10.4.

Stabilirea formei şi dimensiunilor semifabricatului pentru ambutisare

10.4.1. Principiul metodei

Aşa cum s-a menţionat, la ambutisare se consideră, cel puţin pentru necesităţile practice, că
grosimea semifabricatului nu se modifică în timpul deformării, şi prin urmare legea constanţei
volumului se poate exprima considerând egalitatea ariilor semifabricatului iniţial şi a piesei
ambutisate.
Prin urmare, din această egalare, cunoscând aria piesei ambutisate se poate stabili aria
semifabricatului iniţial:
Spiesă = Ssemifabricat plan.

Datorită anizotropiei plane a semifabricatelor folosite la ambutisare (de regulă obţinute prin
laminare la rece), a impreciziei poziţionării lor în raport cu elementele active, a neuniformităţii
condiţiilor de frecare pe conturul plăcii de ambutisare, piesa ambutisată nu rezultă cu marginea
uniformă. Din acest motiv, în multe situaţii apare necesitatea unei operaţii ulterioare de tăiere a
marginii prin care să se corecteze aceste neregularităţi şi piesa să fie adusă în limitele cerute pentru
precizia dimensională şi de formă.
Pentru a realiza tăierea marginii este însă nevoie să se prevadă cantitatea de material
necesară, respectiv un anumit adaos h la piesele fără flanşă şi df la piesele cu flanşă, care se va
îndepărta prin tăiere (vezi fig.10.16).
Această valoare se adaugă la dimensiunea zonei respective, şi cu aceste noile valori se
calculează mai departe dimensiunea corespunzătoare a semifabricatului de ambutisat.
 h
df df

h d a) b)
d

Fig.10.16

Valoarea adaosului pentru tăierea marginii h depinde de înălţimea piesei ambutisate şi de

înălţimea relativă h/d, iar cea a adaosului df depinde de diametrul df al flanşei şi de diametrul relativ
df/d (vezi şi fig.10.16, a - piesa fără flanşă; b - piesa cu flanşă).
Forma semifabricatului plan iniţial depinde de tipul piesei ambutisate: pentru piese de
revoluţie acesta este circular, pentru piese paralelipipedice - aproximativ oval, etc.
 10.4.2. Pentru piesele de revoluţie

Pentru determinarea dimensiunilor semifabricatului plan necesar ambutisării se pot folosi

următoarele metode: analitică, grafo-analitică şi grafică, ţn funcţie de elementele avute la dispoziţie, de
posibilităţile de lucru şi de precizia cerută pentru determinarea semifabricatului.
Cea mai precisă şi deci cea recomandabilă este metoda analitică. Pentru celelalte metode
vezi bibliografia.

df df
h
sa Metoda analitică - asigură cea mai bună
precizie de calcul şi este cea mai simplu de aplicat.
sa Pentru calcul, se descompune forma piesei ambutisate
s1 d d
h

s2 s1 h în forme geometrice simple, pentru care se poate

determina aria (laterală) - figura 10.17, şi se foloseşte
egalitatea:
sn sn
Fig.10.17 D 2 n
Ssemif = = Spiesa = s1 + s 2 + ... + s n + s a =  s i + s a (10.56)
4 i =1

din care: D = 1,13 s a +  s i (10.57)

unde si sunt ariile elementelor simple în care a fost descompusă piesa ambutisată, şi sa - aria co-
respunzătoare adaosului necesar tăierii marginii.
 Se recomandă ca în cazul ambutisării pieselor mici, a prelucrării semifabricatelor cu
grosimea peste 1 mm, sau pentru piesele de precizie ridicată, dimensiunile pentru calculul ariilor
parţiale să fie considerate pentru linia medie a conturului secţiunii piesei.
Pentru celelalte situaţii, se vor considera dimensiunile pentru linia corespunzătoare
conturului exterior al piesei ambutisate.

Dacă nu este posibilă descompunerea piesei în forme

geometrice simple, pentru calculul ariei sale laterale se poate face apel la
Rg teorema lui Pappus-Guldin, conform căreia: aria obţinută prin rotirea
unei curbe generatoare G în jurul unei axe pe care nu o intersectează,
Cg
este egală cu produsul dintre lungimea curbei generatoare şi cea a
G
cercului descris de centrul de greutate Cg al curbei în mişcarea sa de
rotaţie:
SG = 2R g L G

în care LG este lungimea curbei generatoare, şi Rg - raza cercului descris de

centrul de greutate al curbei în mişcarea sa de rotaţie. Prin urmare, diametrul
semifabricatului plan va fi dat de:
D = 8R g L G

Dacă se consideră curba generatoare LG compusă din elementele simple li, şi se aplică metoda pentru
fiecare segment, diametrul semifabricatului va fi:
D = 8 l gi rGi
 l1 l2 y Metoda grafo-analitică - se aplică în felul următor:
➢ - se trasează, la scară, jumătate din conturul, în secţiune, al piesei
de ambutisat, delimitându-se segmentele de formă simplă (l1, l2, …, li) din care
l3 el este compus. Cu cât scara aleasă este mai mare, cu atât, proporţional, erorile ce
l4 apar din construcţiile grafice vor fi mai reduse.
l5 ➢ - pentru fiecare element simplu se stabileşte poziţia centrului său
de greutate*) şi distanţa dintre el şi axa piesei (axa de rotaţie): r1, r2, …, ri;
l6 ➢ - pentru întreaga curbă generatoare se calculează raza centrului ei
l8 de greutate faţă de axa de rotaţie, cu relaţia:
l7 y n

l r + l r + ... + l n rn
 l i ri
i =1
Rg = 1 1 2 2 =
l1 + l 2 + ... + l n n
 li
i =1

sau pentru aceasta se foloseşte metoda poligonului funicular*);

➢ - se aplică relaţiile anterioare pentru determinarea ariei piesei şi apoi relaţia pentru diametrul
semifabricatului plan.

*) Vezi cursul de Mecanică teoretică.

 C Metoda grafică - cuprinde următoarele
etape:
➢ - se trasează, la scară,
jumătate din conturul, în secţiune, al piesei

2Rg
de ambutisat, delimitându-se segmentele de
y
formă simplă (l1, l2, …, li) din care el este
Rg
compus.
➢ - se trasează o dreaptă
B Rs = D/2 E paralelă cu axa y-y şi pe ea se dispun,
l1 succesiv, segmente de lungime egală cu l1,
l1 l2 l4 l5 l6 l7
l2 2 1 l2, …, ln ale elementelor simple din care se
ln 3
l3 compune conturul piesei; se obţine:
4 n
1'
2' n' (n+1)' l4
5 L G = l1 + l 2 + ... + l n =  l i
LG

l5 i =1
6 O
l6 7 ➢ - se alege (arbitrar) polul O şi
N
l7 n
se duc razele polare 1, 2, …, n+1, de la
y
extremităţile segmentelor la pol;
ln n+1 ➢ - se stabileşte, pentru fiecare
element li, poziţia centrului de greutate;
A
➢ - prin fiecare centru de greutate stabilit se trasează drepte paralele cu axa y-y;
➢ - se duc paralelele 1’, 2’, … (n+1)’ la razele polare, intersectând dreptele corespunzătoare ce trec prin
centrele de greutate ale fiecărui element;
➢ - se prelungesc dreptele extreme 1´şi (n+1)’ până se intersectează, în punctul N;
➢ - prin punctul N se trasează o paralelă la axa y-y, distanţa dintre acestea reprezentând raza Rg a cercului
descris de centrul de greutate al curbei generatoare în mişcarea sa în jurul axei y-y;
➢ - se trasează, pe aceiaşi dreaptă cu segmentele l1, l2, …, ln, în continuarea lor, segmentul BC = 2.Rg,
rezultând: AC = LG + 2.Rg . Relaţia poate fi scrisă şi sub forma:
 R s2 = 2.R g L G

unde Rs este raza semifabricatului (2Rs = D).

➢ - se trasează semicercul care are segmentul AC ca diametru, şi din punctul B se ridică o perpendiculară
pe AC, care intersectează semicercul în punctul E. Din triunghiul dreptunghic AEC, teorema înălţimii va da:

BE2 = AB.AC = 2.Rg.LG,

deci: BE = Rs.
 10.4.3. Pentru piesele paralelipipedice fără flanşă

Dat fiind modul mai complex de deformare al

rb
H

materialului, la acest tip de piese (fig.10.18) se au în vedere

deformaţiile prin raza relativă rc/B şi înălţimea relativă H/B. Cu cât
A aceşti doi parametri au valoare mai mare, cu atât ambutisarea
rc materialului este mai complexă şi stabilirea dimensiunilor
semifabricatului plan mai dificilă.
B

Prin cercetări experimentale s-au stabilit mai multe

domenii de variaţie a acestor parametri (fig.10.19) în funcţie de care
se folosesc una sau mai multe ambutisări şi metodologii diferite
Fig.10.18 pentru calculul dimensiunilor semifabricatului plan iniţial.
ambut isare din mai ambut isare dint r-o
mult e operaþii singurã operaþie Pentru domeniul a - piese paralelipipedice
scunde, cu raze mici de racordare la colţuri, pentru
H/B care:
rc
0,9  0,22
f B−H (10.58)
0,8
se consideră că zonele rectilinii sunt simplu
e
0,7 îndoite iar colţurile se obţin ca la ambutisarea
d pieselor cilindrice fără flanşă, ca în figura 10.20.
0,6 Se constată însă experimental că
c folosind strict aceste elemente (semifabricatul din
0,5 fig.10.20), se obţine o piesă cu înălţinea mai mare
în zonele de la colţ, deci el are mai mult material
0,4
b decât este necesar.
0,3
a
0,2

0,1
0 0,05 0,1 0,15 0,2 0,25 0,3 rc/B

Fig.10.19
Fig.10.20
 Pentru aceasta, metodologia stabilirii
semifabricatului plan în acest caz este următoarea:

h
rb
➢ - se trasează (la scară) colţul cutiei, ca
în figura 10.21;
➢ - consideând laturile rectilinii obţinute
l
prin îndoire, se calculează lungimea desfăşurată
corespunzătoare laturii:
l = H + 0,57.rb , (10.59)
R
unde rb este raza de racordare a peretelui cu baza
b c a d cutiei;
rc ➢ - considerând colţul ca un sfert dintr-o
R piesă ambutisată cilindrică fără flanşă, se calculează
raza semifabricatului plan corespunzător:
A1
a R = rc2 + 2rc h − 0,86rb (rc + 0,16rb ) (10.60)
c A2
Fig.10.21
b pentru rc = rb = r rezultă R = 2r.h
➢ - se trasează, pentru zonele respective, conturul semifabricatelor corespunzătoare,
conform datelor calculate (conturul baab);
➢ - se construeşte un contur cu treceri line între colţ şi zonele rectilinii, astfel încât, ariile A1
care se adaugă să fie egale cu ariile A2 care se îndepărtează, procedând în felul următor:
➢ - se împarte segmentul ab în două părţi egale, prin punctul c;
➢ - prin punctul c se duce o tangentă la cercul de rază R;
➢ - se racordează această tangentă cu porţiunea rectilinie printr-un arc de cerc de rază R.
 Pentru domeniul b - piese paralelipipedice scunde şi mijlocii, cu raze relative mari la
colţuri (fig.10.22: a - pătrată; b - dreptunghiulară), pentru care:
rc
0,22   0,4 (10.61)
B−H

l l
hb hb
R R
Rb rc Rb rc

B A

B-2rc

B-2rc
B

B
Rb

R1 R1 Ra
l

l
a) b) A-2rc Fig.10.22

In acest caz se produce o împingere mai importantă a materialului dinspre zona colţului spre
zonele adiacente, lucru de care trebuie ţinut seama la dimensionarea semifabricatului. Aceasta cuprinde
următoarele etape:
 ➢ - se calculează lungimile desfăşurate l şi razele la colţuri R ca mai înainte;
➢ - se calculeză o rază la colţ R1 pentru compensarea materialului deplasat de aici spre
zonele rectilinii:
 R2 
R 1 =  0,074 2 + 0,982 .R (10.62)
 d 
➢ - se calculează valorile hb şi ha corespunzătoare zonelor (haşurate) care trebuie
îndepărtate pentru a compensa împingerea materialului dinspre colţuri:

R2 R2
hb = y ha = y (10.63)
B − 2rc A − 2rc

în care coeficientul y este tabelat în funcţie de rc/B şi H/B;

➢ - se corectează zonele rectilinii (cota l) cu valorile lul ha şi respectiv hb;
➢ - se trasează un contur cu treceri line prin racordarea cu arce de raze Ra şi Rb, tangente la
zonele rectilinii şi la cercurile de rază R1.
Pentru detalii în legătură cu stabilirea formei şi dimensiunilor semifabricatului în celelalte
cazuri din figura 10.19 se va consulta bibliografia.