Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
WP nr. 1/2003
Coordonatorul lucrarii
Prof.univ.dr. Moşteanu Tatiana
1. Politica fiscală
1.1 Concept, obiective şi rol
În abordarea politicii fiscale trebuie stabilit mai întâi, conceptul de politică fiscală,
sfera politicii fiscale, obiectivele şi rolul acesteia. Politica fiscală reprezintă o componentă
esenţială a politicii bugetare considerată ca fiind un ansamblu de măsuri iniţiate şi
implementate de guvern, prin intermediul bugetelor publice, în scopul realizării şi menţinerii
echilibrului macroeconomic în economia reală. Intervenţia statului, în cazul politicii fiscale,
îşi face simţită prezenţa prin intermediul unor procese specific financiarfiscale precum:
asigurarea echilibrelor bugetare, alocarea cheltuielilor bugetare şi formarea prin impozite şi
taxe a veniturilor bugetare. Politica fiscală poate fi definită şi ca o formă de intervenţie
indirectă a statului în economie, aplicabilă pe piaţa bunurilor şi serviciilor, intervenind cu
precădere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne, modificarea ei fiind dificilă şi
326
Dimișcă Carmen Iolanda
Politici fiscale și bugetare de relansare a economiei României
lentă. Politica fiscală este strict şi total reglementată juridic, asigurată prin forţa legii, efectul
aplicării acesteia în economie simţindu-se imediat. În sens larg politica fiscală este desemnată
în cadrul autorităţilor publice de încasare şi utilizare a resurselor indispensabile consumului
public procurării de servicii şi bunuri publice.
Conceptul de politică fiscală are la bază eficienţa fiscală şi un randament ridicat care
va asigura venituri cât mai mari la bugetul de stat. Această politică are în vedere stimularea
activităţii economice, a investiţiilor, asigurarea protecţiei sociale şi deasemeni susţinerea unui
principiu moral/juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia în contribuţia individuală la
constituirea veniturilor. Cu alte cuvinte politica fiscală are în vedere fixarea volumului şi a
locurilor de unde provin resusele de alimentare a fondurilor financiare din sectorul public,
procedee de prelevare care vor fi utilizate, a obiectivelor şi modalităţilor de creare a acesteia
prin intermediul instrumentelor sale specific reprezentate de taxe şi impozite.
Politica fiscală vizează ansamblul deciziilor cu ajutorul cărora se realizează modelarea
sistemului fiscal, din punct de vedere structural, şi se asigură funcţionarea acestuia, în scopul
obţinerii finalităţilor dorite de managerii publici cu putere de decizie în acest domeniu1.
1
Corduneanu C – Sistemul fiscal in stiinta finantelor, Ed. CODECS, Bucuresti, 1998, p 379
2
Nuta A si Nuta F - Politici si mecanisme fiscal-bugetare, Ed. Europlus, Galati, 2009, p. 19
3
Richard A.Musgrave ,Peggz B.Musgrave - Public Finance in Theory and Practice, Mc.graw Hill Book, New York,1984, p. 6-21.
327
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
care conduc la o dereglare a pieţei. Aceşti factori sunt reprezentaţi de bunurile publice,
bunurile de merit/nemerit, externalitătile, puterea de monopol şi asimetriile şi imperfecţiunile
informaţionale.
Un alt rol îndeplinit de politica fiscală, în concepţia economistului Musgrave, este cel
distributiv. Acest rol decurge din existenţa unor inegalităţi în repartiţia veniturilor care se pare
că este imposibil de eliminate. În dorinţa de a îndeplini cât mai bine acest rol politica fiscală
trebuie să îndeplinească un set de cerinţe: eficienţa prin stimularea tuturor agenţilor economici
în obţinerea de rezultate în economie, solidaritatea prin legătură strânsă de acţiune care se
referă la cei aflaţi temporar în perioade dificile, echitatea atunci când indivizii care participă la
viaţa economică trebuie să fie remuneraţi ţinând cont de capacitatea de producţie realizată şi
creşterea economică în contextul în care fundamentarea politicii fiscale trebuie să susţină şi să
încurajeze creşterea PIB-ului pe o perioadă îndelungată de timp.
Rolul politicii fiscale de stabilizare a vieţii economice este dependent de poltica
bugetară4 aplicată, precum şi de poltica de dezvoltare regională promovată în ţara noastră.
Constatăm că prin intermediul bugetului de stat se determină un raport între veniturile publice
constituite în proporţie de peste 90% din impozite şi taxe şi nevoi sociale pentru care se
efectueza cheltuieli publice, urmărindu-se evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale
asupra membrilor societăţii. Cu ajutorul celeilalte politici şi anume politica de dezvoltare
regională se specifică anumite facilităţi de care profită întreprinzători din regiunile/zonele ale
căror grad de dezvoltare economică este redus faţă de restul ţării.
Ca mecanism de influenţare a activităţii economice şi sociale, sistemul stabilizator se
bazează pe două compenente esenţiale şi anume cheltuielile publice şi impozitele. În baza
conceptelor privind construcţia şi funcţionarea acestui mecanism s-a ajuns la conturarea
“sistemului stabilizatorilor încorporate” de către economiştii neoclasici, dintre care se distinge,
în mod deosebit P.A.Samuelson. Acest sistem, având în vedere impozite şi cheltuieli publice,
principalii stabilizatori încorporaţi prin politica fiscală în mecanismul economiei de piaţă, mai
include şi alte componente de esenţă financiară cum sunt contribuiile pentru asiguari sociale şi
ajutoarele de şomaj etc. Prin intermediul acestui sistem stabilizator se urmăreşte contracararea
unor fenomene cu caracter destabilizator precum recesiunea, criză, şomajul etc care perturbă
procesele economice şi sociale, respective stimularea evoluţiei pozitive a acestor procese.
Expresie a deciziilor de politică fiscală, sistemele fiscale evaluate tind să atenueze într-o
anumită măsură fluctuaţiile ciclice ale economiilor, fără însă a putea să le elimine în mod
integral. Acţiunea stabilizatoare se datorează flexibilităţii automate a fluxurilor încasărilor
fiscale care au tendinţe descrescătoare în recesiune şi crescătoare în perioadele inflaţioniste,
dar şi de creştere sănătoasă a economiei. În caz de recesiune a economiei, stoparea acesteia şi
relansarea creşterii se realizează prin intervenţia statului. În perioada de stagnare temporară,
creşterea deficitului bugetar poate stimuli cerearea agregată şi îmbunătăţi starea economiei. În
cazul în care fenomenul inflaţionist ia amploare majorarea automată a încasărilor fiscale
reprezintă o frână sau un dividend fiscal care are un efect benefic pentru economie. În
momentul în care în economie are loc o creştere sănătoasă şi prudentă, fiind utilizaţi
aproximativ toţi factorii de producţie, perioadă în care tendinţele inflationsite şi deflationsite
nu se resimt, creşterea în mod automat a încasărilor fiscale reprezintă o frână fiscală care
inhibă o creştere a economiei. Flexibilitatea automată a sitemelor fiscale moderne este
accentuată de cuprinderea în structura acestora alături de impozitul pe veniturile persoanelor
fizice, a impozitului pe societate şi a impozitelor pe venitul consumat. Acestea au rolul de a
stabiliza economia prin tendinţa de nivelare a fazelor ciclurilor economice.
4
Moşteanu T - Buget si trezorerie publică, Ed. DuStyle, Bucureşti, 2002, p.14
328
Dimișcă Carmen Iolanda
Politici fiscale și bugetare de relansare a economiei României
5
Mosteanu R - Fiscalitate-impozite şi taxe, Editura Universitară, 2008, p.21
329
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
Taxele sunt sumele datorate de către contribuabil pentru anumite acte sau servicii
prestate de organele statului şi care se diferenţiază de impozite prin următoarele trăsături
caracteristice6:
taxa reprezintă o plată neechivalentă a cheltuielii pentru serviciul prestat;
taxa reprezintă o contribuţie stabilită în sarcina contribuabilului pentru a acoperii
doar o parte din serviciul prestat;
taxa este anticipativă;
taxa este unică pentru acelaşi act sau tip de serviciu;
sancţiunea neplăţii taxei este nulitatea actului;
răspunderea pentru neplatata taxei revine prestatorului nu contribuabilului.
6
Mosteanu R - Fiscalitate-impozite şi taxe, Editura Universitară, 2008, p. 26
7
A. Atkinson - The Welfare State and Economic Performance, Naṭional Tax Journa, 1995
8
Obreja Brasoveanu L - Impactul politicii fiscale asupra creşterii economice, Ed. ASE, Bucuresti, 2007, p. 12
330
Dimișcă Carmen Iolanda
Politici fiscale și bugetare de relansare a economiei României
331
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
2.Politica bugetară
2.1 Concept, obiective şi rol
9
http://www.guv.ro
10
Mosteanu T (coord.) - Politici fiscale si bugetare pentru reformarea economiei si relansarea cresterii economice, Ed. Economica.
Bucuresti, 2003, p. 7
11
Manolescu Gh (coord.) - Politici economice, concepte, instrumente, experiente, Ed Economica, Bucuresti , 1997, p. 265
12
Onofrei M – Impactul politicilor financiare asupra societatii, Ed Economica, Bucuresti, 2000, p. 25
13
Robertson D - The Rutledge dictionary of politics, Rutledge, third edition, 2004, p. 140
332
Dimișcă Carmen Iolanda
Politici fiscale și bugetare de relansare a economiei României
14
Mosteanu T (coord.) - Politici fiscale si bugetare pentru reformarea economiei si relansarea cresterii economice, Ed. Economica.
Bucuresti, 2003, p. 7
333
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
O mare parte din bunurile pur publice sunt oferite deci prin intermediul bugetului
public. Acest sistem de alocare a resurselor din economie (societate) poate fi considerat, în
general, ca proces de alocare în afara pieţei. Furnizarea bunurilor publice prin intermediul
bugetului nu implică totuşi producţia publică a acestor bunuri. Sectorul public poate să
subcontracteze producţia bunului cu un producător privat. Decizia sectorului public de a
produce el însuşi bunul public sau de a subcontracta producţia acestuia depinde de ; (1)
dorinţa de a menţine un control strict asupra calităii bunului (serviciului) ; (2) considerarea
producţiei bunului/serviciului în sectorul privat ca fiind indezirabilă.
Problema principală cu care se confruntă statul în îndeplinirea rolului de alocare a
resurselor este aceea de a determina cât de multe bunuri şi servicii publice trebuie să furnizeze.
Dificultatea deciziei privind cantitatea şi calitatea unui bun public ce trebuie furnizat începe
cu stabilirea contribuţiei pe care trebuie să o platească un anumit consumator. Din această
cauză este nevoie de o tehnică diferită de alocare a ofertei de bunuri publice şi a costurilor de
acoperire a acestora. Această tehnică utilizată pe pieţele bunurilor publice este procesul politic
– adică câştigarea puterii de decizie în stat prin recurgerea la mecanismul votului - care
constituie înlocuitorul mecanismului pieţei. Rezultatul obţinut în alocarea resurselor prin
procesul (mecanismul) politic (al votului), deşi nu multumeşte pe toată lumea, într-o
democraţie cu economie de piaţă se pare că este o soluţie destul de eficientă, dacă nu şi unică.
334
Dimișcă Carmen Iolanda
Politici fiscale și bugetare de relansare a economiei României
335
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
Cheltuieli publice Funcţie de alocare Oferirea de servicii publice Prin stabilirea tipurilor de
necesare întâmpinării nevoilor cheltuieli şi prioritizarea
indivizilor acestora
16
Nuta A si Nuta F - Politici si mecanisme fiscal-bugetare, Ed. Europlus, Galati, 2009, p. 19
17
Nuta A si Nuta F - Politici si mecanisme fiscal-bugetare, Ed. Europlus, Galati, 2009, p. 21
336
Dimișcă Carmen Iolanda
Politici fiscale și bugetare de relansare a economiei României
Mix-ul de politici poate fi definit ca dozajul echilibrat sau articularea politicilor fiscal-
bugetare cu politica monetară, prezentându-se ca o acţiune globală care vizează să
interacţioneze instrumentele de natură fiscală şi monetară, cu scopul de a stabiliza activitatea
economică la nivel macro, precum şi la nivelul agentului economic. În practică, un mix de
politici poate fi considerat ca o stare de fapt care a făcut obiectul unei concentrări prealabile
între autorităţile publice implicate, care, este de menţionat, se diferenţiază în orice stat în care
Banca Centrală este autonomă faţă de Guvern.
Potrivit teoriei finanţelor publice, promovată de Richard şi Peggy Musgrave, 18
politicile fiscal-bugetare şi politica monetară sunt politici de natură intervenţionistă, care au ca
obiectiv final stabilizarea situaţiei conjuncturale.
Mixul de politici economice vizează, în primul rând, supravegherea cererii agregate şi
se înscrie, cel puţin din punct de vedere teoretic, în analiza de tip IS-LM, prin care încearcă
stabilirea dozajului optim între politicile fiscal-bugetare şi politica monetară, cu obiectivele
primordiale ale acestora, respectiv accelerarea creşterii economice în condiţii de stabilitate
monetară, adică de stăpânire a inflaţiei.19
18
Richard and Peggy Musgrave- Public Finance in Theory and Practice, McGraw-Hill, 1989, third edition
19
Stoica A - Politici si proceduri fiscal-bugetare moderne de crestere economica, Bucuresti, 2008, p. 33
337
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
creşterii datoriei publice poate ajuta politica fiscală, însă slăbeşte credibilitatea politicii
monetare. Această coordonare se poate realiza prin angajamente ale instituţiilor publice
implicate sau printr-un set comun de reguli şi proceduri. În lipsa acestei coordonări niciuna
dintre politici nu-şi poate realiza obiectivele, mai ales pe termen lung. În acest sens, o politică
fiscală laxa va impune înăsprirea politicii monetare, chiar dacă aceasta din urmă nu poate
rezolva problemele finanţelor publice.
Pentru ca această coordonare să fie eficientă trebuie să fie îndeplinite mai multe
condiţii20:
sustenabilitatea celor două politici;
obţinerea credibilităţii pentru fiecare dintre politici;
problema efectelor în timp ale celor două politici.
Stabilitatea macroeconomică, şi mix-ul de politici folsit trebuie să urmărească
creşterea sustenabilă, ceea ce se poate realiza prin reducerea deficitului, pentru ca finanţarea
acestuia să nu mai constituie o constrângere, ce se poate dovedi majoră, pentru autorităţile
publice.
Astfel, ambele politici trebuie să aibă obiective commune, în sensul că nu trebuie să
urmarească scopuri necompatibile, de exemplu politica fiscală să aplice o fiscalitate scăzută -
şi, implicit, venitri publice diminuate, - iar cea monetară să fie restrictivă deoarece aceasta ar
conduce la mărirea costurilor împrumuturilor publice, care întregesc finanţarea cheltuielilor
publice.
Politicile fiscal-bugetare şi monetare interacţionează în mod direct mai ales atunci
când este vorba despre managementul monetar şi finanţarea deficitului bugetar.
Managementul monetar poate modifica costul datoriei publice şi sursele disponibile de
finanţare, afectând capacitatea guvernului de a finanţa deficitul bugetar. Pe de altă parte,
finanţarea deficitului bugetar şi strategia folosită în acest scop poate afecta independenţa
operatională a autorităţii monetare.
Conceptul de creştere economică este unul din cele mai importante din cadrul
economiilor economice clasice şi contemporane, iar teoria creşterii economice prezintă o
importanţă deosebită în studierea comportamntelor sistemelor economice agregate pentru
înţelegerea evoluţiei variabilelor macroeconomice. Creşterea economică este deosebit de
importantă pentru organele de guvernământ din toate ţările şi reprezintă o prioritate în
analizele economiştilor din diferite timpuri ca obiectiv al politicii economice datorită şanselor
de prosperitate economică şi socială pe care le poate oferi.
La modul general, putem defini creşterea economică ca fiind capacitatea unei ţări de a
furniza cantităţi în creştere de bunuri şi servicii, fapt reflectat de creşterile, într-o anumită
perioadă de timp, ale indicatorilor macroeconomici rezultativi, deoarece atât nivelul
indicatorilor cât şi populaţia, producătoare şi consumatoare de bunuri şi servicii sunt variabile
în raport cu timpul.
Evaluarea creşterii economice ca proces global porneşte de la principalele agregate
macroeconomice ale sistemului conturilor naţionale, reprezentate prin PIB sau venitul
naţional.21 În orice ţară „sistemul conturilor naţionale oferă cadrul necesar pentru elaborarea
analizelor macroeconomice, precum şi indicatori ce permit astfel de analize:componentele
consumului, producţiei, fluxurile financiare şi nefinanciare”.22 Conturile naţionale constituie
„intrări” pentru politicile macroeconomice, pentru implementarea, monitorizarea, evaluarea şi
20
Stoica A - Politici si proceduri fiscal-bugetare moderne de crestere economica, Bucuresti, 2008, p. 43
21
Poulon F - Economie generale, II-e Edition, Paris, Bordas, 1990, p. 287.
22
Tanase F - Preturile si indicatorii macroeconomici,Bucuresti, Ed ALL BECK,1998, p. 56
338
Dimișcă Carmen Iolanda
Politici fiscale și bugetare de relansare a economiei României
339
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 1/2003
Concluzii
340
Dimișcă Carmen Iolanda
Politici fiscale și bugetare de relansare a economiei României
Bibliografie
Bacescu M, Bacescu C – “Macroeconomie si politici macroeconomice”, Ed. All Educational, 1998
Carlin, W., Soskice, D.- “Macroeconomics, Imperfections, Institutions, Policies”, Oxford University Press, New
York, 2006
Corduneanu C – “Sistemul fiscal in stiinta finantelor”, Ed. Codecs, Bucuresti, 1998
Manolescu Gh (coord.) – “Politici economice, concepte, instrumente, experiente”, Ed. Economica, Bucuresti,
1997
Mosteanu R – “Fiscalitate-impozite şi taxe”, Ed. Universitara, Bucuresti, 2008
Mosteanu T (coord.) – “Politici fiscale si bugetare pentru reformarea economiei si relansarea cresterii
economice”, Ed. Economica, Bucuresti, 2003
Moşteanu T – “Buget si trezorerie publică”, Ed. DuStyle, Bucuresti, 2002
Musgrave, R.A – “Public Finance in a Democratic Society, Vol III, - The Foundation of Taxation and Society”,
Edward Publishing Inc, Northampton, 2000
Nuta A. si Nuta F – “Politici si mecanisme fiscal-bugetare”, Ed. Europlus, 2009
Obreja Brasoveanu L – “Impactul politicii fiscale asupra creşterii economice”, Ed. ASE, Bucuresti, 2007
Onofrei M – “Impactul politicilor financiare asupra societatii”, Ed. Economica, Bucuresti, 2000
Poulon F – “Economie generale”, Bordas, Paris, 1990
Richard A.Musgrave ,Peggz B.Musgrave – “Public Finance in Theory and Practice”, Mc. Graw Hill Book, New
York, 1984
Richard A. and Peggy Musgrave – “Public Finance in Theory and Practice”, Third Edition, McGraw-Hill, 1989
Robertson D – “The Rutledge dictionary of politics”, Rutledge, 2004
Stoica A – “Politici si proceduri fiscal-bugetare moderne de crestere economica”, Teza de doctorat, Bucuresti,
2008
Tanase F – “Preturile si indicatorii macroeconomici”, Ed. All Beck, Bucuresti, 1998
http://www.guv.ro
341