazul episc0pului Heu—
resius, ajunge să dea intr'o Epistula adresată la 3.860-
lembrie, 395, către Aurelianus, proconsulul Asiei, (: nouă
definiţie a ereziei, mult mai putin restrânsă decât c e e a
Iui Teodosius. „Se întelege sub numirea de erezie“,
dgelara Arcadius, „şi e pasibil de pedepsele aplicate
::::potrwa ei oricine se deosibeşte, chiar intr' :::: punct
:giunea ortodoxă şi se depărteazăc
oricât de uşor, de reliOr de
caiea sa“ ’ . Un alt decret de mai :::: ἰι din Codicele lui -
Teodosiusa),ïn urma unor procese intre Donatişti şi or—
todoxi, asimilează riebotezarea donatiştitor c:: erezia,
prevăzând pedepsele pentru eretici împotriva oricui se
'va fi botezat a doua oară d e bună voe, sa:: v a i i
aderat la această ceremonie, ori va fi. pus lOcalui la
dispoziţie i:: acest sc0p*). .Asa dară concepţiunea Bi—
:nenteior constitutive ale religiunii, evotuă şi prinse con—
sistenţă sub“ influenţa ei şi in legile împărăteşti. Totdeauna
ea s'a arătat sensibilă nu numai la enuntările principiale
de credinţă greşită-, ci şi la riturile, cari se înfăţişat: cu
]) Cod. Theod. cart. XVl, tit. !, lex 2.
2) Cod. 'l'.heod cart. XV! lex 28 === Cod. lustinian. cart. l tit. V
.lex2.
3) 11)111.-,1ί1.Ψ1 lex 4. '
4) Н. Leclercq —— Donatisme (Di. tion 11'Α1511. c. d. Liturg. fasc.
XL pag. 1485-1483)
 .
.
.
_
.
126 121

_
_
adică în Iisus Christos , unul, care a eşit din T a t ă l ră—

›
fizionomie deosebită de cele ale Bisericii oficiale. Ri—

—
turile, ca şi principiile credinţei, erau o condiţiuue de mânând t'otus nedespărţit de ΕΙ si care s'a întors la
El (Magnes. vu 1). Aveţi deci grijă să nu participaţi

_
ortodoxie si deci pentru membrii adevăraţi ai Bisericii.

Reacţiunea ei faţă de ritul euharistic al gnosticilor si
ebioniţilor, faţă de formulele subordinaţiene, 'nestoriene,
monofizite, etc. din cult, este о dovadă că ori-ce schim—
bare a riturilor crestine însemnă pentru ea o erezie cu
toate consecinţele, ,pe care le implică atât pentru par—
tizanii ereziei, cât si pentru fiinţa specific creştină a
Bisericii.
. Incă dm vechime, ea a apreciat în Chip deosebit im—
portanţa unei liturghii oficiale, ca semn şi mijloc de
legătură între credincioşi. Pentru sit. apostol Pavel, ritul
şi! (1031113 colaborează deopotrivă si nedeSpărţite la
savarsirea unităţii creştine, când îndeamnă :_ ,, Nevoindu-vä
a paz: unirea Duhului întru legătura pricu' ; un trup
si un Duh, precum. si chemaţi sunteţi intr'o nădejdie a
chemării voastre; un Domn, 0 credinţă, un [)οΐεΖ",*)
sau (in ep.'l Corint) _„cc'fcf o pâiize,un trup cei mulţi
suntem.-că toţi dintr'o pâine neîmpărttişiuz".*) Aceiag;
"'
_
decât la o singură Euharis tie, pentrucă nu este decât
un singur trup al Domnului nostru, un “„Singur pahar
pentru a ne uni în sângele său; unsing ur altar, pre—
cum este numai un singur episcop înconju rat de pres—
biteriul şi de diaconii săi (Filadelf. ιν). Vina Docheţilor
schismatici, la cari se referea sft. lgnaţiu, constă în aceea
că se abţineau dela rugăciunea publică a Biser iciisi
nu participau la ritul ortodox al sit. Euharistii, de oa—
i în
rece ei nu credeau în trupul real al Mântu itorulu
istic, con—
Euharistie, ci isi aveau prOpr iul lor rit euhar
Ι)?)
form credinţei lor particulare (cf. Smirn. Vll l , Vlll
Pentru aceste motive, Biserica a oprit mai târziu adu—
nările de cult în afară din biserică ᾽) si n'a admis nici—o
indulgenţă—de interpretare pentru clericii, cari s'ar fi
…
rugat „,cu ereticii.'"')
, unul din ucenic ii sit. Poli—
De ăsemenea, sit. lrineu
vremi.-<
carp, în scrierea sa ωραι α… e'reticilOr acelei

temăpreocupă şi pe sit. lgnaţiu (“|-107), episcopul (tot gnostici), subliniază căţ'unita—tea bisericească _se re—— …
Antiohiei, in „epistolele sale, prin care ţine să prevină cu alizează prin riturile, in cari sc-concentrează doctrina
,

si caracterul specific al religiunii creştine. Aşa, vorbind

.

stăruinţă pe credincioşi de schismă _şi de desbinările,

…

despre botez, el afirmă că trupur ile noastre au primit

.

în privelistea cărora se dedeau atunci gnosticii. Pentru

—

unitate prin—spălarea, care conferă ncstricăciune

, iar
'

el, ca si pentru sft. apostol Paul, ritul euharistic era

.

-
-

lll,
… Sufletele noastre au primit unire prin spirit (cart.
_'
,

legătura de unire intre creştini; de aceea, el stărueşte

.

”
н
… *"
…'…

cap. 17). Trupurile noastre au primit unitate, adică noi

-
“
°

asupra unităţii sft. Euharistii, adică asupra ritului corect,

. »

… »-
ц . … л
.

mistic
ne—am făcut prin baia botezu lui memb rii trupu lui
п'—- …

ortodox si uniform (Magn. Vll, 1). Nu este bine, zice

. m :,
. "
.:. … .ш -:- ' . . ь … ,. . _… …
"͵-.

el, decât ceeace voi faceţi laolaltă,: una si acelaş rugă- memb rii Biseric ii. Toţi rie—am făcut un
al lui Christos,
; . -; . - ‹- , =»=,: . v. * .? - -, . ι
—
.

сшпе, una si aceeaş cerere, unul .si acelaş cuget, ace— care uneste suflete le noastr e, for—
„trup, iar Duhul Sfânt,
..
.….υ.…

. " ш.- - « №
'
-

eaş speranţă însufleţită de dragostea în Iisus Christos:

op.
i)_ Traducerea textelor după text. francez din A.Fortescue,
д
"
(

un Iisus Christos. Căutaţi a vă aduna toţi în aceeaş

-

.
- .—
‚' -‹— …- — ш ."-

cit. p. 20 si 21.
...- ;

u că
2) Сапоп 6 Gangra : e cazul Eustaţienilor. cari susţinea u
f.

biserică a lui Dumnezeu, la piciorul aceluiaş altar,

_.

şi Pidalio
»

nu trebue a se ruga în biserică, ci in orice loc. (Cf.

. .;
.

i...-

. . ,

… comenta rla canon. 5 si 6 Gangra).

-

-_.—___...— ”.. -….

μ.µ) Efeseni, 1v 9-3." 3) Canon.45 si 65 ap., 9, 32, 33, 34 si 37 Laodiceea.

..
,.
-

2) 'X,"17.‘""' ….
.
..
.-

.-
_
_
.
.
.

_
‚"
 ...- . - . . . ..............

128

mează aşa zicand sufletul'cel de viată făcător al acestui

corp mistic. Această unitate a Bisericii, completează el, 129
derivă din adevărul dogmat ic, care este unul ş i e t dă
formulă de ertarea păcatelor a adus pe păcătoşi la îm— '
mărtur ie despre unitatea Bisericii. Cu toate că Biseric a
păcarea cu Dumnezeu şi aceeaş ungere cu u'ntul de
este răspândită peste tot pământul, ea prepovedueşte
lemn „în rugăciunea credinţei“ & intărit pe cei incer—
acelaş adevăr, „crede în el ca şi cum ar avea numai o
cati de suferinte';“î'n'totdeauna şi pretutindeni, aceleaşi
inimă şi un suflet; cu un glas îl învaţă şi îl transmite,
elemente materiale —— pâinea si vinul —- transformate prin
ca şi cum ar avea o singură gură. Sunt diferite limbi
invocatiunea preotului în trupul şi în sângele Domnului,
în lume, dar acelaş este cuprinsul Traditiunii..… Precum
s'au tăcut hrana divină a atâtor generaţiuni creştine;
soarele este unul şi acelaş in intreaga lume, aşa stră—
in toate timpurile şi in toate părţile, aceleaşi rugăciuni
luceşte propoveduirea adevărului peste tot „locul şi tu—
“inaintea altarului au intărit cuvântul de legământ al so—
minează pe toti oamenii, cari voesc să ajungă la cu—
ţilor. ln toată "vremea şi in tot locul, aceleaşi rugăciuni
noaşterea adevărului (cart. ], cap. 10) 1).
au mişcat buzele şi au plecat fruntile creştinilor orto—
Astfel, printr'o dogma-tică neînduplecată—şi prin riturile
doxi pentru adorarea Tatălui şi a Fiului şi a sit. Duh.
sale, Biserica a isbutit să—şi asigure o omogenitate
lruieplinindu—şi cultul, credinciosul de azi trăeş—te in in—
ideală. Toate elementele cultului vechiu ortodox au
timitatea sa aceiaş viaţă spirituală .cu strămoşii, cari
concurat Spre acest scop; chiar şi stilul icoanelor. „Dacă
s'au folosit de aceleaşi rugăciuni şi semne şi au primit
teologii au lucrat ca să menţină între diferitele Biserici
aceleaşi taine. In acelaş timp,'el se simte ca un punct,
acordul dogmelor şi al credinţelor, unitatea esenţială a
care dignare intre generaţiile dela începutul creştinis—
riturilor şi a formulelor, tot aşa artistul a ales pretutin—
mului până la el şi între acelea, care se vor mai ruga,
deni aceleaşi icoane şi a reprodus aceleaşi învăţături;
când cel din urmă atom al învelişului său trupesc se
variantele par a fi fost putin numeroase şi puţin im-
va fi risipit. Rugăciunea lui se infăţişază ca o verigă
portante“ '). In deosebi, prin riturile sale Biserica cre—
mică a unui lant de aur, care incepe din timpul vieţii
ştină—ortodoxă realizează o unitate universală, dincolo pământeşti şi a călătoriilor Mântuitorului pe malurile
de cadrul actualităţii, privind nu numai intinderea în lacului Genisaret şi se întinde până ta zilele cele de
spaţiu, ci şi adâncimea in timp. in toate părţile şi în apoi, in care aşteaptă venirea Fiului lui Dumnezeu intru
toate timpurile, πως bae a botezului a renăscut pe slavă pe norii cerului ι). Inalta valoare etică, care se
fiii Bisericii in numele sit. Treimi, iar ungerea cu stt. cuprinde in această unitate religioasă mijlocită de rituri,
mir i—a făcut să se împărtăşească de darurile intări— a făcut pe un scriitor să găsească …… „una din cele
toare ale sft. Duh; pretutindeni şi întotdeauna, aceeaş mai primejdioase erori moderne inclinarea de a arunca
trecutul“ z).
1) După traduc. de Dr.- Orest de Tarangul—Doctrina sit. lrineu
πως… Biserică, continuta în scrierea sa ‚Adv. Haereses“ {publi— с) Insuşirile necesare ale riturilor crestine. —— Dacă
ι?8ΐ!12|ξ)Α1ΠΜΠΘΏΠ jubiliar a! Academiei ortodoxe, Cernăuţi, 1909,
p. . _ prin riturile uniforme se'garantează şi se întreţine uni—
.2) Η. Leclercq —— Images, ibid. р. 183. tatea doctrinii, unitatea spirituală a credincioşilor şi

1) L'Abbe Jaugey -- Prones catectiistiqucs, t. lt p. 190 şi Dr.

Anton Baumsrark, op. cit. p. 2.
2) Gustav te Bon —— Op. cit, pag. 2.

130
_unitatea externă a Bisericii, apoi alterarea lor prin in-
troducerea d e elemente noui, ori o modificare-.in struc—
tura sau în executarea lor originală, le—ar schimba sem--
. niticaţia caracteristică, însemnând prinaceasta primejdia
cea mai mare pentru falsificarea. unei religiuni. Din
acest p u n c t d e v e d e r e , ereziile cultuale s u n t în sânul
unei religiuni ca vegetatiile parazitare din regnul animal
şi vegetal. Ele slăbesc şi fac să degenereze trunchiul
sau coloana d e susţinere a unei plante. Tot asa, din
cauza ereziilor cultice, au perii multe din-religiunile
vechi, d e multe ori εἰιἱειτ mai 'nainte d e a s e fi dovedit
neveracitatea sau falsitatea lor,. Ce au fost, d e piidă,in
istoria religioasă a Indiei, Budismul şi Giainisrnul, decât
o sguduire din temelii a Bralrmanisrnului,'prin arunlparea
… Vedelor şi a ritualismulni brahmanic? iar mai târziir aşa
zisii „Guru“ (învăţători) alto…iră idei noui pe vechiul
brahmanism, introdu-seră, ca o reactione împotriva Bu—
dismului şi Giainismului, zeităţi şi creară Secte, care se
grupară împrejurul zeităţilor Vişnu şi Siva. Rezultatul:
o nouă religiune—Hinduismul“).La Romani,năpădi un
adevărat roiu de zeităţi elenice, cu toate practicile lor
rituale, la adăpostul unui oracol grec, instalat la Roma
s u b forma „cărţilor sibylline“, venite-din Сите, d a r care
s'au dovedit că sunt troene. Aşezată într'o încăpere a
templului capitolin, Sibyla pretindea că prescrie retete
mai eficace decât cele sugerate de aruspiciileromane.
De fiecare dată, însă, în care interpretii cărţilor sibylline
descifram, la ordinul senatului roman, câte—o pagină din
aceste cărţi misterioase trasă mai din 'nainte la sorti, ei
raportau din ea porunca formală d e a ,se proceda la о
ceremonie solemnă, după ritul grecesc, şi, de multe ori,
statul de a acorda dreptul de cetate unei noui zeităţi
elenice. Aş a se ajunse pe îndelete sa se înlăture toată
.по
l ) Cf. Ι. Mihälcescu —- Manuscrisul citat dc Teologie dogmatică
fundamentată, pag. 354. .
"* …' + … … … - … μ … …
1,31
_deosebirea dintre religiunile celor două popoare; zeii
romani isi păstrară numele,clar luară obiceiurile şi în—
'făţişarea similarilor lor e-lenici 1).
1211111116 aşa dară, pot să servească drept calea cea
mai les nicioasă pe11t1j111111'isa11ea ideilor streine ori per—
sonate intro religiune Suprimarea mai deunăzi într’ο
tor—
biserica din Bucuresti a unui simplu fragment d e
mulă liturgică …- „pentru rugăciunile tuturor sfinţilor
să ne miluească şi să n e mântuească pre noi“ ——_ as—
cundea in dosul ei o doctrină expres protestantă, ne—
mărturisită la început, dar expusă mai apoi de autorul
său în încercare a de a o justifica teoretic şi a o înte—
meia pe învăţătură .
De aci urmează că riturile Bisericii trebue să intru—
nească însuşirile de a fi adevărate, naturale, stabile şi .- . . -
uniforme. Fiecare iormă"de""cdlt trebue “să 116,111 pnmui
΄… rând, 6 expresiune proprie şi caracter istic o r t o d o x ă s
să redea exact momentul religios, pe care îl reprezintă.
Astfel, î n deosebi riturile c u b a z ă istorică, c a r i consti—l-
111656 amintir ea unui momen t istoric iniţial şi determi—
nant în viaţa spiritua lă a Biserici i, reprezin tă în cult
welementele prin cari religiun ea s'a legat în timp d e
viaţa omenească, pe care are menirea s'o spiriti,'ralizeze
şi să o desăvârşească. Un astfel de rit (Eul1a1istia) este
u n mijloc concret pentru repetar ea acelei impreju rari
din c a r e pulseaz ă direct, dela isvor, viata religioa să
harică proaspătă, prin aşezarea în contact nemijlocit
cu Mântuitorul. Ο schimbare in esenta elementelor
materiale ale'unu i astfel de rit (azima în toc de artos),
lor (apa în loc de vin
111 întrebu inţarea sau folosire a
sau lipsa „cäldurii‘‘), mână interpretarea ritului pe o
altă cale decât pe cea a religiunii ortodoxe sau supri—
mă cu desăvârşire sensul lui, făcând uzul ritului absurd
retigieu se et la po—
1) A. Bouche- Leclerc q—L'ln ioleran ce
.litique, pag. 9. ,
 133
132

in Biser ică. Astfel, uzul alăturat în Apus la

valabil“ la botez,.Biserica ortodoxă impun e apa, drept
Iritul bote— . "
.

zu'lui de a se da neoiiţilor să bea lapte şi miere 0 .C°“iilitil..Şiiie…quam-011-'——"-.

(pre— ”“Pentru cine nu sunt, apoi, bătătoare la ochi strădu—
cum se vede şi la Tertulian, în tratatul său împo
triva înţele arienilor de a impune şi menţine în cult forma
lui Marcion), a dat prilejul de a se .pune în rapor
t: lor de predilecţie a doxologiei mici, tocmai pentru a
ritul creştin al botezului cu legenda păgână &"… Dio——
,

da curs doctrinii lor blasfematorii? Cine n'a remarcat

msos. ) De aceea, Biseri ca n a admis 1n ntule uhari
sfic‘ lupta si rezistenta Bisericii împotriva oricărei formule
;

azima ebionitilor, în loc de pâine dospită, spre a. înlă—

i
_

sau rit echivoc în cult, pe care s'au silit să le înrădă-

'
.

tura“cantuzi'i'i'n'ca"“cu pasch a iudaică, iar mai

târziu Bi— cineze ereziile următoare, ca monoiizitismul, de pildă?
…

serica'ortodoxă "impută creştinilor“'roni'ăno—catolici ace——

.

ln indeplinirea riturilor ei, Biserica ortodbxă a avut

eaş practică, sub învinuirea de erezie apolinaristă. Apa
ι…
-

ca normă observarea in cele mai mici amănunţimi a

.

m loc d e v i n la euharistia ςιίΟ΄8Ηξί|σι΄*ζ΄'΄"'"δ"ΤέιΈ€ΐ să se

:“» “hm—.-

bazei scripturistice şi tradiţionale a fiecărui rit şi s'a

.

οο'ξ1Γι…ςζ6Μ6ιι… ritul lui Mithr a; de aceea, apologetii

.

ferit d e a cădea în extremele, in care a căzut Biserica

.᾿

acelei vreun ') au 8ΐ'εΐτυΗΈ΄έ΄ιΐ5ΐΞϊ΄ elementelor materiale

„ › ‹ -,г ;

apuseană în luptele ei cu ereticii. Ea a evitat orice

-

ale ritului, iar Ciprian μι… de rău pe episcop ii diocez ei

adaos şi orice formă înăuntrul riturilor, care nu s'ar fi
-
.
„

sale spre a nu cădea intr'o asemen ea g'reşalăx') Ne—

găsit în i d e n t i t a t e s a u - c o n f o r m cu textul N. Testament,
:

intrebu intarea amestec ului d e a p ă cu vin in Euhari stie,

.-

cu practica „apostolică şi a primelor veacuri; prin

Τ

considerate după o ve'che interpretare ca un simbol ai

'această măsură, Biserica ortodoxă a pus la adăpost de
'

celor două naturi ale lui Christos, insinuă un punct al.

orice interpretare riturile ei, atât in ceeace priveste ideea
doctrinei monofiz—ite în liturghie ;! de aceea, sinodul ν}; caracterul spe—
religioasă, pe care. _o reprezintă, cât si
'

ec. l-a osândit prin” canonul 32. Pentru apăstra neatins

`

cific creştin al elementelor riturilor. Un exemplu mărunt

in forma lui originară de instituire ritul cel mai insem—
ne va convinge de scrupulul ei plin de urmări fericite
*

n a t şi a înlătura astfel orice interpr etare nepotrivită,…

pentru unitatea ei, in comparatie cu concepţia şi prac— _
*

Biserica a ορι*ίτξ…π canonui 28 trulan obiceiul de a.

Ψ

Με Bisericii romano—catolice pe acelaş teren. Astfel, în

se da impărtăşiréa amestecată cu struguri. "De asemenea,.
…

textul rugăciunii liturghie-relor ortodoxe din 'naintea cu—

4

_ intrebu intarea unt—de—lemnului la botez d e către maninc i,

*

vintelor d e instituirea sit. Euharistii, avem pasagiul:

*

pe lângă că nu corespu nde instituir ii istoric-e a ritului

„...in noaptea, intru care s'a vândut şi mai vârtosîn—
'

botezulu i, este şi ceva nenatura l, ceva nepotriv it cu.

*

sus pre sine s'a dat“, care se găseşte in deplină uni—-

ξ

ideea de curăţire şi de renaştere cuprinsă în ritul ho—

*

tate scripturistică cu textul din ep. I Corint..Xl 23. Nu

tezului şi simbolizată în chipul cel mai natural prin.
…

tot acelaş scrupul a stăpânit ritul apusean, unde aflăm

elementul curălitor, care este apa. in opoziţie Cu
aceştia, ca şi cu alti eretici "moderni (Socinienii,'
Quackerii şi Metodiştii),*) pentru cari orice lichid este:
΄1) Ci. l.. Duches ne — ор. cit. p. 354 n. 4.
2)" Α se v e d e a l u c r a r e a d e tată l a pag. 59.
3) Α se vedea lucrarea de faţă la pag '59 si 60.
4) Ci. Dr. B. Cireşan u …- op; cit. lil, p. 306.
rugăciunea corespunzătoare cu textul. următor: -„Qui pri—
die pro noStra et omnium Salute praeteretur...“. In această
lipsă de atentiune asupraelementelor rituale, stă pricina,
pentru Care Biserica „apuseană s'a găsit, intr'un moment
al. istoriei, despărţită de m a r e a unitate ecumenică, pre-
cum vom vedea.
 134
..…Ξξ…
lămuri si a-i mişca; pentru a răspând i în' sufletul lor
Lonstientä d e importanţa ritului în religiune, Biserica sentim entul, emoţia , gustul lucruri lor divine si a—i in—
a luat măsuri, pentru ca executarea lui 'să nu coboare demna să-şi unească spiritul la literă, moralul la fizic“ ι).
tor al
ideea religioasă creştină. Aşa, omiliile sit… loan Christos—tom- _ Se înţeleg e, pe d e altă parte, rolul precu mpăni
şi ale Fericit. leronim “însemnauun avertisment la timp liturghisitorului în păstrarea caracterului specific creştin
si
pentru a n u se coborî cântarea religioasă la'niveiui al“ riturilor, de oarece de el, ca interpret al oficiului
muzicii lumeşti teatrale, iar ecoul zelului lor fu consfinţit mijlocitor al credincioşilor, atârnă redare a corect ă ori
taine a
prin canon. 75 al. sinod. Vl ec.. Pentru păstrarea formei inexactă a sensului caracteristic al fiecărei
ortodoxe a riturilor, Biserica veChe a luat măsuri îndată Biseri cii. Liturg ul poate să însem neze u n străje r cre—'
ea
ce a putut, nu numai sub forma negativă a eliminării dincios pentru fiinţa religiunii însăş si pentru unitat
pentru
᾽ eretrcrtor din sânul ei, ci ea a purces si -la măsuri cu liturgi că, precu m poate s ă f i e si un mijloc itor
sau sub ni—
caracter pozitiv, care asigurau stabilitatea si uniformitatea ͵ insinu area in cult-„a (mor credi nţe strein e
ve—
riturilor, p r e c u m se v e d e d i n canon. 114- Cartagina, c a r e velul moral al crestinismului. Pentru ca religiunea
atre,
nu mgadue oficierea lor decâtdupă cărţile de ritual, chilor Ebrei să nu se confunde cu practicile idolol
cele m a i .
care se gaseau mai de mult întocmite—*). ' Dumn ezeu nu numai că a rându it rituril e'în
lor
mici amănunţimi, dar încă, în veder ea îndeplinirii
si aapli cat chiar pedep se aspre‘).
§ 5.…--!,1'ΐ…'ξι11, unitatea riturilbr şi erezia. exacte, El a prevăzut
în
Acelaş principiu l-a 'observat şi Biserica creştină
expu s în
Ritul m sme reprezintă numai aparatul extern al εις-…' fdiscipxl-ina sa cu priVire la'cu lt,pr ecum s'a
e„pe' ᾽ '
ţiunii sensibile, care are în vedere deşteptarea unei paragr afele prece dente . În urma experi enţei istoric
anumite idei religioase sau lucrarea unei gratii speciale. care i-au prilejit-o ére'ziile, ea a trebuit să înlătureim-
ular si in—
El nu capătă insă viaţă, decât atunci când este pus în provizaţia Oficiantului. Dacă în cultul partic
nă si pe
mişcare prin oficiul liturgului;ideea religioasă nu se tern, personal, libertatea formei poate să rămâ
afirmă decât—inlurma mijtocirii acestuia; el este chemat seama‘spontaneitätii si avântului religios al fiecăruia,
ezeu
să destepte în suflete sensul divin al ritului, semnificaţia nu tot asa este în cultul public'._ De sigur, Dumn
smerite
doctrinală, istorică sau "mistică, care este legată'de cu— primeşte rugăciunile, oricare, numai since re si
ncioşii se
vinte, de acţiuni si de simb'oalele materiale, Din aceasta să fie. ln cultul divin public insă, unde credi
dar o socia lizare
rezultă atât trebuinţa ca liturghisitorul să fie pe deplin a d u n ă în nume le Lui, u n d e avem aşa
a manif estaţi unilo r cultic e pe un temei u comu n si in
pregătit în vederea misiunii sale, cât si datoria de a se generale,
pătrunde profund, "el cel dintâiu, d e sen—sul riturilor pen—- acelaş scop, lucrul se schimbă. Formulele
ogic
tru ca, printr'o îndeplinire sinceră si transportată, să pentru toţi, sunt menite _să evoace tot fondul ideol
mişca » pe fieca re ——
facă d i n rituri „un mijloc eficace“ Spre a ridica spiritul si istoric al religiunii, pentru a
lare —- si pentr u a—i
Şi mima la contemplarea lucrurilor spirituale, pentru a negreşit, în— măsuri diferite si singu
sprijini si a hrăni pietatea credincios-ilor, a—i instrui, a—i
1) L'Abbé Boissonet ΄…- Ορ. cit., p. 15.
_ _ _ — ‚ _ _ _ —
2} Cf. Levitlc —- X .
1) А se vedea şi canon. 15, 16, 17, 18 si 19 Laodiceea;

.-..'...'L‘.-.- s e a m - r ( b u t ; …ι'.-Ξ-1µ'.; .'.»:,.-'=:…….:..Ξ -'‹ :

._.—
136
pnne 1n contact cu graţia divină. ln. cultul public, deci,.
se presupune m chip necondiţionat un sacrificiu a l '
initiativ ei personale, o alăturare si o supunere la o
trebuinţă obştească consfinţită de Biserică, spre a spori
capacitatea fiintei omeneşti pentru slăvirea lui Dumne -
zeu $1 pentru perceperea la maximum a uniunii cu El.
Un astfel de cult este “o mărturisire de credinţă, care
nu se poate abate dela forma strictă, pe. care o indică
spiritul doctrinii şi pe care această doctrină o cere
pentru păstrarea fiintei ei. lată, între altele, necesitatea
îndeplinir ii uniforme a ritului, intr'o comunitate religi—
oasă. oricât de întinsă ar fi ea ca suprafaţă. .. b cari au cinstea să fie admisi în prezenţa suveranului
_ De aceea, Biserica n'a lăsat îndeplinirea riturilor la
_mspiraţia sau gustul personal; ea a_prescris nu numai
rugăciunile si simboalele proprii fiecărui rit, dar afiş—:at
cluar mişcările şi gesturile liturghisitorului. Sit. loan
Clinsostom admonestează până şi pe psalţi pentru
gesticulaţia teatrală din timpul căutării ca nepotrivită şi
streină de Spiritul εως…?) Α!ΐΐΘΙ,1πϊζΞε1ΐΞνε1 fiecăruia
poate strecura particularismul personal, care este origina
ereziei religioase in genere. Dacă s'ar ingădui ca unul
să reducă otpustul ori să suprime cutare răSpuns, după
unele socotinje proprii sau ca ucenic al unor concep-
tiuni streine de rânduelile Bisericii, atunci cultul ar
rămăne câmpul de experienţă al fiecărui liturghisitor,
armonia cultului si unitatea religioasă ar fi sfărâmată,
iar doctrina ar fi desfigurată, aşa cum ni se. oferă
spectacolul în sectele protestante de azi. Prin obli—
gajiunea de a se observa indeplinirea riturilor informa
lor de instituire şi in cadrul aprobat de ca, Biserica
are în vedere deci păstrarea fiinţei insăş a religiunii
Creştine iar nu consideraţiunea valabilăin ritualul magic
al Romanilor, de pildă, la cari eficacitatea“ mama de
recitarea fără greşeală a formulelor.
s‘ Н 'j * - __
Ι) (Η. ΗΟ…ΐ!- I..De verbis lsaiae
(cf. Tezaur. lit., u. p. 482). " … ' Χ… '“ Ma“?-
___137
Supunerea liturgului la regulele rânduitede Biserică
şi îndeplinirea conştiincioasă a oficiului .său constitue
in primul rând o dovadă evidentă despre simţirea re—
ligioasă, care il însufleţeşte. Numai ereticii s'au răsvrătit
împotriva aşezămintelor de cult ale Bisericii, care. con—
stitue viata externă a ei. Cine se apropie de Dumnezeu
cu un adevărat sentiment de. dependenţă faţă de El,
observă J. Hogan, se va conforma printr'un instinct na—
tural rănduelclor şi felului rugăciunilor, care sunt întărite
prin autoritatea Lui. După autorul citat aci, tipicul s'ar
asemăna pentru religi_u__ne____c_u eticheta dela curţi; cei
lor, nu indrăsnesc să înfrângă prescripţiunile ceremo-
nialului; cei cari se arată în augusta prezenţă a Divi—
nităţii pentru a—l arăta adoraţiunea' lor, simt că cea
dintâi datorie este să se conformeze riturilor, cari regu-
lează raporturile lor cu Dumnezeu. Lucrul acesta l—au
înţeles cei mai intelepti dintre păgâni.' Plutarc ne Spune
ca marele general roman Paul Emil, după ce a ajuns
la demnitatea de augur, studia cu o extremă atent—iune
vechile rituri religioase ale republicii şi arata o grijă
' scrupuloasă de a nu face nici-un adaos, nici—o omisiune,
nici-0 scl'iimbare. Când cineva. luă drept exagerare în—
deplinirea de către el a celor mai mărunte ceremonii,
el avea obiceiul să spună că această exactitate o
datora mai intâiu zeilor ca un semn de respect si apoi
statului, pentrucă orice călcare a unei randuieli stabilite
de lege sau prin obiceiu nu putea, în definitiv,- decât
să fie vătămătoare binelui general ι).
Chiar protestantă, la cari unii recomandă rugăciunea
Spontană şi improviza tă, recunosc totuş in marea lor
majoritate primejdiile, la care poate să ducă rugăciunea
liberă. Harnack rezumă astfel ' pe unele din ele: „ru—
1) ]. Hogan - Les études „des clergés, p. 390-391.
 … &
găciune—a liberă porneşte dela o personal
chiar când
itate individuală ;
aceasta ar trăi intim legată de
comunitate,
ea nu va putea nega nicio dată
o subiectivitate, care s'ar
Opune la aicelorlalţi. Inaceste—condil
iuni,credincioşiinu
pot decât să repete rugăciunea '(na
clibeten), dar nu să
_ se asdcieze (mitbeten)“. A. Bitzius
atrage atentiunea că
neglijând rugăciunea din liturghie
re, pastorul lipseşte
. com unitatea de mult e fructe ale trec
utului şi... siăbeşte
sentimentul său de solidaritate
1).
CAPITOLUL IV

Uniformitate _şi diversitate liturgică.

§ 1.——— Cele două mari rituri.

b) Vechea unitate liturgică a Bisericii.—Particula—
rităţile de cult au. fost în Biserica veche puncte de grijă
“şi de atentiune deosebită; pentru înlăturarea lor, acţi—
unea ei a mers chiar până-la pasiune. Două ітргешгап,
una din veac. ii şi Με din veac. Ill,'sunt de ajuns sa.
ne încredinţeze. - … . . .-
Aşa, în spre sfârşitul veacului ll, pe. o chestiune de
calendar, care prin subiectul ei nu era chiarmditeientaă
Bisericile din Asia şi din Roma au mers pana la anatem
şi ar fi ajuns, de sigur—, la schismă, dacă nu intervenea
atitudinea împăciuitoare a unui episcop cu autoritate,
cum a fost sit. Irineu al Lugdunutui. Este vorba 'deJdata
serbări—i Pastelui. Crestinii din Asia proconsulara. .cu
unele provincii învecinate (Cilicia, Mesopotamia, Siria)
puneau pret pe ziua lunii, adică serban moartea Dom.—
' nuluila 14 Nisan, iar învierea Lui a treia, Zi, in oricare
zi a săptămânii ar fi căzut aceste date. Paştele creştin
era, deci, în aceeaş epocă cu Paştele Iudeilor._Creştmn
_ _ _ - _ _ _ . — din aceste părţi socotind ziua morţii Ιυι- hsusca o z:
_ 1) Cita-ţi după R. wm, op. &… ρ 23ι. 'de mântuire, deci de bucurie, îşi înclieneau ca atare
postul la trei ceasuri după amiază, adică in momentul
 : --=—=——-4—.—-q-:
- — _ — n a n …- - ".—
пряди-|
—
' -
_| ` Ju“

' ΄
| > : :'΄ί"(. ΄΄ ' '- 'Γ-'….

—
.
" ο , ! : .

_
!- !

*. :… ΄! _ - "….΄1…,# "… κ…
η…› ‚..
.—
" чтил-„,...... ! " " '

140 *
141

mortii Mântuitorului, spre deosebire de creştinii din- Roma

AΞ us. , Alexan
. ᾿
" Palestina,
dria, ' ᾿
Fenicia, ΄΄ etc., cari
Grecra
fixat de Alexandr-ini la 21 “Martie, iar de cei din
iri se regul ară pe cale paş—
p vrau ca motiv de intristare timpul şederii Domnului ._la 18. Martie.-i Àïëëtèw'a'ë'ôëeb
ni şi răsă—
- in mormant Şi deci postea-u până in momentul învierii. 11168,…--1π*'ν68Ε. Ν şi V, intre creşt inii apuse
când Roma
Aceştia, Spre deosebire de cei dintâi, puneau pret pe riteni, până ce ele dispărură in anul 525,5
care i—a—
ziua Săptămânii, în care se serba învierea “Domnului— adOptă comput—ul alexandrin, sub '1σ'τ"ίι"ι΄8"΄"66
se făcu însă
,dat—o Dionisie cel Mic. indreptarea, care
13: serban Paştele in prima Duminecă după 14 Nisan: despărţi
ta'rpatiu'i-ile'Mântuitorului in Vinerea [1111*΄"1181Η΄16΄ΞΈ1161΄΄Έ16 mai apoi la Roma calendarului iulian (1582),
ricii l).
definitiv in două calendarul universal al Bise
Paşte; se tinca, deasemenea, seamă ca 14 Nisan să fie a unităţii de
O'fră mân tare pronunţată pe o chestiune
m_lună plină după ecliinopţiul de primăvară. Victor mare bise—
rit, care cuprinse în cercul său o suprafaţă
episc0pul Romei, luă iniţiativa unificării şi voi să impună împr ejuru l ches—
ricească, se ivi pe la mijlo cul sec, …
practica sa Bisericii din Asia Mică (192-194), care însă ᾽ să se aplice
tiunii de a_ se şti care era ritul, ce trebueă
s n c o n d u c e r e a lui Policrat, episcopul din Efes, se opuse ricii dreptcre—
ereticilor, cari se întorceau în sânul Bise
dincioase. in faţa principiului că „afară de Biserică,. nu
şi ramase la traditia ei, pe care o întemeia. pe auto— nu
ritatea apostolului Ioan.-Victor găsi un motiv in acest ?ΐ ori
există rnânttiire“, trebueă să se 5116΄"(18΄68΄""6
refuz de a excomunica pe cei din Asia, iar cei de aci iau bo—
la rândul lor, pe Victor cu partizanii săi, răspândirii.
va'l'a'bil'bOtezul săvârşitde“ o sectă eretică; trebu '
"Această cires—
tezaţi ori nu a doua. oară ereticii pocăili ?
du—se epistole sinodale în acest sens, Noroc însă, că tele în Bise rica africană deja pe
tiu'ne preocupase spiri
prin interventia sft._ Irineu, care privea cazul cao ches—'- tanişti şi, in urma
la finel esec . li,-cu privi re la mon
bune de disciplină, schisma nu luă fiinţă în realitate si nevalid bo—
mai multor sinoade din AfriCa, se privi ca
urmasii celor doi protagonişti au întreţinut mai departe de eretici şi, ca atare, ereli cii trebu iau
tezul săvârşit
relaţiunile de pace şi de unitate. in tot cazul, chestiunea Biserica din
rebotezaţi; aceias practică se urmă şi in
andria insă
Asia Mică şi din Siria. La Rama şi la Alex
datei Paştelor forma un punct supărător în unitatea
cultului Bisericii şi fu foarte bine venitprilejul sinodului prin pune rea'
ereticii erau primiţi în sânul ortodoxiei
din Niceea (325), care, de sigur, pentru a sublinia mai te”.
mâinelor,-in urma lepădării credintei lor greşi
multncaracterul creştin al Pastelui, dete câştig de cauză la o poleu'iică foarte
Această deosebire de rit dete loc
ргаспсн comune sau mai generale din Biserică, stabilind l din Catagina
vie prin au. 256 între Ciprian, episcopu
astfel uniformitatea. De aci inainte, cei cari ţinură obi— ică practica afri—
şi Ştefan, episc0pul Romei, care calif
ceiul local al Asiei Mici, fură socotiţi în afară de "Bi— antichrist, πως…
cană drept “„o inovatie“ şi o faptă de
serică, deci schismatici; ei fură numiţi Quafordecimani unitatea universală
… nică de ascoate pe cineva din com
(dela 14 Nisan) sau şi Protopaslu'ţi, ca unii cari serbau an агата aceias
a Bisericii; conflict… se măi—i, când Ştef
Paştele întâiu, cum făceau ereticii ebioniţi, maninci ca— ărit. Neinţelegerile nu
atitudine şi faţă de cei din Răs
tafrigi, arieni, macedonieni, eunomieni şi nestorienij
u(ăreutăţile totuş nu se terminară intre Apuseni 51128…- p. 354-355, …-1132; ι.. Duchesne …-
' 1) Cf. E.. Popovici …'- op. cit., ! ill p. 2 5 7 ; "Dr. V . Mitro fano vici,
sarrteni, din pricina felului deosebit al datei echinopţiului, ur. lit.,
Op. Cit. p. 250-2 51 ; Teza .
Op. cit. p. 121—123. ‘
 142 ὶ43
_a___ţ_i_n__e postul Pastelui.
încetară decât—în timpul (πω……- ϊιπροΐι'Ξνει΄ donatis»- Apus, în ceeace priveşte felul de an. 341
΄έ΄Ξ festivă din
tilor, cand Fericrtul Augustin formulă (în De baptismo) - lntr 'un bilet anexat la ερϊεϊο]Ξ
de Thmuis, însărcinat
principiul că „Christos este cel care bbtează- sfinţenia şi adresat lui Serapion, episcop
ă în locul său, sit.
sacramentului rămâne independentă de calitatea celui să administreze Biserica egiptean
uiască pe creştinii de
care li. administrează. Deci pretutindeni unde botezul Atanasie il îndeamnă să sfăt
nd că altfel „se
m Christos este administrat potrivit Μ……- său el acolo in sensul de mai sus, adăogâ
De asemenea, pen tru'
este şi trebue privit ca valid". Sinodul l ec. 1) impuse fac de râsul întregei tum?"?)
de ironie situaţia do—
botezarca partizanilor lui Paul de Samosata ceeace adică Fericitul Augustin era un motiv .
doua
. . ‚_,

la mei-una din cele

ъгдмтн№№№=№-' u

"'Ή'ΞΤϊι3ΐΐ1Μΐ:ω1 nu se alaturau
„…...
. ‚...
insemna'că botezul adversarilor dogmei sfintei Treimi
ci, in ceeace priveste \
nu este valabil. Sinodul …… reluă Chestiunea şi rin mari practici din Biserica de atun
a atunci la 25 Decem— '!i.
canon, ΄9ϊ'3., făcu două catogorii şi anume: arienii ἥξω- săr băt rea Crăciunului; se serb
de Orientali. Dona—
:

brie de Apuseni şi la 6 ianuarie

'.-
ceciomenii,.novzitienii, quatordecimanii şi apoliriariştii
|
I

a Fericitul Augustin !-

flex/£31513? SI: ξιιΘιιΖτ1ίιΘιι ρ;ιι!1ω?Ηξειτω mir-ungerii, in urma tiştii n’o aveau in calendar, de acee
unitatea (cu Rom a) şi nu
observa că „nu le place nici
frigieni,
_ .. sabelianietigl335121612“,
_ , Şi marmo—
eunoliîlenii: montam—$…
._ , valentimenu se găsesc in comuniune nici cu Biserica din Răsărit“.1)
put tradiţiunea unei
nisti: trebuiau botezaţi a doua oară; monofizitii despăr— ᾽ în. Biserică stăpânise- dela ince n, în ce-
lucr u care, cel puţi
ţiţi in sec. V fur—ă tratati cu indulgenţă', intrii cât nu li desăvârşite unităţi de cult ,
o realitate istorică în cele
se cerea decât mărturisirea credinţei ortodoxe. Astfel priveşte ritul euliaristic, fusese
ă deosebirea asupra
se generaliză in intreaga Biserică uzul ca să nu se dintâi două secole. Astfel, cu toat
(+ 168), episcopul
aplice erelicilor din nou botezul, in cazul când l—au pri- calendarului pascal dintre Policarp urma a
Smirnei şi Anicet al Romei, totuş
acesta din
mit insecta lor cu observarea formelor esenţiale ale
n de onoare“ să ofi—
acestui rit (intreita afundare în numele sft. Treimi) ci îngăduit lui Policarp „ca, uns em
Τ"ΞΉϊΐΜΞΞέρΞ…ϊ
_ num-at să fie supuşi mirungeriiz). , . ιν cieze sft. liturghie in |Βϊεει'ίςει'&…5 63"έ
ti fost cu putinţă,
Ritul este o mărturisire practicăxde credinţă. In acest cu'sărti'tarea"de'pace',"'c'eea'Ce"n'ar
ar ο oarecare uniformi—
adevar“ stă intreaga explicaţiune de ce diferenţele ivite dacă la mijl oc n'ar fi fost măc
in domeniul lui au fost iritante, de ce au făcut suspecţi
al … însă, in perioada ime—
tate liturgicăf') in secolul
dela Niceea, se observă
pe creştini unii altora, ajungând să se bănuiască de diată din 'naintea primului sinod
pra căruia atrage aten—
erezie $] deci să se socotească primejdioşi pentru omo- unele deosebiri în cult, lucru asu
Cezareea Capadociei,
„genitatea ecumenică a Bisericii. Asa trebue să se inţe— ţiunea Firmilian, episc0pul din
ian, în timp ul con—tro—
leagă grija, pe care o punea sf-t. Anastasie cel Mare intr'o scrisoare adresată lui Cipr
zului eret icilo r. „Su nt
aflat in refugiu la Roma, de a face ᾽ pe creştinii “din versei despre valabilitatea bote
la multe serv icii divine
Alexandria să păstreze uniformitatea cu Biserica din deosebiri“, zice el, „cu priv ire
J „___—— ‚мдм

p., 255 n. 3. '

&? Eamon. 19. _
'… 07;. - L . . ! ) Cf. L. Duchesne -— op. cit.
“Cit …. I p. 303-3 ορ. cit. p. 274.
_ς …… op -
___
; . f. J. Νεο
_
… 2) Cf. L. Duch esne ---
cit. p. 5 l .
op. cut. р. 307-309; В. Popovici …- ορ΄. cit. ! p. ZGBnlăcsne 3) Cf. şi A. Fortescue -- op.

:. .;;,…ς….…….|…ω………….
 _ 145
___144
—___
$, nu se indeplinesc toate rale ale liturghiei duce la constatarea înrudit—ii lor de
d “ ? г"
lucrurile 16Ήο111=1 ca la
1е “ “ “ 1-`[> ііi nalte pio vm cu inca, lucr uril aproape cu ritul antiohian, din care au derivat toate
e variază, celelalte forme de liturghii locale ι).
upa du…-„i. uril e de oameni
ŞI loc uri şi totu s aceasta
nu ς(…-,,…|11116 schisma in unitatea
a ' . ν .- . , ' ., (
De acum inainte,. incepu un proces dinstinct de uni—
Bisericii universale“) formizare liturgică, care se înfăptui mai mult la ada—
ln (ux.-"ï ;.gcneralzï, se poate
vorbi şi în această vreme
d_- ,…--,….-1::11'6 uniformitate" litu postul administratiei bisericeşti. Metropola era ïn ge—
rgic ă: după cum rezultă
‚т…-‚3 din mun(nmile litur gice neral aceea, care dicta şi supraveghea desfăşurarea vieţii
făcute de scriitorii biseri—
. ”

C_":':îî ai .1ι:1:1111 timp (Cle men creştine ïn dioceza sa; ca era modelul, ca formă punc—
t Alex and rinu l Origen
[χ.-…'… Ale xan drin ul pen tul de orientare şi de urmat şi în laturea liturgică. Marea
tru Orie nt, iar pen tru Oeci—,
'

&:…… “…“… şi Nov atic n, Tertulian, metropolă dădea tonul in regiunea sa. Aşa trebue să
_

Cip rian . Arn obiu

«:; ;да-шк…), amănuntele litur ne explicăm şi proces… de îmbogăţire a cultului. ln bi—
- y :: " !

ghie i nu 6ο111΄6΄1΄6161111111'11'ο
serica din marea metropolă se'introducea un nou imn,
!᾽

mas…—ra „м…-лига, са desvoltare

şi chiar ca ordine. ln
«_

?""-
ti,; rjïn-ullluntar, aceste deosebiri sau varia de pildă; el avea să intre ïn întrebuinţarea tuturor bi-
tiuni se sericilor ïn atârnate de ea, Această concluziune o impun
;;*'.".;:Ξ 1;1=1ι*'=1ί1161 111 veac. IV, când intra
v

ră in
circulatie
ca..-",};- «ἐν ulua! sau liturgice ïn inte menţiunile istoriei că dela cutare patriarh datează in
lesul de azi. in care
liturghie „l-leruvicul“, dela cutare „trisaghion“ şi aşa
:

„n;-„131 ut unifo rm şi neconsistent s'a

cristalizat ïn
—

…:ε1΄->;-ςςέ ;11111';ξ1111, după diferite regi mai departe. Multumita apoi relaţiunilor irenice intre
unii:) Toate însă
.marile metropole sau patriarhate, măsura se generaliza,
&

Η??? Ν…"… O-n'gmii lOr comune şi al unei influenţe

(

ux.-1739, thterenţa de ritua l se expl realizându—se astfel unitatea şi uniformitatea liturgică.

ică prin desvolta—
.5.-, ;;; reducerea cate unui amănunt
"

sau ceremonii in
.:."=_:--'_':_5_- egtu m ale Bise ricii ecum b) Ritul bizantin. — I n ceeace priveşte Răsăritul, o
enice.
. ‚.‘,-i …ς-…--.-.'61ξ1101'ί au innumărat patru liturghie derivată din vechiul rit universal antiohian, tre—
izvoare pentru
*:1…--' :';… …: ;rcş tină tăţii , după centrele cută mai târziu prin filiera Cezareei Capacloci==i, ajunse—
mai insemnate
si
nr.:—„5: tuiohia şi Alexandria pentru ritul liturgic uniform al'întregei Biserici ortodoxe sau
Orient, Roma si
(‚al.,-; ;ς=κ111 Occident sau chiar numai d0uă de rit bizantin.
. Liturghistii
--.-…:-ς….:-…-… χ…… se găsesc. mai in inim Inăuntrul fiecărui patriarhat se găseau, de sigur, mai
a adevărului, când
3-5;,- Ἱ.ι concluzia că tipul liturgic de multe variante, care se explică prin obiceiul improvi—
origină a fost
';“.q pentru intreaga Biserică. şi zatiei intr'o vreme, Când nu existau carţi liturgice ïn
anum e: 'fitut
…;. .……………-,-…-…- .-1111'1΄΄ο/11'ι13). Comparaţiunea tipurilor intelesul de azi. Cea dintâi ca__r_,t_e…titurgică,..,.a.,t'05t.…ş„f_f—__
gene——
___—_... Scriptură, din care se'tăceau citiri; nu intraseră inca ᾽᾽
-_"τ.-.::;
:……… „SupăΒ."
text.
ор.france
cît. p. 102.Adr. Fortes we,᾽ ор. cit.
z din ' p. бэ." ïn circulaţie cărti liturgice, pentrucă nu eraînca altceva
fixat ïn scris decât Sft. Scriptură. La inceput, se citea
”;;-“:«. .… :-l din Cons titutii le apostolice este
privită îndeobşte
_ -__—-_—__-_-—-. …. :fïurglc cel
"'.i.':.':“= .:tr'flt', cam pemai vechiu al acestui r i t ; el este însă
la jumătatea veac. 1V, in care
-…-Ξ-, --.ΐ-…..Έ……816116 de texte liturgice antiohie ne auto— ` t ) Cf. L. Duchesne --—'0p. cit. p. 9 3 ; А . Fortcscue —-—op. cit.
_ ͵ ,…. vechi; litur— p. 103—105. _ о
a Const. ap. n'a fost deci ο liturghie uzual 1
ă.

146
din aceastăkcarte sfăntă, liturghisitorii .irnprovizau sau
repetau rugăciunile statornicite prin obiceiu, la care po—
porul răspundea „arnin“, „Doamne milueşte“, „Aleluia“,
„şi cu Duhul tău“ etc. .Cu vremea, se vor fi. fixa-t ce
anume părţi din sft. Scriptură aveau să fie citite în
serviciul “liturgic şi, negreşit, se vor fi făcut însemnări
pe marginile cărţii, ca indicii; mai târziu au fost tran—
scrise aparte textele sau pericopele din N. Testament,
de care era nevoe la diferitele sărbători, forrnându—se
Evanghelia 51 Apostolul; mai apoi au fost grupate şi
alte citiri intrebuintate la serviciul divin, ca: vieţile sfin—
ţilor, emil-iile etc., dându—se nastere rând pe rând la
cărţile liturgice in intelesul de mai târziul).
Până. ce acest proces sa încheiat cu ”cărţi de litur—
ghie, ajunseseră, de sigur, la expresiune oarecare va—
riante, care nu priveau fondul, ci forma;- chiar aceasta
mergea uneori in asemănare până la cuvinte, dar se
deosebea ca dispozitiune sau redaeţiune. De aceea, se
poate v'orbi înăuntrul fiecărui patriarhat de oarecare
variaţiune. Biserica Antiohiei însăş adoptase pentru uzul
său una din liturghiile derivate din tipul original, care
se aflau incuprirrsul patriarhatului său. Aceasta fu li—
turghia, care se intrebuinta la Ierusalim ᾽) sub numele
sft. Iacob, fratele 'Domnului. ln linii mari, această litur—
ghie se înfăţişează de aproape înrudită cu cea din Con--
stitutiile Apostolice, numai că rugăciunile ei sunt mai
lungi, iar ceremoniile mai bogate. De timpuriu, liturghia
11. Iacob ajunge 1it111 întregului patriarhat antiohian,
adică în toată Siria orientală, apoi in Asia Mică şi în
Grecia, ba ajunse chiar in Roma, prin intermediul că—
lugărilor greci. Generalizarea ei se petrecuse inainte de
l) Cf. A. Fortus cue—op. cit. p. 107- şi 153.
2) lerusalinrul a ţinu de Antiohia, până ce sinodul din Cal—
6116005 1-5 ridicat la rangul de, patriarhat. Cf.A. Fortescue —- op.
cit. p. 108 n. l . '
…
147
veac. V, de oarece ο păstrează'şi monofiziţii sirieni (la—
60131111), 111 forma generală ortodox ă, la care au adaos
numa i unele comp ozitii pr'Oprii.
Incă din veacul III se desvoltă în Cezareea Capa—
dociei o liturghie in limba greacă, tot 111 genul tipului
liturgic aniohian. La ea face aluziune episcopul Firmilia n
-(256»w257),111 scrisoarea amintită mai 'nainte, precum $і
sit. Grigore Taumaturgul (l' 270) Forma desavarsrtar o
dete insă 811. Vasile cel Mare (T 379), arhiepiscopul
Cezare ei; opera lui în această privinţ ă constă, după
.mărtu riile din acea vreme 1) în pr…escurtarea 51 adap—
tarea liturgh iei sft. Iacob. Liturgh ia 811. Vasile fu primită
la Constantinopol, unde, de sigur, ea 8 primit mai târziu
ui rit bi—
adaosuri şi desvoltări 5i ajunse origin a marel
.zaniin. Din ea adică rezultă, în urma prescu rtărilor 811
loan Chrisost om, liturghia care se oficiaz la mareama—
din urmă
' joritate a sărbă torilor ᾽-᾽'0110'ςὶοιζιΞ. Aceste două
mai '115-.-
formu lare de liturgh ie împreună cu „liturg hia
inte sfinţită“ 8 811. Grigore cel Mare (1 605), formează
“întregul ciclu al ritului liturgic bizantin, care, sub influ—
uinţare
enţa Cons tantin opolu lui, ajLşnge in rrenerală ir'rtreb
Rasar itului ln Egipt chiar, ve—
in intrea ga Biseri că a
a la liturgh ia “sit.
chile liturghii, car—e şi ducea u origin
bizantin,
Marcu, fură influenţate si subminate de ritrzl
până ce în sec. XIII Ie luă cu desävar5i1'e locul.
Astfel, se realiză în Biserica ortodoxă o desăvârşită
de
unitate liturgică, care îngădue crestinului ortodox
orice neam 5i din orice ţară să intteleag ă $і „ră ur
111151—
si la el acasă
rească desfăşurarea servi ciului divin ca
rilor bise—
şi care face cu- putin ţă conlit urghi sirea slujito
rice5ti din cele mai indepărttate ţinuturi ortodoxe.
s in
Afară din unitatea liturgică ortodoxa n'au răma
lrotăr irile 81-
Răsărit decât ereticii, cari n'aLr respectat
s 81 Constan—'
1) Grigore Le Nazianz, Grigore de Ν1888, Proclu
“tinopolului ("r 445).
 148 ..149 " ..
-

noadelor ecumenice, precum citarăm mai. 'nainte cazul Apusul. Fondul Şi'origina sa orientală l—au făcut să fie
.

Iacobiţilor. In general, Bisericile sectanţilor din Răsărit în legătură cu Biserica Răsăritului, din care a primitîn
-
„

au păstrat cadrul *liturghiei ortodoxe din momentul timp influenţele liturgice bizantine“). Dintr'un incident
„

schismei lor, pe care l—au modificat, fie prin adaosuri- al papei. Inocenţiu I, in anul 416, intelegem că singur
.

conforme ereziilor respective, fie sub influenţe confesio— oraşul Roma se înfăţişa stingher in mijlocul unei mari
l

nale streine. Astfel, Maroniţii au schimbat liturghia sit ' uniformităţi liturgice. El _scriă episc0pului Decentius din
.

lacob, prin însemnate adaosuri romano-catolice. Nemo—' Eugubium (Ombria) plângându—se că nu intrebuinta.
_
.

rienii din Persia întrebuinţează un rit sirian orientat ritul roman. Deci încă din veac. V, Roma se prezentă
_

(din Edessa) schimbat, între altele, prin introducerea. cu un rit aparte, pe care nu-l foloseau nici oraşele din
.

unui simbol d e credinţă într'o formă particulară şi prin peninsulă, d e o a r e c e r e z u l t ă din scrisoarea citată că,
.
_

eliminarea cuvintelor de instituirea sft. Euharistii. La până lângă portile Romei, era în uz ritul galican, iar
_

diferite ocaziuni, ei fac uz şi de liturghia lui ᾽ Teodor Roma avei-i un rit propriuf) `
‚

de Mupsuestia ('l- 428) şi de a lui Nestorie. Armenii Când s'a izolat Roma din ecumenicitatea liturgică şi
._

se „folosesc-“de o liturghie proprie, '&…νειζξ……ς1……;ιΐιΉ s'a inchis in particularismul unui rit aparte? Aceasta
.____

capadocian, cit ”(axeiii'aéifé'ă”îţe*ă'ta'iiîl"é"i'i dela Euharistie, este o chestiune, c a r e a preocupat mult pe liturghiştii
iar clin veacţ' "XIV, "sub" “influenţa "e'ăiu'găril'Or ”dominicani, savanţi ai Bisericii catolice, pe care însă n'au putut—o
primiră practica apusenilor cu azimă la sft. Împărtăşire, rezolvi in chip unanim. Unii—, cum este Probst, socoteşte
'

ca şi Maroniţiif) ` că aceasta este Opera рареі.__[_)‚гдразіы$__{3655384}, cleci

Unitatea liturgică bizantină se intinde, am putea zice,— încă din veacul IV; altii,—_agţşéiéisocotesc că schim—
"

…- lucru de mirare — mai departe încă de cercul creş— barea liturghiei în Apus se datoreşte papei Ghelasiu I
tinilor ortodoxi, pentrucă in genere acelaş rit este şi (492-496). Se cade de acord însă, că modificarea in
in întrebuinţarea bisericilor uniate. stil-”mare a ritului liturgic s'a făcut la Roma in mai
-

multe rânduri, incheindu—se, în sfârşit, cu revizuirea

с) Ritul roman. —— Până în veacul VIII, insă, omoge— făcută de sit. Grigore cel αζξε…1…ιζς…(…59&6…ψ)3).
nitatea religioasă prin mijglşocirea cultuluijadică a litur—. Un luCru insă este "saga-Î Câtă'vreme dorinţa expri—
$

-ghiei, eră quasi—ecumeniéă, în adevăratul înţeles al mată d e papa Inocenţiui către episcopul Decentius
cuvântului. Cu excepţia oraşului Roma,.intreaga creşti— rămase fără aplicare în Apus —-—— şi aşa a fost până
-

nătate s e a f l ă in unitate liturgică, d e 'oarece în, tot a p r o a p e patru veacuri mai târziu …- unitatea. Bisericii
!
;

Apusul, adică în Galia, Spania, Britania, etc., era π…;

1 ) Din c o n s i d e r a ţ i u n i c o n f e s i o n a l e , Mgr. L. Duchesne, în о р .
!

ritui liturgic numit gaiican. Acesta eră o' veche formă

}

cit. p. 96-97, ca şi alţi autori apuseni, vrea să vadă în ritul gr.-_—

a ritului oriental transportat din Efes in Galia d e în— lican o ir'nportatie b i z a n t i n ă d e prin veac. IV, datorită faptului ca
N„

se ţ i n u r ă dese întruniri d e episcopi orientali la Milan, in t i m p u l

temeetorii Bisericii din Lugdun, încă din veac. Il, aşa disputelor ariene, dar mai cu seamă că timp de aproapeîéti ani
'

cum venise din Răsărit liturghia, deiainceput, in tot păstori acolo episcopul arian Auxenţiu (355-374), care era capa—
docian. ` '
—

2) C f . A. F o r t e s c u e —- o p . cit. p. l30 şi 174 u . 1 .

1) Cf. pentru această parte A. Fortescue -— ор. cit. p. _102-129- 3) Idem ibidem, p. 131 n. 3 si 215. -
a
'
„

… . ᾽ 150
nu fu sfărâmată, ci rămase „una“, aşa cum 'o' definise
sinodul ll din Constantinopol. Evenimentele insă puseră
în legătură Roma cu ο mare putere politică în veacul
Vlll, pe care o folosi pentru valorificarea tendinţelor-
sale. Alianţa dintre papă si regii carolingieni din'Franţa
duse la supremaţia litturgtriei papale. D e j a ppapa Ştefan
ll, venit la curtea liii Pepin cel“ Scurt III an 754 ξέφυ-
cită $i obţmu promisiunea acestuia de a sprIIInI in—
troducerea ritului roman printre Franc: Fus:eră aduşi
chiar preoţi din R0111"'£1 pentru propaganda Carei cel
Mare, fiul şi urmaşul lui Pepin, impuse cie—adrepiul
ritul roman şi făcu ca sinodul dela Aquisgranum (Aa—
chen, ΑΕΧ |&-—Chapelle), ţinut în prezenţa sa (802),
„pr-recrie ca măsură constrângătoare examinarea tuturor
:preotilm, spre ει se asigura că au învăţat liturghia
.
: romană, în care sc0p papa Adrian l trimisese împăra—
tului un Sacramentar gregoriantun „fel de Evhologhiu)
м- ω-
încă din an. 7-88. Pe aer;—astă cale, prin misiunile tri—
я
mise în ţările cucerite de Carol cel Mare $i prin aite
_
‚
mijloace, Roma isbuti ca până în veac. ΧΙ şi XII să
-
_
impună liturghia sa, nu fără Opoziţie însă, în tot Apu—
.
' sul, afară de Milan şi Toledo. ln lupta aceasta de cu—
.
tropire, liturghia Romei a avut şi ea de suferit influenţe,
ba chiar şi mai târziu din partea liturghiilor diferitelor
: ‚
. . . - . ` -.
ordine călugăreşti. )
Asa dar, Roma, mai întâia singură, ει eşit din marea.
..
albie liturgică, precum sia deosebit $i în materie de
…
concepere a autorităţii bisericeşti si de interpretare a.
diferitelor puncte de înVăţătură. lnclinată să dea о im—
portanţă deosebită instrumentului politic, cu care îm—
prejurările istorice au pus-o în legătură, ea s'a conce—
put mai presus de toată lumea crestină,'şi—a alcătuit
un uz propriu şi a căutat să—l impună cu puterea. Astfel
l') Cf. A. FeiteScue …- op cit. p. 160 n. Ь,
᾽233-236, 2.40 n. 2,.
246 şi 264. ' ) A
| . ."
.
lan-rn:—
151
“
‘
.
& isbutit Roma să creeze ο ει doua mare unitate litur-
«'.—. «ao-:.:
«
_
g i c ă — ritul zis roman, opunând in acest chip Răsă—
_
ritului creştin Apusul creştin.
In ce constă acest de al doilea rit sau, mai bine, în
_
ce raport se găseşte el faţă de marele rit bizantin al
—
liturghiei? De sigur, nu intră in cadrul lucrării de faţă
.
o paraleiă amănunţită a celor două mari rituri crestine.
. .
Este de ajuns să Spunem numai că ne găsirii in faţa
.»
unei constatări generale a învăţaţilor catolici de speci—
.
alitate, cari sunt de acord că ritul roman se deosibeşte
prin particularităţile sale de toate liturghiile în uzul lumii
crestine. Mai mult, ei se ffarată îndeobşte afectati de—
nota anachronică a liturghiei apusene, care, fată de li—
turghia veche, se ga seste mai depărtată dec.-"fi ale ere—
ticilor vechci Biserici ecumenice. In primul rând, se
simt &… de lipsa unei inlăntuiri logice a'rân—duelii ri— '
tului euharistic propriu zis (Canon sau partea invaria-
abilă „a ritului eulraristiC), în comparaţiune cu rugăciu—
'
nile liturghiilor ortodoxe; tranziţiunile brusce, construc—
ţiile cu contrasturi isbitoare, interpolatiuni, expres-iuni
fără bază istorică scripturistică şi repetiţiile sunt o cio-
vadă că ritul euharistie roman 21 suferit modifici-iri ar—
bitrare. Dintre toate liturghiile istorice crestine, singur
…; ritui roman a lăsat afară …ριε[ικι1 (ως ςἰιιιιειει _1!e III—.
.vocaţiurre ει sit. Duh pentru prefaccr a s f . elemente
euharrsircc) pentru care astazi “paie à'_"s'__'e_ găsi în B i - . .
serica de Apus o- explicaţiune dogniatiCă- in ideea din
ce in ce mai răspândită acolo, că sfinţirea elementelor
se indeplineste prin cuvintele de rnstturre ___). De ase—
menea, ει fost înlăturată „proscomidia din serviciull.ι-
tur-ghici!).II‘rIIuI diaconului, apoi, a fost redus numai la
citirea ei.-'angheliei, mai ales că in „missa“ romană nu
mai exista rugăciunea generală pentru toate categoriile
Man-
) С Fortes cue -΄-…ορ. cit. p. I83, 200.
1:31.21 lucrarea de faţă la pag 15,5 11.1.
 __
.

;
’ —.
.,.η

.1:
..
_— - ..
…»"; ;.

;
-
.
.µ

…r "
͵ 1.,
. _. -
,

'
. .ι .

.
‘
.. ' e .

‚
....
_. -':
…
-т"-.. - .
"
.

"ι
152
.

.
.
."…- ., w . -
н.

.
n.]:_.. . ; . ——

_
_
_

obşteşti s u b forma ecteniei mari din

_

celelalte liturghii cu deosebirea în cult, a început să se adâncească dâra

_

..
.-
.-.
т_i

creştine ale Orientului; în ritul apusean, () astfel de 1'1.1-‘

_

între Occident şi Θεία". -

'
-
—
-.

găciune este redusă la un cadru'cât se poate de res-'

. ._
.

111 primele secole, relaţiunile creştinilor orientali cu

.
_
"

trins şi e risipita în diferitele momente ale ritului eu—

—-

cei din ltalia erau ceva foarte natural. ierarhii işi co—
.. . _
.

heu-istic (Canon), ceeace denotă că este cu neputinţă ca municau părerile lor teologice, se controlau şi se co—
_
"

ω
…

ritul roman să fie un rit primitiv. ! Α .

......

.
'

o .
--1'661ειιι 111 ortodoxre, c u m se v e d e d i n relatnrnrle celor
Liturghiştii romano— c—atolici din cele două scoale ale doi e p i s m p i cu acelaş nume d e Dionisie, unul la Roma
.
е

Apusului— a Benedictinilor francezi $1 ει savanţilor ger— si cellalt în Alexandria Egiptului, în timpul discuţiilor
m a n i — s ’1111 silit în diferitele lor teorii să găsească 1110—
.

antitrinitare şi precum istoria dă mărturie pentru toată

_

1ivul,ccare ει adus la o izolare ει Romei din punct de epoca ecumenicitălil. Unitatea efectivă se întreţinea prin
—
…
…

vedere liturgic. Pricina—să fie numărul cel mare al cult. Crestinii veniţi din Răsărit după afaceri serban
păgânilor veniţi in Biserică cari, mai slabi 111 zel decât Pastele la Roma şi viceversa; practicile din Asia Mică ——
.
_
ι
“

creştinii primelor secole, să fi cerut serviciu mai putin patria clasică a crestinismului …tr'arrsmiteau Apusului
.

.
.
.

1111111, cum zic Probst si Bicirell, ori turburările ariene,

.

toată miscarea religioasă şi nouiie producţii ale vietii

_
_

precum tot ei Μος-1? IrrRăsăritinsă , aceste împreju—

.
.
.

Spirituale creştin'e,“ca: sărbători, imnuri, etc.; un episc0p

-

-
.-

rări inseră dimpotrivă un motiv firesc pentru impodo—

_.

din Efes putu să conliturghisească în veac. ll .cu „epis—

..
Ч
…
‚-

-.
н
- -
-.

birea cultului. Mai cu temeiu pare însă o “altă ipoteză copul Romei şi cazurile's'au repetat, fără îndoială, mai
- .
..

.
.

- …
. .

a lor, la care se alătură şi Μ. W. C. Bishop şi anume ales în timpul“ Sinoadelor ecumenice şi particulare, când
и
'
_

.-
.
_

că aplicarea calendarului la liturghie, iar nu la utrenie “se aflau laolaltă episc0pi din cele două mari laturi ale
-
"
—

ca la ortodoxi,'ar fi însemnat c a l e a p e n t r u
.

modificarea creştinătăţii. Cultul deci concentra toată viaţa religioasă

liturghiei romane. intradevăr, pe când liturghiile ori-— ş i ' e l formă instrumentul si terenul, pe care se realiza
entaie rămân constant aceleaşi in tot timpul anului, 11
_

unitatea efectivă a Bisericii.- Biserica s'a arătat intotdea—

Apus s'au compus liturghii deosebite, adaptate la dife— una interesată, precum am văzut, să întreţină unitatea
ritele zile a—le'anului bisericesc L) şi uniformitatea liturgică, cu pretul ruperii relaţiirnilor
:
“

Nici—una din ipote; ele formulate imprejurul acestei personale, ba uneori şi cu jertfa mai gravă a amenin—
chestiuni n'a fost găsită ᾽ suficientăa, pentruca, de sigur, ţării cu excomunicarea şi cu schisma.
"

origina acestui fenomen dureros pentru unitatea Beserieii
nu 11eb11° căutat atât în împrejurări istorice, cât 111 pri:
C1111 mai intime, care ţin d e tendinţe şi d e preocupaliuni,
care nu 8ειιι ridicat peste oameni la interesul superior
al Institutiei sfinte. - liturgică, p â n ă c e la inceputul veacului Vll se găsi cu
d) Schisma ca efect al deosebirilor liturgice. ——-—Ori—
care. ar fi pricinile, un lucru insăs'a dovedit. Odată
ι ) Cf. Α. Fortescue—o p. cit. [).-131 şi 192.
Dela papa Damasius insă, lucrurile iau un inceput d e
schimbare? Roma inaugurează o diferenţiere $1, de şi
"1Ξΐ1΄εϊΐΞ"΄'ΐ΄11'΄΄΄ό*11Ξζ11161118166 ei, ea slărueşte, se insinuează,
ameninţă, ca să ingroaşe rândurile pentru atitudinea ei
rit prepriu liturgic, deosebit d e al întregei Biserici ori—-
entale şi de al intr cerului Apus creştin, inclusiv Africa,
ba şi d e o bună parte abisericilor din italia. Din veacul
Vlll şi mai ales p e la începutul celui de al 1X, d e când
.

154 ' „rss

.

puterea lui Carol cel Mare face să se isbăndească intr'o înnumăra „că şi 211 patrulea punct, adaosul „tilioque“ .
mare măsură visul vechiu al episcopilor Romei, 513 întelege de esenta pur dogmatica interes a deasemeni domeniul
starea de Spirit, de jenă, de ferez-111 si de izolare, ce se liturgic, d e oaiecé srmbolul "212' "c'z'e'd'lnttă este ὃ piesă de
_

01ee21 în sânul Bisericii uni've1sa1e prin această dite— “liturghie. Sinodul adunat 121, Constantinopol în 867 le
renţă iiturgică consistentă. Aceasta constituia 1111, teren. dete ο caliticaţie de extcrodoxe şi de acum inainte
-

deja creat, un fapt consumat, trecut cu vederea ca formă ' 'încep acuzatii reciproce d e erezie între apuseni si ori—
m u l t ă v r e m e , d a r n e s u f e r i t d e creştinii r ă s ă r i t e n i şi n u
entali. Când ajunse la cunoştinţa celor din Constanti—
era de aşteptat de cat mcrdentul 1111113 . . . apa Nicolae _l nopol in epoca patriarhului Mihail Cerularie că cei din
şi patriarhul Έρικ $і :::=па$ч lor;,___c__a_ sa __irr tre într o i a z ă
„_

“ ὄ ψ ᾽ .„u,—„\\

Roma se folosesc încă şi de alte practici rituale deo—

.

”…un-.r-
.… mm:. 1-1.»—Hamm...""…"…"
.,.-.
111311511151 $i plina d e consccrnt .…ω.…-.-…ην „_.- sebite, mai insemnate incă decât cele dintâi şi necu—
Ν'ιι'“ει fost ‘1‘11' fon Lie 51g1.,1r "'o'" erezie propriu zisă,— ' n o s c u t e p â n ă acum d e cei din Răsărit, encrvarea si
care stă la baza acestei separaţiuni a Romei. Era însă aversiunea îsi ajunse-ră culmea.
fără îndoială, е_ conceptie aparte de disciplină, primatul Se ştie doar că odată inaugurat un sistem de ino—
apostolului Ρ…… care inspirase initiativa 1'11101 asemenea
,

vare, el va continua cu necesitate psihologică, cum s'a

inovaţiuni litur 011313 în afară de consensul general ai Bisericii întâmplat cu atâtea serii de eretici. Aşa se desfăşurată
şi curajul d e a l e impune pe o.rice cale. La mijloc 21 fost,
_

lucrurile si in patriarhatul roman. Pentru a demonstra,

nu ma' puţin, şi un spirit d e adaptare si de s c u r t a r e a
de pildă, „omousia celor trei „persoane ale sit. Tre-imi in
serviciului, fenomen întâlnit şi la protestanti. .dar care
…

opozitie cu 5111311151110]Vizigotilor 5051111011,5131111100051355 …

nu s'a inspirat din firea επι… istoria ritului vechi li—
ἰιι uz ritul botezului printr'o singură atundare, aşa 01.1111
turgic, precitm vom vedea mai departe că au procedat
profesaseră odată această practică ereticii antitrinitari,
cu înlăturarea proscomidie“). Se ştie însă că schim— partizani ai lui Paul de Samosata. Ceeace tuse apro—
barea unui rit contează adeseori c a o schimbare de cre— bat, pentru acest motiv local de papa Grigore cel iritare,
d i n ţ ă ; aceasta nu este numai un principiu al menta—
,

ajunse universal în tot Apusul, aşa că patriarhul ι'ι'ἰἰἰιειἰἰ

..'.

litătii pepulare, ci işi—a' găsit expresiunea, precum a m

.Cerulariu se găsea Sprijinit pe vechea liturgică creştină
.....…..

v,ăzut in 1101111e1e civil е şi bis ericeşii. Aşa că liturghia şi ecumenică, când adăogă această invinuire latinilor
deosebită а însemnat pentru cei din Răsărit că occi-
. .

in enciclica sa din an. „1954.i).._Cel putin, tot atât de

denraiii nu se mai închină ca ceilalţi creştini. Este un
,

10010012111121 este imputarea făcută d e acelaş patriarh

lucru, care-1111 poate să scape nimănui că “trei din cete apusenilor, cu privire la modificarea grava a ritului
IJ’
_

cinci puncι.ιΘ ale e ciclicei din an 866 21 lui Fotie îm—

__

euharis tic prin repetarea uzului azimet', propnu ereziei

potriva „Latinilor“, erau d e natură urat liturgică: ebronr 10e. Atât d(:" [31][ι΄ι΄ι΄ atenţt $: atat de putin Conser—
_

postese Sâmbăta, mănâncă dulce (lapte, ouă, brânză __$. a.) vativ'i ws''eW2'11'2-1121se1'21 apusenii că, în polecurtea din veac.
.

in prima saptamana ει postului mareL_,_ nu recunosc mir— Χι asupra acestui punct, uitaseră până într'atăt ritul
ungerea savarsita d e p r e o t , c__i_ de e p i s c o p , am putea euharistic cu arto's (pâine dospită), după caracterizarea

l') A se vedea această -lucrare pag. 156 n. I. 1) După această perioadă, Apuseuii au adoptat ritul botezului
prin turnare sau stropire (cf'. E. Ρορονἰεἰ op 011.11 p. 160).
.

“_.—
…
.
 156 _157
tăcută intr' o eminentă carte de liturgică romano- catolici ricii (1054), care ει fost desnodământultatal al unui
ω

încât prezentau întrebuinţarea azimei în Occident ca proces, in care instin'Ctul'liturgic a jucat un rol însem—
-
ι

ре o traditiune apostolică. Uitaseră chiar că în biogra—'

. .

nat. Sinodul trulan incercase în veacul VII prin câteva

.
- .

tia___papei Grigore _cel Mare, _ Cusa d__e_ diaconul Eau] canoane să pue frâu unor tendinţe din Apus, care ajun- _
μ _ .

(Vita S. (Μι g. Pauli diac, Ρ L. LXXV 52…) este mar-' seseră să fie cunoscute, pentru ca aStiel să prevină ο
. "
-

ţional un caz foarte semnificativ despre nemtrebumtarEa deosebire prea mare intre fiii din Răsărit şi din Apus
‚ .
.

azimei, ci a pâinei obisnuite $i în Άξια. lnt—r'o zi, pe ai Bisericii. Zadarnic însă, de oarece ι… Romei se adu—
..

cand papa oficia sit. Liturghie şi voia să împărtăşească nau la un alt altar, care nu mai era identic acum cu
ре o iemec, aceasta zâmbi, pentrucă recunoscuse la al celorlalti creştini.
împărtăşim pâinea, pe care ea însăş ο oterise'). Drept De sigur, sunt multe cauzele schismei celei mari a
.

repetirea unei vechi erezii era privit $i postul de Sâm—
băta si anume a ereziei gnosticilor marcioniţi, cari pos—
tcau in semn de iii-{11315116 pentru ο΄ι*Θ΄ειι!ιιΉΈει lumii ma—
teriale, lucru, care era Oprit deja de mult de canoanele
apostolicfe) Altele, ca interpretarea cântăiii ,,ει!ι=,ιιιιειΐ…
" Γ . - " . .… . "
(...— laudati p1'ç___ Domnul) numai ca o cantare de bucurie
şi deci ιιιἰετΖιεετεει de a se cânta în timpul postului,
pe cand ortodoxii ointrebuintau în tot cursul anului,
dar mai ales schimbarea esenţială a rânduelii sit. Eu—
haristii, impinse pe cele două mari grupe de creştini
să se privească ca eşiţi din comuniunea reciprocă, Spre
marea durere a sufletului creştin; s'au privit astfel şi
s'au tratat ca eretici dela data marei schizme a Bise—
1) Cf. A. Fortescue— Op. cit. .395—337. ——După mărturia a—
cestui autor, se pare că s'a privit Оса incomod primirea la altar,
după obiceiul vechiu, ει darurilor credin :ioşilor pentru precătirea
sit. Euharistii, ειεει cum se petrece pană azi în Biserica ortodoxă
cu prescarile şi vinul aduse de crestini. De prin veac ΙΧ εἰ Χ,
Spune un autor ( Μ … - Μ α 'Autun), că oamenii dedeau bani în
loc de paine si vin, obiceiu, care se gaseşte de mai multe ori
confirmat. Dispărând decii uzul acestor ofrande, poate chiar forţat
$i sub un cuvant bisericesc de ordine, a trebuit de sigur, să se
desfiinteze „Proscomidia“, introducandu- se folosirea azimei, adica
a„oblate10r",gata preparate, rit mai scurt $i mai comod, poate,
dar care nu poartă caracter creştin.
2) Postirea Sambetei fusese oprită ca ο eroare in Apus prin
can. 26 sin. Elvira. —— Mgr. L. Duche',sne in Op. citat p. 244 εἰ
245 n 1 $1' 2, explică acest obiceiu apusean ca o prelungire
postului de Vineri.
Bisericilor. Temperamentul celor două rase, mari din—
stincte din sânul ei a fost ~— am putea zice —— un
motiv organic. Totuş, diferenţele liturgice au avut о
mare putere de. sugestie, care, dacă chiar n'au preparat
o psihologie proprie pentru schismă, apoi neapărat au
întreţinut-o $i au accentuat—o, după cum vreme de atâ—
tea secole liturghia uniformă muiase cerbicele, făcuse
să se uite că T11 Biserică ecineva „Elin ori barbar“ şi—i
adunase la „piciorul acelueasi altar“.
§ 2. ——— Limba de cultca ....Π…ΐ'΄
Unii dintre învăţaţii liturgişti ai Bisericii romane sta—
bilesc o legătură cauzată intre modificarea liturghiei
Romei şi, schimbarea limbii întrebuinţată în cult; adică
atunci, când în'Biserica Apusului a încetat de ase mai
sluji greceşte Şi a început să se întrebuinteze limba
latină T11 liturghie, trebue să sefi produstransformarea
,canonului “ liturgic al Missei şi prescurtarea simţitoarc
a liturghiei romane în general, )
Fără îndoială, la inceput, limba greacă a iost singura
limbă liturgică pe toată întinderea imperiului roman.
ACesta este un fapt sigur pentru sec. I εἰ Il Greaca
ει
l) Cf. А. Fortescuc —— op. cit. p. 168.
 158
era atunci limba relatiunilor între locuitorii imperiului
ea era şi limba de predică a creştinismului 51, în chip,
firesc, limba cultului nouei religiuni. Negreşit, fiecare
işi făcea rugăciunile în limba vulgară, dar liturghia se
făcea in greceşte atât la Roma, cât 51 IaI Ierusalim
Antiohia Alexandria etc cele mai 'veclr inscripţiuni
&…" caracomb sunt in limba greacă-, iar Clement al
Romei scria Corintenilor, la finele sec. I, tot greceşte.
Chiar in Biserica AfriCei, unde 21 intrat mai intâiu_ în
intrebuintare liturgică limba latină, tot se mai aflau
prOpozlţiuni liturgice in greceşte pe vremea lui- Tertu-
lian ') 51. până azi încă, r'eminiscenţele acestei unităţi de
limbă liturgică se mai văd în missa romană, la care în
diferite ocaziuni se cântă m greceşte anumite Μαι.?)
Dacă însă înlocuirea limbii greceşti cu latina in li—
turghie s'a făcut ostentativ 51 dacă, odată cu acest
eveniment, Roma a esit din marea uniformitateiiturgică
a Bisericii, prin modificarea ritului general tot „din ace—
las spirit, sau dacă acest fenomen a urmat un proces
mai lung, ajutat de persoanele, de numele cărora este-
legată realizarea ritului roman. până ce papa__ δωσω…
νιι introduse ἰιι toată. B,.iserica. romano— caiolrca limba
latina "'᾽᾽)᾽ 1111 s'ar prrtea afirma sigur. Totuş, stăruinţa cu
care papalitatea ει impus 51 menţine 51 acum limba
latină în toată Biserica sa, face să se pună. cu tot
dreptul chestiunea, dacă limba de cult poate _ onstitui
ип rit 51, ca aiare, dacă schimbarea limbii _!iturgice
poate să insemneze () atingere a unităţii liturgriei, în
sensul ereziei. ᾽ ‚l) Cf. Λ. Fortescue -— Op. cit. p. 111—112. ——D—ru1 Anton
La începutul creştinismului, n'a fost nici un principiu,
"-
care să pretindă întrebuinţarea in c u l t aaéunei limbi ori
1) Ci De Spect. 25 (P. L. I. 637 -- cf. Α. Fortescue, op. cit.
p. 55 5i 59 n. 3).
2) Astfel: Trisaghion in Vinerea Patimilor şi Kirie eleison. Cf.
A. Fortescue …- op. cit. D. 305. n. 4.
3) Cf. R. Will —— Op. cit p. 201.
….
ει alteia. Un exemplu despre felul cum a fost interpre—
tată 51 aplicată în practică această chestiune, 111—l oferă
vechea intrebuintare a liturghiei sit. iacob, deSpre care
am putea spune că este alături de' liturghia Const.
Apostolice unul dintre principalele isvdarea liturghiilor
ortodoxe 51 eterodoxe. Astfel, în veac. IV 51 V liturgia
sit. Iacob era intrebuintată în acelaş timp in limba
greacă -᾽-᾽- ἰιι oraşe, unde se vorbea această limbă, cât
51 în limba siriacă, pentru bisericile din sate; sub for-—
ma siriacă a u păstrat—o 5i monofizitii sirieni (Iacobiţii).
_ Melchiţii..- (ortodoxii) din Egipt au făcut uz de această
liturghie când sub forma grecească, când sub forma
siriacă, până ce în veac. ΧΠΙ rămase în intrebuintare
numai liturghia bizantină. ln Orient, s'a păstrat până
astăzi tradiţiunea libertăţii limbii d e cult atât, la orto—
doxi, cari 151 au pe popoare limba lor liturgică într'un
rit uniform până la identitate, cât 51 la eretici, cari au
liturghia sfântului Iacob in traduceri armene, etiopiene
'51 georgienef) Roma însă, din moment ce a ajuns să
aibă un rit deosebit si a isbutit să—l impună bisericii-or
d i n Apus, a l e g a t oficierea liturghiei d e l i m b a l a t i n ă ca
о „conditie sine qua nou“.“) Concepţiunea aparte a
Romei cu privire la liturgică populariză ἰιι evul mediu
concepţiunea trilinquisiă, potrivit căreea numai treilimbi
(latina, greaca 51 slavona) erau socotite ca demne de a
se formula rugăciuni publice către Dumnezeu. Această
convingere, curentă până prin veac. XVII la Români,
Baumstark recunoaşte-că „traducerea liturghiei în limba pepoare—
lor este din principiu, ca 51 traducerea Bibliei, una dintre cele
dintâi p r o b l e m e , pe c a r e şi— ει luat—o asupră— 5i m i s i u n e a greacă
(ortodoxă)“. (Vom geschichtlichen Werden der Liturghie, p. 97).
2) Papa lnocenţiu IV a trebuit să“ ingădue in an. 1248, Slavi—
lor din lstriaşi Dalmatia să aibă liturghia romană în slavon-este;
până azi se mai află în aceste părti cateva comunităţi, care mai
păstrează această liturghie (cf. E. Popovi:i … ..op cit 11 p, 160
5i A. Fotescue -— op. cit. p. 144).
| u ' l l „таять.-мг:.
 \
160
explica forma prin care se scuza mitropolit
ul mtmtean "
Teodosie, in prefata Liturghiei tipărită la
Bucureşti în
1680, d e a nu fi tradu s în limba româ nă
decât instruc—
µ…… tipiconale din liturghie: „iar liturghia toată a
propu ne pe limba noast ră şi a о muta,
ο dinciosi, însemnează insă inlaturarea oricărei posibilităţi
n i c e ' a m vrut,
nice a m cutezc‘zl“. ' . .
«- Este adevă rat că Renan atribu ia un rol deoseb it limbii
…-………-……ω|-]ε……… caract erului unei religi uni;
ei explic ă
monoteismul şi păstrarea lui de către Ebrei prin sărăcia
de forme flexionare a limbilor semitice în gener
al 1)-
Cam pe acelaş temeiu încearcă să se sprijine azi si
unu dintre liturgiştii Bisericii apusene, pentru a da
0
justificare limbii latine in 'Biseri ca tuturor popoarelor
de rit roman. Cand nu vor s'o treacă neobservată, ca
pe o „chestiune de disciplina“, apoi se provoacă la
caracterul latinului „sobru şi auster—în comparaţie cu
bogata retorică a grecul ui“). S'ar putea invoca, de
sigur, si alterările , ce s'ar putea produce cu prilejul
traducerilor; nu este mai puţin adevărat însăcă , în—
chidere a intre zidurile chineze şti ale unei singure limbi
liturgice pentru toate neamur ile dintr'o Biserică , a f ă c u t
cu neputinţă comunicarea si influenta interli-turgică intre
Bisericile creştine, aşa cum se petrecea în cele dintâi
veacuri creştine ş i c u m se constată din examenu l com—
parativ al 'vechilor ii'turghii dela Răsăritul din Asia
Mică până in Apusul Galiei şi in Spania. Acest mijloc
de unitate a diSpăr—ut prin disciplina specială a Romei
şi sa adâncit astfel si mai mult separa-ţiunea celor două
mari rituri creştine .
᾽
Unii liturgişli romano—catolici au justificat intrebuin—
tarea limbii latine în chip exclu-fiv, ca un mijloc cle a
_1). in a sa Histoire generale et systeme compare des Langues
senutrque -—- cf. I. MthâlCGSCU, Manuscrisul de Τ. Doom. tundam.
Citat, pag.526.
b 3)
2) Cf. A. Fortescu e -— op. cil. p. 168 şi 399.
___1__6_1__.___
înconjura liturghia cu u n v ă l de mister 1). Exagerarea
elementului mistic în liturghie până acolo ca să se de—
creteze ca dogmă o limbă d e cult neînţeleasă d e cre—
a credinciosului de a transpune in sfera inteligenţă sau
a minţii valorile, care rămân. cel mult îndreptate numai
Spre domeniul afectiv, prin puterea de impresiune, pe
care o poate avea o limbă necunoscută. Pentru dl. R.
Will, o asemenea situaţie „echivalează cu o tăcere“ *).
Sit. Apostol Pavel sfătuia să se vorbească intr'o limbă
înţeleasă, căci altfel „veţi fi grăind în νέϊπ1..'.." zice el“)“.
„De mă voiu ruga cu limbă "(é'iiéiiitt),“"Datini" meu se
„roagă, iar mintea mea fără-roadă este“ 4); aşa clară, li—
turghisirea într'o limbă neînteleasă nu este prOprie unei
adoraţiuni cu caracter creştin, cic oarecenu ia parte
intreaga unitate sufletească alături d e simtul religios
fonciar, care, intr'un asemenea caz, singur este în func—
tiune; simţul religios nu poate realiza misterioasa sa
inchegare cu ideea creştină, pentrucă, precum observă
ca tot dreptul Allan Kardec cu privire la cuvintele ci—
tate mai sus din sft. Apostol Pavel, „rugăciunea n'are
valoare decât prin cugetarea cu care ea se leagă; este
deci cu neputinţă să se unească o cugetare cu ceeace
nu se înţelege, căci ceeace nu se înţelege, nu poate să
misce inima. Pentru marea majoritate, rugăciunile intr'o
limbă neînteleasă nu sunt decât înjghebări .de cuvinte,
cari nu spun nimic Spiritului. Pentru-ca rugăciunea să
misce, e necesar ca fiecare cuvânt să trezească o idee
şi, dacă nu este înţeleasă, ea nu poate să trezească
nici—una-t)“. ' ΄
1) J. Μ. Sailer: Neue Beiträge zur Bildung der Geistlichen,
1811,11 p. 250 sq., citat d e dl.. R. Will, in op. cit. p. 171.
2) Ορ. cit. p. 201.
ι
Ι COT. Χ Ν 9. .r
"""“ἶἓἰζ’1-"ὈΟΓ-᾽ ?ÇLXÇ‘ûî-‘w— ᾿ ᾽ -
5) απ…… selon le Spiritisme, p. 375. 11
 ’ 162 163 .
_ _ _ — _ _ _ … —

i în rom âneş te. Mitr o-

De Sigur, o limbă de cult prin ea. însăsnu creiaza '.11\111211е pent ru muta rea litur ghie
acea v r e m e înţel egea
u n 111 Şi inca-mai puţin o erezie, cum se pare că aveau polit ul mold ovea n Doso fteiu din
a altceva decât să
v L ' u . . . , ν

interesul sa priveasca chestiunea, macar indirect, misi-

' \ ) › ‘

"că printr'o asemenea acţiune nu făce

_Pavel din 1 C0-
onaru … papei, in disputa cu Metodiu şi Ciril, dar mai ᾽ pună ïn valoare cuvintele sft. Apostol
prefata psaltirii slavo—
"frint. XIV 19, pe cari le citează ïn

..…… …..'- .…-

ales cu privire la cel dintâiu. S u b principele morav
rică mai voia mi—i cinc i

'
Svatopluc, Metodiu, ajuns arhiepiscop, cu toate intriO'ile rom âne din an. 1688: „ î n bise
ca si pre alţii să 'n—'
cuvi nte cu mint ea mea să grăe sc,

—
tesute impotrivă—i d e călugării germani, fu citat la Robma
'altă limbă“.
văt, decât ziace mii de "cuvinte intr

'. . . , —ч . . . . *-=*…
din pricina.liturghiei ïn limba slavonă, s u b forma 'căreea
este datoare să in—
Se întelege însă că orice limbă

-
ii era bănuită chiar ortodoxia. El se justifică ïn 'an. 879
iie cele mai preprii
“trebuinteze termenii şi constructiun

в
in; faţa papei loan 'v'lll, care a fost nevoit săel παπι"…
nă şi exactă 1) a ide—
. 111 scaunul sau de. arhiepiscop al M o r a v i e i d a r i n acelas şi precise pentru exprimarea dem
. Se stie doar ïn ce .

д
".ilor religioase si morale din cult

„. …
:
V n p u clcle ' u n episcop sufragan de neam german,
ină о anumită formă
t i l ‹ A'. _. _ J . V ' ' o

a c t i n g , cu oohgaţiunea expresă d e a lua măsuri să se “sens era folosită din această pric

'
ilita te de limbă voiau
Ρίξε… wanghelia mai intâiu in limba latină şi'apoî a doxologiei mici si prin ce subt
adăpostul cu—
άπωimba
in να. slavă . &Era. in . .эст
…Η"… " ᾽ "Υ
'. "luguiriea
(. 1…- unei' politiei᾿ Έξι autohtonizeze semiarienii erezia lor, la d e şi
„om ousi os“. Aşa că
u stramtoarea unei limbi naţionale ïn litur- j'vân tulu i „om 'iusi os“. in loc d e

;
…,
tre rituri, totuş ca
":iimba'de cult nu poate fi pusă prin

L I . - u p . . . -
ο'ἶ -- . .… , . ,. .

"
.;….S! facu efectul fara intarziere. Metodiu fu acu—
- sli-€, tdi… cult ului , e a s e găse şte
u n a dint re form ele exte rne ale

.
,„zat de arianism pentrucă nu intrebuinta la serviciul di— el,'c ă îi poate alte ra.
vin sin'iboiul cu adaosul „filioque"care, afară de Roma '.într'o atât de strânsă legătură cu
_—.-:substratul săur dogm atic şi moral.

.
intrase în uzul tuturor BisericilOr din Apus. Odată cu

.-
moartea, lui Metodiu, ritul grec pierdu ïn Moravia ul—

-.
timul său sprijin ). " ' .
. Prin lupta dusă de protestanti, ïn epoca modernă a
istoriei, pentru înlăturarea limbii latine din cultul lor. se
creeă _o nouă” atmosferă (ïn. - favoarea limbilor naţionaie

_
iii-Biserică. ln fatăjnehotăririi lui Luther de.-a înlătura

..
limba latină, predicatorii— din Strasburg ii adresară ο ciuniie evhologhiului roman

.
1) Din acest punct de vedere rogă

..-
._
scrisoare, ïn care îl înfruntat! cu un „piară miracolul Un exem plu tipic convin—

__“
-_ .
supu se unei serio ase reviz uiri.
“tre bue le slujb ei logo dnei şi cunu niei.

_ _
cultum (iimba latină), dacă slava “lui Christos este in— ;f-gätor se poat e cule ge din texte drep tate în pole mica cu loan
Mitropol itul And rein Şagu na avea
tunecată ᾿)“. Curentul acesta adus de protestanti si printre "Elia de Rădu lescu împr ejuru l
tradu cerii Bibliei de către aâzes
ta,
ndea ca limb a cărţi lor biser iceşt i trebue cons:' erată
Romani, cari pentru stiute pricini politice (1111` istoria lor ‚ ---'cand preti par-
ricii. O limb ă d e ritua l fără un
'” v"ε chiul
p ierdusera " рпк/11133111 ' .. nationale in li-
…' 211 111111311 η? (Η… ca tot ce apar ţine Bise ating e, pe drep t cuvâ nt, susc ep-
f u m arha ic şi spec ific biser icesc
ca rugă ciun ea să piard ă din pu—
sa;' *inceapa *in v e a c u l X V l l o întreagă ac— “t-ibilităţile cred incio şilor .şi face din punc t de vede re etic, limb a
. - .| ' _ ‚v
turgare, facu
zare . Aşa că,
ntere a ei de sens ibili ca şi ritur ile faţă de com unita tea
1) С ? . ‘ Е . P o p o v i c i — o o . cit 1 1 2 ':ind eplin eşte apro ape acel aş rol incio şilor . ΄΄
"trec ută, prez entă şi viito are a cred
2) C f . R . Witt -——op. cit. p.“ 1901.” 6 4.

CAPITOLUL V
Erezia şi stabilitatea cultului,.
1.-—— EreZia şi echilibru! liturgic.
lntr'o controversă asupra mişcării ivite in legătură-cra
schimbarea unei formule liturgice, care s'a dovedit cu:
substrat eterodo'x, cineva a afirmat că, in fond, aceasta.
a r însemna „o revoltă împotriva vieţii religioase (lege—-
nerate şi o strădanie de readucere a sufletului dela pe…—-
riferia credinţei către centrul ei: dela cultul ritual al:.
sfinţilor şi icoanelor la cultul Spiritual, evanghelic al lui…
lisus Christos‘).
Considerat ca o axiomă, un asemenea punct de ve—
dere ar însemna o justificare la viaţă pentru orice 1110—-
dificare a cultului, care s'arinfătişa “in numele unui elam
religios, chiar când acesta ar porni din isvorul unui fa—
natism eretic. In-tot cazul, afirmatiunea d e mai sus pune—
în discutiune chestiunea echilibrului dintre subiectivitatea.
religioa ", immunem-«perare-e-a--'1e"ï-m-bracäjïn'cult, &"…
…οτ€ι1…ς& şi rit, cari, prin natura lor_ deosebită, s'ar pre—
zenta într'o neîntreruptă opozitie. Este adevărat, precum-.—
am afirmat mai 'nainte, că cultul este termometrul Με…
1) N i c h i f o r C r a i n i c , in a r t i c . .ldeî. oameni şi f a p t e “
„Ganduea“, an. lll, nr. l l , 5 Februarie, 1924).
7
:
___-<
"
~
...-7.3.1"..-
.
-
.
165
…
.
. ...
..... ,
religioase; el este terenul, pe care se petrece o neîn—
cetată cumpănire între formă şi spirit, între viata reli—'
-.. … .
" …
:Η
gioasă subiectivă $! formele ei cultuale, intocmai ca în— '
tr'o balanţă, gata a se înclina intr o parte" “eri" într' alte,
:
când nu s'a păstrat măsura egală. Acesta ar fi, d u p ă
o terminolog ie protestant ă, aspectul conflictulu i perma—
nent dintre sp1r1'1'111111'sn1111' $1 materialis mul 'cult'uăl; ”intre
fluxul fondului religios intern si intre formele concrete,
pe care trebue să le îmbrace imediat în cult şi care ne
înfăţişeaz ă când biruinta unuia, când victoria celuilalt,
când ΜΜΜ… î__1_1_cg1_1'_ç forma robeşte fondul, cănd етап-
cina.re liiurotca, 1n care domneste tendinţa de Ξ $e de-
gaja de ceremonii. Procesul acesta, îi explică dl. R. Will
î n sensul ideei hegeli ene deSpre evoluţia imanentă tu—
turor creaţianilor spirituale, care se aplică şi fenome—
nelor vieţii cultuale. „Viata„ adică, creeaza formele, de
care ea are nevoe pentru a nu Ee descomp une şi se
simte totuş stingheri tă d e învelişul protector , pe cale
$i—l dă lntrun anumit moment al evolutiunii sa,le ea
începe a rezista la strânsoa rea, care o Supără $i caută
a Se debarasa de ea, de îndată ce formele se soli di—
fică ).… D—sa pune la primul pol al acestui proces criza
cultului. din puritanis mul protesta nt, care umblă cu ar—
doare în căutarea formelo r cultuale , aruncate odinioar ă
'de autorii reformei, iar momentul al doilea 11 reprezintă
Ortodoxismul, care, siintind asupră——i greutatea unor forme
prea încărcate, caută o adaptare, o simplificare a lor.
Cu alte cuvinte, lipsă de echilibru stabil şi 111 το parte
şi în alta, o egală nestabilitate cultuală ar caracteriza
Ortodoxismul ca şi protestantismul, acelaş perpetuum
mobile“ , numai că &"… înfăţişa în dire'ctiuni contrarii
înlăuntrul celor două confesiuni. Ca atare, iniţiativa par—
ticulară pentru prefacei ea cultului ar apărea deOpo—
(rciziätm ]) Le culte, p. 3 “şi 4.
.

-
.
*
-
.
_
.

.
.

...

'
.
…
-

166 … -167
..
"
. .

а
.
_.
-

" … " " !

.

trivă de îndreptăţită în Biserica ortodoxă ca ει in pro-?

.

diin parabolă, 1111 depozit sacru, după care astăziîn za—

.

д
.1
.--

te—stantiSm, întru cât prin aceasta s'ar creea drum des—- . dar aleargă protestanţii să—l refaca din valurile unei

.
'а .„
.

chis sentimentului religios'sau vieţii spirituale, care πε…

ι

vieţiprotane, în care l—au aruncat. Este adevărat, de

"…
…
. .
- .
_ „.
οι"-.. . .
.

&… „în adâncime, iar nu în suprafaţă—adică ïn ri— sigur, ceeace observă Paul Oltramare că, din nenorocire,
.. —._1

᾽ ΄΄
_
,

tualism )“. ' oamenii nu sunt în stare să se menţină multă vreme

.

la înălţimea cugetării si sentimentelor, la cari ce remo—

.

Fără să avem ceva de zis impotriva adevărului psi——

. …
—
—
.»"

_.ΐ β " &

holorţic din teoria liegeliană in privinta evoluţiei pro— niiie ridică inimile si fac să lucrezc inteligentele. Ei nu
;
1
.

-
. . .-
. : .-….w-Μa l .ε. . .,-..' .. …
„

le practică curând decât din obişnuinţă şi prin traditie.

m

ducţiunilor spirituale, tot us, trebue să amintim, de odată,…

;
,...—„.… ..
_
.

.
.
.

Este un lucru stiut, de altfel, că in toate actele, cari se

.

că viaţa Spirituală din Biserica ortodoxă se cârmueste

.
.
._.—_.
.
..
.

de alte principii decât cele protestante şi deci "situaţia—n practică cu regularitate, automatismul se instalează ine—
—;
.
-

—
:
.
. . .

. ..
„ _“1 ..4

nea privită prin prisma lor apare deosebită. Fără îndo— vitabil ι). Acestea însă sunt intermitenţele legate de firea
.
i
_

.
.
.

.
._

iată, sentimentul are о poziţiune centrală ïn religiune, omenească, pe care cultul 'insuş este chemat să le vin—
:
..
. …, ι -

dar prin el insuş nu imprimă caracterul specific al unei dece prin mijloacele sale, dar mai ales prin interpre—
_
'…

religiuni. El este flotant şi neprecisfără ideeareligioasă

L_ -

tarea liturgl'risitorului. ln ceeace priveşte în deosebi cultul

..
.
—

fixată în dogmă şi conturată in formele cultului. “De ortodox, numai atunci când el nu este trăit şi aplicat
.
_
.

᾽
__

aceea, configuraţiunea Socială şi fenomenala, ïn care în întregul său organic şi armonic, se iveste un teno—
:…-

' trebue să se exprime sentimentul religios, nu: se poate- men nervos în viaţa Spirituală parţială ει comunităţii;
:

deSpărţi de cadrul dogmelor si deviata tur. Stabilitatea. acţiunea Ser'rsibilă a cultului nefiind desfasurata pe deplin,
—...-- …

dogrnei implică o stabilitate în teză generală şi pentru precum vom vedea, nu— si produce efectulssău complet.
formele cultului. Dar tocmai aci sta deosebirea intre protestantism si
‚

Pe de altă parte, am putea spune că, la eretici, ne— Biserica ortodoxă.“ ἰιι cel dint 51111,dISproporţ ia sau criza
stabilit ateacultului a-ajuns un principiu. Τ᾿:рісі іп această este efectul unei Με… agresive ïn chip voit şi brutal

..
'
,r.

privinţă sunt vechii gnostici, cari veneau în numele unei faţă de formele cultului si al unei obsesiuni'didactice,
χ;.

'gnoze, in care ei singuri erau iniţiaţi iar, în timpurile. _ care a făcut din predică centrul cultului; în ortodoxism
i

moderne şi contemporane, protestanţii cu eticheta pioasă. se ivesc numai declinari trecătoare provenite din neac—
..

a puritanismului primar. La protestanţi, mai cu seamă, Με"… sau din acţiune insuficientă, care are loc acolo
„

această neîncetată fluctuaţiune în cult a ajuns ο nece— ᾽ υ…,c e este neglija ta functiunea didactică a cultului: prc—
.
m

sitate absolut psihologică, în căutarea echilibrului guav a'r'ca. lntr'o parte deci (ïn protestantism), avem de aface
atins de reformă. _ in fapt, în realitate, cu o lipsă efectivă de echilibru în
w

Noi nu putem admite cu brutalitatea, cu care se com—- fiinţa organică a cultului'său, pe care neîncetatele re—
-

portă protestantismul, regula că „nu trăieşte decâât ce— faceri liturgice se trudesc să-l corecteze, pe câtă vreme
'

eace se adaptează şi se transformă fără incetarl'Ze) în ortodoxismcxi stă un echilibru organic al cultului,
-'

Altfel, Biserica ar fi risipit asemenea fiului neascultător care se “turbură numai Sporadic, vremelnic, prin cauze

.-
1) 1111311101- Crainic, ιι>πι….΄
„-

1) La vie de L‘Esprit et la Religion, p. 44.

_ ,
2} P. Oltramare—op. cit. p. 77.
»?

. _.
_.
.
A

.
_
—
-
. " '»

.
.
 l
_
. . _
.

. : . __. .. _.
_ . _ . _ _ _
4168

.
᾿

:
169

.‘

_ :
_ … " — .

-
.
… " !
_ _ - _
care ţin 111 mare parte de „siinicia istoriei“ ι).

' _.
La pro-—

—
a indemna Ja imitarea acestor. frumoase învăţături“.*)

-
— _ . _ — . _ . _
.
testanii, echilibrul liturgic este un lucru de

-
căutat, pe

.: " . . ' -_ .
când în Biser ica ortod oxă el este o valoa re Α… €|Θ€ΐ este locul Să aplicăm cuvintele Mântuitorului:
realiz ată şi „ p e acestea să 10 faceţi, iar pe acelea să nu 10 lăsaţi“.')

. . . '-

_ _ — -. .. . .— :.__.. . .. . .- .
pe care numai trebue să o menţină. Scăzărnintele

.. ._ _' _ - . ,- .._ . _&… . .- . ' ._. —

—
tre— Cultul ortodox, în întocmirea lui completă, în care cele
cătoare 111 legătură cu cauze externe, streine de
fiinta trei scepuri ale sale (latreutic,harismatic şi didactic)

…
lui, nu—i ating valoa rea.

_ . _ _- _ . .
᾽ . sunt imbinate într'o unitate armonica şi nedeSpărtită,

-: : : —
in ceeac e priveş te predic a, ea este, fără

'
îndoia lă

.
" . … .'—
reprezintă idealul echilibrului liturgic al simtirii creştine
„unul dintre cele mai vechi „elem ente ale

ξ. . —
iiturg hiei“, '),

. .
= - …= . . - ". . . . . µ -
.şi al formelor ei corespunzătoare.. Îndeplinirea lui ïn

.
precu m ne dau mărtu rie Ν. Testa ment si scrier

.' : ε .
ile Sfin-— această unitate este tot ce poate realiza Biserica mai

*
ţilor iustin, Irineu , Cleme nt Alexa ndrinu l, Orige

"-
n, Con— înalt pe tărâmul vieţii Spirituale; spiritul se va ridica

". ?
stitutii le aposto lice, Tertul ian, Cipria n, etc. Niciod
ată

-
peste formă. _ _
insă, ea nu a prcponderat formele cultului propriu zis,

:
De altfel, propriu vorbind, ceeace se cheamă astăzi

*
.
ceeace nu este. greu d e consta tat din faptul că,

"
.
cu ritualism ca un fel de imputare la adresa cultului din

г
toată mulţim ea o m i l i i l o r t r a n s m i s e d e trecut, e a s e afirma
Biserica ortodoxă, este un termen cu înţeles numai în

.
in unele epoci foarte slab. Astfel, in secolul V, Sozomen

—
graiul protestant, care, în general vorbind, nu vrea să

_
crtând diferitele practici, Spunea că 'la Alexandria numai
vadă ïn rituri, şi nişte organe ale grafiei divine.”) ln

_
.
episcopul predică, iar la Roma „nici episc0pui, nici

._
. . . . — . . . _ . . . . — . . — . . . . . - - . _
:
dicţionarul ortodoxilor, cănd acest termen nu este de
altcmeva nu invata poporul în biserică“.”) Oricătă exa—
imprumut sau rezultat al ignorantei in cele-' religioase,
gerare s'ar cuprinde ïn aceste ştiri istorice., nu este greu

_
___—_.... -—-——-

d e deSprin s adevăr uliucru iui, că predica a a v u t un rol

1) Cap. LXVII, 4 —- traduc. după text. francez din Α. Fortesc.
precis in liturgh ie, d a r bine prepor ţionat. Negreş it,'cult ор. cit. p. 27.

.„ » . — ‚ _ . .
ui

Ψ
ortodox, prin intocmirea şi execuţia lui, este о predica 2) Mateiu. XXIII, 23.

.
3) 111 Biserica romano—catolică, t e r m e n u l d e „ r i t u a l i s m ' se in—

.
_ _ _ _ — "_ _ _ _— . — .
clasică şi genera lă ; ï n concer tul lui însă, predica trebue să

.
trebuintează pentru directiunea'inaugurată în Biserica anglicană

q
.—
.
.
reprezinte o sinteză adaptată la actualitate, pentru a se acum vre—o jumatate de secol, de a se intoarce la unele din ior-

.
tät

. . .
meie cultului (vestminte preoţeşti, statui, sărbători in cinstea sii. i;;

‚_
transpu ne spre iămurir e şi ïn domeninl intelect ual ceeace Fecioare şi a sfintilor etc.) din ”nainte de reformă, fără însă să

‚_.
s'a indrep tat prin forme le cultulu i mai mult spre fi renunţat i n acelaş timp la doctrina din 0010 .39 articole“ ale
sfera Bisericii anglicane, dintre cari unele cuprind o osandire expresă
“afecti vă a suflete lor; predic a, a m putea—o asemă a acestOr rituri. Biserica anglicană, pentru a realiza o „uniunein
na cu

.-
ceeace se cheam ă ïn pedago gie sistem atizare şi apiicar com“, adică pentru a se reintroduce in ecumenicitatea uneia din
e cele d o u a mari rituri creştine, & adOptat metoda practică & reluă—
practic ă; in acest inteles a fest concepută şi in primele rii vechiIOr rituri, „socotind lucru s e c u n d a r d o c t r i n a s a u ideile

veacuri creştine, cum rezultă din Apologia sft.lustin mar—
tirul, care Spune că după citiri venea ' predica „pentru
,—M
.Ψ
dogmatice .deia temeiul acestor forme d e cult. Aceasta aiăcut pe
papa Leon Xill'să declare 111 encictica ..Satis cognitum", 1896 „ca
nimic nu poate să fie mai primejdios ca acesti eretici, cari, păs-
trând in tot restul integritatea doctrinii lor, printr'un singur cuvant

_
1) Nichifor Crainic -——— artic. „Politic ă si Ortodo —' ca printr'o picătură de venin conrup curăţenia şi simplitatea cre—
‘ ' * dinţei“. (Cf. R. P. Ragey … Le Ritualisme. Blond, Paris 1311).
.Gândire a“, ari. ill n—r 5, i Noembri e, 1923: же .in re.'.

_
%)) â . Έξω… —- op. cit. p. 376. Aceiaş metodă о întrebuinţează şi in negocierile cu Biserica or-J
i s . erstes= VI! 19 (Ρ. G. α ν … 1477 -— i. t o d o x ă ; о probă & c a z u l hirotoniiior a n g l i c a n e , citat m a i πω…,

_
— a caror v a l i d a r e tocmai p e n t r u acest. m o t i v a fost respinsă d e
cit. p. 377—378). с Α΄ Ρ… οφ.. sinodul Bisericu romane—ortodoxe. - _

. . . — . _ .
l

:1΄.;

_
 Ы.
- ᾽ =_.
-
; _. “ '
9“"
" '
171-

" _.,
__ 170

-
e i ; a r înse mna însă o

:
atât d e mult -să cerc etez e cultu l

.
poate să însemneze două lucruri. Întâiu: o mecanizare această po—
uşurinţă „more protestantico“ a. esi de pe

г
a. cultului d e c ă t r e o parte din membrii Bisericii. De

„
de ea actiu nea soci alăa
sigur, aceasta nu este un fenomen extraordinar de oarece
zitie naturală, deSprinzând pu—
entă cea mai
intotdeauna omul a fost mai prejos in puterile "88101818 Bisericii. Cultul este sfera sa de influ
să adun e, prin actiunile
ternică, în care Biserica treb ue
d e cerinţele cultului si este natural să fie asa întru căt inci oşi, atât în scop ul
sale soci ale secu ndar e pe cred
cultul propune un _nivel foarte ridicat de vizită spiritu— de înalt ă mor ală creş—
mântuirii lor, cât şi al unei vieţi
a l ă r i n al doilea r â n d , p r i n r i t u a l i s m se caracterizează ezin tă un echi libru
.tină f) pentrucă cultul ortodox repr ire
mai 011… 88811151, exercitarea rolului preotului aproape şi de desă vârş
numai inauntrul funcţiuniior cultului, rol, pe care con—-
divin al mijloacelor de educatiune
‘
mor ală. .
copila o e astăzi despre acţiunile sociale vrea 'Să—l in— Μ
t profe soru l M. Mih ăilea nu
teriorizeze ïn raport cu acestea din urmă. .- 1) Ecou l aces tui adev ăr s'a tăcu
cereţ i“ din rev. „Bis. orto doxă -
din Piteş ti, in artic . „Nu stiti ce
…î—î‘erï‘ê…ÊÊÎÊÎË…Îâ-‘ÎädT—Î.1tîî‘!“”‘
4 . .. - ,… cu ritualul sau, in afara("° româ nă", ianu arie, 1923 : ,͵....
postu l mete rezul ui, cer voe să—si
.celo r. cari voin d să iasă din adă-
incer ce puterile la câmp desc his,
ce.-scopul sau harismatic, a reprezentat întotdeauna un tele iiian tiiito rului : nu stiti ce
le pot cu drep tate amin ti cuvin
mijloc si un meted d e actiune socială al chei-nării în— de asem enea , din scriit orul biser icesc Gsla
ceret i“. … Vom cit-a,
vatatoresti a sacedoţiului şi al Bisericii. Este un meted tică pentr u tema noas tră din
Gala ction parte a cea mai carac teris
al pedagogiei religioase—bisericeşti. Pedagogia modernă a", ziar. Cruc ea, Augu st. 1925 : „Nim eni
artic . „Cum ne vom apar
etare mai adân că a raulu i şi
81ν contemporană profesează principiul ca învătământul până acum nu _s'a gând it la o cerc
cu adev ărat ortod oxe, cu cari putem
sa fie plăcut, impresionabil şi dat pe calea cât mai nimeni n'a arăta t mijlo acele
pe stric ători i unită ţii noas tre biser icest i. Mai toti
să patati-Zam
multor simturi. lată un principiu pedaoogic in străveche — în scris sau in conle rinte
cei ce au comb ătut pe adve ntisti
siAmaestoasă aplicare în Biserică, prin cultul său si d e i d e a seam a p e un t e r e n c u totul
p u b l i c e …- s'au aseza t f ă r ă să—ş
deca t cu Biblia în mână şi nu
atatea ori întrebuinţat in fata “ereziilorl De actiunea prote stant . Adventistii nu _.liscută
gara ntat de Biblie., Poienii—stii
didactică şi liarismatică a Bisericii, a fost levată "intot— prim esc deca t ce ti se pare că e
purta rea şi au primit discu ţia
deauna nedespărtit şi actiunea ei socială, ca Î… coman-- noştr i şi—au simp lifica t cuge tul şi
sc decat un crestinism
„more protestantico“ ..... Adventistii nu cuno n'are je'rtle'. n'are
—

dament al moralei creştine. Ax lor a fost însă încă Obşt

teore tic… . ia lor n'are zid împr ejmu itor,
—

din timpurile primare aleUeştinisnrutui cultul. Act se dar prime jdios mime tism ? .
altar. Ce a eşit din acest incon stien t,
d sting i! Când ii citas-'i ori
:

d.edeau nu numai învăţături asupra'doctrinii şi & purtării Lupt ători i s'au ames tecat de nu—i mai
a de ο simp lă ceart ă
:

e vorb
aci sa; îi ascul ţi d e apro ape, ti se pare că
:

Cl, pentru motive psihologi ce lesne d e inteles, ă î n t r e e i !..

ă. Prote stanţ ii se ceart
tineau agapele, aci se organizau ,milosteniile, iar d u p ă î n u n a şi aceea 'ş famil ie prote stant
direc ţiuni mai vech i. "În cele
Unii sunt adve ntişi ii, iar alţii sunt
sit. liturghie se trimeteau' darurile pentru cei lipsiti. preoţ ie!“
sunt la tel. N’au nici jertfe lnic, nici
(:ultul' a fost, in timpul clasic si in epocile de stralucire un înce put in felul πω……
Treb ue, totuş , să men ţionă m ca
d e „Imn uri religi oase intru
are Bisericn, baza sa de operaţiune. Noi nu osândim meto d al Biser icii.o rtodo xe1 carte a
nului şi a sfinţilor Martiri“
de” sigur, activitatea prin care Biserica Se interesează iii cinstea Mântuitorului, a Maicei Dom ilor si altor
a Econ. Petru Chir ică, Iaşi, 1925, împo triva adve ntist
mijlocul societăţii de soarta creştinilor, pe cari demulte “,Decembrie, 192513.756)-
ori greutătile sociale, şi o lipsă de educaţie îi împiedică eretici. (cr. şi rev. „Bis. orice.—română
.и.
 .

172 … 173 .

_ ξ 2. ——— Stabilitatea liturgică in comparatie tinOpolului, ,,Μ…8…ψιζΜ8…51181889999Με 18 moliciunea

cu erezia. şi aplecarea oamenilor la desfătare, in urma cărOra li
;
v: ? - .

se ură- de lungimea liturghiei, a scurtat—o, nu ca şi

”" "

Cultul are şi o tendinţă practică, care cere să nu se când ar fi crezut—o prea mare sau “prea lungă, ci spre
—

mărginească libertatea subiectivă “in-părţile, ce stau în a abate indolenţa impreunărugătorilor cât şi a ascultă—
n. .

legătură individuală şi particulară cu viaţa membrilor

i

torilor cauzată prin multă strămăşire d e t i m p ; nu

h =u.

Bisericii. De acest lucru, Biserica a ţinut seamă şi n'a

a .- c

mult după aceea..... părintele nostru loan Gură—de—aur,

imobilizat cu desăvârşire bogăţiile ei spirituale printrîo ïn zelul său pentru mântuirea oilor ——-— cum se cuvine
- *m
.

stabilitate şi uniformitate absolută. Nu! unui păstor,luând privire la uşurătatea naturii omeneşti,
2 .

Viaţa spiritului se află într'o continuă mişcare şi, ca şi—a propus de a 'desrădăcina deplin tot pretextul sa—
:

.-
' '

" ιν.-" … " '᾽

atare, a p a r pe terenul bisericesc revelaţiuni. noui şi di— tanei. Pentru aceea a şi tăiat multe şi a rânduit a face
…
;………"ι…ι.π=…υ-…--4 .--…

ferite grade de desvoltare ‚a vieţii creştinel). Această Sfântul serviciu mai scurt, ca nu cumva oamenii.... să se
ξ .-

situaţiunc reclamă creaţiuni de forme noui, accentuarea depărteze dela acest aşezământ apostolic şi dumneze—
Μ

unora sau trecerea în umbră a altora Astfel, veacul esc precum … după cât ştim … au făcut mulţi de
'

[ν…]… 8 reclamat o 'etlorescenţă anumită a formelor multe ori şi în mai multe locuri şi fac şi in ziua de
estetice ale cultului, pe când veacul Vll nu se mai astăzi ..... Ÿ‘ 1). Deta această împrejurare provine obiceiul
_.
.,

împăca cu simbolismul primar al catacombe'lor şi inter—

ά - .

rugăciunilor simultane ïn liturghie, când _adică preotul

zise infăţişarea Mântuitorului s u b chipul“ inelului ᾿). lntr'un
cuvânt, adaptarea cultului ïn legătură cu cerinţele ex—
terne şi p a r t i c u l a r e a fost într'o atentă preocupare a
. Bisericii, care a avut ca “principiu „a impreuna cele
stabile cu cele mobile şi schimbătoare“). Aşa, când
ereziile au făcut necesară o pregătire a Spiritelor creştine,
Biserica a îmbogăţit cultul cu o “imbelşugată imnolOgie'
şi Cu o amănunţită demonstraţie dogmatiCă ïn formele
lirurgice, chiar după ce liturghia fusese fixată ïn for—
mularele sit. Vasile cel Mare şi Ioan Chrisostom *). L—a
redus apoi, când zelul şi râvna Credincioşilor se vedea
sub nivelul de până aci-; ïn deosebi, aceasta а format
[grija Specială a Părinţilor bisericeşti din vieacul IV.
Astfel, după cum ne spune Proclu, patriarhul Constan-
1) Cf. Dr. V. Mitrofanovici -— op. cit. p. 21.
2) Cf. Canon. 82 trulan.
3) Dr. V. Mitrofanovici —— op. cit. p. 21.
4).ςΐ… Α. F o r t e s c u e — o p . cit. p. 383 şi 'Dr. V. Mitrofanovici
_ ibidem p. 468.
'zice în taină rugăciuni, în timp ce diaconul Spune cu
voce tare ecteniile sau, ïn lipsa'acestuia, preotul trebue
să se roage ïn tăcere printre răSpunsurile credincioşilor,
în loc să Spună rugăciunile ïn auzul tuturor, cum se
obişnuise până atunci; aşa că, multe părţi ale liturghiei
pot fi socotite un serviciu dublu, funcţionând ïn acelaş
t i m p : unul 'Săvârşit în taină d e liturghisitor, iar altul
cântat în strănif) Pentru aceleaşi motive, s'au prescurtat
m a i târziu vieţile sfinţilor, alcătuindu—se sinaxarele din
minee etc. Tot aşa s'a întâmplat şi cu diferite disci—
plini rituale,cum a “fost: catecumenatul, disciplina pe—
nitenţii pentru cei căzuţi, Spovedania publică etc., cari
au încetat atunci, când anumite stări ω ς ) … sau
d e Constiinţă nu se mai arătau proprii pentru aceste
f o r m e ; altele au fost menţinute, d a r , pentru aceleasi
consideraţ'iuni, au variat ca formă şi ïn ceeace priveşte
l ) Citat d u p ă Dr. ν . Mitroianovic i —— o p . cit. _p: 467 şi 468.
2) Π . Α . Fortescue —— op. cit. p. 414 $1.11.. 1. ibid.
 ,
;
'
.
χ- ,
»
…
--175

_
174

"
.
?. ,
-
?
locul lor în serviciul liturgic, cum este Cazul dipticelor Prin urmare, ce ce formează caracterul şi centrul c u l -

?
. ι ,'

;
‚,..
.::,
tului cr >ştin nu se poate atinge fără primejdia defa Se

-…
.
sau pomenirea numelor creştinilor in biserică. 31

.
inaugura desfiinţarea ortodoxiei. Μ ε : este c__a_drul, 1n

—
:
Dar astăzi? S'ar mai putea sustine problema adap— . *…

τα
tării'culfului? —— Fără îndoială că da. lstoriceşte, prin— care trebue să se misce orice intr'ep1i11clere de adap—

Η.
…
..
……'"-
tare ει cultului Bisericii ortodoxe, şi aci stă cel d1111a111

.
“
.. ;
cipiul este stabilit. Cultul—este viaţă, care a trăit $11151—

...
punct dcosebitm, oaie…Q deosibe {(; 61……5ιιοι 1n ceeace

'
"ι - '
eşte. Se poate să ne împotrivim cursului acestei vieţi

"-
'
"
Η
priveste noţiunea stabili 151111 cultului si a adaptării lui.

.…
_ ;
51 să s p u n e m : aici să te opresti, din acest cadru să nu

. v \
: ,-.-."-
mai esi ? ! Negreşti, nu. Nevoia unei anumite inoblitaţi In cadrul extern al cultului însă si in eiementele sale

- '
‚. ξ-.…?-.
accesorii, prin cari se leagă de timp si cari nu privesc

‚;
externe, pentru adaptarea cultului 111 diferite imprejurari

|
.т
direct fiinţa cultului creştin, se poate vorbi, de sigur, de

..
este o iegulă ϊι155ι'15…ζι…Ξ11…1…ξιωω11ρ1ω1.5.ι"1ος15Χ, care lasă

"΄ξ'11ι.-.
unele lucruri să se facă "cu1111111151,911.1...1.11.51.i...11191e"- Dela o aclaptare'.')'S'ar putea, astfel, discuta asupra mijloa—

.
'
;
celor, 11111 cari să se preîntâmpin e oboseala si să se

…
început însă, nu poate fi pusă în discuţie o- nouă rân—

_
susţină atenţiunea creştinilor în timpulseiviciului divin;

_
duială a liturghiei, de oarece ea a fost fixată printr'o
s'ar" putea lua, εἰ asemenea, in considerare cad—rul ge—

- .…
Spontaneitate naturală, încă dela inceputul Bisericii,

_ _
neral de desfăşurare al cultului, pentru 51 activa pe

'
_&
degajată din spiritul creştin nepreocupat, sine er si pro-

.-
liturg in chemarea sa didactică legată de cult etc. Este

l -
fund p a t r u n s d e ideea creştină, într'o funcţiune foarte

.
puternică atunci, din pricina prea recentei întrupăi'i si cea dintâi poruncă a Bisericii, sancţionată cu autoritate

_
ecumenică prin canon. 80 trulan, că creştinii “trebue să

ξ
petreceri pe pământ a Mântuitorului. Nici nu se poate

u .
pu'ne'în Biserica ortodoxă problema unei schimbăria ia parte la serviciul divin, Dumineca si sărbătoarea, pentru

. ,
' 95°C
cultului in înţelesul de a se atinge fiinţa liturghiei deci realiza unirea cu Christos si cu ceilalţi fii ai Bisericii.

д ‚"
Trebue insă creată si credinciosului, în practică, po—

l
;
ca
dogma, ca 'la protestanti si `""'…Ех Mara eretici, nici
să se modifice fizionomia, p e care i-a consfinţit-o sibilitatea de a- s i 1împlini datoria, caci altfel, la lipsă de'

:
proporţii răspunde lipsă d e disciplină sau abateri grave

—
tradiţiunea, prin care se leagă momentul iniţial al_
delaea. Pentru acest motiv, Biserica si-a proporţionat

…
Bisericii cu cel al zilelor de faţă. Altfel, s'ar cădea
în gresala Bisericii romano— catolice ___-— regretată si întotdeauna obligaţiunile puse credinciosilor cu puterile
lor şi cu împrejurările personale si generale. in acest

…
“
azi de liturgiştii ei, —- care, covarsită de idééă ada'o-
tä1ii si prescurtării sfintei liturghii, i— ει schimbat Struc— scop, bogata imnol'ogie din timpul utreniei, 111 care po—

;
-
tura. In a c e s t c h i p a u procurat, prin scoaterea „epiclesn ‚_ ezia religioasă a găsit un belşug d e forme, cărora
-τ

un argument „ex silentio“. celei mai formidabile erezii

…
tipicul le face loc pe rând pentru una şi aceias idee si
moderne, protestantismul pentru tăgăduirea transub- nevoe, ar. constitui un teren d e luat in cercetare, i11
;

măsura in care nu vor fi atinse frumusetea slujbei si

stanţiaţiunii din sit. Euharistie; atât ,de dezarmată s'a
lucrările premergătoare liturhghiei (proscomidia). Pc
Μ

găsit Biserica Apusului în lupta cu-protestanţii, pe această

‘:
»

chestiune, că ει trebuit să facă apel la vechile liturghii de altă parte, in virtutea legii de succesiune ereditară,!)
Α
_

- ale Orientului, spre a opune un documentjcu autoritate?) 1) Cf. şi Dr. V. Mitrofanovici —— op' c i t ' p 2 2 ' .
2} Asa ο n u m e ş t e d . .Rendtorf citat d e dl. R. Will -— up.
1) Cf. L'Abbé A. F. R'ua … op. c't. p. 174. cit._ p. 4. .

ι.--;ι--"ι€ωΙ!*ΙΜΝΚΜΙ=.-.,'ω':-=':=--'.ι:
W
'
""
176
"
.
ειιι rămas în cult formule, care azi nu mai răspund nici
unei nevoi religioase, nici—unei trebuinte logice şi deci
nu mai deşteaptă nici—o idee in sufletul credincioşilor.
S’ar putea cita, astfel, fraza din a doua rugăciune din'na—
‚,"
intea împărtăşirii preotului: „..nu νο]… spune vrăşma—
şilor tăi taina ta....“ şi striga rea „uşile, uşiIE, cu inţelep—
ciune să luăm ' aminte!“ , din vremea cand eră ]]] uz
_
:_ disciplina arcană; ectenia pentru concedierea catecume—
nilor, înnaintca cântării heruvimice etc., pe care astăzi
nimeni dintre cre.dinci_g_ş_i__„…nu..…le.__nra.i.…îrrjelege în sensul
loradevărat. Dar'de είς]… chemarea de a—hotări cade in
_
puterea 1];α][Μ]' Autoritati bisericeşti, canonic constituită,
°»` . `
w—|——u:_.h“__b _ _“
carecare să observe ca „nici continuitatea istorică să nu se
strice" , p e de o parte, iar pecie alta „a căuta si a afla pentru
scl'rimbarctimpul favorabil“.l) Acesta este al dozleapumt
deosebttor, ce ne deSparte de procedeul ereziei, care se in—
sinuează, când nu este o iniţiativă personală declarată.
Altfel, întreprinderea cea mai întemeiată va avea ca
rezultat scandalizarea credincioşilor, 'căci „nu—i place
omului schimbarea in lucruri religioase. Aceasta
violează simtul lui faţă cu cele sfinte, faţă cu credinţa
iui'in autoritatea dumnezeească şi "in imobilitatea ade—
vărului dumnezeesc“.') lntr'adevăr, „nimic nu este mai-
conservator ca instinctul liturgic“ ;”) prin puterea lui se
perpetuează sub forma unor rituri private practicile su—
perstiţioase ca resturi ale unui fond păgân foarte vechiu
si tot în domeniul lui se găseşte, in ultima" analiză,
rezistenţa pe chestiunea calendarului în unele părţi ale
lumii ortodoxe, lipsită de o pregătire religioasă mai
temeinică. Brutalizarea acestui instinct, fără nici—o con—
sideraţie psihologică, ,]… fi prilej de noui erezii în
sânul Bisericii, aşa cum s'a petrecut Ёц Rascolul din
!) Dr.. V. Mitrofanovici -— op. cit. p. 22 şi 23.
2) Idem ibidem p. 19.
3) Α. Fortescue — Op. cit. p. 70.
177
[Bilet-ica rusă ]]]… an, „11555, Se .]]]Θο]]]…:]εε]ΐ] în cărţile
bisericesti şi “in formele de ritual () multime de greşeli,
pe timpul stăpânirii mongole. l n v a ţ a t u l ccalugăr grec
Maxim, venit în Rusia la an. 1516, voind să le corecteze,
fu privit ca eretic şi aruncat in inchisoarea unei mânăs—
tiri, uncie muri. Datina avu atâta energie de acţiune
ca, Spre‘ ει zădărnici hotăririle sinodului rusesc din an. .'
1551 pc—ntru îndreptarea erorilor, puse in circtrlaţie un
fals decret si11Qcial (που… Ё 1QQ α,] ……ςξιρ]ΐδ]Θ΄)… ”Carew" .
ţinu în uz încă 100 de ani practicile greşite. Când rnsă
hotărîrea patriarhului Nicon duse opera de îndreptare
la sfărşitşi sinodul rus voi să o impună, atunci se produse
erezia şi schisma n_umită Rascol,care cuprinde în sânul
ei şi azi câteva milioane, despărtite … peste ЗО de secte. )
De aceea, orice adaptare cere intotdeauna pregătire,
cere să se aleagă timpul şi momentul psihologic, pentru
ca formele cultului să fie intelese si trăite. Atunci ere-
zia nu-va putea prinde şi nici nu se va putea înfăţişa
în numele regenerării vietii religioase ori chiar al conser—
vării ortodoxiei. 'De altfel, orice trebuinta de adaptare
in cult este semnalată mai din'nainte printr'un simptom
nervos de nerăbdare in massa credincioşilor şi in atitu—
dinea lor fată de cult._ Urmărirea până la maturitate a
acestui proces, care poate să rămână un “fenomen tre—
*cător sau poate să ia un contur precis şi deci să exprime
o indicatie, este o datorie a Bisericii conducătoare Su—
praueghiată şi dirijată, trebuinta de adaptare ajunge de
multe ori s ă s e rezolve singură în practică, aşteptând
numai sancţiunea oficialăf) - —
0 из
J .
O
… l l Cf. Ε. Popovici … op. cit., ll, p. 159, 432 …- [Η];
2) Cf. $i Dr. V. Mitroianovici —- ор. cit. p. 23.
 _
_.

179
ς
_

ortodoxiei. El este legat de această substanţă cum se

găseşte ned—espărţită fapta d e idee. Negreşit, forma nu

.
—
este tot una cu fondul; se deosibesc după esenta lor,

.
.
.
dar suntnedespărţite 111 existenţa 101 Chiar teama ca forma

_
.
.
_
poate înăbusi fondul, devedeşte „cat de 11111111 5111110011-

_
.
—_
topite spiritualitatea abstractă si ienomenalitatea religi—

.
_ ~ .
"« .
lunii“.t) Formula garantează substanţa si spiritul doctrinii
ξ

-
u.
ortodoxe, pe care ο apără, pe d e oparte d e desfigură—

-
lNCHEERE

-.-
rile ereziei, iar, prin stabilitatea ei, stăvileşte pe de altă
parte chiar concesiile, p e care d e obiceiu le pretinde
__

Religiune, 1111113111… şi Erezie. psihologia primitivă a u n o r a dintre credincioşii nepătrunsi

î n c ă d e duhul evangheliei. Ritualismui -—— riturile în
.

Pentru Biserica ortodoxă a Răsăritului, riturile sunt cursul lor de viaţă religioasă—caracterizează sidistinge
privite ca nedespărţite de fiinta religiunii. Stă, atunci, această substanţă d e alte credinţe şi d e ideile sau
μ
_

„substanţa ortodoxiei 111 ritualismul bisericesc“ , cum tendinţele omenesti.

circulă astăzi întrebarea, 10111111 ată s u b îni'âuiirea lite- N u ritualismul în sine formează substanta ortdoxiei,
laturii protestante? Ρ… 111 unii, ca d- 1 profesor Rădu- dar, ca formă despicată din forta intimă a 51111111'11 reli—
lescu—Motru (111 Cultura română şi politicianismul), răs- gioase, el o cuprinde şi-i' inlesneşte miscarea sau viata
.

punsul este afirmativ, iar pentru alti ortodoxi, ca scriitorul 111 suflete. Viaţa unei _religiuni nu se reduce la „1111111115- a …

Vladimir Soloviev (in „Omenirea divină“), este dimpo— mul periferic“; ea însă pulsează şi acolo, cum firea
trivă negativ, de si tot el este de părere că Răsăritul dumnezeească a lui lisus 'sălăşluia în corpul său uman
.

„a păstrat adevărul creştin“:) Două răspunsuri deose— şi (amândouă la un loc exprimau persoana „Dumnezeu——
bite date la una ψ ace-cas intrebare... "«.... - Omului“ Christos. Fără conturul omenesc şi fără reali—
.

Dacă prin 1111111115111 se înţelege 0 executare mecanică
a riturilor, cu totul obiectiv-ă, in felul moriştelor budiste
de rugăciuni prevăzute cu cuvintele mistice „om mani
padme hum“ şi date până şi 111 seama vântului, pentru
a fi învârtite, atunci, d e sigur, ritualismul nu formează
ι
tatea omenească a corpului său, Fiul lui Dumnezeu nu
putea fi Mântuitorul lumii si ispăşitorul Vinii ei. Tot asa,
simtirea religioasăfără ritualism, fără isbucnirea ei 111
imnuri d e slavă, fără simboale, fără a se Sprijini pe
analogii ca să se apropie d e Dumnezeu, isvorul sufle—
tului 51 să primească,harismele trebuincioase, —— ar ră-

… substanţa ortodoxiei.
Daca insă îndeplinire a lor însemneaz ă o alăturare cu mâne 'un fior trecător, fără putere însă de înoire asupra
toată capaacitatea subiecti rităţii noastre la fondul Μπιν… vieţii, fără putere de mântuire. ᾽
s a t i n rituri, ca 111 niste vehicule sau 111 nişte forme ln formele cultului creştin—ortodox viază si se mişcă
concrete, atunci, da, ritualismul poartă în sine substanţa harul mântuirii, căci „harul şi adevărul, prin lisus
_ _ _ — _ _ _ . . . —

1) (`.‘. Nichifor Crainic …- rev. „Gandirea“, an. …, nr. 5. 1) R. wm — ор. cit. p. 21.
.
π

.…. . .
-
..
:."
 .--- .. .. -…'ι=.ι…΄τκ.-με: πετ…" άνοιξα Sini-111...

e‘I.
.
…1&9… .
Christos s'a făcut“ 1) Din unirea cu E1 prin mijlocirea

͵_
tainelor sale, Crestinul soarbe puterea cle mvmiarcprrn
gratia divina, care pune cârmă Lutreiaru desteapta sen—-
timentul pentru “bunul cel mai 1112111211 mântuirii si da
vointei puterea de a se strădui în viată—după evanghe—
lic. Păstrând, prin cult, legătura cu Christos, isvorul
mântuirii noastre, creştinii! va" fi —-— după cuvântul psal— AUTO?” FOLOSIÎI:
mistului — „ca un pom răsădit lângă isvoarele apelor,
care rodul său va cia în vremea sa şi frunza lui nu va 1. Χ Biblia adică Dumnezeeasca Scriptura a
Legii vechi $ i a celei nouă,edit. 'Sf. Sinod, Bucuresti, 1914.

-
cădea şi toate, oricâte va face, vor spori“.=)
' " …

2. Profesor 15cs Papovicz -- Istoria bisericească, 2 vol., tra—

Pe de 211121 parte, tainele cultului său adună şi creează ducere de Athanasie, episcooul Ramnicumi Noului Severin
obştea lui Christos, creează un mediu al graţiei şi al si Gherasim, episcopul eparhiei Argesului, Bucuresti 1900.
3.D1']can11lz og ~— Histoire universelle de l’Église, 4 tom. ν'--1‘:

=
dragostei in Christos, pe care fiecare creştin .eSte dator
să—l Sporească ca sluga cea bună şi credincioasă talan— ed., Paris, 1881.
tul, de oarece „intru măsura fiecărui „mădular se face 4. [.. Duchesne — Origines du culte Chrétien, …. edit., Paris,
1920.
creşterea trupului (lui Christos-::Biserica), spre zidirea.

—
"&." . 5. Dr. Anton Baunzstarfc—Vom geschichtliche n Werden cler
sa singur intru dragoste“?) „Un trup şi 1111 D11l1“, precum
. r4

Liturgie, Freiburg im Breisgau, 1923.

zice sit. Apostol Pavel, va 11 obştea creştină numai prin 6. Dr. VasileMitrofarzovici … Liturgica Bisericii dreptzredincioase
mărturisirea unui singur Domn, a rutei şi—aceleeaşi cre- răsăritene, prelucrată şi editată de Dr. Teodor Tarnavschi.
'
dinte, într ’1111111 şiacelaş botez,“) adică în unitatea deplină Cernăuţi, 1909.

г
Dr. Badea Cr'reşanu—Tezaurul liturgic, 3 tom., Bucuresti, 1910
a închinării sau a cultului.
Ρ. Lebedev -—- Liturgica sau Explicarea serviciului divin, tra-
Ereziile, stărâmând acest vestmânt 211 unor sensuri ducere de Iconom Nicolae Filip, Bucuresti 1899.
sfinte, fac ca fondullor să se risipească si să se amestece Adrien Forte-sene … La Mes-se, traduit de 1 'anglais par A.

cu interpretarea omenească, iar Biserica sau trupul lui
Christos să slăbească şi să se desfaca, prin impuţinarea
dragostei întru legătura ΜΜΕ")…
тSD
Boudinhon, lI—é. ed. Paris, 1920.
10. Dr. Robert Will …… 1.& Culte, etude d 'histoire et de philo-
sophie religieuses, tom. pr., Paris, 1925.
11. Dom Fernand Cabral $i Dom Henri Leclercq —— Dictionnaire

‚
d’ Archéologie chrétienne et de Liturgie, Paris, la art-ie.:
ζω a) Ariens (F. Cabrol) Fascic. Χ ,1.906
b) Donatisme, Doxologies (H. Leclercq) fascie. XL, ).
с) Gnosticisme (H. Leclercq). fasc. LX— 1. (1 1924
d) images (culte et querelle) fasc. LXVIII-LXIX 1925.
12. F. Courant—Dictionnaire apologetique de la F01 catholique,
.iascic. 111, 1910.
l') Ioan 1. 11
2) 'Ρ8. I. 3. 13. Plaque!- —_ Dictionnaire des herésies, des erreurs et des
3) Efes. IV. 16. Schismes, Migne, tome Xl, Paris 1863.
4) 1:.1&&1Υ.4 şi 5. 14. L ' Abbé Bor'ssonnet …- Dictionnaire (ies ce'rémonies et des
5) Cf. Efes 1V 2 şi 3.
rites sacrés, Migne, tom. XV.
 - - — — — — . - . - . - - — — — — — - n — - — _
11
15. L'-'1bbäBcrrf1'ur-- Dictionnaire .… T11L'-0111"11:,1.H,111c1 ν -—èmc
Paris,1864,

—
16. ioan Miliiiicescn-—-Compendiu de teologie simbolică. Bu—

.
cureşti, 1:..‘2. .

.„
17.101… Mihălccscu _ Prelegeri de Teologie Dogmatică (manusc)
1903-1910. —
CUPRINSUL

_r-
18. 8ft. Simion Ar.-'u'c'piscoprzl caloniczzlui —— Tractat asupra

___
tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, traduc. roman.

.
-
._.—._....—

Bucurc—f511,1855.

l
19. Masei! {on — Oeuvres (sermon du verilable cuite),2 t., Paris Preiaţa . ' . .' .
1865. Introducere:

01.
:30. Рип! Oltre/irure …- Le religion etta vie de l'esprit, Paris 1921"- 1. lnfăţişarea chestiunii _.
СЛ

21. Charles Οί:1'ξ111.01.1'1' - L ' É v o l u t i o n des dogmes, Pai IS, 1920“

fi
ι
22. ,, ,, Le Christianisme antique, Paris 1922. CAPITOLUL l
23. Dr. σήµανε LI: Bon —- La Vie des Veritrés, Paris, 1917.
2 . Λ. Bouche-Leclercq ……- L'lntole'rancc Ieligieusc et la politique, Religiunea şi cultul.
P

Paris, 1917. ' 1. RapOrtul între religiune şi cult în general 11

го

. Λ. 1?1.'ν1'Π1:- Prolégoménes de l'hisroire desroiigions, 117-611… 2. Cultele păgâne şi cultul religiunii creştine 15
cd, Paris, 1886. 3. Cultulsinagogii şi cultul Bisericii 19
.

.
36. ]. Hogan P. S. S. —- Les Etudes du clergé, traduit de l'an— 4. Observaţiuni şi concluziuni . 25
.

lais per l'ab. Boudinhon, Paris. ᾽

M

27. Alain … Propus surle Christianisme, Paris 192-1.. . _CAPITOLUL ll

-

28. X Pidalion, traducerea mitropolitului Veniamin

—

Ereziiie si cultul.
.

Costache, M—rea Neamţ, 1844.

-.

29. Nicodim März.; -— Dreptul bisericesc oriental, trad. revăzută 1. Definjtiunea şi origina psihoiogică, istorică $і materială
d “.

de I. Mihăicescu, Bucuresti. 1915. a ereziei . . . .

—
.u

30. Dr. D Barmanii -— Dreptul Bisericesc, vol. 1 laşi,1899. 2. Ereziile ebioniiico— gnostice maniheice $і liturghia .
.

31. Marin Teodorian — Dreptui canonic oriental, vol. 2 şi 3, 3. Liturghia şi ereziile antitrinitare si christologice .
.;
„

Bucureşti, 1905 $і 1907. * '… ει) Anfif rinitarii _ . -. - . . _ .'

32. [.'|105έ]1111ξεγ —- Prones Catechistiques, 2 t., Paris, 1899. b) Arianismul si liturghia . -. .
33. L’Abbé A. F. Rua ‘— Cours tres corupiei de conférences sur c) Celeialte erezii christologice şi cultul . .
.

la religion, 7-6:, edit. Paris (tom. ill). … ' 4. Iconoclasmul şi cultul icoanelor: .
3-1. Heinrich Hei/zas — Buch deţLieder, Universal—Bibliotck, a) Aspectul şi origina iconoclasmului .
' Νο. 2231…-2-232. . … . h) 0 scurtă istorie a icoanelor . . .
οδ. Allan Kai—'de}: … L'Evangile selon le spiritisme, Paris, 1923. ρ) lconoclasmul

οι
..6. R P. Ragcy …- Le Ritualisme, Blond & Cie., Paris, 1911, $і . Biserica $і cultul său în faţa ereziilor: .
alte isvoare indicate 1a locurile respective. a) Principii generale
b) Măsuri impotriva ritului gnostice maniheic
NO ΓΑ … Pentru a deosebi Instituţia de locaşul crestincsc de с) Desvoltarea liturghiei in raport cu ereziilc chris—
închinare …- amândouă desemnate cu acelaş termen: biserică … tologice . . .. .
am întrebuinţat următoarea particularitate ortografică: Biserică d) Cultul Bisericii în faţa iconoclasmului . .
pentru instituţia divină a Mântuitorului şi biserică, pentru locaşul
de închinare. е) Observaţiuni . . .

.:..-…|……1.Δ-..ιι……'ώι--ι=..1……-
 ; …' * . ζ
. ύ _
CAPITOLUL III „"` "\ \ .. д` '΄µ…/

Riturilc şi crez Με.

'." ,," ; ᾿ _
1 „Relorma“ şi cultul extern sau riturile: 81 "}, ‘ «’ "ι :-'ι
*& *! & .. τί…" .
΄ . ΐ ω
а) Doctrina protestantă şi cultul ζ ="… &
. . 81 ;;

b) Cultul in idee _ . . 88 1 "" «* * »" '

2. Noţiuni asupra cultului Bisericii (Origine, caracterul şi
evoluţia riturilor ei) . . . . . 92
a) Principiul social şi psihologic al cultului 92
b) Origine riturilor creştine , . . 95
с) Caracterul cultului creştin . . . 98
d) Evoluţia cultului Bisericii _. . “102
3. R iturile şi necesitatea l o r : . . 105
a) Cultul şi fiinţa feno111enalä şi socială a rclitriunii 105
1111
b) Μ…… şi viaţa religioasă— morală in genere-ll
"1
(simţul religios, doctrina şi viaţa morală) 108
с) Rit-urile ca mijloace harismatice lll
d) Obiectele pietăţii populare creştine . 113
1:; 3. Rituriic, ereziile şi unitatea religioasă: . .΄ 118
' ᾿ a) Riturile şi unitatea religioasă . 118
l b) Unitatea Bisericii şi ereziile . . . 123
c) lnsuşirile necesare ale riturilor creştine: 129
5. Liturgul, unitatea riturilor şi erezia . . 134

:
-
CAPITOLUL 1V

&
L
Uniformitate şi diversitate liturgica.

-
l. Cele două mari rituri: . . . 139

u
&) Vechea unitate liturgică a Bisericii 139'

u
…
b) Ritul bizantin 145

"
c} Ritul roman .` . - 148
d) Schisma ca efect al deosebirilor liturgice . 152

:
ι
2. Limba de cult ca rit . . . . . _ 157

-
Ju.

…
᾿ CAPITOLUL V
.
-

Erezia şi stabilitatea cultului.

ι
.

` a) Erezia şi echilibrul liturgic . - 164

.
-

b) Stabilitatea liturgică în comparaţie cu erezia 17.4.

…

Inc/leere . _
-

Religiune, ritualism şi erezie . . 178

Autorii folosiţi . . . . . ᾽1
.