Referat Finante Publice

Universitatea Hyperion
Facultatea de științe economice
DATORIA PUBLICĂ
Student: Pană Cristina Teodora

Specializarea: Contabilitate și informatică de gestiune
Anul I
București
2019
CUPRINS:
1. Datoria publică - conținutul datoriei publice și formele sale de manifestare
2. Datoria publică internă –indicatori de analiză
3. Datoria publică externă –indicatori de analiză
4. Concluzii
5. Bibliografie
DATORIA PUBLICĂ
1. Datoria publică – Conținutul datoriei publice și formele sale de
manifesta
Datoria publică reprezintă valoarea totală a angajamentelor statului, inclusiv

cheltuielile generate de acestea.
Schematic, datoria publică totală se prezintă că în figura următoare :

Datoria publică totală reprezintă totalitatea obligațiilor pecuniare ale statului
(guvern, instituții publice, financiare, unități administrativ-teritoriale) la un moment dat,
rezultate din împrumuturi interne și externe (în lei și în valută) contractate pe termen scurt,
mediu și lung, precum și obligațiile statului către trezoreria proprie, pentru sumele avansate
temporar în scopul acoperirii deficitului bugetar.
Împrumuturile externe reprezintă una din formele exportului de capital. În orânduirile
precapitaliste şi în perioada manufacturieră împrumuturile externe se întâlneau sporadic.
O dezvoltare fără precedent au cunoscut-o împrumuturile de stat în secolul al XX-
lea, ca urmare a formării, pe piaţa ţărilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care
îşi caută un plasament peste graniţă în condiţii mai avantajoase decât în interior.
Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de autorităţile publice
centrale, de unităţile administrativ-teritoriale şi de alte entităţi publice, de la persoanele fizice
sau juridice pe piaţă internă şi în străinătate şi rămase de rambursat la un moment dat.
Statul îşi procură resursele financiare atât de pe piaţa internă, cât şi din străinătate
şi, ca urmare, datoria publică are un caracter intern şi unul extern, astfel:
Structura datoriei publice = Datoria internă + Datoria externă

gsDpi = (Dpi/Dpt) * 100
gsDpe = (Dpe/Dpt) * 100
unde:
gsDpi/ gsDpe = greutatea specifică a datoriei publice interne/externe
Dpi/ Dpe = datoria publică internă/externă
Dpt = datoria publică totală
Cu cât gradul de dezvoltare este mai ridicat, cu atât piaţa internă a capitalului de
împrumut este mai extinsă şi mai diversificată, cu cât exportul este mai activ şi excedentar
importului, cu atât mai mult ţara respectivă îşi procură resursele financiare de pe piaţa
internă.
Structura datoriei publice este următoarea:
- datorie pe termen lung, compusă din datorii care, la data la care sunt contractate, sunt
exigibile după mai mult de 5 ani, fiind remunerate cu rate ale dobânzii apropiate de cele
practicate pe pieţele financiare;
- datorie pe termen scurt sau mediu, care regrupează datoriile exigibile în mai puţin de 5
ani, remunerate cu rate apropiate de cele ale pieţei monetare, în această categorie intrând
bonurile de tezaur şi împrumuturile Băncii Centrale;
- datorie la vedere, care înglobează sumele colectate de Trezorerie prin circuitul său
propriu, reunind depozitele corespondenţilor trezoreriei şi moneda divizionară.
Referitor la datoria pe termen lung, în ţările occidentale, politica de apropiere a

titlurilor de stat de celelalte tipuri de împrumuturi, graţie armonizării tehnicilor de plasament
şi suprimării majorităţii avantajelor fiscale, a fost completată cu o politică de reînnoire a
produselor financiare, ceea ce a dus la apariţia de noi tipuri de împrumut şi la diversificarea
formulelor propuse.
În ceea ce priveşte datoria pe termen mediu şi scurt, aceasta este acoperită în
general prin bonuri de tezaur în cont curent, titluri foarte lichide, treptat aceste bonuri
devenind negociabile şi accesibile tuturor instituţiilor, ceea ce a permis un control mai bun
al evoluţiei masei monetare imputabile finanţării deficitelor bugetare.
Sumele exigibile pe termen scurt constituie datoria flotanta, iar cele exigibile la
scadente mijlocii si lungi constituie datoria consolidata.
Referitor la termenul de exigibilitate - datorie flotanta şi datorie consolidată- este
evident că pentru o ţară contează mai mult efortul financiar pe care trebuie să-l facă pentru
rambursarea datoriei scadente şi plata dobânzilor aferente în lunile următoare, decât cel
care se profilează la orizont peste 5-10 ani. De aceea, cu cât ponderea datoriei flotante în
totalul datoriei publice este mai mare, cu atât nevoia de resurse financiare este mai
presantă, iar procurarea acestora mai dificilă.
2. Datoria publică internă –indicatori de analiză
La nivel national, atât angajarea împrumuturilor publice de pe piata financiara interna,

cât si garantiile acordate de stat unor terte pentru a contracta împrumuturi se realizeaza de
catre Guvern, în limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului Finantelor
sau al altor institutii financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului.
Datoria publică internă constituie o obligație irevocabilă și necondiționată a statului
de a rambursa împrumuturile contractate în lei, de a plăti dobânzile, câștigurile și alte costuri
aferente.
Pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice interne se acordă o autorizare bu-
getară permanentă, respectiv o aprobare nelimitată de rambursare a împrumuturilor și de
plată a dobânzilor și câștigurilor aferente, care nu necesită aprobări suplimentare prin legea
anuală a bugetului de stat.
Datoria publică internă este determinată de:
a) împrumuturile pe termen scurt, contractate de stat, la Banca Nationala a României,
pentru echilibrarea bugetului de stat si care se ramburseaza în cursul anului;
b) emisiunea de bonuri de tezaur în scopul echilibrarii bugetului de stat, rambursabile din
resurse bugetare pâna la finele anului;
c) plasarea de înscrisuri, prin subscriptie publica, pe termen mediu si lung, în scopul
procurarii resurselor banesti necesare pentru acoperirea deficitului bugetar anual;
d) garantiile ce se acorda de stat pentru credite bancare interne primite de anumite unitati
economice si administrativ-teritoriale în scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare eco-
nomica;
e) folosirea pe termen scurt a disponibilitatilor din conturile Trezoreriei publice.
Dimensiunile datoriei publice sunt date de:
• volumul datoriei publice interne
• mărimea medie a datoriei publice interne pe locuitor
• gradul de îndatorare.
Volumul datoriei publice interne (Mărimea absolută a datoriei interne) este

reprezentată de suma împrumutată de autorităţile publice centrale, de unităţile administrativ-
teritoriale şi de alte entităţi publice, de la persoanele fizice sau juridice de pe piaţa internă şi
rămasă de rambursat la un moment dat.
Mărimea medie a datoriei publice interne pe locuitor se determină, atât în unitate
monetară locală cât şi într-o altă unitate monetară a altei ţări, pentru efectuarea unor studii
comparative la nivel internaţional, după cum urmează:
unde:
DIum/loc = datorie publică internă în unitate monetară naţională pe locuitor
DIUSD/loc = datorie publică internă în altă unitate monetară naţională (USD) pe locuitor Cs
= curs de schimb um/altă unitate monetară naţională (USD).
Gradul de îndatorare (Gî) a ţării la un moment dat se determină prin raportarea

soldului datoriei publice interne la produsul intern brut, astfel:
Indicatorul astfel stabilit arată în ce măsură valoarea adaugată într-un an este grevată
de datoria publică. Sau, altfel spus, dacă datoria publică a ţării ar trebui rambursata integral
în anul de referinţă, ce procent din produsul intern brut ar trebui utilizat. Acest indicator are
o valoare pur teoretică, deoarece nici o ţară nu ar putea aloca întregul produs intern brut
amortizării datoriei publice, ci numai partea din aceasta rămasă după efectuarea prelevărilor
absolut indispensabile la fondul de consum şi la formarea brută de capital.
Alături de aceşti indicatori, un interes deosebit îl prezintă indicatorii care
caracterizează efortul financiar anual, pe care datoria publică îl reclamă. Acest efort se
materializează în serviciul datoriei publice interne.
Efortul financiar se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, după cum urmează:
· mărimea absolută a serviciului datoriei publice interne
· mărimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice
· raportul dintre serviciul datoriei publice şi produsul intern brut
· raportul dintre serviciul datoriei publice şi total cheltuieli publice
· ponderea serviciului datoriei publice în totalul cheltuielilor bugetare.
Mărimea absolută a serviciului datoriei publice interne cuprinde cheltuielile cu
rambursarea datoriei propriu-zise şi cele legate de plata dobânzilor aferente, astfel:
SDI = Amortizarea DPI + Cheltuieli cu plata dobânzilor şi alte cheltuieli
unde:
SDI = serviciul datoriei publice interne
DPI = datoria publică internă
Mărimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice se determină, atât în unitate
monetară locală cât şi într-o altă unitate monetară a altei ţări, pentru efectuarea unor studii
comparative la nivel internaţional, după cum urmează:
unde:
SDIum/loc = serviciul datoriei publice interne în unitate monetară naţională pe locuitor
SDIUSD/loc = serviciul datoriei publice interne în altă unitate monetară naţională
(USD) pe locuitor
Cs = curs de schimb um/altă unitate monetară naţională (USD)
Raportul dintre serviciul datoriei publice şi produsul intern brut se calculează conform
relaţiei:
unde:
PIB = produsul intern brut
Raportul dintre serviciul datoriei publice şi total cheltuieli publice se determină astfel:
unde:
Cp = cheltuieli publice
Ponderea serviciului datoriei publice în totalul cheltuielilor bugetare se calculează

conform formulei:
unde:
Cb = cheltuieli publice
Deosebit de indicatorii prezentaţi mai sus, se mai calculează şi următorii indicatori:
· cuantumul anual al dobânzilor
· raportul dintre dobânzi şi PIB
· ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor publice
· ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor bugetare
Aceşti indicatori exprimă dimensiunile contraprestaţiei pe care statul o datorează
creditorilor săi în decursul unui an.
Raportul dintre dobânzi şi PIB se determină astfel:

unde:
Dob = dobânzi aferente datoriei publice interne PIB = produsul intern brut.
Ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor publice se calculează conform formulei:
unde:
Dob = dobânzi aferente datoriei publice interne Cp = cheltuieli publice
Ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor bugetare se determină astfel:
unde:
Dob = dobânzi aferente datoriei publice interne
Cb = cheltuieli bugetare
3. Datoria publică externă –indicatori de analiză
Împrumuturile externe reprezintă una din formele exportului de capital. În orânduirile
precapitaliste şi în perioada manufacturieră împrumuturile externe se întâlneau sporadic; o
dezvoltare fără precedent au cunoscut-o împrumuturile de stat în secolul al XX-lea, ca
urmare a formării, pe piaţa ţărilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care îşi caută
un plasament peste graniţă în condiţii mai avantajoase decât în interior.
Gruparea împrumuturilor sau creditelor externe se poate face după diferite criterii:
a) în funcţie de destinaţie:
· credite de mărfuri;
· credite financiare.
b) în funcţie de durata pentru care se acordă:
· credite pe termen scurt (1-2 ani);
· credite pe termen mijlociu (3-5 ani); · credite pe termen lung (peste 5 ani).
c) din punct de vedere al rambursării creditelor
· credite rambursate în cote egale;
· credite rambursate în cote inegale, care pot creşte în mod progresiv; · credite rambursate
într-o singură tranşă.
d) din punct de vedere al creditorului:
· credite acordate de întreprinderi furnizoare (credite comerciale sau de firmă); · credite
acordate de bănci şi alte instituţii financiare (credite bancare);
· credite bancare acordate de guverne (credite guvernamentale);
· credite acordate de organisme financiare internaţionale (credite financiare);
· credite acordate de rentieri şi alte persoane fizice (împrumuturi de stat).
e) din punct de vedere al benficiarului de credite externe:
· credite acordate întreprinderilor private;
· credite acordate băncilor;
· credite acordate guvernului, unităţilor administrativ-teritoriale, întreprinderilor de
stat şi altor instituţii de drept public.
Noţiunea de datorie externă este mai largă decât aceea de datorie publică externă şi
are mai
multe sensuri:
a) datorie externă brută în sens larg, care cuprinde sumele de bani şi alte valori pe
care
rezidenţii unei ţări, persoane fizice şi juridice, le datorează străinătăţii la un moment dat.
Aceasta interpretare care vizează toate obligaţiile băneşti faţă de străinătate, indiferent dacă
au caracter public sau privat, de gradul lor de exigibilitate, de existenţa sau nu a unei
garanţii, deşi corectă, ea nu are aplicabilitate practică, deoarece este dificil de inventariat
toate obligaţiile faţă de străinătate;
b) datoria externa brut în sens restrâns, care cuprinde obligaţiile băneşti faţă de
străinătate, cu următoarele excepţii:
- creditele pe termen scurt (sub un an) ;
- investiţiile străine directe, care nu au stabilite termene de rambursare sau de lichidare;
- ajutoarele cu caracter nerambursabil primite în cadrul programelor de asistenţă;
- împrumuturi externe cu o perioada de graţie de 10-15 ani sau mai mare;
- împrumuturi acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau reprezentanţelor
în condiţii avantajoase;
- creditele contractate de persoanele fizice sau juridice negarantate de autorităţile publice
competente.
c) datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale şi a celorlalte instituţii din
sistemul său, care cuprinde:
- sumele datorate unor creditori publici şi privaţi, în valută, bunuri sau servicii cu o perioadă
de rambursare mai mare de un an;
- sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publică.
- În această interpretare, datoria externa nu cuprinde:
- datoria persoanelor private către străinătate negarantată de autorităţile publice;
- datoria din tranzacţiile cu FMI;
- datoria care poate fi achitată, la opţiunea debitorului, în moneda ţării sale;
- sumele datorate unor creditori rezidenţi în străinătate, pentru care nu au fost stabilite
termene de plată.
d) datoria externă netă, care cuprinde diferenţa dintre activele publice şi private ale
rezidenţilor unei ţări în străinătate (disponibilităţi valutare, împrumuturi acordate, investiţii
directe, titluri, diverse alte creanţe şi valori) şi activele deţinute de rezidenţii străini în ţara
considerată (împrumuturi primite de la guvern, agenţii guvernamentale şi alte entităţi
publice, credite primite de la bănci private, organisme financiare şi alţi creditori, investiţii de
capital, titluri, disponibilităţi străine.
Acest indicator se foloseşte în cazul ţărilor care apar în dubla ipostază: de creditoare
şi de debitoare faţă de străinătate. În timp, în raportul dintre creanţele şi angajamentele
externe pot apare mutaţii, astfel încât o ţară din creditor mondial (per sold) să devină debitor
mondial sau invers. Este cazul SUA, care până în anul 1984 era primul creditor al lumii, din
anul următor devenind cel mai mare debitor net al lumii.
În legătură cu datoria externă a unei ţări, se folosesc diverşi indicatori care reflectă
gradul de îndatorare faţă de străinătate, precum şi efortul valutar pe care acesta îl reclamă.
Astfel gradul de îndatorare al unei ţări faţă de străinătate se exprimă cu ajutorul următorilor
indicatorilor:
Mărimea absolută a datoriei publice externe reprezintă suma împrumutată de
autorităţile publice centrale, de untităţile administrativ-teritoriale şi de alte entităţi publice, de
la persoane fizice sau juridice de pe piaţa externă şi rămasă de rambursat la un moment
dat, calculată prin transformarea valutelor în care a fost determinată datoria externă într-o
valută de largă circulaţie.
Mărimea medie a datoriei externe pe un locuitor se determină prin împărţirea
datoriei externe totale, exprimată într-o valută de largă circulaţie internaţională, la numărul
populaţiei, şi serveşte la efectuarea de comparaţii în timp pe plan naţional şi internaţional),
astfel:
unde:
DEum/loc = datorie publică externă în unitate monetară naţională pe locuitor
DEUSD/loc = datorie publică externă în altă unitate monetară naţională (USD) pe locuitor
Cs = curs de schimb um/altă unitate monetară naţională (USD)
Mărimea raportului dintre datoria externă şi produsul intern brut arată cât din
produsul intern brut al anului considerat ar fi necesar pentru rambursarea acestei datorii şi
se stabileşte astfel:
Indicatorul astfel stabilit arată în ce măsură valoarea adaugată într-un an este grevată
de datoria publică externă. Acest indicator are o valoare pur teoretică, deoarece nici o ţară
nu ar putea aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice externe, ci numai
partea din aceasta rămasă după efectuarea prelevărilor absolut indispensabile la fondul de
consum şi la formarea brută de capital.
Raportul dintre datoria externă şi încasările din exportul de bunuri şi servicii
arată în cât timp (luni sau ani) s-ar putea rambursa datoria unei ţări faţă de străinătate pe
seama valutei încasate din vânzările de bunuri şi prestările de servicii peste graniţă, astfel:
unde:
DE = datoria publică externă
Vexp = încasările (veniturile) din exportul de bunuri şi servicii
Şi acest indicator are o valoare teoretică, deoarece o parte din valuta încasată se
foloseşte pentru achitarea importurilor de bunuri şi servicii, plăţii dobânzilor şi comisioanelor
aferente şi pentru alte plăţi.
Gradul de îndatorare a ţării faţă de exterior trebuie completat cu efortul financiar-
valutar reclamat de datoria externă, care indică povara respectivei datorii în anul considerat.
Efortul financiar-valutar generat de datoria externă este indicat de serviciul datoriei externe,
care include rambursarea ratelor împrumuturilor externe (denumite şi rate de capital),
exigibile în anul considerat, precum şi plata dobânzilor, comisioanelor şi altor cheltuieli
aferente datoriei externe, exigibile în acelaşi plan.
Serviciul datoriei publice externe (SDE) se determină astfel:
SDE = Amortizarea DE + Cheltuieli cu plata dobânzilor şi alte cheltuieli
unde:
DE = datoria publică externă
Mărimea medie pe un locuitor a serviciului datoriei publice externe interne în

unitate monetară naţională şi în altă unitate naţională (USD) se calculează astfel:
unde:
SDEum/loc = serviciul datoriei publice externe în unitate monetară naţională pe locuitor
SDEUSD/loc = serviciul datoriei publice externe în altă unitate monetară naţională ( USD)
pe locuitor
Cs = curs de schimb um/USD
Ponderea serviciului datoriei publice externe în totalul cheltuielilor bugetare se

calculează conform următoarei formule:
unde:
SDE= serviciul datoriei publice externe
Cb = cheltuieli bugetare
Ponderea serviciului datoriei publice externe în totalul cheltuielilor publice se

determină după cum urmează:
unde:
Cp = cheltuieli publice
Raportul dintre serviciul datoriei publice externe şi PIB se determină astfel:
unde:
PIB = produsul intern brut
Raportul dintre serviciul datoriei publice externe şi încasările (veniturile) din
exportul de bunuri şi servicii se determină astfel:
unde:
Vexp = încasările (veniturile) din exportul de bunuri şi servicii
4. CONCLUZII
Datoria publică reprezintă totalitatea împrumuturilor de stat contractate de stat şi nerambursate încă.
Spre deosebire de datoria publica interna, datoria publica externa este mai
împovaratoare din urmatoarele motive principale:
a) împrumuturile externe trebuie rambursate, în timp ce împrumuturile interne pot fi trans-
formate în împrumuturi perpetue sau rambursarea lor poate fi amânata printr-o conversie
într-un împrumut pe termen lung;
b) obligatiile privind dobânzile si alte cheltuieli aferente împrumuturilor externe se sta-
bilesc de catre creditori, guvernul tarii beneficiare neavând control asupra acestora;
c) o depreciere a valutei debitorului pe pietele monetare interne creste povara platilor de
dobânzi si a capitalului rambursat;
d) platile trebuie efectuate la termenele stabilite de catre creditori si nu la cele convenabile
tarii debitoare;
e) neplata/nerestituirea la termene stabilite a dobânzilor, comisioanelor sau a capitalului
împrumutat tage penalitati si creeaza dificultati pentru obtinerea unor credite în viitor;
f) balanta de plati este influentata negativ daca sumele obtinute prin împrumuturi externe
nu sunt utilizate pentru cresterea exporturilor sau pentru reducerea importurilor tarii deb-
itoare;
g) pierderea de suveranitate reprezinta, uneori, un pret indirect al recurgerii la împrumu-
turi externe (este cazul împrumuturilor obtinute de la unele institutii financiare internationale
si care pot cere guvernului tarii beneficiare sa promoveze anumite politici economice).
Potrivit legislatiei românesti în vigoare, la propunerea Guvernului, Parlamentul ap-
roba plafonul de credite externe în limita gradului de îndatorare externa, în care se înca-
dreaza necesarul de împrumuturi externe pe baza strategiei privind datoria publica externa.
Garantarea de catre stat, prin Ministerul Finantelor, a unor credite externe pentru
investitii contractate de societati comerciale, regii autonome si institutii publice, se efec-
tueaza pe baza analizelor de proiect ale Bancii de Export-Import a României (EXIMBANK
S.A.). Analizele de proiect, care au la baza documentatiile întocmite de catre solicitantii
creditelor externe, se înainteaza Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de
Comert Exterior, care poate sa aprobe sau nu continuarea procedurii de contractare a
creditelor externe.
5. Bibliografie
1. Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti;
2. Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti;
3. Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa;
4. Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București;
5. Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti.

Referat Finante Publice

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referat Finante Publice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Hyperion

Facultatea de științe economice

Student: Pană Cristina Teodora

1. Datoria publică - conținutul datoriei publice și formele sale de manifestare

2. Datoria publică internă –indicatori de analiză

3. Datoria publică externă –indicatori de analiză

Datoria publică reprezintă valoarea totală a angajamentelor statului, inclusiv

Schematic, datoria publică totală se prezintă că în figura următoare :

Structura datoriei publice = Datoria internă + Datoria externă

Structura datoriei publice este următoarea:

Referitor la datoria pe termen lung, în ţările occidentale, politica de apropiere a

2. Datoria publică internă –indicatori de analiză

La nivel national, atât angajarea împrumuturilor publice de pe piata financiara interna,

Volumul datoriei publice interne (Mărimea absolută a datoriei interne) este

Gradul de îndatorare (Gî) a ţării la un moment dat se determină prin raportarea

SDI = Amortizarea DPI + Cheltuieli cu plata dobânzilor şi alte cheltuieli

Ponderea serviciului datoriei publice în totalul cheltuielilor bugetare se calculează

Raportul dintre dobânzi şi PIB se determină astfel:

Ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor publice se calculează conform formulei:

Ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor bugetare se determină astfel:

3. Datoria publică externă –indicatori de analiză

Serviciul datoriei publice externe (SDE) se determină astfel:

SDE = Amortizarea DE + Cheltuieli cu plata dobânzilor şi alte cheltuieli

Mărimea medie pe un locuitor a serviciului datoriei publice externe interne în

Ponderea serviciului datoriei publice externe în totalul cheltuielilor bugetare se

Ponderea serviciului datoriei publice externe în totalul cheltuielilor publice se

S-ar putea să vă placă și