DATORIA PUBLICĂ ÎN ELVEȚIA

Cuprins:
Introducere şi motivația temei.........................................................................................................2
Noţiunea de datorie externă.............................................................................................................2
Definirea datoriei externe și sursele de finanțare............................................................................3
Sistemul federal al Elveției..............................................................................................................6
Elveția una dintre țările cu cea mai mică datorie publică din Europa de-a lungul anilor............8
Bibliografie:...................................................................................................................................12

1
Introducere şi motivația temei

Elveția are una dintre cele mai mari economii din lume, cu un PIB nominal de aproximativ 707
miliarde de dolari în 2020. Acest lucru se reflectă și în PIB-ul pe cap de locuitor care este unul
dintre cele mai mari din lume.

Sectorul bancar din această țară este cunoscut la nivel mondial, daotrită nivelului ridicat de
securitate și confidențialitate. Banca Națională a Elveției, este considerată una dintre cele mai
stabile bănci centrale din lume. În plus, multe bănci elvețiene sunt specializate în servicii bancare
private și gestiunea averilor, ceea ce atrage clienți din întreaga lume.

Elveția este una dintre cele mai prospere și stabile economii din lume, iar datoria publică relativ
scăzută este unul dintre factorii care contribuie la această performanță. De asemenea, un alt
factor important care contribuie la datoria publică este politica fiscală, care este foarte bine pusă
la punct.

Noţiunea de datorie externă

Datoria externă în sine reprezintă, iniţial, un efect al unui alt fenomen economic internaţional de
mare amploare – creditarea internaţională.
Creditarea internaţională nu este un fenomen nou. Încă din Evul Mediu, factorii de dezvoltare a
comerţului internaţional şi a investiţiilor externe au produs o diversitate a instituţiilor bancare,
ale căror obiective, practici de creditare, pieţe, modalitaţi de organizare şi structurare, nu erau
fundamental diferite de cele promovate de băncile de anvergură internaţională fondate în anii
1960-1970. Ca dovadă apare situaţia Suediei, unde, datorită dimensiunilor împrumuturilor
externe ale Casei Regale, încă din secolul al XVIII-lea s-a înfiinţat un oficiu de administrare a
datoriei astfel rezultate.

Astăzi, creditarea internaţională este un fenomen care suscită interesul atât al analiştilor
economiei mondiale, cât şi al factorilor de decizie din fiecare ţară în parte, mai ales după
experienţa crizei mondiale a datoriei externe care a zguduit lumea finanţelor în anii ’80. Criza

2
datoriei s-a născut din două motive : primul – o politică deplorabilă de administrare a datoriei
externe dusă de ţările mari debitoare (în special din America Latină – cazul Mexic), iar, pe de
altă parte, băncile comerciale cu activitate internaţională nu au dat nici ele dovadă de prea mare
înţelepciune în alocarea resurselor proprii, mărite rapid ca volum prin injecţia de petrodolari ce a
urmat crizei petrolului din anii ’70. Criza datoriei a fost rezolvată printr-un progres cu multiple
laturi :s-a modificat, în primul rând, atitudinea creditorilor(oficiali sau privaţi), dinspre scopul
unic de a-şi recupera resursele alocate spre controlul utilizării acestora de către debitori. Efectul
acestei schimbări de atitudine s-a materializat în măsurile convenite prin înţelegeri bilaterale
între ţările cu mari datorii şi Clubul de la Paris(pentru creditorii oficiali) sau Clubul de la
Londra(pentru băncile comerciale), măsuri ce au dus la diminuarea poverii datoriei externe
asupra economiilor ţărilor îndatorate şi la înlesnirea, pentru acestea, a drumului spre dezvoltare.
În al doilea rând, managementul eficient al datoriei externe a devenit un obiectiv major de
politică macroeconomică în toate ţările lumii, în special în ţările beneficiare de împrumuturi
externe.

Definirea datoriei externe și sursele de finanțare

Datoria externă se referă la sumele de bani sau alte proprietăți datorate de rezidenții unei țări
către nerezidenți. Există mai multe modalități de a defini și calcula datoria externă, iar aceasta
poate avea înțelesuri diferite în funcție de context. În general, datoria externă exclude creditele
sau împrumuturile curente și se referă la îndatorările pe termen lung. De asemenea, investițiile
directe și donațiile sunt de obicei excluse din calculul datoriei externe. Creditorii speciali, cum ar
fi societățile mamă sau guvernul, pot fi excluși din calculul datoriei externe. Definiția comună a
datoriei externe este suma totală a pasivelor contractuale utilizate și neachitate către nerezidenți
și obligația de a rambursa ratele de capital și dobânda. Serviciul datoriei externe cuprinde plățile
externe, cum ar fi ratele de capital, dobânzile și comisioanele, derivate din datoria externă pe
parcursul unui an.

Împrumuturile contractate de rezidenții unei țări pot fi clasificate în funcție de tipul de creditori
care le acordă. În cazul împrumuturilor acordate de creditorii oficiali, acestea pot fi împărțite în
următoarele categorii:

3
A. Împrumuturi bilaterale (de la guverne străine) între băncile centrale și organisme publice
autonome. Împrumuturile bilaterale pot fi clasificate în:

a. Împrumuturi concesionale - acestea sunt împrumuturi acordate de către țările dezvoltate către
țările în curs de dezvoltare și furnizate de agenții de stat, la nivel local sau central, sau de către
agențiile lor executive. Fiecare împrumut din această categorie are următoarele caracteristici
principale:

Obiectivul principal al acestora este promovarea dezvoltării și bunăstării economice a țărilor în

curs de dezvoltare.

Aceste împrumuturi au un caracter concesional, ceea ce înseamnă că oferă anumite avantaje

speciale debitorului, cum ar fi condiții de rambursare mai favorabile sau rate de dobândă mai
scăzute.

Gradul de concesionalitate al acestor împrumuturi trebuie să fie de cel puțin 25%.

b. Împrumuturi neconcesionale - acestea sunt împrumuturi oficiale acordate de către țările

dezvoltate către țările în curs de dezvoltare, care nu întrunesc caracteristicile celor concesionale
menționate mai sus. Această categorie include:

Tranzacții oficiale bilaterale cu un grad de concesionalitate mai mic de 25% sau care, chiar dacă
au un grad mai mare de concesionalitate, au ca scop principal facilitarea exporturilor.

Credite acordate de un exportator privat dintr-o țară dezvoltată și garantate de o instituție

publică.

Gradul de concesionalitate reprezintă măsura în care condițiile unui credit extern se abat de la
condițiile standard ale piețelor internaționale de capital în favoarea debitorului.

B. Împrumuturile multilaterale sunt creditele acordate de organismele internaționale, cum ar fi

Banca Mondială, băncile regionale de dezvoltare și alte organizații internaționale și

4
interguvernamentale. Acestea pot fi împărțite în credite concesionale și neconcesionale, în
funcție de aceleași criterii ca și în cazul împrumuturilor bilaterale.

Printre instituțiile care oferă asistență financiară se numără și Fondul Monetar Internațional
(FMI). Obiectivele ajutorului financiar acordat de către FMI sunt echilibrarea macroeconomică și
ajustarea structurală. De asemenea, FMI joacă un rol important în renegocierea datoriilor între
țările debitoare și creditorii publici sau privați și sprijină țările debitoare în îmbunătățirea noilor
tehnici de finanțare.

FMI utilizează rezervele sale în principal prin:

 Trageri asupra Fondului: o țară membră poate cumpăra monede ale altor țări membre de la
FMI, plătind cu propria sa monedă. Tragerile pot fi făcute direct sau în cadrul unui
aranjament stand-by, care permite trageri treptate în funcție de îndeplinirea criteriilor de
performanță de către economia creditată.

 Finanțarea compensatorie a fluctuațiilor încasărilor din export sau a plăților pentru import:
aceasta sprijină țările membre care întâmpină dificultăți în echilibrarea balanței de plăți din
cauza fluctuațiilor încasărilor din exporturi sau a plăților pentru importuri. Această finanțare
se adaugă, de obicei, la cea realizată prin intermediul aranjamentelor stand-by.

 Finanțarea stocurilor tampon de materii prime: constă în acordarea de credite pentru

constituirea de stocuri de materii prime, având drept scop obținerea unui echilibru între
cererea și oferta de materii prime și menținerea stabilității prețurilor și a încasărilor din
exporturile de produse de bază.

 Facilitatea extinsă de ajustare structurală: reprezintă posibilitatea de a acorda asistență pe o

perioadă mai lungă unei țări membre, în special unei țări cu economie slab dezvoltată, pentru
a face față deficitului balanței de plăți.

 Facilitatea de transformare sistemică: este o nouă inițiativă a FMI, creată pentru sprijinirea
ajustării structurale și transformării sistemice a economiilor de la un sistem de comandă la
unul de piață liberă.

5
C. Împrumuturi contractate de pe pieţele de capital

 Creditul sindicalizat: Este un împrumut acordat de un grup de bănci, cunoscut sub numele de
consorțiu, unui beneficiar dintr-o țară terță. Consorțiul este format dintr-o bancă principală și
mai multe bănci participante din diferite țări, care se angajează să asocieze și alte bănci la
acordarea creditului.

 Finanțarea pe piața euroobligațiunilor: Obligațiunile sunt titluri financiare care exprimă

drepturile deținătorului față de emitent în urma unui împrumut acordat acestuia. Există mai
multe tipuri de obligațiuni, cum ar fi cele cu cupon fix sau variabil, obligațiunile cu cupon
zero și obligațiunile precare (junk bonds). Obligațiunile pot avea o scadență fixă sau
extensibilă/retractibilă și pot fi negociate pe piața secundară la o valoare de piață diferită de
cea nominală.

 Factoring-ul: Este o tehnică de finanțare pe termen scurt a operațiunilor de export, în special

pentru bunuri de larg consum. Prin factoring, un factor preia creanțele sub formă de facturi
rezultate din vânzarea de mărfuri, în schimbul unui comision. Exportatorul se substituie
factorului în drepturile și obligațiile ce rezultă din rolul de creditor, dar rămâne responsabil
pentru livrările necorespunzătoare, riscul valutar și alte operațiuni din afara contractului de
factoring.

 Leasing-ul: Este o metodă de finanțare pe termen mediu și lung în care societăți de leasing
închiriază bunuri de echipament firmelor beneficiare. Acesta implică două contracte, unul de
vânzare-cumpărare între producător și societatea de leasing și un contract de locațiune între
societatea de leasing și beneficiarul final.

Acestea sunt doar câteva exemple de tipuri de credite private contractate de pe piețele de capital.

Sistemul federal al Elveției

Sistemului federal din Elveția împarte națiunea în trei niveluri de guvernare, confederație,
cantoane și municipalități, bugetul federal se referă numai la veniturile și cheltuielile la nivel

6
național. Aceste niveluri de guvernare au propriile lor bugete și responsabilități financiare, iar
cheltuielile și veniturile lor sunt gestionate separat.1

La nivel federal, puterea este exercitată de către guvernul federal, format din șapte membri
numiți de către parlamentul federal, cunoscut sub numele de Adunarea Federală. Parlamentul
federal este alcătuit din două camere, Consiliul Național și Consiliul Statelor, și are puterea de a
legifera în problemele de competența federală.

La nivel cantonal, puterea este exercitată de guvernele și parlamentele cantonale, care sunt
responsabile de problemele de competență cantonală, cum ar fi sistemul de învățământ, dreptul
penal și administrarea locală.

La nivel municipal, puterea este exercitată de autoritățile comunale și de consiliile municipale,

care sunt responsabile de administrarea locală, cum ar fi gestionarea serviciilor publice și
impozitarea la nivel local.

În general, sistemul federal din Elveția este caracterizat prin puterea mare acordată autorităților
locale și regionale și deține principiul subsidiarității, care înseamnă că problemele ar trebui să fie
gestionate la cel mai apropiat nivel posibil de cetățeni.

Bugetele regionale (cantonale), precum și bugetele celor peste 2500 de municipalități nu sunt de
competența guvernului federal sau a parlamentului. Prin urmare, veniturile și cheltuielile lor nu
sunt luate în considerare ca parte a bugetului federal, dar împreună reprezintă mai mult de 60%
din cheltuielile publice totale.

Cu toate acestea, diferitele niveluri bugetare sunt legate între ele din punct de vedere fiscal.
Există instrumente politice, cum ar fi, de exemplu, legea „nouă armonizare fiscală” (Neuer
Finanzausgleich), care reglementează plățile financiare de la guvernul federal către cantoane și
municipalități, precum și de la cantoane mai puternice din punct de vedere fiscal la cele mai
puțin puternice din punct de vedere fiscal.2
1
https://www.admin.ch/gov/en/start.html
2
https://en.wikipedia.org/wiki/Federal_budget_of_Switzerland

7
Bugetul federal elvețian se referă la veniturile anuale (bani primiți) și cheltuielile (bani cheltuiți)
ale Confederației Elvețiene. Deoarece cheltuielile bugetare sunt emise anual de guvern, consiliul
federal și trebuie aprobate de parlament, ele reflectă politica fiscală a țării.

Constituția Elveției, adoptată în 1999, stabilește principii-cheie pentru gestionarea bugetului la

nivel federal și cantonal:
 Principiul echilibrului bugetar - cheltuielile trebuie să fie acoperite de venituri, astfel încât
bugetul să fie echilibrat.
 Principiul transparenței - guvernul trebuie să furnizeze informații clare și complete despre
bugetul său și despre deciziile de cheltuire a banilor publici.
 Principiul eficienței și eficacității - cheltuielile trebuie să fie utilizate în mod rațional și să
genereze rezultate tangibile și măsurabile.
 Principiul previziunii - bugetul trebuie să fie planificat pe termen lung și să ia în considerare
evoluțiile economice și sociale ale țării.

Potrivit datelor publicate de Statista și Eurostat, datoria publică a Elveției în 2021 a fost de
41,48% din PIB, ceea ce o plasează pe locul al doilea ca țară cu cea mai mică datorie publică din
Europa, după Estonia, iar în 2022 s-a redus la 39.12%. Pentru 2023 se prognozează o scădere
continua ca până în 2028 să ajungă la 31.7%.

Elveția una dintre țările cu cea mai mică datorie publică din Europa de-a lungul anilor

Elveția este singura țară europeană care și-a redus datoria publică de la începutul crizei
economice și financiare din 2007.

8
 Figura 1. Evoluția datoriei federale 2002-2015. (datoria de stat brută ca % din PIB)

Sursă: www.eurostat.com

Rămasă în afara Uniunii Europene, Elveția aparține acelor puține țări europene care au
îndeplinit, încă de la început, „criteriile de convergență” ale Tratatului de la Maastricht,
concepute în 1992 pentru a se asigura că economia unui stat membru este suficient de pregătită
pentru uniunea economică și monetară și adoptarea unei monede unice, euro. Pentru a adera la
uniunea monetară, țările candidate au trebuit să se străduiască mai ales să mențină datoria
publică sub 60% din PIB.

9
 Figura 3. Datoria națională a Elveției din 2013 până în 2022 în raport cu produsul intern brut
(PIB)

Sursa: https://tradingeconomics.com/switzerland/government-debt-to-gdp

Datoria națională a Elveției este estimată să scadă în mod continuu între 2023 și 2028, însumând
în total 5,5 miliarde de dolari americani (-1,63%). Datoria națională este estimată să se ridice la
330,94 miliarde de dolari americani în 2028.

Între 2014 și 2019, balanța fiscală obișnuită a guvernului general și balanța veniturilor și
cheltuielilor extraordinare au avut tendința de a se îmbunătăți. Pandemia COVID-19 a condus la
cea mai mare criză economică din decenii și a lăsat urme adânci asupra finanțelor unităților
guvernamentale în 2020. Cheltuielile în creștere în Confederare, fondurile de securitate socială și
subsectoarele cantonale și deficitul semnificativ în încasările fiscale ale Confederației (în special
impozitul pe salarii reținut) au dus la un deficit de 19 miliarde în declarația de finanțare a
guvernului general în 2020. O mare parte din cheltuielile suplimentare au fost utilizate pentru a
susține veniturile și a păstra locurile de muncă (de exemplu, compensații pentru pierderea
veniturilor și muncă redusă la timp) și pentru a finanța măsurile de sănătate (de exemplu,
achiziționarea de echipamente medicale și teste COVID-19).

10
2021 - Măsurile de stabilizare au fost extinse pentru a include asistență pentru dificultăți pentru
afaceri, în scopul de a sprijini sectoarele afectate în mod deosebit. În ciuda creșterii paralele a
veniturilor fiscale în cele patru subsectoare, povara asupra unităților guvernamentale (în special a
Confederației) a rămas foarte semnificativă în 2021. Ca rezultat, guvernul general a înregistrat un
deficit de 8,6 miliarde în 2021. La fel ca în anul precedent, acesta a fost acoperit prin obligații pe
termen scurt față de intermediari financiari și obligațiuni, și reducerea numerarului și a
echivalentului în numerar. Datoria brută a crescut cu 7,1 miliarde la 233,6 miliarde în 2021, în
timp ce datoria netă a crescut cu 9,3 miliarde la 125,3 miliarde.

Situația financiară a unităților guvernamentale este susceptibilă de a se îmbunătăți în 2022, pe

măsură ce economia elvețiană se redresează la sfârșitul anului 2021/începutul anului 2022.
Fondurile neutilizate în totalitate pentru amortizarea pandemiei COVID-19 și creșterea solidă a
taxelor pentru cantone și municipalități vor contribui în mod semnificativ la dezvoltarea
financiară pozitivă a sectorului guvernamental general.

În graficul de mai jos se poate vedea trenduel descendent al datoriei publice pentru următorii 5
ani.

Figura 4: Datoria națională între 2018 și 2028.

Sursa: https://www.statista.com/statistics/531962/national-debt-of-switzerland/

11
Bibliografie:

https://tradingeconomics.com/country-list/government-debt-to-gdp?continent=europe
https://www.statista.com/statistics/277105/national-debt-in-switzerland-in-relation-to-gross-
domestic-product-gdp/
https://tradingeconomics.com/switzerland/indicators
https://tradingeconomics.com/switzerland/government-debt-to-gdp
http://www.swissinfo.ch/eng/public-debt_switzerland--the-champion-saver-of-europe/42221592
https://www.cato.org/publications/commentary/how-swiss-debt-brake-tamed-government
http://www.tradingeconomics.com/switzerland/external-debt
https://www.efd.admin.ch/efd/en/home.html
https://www.statista.com/statistics/277105/national-debt-in-switzerland-in-relation-to-gross-
domestic-product-gdp/
https://www.statista.com/statistics/531962/national-debt-of-switzerland/
https://cepr.org/voxeu/columns/putting-swiss-public-debt-good-use

12