Comentariul unei poezii

Comentariu de fond
Introducerea: încadrare într-un context literear (curent),
eventuale precizări privind apariția, ideea generală a textului
orientată spre scoaterea în evidență a elementului original
(particularitățile lumii descrise, a construirii unui personaj sau
mai multor, principii de viață enunțate, reflecții filozofice etc.)
Titlul: Ceea ce se poate dezvolta „pe lângă titlu”, adică
domeniile cu care cuvintele din titlu intră în relație, eventuale
figuri de stil din titlu, ce se poate presupune citind doar titlul.
Tema: o formulare argumentată privind filonul principal al
textului, ideii careia servește întregul text, pentru ce a fost
scrisă opera. Ideea trebuie bine înțeleasă și răsînțeleasă, apoi
se va proceda la enunțarea ei detaliat.
„Epicul”: chiar și o poezie poate fi „povestită”. Pornind cu
„Poezia începe cu precizarea că” poți rescrie textul liric CU
CUVINTELE TALE. Recomand înainte de etapa aceasta să te
așezi frumos și citind un vers două se formulezi tare în minte:
„de aici înțeleg că”! (lucru esențial) și așa duci până la sfârșit
textul. *De fapt recomand asta înainte de începerea
comentariului.
Comentariu de formă
Precizarea elementelor de prozodie: rimă, ritm, măsură,
mărimea versurilor, împărțirea în strofe.
Împărțirea poeziei în secvențe poetice în funcție de ideile
exprimate. Pentru fiecare secvență oferi un subtitlu, nu
secvența 1, secvența 2, ci „secvența precizării moștenirii
spirituale și nu materiale”, respectiv „secvența ilustrării forței
transformatoare a artei”. Acestea sunt pentru începutul poeziei
„Testament”.
Începi pentru fiecare secvență să identifici imaginile
artistice (vizuale, auditive sau simple idei, dacă n-ai imagini)
și să arăți prin ce figuri de stil sunt alcătuite. Este esențial
verbul „sugerează” sau „arată”. Evită „eu cred că aici”, ci
preferă „poetul realizează prin aceasta”. Ca să nu ai repetiție
alternează „poetul” cu „eul liric”. Evită „autorul”. În
comentarea unei figuri de stil mai întâi de toate trebuie foarte
bine să o înțelegi. Las-o să te pătrundă, RE-EXPRIM-O în
cuvintele tale în minte și apoi apucă-te să o comentezi. Nu se
poate comentariu de poezie fără să fii în stare să enunți ideile
poeziei în cuvintele tale! Joacă-te cu legarea figurilor de stil
care împreună sugerează....pune în evidență antitezele. Arată
cum de la o idee se trece la alta, gen :„după arătarea felului în
care oamenii care preferă cunoașterea rațională sugrumă vraja
tainelor poetul prezintă poziția sa de om care preferă
cunoașterea revelatorie”. Cuvântul „lumina” sugerează...,
cuvântul „sugrumă” sugerează... Asta este pentru poezia „Eu
nu strivesc...”.
Încheierea: reiei puțin din introducere, mai adaugi ceva nou
ce-ți vine în minte după ce ai comentat până aici și în finalul
finalului precizezi ce trebuie să înțelegem din poezie. Evită
„din poezie trebuie să înțelegem”, ci preferă „așadar, poezia
prezintă/sugerează/îndeamnă”. Baftă!