5.

Datoria publica externa

Imprumuturile externe constituie una din formele exportului de capital.
creditele externe se pot grupa dupa diferite criterii :

Imprumuturile sau

a)

dupa destinatie, se disting credite pentru marfuri si credite financiare. Primele sunt mai
frecvente si se acorda pentru cumaparari de marfuri de la creditori sau din atara acestora.
Cele din urma se intalnesc mai rar si se acorda de organisme financiare internationale in
valuta convertibila ce se utilizeaza de debitor, potrivit nevoilor sale

b)

in functie de durata pentru care se acorda , creditele externe pot fi : pe termene scurte
(1-2 ani), mijlocii (3-5 ani ), lungi (peste 5 ani).

Beneficiarul creditului extern este interesat ca termenul de rambursare sa fie suficient de

indepartat pentru a-si putea procura resursele necesare restituirii acestuia si achitarii dobanzilor
altor cheltuieli aferente.
In cadrul termenului final se stabilesc trei perioade distincte si anume :
1) perioada de utilizare a creditului;
2) perioada de gratie in cursul caruia nu se fac plati pentru rambursarea creditului;
3) perioada de rambursare propriu - zisa a creditului.
La acordarea creditului, imprumutatorul poate sa pretinda o garantie materiala sau morala. In
primul caz, garantia poate sa conste din marfuri, documente de dispozitie asupra marfurilor
( conosamente, warrante etc. ), actiuni si obligatiuni, depozite ale unor firme, ale unor institutii
guvernamentale, bunuri imobiliare, venituri ale statului ( taxe vamale, accize etc.), rezervele de
aur si devize ale statului.
In lipsa unor garantii materiale directe, un creditor poate pretinde ca imprumutul care
intentioneaza sa-l acorde unui stat sa fie garantat de doua sau mai multe stat care se bucura de o
reputatie nestirbita pe piata capitatului de imprumut.
c) Privite din punct de vedere al creditorului, creditele externe pot fi acordate de catre:
-intreprinderi furnizoare ( credite comerciale sau de firma );
- banci si alte institutii financiare (credite bancare);
-guverne (credite guvernamentele);
-organisme financiare internationale ( credite financiare);
-si alte persoane fizice (imprumuturi de stat).
Organismele financiare internationale acorda asistenta publica pe baze multilaterale.
Printre organismele financiare internationale care acorda asistenta publica multilaterala :Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), Corporatia Financiara Internationala

(C.F.I.), organisme financiare regionale, organisme financiare ale Comunitatii Economice

Europene (Fondul European de Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii).
Din punct de vedere al beneficiarului de credite externe, in calitate de imprumutat pot sa
apara : intreprinderi private, banci, guverne, unitati administrativ-teritoriale, intreprinderi de stat
si alte institutii de drept public.
Intrucat imprumuturi in strainatate, pe langa persoanele de drept public, pot contracta si
alte persoane fizice si juridice, notiunea de datorie externa nu se suprapune perfect aceleia de
datorie publica externa.
Datoria externa este mai larga si mai multe sensuri, si anume :
a)

datoria externa bruta in sens larg, care cuprinde sumele de bani si alte valori pe care
rezidentii unei tari, persoane fizice si juridice, le datoreaza strainatatii la un moment
dat, inclusiv sumele datorate de stat, unitatile administrativ-teritoriale si alte entitati
de drept public. Datoriile la care ne referim provin din imprumuturi de tot felul,
achizitii de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii pe credit, investitii
directe de capital, indeplinirea altor obligatii derivand di contracte sau diverse
reglementari.

b)

datorie externa bruta in sens restrans, care cuprinde obligatiile banesti fata de
strainatate , cu urmatoarele exceptii : creditele pe termen scurt (sub un an), investitiile
straine directe, care nu au stabilite termene de rambursare; ajutoarele cu caracter
nerambursabil primite in cadrul programelor de asistenta publica bi- si multilaterala,
creditele contractate de persoane fizice si juridice negarantate de autoritatile
competente.

c)

datorie externa neta, care curinde diferenta dintre activele publice si private ale
rezidentilor unei tari in strainatate (disponibilitati valutare, imprumuturi acordate,
investitii directe, titluri, diverse alte creante si valori) si activele detinute de rezidenti
straini in tara considerata(imprumuturi primite de la guverne, agentii guvernamentale
si alte entitati publice, credite primite de la banci private, organisme financiare si alti
creditori, investitii de capital, titluri, disponibilitati valutare si alte valori apartinand
unor persoane publice sau private straine). Indicatorul datoriei externe nete se
foloseste in cazul tarilor care apar in dubla ipostaza : de creditoare si de debitoare fata
de strainatate.

In legatura cu datoria externa a unei tari, se folosesc diversi indicatori, care reflecta gradul
de indatorare fata de strainatate, precum si efortul valutar pe care acesta il reclama.
Astfel, gradul de indatorare a unei tari fata de strainatate se exprima cu ajutorul marimii
absolute a datoriei externe, al marimii medii a datoriei respective pe un locuitor si al raportului
dintre datoria externa si venitul national (produsul intern brut).
Marimea datoriei externe totale si medii pe un locuitor arata suma datorata strainatatii
la un moment dat, fara legatura cu esalonarea in timp a rambursarii acesteia. Marimea absoluta a
datoriei externe se poate determina prin transformarea valutelor in care aceasta a fost exprimata
in moneda nationala sau intr-o valuta externa.
Marimea absoluta a datoriei extene se poate determina prin transformarea valutelor in care
aceasta a fost exprimata in moneda nationala sau intr-o valuta straina de larga circulatie.

La fel se procedeaza si cu datoria externa medie pe locuitor.

Exprimarea datoriei externe intr-o valuta straina, care indeplineste pe scara larga functia
de bani universali; prezinta avantajul ca faciliteaza comparatiile internationale.
Raportul dintre datoria externa si venitul national (PIB) arata cat din venitul national
(PIB) al anului considerat a fi necesar pentru rambursarea acelei datorii.
Acest indicator are o valoare teoretica, deoarece datoria se ramburseaza in mod esalonat,
iar din venitul national (PIB) al unui an numai o parte poate fi utilizata pentru onorarea
angajamentelor fata de strainatate.
In practica, pentru exprimarea gradului de indatorare fata de strainatate se mai foloseste si
indicatorul raportul dintre datoria externa si incasarile din exportul de marfuri si servicii.
Efortul valutar antrenat de datoria externa a unei tari se determina cu ajutorul marimii
absolute a serviciului datoriei externe (separat cu ajutorul marimii dobanzilor aferent acestei
datorii) si al raportului dintre serviciului datoriei externe si incasarile din exportul de marfuri si
servicii (separat cu ajutorul raportului dintre dobanzile platite si incasarile din export).
Cu cat mai mare este efortul valutar reclamat de datoria externa, cu atat mai mici vor fi
resursele valutare ale unei tari ramase pentru plata importurilor destinate dezvoltarii economice
si sociale a unei tari si aprovizionarea acesteia cu bunuri de consum absolut indispensabili.