RECONDITIONAREA PIESELOR UZATE PRIN PRELUCRAREA LA

TREPTE DE REPARATII
Principiul lucrării
Procedeul de recondiţionare prin prelucrare la trepte de reparaţii constã în
prelucrarea suprafeţelor uzate ale pieselor în scopul restabilirii parametrilor de
precizie iniţiali: precizia formei geometrice, precizia dimensională, calitatea
suprafeţei şi, uneori, precizia poziţiei.
Dimensiunea la care se prelucreazã suprafaţa uzatã se numeste
treaptă sau cotã de reparaţie şi ea este în cazul arborilor mai micã decît
dimensiunea iniţialã, iar in cazul alezajelor mai mare.
Piesa conjugatã celei prelucrate la cota de reparaţie se recondiţionează printr-un alt procedeu la
aceeaşi dimensiune de reparaţie sau se înlocuieşte cu o piesă nouă. De regulă, această piesă este cea mai simplă
dintre cele doua care formeazã asamblarea.
figura 1

În fig.l este prezentată schema procedeului în cazul în care piesa prelucrată

la cota de reparaţie este de tip arbore. Această piesă, cu uzura, radială maximă u,
se prelucrează la treapta de reparaţie de dimensiune dr1 prin îndepărtarea adaosului
de prelucrare p. Piesa conjugată, de tip alezaj va avea o dimensiune Dr1 = dr1.
Procedeul are o largă aplicabilitate în practica reparaţiilor fiind utilizat, de exemplu, la recondiţionarea
fusurilor palier şi maneton ale arborilor cotiţi a cuplurilor bolţ-piston, piston-cilindru a danturilor roţilor dinţate sau
stelate, a tobelor de cablu, a canalelor de pană, a şuruburilor de mişcare, a tamburilor de frînă, etc.
Determinarea cotelor de reparaţie se face pe baza schemelor din fig. 2.
Dimensiunea nominală a primei trepte de reparaţie a piesei de tip arbore
rezultă din relaţia:

dr1 = dN - 2( u + p )

unde u şi p au semnificaţiile prezentate anterior iar cu dN s-a notat

dimensiunea iniţială.
figura 2

A doua treaptă de reparaţie a aceleiaşi piese va avea dimensiunea:

dr2 = dr1- 2 (u + p) = dN - 2.2(u + p)
Generalizînd, rezultă următoarea relaţie pentru determinarea valorii
nominale a cotei de reparaţii de rang "n" pentru piesa de tip arbore:
drn - dN - 2.n (u + p)
Termenul 2(u + p) se numeşte interval, de măsurare şi se notează cu ir..
În acest caz:
drn = dN – n.ir
În mod analog se determină şi dimensiunea nominală a cotei de reparaţie
de rang "n" pentru piese de tip alezaj:
Drn = DN + n.ir
Mărimea intervalului de reparaţie ir se determină din condiţii funcţionale şi
tehnologice.
La stabilirea numărului n al cotelor de reparaţie se vor avea în vedere două
condiţii:
condiţia de rezistenţă;
condiţia ca prelucrarea să, se facă în interiorul stratului durificat
al piesei (grosimea stratului durificat s > n.ir ).
În ceea ce priveşte cîmpurile de toleranţă, ale cotelor de reparaţii ale celor două piese Td şi TD, precizăm
că mărimea acestora şi poziţia lor faţă de linia zero sunt identice cu cele ale dimensiunilor iniţiale.

Modul de lucru

- Arborele cotit curăţat, avînd fusurile manetoane şi paliere şterse este controlat vizual cu lupa în scopul
identificării crăpăturilor, fisurilor, urmelor de lovituri, spărturilor etc.;
Se controleazã orificiile şi lagărul din flanşă cu calibre sau cu comparatorul de
interior, 10-18 mm;
- se curăţă găurile de centrare cu şabărul şi se montează arborele între
vîrfuri;
- se controlează săgeata de încovoiere prin bazarea arborelui
între vîrfurile dispozitivului, amplasarea palpatorului pe direcţia razei din planul median al fusului palier central şi
rotirea lentă a piesei de controlat de la 0 la 360°. Se notează valoarea maximă a indicaţiei comparatorului care
reprezintă dublul săgeţii arborelui. Pentru arborii cotiţi cu patru fusuri paliere măsurătorile se efectuează pe
fusurile paliere 2 si 3. Săgeata reală f se va calcula în acest caz cu relaţia:
f r - f max L/l
unde
f max - săgeata maximă măsurată mm;
L - jumătatea distanţei dintre planurile mediane perpendiculare pe
axa
 geometrică a fusurilor extreme;
l - distanţa de la planul median al fusului palier (din partea fusului cu
săgeată maximă) pînă la planul median al fusului interior.
- controlul bătăii suprafeţei frontale a flanşei se efectuează poziţionînd
palpatorul tijei comparatorului perpendicular pe suprafaţă, la 3-5 mm de marginea
exterioară circulară a flanşei;
- raza manivelei pentru primul fus maneton se determină cu dispozitivul tip
şubler prezentat în figura 3. Pentru celelalte fusuri de bielă razele de manivelă se
calculează cu relaţia:

Ri = R ± R ,
unde

R - abaterea axei fusului de bielă dată în raport cu axa primului fus, în

mm.
- profilograma uzurii unui fus palier se ridică cu ajutorul
dispozitivului cu comparator de exterior (fig.4).

figura 3
figura 4

- măsurarea diametrelor fusurilor paliere şi manetoane ale arborelui cotit se

efectuează cu ajutorul unui micrometru de exterior, conform schemei de măsurare
din figura 5.

figura 5
Numerotarea fusurilor paliere (Pi) şi manetoane (Mi) se face de la partea
anterioară a arborelui către flanşa pentru volant. În fiecare plan de măsurare I-I şi
II-II se vor considera direcţiile:
- pentru fusuri paliere în planul manivelei primului fus palier (A-A) şi perpendiculare pe acest plan (B-B);
- pentru fusurile de bielă direcţia A-A se ia în planul braţului manivelei, iar B-B
se ia perpendicular pe A-A;
- pe baza măsurătorilor efectuate se determină de la caz la caz treapta de
reparaţie anterioară, treapta de reparaţie următoare, adaosul de prelucrare; în acest
sens pot exista următoarele situaţii:

a) nu se cunoaşte treapta anterioară de reparaţie.

În acest caz pe baza măsurătorilor efectuate se poate deterina următoarea cotă de
reparaţie (I,II...) din condiţia:

dri > dm > dri+1

dm - dimensiunea măsurată;
dri şi dri+1 - dimensiuni nominale ale treptelor de reparaţii.
Pe baza acestei condiţii se poate apoi determine adaosul de prelucrare p şi uzura
radială maximă u.
dri+1 = dri - 2(u + p)

b) se cunoaşte cota anterioară de reparaţie.

În această situaţie se poate determine adaosul de prelucrare necesar:
p= u
p - adaosul de prelucrare;
u - uzura maximă, măsurată pe rază.