Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
curs dezvoltare
Detalii
Categorie: Geoeconomia
Ultima actualizare: 11 mai 2020
Scris de Conspecte Team
Accesări: 5.668
Una din problemele globale cu care se confruntă economia mondială in ultimii 20-30 de
ani este reprezentată de creşterea permanentă a nivelului datoriei externe a ţărilor in
dezvoltare. Problema preocupă in egală măsură - deşi, evident, de pe poziţii diferite -
guvernele ţărilor debitoare, guvernele ţărilor creditoare, instituţiile financiare
internaţionale şi băncile comerciale creditoare, specialiştii care studiază fenomenele
mondo-economice contemporane.
Asistenţa financiară nu presupune in toate cazurile apariţia unei datorii, a unei obligaţii
de rambursare. Din categoriile de asistenţă financiară menţionate, doar "ajutoarele cu
caracter rambursabil", "imprumuturile pentru ajutor" şi "alte contribuţii ale sectorului
public" pot să conducă la apariţia unei datorii. O delimitare conceptuală importantă ce
trebuie făcută este intre datoria externă si datoria publică.
O definiţie a datoriei externe in sens larg este cea cu care operează Banca Mondială,
conform căreia noţiunea de datorie externă include :
imprumuturi publice (public loans) = obligaţii ale debitorilor publici (guvern, agenţi
guvernamentali, instituţii publice autonome);
imprumuturi garantate de către stat (public guarantated loans) = obligaţii externe
ale debitorilor privaţi, garantate de către stat;
imprumuturi private negarantate (private nonguarantated loans) = obligaţiuni
externe ale debitorilor privaţi negarantate de către stat;
credite de la F.M.I. (use of I.M.F. credit) = credite de la F.M.I. in afara celor
rezultate din tragerile ordinare, inclusiv modalităţile extinse de finanţare (stocuri-
tampon, finanţare compensatorie, modalitate extinsă de finanţare, facilităţi pentru
petrol);
datorii pe termen scurt (short-terms debt) = datoriile pe termen scurt, publice şi
private (datorită dificultăţilor privind obţinerea de informaţii nu se poate face
distincţie intre cele două categorii), negarantate de către stat.
Ţări cu venituri Ţări cu venituri scăzute sever Ţări cu venituri scăzute moderat Ţări cu venituri scăzu
scăzute indatorate (TVSSI) indatorate (TVSMI) indatorate (TVSPI)
Ţări cu venituri Ţări cu venituri medii sever Ţări cu venituri medii moderat Ţări cu venituri medi
medii indatorate (TVMSI) indatorate (TVMMI) indatorate (TVMPI)
In categoria TVSSI sunt 34 de ţări, cele mai multe dintre ele din regiunile cele mai
sărace ale lumii (Africa sub-sahariană şi Asia de Sud), in cea a TVSMI 11 ţări, in TVSPI
9 ţări, in TVMSI 11, in TVMMI 24 de ţări, iar in ultima categorie, TVMPI 41 de
ţări Printre TVSSI se numără:
Structura datoriei acestor ţări este următoarea: 61% acorduri bilaterale (din care, două
treimi cu membrii Clubului de la Paris), 25% acorduri multilaterale (inclusiv FMI); in
funcţie de durata acordării imprumuturilor, 8% imprumuturi private pe termen lung şi
86% pe termen scurt. Aproape 51% din nivelul imprumuturilor bilaterale este in termeni
de favoare. Din cea bilaterală, 70% este in condiţii de favoare.39
Acelaşi lucru se poate constata şi in cazul celorlalţi indicatori avuţi in vedere. Cu foarte
mici excepţii, toate aceste ţări au avut performanţe mult mai slabe in 1998 decat in 1993
- 1995, ceea ce reprezintă o dovadă in plus că datoria externă este o problemă
deosebit de acută pentru ţările cele mai sărace.
In timp ce ţările considerate sunt cel mai sever indatorate şi, in acelaşi timp, cele mai
sărace, mărimea, natura, sursa şi gravitatea problemelor pe care le inregistrează in
legătură cu datoria lor externă variază foarte mult de la o ţară la alta, ca şi accesul lor
pe pieţele private de capital.
Datoria externă in PIB (%) şi serviciul datoriei externe total şi pe regiuni a ţărilor
in dezvoltare (mld. dolari) 1991-2000 Tabelul 9.15
Datoria externă este inegal repartizată pe regiuni, ţările din America Latina avand cea
mai mare datorie, 809,1 mld. dolari, urmate de cele din Asia.
Tabelul 9.16
Pe grupuri de ţări, ţările cu venituri mici (exclusiv China) aveau o datorie externă de
721.592 mil.$, iar ţările cu venituri medii 1.814.454 mil. $, de peste două ori mai mult.
Dar dimensiunea datoriei externe pentru ţările cele mai sărace este mult mai
complexă, pentru că raportat la resurse, capacitatea lor de a face faţă gradului ridicat de
indatorare este foarte scăzută. Datoria externă a tuturor ţărilor foarte sărace puternic
indatorate era de 200 miliarde dolari la sfarşitul anului 1998. Chiar dacă ea reprezintă o
parte mică din datoria externă totală a ţărilor in dezvoltare, este de 4 ori mai mare
decat incasările din export şi reprezintă 120% din P.I.B.-ul acestor ţări.
Dincolo de acest aspect, aceste ţări sunt cele cu cea mai săracă populaţie a lumii
(jumătate din populaţia acestor ţări trăieşte in sărăcie absolută). Ca o medie, o
persoană din aceste ţări trăieşte cu 13 ani mai puţin decat media din ţările in curs
dezvoltare şi cu 7 ani mai puţin decat in celelalte ţări cu venituri scăzute.
Primele 10 ţări, cele mai indatorate din lume, deţin cam 70% din totalul datoriei
externe a ţărilor cu venituri medii. Pe zone geografice, America Latină şi Caribe rămane
zona cu cele mai mari datorii externe, urmată de Asia de Est şi Pacific, Europa şi Asia
Centrală (din care 30% din datorie o are Rusia) şi Africa sub-sahariană. Pe ultimul loc
se situează Asia de Sud. Comparativ cu anul 1980, ierarhia este, in linii general
aceeaşi, cu diferenţa că cele mai mari creşteri ale volumului datoriei externe le-au
inregistrat Asia de Est şi Pacific şi Europa şi Asia Centrală, ambele regiuni
confruntandu-se cu probleme deosebite la sfarşitul mileniului trecut (criza financiară din
Asia şi căderea comunismului).
La sfarşitul anului 1996, F.M.I. şi Banca Mondială au lansat un prim program numit
Iniţiativa privind Datoria Celor Mai Indatorate Ţări (HIPC). Acesta este un acord al
comunităţii internaţionale, menit să ajute ţările sărace să elaboreze politici
corespunzătoare pentru a scăpa de datoria neperformantă, asigurand o uşurare a
datoriei. Datoria este considerată ca fiind neperformantă atunci cand rata
serviciului datoriei externe la export este >25% şi cand ea reprezintă un factor de
constrangere in realizarea unei dezvoltări durabile.
In anul 2000 o nouă Iniţiativă privind Datoria Celor Mai Indatorate Ţări a luat contur.
Plecand de la aceleaşi principii, ea era menită a mări numărul de ţări cu acces la
facilităţile de reducere a datoriei prin modificarea condiţiilor de incadrare in categoria
ţărilor ce pot beneficia de acest program (valoarea prezentă a serviciului datoriei
externe/export de la 250% la 150%, valoarea prezentă a datoriei/venituri fiscale de la
280% la 250%, exporturi/P.I.B. de la 40% la 30%, a venituri publice/P.I.B. de la 20% la
15%).
In concluzie, se poate afirma că problema datoriei externe a devenit tot mai mult
problema tuturor: a creditorilor şi a debitorilor. De aceea, toate măsurile prezentate
includ atat eforturile donatorilor, cat şi pe cale ale receptorilor, in scopul gestionării cat
mai eficiente a acestei situaţii.