_'-mi.

,^

DICIONARUL ETIMOLOGIC
AL

LIMBI
ELEMENTELE LATINE

DE

CAfviOREA- OV, DENSUSfANU

PUBLICAT DE LIBRRIA SOCEC & Comp.

cu OCASIUNEA ÎMPLINIRII A 50 DE ANI OELA ÎNFIINAREA CASEI

\
6v

^ ^ BUCURETI 1907 <;> 'kj> >•-? >o <j> ••s>

AlELiERELE GRAFICE -- -••- SOCIETATE ANONIM

FASC. I

A - CERE

«^^iVMlHMP^
 Preul volumului, cupritizind aproritnaliD 30 de coaie, e de 9 lei, prin suhscrlpliune;
dupâ tiprirea in/ref/ii lucrri se va ridica la 12 lei.

ABREVIATIUNI
MAI DES ÎNTREBUINATE^)

abr. = abruzzes bucov. = bucovinean dalm. = dalmat

ac. = acusativ bulg.= bulgresc dat. = dativ
adj. = adjectiv = calabres
cal. dem. — demonstrativ
adv. = adverb câmp. = (sard) campida- der.= derivate
alb. = albanes nes dial.= dialectal
alb. g. = albanes gheghic canav. = canaves dim. = diminutiv
alb. = albanes tosc
t. = catalan
cat. dr. = daco-romîn
An. Car. = Anony mus Ca- CGL. = Corpus glossari- elv.=: elveian (francesa
ransebesiensis, publ. orum la inorum din Elveia)
de Gr. Creu în „Ti- CIL. =
Corpus inscripti- emil. = emilian
nerimea romîn", n. s. onum latinarum eng. = engadin
I, 320—380 clas. clasic = etim.= etimologie
and =andalus Cod. Dim. Codex Di- = fem, = feminin
ap. =
apud monie (publ. în Wei- fâr. fâreriot =
apul. =apulic gand, Jahresbericht ferr. ferrares =
ar. =^ aromîn des Instituts fiir ru- fig. figurat =
arag. =
aragones mnische Sprache, I, fr. frances =
Arch. gl.=Archivio glot- IV, V, VI). friul. friulan =
tologico italiano Cod. Vor. =: Codicele vo- gal. (sard) galures =
Arch. lat. Lex. =
Archiv roneian gali. galiian =
fiir lateinische Lexi- col. colectiv = gasc. =gascon
kographie Col. Bujor. =
Coleciune Gaz. Tr. Gazeta Tran- =
aret. = aretin de legiuirile Romîniei, silvaniei
art. =articol publ. de I. M. Bujo- gen. genoves =
astig. = astigian reanu, Bucureti, 1885. gen.-dat. genitiv-dativ =
astur. = asturic com. comasc = genit. genitiv =
augm. = augmentativ conj, conjuncie = gr(ec). grecesc =
bn. = bnean Conv. lit. Convorbiri = graub. dial. retoroman =
bearn. — bearnes literare din Graubiinden
berg. — bergamasc Coresi, Ev. înv. = Coresi, Gr. lat. =Grammatici la-

biz. =^ bizantin Evanghelie cu înv- tini, publ. de H. Keil

bol.= bolones tur, 1581 Gr. n. =^ Graiul nostru,
Boli. Svizz. = Bollettino cors.= corsican publ. de Candrea, Den-
storico della Svizzera cr.= croat susianu, Sperantia
italiana crem. = cremasc
Hasdeu (Etymologicum
bot. = botanic cremon. — cremones
magnum Romaniae)
brcsc. =^brescian Dalametra (Dicionar ma- id. =^ idem
BSF. = Buletinul Socie- cedo-romîn, Bucureti, împr.= împrumutat (din
tii filologice 1906). romînete)

M Lista coiiipletâ se va publica la sCirilul lucrrii.

 ^:^oi/nu d/l J rfi/m/eiim tm/iMnUea ri cmctxeci ue rine rfe/a

^?/A(??/rii€rf .:^mir7it€i de ^&r/Jet nefrJ€ r/e €f/fYfiia, a/n

/iied^n/fi

dt r/erÂr'm ncerfd/ ^/cinie Afiâucumt f?{fJÂti dt tn d/ieetre/

€//t/o}ue} dl driu/aHm} €r/ie ne-feu t/a/ //ie/t^du/ /oi concuid

h/ r/eead/a ja/mâ/a/e r/ ^'ear.

Qycm f^'texu/ r oViela rea ^nai /lo/'/tm/a ea)e da incfe?//(??€

r/r/f?ff/a/ea ??oad/>a r/e ri////a r/??/. d/ da r/ea o ^nar//r'H^ r/e

rAayrd/er/ //e ea ie r//a a>a/r//-r'^ Ae/i/fU y/ir-airJ^/ d/^t</f/e/o> .)/

H/e>e/fii ir^mt??€ €d/e nred/ ^,Jy-tc/to?fa4 . Qy/a/ei/t ^/ tf/n da

r/ia/e, r/aJia ee/e ^nat '??fiafi dt ^nat />a/??fre reic^/a>/^ /ff<arf/fa

r/e rajaa/e y/e re/ie am a/e\)/e?///o r//// ?io///a .)/ />aa/e^e/de/

/em/a} r/ e/ee/r'>r/ ea>e et^e/a/a r/a /e>d/ />f/€eif/oi/t /////?//.

SOCEC C2JJ^
Socielale anonima
 ,
,

1. A, prep. „â, chez" ir. ar. a Se || || istro-romîn, unde aceast form s'a
întrebuineaz: 1° dinaintea infiniti- propagat la posesive i ordinale (Den-
vului; 2° pe lîng anumite verbe în- susianu, BSF. II, 16; altfel e explicat
soite de substantive pentru a re- al de Hasdeu i Tiktin; v. Bacmeister,
strînge înelesul general al verbului Wgjb. IV, 54).
dup ideea, însuirile substantivului: Lat. AD.
seamn a — caut a — calc a
, , — Vegl. rtr. a; it. sard ad, a; fr. :
umbl a — cobete a— miroase a —
, , prov. az, a cat. sp. port.
; .
sun a—, url a— trage a — for-
^ ; S'*

meaz adverbe i locuiuni adverbiale : ABATE, V. bate.

acas, adeseori, afund, alturi, a
lene, alocuri, aminte, anevoie, anume, 2. ABIA, adv. „â peine" — y abiîa ;

arareori vechia romîneasc i în

(în forma trisilabic, cu accentul pe i, dar
dialecte formaiunile acestea sînt mai cu îneles întru cîtva deosebit „pres-
dese a timp, a prînz, a ori, a min,
: que", se mai aude în Bnat (Has-
a mijloc, a oale; comp. i locuiunea deu, 86); abi Mehedini, Gorj, Dolj;
veche interogativ a ce); 4^ la geni- jdebia (Varlam, Caz. 344^), f debila
tiv-dativ în ar., în parte în ir., în (lorga. Studii XII, 206) nu presupune
vr., azi îns restrîns numai dinaintea un simplu bla, ci este pentru deabîa.
adjectivelor i pronumelor nedeter- Lat. AD-vîx, cu trecerea lui v la b
rainate, precum i
dinaintea nume- prin fonetic sintactic; a dela sfîrit,
ralelor: corbe a niscaiva oameni, cu- care nu trebue confundat cu finala lui
nosctor a tot ce s'a scris, tat a doi acesta (Me yer-Liibke, Rom. Gr. II, 625)
copii (comp. i
formele a-tot-puter- i nu poate fi nici hac (Subak, Ras-
nic, a-tot- tiutor, a-tot-iitor, a-tot- segna st. etn. 13), se explic prin le-
cztor) In vechia romîneasc a
ii
gturi sintactice ca: abi a venit, abi
apare i
în alte cauri, în care azi adormi > abia a venit, abia adormi.
se întrebuineaz la eind a vînat ; : Teram. abbi (Savini, 201) i abr. bi
m,erse în pdure
a lemne (Dosoftei) i| „soltanto" vsp. aves (al crui e se
;

Tot preposiiunea a trebue cutat explic din I aton în fras ) sprs. ||

în al, a, ai, ale, întrebuinate: 1" vess< vîx.

dinaintea adjectivelor i pronumelor Der.: dim. abielua; abielua; (d')a-
posesive i numeralelor ordinale unde beuca Mehedini; bn. abiua i de-
avem de a face cu a + articolul (v. bela (Hasdeu. 86).
El)\ 2° dinaintea genitivului; forma
primitiv invariabil a, pentru amîn- 3. AC, sb. n. „aiguille, aiguillon" ||ir.
dou genurile i numerele, a fost în- âc, megl. ar. ac.
locuit mai tîrziu cu forma analogic Lat. Acus,-UM.
dela posesive i numerale, al, a, ai, yeg\.juak; \i.ago,^3ivdagu'. prov.ac.
ale; forma invariabil s'a pstrat în Der.: dim. acut: acule; ac(u)or''\
Moldova (i alte cîteva pri ale do- augm. acoi \\ col. acrie ,fabrique
meniului daco-romîn), în aromîn i d'aiguilles, aiguilles en general" (Po-
Candrea Densusianu, Dicionar
- etimologic.
 O
AC ACIUA

lizu) ban. aconi i ache (Hasdeu,

[(
a se cari „grimper" (dup Schu-
203), acarni (ar. ~), acrif, jacar- chardt, Z. rom. Ph. XXVIII, 41, din
nite (Hasdeu, 121, 131), acariâ (Po- aca -f ngr. xavcCap6vu> ori bulg.
lizu) „etui â aiguilles" \\-\acos (Do- KaTepi/ix-ce)!i zoo\. (a)crtoare „sitta
softei) „pointu". caesia,picusmartius" (Marian, Omit.
II, 74, 153).
4. Acar, sb. m.
„fabricant d'aigu-
"
illes (Lex. Bud. ), etui â aiguilles
ACEL, V. el.
<ac(u)arius,-um ^fabricant d'aiguilles
ou qui travaille â Taiguille".
ACERA, sb. f. „aigle".
5. A, sb.
„ficelle"; ar.
megl.
f. „fil" ||ir.
a,
pi. „fils d'un eche-
o^f; a 7.
Lat. AQULA,-AM.
Rtr. aicla; berg. agola, ahr.akule,
veau''||<ACJA,-AM(Thes.;cf. Arch. lat. nap. aquele, sic. akula, San Fratelfo
Lex. XiII, 278) rtr. atscha; it. aceia
[| !|
jekula sard log. abile: fr. aigle; nprov.
;

dim. atic; ai.oar (Bota, Pov. ;

auc aiglo cat. aliga, Alghero akkira;
;

124)||a/o.s „iilandreux_, fibreux". sp. guila; port. aguia {unele din for-
Impr.: bulg. ail,;^ „bobine" (Sbornik mele romanice presint perturbri în
fonetism).
XIV, 206).

ACEST, V. sf.
6. ACA, AGÂA, vb. „accrocher,
suspendre" ir. (a)caâ „attraper";
||
8. ACI («aa; pentru -a, cf. abia), adv.
megl. cari ^attraper, commencer";
„ici*"— y
acie, acii, cii, ciîa ir. tâi(a) ;
ar. acare „attraper, commencer, ac-
ar. aia (în Epir „lâ').
\\

crocher,al]er bien (en pari. d'un habit)".

Lat. EOCE-, ECCUM-HIC
Lat. *ACCAPTiARE Schuchardt, Z. ;

rom. Ph. XXVIII, 41 crede înelesul , c It.

assi <ECCE-mc\\
ci; fr. ici, ci:
rtr.
prov. aissi; cat.
acqui: it. qui; sard
formei dr. e datorit influenei ung. a-
log. kue (Arch. gl. XIII, 109): vfr.
kasztani, ceea-ce nu e necesar, pen-
tru c
dela ideea de „prendre'' s'a
equi; prov. aqui; cat. sp. port. a^Mf<
EccuM-Hîc; comp. vegl. cajko.
putut ajunge de-a-dreptul la aceea de
„accrocher" (comp. a prinde de un
Der.: acilea (refcut aco/ea) dup ||

t aciia „a l'instant" deci < de aci

cui); de altfel Dsa susine se poate c „donc"; din înelesul primitiv de ra-
||

s avem de a face cu un derivat din port de Ioc, cum îl gsim în vechile

ca|â, care nu pare a fi latin; totui o
texte, s'a desvoltat acela de conse-
influen ungureasc se poate admite
în forma aga
(comp. ung. aggatni).
cuen în timp, din care în urm
înelesul condui v general de astzi.
Nprov. acass „attraper, chasser";
înelesul ar. de „aller bien (un habit)" 9. t Acice {acicea, cice, cicea), adv.
se întîlnete i în forma nprov.: a- „ici" <ECCE-, ECCUM-HîccE ; forma afere-
quelo raubo facasso; cat. acapar „sai- sat se explic din construciunea
sir,attraper"; vfr. achasser „chasser, de-acice, devenit *<Ymce (comp. mai
pousser, attirer'' rtr. chatscher; it. î|
sus deci), care a fost desprit în de
cacciare; fr. chasser prov. cat. cas- ; i cice vit. quici, reat. ekkuâi, cors.
II
sar; sp. cazar port. ca^ar, toate cu
; kuici.
înelesul cuvîntului fr. < * captiare.
Der. actor, adj. „qui s'accro-
:
10. ACIUA, vb. „abriter, mettre en
che";aca//o«/-erattache(d'un habit)" li
lieu de surete**; mai des a se aciua
acos i accios (Bobb), adj. „qui „s'abriter, se retireren lieu de surete".
s'accroche" actur
r,ciCcroc, accro-
'

Lat. * ACcuBiLiARE<cGBîLE „nîd, ta-

chement, suspension", ar. - „action de niere, gîtc des animaux". Aciua se
prendrc, pretexte" acele (Bobb) '}

explic prin generalisarea formei dela

„vrilles de la vigne" i,
ir. racaâ „sai- indicativ accubIlio >*accuilio >
*-

sir"|jme^l /}nm/r7rt„rattraper"|imegl. * acy o > *acil'u âevenit aciiu Mol-

i I i (
zacari „saisir, commencer", ^-am^rt^ nar. Gram. 1788, 266), de unde prin
„commencement" (cf. bulg. aananaMt trecerea accentului pe u s'a ajuns Ia
„prendre,suspendre")|ia5e(^(ajm/flra. * adu (comp. la Coresi, Ev. înv., s-
 ACO — 3 - ADPOST

acuo); dela pers. s'au nscut for- 1
mele te acui, se acu, etc. i mai tîr-
ziu forma prea isolat acâ s'a schim-
bat, prin analogie, în aciuez. Înelesul
Alb. egrt „âpre, sauvage**; it. agro;
sard agru; fr. aigre; prov. cat. agre;
sp. port. agro.
Der. dim. acru ( vit. agruccio; acri-
:

primitiv „se refugier dans son gîte" or {ar. '^ ); acriii (it. agrigno); acri-
s'a conservat aproape intact, verbul cios; acroi Slagiu (Tribuna 189(J, 46)
acesta întrebuiiiîndu-se mai adesea acritne (ar. "- ), acrea (it. agrezza,
cînd e vorba de adpostul animalelor vfr. aigresse), f acriciune (vfr. aigri-
[Când rea]. son) „aigreur" bn. trans. acri„ petit
j]

cocigliarsi; sp. cobijar <*cuBl-

It. lait aigri emplo\'e comme vinaigre"
LlAB&'\\Sli^d log. akkiiilare<'^ ACCUBi- (Hasdeu, 212)jiacrt, încri, av. acrire
LARE. „aigrir" (it. inagrire, fr. aigrir , vfr.
Der. : aciua (Sbiera, Pov. 217), a- pTOV.enaigrir);acritar{ar. — )„chose
cioal .,abri"; a se aciola „se refu- aigre, plat aigre" acritoare „volee, :

gier". râclee" (Hasdeu, 2\^); acreal, „ai-

greur"; ncreal
„vinaigre' (Viciu,
11. ACd (ar.), adv. Jâ". Glos. 62) ar. anacric (Dalametra) ,ai-
ii

Lat. ECCUM-Hoc [Candrea]. greur".

Rtr. acco „ici, la"; reat. march. ekko,
abr.teram.e/c/c^, Lecce e/e/cii«qui, qua" 14. ACUM {acuma, acîi), adv r,mam-
.

(cf. Merlo, Z. rom. Ph. XXX, 445); tenant" — y acmîi ; bn. aciia, acnii,
vport. aco „ici". acr(i,acnwna,acruma{Wg}h.\\\,'^\2)
ir. acmii, (ajcmo megl. (a)cin6. ;

12. ACOLO {acolea), adv. „la" — vr. II

Lat. EcrtTM-MODO, devenit ac(u)m6

(Dosoftei, V. Wgjb. V, 96) i bn. aclo i în posiiune aton acmîi de alt ;

II
ir. cole, colo; megl. cola, colaia;
aculo, aclOj acloîa.
Lat. ECCUM-ÎLLOC, devenit aculo i
prin asimilaiune acolo; forma acolo
se explic prin influena lui aco (care
probabil a existat i în daco-romînâ)
i a adverbelor înrudite ca îneles
acice, acoace în acolea avem de a
;
face cu o schimbare de terminaiune
sub influen slav (Densusianu, Hist.
1. roum. I, 2-15). Formele aferesate
colo, colea, care apar i în compusele
încolo, dincolo, megl. (a)ncola, ar. nclo,
ncolea, dinclo, se explic în acela
fel ca i
-coace (v. Acice, încoa).
cice,
Cît privete aferesa din formele ir.
i megl., ea poate fie datorit c- s Der.:
derei obicinuite în aceste dialecte a
ar. parte sub influena lui quomodo,
în legturi sintactice, accentul a trecut
pe -cu-, i astfel a resultat acum
(comp. mai jos forma sard). Acu se
explic prin fonetic sintactic {acum-
mi-a spus) i poate înc prin influ-
ena lui amîi. Formele din Bnat nu
pot fi eccum-nunc, eccere-
n u n c (Hasdeu, 194, 233), ci o contopire
sintactic din acu -f numa, devenit
acnuma (comp.vic. nomadeso „or ora"
<noma + adeso), prin disimilaiune
acruma. i prin scurtare (dup mo-
delul lui acii) acnii, acru.
Friul. (ajkumo; sard log. komo.
"f acmui; acui; acua\\dim.
acuica ir. (a)cmoe; megl. cmoi (cf
I

acloe, s. Acolo).
lui a iniial.
Comp. rtr. a^/d<AD-iLLOc|i prov. Zo;
sard log. illoe< illoc.
ADÂPA, V. ap.
Der.: y acoloî. acoleai (Cantemir),
ar. acloi (Dalametra) „l meme"||ar.
15. ADPOST, sb. n. „abri^—azposl
(Frîncu- Candrea, Munii apus. 107),
aclofe {aculoe, Cod. Dim.) este for-
probabil prin influena lui zpodie.
mat dup analogia lui auae; bccum-
ILLOCCE ar fi dat acloae. Lat. An-APPos(î)TUM [Candrea, Rom.
XXXI, 296; Tiktin propune ad-depo-
ACOPERI, V. coperi. sîtxjm].
Der.: adposti, vr.i Mehedini ad-
13. ACRU, adj. „aigre, âpre" || megl. posta .abriter"; adposteal, f ad-
ar. acru. postiturâ (Coresi ; adpostur, Gaster)
Lat. ACBUs,-UM >= clas. acer). „abri".
 ADAST — 4 _ AGRU

ADSTA, V. sta. 19. AFLA, vb. „trouver, apprendre

(une nouvelle)"; a se afla „se trou-
ADAUGE, ADAUGI, ADUGA, vb. „a-
16. ver, etre, se porter, se comporter" ||

jouter, accroître"— vr.bn.pf.arfaw^U ir. (a)flâ', megl. flari\ ar. aflare.

megl. dauk (pf. dau)\a.T. advdzeare, Lat. AFFLARE „soutfler sur", la pas.
adavdzire, adugare (pf. adapu, „etre inspire"; înelesul romînesc i
part. adaptu). romanic e explicat de Schuchardt,
Lat.: * ADUGARE, - AUXI,-AUCTUM ( = Z. rom. Ph. XX, 535 (cf. Densusianu,
clas. adaugebk). Hist. 1. roum. 1, 186) prin fasele inter-
Vfr. aoire: prov. (numai part.) azaut. mediare: mihi afflatur „l'inspi-
Der.: adaus, y aduag
(Hasdeu, ration, Tidee m'est communiquee", din
259; lorga. Doc. Callimachi 1, 573, 575; care: a me
afflatur, afflatum
II, 103), adaug tiir, ar. adîvgltur h ab e o.
(Dalametra), adostur, f adosurâ Sprs. aflar\ Cerignola ak'k, nap.
„addition, surcroît"; adugtor, adj. asare, cal. ah'h'are, sic. asari; (sp.
„qui s'ajoute"; fadosâtor, sh. „quia- hallar) port. achar, peste tot „trou-
;

joute,quis'approprieunechose"(Prav. ver".
Gov.24"; Lex. Mard.; Cantemir,Hron.). Der.: aflat „trouvaille, decouverte"
(port. achado), comp. din aflate „par
ADEVR , V. var. ouî-dire";a/?^or(ar. ~ ), adj. sb. „qui
trouve, qui se trouve quelque part"
ADIA, V. iie. (port. achadouro); afltur „inventio"
(An. Car. Dosoftei V. Sf. 125^; comp.
;

ADÎNC,adj. „profond"; adv. „pro-

17. dalm. aflatura; cal. ah'h'atura)\\H<is-
fondement"; sb. „profondeur, abîme" deu, 444, d
din Bnat un sb. n. a-
II
ar. (a)dînc, adv. flat cu înelesul de „epilepsie", este
Lat. ADUNCGS,- A,-UM „ Tccourbe " îne- ; îns participiul verbului dinexpresiu-
lesul romînesc se explic din cel latin: nea aflat de nevoie, de boal bn.
d
:
||

un lucru încovoiat înuntru im- izfl, zfl, cu prefixul sîrbesc iz-;

presia de adîncime (comp. curvus forma esafla citat de Hasdeu, ^156, e
care pe lîng semnificaiunea de o redare fals a formei precedente f|

„courbe" are i pe aceea de „pro- megl. priflari „retrouver".

fond": ciirva vallis^ Virgil). In pri-
vina f, v. Candrea,
trecerei lui u la AFUMA, V. fum.
BSF. 28; trecerea aceasta s'a întîm-
I,

plat întîi la formele în care u nu era AFUNDA, V. fund.

accentuat {*aduncâ> adtncâ).
Der.: dim. adincu\\ar. (a)dincos
„profond" adincime „ profondeur "
i|
adinei „approfondir"; adtncitor, ad].
sb. r qui approfondit " adinciturâ
„creux, enfonceinent".
18. Adînca, vb. „approfondir, enfon-
20. AGER, adj. „vif, alerte, sagace";
|j
adv. „vivement, avec agilite".
Lat AGÎLTS,-EM.
; Rtr. Miinst. aisel (Pallioppi).
Der.: agerime, f agerie (Cantemir,
Ist. ier. 295) „ vivacite, sagacite" ageri
||

„rendre vif, sagace".

cer, creuser"<ADUNCARE „courber en
dedans" jadincat^ad]. „profond" (în-
jj
21. ^(jEST (agestru),sb.n. „terreme-
trebuinat mai des în locul formei o-
lee de pierres et de troncs d'arbres,
bicinuite de azi adine), adv. „profon-
charriee par l'eau et entravee dans
dement", sb. „profondeur"; adinc-
sa marche; terrassement, grosse bH-
tur „creux, enfoncement". che" (Hasdeu, 501 Mîndrescu, Lit.
;

pop. 239; ez. II, 22).

ADORMI, V. dormi.
Lat.AGGESTUs,-UM „action d'entasser,
ADUCE, V. duce. tas", AGGESTUM „fortification".
Der.: agesti, agestri (Marian, Ins.
ADUNA, V. un. 432) „entasser".

AFAR, V. fr. 22. AGRU (vr.bn.),sb.n. „champcul-

 —

AGURA 5 — AJUNA

tive*' agru, agiir, agor „pvouit de Vfr. se ajeter „se jeter, se preci-
la terre, recolte" Mehedini, Gorj || piter".
megl. ar. agrii. Der.: aiept „arrogance" iai cu {m
Lat. AGER, AQBUM. aieptul. Bibi. Tribunei, n-rul 7, p. 6);
Rtr. er\ berg. ager; Lago Maggiore aiepttor „vantard".— Cf. îniepta.
egro.
Der.: ar. ag rite „pâturage". 28. AIEPTA2, vb. „allecher".
Lat. allectare „engager, inviter**.
23. AGURA (trans.), vb. „predire". It. allettare.

Lat. * AGURARE (= clas. auqurare)

[Densusianu, Rom. XXVIII, 29. AIUREA {aiure, aiuri), adv. „ail-
Vit. agiirare\ Rovigno, Pirano a-
60].
leurs" — aire(a), aiurile(a), airile(a)',
gurâ; prov. ngurar\ sp. agorar\ port. aiurlea (ez.II, 209), aierlea (Viciu,
agourar (comp. ven. ingurar, mii. Glos. 15) II ir. (a)l'ure; megl. Vurea-,
berg. crem. ingiirâ; vfr. bien-eiire). ar. al'urea.
Lat. ALiUBi + re care se întîlnete i
24. A6UST, sb. m. „aout" — ban. a- în alte formaiuni adverbiale roma-
gost (An. Car.); în alte pri i gust^ nice (Meyer-Liibke, Rom. Gr. II, 627).
gustea^ gustar (Marian, Srb. I, 96), Comp. vsp. alubre; port. alhures.
prin etimologie popular i (cel din Der. bn. niuna ,,en vain"; ar.
:

urm) prin adugarea suf. -ar din alte naVurea „nulle part ''''.\aiuri, aiura „di-
nume de luni, furar, cirear. vaguer, delirer" (înelesul s'a des-
voltat din expresiunile: a vorbi tntr'a-
Lat. AGUSTUS,-UM (= clas. augustus).
iurea, a fi cu gîndul aiurea); aiureal,
Alb. gust; rtr. avuosti it. agosto;
aiurit „delire, divagation".
sard log. austu; fr. aot; prov. cat.
agost; sp. port. agosto. {nicirea, niciuri, nici-
30. Niciri
Der. agustos „sorte de raisin" (Has-
: rilea),adv. „nulle part" bn. nicur, —
deu, 540; comp. vfr. aousteus „mois- nicâop, riicheon,nichior trans. maram. :

sonneur"). nicri \\ megl. nicâl'urea \] < neg ali-

UBi + re (reducerea lui iu la i, ca i
25. Al, sb. m. „aii" || ir. âV : megl.
în formele dialectale ale lui aiurea,
ar. aViX.
s'a întîmplat în posiiunea aton a cu-
Lat. ALIUM.
vîntuluî, comp. înghii <* inghiui)\\
Alb. aj; vegl. al'\ rtr. agl\
aglio; it
cf. port. nenhures.
sard log. azu; fr. aii: prov. alh; cat.
all: sp. ajo; port. alho.
31. AJUNA, vb. „jeuner" || ar. adunare
Der. dim. aior .,euphorbia esula",
:

„avoir faim".
ot( w).?o/',at(w)^oarâ„ al liariaofficinalis'*
Lat. ^AJUNARE, resultat din ejunare-j-
(piac. ajo „aglio di serpe"; mii. ajo
„cipolla di serpe"; parm. ajol „aglio
jajunare; paralelismul jajunare —
florido")||atâ,m„appreterârail"(Lex.
jejunare a înlesnit probabil nate-
rea formei * ajuna re alturi de iso-
Bud. An. Car.): aite (Lex. Bud.),
;
latul e j u n a r e pstrarea lui u se ex-
(7i)aituri (Hiisdeu, 563; ez. II, 24) „ge- ;

lee a l'ail " (^comp. it. agliata, vfr. aillee

plic din formele accentuate pe tem
;
(v. Baier).
prov. alhada\ cat. allada; sp. ajada
Alb. a^moj; vfr. adjeuner; sp. ayu-
„sauce a l'ail").
nar rtr. (ge)g(iner it. giunare; fr.
'

26. AICI {aice, aicea), adv. „ici".

jeuner < jejunare Fassa zazunar,
j;

Lat. ad-hîcce; forma aferesat ici

se explic în acela mod ca -coace,
cice, colo (v. Acice, Acolo, încoa).
Gredenzasune; vgen. Zazunar; Cam-
pobasso jajonar; sard câmp. ^aunai
i < jajunare.
Der. f ajun (sp. ayuno), ajunat
:

„jeune"; ajun „veille", primit, „jour

27. AIEPTA\ vb. „lancer, jeter; di-
riger, conduire,deviner" (Lex. Bud.);
de jeune qui precedait une fete"; f a-
a se aiepta „se vanter" (Lex. Bud). juntor, adj. sb. „qui jeune".
Lat. ADJECTABK, devenit *aiectare 32. Agun (ar.), adj. „affame" < *a-
>aieptare. JUNUs,-A,-UM (sp. ayuno ; comp. rtr.
 AJUNGE — 6 ALB

gun ^sobre, vide*"; fr. âjeun este pro- ALTURI, V. lat.

babil tot o form ajeun^ adjectival, *

care a fost greit desprit) ar. a- l| 36 ALB, adj. „blanc- 1| ir. db „blanc";
^uname, animaie, a^uneaf (iJalame- megl. alb; ar. albu „blanc, beureux".
tra) „faim, jeune". Lat. albus,-a,-um; pentru îneiesul
„beureux", comp. d e s alba „jour i

33. AJUNGE, vb. „rejoindre, arriver, fortune" (dr. zi alb).

atteindre, parvenir, devenir, suffire"
— -f a se ajunge „s'entendre, con-
Vegl. jualb; rtr. alv; gen.arbu; sard
albu (Stat. sass.); port, alvo.
tracter une chose avec quelqu'un";
Der.: albul (zilei), alba „aube" (rtr.
vr. bn. pf. ajuns
\\ megl. jundziri{pf.
alva; it. sard alba: fr. aube; prov. cat.
Jun); a^undzire^ a^undzeare (pf.
ar,
sp. alba: port. alva); albul {ochilor)
a^umu^ part. a^umtu, a^umsu). „blanc de l'oeil" (comp la Celsius al-
Lat. ADJUNGERE,-JUNXi,-JUNCTUM Join- bum oc u i rtr. alv del ogl, port.
1 i

dre, ajouter". alvo de olho); ar, albu „monnaie";

Tir. arzon^er ^rejoindre, suffire", albe (ar. — Dalametra), pi. „habits
' ,

friul. ajtoniiit. aggiungere: sard

;
blancs, linge" (comp. la Ovid alba
log. a^^ungere; vfr. ajoindre; prov. „vetements blancs"; vfr. aubes)\ ar.
ajoiner. albile, pi. „fees, Parques"; zool. alb
Der. ajuns, ar.
: „arrivee"; a^uint „especede vermisseau" (Hasdeu, 763)
ajungtor, „qui arrive" (Ci-
adj. sb.
\\
dalb „blanc, resplendissant, gra-
hac); ajunsâtur (Cihac) „attention, cieux" dim. albior, dlbior: albi.or;
ii

accord" deaj'uns „suffisant, suffisam-

|| zool. albior, albioar, albit „c}'-
Tnenf^ neaj'uns „ennui, mecontente-
\\
prinus alburnus", bot. albit „alyssum
ment",f«eayM«(grere„indigence"(Iorga, cal^^cinum"; albe, albule (Cihac) i
Doc. Callimachi I, 597). ca sb. „aubier" (Hasdeu, 736); (djalbu:
albui (Jipescu, Opinc. 53); albiu; al-
34. AJUTA, vb. „aider" || ir. (a)zutâ; bia (Dosoftei); albiciosi^r. — ): alburiu
megl. Jutari; ar. agutare. {alburit „blanchi"); bucov. albiniu,
Lat. ADJUTARE pstrarea lui u se ; albine „ blanchâtre, blond ", format
datorete formelor accentuate pe tem dup glbiniu, glbine {alb i gal-
(v. Baier) comp. formele romanice
; ben s'au influenat reciproc, v. acesta
care presint desvoltarea normal. din urm) alboi (Tribuna 1890, 46),
II

Rtr. agiider; vit. aitare\ fr. aider\ bn. alboji; alboaie „chose blanche"
prov. ajudar, aidar; cat. aj'udar, ay- (Gorovei, Ciimil. 265); bn. zool. albon
dar\ sp. ayudar; port. aj'udar. „cyprinus alburnus" (Hasdeu. 759) ||

Der.: aj'uttor, adj. ^qui aide", ysb. albei „blanc (en pari. des chiens), aux
„auxiliare"; ta/Wtorie(Coresi)^aide"l| cheveux blancs, blond" (ez. II, 126),
în compunere cu întîlnim expre- zu bot. albei „p^nicum dactylon" albime^ ||

siunea atezu
„que Dieu vous aide, falbiciune „blancheur"||a^6M^ (ar. ~ )
salut qu'on adresse aux femmes qui „blanc d'oeuf, blanc de l'oeil" (comp.
tissent" (Hasdeu, 608; Rdulescu-Co- la Celsius album o v i, rtr. alv d'6v.
din, Cuv. Muc. 7). sard log. arbu „chiara d'ovo", fr. au-
bin); zool. albu.u „sorte de poisson"
secours" adj.
35. Ajutor, sb. n. „aide, ;
(ez.V,25>j; <2^6w^06'(Polizu)„ glaireux"
„qui aide" megl. ywtor; ar. ajutor \\
II
zool. albili „pontia brassicae" (Ma-
<adjutokiumJ| vsp. ayudoiro, aydoro II

rian, Ins. 25&)\\albin Vîlcea: se al-

\\r ajutoare (Dosoftei, Parim. II, 23),
bineaz de ziu „le jour commence
t ajutorie (i trans. ban., Ctanâ, Bal. â poindre" (Marian, Ins.180);cf. Muscel
136) „aide" f aj'utorin „aide; impot"
||
albini „mettre au jour, croître, se de-
(Hasdeu, 652; lorga. Studii VI, 133;
velopper, etre en convalescence", al-
VII, 86; comp. hanii agiutorului, lorga,
Doc. Callim. I, 428) bn. ajutornic
bineal „croissance, convalescence"
||
(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 6).
„auxiliator" (An. Car.) aj'utori, aj'u-
— bn. alba-
I|

tara „venir en aide". 37. Albastru, adj. „bleu"

stru i nlbastru „sombre (en parlant
ÂL, v. el. du ciel couvert)" ||ar. albastru „bleu.
 .

ALB — 7 — ALBINA

blanchâtre'' (Obedenaru) || <*alba- forme sarbd

STEK,-TBA,-TRUM (comp. it. oiancastro,
ir. blanchâtre) \\albasire, sb. pi. „habit
bleu, specialement habit bourgeois"
dim. albstriu; albstrui; albstrior;
albstrel; bot. albstrea, albstri
„centaurea cyanus" albstritne „as-
pect bleu, azur (du ciel)", fig. ^gens
habilles en bleu, bourgeois, nobles"*
albatri, ar. albîstruirl (Dalametra)
„rendre bleu"; albstreal „bleu, sub-
stance pour teindre en bleu".
38. Albea, sb. f. „blancheur, taie
sur roeil" II megl. albe, „blan-
cheur, taie sur Toeil, blanc de l'oeil"; ar.
albea .,blancheur, fard, blanc d'oeuf,
taie sur roeil" ||<*ALBiTiA,-AM(===clas.
ALBTTTEs); pentru scmnificaiunea „taie
sur Toeil" comp. album in oculo
la Celsius i Vegeiu prov. albeza.
39. Aiboare, sb. f.
miere ^
( Sbiera, Pov.
aigre, aigrelet ( en
„
parlant du
fade", a se srbezi
lait),
„s'aigrir, devenir fade", care deriv
||
din alb. gheghic ^arptt „acido, a-
cerbo", d-arb „ inacidirsi ", d-arptue
„render acido" (Jungg, Fialuur 163;
i cf. Christophorides, Lex. alb. 125-126);
asemnarea de form între un cuvînt
!|
i cellalt a adus o confundare a lor:
salbd a fost schimbat în sarbd sub
influena formei de origine alb.
43. ALBIE, sb. f. „lit d'une riviere,
auge, berceau" —
trans. bucov. alvie
alb§ (Hasdeu, 739; Marian, Leg. 298).
Lat. ALBTA,-AM (= clas. alveus,-um).
Tir. albi, i'riul. laip: vie. abio; ver.
albio, mant. cremon. mii, pav. mir.
parm.a/6/, bresc.berg.aZ6e,piem.piac.
arbi, gen. ar^u, bol. eib, ferr. aib, mod.
|| albi, regg. elbi, romagn. ebi; fr. auge
„blancheur. lu- <ALBITJS,-UM i ALBIA,-AM.
91 )<albob, Der. dim. albiu'; albios „creux"
;

-OBEM. Dolj a se albii (Tiktin) „prendre la

|i

forme d'une auge"; albiire (Bobb)

Albumeal, sb. f. bot. „gnapha-
40. „action de creuser".
lium leontopodium, leontopodium al- Impr.: rut. ajlLElfllca „Trog, Mulde"-
pinum''<ALBUMEN-f -ea^â'l (comp. it.
albume; vfr. aubun). 44. Albioar, sb. f. „petite auge"<AL-
BiOLA,-AM (=clas. alveola), atestat în
41 Albi, vb. „ blanchir, devenir blanc"
megl. albiri
CGL.V, 340||rtr. arbuol; ven. pad.
ar. albire ;altare ,
II
albol, vie. abiolo, mant. parm. albiol,
„blanchir, devenir blanc, etre heu-
berg. abiol, com. mii. pav. albio, ro-
reux, poindre (en parlant du jour)" ||
= magn. ibiol; vfr. aujoel „berceau" <
<*ALBîRE ( clas. albeee) aZ/^o/*,
II
*ALBIOLUM.
adj. „qui a la propriete de rendre
blanc" albitoare, albitorie (Cihac)
; m. „fabricant d'ob-
45. Albier, sb.
„blanchisserie"'; albitur „blanchis- jets en bois" (Hasdeu, 744) < *albia-
sage, blanchissure", albituri, pi. „lin- RIUS,-UM (=ALVEAR[US, C G L. II, 432;
ge", ar. albitura „blanchissure, ca- III, 309 ^
nutie- albeal „fard" inlbi, megl.
II |j

nalbiri „ blanchir, devenir blanc " :

46. ALBINA, sb. f. „abeille"; bot. „o-
(i)nlbeal (Tocilescu, Mat. 67, 503) phr^'s cornuta" II
ir. albir^; megl. a/-
„fard" (tjnlbitor, adj. „qui blanchit";
;
bin; ar. albin „abeille, ruche".
nâlbitor (Coresi, Praxiu, 376) „blan- Lat *albîna,-am (comp. a v a 1 r i a
chisseur" ; nlbitoare (Zanne, Prov. non alvinae Caper, Gr. laL VII,
la
IX, 127) „lavoir". 107); înelesul romînesc se explic din
acela al lui a v u s a va ri um
1 1

42. Sarbâd, adj. „pale" — ysalbed ruche".

.,
,

(Neagoe, înv. 1 18) |j ar, salbit, sarbit jj Der. dim.albinea; albinu,albini,

:

< EXALBiDUS,-A,-UM „blanchâtre" al- ; albinue, albinic, albinioar (Marian,

bed, dat de Budai-Deleanu (Hasdeu, Ins. 190) col. albinrie; albinei; al-
I)

731), pare necunoscut vit. scialbedo, ||

bini (dat de Budai-Deleanu, v. Has-
sic. sarvidu dim. 5âr66^tor (Cihac)
|| ||
deu, 752) ar. al^inaine albinar, ar.
; \\

srbezi.selbezi (Hasdeu, Cuv. d. btr. I, al^inar (Dalametra) „apiculteur"; al-

301) „devenir pale"; srbezeal, sr- binrie „apiculture"; albinrit „api-
bezie, srbezime (Cihac) „pâleur, fa- culture, impot sur Ies abeilles" zool. ;

deur" Nu trebue confundat cu aceste

II
albinârel „merops apiaster " (Marian
 r

ALEGE — 8 — ALUNA

Ornit. I, 60) albind (Marian, Ins. 179) lalt,cellalt {cel{)lani), megl. elalant,
aellant =
\\

^courir febrilement". ar. cel-lalt cestalalt, ces- jj

t()lalt (cestlant)=cest-lalt laolalt |j

47. ALEGE, vb. „choisir, elire, dis- „ensemble" e resultat din expresiu-
cerner"; a se alege „resulter" vr. — nea: a pune una la alalt, din care s'a
bn. pf. ales \\ megl. l§ziri (pf. le); isolat la alalt, de unde (prin inter-
ar. aleadzire, alidzeare „choisir, dis- calarea lui u între cei doi a în hiat)
cerner, lire" (pf. alepu, part. aleptii). * laualalt, * laulalt, laolalt.
Lat. ALLEGERE,*-LEXI,-LECTUM.
Vit. alleggere. 49. ALTAR, sb. n. „autel" — bucov.
Den: alegere choix, elec-
„triage, altare, (Marian, Leg. 273) || ir. altar:
f.

tion"; ales, ar. aleptu „distingue, d'e- megl. altar

lite"; ales „broche (t. tiss.)"; j ales Lat. ALTARIUM.
^ precisement " (comp. expresiunea Alb. ^^er||rtr. uter: it. sard altare;
mai ales); ales „elu; choix; triage des fr. autel; prov. autar; (cat. sp. port.
brebis, fete qui accompagne cette ope- altar) < altare.
ration" (Hasdeu, 851); ar. aleptu „he- Der. dim. altrel (Pisone).
:

ros des contes qui correspond au Fât-

frwnos des contes dr." jalegind ^sur- ; ALTARE (ar.), vb. „elever".
50.
tout sauf"; alegtor, adj. sb. „qui
; Lat. ALTiARE.
fhoisit, qui elit, electeur"; falesâtor Rtr. ozer; it. alzare; fr. hausser;
-personne preposee a la delimitation prov. cat. alsar; sp. alzar; port. algar.
des terres"; alestur „dessein d'une Ci. Înalt.
etoffe";alestur, alegtur, alesur
descheveux
(Costinescu) ^separation ALUAT, v. lua.
en tresses"; alestur, alegtur:
(Cihac) „election, choix" jjar. prialea- 51. ALUN, sb. f. „noisette" trans. —
dziri ( Dalametra ) „ choisir long- alune, pi. „pommes de terre" (Viciu,
temps". Glos. 16). —
ALUN, sb. m„coudrier*' ||
ir. alurf, alur: megl. lun, Iun: ar.
ALERGA, V. larg. (a)lun, (a)lun.
Lat. *ABELLONA,-AM (=abellana) prin
ALINA, ALINTA, v. lin. introducerea sufixului -ona care se
gsete în alte nume de orae; cf. i
ALMINTRELEA, v. minte. abellina; forma apare de obicei înso-
it de nux, dar este atestat i sin-
ALOCURI, V. loc, gur.
Sav. i elv. aZo;ze<*ABELLONEA ji
it.

48. ALT, adj. pron. „autre, autrui" avellana, avellano; vfr. avelaine: prov.
II
ir. ât: megl. alt; ar. altu. aulana, aulan; cat. sp. avellana, sp.
( = claS. ALTE-
Lat. ALTEB,- TRA,- TRUM avellano: port. ape^to72<ABELLANUS,-A,
ra,-tkrum); cderea lui r se explic -UMJIfr. are/t/2e< ABELLINA (cf Nigra,
prin disimilaiune (comp. formele Z. rom. Ph. XXVIII, 64).
romanice de mai jos). Der.: dim. aluni: alunic: alunu
Vegljualtro; rtr. oter; it. altro, Lago (ez. III, 63); alunei; aluna: ahinuc
Maggiore alt; sard log. ateru, sard (ez. III, 156, 158); aluneUf pi. „achil-
gal. altu; fr. autre ; prov. cat. altre, lea millefolium, carum bulbocasta-
cat. Alghero altu : sp. otro : port. num" alunar ^coudraie (Bobb), ven-
II

outro. deur de noisettes" (comp. fr. avelinier:

Der. jalalt, megl. lalt, lan, ar. a -
: prov. avelanier: cat. avellaner; sp. a-
lantu (cu n prin disimilaiune, comp. vellanero; port. avelleir a) ;zoo\. aluna
mir. antar) i (a)nantu (prin asimi- „nucifraga car3''ocatactes ", alunarn
larea lui l cu n) = âlalt (prin asimi- (ginue) „bonasia cetulina" (Marian,
\a\iunea—a>a—a); lalalt, l{)lalt Ornit. II, 214,407; comp. sav. aloner,
{llant), megl. lalant,e resultat din- nprov. aoelanie „casse-noix")i col. a-
tr'onou recompunere cu stalalt, l |; luni (ar. '^ ); alunet; alunat ("Jlplea,
nst{)lalt {stlant):^st-alalt cela- \\ P. pop. ^2); ar. alunami (Da\ame\ra)\
 ;

ALUNECA — 9 — AMU

alum'ri „de la couleur des noisettes" 54. Amrea,

sb. f. „amertume" ar. ||

aluni^ alunic^ alunea, alunei (Vi-

j|

amrea „amertume, affliction " ||

ciu, Glos. 16), cu înelesul de ^lentille, < AMARiTiA,-AM, CGL. II, 407 (=clas.
grain de beaute", nu deriv de sigur AMARiTiEs) friul. amareze', ii it. ama-
din alun, ci trebue fie forme al- s rezza: prov. amareza.
terate din luni, lunic comp. sp. :
55. Amrî, vb. „rendre amer, aftli-
port. lunar, bulg. luna, lunicka ,.envie,
ger" Ijmegl. amrtre. a- mrari; ar.
tache de rousseur, grain de beaute".
mrare < * amarîre, amarare vit.
|| ||

amarire: vfr. amerir amrtt (ar. ~ ) \\

ALUNECA, V. luneca.
„rendu amer, afflige, malheureux, fai-
blC; adv. „amerement, tristement* ;
ALUNGA, V. lung.
amarilor, adj. sb. „qui rend amer,
52. AMGI, vb. „seduire, tromper."
qui irrite" j atnritur (Dosoftei)
;

Lat. *AMMAGîRE, din gr. {xagucu; cu-

„peine" amrciune, megl. mrcuni
„amertume, peine" amreal „amer-
vîntul grecesc a intrat de vreme în |;

tume", bot. „polygala vulgaris".

lat. bale, cum arat trecerea lui g la ^.
Comp. sic. ammagari, sard log. am- 56. AMENINA, vb. .menacer''— crme-
maj'are -ensorceler".
rina, auielina.
I )er. a?ngire „seduction, illusion -
:

Lat. * amm1naciare<minaciae; prin

amgitor, adj. sb. „seducteur, trom- epentesa timpurie a lui n s'a nscut
peur"; zool. amgitoare „lanius ex-
forma * ameninare, de unde, prin
cubitor " (Hasdeu, i 01 3); t amâ^î'tor^'sc
analogia verbelor m-inare, amenin-
(Cantemir), adj. „trompeur"'; aingi-
are; formele dialectale se explic
torete(P\sone) „d'une maniere trom-
prin disimilaiune.
peuse"; amgitur, „trom- amgeal Nap. ammennaccare, sic. ammi-
perie, ruse"; -^ amgelnic {CeiniQm'w)
nazzari (comp. sard câmp. amele-
^trompeur" -r amgeu ^seducteur,
'}

zai); prov. cat. amenassar: sp. a-

charlatan" desamgi „desillusion-
||
menazar ; port. ameagar rtr. ma-
ner"; clesamgire „desillusion".
j;

natschar; it. minacciare ; sard log.

minattare fr. menacer prov. cat.
53. AMAR, adj. „amer" adv. „amere-
; ;

ment, peniblement": sb. „amertume,

;
menassar<* minaciare.
Der.: ameninare „menace~; ame-
peine" interj, -helas!- ||ir. amar: ar.
;
nintor, adj. sb. r.qui menace ^ a- :

am^r.
menintur „menace".
Lat. AMARUS,-A,-UM.
It.amaro; Ir. amer\ prov. cat. amar. AMESTECA, v. mete.
Der.: dim. amarei (comp. nprov.
AM I AZI, V. miez.
amarello „iberide amere"); amriu:
amrcios ; amruf: bot. amru AMÎNDOI, V. doi.
(nprov. marousso „anthemis cotula")
i amrlui ^c\cend\i\ filiformis" : bot.
AMINTI, V. minte.
amru „viburnum opulus" (Hasdeu,
1036, d aceea form ca adj. dim., AMNAR, V. min.
dar nu pare cunoscut) amroiiTri-
||

buna 1890,46; vit. amarogno)\meg\.

AMORI, V. muri.
mros „amer** (prov. amaros) amar-
nic, adj. „vif. vehement, mechant", 57. AMU. adv. >maintenant — fdonc,
adv. „impetueusement, vivement" a- ; deja" — Oani amula ||
ir. amu; megl.
mrnicie (Cihac) .,vehemence, impe- mo', ar. amo, amu (Dalametra).
tuosite" ]
amrime
„amertume, t pei- Lat. AD-MODo; u final se explic sau
ne. souffrance" (Cantemir, Hron.) ar. ij prin influena lui acmu sau din posi-
amirami ( Dalamctra ) ,. amertuine , iunea aton a cuvîntului.
tristesse". yg\. jamo; rtr. amo; berg. lomb.
Impr.: rut. rasiapHlH „sich hrmend, amo, sic. ammii; sard câmp. immoi^
kummervoU, triibselig". toate cu înelesul de ,.encore".
 AN — 10 — APAR

Der. amui ^â rinstant-* megl. fnoi

: !|
tr'un verb disprut azi * apta <
(cu -i analogic; cf. ar. acloe, s. Acolo). ''aquatare (comp. aquatus „aqueux,
delaye"*); presena lui p (aquatare
AN, sb. m. „an, annee~
58. adv. ar dat *actare) se explic sau prin
fi

„l'annee passee" —
j anni (Ps. Sch. 30,
;

general isarea formei cu accentul pe

11: 77,33; 154, 9)||ir. âw; megl. ar. an. a (aquato> *apa^) sau prin influ-
Lat. annus,-um; forma de a bl. a n n o ena lui ap II
aptos, ar. apHos (I)a-
din care deriv adv. romînesc era lametra) „aqueux": aptoa „remplir
întrebuinat deja în latin cu îne- d'eau, devenir aqueux",
lesul de „l'annee derniere".
62.Adpa, vb. „abreuver, arroser" ||
Vegl. Jan; rtr. an; it. anno (tosc.
ir. (a)dapâ; megl. dpari; ar. adâ-
anno „l'anno prossimamente passato"
pare <adaquare friul. adagd; it.
Fanfani); sard. annu\ fr. prov. an; cat. II ||

adacquare: sard log. abbare; prov.

any; sp. ano; port. anno. azaigar; sp. adaguar adpat „abreu-
Der.: dim. (iplea, P.
anior; anu vement" (comp. nprov. aseigado
|

„ir-
pop. 6) mulumi „remercier, con-
II
rigation") adptor, adj. sb. „qui
ieniev"' < muli ani, întrebuinat ca sa-
;

abreuve" adptoare „abreuvoir"

lutare, urare (cf. bulg. za mnogo go-
;

(comp. sard log. abbadorzu, nprov.

dini), i devenit pe urm mulan, mul-
^/w(care se aude înc în Transilvania);
aseigadouiro „arrosoir"); adptur
„abreuvement" (Cantemir, Hron.; An.
din acesta s'a derivat forma verbal
Car.;Polizu), ar. ao^fpî^am(I)alametra)
mulmi, prin asimilaiune mulumi „arrosage" (it. adacquatura; sard log.
(comp. i formula de mulumire port. abbadura, nproy. aseigaduro „arrose-
viva multos annos) mulumire „re- ;
nient").
mercîment, satisfaction*; mulumit
^remercîment; grâce {kY; mulumitor, APRA, vb. „defendre, proteger"
63.
adj. sb. „reconnaissant, satisfaisant"; — vr. trans. (Viciu, Glos. 16) „prohiber,
nemulumi „mecontenter"; nemulu- retenir" ir. (a)parâ; ar. aprare.
||
mire „mecontentement, ingratitude";
nemulumit, adj. sb. „mecontent"; ne- Lat. APPARAEE „preparer, disposer".
mulumitor, adj. sb. ingrat" estan ,. ||
Friul. abruzz. apar; nap. aprare;
(ar. ^ ) „cette annee". nprov. apar;
aparar. In cele- port.
lalte limbi romanice, verbul are în-
59. Noatin (noaten), adj. sb. „d'un an elesul de „preparer, orner, offrir,
(agneau, poulain)" || ir. notir; megl. enseigner": it. sard apparare; vfr.
ar. noatin || < annotînus,-a,-um dim. || aparer; sp. aparar; înelesul romînesc
notsinel (Viciu, Glos. 19); notior (To- se regsete în forma simpl sau
cilescu. Mat. 1267) bn. notsinar, ar. || în compusele cu im-: it. parare; fr.
nutinar „gardeur des agneaux d'un parer; prov. emparar; cat. sp. port.
an". — Impr.: ung. notin (Szinnyei). amparar.
APÂ, sb. f. „eau, riviere"; ape, pi.
60.
aprare, aprat „defense", ya-
Der. :

prat „reproche"; trans. aprat „pa-

„reflets d'une etoffe ou d'un metal" || ir.
cage reserve, bois en defens" (comp.
âp^; megl. oj9ii, apa (Nînta); ar. ap. nprov. aparant, adj. „dont l'entree est
Lat. AQUA,-AM.
prohibeeaux bestiaux, en parlant des
Rtr. ora; \i. acqua; sard log. abba;
pacages"); aprtor, ar. apîritor (Da-
fr. eau; prov. aiga; cat. aigua; sp.
lametra), adj. sb. „qui defend, qui
port. agua.
pvoiege'^ aprtoare „rempart, even-
;
I)er.:dim.ap(it)^oam(ar. '-' ,Dalame-
tail, chasse-mouches", bot. „clinopo-
tra) apar „porteur d'eau, y marin"
II
dium vulgare": apâr/arâ. ar. apîrî-
(Cantemir; comp. aquarius)|| col.
apârie, mold. apraie; y aprl, pi.
tur (I)alametra) „defense. protection,

Dosoftei ) apo.s „ aqueux " ( comp.

y empechement, fortilication", mold.
( II

a q u o s u s v fr. evos) y apoasa ( Dosof-

„bois en defens" || aprmtnf (Lex.
; ;
Bud. ) „ protection. abri " neaprat
tei) „ocean".
„ inevitable " adv. „ absolument, f
,

"
61. Aptat, adj. „tremi)e d'eau"; for- sans empechement, incessamment
ma aceasta trebue derive din- s (Cod. Vor.).
 APAS — 11 — ARHURE

APSA, V. psa. !
69. Arat' (ar.\ sb. n. „charrue"<
ABATBUM, czut prin disimilaiune;
/•

64. APIRIRE. vb. ar., megl. apiriri I trebue s admitem deja în latina vul-
„poindre (en pari. du jour), se lever gar o form disimilat cum arata
de bonne heure". gen. ad (Parodi, Arch. gl. X\'I,360):
Lat. apebîre; comp. la Cicero: stella forma dr. aratru., dat de Bobb, e
se aperît «Tetoile paraît*: la Celsius: necunoscuta rtr. areder; it. arata:î|

soli aperienti. sard log. aradu: vfr. i fr. dial. a-

Vegl. apjar rtr. avrir: it. apr ir e
\
rere\ prov. araire\ cat. aradre: sp.
(vit. „sorgere, dettodel giorno"'); sard port. arado (cf. Forster. Z. rom. Ph.
log. abberrere: prov. sp. port. abrir. XXVIII, n.
Der. ar. opirit „pointe du jour".
:
70. Artor, adj. ^de labour. labou-
rable~; sb. m. „laboureur" <arato-
APLECA, V. pleca. Rius,-A,-UM vit. aratoio: v^port. ara-
doira -jour consacre au labourage".
APOI, V. poi.
71. Artur, sb. f. „labourage: champ
APRINDE, V. prinde. laboure- < ARATURA,-AM j
rtr. aradUra:
i
it. artura: vfr. areiire: sp. port. a-
65. APROAPE, adv. „pre, presque" radura.
II
ir. (ajprope: meg\. proapi: ar. aproa- 72. Adrare. vb. ar., megl. dârari.
pe(a). , „faire travailler. appreter, orner, bâ-
Lat. AD-PROPE (Arch. lat. Lex. V, 362). !
<ADARARE [Pucariu, Conv. lit.
tir"
Friul. apruv; vit. apruoco. bellun. XXXVTIT, 45]: pentru îneles, comp.
apruo (Arch. gl. XVI, 287), cremon. germ. bauen -batir, labourer la ter-
corn. aprof. bresc. mii. aprof. piem. re": o urm
din semnificaiunea mai
piac. aprov; sard log. approbe; vtV. veche pare a se fi pstrat în ex-
apruef; prov. aprop; cat. aprob. presiunea ar. adarâ grdina „ii cul-
Der.: aproapele, deaproapele „le pro- ! tive le jardin-* megl. pridrari, ar.
che. le prochain"*. I
preadrari ( Dalametra ) „refaire, re-
batir".
^approcher" || megl.
66. Apropia, vb.
!

pruk*ari.^r. apruk'are „approcher:re-

joindrequelqu'un" (Dalametra)|| <ap-
73. ARAM, sb. ^cuivre" — vr. bn. f.

arame ar. aram.

PBOPIARK sard log. approbiare: ir.ap-
II
\\

procher; prov. cat. apropiar apro- \\

Lat. *ARAMEN, resultat prin asimila-
piere „proximite", y apropiat, sb. m. i une dm
^RAMEN.
„proche, prochain", sb. n. ^approche": aram: it. rame: sard log. ra-
Rtr.
adj. sb. „qui s'appro- mine: fr. airain: prov. cat. aram: sp.
•f apropietor,
che** apropitne „proximite" apro-
Ii
i
alambre: port. arame.
pia (Cihac), sb. m. „prochain" apro- Der.: dim. 'Yarmioar „monnaie
pielnic (Cihac), apropietnic (Polizu)
;

de cuivre" (Hasdeu, 1451); armu

„accessible, affable''. , (Bobb) „raudusculum" armar^chdixx
dronnier** (port. arameiro): armrie
APUNE, V. pune. „objets en cuivre, chaudronnerie" (it.
rameria) armeas „mesure de vin
\

67. ARA, vb. ,labourer- arâ\ d'environ un demi-litre" (Dame)||a-

|| ir.

megl. rari\ ar. arare. rmiii „cuivre": armie ..grand chau-

dron de cuivre" (Hasdeu, 1468),iaro-
Lat. ARARE.
mos (Bobb) „ cuivre " (nprov. ara-
Rtr. arer\ it. sard log. arare\ vfr. moiis) armi, aram -cuivrer" (Has-
',

i fr. dial. arer\ prov. sp. port. arar. deu, 1468).

Der.: arrit (Polizu) ^ im pot sur le
ble". 74. ARBURE
(arbor, arbiir), sb. m.
68. Arat", sb. n. „labour, labourage" „arbre" ârbur(e): megl. arburi:
|| ir.

<ABATU8,-UM vfr. fr. |l i dial. are'., ar. arbure -chene-.

nprov. sp. port. arado. Lat. ARBOR,-ORKM.
 ARBURE — 12 — ARICI

Xegl.jiiarbul; rtr. alber; italbero: 80. Ari, sb. f. „chaleur excessive",

sard log. arbure; prov. cat. arbre; fr. mold. ban. „lieu expose au soleil, co-
sp. ârbol; port. arvore. teau, clairiere" (Hasdeu, 1747; ez. II,
Der. dim. arbura; arburel; ar.
: 22); trans. zool. „cousin, moustique"
arburic (Dalametra; sp. arbolico). (Marian, Ins. 308)<*arsic!1a,-am vit.
arsiccia „bruciatura di sterpi per in-
75. Arburet, sb. n. col. || ar. arbiiret
grasso"; it. arsiccio.
^foret de chenes" || <abboretum|| it.
albereto; sard arbaredu; vfr. arbroi;
sp. arboleda; port. arvoredo.
81. ARETE,
sb. m. „belier" trans. —
aret |j
ar§te, aret; megl. r^ti; ar.
ir.
areati, adj.: birbec areati, cal areati
76. ARC, sb. n. „arc" || megl. arc\ ar.
(Dalametra).
Lat. ARIES, *ARETEM ( claS. ARIETEM).
Lat. AKCUS,-UM.
Monferr. arei, gen. aeo; fr. dial. a-
Alb. ark; rtr. ai'ch; it. arco; sard
rei; prov. aret.
orcit; fr. prov. arc; cat. arch: sp.
port. arco.
Der.: bn. arear „gardeur de be-
liers"(comp. arietarius).
Der.: dim. arcws „archet": arcw^sor;
arcii; arcuel{Cihac); arcule) arca, Impr.: rut. aperiH „Widder".
„archer" arcos ^^arque" arcui „ar-
quer"; arcuiii
jj

r
{CihdiQ) „courbure".
|j

82.
pi.
ARGINT,
m. „monnaie"
sb. n. „argint";
||ir.
argini,
arzint; megl.
Impr.: rut. sîrb. apKym.
arzint, rzint.
77. tArcar,sb.m. (Mute; lorga, Stu- Lat. aroentum.
dii VII, 105) „fabricant d'arcs"<AE- Alb. tr^snf; rtr. argient; it. ar-
c(u)arius,-a,-um fr. orcher; prov. ar-
II
gento; sard log. ar geniu; fr. argent;
quier; cat. arqiier; sp. arquero; port. prov. argen; cat. argent; sp. port. ar-
archeiro. genio.
Der.: dim. arginel; argintu; bot.
78. ARDE, vb. „bruler" vr. bn. — arginic„dr3^as octopetala"; bot. ar-
pf. ar^s||ir. ârde\ megl. ardiri (pf. gintic i argintari (Hasdeu 1615)
ar); ar. ardire (pf. aru). „potentilla anserina" argintiu „ar- ||

Lat. *ARDf;RE, ARsî, ARSUM (- clas. gentin" arginta (it. argentare; sard
||

ardere). log. argentare; fr. argenter), arginti,

Vegl. ar dar; rtr. ar der it. sard log.
ardere; fr. prov. ardre; cat. sp. port.
arder vfr. aroîotr < ardere.
{j
Der.:ar5„combustion,feu",fa7'5e,pl.
„holocauste" trans. bn. ars „promp-
;
\
argini, argintai „argenter"; argin-
tuitor (Polizu) „argenteur".
83. Argintar, sb. m. „argenteur, or-
fevre'* jj megl. arzintar, rzintar j|<
ARGENTARius,-uM it. argmtaio; fr. ar-
jl

tement" („in momento, confestim" An. gentier; prov. argentari; cat. argen-
Car.;comp. it. tosto, fr. tot); trans. cu ter argintrie „argenterie" (rtr. ar-
arsa „en gros" (Hasdeu, 1735); arz-
II

gienteria; fr. argenterie; prov. cat. ar-

tor „brulant"; arstur
(Polizu) „bru- gentaria; sp. argenteria).
lure" (vfr. arseure)] arzos „ardent"!]
arziiriu([.ex. Mixrd.\ arzuliu „chaleu- 84. Argintos, adj. „contenant de l'ar-
reux" a/'<eot (Odobescu, Scrieri I, 65),
j'
gent" <ARGENTOsus,-A,-UM||nprov. ar-
arsoi (Polizu) „ardent"; Muscel, trans. gentous; fr. argenteux; cat. argerdâs;
arzoi „sorte de polenta au lait" (Has- sp. argenioso.
deu,1536;Rdulescu-Codin,Cuv.Musc. 85. ARICI, sb. m. „herisson; herpes,
l)\\ardei „piment"; dim. ardeia ; ar-
verrue; maladie des chevaux, javart;
deia „pimenter" trans. ard'ite „foret
j|
maladie des plantes, rouille; bot. „e-
brulee" (Hasdeu, 1748)!; ban. arsoare
chinops sphaerocephalus"|j megl. arie
„chaleur excessive".
„herisson", ric „bogue, herisson, enve-
Impr.: ung. drdâj (Szinnyei).
loppe epineuse de la châtaigne"; ar.
79. Arsur, sb. f. „brulure"< arsura, arie „herisson; verrue".
-AM Tiv. arsura; it. arsura; sard câmp.
li
Lat. ERîuiuS-UM, cu schimbare de
assura; prov. cat. arsura. ,
terminaiunc ncexplicat înc.
 ARIE 13 ASCULTA

Alb. irik'; rtr. rizza; it. riccio; sard vote; xexRiion'^' ar }n.i „elever au
log. erittu; prov. aritz: pentru îne- !
rang de prevot; vexer"i; col. armaWe
lesul „javart", comp. it. ricciuoli, riz- I (Cantemir, Div. lum. 223; port. ar-
zuoli, parm. rizzoj, piac. rizzo „ma- mria).
rms
,

'

lattia che attacca i piedi del cavallo". Impr.: ung. (Szinnyei).

Der.: aricioaic, bn. ariâoane „he-
91. Arma, vb. „armer" || ir. armâ\\
risson femeile" dim. aricel a se arici j

||
1

< ABMARE ;|
rtr. armer ; it. sard armare;
„se herisseriattraper lejavart"; j a- armer; prov. cat. sp. port. armar
fr.
ricit (Dosoftei, V. Sf. 267; 316 ^\ treil-
\\

înarma, întrarma „armer"; j întrar-

lisse"; aricifur, ariceal „javart".
!

] mtur (Cantemir, 236) „armement".

86. ARIE,sb. f. „aire, grange" — vr. 92. Armtur, sb. f. „armement, ar-
trans. are. ; mure" < armatura,- am rtr. ai'ma- ij

Lat AREA,-AM. \
diira; it. armatura; sard annadura;
Rtr. era\ it. aja; fr. aire\ prov. fr. armure; prov. cat. sp. port. ar-
eira\ cat. sp. era\ port. eira. mxidura.
87. ARINÂ (vr. trans.), sb. f. „sa- 93. ARMSAR, sb. m. „etalon" —Me-
bie" II ar. arin. hedini armcsaf, probabil o conta-
Lat. AEENA,-AM. minare din armsar i armig {ar-
Alb. rzrz; it. rena\ s^v arena; vfr. mie), cu acela îneles, care se aude
>areine\, fr. dial. are\ prov. cat. sp. în Bnat i Munii apuseni, i a c-
arena; port. areia. rui origine e necunoscut ; harm-
Der.: arin (Lex. Bud.) „sablonner" sar „ pârtie de la charrue" (Viciu,
(it. sard arenare): a se arini (Viciu, Glos. 49); adj. în unele pri: cal
Glos. 16) „se remplir de sabie" ia- armsar (Hasdeu, 1691).
rini (C. Negruzzi) „desert". Lat. admibsarius,-um; pentru trece-
88. Arinos, adj. „ sablonneux " ar. rea lui D Ia r, neexplicat înc, cf.
||

arinos \\ < arenosus,-a,-um it. renoso: ARMESSAEIUS în Lcx Salica.

Sard log. ammessarzu
ii

sard arenosu; prov. cat. arenos: sp. .

alb. harmz-
arenoso; port. areoso. SUar < *ARMTSS0RIUS.
Der.: dim. armsra; armsrel
89. ARM, sb. n. „cuisse, gigot, flanc (Hasdeu.1691);(2rma5rw^(Odobescu,
(d'un cheval)" — armi, m. pi. „bras" Scrieri I, 132).
Mehedini; formele arrnur, armure, Impr.: rut. rapMacâp „Hengst".
cura se aud în unele pri, sînt re-
fcute dup pi. arniuri}\iiT. armu. ARUNCA, V. runc.
Lat. ARMUS,-UM.
Cors. erme; sard log. armu; fr. ars.
AA, V. .i.

Der.: armiirar, armurare, armu- 94. ACHIE, sb. f. „eclat de bois"—

rari „maladie bovine, epaulure"; Serbia, Mehedini, bn. i achie, îechîe
bot. armurar^ armurare „ silybum ||megl. l^li.
marianum". Lat ASCLA, - AM, la M. Empiricus,
Impr.: ung. armurdr (Szinnyei). 306, 21 ( = clas. assula, astula).
Alb. ask'e; sard log. asa; prov. cat.
90. ARM, sb. f. „arme" II
ir. ârm^; ascla; port. acha{comp. vegl. jaska;
ar. arm. nap. aska., cal. sic. aska).
Lat. AEMA. Der.: dim. achiu; bn. trans. a-
Alb. armz; vegl. jarma; rtr. it. sard chi; achioar (\'oronca, Dat cred.
arma; fr. arme; prov. armas; sp. 541); leculif {Corcea, Bal. 127) a^-
port. arm^a. chi, achii „fendre" (Hasdeu, 1983);
Der.: dim. armioar (Rdulescu- ar. (numai part.) acVat (sic. ask'ari;
Codin, Cînt. pop. 16) ar/wa^<;„prev6t,jl
prov. cat. asclar).
gendarme", dial. arma „jeu enfan-
tin"; aima., adj.: vin arma „sorte de 95. ASCULTA, vb. „ecouter, obeir" }\

vin" dim. -^armâeU-^armesc „con-

; mgl. scultari; ir. (ajscutâ; ar. ascu>-
cernant la prevote" Ifar/w^re „pre- tare.
 ASCULTA — 14 AST

Lat. AscuLTABK (-= clas. auscultare). forma latin i cea romîneasc tre-
Rtr. ascolter\ it. ascoltare (vit. scol- bue s admitem fasa *ascui (prin
tare)\ sard log. askultare, iskultare; trecerea lui x la în silab aton i .«?

fr. ecouter (vfr. ascolter); prov. cat. a lui e iniial la a dinaintea unei con-
ascoltar (escoUar); sp. escuchar (vsp. sone simple Candrea, Conson. xx).
;

ascuchar); port. escutar. Der.: ascuit „action d'aiguiser" ;

Der. ascultare „obeissance"; ascul-

: ascuit „tranchant"; ascuitor, adj.
ttor (ar. '- ), adj. sb. „qui ecoute, sou- sb. „ qui aiguise " ascuitoare „ ai- ;

mis, auditeur"; y asculttur (Coresi; guisoir" ascuitur „aiguisement"

:

An. Car.) „obeissance" y ascultmînt !! (Cantemir); „tranchant, fii" (Zanne,

^Cod. Vor.) „obeissance" (it. ascolta- Prov. II, 281), -\ ascuitur {de deal)
jnento sard log. iskultamentu) as-
',
\\
„sommet d'une coUine" (lorga. Doc.
cultciune (la Budai-Deleanu, ap. Has- Callimachi I, 521) \\ascueal (Lex.
deu, 1812; comp. a usc ui ta ti o) „o- Bud.) „ aiguisement " ascuime „ a- |j

beissance" ascultare (la Budai-De- cuite, perspicacite " ascui „ tran- ||

leanu, ap. Hasdeu, \Q\6),\\'\ ascultoi chant".

^attentif, soumis".
sb. n. „action d'ecou-
96. Ascultat,
ASEMNA, ASEMENEA, v. seamn.
ter"<AscuLTATUs, -UM (= clas. AUS-
cultatus,-um).
AEZA, V. edea.

100. ASIN, sb. m. „âne"— ASINÂ, sb. f.

•

97. ASCUNDE, vb. „cacher"— vr. ban.

pf. ascw/z.^'llir.(ajscunde; megl. scun-
cliri (pf. scun.^, part. scunt) ar. as-
cundire (pf. ascumu, part. ascumtu).
Lat. ABSCONDERE,-ONSî (Capcr Gr.
lat. VII, 94),-onsum; n dinaintea lui s
la pf. i part, a fost reintrodus dela
„ânesse"— y asin \\ ir. âsir, âsire.
Lat. AsiNus,-UM; asîna,-am.
;
Rtr. esan, esna\ it asino, asina\ sard
log. ainu; fr.âne; prov. asne; cat. ase;
,
sp. port. asno, asna.
Der. dim. f asina\ asinel (Hasdeu,
:

1863; Bobb; it. asinello; sard log. ai-

celelalte forme: abscons! ar fi dat
* ascoi. ne^d^i).
Vegl. askondro; Greden skuender
(în eng. numai în forma ad ascus „en :
ASMU, V. muta.
cachette'-); it. nascondere; vfr. ascon-
101. ASPRU, adj., c\pre, dur, severe"
dre (escondre); prov. ascondre {escon- —
;

adv. „âprement" f sb. n. „âprete".

dre)\ sp. port. esconder (vsp. vport.
Lat. ASPER, ASPRA, ASPRUM, Thes.
asconder).
gl. ( = claP. ASPERA, ASPERUM).
Der.: ascuns^ ascuns „cache, se-
Alb. asptri: rtr. asper\ it. aspro;
cret, m3'^stere" (comp. absconsus,
- u m
sard aspru; fr. pre; prov. cat. as-
); pe ascuns, in ascuns, „en ca-
pre; sp. âsp{e)ro.
chette", de-a ascunsele „colin-mail-
Der.: dim. asprior; bot. asprioar
lard'' ; ar. ascutntâ. ascunitaluî, as-
cuintialul „en cachette" ||ar. ascun-
„galium aparine " aspriu (it. as- ;

prigno); asproi (Tribuna 1890, 46)

sur, ascunztur (Cihac) „cache, ac- ||

tion de axchev'^l ascunztor, adj. sb.

aspri „rendre pre", a se aspri (Cihac)
„celui qui cache"; ascunztoare „ca-
„brusquer" \\aspreal„i\pveie, rudesse,
severite" asprilor (Cihac), adj. sb.
chette" ascumtos „cache"; megl.
ar.
l|

„ qui rend âpre " înspri „ rendro ii

scuncos „en cachette" ascunzi, ar.

ascuini „cachette".
j

pre" (rtr. inasprir; it. sard \og.inas-

prire; vfr. cat. enasprir).
98. Ascunsoare, sb. f.(Biblia 1688; Lex.
Mard.) „cachette" <* absconsoria,-am 102. ÂST [ast,sta), ASTA («5<«),pron.
(comp. absconsorium „latibulum" adj. „ce, cette, celui-ci, celle-ci; gen.-
CCiL. 467, 507). dat. sg. stui(a), stei(a) nom.-ac. pi. ;

ti(a), astc(a); ^en.-dixi. p\. stor(a)

99. ASCUI, vb. „aiguiser" || megl. —hst(a), liast {hasta). pi. hti(a),
Cnumai part.) scuffjt. haste(a) i Jieste(a): est(a) ist(a), i
f>at. '
ii;xAcuTiRE<ii;xAcuTU8; între east {casta), pi. eti(a) i iti(a),
 .

AST 15 — ASUDA

esfe(a) aâst(a) i a est(a) aist(a j, aiast

;
tanza, Monaci, Crest. 213) In alte re- !,

(aiasta\ pi. ati(a) i aeti(a)aiti(a),
aesfe(a); ahst(a),
pi. ahti(aj, aheste(a)}\\v. (ajistfa):
ar. ist\ aestii i aistu, aest i aista,
giuni romanice s'au pstrat ad-, ex-
ahast {ahasta\ spectare: rtr. spetter; it. aspeftare:
prov. apeitar.
Der. ateptare, ateptat (Dosoftei)
:

gen.-dat. sg. aistul(a) i aitw(a), a- „attente"; atepttor, adj. sb. „quiat-

isfel i aitel, pi. <^e^s^? i tit.>'^î, «e5^e tend"'; atepttur „exspectatio'' (An.
i ai5/e, gen.-dat. cdstor i aitor. Car.) ateptciime (Cihac) „attente"
II j]

Lat. *isTUs,-A,-UM (==clas. îste,-a,-ud), neateptat „inattendu", pe neateptate

gen. *îsTU]Us, dat. *îstui (cf. Densu- „ limproviste-' neatepttor ^impa- :

sianu, Hist. 1. roum. T, 253). Formele ro- tient* mgl. prititari „venir â l'en-
li

mîneti se explic astiel: 65^<iSTUM; contre, attendre".

st < est prin trecerea lui e la a în
condiiuni speciale sintactice: omii 105. ATERNE, vb. .etendre. paver,
est ... > omii st ... {ne aton >u) ; faire le iit- 1| ir. (a)t^rne: megl. ter-
ist e refcut dup
pi. iti; pi. iti niri; ar. atearnire, atirneare, a-
<eti, prin asimilaiune ori prin tre- tirnare.
cerea lui e aton la i cum se întîmpl Lat. ASTERNERE.
în unele regiuni; .ti e refcut dup In celelalte limbi romanice numai
sg. âst\ iastâ <îsTAm: asta a resultat forma simpl sternere: rtr. sterner;
din construciuni sintactice de felul it. sard log. isterrere val.
sternere : ;

acesta casa (e)sta

: > casa asta . . . . . sterni; alb. stron e îndoios.
{a final, în loc de a, se explic prin Der.: a.ternut, megl. tirniit, ar. a-
influena formei aceasta) 6S/e<isTAE; ; tirnut „couche, literie" megl. tir- |j

aste e refcut dup

sg. asta. Cit des- nmint „action d'etendre, couche- ar. :

pre hst, hasta. ele se explic prin atirnuniintu { Dalametra ) „chabra-

aspirarea caracteristic pe care o în- que"" aterntor (Cihac), adj. sb. ^qui
tîlnim în regiunile unde apar aceste etend-' aterntur
(Cihac) ^action
i!

forme (Bnat, sud- vestul Transilva- d'etendre • ar. ditirnari (Dalametra)

— Cf.
jj

niei, Mehedini, Gorj). Prepunerea lui „defaire le lit". Strat.

a în asta, aesta, etc. e datorit ana-
logiei cu formele acest cest. Asupra — ASTÎMPÂRA, V. stîmpra.
lui a din sta., v. acela, s. IEI.
Wi. esfn: vfr. ist: prov. cat. est; sp. 106. ASTRUCA, vb. ^couvrir, enter-
port. este. rer~— t astroc (Dosoftei, Svn., ap. Has-
deu, 1908).
103. Acest {acesta), aceast [aceasta),
pron. adj. ,,ce, cette, celui-ci, celle-ci";
Lat. *ASTRDÎCARt<ASTRUERB ^COU-
formele cest (a), ceasta {ceasta) se ex-
vrir" [Candrea, Rom. XXXI. 302: cf.
Meyer-Liibke^Z. rom. Ph. XXVII.253].
plic în acela fel ca i cel, cea (v. El).
Alb. ^^/•iiA'(Jungg, Fialuur 137) „im-
II
megl. {ista, testa: ir. tâst(a), tâsta.
bacuccarsi".
Lat. ECCE-, ECCUM-* ÎSTUS,-A,-UM.
i

Vgl. kost; rtr. quaist; it. qiiesto; sard

'

Der.: bn. a,strucfoare (An. Car.)

„tegumentum" bn. i Serbia astru-
log. kustu; prov. cat. aquest: port. sp.
cmînt, Mehedini astrucu „toit, toi-
a^f7e5^e<ECCUM-îsTE fr. ce. prov. a5^
< ECCE-ÎSTE.
ture" |j
bn. i Serbia dzestruca „decou-
vrir, deterrer"'.
Y)eT.: acesta, aceasta ,. celui -ci,
celle-ci meme". ASTUPA, V. stup.
104. ATEPTA, vb. ,attendre"— Me-
hedini ateta j|
ir. (a)teptâ ; megl. 107. ASUDA, vb. .suer, transpirer'' ||
titari; ar. a.tiptare. meg\. sudri; ar. asudare.
Lat. *ASTECTARF, prin asimilaiunea Lat. ASSUDARE.
lui p cu T din forma adspectare care In celelalte limbi romanice numai
luase în lat. vulg. înelesul lui exspec- forma simpl sudare: rtr. ser; it. 5tt-
TABE. dare: sard câmp. sudai: tr. suer; prov.
Vtosc. cal. astettare, sic. astittari, cat. suar; sp. sudar: port suar.
apul. astittare (comp. vmessin. sfe- )er. asud, asudat, asiidtiir, asu-
l :
 ASUPRA — 16 AUR

deal (Polizu) ,sueur, transpiration"; forma romîneasc i corespunztoa-

hot.asadul calului „ononis hircina"; rele romanice se explic din formele
asudtor (Polizu), adj. ,,sudorifique". latine cu accentul pe -tî-, cum arat
— Cf. Sudoare. pstrarea lui î.
It. attizzare; fr. attiser prov. ati-
;

ASUPRA, V. spre. zar ; sp. atizar ; port. atigar.

Der.: aîat „attisement"; afttor,
ASURZI, V surd. adj. sb. „qui attise, qui excite"; at-
tur „excitatio" (An. Car.).
A, V. ac.
112. ATUNCI {atunce, atuncea; asupra
ATARE, V. tare. lui a, Y. abia), adv. „alors^^Wir.CaJtuntae;
megl. tunea ; ar. atumea, atumealuî.
108. ATINGE, vb. „toucher,atteindre" Lat. ad-tuncc£ (cf. a d tune, Pe-
— ting (An. Car.) e o form afere- regr. Silviae, 16).
sat; vr. bn. pf. atins. Der.: j atuncei „alors meme".
Lat. ATTÎNG£RE,*-TINXf (= ClaS. ATTIGl).
113. Atuncine (Slagiu, v. Gutinul, 7),
attingere
It. fr. atteindre
; prov. ;
adv. „alors" || ar. atuminea.
atenher; cat. atenyer.
Lat. *AD-TUNCCENE (comp. q u a n -
Der.: atingere, atins „contact"; a-
tingtor „touchant"; atingtur, atin- d o n e).
sturâ, fatin.sur (Varlam, Caz. I,
320 a), atingime (Conachi) „contact".
114. AU, conj. „ou, est-ce que . .
?"
— bn.
.

o.

109. AIPI, vb. „s'assoupir".

Lat. AUT ; forma bn. se explic
din posiiunea aton.
Lat. * ATTfiPÎRE (=AI) -\- clas. TfiPERE
Alb. a (disjunctiv i interogativ);
„languir, etre languissant"); se ex-
rtr. o; it. od, o; sarda (interog.); fr.
plic din formele accentuate jje tem:
*aep; trecerea lui e la i e datorit ou prov. o sp. 6; port. ou.
; ;

asimilaiunei {* aepire> aipire); de

relevat forma aip în An. Car. [Can-
115. AOÂ (auaîa), adv. ar., megl.
drea].
ua „ici".
Lat. Ai^-HAC devenit *aa, de unde,
Der.: aipit, aipeal (Jipescu,Opinc.
prin epentesa lui u între vocalele în
103) „assoupissement".
hiat, au
[Densusianu].
1 10. ATIT {atîta; asupra lui a, de a- 1 1 6. Auace {auacea, iXaâa), adv. trans.

ceea natur ca în acesta, acela, v. el\ (Hasdeu, 1251; Viciu, Glos. 55) „ici,
adj. adv. „tant, autant" — îrnareca la" II ir âts, megl. iXai, ar. auae „ici".
(Serbia) atînt \\ ar. ah{t)întu, atît. Lat. *AD-HACCE.
Lat. ECCUM-TANTUS, - A, - UM, dcvcnit
* acutint, din care prin sincopa lui 117. AUÂ (vr. Dolj, Teleorman), sb.
u i trecerea tîrzie a lui ct la ht (cf. f. „raisin" l| megl. uâ; ar. (aju.
ahtare, s. Tare) ahtintu, form ps- Lat. u(v)a,-am (cf. oDac în inscr.
trat în ar. în dr. h a czut dinain-
; grec; Wessel}^ Wien. Stud. XXV,
tea lui t dispariiunea lui n se ex-
; 52) în ar. s'a prepus a
; forma dr, ',

plic prin influena lui tot în con- (cu protesa lui a) aparine stratului
struciunea tot atînt>tot attt. de cuvinte introduse din sudul Du-
In celelalte limbi romanice numai nrei.
forma simpl: rtr. taunt; it. tanto; sard Vegl. Joiva; rtr Uj it. uva; sard ;

tantu; fr. tant; prov. cat. tant; sp. ua; vald. lio', sp. port. uua.
port. /a/2^0<TANTUS.
Der.: dim. atttu; atttica y atâtind,
||
118. AUR, sb. n. „or".
atestat o singur dat în Palie (cf. Lat. AURUM.
Hasdeu, 2045), este obscur. Alb. ar; vegl. jaur; rtr. or it. oro ; ;

fr.or; prov. ouro cat. aur sp. oro ; ; ;

111. AÎA,
vb. „attiser, exciter". port. ouro.
Lat.*ATTiTiAKK <TiTio,-oNEM „tison"; Der. dim. aurel daurel^ aurel, adj.
: ;
 AUR — 17 — AZI

aurie (Marian, Crom. 50);

„d'or, dore" ; ou du sud-ouest- — jaos^rw (Hasdeu,
bot. auric „lantana cmara" l col. 2137: Lex. Mard.).
aurrie auriu ^dore, blond" auri
j| il I>at. AUSTER,-TRUM.
^dorer' au7'ealjaurifur(Retegcinul,
Pov. pop. 139) -dorure"- înaurel {yiin- 124. AUZI, vb. ,,entendre. ouîr" ir.
drescu. Lit. pop. 220), intraurel (Bîr- awzi; megl. uziri; ar. aodzîre.
seanu, Col. 7) „d'or, dore" f înaurit 1|
Lat. AUDÎRE.
(Gaster), într aurit (lorga. Studii XII,
293: Gorovei, Cimil. 273) „d'or, dore" Rtr. udirit. udire: fr. ouîr; prov.
;
j

desauri i destrauri (Tiktin) „ de- auzir; cat. ohir: sp. oir: port. ouvir.
dorer"*. Der.: auz -ouîe": r auzire „ouîe,

1 19. Aurar. sb. m. -orfevre, orpail-

leur;voile paillete de fiancee" (Has-
deu, 2130: cf. lorga, Doc. Bistriei I,
88, 90) <AURARius,-UM pstrarea lui
y chose qu'on entend,nouvelle" (lorga.
Studii VI, 603) auzitor, adj. sb. „qui
entend" (comp. auditorius)|j
auzitur „auditio" (An. Car.).
;

AU aton (regulat ar fi trebuit treac s 125. Auzit, sb. n. 7 „ouîe", pstrat azi
la u) se datorete influenei formei în expresiunea: din auzite „par ouî-
simple aur. dire" <AUDlTUs,-UM it. udito; sp. oido; |

port. ouvido (comp. rtr. udida; fr. ou'ie;

120. Aurat, adj. .dore" (Dosoftei, Ps.
prov. udita).
vers. 244; V. Sf v. Wgjb. V, 82) < au-
BATUS,-A,-UM bot awra^a „chr3'santhe-
126. AVEA, vb. „avoir" || ir. (a)cf;
,

mum leucanthemum" megl. v^ri; ar. aceare.

121. AURA, sb. f megl. „fraîcheur"; Lat. habere; v nu este continuatorul
ar. avr. lui B, ci e resultat din u desvoltat
Lat. AURA,- AM „brise". între vocalele în hiat din formele
Rtr. ii. ora vfr. ore prov. cat. aura.
; ;
habui, *habutum> *aui, *aut>
Der.: ar. aurt/a (Oalametra) „even- ''auui,*aiiut> avui, avut forma de pers. \

tail" 1
avros (Dalametra)
ar. „frais"'! 1 ind. pr. e refcut am pi. am. dup
ar. avrare „rafraîchir". Vegl. avar; rtr. avair: it. avere; sard
log. haere; fr. avoir; prov. aver; cat.
122. AUS (olt. ar.), sb. m. „aîeul, vieil- haver ; sp. haber.
lard-. Der. avere, ar. aveare „fortune" (rtr.
:

Lat. a(v)us,-um -r suf. dim.-w^. avair; it. avere; fr. avoir); avut, „riche;
Der.: dim. zool. aael „roitelet" ar. '| fortune", megl. vut. ar. avut „riche"
au.atic „vieillesse: ancetres* col. ar. (comp. alb. kamis „reich"<^«/7z „ich
auame ar. au.escu, adj. „vieux^lar. habe") avuie, ar. avuîVe „richesse"
;
||

auire, auare „vieillir" ar. auit ; col. ar. avuame (în)avui „enrichir"
;|

(Dalametra) ^vieillesse" ar. str{)au [| j!

neavere, ar. neaveare „pauvrete, in-
,bis-aîeul". digence": neavut (ar. ** ) „pauvre".

123. AUSTRU, sb. n. „vent du midi AZI, V. zi.

Canilrea-Densusianu, Dicionar etimologic.

 —;

127. BAIER, sb. n., BAIER, sb. f. tre â la file, aligner" || < im-bajulare,
„cordon, lacet, lien; anse; araulette" devenit * im bai are 1 prin trecerea
în munii Sucevii bair (ez. II, 5) regulat a lui -ju- protonic la -i-; dela
Slagiu 6ator(Tribuna 1890, 337)|iir. înelesul de „porter â bras, porter sur
baler^ „ruban"; megl. baier „chaine, le dos", pe care-1 avea bajulaee, s"a
collier; ar. bair, baîer „collier". desvoltat acela de „porter en tenant
Lat. BAJULUS,-UM i
BAJULA,-AM (BA- par Panse", de unde apoi „attacher
JOLA CGL. IV, 600; Glos. Reich. 416) Ies cordons pour en faire une anse" ||

„porteur, porteuse", devenit *6atri7*,-« vit.bailare „ailevare''> bailo,-a; sard

(cf. baior i forma rut. de mai jos). log. bajulare „supportare, tollerare,
Schimbarea lui -iu- in -ie- se datorete sOiîrire"; fr. bailler>bail\ prov. bai-
influenei verbului aîmbiera{Y. mai lar, gasc. bajoul „entourer de lan-
jos). Pentru -j- din silaba aton >^*, cf. ges" (Durrieux, Dict. gasc.) îmbie- |j

mat<MAJUS i ploaie <*PLOJ A. Schim- rtur (Polizu) „action d'attacher", ar.

barea de îneles pe care a suferit-o mbiiritur (Dalametra) „enfilement,
b a j u 1 u s „porteur d'un fardeau" nu enfilure" (comp. sard log. bajuladura)
e decît aparent, cci baierul pungii, II
desbiera „detacher, delier Ies cor-
gleii, este de fapt „le lacet, l'anse dons", ar. dizbirare „effiler, desen-
qui supporte le poids de la bourse, filer" ; ar. dizbirtur „defilage".
du seau" [Candrea].
Sprs. baila „ kurzes, dickes wSeil, 129. BALE, sb. f. pi. „bave" || megl.
Strick''(Carisch);it.6a^^JoZo„sostegno baU\ ar. bale.
che si mette sotto pietre o marmi per Lat. *baba,-am > * ba, de unde pi.
regger\e^>baggiola7'e „sostener con bale{du p
stea-stele, zi-zile i za-zale).
baggioli", Valtellina ba^ol „palo o It. bava; sard baa ;vfr.beve{fr. bave);
legno su cui vanno a cavallo le stre- cat. sp. port. baba.
ghe", Bormio bajul, mant. pav. parm. Der.: blos (ar.--) „baveux, glai-
basol, cremon. mii. piac. bazzol, regg. reux" (comp. it. bavoso; sard baosu;
bol. mod. basel, ferr. basul, piem. iv. baveux; Cc\t. babos; port. baboso)\\
baso, mii. bazer, pretutindeni cu în- bii (Polizu), blo
(Costinescu), blai
semnarea de „palanche" nprov. ba- ; (Mag.ist. V,106),,baver"; blitur (Pe-
jaulo „panier servant au transport du tri) „action de baver, bave" îmbia jj

poisson", gasc. bajou „langes, maillot" „mouiller avec de la salive; insulter",

(fJurrieux, Dict. gasc). ar. ambalare „mouiller avec de la sa-
Der.: dim. bieru
(Lex. Bud.); b- live" (comp. it. im,bavare)\ îmblare
ierel (Viciu, Glos. 17). , action de mouiller avec dela salive;
Impr. bulg. 6aepx „collier de mon-
: insulte"; îmbltur
(Lex. Bud.; Cos-
naies antiques " (Geroff) rut. 6aK)p ;
tinescu; Zanne, Prov. VIII. 116; iplea,
„Schnurband aus Wolle geflochten". P. pop. 1 1 1 ) „bave; trivialite calomnie"
;

II
îmblora (Creang, Scrieri II, 17)
128. îmbiera^ vb. „attacher avec des „retnplir de salive".
cordons" || ar. mbirare „enfiler, met- Impr.: sîrb. bala, bale „Kotz" (cu
 BAL — 19 BARBA

derivatele: balav, balavac, balavica, bar bus: cat. sp. brbos); bot. br-
(rtr.
balavka, balesa, bato, balonja). boasâ „andropogon ischaemum" j'

barb-cot „nain â longue barbe des

130. BAL, sb. n. „lacet, lacs; voile contes populaires".
de mariee" ar. balu „sorte de fichu,
jj

mouchoir dont se coiffent Ies temmes".
Lat.BALTEUS,-UM„baudrier,ceinture".
Friul. balz „covone"; (it. balzo „ro-
cher") mant. bals, Urbino balz, abr.
;
ra^i-e^ritortola": (nprov. baiis „escar-
pement, bucher, gerbier"; cf. Tho-
mas, Rom. XXXIII, 210; Mever-Liibke,
Z. rom. Ph. XXIX, 244) sp. 6a^^o!|it.
balza < * B A LTE A ,-AM.
Der.: bloi Hasdeu) „nom donne
134. Brbat, sb. m. „homme, mari";
adj. „mâle, viril, courageux, travail-
leur" jj ir. brbat i megl. ar. brbat
„homme, mari" jj < nAEBATUS,-A,-UM
„barbu; vieux, âge" (atestat îns i
cu înelesul exact al cuvîntului ro-
mînesc: barbatis id est viris, Pseudo-
;
Rufm, Thes. 1345, 46; de asemenea i
cu înelesul de „operarius, intimidus"
CGL. V. 592, pe care-1 are adj. dr.) !|

aux chiens", bluie (Hasdeu) „nom vit. barbato „barbuto, savio, eccel-

donne aux chevres", bliiic (Hasdeu) lente, valoroso"; sard câmp. barbau;
„nom donne aux vaches" (propr. „de vfr. barbe „barbu, fort, viril"; nprov.
couleurbi,2:arree") i6aZ,^^„relâche^,de- barb „qui a de la barbe, des raci-
tendre"; bltit „lâche, mou,detendu'' nes": ome barb „homme experimen-
|j

îmbli (Marian, Nunta 248, 546) „at-
tacher le voile de mariee".
Impr. rut. CaJieiB,
: 6aJiii,H
der Frauen".
te"; cat. 6ar6a^; sp. barbado „barbu;
homme" (comp. barbadamenie „cou-
„Kopftuch rageusement"); port.barbado „barbu"
dim. brbel brbtii [ez.l, 212); ;
II

ar. brbie: brbtu „mâle (chez Ies

îmbla „mettre Ie voile de ma-
131. animaux)";6^?r6acifor„masculus" (An.
riee" (Marian, Nunta 247, 251)||ar. Car.) col. brbfime
îl
megl. brb- ;

mblare „couvrir la tete avec un timi; ar. brbtame [[brbie, ar. br-
foulard"||<iM-BALTEAicE „ceindrc, en- bîl'e^ ar. brbtea „virilite, bra-
tourer" it. imbalzare.
ji
voure "
'I
brbtesc, ar. brbtescu
132. Blat, „bigarre: raye"<
adj.
brbtos „viril, energi-
„mâle, viril" |j

BALTEATUS,-A,-UM „ceint,entoure''[Den-
que" brbtete „virilement, brave-
II

ment" îmbrbta, ar. mbrbtare „en-

susianu. Rom. XXIV, 586] comp. it. i
jj

courager".
balzano, vfr. baupant i prov. baussan
Impr. ung. borbt.
„tachete, pie" <* balteanus ||dim. bl-
:

iel (Hasdeu; Tocilescu, Mat. 1473) || 135. Brbu (ar.), sb. f. „filament
bâltur „bariolage, bigarrure", bot. chevelu du poireau" < baebuta,-am
„marrubium vulgare". (cf. barbutds, -A, -UM „barbu" CGL.
V, 207) sard câmp. barbuda „sog-
BARB, sb. „barbe" — ban.
jj

133. i.
golo, barbazzaie" vfr. elv. barbue ;

„barbe, men ton"|j ir. brboi megl. 6ar- „provin avec sa racine"; nprov. ar-
M„barbe, menton"; ar. 6<2r6a„ barbe". budo „ barbeau, nielle des champs "
Lat. BARBA,-AM, atestat i cu înele- (comp. it. barbuto; sard log. barbudu;
sul de „menton" CGL. 11,262; III, 247. fr. barbu; cat. barbut; sp. port. bar-
Vegl. biiarba\ rtr. it. sard barba; budd).
fr. barbe: prov. cat. sp. port. barba.
Cu înelesul de „menton" e cunoscut 136. Barbur, barbure(bn. trans.), sb.
i câmp. sudul Fran-
în friul. nap. sard m. „pârtie inferieure de la lame d'un
ei i peninsula iberic (cf. Zauner, couteau, d'un rasoir, d'une hache, etc,
Rom. F. XIV, 408). talon, mentonnet: sorte de broderie de
brbi; brbuli: br-
Der.: dim. forme triangulaire"< * barbulus,-um
bu (it. brbuoar; br-
barbuzza): (comp. barbula,-am „ petite barbe;
bioar^ bot. brbioar aiyssum „ pointedes fleurs") friul. 6ar6î77^ „bar- 'I

minimum" jiaugm. brboi; zooF. br- giglioni " mant. barbola „ bendone,
;

boaie „barbue" l barbarie „ grison, coda di cuffia: bargiglioni, grinze";

barbon" brbie „menton"; dim. br-
i
mir. sic. varvula „bargiglioni"; prov.
bioar ^ brbos (megl. ar. -- ) „barbu" barbola (de la sgeta) „Widerha-
 BAARE — 20 BATE

ken ^ (Lev}^, nprov. barboulo „ bar- Der.: dim, bicuâ, bot. „gentiana
be des epis, fraise des coqs, verte- usclepiadea'' cw. biicuf\\bâicos „ye-
,

velle d'un verrou'*<BARBULA brbii- \ siculeux. pustuleux" (it.?;e5aco5o; sard

rtur (Dame. Term.: Prahova) .,en- log. biisikosu; vfr. vescieux: port, be-
taille de forme triangulaire â l'o- xigoso); bot. bicoas
„colutea ar-
reille d'une brebis" (comp. vfr. bar- borescens silene inflata".
;

beleure „chose barbillonnee")|j tm^r- Impr. sîrb. besika „Blase" (> be-
:

6ura^ (Tocilescu, Mat. 1073) „ayantun sicnik „ Zugpflaster "); rut. 6emnxa
mentonnet (en pari. d'une hache)".
„Rotlauf". <6einniiiHHK „chenopodium
137. BÂARE (ar.), vb. „baiser-. hybridum - = dr. buruian - de - bub-
Lat. BASIARE. rea); bulg. (N. Selo) 6'L uiLKa „glande".
It.baciare; sard basare: fr. baiser;
prov. baizar; cat. spân. besar: port. 142. Bica ibeica), vb. „produire
bei zar. des ampoules" II ar, biicare\\<*BES'
Der.: dizbare „se disputer". sicari: (=VESîCARE, Theod. Priscian,
1, 28) 1]
alb. psik [ friul. visiâ ; it. ve-
138. BÂI {bei), vb. „peter, vesser" [j
scicare; vfr. vescier; nprov. vessigâ
megl. bigri; ar. bisire. <*VEssiuARE comp. sp. avejigar\ b-;

Lat. BissîRE ( = visiRE ; Densusianu, icat „variete de raisin"; bictor

Hist. 1. roum. I, 76). (t^bb) „qui produit des ampoules";
Vfr. vessir ; nprov. vissî <vîssib.e. bictur {Lex. Bud. Polizu Costi- ; ;

nescu) „petite verole; eruption d'am-

139. Be, sb. numai bot. beu-calului
poules" (comp. it. svescicatura).
„h'coperdon bovista*" < * bissium (cf.
vissiUM, Du Cange) comp. it. vescia j: ;
143. BAT, sb. f. „lisiere (du drap, de
fr. vesse; nprov. vesso<* vissia.
la toile); ceinture; poignet; epaulette"
140. Bin(6e^ma),sb.f. „pet-
1| megl. ||megl. 6^^ „jarretiere".
bign; 6i^t/2 jj < * BissrNA,-AM
ar. ||
Lat *bîtta,-am (= clas. vîtta).
nprov. vessino <*wissîNA comp. vven. jj Cat. spân. port. 6e^a|I friul. vete; it.
pad. vesinar; vfr. vesner prov. ve- ;
veita: vfr. vete; prov. (spân.) vet a <
zinar< *vissinare, deundeisb. verb. VITTA.
(sard log. pesina „loffa"); vfr. vesne } Der.: dim. beti (Sevastos, Nunta,
binos, megl. binos, ar. bifios„ pe- 145 Jipescu, Opinc. 80)
; betioar ;

teur" binrie (Costinescu) „peta- (Marian, Srb. I, 129) betelie (Lex.

rade"
jl

binri
(Costinescu) „peter".
\\
Bud. d
bertelie, schimbat beart.,
!!

dup
bart <ung. prta) „ceinture; lisiere
141. BÂI C (beicâ), sb. f. „vessie, (d'une etoffej: poignet" îmbeti Mehe-
ampoule" megl. bigc; j| ar. biic dini „plier(un mouchoir",etc.; comp.
„ampoule; piment''. nprov, envetd).
Lat. BESsîuA,-AM, atestat sub for-
*

mele BESiCA Gr. lat. VII, 169; bessicae, 144. BATE, vb. „1° battre, frapper; 2"
Z. ost. Gymn. 1862, 329 ( = clas. vesîca). punir; 3° vaincre; 4° bombarder; 5°
Alb. psikt ; Erto besi^a, Muggia enfoncer; 6'^ fouler, battre pour rendre
bisia; Rovigno,triest. bisega vbeilun. ;
plus ferme (- pmîntul, drumul); 7°
bissiga, mod. parm. piac. mir. psi ga, blesser (en pari. des chaussuresj; 8^
monierr. psia, aret. busika^GomhitcWi assaillir, ebranler, battre {grindina,
besiga, A'ersilia besika, Urbino bsika, ploaia, vtntul); 9°abattre, secouer; 10°
Oinistro bosik'a, sic. busika, San Fra- couvrir (-' o iap); ll^'châtrer: 12'^tis-
teUo buzjeha, cors. bisika; sard log. ser ( '-' eu suveica, pinza); 13° porter
gal. biisika^ sass. busikka, câmp. bii- {puca, tunul); 14° souffler {vîntul);
cukka; Metz, Belfort pscj; cat. port. 15° abo3-er; 16° tirer (en pari, des cou-
bexiga (în unele din aceste forme ter- leurs: ~ in verdeY jj '\v.bâte;mQg\ ba-
minaiunea s'a confundat cu suf. dim. tiri; ar. batire, bteare „battre; jouer
- i c ca)
Ijit. veselea; rtr. nschia; fr. ves- d'un instrument; chanter(en pari. des
sie:prov. vesiga: cat. veixiga: spân. oiseaux)";comp.alb 6?>-klopfe,schIa-
re/V^a<VEssîCA, Thes. gl. II, 408. ge, spicle (ein Instrument)".
 BATE — 21 ~ BATE

BATT^RE (Thes.=clas. battuIire).

Lat. terfass"; ngrec. jira-cav: „Walkmuhlc"*
Vegl. batar; rtr. batter; it. battere (Murnu, Rum. Lehnw. 34).
(pentru sensul de sub 12^ comp. mant.
145. Bttor, adj. „qui frappe": 6a-
batar i parm. 6a^^fr «colpeggiare, bat-
ttor la ochi , eclatant, qui creve Ies
tere le fila nell'atto del tessere"); sard
yeux"; sb. n. „batte â beurre bat- ;
batt'-re; fr. batire; prov. cat. bafre;
toir- < *BATTiT0Rnjs,- A,-UM (comp.
sp. batir; port. bater.
battuatorium „instrument pour
Der.: 6a^ii^ „battu": /ap/e-6a^a^ „ba- battre, pilon, batte") ||it. boÂtitoio; fr.
beurre" (friul. latte batud „latte da cui battoir port. batedouro ( comp. sp.
;

si e tratto ii burro"); btut „battage; batiderd).

egrenage*"; btut
„sortededansepa}"-
sanne" (rtr. battida; it. battuta: fr. bat- 146. Bttur, sb. f „coup, heurt,
tue; cat. sp. port. baMuda)lhoi. bt- meurtrissure" (An. Car. Reteganul, ;

tarnicâ, bttarni
„senecio cruci- Pov, ard. V, 71); „endroit battu (cour
ioM-as"" ^bteal trame" (cf mai sus
.,
â la campagne); place ou fon danse;
12*'); „souriciere"(Tiktin; Stamati,Wb.
trame" {ci. bate 12°); „cor, durillon" (cf
279, 540; Lupacu, Medic. bab. 118; bate 7*^) II ar. bttur
„cor" || < battîtu-
comp. fi în bat „a fi în-
trans. a RA,-AM „coup de marteau" rtr. batta- i'

luntru", Viciu, Glos. 18; ar. bat i dilra; it. battitura, bol. batdura „ri-
batc „souriciere", ban. bati „sorte pieno, trama"; sard battidura; fr. bat-
de filet pour prendre Ies oiseaux"" ;
ture: nprov. bateduro; vsp. batidura:
alb. scut. bat „specie di trappola per port. batedura] bttori, btturi „fou-
gli uccelli") „claquet, cliquet d'un ler, corroyer, pietiner, fra3^er" des-
;

moulin, battant" (^Dame, Term.) b- ,

btturi (Tiktin) „ameublir le sol".
telite, batiste (Viciu, Glos. 17) ^en- 147. Btaie, sb. f „bataille; volee, ros-
droit battu lieu ou l'on danse a la cam-
;
sade; portee; choc: frai (des pois-
tir,
pagne; parcage" (cf mai sus 6°) b- sons)" II (ar. btaVe „moulin â foulon") j|
tlu (Lex. Bud.), sb. m. „etfemine"; < BATTALIA,-AM(=ClaS. BATTUALIA)||alb.
sb. n. (mai des pi. btluri, btle) bztajz rtr. it. battaglia; sard log. bat-
:

^battoir, grosmarteau" (Tiktin; Viciu, taza\ fr. baiaille; prov. batalha: cat.
Glos. 18); „marteau et enclumette em- batalla; port. batalha dim. btif
ployes pour ecacher la faux" iCosti- (Bobb)]6a^ias(Costinescu; Odobescu,
nescu; ez. II, 149); btlan (ez. II, Scrieri III, 87) „bateur, rabatteur"
126), btle
(Lex. Bud.) „batailleur" btiu „claquet, cliquet d'un moulin"
||

Ijdtoa „batailleur claquet, cliquet ;

(Dame, Term.) btios ..batailleur"
\\

d'un moulin, battant" (Dame, Term.) (vit. bataglioso; vfr. bataillos; nprov.
II
btu „batailleur"; btuie „metier bataious) zool. btietoare „bergeron-
ou etat de batailleur "
||
ar. btane, nette".
megl. btan „moulin â foulon" (comp.
nprov. cat. sp. batan ..moulin a fou- 148. Abate, vb. „detourner, ecarter,

lon"); ar. bîtînusiri (Dalametra) .fou- rabattre"; a-i abate „venir â l'esprit"
ir. abate; ar. abteare || < abeatt^re
lev^'Wbtuci „battre, pietiner, fouler" II

bate-poduri „desoeuvre, batteur de

II
(Thes. =
clas. abbattuere) it. abbat-
pave"" desbate „ameublir le sol (Tik-
i
tere: fr. abattre; prov. cat. abatre: sp.
tin) t debarrasser, oter, defaire, elibe- abatir; port. abater \ abttor „qui
;

rer" (vit. disbattere; fr. debattre) rdes- \

detourne": abttoare „gîte".
bttur „revendication, emancipati- 149. Sbate, vb. „secouer, passer au
on" (Dosoftei, Molitv. 52=^; An. Car.);| crible en secouant"; a se sbate, se de-
rzbate „traverser, penetrer", megl. battre, se demener- 1| ar. zbteare \\ <
rzbatiri „battre- strbate ^^en^iver, ex-battere rtr. sbatter; it. sbattere;
I!

traverser, franchir-, ar. strbatire, sard log. isbattere; fr. ebattre; prov. es-
strbteare i ca sb. „diarrhee" (vit. batre; port. esbater !'
jsbttur
„ex-
strabattere „travagliare"); j strbt- cussio** (An. Car. it. sbattitura).
;

tur (ar. -- ) „penetratio" (An. Car.).

150. Codobatur, sb. f „bergeronnette,
Impr.: bulg. oarVTl) „babeurre"; rut. hochequeue" — Oani, bucov. cotoba-
6aTe.i:eB „Stempel, Schlgel im But- tur, mold. cotrobaiur, bucov. cota-
 BATRIN — 22 BERBEC

robatur, bn. codobatsif, în munii ivrogne** (comp. rtr. bacaduolr; port.

Sucevii coobatin (Marian, Ornit. I, bcbedouro: sp. bebedero); butur, ir.
327; ez. II, 224; Tiklin) \\ ar. cuda- beutur^, megl. biiutur, ar. biutur
baturâ (Papahagi, Mat. 796), coada- „boisson" (comp. it. bevitura: sard log.
6a^wm(Dalametra)|| <*coda-battula, biidura; vfr. boiture) dim. buturic ;

-Aii (cf. cauda tremula, CGL. III, (Creang, Scrieri I, 258).

258); bat tu Ia e cerut i de it. bat-
tola „claquet, tarabat". Codobatur 153. Beat,adj.„ivre"||megl.6^^j|<Bî-
se explic dintr'un mai vechi coa- BÎTUs,-A,-uM, devenit *beuetu >*heefu,
dbatur (comp. forma ar.) resultat de unde beat sub influena inf. bea,
normal din cuvîntul latin; coadba- dupanalogialui da-dat, sta-stat\\sard
tur, dup slbirea accentului de pe log. biidu {comp. vfr. boite „boisson":
prima silab, a devenit * co<i6a^ar, estre en boite „etre ivre"); nprov. be-
prin asimilaiune codobatur. Forma uet; vsp. beedo, sp. beodo; port. bebedo
tip a suferit în urm diferite modi- dim. bn. betc\\ beie „ivresse".
ii

ficri prin schimbri de sufix, asi-

154. Beiv,adj.sb. „buveur,ivrogne"—
milare {cotobatuv) i etimologii po-
bn. olt. beiu<* BÎBîTîvus,- A,- Jjw, de
pulare comp. it. codatremola, coditre-
II
unde regulat beiu{beftu);m[ormabeliv
mola,\ic. batikoa, parm. battkova, fior.
s'a înlocuit sufixul -iu prin slav. -iv
battikova^\5 vhmo baftkoda; fr. dial. baf-
[Candrea] augm. beivan ; beivlan
tequeue; nprov. bateeo codobafor, co-
||

dobturoi (Marian, Ornit. I, 333) „mâle

|j
i beivoi (Tiktin).
de la bergeronnette". 155. Bei(vr. ibn.),adj.sb. „buveur
ivrogne" (Coresi,Tetr. Mat. XXIV, 49;
151. BÂTRÎN, adj. sb. „vieux (en pari. id. Apost. Corint. I, 5, 1 Hasdeu, Cuv. 1 ;

surtout des personnes) — f patrimoi- d. btr. II, 464; An Car.)< *bîbttIcius,

ne, domaine patrimonial" j| ir. betr; -A,-UM [Candrea] nprov. bevedis\ cat.
||

megl. bitorn; bitrnu. ar. bebedis; sp. bebedizo; port. bebedipo.

Lat. BETRANUS,-A,-U11 (= clas. VETE-
RANUs (cf. Densusianu, Hist. 1. roum. 156. Sbea, vb. „boire en tirant, su-
I, 195). cer" <EXBiBfiRE ||it. sbeDere;vfr. esboire.
Vegl. vetrun; friul. vedran, ievg.ve-
drano: wen.vetrano; sen. vetrano (Z. 157. îmbta, vb. „enivrer" ||megl.t7m-
rom.Ph. IX, 303)<vet(e)ranus. bitari; ar. mbitare j| < *imbîbîtare (vfr. |i

Der.: dim. btrînel, btrtnea; btrî- numai part. emboite „ivre^); nprov.
nic; btri{n)ior\ btrînu; btrînatic; embeud; vsp. embebdar\ port. embe-
btrînicios col. btrîniine, btrînet bedar prov. beudar< *BiBiTARii îm-
\ ||
|j

(Marian, Leg. 1 79) btrtnesc, Mehedin-

|!
bttor, ar. mbitâtor „enivrant" f îrn- ;

i, btrînet „suranne, de la maniere bttur(Dosohe\,Y. sf. v. Wgjb. V,

des vieux"; btrinete „en vieiliard, 83), ar. mbittur
„ivresse" desbta, !|

comme Ies vieillards" btrinefe, b- ar. dizbitare „desenivrer"; desbt-

||

trineaf „vieillesse" (vven. vetrane^a) tor (Polizu) „qui desenivre"; ar. diz-
bot. btrîni „erigeron canadense"
jl ||
bittur „degrisement".
btrini, tmbtrini, megl. (amjbitr-
niri, ar. mbitrnire „vieillir"; înib- BERBEC {berbece\ sb. m. „belier"
158.
trînitor (Polizu) „qui rend vieux". II
birbec\ megl. birbfi: ar. birbec,
ir.
(fr.) bir beate.
152. BEA, vb. „boire" j| ir. b^: megl. Lat. BERBEX,-ECEM (= ClaS. VERVEX).
b§ri\ ar. beare. Sprs. barbetsch; sard log. berbeahe
Lat. BÎBfiRE. it. berbice; fr. brebis; prov. cat. beroitz
II

Vegl. bar\ rtr. baiver; it. bevere ;

< * BERBÎL'EM.
sard log. biere; fr. boire; prov. cat. Der.: dim. berbecel {Odohescu, Scri-
benre; sp. port beber. eriI, 174 comp. sard. câmp. brebei-
;

Der.: bere „boisson", ar.6ear<?„bois- zedda); berbecu; zool. berbecel {iem.

son; festin"; but, ar. bîut „ivre"; but berbecic) „\c\nius'', zool. berbecu {fcm.
„action de boire; f boisson" (Dosoftei; berbecu) „lanius; gallinago gallina-
comp. it. be(D)uta); butor „buveur. ria"; ar. birbicu berbeca, îinberbeca
\\
 BERBEC 23 — BOACE

„cosser,heurter, cogner du front com- Vegl. blasmuar rtr. blastemmer ; ;

me un belier". Rovigno bask'ani: vit. biasfemar,

Impr.: ung. berbecs. ven. bj'astemar, abr. jastem, vras-
temâ, teram. bla stem, sic. biastimari;
Berb8car,sb.m.„berger,gardeur
159.
sard log. frastimare; fr. blmer; prov.
de be]iers''||ar. 6t>6ica/*||< *beebeca- cat. blastemar] sp. port. lastimar.
Bius,-UM (comp. berbicarius „opilio, Der.: blestem, megl. ar. blstem „ma-
custos ovium ", Glos. Reich.) sard log. lediction" (comp.
!j
rtr. blastemma; vit.
bervegarzu: fr. berger; prov. bergier biastema fr. blâme prov. blastim
; ;
berbecrie (Tiktin Lupacu, Medic,
II
;
sp. port. lastima) ; blestemat „coquin,
;

bab. 100) „bercail" (fr. bergerie). libertin" blestemie , infamie, liber-

tinage" blestemesc „ infame, co-
BINE,adv.„bien":sb. „bien,bien-
160. (\u.m"'\jblestemete{CsiniemiT,\lvon.)
megl. bini\ ar.^ine,adY.
fait" }\'\T.bire: „indignement" \\j a se blestemai „de-
„bien, tres"; sb. m. f. „bien, bonheur". venir infame".
Lat. BfiNE.
163. t Blestemciune, sb. f. „infamie,
Vegl. bin; rtr. bain: it. sard bene; fr.
libertinage " < * blastematio - ionem
bie?i; prov. ben; cat. be; sp. bien; port. ,

bem. (= BLASPHEMATIO, TheS.).

Der. binior „assez bien; douce-
:

1 64. BLÎND, adj. „doux, benin, affable".

ment, gentiment" de-a-binelea, ar. de-
;
Lat. BLANDUS,-A,-UM.
a-^inealui, loc.adv.„pour tout de bon";
Der. blinda (ar. - ) „fievre urticaire,
Wf bineai (formul de salutare, eliptic
:

pentru bine ai fi!) ^ salut!" binee^ pi. eruption de boutons" (propr. „erup-
j

„salutations,compliments";'ar.^meaY tion benigne" comp. bulg. ;D[o6pa „ery-

:

„bonheur" iar. ^initeaf (Dalametr'a) sipele" < ji;o6pa „bonne") ij dim. blin-
„ saluta tion
" ar. ginuire „saluer"
jj H^me- du Ndejde, Nuv. 72); blîndior
(S.
ciicm^rt „benir"; binecuvîntare „bene- (Jipescu, Opinc. 34; ez. III, 163); blîn-
diction"|| binefacere, jbinefaptâ „bien- doc (Reteganul, Pov. pop. 194) j blin- jj

fait" binefctor „bienfaisant, bien-

; zie „douceur, benignite".
faiteur" binevoi ^agreer, daigner" bi-
ÎJ
; Impr.: rut. 6.ieH;i;a, 6jinH;];a „starker
nevoitor „bienveillant". Hautausschiag"; sîrb. blânda „Blase
an der Haut".
161. BISERIC, sb. f. ,eglise" || ir. ba-
Sfrikf;megl bs^ric, biseric; ar. b- 165. BIîndee, sb. f. „douceur, benig-
seari i)c, bisear{i)c. nite" < bland1ties,-em.
Lat. BASÎLÎCA,-AM.
166. BIînzi (Mrgâr. 7a),îmblmzi, vb.
Vegl. basalka: baselgia; ticin.
rtr.
Valmaggia baserga „casipola", YoX- „ radoucir dompter " < im-blandIre
;

ieWmixbaselga „chiesa di riformati", (Thes. gl. I, 145 = clas. blandIri); îin-

Bellinzona baserga: (fr. basoche).

bUnzitor „apaisant; dompteur" (comp.
Der. dim. bisericu biserica
: \
blanditorius, Thes.) jîmblînzeal j]

(Prav. Mat. Bas. 573) „apaisement".

„hommed'eglise" bisericos „devot" ;' i]

bisericesc „ecclesiastique" bisericete

„ecclesiastiquement" \-\ a se beserica
(Dosoftei, Molitv. 44'* 46* ) „aller â
1 eglise, assister â la messe", îmbi-
5en'cî (Marian, Nat. 285) „porter, con-
duire â 1' eglise" (format vsl.
cucrkviti „ducere in ecclesiam").
162.BLESTEMA,vb.„maudire"||megl.
blstirnari\ ar. blâstimare.
Lat.*BLASTEMARE (rcfâcut poate
AESTÎMARE din ClaS. BLASPHfiMARE Cf
Parodi, Mise. Rossi-Teiss,340; Densu-
sianu, Hist. 1. rom.
;
167. BOACE (Muscel i bn.), sb. f.
,
„voix: mot" (Wgjb. VIII, 314; Hodo,
Cînt. 49) II ar. boae.
Lat. *Box, *bocem (=clas. vox).
dup Vegl. baud; Muggia bous; Rovigno
bus: vit. Hor. boce, vlomb.^vven. bose,
Urbino 6oc; sard log. boge, câmp. bozi,
sass. boi ret. vu{o)sch; it. voce; fr. voix;
prov. votz; sp. port. ro^<vocEM.
dup Der.: boci „pleurer qqn", a se boci
; „se lamenter"; bocet, boa cet, bocit, bo-
ceal „lamentation" (comp. cors. vo-
I, 505). âero): bocitoare „pleureuse".
 BOLBOROSI — 24 — BOUR

BOLBOROSI, V. holba. 171. Boar (bouar), sb. m. „bouvier"

<bo(v)arius,-um, devenit întîi *buariu
168. BOTEZA, vb. „baptiser" ||ir. bo- i apoi refcut, dup
bou, în boariu,
tezat megl. btizai'i; ar. ptidzare. boar friul. boar; it. bo{v)aio; vfr. boier;
II

Lat. BAPTlzARE, devenit 6^e^are, bo- prov. bovier; cat. bover; sp. boyero;
tezare, prin trecerea lui -pt- la t în port. boieiroW boriâ (Lex. Bud.; ip-
silaba atona i a lui a la o la- dup lea,P. pop. 30), oreas
(Dame, Term.)
bial; înlocuirea lui b prinp în forma „gardeuse de vaches".
ar. se explicai prin asimilarea cu t din Impr. rut. 6oBrap „Rind-,Ochsen-
:

silaba urmtoare (comp. fenomenul hirt" > 6oBrapKa„Stallung fiir Ochsen"-

de asimilare invers p-d>b-d în ar.
biducl'a<piducl'u).
172. m. „aurochs; tete de
BOUR, sb.
(Alb. pakizon)\ vegL batezuar\ rtr.
battager; vit. batteggiare (it. battez-
boeuf comme
blason de la Moldavie;
pârtie anterieure des patins d'un traî-
zare), sic. vaitiari; sard câmp. battiai;
vfr. batoier, val. baiehl; prov. cat. 6a-
neau; nez, proued'un canot yfletris- —
sure (le blason de la Moldavie qu'on
^e/ar; vsp. batear.
imprimait aux criminels avec un
Der.: io^e^ „bapteme" (sic. vatfiu; fer chaud), marque (imprimee avec
vsp. bateo); boteztor „baptisant, qui le fer rouge) sur Ies tonneaux, Ies bes-
baptise; baptiste" (comp. baptiza- tiaux, etc; impot sur le vin; borne'" —
t o r i u m, Thes.) desboteza (Tocilescu, Dobrogea bohor (Burada, Ci. Dobr.
|

Mat. 70) „debaptiser" (vfr. part. des- 102, 103); jbur, buor, boor.
bateie; cat. desbatejar: comp. it. sbat-
Lat. BUBALUs,-UM, devenit bur >
tezzare) boboteaz „Epiphanie", for-
||
boor (asimilaiunea s'a produs întîi
mat din ap-boteaz (pstrat în Bnat, în formele cu silaba iniial neaccen-
regiunea Haegului i Maramure), de tuat, în derivate ca buorel, buoresc,
unde pboteaz > ^poboteaz > bo-
"^

etc. > boorel, booresc), de unde mai

boteaz, prin aferes i asimilarea la- tîrziu bour (comp. iiur > nuor >
bialelor.
nour).Bour ar fi trebuit s se con-
169. Botejune^sb. „bapteme"||megl.
f. trag mai departe în bor (comp. nor,
bfijuni ; ar. ptigiine j| < * baptIzio, cot < *cut), dar evoluiunea fone-
-ionem; în ce privete derivaiunea cu tic a acestui cuvînt s'a oprit odat
cf. occidio, -ionem<
suf -IONEM, cu dispariiunea animalului din rile
occidere; comp. i putrejiine. noastre (iar nu cum crede Weigand.
Jb. XII, 106, c bour s'a meninut fr
170. BOU, sb. m. „boeuf" |I
ir. bowii\ s se contrag în bor, sub influena lui
megl. ar. boU. bou). Contraciunea s'a fcut totui în-
Lat. *b6vus,-um, atestat sub forma tr'o regiune din Transilvania (Media)
BOBUS în Mulomed. Chiron. 290,25 (= unde gsim forma bor care a conti-
clas. Bos, bovem). nuat streasc cu înelesul de ^es-
Vegl. bu: rtr. bouv\ sard log. boe; cargot" (v. Candrea în glos. Hron.
fr. boeuf; prov. cat. bou\ sp. buey; port. Cantemir; cf. mai jos bour el).
boi <B0VEM. It. bufalo; vfr. bugle; sp. bubalo li

Der. : dim. boulean boule bont alb. buat presupune un ^bxjbalus.

; ;

(Sbiera, Pov. 189; Pompiliu, Bal. 18); Der. t bour ( Letop. II, 288
: Do- ;

bouor, pi. boiori (Gaster; Rdulescu- softei, Ps. vers. 249), adj. „haut en-
Codin,Cînt. pop. 234);ar. biii; Bourean corne, qui a des cornes hautes" dim. j;

(Costinescu; Reteganul, Pov. ard. I, 6oiireZ„escargot,lima(;on",bucov. „roi-

20; IV, 26; V, 32) „nom donne aux telet" (numit i ochiu- boului), adj.
boeufs" col. ban. boîam
II
bourite \\
„ dresse, saillant " (Tiktin Stamati ; .

(Viciu, Glos. 59) ^pacage pour Ies Poes. 214; Marian, Srb. 1, 49) \bouresc.
boeufs" 6oias^m (l)amc, Term.) „va-
II
„d'aurochs", întrebuinat numai în ex-
che qui ne se laisse pas trire" boie, ,
pres, coarne boure.ti {prin etim. pop.
Slag u (Tribuna 1890, 341) „ jeune c. boiereti) „des cornes hautes"
bouvier" de-a'n bou(lea), loc. adv.
||
fbuorar (lorga, Studii VI, 227, 280
„lentement". „celui qui preleve Timpot sur le vin
 BRAGA
le „bour" •] bour, bouri (Teodorescu,
P. pop. 376; Marian, Dese.
t bura (Cantemir, Hron. Ist. ier.
76) „dresser(en pari. surtoutdes cor-
nes)" bourat (Cantemir, Ist. ier. 101;
i|
Dame, Term.; Lupacu, Medic. bab.
46) „haut encorne, ayant de grandes
cornes"; f iirai (Cantemir, Ist. ier.
197) „dresse, tendu" -fimboiira r,M-
trir, marquer d'une empreinte, mar-
quer ignominieusement d'un fer rou-
- 25 — BRA
tos. Nunta 145; Tocilescu, Mat. 1498)
133, 139), „ceinture qui maintient la culotte; en-
; tretoise, piece de bois qui unit Ies
deux bras de Tarmon; tige defer qui
relie Ies mancherons de la charrue";
brcinri (Lex. Bud.; Viciu, Glos.
21), bricinri (ez. II, 150) „passe-
lacet, bâtonnet servant a passer un
lacet dans la coulisse d'une culotte"!
a se îmbrcina (Lex. Bud.; Oani)
„attacher sa culotte" a se desbrcina
||

ge", ar. (a)}nbmrare „eneorner, frap-
per avec Ies cornes".
Impr.: bulg. 6yxep'L„limacon,esear-
gof, eare prin form dovedete
a fost luat pe timpul eînd se pro-
nuna înc biir. Sensul de ^escargot,
limagon", pe care-1 are i dialectalul
bor (v. mai sus) i dim. bour el, s'a
(Lex. Bud.) „oter sa ceinture, lâcher
laceinture qui retient Ies vetements".
176. Brcie, sb. f. „ceinture, lacet,
c aiguillette^ (Lex. Bud.; Tocilescu, Mat.
990; Viciu, Glos. 21) <'bracInia,-am.
177. îmbrca, vb. „habiller"< *im-
BRACABE it. imbracare\ nprov. ein-
II

desvoltat de sigur într o epoc rela-
tiv veche, eînd bourul nu dispruse
înc din prile noastre i se stabi-
lise o apropiere între coarnele ace-
stuia i antenele cele lungi în form
de coarne ale melcului icomp. aceia
asociaie de idei i în formele rom. Fa-
sana buvulu; ven. triest. vie. pad. bo-
volo „lumaca" < *B6vtrLus; comp. i
sardcamp.6ofm„lumaca''<6or^bue",
braiâ\ cat. embragar îmbrcat, im-
brâctur (Polizu) „habillement" (it.
imbracatura)\ jîinbrcfor (Cipariu,
Princ. 130;) „qui habille" îmbrc-
mînt, sh.n.al crui pi. îmbrcminte
e luat acum drept sg. f. „habillement,
:
vetement".
Desb^ca,vb.„deshabiller''<*Dîs-
178.
BRACARE vfr. desbraier „dechirer";
ji

prov. desbraiar; cat. (numai part.)

sic. vakkareddu, krastuni, krastu -
nedclu „lumaca"<A;ra5^M „montone";
cf. Salvioni, Z. rom. Ph. XXII, 466;
Schuchrdt, ibid. XXVIII, 31 9) ngrec.
desbragat; sp. (numai part.)desbraga-
do (comp. it. sbracare; sard log. is-
bragare) desbrcai, j desbrcciune
ij

(Coresi,Praxiu) „deshabillement" des- ;

âijLTîoopui „ mit den Hornern stossen"

brctor „deshabillant".
(Murnu, Rum. Lehnw. 21).
173. BRACÂ
(bucov.), sb. f., mai des
179. BRA, sb. n. „bras" || ir. brâf;
BRACI, pi. (Voronca, Dat. cred. 750;
megl. bra.
ar.
Lat. BRACHIUM.
Sbiera, Pov. 240) „cale^ons*.
A^egl. braz rtr. bratseh; it. braccio;
Lat. BRA(JA,-AM, mai des pi. bracae. ;

fr. bras; prov. bratz\ cat. bras; sp.

Alb. breki; rtr. braj'a it. braca, bra-
;
brazo; port. braQO.
che; sard log. raga(s): fr. braie(s);
Der. dim. brior, mai des
: pi.
prov. braga: cat. sp. port. braga(s).
brioare; bric (Rdulescu-Codin,
174. Brcire, sb. f., mai des Brciri, Cuv. Muc. 11); 6rflfM^(Cihac) augm.
pi. „ceinture"* — Vrancea, trans. br- broi (Cihac; Laurian-Massim) br-
cile (Frîncu-Candrea. Munii apus. 12, /^.^,adv. „corpsâcorps"''6râ/o5(Cihac;
13, 151; Laurian-Massim), form re- Barcianu) „avec des bras forts" îm-
sultat din brcire prin disimilarea bria, mold. trans. îmbroa
„em-
celui de al doilea r <BHAcrLE, Thes. brasser" îmbriare „embrassade**
;

(cf. b r a c h i 1 i s „sorte de tablier" care ar. mbra, bucov. înbruc (Ma-

II

e de sigur aceia cu vînt) ivsard brakile. rian, Sat. 31), loc. adv. „dans Ies bras".

175.Brcin,sb.f.„ceinture" (Laurian- 180. Brar (brare), sb. f. „bra-

Massim; Barcianu: Media) < *bka- celet: virole" — fbrfar (Tiktin; An.
ciNA,-AM,dintr'un adj. *BBACiNU3,-A,-UMiJ Car.); mold. brea < bkachiale sau
brcinar, brcinar{VoTonc[\, Dat. cred. brachialis,-em; forma mold. e un sg.
457, 471), bricinar (ez. II, kSO; Sevas- analogic refcut din * braie. pi. lui
 BRA — 26 BROATEG

*bral disimilat din \\friu\. brar ronca. Dat. cred. 973); brotic (Vran-
brazzal; it. bracciale; vfr. bracel; cat. cea, Covurlui); brotean ( Laurian-
brassal; sp. brazal; port. braQal\\Qim. Massim); bi'oschi, bn. bot. „ranun-
brriiie i brru (Laurian-Mas- culus sceleratus" (comp. fr. grenouil-
sim); f brrue (lorga. Doc. Canta- lette)\\a.ugm. broscoi, fig. „enfant, mar-
cuzino, 178, 179). mot", ar. brusconu; broscoaic; bros-
Impr. : rut. 6pnii,api „Hemdman- can fjipescu, Suf. 54; Doine, 71 ; Vran-
chetten". cea)l|col. brotet (Folizu); broiime,fig.
„marmaille"; ar. bruscame broscrie ',
;

Brat {brfat), sb. n. ar., Brat,

181. broscrime (Polizu); f broscar {lorga,
„brassee" <*BRACHrATUM i
sb. f. ar. Studii V, 536) brotesc, broscnesc
;'

*BRACHrATA,-AM < BRACHIATUS, -A, -UM „de grenouille" broscos (Lex. Bud. ; ;

( comp. forma din latinitatea tîrzie Polizu) „plein de grenouilles" ;brote-

braciatum „Arm voii", Arch. lat. te (Teodorescu, P. pop. 419; Pam-
Lex. 11,268) it. bracciata; fr. brassee;
||
file, Jocuri 114), broschete (Tocilescu,
nprov. brassat, brassado; cat. bras- Mat. 82), adv. „â la maniere des gre-
saU sp. brazado^ brazada\ port. bra- nouilles" bot. broscari „potamoge-
II

fado, bravada. ton" f brosca (lorga. Studii VI, 45)

II

„raboteur" 6^o^^tct(Cantemir,Hron.)
||

1 82. BRÎNCÂ, sb. f. „ patte, main pous-

; „barboterdans l'eau, grenouiller", din
see; aiguille d'une montre" (Viciu, brotic > * brotici, alterat în blo- sub
Glos. 21); bot. „salicornia herbacea, influena lui blotcri (v. broatec).
scrophularia nodosa" brinci, sb. n. — Impr.:ngrec. p-^pa^xa „Krote"; sîrb.
(sg. refcut din pi. brînci) „poussee". broska „Meisterwurz".
Lat. BRÂNCA, -AM.
Rtr. brauncha (comp. ir en braiin- 184. BROATEC, sb. m. „rainette" —
chas = a umbla pe brînci „marcher â bn. broatc pe lîng ; acesta nume-
quatrepattes");it. ira^ca (comp. com. roase forme alterate: brotac, bn. bo-
ir in branka) sard log. franka fr.
; ; trac brotoc (Polizu) brotan (Tiktin
; ; ;

branche, vfr. „bras, main" (Z. rom. Viciu, Glos. 22) brostac (Vîlcea, Pra- ;

Ph. X, 405); prov.cat. sp. port. brânca. hova, Vrancea); buratec^ buratic \\
Der.: dim. brtncali(T ocWe^cw, Mat. megl. broatc ar. broatic. ;

1496; Pamfile, Jocuri 113); brtncuf Lat. *BROTACHUS,-UM < .Spoxay O? (= ^â-
(Lex. Bud.; Marian, Srb. II, 233; it. Tpâc^o?)- Forma regulat broatc s'a
brancuccia) brtnci, adv. „â quatre
jj
meninut în bn. i megl. de aci, ;

pattes; en faisant la cu]bute^'i\ brinci sub influena pi. broateci. s'a refcut
(Molnar, Gram. 258) „marcher a qua- sg. broatec (ar. broatic), care la rîn-
tre pattes"; (îmjbrînci „pousser"; îm- du-i, prin etimologie popular dela
brîncitur „poussee". bur „bruine, pluie fme", a devenit
buratec,-tic (
cf. Candrea. Rev. ist.
183. BROASCA, „grenouille; tu- sb. f. arch. VII, 73). Prin înlocuirea finalei
meur sous la langue, grenouillette; cu suf. -ac. -oc, -an, au resultat for-
tumeur â la paupiere, orgelet (ez. I, mele brotac, brotoc, brotan (sau poate
83); serrure; rabot" fig. „petit en- ; din dim. brotcel<broatc-\--el s'a re-
fant, marmot" broate^ pi. „ecrouelles"
; fcut un brotac analogia lui gtn- dup
IJmegl.6roa.sca „grenouille": ar. broa- dcel<gîndac-\- -el, gînscel<ginsac
sc „tortue, grenouille; ecrouelles". -f -el din acest brotac se vor fi for-
;

Lat. * BR0SCA,-AM (cf. b r u s c u s „ru- mat apoi, prin substituirea sufixului.

beta, ranae genus", Papias). brotoc i brotan); fto^race resultat prin
Alb breski „tortue" (comp. bresktzt metates din brotic forma brostac a ;

„ecrouelles") Nigra (Arch. gl. XV,

||
suferit influena cuvîntului broasc.
505) deriv din *broscus: rtr. ruosch, Alb. bret-k „grenouille" cal. (Bova) ||

trient. rosch, it. rospo. sard brusu, vfr. vruthaco, (Castrovillari) vrotikuiVe]-
bruesche, sp. bruj'a, etc, a lmuri fr legrini, 122), regg. (cal.) vrotaku, rro-
îns de ajuns anomaliile fonetice ale saku <^p6b(/.v,oc {cf. Morosi, Arch. g!.
acestor forme. XII, 83).
Der. dim. broscu; brosculi (Vo-
: Der. dim. brofcel „rainette; ver-
:
 BRUMA — 27 — BUCA

dier" (Barcianu) brutcel (Polizu) ; ; fparts „erster Reifmionat, Septem-

brostcel (Prahova); burtcel (Tik- ber", m,ui i briums i dutt „zweiter
tin Leon, Ist. nat. 81) col. brot-
; ij Reifmonat, Oktober" dim. brumar el
cime ar. bruticaine broicar (Costi-
; '{\
(ar. - ) „octobre-.
nescu Laurian-Massim), brofcr i
;
187. Brumos, adj. „refroidi par la ge-
protcr (Lex. Bud.), protoctr (Frîncu- lee blanche ; froid, glace, couvert de
Candrea, Munii apus. 104) ^rainette",
givre" II ar. brumos || <brumosus,-a,
a suferit (fig.) influena lui procâtor,
-UM„d'hiver" (prov. sp. port. brumoso
procfr {Lex. Bud.: Frîncu-Candrea, „brumeux").
ibid.; Reteganul. Pov. ard. III, 82,84; f
procatir. Test. 1648, Fapt. Ap. XXIV. 1)
188. BUCA, sb. f. „joue; fesse" || megl.
^.avocat" < ung. proktor brotcesc
^de rainette" t brotaci (An. Car.,
||

buc „abee, canal d'un moulin" ar. ;

netradus) probabil ca i ar. bruticare

;i

buc „cuisse, fesse".

Lat. BUCCA,-AM.
„coasser" ibiotcâri (Lex. Bud. Bar- ;
Alb. bukt „pain";vegl. buka', rtr.
cianu), bleotocri{S. Ndejde, Nuv. 13)
„barboter dans l'eau. e^renouiller, a-
buocha ; it. bocea ; sard bukka fr. ;

bouche prov. cat. sp. boca por t

giter Teau", e de sigur derivat din bro- ; ;

bocea.
tcar cu disimilarea celui dintîi r, i Der. bucar „a valoire" (Dame,Term.)
:
nu trebue deci confundat cu sinoni-
mul bltci< balt. a se bucala (Costinescu) „se boursou-
Ij

fler- buclat, buclao (Baronzi, L.

;
Irapr.rbulg. oorpaKi. „alisma plan-
rom. 34) „joufflu, bouffi, fessu" bucl- ;
tago" (= rom. limba broatei), de unde
tur (Costinescuj „bouffissure" '\buca-
dim. ^OTpaneu,!» ^caucalis arvensis". lai, adj. „se dit d'une brebis blanche
qui a le museau noir" (comp. nprov.
185. BRUMA,
sb. f. „gelee blanche, bouehard „qui a le museau noir ou
frimas" megl. ar. brum. || d'une couleur autre que celle du corps,
Lat. BRUMA,-AM ^hiver" (atestat în en parlant des moutons"; cat. bocane-
latinitatea tîrzie i cu înelesul de gre i sp. boquinegro „au museau
„pruina" la Du Cange). noir");dim.6wc«?tY^(Jipescu,Opinc.48).
Alb. brrm „frimas" friul. brume ;

^inverno, freddo nebbioso, schiuma, 189. Bucos, adj. „joufflu, bouffi" <
crema, fior di latte"* (it. bruma „le Buccosus, - A,-UM „qui a une grande
;

fort de l'hiver"); Muggia, ver. bruma bouche".

. gelee blanche", LagoMaggiore6rr/72e 190. Bucea, sb. f. „boîte (du moyeu
„autunno"; (prov. sp. port. bruma de la roue) virole, frette" <BUCcfiLLA,
;

„brouillard"). -AM „petite bouche" rtr. biiischella |!

Der. : brum,riu „gris"; bot. brum- „Osterbackwerk in runderaufgeblh-

rele „ phlox paniculata " brumatic i
ter Brotform" sard câmp. bukkedda ;

(Barcianu S. Ndejde, Nuv. 81 ) „froid,

; „morsa" comp. it. boccola „boîte du
glacial" ,
bruma, ar. mbrum,are „faire moyeu" <BuccuLAM ;
port. bocel „Reif"
de gelee blanche se couvrir de
la ; < * BUCCELLUM.
frimas" (cf. ver. ^brumar „suinter,
transsuder'') brumat, îmbrum,at(B?iV' 191. Bucat, sb. f. „morceau" ;
pi.
;

cianu) „couvert de frimas gris". bucate „mets cereales" || ar. bucat \\ ;

;
<* BUCCATA,-AM rtr. bucheda it. boc- '.

186. m. Brumar, sb. „novembre — cata sard log. bukkada fr. bouchee
; ; ;

foctobre" (Hasdeu, Cuv. d. btr. II, prov. cat. sp. bocada (comp. port. boc-
146 An. Car. cf. Marian, Sârb. I, 97)
; ; cado)\\d\m. bucea; bucic; buc-
II
ar. brumar \\<* brumarius,-um (ates- elue (Stamati, Wb. 474); buccioare,
tat numai brumaria) friul. brumajo pi. (Reteganul, Bibi. pop. 14, Pov. ard.
r, decembre "
( cf. i
m,es di brume, I, 42); bot. bucel „agrostis canina"
bellun. mes de bruma, pesar. meso (cat. sp. bocadilio): ar. buctice augm.
de brumma „decembre", Merlo, Nomi buctoi buctar „cuisinier" buct-
\\
;

stag. 175) brimu{e)r „no- 1

comp. alb. reas, buctrif „cuisiniere" buc- ;

vembre" (Christophorides, Lex. Alb. trie „cuisine" buctari „faire la cui- \

52) < 'BRUMORrcrs, i mui i brum-.s sine, cuis'mer (tmjbuci^ '^

\
buceU
 ,;

BUCA — 28 BUN

(Reteganul, Pov. pop. 110; Marian, Ins. latum ; cicuta virosa ; archangelica
324),morceler, reduireenmorceaux'' ; officinalis**.
îmbuceal (Costinescu) „morcelle- Impr.: sîrb. bucina „Trompetenkiir-
ment". biss" bulg. ^VHUHnuiî,
; „conium ma-
Impr.: rut- ovKaTa, 6oKaTa „Stiick, culatura".
Schnitt des Brodes" rus. (dial.) 6y- ;

KaTKa ; ung. ttukdta, bukte{Szmnyei). 194. Buciuma, vb. „jouer du chalu-

meau, trompeter "
; trans. „ hurler "

192. îmbuca, vb. „emboucher, man- (Frîncu-Candrea, Rotac. 49)— fi dial.

ger joindre" || ar. mbucare || <*im-
;
bucina, jbucîuna (Coresi, Ev. înv.)
BuccARE rtr. imbiicher it. imboccare
ii
; ;
< BUCINAEE rtr. biischnar „ fliistern "
II

sard imbiikkare fr. emboucher ;prov. ; friul. businâ ,.ronzare, romoreggiare,

cat. sp. embocar port. emboccar îm- ; !|
roaibare" it. bucinare', nprov. bou-
;

bucat (Ctan, Pov. 1, 93> „action d'em- sin; cat. vsp. bocinar\\ buciumtor,
boucher, de manger" îmbuctur, bu- ;
adj. sb. „qui joue du chalumeau, trom-
ctur (ca i formele tar prefix de pette" ; buciumtur „fanfare" ||
sbu-
mai jos a refcut dup bucat) fost ciuma, j zbucima (Dosoftei, V. Sf.)
„bouchee, morceau " (rtr. imbucha- „remuer, agiter"; a se sbuciuma „se
cliira it. imboccatura, Yit boccatura debattre, se demener" (Rovigno sbu-
in
; ;

sard im>bnkkadura fr. embouchure, ; „correre cosi da produrre un

vfr. boucheilre nprov. emboucacluro; ; suono" vven. sbusenar „sausen", vie.
;

embocadura port. embocca-

cat. sp. ;
sbusinare „frullare, trillare", bol. mod.
dura) dim. buciuric, îmbucturic
; sbusiner „bisbigliare, bucinare" mir. ;

Wb. 396), bucturi, îrnbu-

(Stamati, sbusinar. Lucea sbucinare cf. Mus- ;

cturu(Lex. Bud.) îmbucturi (Lex. ;

safia, Beitr. 198; Parodi, Rom. XXVII,
Bud. Reteganul, Pov. pop. 132; To-
; 229) ; sbucium, sbuciumtur „agita-
cilescu, Mat. 5b5), îm,buctori (PoVizu) tion".
„donner â manger par bouchees, par
petits morceaux, manger tres peu". BULBUCA, V. holba.

193. BUCIUM, sb. n. „chalumeau, i95.BUN, adj. „bon" || ir. bur megl.
;

trompe des bergers,t trompette che- ; ar. bun.

minee" (Barcianu Viciu, Glos. 22)— ; Lat. B0NUS,-A,-UM.
vr. i dial. bucin, jbuciun {Ti\<ii\n: Can- Vegl. rtr. bun it. buono sard6o«ii; ; ;

temir, Ist. ier. 72,186; Letop. I, 148, fr. prov. bon cat. bo sp. bueno port.
; ; ;

160); j bucim (Gaster ; cf. Tiktin). bom.

Lat. BuciNUM (atestat i cu înelesul de Der.: bun, bunic, dim. bunel (sard
„trompette", Thes.), devenit bucinu> câmp bonecJt(jlu) „grand-pere"; bun,
buciun (prin trecerea destul de deas bunic, dim. bunicu „ grand'mere "

a lui ci- la cu-), de unde apoi bucium, (resultate din tat bun, mam bun ;

probabil sub influena lui bucium „bu- comp. bun „grand-pere" unele re- în
che", de origine necunoscut. giuni din nord-estul Piemontului, v.
Rtr. biischen „holzerne Rohre einer Densusianu, Hist. 1. roum. I, 223; bona
Wasserleitung" vit. pi. bucini „i can- ; „grand'mere" în Basse-Auvergne, i
ncllini che sono tra le stecche della termenii citai de Tappolet, Rom.
rocca", abr. teram. vuc§n „ii can- Verwschn. 76: bo-papa, bo-mamm,
nello che s'infila nel fuscello della pay-bu[n], may-bune, etc; pentru bu-
spola" port. bîizio „Trompetenschne-
; nicea, comp. dial. fr. bonique „vieil-
cke" alb. scut. bucim „sorta di erba"
II
lard", Z. rom. Ph. XIX, 187, i vald.
(Jungg) vfr. buisine, fr. dial. bousine
; bunikk, prov. bonic, cat. bonich, sp.
„trompette"; cat. sp. bocina „Jagd- bonico „passablement bon")|j strbun,
horn" <BUCGiNA. strbunic „aîeul, arriere-grand-pere" ;

Der. dim. bucina^ (Marian, Leg.

: strbun, strbunic „aîeule, arriere-
295) /yiîcmma.>'(Delavrancea,Sult. lOU) grand'mere" ar. bunile, pi. „Ies bon-
„trompette, celui qui joue du chalu- nes fees" n dim. buni.'^or, ar. bunor ;

meau " I
bot. bucini „ conium macu- bunu (Lex. Bud.; Sbiera, Pov.' 9)
 BUN — 29 — BURIC

bunicel, bunicea, bunicic (sic. buni- 199. BURETE, sb. m. „champignon ;

ce(l(lu sp. buenecillo) bunee (Gaster;

; I
eponge" megl. burai; ar. bureate.
||
An. Car. ;Lex. Bud. ;Retegânul, Pov. Lat. BOLETUs-UM > * buTetu, din al
ard. 11, 47, 53; IV, 44 Marian, Ins. 515^,
;
crui pi. burei s'a refcut sg. burete.
bunea (Gaster; Gutinul,14) ..bonte, Se poate îns s
fi existat în lat. vulg.
bienfait",ar. '-„bienfait" (sic. om^^a; i o form *boletis,-em (cf.gr. ^(uXItyjc).
prov. bonessa cat. bonesa) megl. ; \\

Rtr. bulieu it. boleto vfr. bolol

bunil' „bonte bonheur" nebun, adj. ; j!
; ; ;

„fou", megl. ar. nibun „sot"; nebunie,

prov. cat. bolet.
nebuneal (Marian, Dese. 148; Teodo- Der. : dim. burecior (Marian, Im-
rescu, P. pop. 375) JoUe"" nebunatic :
morm. bureel (Tiktin)
588); ,|
bureiu
„folâtre" nebunesc „fou, insense"
;
;
(Barcianu) „spongieux".
nebunete „follement'' bot. nebuna- ;

ri ,.hyosciamus niger''; (tn)nebuni 200. BURIC, sb. n. „nombril; centre,

„devenir fou; rendre tbu" \\îmbuna „a- milieu; bout du doigt; oeillard" ir.
||
paiser, adoucir, flatter ",bn. Mehedini
megl. ar. buric.
rpromettre-', ar.(a)mbunare „recon-
Lat. UMBTLicusrUM, devenit *umbl-
cilier". Mehedini îmbuni
(vit. imbo-
nire „placare, accarezzare"; vfr. cm- Llcus sub influena lui * UMBULrc(u)LUS
bonnir „rendre bon"); jîmbuntor refcut dup * umbunc(u)lus, dim. din
(Letop. 1,380), adj. sb. „flatteur"; f tw- UMBO,-oNEM „bosse ; tout ce qui fait
buntur (Dosoftei. Parim.; Letop. I, saillie,proeminence" (cf. Candrea,
Rev. ist. arh. VII, 30; Mej^er-Liibke,
441 11,201
; Cantemir, Hron.) „pro-
la Pucariu, Etym. Wb. 240; comp.
;

messe" jîmbunciune (Dosoftei, Pa-

;

rim.) „flatterie". i formele romanice de mai jos). C-

derea lui um- s'a întîmplat ca i în
Impr. rut. OYHa, 6yHiKa „grand, alte pri prin confusiune cu art. un',
:

mere". de altminteri chiar în lat. vulg. si-

196. Buntate, sb. f. „bonte — f for- laba iniial a fost confundat cu pre-
tune, biens; qualite, vertu" || megl. fixul in-(cf inbillicum, in vil i-
bunitati; ar. buntate || < bonîtas,-ta- cum, imbilicus, Thes. gl. II, 381;
TBM rtr. bundei: it. bofitâ; sard log. comp. i formele din sard, vfr. prov.
bonidade; fr. bonte; prov. bontat; cat. i port.).
sp. boridad; port bondadear. bun- Sprs. umblig: Rovigno (an)buligo ;

tea „bien; bonte" (resultat din fu- it. bellico, ven. 6om'.go (refcut din bo-

siunea lui bunea cu buntate) ';

f nigolo, v. mai jos), piem. ambilri,
buntcios (Varlam, Caz. II, 5^ ) „bien- Urbino blik, Cerignola vqddoik, Bari
faisant"(comp. cat. bondados, sp. veddik, nap. vellik§, sic. vuddiku, vid-
bondadoso) îmbunti „ameliorer"; diku, cors. billiku ; sard log. imbi-
jîmbuntat (Ivireanul, Didah. 86) ligu, câmp. biddiu, gal. biddiku, sass.
„rendu bon pieux- îmbuntitor : ; imbiliggu; nprov. mourigo; cat. ome-
„ameliorant"; y buntilor (Dosoftei, lich; sp. ombligo port. umbigo, em-;

Molitv. 117'^) „bienfaiteur"; TÎmbu- bigo comj). friul. bunigul; triest. bu-
'

ntima (Dosoftei, V.Sf.v. Wgjb. Y, nigolo, ven. bonigolo, vvic ombrigolo,

85) „ameliorer".
197. Azbunari (ar.), vb. „consoler" (Da-
lametra) < *exbonare.
198. Rzbuna, vb. ^venger": a se rz-
buna „se venger"; mold. trans. bn.
„se rasserener: f se reposer" (Paliia^
Exod. XXXIV,
jouir"j| <*REEXBONARE
„ameliorer"
renite,beau temps" (iplea, P. pop.
115),,repos"(Hasdeu,Cuv.d. btr, II.
ver. (m)ombrigolo, bombrigolo, mant.
cremon. bigol, bol. bligel, mir. umbri-
gul, mod. umbregel, regg. ombrigel,
parm. ombrigol. Lucea bellicoro, abr.
mijikul; vfr. ambonil, fr. nombril;
prov. umbrilh, emborilh, embonilh,
nprov. bourii < * umbilic(u)lus i *um-
21)11 ar. arizbinari „ re- bulic(u)lus, *umbunic(u)lus < *umbun-
vff. rcsboner
li
c(u;lus.
j
rzbun. Maramure „se- Der.: dim.6a/'tce^„cheville ouvriere"
(Dame, Term.); burica Tiktin; Câ-
tan, Pov. I, 98) buricos{ar. ^ ) „om-
j|

405); rzbuntor, adj. sb. „vengeur". bilique".

 ;

BURIC — 30 — BUTE

201. Buricat, adj. „ombilique; enfie" Der. : dim. butoi; trans. butoaie i
(An. Car.; Jip. Opinc. 129) || ar. bu- buioaic (Frîncu-Candrea, Munii a-
ricat ^Ventru'' < * UMBULrCATUS,-A,-UM
'

pus. 211, 212, 221); butoia; buti

(=ClaS. UMBILICATUS). (Lex. Bud.); buticic (ez. 1,36; To-
cilescu, Mat. 112; sp. bofecica): buti-
202. BUTE {butie). sb.
f. „barrique, oar (Bobb : cf. Hasdeu, Cuv. d. btr. I,
toiineau; moyeu(de la roue) tuyau ; 246,253); trans. ^w^'/c (Viciu, GI os. 24)
d'une plume)" || megl. biiti; ar. bute. ar. butic; megl. buf (sp. botilla),
Lat. BUTTis,-EM (CGL. IV, 218; cf. buel'i i builuc butar (megl. ar. ^ ) j;

Densusianu, Iiist. 1. roum. I, 200). -tonnelier" (it. bottaio cat. boier; sp. ;

Alb. but(e); rtr. buot ; it. botte (piem, botero) buirie (Jipescu, Opinc. 68)
;

bot „mozzo della ruota"); sard câmp. ^.tonnellerie" (cat. boieria); butri
buitu „mozzo della ruota"; vfr. bouf (Laurian-Massim) „fabriquer ou ven-
„outre, vase pour Ies liquides": (prov. dre des tonneaux''.
bota); cat. bot: sp. bote {-port. bota). Impr. ung. butoj, butGjka{Szinnyei).
:
 203. CA\ conj. „comrne, environ, Rtr. cha; vit. ca; abr. nap. Otranto,
que (comparatif) —
y apres, aussitot sic. cors. sard log. ka vsp. vport. ca.
;

qiie, parce que ''H ir. ca; megl. ca

„apres que, lorsque"; ar. ca. 205. CÂ, conj. „que, parce que" || ir.
Lat. QUAM. ke; megl. c
„si"; ar. c.
Lat. QuoD, prin trecerea lui o la
Vlomb. ca\ abr. nap. Otranto, sard ca în alte raonosilabe atone.
log. ka (pentru înelesul de „envi- Otranto ku.
ron comp. abr. ce sta ka mmezz^
•",
In legtur cu pentru, fiind a for-
mije „e distante mezzo miglio cosi
ka mo „or ora", Finamore); prov. qiian:
:
mat loc. conj.: pentru c, fiind c
„parce que" din c
-r ce i-a luat na-
sp. cwa/2; port. qiio.
c
;;

tere vr. trans. ce (Frîncu-Candrea,

In legtur cu i
format ca i
s'a Rotac. 50; WgJb. IV, 328). megl. cp
(ir. megl. ar. - ) ,,comme, de meme
que, aussi bien que" din ca -h f^a
fi, ar. c
te „ pourquoi ? " din acesta
i

s'a desvoltat conj. cci,- cce, trans.

(forma paralel lui iTiai, v. acest cuv.)
a resultat cama „plus" pstrat numai
în aromîn; în condiiuni speciale sin-
tactice (dinaintea vocalelor) cama s'a
redus la cam „â peu pre, un peu", vr.
bn. can (Dosoftei, V. Sf. v. Wgjb. V,
66), cu care nu trebue confundat ar.
can „au moins"<ngrec. xâv. Funciu-
nea i înelesul lui cam se explic din
construciuni de felul urmtor: ca mai
muli au murit de ger (N. Costin,
Letop. II, 59), unde îns ma a fost în-
locuit cu mai, forma obicinuit în
dacoromîn care s'a impus mai tîr-
ziu; prin slbirea ideei de compara-
iune s'a ajuns la semnificaiunea ac-
tual de aproximaie (comp. nu prea
sint, care corespunde lui nu cam sînt).
Impr.: ngrec. xdjxa „mehr" (Murnu,
Rum. Lehnw. 27).
cce, ccei (^Frîncu-Candrea. ibid.;
WgJb. VIII, 82) „car, parce que.
que"; trecerea lui e la i s'a întîm-
pîat în fras dinaintea cuvintelor în-
ceptoare cu Yocn\{cce-aiunci,cce-
odai > cci atunci, cci odat, etc.)
Ilîn ar. se altur des pe lîng alte
cuvinte: dec „parce que"; ic „ou";
nac ..par hasard, est-ce que?" per-
c, pri-c „que" (comparatif); ec
„quoique".
206. CACA, vb. „chier"!|ir. caca:
megl. ccari: ar. ccare.
Lat. GACARE.
Vegl. kakur: rtr. chier: it. cacare;
sard log. kagare; fr. chier; prov. cat.
sp. port. cagar.
Der.: ccat (ir. cacât; ar. ccat)
„excrement" (nap. A'aA'«^f cat. cagat; ;

sp. port. cagado: comp. rtr. chieda;

204. CA 2, conj. „afin que" (numai it.cacata: sard log. kagada) dim. c-
în legtur cu s: ca5)|jmegl. ar. cel (sp. cagadillo; comp. sic. kaka-
ca {si).
tedda) ; cctu
(Lex. Bud.) augm. c- :

Lat. QuiA, devenit *qua în posiiune ctoi (Lex. Bud.) cctor (Lex. Bud.),
";^

aton (cf. Rvdberg, Zur Gesch. des fr. adj. sb. „qui fait chier, qui chie", ar.
9, 352). ctcttor (Oalametra) „latrine" (rtr. chi-
 CCI — 32 — CAL

duoir; it. cacatoio\ sardlog. kagador- cat.cagguda); cztor „qui tombe"

zu; comp. sp. cagadero; nprov. caga- (comp. vit. caditoio); „chute; cztur
douiro; cat. cagadora) ; cctnr homme dechu, decrepit; quantite d'ar-
„chiure" (it. cacatiira\ sard lo^. ka- bres abattus" (Marian, Ins. 96): „rui-
gadura; fr. chiure; nprov. cagaduro) jj
ne" (Coresi, Evang. Luca II, 34; comp.
câccios, adj. sb. „foireux; poltron", sp. caedura) cztnint (Gaster;Lex.
!

ar. cicitos (Dalamctra) ^foireux" c- |j

Bud.) „chute. decadenceiconvenance"
cîce, tcacace(Moxa) „foireux; pusilla- (comp. it. cadimento; vfr. chaement\
nime" ccre (Lex. Bud.) „chieur" prov. cazer)ien\ vsp. caiiniento\ port.
cdin
;|
j]

ccloi {hex. „tas d'ex-

Bud.), cclii cahimento) f
:
„convenance,
crements", fig. „grande quantite"l| c- droit, privi lege'' (fr. chance) cdenie
cre, câcrea (Lex. Bud.) „crotte, (Delavrancea) „convenance" nec- {[

chose insignifiante" (it. cacherello : dere (Gaster; lorga. Studii XII, 281)
Arbedo kagarela „stereo di pecora „choseindue,iilegalite"; |ar./9/76'G΀<2r^
o di capra", Boli. stor. Svizz. XVII, „se prosterner, implorer".
103; sard log. kagare(I(:la; nprov. ca-
2C8. Scdea, vb. „baisser, decroître,
garello) câcreaz, ccrez, ccâ-
]j
deduire, reduire" |j ar. scdeare, sca-
rea (Lex. Bud.), ar. gîgîra (Dala- f dire „baisser, decroître, devenir pau-
metra) „crotte de brebis, de chevre" vre" II < EX-OADERE it. scdere fr. e- ;
(cf. Densusianu, Bausteine z. rom. jl

choir; prov. escazer; cat. escaure\\ sc-

Phil. 477) ji
col. ccrie (fig.) „affaire
dere „action de baisser., etc. ;deduction,
sale, malhonnete; cache-
frivol ite" (it.
soustraction"; megl. isczut, ar. sc-
ri)\ ccri (Lex. Bud.) „avoirenvie
dzut „pauvre" scztor ^qM\ diminue,
;

d'aller â la selle s'amuser â des

fadaises"; cclî (Laurian-Massim )
;
qui deduit"; scztur
(An. Car.; Ci-
„souiller d'excrements, salir (en gene-
hac") „deduction" sczmint „dimi-
jj

nution, rabais, fdecadence" (Gaster;

ral)"; ccâUii, ccliv (ibid.) „qui se
it. scadimento) t scdenie (lorga. Doc.
I

souille d'excrements, sale (en general);

Cantacuzino, 66) „prejudice".
obscene" ccwar „vidangeur"(comp.
cat. caganer caganeira) c-
; port. ;
209. CAL, sb. m. „cheval" ir. câ\
cnrie {Y*o\\zu)„vidange" (comp. cat. megl. ar. cal.
j|

caganeria) zoo\.ccnu{Qo?>i\nescxii\
ccu „coracias garrula" [ ccstoare Lat. CABALLUS,-UM.
„latrine", ar. nîcîstorU pi. (Papahagi, Alb. kaV(t)\ rtr. chavagl\
it. caoallo;

Slat. 266) „crotte de souris"; ccsto- sard log. kaddu; cheval; prov. ca-
fr.

rar (Lex. Bud.) „vidangeur" l|

cac- val; cat. cavall; sp. caballo; port. ca-
fric „poltron". vallo.
Impr.: ngrec. xaxapavxCa „crotte de Der.: dim. clu. zool. „grillon, sau-
brebis". terelle.libellule" (Marian, Ins. 516,518,
519, 525, 527, 559; it. cavalluccio); c-
CÂCI, V. c. lule (Cihac; Rdulescu-Codin, Cînt.
pop. 76): clu „bâillon; chevalet d'un
207. CDEA, vb. „tomber"; a se c- violon, chevalet de blanchisseuse ;

riea (unipers.) „convenir, etre permis" sorte de danse populaire" (Rdulescu-

II
ir. cadf; megl. cdeari; ar. cdeare, Codin, Cuv. Muc. 13); „bâillon, sciu
cadire. chevalet d'un violon,traverse du joug"
Lat. CDERE (=clas. cdere), atestate (Dame, Term.); bn. „sauterelle, li-
formele de subj. cadeat i viit. ca- bellule" (Marian, Ins. 519, 560); clu-
de bit (Thes.), care dovedesc trece- ar (Stamati, Wb. 559; Cihac); clior
rea la conjugarea a doua. (Wgjb. W\\, „car-
307), ciori, pi.
A'^egl. kadar ; friul. ]<fader ; it. ca- rousel"; cluel,zoo\. „grillon, saute-
dere\ fr. choir; prov. cazer: cat. caure; relle" (Marian, Ins. 525, 527', cluca
sp. caer: port. cahir: înelesul de „con- (Polizu;Costinescu)„pouliche';ar.a/?c
venir" apare des în dialectele italiene. (Dalametra) augm. cloi, trans. bn.
'

Der. f czut, adj. „convenable, du",

:
cloi, câZo« (Lex. Bud.; L<iurian-Mas-
czut, sb. (Lex. Bud.) „chute" (comp. sim An. Car.; \'iciu, GIos. 25) „es-
;

jt. caduta fr. chute

; prov. czuta ; ;
pece de cheminee evasee qui ramasse
 CAL 33 CAL

la fumee et la conduit au grenier" ; 211. Clare, adj. adv. „â cheval, ca-

scaloi (Costinescu) câlu- „bâillon" !| valier" <CABALLAIIIS,-EM, TheS.
€r{cluan, clucean,cliii, Tiktin; 212. Clre, sb. m., adj. „cavalier**
Novacovici, Folclor. 162; Marian, Srb.
III, 239) „sorte de danseur populaire";
II
ar. clre <*caballarîuius,-a,-um||
\\

vit. cavalier eccio „atto a portarsi dai

cluer, cluel „sorte de darise popu- cavalli"; vfr. cheualerez „fait pour un
laire"; ca/K>?erie (Frîncu-Candrea,Mun-
cheval, qui se porte â dos de cheval"
iiapus. 131) „condition, Corporation de
(ThomaS; Rom. XXXII, 185)11 cat. ca-
ceux qui dansent le „cluer"; clu- balleris; sp. caballerizo: port. cavalla-
eresc (Lex. Bud.; Frîncu-Candrea, rigO < * CABALLARiCIUS.
Munii apus. 132) „concernant le „c-
luer"; cliierefe, cliicenete (Ma- 213. încleca, vb. „monter a cheval"
Srb. III, 239) „a la maniere du
rian, — trans. cleca (Reteganul, Pov. ard. II,
„cluer" ciesc „de cheval" mcri
|j
:
40), probabil o form
aferesat || megl.
ciesc {Lex. Bud.), bub ciasc (Toci- anclicari; ar. (a)nclicare \\ [n-cabal-
lescu, Mat. 600), brînc ciasc (Gr. LîcARE'alb. ngal'kon', it.incavalcare;
n. 281), ciasc (Novacovici,
ttrpie sard log. inka<^(J.igare\ fr. enchevau-
Folclor. 139), cîrti ciasc (Rev. arh. cher; prov. encavalcar; cat. encabal-
ist. III, 384), musc ciasc (Mehe- car\ sp. encabalgar; port. encavalgar
dini, Sîrbia) I
înclui (Jipescu, O- (mai obicinuit torma simpl: rtr. cha-
pinc. 59) i scluâ (Costinescu) „bâil- valger\ it. cavalcare; sard log. ka(^<jii-
lonner". gare\ fr. chevaucher; prov. cat. caval-
Impr.: rut. Ka.iym „Holzstiick in die car; sp. cabalgar; port. cavalgar)\\ în-
Speichen eingelegt zum Hemmen clecat „action de monter a cheval";
(Bremsen) des Wagenrades". i-înclector {Fs. Sch. CLII, 1, 4) „cava-
lier" (comp. vfr. chevauchoire, adj.
210. t Clarîu, adj. sb. „cavalier" || ir. „qui sert pour chevaucher", sb. „che-
cdZari megl. adv. „â che-
ar. ca^or, vauchee"); înclectur „action de
val" II
<CABALLARIUS,-A,-UM „palcfrC- monter a cheval" (it. incavalcatura;
nier, ecu3^er"i| rtr. chavaller; it. caval- fr. enchevauchure; nprov. encavauca-
laio sard log. kaddarzu „trepiede
; duro; sp. encabalgadura; port. enca-
grande"; fr. chevalier; prov. cavallier: valgadura; comp At. cavalcatura: sard
cat. cavalier; sp. caballero (comp. pen- log. kaddigadura; fr. chevauchure ;

tru înelesul romînesc :andar caballero prov. cat. cavaucadura; sp. cabalga-
„aller â cheval-); port. cavalleiro, ca- dura; port. cavalgadura).
valheiro comp. alb. kaVuar(t) < ca-
\\

BALLORius col. ar. cîlîriu clHme; 214. Descleca, vb. „descendre de

clra
ii

(Dalametra) „soldat de la ca- cheval; joccuper un pa3"S,coloniser"|j

clri
'|

valerie" ; (lorga, Doc. Calli- ar. disclicare „descendre de cheval"

machi II, >femme d'un
94) soldat de li
< Dis-CABALLiCARE alb. tskal'kon\ it.
\\

la cavalerie"; col. f clraime {Ne- discavalcare vfr; deschevalchier

.
;

culce), fcirie (lorga. Studii VI, prov. descavalcar: cat. descabalcar;

343) „cavalerie"; j
Studii IV, 271) „concernant la cava-
lerie" ijcâ/âWe „equitation" {it. caval-
leria; fr. chevalerie; prov. cavalaria;
sp. caballeria; port. cavallaria: comp.
clresc (lorga. sp. descabalgar; port. descavalgar
(comp. it. scavalcare; sard log. iska^di-
gare)' desclecare, desclecat „action
de descendre de cheval; y occupation
d'un pa3''s, colonisation" desclecat ;

alb. kal'tri) \ „aller â cheval";clri Jorga, Doc. Cantacuzino, 44) „occupa-

clrit „equitation"; clritor „qui tion d'un pays", ar. disclicat „ac-
monte â cheval"; clritur {Siamaii ,
tion de descendre de cheval"; f rfe^-
Wb. Cihac) „cavalcade" câ/â-
594; j,
câ/ec^^or„fondateurd'unpa\'s";tc?e5-
rete „en cavalier, â cheval" ^^" i:
clectoare, t desclectur (Tiktin;
calar (Cipariu, Princ. 123), megl. an- Cantemir, Hron.) „ fondation d'un
calar, ar. (a)nclar „â cheval" în- ||
pays", ar. disclicfur „action de
clri, t (a se) tnclra (Letop. 1, 140, descendre de cheval" (sp. descabal-
337; Mag. ist. III, 341) „monter â che- gadura) megl. prisclicari „sauter
||

val". sur quelqu'un".

Canârea-Densusinnu, Diciovar etimologic.

 CALC — 34 CALCE

CÂLCA, V. urm. pi.clctori, Mehedini „courroiesdes

etriers", Muscel „chevron" (Rdules-
215. CALCE, sb. f. „caltha palustris, cu-Codin, Cuv. Muc. 13) <oaloato-
chelidonium majus, ficaria ranuncu- rius,-a,-um; calcatorium „lieu oîi Ton
loides" —
trans. scalde (Lex. Bud.). foule la vendange, pressoir" rtr. chal- ||

Lat. CALX, CALCEM „talon, pied de chaduoira it. calcatoio, calcatoia; vir.
;

rhomme et des animaux" înelesul ro- ; chauchoir prov. caucadoira port.

; ;

mînesc se explic din forma de copit calcadouro (comp. vsp, calcadera);

de cal pe care o au frunzele acestei înelesul de „ fouloir de vendange "
plante; de aceea de obicei se zice cal- apare i în aceste forme romanice ||

cea calului (comp. numirile corespun- clctoare (Costinescu), clctoreas,

ztoare fr. dial. pied de polain, sîrb. clctori „repasseuse" |j
j clctori
kopitac „petit sabot") [Candrea, Rom. (Dosoftei, Ps. vers. 107) „frayer une
XXXI, 304]. route".
It. calce\ sard log. kalke; prov. caus;
220. Clctur, sb. f. „pas, marche
sp. coz.
transgression repassage epilepsie"
; ;
—;

216. Câlcîi,sb.n. „talon; chanteau (de în munii Sucevii „ callosite sur le

painy— ban. clcîn(e)\\ megl. clcgnii pis de la vache" (ez. II, 185); f rinva-
ar. clctiiii — ar.câlcme(Da\ametra),sb. ;

sion" (Cantemir, Hron.); „peine, af-

chaussette" II < calcaneum rtr. chal-
f. „ ||
fliction" (Paliia, Exod. III, 7; IV, 31)
chagn; it. calcagno; sard log. kalkan-
II
ar. clctur „pas; aire en argile
zu; vfr. calcain, chauchein; prov. cal- melangee avec de la bouse de vache
canh; vsp. calcano dim. clctia bn. \\ \\
ou du crottin de cheval" < clctu- ||

clcînoasa, în expresiunea: a o lua la r,- am it. calcatura; sav dkalkadura;

II

câlcinoasa(Wg]b. III, 318) „se sauver, port. calcadura.

decamper^ii cd^cwd (Tiktin;Reteganul, "
Pov. pop. 19, 122, 138, 208) „marcher 221. Clmînt, sb. n. „ chaussure
â grands pas, s'empresser, f fouler (Cipariu, Princ. 122; Dosoftei, Ps. vers.
aux pieds" (rtr. chalchognar; vit. cal- 55; Bobb; Polizu); cltminte (Marian
cagnare „scappare, spronare", sic. Srb. I, 1 97) f înclfmînt (Cipariu,
;

karkanari „calzare"). Princ. 122) i înclminte (pi. devenit

sg.) au fost refcute încla dup
217.Clca, vb. „fouler aux pieds, mar- < CALCfAMENTUM, CALCIAMENTA, dcVCnit
cher, enfreindre; cocher; repasser" Sg. fem. rtr. chuzzamainta it. cal- ;

megl. clcri; ar. clcare || < calcare

II

|| zamento, incalzamento „poursuite";

II
rtr. chalcher; it. calcare; sard log. sard kalzamenfu; vfr. chaucementCe).,
kalkare (fr. c6cher\ vfr. chauchier
; enchaucernent „poursuite" prov. caus- ;

„fouler aux pieds, presser, couvrir la sainent(a) „chaussure; poursuite", en-

femeile (en pari. des oiseaux"; acela caussament „poursuite"; cat. encalce-
îneles în vit. calcare „coprire, pari. mew^ „poursuite"; port. cal^amento.
d'uccelli "; nprov. cawcâ ';20 .ga/mo „ co-
cher une poule") prov. cat. sp. port. 222. înclare (Dosoftei,V.Sf.v.AVg Jb.
;

calcar j clcat (Ps. Sch. CXXXVIII, V, 112; Creang, Scrieri II, 35), sb. f.
„chaussure" < calceare + în- [Pu-
||

3) marche" (rtr. chalcheda it.

„pas, ;

clcata) înclca „empieter, oppri-

\\
cariu, Etj'-m. Wb. 807] rtr. chalzer; [j

mer" înclcare „empietement, oppres-

;
it. calzare; vfr. chaucier; prov. caus-
sion". sier.

218. Clcat, sb. n. „action de fouler, de 223. încltur, chaussure " sb. f. „

marcher; repassage" <calcatus,-um. (Jipescu, Opinc. 35) <oalciatura,-4M

„pansement applique aux pieds du
219. Clctor, adj. sb. m. „qui foule cheval" (Mulom. Chironis, 332) + ?^-
aux pieds; franchissable" (punte clc- sub influena luî încla it. calza- ||

toare, Gorovei, Cimil. 308); pedale, rei- tura; fr. chaussure; nprov. caussa-
nette (de charpentier); fouloir de ven- duro sp. calzadura; port. calcadura.
dange" —
Clctoare, sb, f. „fouloir de
;

vendange, planchesur laquelle le po- 224. încla, vb. „chausser; mettre

tier petrit la marche avec ies pieds"; des jantes a une roue" (Costinescu;
 CALCE - 35 — CALD

Barcianu) — f inculta (An. Car.) a fost fage, echaufîement" înclzitor „e- ;

refcut dup descula \\ ir. încaâ; ar. chauffant, rechauffant ;" înclzitur
(a)nclare „chausser; ferrer(un che- (Cantemir, Ist. ier. 262; Cihac), încl-
val)"|| <iNOALCiARE (Dcnsusianu, Hist. zeal (Polizu; Costinescu) „echauffe-
1. roum. 1, 169) it. incalzare, sard log.
||
ment, chaufrage**.
inkalzare, vfr. enchausser, prov. en-
caussar, cat. encalsar i vsp. encalzar „chaudron" || megl.
229. Cldare, sb. f.

^poursuivre"; mai întrebuinat for- cldri, cldar; cldare. ar.

ma simpl: rtr. chiizzer; it. calzare; Lat. CALDARIA, - AM forma a doua ;

sard log. kalzare; fr. chausser; prov. megl. poate veni din caldarium, dar
caussar; cat. calsar; sp. calzar; port. se poate de altfel ca schimbarea de
calcar înclat „action de chausser"
\\
gen s
se fi produs în acest dialect.
înclei (Sbiera, Col. 92) i înclîi (Re- Rtr. chudera; it. caldaia, caldaio;
II

teganul, Pov. pop. 145), pi. „souliers" fr. chaudiere; prov. caudeira: cat.
înclelar (Dame) „cordonnier" în- sp. caldera., vsp. caldero port. cal- ;
II ||

clminte, V. Clmînt. deira.

Der. dim. : (Gorovei, Ci- cldru
225. Descla, vb. „dechausser" || ar. mil. 127; it. caldaiuccia; comp. friul.
disclare j| < discalciaee ||
it. discal- k'aldiruzz); cldrue, bot. „aquilegia
zare\ dechausser; prov. descaus-
fr. nigricans", ar. cîldlru (Dalametra);
sar cat. descalsar; sp. descalzar;
\ bn. cldruc (An. Car.; megl. «^ )||
port. descalpar (comp. it. scalzare) ||
augm. cldroi \\trans. {\\- cldru
desclat „action de dechausser". ciu, GIos. 23) „bois qui sert â soute-
nir la chaîne du chaudron" cldrar ||

226. Descul, adj. „nu-pieds"|| ir.

„chaudronnier" Gorj „bois qui sou- ;

rescM^ (prin înlocuirea lui des- cu res-, tient la chaîne du chaudron" (rtr. chii-
cum se întîmpl des în acest dialect); direl it. calderaio; vfr. chauderier;
;

ar. disculu}\ < * disculcius, - a, - um nprov. caudeirie cat. calderer sp. ; ;

(cf. Candrea, Rev. ist. arh. VII, 78) || calderero\ port. caldeireiro)\ cldrâ-
friul. diskolz, Muggia deskols, tir.
reas (Costinescu) „chaudronniere" ||

deskous; Rovigno daskulso; vven. cldrrie „chaudronnerie" (cat. sp,

descolzo pad. deskolze, trent. corn.
, caldereria port. caldeiraria) f cl-; ||

mii. deskolz (comp. rtr. scuz; sard drar esc (Cantemir; lorga^ Studii V,
log. iskulzu) forma corespunztoare li
357) „de chaudronnier" Hvans.cldri
*DîscALCius e representat de it. dis- (Lex. Bud.) „salir, noircir".
calzo; ir.dechaux; prov. cat. descals; Impr. ngrec. v.aoodp'. „ Melknapf,
:

sp. descalzo; port. descalgo. Melkgefss".

227. Descula, vb. „dechausser" || ir. 230. Cldur, sb. f. „chaleur"< cl-
reskuâ (cf. descul); ar. disculare\\ dura -am Muggia k!aldura\ it. cldu-
, jj

<DiscuLciARE li
friul.diskolz; vven. ra; sard câmp. kardura; nprov. cau-
descolzar, vie. deskolzar, viomb. des- duro dim, clduric (Tiktin Crean-
ii
;

cogpar, com. mii. deskolz (comp. sard g, Scrieri 1, 251 ) clduros, ar. cîlduros |i

log. iskulzare). (Dalametra) „chaud" (nprov. caudu-

rous) ar. cldurea „chaleur"
ii
ar. i|

CALD, adj. „chaud" || ir. câd

228. ; ngîldurari (Dalametra) „chautfer".
megl. cald ar. caldu. ;

Lat. CALDUS,-A,-UM (= clas. calidus).

: 231. \\ir. scadd\
Sclda, vb. „baigner"
Rtr. chod; it. caldo; sard log. kaldu: megl. scldri
(a)scldare || < ; ar.
fr. chaud; prov. caud sp. port. caldo. ; EXCALDARE „mcttre dans Teau chaude"
Der. dim. cldu (it. calduccio)
:
;
(pentru înelesul romînesc, comp. ex-
cldicel, cldicea (sic. kaudiceddu), caldatio „bain chaud") rtr. sc/ia^- ||

cldicic; cldior (ar. -* ); clduor der; it. scldare: fr. echaiider; prov.
(Marian, Srb. II, ^\3)\\cldos (Daul, escaudar ;cat. sp. port. escaldar{comp.
Col. 20)„chaud" (nprov. caudous; sp. sard log. iskaldire ) scald, scl- Ji

caldoso) înclzi, megl. anclziri, ar.

ii
due,sclduc ^ha\n,hmgno'\Te' ;b^n.
(ajncldzîre „ chautfer echauffer " , trans. scldare „balneum" (An. Car.;
comp. vfr. enchauder); înclzit „chaxif- Viciu, Glos. 75); scldat „action de
 CALD - 36 - CAP

baigner" fnprov. escaiidat „mets li- cUcioar ( Lex . Bud . ) ; clioar

mousin, espece de polenta, farine de (ar. -- ) \\cltor (ar. -- ), adj.sb. „voya-
sarrasin qu'on fait cuire, dela3'ee dans geur", formaiune identic cu lat.
i'eau"; comp. it. scldata); scldfor, via tor, via tor ius (comp. alb. ii^s-
adj. sb. „qui baigne" (it. scaldatoio ; tar i u^j^tor, fugttar „Reisender" <
fr. echaiidoir) scldtoare (ar. ^ )
; uot „Weg", riigt „Gasse") cltori ||

„bain, baignoire"; scldtur

(ar. -*') „voyager"; act. „transporter" (ez. I,
^action de ba-gner" (fr. echaudure; 112; Voronca, Dat. cred. 782;Sevastos,
prov. escaudad ura; cat. port. escalda- Cînt. 150); a se cltori „s'en aller,.
dura; comp. sard log. iskaldidura). partir"; cltorit., cltorie „voyage".

232. Scldciune, sb. f. „action de CAM, V. ca^.

baigner" (Marian, Nat. 255) < ex-
CALDATIO,-IONEM. 235. CÂMAE, sb. f. „chemise; pla-
centa" ir. cm§^; megl. cma; ar.
233. CLDÂRA, m. „bouvreuil".
sb. cmeae.
II

Lat. * CARDÎLLUS,-UM „chardonneret" Lat. CAMiSIA,-AM.

4- suf. dim. -a{ = clas. carduelis,
de- Friul. k'ameze; bellun. kamesalm
venit CARDELis, atestat la Petroniu, restul domeniului intîlnim forme care
i CARDELus, Thes. gl. I, 182, din care au la bas pe camîsia,-am: alb. kzmiss;
apoi prin substituire de sufix * car- rtr. chamischa; it. camiscia; fr. che-
DlLLUS, CARDELLUS, ThCS. gl. I, 11, 181). mise; prov. cat. camisa (sard log. ka-
Forma disprut * cordel a dat în com- mija; sp. port. camisa); vegl. ka-
binaiune cu suf. dim. -a\ "^crde- majsa poate fi camisia ori camîsta
la., care apoi prin etimologie popu- (cf. Meyer-Liibke, Beton, im Gali. 17;
lar a devenit cldra
(comp. for- Salvioni, Arch. XVI, gl. 253, 293).
cmu,
mele romanice, i în special cele dia-
lectale fr. de mai jos).
cardello (cu e deschis sub influ-
It.
u Der.: dim.
; cmeuie
megl. cmi-
Cihac
Exod. XXVIII, 42; XXXIX, 25; Vi-
(Tiktin ; ; Paliia,

ena derivatelor cu ello), abr. kardille, ciu, Glos. 25); mold. trans. bucov. c-
sic. kardiddu; nprov. cardil; alturi meuic (Lex. Bud.; Creang, Scrieri
de acestea numeroase derivate: it. II, 75; Marian, Nunta 345, 351, Nat..
cardelletto, cardellino, calderino, car- 331); cmcioar (tefulescu, Gorjul
derino^ calderello, pi st. karderugio, LXiv) megl. ; ar. cmiocc; cmii^
vit. pist. calderugio; vfr. chardereul, cmLic,cîmLot{J)ci\axi\eivdi)\^ei\igvn.
fr. dial. chardounari, chaudronnier cmeoi.
(prinetim. popular sub influena lui
chaudron), chetroniirier; nprov. car- 236. CAP, sb. n. „tete; chevet, bout;
delino, cardarino, cardelineto, car- commencement; chef; pi. capete „te-
dino, cardinetOy cardenillo, cardinolet, tes, etc; capital", capiiri, dial. „tetes^
cardonel, cardonnet, cardouniera (cf. etc, f taxe par tete" |j ir. cop, pi. câ-
Rolland, Faune II, 187). puri; megl. cap, pi. capiti; ar. cap^ pi.
capite.
234. CALE, sb. f. „chemin, route, vo- Leii. caput; din punct de vedere fo-
yage, moycn"— Oani „fois", în expre- netic forma romîneasc s'ar putea ex-
siunea d'o cale {d'o clit) „une fois" plica i din lat. vulg. capus, atestat în
II
ir. cale; ar. cale „chemin, route, vo- CIL. XIII, 3683 i representat într'o
yage; fois" {un cale „une fois"). parte a domeniului romanic occiden-
Lat. CALLTS,-EM. tal ; cum arat îns pi. capete <gafîta
Vegl. kal, i cu înelesul de „fois" trebue mai curînd admitem deri- s
ca în romînete (paralelismul acesta varea din caput; pi. capuri este o for-
—
semantic „chemin fois" se mai întîl- maiune tîrzie.
nete i în alte limbi, cf. Bartoli, Dalm. Vegl. kup; rtr. cho; it. capo; sard
I, 292); it. sp. caile. log. kabii; cat. prov. cap; sp. port. cabo
Der.: dim. calicea (Lex. Bud.; Ma- < caput ori oAPusII fr. chef < capus.
1 Leg. 276, Ins. 174; ven. vie. ka-
ian, Der.: dim. cp{u)or; cpu (it. ca-
leela, regg. mod. mir. bol. kalâela); puccio); ar. cipic (Dalametra) ||
capt
 .

CAP — 37 — CAP

^bout, extremite, commencement , iion'^ ^\descpfîna (Tiktin) „decapi-

comble", refcut din pi. capete (mii. te^^
kaved „ tralcio novello della vite" ;

sard log. kabidu, kabida) ar. cpie jl

240. Cptîi, sb. n. „chevet, bout;
„ commandement cpetenie „chef, " oreiller; chantier, morceaude bois qui
||

commandant*' cape „avise, ener- sert de support bois qui supporte;

|

gique" cptui „caser" cptuial ;

l'arbre de couche d'unmoulin"; bn.
jl

y,action de caser, etablissement " :j

„charge de bois qu'on peut porter sur
zool. capovenie ( Rdulescu - Codin, la tete" || megl. cpitgnu, cupitgnu i
Cuv. Muc. i captntor- ar. cpitinu, cpitwui „oreiller"||<CA-
14), vtrtecap
iur (v. Toarce) „torcol". PiTANEUM, din adj. capitaneus,- a,-um
„capital"; pentru înelesul de „oreil-
CpeeP,sb.n.„bout, commen-
237. ler", comp. capitale „cervical" (CGL.
cement; -f chapiteau; petite aumone" II,460 V, 353), sard log. kabidale
(Rdulescu-Codin, Cuv. 14) Muc. — ;

„cuscino" comp. Muggia kavedana;

ji

tvcins. chepel (Viciu, Glos. 28) „fichu,
voile de tete" <capitellum rtete(d'ai-
chapiteau de colonne, bout de
guille),
surgeon" rtr. chavde; ît. capitello;
||
prov. capdel; cat. capdell; sp. cau-
dillo; port. cabedello.
238. Cpeel
f.), sb. n. „bride"
morii „bois qui supporte l'arbre de
couche du moulin" (Sbiera, Col. 23;
comp. vfr. chevecel „piece de bois sur
laquelle tourne le tourillon de l'arbre
d'un moulin'') <capîtium4- -eZ; forma
disprut * cp
avea tot înelesul
de „bride", ca parte din formele ro-
Rovigno kavadana; it. capitagna<cA-
PITANEA.
241 Cpta, vb. „obtenir, recevoir" —
trans. „cueillir" (Daul, Col. 57; Conv.
lit. XX, 1006; comp. forma sard) ||
ar. capilare .tondre Ies brebis autour
^ {cpeea, cpefal, sb. de la tete" I) < * capitaee (atestat i n-
—
bucov. câpeala ca pi ta re, CGL. III, 451, 483); îne-
lesul dr. i
al formelor romanice co-
respunztoare se explic din acela
pe care-1 avea caput: 1° „capital"
>„faire fortune, gagner") i 2'^ „bout"
(
(> „arriver au bout"); cf. Ascoli, i^rch.
gl. XI, 428 alb. kap{t)ton „depasser";
'!

Muggia kapit (pentru înelesul dr.

manice corespunztoare: com. kavez^ comp. kapit una malatia, Arch. gl.
mii. kavezz, abr. kapezze, nap. ka- XII, 272 =
a cpta o boal); it. capi-
pizz, sic kapizzu; vfr. cheoez\ prov. tare; sard log. kabidare „raccogliere"
cat. cabes; sp. cabezo; port. cabego (comp. sard log. akkabidare: vfr. ache-
(comp. rtr. chavezza; it. cavezza; vfr. der „obtenir"; prov. acaptar; vsp. a-
chevece prov. cabeissa sp. cabeza\
; ;
cabdar, Thomas, Melanges,4) câpto^
port. cabefa); din cpeel-p\. ca- „action d'obtenir" ar. capit „laine de
petele s'a refcut, prin analogie, sin- la tete" ||
cpttur (Lex. Bud.)
„en-
gularul cpeea^ cpea, din al crui fant trouve" f încpta (Cantemir,
'[

pi. cpeale i-a luat apoi natere un Hron.) „trouver" (comp. in capi ta re
nou singular cpefal trans. cptau, :\
citat mai sus).
cpuan (Viciu, Glos. 26) „ bride " e
resultat din cpeel prin schimbare 242. Scpata, vb. „1° devenir pau-
de sufix. vre; 2°decliner, se coucher (en pari.
dusoleil);3'baisser(enparl.deseaux);
Cpjîn, sb. f. „crane, tete, pom-
239. etre sur le point de tomber, broncher"
me (de chou), gousse (d'ail), pain (de (Marian, Dese. 162; Lex. Bud.; Lau-
sucre), moyeu (d'une roue)"||ar. c- rian-Massim; Dame, Term.; Dosoftei,
pin jj
* cAPiTlNAj-AM alb. kaptim j
V. Sf. oct. 3 ez. I, 262) i| megl. sc-
;

(comp. vit. capitino „capocchia del ptari „decliner, se coucher (en pari.
manfanile triest. kacidin, ferrar.
"*
, du soleil)"; ar. (a)scpitare „ dispa-
mant. kavdin, parm. rnod. kavden ^ca- raître, engloutir decliner, se coucher;

pezzolo, papilla", m'i\. kavedin „stoppa (en pari. du soleil)" || *excapitare; în-
di filaticcio")!! trans. cpftnar (Viciu, elesul de sub l°se explic din caput
Glos. 26) „licou" „qui a une Ij
cpinos de sub 2" din „sommet
„capital", cel
grosse tete, tetu'^ |<z se incpfîna (d'une montagne"; comp. alb. cal. A-ap-
^s'obstiner" încptnare „obstina-
;
Umi ,.Sonnenuntergang", A:ap^: „Riick-
 CPSTRU — 38 — CAPRA

seite eines Berges"; cf. Densusianii CPÂÎN, V. cap.

BSF. alb skuption „devancer"
IT, 11)! ;

rtr. schavcler „Schaden leiden an einer

246. CPISTERE, sb. f. „maie, huche
Handlung, ausweichen" it. scapitare ;
â farine" —
tCPESTER (An. Car.) ||
(comp. prov. descaptar; vsp. descab- megl. cpisteari, cpister; ar. cpis-
dar) scapt (Dosoftei, Ps. vers. 58, teare.
li

393: Tocilescu, Mat. 152, 1574), megl. Lat. CAPÎSTERIUM, *CAPÎSTERIA,-AM.

scapif, ar. (a)scapiti (a)scapita „cou- Sen. aret. kapisteo, perug. kapesUo,
cher dusoleil" (rtr. sc/iep(i„ Verlust"; roman kapisJxere, abr. kapistjera, ka-
it. scapito); scptare „appauvrisse-
pistjere.
ment, revers de fortune coucher du ;
CAPR,
247. sb. f. „chevre, chevalet^
soleil", megl. scpitari „coucher du
chevre soulever des fardeaux), fer-
(â
soleil", ar. (a)scpitare „disparition,
engloutissement; coucher dusoleil";
me (de charpentier), chevalet du devi-
doir, compas de tonnelier; siege d'une
scptat, meg). scpitat, ar. (a)scpi- voiture cheminee des maisons de
;
tat „coucher du ^o\e.\\''lscptciune paysans" (Viciu, Glos. 26) || ir. câpr
(Costinescu; Laurian- Massim; Ure-
che, Leg. I. 22), scpciune (Laurian-
i megl. ar. capr „chevre".
Lat. CAPRA,-AM.
Masim; Gaster; lorga. Studii VI, 19, Alb. k'eprt; rtr. chevra\ it. capra\
115, 418; VIJ, 20; VIII, 113; Wgjb.
sard log. kraba\ fr. chevre:, prov. cat.
IX, 229) ,.indigence* (comp. capi-
sp. port. cabra.
tatio).
Der. dim. cprii {s>\c. krapuzza);
:

Impr.: ngr. axanexâ) ^fliehe" (Murnu, cpri i cprioar, bot. „atriplex

Rum. Lehnw. 42). litoralis, salicornia herbacea" cpri-
;

cic (Tocilescu. Mat. 637); ar. cîpruV

243. CPSTRU, sb. n. „licou; bois qui (Dalametra) „chevron" ||
augm. ara
supporte Tarbre de couche d'un mou- Haegului cproi (Rev. cr.-lit. IV, 1 1 ), 'l

lin'' (Dame, Term. 153) || ir. megl. c- ban. cpron „support du devidoir" |j

pestrii; ar. cpestru, cprestu. col. ban. cpram cprcsc (Tiktin; \\

Lat. CAPÎSTRUM. Tocilescu, Mat. 564) „de chevre'' ]|

Vegl. kapjastro; rtr. chavaister it.
capestro; sard log. krabisfu; fr. che-
vetre; prov. cat. cabestre; sp. cabestro;
ca-
; prin (Oani cprliu), cprui {crpui
Polizu: Teodorescu, P. pop. 394) „brun
(en pari. des yeux" vit. caprigno, abr.
;

port. cabresto. kaprene, sic. krapinu) ar. caprindzu \\

r>er. cpestrel (it. capestrello port.

:
;
(Dalam.etra) „osselet de chevre*.
cabrestilho\ comp. capi stei lum ):
248.Cprar, sb. m. „chevrier'' || megl.
cpstra (Tiktin) ||
ar. cîpistrusiri
ar. cprar \\ < capearius,-um rtr. cha-
(Dalametra) „mettre un licou".
||

vrer\ it. copr^io; sard log. krabarzu\

Impr.: rut. KanecTpa, KanapcTBa fr. chevrier', prov. cabrier\ cat. cabrer\
„Halfter, Zaum". sp. cabrero; port. cabreiro\cprrie
244. Cpstra, vb. „clore" (Tiktin) < (ez. III, 9) „endroit ou paissent ou
CAPisTRARE uprov. cabcstrâ sp. ca-
;
se reposent Ies chevres" (sic. krapa-
\\

bestrar cpstrare (Sghinescu, 47) ria\ prov. cabreria\ sp. cabreria) col. \\
\\

„sorte de couture faite autour d'une ar. ctprtriu (Dalametra).

piece de racommodage". 249. Cprrea
(bn.), sb. f. „endroit
oîi paissent ou se reposent Ies che-
245. încpstra „mettre un licou"
„lier la langue â qqn." (Lex. Bud.;
;
vres" II
ar. cprlea, cprleadz
fig.
Polizu) < INCAPÎSTRARE it. incapes-
(<cprrea prin disimilarea celui
trare\ sard log. inkrabistare; fr. en-
||
al doileametatesa r, i schim- r>r,
bare de sufix, în forma din urm) ||
chevetrer; nprov. encabestr; cat. sp.
port. encabestrar.
< * caprarîcia,-am vit. caprareccia II

(comp. fr. chevrerez „qui nourrit des

chevres", Thomas, Rom. XXXII, 192;
CPTA, V. cap.
sp. cabreriza).

CPTÎI, V. cap. 250. Caprin (megl. ar.), sb. f. „laine

 CAPRA 39 — CAR

de chevre" <caprîna-am vegl. ka- !î Miinsterth. kfarrera (Carisch); vit. car-

prajna\ wic. kavrina „pergamena";
j

\
raia, wic. carrara, mant. piac. regg.
sp. cabrina (comp. it. caprino; vfr. karrera, parm. karrara; vfr. cha-
1

chevrin „de peau de chevre"; prov. riere „ grand chemin, route, voie,
'

cabren). trace", Dompierre tseraero; prov. car-

riera; cat. sp. car r era; port. carreira
'

Cprior sb. m. „chev^reuil, che-

251. \

vron- —
Cprioar, sb. f. „chevrette" ||
I
dim. crarea (Reteganul, Pov. ard.
IV, 67 sp. carrerilla ) crrue
ar. cprioar <
capriolus,-um; ca-
I

; ;

\\
>clerue (Mîndrescu, Lit. pop. 96);
PBiOLA,-AM i\\h. kapruaf, kaprote; rtr.
ckauri6l,ckavrioula;it.capriuoIo; sard
\

i
crru (Cihac; Gutinul, 11): cr-

log. krabolu, krabola; fr. chevreuil;

'

ruie; crruictrans. li crrat „ba-

'
riole" (cf. Jipescu, Opinc. 79).
prov. cabirol, cabiroia; cat. cabirol i

dim cprior el ( Rdulescu - Godin,

II
.
255. Cra, vb. „charrier, transpor-
Cuv. Muc. 14), cpriora (Marian, j

ter"; a se cra
„s'en aller"< * car-
Srb. 138) „petit chevron" c-
III, ||
HAHE sard log. kar rare crat „trans-
\\

priori (Tiktin) „poser des chevrons"; I

port-' crtor, adj. sb. „qui transporte"

;

cprioreal (Tiktin) „ensemble des (rtr. charraduor) ; crtur „trans-

chevrons". port" (rtr. charradij.ras, pi. „Abfall
m. „chevrefeuille",
252. Caprifoî, sb. von Aehren beim Laden") i; cru
caprafoi (Polizu: ez. II, 23) <*ca- „ charretier " „ charriage; cruie ;

PEiFOLiUM it. caprifoglio; vfr. chevre- taxe de charriage, metier de charre-

li

feuil (fr. chevrefeuille): prov. capri- tier"; -f crui

„aurigam agere" (An.
fuelh. Car.); cruit
(Reteganul, Bibi. pop.
40) „charriage, metier de charretier".
253. CAR% sb. n. „char; ourse (cons- Impr.: rut. Kapaoyma „grosserLast-
tellation)" || megl. ar. car.
Avagen".
Lat. CARRUM (pentru înelesul de
„ourse", cf. Densusianu, Arch. lat. 256. Carcâ, vb. ir., ar. crcare(Wei-
Lex. XII, 425). gand, Arom. II, 310) „charger" < cab-
Alb. kart\ rtr. char: it. carro; sard r(î)care (Densusianu, Hist. 1. roum.
karru; fr. char; prov. car; cat. sp. I. 166) rtr. charger; it. car{i)care;
i|

port. carro. fr. charger prov. carg ar; cat. car-

;

Der.: dim. cru, cru (ar. ~; friul. regar; sp. carg ar; port. carregar.
k'aruzz; it. carruccio; sass. karru z-
zu); crucior, crucioar; crucean;
257. încrca, vb. „charger" || ir. n-
crcâ; megl. (a)ncrcari; ar (a)ncr-
cruie (Marian, Ins. 115), megl. c-
.

care „charger, rendreenceinte(comp.

rul'u, crlu i crlu, ar. cîruVii
bucov. încrcat „enceinte", Marian,
i cîru (Dalametra) ^.poulie, rouetle
Nat. 10)11 < jn-care(1)gare alb. ngar-
â gorge" (comp. it. carrucola) Mara-
i

;
kon; rtr. incharger it. incar{i)care;
mure cruVeU crul'an (iplea, P. sard log. ingarrigare; vfr. enchargier;
;

pop. 106)!:augm. croi i cran (Po- prov. encargar; cat. encarregar; sp.
lizu), croaie (Tocilescu, Mat. 620; Vi-
encargar; port. encarregar încrcat
ciu, Glos. 27) 11 cruar (ar. ^ ), cru- „action de charger": încrctor, sb.
i

a, caracer (Tiktin) „charretier"; col. „chargeur" (comp. nprov. cargadoui-

crurie (Tiktin) ||
trans. crua (Lex. ro), încrctur, ar. (ajncrctur
Bud.: Barcianu) „charrier". „charge, chargement" (comp. prov.
Impr. ung. karura (Szinnyei): bulg.
:
vsp. cargadura).
Kapyia „charrette" > Kapyii,apB i rut.
258. Descrca,vb.„decharger" ||megl.
Kapoyna, karuce >karucice „Car-
sîrb.
discrcari ; ar. discrcare \\< Dib-
rosse, zweirdiger Diingerkarren" ;
carr(î)cap.e alb. tskarkon (thristo-
ngrec. v.apoL)).: „Winde, Rolle". II

phoridesi: ir'iuX. diskargâ:'\t. discar{i)-

254. Crare, sb. f. „sentier; râie (des care: sard log. disgarrigare fr. de- ;

cheveux)" — bn. clare (Wgjb. III, charger prov. descargar; cat. des-
;

318)||ar.cârare||<(JARRARiA,-AM(Den- carregar; sp. descargar: port. descar-

susianu, Hist. 1. r. 1, 159) alb. kafart; ,
regar (comp. alb. skarkon; rtr. schar-
 CAR- ~ 4U GARMANA

ger it. scaricare prov. escargar)

; ; ||
genit. Iu cruî, dat. la cari ar. ca{r)e ; i
descrcat, ar. discrcat „action de de- cari, pi. ca{r)î.
charger"; descr câtor ^dechargeur" Lat. QUALIS,-EM.
(comp. nprov. descargadouiro); des- Rtr. quel; it. quale; sard log. kale;
crcturâ, ar. discrctiirâ (Dalame- fr. quel; prov. cat. qual ; sp. c«a^; port.
tra) „decharge, dechargement " (sp. qual.
descargadura). Der.: care „ chacun, f quel ", f carele
„chacun" II
careva „quelqu'un" oare-||

259. CAR 2 (mai întrebuinat pi. cari), care, oare-i- care, '\varecare „ quelque,
sb. m. „artison". certain" ori-care,ori-i-care, veri-care
;

Lat. CARius,-UM (CGL. V, 444 clas. = „n'importe lequel" Secare, fiecare, ||

CARiEs) II
Rovigno kjero\ nap. kairo |!
fietecare, fitecare, j fleteicare (te-
alb. k'ere ; rtr. chaera ; nap. kaira ;
fulescu, Gorjul, 1 12) „chaque, chacun"
nprov. queiro; cat. arag. quera<*OA- (pentru aceste compuse, v. Fi, Oar,
RIA,-AM. Vrea) megl. crti, cti (pe lîng
||

Der.: carete (Marian, Ins. 295, 391; alte pron. ori adv.) „n'importe..."; ar.
l^ev. cr.-lit. III, 92) „achronia alveo- carite, citi (pe lîng pron. i adv.)
laria, piophila casei" ||
cari „ronger „qui sait, n'importe..." megl. itucari, ;

(comme Ies artisons)". ar. etucare „n'importe lequel" ar. ||

ca{r)îi(do) „n' importe lequel^'Wniscare,

CÂRA, V. car\
CRARE, V. car K
260. CRBUNE,
ir. cârbur(e); ar. crbune \\ <carbo,
-ONEMllrtr. cravun; it. carbone; sard
log. karbone; fr. charbon; prov. cat.
carbo; sp. carbon; port. cai'vâo ||dim.
crbunel (nprov. carbouneu; sic. kar-
vuneddu comp. it. carbonella; sp. car-
;
bonilla);crbuna (Tiktin Gaster Ma-
rian, Nat. 371; Sevastos. Cînt. 175)
col. cîrbunami (Dalametra) H crbuni
(Polizu) „carboniser" (comp.
bonner; nprov. carbounâ).
261. Crbunar, sb. m. „charbonnier" ;
niscai(va) „quelque(s), certain(s)" ;ar.
tewxscari „n'importe lequel, chacun";
V. ti.
sb. m. „charbon" ||
263. CRINDAR,sb. „janvier" (cf. Ma-
rian, Srb. I, 95)
Lat. CALENDARius,-A,-UM „qui a lieu
aux calendes" înelesul romînesc se;
explic probabil prin faptul sr- c
btoarea pagin a calendelor lui ia-
nuarie a fost de o parte confundat cu
; ;
crciunul (v. forma nprov.) i de alt
||
parte cu începutul anului.
Aret. kalendeoW comp. a\b. kahnduar
fr. char-
„janvier" <*ualendorius nprov. ca- ;
lendreu „nom qu'on donne aux douze
jours qui precedent la Noel" Rovigno ;

zool. „cormarin" (Tiktin) Ij ir. car^wm/*; kalenbre „i 12 giorni precedeni la

ar. crbunar, fem. crbunar\\ < car- vigilia di Natale".
BONARius,-uM rtr. cravuner; it. carbo-|1

naio\ sard log. karbonarzu; fr. char- 264. CRMÂNA, vb. „carder" (Lex.
bonnier nprov. carbounie cat. car-
; ; Bud.; ez. V, 54).
boner\ sp. carbonero; port. carvoeiro Lat. carmInare.
crbunreas „ charbonniere " cr-
II || It. car minare; sard log. (b)ar mi-
bunrie „metier de charbonnier, char- nare; prov. cat. sp. carmenar; port.
bonnerie' (sp. carboneria; port. car- carmear.
voaria) ar. cirbunirlichi (Dalametra)
1|

„metier de charbonnier" crbuniu 265. Scrmna, vb. „carder" fig.

(Marian, Crom. 51), adj. „couleur de
||

„houspiller" — sclmna
(Marian, Ins.
;

charbon". 475) |] ar. scrminare\\ < ex-carmînare,

tir. skarmenar; parm. sgarminar, sic.
262. CARE, adj. pron. rel. interog., i skarminari; sard câmp. skraminai;
m. f. „lequel, qui, quel"; gen.-dat. sg. nprov. escarmenâ; sp. escarmenar\^
crm(a), crei(a)\ nom.-ac. pi. care scrmnat „cardage", fig. „houspil-
i cari, m. f.; gen.-dat. cror(a) — f ca- lement " scrmntor ( Barcianu
; ;

rele, car ea ; carii, carele i carile || ir. comp. sard gal. graminatori), scr-
cârle, cr^, pi. cârl'i, cârle; megl. cari, mntoare „carde"; scrmntur.
 CARNE — 41 CRUNT

ar.scîrmtntur (Dalametra) „car- treint, on se lie â ne pas manger de

dage"; fig. „houspillement, rossade" la viande".
(comp. sard gal. graminatur) megl. |j

rascrminari „carder". 271. CÂROARE (cloare), sb. f. ar.,

megl. cloari „chaleur excessive".
CARNE, sb. f. „chair, viande" ||
266. Lat. calor,-orem; formele cu l sînt
ir. carne; megl. carni; ar. carne. resultate prin disimilaiune.
Lat. CARO, CARNEM. Rtr. chalur it. calore sard log. ; ;

Vegl. kuorno; rtr. charn; it. carne; kalor; fr. chaleur; prov. sp. port. calor.
fr. chair; prov. cat. cam; sp. port. Der.: ar. ngtlurari (Dalametra) „se
carne. chauifer au soleil" (comp. it. incalo-
Der. dim. crnicea (An. Car. Cante-
: ; rire; nprov. encalouri).
mir, Div. lum. 98; sic. karniceddia; sp.
carnecilla); crnicic (sp. carnecica); 272. CARP IN {carpine, carpen\ sb.
crnioar; crni
(Marian, Sat. 22); m. „charme" || megl. ar. carpin.
crnicioar (Lex. Bud.) crniu, adj. j]
Lat. CARPÎNUS,-UM.
„couleur de chair" (Tiktin Marian ; Friul. k!arpin; it. carpino^ carpine;
Crom. 51 s'c. karninu) cârnicios
; \\
fr. charine; nprov. caupre; cat. sp. port.
(Tiktin) „charnu" ar. crnecîu (Mi- ||
cârpe.
hileanu), cîrnicîu (Dalametra) „gibe- Der. dim. crpinu (Doine, 274); cr-
:

ciere" (comp. nprov. carnie „sac de pinel (comp. it. carpinella) i crpi-
chasseur"). «a. (Costinescu) „carpinus ; crpeni
duinensis" carpin „fruit du charme;
267. Cîrna^ (cîrnat, cîrnate), sb. m. ||

^saucisse" megl. crnat || <*carna-

melampyrum" ;|col. crpinet {vit. car-
||
pineto vfr. charmoi comp. fr. char-
; ;
cius,-um; formele cîrnat, clrnate au
moie; nprov. caiiprenedo) crpini.
fost refcute dup analogia sb. în
;

-at^ate \\
sic. karnazzu „carniccio";
273. CARTE, sb. f. „livre, lettre, acte,
vsard (Stat. Sass.; Arch. gl. XIII, 117)
document instruction ; culture " ,
carnatu „salsiccia" nprov. carnas; ;
||

megl. cârti „livre, lettre"; ar. carte

port. carnaz (comp. it. carnaccia;
„papier, livre, lettre".
prov. cat. carnassa; sp. carnaza;
forma romîneasc
Lat. charta,-am;
port. carnal) dim. cîrnel; cîrn-j;
este sau pi. chartae sau a fost re-
cior\\cîrnar „charcutier" (prov. car-
nacier; cf. cat. carnicer; sp. carnicero;
fcut din pi. cri dup modelul lui
port. carniceiro); cîrntreas „char-
parte-pri (comp. Lucea karte, Arch.
gl. XVI, 435); înelesul formei ar. de
cutiere"; ctrnrie „charcuierie" {sic.
„papier" poate fi motenit din lati-
karnazzaria; cf. prov. cat. sp. port.
nete sau împrumutat din ngrec.
carniceria).
XâpxYj? ori alb. kartt <it. carta.
Crnar (ar.), sb. m. „boucher"
268. Rtr. charta; it. carta sard karta; ;

(Mihileanu) < carnarius, - um it. car- |1

fr.charte prov. cat. sp. port. carta.
;

naio; fr. charnier; prov. carnier; sp. Der.: dim. crticea; crticic cr-
crnr
;

carnero ar. \\
(Mihileanu) ulie; crioar(Costinescu); fcr-
^boucher*. luie (Varlam, ap. Bianu-Hodo, Bi-
bliogr. I, 151).
269. Crnos, adj. „charnu" ]i ar. car-
nos\\ <CARNOsus,-A,-UM||rtr. charnus;
274. CRUNT, adj. „gris (enparl. des
it. carnoso; prov. cat. crnos; sp. port.
cheveux)" ar. cmit.
carnosoW crnoie (Costinescu; Tik- |j

Lat. CANUTas,-A,-UM, din care cnut

tin) „charnure" crnosi (Barcianu; j]
>*cnunt > crunt.
Creangâ,Scrieri 1, 2^l)„echarner'';ca7•-
i^tliinsterth. it. canuto: sard
chanild;
wo^s^Vo^ (Cihac), adj. sb. „qui echarne".
log. kanudu; chemi; prov. cat. ca- fr.
270. Crneleag {ctrne-, crni-, cîrni- nut; vsp. canudo.
leag), pi. crnilegi „careme" (cf Ma- Der. dim. criincior (Tiktin): crun-
:

rian, Srb. I, 114) II

ar. cîrleag (Da- iu (Cihac); c«/*ii/?^rca ( Dame ), ar.
lametra) II CARNEM-LÎGAT „ c'est-â-dire ctnutic (Dalametra) cruntea (Lex. ij

l'epoque pendant laquelle on s'as- Bud.; Alexandri, P. pop. 252; it. ca-
 CAS 42 — CASA

niitezza; vfr. chanuece\ cruntee, sg. alveole des ruches", f csu

pi. „canitie, vieillesse" Ijcrww/ie „ca-
nitie, vieillesse" cruni, ar. cinufîri \\
vit. casuzza); ci
(Tiktin;
(Marian, Ins. 222;
Mehedini) „alveole des ruches", Va-
(Dalametra) „grisonner" (vfr. chanuir; lea-Haegului (Rev. cr.-lit. III, 92) „pe-
prov. caniizir); cruneal (Dame) tite caisse, casier"; ar. csic (sp. ca-
„action de grisonner" încruni, ar. [j
sica) ; csuie (Cihac) csuic „do- ;

ngînuîri (Dalametra), Mehedini în- muncula" (An. Car.) „alveole des ru-
cruna, trans. încrunta (Reteganul, ches" (Marian, Ins. 142); csluie (Lex.
Trand. 20) „grisonner" (it. incanutire; Bud.); csulie; bn. csuli (Tiktin)
prov. encanuzir\ comp. vfr. chanuer). „alveole des ruches"; cs.soam (ez.
Impr. ngr. xolvootod „grâu, von einer
: I, 11); csuoar (Tiktin; I. Sîrbu, Al-
Ziege" (Murnu, Rum. Lehnw. 27). ct. 39) f cioar (Ureche)
; cs- ;

cioar, cscioar, ctoar (Wgjb.

275. CA, sb. m. i n. „fromage a VII, 84); cciorea (Tocilescu, Mat.
la pie'i|ir. câ\ megl. ar. ca. 1265), castor au {y\f g]h. VII, 84); cs-
Lat. CASEUS,-UM caseum. i ciori (Rdulescu-Codin, Cînt. pop. 1 6)
Vegl. kis\ it. cacio\ sard log. kaâu\ augm. Muscel csoaie „lucarne des
II

Dauphine ka\ sp. queso; port. queijo. maisons de paj^sans" (Rdulescu-Co-

Der.: dim. culean i (Tiktin); cule din, Cuv. Muc. 14), bn. csoane
cu (Teodorescu, P. pop. 51 1, 593). (WgJb. III, 319) „cabane deberger";
csoi (Jipescu, Opinc. 60), bn. cson
276. Car, sb. m. „fromager" (Po-
car csean (Lex. Bud.; Tiktin; Sbiera,
lizu; Barcianu) jjar. \\ < casea-
II

Col. 7). adj. sb. „de Ia maison, familier"

rius,-:;m, din adj. casearius,-a,-um ||sard
câmp. kasaj'u sp. gtiesero ;port. quei- II
csa, adj. sb. „qui possede une
maison, homme etabli, mrie; fami-
;

j'eiro II
ceri (Cihac
Barcianu) „ fro- ;
lier, maître de la maison" casnic, adj.
magere" crie{ar. ) „fromager
ie" ^-
||

sb. „de la maison, casanier, marie"^

||

(rtr. chascharia sp. queseria port. ;

sb. „maître de la maison", f casnici,
;

queijeiria)\\ar. cîîrlichi (Dalametra)

pl. „epoux"; csnicesc (Tiktin) „con-
„fromagerie".
cernant le menage"; csnicie „ma-
277. Care f. „fromagerie,
(ar.), sb. riage, menage"; a se casnici „se ma-
parc de brebis" casearia,-am, din < rier" II
acas, jacasi, ir. (ajcâs^ „â
adj. cASEARius,-A,-uM (comp. t a b e r n a la maison" (rtr. achesa it. a casa ; ;

casearia „boutique ou l'on prepare nprov. acaso sp. acas). ;

le fromage") friul. k'asere „cascina";

II 280. t Csar, adj. sb. „qui possede une
vit. casciaia „specie di paticcio per maison, homme etabli, hom.me mrie"
metterci le forme del cacio"; Arbedo, (Cihac lorga. Studii VI, 310, 386, 399;
;

mii. pav. kasera „stanzaovi fabbricasi Doc. Callimachi I, -124,^142,453; 11,212)

ii burro" (Salvioni, Boli. Svizz. XVII,
< CASARius,-A,-UM (comp. casarius
105;cf.XIX, 149);vfr.c/iastereinprov. „campagnard, paysan") cat. caser || ;
casieiro „panier pour egoutter Ies fro- sp. casero; port. caseiro.
mages"; sp. quesera ar. cîîriti (Da- ||

lametra) „endroit ou il y avait autre- 281. Casator, adj. sb. „qui possede
fois une fromagerie". une maison, etabli, homme mrie,
epoux" (Tiktin; Lex. Bud.; lorga, Stu-
278. Cîlegi, sb. f. pl. „jours gras; car- dii V;, 359) II
ar. ctsttor (Dalametra]
naval", cilegiu, sg. (Tiktin) || ar. c- „casanier"<*GASATORius,-A,-UM port.
II li

leadze, cleagâ iy. Pucariu, Et. Wb. casadouro „ nubile " (comp. cat. ca-
3'i6)<GASEUM-LiGAT; comp. cîmeleag, sador i sp. casadero „nubile") c- ||

s. Carne. storesc (Tiktin; Cihac; Alexandri,

Teatru I, 262) „matrimonial" csto- ||

279. CASA, sb. „maison, chambre;

f. rie „mariage" cstori „marier" pen-
|j ;

menage" || ir. câs^\ megl. ar. cas. tru înelesul de „marier", comp. rtr.
Lat. CA8A,-AM. achaser; it. (ac)casare\ nprov. (a)ca-
Rtr. chesa: it. casa; sard log. kasa; sâ;cat. sp. casar; port. casar\\cs-
fr. chez; prov. cat. sp. port. casa. toreal (Tocilescu, Mat. 49, 50) „ma-
Der.: dim. csu
„petite maison, riage".
 CASCA
282.CASCA, vb. „bâiller,entr'ouvrir'
||
ar.cscare.
Lat. * CASCARE < yaoxco [ Candrea,
Rom. XXXI, 304].
Sard kaskar^.
log.
Der. casc (Novacovici, Folclor. 1 74),
:
cscat „bâillement, entre-bâillement
(sard log. kaskii); cscâtur ^bâille-
ment, entre-bâillement, fente" cscri
(Reteganul, Pov. ard. V, 60) „bâiller
sonvent"" megl. priicscari „bâiller"
|'
\\casc-gur, gur-cascâ „badaud".
Cscun(d),sb. „nigaud"— rcas-
283.
ciint rDosoftei, V. Sf. v. Wgjb. V,
100 < *CASCABIJNDUS,-UM [Tiktin; cf.
Candrea, Rom. XXXI, 305j.
284. CÂSTÎNU, sb. m. ar., megl. cs-
tomi „châtaignier"' — Cstîne {gstîne),
SD. f. ar., megl. csign „châtaigne".
Lat. CASTANEUS,-UM, din adj. casta-
neus,-a,-um; castanea,-am; forma ar. cu
ga fost influenat de forma albanes.
Alb. kistenz, gztenz\ rtr. chastagna\
it. castagno, castagna\ sard log. kas-
tanzu, kastanza; fr. châtaigne: prov.
castanho, castan ha; cat. castany, cas-
tanya;sp. castano, castana; port. cas-
tanho, castanha.
Der.: ar. cstnat „châtaignier".
285. CUNA,
vb. „survenir, occasion-
ner, causer (un malheur, dudommage
â qqn.), concevoir de la haine, en vou-
loir â qqn.; accuser" (Rdulescu-Co-
din, Cuv. Muc. 14); unipers. {a-i
una) „venir â Tesprit, etre obsede"
< *casionare. dintr'un *casio,-ionem,
derivat din CASUs; forma *occasio-
nare din care se deriv de obicei
(cf.mai în urm Ascoli, Arch. gl. XVI,
185) nu poate explica bine nici cu-
vîntul romînesc nici pe celelalte ro-
manice, pentru c ar trebui s ad-
mitem o aferes timpurie, întîmplat
deja în latina vulgar i greu de
explicat; cît despre înelesurile ro-
mîneti i celelalte romanice, ele se
explic uor din acelea ale lui c a s u s
„circonstance imprevue, malheur" de
pare
altfel se c
forma latin vulgar
a fost influenat de causa (comp.
forma vfr. de mai jos i vven. ca-
osone, alturi de ocausione, Arch. gl.
X, 253) it. cagionare; vfr. choisoner
II
^accuser, faire des reproches"; port.
— 43 — CEL
cajoar (comp. it. accagionare vfr. :
achaisoner, achoisoner „accuser, in-
quieter, vexer") ciintor (Laurian-
\\
Massim;Cihac)„qui'cause un malheur,
un dommage â qqn. ciinâturâ (Lex.
"^
;
Bud. Laurian-Massim Cihac Ma-
; ; ;
rian, Dese. 342) „mal imprevu, dou-
leur spontanee; fantaisie, lubie".
286. CÂTA, vb. 1° chercher; 2^ re-
garder 3*^ soigner; 4° devoir, falloir |]
;
megl. catari.
Lat. CAPTARE tâcher de prendre,
r,
rechercher, chercherâ: convoiter, am-
bitionner; epier"; înelesurile 1°, 2^3*
care se întîlnesc i în alte pri ale
domeniului romanic sînt explicate de
Schuchardt (Z. rom. Ph. XXVIII, 38)
prin fasele semantice: a) -zu fangen
wiinschen, auf etwas fahnden, nach
etwas trachten, suchen-; b) „mit den
Augen fassen, untersuchen".
Vegl. A:ap^a<*A'a/)^Mr (celelalte for-
me atestate, caiptare, cauptote, sînt în-
doioase) „regarder" (nu îns cavi-
t a r e, cum crede Bartoli, Dalm. II, 370);
rtr. chatter „trouver"' Rovigno kat ;
„chercher, trouver"; ven. katar „trou-
ver", mant. katar, cremon. com. kat,
mii. kattâ, pav. kat, mir. kattar, mod.
kater, regg. katter, parm. katar, piac,
kattâ „trouver, cueillir"; cat. catar
„regarder"; sp. catar „gouter, cher-
cher", vsp. ..regarder, trouver"; port.
catar „chercher".
Der.: catar e „action de chercher, de
c- regarder; recherche, importance; vi-
see" (a luo. la " ); ctat ..recherche,
regard" (comp, mant. parm. catada);
cttor, sb. „ chercheur ", trans. i^Mîn-
drescu, pop. 150, 230) „tireur de
Lit.
cartes", trans. cttoare (Conv. lit. XX,
108) ..miroir"; cttnr
„recherche,
regard" (Rovigno katadora „prezzo
chericeve chi ha trovato qc"; vven.
catadiira ;sp. catorfMra„visage";port.
catadura „aspect" (comp. vsp. port.
acatadura „regard, aspect" i cap-
ta dura în latinitatea tîrzie din Ga-
lia,Schuchardt,Z. rom. Ph. XXVIII, 47)
; \\va.eg\. priciari „regarder attentive-
ment" \\puctari „rechercher" ||megl.
rsctari „regarder autour".
287. CÂJEL, sb. m. Io „petit chien; 2o
petit (d'un animal qcq.); 3© larve d'a-
beille" (Hasdeu, 743); 4o „gousse (d'ail) ;
 CAÎN 44 — CTUE
5^ poignee de faux"; 60 pi. ciei „tu-
la brale, racine traante et noueuse"
meurs sous langue" laCea, sb. f. — port. cdeai ca^twa^ (Dame; Barcianu)
;

^chienne" || megl, cgl ^petit chien"; „epineux".

ar. cl „petit chien, gousse d'ail" ;
290. Ctinar(e), sb. n. ar. „serrure.
megl. ar. cau. cadenas" < * catenalis,-em
f.

||
sard log.
Lat. catellus,-um; catella,-am.
kadenale.
It. catello, catella ;vfr. chael nprov. ;

cadeu, cadello cat. cadell sp. cadillo, CTRE

; ;
291. {ctr), prep. „vers, en-
cadilla; port. cadella (comp. pentru
înelesurile de sub 3o, 4o, abr. kakfk'e
vers, contre" — Oani, trans. bn. cat:
jctru (Ps. Sch. XVII, 42) || ir. c^r^,
ciascuno dei quattro spicchi nei
„
ctra; megl. cgtru, cutru; ar. ctr,
quali si divide ii gheriglio della noce"
(fr.) cat.
nap. kaJifkfe „larva di ape** <catulus)
schimbrile întîmplate
Der. dim. celu, megl. cilu i
: c în
Lat. contra;
ctr explic prin posiiunea
se
'iluc,cir. cfâlu; celu (Lex.Bud.) lui aton în fras; n a czut ca în
ar. clic augm. celandru. Mehe-
j;
compusele cu con-, cu care a fost con-
dini „jeunegars" i clndric r,}eu- fundat (comp. cutremura, cutreiera);
ne fille" (comp. nprov. cadeu „jeune * cotra > * cotr a devenit prin ctr
§ars", cadelas „garcon imberbe", ca- ca în alte cuvinte
trecerea lui o la
•delasso „jeune et grosse fille"; ca-
atone (cf. c, dup, fr, etc); din
tulaster, -astra „jeune homme, ctr s'a ajuns la ctre prin influena
jeuae fiUe''); celan (Marian, Ins. altor preposiiuni, ca intre, spre.
22\)l ceii, cel
(Lex. Bud. Lau- ;
Alb. kundrz rtr. cunter; it. contra;
rian-Massim) „chienner", a se ceii
;

fr. contre; prov. cat. sp. port. contra.

(Tiktin Mar. Dese. 45), a se
; cel
(Lex. Bud.; Laurian-Massim) „s'ac- 292. încotro (înctro), adv. „de quel
coupler ( en pari. des chiens, des cote" — bn.
incoto inctruo, in- ;

loups), se multiplier (en pari. des pus- ctru (Cod. Vor.) || ir. ()ncotro, cotro
tules"; nprov. cadel; cat. cadellar); (forma din urm
este probabil re-
ceUtur (Cihac) „accouplement" a 1|
sultat prin aferes); comp. ar. ctr
se încell^ase incelâ „s'accoupler iu „de quel cote".
(en pari. des chiens, des loups), se Lat. IN CONTRA UBi > * înctru > în-
multiplier (en pari. des pustules"); în- ctro > încotro.
celtur (Polizu Barcianu) „action ;
Der.: încotrova „ quelque part " ||

de se multiplier (en pari. des pustules)''. ori încotro „de quelque cote, n'im-
Impr.: ung. kecel (Szinnyei). porte of
dincotro „d'ou, de quel
\\

cote", format dup

modelul altor ad-
288. fCÎN, sb. n. „plat, ecuelle" verbe, ca dincoace — încoace.
(Paliia, Exod^ XXIV, 6) || megl.cgn
ar. câîn— CÂÎNÂ (trans.) „maie" (V^i-
;
293. CTUE, sb. f. vr. trans. „chat"
ciu, Glos. 27) II ar. ctin
„plat, ecuelle"
(Tiktin); mold. trans. „pârtie de la
(Papahagi, Mat. 15). fleche du charriot-' (Dame, Term. 12;
Lat. cATiNUM *catina,-am. Tiktin; Rev. cr.-lit. IV, 141; Gaz. Tr.
;

Rtr. chadin; mant. corn. kadin, bol. 1887, 263 Mar. Dese. 59) „tirant, tra-
; ;

kadein, parm. kaden; sard log. ka- verse des chevrons " (Dame, Term.
dinu; port. cadinho. 99; Tiktin); bot. „ballota nigra-; pi. c-
tui „menottes,tancre" ||megl. ctu
„hippophae rham-
289. CÂTÎNÂ, sb.f.
„chat"; ar. ctue r,ch?ii'^ <ct a, m.
noides, myricaria germanica, lycium Lat. CATTA,-AM dim. -M^e; în- + suf.
vulgare, xanthium spinosum, tamarix elesul de „menottes" e datorit pro-
gallica" II ar. ctin
„colonne verte- babil influenei slave (comp. bulg.
brale". KOTBa „ ancre " KOie KOiKa „ chat, , ,

Lat. CATENA,-AM. petit chat", etc. cf. Miklosich, Etvm.;

Rtr. chadaina it. catena; sard log. ;

Wb. 135).
kadena fr. chatne; prov. cat. sp. ca-
;
Der. ciunic, catunic, ctusni
:

dena, pentru înelesurile romîneti (Tiktin) „nepeta cataria, marrubium

comp. nprov. cacleno „colonne verte- peregrinum" ||
ctui, ctu (Costi-
 ,

CAUC 45 — CEAA

nescu) „emmenotter, enchaîner" în- ||

va(), cevaile(a) „quel que chose, un
ctua „emmenotter, enchaîner". peu", ir. tâeva „quelque chose", megl.
iva „quelque chose. rien", ar. iva
294. CAUC, sb. n. „grande cuiller en „quelque chose, rien; est-ce que?" (cf.
bois pour puiser". Vrea) orice, veri-ce „n'importe quoi,
ii

Lat. CAUCus,-UM (Densusianu, Hist. 1. tout, chaque"; oarece „quelque chose,

roum. I, 200) < xauxo?. t quelque temps", din acesta, luat cu
Comp. alb. kafks „ Hirnschadel îneles de substantiv, s'a format dim.
Trinkgefass"; Valais ko (Schuchardt, oricel în Mehedini i ara Haegului
Z. rom. Ph. XXXI, 30). (Rev. 163; cf. WgJb. VII^
cr.-lit. III,
85) „quelque chose, une toute petite
295. CÂUTA, vb. „I^chercher; 20re- chose"; oare-i-ce „quelque chose" ||

garder; S^soigner; 4^ devoir, falloir" iie-ce „chaque, tout" ar. ii(do) „n'im-
— trans. cota, ban. capta < * cwta < porte quoi n'importe quel "
, nite
||

|i

cuta, tot în Bnat cita \\ ir. cawtâ, „quelques, certains"; ar. cite „quel-
c«p^â(comp. forma bn.) „chercher, de- que chose" (v. ti).
mander, regarder"; ar. cftare „cher- Impr.: alb. tst (G. Meyer, Alb. Wb.
cher, demander, gouter". 218).
Lat. CUTARE < CAUTUM, part. lui
*
CA vere; din înelesurile de „prendre 297. CEAP, sb. f. „oignon" || megl.
garde, s'occuper de" pe care le avea f^p; ar. eap.
acesta din urm se explic însemn- Lat. CAEPA,-AM.
rileromîneti, prin fasele „faire atten- Alb. k'epz; friul. ceve; prov. cat.
tion,regarder attentivement, chercher ceba.
des veux, chercher" [Candrea, Rom. Der.: dim. cep{u)oar; cepioar
XXXI, 305]. (Tiktin); cepu (Lex. Bud.; Cihac);
ar. tipic (Dalametra) augm. cepoi
Comp. sic. gavitari „astenersi dalie
(Sghinescu), bn. epon.
||

spese soverchie, custodire l'erba di

pastura", cal. gavitare „proteger, as- 298. Cepar, sb. m. „marchand d'oi-
surer"; port. cavidar „eviter" < * ga- gnons"; adj. „tourte aux oignons" (a-
vitare, propus i pentru forma romî- ra Haegului, Rev. cr.-lit. III, 92)
neasc mai în urm Pucariu, Z.
(cf. < CAEPARIUS,-UM, i adj. *CAEPARIUS,-A,
rom. Ph. XXVIII, 676), dar care ar fi -UM cepreas (Costinescu) „mar-
s
II

trebuit dea câta. chande d'oignons" i ccprie (Polizu;

Der.: cutare „action de chercher, Cihac) „champ d'oignons".
etc." -.cutat „recherche,regard" ;trans.
cuttoare, cottoafe] (Tiktin; Bar- 299. CEAR, sb „cire" || ir. tâfrf i
cianu; Wgjb. IV, 328) „miroir"; cu- ar.ear „cire, chandelle, cierge" (în-^
ttur „recherche;,regard". elesul din urm se întîlnete i în it..

sp. port.).
296. CE, pron. rel. interog. „que, Lat. CERA,-AM.
quoi, qui, quel pourquoi?" || ir. tse\
;
Vegl. kaj'ra; rtr. tschaira; it. cera;
megl. ar. e, i. sard log. kera; fr. cire;prov. cat. sp.^
Lat. QuiD. port. cera.
Alb. hfz rtr. it. che sard log. ki
; ; ; Der.: dim. cerut (Lex. Bud.; Po-
fr. que, quoi; prov. cat. sp. port. que. lizu; Laurian-Massim) ceri (Ma- ;

Der.: jce, conj. „mais" (cf. Me-

cr, rian, Ins. 174); cerioar (Polizu;
3'er-Lubke, Rom. Gr. III, § 699), schim- Laurian-Massim) cm
w.(Marian,Crom.
barea lui e în i se explic din aso- 51), adj.„couleur de cire" jlcerwi „ci-
ciarea în fras a lui ce cu alte cuvinte: rer"; ceruit „cirage"; ceruitor (Lau-
ce i, ce-i > ci i, ci-i alturat pe lîng
\\
rian-Massim Barcianu) „cireur"; ce-
;

prep. a, de, pentru^ drept, ar. tr, conj. ruitur, ceruial „cirage".
c, megl. c, au resultat: ja c
cp, ar.
de ce, pentru tre, ce, megl.
ce, ar. c ,

300. CEA,
sb.f. „brume, brouillard;
coi, ar. ce{w. C), drept ce {v. Drept) voile sur Ies yeux"
„pourquoi?"; cci „car" (v. Ca) ce- 1|
Lat. oAKciArAM „caligo oculorum".
 CEL 46 — CER'

CGL. II, 434, 571 <CAECUS,-A,-UM [Den- oi (Laurian-Massim), sb. „homme

susianu, Hist. 1. r. 1, 158; Rom. XXXIII, qui reste nez dans Ies cendres, pre
le
74 Pucariu, Conv. lit. XXXVII, 598]
; ;
du feu, homme paresseux, sale", adj.
înelesul de „brouillard" se explic Slagiu (Tribuna 1890, 46, 342) „cen-
uor din acela de „ce qui nous em- dre, gris"; cenuoaic (Cihac) , cen-
peche de voir clair, ce qui trouble drillon" cenuotcâ „cendrillon, hom-
II

la vue". me qui reste toujours pre du feu,

Comp. berg. sek^ piem. cea, Valtellina homme paresseux" cenuiu ||
„cendre,
siga „Nebel"; nprov. ceio, seio, ceio gris", bot.cenuie, „filago germanica"
basso „tourmente de neige, neige que cenuos „cendreux", bot cenuoas
\\

le vent maintient au-dessus du sol en „tussilago, cineraria" (comp. nprov.

forme de brouillard " < caeca rtr. ||
cenisous; sp. cenizoso) \\
cenua (Do-
tschiera „Nebel"; berg. sigera, cre- softei, Molitv. Lex. Bud. An.
105'*; ;

mon. zigera, com. mii. sigera, „dich- Car.; Laurian-Massim; Costinescu ;

ter Nebel, Hof um den Mond"; nprov. Barcianu) „reduire en cendres"; cenu-
sejairo ^tourmente de neige"; vsp. etur (Tocilescu, Mat. 1556) „action
ceguera < *caecaria. de couvrir avec de la cendre" în- jj

Der.: ceos „brumeux"||a se ceoa cenua (Lex. Bud.; Polizu; Laurian-

{Tocilescu,' Mat. 1593) „se couvrir de Massim), ar. nginuari ( Dalametra )
brouillard, s'obscurcir". „couvrir avec de la cendre, reduire
en cendres" (comp. sp. encenizaf).
CEL, V. el
303. CEP, sb. n. „cep de vigne" (R-
301.
bre"
CELARjSb.n. „cellier
ar. ilar „cave".
— fcham- dulescu-Codin, Cuv. Muc. 16).
Lat. Cîppus,-UM „palissade, borne
II

Lat. CELLARIUM. d'un champ, entrave" înelesul de ;

Rtr. schler vit. cellaio Valtellina

; ; „bondon" pe care-1 mai are cep poate
sile, Sillano ci^ger, nap. cellare; fr. s fie latin (comp. abr. ceppe „turac-
cellier prov. celier cat. celler sp.
; ; ; ciolo di legno per chiudere la cannel-
cillero; port. celleiro. la della botte"), dar se poate fie s
Der.; dim. celârel (Tiktin); celra si. cep ; cît despre al treilea îneles,
(Tocilescu, Mat. 68). „noeud du sapin", acesta este sigur
de origine slav.
302. CENUE, sb. f. „cendre" — Oani Rtr. tschep; it. ceppo: fr. cep; prov.
cenu, ceru ir. tseruse; megl. c-
\\ cat. cep; sp. port. cepo.
nus; ar. inuse (v. Pucariu, Etym.
Wd. 332), cinue (resultat din forma 304. CER^ sb. n. „ciel"" ; cerul gurii
întîi prin asimilarea lui cu ). „palais (de la bouche)" || ir. tser; megl.
Lat. *ciNusiA,-AM <ciNus (Densu- er ; er.
ar.
sianu, Hist. 1. roum. 1, 137 clas. cînis). = Lat. CAELUM.
Cors. canu^a\\Yeg\. kanajsa it. ci- ; Alb. k'et; vegl. cil; rtr. tschel; it.

nigia\ sard câmp. cinizu <*oinisia, cielo; sard log. kelu; fr. ciel; prov.
*ciNisiUM (comp. vfr. cenis)\ prov. sp. cat. cel; sp. cielo; port. ceo; pentru
oe/2t>a< CINIC IA. înelesul de „palais", comp. alb. A^r-
Der.: dim. cenuu
(Lex. Bud.)||ce- hzt; rtr. tschel della buocha; lomb.
nuar „cendrier", mold. cenuer (Can- cel dela gola; sard log. kelu de sa
drea, Porecle 104) „plumitif, ecrivail- bukka nprov. ceu de la bouco sp.
; ;

leur", bot. „aiJanthus glandulosa", bu- cielo della boca port. ceo da bocea ;

cov. „charrier, grosse toile dans la- (cf. Zauner, Rom. F. XIV, 393).
quelle on met la cendre pour la les- Der.: trans. âerii'i (Viciu, Glos. 28),
sive** (Marian, Crom. 41), ar. cinuar bn. seriihe „voute, plafond" ceresc ||

(Dalametra) „marchand de cendre"; „celeste, divin".

cenuereas „cendrillon" ; cenueriâ
(Cihac) i cenuer ni{Biivc\i\n\i) „cen- 305. CER2, sb. m. „cerre, sorte de
drier; cendrillon" (Tiktin) ||
col. ce- chene" j| ir. i&er ar. er. ;

nuerie ( Laurian-Massim ) |1
cenu.eri Lat. CfîRRUS,-UM.
(Tiktin) „reduire en cendres" ||
cenu- Alb. kar; it. cerro.
 CERB 47 CERC

Der.: dim. trans. bn. cerule (An. 309. CERC, sb. n. „cercle, cerceau,
Car.; Frîncu-Candrea, Munii apus. rond" II
megl. erc.
244) ceroi Mehedini, bn. seron, ce-
II
Lat. ciRGUS,-UM.
/•oatc(Dame,Term.)„yeuse'*||col.bn. Alb. k'ark; vit. cerco, sic. âirku ;

^eret, Oani cefei (it. cerreto) ; cere- sard log. kirku; cat. sp. port. cerco.
tel, ciretel, ciritel, pi. ceretei^ ciretei^ Der. dim. cercule; cercuor: cercu
:

ciritei (Tiktin; Stamati, Wb. 187, 336;
Voronca, Dat. cred. 538 ez. I, 10;
formele cu i sînt resultate prin disimi-
larea primului e, e-e>i-e^ i mai tîrziu
prin asimilarea lui e din silaba a doua,
(iplea, P. pop. 106)|| cercuriu (Tiktin),
;
„arrondi, formant presque un cercle
(en pari. des cornes)" \\cercurar (Bobb)
„cerclier"; cercurrit (Cihac) „prix
du cerclage" cercwj „cercier; acco-||

i-e > (Cihac; Tiktin; Sta-

i-i\ ciriti ler; entourer^ environner; former un
mati, Wb. 389) „basse futaie, buisson" rond" (comp. alb. k'arkon „entourer,
{comp. bresc. seradel „cerro", Bion- cerner", Christophorides, Lex. alb.
delli, Dial. gallo-it. 78>. 182); cercuit, cercwt^îirâ (Laurian-Mas-
sim) „cerclage; accoiage"; cercuitor
306. CERB, sb. m. „cerf" megl. „cerclier"; cercuial „cerclage".
||

erb\ ar. erbu — CEARBÂ,

(Lex. sb. f.
310. ercl'u (ar.), sb. n. „cercle" <cîr-
Bud.) „femeile du cerf " || ar. earb c(u)lus,-um [Densusianu, Rom. XXXIII,
(Dalametra). 8d] rtr. tschierchel; it. cerchio; sard
II

Lat. CERBUS,-UM (Densusianu, Hist. log. kisu; fr. cercle; prov. celcle; cat.
I. roum. 1, 103); *cerba,-am (=clas. c£r- cercle.
vus, cerva).
311. Cercel, sb. m. „boucle d'oreille;
Rtr. tschierv, tschierva; it. cervo, barrette en fer qui est au milieu de
cerca; sard log. kervii, kerva fr. cerf; ;
la ridelle" (Dame, Term.)— bn. sor-
prov. cerc cat. cerco ; sp. cierco, ;
^e^<clRCELLas,-UM „sorte de boudin",
<iierca; port. cerco, cerca. atestat i cu înelesul de „petit anneau,
Der.: dim. cerbuf (Barcianu; Daul, petit cercle" (CGL. III, 23, 441) dalm. Ij

Col. 24; Alexici, Lit. pop. 155); cer- chercelli „orecchini" abr. carcell§ i ;

t^or(Laurian-Massim; Cihac ; Tiktin); sic. circeddu „orecchino" ;fr. cerceau ;

cerbuor (
Laurian-Massim ; Tiktin ;
sp. zarcillo „Ohrring"; port. cercilho
Marian, Srb. I, 14, 192); cerbule (Ci- (comp. vit. cercei, pi. ..orecchini", it.
hac; Tiktin); ar. irbopla (Dalametra)|| cerchiello „ orecchino ") dim. cerce- ||

ar. ^tr6oAz (Papahagi, Mat. 247) „faon"; lu, cercelui „convallaria ma-
bot.
cerboaie {Lex. Bud.; Laurian-Massim; jalis polygonatum officinale fuch-
; ;

Cihac; Tiktin), ar. irboan, cerboaic sia coccinea" cercelu (Lex. Bud.
; ;

„biche" cerbete (Corcea, Bal. 12) „â

i| Voronca, Dat. cred. 601); cercela
la maniere du cerf. (Lex. Bud.) cerceloi (Baronzi, L. Rom.
II

95, 97) „se dit des pigeons â collier

307. Cerbar, sb. m. „lucanus cervus" blanc, pigeon â cravate" cercelar ||

{Marian, Ins. 34) <cervar[us,-um, din „marchand de pendants d'oreilles; col-

adj. CERVARius,-A,-UMji (rtr. tschercer; porteur", f. cerceiareas (Laurian-Mas-
fr. cercier; prov. sercier). sim vfr. cercelier „cerclier"); cer-
;

celrie„ fabriquedeboucles d'oreilles"

308. CERBICE, sb. f. ^nuque, fcou; cercelat { Laurian-Massim ; Tiktin ;
pârtie snperieure du joug" bn. er- — II

Ctan, Bal. 174), încercelat (Zanne,

oiâe „durillon (a la main")||ir. tâer- Prov. III, 555) „ ayant des boucles
bitâe. d'oreilles; boucle " (sic. ncirciddatu
Lat. CERVix,-îCEM ; în celelalte lim- „attorcigliato" vfr. cerceler, encerceler
;

bi romanice formele corespunztoare „cercier, boucler, entortiller"; sp. cer-

sînt savante i cuvîntul apare ca po-
pular numai în derivate (cf. Salvioni,
Rom. XXVIII, 105 Pieri, Z. rom. Ph.
XXVIII, 175).
cillar „cercier"; port. cera7^ar „ton-
surer"; comp. abr. n^arcelli „ii fiorire
; della quercia e del noce").
Impr. ung. csercse, csercselye (Szin-
:

Der.: {cerbicie „opiniâtrete; cerbicos nyei); bulg. HapqaJiyiUKU „fuchsia coc-

^opiniâtre", formaiuni recente). cinea".
 CERC
312. Cearcn, sb. n. „cerne; halo; dis-
que (du soleil, de Ia lune); compas (de
tonnelier)" < ciRcîNUs,-UM, devenit
*cearcerfu^ din al crui pi. *cearcenes''a
refcut printr'o fals analogie sg. cear-
cn (cf. mesteacn) friul. cercin; it.
!j
cercine; fr. cerne; port. cerce, cerceo
(comp. sard \og.kirkmare „attondare;
sp. cercenar).
313. Cerca, vb. „tenter, essayer, ex-
perimenter, eprouver; f chercher"<
uîRCARE „faire le tour, parcourir" alb.
ksrkon „chercher; voyager" (în loc de
*k'erkon probabil prin asimilare; con»p.
mai sus k'arkon^s. cerc); rtr. tscher-
cher; it. cercare; sard log. kirkare; fr.
chercher; prov. cat. sp. port. cer car
cercare „essai, epreuve, experience;
douleur d'enfantement" (Marian, Nat.
45; vit. cercare „ricerca"); cercat „es-
sai" (An. Car.; Marian, Nunta, 838); cer-
ctor, adj. sb. „qui tente, qui eprouve;
eclaireur " cerctoare „ eprouvette,
;
sonde"; cerctar „essai, recherche,
enquete" (Letop. I, 480; Lex. Bud.;
lorga, Studii VI, 60; Lupacu, Medic,
bab. 124; vit. cercatura; sard câmp.
cirkadura; sp. port. cercadura) j cer- \\
cref (Dosoftei, Molitv. 111^) „qui e-
prouve, qui cherche" 1|
cereal (Ma-
rian, Dese. 165, Vrji 166; Viciu,
Glos.^124)„echeveauqu'onplongedans
la teinturerougepour eprouver la qua-
lite du teint; filet, sorte de sac pour
pecher".
314. Cerceta, vb. „visiter, examiner,
verifier,s'informer,interroger"— fcer-
cta (Dosoftei, V. Sf. ap. Tiktin; id.
Molitv. 65'^; Varlam,Caz. I, 320a)<ciR-
clTARE „tourner autour, agiter, roder,
errer"; forma cercat e refcut
o fals analogie din pers. a 2^jcearcei
:
s'a format pers. 1* cearct, întocmai
dup cum sg. cearcn a fost ref-
cut din pi. * cearceni (cf. mai sus
cearcn)l cercetare „visite, recherche,
enquete,interrogation";cerce/^or„m-
vestigateur, interrogateur"; cercet-
tur (Cihac) „recherche, interroga-
tion" cerceta „eclaireur".
II
315. încerca, vb. „essayer, experi-
menter, eprouver" <iN-ciRCARE vit.
încercare r,ricercc\re, investigare", sic.
ncirkari „cerchiare"; sard câmp. m-
âirkai „accerchiare"; vfr. encerchier
— 48 — CERE
„parcourir en cherchant, fouiller, re-
chercher, interroger"; prov. cat. sp.
port. encercar\\tncercare „essai, ten-
tative"; încercat „experimente"; tn-
cerctor, adj. sb. „qui essaie, qui e-
prouve " încerctoare ( Tocilescu
; ,
Mat. 132) „essai".
316. Nirc/are (ar.), vb. „cercler, en-
tourer, cerner" < in-cîrc(u)lare „ar-
rondir, former un rond" rtr. (in)-
||
tschiercler; it. (in)cer chiar e; sard log.
inkisare; vfr. encercler; prov. celclar^
j|
nprov. encieuclâ; cat.(en)cerclar dis- ||
ircVare „degarnir de ses cercles (en
pari. d'un tonneau"; fr. decercler \
nprov. descieucl).
\\
317. CERE, vb. „demander (en parL
des choses), exiger, requerir; deman-
der instamment, mendier; aspirer â,
rechercher" || ir. tâ^re „chercher, de-
mander" megl. friri„ demander, vou-
;
loir, desirer, chercher"; ar. ireare
„mendier".
Lat. QUAERO, QUAESÎVI, QUAESÎTUM,
QUAERfiRE, din care regulat cer, *ceii,
^'ceitu, cere; de aci, sub influena ra-
dicalului cer- (cere, certnd<q\jAEB.v.iiJ-
DUM, etc), s'au refcut pf. j cerii
(Cod. Vor. Ps. Sch.), part. *cerit (ps-
;
trat în ir. tsersit),j cerind; mai de-
parte, dup analogia altor verbe de
conj.a 111% s'a format pf. cerui, part.
cerut (megl. ar. irui, irut); din în-
cruciarea lui cerii, *cerit cu cerui,
cerut au resultat pf. fcerui, part.
cerut; de alt parte, din formele
cerii, "^cerit, cerind s'a refcut un
nou verb ceri, indic, ceresc cu în-
elesul special de „mendier", xv.tsersi
„demander"; ar. ciriri „demander
dup instamment, chercher" (cu c- în Ioc
de - prin asimilarea cu din silaba
urmtoare).
Rtr. quirer; it. chiedere; sard log.
kerrere; vfr. querre (fr. querir); prov.
querre; sp. port. querer.
Der. cerere, cerut (Reteganul, Pov.
:
ard. I, 68) „demande, requete"; ar. i-
ritor,iritoare „ mendiant, mendiante" ;
fcertur (Dosoftei, Molitv. 14*^) „re-
quete" ar. /t'n7o^^ft (Cod. Dim. 34), i-
||
||
ritoafie „mendiant, mendiante" f cer- ||
ut „demande"; cerit „mendicite" :
ceretor (ceritor), ceretoare (ceri-
toare) „mendiant, mendiante", cerite-
Ind. F.=Indogermanische Mem. Soc. ling. =
Memoi- port. = portughes
F'orschungen res de la Societe de prep. preposiie =
indic. = indicativul linguistique pre. presentul =
inf. =infinitivul messin. — messines pron. pronume =
interj. = interjecie Mihileanu(Dicionar ma propr. = propriu
interog. = interogativ cedo-romîn, Bucureti, prov. provensal =
ir. = istro-romîn 1901) Ps. Sch. = Psaltirea sche-
istr. = istrian (dial. din mii. = milanes ian
Rovigno, Pirano, etc.) mir. = mirandoles Rassegna St. etn. = Ras-
it. — italian mirând. ^= mirandes segna degli studii et-

Jb., vezi Wgjb. mod. = modenes nografici, dialetta li eto-

lat. = latin mold. moldovenesc = ponomastici (extr. din
Letop.=Letopiseele Mol monf. r= monferrines „Archeografo Tries-
daviei i Valahiei, ed. mor. morav = tino-, Triest 1906)

a 2a, Bucureti, 1872-4 munt, muntean = reat. = rea ti n

Levy ( Provenzalisches
n. neutru — T^^S^' = reggian (din E-

Supplement -Worter-
nap. napolitan = milia)
ngr(ec). ^= neo-grecesc regg. (cal.)=reggian (din
buch)
nom. = nominativ Calabria)
Lex. Bud. =
Lexicon Va- norm. = normand rev. = relativ
lahico-latino-hungaro
nprov. = nou provensal Rev. cr.-lit.=Revista cri-
germanicum, Budae, (dup Mistral, Lou tre- tic-literar, Iai
1825 sor dou felibrige) Rev. ist. arh. Revista =
Lex. Mard. = Lexicon num. = numeral pentru istorie, ariieo-
slavo-romînesc. publ. olt. = oltenesc logie i filologie
de Gr. Creu pad. = padovan Rev. 1. rom. =
Revue des
lira.:=limusin parm. = parmigian langues romanes
Hon. = liones part = participiul rom. =romanic
Lit. Cbl.= Literarisches pav. = paves Rom. = România
per. = pcrugin Rom. F. = Romanische
Centralblatt
pers. — persoana per- Forschungen
loc. adv. ^= locuiune ad- ;

verbial sonal romagn. =

romagnol
loc conj. ~ locuiune con-
Petri (Vocabular romî- rtr. =
retoroman
junctiv nesc- nemesc, Sibiu, rus. = rusesc
= (sard) logudores 1860. rut. = rutean
log.
lomb. = lombard
pf.= perfectul s. = sub
piac. = piacentin Sghinescu Vocabular
lor. = loren
(

pic. = picard romînesc)

m. = masculin
piem. = piemontes sass. =(sard) sassares
Mag. = Magasin isto-
ist.
pist. = pistoies sav. =:savoiard
ric pentru Dacia pi. = plural sb. = substantiv
mant. =^ mantovan pol. -— polones sbslv. = subsilvan (reto-
march.= marchigian Polizu (Vocabular romî- roman)
Mrg. = Mrgritare, Bu- no - german, Braov, sen. = senes
cureti, 1691 1857) ez. = eztoarea, publ.
megl. =
meglenit pop. = popular de A. G oro vei
sic. = sicilian Thes. gl. =
Thesaurus Varlam, Caz. Varlam, —
sîrb. = sîrbesc glossarum emendata- Carte romîneasc de
slav. — slavic rum. învtur, 1643
slov.= slovean tic. = ticines vb verb. =
sp. = spaniol Tiktin (Rumnisch-deu- vegl. = vegliot
Stamati, = Deutsch-
A^^'b. tsches Worterbuch) ven. = veneian
rumnisches Worter- tir.= tiroles vie. = vicentin
buch de Th. Stamati, tosc. = toscan viit.= viitorul
Iai, 1852 trans. -^ transilvnean vr. = vechi romînesc
subj. = subjonctivul trev. = trevisan vsl. = vechi slav.
suf. = sufix trient. = trientin Wgjb. = Weigand, Jah-
sprs. ~
suprasilvan (re- triest. = triestin resbericht des Instituts
toroman) ung. = unguresc fiir rumnische Spra-
Szinnyei (Mag3^arTâjsz6- unipers. = unipersonal che.
târ, Budapesta, 1893- urm. = urmtor Z. ost. Gymn. == Zeit-
1901) V.=:vezi; v (neurmat de schrift fiir osterrei -
tarent. = tarentin punct) =
vechi vfr., chische Gymnasien
:

teram. = teraman vit. —

vechi frances, Z. rom. Ph. =^ Zeitschrift
terg. — tergestin vechi italian fiir romanische Philo-

Thes — - Thesaurus lin- val. =

valon logie
gu9e latinse. vald. "
valdens zoo). zoologie =
pus dup ar., ir. sau megl. arat identitatea cu forma daco-romîn pre-
cedent,
t însemneaz vechi romînesc.
*
indic o form neatestat,
< arat derivarea din forma urmtoare.
> „ ^ „ „ precedent.
II
desparte de daco-romîn formele ir. megl. i ar.
[Candrea] [Densusianu] indic o etimologie a unuia din autori nepubli-
cat înc.

A APRUT:
GRAIUL NOSTRU
Texte din toate prile locuite de Romîni
publicate de

I.-A. Candrea Ov. Densusianu Th. Sperantia

Fasc. I, II (pag. 1—320)

«

Judeele: Mehedini, Gorj, Vîlcca, Dolj, Romanai, Arge, Muscel,

Dîmbovia, Olt, Teleorman, Vlaca, Prahova, Ilfov, Ialomia, Buzu, Brila,
Hîmnicu-Srat, Putna, Covurlui.
Preul volumului întreg 4 lei.
, CL\^J -»

DICIONARUL ETIMOLOGIC
AL

LIMBII ROMlNE
ELEMENTELE LATINE

DE

l.-A. CANDREA-HecKV OV. DENSUSIANU

PUBLICAT DE LIBRRIA SOCEC & Comp.

cu OCASIUNEA ÎMPLINIRII A 50 DE ANI OELA ÎNFIINAREA CASEI

Q S> Si Si S) S> S) BUCURETI 1907 S>

Atelierele Grafice SOCEC & Comp. Societate Anonim

t

FASC. II

CERE — FÎN
 Pi^exU volumului, cuprinzînd aproocimaliv 30 de coaie, e de 9 iei, prin subscriptiune ;
dup tiprirea întregii lucrri se va ridica la 12 iei.

ABREVIATIUNI
MAI DES ÎNTREBUINATE^)

abr. = abruzzes storico della Svizzera Costinescu (Dictionaru ro-

ac. = acusativ italiana mano-francesu, 1870).
adj. = adjectiv bot. = botanic cr.= croat
adv. = adverb = brescian
bresc. .crem. = cremasc
alb. =r albanes BSF. = Buletinul Socie- cremon. =
cremones
alb. g. — albanes gheghic tii filologice Dalametra (Dicionar ma-
alb. t. = albanes tosc bucov. = bucovinean cedo-romîn, Bucureti,

An. Car. = Anony mus Ca- bulg. = bulgresc 1906).

ransebesiensis, publ. cal. = calabres dalm. = dalmat I

de Gr. Creu în „Ti- câmp. = (sard) campida- dat.= dativ
nerimea romîn", n. s. nes dem. = demonstrativ
I, 320—380
canav.= canaves der. = derivate
and. = andalus = catalan
cat. dial.= dialectal
ap. = apud CGL. = Corpus glossari- dim. = diminutiv
orum laiinorum dr. = daco-romîn
apul. =apulic
ar. -= aromîn
CIL. = Corpus inscripti- elv. ^= elveian (francesa i
arag. = aragones onum latinarum din Elveia)

Arch. gl.=Archivio glot-

clas.= clasic emil. =emilian
Cod. Dim. = Codex Di- Encicl.=Enciclopedia ro-
tologico italiano
monie (publ. în Wei- mîn.
Arch. lat. Lex. — Archiv gand, Jahresbericht eng. = engadin 1
fiir lateinische Lexi-
des Instituts fiir ru- etim.= etimologie
kographie mnische Sprache, I, fem. = feminin
aret. = aretin IV, V, VI). fr. = fâreriot
art.= articol Cod. Vor. ^
Codicele vo- ferr. = ferrares
astig. = astigian = figurat
roneian fig.
astur. = asturic = colectiv = frances
col. fr.
augm.= augmentativ Col. Bujor. ^= Coleciune friul = friulan
bn. = bnean de legiuirile Romîniei, '
gal. = (sard) galures
Barcianu (Dicionar ro- publ. de I. M. Bujo- gali. = galiian
mân-germân, 1900). reanu, Bucureti, 1885. gasc. = gascon
bearn. = bearnes com. =
comasc Gaster (Chrestomatie ro-
berg. = bergamasc conj. =
conjuncie mîn, 1891).
biz. =^ bizantin Conv. lit. =
Convorbiri Gaz. Tr. = Gazeta Tran-
Bobb (Dictionaru ruma- literare silvaniei
nesc, lateinesc si un- Coresi, Ev. înv. = Coresi, gen. = genoves
guresc, 1822). Evanghelie cu înv- gen. -dat. = genitiv-dativ
bol.:=bolones tur, 1581 genit. = genitiv
Boli. Svizz. = Bollettino cors. = corsican gr(ec). = grecesc
1) Lista complet se va publica la sfiritul lucrrii.
 ;

CERE 49 — CHEIE

resc (Barcianu) „de mendiant" cerito- ;

321. CERTA, vb. „gronder ;
punir";
rete (Barcianu) „â la maniere des men- a se certa „se disputer" ||
ir. tâertâ;
diants"; ceretorie {ceritorie) „mendi- megl. firtari.
cite " ceretorime {ceritorime) „ gueu-
;
Lat. CERTARE pCombattre, rival iser,
saille, mendicite"; ceretori {ceritori) jouter".
„mendier"; cer^iWi/ (Creang, Scrieri Alb. kfirton; sard log. kertare; prov.
II, 138)„mendicite"; jceritur (Do- certar.
softei, Molitv. 33^ 36^ 118*) „requete". Der. ceart „dispute ;
: punition,
châtiment", megl. ^rt „dispute" (alb.
|

318. Cuceri, vb. (în vr. numai refl.) |

kfartz; comp. sard log. kertu); certare
„se soumettre, s'incliner humblement, ;

„gronderie; f punition, châtiment" ;

s'humilier". certâtor., adj. sb. „grondeur querel- ;
Lat. * coNQU-i^RîRE, prin schimbare de leur; f punisseur" (Letop. I, 208); cer-
conjugaiune în loc de *conqu^rere i

ttur (An. Car.; Polizu) „reprimande,

(= clas. CONQUÎRERE) din înelesul de ;
gronderie" certa „querelleur" cer-
'[
||

„chercher, rechercher" s'au desvoltat tree certre (Polizu) „querelleur".

treptat acelea de „se procurer, obtenir, 1

conquerir ' semnificaiunea din urm,

; !

322. CETATE, sb. f. „forteresse ; vii-

cea obicinuit în limbile romanice, a le" II ir. tâetâte; megl. itati ; ar. itate.
trebuit s existe alt dat i la noi în
Lat. cIvîTAS,-TATEM, devenit *ceetate
limba poporului {a cuceri cu înelesul prin trecerea lui î aton la e, apoi prin
acesta în limba de astzi a fost ref- contraciune cetate.
cut dup fr. conquerir) accepiunea ;
Alb. kfutet vegl. cituat friul. citad
de „s'humilier" se întîlnete i în ital.
; ; ;

it.cittâ; fr. cite; prov. cat. ciutat; sp.

(comp. vsl. noKopHTH „subjicere", ^ cm ciudad port. cidade.
;

„subditum esse, humilis" sivb. pokoriti ;

Der.: dim. cetuie cetuic ce-
„unterwerfen", - se „sich demiitigen").
; ;

tatea (Lex. Bud. it. cittadella) cet- ; i[

Comp. vegl. (numai part.) koncaran; ;

ean, ceteanc „citoj'en, citoyenne;

it. conquidere „molester, tourmenter,
citadin, citadine", din care formele
-j-

abattre l'orgueil de qqn, humilier"; recente: col. cetenime (Barcianu), ce-

vfr. conquerre „chercher, rechercher"
tenie „egalite des droits civils, droit
(comp. conquis „afflige, fatigue"), fr. de cite, naturalisation", cetenesc „de
conquerir., prov. conquerre., conque- cite,civique, de citoyen", cetenete
rer, conquerir; (vsp. conquerir). „en cito3"en", înceteni „natural iser,
Der. :j cucerire {Cor esi, Caz. 1580-1, donner le droit de cite".
20), t cuceritur (Tiktin) „humilite, re-
verence" CMcme^humilitejdevotion" 323. CETERÂ, sb. f. „violon" -
i

\cucernic „humble, respectueux, de-

f cîa-
tere (Dosoftei, Ps. vers. 108).
vot" (comp. vsl. noKi&pHHK-K „homo obe- Lat. cîTHERA,-AM, App. Probi, 23
diens^isîrb pokornik „Busser,Reuer"); comp. citerum, Thes. gl. I, 217 (=
cucernicie r'humiMte, devotion"; a se clas. cîthara).
cucernici (Barcianu) ^devenir hum- Rtr. tschaidra it. cet{e)ra vsp. :
;
ble, (\e\ oi" cuceritor^ adj. sb. „con-
\\
cedra.
querant", formaiune nou. Der. dim. ce^er«tc(Lex. Bud. Oni-
: ;

or, Doine 94) ceteru (Polizu) ce- ; ;

319. CERNE, vb. „tamiser, bluter" ||

terea (Reteganul, Trand. 90) trans. ce- 1|

ir. tâ§rne.
tera „violoniste" trans. ceterâ (Mol- jj

Lat. CfiRN^RE.
nar. Gram. 302 Lex. Bud.) Jouer du ;

Rtr. tscherner; it cernere sard log. ;

violon" (vit. ceterare), mold. ceter, ce-
kerrere; fr. dial. srdre; prov. cerner; trâ (Creang, Scrieri I, 258 Stamati, ;

cat. cernir; sp. cerner; port. cernir.

Wb. 677 Zanne, Prov. III, 658) „repri-
;
Der.: cernut „tamisage" (sp. cer-
mander, gronder, quereller".
nudo); cerntor, adj. sb. „qui tamise"
(it. cernitoio) ;cerntur „criblure' (it.
324. CHEIE, sb. „clef"; bn. „sorte
f.
cernitura; sp. cernidur).
de broderie" (Wgjb. III, 319) fcZete —
320. Nirneare {nfirnare), vb. ar. „ta- (An. Car.) || megl. cVdli, pi.; ar. cVae
miser, bluter'*<iNCERNERE. „clef, ar^iculation du bras".
Candrea-Densusianu, Dicionar etimologic.

6157 — ocec.
 CHEIE — 50 CHEMA

Lat. CLAVIS,-EM. clure" —bn. cheîâ (WgJb. III, 319),

Vegl. kluf: rtr. elev: it. chiave; sard refcut dup cheie ar. ncViare < in- \\ ||

log. ^ae; fr. clef: prov. cat. c^an; sp. CLAVABE (atestat numai cu înelesul de
Wwpe; port. chave. „clouer,fixeravec des c1ous''<clavus
Dim.: chei, j clei (An. Car.), ar. „clou": comp. îns conclavatus ..en-
cVi{i)\ cheioarâ (Bobb; Laurian- ferme sous une meme clef), devenit
Massim); cheiuf (Laurian-Massim; HncVeua, care a fost modificat dup
sic. hîacazz); ar. cl'iiiâ „agrafe". cheie în încheia friul. inklavâ
\\
vit. ;

(in)chiavare, vie. incavare^ ver. mant.

325. Cheiar {cheier), sb. m. ..serrurier, bol. incavar, cremon. incav, mii. cav,
celui qui faitdes clefs" (Teodorescu, piem. cave, mir. parm. cavar^ mod.
P. pap. 521) < CLAVABTUS,-UM (atestat caver^ Urbino inhfaoe; fr. -enclaver:
numai cu înelesul de ^ celui qui fait prov. (en)clavar: cat. enclavar în- [

des chevilles de bois"), devenit * cVaar, cheiere „conclusioQ'' j închietor (Bi- ;

^ cVenar, "^chenar, de unde cheiar sub blia 1688, Regi IV, 24, 14) „serrurier" ;

influena lui cheie rtr. claver; itchia-

j|
încheietoare „fermeture, loquet", bot.
vaio; vfr. clavier cat. claver, clau-
;
„sideritis montana, betonica offic",
her; sp. llavero; port. chaveiro\\che- /«c/ieio^oare (Costinescu) „cordon, la-
ieri (Voronca, Dat. cred. 717) ^ celle cet", refcut dup
chiotoare; încheie-
qui tient Ies clefs, sorameliere". tur, tnchietur „articulation, join-
ture; conclusion", -fcheetur (Doso-
326. Cl'itor (ncl'itor), sb. n. ar. „sorte
ftei, V. Sf. 145^^) „articulation" (vit.
d'ecuelle munie d'un couvercle qui
chiavatura pav. incavadura, abr.
la ferme hermetiquement" (Mihâilea- ,

nu) —
Chiotoare {cheotoare), sb. f. „cor-
n^avature „ articulazione " vfr. cla-
veiire „fermeture au moyen d'une clef,
:

don, lacet qui attache le col de la che-

serrure", enclaveure „enclave" nprov. :
misedespaysans;about, pointdejonc-
(en)clavaduro cat. (en)clavadura)
tion de deux ou plusieurs poutres;
; ;

dim. încheieturea (Marian, Nat. 383.

jointure; l'un des quatre coins d'une
maison de paysan"
chietoare, chetoare (Marian, Nat. 62;
Immorm. 573); trans. tsetoare, tâotoafe
(Doine, 197; Viciu, Glos. 24; Wgjb.
IV. 332); cheiotoare (Stamati, Wb.
642; Cihac; Barcianu); cheitoare (Ba-
ronzi, L. rom. 231); bn. cheutoare,
— Mehedini.bucov.
385, 386, 401; Tocilescu, Mat. 1541);
închieturi (iplea, P. pop. 98).
328. Descheia (deschia, decheia, des-
chid), vb. „ouvrir (avec une clef); de-
boîter; detacher, deboutonner, degra-
fer" II ar. discViare \\ dîs-clavare (v.
încheia) friul. disklav; vit. dischia-
||

chîutoare (An. Car.); bn. Mehedini vare, vie. ver. descavar, mant. dasca-
cheptoafe Serbia chiptoafe < *cla-
; var, piem. descave, gen. descav vfr. ;

VATORiUM, CLAVATORiA,-AM, devenite:

'•
desclaver „detacher"; prov. cat. <:^e5-
cl'foriu, de unde regulat cl'itor; *cV- clavar.
toare> chletoare, iar prin asimilaiune
chiotoare; forma aceasta a fost mo- CHEMA, vb. „appeler; inviter"
329.
dificat maî departe sub influena lui II
cVemâ; megl. cVimari; ar. (a)cVi-
ir.
încheia, probabil i a lui piept în for- mare, ncVimari (Weigand, Arom.");
mele cheptoafe chiptoafe închio-
, \\
formele cu prefix nu represint de
tora, închetora (Lex. Bud.), încheotora sigur pe a ce la mare, inc lama re,
(Paliia, Exod- XXVI, 4; XXVIII, 7, etc. ; ci sînt formaiuni proprii ar.
Costinescu; Laurian-Massim), bn. în- Lat. CLAMARE.
cheutur, închepturâ (Xovacovici, Vegl. klamuar; rtr. clamer; it. chia-
Folclor. 123)„enlacer,agrafer;joindre, jnare: sard log. (famare: vfr. clamer;
abouter" deschiotora (Lex. Bud.), în
||
prov. cat. clamar sp. llamar; port.
;

Munii Sucevii dit'otorâ (ez. II, 226), chamar.

bn. dzechetur, dechetur (An. Der.: chemare „appel, cri, invoca-
decheptur (Novacovici, Folc-
Car.), tion; invitation; vocation"; -f chem -

lor. 104) „delier, detacher, degrafer". tur „vocatio" (An. Car.; port. cha-
madura).
327. încheia iinchia), vb. „clore, clo-
turer, fermer; joindre; terminer, con- 330. Chemat, sb. n. „appel ; invita-
 CHEMA — 51 — CI INE

tion" <
chAMATTJSr^MWwsp. Uamado; coagulation" (comp. sard câmp. kal-
port. chamado (comp.
rtr. clameda; ladura; vfr. cailleiire; vsp. cuaja-
it. chiamata: sard log. ^amada\ sp. dura\ port. coalhadura) deschega ||

llamada; port. chamada). „resoudre, liquefier (en pari. de ce

qui a ete caille"; vfr. descaillier;sp.
331. Chemtor, adj. sb. „qui appelle,
descuajar: port. descoallar\ comp.it.
qui invite; gar(;:on d'honneur pre de
squagliare).
la mariee" (fem. chemtoare „demoi- ^

selle d'honneur pre de la mariee")

Impr. rut. KiaraTH, rjaraTH, aar.ia-
:

< CLAM>VT0RIUS,-4,-UM. raTH „mitraer einmachen"; pol. za-

klaga6\ mor. glagati.
332. CHIAG, sb. n. „coagulum, pr^-
sure, caillot, caillette"||megl.ar. c?'a^. 334. CHIAR, adv. „meme" — f adj.
Lat. goaq(u)IiUM > * caglum (sub in- „clair, pur"; adv. ^clairement, pure-
fluena lui * ca g la re, v. închega)^ ment,reellement";tc/it7ar(Lex.Marcl.'>
de unde, prin metatesa lui l, * clagum. sb. „serenite, clarte" vechiul îneles al
;

Sard log. ^agu (comp. pentru me- cuvîntului s'a pstrat înc în expre-
tatesa lui h i alb. kVuar < * cla- siunile din chiar senin i
: chioar ap
gorium) quegl; it. caglio; fr. dial.
II
rtr. „eau pure", prin etimoi. popul. în loc
(Plechâtel) kay; prov. calh, cat cuall;
sp. cuajo: port. coa^/^o (comp. fr. caillot,
de ap chiar (cf. Litzica, Conv. Ut.
XLI, 96) II ir. cVr
,clair".
<*c(o)aglum.
caillette) I^t. CLARUS,-A,-UM.
Der. bn. chegar, chegâfe i che-
:
Alb. kfar\ vegl. kjur\ rtr. cler\ it.
gHâ „echinon, vase dans lequel on chiaro; sard log. ^aru; fr. clair; prov.
met la presure ou le caille dont on cat. clar; (sp. port. clar o).
veut faire du fromage" (vfr. caillier;
Impr.: rut. THp „in der That, wahr-
sp. cuaj'ar)', chegrie
(Tiktin), fig.
lich. wohl, auch".
„vieux decrepit* chegorni (Tiktin; j

Dame, Term.; ez. II, 23) „echinon"

CHINGA, V. cinge.
(formaiune analogic dup pcor-
nif < pcur^ paporni < papur). CHIOTOARE, V. cheie.
Impr. rut. KJiar, rier, r.iar „Kl-
:

berlab als Garstofî der Schafsmilch" ; CI, V. ce.

rus. gljaku> glaganyj syr; po\. klag
>sklaga6 sie; mor. glaga; slov. kl'ag 335. CICOARE, sb. f. „chicoree sau-
333. închega, vb. „coaguler, cailler, vage" — ciuco{a)re (Dosoftei, \. Sf
figer" II megl. încl'igari. angl'igari :
Wgjb. V, 102); ciucoare (Sevastos,
ar. ncl'igare, angVigare || < in-coa g(u)- Cîntece 271, 319).
LARE > * IN -CUAG(U ILARE > * IN-CUAGLARE Lat. * ciCH0RiA,-A3i ( = clas. cîcho-
> *INCAGLARE > *JNCLAGARE (cf. DeU- rium).
susianu, Hist. 1. roum. I, 90); în for- Abr. cekore; nap. cekojera «radic-
mele raegl. i ar. cu -gV-, s'a produs chio" (comp. alb. kofe).
asimilaiunea cu g urmtor; sard log.
^<7^ar6<*CLAGARE rtr. inquagler it. jj ; (cîne), sb. m. „chien"||
336. CÎINE
quagliare, cagliare, ver. inkajar vfr. ; ir.care: megl. cgini: ar. cine.
encaillier, sav. ankal'iyfr. caXller :nprov. Lat. CANIS,-EM.
caid cat. cuallar sp. cuaj'ar ; port.
; ; Alb. kfen,kfzn; vegl.kuon: rtr. chaun:
coalhar <{m')c{o)AG{\:)LABB tncheg- jj
it.cane sard log. kane fr. chien
; ; ;

toare (Barcianu Teodorescu, P. pop.

; prov. can; cat. ca; astur. ga\i\.kan:
511 Jipescu,Opinc.49; Rdulescu-Co-
;
din, Cuv. Muc. 259), chemtoare (Teo-
dorescu, P. pop. 593) „echinon, vase
dans lequel on met la presure", bot.
,,geranium robertianum" încheg
(Biblia 1688,Regi III, 7, 30 Tocilescu,
Mat. 117, 155; Costinescu Stamati,
Wb. 355), ar. ncl'igâturâ „caillement,
port. co.
Der.: col. ctinime; bn. cînam\\
trans. etnie, ar. cînil', ciniu (Dala-
metra) „mechancete, rancune "jj ctinos
; tur „mechant, rancunier"; cîinoie „me-
; chancete, rancune" l cîinesc {cînesc),
; ar. cînescu „de chien, canin" (sic. A'a-
niskn: comp. ven. kanesko); cUnete
 CIINE - 52 — CIND

(cînete), ar. cineaste „a la maniere des Marian, Dese. 296; Voronca, Dat.
chiens; mechamment" mold. bucov. ||
cred. 329).
trans. cîner^ cînef „mechant, canaille"
342. Cina, vb. „souper'' ir. ^^trâ;
(comp. c a n a r i u s); mold. trans. cîn- ||

megl. inari ar. inare \\ < cenare

;
rie ^Tiktin; Barcianu) „chenil" a se \\
||
vegl. kenur; rtr. tschner; it. cenare;
cîini, a se încî{i)ni, a se înclina „s'en-
sard log. kenare vfr. cener prov.
teter, s'obstiner-;devenir mechant ; ;

cat. sp. cenar; port. cear.

comme un chien" (comp. vfr. encheni
^qui a le caractere d'un mauvais
343. CINCI, num. y,cix\q^\\\Y. tâints;
chien"); ar. (ajncinire, (ajncineare
megl. in(i).
ar.
„gemir, haleter".
Lat. ciNQUE, Densusianu, Hist. 1.
337. Canin„chagrin, af-
(ar.), sb. f.
roum. I, 125 (= clas. quînque).
fliction, peine"
din adj. < canIna,-aM;, Vegl. cenk; rtr. tschinch; it. cinque;
CANîNUS,-A,-UM „de chien"; înelesul sard log. kimbe; fr. cinq; prov. cine;
cuvîntului se explic prin „vie de cat. cinch; sp. port. cinco.
chien" sp. canina. ||
Der. : cincile(a), cincea, ir. tâintsile,
megl. intii, ar. inile, inirlu „cin-
338. CÎMP, sb. m. i n. „champ; pays quieme" cincime „un cinquieme"
||
||

plat, plaine" || megl. cgmp: ar. cîmpu. cin{ci)sprezece, megl. ispr^i, ar. is-
Lat. CAMPUS,-UM. prdzae „quinze"; cin{ci)sprezecilea,
Vegl. kuomp; rtr. champ; it. campo; cin{ci)sprezecea „quinzieme" ||
cin{ci)-
sard log. kampu; fr. champ prov. ;
zeci, megl. inzgî, ar. indzî „cin-
cat. câmp; sp. port. campo. quante"; cin{ci)zecile(a), cin{ci)zecea
Der. dim. cîmpurel (larnik-Bîr-
: „cinquantieme"; cinzeac, cinzec, ar.
seanu, Doine 27; Pompiliu^ Bal. 77); indzac (Dalametra) „mesure pour
cîmpuor (Sevastos, Nunta 203; Ma- liquides d'un decilitre environ " ;

rian, Srb. I, 20); ar. cîmpic i cîm,- •f cinzcear (Paliia, Exod. XVIII, 21,
pi (Dalametra)ll cimpean „hahitani de 25; Gaster) „cinquantenier" încinci ||

Ia cîmpenesc „champetre, re-

plaine" ; „ quintupler
" încincit „ quintuple "
; ;

latif aux champs, de plaine"; cîm^pe- trans. cincitur (Viciu, (jlos. 30) „tas
nete „â la maniere des habitants de de cinq gerbes" cincar, adj. „âge de ||

la plaine" ar. cîm^pi (Dalametra)

||
cinq ans", sb. m. „cheval de cinq ans",
„champetre, de plaine". dim. cincrel (Tiktin; Alexandri, P.
pop. 79).
339.Cîmpiu, adj. „uni, plan; de
t
plaine" (Dosoftei, V. Sf., v. Wgjb. V,
344. CÎND, adv. conj. „quand, lors-
83) —
Cîmpie, sb. f. „plaine, pays plat"
que"; clnd cînd „tantot tantot"; . .

< * CAMPivus,-A,-UM [Candrea, BSF. III,

. . .

din cînd în cînd „de temps en temps"

.

15]i|vit. campio „di campo", com.kam-

ir. cn(d) megl. cgn, la Huma
;
piv „coltivato, colto (dicesi di cam- II

cîn(du); ar. cîndu.

po)", sic. kampia „campagna solitaria,
luogo non accasato, campo"; sp. cam,- Lat. QUANDO.
Vegl. kand; it. quando (comp. di
pio trans. cimpiian (Tiktin) „habi-
tant
II

de la plaine". quando in quando „ de temps en

temps*); sard log. kando; iv. quand;
340.Cîmpos, adj. „plan, uni; qui prov. qiian, can(t); cat. quan(d); sp.
se trouve dans la plaine" (Biblia 1688, cuando {comp. cuando... cuando „tan-
Ierem. XXI, 13) < camposus,-a,-um, tot,.. tantot..."; de cuando en cuando
Thes. „de temps en temps"); port. quando.
Der. f cîndai i f cîndailea (Cante-
:

341. CIN, sb. f. „souper; cene" || mir, Hron.) „peut-etre, par hasard"
ir. tâir^; megl. ar. in. (terminaiunea ai a fost introdus sub
Lat. cena,-am. influena lui camai alturi de catn, In-
Vegl. kajna; rtr. tschaina; it. cena; cai, tncailea, soai, etc.) cîndva „un ||

sard log. kena; prov. sp. cewa; port. cea. jour, quelque jour, quelquefois, par-
Der. dim. cinioar (Tiktin
: Ma- ; fois" \\oarecînd,oare-icînd „quelque-
rian, Immorm. 189); cinioar (Tiktin; fois, parfois, jadis" ; ori-cind, ori-i-
 CINE — 53 — CINGE

cînd, veri-cînd „n'importe quand" i|

na, 1890, 342) „courtiliere" (form re-
fiecînd,fiecînd „n'importe quand" sultat din contaminarea lui cinep
(pentru aceste compuse, v. Fi, Oar, cu bulg. KOHonniHEia, KOHonHniHHia
Vrea) ar. canido „n'importe quand"
\\ ||
„ courtiliere ") cinepar „linot(te)'* ||

bn. alt-cînd „autrefois" \\mci-cind „ja- (comp. fr. chanvrier; prov. canabier).
mais" (comp. alb. as kuft „non mai",
propr. „ne quando"; v. Nici). 347. Cînepiu, adj. „de chanvre; cou-
leur de chanvre, gris" < *canapineus,
345. CINE, pron. interog. irei, „qui"; -A,-UM [cf. Candrea, BSF. III, 14) vfr. !|

gen. -dat. sg. cui || ir. tsire ar. ine. ;

chainvinge „de chanvre" comp. sard |!

Lai. QUEM, devenit ca monosilab log. kannainzu vsp. cailameno < *can- ;

tonic * QUEN i mai tîrziu *quene (cf. NABINEUS.

Meyer-Liibke, Rom. Gr. I, § 551 Can- ;

drea, Conson. 50); dat. cui. 348. CINGE (vr. i dial.), vb. „ceindre;
Sard câmp. kini; prov. cat. quin\ entourer" (Dosoftei, Ps. vers. 208; Bar-
fr.dial./cg \s^.quien; port. ^iiem ,friul. cianu) || ar. indzeare (pf. imu, part.
kui\ it. vfr. cui: fr. qui\ prov. cui\ cat. imtu).
vsp. vport. qui cui. < Lat. CINGERE, CÎNXi, CÎNCTUM.
Der.: fcine, jcinrescu (Cod. Vor.) It. cignere sard log. kingere fr. ; ;

„chacun" cineva, ir. tsireva^ar. iniva;

|| ceindre; prov. cegner; cat. cenyir: sp.
fcineva, cinevaile(a) „quelqu'un" cenir; port. cingir.
ori-cine,veri-cine „n'importe qui, qui-
II Der. cingtoare, ar. ingâtoare
:

conque'' oarecine, oare-i-cine „quel-

;
„ceinture" (comp. vit. cignitoio: vsp.
qu'un " [fiecine, fiecine , fietecine cenidero; port. cingidouro).
„chacun, quiconque" (pentru aceste
compuse, v. Fi, Oar, Vrea) netine j'
349. CIng, sb. f. „ceinture, sangle"
„quelqu'un, certain" (v. ti). (Marian, P. pop. I, 34; Crom. 48; Sta-
mati, Wb. 560, 589) < * ciNGA,-AM [Can-
346. CÎNEPÂ {ctnip), sb. f. „chan- drea, Rev. arh. fil. VII, 74] sic. cingo |j

vre" megl. cgnip ar. cînip.

II ;
încing (Teodorescu, P. pop. 149;
\\

Lat. *CANEPA,-AM, cf. Densusiapu, Marian, Srb. 1,38; P. pop. 1, 34: ^'rji
Hist. 1. roum. I, 97; Candrea, Rev. ist. 13) „sangler, ceindre" descing „des-
arh. VII, 73 (= clas. cannabis). sangler".
Erto kfaneipa; it. canapa, Gombi- 350. Ching, sb.f. „sangle, ceinture de
tellikanneva, Urbino kannipa; lion. cuir, courroie ; traverse, traversin ;

kinevo în alte regiuni ale domeniului

j
rable, liure tringle" || megl. cl'ing
;

romanic gsim derivate din * cana- „sangle" <*CLiNGA,-AM, resultat prin

pis,-EM sau * CANEPis,-EM, i chiar *CA-
II

metates din cmG(u)LA 'j alb. kUngzU :

napus,-um: alb. ksrp; vegl. kanuvo friul. cinghia, cigna sard

cengle ; it. ;

(comp. i kanapial); rtr. chanv\ ven. log. kfin^a; fr. sangle; prov. sengla:
kanevo, mant. kanaf i kanof., mii. cat. singla < cing(u)la comp. port. ;

kanev, romagn. kanuD, abr. kanev, cinho < cisg(u)lum dim. chingu (lar- j|

nap. kann§v§, cors. kanapu; fr. chan- nik-Bîrseanu, Doine 264); chinguli
vre; prov. canebe; cat. canem cît \\
Seodorescu, P. pop. 57; Tocilescu,
privete formele sp. canarno; port. at. 232) \ching {Po\\z\x Costinescu
1 ;

canamo, cânave i cneoe; sard log.

;

Tocilescu, Mat. 63), închinga „san-

kânnau, sard câmp. kânniu^ ele par gler" (comp. vit. cinghiare; sard log.
s reproduc pe *cannabum,*cannîbum, kfin^are, inkfin^are; fr. sangler: prov.
fr ca totui fonetismul lor fie s senglar; cat. cinglar) închingtur ;

absolut regulat. (Polizu) „action de sangler" des- ||

Der.: dim. cinepioar, zool. „linot" chinga „dessangler" (comp. fr.dessan-

(Marian, Omit. I, 396), bot. „eupato- gler nprov. descengl cat. descin-
; ;

rium cannabinum" bot. cînepoal, |

glar sard log, iskin^are) închingiui

;

„eupatorium cannabinum, agrimonia (Teodorescu, P. pop. 57) „sangler".

eupatoria" \\ctnepite, Sâlagiu cinepfi-
fin (Tribuna 1890, 45, 342) „chene- 351. încinge, vb. „ceindre, entourer,
vicre"; Slagiu cînipfiUiri (Tribu- ceinturer" || ir. ntâinze; megl. {a)n-
 ;

CINGE — 54 — CIREAE

inziri (pf. nin) < \\ iNciNGERE,-ciNxî, „disincantare, levare l'incanto", mant.

cîNCTTBi incignere\ fr. enceindre\
i!
it.
prov. encenher y încingere (^Biblia
1688, Gen. III, 7) „ceinture" încing-
toare^ t încinstoare (An. Car.) „cein-
ture" încinsoare (lorga, Studii VIII,
; detourner par une sorte d'enchan-
74) „bandage" încinstur (Polizu; ;
Cihac) „action de ceindre; ceinture".
mir. daskantar, cremon. deskant,
j[
mod. deskanter „svegliare, sdormen-
||
tare, scuotere"; vfr. deschanter „des-
enchanter, rompre un enchantement,
tement"*; prov. descantar (comp. sp.
desencantar) descintat „conjuration,
\\

incantation";oie5Cfw^ator„conjurateur,
352- Descinge, vb. „deceindre, oter
la ceinture " vr. — i detinge,
dial.
exorciseur"; descînttoare, descîntâ-
toreas „femme qui exorcise, qui fait
descinge ar. disindzire, disindzeare
||

guerir par des enchantements"; des-

(pi. disimu; part. disimtu) < dîs- ||

ciNGERE,-ciNxî,-ciNCTUM it. dîscignere;

cînttar, ar. discîntUur{Ddi[diVCiQ\.Ta)
„incantation, formule d'exorcisme".
||

fr. deceindre; cat. descenyir; sp. des-

cenir; port. descingir.
CÎNTEC {ctntic), sb. n. „chan-
357.

353. CÎNTA, vb. „chanter; jouer (d'un

son" megl. cgntic; ar. cîntic\\ trans.
II
—
instrument)" —
bucov. trans. Maramu- CÎNTECÂ, sb. f. „chanson".
re, Oani a se cînta „se lamenter, Lat. CANTICUM; CANTiCA,-AM.
pleurer (un mort)" || ir. cntâ ; megl. Alb. ksngt.
cântri'^ ar cîntare. Der.: dim. ctniecel(a\h. kandel'z; vit.
Lat. CAKTARE. canticello); cînteca (Marian, Sat. 341)
Alb. ktndon',YQg\. kantur; rtr. chan- trans. cîntecii (Lex. Bud.)||ar. ctw^t-
ter\ it. cantare\ sard log. kantare\ fr. care „chanter des chansons de ber-
chanter prov. cat. sp. port. cântar.
; ceau" descintec, ar. discîntic, trans.
II

Der. cîntare „ action de chanter, etc.

:
; descîntec (Lex. Bud.) „incantation;
chant" (prov. cântar); ar. cintat „en- formule d'exorcisme".
sorcele, instruit, savant " ctnttor, ;

adj. sb. „chanteur", f cînttoare (Bi- CIREAE, sb. f. „cerise" — trans.

358.
blia 1688, Esdra II, 66) „chanteuse", cera; bn. Mehedini sur§ — CI-
cînttori, m. pi. „chant des coqs, point RE, sb. m. „cerisier" —trans. cer;
du jour" (alb. kantttur comp. vsp. ; bn. Mehedini ^ufe megl. cirf, \\

cantadera); bucov. trans. cînttur cire; ar. cirea, cire.

„chant de mort, lamentation" cînt- '|
Lat. CERESiA,-AM (Schuchardt, Vok.
re, ctntreaf „ chanteur, chantre, I, 192; Densusianu, Hist.l.roum.I, 71),
chanteuse" (vfr. chanteresse „femme * CERESIUS,-UM < * CERESUS ( clas. CE- =
qui chante"; comp. prov. cantairitz). RASUs) în formele megl.
;
ar. c se i
354. Cîntat, sb. n. „chant" || comp. ar. explic prin asimilaiunea cu ur-
cîntat II
< CANTATUS,-UM sp. cantado. II
mtor.
Vegl. kris; rtr. tschirescha; it. ci-
355. încînta^vb. „enchanter, charmer, liegia, ciliegio; fr. cerise; prov. ce-
ravir" <I^X'ANTARE rtr. inchanter; it. ||
reisa; cat. cir era, cirer; sp. cereza,
încântare; sard log. inkantare; fr. e/i- cerezo; port. cereja.
chanter;^TO\. cat. sp. port. encantar\\ Der. : dim. cireel (ez. II, 8) ; ci-
mcm^^or„charmant,ravissant"(comp. reic (Cihac) „petite cerise ; feve
fr.enchanteur; sp. encantadero); in- sucree" î|megl. cirfc „cerise" cire- ij

cm^ifitra„enchantement, charme; la- sar, ciriar „ vendeur de cerises ;

mentation" (Tocilescu, Mat. 1552). juin", zool. „gros-bec" (Marian, Ornit.

356. Descînta, vb. „conjurer, exor- I, 416; comp. bulg. HepemfâpKa„coc-

ciser, detourner par des enchante- cothraustes vulgaris"), mold. cireef

ments, faire guerir par des enchante- i, prin disimilaia celui de al doilea
ments" || megl. discntari; ar. discin- r, cireel (Marian, Srb. I, 96) „juin",
tare\\< dîs-cant are (comp. excanta- megl. ciriar „vendeur de cerises;
r e „faire venir ou evoquer par des en- juin", zool. „gros-bec", ar. ciW^ar „ven-
chantements)" friul. disk'ant „sdor- ||
deur de cerises; juin" (rtr. tschiri-
mentire, smaliziare"; com. deskant scher; it. ciliegiaio; fr. cerisier; prov.
 CIRNA — 55 - CITE

cerier, surgier; cat. cir er er ; comp. que, comme; aussitot que; de sorte
port. cerejeira pentru înelesul de ;
que" II
ir. cât,ct^, câ, câte „combien
Juin", propr. „mois des cerises", (de)", ct „que (apres un compar.)";
comp. alb. Ufzrsor ^juin, juillet", vnap. megl. cgt, cgta, cgi, cgti „combien
Ion cerasiaro „juin") cireiu „cou- jj
(de); autant de"; ar. a^ „combien ;

leur de cerise"*. tant que; aussitot que".

Lat. QUASTUS,-A,-UM i QUANTUM, adv.,
CÎRNA, V. carne. de unde cîntu (pstrat în ar. niscîntu,
V. mai jos); dispariiunea lui n, ca i
CÎLE6I, V. ca. în atu, se explic prin influena lui iot
în construciunea tot * cînt > tot cît
359. CÎTIGA. vb. „ gagner vr. -^ — \
(v. atît).
trans. „obtenir, acquerir, prendre soin, Vegl. kont it.;quanto sard log. ;

soigner" (Tiktin; An. Car.; Wgjb. IV, kantu ; fr. quant prov. qiiant, cant
; ;

328); vr. trans. a se cîtiga „se soucier, cat. quant: sp. cuanto, cuan.
"
s'inquieter" se lamenter
, Slagiu „ Der. bn. Mehedini,Serbia cita, ctto
:

(Tribuna 1890, 342); vr. mold. ctliga. „un peu" (WgJb. III, 319; VII, 84; Vi-
|[ar. câtigare «prendre soin, faire at- ciu, Glos. 27), ir. câta „autant rien", ;

tention,, se soucier". meg\.cgtay,autcint'' cHii{de) „aussi...

Lat. CÂTIGARE „reprimander, pu- que possible-, -fcj^a^ cti cîte cît
nir; corriger contenir, resserrer";:
'
„autant que, tous ceux que" j
[al) cite-
diferitele accepiuni ale cuvîntului quantieme" f cî-
lea, {a) cît{e)a „le (la) j

romînesc cît i ale corespunztoarelor tinâ (Gaster) „quantite" y cîtuial i|

romanice se explic din încruciarea (Tiktin) „quote-part, quotite" cîtime, i|

înelesului activ al verbului: „punir — câtâime „quantite", formaiuni nou

—
||

reprimander, blâmer corriger — decît „que (apres un compar.); mais,

instruire — maîtriser, contenir, se ren- ;
seulement", ar. dicit „que (apres un
dre maître de —
obtenir, acquerir, compar.); cependant" i«ct^ „de sorte ji

gagner", cu înelesurile desvoltate de que" Ij nici-cît „point du tout" ij cîtva, cî-

verbul reflexiv: „se punir se tour- — tva,ciiva,citeva „quelque(s), quelques
menter, s'inquieter —
se soucier. pren- un(e)s", megl. cgtiva „quelques unes";
dre soin, s'occuper de insister, sol- — cîtva, cîtva, etc. „ quelque(s) "
—
||

liciter tenter, vouloir seduire, cher- ori-ctt, ori-i-cît, f oare- cît, yvare-cît
cher a gagner". \
„n'importe combien, quelque (... que)"
(pentru aceste compuse, v. Oar,
Rtr. chastier; it. câtigare, gasti-
Vrea) f nechit, y nichit, t ni.chiel
gare\ sard câmp. kastiai: fr. châtier; j

„un peu", ar. niscîntu, nîscîntii „un

prov. castiar cat. sp. port. castiqar.
!

;
peu, quelques" (v. ti) de-a'n cîtelea,
Der.: cîtig „gain, profit, benefice"
loc. adv. „detoutes ses forces, autant
(rtr. chastih; it. gastigo: sard câmp.
kâstiii; vfr. chasti „avertissement, in- :
que possible".
struction, reprimande châtiment"; ,
362. CITE, prep. „â (distributif),
prov. castic cat. castich sp. port.
; ;
par" ;{cîte) doi cîte doi „deux â deux"
castigo) vr. câtig (Paliia.Gen.XLV.
\\

ar. cîte.
1 1 ; L, 21 ; Exod. II, 25; Hasdeu, Cuv. II

Lat. CATA (=gr. xatâ; cf. Densu-

d. btr. II, 123; An. Car.), ar. -- „souci,
sianu, Hist. roum. I, 163); prin po-
1.
soin" ctigos ) „lucratif" (Po- (ar. -- I

'

siia lui ca aton în fras cat a deve-

lizu; Barcianu),
„industrius, sollers"
nit * câta, de unde câte (pstrat în
(An. CaT.)\-\ a seîncîtiga iTikim) „se
,

adv. ctelin, v. mai jos) sub influena

soucier, s'inquieter".
prep. terminate în -e (cf. câtre), i
Cîtigtor, adj. sb. „gagnant,
360. '

apoi cîte prin confusiune cu cît(e).

t procurator" i^An. Car.) < castîga- |
It. cadaiino, cad-iino (comp. pis.
TORIUS,-A,-UM. cate-uno): sard log. kada\ vfr. che{un);
prov. cada (cada dos, cada tres); cat.
361. CIT, CITA, adj. pron. interog. sp. port. cada.
i rel. „combien (de)"; nom.-ac. pi. Der.: cîteodatâ „parfois" 1|
ctinel^
cf/i, cite ; gen.-dat. pi. cîtor; adv. „tant trans. chitinel (Reteganul, Pov. pop.
 CIUMA — 56 CLIDE

111; lorga, Studii XII, 236), f ctelin^ port. crivo < *cribum lomb. kribi; fr. ;

-fctelinru (Cod. Vor.), cUliru (Has- crible < criblum sard log. kiliru, câmp. 1|

deu, Cuv. d. btr. II, 190), trans. Oani ciliru, sass. kuliru < cirebrum (atestat
chitilin (Reteganul, ibid. IA lorga, ibid.
; în CGL.V,10, 59, i Dioscoride Longob.,
52;BSF. II, 81), megl. ctelin „petit â cf. Rom. F. XIV, 610).
petit"<c^e-f Ziw „doucement", resultat Der. dim. ciurior (Marian, Srb. II,
:

din construciunea cate lin cate lin 123) ciurel (Marian, Srb. III, 31 7; No-
;

(Paliia, Exod. XXIII, 30) „peu â peu«, vacovici, Folclor. 171 Tocilescu, Mat. ;

cu care comp. {cîte) puin ctfe puin 151 1 Mîndrescu, Lit. pop. 240; Wgjb.
;

„peu a peu metatesa în ctinel, etc.

; IV, 332; Gr. n. 88) „petit crible; sorte
s'a produs sub influena lui încetinel, de broderie a jour; sorte de voilette"
puinei, etc. tot sub înrîurirea aces-
; (comp. c r i b e 1 1 u > it. crivello prov. m ;

tora, ctinel a cptat funciunea ad- cruvel; sp. cribillo, garbillo; cf i vfr.
jectival, formîndu-i un fem. ctinic criblel); bn. sura „sorte de couloire,
(Tiktin); dim. ctinelu (Tiktin), j c- passoire" ciurui „passer au crible,
i|

tinehiel (Dosoftei, V. Sf. Dec. 25) cribler, trouer; couler (comme d'un
„tout doucement" megl. cterg „ra-
j|
crible)". Maramure cmrt (iplea, P.
pidement, vite " < cate + rg. pop. 107) „couler (comme d'un crible)" ;

ciuruit „crible, troue; criblage"; ciu-

363. CÎUMÂ, sb. f. ar. „sommet de la ruitor „cribleur"; ciuruitur „cri-
tete" (Vlaho-Clisura) „flocon de laine,
;
blure"; ciuruial „criblage, criblura".
touffe de cheveux, toupet" (Laurian-
365. Ciurar, sb. m. „criblier, fabricant
Massim, Glos. 169); „bouton, enflure"
(Weigand, Arom. II, 234); megl. cium
de cribles" <
ciBRARiuSrUM, disimi- *

lat din CRîBRARius comp. fr. criblier,

„flocon de laine". II

sp. cribero ciurri (Lex.Bud.) „fem-

Lat. cyMA,-AM „tendron, cceur de
\\

certaines plantes" (=gr. v.Dixa), ros-

me du criblier".

tit *k'uma, de unde *kiuma > 366. Ciura, vb. „cribler, passer au
cium; comp. jur, giur < * g u r u m i crible; trouer" < *cîbrare, disimilat
< GYRUM [Pucariu, Con v. lit. XXXVII, din CRIBRARE II
comp. lomb. kribjâ; fr.

600]. cribler; sp. cribar; port. crivar <

*cri-
Alb. kfimB, kfum „Haar; haarartiger BLARE, * CRîBARE Bihor ||
ciurut (Con V.
Wasserwurm; Art Geschwur"; dalm. lit. XX, 1007) „ourle â jour"; bn. Mu-
kima; it. cima{comp. Val Soana hiim, rtur „sorte de broderie â jour" în- jj

canaves anhiima „in cima") sard ; durat (Tocilescu, Mat. 797) „troue,
log. kima; fr. cime; prov. sima; sp. perce".
cima{comp. cat. cim), toate cu înelesul
de „sommet", în parte i „rejeton". 367. CL'IDE, vb. ir., ar, cVidire, cVi-
Der. megl. cîumulig „tumeur sur
: deare cVi) „(en)fermer,(en)clore".
(pf.
la tete; touffe de laine". Lat. CLUDERE, CLUSÎ, CLUSUM (= CLAU-
DERE), refcut dup compusul inclu-
364. CIUR, sb. n. „crible, tamis; tam- dere; pentru trecerea lui -iu- la i, cf.
bour (â broderie) bonnet, deuxieme
;
închide.
estomac des ruminants" ir. tsur, ||
Rtr. cludir; it. chiudere fr. clore
megl. ciur i ar. tir „crible".
\\ ;

prov. claure; cat. cloure< claudere,

Lat. ciBRUM (atestat în CGL. V, 59),
Der.: ar. cl'idu {Dalametra) „arti-
disimilat din crîbrum; disimilarea s'a
culation" ir. zacVide „(en)fermer,
||

întîmplat de sigur întîi în derivatele

(en)clore.
CRIBRARE, CRIBRARIUS, CtC, UUdC -R- pU-
tea mai uor s dispar, fiind în si- 368. închide, vb. „(en)fermer, (en)-
lab aton ;
parte din formele cores- clore";a se închide „s'(en)fermer, de-
punztoare romanice postuleaz *cri- venir fonce"— vr. bn. pf. închis \\ ir.
BUM (cf. CRiBUS, CGL. V, 495), prin ncVide megl. ancl'idiri; ar. n cVi-
;

disimilarea normal a de al doi-

celui dire, ncVideare (pf. ncli) || < inclu-
lea -R- aflat în silab aton, i criblum dere,-usî,-usum; reducerea lui iu la i
(cf. Rom. XXXII, 454). s'a întîmplat întîi în formele în care
Sic. cal. krivu, nap. kriv§; sp. cribo; silaba -*chiu- era aton, în special la
 CL'IDE - 57 - COADA

derivate it. inchiudere; sard log. in-

||
quere, ci format cu prefixul de ori"
kluire prov. enclaure; cat. encloure
\\
gine bulg. pri-, comp. bulg. npnBapaMX
<iN-CLAUDERE închidere „action de
|| „faire cuire entierement").
fermer, etc. fermeture, cloture, de-
;

tention"; închis, adj. „(en)ferme, (en)- 371. Cuptor, sb. n. „four, fournaise;
juillet" II ir. coptor; ar. cuptor „four'' || <
clos, fonce", sb. „fermeture" închi- ;

zturâ „fermeture, barrage", fînchi- COCTORIUM (Dioscoride Longob., Rom.F.

stur „clausio" (An. Car.; comp. vfr. XIV, 609) abr. kuttur§ „paiolo" (comp.
;|

encloseiire „enclos, enceinte, cloture"): Campobasso k§ttora „caldaia", Mise.

închiztor (Cihac),adj. sb. „qui ferme, Ascoli, 404) dim. cuptora cuptorel ;

etc." închiztoare {An. Car.; Cihac; (Polizu; abr. kuttreUe „secchia di ra-
;

Barcianu) „fermeture" I
închisoare, me"); bn. cap^or^Y» iCtan, Pov. III.
ar. ncl'isoare „prison". 69, 70 Viciu, Glos. 38) trans. cuptori
;
i|

(Viciu, Glos. 38) „voute ouTon place le

369. Deschide (deschide), vb. „ouvrir" cercueil"|jCMp^ori^e„tfournil"(Iorga,
a se deschide „s'ouvrir, s'eclaircir" —;

Doc. Callim. I, 431), trans. „maison

vr. pf deschis, bn. dzechi || ir. res- dont Ies murs n'ont pas encore ete
cVideicM înlocuirea prefixului); megl. crepis" (Viciu, Glos. 38) coptori (Tik- (j

dicl'idire; ar. dicl'idire,dicl'ideare, tin; Polizu), cop^ora(Costinescu) „creu-

(pf. dicVi) ii DISCLUDERE,-USÎ,-USOI|| it. ser en dessous, caver"; coptor eal
dischiudere',YÎT. deselor e, val. diskliir; (Costinescu) „creusementen dessous"
prov. desclaure; cat. descloure des- '\<

coptoroit (Barcianu) „caverneux".

II

chidere „ouverture'' deschis, adj. .,ou- ;

f. „cuisson, gteau"
372. Coptur, sb.
vert,sincere,clair";adv.„ouvertement,
clairement"; sb. „ouverture ;eclair- (Tiktin; lorga. Studii VIII, 30; Ma-
cissement" (Letop. I, 387); han. dechi- rian, Nunta 510); „abces, pus" || ar. cup-
dztoare „apertorium, clavis" (An. tur „pus" II < cocTURA,-AM sard log. ]i

Car.), ar. dicVidzîtoari (Dalametra) kottura vfr. cuiture „cuisson, brulure

;

„clef" deschiztur, ax- dicl'idzîtur

;
d'une plaie, bouton de feu"; prov. coi-
(Dalametra) „ouverture, fente". tura; sp. cochura coptori (Jipescu, jj

Opinc. 161) „former du pus, ronger".

COACE, vb. „cuire, murir" vr.
370. — 373. Scoace, vb. „faire cuire entiere-
bn. cops II ir. cotâe\ megl. coairi
pf. ment" <*ExcocERE (=clas. excoquere)
{ pf. cops ) ar. coaire, cueare ( pf.
;
abr. skoce vfr. (numai part.) escuit
;

copu). „tout fait cuit" ; prov. escoisser ; sp.

Lat. cocERE, coxl, cocTtTM ( clas. = escocer.
COQUERE, cf. Densusianu, Hist. 1. roum.
I, 149). 374. COADA, sb. f. „queue,natte, man-
Vegl. kukro; rtr. couscher; it. coa- che (d'une hache), poignee"; pi. coade
cere; sard log. kogere; fr. cuire; prov. „criblure" cod^; megl. ar. coad.
jj ir.

cozer; cat. coure; sp. cocer; port. cozer. (= clas. cauda).

Lat. coDA,-AM
Der.: coc „pate, colle de farine", Vegl. kauda; rtr. cua; it. coda; sard
trans. coac, coc (Viciu, Glos. 33; Re- log. koa fr. queue
: prov. cat. coa ; ;

teganul, Pov. ard. III, 33, 35) „pate, vsp. coa.

petit pain, tourte" (cat. coca); dim. co- Der.: dim.codi, megl. cudi, ar .

cu (Tocilescu, Mat. 814) „petit pain" cudi (Dalametra) „croupion"; codi-

\\copt ,.cuit, mur action de cuire, etc."
; soar{Lex. Bud.; Polizu; Barcianu);
II
(Paliia^ Gen. XL, 1, 2, 5, 16,
coctor bot. codiuc „mj'^osurus minimus"
22; XLI, 10; Exod. VIII, 3; Reteganul, II
augm. codai i
codaae (Polizu) co- |Î

Pov. ard. III, 66; Daul, Col. 54), adj. sb.
„qui fait cuire, boulanger" cocrit
(Gr. n. 220) „dîme prelevee par le
proprietaire sur le maîs cuit par Ies
paysans avânt la recolte" rscoace
din „laine de la queue des brebis,
li
couaille" (Tiktin), „criblure" (comp.
sard log. koale „rimasuglio, ii residuo
del grano nell'aia"), bot. „alopecu-
||
rus pratensis" trans. codie (Viciu, Ij

„faire cuire entierement" megl. ar. ||

Glos. 34) „pârtie posterieure du four"
(Dalametra) pricoairi „faire cuire I
codi rite, coderite, codrite, cod-
entierement" (probabil nu perco- rîte (Molnar, Gram. 84), codarite{Re-
 COADA 58 - COARDA

teganul, Bibi. pop. 30), coderic i I

377. COAM, sb. f. „criniere, cheve-
codric (Tiktin: Novocavoci, Fo'c- lure; faîte"||ir. com^; ar. coam.
lor. 163), ban. codorie „manche (d'un Lat. COMA,-AM.
I

fouet, d'une hache)" codirl (Tiktin; |!

I
Alb. komt (Christophorides, 161);
Jipescu, Opinc. 151), codtrl „ran- it.sard câmp. prov. vsp. port. coma.
cher de derriere d'une charrette; le Der.: dim. corni (Tocilescu, Mat.
dernier d'un groupe" (Tiktin); codîr- 1467 ) comuoar ( Cihac j f comos
;
jj

la „le dernier" coda „qui est â la ]|

(Tiktin) „muni d'une longue criniere".
queue, le dernier, misereux" codaci |j

„qui a une longue queue, qui est â la 378. COAPSA, sb. f. , hanche " —
queue; qui hesite, couard" codac ||
t coafs{Fs. Sch. XLIV,4) ar. coaps. ||
(Barcianu) „couard" \\codan „qui a une
Lat. C0XA,-AM.
longue queue; qui est â Ia queue, le
Alb. kofst; dalm. kopsa; rtr. cossa;
dernier", codan, codeanc (Tiktin),
abr. kosse sard log. kosa; fr. cuisse;
corfa^sc (Mehedini) Jeunefille", dim.
;

prov. cueissa; (cat. cuxa; port. co.xa).

codanei, codna, codnic i cod-
nac (Tiktin), codonac (Jipescu, O-
pinc. 123)11 coc?arm^(Cihac; Barcianu) 379. Copsar, sb. n. „pârtie du har-
„qui a une queue" ar. codus (Dala- nais" (Dame, Term.; Barcianu) < co-
||

metra) „qui est â la queue, le dernier" XALE „ceinture" presena lui ps (x ;

coade „caudatus" (An. Car.), mere

II
înainte de accent trebuia dea s) s
coadee (Pan\u) „variete de pommes" se explic prin influena lui coaps.
||

Codea „un des noms populaires du dia-

ble" Vrancea Scele codi „tondre
II
, 380. COARD, sb. f. „corde, tendon ;
la laine de la queue"; a se codi „he- sarment de vigne; ressort; traverse du
siter, tergiverser, rechigner"; codire, toit des maisons de campagne tra- ;

codeal, coditur „hesitation, tergi- verse qui relie Ies bras de l'armon;
versation"; coditor, codelnic (Tiktin) planchette de la hotte des cheminees**
„hesitant,quicherche des pretextes" ||
(Romanai). •

codolat (Polizu) „avec une queue e- Lat. CHORDA,-AM.

paisse" zool. cod{o)ro (Marian, Or-
1'

Vegi. kuard; rtr. it. corda; sard log.

nit. I, 258) „rouge-queue" (format, ca korda; fr. corde; prov, cat. corda sp. ;

i precedentul, dup codalb) codo- \\

cuerda; port. corda; pentru înelesul
batur, V. Bate. de „tendon" care apare i în rtr. lomb.
Impr. rut. KOjl.a „Hutbnder", KOji;am
: cat. sp. port., cf. Zauner, Korpert. 352.
„Brautfuhrer"; ung. koda (Szinnyei). Der. dim. cordi (Burada, Dobr. 87)
:

corzar „scie â main" (Dame, Term.);

375. Codat, adj. „qui a une queue II

cor dar „morceau de bois qui sert â

allonge" < *codatus,-a,-um (= clas. cau- raidir la corde de la scie, garrot" (Da-
datus) fr. coue codat, trans. codaci
II

(cu schimbare de sufix), sb. m. „ver

II
me, Term.; it. cordaio; fr. cordier),
6.\m,cordra(T\\^im)\\cord€nci{\)ame,
du fromage, du lard" (Marian, Insect.
Term.; Tiktin) „piece d'arret au me-
7,91 Viciu, Glos. 34).
;
tier de tisserand" cordi „oblique-
376. Codalb {cudalb), adj. „qui a la ment, de travers (regarder qqn
||

— )''

queue blanche â l'extremite, qui a des cordat (Barcianu) „en forme de fau-
II

tresses blondes" || ar.cudalb (Mihi- cille, recourbe" a se cordi (Cihac)||

leanu) „petit oiseauâ la queue blanche" „se contracter" \\lncoi'da „tendre, ban-
< coDA-ALBUS,-A,-UM||sard \og.koarbu; der", a se încorda „faire un effort, se
comp. Pirano kodalbola „piccblo cros- raidir" {a\b.ngor^; it.incordare; sard
taceo che vive nella nielma" i for- log. inkordare vfr. enoorder, sav.
;

maiunea analogei sard câmp. pear- numai part. a/? /rorr/â ,fatigue" prov. ;

bu, sp. pialbo^^'ixn. cudalbei {M.?iTidin, cat. sp. encordar) incor dator, adj. sb. ;

Dese. 31; Tocilescu, Mat. 1489; Gas- „qui tend,etc. "(Cihac), „garrot" (Dame,
ter); cudlbior, cudlbean, codlbi Term.); încordiur „action de ten-
i cudlbi (Marian, Dese. 31 Ornit. I, ; dre. etc." (Cihac), „spasme" (Odobescu,
258; Jipescu, Opinc. 49), codlbiu {Da- Scrierii, 174; it. incordatnra; sard m-
me) \codlbi „blemir, rester confus". kordadura) descorda (Tocilescu, Mat.
\\
 COASE
573) „detendre" decor cler
(fr.
descourd ; cat. descordar).
381. COASE, vb. „coudre"
megl. coasiri; ar. coasire, cuseare.
Lat. cosERE, CGL. V, 514(==clas. con-
suere), prin cderea lui n reduce-
rea hiatului *cosuo>coso.
Vegl. koser; ven. kiiser, vie. hu-
sar e, cremon. koser. Val Soana keudre,
bol. kuser, nap. kosere, sic. kusiri; fr.
coudre; prov. sp. port. coser rtr. cw-
5tr; it. cucire; sard log. kosire; cat.
cusir< *cosîRE.
Der.: cwsw^ „couture"; ciistor(Lex.
Mard.; Dame), rcostorlu (Cantemir,
Ist. ier. 252; „couturier**, casatoare
(Barcianu), cusâtoreasâ, trans. custo-
rifâ „couturiere"; custorie „metier de
couturiere, atelier de couture" cus-
tur, ar. - i cusutur „couture" (it.
costura, cremon. kusadura, berg. kus-
diira, Lecce kusetura fr. couture
prov. cat. sp. port. costura; vsp. port.
cosedura toate aceste forme roma-
;
nice sînt de o parte formaiuni nou,
de alt parte reproduc un derivat
''co(n)sutura; comp. rtr. cusdiira; it.
cucitura sard log. kosidura cat. cu-
; ;
sidura \\ha.T\. procoase „recoudre"
descoase, ar. discoasire i discuseare
-decoudre", fig. „interroger, tirer Ies
vers du nez â qqn*" (ver. deskosar,
mant. daskosar, cremon. deskoser,
mod. deskuser, piac. daskus fr. de-
coudre: prov. sp. port. descoser; comp.
friul. diskusl; it. discucire; cat. des-
cusir); descusut „action de decou-
dre"; descustur, ar. discusutur
„decouture" (ver. deskosidura; fr. de-
coufure sp. port. descosedura; comp.
;
cat. descosidura).
382. COASIN (bn.),
museaude couleur rougeâtre(enparl.
d'une brebis"; Liuba-Iana, 111, îl dau
numai ca nume de oaie) || megl. ar.
coain „ayant des taches rougeâtres
sur la tete (en pari. des brebis)".
Lat. coccîNUS, - A, - UM „d'ecarlate"
[Candrea, Conson. 65].
Rtr. cotschen.
383. COASTA, sb. f. ,c6te"
megl. ar. coast.
Lat. C0STA,-AM.
Vegl. kuast; rtr. it. costa; sard kosta;
59 - CODRU
; nprov. fr. cote; prov. cat. costa; sp. cuesta;
port. costa.
Der. : dim. costi ; costioar ; ar.
||
ir. cose, custic (Dalametra) costi, costie „ co-
Ji
teau, pente"; costi (Dame, Term.) „ti-
rant de volee" costiat (Tiktin ez. II,
; ;
i 224; Tocilescu, Mat. 1351 Voronca, ;
Dat. cred. 408) „en pente, en biais" |[
costi y^Qn pente, obliquement, de cote*.
384. CODRU, sb. m. „ 1 ^ morceau, quar-
— 3^7portion de
tier (depain); 2^foret
I
terre" (Tiktin; lorga, Studii VII, 33);
4<^t«iîiontagne" ||ir.coci?rii „montagne";
megl. codru „morceau carre do g-
teau; place situee au milieu d'un
village ou Ies paysans se rassem-
blent", pi. coduri „tourte avec des le-
gumes"; ar. codru, codur „quartier de
pain, morceau carre de gteau; place
;
d'un village; foret, montagne".
; ;
Lat. * QUODRUM (=clas. quadrum)
„carre" [Densusianu, Rom. XXVIII,
62; cf. H. Pedersen, Zs. vergi. Sprach-
forsch. XL, 213], cu schimbarea lui a
în o neexplicat înc, dar care apare
i în forme înrudite cu acest cuvînt
(cf. Densusianu, Hist. 1. roum. 1, 7 ); cît 1
despre înelesul de sub 2°, el se explic
P
admiînd c s'a zis întîi „codru de p-
dure^ codrul pdurii" (comp. codru de
loc, lorga, Studii VI, 496; VII, 274; XIV,
75; Doc. Cantacuzino, 32; tefulescu,
;
Gorjul, 208) i pe urm
cuvîntul s'a iso-
lat cu accepiunea special de „loc aco-
perit de pdure", lucru uor de îneles
cînd ne gîndim ia vieaa în muni a
Romînilor; înelesul de „montagne"
poate s
fie influenat de acela al for-
mei albanese (v. mai jos), dar se poate
sase fi desvoltat în romînete,prin tre-
cerea semantic fireasc „ loc aco- :
adj. „ayant le perit de pdure > munte" (i aici de
sigur nu trebue pierdut din vedere
traiul înmuni al Romînilor i Albane-
silor);comp. într'un document (lorga,
Studii, VII, 21) acest codru poal de
:
munte (de altfel aceiai asociare de
înelesuri se întîlnete în bulg. sîrb.
gora, ceh hora „montagne, foret").
Comp. rtr. queder; it. quadro; nprov.
caire (pentru înelesurile romîneti,
|| ir. costp; comp. un caire de pan ..un chanteau
de pain", un caire de ben „un coin de
terre", i mai interesant înc semni-
ficaiunea pe care o mai are caire de
 COI 60 — COPERI

^motte de terre" i acelea pe care le cobrir; cat. sp. cubrir; port. cobrir.
d Chabrand, Patois du Queyras, 6, de Der.: coperit „action de couvrir;
„ lieu resserre entre des ravins, des ttoit,abri,protection"(Ps.Sch.XXVI,
montagnes, des forets"); sp. cuadro; 5, 6 XXX, 21 CIV, 39); megl. cupirit
; ;

"
port. quadro fr. querre < quadra.
1| „ toit, couvercle" coperitor „ couvreur
;

Der.: dim. bân. codru (Wg]b. III, (Barcianu), f rprotecteur" (Ps. Sch.
318); codrule; codricel i codrior LXX, 6; CLII, 10; Coresi,Ps. XXVII,
(Tiktin)||bot. codroi, ban. condron «me- 23; comp. coopertorium; dalm.
lamp3'rum arvense" codrean (Tiktin ) ||
copertur it. copertoio sard câmp. ko-
; ;

„de toret, forestier", bn. (Wgjb. III,
318) „garde-bois, fhabitantdes forets"
II
codresc (Tiktin) „de foret" codri
beridori; nprov. cubertouiro; cat. cu-
bertora); coperitur „action de cou-
jj
vrir" (it. copritura; vfr. couvreure) \\

„glouton". coperi „toit, couvercle, enveloppe",

Impr.: alb. kodrt „Hiigel" (cf. Pe- Dolj coport (Gr. n. 55) „couverture" ||

dersen. Zs. vergi. Sprachforsch. XL, încoperi ( Romanai ) ar. ancuperi ,

212V (Weigand,01ympo-Wal. 123) „couvrir"

(vfr. encouvrir sp. encubrir port. en-
; ;

385. COI, sb. n. „testicule" || ir. coV; cobrir); tncoperi (Romanai) „toit;
ar. col'a. couverture, couvercle".
Lat. COLEUS,-UM.
388. Coperemînt, sb. n. „toit, couver-
Vfr. prov. coil it coglia; sard log.
ture, f protection, abri" (Ps. Sch. CXX,
\\

koza fr. couille < * colea.

Coresi, Ps. XXX, 48 CXX, 7) ||
;
5 ; ;
Der. coios (Bobb Lex. Bud. Polizu)
megl. cupirimint || < co(o)perîmentu]vi
: ; ;

„ hernieux " jcoian „ testiculosus "

||
it. coprimento\ sard log. koberimentu
(An. Car.). II ;

port. cobrimento.

386. COMÎNDA, vb. „donner un repas 389. Acoperi, vb. „couvrir, abriter,
en l'honneur d'un mort, soigner un cacher" || ar. acupirire.
mort, rendre Ies derniers devoirs" Lat. ac-co(o)perîre.
— t cuminda „sacrifier". Der.: acoperit^ adj. y „hypocrite"
Lat. COMMANDARE, Arch. lat. Lex. (Gaster), sb, „action de couvrir, etc,
XII, 40 (= clas. commendare) „confier,
recommander"; înelesurile romîneti
t toit, abri" (Ps. Sch. XVII, 12); ar.
acoperit ( Weigand, Arom u. Bulg. 84) .

se explic prin fasele semantice: „re- „toit"; acoperitor, 3.di].sh. „qui couvre,
commander qqn aux dieux " (comp. etc, couYreur'', acoperitoare „couver-
la Tacit commendare aliquem diis), ture, couvercle"; acqpertVwr, ar. acu-
„recommander qqn aux dieux par un piritur „action de couvrir, couver-
sacrifice > sacrifier", i mai în spe- ture" acoperemînt, ar. acupirimindu
II

cial: „recommander qqn aux dieux (Dalametra) „toit, couverture, couver-

apres la mort" ;cuvîntul este o urm cle" acoperi „toit, couvercle, en-
II

din cultul pgîn. veloppe".

Der.: comîndare, comînd {cumînd,
Tiktin; Hasdeu 2171; An. (])ar.), co- 390. Descoperi, vb. „decouvrir,devoi-
mtnd (Tiktin; Sbiera, Pov. 1,11), co- ler, divulguer" || ir.rescoperi (prin
mîndat, comindar (Tiktin) „repas fu- înlocuirea lui des- cu res-)\ ar. dis-
nebre, derniers devoirs, obseques" cupirire.
(în An. Car. tradus prin „exequise"), Lat. DiSC0(0)PERÎRE.
f cumtndare „sacrifice". It. discoprire fr. decouorir; prov. ;

descobrir; cat. sp. descubrir port. ;

CONTENI, V. inea. descobrir (comp. rtr. scoprir; it. sco-

prire; sard log. iskoberrere).
387. COPERI, vb. „couvrir, abriter, Per.: descoperire „action de decou-
cacher" || ir. coperi; megl. cupiriri; ar. vrir, etc, decou verte" descoperit „ac- ;

cupirire. tion de decouvrir", etc, f descuperit

Lat. C0(0)PERiRE. (Cod. Vor.) „revelation"; descoperitor,
Vegl. koprer\ rtr. covrir\ it. coprire\ adj. sb. „qui decouvre, decouvreur":
sard log. hfberrere; fr. couvrir; prov. descoperitur „action de decouvrir,
 ,

COPLEI — 61 — CORN

f revelation" (Coresi, Tetr. Luca II, Densusianu, Hist. 1. roum. 1, 103 (= clas.
32 vfr. descoverture „ decouverte "
; ; CORVUS).
prov. descobertura) f descoperemînt\\
Alb. korp; vegl. kuarb; vit. corbo,
(Biblia, 1688, lez.XL, 15, 16, 20; XLVII, ven. korbo vsard (St. Sass.) corbu ;
;

1) „devant d'une maison, endroit de- vfr. corp; prov. cat. cor6 ||rtr. corv;
couvert" (port, descobrimento). it. corvo; sard log. korvu; sp. cuereo;

port. corvo < corvus.

391. COPLEI, vb. „couvrir entiere- Der.: ar. corb, coarbâ „noir, mal-
ment, inonder, etouffer, accabler". heureux"; coarbâ (Marian, Ornit. II,
Lat. * COMPLEXÎRE (cf. complexare) 17; iplea, P. pop. 107) „femeile du
<C0MPLEXus [Tiktin, Wb.]; înelesul corbeau" (alb. korbt; vfr. corbe; port.
romînesc se explic bine din acela de corva) dim. corbior; corbuor; cor-
II

„entourer, presser, serrer" pe care-1 bule i corbulean (Marian, Ornit. II,

avea complector; forma regulat 16); corbu'.corbitâ (Dosoftei, Ps. vers.
ar trebui s
fie cuplei, dar u a fost 83; Marian, Ornit. II, 17) ||Oani Cor-
înlocuit cu o ca în alte cauri (comp. boîe (BSF. II, 81) „nom donne â une
coprinde). chevre noire " corboaic „ femeile ;

Der. copleeal i copleitur (Cos-

: du corbeau" corbiu i corbos (Tik- l|

tinescu) „aflfaissement". tin) „noir comme le corbeau" cor-

||

beasc (Dame, Term.) „variete de rai-

392. CORASTÂ {corastr, curast, sin" (comp. it. cor bina „dunkle Trau-
curastrâ, colastr^ coi'aslâ), sh.f. „co- be") li
ar. curbian „malheureux" ||
ar.
lostrum, premier lait apres la deli- curbisiri (Dalametra) „rendre mal-
vrance" || megl. gulastr; ar. curas- heureux".
trâ, culastrâ (Papahagi, Mat. -167). Impr.: ngrec. x6pu.TCoo „Bezeichnung
Lat. * COLASTRA, -AM (=clas. COLOSTRA), einer schwarzen Ziege" (Murnu, Rum.
prin schimbare de sufix sub influena Lehnw. 29).
cuvintelor în -aster (Candrea, Rev. ist.
arh. VIII, 76 schimbare de sufix pre-
;
394. CORNS m. „cornouiller"sb. ||
ir.

supune i astur. kuliestru < * coles- megl. corn cornu. ; ar.

TRUM ; Meyer-Liibke, Wien. St. XXV, Lat. CORNUSj-UM.
104); forma regulat este curastrâ, din Der.:coa7*/2«(ar. '-' Dalametra) „sorte
care în urma cderei r prin di- lui de raisin" megl.~„cornouille"; dim.
;

similaiune curastâ tot prin disimi- ;

cornia (Tiktin) , variete de raisin" ||

laiune {r-r>l-r, r-r>r-l) se explic cornet „endroit plante de cornouillers".

colastr i coraslâ ( < * corastlâ, cu
cderea lui t între 5 i l)\ trecerea lui 395. CORN-, sb. n. „corne, cor, trom-
c la ^ în meglenit e neexplicat. pette, mancheron (de la charrue); an-
Cova\).a.\h. kulostrz\ friul. kajost§ it. ;
gle, coin croissant"
; trans. Bihor —
colostra, colostro; sardkolost(r)u,kolo- (Viciu, Glos. 36; Rev. cr.-lit. IV, 142)
stra; sp. calostro ; port costro, crosto „poteau cornier d'une maison" || ir.
< COLOSTRUM, COLOSTRA. corn; megl. ar. cornu.
Der.: a se corâsli, a se corâslui Lat. CORNU „corne, cor, bout, pointe".
„tourner (en pari. du lait*'). Yegl.kuarn; rtr. chiiern; it. como;
Impr. rut. KOJiacTpa, KyjiacTpa, Ky- sard log. korru; fr. cor; prov. cat.
:
corn; sp. cuerno; înelesul de „coin,
pacTpa, KyBacTpa, KyjiencTpa „Biest- angle" se întîlnete în vfr. nprov. i
milch*; bulg. KOJiacTpa, Ky.iacxpa; cat.; comp. i sp. cuernezuelo.
slov. kurastva pol. kutastra; mor.
;
Der. dim. cornule cornurel (Dame
: ; ;

kurastra; ung. gulszt(r)a, gujesz-
tra, gulesztra, gurâszta, gurzda,
kurâszlâ, kurâsztraiSzinnyei); ngrec.
xooXidotpa (Murnu, Rum. Lehnw.
Tocilescu, Mat. 365); cornior, bot.„ ce-
ratocephalusorthoceras,lycopodium",
pi. cornioare (Sevastos, Nunta, 137)
29). „caroubes" cornia^ mai întrebuinat
;

pi. cornie Cornea „nom populaire

||

393. CORB, sb. m. „corbeau" || ir. du diable" [corneei „poire â poudre,

megl. ar. corb. nom populaire du diable" (Rdulescu-
Lat. C0RBUS,-UM, Rom. XXVII, 184; Codin, Cuv. Muc. 21) trans. cornenci II
 CORN — 62 ~ COT

.(Viciu, Glos. 36) „lucane" comici || Impr. alb. ktrutz „gehorntes Schaf"
: :

cornet â boudin; celui qui conduit la

,, rut. KOpHYTa „mit Hornern"; pol. /c«r-
charrue" (Tiktin) Hcor^ac (Marian, In- nuty, kurnasisty mor. kornuta, kur- :

sect. 35) „lucane" cornaci „qui a de

j|
nota (Miklosich, Wander. 23); ngrec.
longuescornes" (Dame, Terni.), „celui xoDouta „gehorntes Schaf (Murnu,
qui conduit la charrue" (Tiktin) „son- Rum. Lehnw. 29).
neur du cor" (Costinescu), bot. „trapa
natans" cornar „celui qui conduit la
|i
398. COROMBÂ, sb.f. „prunelle" (Me-
charrue" (Tiktin), f „celui qui prele-
vait l'impot sur Ies betes â cornes"
hedini satul Malov) : Scoroamb —
II
ir. corumbf.
{comp. corn ua rius „fabricant de
Lat. coLUMBA,-AM, sau poate *colum-
cors"); cornrl „diriger la charrue
B(U)LA,-AM (comp. C0LUMBULUS,-UM i
par Ies mancherons; poser lespoteaux
formele alb. i it. dial. de mai jos); în
corniers d'une maison" (Lex. Bud.);
trans. a se cornri (I^ex. Bud.; Rev.
caul din urm forma resultat nor-
mal * curumbl va fi pierdut pe l prin
„se casser Ies cornes,
cr.-lit. III, 119)
disimilaiune (comp. plimb < *plim-
y prelever l'impot sur Ies betes â cor-
blu) înelesul romînesc se explic
nes"; cornrit (Tiktin; lorga, Studii ;

VI, 271, 410) „impotsur Ies betes â cor-

prin faptul c coloarea acestui fruct
nes" jGoarne (Tiktin) „cornu" cornos
este porumbie (comp. porumb alb. ;

Ij

(Tiktin) „corneux" cormirar {Tiktin;

||
kumbulz „Pflaume " < columbula,
||

Molnar, (iram.62; Slite) „etagere pla- kulumbri „Weissdorn, Schlehe ;" Ce-
rignola kelumbr§ „fichi fiori", nap. ke-
cee au coin d'une chambre, equerre"
corwom (Costinescu) „mettre des cor- lommra „varietâ di fico, fiorone, fior
jl

nes", fig. „exagerer", cornorat, adj.

di fico che matura in giugno"); din
^cornu, anguleux", fig. „exagere", sb. punct de vedere fonetic, trebuia s
„le diable" cornuratec (Cihac) „en
avem cur umb
;presena lui o în silaba
întîi se explic probabil prin influena
||

forme de corne" cornuros (Bobb)

lui porumb (cît despre o al doilea din
||

„en forme de corne, anguleux" în-

corn (Ctan, Pov. II, 61 Viciu,
||

forma din Mehedini, el represint

;

Glos. 36) „poser Ies poteaux corniers pronunarea particular a persoanei

dela care a fost auzit). Forma sco-
d'une maison" (it. incornare; sard
log. inkorrare; fr. encorner; nprov. en-
roamb, cea mai rspîndit, nu e pe
deplin lmurit se poate totui ad-
cournâ)\\ in comat (Tiktin) „encorne"; ;

dim. încomel (Tiktin) încornora

mite c e resultat din confundarea
„mettre des cornes, exagerer"; încor-
||

lui columba cu un cuvînt asem-

norat, adj. „cornu", sb. „le diable".
ntor ca îneles i caform, scolum-
Bus,-UM, atestat în CGL. III, 575 i
396. Cornat, adj. „cornu" (Tiktin) glosat cu „ cardus agrestis", cores-
<C0RNUATUS,-A.-UM „courbe". punztor de char-
gr.axoXufjLo? „sorte

397. Cornut, adj. „qui a des cornes";

don comestible"; de alt parte aceea
corniifi, sb. m. pi. bot.
plant e glosat aiurea (CGL. III, 558,
„ xanthium,
cerastium arvense" — 588, 609) cu columbi, columbis.
Cornut (bn.)
sb. f. bot. „datura stramonium" || ar. Rtr. culomba; it. colomba; sard log.
carwa^ II <C0RNUTus,-A,-UM vegl.kar- ||
kolumba; fr. colombe; prov. colomba.
nojt; rtr. com; it. cornuto; sard log. Der.: nu trebue de sigur desprite
korradu; fr. cornu prov. cat. cor- ', de aceast form trans. corobete „pru-
nut; sp. cornudo\\iv. cornue; prov. cor- nelles" (Conv. lit. XX, 1008; la Tik-
nuda „vase â deux anses, gâteau â tin cu înelesul de „pommes, poires
trois cornes". sauvages") i ar. curubi „prunelle"
Der.: dim. cornutei (Rev. cr.-lit. III, (
Pucariu, Etym. Wb. 404), curubit
120) „chardon russe, cornutei (Dame), „prunellier" (Pucariu, ibid.; la Mi-
pl.„fruitduchardonrusse",ar.crf/-Azw/eZ hâileanu curubi „eglantier").
„caroubier", ar. cur nuea
car oube'^;
bot. comatei „galium aparine" (prin 399. COT, sb. m. n. „coude; tournant
schimbare de sufix sub influena al- d'un chemin, d'une riviere; aune,j?u-
tor nume de plante terminate în -el). ge" II
ir. megl. ar. cot.
 COTOR 63 — CREDE

Lat. cuBiTUS,-Uii sau cubîtum. j

Lat. CREPARE „rendre un son"; îne-
Alb. kvU\ (it. gomito); sard log. kui- lesul special de „crever, eclater" a-
du; fr. Goude: nprov. couide (în lim. pare în latinitatea tîrzie (Densusianu,
i cu înelesul de „aune**); sp. codo ',
!
Hist. 1. roum. I, 189).
port. covado. yegl. krepur; tr. craper; it. crepare,
Der.: dim. cotat (Onior, Doine 78); sard log. krebare fr. creoer prov. ; ;

cotule i co^^'c (Costinescu) ^ petit tour- crebar\ sp. port. quebrar; înelesul ar.
nant d'une riviere" coU (Barcianu; |1 de „se faire jour" (comp. dr. ase crpa
Teodorescu, P. p)op. 502) „detour, lieu de ziua) reapare în vfr.: l'aiibe crieve.
sinueux" adv. „en zig-zag "
; cotar jj
Der. ar. cripare „action de crever,
:

„jaugeur"; cotri Jauger"; f cotrii etc; affliction, ennui"; crpat ^action

Jaugeage, droit de jaugeage"; f co- de crever, etc." {crpatul zilei zorilor ^

trie (lorga, Studii V, 347, 349) „taxe „pointe du jour"), ar. cripat „mort"
sur Ies etoffes" coii „faire des detours;
1 (Mihileanu), „maladie qui produit une
auner, jauger" a se coti „se donner
; mort subite" (Dalametra), ar. cripat
des coups de coude " cotit ^action ; „pointe du jour" (it. crepato; sp. que-
de faire des detours"; coi „auner" ; drado: port quebrado,quebrada) '! cr-
cotitor (Costinescu; Cihac), adj. „qui pai (Tiktin): zorile se crâpesc „ii
fait des detours; jaugeur"; cotitur^ faitjour" crpcios (Poenar, II, 80;
j;

cotei (Polizu) „detour, tournant, sinuo- Costinescu; Tiktin; Rev. ist. arh. III,
site" ;coteal „aunage, jaugeage" ; 384) „qui se fend facilement, plein de
trans. cotoas (Frîncu-Candrea, Mun- crevasses" cmpwros (Wgjb. V, 189)
|i

ii apus. 99) „perce-oreille" cotigi |! „creux".

, faire des detours, s'esquiver" co-
402. Crptur, sb. f. „fente, crevasse"
;

ti gitor (Cihac), adj. sb. „qui fait des de-

ar. cripitur, crpitur, clpitur ||
tours"; cotigitur {Stamati, Wb. 613) II

„detour, sinuosite" trans. Hihor a se

'',
< CREP ATURA,- Aii rtr. crupaduru; it.
|j

crepatura; sard log. krebadura; vfr.

încota (Pompiliu, Bal. 71; Conv. lit.
creveiire prov. cat, crebadura sp.
XX, 1012) ^.s'accouder" coate-goale ; ;

i|
port. quebradura dim. crpturic.
„gueux". j,

Impr.: ngrec. xp'.-ttoupa „grosse in

COTOR. den Boden befestigte Steine zwischen
400. pedoncule,
sb. n. „tige,
manche (d'une
cognee, d'un blai,
denen Liicken klatfen die das Gehen
et<:.), garde d'une epee".
darauf sehr beschwehrlich machen"
Lat. CAPTORiuM, atestat în CGL. III,
(Murnu, Rum. Lehnw. 30).

437 cu înelesul de „filet de chasseur, 403. CREASTA, sb. f. „crete, sommet,

de pecheur" < captorius,-a,-um „qui faîte" ir. cr^st^\ megl. crest; ar.
II
sert â prendre"; pentru desvolta- creast (Dalametra).
rea înelesului romînesc, cf. capu- Lat. CRÎSTA,-AM.
lus „manche (de charrue\ poignee. Alb. krestt: rtr. crasta; it. cresta:
garde d'une epee" < c a p o; din punct i
sard log. krista: fr. crete; prov. cat.
de vedere fonetic forma romîneasc sp. cresta.
se explic prin cderea lui p dina- Der.: crestar (Polizu) „mortaise; en-
intea lui t în silab aton i prin asi- coche" crestos y,crete* cresta rentail-
milarea lui a cu o {* ctor > cotor) ler, balafrer, creneler" crestat „action
[Candrea]. d'entailler,etc."; cresttor {Lex. Bud.;
Comp. val. cetuer „ Bienenstock " Cihac), adj.sb. „qui fait des entailles";
<captoria. cresttur „entaille, balafre, crene-
Der.: dim. cotora', cotorel \\ cotori lure" crestu {Dame,Term.) „mortaise,
„couper Ies sarments de la vigne" entaille" , bot. f cresteel (Gasterj „be-
(Tiktin) ; „relever la vigne, la nouer" tonica", crestfea „lactuca muralis"
(Dame; Barcianu). tncresta „entailler, balafrer, creneler"
jj

(nprov. encrest sp. encrestar) ; în-

;
401. CRÂPA, vb. -crever, fendre" || crestat „action d'entailler".
ir.crepâ; megl. cripari: ar. cripare
„crever, fendre; se faire jour; etre 404. CR£DE. vb. „croire" || ir. cr§de;
afQige". ar. crideare.
 CREDE — 64 CRETE

Lat. CREDERE. Hron.) „action de confier, d'assurer" ||

Vegl. kredar\ rtr. crair\ it. credere^ necredin „incredulite, mefiance, in-
sard log. kreere; fr. croire; prov. creire; fidelite" necredincios „infidele, in-
||

cat. creure; sp. creer; port. crer. croyant, mecreant".

Der.: f crezut (Cipariu, Princ. 209;
lorga, Studii XII, 2v37) „fidele, con- 406. CREIER {creiere, crier), sb. m.
fident", sb. n. „croyance" (Letop. I, „cervelle, cerveau sommet"; trans.
;

106) creztor, adj. sb. „croyant" cre-

;
1|
Bihor (Frîncu-Candrea, Munii apus.
zare, crezmînt „foi, confiance, cre- 99; Conv. lit. XX, 1008) „moyeu de la
dit" II
fcrezuie (Paliia, Gen. XXXII,
—
roue" bn. cfel, cfiel, pi. cfeî, crer\
9) „verite" ||
încrede (ar. ncrideare) Munii Sucevii pi. criili (ez. V, 60);
„confier", a se încrede „avoir con- Oani cleerl (Candrea, BSF. III, 48);
fiance, se fier" (vfr. encroire^ sav. an- trans. erei, Bihor creri, pi. (Conv. lit.
krere\ prov. encreire); încredere „con- XX,1008; Frîncu-Candrea, Munii apus.
fiance, presomption"; încrezut „pre- 99) II megl. crilel „ cerveau, cervelle,
somptueux"; încreztor^ adj. „qui se raison, memoire" ; ar. crier, criel.
fie"; f încreztur (Gaster) „foi"||we- Lat. c(E)REBELLUM, CU sincopa lui e
creztor „incredule" necrezare „in- înainte de alterarea lui c; forma nor-
credulite" \\-\ necredzuie (Paliia, pref.)
||

mal * crelel (pstrat, cu trecerea lui

„impiete." neîncredere „mefiance" e aton la i, în megl. i ar ) a devenit

|| ||

neîncreztor „mefiant". prin contraciune crîeU care se mai

aude i azi în mai multe pri ale
Credin^ sb. f. „croyance, foi^
405. domeniului semivo-
dr.; în bn. criel
confiance"— trans. bn. bucov. „fian- cala i dup f a devenit plenison; din
cailles" <* CREDENTiA,-AM rtr. creden- II
pi. crleVi a resultat, înainte de re-
"^

ischa it.;credenza fr. croyance ; ;

ducerea lui Vi la i, forma crieri, prin
prov. crezensa cat. creansa port. , ;
asimilaiunea rî-l'l > rl-ri (comp. mi-
crenQa credincer^ trans. „homme de
\\
rioar < tnil'ioar, s. miel) ; din pi.
confiance, garant, f confident, conseil- crîerî s'a refcut un sg. crier ; în u-
ler du prince, maître-queux" credin- ||
nele pri î a fost absorbit de r, de
ariVo\iz\i\ Barcianu) „homme de con- unde creri (scris astzi creeri), în alte
fiance, garant" credincioSr, croyant, j|
pri a devenit plenison, de unde
fidele, homme de confiance", credinos crieri.
(Gr. n. 49) „homme de confiance*; Vegl. karvjale; rtr. tscherve it. cer- ;

credincioie (Tiktin; Barcianu) „fide- vello; sard log. karveddu; fr. cerveau;
lite (spec. conjugale)" credin {Bar- \\
prov. cervel; cat. cervell.
cianu) „emprunter sur credit" (prov. Der. dim. creera (Barcianu) megl.
:
||

crezensar), trans. bucov. a se cre- criielat „intelligent, sage", megl. an-

din „fiancer" credinare f „assu- ; criîelat „intelligemment, sagement"||
rance" (lorga, Studii, XIV, 234), trans. descreierat „ecervele, fou" e forma-
bucov. „fian(;;ailles"(Marian,Nunta 165) iune nou.
l-\credini (iorga, Doc. Bistriei II, 52)
„confirmer", trans. bucov. Maramure 407. CRETE, vb. „croître, grossir,
a se credini {Marian, Nunta 167; Oni- elever (des enfants)" |j ir. cr§âte; megl.
or, Doine 59; iplea, P. pop. 108) „se cr^tiri; ar. creatire, criteare.
fiancer" încredina „confier, assurer,
||
Lat. crescere.
certifier", a se încredina „se fier, Vegl. kraskro rtr. crescher; it. ;

s'assurer, se convaincre", trans. bu- crescere; sard log. kreskere; fr. croître;
cov. „se fiancer"; încredinare „ac- prov. creisser cat. crexer sp. cre-
; ;

tion de confier, etc, certitude, con- cer; port. crescer.

viction", trans. bucov. „fiangailles" ;
Der. cre^^ere „croissance, crued'eau;
:

încredintor adj. sb. „qui se confie ,

ele vage, education" crescut „crois- ;

â qqn, qui certifie"; y încredini (Bi- sance, f taille" (Cipariu, Princ. 209),
blia 1688, Paralip. II, 1, 9; 6, 17) „con- '\crescut (Ps. Sch. LXXIX, 12) „reje-
firmer, ratifier", trans. bucov. a se ton" (comp. rtr. creschida it. crescita ; ;

încredini (Marian, Nunta, 167) „se port. crescida); cresctor „cultiva-

fiancer " f încredinat { Cantemir,
;
teur, eleveur, qui eleve un enfant";
 CRESTE — 65 — CRUD

cresctorie (Tiktin) „elevage, lieu ou port. christandade j ar. critinitatic

I'on eleve (en pari. desanimauxj^icres- (Cod. Dim., v. Wgjb. \T, 155) ,.chre-
ctur „croissance, enflure" (comp. tiente".
rtr. creschadUra kriscitara; vfr. ; sic.
crescere „cru", vfr. cresture „accrois- 411. CRUCE, sb. f. „croix; croupe;
sement, croissance, crue d'eau") ar. \\
volee (d'un chariot) ;encroix (tiss.) ;

discriteari (Dalametra) „decroître" cruci, pi. „croisee dudevidoir" (Dame,

{it discrescere; fr. decroître; prov. des- Term. 140) || megl. erai „croix; crou-
creisser; sp. descrecer) dr. descrete ;
pe"; ar. erate.
e neologism. Lat. CRUX, CRUCEM.
Alb. krilk!\ vegl. krauk\ rtr. crusch
408. Ncriteare, vb. ar. (Weigand, (i cu înelesul apropiat de cel megl.
Olympo-Wal. 232), megl. „croître, se de „Schwanzstiick, Stiick Fleisch mit
iever (en pari. du soleil)" <increscere||
dem Riickgrate iiber dem Schwan-
megl. ncrftiri „lever du soleil". ze"); it. croce\ sard log. ruge; fr. croix;
prov. crotz cat. crea. ;
409. CRETIN,
„chretien adj. sb. ;
Der.: dim. crucit; crucioar; cra-
homme en general" || megl. ar. critin. ci{u)lif, bot. „senecio vulgaris", cru-
Lat. CHRiSTiANUs,-A,-UM; ferma regu-
ciulie, pi. „lychnis chalcedonica"; ar.
lat ar fi trebuit fie * crein (sti > ; s cruic augm. crucioi (Tiktin) cru-
comp. u s t i a > ue\ dar cuvîntul fiind
jj
il

ci „transversal; louche (en pari. des

introdus' în peninsula balcanic rela-
yeux )" sb. „ croisee du devidoir "
,

tiv tîrziu, evoluiunea lui fonetic n'a

(Dame, Term. 140), „cime (du sapin",
putut merge paralel cu a altor cu- Voronca,Dat. cred. 58J;adv. „encroix,
vinte analoge din fondul primitiv al
en biais de travers en louchant" ar.
; ; ;
latinei balcanice.
(n)crui i ncruialai „en croix, de
Alb. kstsrs; rtr. crastianu; it. cris-
travers, en biais" (înjcrucia „croi- ;
tiana sard kristianu fr. chretien
; ; ;
a se (înjcrucia „se croiser, s'en-
ser",
prov. crestian; cat. cristiâ; sp. cris- trecroiser ;s'etonner", ar (n)cruiare
tiano; portchristo; nici în aceste limbi
„croiser" încruciat „croise,louche (en
;

fonetismul nu este peste tot normal,

fie pentru acela motiv ca în limba
romîn fie pentru cuvîntul a fost
influenat de forma latin din biseric;
înelesul de „homme" apare i în alb.
pari. des yeux)" încrucitoare (Pam-;
Jocuri) „baguette transversale du
c file.
cerf- volant" ; încrucieal (Dame)
„croisement" descrucia (Tocilescu,
;

Mat. 7) „decroiser" cruci „croiser"

rtr., în dialecte italiene i în frances.
[|

(Tiktin), Munii Sucevii (ez. II, 225)

Der. dim. cretina (Tocilescu, Mat.
„injurier", a se (înjcruci „faire le signe
:

1071 Rdulescu-Codin, Cînt. pop. 58)

;
de la croix; s'etonner"; crucealâ (Tik-
;|
cretinie (Tiktin) „action de rendre tin) „action de se signer etonnement" ;
chretien, bapteme" col. ar. critinami
ar. ncuriVat „croise" rscruce (mai
|l

(Dalametra) cretinesc, ar. cristinescu

,

II

obicinuit pi. rscruci). Mehedini rs-

„chretien"; cretinete, ar. critineati
cruci, sg. „carrefour, palonnier", rs-
(Papahagi, Mat. 683) „chretiennement"
cruci, pi. „croisee du devidoir" (Dame,
cretina, cretini, ar. critinare „ren- Term. ]40) în rscruci „en croix'^ \\des-
,
dre chretien, baptiser"(it. cristianare;
cruci (Tocilescu, Mat. 7) „decroiser"
vfr. chrestiener „baptiser" prov. eres- ;
cruce-amiazi „midi juste".
lianar sp. cristianar )
; incretina i'
II

Impr. ung. krucsa.

:

(Teodorescu, P. pop. 367; Tocilescu,

Mat. 526) „rendre chretien, baptiser"
ar. critinipsiri (Dalametra) „rendre
chretien".
410. Cretintate, sb. f „chretiente
t vertus chretiennes" (Ivireanul, Did.
8<^))||ar. critintateW < chrîstianitas,
-ATEM rtr. cristanted it. cristianitâ
\\
sard log. krisiianidade; fr. chretientS;
prov. crestiantat sp. cristiandad
0157. C anilreti
412. CRUD, adj. „cruel cru, non ;
cuit"; fig. „jeune" || megl. ar. crud.
Lat. CRm>us,-A,-UM.
— Vegl. krojt; rtr. cruj; it. cruda; sard
log. kru; fr. prov. cat. cru; vsp. cruo;
port. cru.
; ;
Der.: dim. crudicel (Tocilescu, Mat.
50; Rdulescu-Codin, Cînt. pop. 127)
; ; II
crudac (Tiktin; Rdulescu-Codin,
- De nsusi an II, Dicionar etimologic.
 r

CRUD 66 — GUGURBETA

Cuv. Musc. 23) „pas encore forme, Der. : cuc, cuculeas, cuculi (Ma-
jeune,naiif simple "II crw^t/«^?„criiaute, rian, Ornit. I, 43; Vrji, 231) „femeile
erudite cruzie (Biblia 16'^8, Macab. du coucou", cuculeas „lychnis bot.
III, p. 739; Tiktin; Mag. ist. I, 168) flos cuculi" dim. cuculef, cucueL cu-
|,

„cruaute". cuor (Marian, Ornit. I, 43; Sevastos.

Cînt. 82), cucuor (Marian, Ins. 106)
4î3. t Crudtate,
sb. f. „cruaute" (Tik-
„bete â bon Dieu"; cucnlean(\'' or oncn.
tin; Alag. ist. 335) < CRUDirAS.-ATEM
II,
Dat. cred. 449); cucu (Tiktin) cucui :;

„erudite, chose indigeste".

(Tiktin) „coucouer, crier comme le
414. CRUNT, „sanglant, cruel"
adj.
coucou" bucov. trans. rscucui (Ma-
|;

I, 48; Srb. III, 237), bn.

rian, Ornit.
(mai obicinuit astzi înelesul din urm;
cei dintîi des în vr. apare i astzi
rscuci (Mangiuca, Clind. 23 Apr.j
dialectal; Marian, Vrji 34, 43;
„rompre un gteau sur la tete des bre-
Goro-
bis en pronongant des lormules oîi
vei, Cimil. 382).
est mentionne le coucou (usage po-
Lat. CRUENTUS,-A,-UM (pentru fone-
pulaire)" rscunuit {Marian, Skrh.lW
tism, cf. Ascoli, Arch. gl. XIV, 342).
;
,

237) „pratique de cet usage".

Rtr. criaint.
415. Crunta, vb. „faire jailUr du sang, CUCERI, V. cere.
faire une entaille" (Mrg. 112a; Sta-
mati,Poesii247;Tocilescu, Mat. 9; Me- 419. CUCUI, sb. n. „bosse, enflure;
ii edini),-r„ensanglanter„<CRUENT are huppe" ar. cucul'u.
|J II
cruntat (Alexandri, P. pop. 201) „a- Lat. CUCULLIUS,-UM < CUCULLUS,-UM
*
vec Ies sourcils fronces, assombri". „cape, capuchon" dela înelesul a- ;

416. încrunta, vb. „ensanglanter"(Da- cesta s'a putut ajunge foarte uor la
me;Letop. 1,4 19; Varlam, Caz. 1,104 ^\ cel romînesc (comp. sîrb. kapica
lorga, Studii VI, 403 Teodorescu, P. ;
„Kppchen" i „Kopfgeschwulst der
pop. 675; Marian, Vrji 43); a se în- Neugeborenen").
crunta „prendre un air terrifiant, fron- Der. a i:e cucuia „ s'enfler, se
:

cer Ies sourcils, s'assombrir'' <'''incru- bossuer; se jucher" cucuiat, ar. cucu- ;

ENTARE numai incruenta- l'at „enfle, huppe; juche' (^sard log.

( atestat
tus) l-\încrwHtor{V^(\\i. 1651, XXV, kuguzadu „grano che ha la loppa, gu-
tncrunttur{Dc\me) scio)".
9) „sanguinaire";
„reste sanglant; froncement des sour-
cils''
'

descrnnta (Teodorescu, P. pop. 420. CUCURBETÂ {cuciirbt, carcu-

384; Marian, Dese. 80) „defroncer Ies
sourcils".
41 7. CU, prep. „avec" || i megl. ar. cu.
Lat. CUM, devenit în caul cînd era
bet, curcubt)„courge. gourde" ||
ar. curcubet „courge"; fig. „caboche".
Lat. cucuRBiTA,-AM; forma normal
. cucurbt, pstrat la Oani (Candrea,
BSF. III, 81 cf. Tiktin) a deveni! prin;

accentuat cun, form

atestat în in- metates (comp. formele sard i sp.)
scripiuni i
pstrat în în romînee curcubt, cum se aude în Bnat;
legtura sintactic cu nusul (v. îns)\ sub influena pluralului cuciirbete sa
în caul cînd era aton, m a czut i nscut forma de sg. cucurbet; schim-
forma aceasta s'ageneralisat cu timpul barea de accent se datorete poale
(cf. Candrea, Conson. 50). influenei formelor în -etc.
Rtr. con., cun sp. con: sard. log.
; it. Sard. kurkuta\ vh.courde', nprov.
kwn, kun: prov. corn. co; port. cam. coucourdo; vsp. cor cita.
Der.: Bihor cucurbeesc (pere cucur-
418. CUC, sb. m. „coucou" || ir. megl. beeti, Conw lit.XX, ^009),j curcubetos
ar. cuc. (Hasdeu, Cuv. d. btr. 1, 2%; scris
Lat. cucus,-UM ori cuccus (Isidor, greit curcubenos sub influena glosei
XVII, 7; cf. c u c c u 1 u s CGL. II, 352). slave .iy6eHiiiui) ^en forme de courge".
Alb A/m//; rtr. cuc; it. cucco: (fr.
coucou) sard hiku port. cnco: cuvîn-
; ;
421. Cucuberea {curcubeea), sb. f.
tul fiind onomatopeic, ibnetismul lui „petite courge, bryonia alba, aristo-
nu s'a desvoltat normal în toate prile. lochia clematitis"<cucuRBiTELLA „co-
 CUCURBETA — 67 CUIB

loquinte'' cuciirbeic, ciircubeic ^a- bia „che viile de bois, coin â fendre" ||
ristolochia clematitis". ir. cun.
Lat. cuNEUS,-UM „coin â fendre le
m. „vantard"
i

422. Curcubitar (ar.), sb.

bois".
< cucuRBiTARius,-iiM „celui qui cultive
des courges" înelesul ar. e luat fi- Alb. kun; rtr. cuogn: abr. korie, Ce-
;

gurat ban. cucurbetari {An. Car., ne-

I,
rignola kune, sic. kunu; fr. coin; prov.
tradus de glosator). cunh; cat. cony; sp. cuflo: port. cunho.
Der.: dim. cuiu (Gorovei, Cimil.
423. CUCUTA, sb. f. „cigue commune" 183); bn. cnnisele, pi. „clous de gi-
ar. cucut. rofle"; cuior, cuioare, pi. „clous de
|]

\Mt. * CUCUTA (= clas. cîcuta), resul- girofle", bot. „dianthus, holosteum um-
tat prin asimilaiune(cf. Densusianu, bellatum"; bot. cm'ori
„geum urba-
România XXIX, 332).
num, holosteum umbellatum" cuier
Vfr. nprov. koukudo ( cf.
cocue :
„porte-manteau, etagere; cloutiere"
RoUand, Flore, VI, 200-201) parm. i;
(Tiktin); caierie(Barcianu) „clouterie".
sguda' vfr. ceiie; vsp. ciguda < cî- 427. încuia, vb. „fermer â clef: a se
cuta.
încuia „s'enfermer â clef", fis:. „etre
\)er.:A\m.cucuic „oenanthe phel-
constipe"<iN-CL^'EARE; înelesul se ex-
landrium".
plic uor din întrebuinarea, ca mij-
Impr.: alb. kukuts (împrumutul din
loc primitiv de încuiere, a unui „cu-
roraînete trebue admis prin faptul
neus" ce se introducea într'o verig
c -cu- trebuia s
dea -k^ii-); ung. ku-
l|rtr. incugner; ven. inkwuir, abr.
kuta; sîrb. kukuta.
ngufiâ, nap. nkonare, cal. nkunare ;
CUFUNDA, V. fund. sard câmp. inkun^ai „chiudere"; vfr.
encoignier „ placer dans un coin " prov. ;

CUFURI {a se), vb. Joirer"

424. ||
enconhar; cat. encunyar; vsp. encu-
megl. cufriri; ar. cufurire. fiar sard log. kunzare „chiudere, as-
L^t. CON-FORiRE. siepare " fr. cogner, prov. conhar; port.
;

Der.: megl. ar. cti/o« ri „diarrhee**; CM/?Aar<cuNEARE încuiere „action de

I

cufuriti cufuritur (Laurian Massim) fermerâclef,fermeture, constipation";

„action de foirer" cufurealâ rdiar-
'

încuiat „ferme â clef, constipe", sb.

rhee" IJCM/Mrfc'aos (Bobb; Lex. Bud. ; „action de fermer âclef"; încuietoare
Costinescu), ar. cufuros „foireux" |!
'
„loquet, serrure" încuietur (Costi- ;

megl. pricufuriri „foirer''. nescu; Cihac Gaster) „constipation''

;

i
(fr. encognure).
425. CUGETA, vb. „penser, reflechir".
l^t. COGÎTARE. 428. De8cuia,vb. „ouvrir (avec la clef" )

Alb. kuiton; sprsl. kuitar\ vfr. cui- <*DiscuNEARE (atestat numai part. di s-
di4^r\ prov. cuidar; cat. cuydar; sp. cuneatus „ouvert comme avec un
port. cuidar; pentru parte din aceste coin") tir. deskonar; vfr. descoignier
I

forme romanice se admite * cdgitare, „arracher (descoins), faire sortir d'un

neexplicat înc. endroit"; comp. abr. skunâ „uscir
Der.: cuget „pensee, dessein" (vit. dall'ovo, sgusciare, cavar dai guscio
coto, Lecce kustu prov. cmt\ port. la mandorla. la noce ". nap. skonar§
;

cuido; comp. Cerignola kuct prov. ;

„torre cunei dalie biche coniche de*
i

cvida); cugetare „action de penser, grani e sgranarne le spighe. battere

ii grano. trebbiare"; sard log. iskun-
pensee" (vfr. cuidier „pensee, croyan-
cc""); cugettor .,penseur" (comp. co- tare „aprire" descuiere, descuiat „ac-
;

gitatorium; vfr. cw'doire „chose tion d'ouvriravec la clef" descuietoare ;

qu'on fait accroire**); cugettur (Do- (An. Car.: Lex. Bud Polizu) „clei": ;

softei, Ps. vers. 179; (Tihac; Barcianu) descuietur (An. Car.; Polizu) ,c.ction
^action de penser, reflexion" d'ouvrir, ouverture".
f cuge-
tre (Dosoftei, V. Sf. lan. 17; Molitv.
53") .reflechissant". 429. CUIB, sb. n. .nid, nichee: mor-
—
I

j
taise" (Dame, Term.) -^ cuîub
\\ ir.

426. CUI, sb. n. „clou ; cheville", Ser- I

cuVb megl. cuib, cuVb: ar. cuib.
;
 CULCA 68 CUMINECA

Lat. * CUBIUM< cubere; presena lui sard gal. kulmu; vfr. colme; nprov.
V în ir. i
megl. e înc neexplicat. coumo\ sp. cumbre; port. cume.
Mant. kubi „covo, covacciolo della Der. dim. cuZ/m^ (Tiktin; Gr. n. 17);
:

lepre", cremon. kubbi „covo, covile", culmuli (Tiktin) cw/mt^ (Tiktin) II

mii. kobbi „cuccia", parm. kobbi ^co- „cime".

vacciolo(degli uccelli), covile, tana",
432. Culminri(trans.),sb. f. „tissu de
piac. kobi „cove, covile"; port. coio.
differentes couleurs dont on decore a
Der.: dim. cuib(u)or, bot. ,neottia
la campagne Ies murs â la hauteur
nidus avis"; cuibulef\cuiburel; cuibu du plafond" (Frîncu-Candrea, Munii
(I.ex. Bud.;ipIea, P. pop. \OQy: cuibar
„nichet, nichee", mold. cuibare (Wgjb.
apus. 99) < * cuLMrNAiiiA,-AM suf -i^ + ;

IX, 227) „nid", ar. cuiba{i)r „nid"'; dim.

forma corect ar trebui fie culmî- s
nari, dar i se explic prin influena
cuibrit (Dame); cuibri „faire son unui derivat înrudit ca mrginare ;
nid, nicher, construire en forme de
din * culniinâri s'a ajuns prin schim-
nid,amonceler la terreautourdesepis
bare de accent la culminri.
de mais; fouiller, fureter" (Lex. Bud.)
cuiba (Tiktin; Barcianu) „nicher"
l 433. CUM, adv. conj. „comment, com-
(com. kobiâ, mii. kobbiâ „dormire") jj
me, des que; que" ir. megl. ar. cum.
cuibui (Lex. Bud.) „nicher" « se ||

Lat. QUOMODO, scurtat prin fonetic

||

cuiubura (Ps. Sch. CUI, 17) „se nicher"

încuiba (Marian, Immorm. 108) „faire sintactic i cu o > w în posiiune a-
ij

son nid ", a se încuiba, a se încuibi ton (cf. Vising, în Abhandl. Tobler,
(Marian, Dese 33) „se nicher, s'intro- 113).
duire, s'enraciner "
y a se încuibai
|!
It. come; fr. comme; prov. cat. com.;
(Coresi, Ps. 284, 34), f ase încuîubura sp. port. como.
(Ps. Vor. cm, 17) „se nicher" des- \\ Der. :
f cumu (Gaster) oarecum „en ||

cuiba (Lex. Bud.; Barcianu) „denicher, quelque sorte, quelque peu" ^oricum
chasser du nid". „de quelque maniere que..." precum \

„comme,ainsi que"; •\ precumu{C^in-

CULCA, V. loc. iemiv,liTon.)\\necum „moins encore"
cumva „par hasard, est-ce que"?
II

430. CULEGE, vb. „cueillir, recueillir,

recolter" — vr. bn. pf. cules || ir. cu- 434. CUMETA {a se\ vb. „oser, s'en-
l^ze ar. culeadzire (pf. culepu).
; hardir, risquer" (Lex. Bud.; Polizu;
Lat. COLLiGERE,*-LEXi,-ECTUM. Barcianu) a se cumei (Petri).
;

Rtr. cler; it. cogliere; sard log. bod-

Lat. coMMiTTERE, CU schimbare de
dire ( fr. cueillir prov. coillir cat.
; ; ;
conjugaiune (comp. îns forma com-
cullir); sp. coger; port. colher.
pus); înelesul romînesc se explic
Der.: culegere „action de cueillir,
foarte bine din expresiuni de felul
etc. recueil, collection" cules „cueiWe,
; ;
acesta committere se in terram hos-
:

cueillette " culegtor „ qui cueille,

;
tilem „s'aventurer dans un pays en-
etc; collectionneur"; culegtoreas
nemi", committere se in aciem „ris-
(Polizu) „vendangeuse".
quer le combat" [Candrea].
431. CULME,
„cime, faîte, faî- sb. f.
Der. a se încumeta (încumta, Re-
:

tage traverse au plafond des mai- teganul, Bibi. pop. 30), încumete., în-
;

sons de paysans sur laquelle on pose cumei (Jipescu, Opinc. 37) „oser, s'en-
des etoffes, des tissus"— -j-^criniere" hardir, risquer".
(Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 274) || ar.
culmu „cime, faîte" (Pucariu, Etym. 435. CUMINECA, vb. „donner la com-
Wb. 437).
munion" megl. cuminicari; ar. cwn-
||

nu este necesar
Lat. culmen; ad- s nicare.
mitem pentru forma ar. un * culmum; Lat. * commMcare (= clas. communî-
schimbarea de gen s'a putut întîmpla CARE „faire part, communiquer"), prin
în acest dialect (comp. formele alb. asimilarea cu verbele în -îcare (cf.
it. sard). Candrea, Rev. ist. arh. VII, 76); pen-
Alb. kuVm ; rtr. cuolm ; it. colmo tru înelesul pe care 1-a primit în epoca
 CUMINECA — 69 CUMPTA

cretin, cf. Densusianu, Hist. 1. roum. log. komporare; vîr.comperer; prov.

I, 188). cat. sp. port. comprar.
kungon Erto komelige gen.
Alb. ; ; Der.: cumprare „action d'acheter,
kuminigâ prov. komenegar navar.
; ; achat" cumprtor (megl. ~ ) „ache-
;

komingar comp. formele compuse

; teur** (comp. vsp. compradero), cum-
vfr. acommengier; lomb. skuminiar^ prtoare „achat"* cumprtur (megl
; .

vgen. scomeneca sard log. iskoini- ; ar. -^ ) „achat" (vit. comperatura) ar. ji

nigare ; vfr. escomengier. ancumpîrari (Dalametra) „acheter*.

cuminectur, megl. cumini-
Der.:
ctur^ar. cumnictur „commumoW .
440. Cumprat, sb. n. „achat" <com-
PARATUS,-TJM.
436. Cuminecat,sb. n. „action de don-
ner la communion " < * comminica- 441. tScumpra (Cod. Vor,; Doc.
Tus,-UM (= COMMUNICATUS „communica- Acad. 88; An. Acad. XX, 478 tefu- ;

tion"); comp. alb. kungaU. lescu, Gorjul xlvu Gaster) „ache-;

ter, racheter"<EX-coMP ARARE scum-

437. t Cumenecciune, sb. f. „commu- prare (Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 301)
nion" (Cipariu, Princ. 219)<* coMMiNi- „vengeance" (pentru îneles cf. mai jos
CATIO,-ONEM (- clas. COMMUNÎCATIO „aC- rscumpra); f scumprat (Gaster)
tion de communiquer", în lat. ecl. com- „redemption" f scumprtor. adj. sb.
;

municatio fractionis panis „commu- (Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 301) „vengeur,

nion, (partage) de la fraction du pain"). vindicatif", scumprtoare (Doc. A-
cad. 6U) „rachat".
438. CUMNAT, sb. m. „beau-frere'-
CUMNAT, sb. f. „belle-soeur" ir. cum- 442. Rscumpra, vb. „racheter,f ven-
||

nat., megl. cumnat, cumnat.

ar.
alturi de în-
Lat. oognatus,-a,-um;
elesul general de „parent" întîlnim
i pe acela de „beau-frere, belle-soeur"
(Densusianu, Hist. 1. roum. I, 188).
Alb. kunat, kunatt; vegl. komnut,
komnuta; rtr. quino, quinecla: it. co-
gnato, cognata; sard log. konnadu,
konnada; prov. cognat port. cun-
hado, cunhada bearn. kilnat; sp. cu-
ger" (Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 299, xci)
< RE-EX-coMP ARARE pcntru înelesul
;
de „venger", comp. it. riscattare „ra-
cheter", riscattarsi „se venger" "ms-
cumprare „rachat, y vengeance, fsa-
tisfaction" (Prav. Vas. Lupu 125 ^Oi
rscumprtor „vacheteur'' {Lex B\id.:
Polizu), t r vengeur" (Varlam, Caz. I,
265 '')' f rscumprtoare (lorga, Stu-
;
dii VII, 25 XIV, 242 tefulescu, Gor-
; ;

w«rfo<*CDGNATUs, cu trecerea lui o la

||
jul 14), rscumprtur(Poyizu;Bai-
cianu) „rachat"' descumpra (Paliia,
u neexplicat.
Exod. VI, 6; XIII, 13, 15; Cat. calv. 34:
Der. dim. cumnatei,
: cumnea (Ma- lorga, Doc. Bistriei II, 5; Doc. Acad.
rian, Nunta, 65; comp. sp. cunadillo, 6 Marian, Immorm. 297 Alexici, Lit.
; ;

cunadilla), cumnic
cumnie apa- ''

pop. 162) ..racheter", prin înlocuirea

rente entre beaux-freres" (comp. vsp. lui rs- cu des-, cum s'a întîmplat i în
cunadia: port. cunhadia) cumnesc ,

alte forme, ar. discumprare „rache-

„de beau-frere" (Marian, Nunta, 66) a \''

ter, recompenser, rendre"; f descum-

se (în)cumni (Marian, Nunta, 66) prtor (Gaster) „qui rachete" t des- ;

„devenir le beau-frere de qqn". cumprciune {PaVna, Exod. XXX, 12,

Impr.rrut. KjMHai „Schwager". 14, 16; Cipariu, Princ. 220 ; An. Acad.
XX, descuniprtur
487), (Paliia,
439. CUMPRA, vb. „acheter" || ir. Exod. XXX, 15) „rachat*.
cumpr; megl. cumprri: ar. (a)-
cump()rare. 443. CUMPTA, vb. „reflechir. deli-
Lat. comparare, atestat i cu îne- berer, menager, temperer, moderer.
lesul de „acheter" (Densusianu, Hist. ralentir"; a se cumpta „se retenir.
1. roum. I, 188; Denk, Arch. lat. Lex. se temperer, etre sobre".
XVI, 281); pstrarea lui /;z (cf. Can- Lat. *C0MPiTARE(=- clas. COMPUT are),
tlrea,Conson. 99) se datorete formelor prin confundarea lui -utare cu -îtare
accentuate pe silaba iniial. (comp. reputare>*repitare> rtr.
Rtr. cumprer; it. compfejrare; sard ravidar sic. arripitari) pentru ps-
; ;
 CUMPTA 70 — CUNUNA

Irarea lui w, comp. cumpra cît pri- ; Sard konnoskere; fr. connattre:
log.
vete înelesurile romîneti, ele se ex- port. conhecer sprsl. kanuser\ it. co- j

plic uor clin acelea de „calculer, noscere prov. conoisser

; cat. cone- ;

supputer" pe care le avea forma la- .xer; sp. cowocer <* conoscere.
tinii. Der. cunoatere, ar. cunoatire ^con-
:

AXh.kupztou itcompitare (contare);

; naissance"; cunoscut, sb. m. „connais-
sard log. kiimpiclare; fr. conter.comp- sance (en pari. de personnes"), f sb. n.
ter\ prov. cat. comptar\ (sp. port. (Dosoftei V. Sf.,v. Wgjb. V,84) „con-
cântar). naissance" cunosctor, ar. cunuscu- ;

Der.: cumptare ^mesure, retenue, tor, adj. sb. „connaisseur"; cunosc-

economie, sobriete cumptat „ mo- ; tur{Cat calv. 40) „connaissance" ||cfî-
dere, sobre"; cumptate (Polizu) „nio- notin, ar. cunutin „connaissance"
deration*. (fr. connaissance port. conhecen^a ; ;

comp. it. conoscenza; prov. coneis-

444. Cumpt, sb. n. „mesure. equili-
sensa; cat. coneixensa) încunotinfa '

bre, retenue, tacte, moderation" >com-

communiquer, avertir"*
„faire savoir,
piTus,-UM (=clas. coMPUTUS) „calcul, ;

incunotinare „communication, avis,

compte" it. compito {conto) sard log.
i

i!
;
avertissement"||ar.p7'icw«o«.^^m „con-
kumpidu ; fr. conte ( compte ) prov. ;
I

naître d'avance".
cat. compte ;
(sp. cuento; port. conto). j

445. t C5JMPLI, vb. „achever, de- I

417. CUNUN, sb. f. „couronne" Cfi- —
run (Voronca, Dat. cred. 7v30): t cu-
truire, exterminer".
Lat. * coMPLîRE ^ clas. complere)
i
mm (Cod. V^or.; Ps.Sch.XX,4; LXH',
( ; !

12) pot fi resultate prin rotacism din

pentru pstrarea lui m, ct\ cumpra. curun sau din cunun |j ar. curunâ:
Rtr. complir; it. compire: sard log. megl. curun „couronne, mariage".
lompere', vfr. prov. complir; cat. sp. Lat. C0R0NA,-A]vi; forma dr. e resul-
cum.plir\ port. cumprir. tat prin asimilarea lui r cu n.
Der. cumplire „ cruaute, horreu r, du-
:
Rtr. corunaAt. corona; sard korona;
rete, f fm"; înelesul de „durete" se fr. couronne; prov. cat. sp. corona:
explic din expresiuni cum smV.cum- port. coroa (comp. alb. kurort). ;

plirea durerii mele (Tiklin), adic din Der. :dim. cununi, bot. „coronilla
uieea de „ce qui pousse i'extreme varia, spiraea ulmifolia, vinca her-
I

une souftrance, toute cruaute" cum- |1

bacea", bot. cununife, pi. „xeranthe-
plit „dur, cruel. atroce, avare", adv. mum annuum".
durement, cruellement, extremement,
beaucoup, tres". cu desvoltarea se- 448. Cununa, vb. „ marier assister ;

mantic paralel aceleia îi !ui cum- qqn en qualite de pretre ou de par-

plire: durere cumplit „douleur pous- rain â la ceremonie nupiale; S"couron-
see â I'extreme, douleur exageree, a- ner" (Ps. Sch., Coresi,Ps. V, 14; Biblia
troce", i tot astfel mtnie cumplit^ 1688, Psalm. V, 15; VIII, 6, etc.)||megl.
foame cumplit, de unde s'a isolat curunari ar. c(u)runare < coro-
; \\

adjectivul cu accepiunile speciale de nare rtr. coruner it. coronare sard

II
; ;

mai sus (prov. complit sp. cwnplido; ;

koronare prov. cat. sp. coronar;
;

port. cumprido) f cumplit „fm", f ; m port. coroar; comp. pentru înelesul

de „marier" alb. kunurzoj, kumron
cumplit „enfm, toujours, eternelle-
ment" \jcumplitate (Tiktin) „avarice"; (Christophorides, 171) „segne ein'' ;

ngrec. axccpctvovw „kronen, trauen"*

f cumpliciune (Tiktin) „durete, cru-
'j
;

aute" (comp. c o m p e t o) tncmnplit 1 i

li
bulg. B'feHqaBaMT. „couronner" ~ ce
(Conachi) „dur, cruel". „se marier"; sîrb. vencavati „kronen.
trauen " rus. BiiiiMaTh „couronner,
;

446. CUNOATE, vb. „connaître, re- marier" cununtor {Lex. Bud.; Cos-
i

connaître" || ir. cunoste; megl. cunoa- tinescu Barcianu) „qui assiste qqn
;

tiri; ar. cunoatire, cunu^teare. en qualite de pretre ou de parrain

Lat. coNNOScftRE (= clas. cognos- â la ceremonie nupiale" cununie 1

(Jerb;, resultat printr'o fals recompu- (obicinuit pi. cununii) „couronne(s)

nere (CON, ci;m-|-noscere). que fon i)ose sur la tete des epoux
 CUPA — 71 CURA

pendant la ceremonie nupiale; be- ser" (Tiktin)II

megl. curari\ ar. cu-
nediction nupiale, mariage" megl. i
rare.
carunatii, pi. „argent qu'on donne au Lat. CURARE „soigner, traiter, etc",
pretre pour la benediction nupiale" ||
dar i cu înelesul special din romî-
mcununa „couronner", megl. ancuru- nete curare apes., ~
: dolia, ~ cadaver
nari, ar. nc(u)runare „marier, donner „nettoyer la ruche, nettoyer des ton-
la benediction nupiale" (rtr. incoru- neauX;, laver un cadavre".
ner it. încoronare sard inkoronare;
;
',

Alb. k'iiron „ betrachte, sehe, sehe

vfr. numai part. encoiirone; prov. en- zu"; rtr. churer „Sorge tragen, ach-
coronar) megl. ancurunatic ^argent
|i ten, beachten"; it. curare; sard log.
qu'on donne au pretre pour la bene- kurare; fr. curer; nprov. cur (comp.
(liction nupiale". expresiunea curâlou blad „nettoyer.
cribler le ble", corespunztoare celei
449. CUPA, sb. f. „coupe, gobelet, e- romîneti: a cura porumbul); sp. port.
cuelle jantille" (Hasdeu, 1669; Da-
;
curar.
me), trans. „mesure de capacite d'en-
Der. curat., ir. curat, megl. ar. curat
viron un litre et demi" bot. cupe^ pi.
:

;
„propre, pur", f sb. (Cod. Vor.) „etre
^gentiana" || ir cup§; ar. cup „coupe,
pur, auguste", adv. „proprement, net-
gobelet-'.
tement, franchement, exactement"
Lat. cuppA,-AM „grand vase en bois, ;

tonneau". dim. curel, curea (Marian, Vrji

Alb. kupt; rtr. it. coppa\ fr. coiipe\ 103), curic curai, cura „net-
i|

toyer, purifier, enlever", a se curai

prov. cat, sp. port. copa alturi de ;

acestea întîlnim forme romanice cu „se nettoyer, se laver", fig. „se debar-
îneles deosebit care deriv din cupa rasser de qqn " curit {curat), cur-
:

(cf.Meyer-Liibke, Wien.St.XXV, 97). ire {curare) „nettoyage''; curailor

cupoarâ (An.Car.; Rete-
Der.: dim.
{curtor), adj. sb. „qui nettoie, qui
purific", curitoare (Dame) „crible";
ganul, Pov. pop. 8 f cupi (An. Car.) 1 "l;
;
curitur (curtur) „nettoyage,
cupoc (Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 215)
cupar „ echanson " (comp. c u pa- debris, pârtie coupee d'une foret, or-
!j

ri u s ) cuprie „ echansonnerie " dure" ; curie „proprete, purete, chas-

;

V cupresc „concernant l'echanson-

;
tete" ; curenie „ proprete, purete ;

nerie". purge"; j curciune (Dosoftei, Ps.

vers. 505 Lit. rug. 45 ^)
; „purification"
Impr.: bulg. Kvna „ecuellecreuse">
\\necurat „malpropre, impur, impie",
Kvnnia, KVHHHKa. Necuî'atul „le diable"; f necuriu
(Cod. Vor.) „impur, impie"; t necu-
CUPRINDE, v. prinde. rai (Ps. Sch., Coresi, Ps. XVII, 22;
Cod. Vor.) „vivre d'une maniere im-
CUPTOR, V. coace.
pie, commettre des actions impies" ;

necuritor {Cod. Vor.) „impie" ;necu-

450. CUR, sb. m. n. „cui" || ir. megl. rie „malproprete, impurete"; necu-
ar. cur.
Lat. CULUS,-UM.
renie „malproprete" megl. pricu- i|

rari „nettoj'^er de nouveau".

Vegl. col: rtr. chill it. culo sard ; ;

log. kulu\ fr. prov. cat. cui; sp. culo; 452. Curtur, sb. f. „defrichage, ter-
port. cu. rain defricbe, pârtie coupee d'une
Der.: dim. curior curar (Dame, \ foret; criblure" (Viciu, Glos. 39; Rev.
Term.;Tiktin; Barcianu) „avaloire du cr.-lit. III. 121 Tocilescu, Mat. 444)
;

harnais" (rtr. chiiler „zum Arsch ge- < CURATURA,-AM, atcstat numai cu în-
horig") curi. ara Haegului curi- elesul de „soin, attention minutieuse",
II

man (Rev. cr.-lit. III, 121) „fessu". dar care trebue s

lî avut deja în latin

înelesul de „nettoyage", cum arat i

CURA, vb. „nettoyer, peler,eplu-
451. celelalte forme romanice: it. curatura,
cher, ecosser, egrener" (Ps. Sch. V, 3; trent. kuradura „rimondatura", vie.
XI, 7; XVII, 41; XXIV, 11, etc: An. kura(d)ura „nettatura, purgatura',
Car.; Tiktin; Wgjb. VII, 84; Candrea, corn. kuratura „spazzatura"; vfr. cu-
BSF. II, 81) — t a se cura, fig. „s'excu- reure „ordure, salete".
 CURA 72 CURGE

453. t Curciune, sb. f. „proprete, pu- „qui ressemble aux choux" curechiu i-

rete, chastete" (An. Car.) curatio, < (Marian, Crom. 51) „couleur de chou,
-ONEM ^soin, cure" necurciune -im- ||
vert".
puritas" (An. Car.)
454. t Scura, vb. „nettoyer, purifier"
457. CURGE, vb. „couler" — vr. bn.
(Ps. Sch. L, 4) < EXCURARE „examiner
pf curs — CURE (olt. bn. trans. Mara-
avec soin" Giudicaria zgurare; vit.
mure) „couler" vr. olt. bn. trans.
;

||
„courir"(Frîncu-Candrea, Munii apus.
scurare, vlomb. sgurar, mant. sgiir,
99; Rev. cr.-lit. IV, 143; Marian, Dese.
berg. sgiirer, mii. sgiirar ,-^'\em. s^iire
5; Ins. 338; Corcea, Bal. 75; Viciu.
TArch.
Dol. ferr.
gl. XVI,
sgurr
526), piac.
„forbire,
sgiir, mod.
nettare",
Glos. 38) —
-f cur; cura (Tiktin Po- ;

lizu; Wgjb. VII, 84; Gr. n. 118) II megl.

Piazza Armerina skure fr. ecurer
; ;
curari i ar. cur are „couler".
prov. cat, sp. escurar.
Lat. cuRRERE, *cuRSî, cuRSUM, atestat
CURAT, V. cura. deja în latin i cu înelesul de „cou-
I

ler" (cf Densusianu, Hist. 1. roum. I,

455. CUREA, sb. f. „courroie mesure ; 189) forma curge se explic prin in-
;

d'environ seize pieds" || megl ar. cu- ( fluena verbelor ca merge, terge; ase-
ra. mnarea de forme la pf i part., f curs,
Lat. C0RRiGiA,-AM, pentru reducerea curs —
t m,er, mers, ters, ters,
lui -Gi- Ia -j-, ct plai; din *C0RRijAa a adus uniformisarea acestor verbe
resultat * currea, din care prin trece- I i la infinitiv; cît despre cura, el a
rea accentului pe a doua vocal în fost refcut sub influena pers. a 3-a
sg. ind. pre. cur i a formelor de
I

hiat s'a ajuns la * curre etimologia ; I

aceasta e confirmat prin pstrarea
pîn azi a lui rr în graiul onesc
(cur; cf. Candrea BSF. II, 46) i prin
alterarea în alte regiuni a lui e(a) sub
influena lui r dublu {cur, cur).
Rtr. curagia; it. cor regia; sard kor-
ria fr. courroie prov. correja cat.
; ;
corretja sp. port. correa.
; rir); prov. cat. sp. port. correr.
Der.: dim. curelue, bot. curelice
„ nymphaea " curelar ar. curilar
\\
„bourrelier, harnacheur" (comp. vit.
correggiaio prov. corrigier; sp. cor-
;
imperfect {curam, etc), care fiind so-
cotite de conj. I-îi au adus trecerea
verbului la aceast conjugaiune (nu
e deci nevoe s admitem pstrarea lui
i
cola re).
Yeg\. kuar; rtr. cuorrer; it. cor r ere;
; \ sard log. kurrere; vfr. courre{îr. cou-
Der.: curgere „cours, flux"; curg-
, tor „coulant", curator „coulant, cou-
reur" (Bobb), curatoare {Dame, Term.;
lorga, Studii VII, 61 ) „baquet" curînd. |j

reero); curelrie „bourrellerie" (comp. vr. bn. curund, megl. curgn, ar. cu-
prov. correjaria; sp. correeria; port. rundu „vite, bientot, f bref (en pari.
correaria)} curelos (Bobb.; Lex. Bud.; du temps" ven. (a)korando „subito".
;

Polizu Barcianu) „malleable" Me-

; ||
sic. kurrennu „tosto, subito, in un
hedini curlit {moie curlit) „deli- tratto"),înelesul se explic uor din
mite" încurela „garnir de courroies,
II acela al ger. currendo „en courant,
harnacher". vite";cwrwno?2'eZ„cito"(An.Car.);ta5e
Impr.: ung. kurelye (Szinnyei. i
curinda (Coresi, Ps. XV, 4), ar. cu-
\ rundari (Dalametra), fa se incurunda
456. CURECHI, sb. m. „chou" ; ban. :
(Ps. Sch. XV, 4) „se hâter" curtndare ;

„tete de chou". 1
(Bobb) „hâte" curstur (Cihac; Bar-
||

Lat. coLic(u)LUS,-UM(= clas. cauli- i

cianu)„ecoulement"|jmegl. pricurari,
CULUS). prucurari „couler".
It. colecchio nproY cauliho <c au -
\\
.
458. Curs, sb. n. „cours, marche" <
LICULUS.
CURSUS,-UM „course" rtr. cuors ; it.
Der.: curechier (Cihac Barcianu)
;
||

;
corso sard log. kussu;
; fr. cours; prov.
„vendcur de choux"; curecherie (Ci-
cors; vsp. cosso; port. corso.
hac; Barcianu), curechite „lieu plante
de choux'' cur echi (Mar. Ins. 258)
\\
459. Cursoare, sb. f „cours, ecoule-
,,pontia brassicae" curechios (Cihac; ||
ment"<cuRSORiA,-AM (atestat cu îne-
Barcianu), curechesc {napi curecheti) 1
leul de „barque")< citrsorius,-a,-um
 CURGE - 73 - CUTEZA

„ de course " sard log. kussorza comp.

j! ; toisie; service â la cour" (Dosoftei,
vfr. cor soi r „coulant". V.SF. 10 Nov.) curteni ,flatter, f in-
;

troduire â la cour", jase curteni „se

460. fCursup, sb. f. „cours, ecoule-
plier devant qqn, se rendre agreable
ment, flux'' (Tiktin; lorga, Studii IV,
â qqn" (lorga. Studii XIV, 19) „entrer
21 ; XII, 223)<cuRSURA,-AM „course".
au service de qqn" (Tiktin; Mag. ist.
461. Scurge, vb. „ecouler, vider, IV, 346, 350) curtenitor „obligeant,
;

epuiser'* —
fscwre (Biblia 1688, Levit. courtisan" n j curiare (Lex Mard.)
\, 9 ; Prav. Gov. 98; Cant. Hron.; An. „habitation" f încuri (Ps. Sch., Ps.
Car. Bobb)<EXCURRERE „courir hors"
; Vor., Coresi Ps. XC, 1) „pernoctare".
(pentru înelesul romînesc, comp. hu-
mor excurrit „ l'humidite sort du bois" ) CUSCRU, V. socru.
Ij
rtr. scuar rer
scor r ere sard log.
; it. ;

iskurrere: vfr. escourre cat. escor- ; CUSTA, V. sta.

rer; sp. escurrir; port. escorrer scur-
—
\\

gere „ecoulement, flux, epuisement" 465. CUSURIN (ar.), sb. m. „cousin"

scurgtoare „ deversoir, daraise";
;

CM^wrt (Papahagi, Mat. 62) CUSUR INÂ, —

scursoare „ecoulement, egout*" (comp. sb. f. „cousine".
vfr. escoursoir „canal"); scursur „e- Lat. co(n)sobrInus,-um consobrîna, ;

coulement, residu d'ecoulement, fan- -AM forma cu

; e datorit influenei
ge",fig. „homme, chose derien";trans. albanese.
Jour d'echeance" (Viciu, Glos. 77 ;
Alb. kustri, kustrirs vegl. kosa- ;

sard câmp. skussura „sciame di api"); brajn, kosabrajna; rtr. cusdrin^ cus-
scurstur (Tocilescu, Mat. 1153) „e- drina; Lecce kussuprinu^^ it. cugino,
coulement". fr. cousin prov. cat. cosi, cu o re-
;

ducere a formei neexplicat înc.

462. Scurs, sb. n. „ecoulement"<EX-
Der.: cusurie (Weigand, Arom. u.
cuRSuSj-UM „ course, irruption " vfr.
|j
Bulg.) -cousinage".
escours „afflux".
Impr.: alb. kusri, kusrirt (Christo-
463. Incura, vb. „faire courir, exer- phorides, 174).
cer"; a se incura „rivaliser â la
course, s'amuser" <incurrere „cou- CUTARE, v. tare.
rir vers, assaillir'' forma romîneasc ;

a fost trecut la conjugaiuneal-îiprin 466. CUTE, sb. f. „queux, pierre â ai-

confundarea pers. a 3-a sg. ind. pre. guiser".
încur i a formelor de imperf. încu- Lat. cos, coTEM, cu schimbarea lui
rarriy etc. cu verbele de conjugaiunea o în a nelmurit înc, dac nu cumva
I-îi(cf. curge) vfr. encourre: prov. |1 sub influena lui ascui.
cat.encorreW încurat, incurtur (Bar- Rtr. cut; it. cote; sard log. kode; fr.
cianu) „course". queux: prov, cot.

464. CURTE, sb. f. „cour; maison, pa- 467. CUTEZA, vb. „oser"— f a se cu-
lais" II ar. curte i^Pucariu, Etym. Wb. teza „oser" II ar. c(u)tidzare.
462). Lat. COTTÎZARE (CGL.V, 264)< v.ot-îCto;
Lat. * cuRTis,-EM ( clas. co(h)ors, = din înelesul de „jouer aux des", cum
co(h)ortem), cu trecerea înc neexpli- e atestat, s'a desvoltat uor acela de
cat a lui o la u. „oser" [Densusianu, Rom. XXVIII, 66 ;

Alb. kurt: vsard curte rtr. cuort
it. corte; fr. cour; prov. cort; sp. port.
corte pot representa tot aa de bine
pe * CURTEM ori pe cortem.
Der. dim. curticic curtioar cur-
: ;
tean „courtisan"; curteanc „femme
de la cour" curtenesc (Lex.Bud.; Po-
; TIZARE.
lizu; lorga, Studii \'. 226) „de la cour";
curtenete (Lex. Bud.; Polizu) „â la
1, ; cf. Mussafia, Rassegna bibi. di lett
ital. VII, 95].
Alb. kudzon; Rovigno kutiâ, nap.
kottqjar „frequentare le bische, bis-
|
cazzare, rubacchiare" vven. scotezar,
vabr. scuti, vapul. scoteare< ex-cot-
Der.: cutezare „audace, temerite";
cuteztor „audacieux, temeraire" cu- ||

maniere de la cour"; curtenie „cour- tezan -audace", formaiune nou.

 CUIT — 74 — CUVIOS

468. CUIT, sb. n. ^couteau'* || ir. cu-
it; megl. cugt; ar. cut, cuut.
Lat. * ACUTiTUS,-UM < * ACUTiRE < ACU-
Tus (atestat acutatus „aiguise"), cu
aferesa lui a.
T>eT.'.d\m.ciiita{Tneg\. - ), megl. ar.
cnfufa; ar. cuutic augm. cuitoi, cu-
\
forma cotropi a resultat prin asimila-
iune din cutropi corespunztor formei
normale de ind. pre. cutrop pstrat
în Bnat; înelesurile romîneti se ex-
plic din acela propriului tor pe re
„etreengourdi,etre immobile(en pari.
despersonnes et des choses)",de unde
—

itoaie „plane, boutoir" |cw^t7ar(ar. ^) sensul activ „rendreimmobile serrer

„ coutelier
" cuitrie „ coutellerie
;
**
|j
de pre —
entourer completement —
{în)cuitâ (Tocilescu, Mat. 556, 1527) couvrir"; înelesul primitiv al cuvîn-
^piquer". tului apare înc in expresiunea cutrn-
Cf. ascui. pit de somn „accable de sommeil"
(comp. torpet ades luminum „mes
CUTREIERA, v. treiera. yeux s'obscurcissent") [Când rea cf. ;

Tiktin, Wb.].
CUTREMURA, v. tremura. Der.cutropitor, adj. sb. _envahis-
:

sant,envahisseur" bn.acH/ropî^ cou-

469. CUTROPI {cotropi), vb. „entourer vrir" f încutropi (Tiktin) „envahir •.
II

completement, cerner, envahir"; ban.

.couvrir" —mold. trans. cutrupi (Tik- CUVENI .

tin;lorga, Studii XIII, 243; Barcianu).

Lat. * CONTORPiRE ( =
CONTORPERE ) CUVÎNT } v. veni.
„etre tout engourdi", cu cderea nor-
mal a lui N i metatcsa -tur->-tru-: CUVIOS i
 470. DA, vb. „donner"— vr. pf. ded(îii), !
mînesc se explic din dedere se
ban. pf. dzedz \\ ir. dâ; megl. o^art (pf. „se livrer, se consacrer a qch."
ded)\ ar. dare (pf. ded).
Lat. DARE, DATUM forma de ind. pr. ; DRÂMA, V. ramur.
pers. 1-îi sg. fusese înlocuit în latina
vulgar cu * dao, de unde dau (cf. DRPNA, V. rîp.
Densusianu, Hist. 1. roum. I, 155).
Vegl. dur; rtr. der; it. sard log. dare: DATOR, adj. „redevable, oblige,
473.
prov. cat. sp. port. dar. du" (Dosoftei, Ut. 9»); fsb. „de-

dare „don; impot; sortilege';

Der.:
;
biteur" (Tiktin) —
vr. f d{e)torîu\ bn.
dzitof: bn. trans. dator vr. trans.
dat „fois; coutume", ar. dat „lever adetoriu (lorga. Studii XIII, 108: Lex.
;

(du soleil); coutume" (it. data sard ;

Bud.; Tiktin).
log. dada „dazio, tributo"; friul. dade
„un breve tratto di ora o di tempo; sin- Lat. DEBiTORius,-A,-UM, de venit * de-
*

golo atto o serie di atti"; rtr. deda: etoriu > detorîu, schimbat mai tîrziu
v^sp. dada)\dâttor{<xv.~\si(\].sh. „qui i
în dator, prin amestecul lui dat; forma
donne" ; dttur „coup sortilege" ;
'

adetoriu ci suferit influena cuvîntului

(Tiktin ; Tocilescu. Mat. 693) odat !
de origine turceasc j adet{îu) „cou-
„une dim. odic; nicio-
fois, jadis", tume, redevance".
I

dat „jamais", dim. niciodic (Tik- ; Alb. detuar ..debiteur" (Christopho-

tin); de odat „soudain, tout-â-coup, la rides, 98) comp. vfr. detre prov. de-
|
;

fois" to^fc?e-)oc?a^ „en meme teraps"

; : veire, deudor; sp. deudor port. devedor ;

vreodat „quelquefois, jamais" (ieo- ;

I
< debitor,-orem.
camdat.-\ deocadat{T'\\ii\.m) „pour le j
Der. datorie, j detorie ( An. Car. ),
:

moment, en attendant" îndat, dim. ''

fadetorie (lorga, Studii XI 1, 53, 1 55, 294)

Prahova îndic, j îndat, mold. „dette, de voi r f faute " datornic, j de-
; 1|

bucov. îndatamare „bientot, aussitot, tornic (An. Car.) „debiteur; crean-

tout de suite". cier'' dator ni ceste (lorga, Studii XII,
;

Impr. : rut. jaia „Portion Futter fiir 202) „obligeamment" j trans. detora
Melkkuhe". ,
(Lex. Bud.), datorai^ (Bota, Pov. 15)
„debiteur" c/rtYon,o^a^ora, trans. rfe^ort
471. Dat, sb. n. „sortilege; coutume; ii

(Molnar, Gram. 266) „devoir (qch.

t don, impot" || ar. dat „dette; impot"
qqn";comp.alb.c^e/iie7'6/w „s'obliger');
II
< DATUM sau DATUS,-UM„don,present" datorin^ trans. detorinf (Lex. Bud.)
']
it. dato; fr. de; sp. port. dado.
„devoir, obligation" indatori, înda- '

472. Deda (^a 5«;, vb. „s'habituer" (cu- tora „obliger, forcer, rendre service'';
vîntul nu e un neologism cum afirm i«(/a^on>e „obligation, service"; înda-
Tiktin, Wb., de oare ce îl gsim ates- toritor „obligeant".
tat la Dosoftei, Ps. vers. 442; Molnar,
Gram. 262) < dedere, cu schimbare de 474. DZVOCA [a ^ Scele), vb. s ,

conjugaiune dup da ; înelesul ro- i

„aller â la sellc* || ar. dizvucare „e-
 ;

DE — 76 — DEPANA

cosser, ecaler; mettre en pieces, de- Der.: dim. degetu (Marian, Dese. 21
chirer; degueniller, delabrer**. Mera, Basm. 201); degeta (Lex. Bud.).
Lat. * DÎSVOCARE < DIS - * VOCARE + 479. Degetar, sb. n. „de"; bot. „digi-
(^ clas. vacare); pentru îneles, comp.
abr. dfvakâ, s. dehoca [Candrea, BSF.
talis" II
?iT.dzidzitar}\ < digitale, prin
schimbarea sufixului sub influena cu-
I, 40].
vintelor în -ar friul. dedal', it. di-
Comp. sard log. bogare „cavare, es-
fr. de
}|

prov,
tale sard log. tidale
trarre" < *vocare.
; ; ;

dedal; cat. didal; sp. port. dedal dim.

Der.: ar. dizvucat „delabre, degue-
\\

degetâru, bot. „soldanella" bot. de- jj

nille".
Cf. Dehoca.
getari „digitalis".

480. Degeel, sb. n. „petit doigt"; bot.

475. DE, prep. „de, par, depuis, des"; „digitalis" <DiGÎTELLUS,-UM „digitale"
f conj. „que (comparaii)" || ir. de\ megl. sp. dedillo.
II

ar. di.
Lat. DE. 481. DEHOCA (rfi/iom), vb. „egrener,
Rtr. da\ it. di\ sard, fr. prov. cat. sp. ereinter, extenuer" trans. devoca —
port. de. (Lex. Bud).
Der. deci (v. Aci)\ decît (v. Cit)\ dela
: Lat. *DEVOCARE, format din de * vo- +
(v. La); despre (v. Spre)\ din (v. In)\ CARE (=clas. vacake), de unde nor-
dinainte (v. Inlre^); dincoace (v. In- mal * deocare, i apoi dehoca, devoca,
coa), dincolo (v. Acolo) dtnsul (v. ; prin desvoltarea lui h>v între voca-
//25 ) dintre ( v. /«^re ^ ) dintru ( v.
; ; lele în hiat [Candrea, BSF. I, 40].
Intru); ar. dinde (v. înde). Sard vcamp. (numai part.) debo-
gada „scavata" (St. rom. IV, 238);
476. DEFIMA, sb. f. „blâme, diflfama- prov. devogar „devider" (cf. Thomas,
tion" (lorga, Studii XII, 106). Rom. XXXIV, 191, 196) comp. abr. ji

Lat. DÎFFAMIA. d§vak „andar di corpo"; nap. doa-

kar§ „rovesciare sotto sopra alcuna
477. Defima, vb. ,diffamer, decrier,
cosa, colare, votare, purgare".
blâmer;tmepriser"— trfe5/âtma(Tik-
tin; Ps. Sch. LXXIII, 10; Dosoftei, Ps.
Cf. Dzvoca.
vers. 264)<*dîffamiare; forma a doua
482. DEJGHINA, vb. „detacher, sepa-
a resultat prin schimbarea prefixului
comp. it. disfamare; port. esfaimar
rer, desunir, diviser" (Ji- — rghinâ
I! \
pescu, Opinc. 135; Teodorescu, P. pop.
defimare, fdefimtur {BibVia 1688, acela cuvînt prin schimbarea pre-
57),
Reg. 111,8,50; Paralip. II, 36,14) „dif-
fixului;desbina e literar, refcut sub
famation, calomnie, insulte"; defi-
influena lui îmbina ar. dizgVinare.
mtor, adj. sb. >calomniateur".
Lat. DÎSGLUT(i)NARE, devcnit *dis-
||

DEGERA, V. ger. glunnare>* desglîunare, de unde

prin reducerea lui îu la i (cf. înghii)
478. DEGET, sb. n. „doigt, orteil doigt, ;
* desgVinare, * deghinare, i prin asi-

ancienne mesure d'environ deux centi- milaiunea -ghi > j'-ghi, dejghinare
metres et demi, la dixieme pârtie de la [Candrea].
palme"— bn.rfi^^c^e^.i^^i^e^, Mehedini Der. dejghinare {desbinare) „divi-
:

dzedzet, Maramure g§d'et || zâ£et

ir. ;
sion, separation, discorde".
megl. zfizit, z^st ; ar. deazit, dzea-
d(z)it. DEJUGA, V. jug.
Lat. DiGiTU8,-UM; în unele forme dia-
lectale s'a produs metatesa d—^>^—d DEOCHIA, V. ochi.
(comp. mai jos formele nap. cal. sic),
în altele asimilarea acestor conso- 483. DEPANA {dpna\ vb. „devi-
nante. der" II
megl. dipinari; ar. dipinare.
Klr. daint; it. dito, nap. jid§t§, cal. Lat. * DEPANARE <PANUS „fii du tis-
jiriin, sic. jiditu sard log. didu fr.
; ; serand".
doif/t prov. det ; cat. dit sp. port.
; ;
It. dipanare: vfr. dcvcncr; prov. de-

deda. banar; cat. sp. devanar: port. dobar.

 DEPRTA — 77 — DEERT

Der. : depnat „devidage"; depana- de unde apoi ades refcut dup adv.
tor „celui qui devide, devidoir", ar.di- des (comp. arar < arareori ^ rar);j
pintor „devidoir", depanatoare „de- , adeasele(a) „souvenf* (lorga, Studii
vidoir" (cat, devanadoras; port. doba- !
IV, 64; Re V. ist. arh. 1,91); \ adesid
doira ; comp. sp. devanadera) ; dep- „frequenter" (An. Car.) îndesi „con- 1

nturâ, ar. dipinîtur{D?i\cimeXTa) „de- denser, rapprocher, multiplier"*: m-

vidage" (it. dipanatura; nprov. deba- deseal (Lex. Bud.) „agglomeration**.
naduro).
486. îndesa, vb. „(en)tasser, presser
comprimer, bourrer" ar. ndisare
DEPRTA, V. parte.
<in-de(n)sare
||

îndestur „agglome-
||

ration" (An Car.: Barcianu), ^stimu-

DEPLIN, V. plin.
lation" (Cantemir, Hron.).
I

DEPRINDE, V. prinde. DESAMGI, V. amgi.

j

DEPUNE, V. pune. '

DESBÂTA, V. bea.

484. DERETICA {dereteca, direteca, DESBATE, V. bate.

vb. „mettre en ordre,
\

-etica, -itica),
ranger, arranger: j eniever, faire dis- DESBINA, V. dejghina.
paraître.aftranchir" j drâtica(Tik- —
tin); mold. trans. vr. derdica (Sta- DESBRÂCA, V. brac.
mati, Wb. 76; Lex. Bud.; Melhisedec,
Hui, apend. 51; Dosoftei, Ps. vers. DESCLECA, v. cal.
\\1 ,20A):-\ der edica(I\k.iin)\ mold. de-
ridica (Stamati, Wb. 581 ), derdica DESCÂLA, V. calce.
(Creang, Scrieri II, 69).
Lat. DE-RADîCAEE „deraciner", de- DESCRCA, V. car.
venit derâdecare; de unde, de o parte
prin asimilarea vocalelor de alt ,
DESCHEIA, V. cheie.
parte prin disimilarea consonantelor
d-d>d-t, au resultat numeroasele for- DESCHIDE, V. cVide.
me alterate citate; înelesul se explic
uor prin fasele urmtoare „deraciner :
DESCINGE, V. cing.
— arracher mauvaises herbes) —
(Ies
eniever, faire disparaître (Ies impure- DESCÎNTA, V. cînta.
tes) —
nettoyer — mettre en ordre"
[Candrea]. DESCOASE, V. coase.
It. diradicure\ vsp. deraigar\\cov[ip.

vfr. desrachier\ cat. desraygar. DESCOPERI, V. coperi.

Der. dereticat, deredictur (Cihac)
:

„action de mettre en orare" diriti- \\

DESCUIA, V. cui.
canie (Tiktin) „objet servant au net-
toyage". DESCUL, V. calce.
Cf. Ridica.
DES DOI, V. doi.
A85. DES, adj. „epais, serre, dru; fr^-
quent'';adv.„frequemment,souvent"|| DEELA, V. ea.
megl. des; ar. ndes.
Lat. de(n)sus,-a,-um; pentru înele- 487. DEERT, adj. „vide vain, tu- ;

sul adverbial comp. densius. tile";adv. „vainement"; sb. n. „flanc;

Vegl. daj's. vanite; desert" || ir. deâârt, refcut
Der.: dim. desu (Stamati, Wb. dup fem. deâârt megl. digrt. ;

208 Barcianu)
; desime „epaisseur; Lat. DESERTUS,-A,-UM.
epaisseur d'une foret, fourre" desi Parm. d^ert „sciatto, sciamannato";
-fourre" adese(a) „souvent", eliptic
! I (fr. desert ; prov. cat. desert ; sp. de-
pentru adeseori (comp. souveniefois\ :
sierto; port. deserto).
 ;

DEERT — 78 DETEPT

Der.: f deerie „vanite" (Tiktin), desedrar, desi(d)rar\ fr. deir er; prov.
^dommage, perte" (Cod. Vor.) de- ||
cat. desirar.
ertate (Tiktin) „vanite" contras din Der.: y deiderat (Ps. Sch. IX, 38;
*deertâtate (comp. desertitas). XX, 3; XXXVII, 10, etc). „deir".
488. Deerta, vb. „vider; detruire"
<* DEERTARE DESLE6A, v. lega.
II
ar. cîi\siWare II ||
(it. di-
sertare; fr. deserter; port. desertar) ||
491. DESMIERDA, vb. dor-
„cajoler,
deertare „action de vider; f vanite" loter, caresser" — trans. desmirda(M.o\-
(Gaster; Tiktin; Cantemir, Hron.); de- nar. Gram. 264) || ar. diznirdare.
ertat „actionde vider"; ydirtturâ Lat. *Dis]viERDARE < MERDA „excre-
(Gaster) „vanite" deertciune ^va-
;
ments"; înelesul primitiv trebue s
nite^llt^^ se înderta (Biblia 1688, fi fost „ebrener(un enfant au maillot)"
Reg. IV, 17, 15) „vane agere". de unde „cajoler (l'enfant) pour le faire
DESFAC, taire pendant qu'on l'ebrene".
V. fafi.
Mant. dasrnerdar „mondar dalia
DESFACE, V. face. merda"; nprov. desmerd „ebrener,
tirer de Tordure" (comp. it. smerdare;
DESFA sard log. isrnerdare).
\ V. fae. her.idesmierdare „volupte, plaisir;
DESFURA desmier dator, ar. diznirdltor (Dala-
metra) „caressant, cajoleur" f de>^- jj

DESFIRA, V. fir. tnierdciune, ar. diznirdcîune „vo-

lupte „plaisir" f dezmierzie (Hasdeu,
jj

DESFRÎNA, V. frîii. Cuv. d. btr. II, 228) „volupte".

DESFUNDA, v. fund. DESMORI, V. muri.

DESGHEA, v. ghia. DESNODA, V. nod.

489. DESGHIOCA (dejghioca), vb. „e- DESPRI, V. parte.

cosser, ecaler, egrener" trans. „ de- ;

charner" (Reteganul, Pov. ard. III, DESPERECHIA, v. pereche.

57) —
t dejgheuca (Cantemir, Ist. ier.
88). DESPICA, V. spic.
Lat. * DÎSGLUBICARE < GLUBERE „eCOr-
cer, oter l'ecorce, se peler" din dîs- ; DESPRE, V. spre.
GLUBico a resultat * desghluecu, de
unde prin trecerea luiue la u
i apoi DESPRINDE, V. prinde.
la o (comp. cot, nor), desghioc [Densu-
sianu, BSF.I, 42]. 492. DESPUIA, vb. „depouiller, spo-
Comp. ver. des^oar „stasare, pur- lier" II respol'â., cu schimbarea obici-
ir.

gare, vuotare" < *disglubare nprov. ; nuit a prefixului; megl. dispul'ari:

esglouâ < * exglubare. ar. dispuVare.
Lat. DESPOLIARE.
490. t DEIDERA (Ps. Sch. XVIII, 1 1 Friul. dispojd it. dispogliare; fr.
;

LXXXIII, 3; CV, 24; CXVIII, 40), depouiller; prov. despolhar; cat. des-
t DEIRA (Ps. Sch. XLI, 2), vb. „desi- pullar; sp. port. despojar (comp. rtr.
rer, souhaiter vivement". spoglier\ it. spogliare; sard ispo^are).
forma deira se ex-
Lat. desIderare; Der.: despuietor, adj. sb. „qui de-
plic din *desidrare, prin trecerea poul le"; j despoietur (Paliia, Gen. 1,
1

regulat a grupului dr protonic la r, 9) „nudite'".

iar forma deidera e refcut dup
(leider desvoltat normal din desî- DESRÂDÂCINA, v. rdcin.
dero (cf. Candrea, Conson. 95).
Alb.6/2;$£^o/^„sehnemich,trauereum 493. DETEPT, adj. „eveille: intel-
etwas"; vven. vgen. desirar., vlomb. ligcnt" II megl. ditef; ar. diteptu.
 DETEPT — 79 — DOAGA

Lat. DE-EXCÎTUS „agite, eveille^, de- de „demander", comun întregului do-

venit regulat * detetii, de unde de- meniu romanic, trebue fi existat i s
tept, megl. ditet sub influena ver- în latina vulgar.
bului detepta, megl. diteta, i pro- Rtr. dumander: it. dimandare, do-
babil a lui înelept. mandare fr. demander prov. de-; ;

It. desto (refcut dup destare). mandar ; cat. denianar ; sp. port. de-
mandar.
494. Detepta, vb. „eveiller, reveil- Der.: dimîndat „ordre".
ler" II megl. dititari ar. ditiptare ;
497. Dimîndcîune (ar.), sb. f. „ordre
II
<
DE-ExciTARE, devcait * detetare
avis" <DEMANDATio,-ONEM „recomman-
;

(comp. megl.), i apoi detepta sub in- dation".

fluena lui atepta [Creu, Lex. Mard.
318; cf. Pucariu, Lat. ti u. ki, 11] !I

DIMINEA, V. mîine.
it. destare prov. deissidar {ci. Tho-
;

mas, Melanges 123) comp. alb. tson; II

DIN-, V. în.
nap. seta, sitar e; sard log. iski-
cal.
d<ire < EXCITARE deteptare „reveil";
;|
DÎNSUL, V. ins.
megl. dititat, ar. ditiptat „eveil-
le, intelligent"; detepttor „reveille-
498. DINTE, sb. m. ,dent" |j ir. dinte ;
matin", formaiune recent: detep- megl. dini; ar. dinte.
tciune „intelligence" (comp. exci- Lat. DENS, DENTEM.
ta ti o). Vegl. djant rtr. daint; it. sard log. ;

dente fr. prov. cat. dent; sp. diente;

;

DESTINDE, V. tinde.
port. denie.
Der. :dim. di fiior ;dinu {Lex.Buâ.)
495. T DESTINDE {detinge\ vb. „des- dinar (Dame, Term.) „fer â contour-
—
cendre" pf. de.tin. ij

ner (Ies dents d'une scie); barrage

Lat. DESCENDO, *-ENSr (= claS.-ENDi),
dentele pour proteger la roue d'un
-ensum; forma detinge a fost ref-
moulin** ar. dinlos „qm a de grandes
cut dup analogia altor verbe în dents" I
|

dinat (formaiune recent)

-inge cu pf. în -in. i part. -ins (comp.
.,dente".
încinge, întinde, împinge, etc); pentru
pstrarea lui n la pf i part., cf. as- DINTRE, v. între '.

cunde.
It. discendre fr. descendre\ prov.
499. DISFINDZIRE (ar.), vb. ,couper
dessendre, cat, descendir; sp. port. Ia pate enmenus morceaux, lui donner
descender.
la forme des pains" — pf. disfimu ;
Der. de^tingtor (Cod.
: ^'or.), adj.
part. disfimtu.
^qui descend".
Lat. Dîs-FiNGERE,-iNxi,-*iNCTUM (== clas.
DESTRMA, v. trama. DiFFÎNGERE) ,.fa(;onner, donner la for-
me'; [Papahagi. Wgjb. XII, 102].
^'it. disfingere it. fingere fr. fein-
DESTUL, v. stul ;

dre ;prov. fenher sp. heilir „pe- ;

tri r" < FINGERE.

DESTUPA, V. stup.

DESVA, V. înva. 500. DISICARE (ar.), vb. „fendre,cou-

per; dechirer".
DESVOLT, V. holba. Lat. DESECARE SaU DÎSSECARE.
Comp. sard log. segare\ fr. scier:
it.

DETUNA, V. tuna. prov. segar < secare.

cat. sp. port.
Der.: dis{i)cîtur {\)ii\ametra) „cou-
DEUNZI, V. zi. pure; fente *.

496. DIMÎNDARE (ar.), vb. .demander; 501. DOAG, sb. f. „douve^-olt. do-
appeler: ordonner; aviser". oag\\ megl. ar. doag „douve; grande
Lat. DEMANDARE „confier"; înelesul couverture de lit en laine**.
 DOAGA — 80 — DOMN

Lat. doga,-am; forma e neex- doag vcat. abdos < * ambidoi,-duos bn. ||

plicat. alendndou „ toutes deux ", contras

Vegl. duag rtr. du{v)a it. doga ; ; ;
din ale +
amîndou ar. ainindoi, jj

sard log. doa: fr. douDe; prov. cat. sp. imindoll'i „tous Ies deux", format din
doga. i-\- amindoi ar. amidoVi {amij-
'

Der.: r/o,gt „feler"; dogeal „felure". dol'i) amidaole „tous Ies deux, tou-
tes Ies deux", resultate prin contrac-
502. Dogar, sb. m. „tonnelier", sb. n.
i+
iune din *amin-i-doi f amîn-
^fendoir (de tonnelier)" — olt. dogar \\

doisprzece (Tiktin), formaiune ana-

(Lex.Mard.) || ar. ^Zw^ar ||<dogarius, logic ca i ar. amintreU'i,-treile, a-
-um(CGL. II, 54) dogrie „tonnellerie". jl
mitreiVi^-treîle „tous Ies trois", ^a/^^^/?-
paturV, amiiniV, amiasiV, etc.
DOAR, V. oar.
505. DOMN, sb. m. „prince; seigneur;
503. DOI, DOU, num. „deux''— bn. monsieur" —
DOAMN, sb. f. „princesse,
fem.daâ (Wgjb. III, 224) || ir. doî,
dame" II ir. domnii „Dieu; seigneur";
do megl. doî, dgu; ar. doi,
;
d(o)ao,
megl. domnu, dom „Dieu" ar. domnu,
doa. donu „Dieu; seigneur, maître; mon-
;

Lat. * * duI sub in-

DOI, resultat din
fluena Duos devenit * dos în posi-
lui
sieur", doamn
„maîtresse, dame".
Lat. D0MNUS,-UM, D0MNA,-AM (= clas.
iune aton; *doae, refcut din duae dominus, domina).
sub influena lui *doî în formele c^aîl, ;
Dalm. (numai fem.) o^omwa Tiv. dom, ;

dao, diftongul s'a redus la a prin pier- duonna; it. donnOy donna; sard log.
derea accentului în fras. donnu; fr. dom, dame; prov. don,
Vegl. doj, doj'e rtr. d(u)oi, dui; it. ;
donna cat. dona sp. don, dueno, dona,
; ;
due; vfr. prov. doi, dui comp. vegl. \\
duena; port. dom, dona.
duas; rtr. dus; sard log. duos; fr. deux: Der.: dim. trans. domnu (Retega-
cat. sp. dos: port. dous < duos.
nul, Pov. ard. II, 18; comp. it. don-
Der.: doile(a) doua, ir. doîle dowf,
megl. doîli,ar. doîlu d(o)aa „deuxie-
nuccia); domni
„princesse", zool.
„chardonneret" (Viciu, Glos.40), dom-
me" \\doisprezece dousprezece, megl. nie, pi. „fees"; domnior „jeune mon-
doîsprei daosprei, ar. dausprdzafe
dosprdzaî „douze'' doisprezecile(a)
sieur f petit prince, pretendant",
;

zool. „chardonneret" (Marian, Ornit. I,

;

dousprezecea „douzieme" douzeci, \\

392), domnioar „demoiselle", zool.

megl. daozg „vingt" ; douzecile(a),
„chardonneret" (Viciu, Glos. 40) col.
douzecea „vingtieme" ||
mc?ot „dou-
domnime (Lex. Bud.); ar. dumname
||

bler plier, ployer"

; ; a se îndoi „se domnie „domination, regne ; -j-prin-
plier douter" îndoit „double plie,
\\

; ; ;
cipaute, palais du prince, prince, sei-
penche f douteux, hesitant"; îndoi-
;
gneurie'' domnia-ta, dumneata, pre-
tur „pli, courbure"; îndoial „cour- ;

scurtat pop. mneata, bn. trans. Mara-

bure, pli doute" îndoielnic «dou- ; ;
mure dumata, prescurtat pop. mat,
teux fm^om^a (Cantemir,Hron.) ^he-
;

sitation, doute**; îndoios „douteux, in-

matale, dim. mtlu
„vous", propr.
„Ta Seigneurie"; dumnealui, dum-
certain" îndoicios (Barcianu) ^flexi-
;
neasa, dumneaei „lui, elle", propr. „Sa
ble"; îndoi (Rdulescu-Codin, Cuv. Seigneurie"; dumneavoastr „vous"
Musc.41)„ventre-â-terre"||cZe5c/oi„de-
doubler, defaire une chose qui est
(en s'adressant a une plusieurs per- ou
sonnes), propr. „Votre Seigneurie";
pliee en deux".
dumnealor „eux,elles", propr. „Leurs
504. Amindoi, amîndou, num. „tous Seigneuries" domnesc, ar. domnescu,
||

deux, toutes deux"; gen.-dat. arnîndu- domne (Tocilescu, Mat. 147'^) „sei-
ror ainindol, amindo; ar. amin-
II
ir. gneurial, princier" (it. donnesco sp. ;

do(i)Vi,amindaole\\< *AMtNDOi, form duenesco); domnete „â la maniere des

neexplicat pentru *ambi -|- doî (cf. princes, des seigneurs" domni, ar. ||

mai în urm Clark, Rom. XXXIII, 248) dumnire „regner,dominer"; domnitor

vit. amendui comp. rtr. amenduos
jl \\
„prince regnant, souverain" Diim- ||

< * aminduos comp. i vfr. andui, II

nezeu „Dieu" (v. Zeu)\\meg\. dum-
andeus; prov. am(be)dui am(be)dos; l'irtari (v. Iertai).
 DOMN — 81 — DREGE

Impr.: ngrec. ^ojjiva „Geliebte, Her- \'egl. duass; rtr. doss; it. dosso; sard
rin" (Murnu, Lehnw. 25). log. dossu;fr. prov. cat. dos.
Der. dosnic „qui est derriere, re-
:

506.Duminic {duminec), sb. f. „di- tire,ecarte, cache", bot. dosnic „car-

mancbe'' || ir. dumirek^ megl. ar. du- ;
pesium cernuum; clematis integrifo-
minic < (d II
ie s) DOMiNiCA,-AM, propr.
lia" olt. dosa „isole, retire" dosi
„(lejour) du Seigneur", dar atestat i cu I I
|1

„cacher, s'echapper, se refugier"

înelesul de .,dimanche" rtr. diimen- I

jl

(comp. vfr. dosser)ldoselniG iJiViiin)

gia\ it. domenica; prov. cat. dimenge^
I

'
„cache, detourne" H mold. îndosi „ca-
forme alterate sub influena lui di cher" (comp. it. indossare; fr. en-
din celelalte numiri ale zilelor sp-
dosser) de-a'ndoasele „â l'envers, de
tmînii (prov. dilune, etc.) comp. fr. |j
I

travers, â rebours".
jj

dimanche< * DiA-DO]\nNiCA Duman,

I

Duman „nom donne un boeuf, â 511. DRAC, ||

m. „diable"
ir. drac;
sb.
une vache ne(e) dimanche", dim.
le
megl. drac; darac. ar. dracii,
Dumnel ( Rdulescu - Codin Cuv. ,
j

Lat. DRAGO „dragon"; înelesul de

Muc. 29).
„diable" s"a desvoltat sub influena
I

cretinismului si apare i în vgerm.

DOR traccho.
DORI
)' durea.
Alb. dreh! „diable"; it. drago; sard
log. dragii; prov. 6/r«c, nprov. ^ „dia-
ble, lutin, esprit follet, mauvais ge-
507. DORMI, vb. „dormir"— vr. i dial. nie"; cat. drach; sp. c^ra^oljrtr. dra-
durmi \\ ir. dur mi; megl. dur miri; ar. giin; it. dragone; prov. drago; sp. dra-
durnire, durnare.
gon; port. drago < draconem; comp.
Lat. DORMÎRE.
i
fr. dragon.
Vegl. dormer; rtr. dormir; it. dor- ! Der.: dim. drcule; drcii; drcu-
mire; sard log. drommire; fr. prov. cat.
;
or ; ar. drcu augm. drcoi dr-
j !

sp. port. dormir. coaic, trans. drcoaie, ar. drâcoane,

508. Dormita, vb. „sommeiller" vr. —
I

\
bucov. drci (Tiktin) „diablesse" ||

trans. dur mita; Mehedini durminta || col. drcime \\

drcie, drcrie, ar.
megl. durmitizari „dormir profonde- drcui'ie, ar. drîcuril' (Dalametra)
„ diablerie
" r/mcore/^îe (Tiktin; Ispi-
ment" || <dormItare; forma din Mehe- !|

dini a resultat prin schimbare de rescu, Pov. unch.16;Gr. n. 247) „dia-

sufix (comp. vit. dormentare, it. ad-
blerie, sorcellerie" drcesc, ar. drtcu- j

dormentare) vit. dormitare; vfr. dor-

!|
rescii (Dalametra) „diabolique" dr- ;

mier adormita ^Tocilescu, Mat. 209;

||
cete „diaboliquement" drcos, ar. Ij

Molnar, Gram. 254; Cantemir, Ist. ier. drciiros „espiegle, malicieux" j ase ||

129), adurmita (Ps. Sch., Coresi Ps. draci (Cod. Vor.) „perdre la raison" jj

LXXV, 7) „sommeiller", resultat din drâcui, drclui (ez. II, 226), ar. drî-
adormi + dormita (vsp. adormidar). I
cuiri i
drîc(u)siri (Dalametra) „en-
I
voyer au diable" îndrci „endiabler, ||

509. „endormir s'en-

Adormi, vb. ;
mettre en colere" (comp. sic. indra-
dormir" || ar. adurniri (Dalametra) || gari); îndrcit „endiable, furieux,
< ADDORMiRE it. addonnire; vfr. prov. possede du demon".
cat. vsp. vport. adormir adormit \\
I

„action de s'endormir", adormit, adj. 512. DREGE, vb.„raccommoder, repa-

sb., ar. adurnit (Dalametra) „ dor- rer, retablir; arranger, regler; accom-
meur, faineant, paresseux"; dim. bot. moder (un aliment); farder"; maram.
adormiea „liseron" (Hasdeu), ador- „emonder Ies graines" (iplea, P. pop.
miele^ pi. „anemone pulsatilla" 1 «- |1 108); t „diriger; offrir (â boire)" — vr.
dormitar (Biblia 1688. Iov XXXIII, mold. trans. maram. derege, direge,
15) „action de s'endormir". ban. diif^ze, pf. f dere, {dires) bn.
djiife.
510. DOS. sb. n. „dos, derriere, en- Lat. DîRÎGERE,-REXi,-RECTUM;nu e ne-
vers" II
ir. dos. voie de a pleca de la derîgere pentru
Lat. DossuM (=clas. dorsum). explicarea lui e din prima silab: tre-
6157. Candrea-Densusianu, Dicionar etimologic.
 DREGE — 82 DREPNEA

cerea lui î la e s'a fcut la formele în vfr. droitete „qualite de ce qui est
care era aton i apoi e s'a generali-
î droit"; sp. derechedad); drepti {Yi-
sat; în direge sa produs obicinuita pescu, Opinc. 63) „rendre justice" |
ar.
disimilaiune e-e > i-e (comp. biseric, driptatic „droit, justice" |1 f derepie
cireae, pricepe); elisiunea lui e (drege) (Coresi, Ps. XCVII,
drep- 9) „equite" ||

e tîrzie. toct(Barcianu) „droitier" megl. direp- j|

Alb. dtrgon „envoyer" ; rtr. derscher tos „droit, juste" '\ îndrept (Paliia, ||

„juger". Gen. XXXVII,?) „droit, debout"; ar.

Der. : dires „raccommodage; condi-
ndreapta „la main droite"; ar. ndrip-
ment, epices fard f diplome, docu-
;
tate „justice, raison"; îndrepti „jus-
;

ment"; deregtor „dignitaire, magis-

tifier, autoriser"; ar. „rec- ndriptire
tifier, arranger"; ar. ndriptacîii (Da-
trat, haut fonctionnaire, administra-
lametra) „droitier" nedrept „injuste,
teur"; deregtorie „dignite, charge, \\

faux, infidele"; sb. „injustice" (Gaster;

fonction, administration"; col. dreg-
Voronca, Dat. cred. 1158); nedreptate
torime (Jipescu, Opinc. 103) trans.
„injustice, iniquite"; nedrepti „faire
||

derestur (Bobb; Tiktin) „amende- une injustice, faire tort, leser" de-a-
ment (d'une terre)" trans. îndirege ||
||

(Marian, Sârb. II, 287) „engager, pous-

dreptiil, ar. deadreptu „directement,
tout droit".
ser (qqn â faire qch.), commander",
megl. {a)ndirfziri(pf.(ajndire) „rac- 514. Dreptar, sb. n. „fil â plomb, equer-
commoder", ar. rfdreadzire, ndri- re de maon, de charpentier; regie
dzeare (pf. ndrepii, part. ndreptii) (de conduite)" — f dereptariii (Tiktin;
„raccommoder, arranger, preparer", Dosoftei, Ps. vers. 30) < * dîrectarium
refl. „s'engager, tomber d'accord, s'en- (comp. directarius „voleur qui s'in-
tendre'' (rtr. endriescher „risapere, es- troduit dans Ies maisons")j| comp. vfr.
sere informato"). droitier; cat. dreter; sp. derechero\\ vr.
mold. îndreptarîii (I'A<^i\n; Prav. Mat.
513. Drept, adj. „droit, juste, equi- Bas. Col. Buj. 139), refcut în- dup
table; fidele; vrai; direct" ;adv. „juste- drepta.
ment, en verite, directement"; prep.
„pour, comme, â cause de, parce que",
515.t Derepta, vb. „diriger, guider"
mold. bucov. ara
Haegului (Tiktin; < *DîRECTAREJj alb. d-^rtoA „bereite,
verfertige, bessereaus, besorge, baue"
Rev. crit.-lit. 123) „en face de"
III,
—
;
(comp. dreiton „rendre droit, redres-
sb. „droit; justice; raison" vr. mold.
ser"); rtr. dracher; sard log. derettare:
trans. maram. derept, dirept, bn. dzi-
vfr. droitier l f derepttoriii (Cod. Vor.)
fept; ca prep. d(e)repf, prin posiiu-
„pilote" îndrepta „redresser, rendre
nea aton s'a alterat de timpuriu: '\'de- li

droit; reparer, corriger: indiquer le

rep{-ce), j deptu (Cod. Vor.), maram.
chemin, diriger, guider f justifier,
d'ept (iplea, P. pop. 108), Oani dipt, ;

excuser",ar.;2c//'tp^a;-e(Papahagi,Mat.
dip (Candrea; BSF. II, 55). iri\ns. dip
621) „corriger" {alb. ndtrfoj; sard log.
(Alexici, Lit. pop. 18), Tara Haegului
inderettare; port. endireitar „gerade
drt, c/fr (Rev. cr.-lit. IV, 143) || megl.
richten, wieder gut machen, leiten, zu-
dirept, adj.adv. „droit,juste(ment), di-
rechtweisen") îndrepffor, adj. sb.
rect(ement)", r/trep, prep. „comme, d'a- ;

„qui dirige. qui redresse; f eclaireur,

pres, au moment de, â la veille de" ar. :

guide, conducteur" j înd{e)repffiir

direpta, drepii, adj. „droit" j| < dIrec- ;

(Gaster Letop. 1,22, 323, 336; Cat. calv.

TUS,-A,-UM i DlRECTO, adv.; pentru fo-
;
^'

8; An. Car.) „correction direction, in- ;

netism, V. drege alb. d{^)reiti „grade,
dication", ar. ndripttur „redressc-
!l

recht, gerecht" (comp. drek' „directe-

ment, reparation" (comp. d i r e c t u r a :
ment"); rtr. dre{îy it. d{i)ritto, sard
rtr. drachra; fr. droitiirc,Yh. endroi-
;

log. derettii; fr. droit; prov. drech; cat.

tiire) înd{e)reptciune (Dosoftei, Ps.
dret;sp.derecho; port. direito\\ dreapta II

vers. 311; Florini, Pov. 90, 131) „cor-

„la mai n d roite" (rtr. dretta\ it. diritta,
rection indication, direction" (comp.
;
dritta; fr. droite\ cat. dretta\ sp. de-
recha\ port. direita)\dreptate,SiV.drip-
directione m).
tnte „justice, raison, bon droit", con- 516. DREPNEA (bucov.), sb. f. zooi.
tras din drepttate (rtr. drcchiadafl;
^'
„grand mari net".
 DREPT — 83 — DUMESNIC

Lat. * DREPAXELLA,-AM < DREPANIS „hi- d. btr. „ressemblance"; r-

I, 298)
ronqlelle des miirailles", devenit * «^re- ductor „semblable, pareil" o-
(ibid.) :

pnea, de unde, prin cderea lui rduce (Prav. Mat. Bas. 43, 50) „re-
aton, drepnea [Candrea, Rom. XXXI, presenter, figurer".
308].
DUIOS, V. fhirea.
DREPT, V. drege.
520. DULCE, adj. ^doux; agreable ;

517. DUCE,
vb. „(em)porter, (em)- benin (en pari. de certaines pustules
mener, conduire**; a se duce „(s'en) peu dangereuses); germain (propr.
aller" —
vr. bn. pf. du
\\ ir. dutâe (pf.
cheri, en pari. d'un frere, d'une soeur,
duâ); megl. dufiri (pf. du); ar. du- d'un cousin)"; sb. m.(sans pi.) Jours
ire, (dujfeare (pf. du). gras" II ir. dul'tâe., megl. dulii ar. dule
Lat. DUCERE, Dtrxl, ductum; înelesul „doux".
de „s'en aller" e des atestat în con- Lat. dulcis,-em; pentru înelesul de
struciunea ducere se (cf. Densu- „benin", cf. dulci di nes -uligines-
sianu, Hist. 1. roum.T, 181-182: Ronsch, (Mulomed. Chir. 20, 7-8), i forma abr.
Sem. Beitr. III, 32). Vegl. dolk; rtr. dutsch; it. dolce
Vit. (i it. numai în compuneri) (comp. abr. duvecore „eruzione impe-
durre; sard log. dugere (comp. ^u- tiginosa che suol venire al mento e in-
gere) vfr. (i fr. numai în compuneri)
;
torno alia bocea dei bambini"); sard
duire\ prov. duzir, dozer cat, dur; ;
log. dulke fr. doux prov. dolz cat.
; ; ;

vsp. ducir; port. (numai în compu- dols sp. dulce; port. doce.
;

neri) -duzir. Der. dim. dulceag

: dulcior, bot. ;

Der. ducere^ duc, dus^ ar.

: „al- duc „hedysarum obscurum" trans. mold. ;

ler, depari'' ;-[ ductor (Paliia, Exod. dulcu (Lex Bud. Pompiliu, Bal. 31; ;

XIII, 21) „conducteur, guide", j duc- Ctan, Bal. 33 ez. III, 63) dulciu ;
;

toare (lorga, Studii IV, 61) „aller" ; (^comp. dulcin, An. Car.; it. dolcigno) '\

ar. ducîtur (Dalametra) „aller" du- j!

bn. dulcoi'i „doucereux, douceâtre"
soare (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. Mehedini dulcos „douceâtre" Mus- ,

30) „transport; sorte de broderie sur cel dulcent (Rdulescu-Codin, Cuv.

Ies chemises des paysannes". Muc. 29) „(homme) dont la parole
518. Aduce, vb. ,,apporter,amener, ra est douce"* dulcime „douceur" ar. i,

mener: courber" —
vr. bn. pf. adus duleanie „douceur'', pi. dulenl „ga-
(a)dutâe{pL adus); megl. duiri
ir. teaux, friandises" (comp. dulcea-
II
(pf. du\
ar. aduire, adueare (pr. a- men) dulcea „douceur; confiture",
II

du) II <ADDUCERE,-DUXl,-DUCTU]M rtr. j!

ar. dulîa (Dalametra) -douceur*'
addur; it. addurre; vfr. aduire. Hon. dutschezza it. dolcezza; sp. dul-
(rtr. ;

addure, elv. adduire: prov. aduire; ceza) a se dedulci „prendre gout

cat. aduhir; sp. aduci r; port. adduzir une chose s'habituer". ;

(comp. sard log. battire) aducere, a- Impr. rut. jojlhyima ^in Zucker
:

dus „apport, etc"; adus „recourbe"; eingemachtes Obst".

aductor, adj. sb. ^qui apporte"; ar.
„adoucir" || ar. ndul-
521. îndulci, vb.
aducîtur (Dalametra) „bonne con- <' îndulcire (=indulcere, CGL.
ire
duite''; adusturâ „maladie contrac- II

II. 283) rtr. indutschir it. indolcirc ;

tee par des maletices"' (Hasdeu); t„ad- ;

sard log. indulkire: vfr. endoucir

ductio, allatio" (An. Car.). ;

cat.endolsir vsp. en d ulei r [îndulcitor

;

519. t Rduce, vb. ^etre scmblable, „doux" ;îndulcitur{VoV\zu) „adoucis-

ressembler: comparer; representer" sement", fîndulcituri,p\. ..aromates"
(Dosoftei, Prav. Mat.
Ps. vers. 59 ; (Biblia 1688, Reg. III, 10, 10, 25).
Bas. 45 Cantemir, Hron.) < reducere,
;

-Duxî,-DUCTUM „ramener; rapprocher: 522. DUMESNIC (domesnic), adjl „ap-

reproduire"; înelesul romînesc se ex- privoise, dom pte"— Mehedini f/îime5-
plic uor din cel latin it. ridurre; fr. tic. T duineastec i dumeastic (Dosof-
reduire; cat. reduhir; sp. reducir; tei, V. Sf.. V. Wgjb. 106; Prav. Gov.
pori. reduzir'^ rducerei^tisAeu,C\.\\ . 54 ; Hasdeu, Cuv. d. btr. I. 277 Lex. ;
 e

DUMICA — 84 DUREA

Mard.), y doineastec (Lex. Mard.), du- DUREA, vb. unipers. „faire mal,
525.
Lex. Bud. Costinescu).
7^^es^A?/c(Tiktin ; ; avoir mal" fvb. intrans: i refl. „e-
;

Lat. DO]siESTicus,-A,-UM „de la mai- prouver de la douleur, souffrir, etre

son" schimbarea de îneles se ex-
; afflige" II ir. durf „avoir mal, faire
plic uor; formele dwnesnic^ du- mal"; megl. dureri i ar. dureare
mestnic, au fost influenate de vsl. „avoir mal desirer". ;

AOAUlUhNK, A«'V*dLUTKHK „domCStiCUS". Lat. DOLERE.

Rtr. dumiesti; it.
doDiesche prov. doinesgiie.
;
domestico vfr. ;
Vegl. (atestat numai) dul, dolua
„duole" rtr. dolair it. dolere; sard
; ;

Der. dumesnicie „apprivoisement"

:
log. dolere vfr. doloir; prov. doler:
;

ii
dumesnici, f durnest{n)ici ( Tiktin ; cat. doldrer sp. doler port. doer.
; ;

lorga, Studii VII, 17) „ apprivoiser "

Der.: durere „douleur, soutfrance",.
(comp. rtr. dumestier\ it. doinesticare\
diV. dureare „douleur; deir; fortune";
vfr. dorneschei\adoJnesgir\ prov. do-
ar. durut „deire, aime, aimant"
mesgar).
dureros „douloureux" (vfr. doleros)
WICA, V. mic. bn. Teleorman durime „douleur"
olt.
(Rdulescu-Codin, Cuv. Musc.30; To-
DUMINICA, V. domn. cilescu, Mat. 588, 624, 656).

526. Dor, sb. n. „deir ardent re-

DUMNEZEU, V. zeu.
;

gret mal, douleur" || megl. ar. dor

;

DUPÂ, V. poi. „deir ardent, passion, douleur" || <

D0Lus,-UM, deseori atestat în inscripii
523. DUPLECA (vr. trans.), vb. „cour- (cf.Densusianu, Hist. 1. roum. I, 138) ||

ber, plier, ployer" (Ps. Sch., Coresi, it.duolo sard log. dolu prov. doly
; ;

Ps. LXVIII, 24; Gaster Lex. Bud.).

;
gasc. do „regret" (R. 1. rom. XLV,
Lat. DUPLICARE. 424) cat. doi
; sp. duelo port. d6 ; ; ||
||

Rtr. dubalger; prov. cat. sp. doble- dim. doru dori „ desirer, souhaiter
\\

gar. vivement" dorire (Tiktin) „deir"

;
;

Der. duplecare (Biblia 1688, Neemia

:
dorit, doritor., adj. sb. „desireux" do- ||

III, 24) „courbure, coin" îndupleca \\

rin „deir" (formaiune recent) ||

„decider qqn â faire qch.; f plier, cour- dornic „desireux; aimant", bot. „fal-
ber« (Paliia, Gen. XXIII, 9; Biblia caria vulgaris".
1688, Regi IV, 4, 34; Isaia LVIII, 5),
527. Duios, adj. „tendre, doux, sen-
ar. (a)nduplicare „plier, courber; de-
sible, melancolique ; f triste, afflige,^
cider qqn â faire qch." (friul. indo-
lamentable, douloureux" <* doliosus,
ple); înduplecare „action de decider
-A,-UM, derivat din dolium „douleur,
qqn â faire qch., persuasion; f coin,
chagrin" ||it. doglioso\\ duioie, duio-
courbure" (Biblia 1688, Neemia III,
31); înduplecâtor „persuasif"; f în-
ime (Tiktin) „tendresse tristesse, ;

melancolie" înduioa, induioi (Po-

duplectuj' „action de plier (Biblia j|

lizu; Sîrbu, Alct. 11) „attendrir".

1688, Pilde Solom. VI, 13); „plicatura,
plic" (An. Car.), ar. (a)nduplicîtur 528. t Duroare, sb. f. „douleur"— as-
(Dalametra) „pli, courbure; persua- tzi numai dial. durori, pi. „goutte,
sion" (comp. cat. sp, doblegadura) \\ rhumatisme" < dolor,-orem rtr. do- ||

neînduplecare „inflexibilite"; neîndu- lur ; it. douleur

sard log. dolore ; fr. ;
plecat „inflexible". prov. cat. sp. dolor; port. rfdr|| Bihor
dolori (Conv. lit. XX, 1009) „etre alite
524. DURA, vb. „construire, batir, et ressentir de grandes douleurs".
fabriquer, preparer; j fa^onner une
piece de bois" (Tiktin). 529. t Dururos, adj. „douloureux" (Do-
Lat. DOLARE. softei, V. Sf. Dec. 9; Acat. 23)<do-
Friul. doici „asciare, piallare"; Lecce lorosus,-a,-um rtr. dolorus it. dolo- II
;

dulare „risquadrare le pietre" sard ; roso fr. douloureux prov. cat. dolo-
; ;

log. dolar prov. cat. sp. dolar.

;
ros', sp. doloroso.
 530. t E, conj. „et, mais" || (ir. e). ea<iLLA, prin cderea regulat a Iui
11 între e i a; et (gen.-dat. fem.)<*rL-
I

Lat. ET. I

Alb. e; rtr. it. e(d); sard e; fr. et ; 1

LAEî, din care mai tîrziu ''(e)Vei i
prov. e; cat. i; sp. y; port. e. ;
apoi prin aferesa, ca în alte forme, a
I
lui e: Vei> iei>ei; (i)i<\îA (pstrat
531. EL, EA, pron. pers. „ii, elle"; ca aton alturi de illuî, *iLLAEî), din
gen.-dat. sg. lui, ei, dat. aton (i)i^ ac. care * (e)Vi > Vi, i (de unde forma tîrzie
aton (î)l, o; nom.-ac. pi. et, ele, gen.- I tt cu prepunerea lui t cînd nu era
dat. Zor, dat. aton le (li), f l,
ac. aton precedat de un cuvînt terminat cu
(î)i, le II
ir. te, ta, gen.-dat. laî.l'eî, dat. vocal ori nu urma unul începtor
aton Z't,ac. aton. Zo, m;o, nom.-ac. pi. îeU, cu vocal, de ex. cînd îi spui); (î)l<
iâle, gen.-dat. lor, dat. aton l'i, ac. aton iLLUM care a devenit mai tîrziu -Iu, -l,
l'i, le; megl. te/, îa, dat. aton ('«jZ' (a^Z', de unde îl în aceleai condiiuni ca tt;
ac. aton la, ao au u, nom.-ac. pi. o<iLLAM, prin fonetic sintactic, din
îel', îali^ dat. aton la, ac. aton l'a, li; cauri cînd îllam urma dup un -u
ar. el, ea; gen.-dat. lui, l'eî, dat. aton (dup participii trecute, negaiunea
(î)l', ac. aton Iu i
îl ui, u i
o, nom.-ac. nu, etc.) i czînd desvoltat un
-11- s'a
pi. el', eale, gen.-dat. lor, dat. aton l u între terminaiunea cuvîntului pre-
i le, ac. aton tZ', /e {li). —
ÂL (aZ), A, cedent i ,
resultat din reducerea
pron. dem. „celui, celle-, art. „Ie, la"; formei atone a pronumelui acest ij ;

gen.-dat. lui (alui), alei alei (elei ei); i s'a contopit cu i a dat mai tîrziu
nom.-ac. pi. i, ele (ale le); gen.-dat. o: rogatu(m) ii la(m) habemus>
—
lor (alor) hl{hal), ha, pi. {hai), hi * rugatu am>rugatu -u- am>ru-
hele{hale, hale); ahl, aha, etc. ÂLA — gatu-o-am (comp. în graiul oenesc:
{ala), AIA, pron. adj.dem. „celui, celle, audu-u-, vdu--, Candrea, BSF. IJ,
celui-ci, celle-ci"; gen.-dat. luia (lu- 74); mai tîrziu acest o s'a generalisat
ia), leia {aleia eleia ia
eia); nom.-ac. zicîndu-se i o am rugat; t
: este re-l
pi. ia {aia), eleaalea a^eo: gen.-dat. fcut dup jn Noi); le, dat. este
(v.
lora {lora) —hala {hala), haia, etc;
ahla {ahala), ahaia, etc.
art. (postpus); gen.-dat. -lui
—
L, -LE, -A,
(i prepus
forma normal resultat din ellIs aton;
li<le, prin trecerea sintatic a Iui e
Ia t dinaintea unei vocale {le-am dat>
lui. Iu), -ei (prepus fer); pi. nom.-ac. li-am dat); îi<iLi (trecut i la acu-
-i, -le; gen.-dat. -lor (prepus lor) \\ ir. sativ), cu aceleai schimbri fonetice
-le, -a, pi. -t, -le, gen.-dat. sg. pi. Iu; cait dat. sg.; /e,ac.fem.<rLLAE. Als,e
megl. -li, -a, gen. -luî (prepus Iu), -V, explic prin fonetic sintatic omu :

pi. -Vi, -li, gen. -lor ar. -/ -Iu -le, -a,

; el> omu l{cf. Âst); a din *ea < îllam
gen.-dat. -Iul (prepus lut), -Vei fprepus în cauri ca lege *ea bun
< legem
li), pi. -Vi, -le, gen.-dat. -lor. illam bon am, devenit lege a bun
Lat. *iLLUS,-A,-UM (^ clas. iLLE,-A,-UD), (mai tîrziu legea a bun), de aici a s'a
gen. ÎLLUius, ÎLLAEius, dat. îlluj, îllaeI transmis i la cauri de felul lui: casa
(cf. Densusianu, Hist. I. roum. I, 143). a bun; i e refcut dup
sg. l; le
Formele romîneti se explic astfel: dup gen.-dat. sg. alei; -a din la se
 EL, EA
explic în acela mod ca i în acela
(V. mai jos Acel); -ia din aia se ex-
plic în acela fel ca în aceia (v. Acel).
Despre formele cu h-, v. Ast. For-
mele de articol se explic toate prin
contraciune cu vocala final a subst.
i adj. crora erau postpuse (cf. Can-
drea, Conson. 68-69); cît despre între-
buinarea lui iile ca articol, textele
latine nu ne înlesnesc fixarea epocii
cînd a început aceast funciune a
pronumelui demonstrativ; ea trebue
s fie îns relativ veche, prin faptul
c se întîlnete în aproape toate lim-
bile romanice.
Vegl. j'al, j'ala: rtr. el, ella; it. egli,
ella; sard log. Iu, la;fr.iLeUe: prov.
cat. el, ella; sp. el, ella; port. elle,
eZ/a<iLLE, illa; ca art.: vegl. Io, la;
rtr. it. ii, la; fr. le, la; prov. cat. /o, la;
sp. el, la; port. o, a.
Der.: jelui „ii, lui-meme".
532. Acel, acea, pron. adj. dem. „ce-
lui, celle"; gen.-dat. sg. acelui, acelei,
vr. i dial. acei; nom.-ac. pi. acei, acele;
gen.-dat. acelor; cel, cea, pron. dem.
„celui, celle"; art. „le, la"; gen.-dat. sg.
celui, celei, vr. i
dial. cei; nom.-ac. pi.
cei, cele gen.-dat. celor
;
—
acela (aceala),
aceia, pron. dem. „celui-lâ. celle-lâ";
gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, vr. dial. i
aceia; nom.-ac. pi. aceia, acelea; gen.-
dat. acelora; cela, cea, pron. dem. „ce-
lui-lâ, celle-iâ", fart. „le, la"; gen.-dat.
sg. celuia, celeia, etc. || ir. tsela, tâf;
megl. ela, ea; ar. ael(a) i a,eu, aea,
aeala, aeaea.
Lat.ECCE-,ECCUM-*iLLUS,-A,-UM. For-
ma fem. de gen.-dat. acei este cea re-
sultat normal din ECCE-,ECCUM-iLLAEi;
acelei a fost refcut dup m. acelui
sau i prin influena pi. acele. For-
mele aferesaie cel, cea se explic prin
fonetic sintatic; aferesarea s'a pro-
dus întîi în formele feminine i a-
iiume în legturi sintatice de felul
acesta: casa acea, casele acele>casa
cea, casele cele (pentru acest din urm,
86 — EU
cf. «ci). Acela a fost refcut dup pi.
aceia, f. sg. ace{a)ia, pi. acelea, resul-
tate din ecce-, eccum-îllî-I-îllac, ecce-,
— ECCUM-ÎLLAM-htLLAC, ECCE-,ECCUM-iLLAE
+ iLLAC > * aceViea, aceaea, * aceleea,
devenite apoi aceia, aceia {f aceaia),
acelea (din ECCE-,ECCUM-iLLUM+tLLAC
n'am fi putut avea d ecît aceluia) corn p.
;
friul. kella; fr. celui-l, formate de
asemenea cu illac. Paralelismul acel-
acela, acea-aceaia a dat natere for-
melor (cel)' cela, etc, (l)-âla, (a)-aia,
etc; în acela chip i-au luat natere
acesta alturi de acest, etc.
Vegl. kol, kola; rtr. quel, quella; it.
quello, quella; prov. aquel, aquela;
cat. aquell,aquella; sp. aquel, aquella;
portaquelle, aquella < eccum-ille,-illa
jl
rtr. tsel, tsella; vfr. cil, celle; prov.
ceL cela <ecce-ille,-illa.
Der.: acela, aceia „le meme, la
meme".
533. EU, pron. pers. „je, moi"; dat.
mie, aton îmi ac. mine, aton
;
||
m,
ir. 10, dat. mie, mii, ac mire, mc ;
megl. îo, dat. (a)m, ac. mini, mi; ar.
îo, dat. nia, (ijni, ac. mine, me (fni).
Lat. *eo (= clas. ego), prin cderea
înc neexplicat a lui g (exemple
tîrzii de eo, v. la Schuchardt, Vok. L
129; Rydberg, Zur Gesch. des fr. d,
242); din Jiim nu se poate explica
mie (ar
fi trebuit s
avem *mee);
trebue s
admitem c
i din prima si-
lab a fost înlocuit cu î din forma
scurtat mî care a dat (tjmi (în ar.
nia schimbarea lui e in a e datorit
influenei asimilatoare a prep. a care
precede de obicei acest cas: a nie>
a nia) din me a resuliat normal
; m,
pe cînd forma accentuat mine pre-
supune un *ME-NE, care i-a luat pro-
babil natere sub influena lui* quene >
cine (paralelismul ce-cine ci atras dup
sine pe me-m^ine).
Alb. u; vegl. (j'u, jo); rtr. eau; it.
io; sard log. eo; fr. j'e; prov. eu; cat.
jo; sp. yo; port. eu.
 534. FACE, vb. J^ faire, agir; 2« fattura, vfr. faitarc „sortilege"), ar.
creer, construire, fonder;
produire, fctur „fait" \\preface „refaire,trans-
3" accoucher, mettre bas; 4° jouer un former, reduire"; a se preface „se
mauvais tour, se venger; 5*^ faire des changer, se transformer; contrefaire,
sortileges 6° aller, se diriger venir V feindre", ar. prifaire „refaire; fein-
—
; ; ;

8" dire 9*^ valoir

;
10° convenir"
; vr.
trans. pf. fecî(u) ( Frîncu - Candrea,
Munii apus. 79); part. j fapt (pstrat
în poesia popular, de obicei în rim)||
ir. fâtâe „faire"; megl. fairi {pf. fe,
dre" (nu trebue derivat din *perf acere
= clas. perficere, al crui îneles nu
corespunde cu al lui preface., ci e o
formaiune romîneasc cu pref. pre-
< vsl. np'i pentru form i îneles
;

pixrt.fat) „faire; accoucher; s'adresser, comp. vsl. TBopHTn „facere" >np'feTBO-

dire"; ar. faire, feare (pf. feci,
part. faptu) „faire; accoucher; trans- pHTH „mutare"; bulg. npnTBOpeHT>
former, changer aller, se diriger;
;
„feint,faux,simule,hypocrite", iipaBLu
s'adresser, dire". „faire" > nptnpaBHîTB „refaire", ~ ce
PACTUM peutru
Lat. FACERE, FECi, ;
„ contrefaire" ; sîrb. tuoriii „thun >prc- "

înelesul de sub 5^ comp. derivatele tvoriti „verwandeln", - se „sich ver-

romanice de mai jos i sîrb. tvoriti stellen, heucheln") ; prefacere „action
„schaffen, thun; zaubern". de refaire, etc, feinte" prefcut „re-
;

Vegl. /wr; rtr. fer; it far e; sard log. hypocrite"; prefctur,

fait; falsifie;
fag ere; fr.prov. faire; cat. fer: sp. ha- prefctorie Jeinte.hypocnsie'' bn. I

cer port. fazer.

;
proface „refaire" ar. apu fairi „se
Der.: j acere „action de faire, etc; fatiguer,s'ereinter" ;ar. apufaptu „las,
creation, accouchement", megl. fairi ereinte".
i ar. faire, feare „action de faire,
etc; accouchement"; bucov. facare 535. Fapt, sb. n. „F fait, acte, oeu-
(Tiktin) „sort, sortilege" (cf. mai jos vre 2^ creation
; ;
3*^ point du jour,
fctur); ar. fac „action, fait"; f- aube (în expr. faptul zilei); 4^» charme,
cut „action de faire; sort, sortilege" sort, sortilege ;
5° taches rouges qui
(cf. mai jos fctur); ar. faptu „fait; viennent sur le corps et se transfor-
sah', souille"; fcut „action de faire, ment en boutons pustuleux " sb. m. ;

etc", Mehedini fcut de zi (Gr. n. 3) 1° zool. „ver de l'acherontia atropos";

„point du jour-* fctor., adj. sb. „qui
;
2° bucov. bot. „trifolium procumbens,
faiseur" (comp. \t. facitoio: sp.ha-
fait, astrantia major"— FAPTA, sb. f. „fait,
cedero) ffctorie (Cantemir, Ist. ier.
;
action, oeuvre" || megl. /«/i ar. fapt
7, 11)„activite, energie" ; fctur „fait, action" j| <factum i pi. facta,
(Tiktin; Lex. Bud.; Marian, Nunta 21; devenit sg. fcm.; pentru înelesul do
Reteganul, Pov. ard. I, 11 V, 45; To-
; „charme", comp. face 5^ vegl. fajt;
cilescu, Mat. 662; ez. II, 133) „sort, rtr. faf; it. fatto, fatta: sard log. fntiu,
sortilege" (comp. it. facitura prov. ; fatta (comp. pentru înelesul de sub
fazedura; vsp. hacedura pentru în-
;
3° ad sa fatta. de sa die „al mattino,
eles comp. sensul de sub 5*^ i it. allo spuntar dell'alba'); fr. fait, vfr.
 FACE — 88 — FAINA

faite „fa(,:on, sorte"prov. fach, nprov.

;
'

derat greit ca pi., a fost refcut un

facho (comp. prov. fachilha „sorti- sg. fachî, cu pi. fachîurî.
lege") cat. fet, feta
; sp. hecho, he-; Friul. fale vfr. faille „torche"" prov.
; ;

cha; port. feito, feitafpta „celui qui '

falha, nprov. faio torche de bois „

fait, qui accomplit, auteur" \\boi.fapt- j
resineux pour faire la peche au flam-
nic (Marian, Ins. 273), fapnic (Marian, beau"; cat. falha (comp. ahr. farchia;
Srb. n, 55, 57), faptnic (ibid. 58) sp. hacha; port. facha).
„sorte de plante qu'on emploie pour
guerir le „fapt" (v. mai sus 5*^) fptui |l
540. FAG, sb. m. „hetre" || megl. ar.
„faire, commettre" fptuire „action
; fO'g-
i

de faire, de commettre, acte, action"; !

Lat. FAGUS,-UM.
fptuitor „celui qui commet". Rtr. fo; ver. corn. mii. pav. piem.
gen. piac. /o, sic. fau\ sard log. fau\
536. t Fptorfu (Cipariu, Princ. 206, vfr. /om, sav. fa\ prov. fau (comp. it.
m. „createur" <*FACTORrus,-UM
227), sb. faggio\ vfr. faie\ cat. fatj; sp. haya\
(comp. FACTORiuM „pressoir â huile") || port. /aia<FAGEUS, fagea).
comp. it. fattoio < factorium piem. ; Der. ar. :
fag
„faîne" (comp. cat.
faâoira < *factoria. faja „faîne") dim. fguî (Rdulescu-
j}

Codin, Cuv. Muc. 30; Cînt. pop. 55, 68,

537. Fptur, sb. f. „ creation crea-
99; Tocilescu, Mat. 388, 1112); fgu-
;

ture, etre; maniere d'etre, forme; na-

ture" II ar. fptur „ creat u re" ||<fac-
tec?(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 30);
tura,-am|| alb. fttiir^, futrs; rtr. fat-
fgulean (Teodorescu, P. pop. 278; To-
tura: it. sard log. fattura; vfr. faiture
cilescu, Mat. 279) fget, ar. fdzet
II
col.
(nprov. faie\ comp. faggeto prov.
it. ',

„creature. personne, fagon, forme, sor-

cat. fageda; sp. hayedo); dim. fgeel.
tilege"; prov. faitura; cat feytura; sp.
hechura; port. feitura.
541. FAGUR (fagure), sb. m. „gteau
538. Desface, vb. „defaire, entr'ou- de miel, rayon" —fag (Alexandri, P.
vrir" t pf. pers. 3 ^ desfeace,pr{n gra- pop. 88; Zanne II, 131; IX, 15; Toci-
fie invers desveace (Hasdeu, Cuv. d. lescu, Mat. 581; Wgjb. IX, 225).
btr. II, 43; comp. i desvcu, Varl. Caz. Lat. * FAvuLus,-UM < FAVus forma 1

I, 58''), desfeapse (Coresi, Tetr. Luca normal trebuia fie *fa{u)ur, dar ii s
III, 21 ) II megl. disfaUri{pt\ disfe, part. dintre vocalele în hiat s'a prefcut
disfat) „descendre"; ar. disfaf ir e {pL în h, devenit apoi g, întocmai ca în
disfecl, part. disfaptu) „defaire, ou- negur < * nehur <* ne{ii)ur < ne-
Vrir" II
< DiS- FACERE ,-FECl,-FACTUM ;
b u a m, în
1 bn. mdug < mduh
t desfeapsea fost refcut dup analogia <mdu{u) < med ui la m, etc. (cf.
altor verbe, ca înfipse, frip se, coapse., Candrea, BSF. privete pe I, 40); cît
cu part. terminat în -pt {înfipt, etc) fag., acesta nu represint pe fa v u s,
întocmai ca i fapt [ rtr. disfar it. ; -um, care ar fi devenit *fau, ci e re-
disfare; sard log. disfagere\ fr. defaire; fcut din pi. faguri.
cat. desfer sp. deshacer
; port. des- ;
It.fiavo comp. Ii
it. favo < fa vum.
fazer desfacere ..action de defaire
Ij
;
Der.: dim. fgura (Marian, Ornit.
vente totale"; ar. disfaptu „defait, ou- I, 59; Nunta, 286; Ins. 197); fgurel
vert; intelligent"; desfcut „action de (Marian, Ornit. I, 59) [fguros (Dame)
defaire; desensorcellement". „doux comme le miel".

539. FACHIE (/"acM, sb. f. „torcho,
brandon, faisceau de paille ou de ro-
seaux secs tortilles qu'on allume la
nuit pour pecher" (vez. IV, 117; Ma-
rian, Ins. 57 Dame, Term. Putna,
; ;
buco V. Oan BSF. II, 8 )— mold. bucov.
i 1
fachi, sb. n. (Dosoftei, V. Sf. Ian. 30;
Febr. 8; ez. II, 297; Marian, Ins. 57
Stamati, Wb. 735).
542. FÂlNÂ, sb. f. „farine" Munii —
Sucevii, trans. Bihor, Oani frin
(WgJb. VI, 12; Frîncu-Candrea, Rot.
51; ez. II, 24; III, 139; Conv. lit. XX,
1010; BSF. II, 46); vr. trans. fnin
(Coresi, Tetr. Luca XIII, 21; Dosoftei,
Ps. vers. 165, 259; V. Sf, v. WgJb.
; V, 64; Hasdeu, Cuv. d. btr. 1,215;
An. Car. lorga, vStudii IV, cccix
; ;

Lat. fac(u)la,-am; din fache, consi- Frîncn Candrea, Munii apus. 100), bn.
 FAINA
Serbia, t rans. /am«a (Wgjb. III, 210;
IV, 256; VII, 26) || ir. farir^: megl.
ar. arin.
Lat. FARlNA.-AM forma fin, cea
;
mai râspîndit, alturi de fanin din
care a resultat prin trecerea regulat
a lui ni la t, dovedete asimila-
i unea lui R cu N, farina>*fanîna
> fnXin., întocmai ca în senin, cu-
nun, etc, e foarte veche; forma ne-
asimilat frin s'a pstrat mai ales
în acele regiuni unde nici în celelalte
cuvinte nu s'a produs trecerea lui r
la N, unde se rostete adic serin, cu-
run; în Bnat, unde ni nu se reduce
la r, dac gsim pe alocuri /rmâ al-
turi de fanin, faptul se explic prin
importarea celei dintîi forme din alte
regiuni unde nî a devenit î\ fanin
din vechile texte citate e uneori o
simpl grafie pentru fiiin.
Vegl. farajna\ rtr. it. sard log. fa-
rina\ îr. farine; prov. cat, farina: sp.
harina; port. farinha.
Der.: dim. fioar (Polizu; Cihac).
543. Finar, sb. m.
chand de farine*" || ar.
RlNARius,-Uii, din adj. farînarius.-a.-um
„de farine"; în fonetism influenat de
fin li
fr. prov. farinier;
sp. harinero: port. farinheiro (comp.
dim. it. farinaiuolo, farinaio<^<XT'\-
nariu ) m
finreas (Costinescu)
^fariniere, marchande de farine" fi-
nrie „commerce de farine", col. (Po-
lizu) „toutes sortes de farine".
54-1.Finos, adj. „farineux" trans.
frinos (Lex. Hud.) || ar. frinos \\ <
farInosus,-a,-um; în fonetism influen-
at de fin
it. farinoso sard log.
farinosu; fr. farineux: nprov. fari-
nous; cat. frinos; sp. harinoso; port
farinhoso a se înf{r)inoa ^se fari-
ner se reduire en farine, se pulve-
;
riser".
545. Fina, vb. „enfariner, saupou-
drer de farine, reduire en farine**; a
se "^ „devenir farine, se fariner, se
poudrer, prendre un aspect farineux"
trans. frin (Lex. Bud.) < *farInare
(atestat numai farinatus „couvert
ou mele de farine') h.fariner; nprov.
frin ; sp. harinar
port. farinJiar ;
Wfineal (Tiktin) „action de s'enfari-
ner, de se poudrer"' înfina, trans. j;
— 89 - FALCA
înfrin (Lex. Bud.), ar. nfrinare
„enfariner" (rtr. infariner; it. sard log.
infarinare; fr. enfariner: nprov. en-
farin; cat. (en)farinar\ sp. (enjha-
rinar port. (en)farinhar).
;
c 546. FALC, sb.
chaque branche de l'armon mâchoire
f. „mâchoire, joue ;
;
des tenailles" (Dame, Term.). FAL- —
CE, sb. f. „mesure agraire usitee en
Moldavie (=14322 metres carres)" ||
megl. ar. falc „mâchoire,
joue".
Lat. FALX, FALCEM „faux, faucille,
serpe"; *falca,-am; din prima form
falce., din a doua falc (de nu cumva
aceasta din urm
va fi fost refcut
din pi. flci, întocmai ca salc din
salce, slci; comp. îns forma prov.);
în ce privete înelesul, trebue ob- s
servm c
din accepiunea primi-
tiv de „faux" s'a desvoltat aceia
de „mâchoire', adic „la pârtie du
crane recourbee comme la faux, qui a
la forme d"une faux", cum sîrb. dup
oilice, pi. „Gabel, Beisszange" (comp.
bulg. vilica „fourche") a cptat prin
„farinier, mar- aceea metafor semnificaiunea de
frinar\\< *fa- „Kinnbacken" (sg. vilica „Kinnlade"),
i tot aa ftVhfim „Kinnbacken,
alb.
Kinnlade" <-'faIcinea; comp. înc
cat. fariner\ mai jos forma nprov. i glosa vberg.
faux „ganasa", precum i sard log.
kavanu „gnanciei, ganascia" alturi de
havana „roncone"; cît privete /a/ce,
,
a crui semnificaiune e identic cu
vfr. i sp. (v. mai jos), ea se explic
ca i lat. juyum „joug mesure de ;
terre" (tot aa i în vfr. joug, germ.
— Joch\ sau mlat. dies i diurnalis „tan-
tum terrae quantum quis per diem
uno aratro arare potest" (comp. fr. un
;
Journal de terre, germ. ein Mor gen
Landes, etc), prin aceea ckfaicea tre-
buia s
represinte la origine „une
fauchee, l'etendue de terre fauchee
par le faucheur en un jour".
Rtr. fotsch; it. falce; sard log. falke;
fr. faux, vfr. faus „mesure de terre";
prov. faus, nprov. falco „fesse d'ani-
mal, croupe"; cat. fals; sp. haz „Si-
;
chel Strecke Landes oder Feldes"
; ;
port. foice.
Der.: dim. flcea (flcic) „patin
d'un traîneau ; fleche d"un affut; cha-
que branche de l'armon; bras du bat-
tant d'un metier â tisser; mâchoire de
la broie (pour le teillage du chan-
 ;

FALCA 90 FARMEC

vre" Dame, Term. Tiktin Sghi-

; ; ; serv^m c
famân e forma normal re-
nescu, Voc. 53; lonescu, Cal. gosp. 251 sultat din * feamn {coYnp. ar.), iar
Conv. lit. XX, 1010; nprov. faucello; fatnen e refcut din pi. fameni; în
cat. falsill) fâlcar (Tiktin) „jouil-
\\
forma foamen, a a trecut la oa sub in-
lere du licou " (comp. falcarius fluena celor dou labiale (cf. farmec^
„ ouvrier fabrique des faux")
qiii ||
foame).
flcari „douleurs dans Ies mâchoi- AVo. femzrt „weiblich"; prov. /eme;
res (surtout chez Ies petits enfants), port. fem,eo \ rtr. femna ; it. fem{m)ina ;

tetanos" Munii Sucevii fleau (ez.

Ij prov. fem{e)na; fr. femme\ sp. heru-
II, 227) „qui a de fortes mâchoires ; hra; port. femea < fbmina.
vantard''|lbot./'â^cai«„dorycniumher-
baceum" (comp. falcatus,-a,-um) || FAPT
mold. flcer (Tiktin) ^faucheur paye face.
pour chaque „falce" fauchee" flcos \\ FPTURA !'
„qui a de fortes mâchoires" flcesc ||

(Tiktin) „selon la mesure agraire „fal- 549. FÂR

{fr), prep. „sans, excep-
ce" flcete (Tiktin) „en comptant
; te"; conj. „mais, sinon, seulement"--
avec la „falce". '\fre (Ps. Sch. LXVIII, 5; LXXVl,
Impr.: rut. (j)aJii>^ia „Flachenmass des 8; LXX VII, 40); trans. fan (Wgjb.
Ackers", „Bearbeiter einer
(])ajii>HapL IV, 327) ir. fr, megl. fr{\ fQr{)
(t)aJli>Ha''; ung. fâlka (Szinnyei). i ar.fr „sans". II

Lat. FORAS „dehors"; trecerea luio

547.Flcare (ar.), sb. f. „Ies familles la e normal, cuvîntul fiind aton
qui se trouvent sous la dependance (comp. ctre) forma fre e datorit
;

(Fun „celnic" (proprietaire de trou- analogiei cu alte preposiiuni termi-

peaux); une pârtie du troupeau de nate în -e, ca intre, spre, etc. (cf. c-
moutons" < * falcaria,-am (comp. fal- tre) ',
privete pe fan, el pare a
cît
carius): înelesul primitiv trebue s fi fost refcut dup pan schimba- ;

fi fost „portion de terre fauchee", de rea de îneles, care s'a produs i în-
unde „portion en general, pârtie re- tr'o parte a domeniului romanic, se
tranchee"; comp. „falcidia, quarta explic uor: „dehors hors de — en —
pars« (CGL. IV, 237 i Isid. V, 15; dehors de hormis -excepte -sans";
cf i fr. defatqaer; prov. defalquar; înelesul primitiv s'a mai pstrat în
it. diffalcare\ sp. defalcar port, des- unele locuiuni, comp. sine = it fr
falcar „deduire dans une evaluation"). fuori di se; fr
vreme -=it. fiior di
tempo, sp. fuera de hora, etc.
FAMEN {famân), sb. m. „eunu-
548.
A^egl. fure frl. f{o)iir it. fuora
que, châtre", bn. „impuissant" (Co- ; ;

(fuori) sard log. prov. foj'as cat.

; ;
resi. Mat. XIX, 12; Hasdeu, Cuv. d.
fora; sp. fuera; port. fora comp. fr.
btr. 1, 279; Prav. Gov. 138; Prav. Mat.
j|

Bas. col. Buj. 3/6, 379; Letop. I, 44;

fors., hors < foris.

Lex. Bud.; Tiktin) foamen (Hasdeu, — 550. Afar, adv. „dehors" || ir. (a)fâr^;
Cuv. d. btr. II, 462) |[ megl. f^min i ar. afoar\\ <*afforas (=ad-foras);
ar. \)'eamen, feamin „ de femme, fe- forma normal e afoar, care a de-
minin". venit afar, prin deasa ei întrebuin-
Lat.FEMiNUS,-A,-UM <FEMINA„fem-
'•'

are ca aton în fras (în legtur cu

me"; origine probabil s'a zis h omo
la de: afoar dennne> afar de mine;
fcmina, i apoi cuvîntul din urm comp. mire < voare, s. vrea) vit. af- \\

avînd înelesul de adjectiv a primit fuori afora; sp. afuera port.

; cat, ;

terminaiunea adjectivelor masculine afora (comp. vfr. afors , dehors") j]

în -us; înelesul lui 'Meminus tre- megl. nafar i nfar., ar. nafoarâ
bue sfi tbst identic cu al lui femineus „dehors".
„feminin, effemine, tendre, mou, de-
licat, faible, lâche" din aceste din ; 551. FARMEC, sb. n. .,sortilege, ma-
urm accepiuni s'a putut desvolta lefice, charmo, enchantement, attrait"
uor aceia de „impuissant— châtre"; vr. mold. hn. farmc; trans. maram.
cît privete fonetismul, trebue ob- s foarmec (Onior, Doine 8; iplea, P.
 FARMEC 91 — FAT

pop. 109) ; yfarmc (Tiktin), trans. 555. înfa, vb. „emmailloter, enve-
farmec (Lex. Bud.). lopper" II megl. anfari; ar. nfari
Lat. PHARMACUM „drogue" <gr. fâp- ||<IN-FASCIARE infascher; it. in-
ii
rtr.
aaxov forma normal fannc a fost
; fasciare; vfr. enfaissier „lier avec des
înlocuit prin farmec, sub influena bandelettes'* prov. enfaissar\ port. en-
;

pi. farm^ece din acesta din s'a urm faixar\lnfat „emmaillote", Ci\m.(w)-
fel
;

refcut i fem. farm,ec: forma foar- (Teodorescu, P. pop. 26, 50,

mec a fost refcut dup formecaifor- 93, 94; Burada, Dobr. 50, 15 Tocilescu, ;

mca)', cît privete sensul, trebue Mat. 1459); înftur

(Costiriescu
c
;

s presupunem în latina balcanic Polizu; Ivireanul, Did. 154) „emmail-

cuvîntul va fi avut i înelesul de lotement; fbande" (ver. vie. infâa-
„charme", de vreme ce-1 avea i gr. diira; nprov. enfeisaduro; comp. it.
.f)dp!jL(/v;ov „drogue salutaire ou malfai- fasciaiura; sard log. faskadura; cat.
sante, poison, preparation magique, faixadura sp. fajadura).
;

toute operation de magie (chant, for-

556. Desfa, vb.„demailloter"|| megl.
mule, etc.)".
disfari, ar. disfiari (Dalametra)
552. Fermeca, vb. „charmer, ensor- II
< Dis-FASCL\RE fri ul. disfasâ] vit. dis-
;

celer, jeter un sort, fasciner " vr.
ban. frm^ca, farmec trans. maram.
formca (Onior, Doine 8; iplea, P.
pop. 109) <*PHARMACARE„administrer
un breuvage empoisonne, troubler
par un breuvage magique"
l'espr-it
(comp. gr. cpapiJiaxsuu) ) forma cu o
a resultat din labialisarea lui aton
sub influena lui / fermector, adj. sb.
„enchanteur, sorcier", ferm^ectoare,
maram. for mecfoare (iplea, P. pop.
109) „enchanteresse, sorciere": fer-
mectoresc (Tiktin) „enchanteur, ra-
vissant" fermectorie „charme, ma-
;
— fasciare, ven. parm. desfasar, vic.des-
; fasare, mant. mir. dasfasar, mii. des-
fasâ, piem. desfase, mod. desfaser,
bol. dsfasar, sic. disfasiari; vfr. des-
fessier „demailloter"; prov. desfais-
sar: cat. desfaixar (comp. it. sfascia-
; re\ sp. desfajar)ldesftiir{Y^o\\z\i)
„action de demailloter".
557. Sfia, vb. „dechirer, lacerer";
trans. „couper, diviser en feuillets, feu-
illeter" (Lex. Sud.] <EX-FASCiARE, deve-
nit -'sfa.e unde. sub influena lui
fie, sfia it. sfasciare sfietor

gie, sortilege"; fermectur „charme.

-.dechirant"; sfietiir „dechiremeni,
dechirure" (comp. it. sfasciatnra).
sort, sorcellerie, magie" trans. tnfor-
mca (Onior, Doine 8) „charmer, en- 558. înfur, vb. „envelopper''<iN-
sorceler". FASCiOLARE „enveloppcr de bandele t-
tes" \înfurtur (Lex. Burd.; Costi-
553. FAE, sb. f „lange, maillot, nescu)„enroulement,enveloppemeni".
bande(lette)"||megl. ar. fae. fa\ 559. Desfura, vb. -^deploj^er, derou-
Lat. FASCIA,-AM. ler" < Dis - fasciolAre desfurtor
Alb, faskfe; rtr. fascha; it. fascia; (Cihac) „deployant"; desfurtur
sard log.faska; fr.faisse; prov. fais sa \
(Polizu „deploiement".
)

cat. port. faixa (comp. sp. faja).

Der.: dim. fii
(Tiktin) fie 560. FÂT, sb. m. „gars,t garcon. flls;
„bandeClette)"; dim. fioar, fiu tpetitd'unanimal''(Iorga.Doc. Callim.
168); trans. „sacristain"' FATA, sb.f. —
(Cihac)lj trans. sfie (Lex. Buci.; Bar- II,

cianu) „ tranche, morceau couche, ,.fille,jeunefille, vierge** ||ir./^^ «gars.

;

feuille" (refcut dup sfia) dim. ;

garson", fftf „fille''; megl. f^t i ar.
sfiii (Lex. Bud.; Barcianu); trans. feat „fille".

sfios (Lex. Bud.) „feuillete". Lat FETUS,-UM„portee desanimaux,

petits; enfant"; feta,-am „femme en-
554. Fa, vb. „emmailloter,envelop- ceinte, femeile pleine, accouchee, ou
per" (Marian, Nat. 434; Tiktin)<FAS- femeile qui a mis bas"; termeni foarte
CIARE ..bander, lier, attacher" alb.fas- interesani pstoreti pstrai i în
hfon', rtr. fascher\ it. fasciare\ sard alte domenii romanice unde psto-
log. faskarc; fr.faisser: prov. faissar; ritul formeaz sau forma ocupaiune.»
cat. port. faixar (comp. sp. fajar). de cpetenie a populaiunii; schim-
 FAT
barea de îneles dela „petit d'un ani-
mal" la „garson, fille", produs în
limba noastr dovedete rolul impor-
tant pe are 1-a avut odinioar pstori-
tul la Romîni.
P>iul. fede^ Erto,
Fassa feida\ corn. Bormio, Valtellina
feda, Valsoana fe, piem. fea, pretutin-
deni cu însemnarea de „brebis", abr.
fete „tempo, atto del far le ova**; sard
log. /erfw „prole"; Wc^X.fueje, „brebis";
prov. feda „brebis nouvelle accou- ;
chee" comp. march. feto „ragazzo-
ii
(Z. rom. Ph. XXVIII, 485); fr. faon,
vfr. feon „petit d'un animal": nprov.
fedoun „ agneau jeune poulain ou
;
pouliche animal ou jeune homme
;
novice" <*fetonem; march. fetacjo
„ragazzo", abr. fetazze „spregiat. di
fanciullo, e anche di animale: pic-
colo, stento, che vien su debole e
malsano", sic. fitigju „figlio adottivo,
nipote".
Der.: dim. fetic, bot. „valerianella
olitoria" -.feti, ar. fiti: f fetior (Do-
softei. V. Sf., V. Wgjb. V, 85), fei-
oar : megl. fitioarc
tic: fetican: ftat (Laurian-Mas-
sim), ftat(Tiktin: Lex. Bud. Doine,
54: Marian, Nunta 146: Srb. II, 82:
Iorga,StudiiXII,248),ar./i^a^a:/^Mfc
(Tiktin); bn. fetselu:m.o\. fetnegea
(Stamati, Poesii249; Sghinescu, Voc.
53), bn. fetnizea, mold. fetnegic (Tik-
tin:Sghinescu, Voc. 53), bn. fetni-
giif i ficnigu augm. cu nuan i|
peiorativ fâtoi: trans. /^oc (Tiktin);
bn. ftoâiu i ftloanc
fetsi i fetsam; ar.
fetset,
(Dalametra) ftlu,
(Viciu, Glos. 43), trans. feteloi, feteluc
i ftru (Wg Jb.VIII, 82), Slagiu, O-
ani^i'^t/?cM (Tribuna 1890,350: BSF.
II, 81), ar. fiteaiu (Dalametra) „efte-
mine, homme qui se plaît dans la so-
ciete desjeunesfilles;hermaphrodite"
Wfetle „le temps passe comme jeune
fille: l'epoque entre l'adolescence et
le mariage h\^men" (Polizu): „vir-
: mettre bas, mise bas, part, moment
ginite" (Tiktin), y fie (Coresi, Tetr.
Luca II, 36) „virginite" fetesc (Lex.
Bud.: Polizu), megl. fi tesc, ar. fitescu
„de jeune fille": fetete (Lex. Bud.;
Novacovici, Folclor. 24; Corcea, Bal.
56) „en jeune fille, comme une jeune
fillo" feti „passer le temps comme
II
jeune fille, vivre en jeune fille"; fe-
— 92 — FAT
tit (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 31),
feti (Tiktin) „le temps passe comme
jeune fille. l'epoque entre l'adoles-
cence et le mariage".
Impr. ung./a^a/-d,patord(Szinnyei).
:
Ampezzo feda,
561. Fecior (ficior), sb. m. „fils, gar-
son, jeune homme domestique; en-
;
fant" —
Fecioar (ficioar), sb. f. „vier-
ge, pucelle"; adj. „virginale"|| ir. /e^^or,
„fils, garcon ", /e^^or^ „vierge"; megl.
ar./icror„fils,gar(;:on"||<*FETiOLUS,-UM
i *FETiOLA,-AM dim. feciorel, megl./?-
cîurel., fecior ea:, ar. ficîuric, fecioric,
bot. „herniaria glahr a" ;feciora; fecio-
ru (Tiktin); feciorif; ar. ficiurac; ar.
ficîurangu (Dalametra) feciorandru
(Tiktin Reteganul, Pov. ard. I, 15,
;
37) „garson un peu plus âge" col. ||
feciorime: av ficiurame\ megl. jficiu-
.
r§mi feciorie „virginite, pucelage;
chastete; jeunesse, adolescence" ar. j:
ficîureat „jeunesse, adolescence" fe-
ciorari (Polizu) „fille de mauvaise
vie" /ecioresc „virginal, juvenile", ar.
ii
ficiuresca „enfantin, juvenile"; fecio-
; megl. f^- rete „comme un garcon; comme une
jeune fille, virginalement" \\feciorelnic
:
„virginal" feciori „passer le temps de
i
l'adolescence, vivre en garcon" £3?es- |
feciori{B\h\\a 1688, Regi 1, 15, 33; Tik-
tin) ..deflorer; priver qqn de ses en-
fants".
Impr.: bulg. (j)HHK)p'B „domestique.
aide du fromager", (j)nyopL „sorte de
danse populaire" ung. ficsor, ficsur> ;
ficsoros (Szinnyei).
col.bân.
fitaryîo 562. Fta „mettrebas,agneler, veler"
feteleu, fit'ileu II
megl. fitari ar. fitare \\ < fetare
;
„pondre" Arbedo/aâ „figliare (delle
bestie", Boli. Svizz. XVII, 108), friul.
fed „figliare (delle pecore)"; piem.
fe „figliare", bol. fdar, Urbino fte „far
le uova", march. fetâ „figliare (della.
vacca", Z. rom. Ph. XXVIII, 485), abr.
ft i sic. fitari „far l'uovo"; sard
log. fedare „figliare" ftat „action de
ou femeile met bas"; fttoare, adj.
la
sb. „portiere (brebis, vache), endroit
ou la femeile met bas" (Tocilescu,
Mat. 186), „pârtie genitale de la vache"
(Dame, Term.), ar. fittoare, adj. „por-
tiere"; /a/â^wm „portee" (Tiktin), fig.
„conception, invention" (Cantemir,
Hron.)
 *

FAT — 93 FAUR

563. Ftciune, sb. f. „pârtie genitale are^ mold. înfoare „action de pre-
de la vache; endroit ou Ies femelles senter, representation; apparence, as-
mettent bas; f mise bas, agnelage; pect" f ; fiat
(Mag. ist. I, 127 II, ;

production de la terre" (Tiktin; lorga, 200; lorga, An. Acad. XXI, 208; Studii
Studii V, 202; Dame, Term.; Bibi. Fam. X, 147, 148) „manifeste, pris sur le
1,396; Bucovina.)— j ft cen{g rafie e- '

fait" I
înfa „changer Ies draps, Ies
ronat pentru ftcinâ) „endroit oîi Ies taiesd'oreillers" |<^es/«to„degarnirun
femelles mettent bas" (Tiktin) < *fe- lit,enlever Ies taies d'oreillers; etaler
TATio, - lONEM asupra schimbrii de
; Ies marchandises" (Sevastos. Nunta
sufix întîmplate în forma ftcin, v. '

130, 131) rsfa

„mignarder, migno-
mortciune. ter, dorloter" : rsf ,mignardise"
(comp. pentru îneles it. sfacciato
564. Fital'u (ar.), sb. n. „epoque, en-
droit oîi Ies femelles mettent bas" <fe-
„frech, unverschmt, vermessen, ar-
rogant", vsp. hazanar „sich zieren,
TALiA „fetes de la naissance", devenit
zimperlich thun").
*fetal*e de unde sg. refcut *fetal'u,fi-
tal' comp. sard log. fedale „della 566.Fare. sb. f. „aire oîi l'on bat
stessa etâ"
1

< *fetalem. le ble" — far

(Teodorescu, P. pop.
146), resultat prin schimbare de sufix
565. FAA, sb. f. „1^ face, visage, fi- < FACiARiA,-AM, dintr'un adj. facia- ='

gure 2^-f personne;

; aspect, appa- 3^' '\

RIUS,-A,-UM.
rence; 4^ teint(e), couleur; 5^ endroit,
c6te,fa9ade,page; 6°surface; T^nappe; I
567. FAOÂ (ar.), sb. f. „haricot".
Q^ taie, housse" || ir. f⧠i megl. fa Lat. FABA,-AM.
„face, visage"; ar. „face, visage, fa log.
Vegl. fua\ rtr. feva', it. fava\ sard
fa fr. feve\ proY.fava cat. faba
image, portrait, surface". ; ; ;

Lat. FACIA,-AM (=clas. FACIES).

sp. haba\ port. fava.
Alb. fahfe\ rtr. fatscha it. faceia; fr. ;
Desfac, vb. „egrener (le maîs,
568.
face', prov. fassa: cat. fas\ sp. haz\ le ble, etc.)"<*DiSFABiCARE [Candrea,
port. face. BSF. I, 41] Lucea sfavikare „svento-
Der.: dim. feioar trans. foaie lare, detto del grano" (St. rom. I, 53).
|

(Viciu, Glos. 42) „nappe" „dis- frie 569. FAUR, sb. m. „forgeron" || ir.
simulation, hypocrisie; tpartialite";
rfri „etre parial, favoriser", fa
fâwru ; ar. favru^ favur „forgeron or- ;

fevre".
sefri „dissimuler, feindre, etre hy-
Lat. FABER,-BRUM „ouvrier, artisan",
pocrite"; jfare (Tiktin; Gaster; Do-
softei, Ps. vers. 12, 236) „hj^pocrisie";
i cu înelesul de „serrurier, forgeron".
Rtr. faver; \t.fabbro\ sard log. frâu;
farnic „hypocrite" (comp. pentru
fr. fevre prov. fabre\ vsp. fabro.
îneles vsp. fiazanero „Schmeichler"); ;

Der. dim. faurel ( Voronca, Dat.

frnicie „hypocrisie"; j frnicete :

cred. 752) trans. furit (Tiktin Re- ;

(Gaster; Prav. Mat. Bas. 16) „en hy- l|

teganul. Bibi. pop. 42) „femme de for-

pocrite"; j farnici (Biblia 1688, E-
pist. Pav. Galat. II, 13) „dissimuler"
geron" \ furar, ir. faurar „forgeron"
(nprov.faurie): faur arie „forge" (vvic.
1 nefra (Cod. Vor.) „etre impar-
1

ial, ne pas simuler" „en face,

ouvertement; ypresent" (Paliia, Exod.
fi fravaria „arte del fabbro" prov. fa-
braria) furari (Tiktin) „ forger "
;
;

XXII, 15) fei (Polizu) „teindre, far-

furarii (Reteganul, Bibi. pop.
ir ans.
53) „metier de forgeron" furie{Lex.
î

der, badigeonner"; fetit (Encicl.) „e-

Bud. Molnar, Gram. 66; Jipescu,
;
quarrissage (d'un tronc d'arbre), ra-
Opinc. 80) „forge"(prov. /«wna) fu-
valement" fui „rendre uni, apla-
J
rite (Tiktin; Bobb; Reteganul, Pov.
nir, raboter, equarrir, polir, etendre
pop. 31 Novacovici Folclor. 176)
unenduit, crepir; ravaler"; fuitur, ; ,

.forge".
fuial „rabotage, polissage, ravale-
ment" ; fuitoare „taloche (du ma- 570. Furi, vb. „forger" < fabrîre ;

gon)" \\j fia (Biblia 1688, Pilde Sol. influenat în fonetism de faur, altfel
XX, 9), înfia, mold. înfoa, ar. nf- ar fi trebuit avem fri furit „ac- s
iare „presenter, representer" înfi- ; tion de forger".
 FAUR — 94 — FERIGA

571. Fereca, vb. „ferrer, garnir de
fer, revâtir de fer; relieravec du fer
enchaîner, garrotter; attacher, lier;
rhabiller (une meule)" || megl. fricari
^ferrer(un cheval)" ||<FABRicARE „fa-
conner, Iravailler, forger, inventer";
forma normal 'fureca <freca (cf.
megl. i formele vr. de mai jos), prin
reducerea regulat a lui («o) aton la
(v. lltoare), a devenit mai tîrziu
prin asimilaiune fereca; în megl. for-
mele cu accentul pe tem, fric, etc,
au fost refcute dup acelea cu accen-
tul pe terminaiune, fricat, etc. [Cre-
u, Rev. ist. arch. V[, 88] alb. far-
hon ;rtr. favergiar\ it. fabbricare\
sard log. fraigare fr. forger\ prov.
; Alb. fsmil't „Familie, Kind, Wickel-
fabregar; sp. fraguar; port. fragoar
t Ies gens d'une maison, familie" —
;
dial. rspîndit fmeîe, fomele, fumeîe
II
megl. fmfl', fum^l' i ar. fumeal'e
„familie, enfants".
Lat. famîlia,-am; în formele fomele
furnele., vocala aton a fost alterat
sub influena labialei precedente i a
celei urmtoare; înelesul actual de
u „femme", care apare cu deosebire
din a doua jumtate a veacului al
xvn-lea, se explic uor din acela de
„familie", adic ,la femme et Ies en-
fants", de unde, prin restrîngerea în-
elesului, s'a aplicat termenul numai
| la „femme" sau chiar numai la „en-
fants", cum s'a întîmplat în ar.
|j
kind" friul. fameje; ven. vie. fa-
;

T frecare (Cod. Vor.) „ruse, artifice, me^a, pad. ver. mant. cremon. mii.
piege"; y frecaU frcat (Ps. Sch. bol. Urbino fameja, abr. famejje.
LXVII, 7; LXVIII, 34; LXXVIII, 11; Der.: dim. femeiuc, i „femeile
LXXXIX, 12; CI, 21; CIV, 13), adj. (chez Ies animaux)";/emeiM^a(Cihac.:
sb. -enchaîne, prisonnier"; ferectur Epure, P. pop. 72) col. femeiet (Ji- ,!

(Dosoftei, Ps. vers. 313, 401 ; An. Car.; pescu, Opinc. 65)\\ femeiesc „de femme,
Tocilescu, Mat. 599; Tiktin) „ferrure, feminin" ;/emeie^^ „en femme, comme
garniture de fer", trans. „grains mou- Ies femmes " femeietic „ effemine "
j
i

lus gros" (Lex.'Bud.; Rev. cr.-lit. IV, y/eme/«<„habensfamiliam"(An.Car.);

143; comp. it. fabbricatura) înfereca ar. fumil'it „qui a une familie, des
(Tiktin; Polizu; Marian, Srb. 11,232) enfants"! tw/«'^^eîa^( Dosoftei, Ps. vers.
„ferrer, garnir de fer" desfereca,, oter
jj 395) „qui a une familie", jînfmeiat
Ies bandes de fer, deferrer". (Coresi, Tetr. Mat. XXIV, 19) „qui
allaite", ar. nfumiVare „avoir des en-
572. Ferecat, sb. n. „action de ferrer,
jfants", ar. /2/wmt7'a^„quia des enfants".
ferrement, etc." < fabricatus,-um „tra-
vail; moyen".
576. FEREASTRA {fereast), sb. f. „fe-
573. t Ferector, sb. m. „ferreur, etc." netre" || ar. fireast.
(
A.n. Car.) < "FABRÎCATORnjs,-UM, din adj. Lat. *FERESTRA,-AM(cf.FRESTRACGL.
fabricatorius, - a, - um „qui produit, V,23, 70, 105, care poate fi îns alterat
producteur, createur". din arhaicul festra, deseori atestat ;

comp. Schuchardt, Voc. 1, 28): clasicul

574. FURAR, sb. m. „fevrier" — fanr. FENESTRA ar fi dc vcnit normal fenlestra
FEBRARIUS,-UM (= clas. FEBRUA-
Lat.
>felastrâ.
Rius) forma faur s'a nscut prin con-
;
Comp. alb. fnestrz\ viv.fnestra\ it.
fusiune cu faur „forgeron", identifi- finestra\ fr. fenetre; prov. fenestra:
cîndu-se furar „fevrier" cu furar cat. finestra vsp. hiniestra; port.
;

„forgeron". fresta < fenestra.

Rtr. favrer\ it. febbraio; sard log.
Der. dim. ferestruie; ferest(r)uic;
:

frear:tu\ iv.fevrier: prov. feurier; cat. ferest(r)uâ (Lex. Bud.; Costinescu :

febrer sp. hebrero

: port. fevereiro
;
Reteganul, Pov. pop. 69; Bota, Pov.
(comp. alb. fl'ur, fraer) ar. flivar (Da- |i

111; iplea, P. pop. 109; comp. vit.

lametra) e împrumutat din ngrec. finestruzza).

FERECA, V. faur.
FECiOARA
V. ft. „fougere: filipen-
511. FERICA, sb. f.
FECIOR
dule" — ferece,
fereg, ferig:
ferice,
575. FEMEIE, sb. f. „femme, epouse, Prahova, Vrancea felig \\ ar. fearic.
 FERICA — 95 FIER

Lat. FiLix,-LiCEM, devenit normal fe- Lat. FEERi, „etre fait, se faire, avoir
crui pi. fereci {fe-
rece {ferice), din al lieu", cu trecerea timpurie la verbele
rici) s'a refcut sg. ferec {feric) ;
active de conj. a H^-a; tot timpurie
schimbarea lui c în ^ i a lui r în Z trebue s
fie funciunea lui ca auxi-
din formele fereg, felig, ram în e ne- liar, alturi de esse, cum arat for-
explicat: s'ar putea îns, cît privete mele romanice de mai jos i între-
schimbarea lui r în Z în aceast din buinarea deja în latina a lui fiat cu
urm form, ca în derivatul ferigar înelesul de „soit- (Plaut).
s se fi disimilat primul r, de unde Dalm.y^r: vven.^r, vlomb. /îr, vgen.
*feligar, i din acesta s se fi refcut fi(r).
apoi felig. Der.: fire „nature, caractere, conte-
Rtv. felisch: it. felce: sard log. filige; nance ; menstruation " (Tiktin), ar
prov. feiize. h'ire „nature, caractere"; d^-{a)-firea.,
Der. dim. ferecu,feregu, ar.
: flri- t de-a-fireUa (Dosoftei, V. Sf. 22, 26
cuf; ferigea, firigea -filipendule"; Nov. „eminent, distingue, fort** fiini
)

bn. fefeguîe. „etre"; f fiinesc (Tiktin^ „naturel" ;

578. Feregaf [ferigaf),sh. n.bcln. „fou- j fiinete (Tiktin) „reellement**; ^f fi-

inare (Tiktin) „presence" înfiina I

geraie, lieu oîi croît de la fougere"

„creer, fonder", înfiinfare „creation,
< * FiLÎCARimi, cu aceia trecere ne- fondation", desfiina ^supprimer, a-
explicat a lui c la ^ ca în ferig
bolir", desfiinare .suppression, abo-
comp. !r. foiigere: cat. falgiiera; sp.
formaiuni nou nefiin
lition", toate
helegiiera port. felegueira < * fili-
i|

;
„non existence, neant" firesc „na- ||
CARIA.
turel" firete „naturellement" nefi-
; ;

resc „contre nature, surnaturel" fi-

579. FERICE, adj. „heureux" ; sb. f.
|i

..bonheur".
m<ic(WgJb. IV, 327)„degourdi" hire i;

Lat. FELIX,-ÎCEM. {fire, v. Tiktin) n'are nimic a face cu

fire, ci e ung. hires „beriihmt, bekannt-
Der.: j fer icie {Tiktin; Letop. I, 261,
fiecare, fiecare, fi{e)tecare, fiete-
4 18) „bonheur, beatitude" ferici „ren-
care, fiiecare, y fietecare „ chaque,
dre heureux ; estimer heureux. feli-
chacun (v. care)', fiecine, fiecinc,
**

citer'': fericire..bonheur, beatitude'';

fietecine, y fietecine „chacun" fiece,
fericit „heureux, bienheureux" yfe- ;

fietece, fiece, jfietece (lorga, Studii

ricin {Dosot\ei, V.Sf., v. WgJb.V,83;
IV, 54) „chaque, quoi que ce soit";
Ps. vers. 1 1; Cantemir. Div. lum. 131)
„bonheur" neferici „rendre malheu- fie-cînd, -rfiete-cînd (lorga, Studii W ,

111) „n'importe quand": fie-cum, fie-

reux'': nefericire „malheur"; nefericit
CM7W.t/ie^<s-cwm„n'importecomment'-;
„malheureux".
fie-unde, yfiete-iinde (lorga, Studii IV,
580. Ferica ; vr. bn.), vb. „estimer 111) „ou que ce soit" fiind „parce c
heureux: feliciter,beatifier''^vr.trans. que, car".
fereca (Tiktin: Viciu, Glos. 42) <* fe-
lioare „rendre heureux" (comp. in- 582. FIAR, sb. f. „bete sau vage,
felicare „rendre malheureux'-): fe- fauve".
reca a resultat normal din formele cu Lat. FERA,-AM.
i neaccentuat It. fiera; sard log. fera; prov. cat.
j fericat,-f ferecat {Tik-
tin; Coresi, Ps. II, 13: Ps. Sch.,Coresi, fera; sp. fiera: port. fera.
Ps. XXXII, 12: LXIV. 5: CXVIII, 2) Der.: yfxuratec, yheratic (Tiktin)
„heureux, bieriheureux" j ferectur •
„sauvagerie, ferocite".
(Coresi, Ev. înv. 237), fericciiine
(Tiktin Cat. calv. 41: An. Car.), rfe-
; 583. FIER, sb. n. „fer"; fiare, pi. „fers,
recciiine (Coresi, Ev. înv. 201) „bea- menottes, chaînes" || iv.fi'er, pi. fl'^re;
titude, bonheur" înferica (Ps. Sch., megl. ier, pi. iar\ ar. h'er, pi. h'arc.
Coresi, Ps. CXXIV, 4) „faire du bien, Lat. FERROI.
rendre heureux*'. Vegl. fjar; rtr. fier, it. ferro: sard
\og. ferra; fr. prov. fer: cai. ferro; sp.
581. F!, vb. „etre" j| ir. /i; megl. iri\ hierro; port. ferro.
ar. h'ire, h'iari (Dalametra). Der.: Vîlcea, Romanai fierotenii,
 FIER — 96 — FiN

pi. ^ferraille, vieux fers" înfiera j

„fer- Xe.meni'^ y fierbza (Tiktin), t înher-
rer, garnir de fer: marqucr au fer bza (Dosoftei, A\ Sf. 28 Apr.), t învier-
rouge, stigmatiser, fletrir" (vit. in- bjza (ibid. 8 Mai) „bouillonner" (for-
ferrare] fr. enferrer; prov. eu fer rar: maiune analogic dup w/?f/e^a); '\în-
comp. it. sard log. ferra.re\ fr. ferrer; herbzat ( Tiktin ) „ echauffe " bn.
prov. cat. fer rar: sp. herrar port. ; profîerbe „cuire de nouveau"||ar. prt-
ferrar): mfiertur (Lex. Bud.) „mar- h'arbiri (Dalametra) „faire cuire de
que imprimee avec un fer chaud, fle- nouveau, cuire trop".
trissure''(fr.e^^/e7'^M/•e;comp. sard log.
587. Fierbinte {ferbinte), adj. „brulant,
prov. cat ferradura: sp. herradura;
chaud, fervent" adv. „chaudement, ;
port. ferradiira) j înheri (lorga, Stu-
avec ardeur"<FERVENS,-ENTEM, influ-
dii VII, 306) „marquerau fer chaud".
enat în fonetism de fierbe, normal ar
584. Fierar, sb. m. „ferronnier, for- fitrebuit s
avem ferbinte friul. fer- \\

geron" |jmegl. îerar ar. h'irar ||<fer- ',

bint sp. hirviente
; dim. jfierbineior \\

RAiiros,-UM, în fonetism influenat de (larnik-Bîrseanu, Doine 202; Creang,

fler rtr. farrer; itferraio vfr. prov.
ii
; Scrieri II, 16; Barcianu) fierbi Jieal.,
ferrier cat. ferrer
; sp. herrero ; ; t fierbineal, înfierbineal „echauf-
port. ferreiro dim. fierra (Sevastos,
[i
fement, ferveur, ardeur" f fierbînta
Nunta 300) [fierri (Sevastos, ibid.) (Biblia 1688, Iov XIII, 27), înfierbînta,
„ferronniere" fierrie ^ferronnerie; trans. înfierbini (Doine 200) „echauf-
ferraille" (vit ferreria, ahv. fer rarije; fer" (sp. herventar); înfierbtntare „e-
cat. ferreria; sp. herreria; port. fer- chauffement, ardeur " înfierbînttor ;

raria)\ fierrii (Barcianu) „ferraille*. (Cihac; Barcianu) „echauffant", her-

585. Fiertaie (Romanai, Muscel), sb.
f. pi. „ferraille, vieux fers" (Rdulescu-
Codin, Cuv. Muc. 31 ) < *ferratalia din
adj. FERRATUS,-A-UM „de fer, ferre"
prov. ferratalha (comp. fr. ferraille
care s'ar putea fie contras din
* ferreaille).
bînttoare (Biblia 1688, Regi lII, 7,
39j „poele, marmite"; in fi erbtn ttar
(Cihac; Barcianu) „echauffement".
j|
588. FIERE, sb. f. „fiel, bile"; bot. „li-
lium martagon" ||ar. h'are.
s Lat. *FELE (= clas. fel).
Rtr. feil it. fiele\ sard log.
; fele fr. ;

fiel prov. cat. fel ; sp. hiel ;

port. fel.
586. FIERBE, vb. „bouillir; cuire; fer-
;

menter" —
vr. bn. pf. fier, tpf.^er-
FIERTURA, V. fierbe.
bui (Coresi, Ps. CIV, 30)||megl. îar-
biri (pf. ler, part. iert)\ ar. h'arbire
FIICA, V. fiu.
(pf. ker, part. h'ertu).
Lat. FERBERE, Densusianu, Hist. 1. r.
FIINDC
I, 103 (= clas. FER vere).
V. fi,
It. fervere\ sp. hervir; port. ferver.
FIINA I
Der. fierbere „bouillonnement, cuis-
:

son, fermentation agitation, trou- ;

FIN
ble" fiert „bouilli, cuit, echaude", sb.
;
> V. fiu.
„cuisson", ar. h'ertu „bouilli, cuit; fai-
ble, maladif"; fierbtor, adj. sb. „cui-
FIN
sant, cuiseur", herbtoare f „chau-
589. FIN, sb.n. „foin"||ir. fir.
diere" (Dosoftei, Ps. vers. 210), „pârtie
Lat. FENUM.
du chalet de fromager oîi l'on fait
Vegl. fin ; rtr. fain ; it fieno ; sard
bouillir (Jipescu, Opinc. 48,
le lait"
log. fenu\ fr. foin prov. fen ; cat. fe
Râurile, 258; Scele); fierbtur (Cos-
; ;

sp. heno ; port. feno.

tinescu; Polizu) „cuisson" Mehedini |;

Der.ftnos (Polizu) „riche en foin"

:

fertoh „mur, âge" han. fiertoafe „tour-

||

fînrie „lieu oîi Ton serre le foin, fe-

billon d'eau" jfiertur, ar h'irtiir{Pa- .
\\
nil" (vfr. fenerie „grenier â foin").
pahagi, iMat. 621) „cuisson; met cuit"
fierburia (Lex. Bud.; Polizu), ar. 590. Fîna, sb. n. „pre,prairie, coteau
\

h'erburiu (Dalametra) „qui bout fa- â foin" — munt. ftnea, sb.f.; flne/\
-\

cilement, qu'on peut faire cuire faci- feneaf (lorga, Studii VI. 27, 401)<*fk-
graub. —
dial. retoromBn tului i hotarului Mai- Panu (Plantele cunos-
din Graubiinden dan, 1895) cute de poporul ro-
Gr.lat. =Grammatici la- loc. adv. =: locuiune ad- mîn, 1906
tini, publ. de H. Keil verbial parm. = parmigian
Gr. n. = Graiul nostru,
loc conj. = locuiune con- part.= participiul
publ. de Candrea, Den- pav. = paves
junctiv
susianu, Sperantia per. = perugin
Hasdeu (Etymologicum
]og.= (sard) logudores pers. = persoana per-
lomb. = lombard
;

magnum Romaniae) sonal

id. —
idem
lor.= loren Petri (Vocabular romî-
m. =: masculin
împr.= împrumutat (din nesc- nemesc, Sibiu,
romînete) Mag. ist. ^= Magasin isto-
1861).
ric pentru Dacia
Ind. F.-=Indogermanische
mant. = mantovan pf. = perfectul
Forschungen
maram. =^ maramurean
piac. = piacentin
indic. = indicativul = marchigian pic. = picard
march.
inf. = infmitivul piem. ^= piemontes
interj.= interjecie Mrg. = Mrgritare. Bu- : pist. = pistoies
interog. = interogativ cureti, 1691 , pi. ^= plural
ir. = istro-romîn megl. = meglenit j

I
pol. ~ polones
istr. — istrian (dial. din Mem. Soc. ling. ^= Memoi- 1
Polizu (Vocabular romî-
Rovigno, Pirano, etc.) res de la Societe de no - german. Braov,
it. = italian linguistique
1

!
1857)
Jb., vezi Wgjb. messin. -- messines '

pop. =r popular
lat. = latin Mihileanu( Dicionar ma port.= portughes
Laurian-Massim (Dictio- cedo-romîn, Bucureti^ prep. = preposiie
nariulu limbei romane, 1901) pre. = presentul
1871)
mii. = milanes pron. = pronume
Letop.=Letopiseele Mol- mir. = mirandoles propr. — propriu
daviei i Valahiei, ed. mirând. = mirandes prov. = provensal
aBucureti, 1872-4
2a,
mod. = modenes Ps. Sch. = Psaltirea sche-
Lev}^ ( Provenzalisches mold. = moldovenesc ian
Supplement -Worter- monf. = monferrines Rassegna St. etn. = Ras-
buch) mor. = morav ^
segna degli studii et-
Lex. Bud. = Lexicon Va- munt. = muntean nografici, dialettali e to.
lahico-Iatino-hungaro- n. = neutru ponomastici (extr. din
germanicum, Budae, nap. = napolitan „Archeografo Tries-
1825 ngr(ec). -= neo-grecesc tino", Triest 1906)

Lex. Mard. = Lexicon nom. =

nominativ reat. = reatin
slavo-romînesc, publ. norm. := normand regg. = reggian (din E-

de Gr. Creu nprov. =

nou provensal milia)
lim. = limusin (dup Mistral, Lou tra- regg. (cal.)=reggian (din
Hon. = liones sor dou felibrige) Calabria)
Lit. Cbl.= Literarisches num. = numeral rel. = relativ
Centralblatt olt. = oltenesc Rev. cr.-lit.=Revista cri-
Liuba-Iana (Topografia sa- pad. = padovan ticâ-literar, Iai
Rev. ist. arh. Revista= Stamati, Wb. = Deutsch- unipers. = unipersonal
pentru istorie, arheo- rumnisches Worter- urm. = urmtor
logie i filologie buch de Th. Stamati, V. = vezi; v (neurmat de
Rev. rom.
1. =
Revue des Iai, 1852 punct) = vechi vfr.,
langues romanes - St. rom. = Studii romanzi vit. = vechi frances,
:

rom. =
romanic subj. = subjonctivul vechi italian
Rom. = România suf. = sufix =
val. valon
romagn. = romagnol sprs. = suprasilvan (re- vald. =r valdens
Rom. F. = Romanische toroman) Varlam, Caz. ^ Varlam,
Forschungen Szinnyei (Mag\''arTâjsz6- Carte romîneasc de
rtr. = retoroman târ, Budapesta, 1893-
învtur, 1643
rus. = rusesc 1901)
vb. = verb
rut. = rutean tarent.= tarentin vegl. = vegliot
= sub teram. = teraman
ven. = veneian
s.
terg. =- tergestin
Sghinescu Vocabular vie. = vicentin
romînesc)
(
Thes. = Thesaurus lin-
viit. = viitorul
guse latinae.
sass. = (sard) sassares
Thes. gl. =
fhesaurus
vr. = vechi romînesc
sav. ^savoiard vsl. = vechi slav
glossarum emendata-
sb.= substantiv rum. Wgjb. = Weigand, Jah-
sbslv. = subsilvan (reto-
roman)
tic. = ticines resbericht des Instituts
Tiktin (Rumnisch-deu- fiir rumnische Spra-
sen.= senes tsches Worterbuch) che
ez. = eztoarea, publ. tir. = tiroles Z. ost. Gymn. = Zeit-
de A. Gorovei tosc. = toscan schrift fiir osterrei-
sic. = sicilian trans. = transilvnean chische Gymnasien
sîrb. = sîrbesc trev. = trevisan Z. rom. Ph. =^ Zeitschrift
slav. — slavic trient. = trientin fiir romanische Philo-
slov. = slovean triest. = triestin logie
sp. = spaniol ung. = unguresc zool. = zoologie
pus dup ar., ir. sau megl. arat identitatea cu forma daco-romîn pre-
cedent,
t însemneaz vechi romînesc.
*
indic o form neatestat,
< arat derivarea din forma urmtoare.
> V r n precedent,
v>

II
desparte de daco-romîn formele ir. megl, i ar.
[Candrea] [Densusianu] indic o etimologie a unuia din autori nepubli-
cat înc.
Z 5:\^"2>a

DICIONARUL ETIMOLOGIC
AL

LIMBII ROMÎNE
ELEMENTELE LATINE

DE

l.-A. CANDREA-HecKt OV. DENSUSIANO

PUBLICAT DE LIBRRIA SOCEC & Co<«p-

cu OCASIUNEA fMPLINIRII A 50 DE ANI DELA ÎNFIINAREA CASEI

v^- Im /«^

y,'^ :^y^^i& ^ BUCURETI 1910 & ^ n & ^ c, y.

ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co(iflP ,

SOCIETATE ANONIMA

f ASC. III

FIN LAT
 ,

Pvelul volumului, cujJrinzind aproximaliv 30 de cocde, e de 9 lei, ?;/'ift 6'ubscripliune

dupa tiprirea întregii lucrri se'Va ridica la 12 lei.

ABREVIAIUNI
MAI DES ÎNTREBUINATE ')

abr. = abnizzes storico della Svizzera Costinescu(Dicionaru ro-

ac, := acusativ italiana mano-francesu, 1870).
adj, = adjectiv bot. == botanic cr. = croat
adv. = adverb bresc. = brescian crem. =
cremasc
alb. = albanes BSF. ^== Buletinul Socie- crcmon. —
cremones
alb. g. = albanes gheghic tiiii lilologice Dalametra (Dicionar ma-
alb. = albanes tosc
t. bucov. = bucovinean cedo-romîn. Bucureti,
An.Qar. = AnonymusCa- bulg. == bulgresc 1906).
-

ransebesiensis, publ. = calabrcs

cal. dalm. = dajmat
de Gr. Creii în „Ti- câmp. = (sard) campida- dat. = dativ

nerimea romîn", n. s. nes dem. — demonstrativ

r,- 320 -3i]0 canav. = canaves der. = derivate
and. = andaliis = catalan
cat. '
dial. = dialectal

ap. =apud CGL. = Corpus glossari- dim. —diminutiv

apul. =apulic orum lainorum dr. — daco-romîn

ar. -= a rom în CIL. = Corpus inscripti- elv. =

elveian (francesa
arag. = aragones onum latinarum din Elveia)

Arch. gI.=:Archivio glot-

= clasic
clas. emil. =emilian
Codr Dim. = Codex I)i- Encicl.=Enciclopedia ro<-
tologico italiano
monie (publ. în Wei- mîn.
Arch. lat. Lex. = Archiv gand, Jahrcsbericht eng. ^=engadin
lateinische Lexi-
fiir
des Instituts fur ru- etim. =
etimologie
kographie
mnische Sprache, 1, fem. ^= feminin
arct. =r arctin
IV, V, VI). fâr. = fp.reriot
art. — articol Cod. Vor. —
Codicele vo- ferr. = ferrares
astig. = astigian =
roneian fig. figurat
astiir. = asturic
col. = colectiv fr. r= frances
augm. = augmentativ Col. Bujor. = Colcciunc friul.= friulan
ban. — bnean gal. = (sard) galures
de legiuirile Romîniei,
Harcianu (Dicionar ro- pUbl. de M. Bujo-
I. gali. = galiian
mân-germân, 1900). reanu, Bucureti. I'^i-S. gasr. = gascon
bearn. — bcarnes corn. — comasc Gastei; (Chrestomatie ro-
berg. = bergamasc *
conj. :== conjuncie mîn, 1891).
biz. =^ bizantin Conv. lit. = Convorbiri (jaz. Tr. — Gazeta Tran-
Bobb (Dictionaru ruma- - literaro silvaniei
ncsc, lateincsc si un- Coresi, Ev. înv. = Cor^si, gen. = genoves
guresc, 1822). Evanghelie cu înv- gen. -dat. = genitiv-daliv
bol. =
boloncs tur, 1581 genit. —genitiv
Boli. Svizz. ~ Bollettino cors. ^ corsican gr(ec).= grecesc

Lista complet se va publica la sfîr'^itiil lucrrii.

 FIN 97 FIU

NACiUM cat fens} An]oufenasse<^*FE- (fr. enfievrer; nprov. en febr; comp.

'

NACiA,-AM (A. Verrier et R. Onillon, nprov. afebr)\înfîorare ^action d'e-

Gloss. des patois de l'Anjou) dim. fi-
ncior (Marian, Omit. I, 58).
591. Afîna, vb. „faner, rarefier, ren-
dre moins epais, rendre meuble (en
pari. de la terre), ameublir".
Lat. *AFFENARE.
It. affienare „pascere di fieno, dare
,! pouvanter, epouvante, frisson"; înfio-
rtor ,epouvantable".
594. Fioros „qui donne le frisson, ef-
fraj^ant, terrifiant^" ||ar. h'ivros „qui a
la fie vre" II <*FEBR0SUS,de venit ^fewros
i, prin asimilarea lui ii cu o, ^f^o-
ros vit. febbroso „fieberkrank, fie-
1

ii fieno"; sard log. affenare „morir berhaft", bol. fiuroiis, mod. mant. fe-
di fieno"; vfr. Anjou affenerl comp. uros „febbricoso'*; sard log. frehbosu
it. affienire „venir su stentato e sot-
„febbricitante"; îv.fievreux; prov. cat.
tile, come ii fieno, dicesi delle biade febros; port. febroso.
e delTerbe"; fr. faner; prov. fenar\ 595. Hlvplre {h'uvrire, h'ivreare), ar.
nprov. enfen. vb. ,atteindre de fievre", refl. „avoir
Der.: afinat „rarefie, rendu moins la fievre" < febrîre comp. nprov.
epais, meuble (en pari. de la terre"). afebri.

592. FÎNTÎNÂ, sb. f. „fontaine, puits, 596. FIR, sb. n. „fii" || megl. ir; ar. h'ir.
source'ljir. fntr^; megl. fnfgn; Lat. FÎLIIM.
ar. fintîn. Alb. fii; rtr. fii; it. filo; sard filu; fr.
Lat. fontana,-am; trecerea lui -iin- prov. cat. fii; sp. hilo; port. fio.
la -în-din prima silab se explic Der.: firior; bot. finisor ,,poa an-
prin posiiunea aton a silabei (cf nua" firicel {rtr. filische; sic. fiUceddu;
;

Candrea BSF. I, 28). sard câmp. fiUzeddu), bot. firicea „poa

KtT.funfauna; it. fon fa na; sard log. annua"; firu (Reteganul, Pov. pop.
funtana; fr. fontaine; prov. cat. fon- 112; Hodo, P. pop. 37 ez. VII, 127; ;

tana; vsp. hontana. it.fHuzzo), bot. finit „poa annua" (p.

Der.: dim. fInfinit {larnik-Bîrsean^
Doine 324, 378; Sevastos, Cînt. 251 ez.
I, 270; Gorovei, Cimil. 183; Vasiliu,
Cînt. 107); finffnuf i finftnioar{Lex.
Bud.; Hodo, P. pop. 77); fîntînea
trivialis, p. pratensis"); ar. h'in'c (Da-
;
lametra); bot. firicic ^.filago germa-
nica" /îros „tiliforme, fiiamenteux"
(it. filoso; prov. fifos; sp. hiloso) finii
(Daul,Col.69 Frîncu-Candrea, ]Munii
;

(Lex. Bud.; Hodo, P. pop. 206; Se- apus. 192) r^iler"" prefira „faire pas-
vastos, Cînt. 79; Rdulescu-Codin, ser entre ses doigts, examiner", a se
Cuv. Muc. 31 Vasiliu, Cînt. 126), ar.
; prefira „aller â la file, se succeder".
fintîneauâ (it. cat. fonfanella\ YÎr.fon-
597. înfira, vb. „enfiler une aiguille"
tenele; prov. fontanela): av. findinic
<in-fIlare it. sard in filare; fr. en-
(Dalametra) ar. finftnice finfinar
; \\
filer nprov. enfil; cat. enfilar; sp.
;
.fontainier" (it. fontanaio: fr. fontai-
enhilar port. enfiar.
;
nier; prov. fontanier; cat. fontaner).
598. Desfira, vb. „effîler"<Dîs-FîLARE
593. FIOR, sb. m. „frisson" War.h'avr (comp. ex fi la re) {it. s filare), \ic.des-
„fievre". filare, mant. dasfilar, cremon. desfil,
Lat. FEBRis,-EM, cu schimbare de de- piem. desfile, bol. dsfilar, mod. des-
clinaiune; normal ar fi trebuit a- s filer, parm. desfilar, piac. dasfil; sard.
vem *fieiir(e),âar schimbarea de ac- log. disfilare; prov. cat. desfilar; sp.
cent i înlocuirea lui n cu o se explic deshilar rsfira {prin înlocuirea pre-
prin influena derivatului fioros (v. fixului de^- cu rs-, cum se în-
mai jos). tîmpl i în alte cauri) „etaler, epar-
Rtr. feivra; it. febbre, bol. fiura, piller".
mod. fevra, parm. piac. freva., Ver-
siliafebbra\ sard freba; fr. fievre; 599. FIU, sb. m. ,fils" — FIE, sb. f.

prov. febre; cat. febra; vsp. hiebre; „fille" II

ir. /i/'; megl. il'; ar. h'iV —
port febre. ir. fil'^ ; megl. ifâ; ar. h'il'.
Der.: înfiora „donner le frisson" Lat. fIlius,-um; fîlia.-am.

31563. Cardrea-Densusianu Dicionar

, etimologic.
 FIU 98 — FLOARE

Vegl fel' ; r ir. figl,figlia\ it. figlio, joug" (Frîncu-Candrea, Munii apus.
figlia: sard log. fizu, fiza\ fr. flls, jfllle; 100: Liuba-Iana, Maidan, 106; Rev. cn-
prov. filh, filha cat. fill, filla: sp. hijo,
; 154 Viciu, Glos. 43); bn. „bras
lit. III, ;

hija: port. filho, filha. du battant d'un metier a tisser" (Liuba-

Der.: fiic „fille"; dim. fini (Rete- Iana, Maidan, 116); bn. „boulon qui
ganul, Pov. ard. III, 53; Marian, Srb. relie le versoir de la charrue â la haie
I, 18; Alexici, L.it. pop. 92; Tocilescu, (ibid. 107).
Mat. 1284, etc); finle (Teodorescu, P. Lat. *FÎBULARlA,-AM<FiBULA (cOmp.
pop. 18; Wgjb. VII, 83, etc); fiuor Mulomed. Chir. VI, 6).
(Marian, Leg. 200; A^oronca, Dat. cred.
979, etc); trans. h'icii (larnik-Bîrsean, 603. FLMÎND, adj. „qui a faim, af-
Doine, 100, refcut dup urmtorul); fame" j|ir. flaniund, hlamund ; megl.
fiicu; fiiculi (Marian, Nunta 246; flmund.
Burada, Cl.Dobr. \^\);ficulean(Teo- Lat. *FLAMMABUNDUS,-A,-UM<FLAMMA
dorescu, P. pop. 661; Pompiliu, Bal. [Candrea, Rom. XXXI, 308]; întrebu-
47) Ifiesc ,..tilial" înfiat f if^f^i (Glos.
|:
inarea acestei forme în latina vul-
ms. 312) „adopter" (comp. vfr. fil- gar pentru a exprima ideea de „af-
lier; sard log. affizare; prov. afilhar; fame" se explic prin asociaiunea
cat. afillar; sp. ahijar). ce s'a fcut între ideea de sensaie
600. Fiastru, sb. m. „beau-fils (fils d'un de foame i aceia de ceva arztor
autre — Fiastr, (comp. flamma gulae „faim" la
lit") „belle fille sb. f.

(fille d'un autre lit-') || ar. h'iVastru.

Ovid); din punct de vedere fonetic
Lat. FiLiASTER,-TRUM „beau-fils, gen- ar li trebuit s
avem noruiaX* flm-
dre": flliastra,-am „belle fille, bru". und, dar forma adjectival a fost in-
Rtr. figliaster, figliastra; it. figli- fluenat de derivatul verbal *flm-
unzi, devenit * flmunzi i mai tîrziu
astro, figliastra\ sard log. fizastru,
fizastra; \îv.fiUastre\ prov. filhastre, flmînzi (în ir. megl. s'a pstrat forma
filhasfra; cat. fillastre; sp. hijastro,
intermediar flmund).
hijastra\ port. filhastro.
Der.: Haeg flminzare (Rev. cr.-
lit. III, 154) „creux de l'estomac"||
601. Fin, sb. m. „filleul" f/^^w (Cuv. — megl. flmundf „faim" trans. (Lex.
d. btr. I, 387, 388) —
Fin, sb. f. „fil- Bud.) flmtnzos, megl. flmundos „af-
I

leule" II ar. h'il'in, h'iVin <*fîlianus, || fame'' flmînzi, megl. flmundziri,

\\

-UM, *FrLiANA,-AM Alb. fijan „Tuf- 1

ftnflmînzi (Paliia, Gen.XLI, 53; Co-

ling " dalm. (croat) pil'un (cf. Bar-
;
resi, Tetr. Mat. XXI, 18 Caz. 1580, 36,;

toli, Das. Dalm. I, 284); sen. cors. i 71) „avoir faim, etre affame" bot. fl- ||

figliano „figlioccio". vpis. ftgliana mînzic „draba nemorosa"||f /Zâ/wiw-

(Arch. gl. X, 410)1 dim. finisor, flni- zie {Coresi, Caz. 1580, 26, 421 Biblia
oar (Jipescu, Opinc 29. 63, 112; XXX, 4; Testam. 1703, Fapt.
1688, Iov
;

Marian, Nat. 167; ez.VII, 6; Gr. n. I, Ap. XXVII, 21 ;Mrg. 76^^;C.Filipescu,

51, etc); fimi, finu (Marian, Nat. Cron.Mb).,-\flmîngiuneiyar\am,Caz.
167; Leg. 119; Srb. I, 13; Sevastos, I, 252^• Cantemir, Hron.; Letop. I, 171,
Nunta 336; Voronca, Dat. cred. 596); 455), y flmînzciiine (Letop. II, 77)
finuc, finuc (Dame; Marian, Nat. „faim, famine, disette" Flmtnzil
167); hinule i hinic (Jipescu, Opinc.
jj

„personnage des contes populaires qui

22, 37, 1 47) finicel (Teodorescu, P. pop.
; a toujours faim'' \flmîmenie (Jipescu,
147), finicea (ibid. 154, 156; Burada, i
Opinc. 61) „souffre-faim, famelique".
Cal. Dobr. 32, SSyftnie (Dame; Toci- i

lescu, Mat. 60) „affinite qui existe I 604. FLOARE, sb. f. „fleur" || megl.
entre Ies parrains et le filleul". floari; ar. floare.
Impr.: rut. (i)HiH „TaufkinddesTauf- Lat. FLOS,-OREM.
pathen"; (|)HJiHHa, (Jnua „Tauftochter, Rtr. fliir: it. fiore; îr.fleur: prov. cat.
Taufkind". sp. port. fior.
Der.: dim. floricea, floricele, pi.
602. FIULARE(Gorj, bn. trans.), sb. f. „grains de maîs grilles et eclates**
„traverse de bois qui relie la pârtie (vfr. florccle sp. florccilla\ comp. it.
;

sup^rieure â la pârtie inferieure du fioricello): floricic (sp. florecica); fio-

 FLOARE 99 — FOAIE

ri (Reteganul, Trand. \A2)\ florioar naria"; bot. flocoele, pi. „filago ar-
(Marian, Immorm. 562) florar rfleu- \\
vensis, gnaphalium leontopodium" ;

riste, marchand de fleurs; Avril" inflocoicâ (Gorovei, Cimil. 221) „cou-

(Marian, Srb. I, 96), Mehedini florer verte de poils".
(Wgjb. VII, 83) „Mai" (it. fioraio\ Floacn (Sâcele), sb. „laine que
609.
cat. fior ay re; sp. fior era; port. fior eiro),
le megissier fait tomber des peaux,
florreas ,marchande de fleurs";
pelure; dechets de laine qui tombent
florrie „magasin oîi Ton vend des des draps qu'on foule"<*FLOCCiNUS,
fleurs: serre" Floraia (Frîncu-Can-
1|
-um; pentru desvoltarea fonetic, cf.
drea. Munii apus. 50) »nom donne Mesteacn.
aux vaches" |1
înflora „orner de fleurs,
enjoliver" (it. înfiorare; vfr. enflorer).
610. FLUTUR(E), sb. m. „papillon" ||
605. „Dimanche des ra-
Florii, sb. f. ar. flutur, fli(u)tur (influenat de alb.).
meaux"<*FLORÎLiA(comp. FI ora li a). Lat. *FLUTULUS,-UM<FLUTARE „COU-
ler, flotter " [Candrea, Rom. XXXI, 311].
606. înflori, vb. „fleurir enjoliver,
;
Comp. alb. fl'uturt „papillon"; it.
orner de fleurs'* <iN-FLORiRE (cf. Den-
fiutola „specie di farfalletta" <*fltt-
susianu, Hist. 1. roum. I, 147)1 Rtr. in-
TDLA,-AM.
fliirir; infiorire; vfr. enflorir] prov.
it.

enflouri it. fiorire ; fr. fleurir prov. Der.: dim. flutura; flutur el \\flutu-
j| ;

cat. florir < florîre înflorit „fleu- ratec „folâtre, inconstant, volage" \\flu-
|j

raison"; înfloritor „florissant"; înflori- tura „voltiger, flotter au vent, folâ-

tur „floraison; enjolivement, orna- trer" {a\b. fl'uturon „voler, voltiger").
ment" (it. fioritura: prov. floridura).
611. FOAIE, sb.f. „feuiUe" II ir. /o^'f .

Lat. FOLiA,-AM, forma de sg. care a

607. FLOCsb. m.— FLOACÂ, sb. f. „flo-
înlocuit în lat. vulg. pe clas. folium.
con (de laine. de neige)"; floci, pi.
Vegl. fual'a; rtr. foglia; it. foglia;
„poil du pubis'IJar. floc.
sard \og.foza; fr. feuille; prov. folha;
Lat. FLOCCUS,-UM, *FLOCCA, pi. COl.
cat. fulla; sp. hoja; port. folha,
din *FL0ccuM.
Der.: dim. foi; foioar; foiic
A\h. fl'ok rtr. floch; it. fiocc9t, fiocca;
;
(Tocilescu, Mat. ^26, ^^^,29^); foiliâ;
vfr. floCf floche; prov. floc; cat. floch;
sp. fiu eco; port. froco.
foilean desfoia „effeuiller" (it. dis-
jj

fogliare; nprov. desfuiâ; cat. desful-

Der.: dim. -f ^oc^or (An. Car.); fflo- lar; sp. deshojar; port. desfolhar).
cuf (Lex. Bud.; it. fioccuccio)\\flocan
(îSJavici, Nuvele I, 34; Pamfile, Cimil. 612. Foios, adj. „feuillu**<FOLiosus,
4^) „â longs poils" /îoci (Creang, -A,-UM it. foglioso; sard log. fozosu;
ij

prov. folhos; cat. fulhos; sp. hojoso;

I

Scrieri 1, 24; Zanne, Prov. II, 159) „met-

treenflocons,eplucher, tirailler, hous- port. folhoso.
piller" (comp. nprov. /Zowg-iie/a „met- 613. Trifoi, sb. m. „trefle' — Prah.
tre en flocons, en pieces, en loques, tirifoi; bn. trfoî, strefoî (An. Car,)||
dechirer") \\flotac (WgJb. VII, 83), Me- ar. trifoi'.
hedini flotoc „flocon de neige";/?©- normal a resultat
Lat. TRiFOLiUM;
tocos {Marian, Nat.35; Gorovei, Cimil. trfoi, Bnat sub forma
pstrat în
276), bn. /Zocotos (Liuba-Iana, Maidan, metatesat trfol trifoi se explic ;

30), ar. flucat „â longs poils" mold. 1| prin influena terminologiei botanice
flogotoî (Pamfile, Cimil. 44) ^gros savante sau a ngr. z^i^dXki forma ;

flocon de neige". bn. strefol se explic din trfoî prin

608. Flocos, adj. „couvert de poils, influena derivatelor în str-.
laineux, â longs poils" ar. flucos\( Alb. ttrfoj; rtr. trafOgl; it. trifoglio;
||

<FLOCcosus,-A,-UM it.comp. ^occoso; sard log. trovozu; vfr. trefueil ; prov.

sp. fluecoso bot. flocoas „sorghum trefolh.
vulgare" j|dim./Zoco^eZ(Pamfile, Jocuri Der.: dim. trifoia (Voronca, Dat.
120; Cimil. 18), bot. „hydnum repan- cred. 905), i cu înelesul de „trifo-
dum, lactarius torminosus"; bot. flo- lium procumbens" I!
^r?/oî^^^ „champ
co,ic „holcus lanatus, lychnis coro- de trefle" ; bot. „lotus corniculatus,
 i;

FOALE 100 FOAME

menyanthes tri folia ta" frifoios: \\

m- qui a servi â la conservation des fro-
cri '^ (Lex. Bud.) ^oxalis acetosella". mages epithete donnee â une per-
;

soane atteinte d'obesite' < *follîna,

614. FOALE, sb. m. „outre, soufflet -A3i<foliInus,-a,-um „d'outre, de souf-
de forge"; foi, pl. „soufflet de forge" flet" [Papahagi, Not. etim. 22] \\ful'i-
(dup acesta refcut i un sg. foi{ul) nos „enfle comme une outre, ventru",
în vr.mold. bn. i Oani, cu acelai
îneles) —
trans. foaie, bn. foaVe, pl.
618. Foi, vb. ngrouiller, fourmiller"
<*FOLLÎRE(=clas. follere) „imiter un
„panse, ventre" || iv.fole, pl. fol': megl.
soufflet" (comp. follescere „s'enfler
foali, pl. fol'urî , soufflet de forge",
foali, pl. „ventre"; ar. foaie, pl. foV
comme un soufflet"); înelesul de
„outre, soufflet de forge".
micare încoace i încolo se explic
uor din acela al formei latine, de
Lat. FOLLis,-EM „soufflet (pour le umflare i desumflare a foalelor.
feu), outre"; pentru înelesul de „ven-
tre", comp. follis ventris, la Ma- 619. înfoia, vb., „rendre ample, ren-
crobiu. dre boufîant" —
Mful'are(ar.), vb. ,,rem-
plir une outre de lait, de fromage,
Rtr./o^; it fole: sard fodde; vfr. prov.
etc."<*iNFOLLiARE (comp. f 1 i a t 1
fol cat. foii; sp. fiielle; port. foile.
;
„sorte de souliers larges, imitant un
Der.: trans. foale „ventru"; j a se
soufflet") [Papahagi, Not. etim. 35]
fola (lorga, Studii, VIII, 6) „for-
disfal'are „entamer une outre de fro-
;|

mer des plis comme ceux d'un souf- mage, etc".

flet de forge" trans. bn. folaf (Vi-
|l

ciu, Glos. A3; Wgjb. III, 315; Liuba- 620. înfuleca, vb. „manger avec avi-
lana. Maidan, 14, 20) „gilet de cuir dite" — bucov. „retrousser" (Marian,
que portent Ies paj^sans" (sp. fuellero) ||
Dese. 16) ; bucov. trans. „soulever un
foltea (refcut dup
burtea) „gros, fardeau" (Marian,
Dese. 16; Viciu^
ventru"; folticos (refcut piiir dup Glos. 53) <iN-FOLLicARE (folHcare
tecos) „ventru, gros, lourd" \foi (Tik- apare la A^egeiu cu înelesul de „res-
tin; Marian, Srb. 1,34; Voronca, Dat. pirer avec bruit"); pentru înelesul ro-
cred. 111; Gaster) „faire aller le souf- mînesc, comp. tosc. affollare (Fanfani)
flet d'une forge"; mold. (Pamfile, Jo- „mangiare appetitosamente" lucch. ||

curi, II, 144) ,battre, tourmenter, tra- infolcarsi ..ingolfarsi" friul. folk'â ; Ij

casser" foiala (Florini, Pov. 35) „ac-

\
lomb. folk; cat. folgar; sp. holgar;
tion de rosser". port. folga r<voL.L,îCARE.

615. Folcel (trans.), sb. m. ..prune se- 621. Sufleca, vb. „retrousser" — trans.
chee au four, pruneau" (Viciu, Glos. Slagiu, bn. su falca (An. Car.; Tri-
44) ; f „petite outre" (Dosoftei, V. Sf. buna 1890, 381 Doine, 16 Marian, ; ;

Noemvr.22)<*FOLLÎCELLUS,-UM comp. ; Nunta 47 Reteganul, Trand. 60; Cor-

;

pentru înelesul dintîi sp. hollego cea, Bal. 133 Novacovici, Folclor 133;
;

„diinneHaut der Fruchte"||bol./'w^ie^, WgJb. 326; Ctan,Pov. I, 9; II,

III,
m od fiilsel, parm folsell, vven. folexel
. .
;
95 Alexici, Lit. pop. 61 ez. IV, 8)
; ;

vfr. foiicel, pic. fauchel; nprov. fousel j|

Maram. sufluca (iplea, P. Pop. 117)
Vegl. /Mlz/c'e^a<*FOLLICELLA,-AM. < SUB-FOLLÎCARE [Pucariu,Zs.rom.Ph.
XXVII, 742] înelesul se explic prin
;
616. Fuior, sb. n. „tortis de fîlasse, que-
forma umflat pe care o presint par-
nouillee; chanvre, lin" jlmegl. ar. fa-
tea hainei care a fost suflecat; forma
l'or „tortis de filasse" |[ <*folliolus,
sufleca e resultat din inf. *suff(o)l i-
-um; înelesul se explic din forma um-
flat (ca un follis) pe care o are gr-
care (dup aceasta s'a refcut ind.
pr. suflec) la ind. pr. *s u f f o co a 1 1 i
mada de lîn ce se pune pe furc ;

3ii*sufolc, cruia i s'a refcut un inf.

(comp. prov. folelh „Qloselle, bourre
*sufolca > sufulca desufleca {Creang,
desoie" < f o 11 c u u s) n-prov. fouiolo
i 1
il
Scrieri, II, 99; Slavici, Nuv. I, 210)
,.bulle d'eau, vesicule" < * foluola,
„detrousser".
-AM|ldim./aiora^(Reteganul,Pov. ard.
I, 5i ; Sbiera, Pov. 295).
622. FOAME, sb. f. „faim" || ir. fome,
617. Ful'in (ar.), sb. „peau d'outre home: ar. foame.
 FOAME — 101 FRAGED

Lat. fames,-em; înlocuirea lui -a- cu Vegl. faart rtr. fort; it. sard forte \
;

-o- se explic prin influena lui foa- fr. prov. C3.i. fort sp. faerte; port. forte.
;

mete.
Vegl. fum; viv.fam (eng. inf. fotn); 627. FOC, sb. n. „feu" || ir. megl. ar. foc.
it. fame (lomb. corn. foiri); fr. faim; Lat. F0cus,-UM „foyer, fourneau", în-
prov. cat. fain; sp. hanibre; port. fome. trebuinat în latinitatea de mai tîrziu
Der.: foma (Gr. n. I, 20) „endurer i cu înelesul de ^feu" (cf. Densu-
lafaim"; înfoma (Sevastos, Cînt. 123) sianu, Hist. 1. roum. I, 190).

^avoir faim". Vegl. fuk rtr. /o; it. fuoco; sard

;

623. Foamete, sb. „famine, disette"

f.
log. fogu; iv.feu; prov. foc; cat. foch;
||ar. /'oa//nYâ||<FOMES,-îTEM „bois sec, sp. fuego; port. fogo.
feu, flamme" Mohl, Zs. rom. Phil.
(cf.
Der.: dim. foc{ii)or; pi. focarele;
XXVI, 619; Candrea, Rom. XXXI, trans. Maram. focu (Lex. Bud. iplea, ;

310) cu vremea cuvîntul a primit

;
P. pop. 109); /oc^orc^Rdulescu-Co-
accepiunea de ^foamete", deoarece din, Cînt. pop. 296) ar. foc „erysi-
între acest îneles i acela de usc- pele" ban. focfie „grande chaleur"
ciune, secet, s*a putut uor face o (prov. fogaria) focos „ardent" (it. /o-
apropiere; de altfel o desvoltare se- coso: sard fogosu; proY. fou gous; cat.
mantic identic se constat i la fl- fogos; sp. port. fogoso) trans. focuit
mînd\fomefos^ ar. fumitos^ afumitos (Reteganul, Pov. ard. I, 52); „mise-
(Cod. Dim. ^-/n), ^affame". rable, malheureux".

FOARFECE, sb.n., foarfeci, pi.,

624.
628. t Focar(e), sb. n. i f. „bucher"
(Dosoftei,V.Sf. Apr.19;Oct.13,24)<FO-
foarfec.sb. f. „ciseaux"— bucov./oar- CARIUS,-A,-UM (atestat numai ca sb. m.
fec (Marian, Sat. 62); Flciu (Wgjb. i f.) tir. fogere, friul. fagere; ver. fo-
IX, 182) farfici\\ megl. foarfii; ar. foar-
gara; fr. fotjer, vfr. foaiere „rechaud" ;
ficâ, foartic. prov. foguier; cat. foguera; sp. ho-
Lat. forfex,-îcem; înlocuirea lui -/-
cu -t- în
guera i port. fogaeira „bucher".
ar. e neexplicat (comp. forma
sard). 629. înfoca, vb. „enflammer (fig.),
Rtr.forsch, friul. fuarfis; it. forbiei, exciter" — y„mettreen feu, embraser"
ven. forfes, abr. fuorfec, Lecce fiier- (Tiktin)<*iNFOCARE it. infocare; sard
fec, Campobasso froffeca, nap. friiof- log. iiifogare; vfr. enfouer; vsp. port.
f§c, sic. forfici; sard log. forfige, (Bii) enfogar infocare „ardeur, passion"
j;

forUge (Spano 208); vfr. forces; prov. Ij

înfocat „ardent, passionne; ardem-
forfes. ment, passionnement" Maram. înfo- JI

Der.: dim. forfecele, zool. forfecea cciune (iplea, P. pop. 111) „inflam-
(Marian, Ornit. 1, 423) „loxia", zool. mation".
forfecel „loxia, rhynchites betuleti"
(Marian. Ornit. I, 423; Insect. 87); for- 630. FRAG, sb. f. „fraise" mold. —
fecate., zool. forfecat (Marian, Ornit. frag, sb. m. ir. frz; ar. (a)frang.
||
I, 423) „loxia" ar. fiirtichi [ forfecar,
;
Lat. FRAGA,-AM, forma de sg. care
zool. ,.oryctes nasicornis, lethrus ce- a înlocuit în lat. vulg. pe clas. fragum.
phalotes" (Marian, Insect. 9, 87); bot. Rtr. freja; vit. ver. mant. bellun.
„convolvulus arvensis"; zool. forfe- fraga, canav. fraja, pist. fraga; fr.
crei, forfecr
„loxia".
a
(Marian, Ornit. 1, 423) dial. (Rolland, Flore pop. V,
freje
199); nprov. frago.
„couper avec Ies
625. Forfeca, vb. Der. dim. frgali, bot. „adoxa mo-
:

ciseaux'; fig. „rosser, donner une ra- schatellina"; frgaoar, mold. fr-
ci ee"<FORFic are (Mulom. Chir. VII, gaor; frgu
(larnik-Bîrsean, Doine
8; CGL. II, 479; III, 165) sard log. jl
405; Doine 144; Viciu, Glos. 44); bot.
forfigare\forfectar „coupure"; fig. frgarel „potentilla micrantha^H^ra-
„semonce, raclee". gar „fraisier", bn. Haeg „murier"
(mant, frage^ ; nprov. fraguie).
626. FOARTE, adv. „tres, fort".
Lat. FORTis, devenit adverb. 631. FRAGED, adj. „tendre, frele"
 *

FRAMINTA — 102 — FREAMT

— bn. frazet bn. trans. Oani fraget ; îne,frin (Teodorescu, P. pop. 441) ||
(Lex. Bud. Molnar, Sprachl. 122). ; ir. frate; megl. frai; ar. frate.
Lat. * FRAGIDUS,-A,-UM (clas. FRAGILIS, Lat. frater,-trem; forma romîneascâ
-e) prin schimbare de sufix. represint acelai timp nom. i
în
Der. frgezi „rendre tendre" jl/ra-
: ac. latin din urm devenit
(acesta
gezime „tendrete, delicatesse". fenomen de disimi-
fratem, printr'un
laiune, cf. BSF. I, 18) pentru forma ;

632. FRÂMÎNTA, vb. „petrir"; fig „a-
giter, tourmenter" || megl. frimintari;
ar. frimintare, firinintare.
Lat. * FRAGMENTARE < FRAGMENTUM
[Pucariu, Zs. rom. Phil. XXXIII, 233J;
normal ar fi trebuit
frtnintare\ schimbarea lui
avem în ar.
t se
explic prin asimilaiune cu silaba
urmtoare; pentru îneles, comp. bn.
frinturi, s.
Der. frmîntare „action de petrir" ;
:
fig.„agitation, trouble" ;frmîntat „ac-
tion de petrir'' ; frininttur „action
de petrir pate petrie"; fig. „agita-
; tfuluc, frt'ulu, fri'uc (iplea, P.
tion, trouble", ar. friminttur „pate
frtne nu trebue admis un ac. în
-anem (cf Mam,
Tat), ea este re-
fcut din pi. frfîni i acesta a fost
format din frai dup modelul !ui
tttni.
s
m Vegl. frutro; rtr. fj'er; it. frate; sard
log. frade; fr. frere; prov. fraire; cat.
frare; sp. fraire; port. frade.
Der.: dim. frior ; frtuf (friul. fra-
Frintur. duz, Arch. gl. IV, 243; sic. fratiizza) ;
fraic; frior (Bibicescu, P. pop.
3]^); fr,iuc (Doine 199); Maram. /;•«-
t'uc (comp. sp. frailuco\ fri'ii, fr-
pop. 109); ar. frie frie, ar. fr- \\

petrie" Wfrmînturi (Tocilescu, Mat. ii' e „fraternite" (comp. fr. frairie;

570) „ecraser" (resultat din contami- prov. frairia; cat. fraria; sp. frailia)
narea lui frininta cu frmturi). \frime „fraternite"; -{•„confrerie''
(Letop. I, 385) /râ/esc, ar. frescu
633. FRASIN, sb. m. „frene" — f/ra- II

„fraternei" (it. fratesco; cat fraresch;

sen; bn. frapsn, frapsne, fracsn, sp. frailesco: port. fradesco; comp.
racsin^ frasnic \\ ir. frâsir; megl. fra- vfr. frairesche; prov. frairesca „he-
sin, ar. frapsin. ritage") frete, ar. „fra- freate
forma normal
\\

Lat. FRAxiNUS,-UM ;
ternellement" frtat, megl. ar. ^,
ar fi trebuit fie s frapsn, frapsin
||

„compagnon, camarade", trans./r^rt^a

(pstrat în bn. i ar.); pierderea lui (Reteganul, Pov. pop. 79) „compag-
-p- se explic sau prin influena vsl. nonne"' (resultat din fratat, prin me-
jasenii sau prin aceia a derivatelor ca tates); dim. frtel; ar. firtîtu: fr-
frsinet, etc. în care -x- nu era pre- tie, megl. frtil', ar. frtil'e, fir-
cedat de vocala accentuat i nu mai tîtlichi „union fraternelle, camara-
putea trece la -ps-. derie"; yfrtciiine (Cuv. d. btr. II,
Alb. fraszn; rtr. fraisen; it. fras- 230) „association, compagnonnage";
sino; fr. frene; prov. fraisne; cat. trans. frti
(Alexici, Lit. pop. 152)
frexe; sp. fresno port. freixo\\ piem. ; „traiter quelqu' un de „fârtat"; a se
frasii, monf. fresii sard frasu prov. ; ; înfrti (Cuv. d. btr. î, 368; Tiktin;
fraise; cat. /re.;ce < fraxus,-um. Marian. Sârb. II, 32) „devenir com-
Der.: dim. frsinel, bot. „dictamnus pagnons, amis inseparables"; bucov.
albu" {vfr.fresnel; sp.fresnillo comp. ;
nefrtat (Voronca, Dat. cred. 762) „epi-
it frassinella; nprov. freissinello)\\f r- thete du diable" înfri, ar. anfr-
in „fruit du frene" col./rs^m.^,bn. ||
;|

tre „unir fraternellement" (comp. vfr.

frsni, ar. frîpsinami (Dalametra) || afrerir; prov. confrairir).
bn. frpshi „frene femeile'.
634. Frsinet, sb. n. „frenaie, bois de 636. FREAMT, sb. n. „fremissement,
frenes" || ar. frpsinet ||<FRAxiNETUM; bruissement" — vr.
trans. hreamt, i
forma a fost refcut
ar. /rap- dup hremet (Dosoftei, Ps. vers. 255; Letop.
I, 217; Lex. Bud.; Viciu, Glos. 51);
sin frassineio; vfr. fresnoi (comp.
\\ it.

fr. frenaie prov. frayssineda cat. ; ;

ramat (Gaster, II, 137 Teodorescu, ;

freixeda sp. fresneda). ;

P. pop. 41, 518; Tocilescu, Mat. 5^34,
1580; Gr. n. I. 225).
635. FRATE, sb. m. „frere"— dial./r- Lat. FREMiTUS,-UM.
 FRECA — 103 — FRINGE

637. FRECA, vb. „frotter" \\meg\. fri- /rt^«^oa7'e„broche(â r6tir),r6tissoire- 1|

ca ri; ar. frecare. mold. frignele, pi. „r6tie"||bn. pro-

Lat. FRIGARE. frige „rotir, griller de nouveau" [frige-
Alb. fsrkofi; friul. freg; itfregare; linte ^homme parcimonieux, chiche".
sard log. frigare; vfr. froier; prov. cat.
643. Frigare, sb. f. „broche (â rotir)"
sp. port. fregar.
<FRîGARiA,-AM, în fonetism influenat
Der.: frector, adj. sb. ^qui frotte,
de frige dim. frigrile „broche, mor-
frotteur" (sard log. frigadorzu; sp.
|

ceaux de viande rotis sur une bro-

fregadero), frectoare ,frottoir" ||/re-
chette".
cu „semonce".
638. Frecat, sb. „action de frotter,
644. Friptoar'e (bn. Haeg), sb. f. „cha-
frottement" <FRicATUS,-UM|| sp./re^czo?o leur excessive" (Hasdeu 1746; Rev.
cr.-lit.III, 154); Oani friptore „roti"
(comp. sard log. frigada\ nprov. fre-
gado\ cat. fregata) Ifrecei, pi. „pate < *FRîCTORiA,- A3I (comp. frictorlum
vfr. fritoire „qui sert â frire".
râpee que l'on met dans le potage". II

639. Frectur, sb. f. „action de frot-

645. Friptur, sb. f. „roti" jj ar. /np-
ter, frottement" || ar. frictiir || <FRi- ^wm <
FRîCTURA,-AM „poele â frire,
jj

CATURA,-AM it. fregatiira\ sard log. friture" friul. friture; it. sard log.
II

friture; sp. fritiir a; port.

Ii

frigadura vfr. froiiire; cat. sp. fre- frittura; îr.

;

gadura. frlturas ;|
dim. fripturic.
646. Friptal'u (ar.), sb. n. „roti" <*frîc-
640. FRIG, sb. „froid" FRIGURI, pi. — TALiUMj friul. fertaje, fr etaje (Arch.
„fievre"— vr. bn. frigur^ sg.f. (GIos. glott. I, 534)<FRÎCTALIA.
ms. 312 Wgjb. ; III, 316; Hodo, P.pop.
36, 88, 114), refcut dup
friguri\\ 647. FRÎNGE, vb. „rompre, briser"—
megl. diV. frig, ma^X. friguri „fievre". part. frînt, f frîmt \\ megl. frgndziri
Lat. FRÎGUS; cuvîntul apare la Cel- (perf. frgn, part. frgnt); ar. frtndzire,
sius cu înelesul de „frisson (de la fie- frîndzeare (pt. fregîu frîmii, part. i
vre"), corespunztor celui romînesc ; frîmtii).
în latinitatea mai tîrzie, pi. frigora e Lat. FRÂNGERE, FREGÎ, *FRANCTUM (re-
atestat chiar cu înelesul de „fievre" fcut dup
formele cu -n-).
(cf. Densusianu, Hist. 1. roum. I, 190).
it. frângere; sard log.
Friul. franzi;
Sard câmp. friiis ; sp. port. frio. frângere; \îr.fraindre;proY. franher;
Der. dim. friga (Lcx. Bud. Grigo-
:
;
vsp. frafler; port. franger.
rovitza, Chipuri, 159); bot. friguric Der.: frîngtor „qui rompt, qui
„erj^thraea centaurium" bot. frigor |1
brise", trans. frtngtoare (Lex. Bud. ;
„erythraea centaurium" megl. anfri- |

Viciu, Glos. 44) „broie (pour le teil-

giirari „prendre la fievre", ar. nfri- lage du chanvre") ar. fringtur j|

giirari (Dalametra) „avoir froid" (cf. „debris, fragment" (comp. it. frangi-
frigora re „administrer des refri- tura\ prov. franhediira)' fringcios
geratifs"). (Bobb) „fragile" ras/rm^e ,retrous-
641. Friguros, adj. „froid; frileux"< ser; refleter", megl. rsfrgndziri „bri-
FRîGOROSus,-A,-UM, în fonetism influ- ser"; rsfrîngior „qui reflete'-: rs-
enat de frig sard câmp. friorosu;
l| frîngtur (Polizu Barcianu) „revers, ;

fr. frileiix. retroussis"; rsfrîntur (Barcianu)

„revers, retroussis" megl. si prifrgn- |

642. FRIGE, vb. „rotir, griller"— vr. dziri „feindre".

bn. pf. frip part. fript || megl. fri-
;
648. Frîntur, sb. f. „cassure, brisure,
ziri {p(. fri, part. fris); ar. fridzire,
debris, fragment" || ar. frîmtiir |i <
fridzeare (pf. fripii, part. fripta).
FRACTURA,-AM, rcfacut dup frînge
Lat. FRiGERE,-Xi,-CTUM. ;|

it. frântura, fratiura; vfr. frainture.,

A\b. ftrgoj; vegl. fregur friul. frizi ; ;
fraiture; prov. frachura; cat. fretura
it.frig gere; sard log.friere; fr. prov. \\

frire; cat. fregir; sp.freir: port. frigir.

bn. frîntufi „petrir".
Der.: fript „action de rotir, de gril- 649. înfrînge, vb. „enfreindre, violer;
ler"; frigtor „qui rotit, qui grille', vaincre"< ÎNFRÂNGERE, CGL. II, 341
 FRÎNGHIE — 104 — FRUNTE

(= infringerb) „briser contre, a-

clas. bertinage"; desfrînat „debauche, li-
battre, flechir"it. infrangere\ fr. en-
||
bertin" (comp. defrenatus „qui n'a
freindre\ prov. enfranher. plus de frein, querienn'arrete"); -jdes-
frînciune (Letop. 1, 356) „debauche".
650. FRÎNGHIE, sb. f. „corde" - Sala-
655. FRUMOS, adj. „beau".
giu frumghie (Tribuna 1890, 353); vr.
Lat. FORMOSUS,-A,-UM.
Dolj, bucov. trans. Oani frimbie (Do-
It. formoso; prov. formos; sp. her-
softei, Ps. vers. 150; Stamati, Wb. 392,
639; Marian, Nunta 380; Nat. 38;
moso; port formoso, mir. fromoso.
Der.: frumoasele, pi. „genies mal-
Immorm. 69; Dan, Straja 42; Gr. n. I,
faisants des croyances populaires"
52), frimbie (Bobb; Lex. Bud.); bn. ||

frîmbie,frimbfe^frimb'e^ cu înelesul de
dim. frumuel (it. formosello; comp.
„cordon, lacet, ceinture de laine'(An.
sp. hermosillo), frumuea, frumuic
Car.; Novacovici, Folclor 95; Zanne,
(comp. sp. hermosico) frumusee, [1

Prov. III, 152; Tiktin); în vr. mold. •f frîmseae„heauie"' - frîmsea(Cuv.

\\

d. btr. I, 345), înfrumusea, j îrrfrlm-

i cu înelesul de „franges" (Tiktin). sea, înfrumuseii (Marian, Nunta 789;
Lat.FiMBRiA/AM„bordd'unvetement,
frânge", cu metatesa lui -r- întîm-
Gorovei, Cimil.' 3) „embellir, orner**.
plat de timpuriu, cum arat i cele- 656. îmfrumua {tnfruma, înfrîm.^a),
lalte forme romanice. vr. dial., vb. „embellir, orner" (Cod.
Vven. /rawe (Mussafia, Beitr. 159); Vor.; Ps. sch. LXIV, 9; CXLIII, 12;
fr.frânge; prov. fremja. Varlam, Caz. I, 99%
Dosottei' 1.57^^;
Der.: dim. frînghiu, j frtmbiu Ps. vers. 149, 352; lorga, Studii V
(Bobb); frînghioar. 90; Inscr. 209; Conv. lit. XXIV, 731 ^*

Impr.: rut. (|)peM£na „Schnur beim Marian, Immorm. 86, etc.)<*iNFORMO

Vortuch"; mor. frembia. siARE (comp. formosare); forma
normal înfrumua a devenit prin
651. Frîmbrat (bn.), sb. f. „brebis â
elisiune înfruma, de unde înfrîma
laine frisee"<FlMBRiATA,-AM.
(cf Candrea, BSF. I, 28); cît despre

652. FRÎU, sb. n. „trein" |j megl. frgn\

forma simpl frumoa din Lex. Bud.
ar. frîn, firnu.
ea e probabil refcut dup frumos.
Lat. FRENUM, cu pierderea neexpli-
657. FRUNTE, sb. „front" ir. frunte;
cat a lui -N- (cf. grîii). megl. fruni; ar. frîmte.
||

Alb. frz; rtr. frain; it. freno\ sard

Lat. frons,-ontbm; forma ar. a fost
frenii; fr. frein\ prov. fren\ cat. fre\ influenat de frimeaii.
s^.freno\ port. freio. Rtr. frimt; it. sard fronte; fr. prov.
Der.: dim. frtule; frîu (Bugnariu, frente port. fronte.
cat. front; sp.
Musa 2]);frtuor. Der.: dim. fruntioar; frunticic
;

653. Frînar, sb. m. „fabricant de (sp. frentecica); frunti (Reteganul,

freins" < frenarius,-um (CGL. 111,309) Trand. M6)\\ frunta „principal, de
I
it. frenaio; vfr. prov. frenier; cat. premier ordre, notable".
frener ; sp. frenero. Impr.: rut. $pyHTailJ „Hauswirt".
654. înfrîna, vb. „mettre le frein, 628. Fruntar, sb. n. „pârtie de la tetiere
brider"; fig. .,maîtriser, temperer''< qui passe en avânt de la tete du che-
iNFRENAREiJ rtr. infrainar\ it. sard infre- val, au-dessus des y eux, fronteau plan- ;

nare; vfr. enfrener; prov. cat. sp. en- cher des meules du moulin" (Dame,
frenar; port. enfrear înfrîntor „qui
\\
Term.)— bn. fruntar „lucarne" trans. ;

maîtrise, qui tempere" f tnfrtnfur J|

„frontispice, fagade, devant de l'autel"
(An. Car.) „action de maîtriser, de (lorga, Studii, XIII, 161; Lex. Bud.),
temperer" |!-fa se desfrtna (Letop. I, „fronteau, sorte de bandeau que Ies
426; Tiktin) „perdre tout frein, toute femmes se mettent autour du front'
mesure, mener une vie de debauche' (Viciu, (jlos. 44) —
S* Fruntare, sb f.
(it. disfrenare; vfr. desfrener; prov. „philactere- (N. Test. 1648, Mat. XXIII,
cat. sp.desfrenar; comp. rtr. sfrener); 5) < ''trontarium,*frontaria,-am (poate
desfrînare i desfriii „debauche, li- i frontale, CGL. II, 348, 419, cum
 FRUNTE — 105 — FUGI

arat it. frontale ; vfr. frontel; prov. (Cantemir, Ist. ier. 171), frunzuros
cat. frontal', sp. port. /row^a^) teram. (Tocilescu, Mat. 1539) Jeuillu" frun-
/r«wrfi>e„guancialettachesi lega alia zri „feuilleter; gouter par friandise".
fronteclei bambini per non farli far
663. înfrunzi, vb. „se couvrir de feuil-
male quando cascano"; vfr. frentier les, reverdir" < *infrondîre (=clas.
„devant de l'autel, ornement de front, frondere) it. infrondire înfrunzit \\

bandeau", frontiere „frontispice, fa- ii

„action de se couvrir de feuilles, fron-

<;ade"; prov. frontiera; sp. frentero;
daison" desfrunzi „enlever Ies feuil-
i|

port. fronteiro.
les", a se desfrunzi „perdre ses feuil-
659. t Pruncea (Dosoftei, V. Sf. Ian. les" (comp. it. disfrondare).
1, 30) sb.f. afront"!} ar. /rtm^eaîla„sour-
cii", ce privete înelesul,
refcut, în 664. FRUPT, sb. „viande, graisse, lai-
dup sufrimeau || < * fronticella, tage et tout aliment repute gras, par
-am; pentru trecerea lui -ox- la -m-, opposition â maigre"; în s'pec. fruptul
ct. Candrea, BSF. I, 28; forma daco- oilor, vacilor „le lait de brebis, de
rom. a fost influenat de/rw/i^ejlcomp. vache et tout ce qu'on en tire (beurre,
sp. frentecilla. fromage", etc.) —
Munii apus. „car-
naval" (Frîncu-Candrea, Munii apus.
660. t Sufruncea (Dosoftei, V. Sf. Oct.
100).
23), sb. f. „sourcil" II ar. sufrimeau Lat. FRUCTUS,-UM „produit, profit,
* SUBFRONTiCELIiA,-AM.
II fruit"; înelesul pe care 1-a primit în
661. înfrunta, vb. „faire des repro- romînete st în legtur cu vieaa
ches, offenser; affronter, braver". pastoral a Romînilor; pentru pstori
Lat. *INFRONTARE. produciunea cea mai însemnat era
infrontare; vfr. enfronter; cat.
It. aceia pe care o cptau din creterea
sp. enfront ar. oilor, aa c fructus s'a identificat
Der.: înfruntare „action de faire la noi cu ori-ce produs de lâptrie;
des repioches, d'offenser, affront, in- de altfel un îneles apropiat de cel
sulte*' j tnfrunttor (Gaster) „offen-
;
romînesc îl gsim în epoca latin, în
sant, brusque" jînfruntciune (Mol-
j;
expresiuni ca f r uc t u s o v s, a c t i s, i 1

nar, Sprachl. 82) ,reprimande". la Cato, De re rust. LC; Columella,

VII, 3. Aceiai schimbare semantic
662. FRUNZA, sb. f. „ feuille " || ir. se întîlnete i în alte pri ale do-
frunz^; megl. frundz; ar. frîndz. meniului romanic, în regiuni unde
Lat. FRONDIA,-AM<FRONS,-ONDEM (cf. pstoritul a fost sau mai este ocupa-
Densusianu, Hist. 1. roum. I. 158). iunea de predileciune a locuitorilor
Vit. fronza, gen. frunâa^ Urbino (comp. formele de mai jos).
fronza, Lecce frunza;saTd\og. frunza. Alb. rtr. friit; it. frutto: sard fruttu;
Der.: dim. frunzuli, ar. frinzu- fr. fruit (comp. fruitier „celui qui
li; frunzioar, l)ot. „mj^ristica fra- fait des fromages", fruitiere „associa-
grans"; frunzi (Marian, Nunta 288; tion de cultivateurs pour la confec-
Voronca, Dat. cred. 231, 235; Hodo, tion des fromages", fruiterie „froma-
P.pop. 59, 138; Dan, Straja 103; Toci- gerie " ) prov. fruch, npro v. fru „ toutes
;

lescu, Mat. 44, etc); frunzu

(Toci- Ies qualites de laitage", nprov. frucho
lescu, Mat. 827), bn. frundzu; frun- „produit du laitage"; cat. fruyt; vsp.
zuc (Doine, 120; iplea, P.pop. 109); frucho; port. fruto.
frunzicea (Tocilescu, Mat. frun- 184); Der.: a se înfrupta „cesserde faire
zioar (Madan, Susp. 28, frun- 45); maigre, manger de la viande, gou-
zulean; frunzulin (Tocilescu, Mat. ter de quelque chose" (nprov. enfru-
2>90)âfrunzrel{l)oso^ie\ V.Sf.5 Mai) ch; comp. alb. friitoj; it. fruttare;
„petite feuille" \\frunzar „dais de feuil- prov. fruchar) Haeg (Rev. cr.-lit. '\

lage, feuillee, feuillage Mai" (Ale- ; III, 122) a se defrupti „cesser de faire
csandri, P. pop. 34 Marian, Srb. 1, 96)
;
maigre" (vfr. desfruitier).
co\. frunzi, frunzei (Ispirescu, Leg.
|!

78) „feuillage, feuillee" ar. /nmr/^ami;

665. FUGI, vb. „fuir, s'enfuir, courir"
(Dalametra) frunzos, ar. frundzos II
ir.fuzi; megl. fuziri; ar. fudzire,
(Dalametra) „feuillu* |!
frunzros fudzeare.
 ;
;

FUGI — 106 FUM

Lat. FUGÎRE (=clas. fugere), cf. forme romanice: piem. sforgo, vgen.
Densusianu, Hist. 1. roum. I, 1^8. exforgo; vfr. esfoldre\\\\.. folgore.
Rtr. fiigir; it. fug gir e\ sard log.
671. Fulgera, vb. ^lancerdeseclairs,
fuire; fr. fair\ prov. cat. fugir) sp.
huir; port. fugir.
foudro3^er" < FULGERARE, Densusianu,
Hist. 1. roum. I, 137 ( -= clas. fulgu-
Der. yfugire „fuite" (Coresi, Caz.
:

rare) vfr. foudrer it. fulgorare < ful-

1580, ^by); fugtor „ fugi tif'' zoo! fu- .
jl Ij

gjjrare\\ fulgertor „foudroyant".

||

gii „turnix" (Marian, Ornit. II, 218;

Tribuna, 1890,353); „hydrometra palu- 672. Fulgertur, sb.f. „foudroiemenf

dum" (Marian, Insect. 451). < * FULGERATURA,-AM (= clas. FULGU-

ratura).
666. Fugare (ar.), vb. „mettre en fuite;
chasser" < fugare ||
vit. fugar e\ vfr. 673. Sfulgera (bn. Vîlcea, Dolj, Ro-
fuier\ prov. fugar\\meg\. fugat „qui manai, Ialomia), vb. „lancer des e-
s'enfuit" (forma aceasta arat în c i clairs,foudroyer" (Gr. n. I, 197)||ar.
megl. a existat acest verb) dr. pfuga ||
sfuldzirare ^foudroj^er" || < ex-ful-
(Lex. Bud.) „mettre en fuite" (probabil gerare (comp. effulgurare -jeter
o contaminare din pe fug^ în expr. a une lueur") |j
vfr. esfoldrer ||ar. sfuldzi-
pune pe fug, i * fuga). rtur „foudroiement".
667. Fug, sb. „fuite" || ir. fug§\ megl.
i 674.FUM, sb. n. „fumee*; fumuri.,
ar. fug j|<fuga,-am ||
rtr. fiigia', it.
pi. ^pretentions" || ar. megl. fum.
foga\ sard log. fua; vfr. fuie\ prov.
Lat. FUMUS,-UM.
fuga:, cat. fua; port, /w^a||dim. fu-
Rtr. film; it. fumo\ sard fumu\
guli; fugu: fuga fugua „vite,
vfr. prov. cat. fum\ sp. humo\ port.
au galop"; de-a-{'n)-fuga '„en cou-
rant" fugar adj. sb. „fugitif, fu-
^
fumo.
j|

yard", vSuceava (Vasiliu, Cînt. 54) „ra- Der. fumuros „ presomptueux

:
•"

pide ala course",zool. (Marian, Ornit. tpleinde fumee"(Glos. ms. 312; Glos.
II, 406) „turnix"* fugare (C. Negruzzi,
Mih. log.; Varlam, Caz. I, 226") col. ii

Scrieri, I, 42) „rapide â la course"; fumoar (Marian, Insect. 338; vfr. fu-
fugri ^mettre en fuite, chasser"; mier comp. prov. fumier)., fumrie,
;

mold. fumraie, Muscel fumreafâ

fugrit „fu3^ard" ||
Buzu fga (Gr.
(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 32)
n. I, 235) „rapide â la course", f „fu-
yard" (Cantemir, Ist. ier.
„grande quantite de fumee, maison
113).
-f fumrii
noircie par la fumee* ||

668. Fugaci, adj. „rapide â la course" „fouage; impot reparti par feux'||vr.
<FUGAX,-ACEM. Munii Suc. fumedenie (Prav. Mat.
Bas. 4; ez. 11,228) „multitude,foule"||
669. FULGER, sb. n. „eclair, foudre"— bot. fumric, fumri „fumria offi-
Vîlcea, Dolj, Romanai bn. cinalis" a se înfumura „devenir pre-
sfulger\ ||

somptueux, s'enorgueillir"; înfumu-

sfulzer.
Lat. * FULGER = clas. fulgur; cf.
rare ^presomption"; înfumurai „pre-
(

Densusianu, Hist. somptueux".

1. roum. 137);
I,

forma bnean a fost probabil in- Impr.r rut. (t)yMa „Hoftart, Hoch-
muth".
fluenat de sfulgera (comp. mai jos
ar. sfulgu). 675. Fumar, sb. n. „cheminee" (Lex.
Vfr. fuildre; prov. folzer. Bud.; larnik-Bîrsean, Doine, 252
Der.: dim. /uZ^ere^Gorovei, Cimil. Frîncu-Candrea, Munii apus. 100; 1 ik-
357) fulger este (yx-^escxi, Opinc. 92; A-
\\ tin)<FUMARiUM port. fumeiro. jl

lecsandri,P.pop.113)^commereclair".
676. Fumur, adj. trans. „gris"(WgJb.
670. Sfulgu (ar.), sb. n. „foudre«< V, 189); bn. „blanc tachete de noir
fulgur, influenat de sfuldzirari (v. des brebis")< * fumulus,-a,
(en pari.
mai jos) sau poate deja în latina vul- -UM (comp. fumidus „noirâtre ")||
gar forma substantival fusese influ- friul. fumul „color di fumo" Dîmbo-
||

enat de derivatul verbal e x-f u g u- 1 via, dim. fumuric (Tocilescu, Mat.

rare, dup cum par a arta alte 1 \A'd)\fumuriu „gris".
 FUM
677. Fuma, vb.„tfumer, degager de
la fumee" (Letop. I, 280) ir. fuma;
megl. fumari\ ar. fumare <FUiiAREi|
rtr. fiimer\ it.sard fumare; fr. fumer;
prov. cat. port. fumar\ înelesul de „fu-
mer (du tabac)"* este, firete, mai nou.
678. Fumega, vb.
de la fumee" <FUMiGARE
port. fumear (rtr. fiimager
megar ;fungier; prov. furnejar^
vfr.
gasc. humiga, care se poate de-
rive i din *fumicare) \fumegos,fu-
megios (Lex.Bud.) „fumant"l|Flciu
fumgâu „fumee epaisse".
679. Afuma, vb. „fumer,
l'action de la fumee" |j ar.
<AF-FUMARE it. sard affumare; prov.
cat. afumar; sp. ahumar;
mar ^{afumat „fume; ivre, gris; ac-
tion de fumer" afumtor „qui fume"
; ;
afumtoare „briile-parfum'; ar. afu-
mtur ,dorure" (sard log. affuma-
dura; port. afumadura).
680. FUND, sb. n. „fond, profondeur;
hachoir' —
Muscel „assiette de bois,
plteau rond en bois" (Rdulescu-
Codin, Cuv. Muc. 32); bn. „pelle
pour enfourner; couvercle" jjir. megl.
fund: ar. fundu.
Lat. FUNDUS,-UM.
AXh.funt; rtr. fuonz; it. fondo; sard
fundu; fr. fond(s); prov. fons; cat.
fondo; sp. hondo, fondo port. fundo.
Der.:dim./ii/irfw^(Reteganul,Trand.
39; Florini, Pov. 219); ir. fundic; trans.
fundac (Viciu, Glos. 45) „couche de
paille sur laquelle on empile une
meule de foin", bn.
portent Ies paysans"
zool. „podiceps cristatus^ilzool. /«w-
dar mare „colymbus septentrionalis"
Muscel fundei „ce qui reste d'une
li
piece de toile enroulee apres en avoir
prisune pârtie; portion d'une meule
de foin pârtie superieure du caecum"
;
(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 32),
trans. „couche de paille sur laquelle on
empile une meule de foin" (Viciu,
Glos. 44) fund Ol (Doine, 83; Marian,
lmmorm.2M), GoT} fundoaie,hiin. fun-
doane (Wgjb. III, 316) „fondements
d'une maison" |
trans. fundoare (Viciu,
Glos. 44) „placard" (vfr. fondoire
„fond, creux, vallee)" trans. /andwne
(Viciu, Glos. 44) „plancher du grenier
107 FUND
â foin" (comp. sic. funnurîggu „fon-
j|
daccio, rimasuglio") trans. funclurel
;
||
(Viciu, Glos. 44) „petit-lait cuit" ;|trans.
fundereî (Gaz. Tr. 1887, n-ruJ 265)
„meule de foin ou de fromage dont
on a enleve une pârtie' fundtur
„impasse", Muscel „foret epaisse" (R-
„fumer, degager dulescu-Codin, Cuv. Muc. 32; comp.
;
sp. humear; vfr./ow^wre^eboulement, creux, trou")
; ver. fu-
681. Afunda, vb. „enfoncer, creuser
s profond, plonger" j| ar. afundare \\
<AFFUNDAREi| it. affondare; sard af-
fundare;vîv.afonder; prov. cat. sp. a-
fondar; port. afundar ar. afunducsire,
exposer â ahîndusire (refcut dup ngr. /avoâv.'.)
„enfoncer, creuser proiond, plonger";
afumare ||
ahindusimi{Da\ametTa),,profondeur'*\\
port. afu-
afundat „immersion"; afundiury^en-
foncement, creux" (it. affondaiura;
(sard log. affundadura) afund „pro-
fond, profondement" (yit affondo „pro-
fond, profondement", nap. affonno
„fond, profondeur" comp. nprov.
;
founs; sp. hondo; port. {ajfundo -â
fond, profondement"): afunzime „pro-
fondeur, abîme"; cr/ii7?(:/^^ «fond, pro-
fondeur" Haeg nfundos (Rev. cr.-
i
|
lit. III, 162) „tres profond" ar. ahîndos
:l
!
i
„profond" ar. a/ij/2<:Z<i„ profondement'.
682. Cufunda, vb. „plonger, enfoncer,
faire sombrer" <con-fuxdare, cu pier-
derea normala Iui -n- din prefixulaton
Wcufundtor „plongeur"; cufandfur
;
„immersion, enfoncement" de-a-cu- ||
fundul (Creang, Scrieri, II, 65) „en
faisant le plongeon'* cufundi (Bar-
cianu) „immersion" zool. cufundaci
||
(Marian, Ornit. II, 401; Polizu), cw-
„gilet de cuirque
fundar {l\k.i\n) „colymbus glacialis"
(Wgjb. 111,316),
trans. cufundos{Lex.3ud.) „creux"'
j
scufunda „plonger, enfoncer, faire
sombrer" (cat. skuffundare) de-a- ;
scufundiu (ez. III, 25), ^lehedini
plon-
de-a-scufundielea r,^r\fa\?,ani le
geon"" acufunda (Creang, Scrieri, II,
147; ez. 1, 156; IV, 120) „plonger, etc."
(resultat din contaminarea lui cufunda
cu afunda).
683. înfunda, vb. „mettre un fond,
enfoncer, boucher" <in-fundare vfr.
enfonder înfundat pe înfundate „en
|
,
cachette"; înfundat „action de mettre
un fond, etc"; înfundtur „recoin,
impasse" desfunda, ar. disfundare
„defoncer,deboucher"(piem.(/e5/oA2<'^e
 FUNIE 108 — FURCA

vastig. desfondâ\ cat. desfonar\ sp., 689. FUR, sb. , voleur" || megl. ar. /ar.
desfondar; port. desfundar). Lat. FUR,-EM.
Miinsterthal/iir; vit. /aro; vfr. prov.
684. FUNIE, sb. „corde mesure de
f. ;
fur; arag. far o.
cat.
25 ou 50 metres carres* f „terre, — Der.: ar. col. furami (Dalametra)||
propriete" (Cuv. d. btr. I, 66) vr. — megl. furiV i farlgc, ar. furlichi,
trans. fiine || megl. fiini^ fan; 'ar. fiine. fuj'il'e (Papahagi, Mat. 500) „brigan-
Lat. funis,-em; pentru înelesul de dage"||f/are5C (Cantemir, Ist. ier. 73)
„mesure", comp. funi cu lus h cre- „furtif, clandestin", ar. ~ „de voleur"
dita tis în Vulgata (Quicherat; cf. \\fari t „furtif" (Tiktin); pe furi, vr.
Ronsch, Sem. Beitr. I, 35), cu înelesul Mehedini furi, ar. afurialuî „fur-
de „etendue d'un heritage", i forma tivement, en secret" ar. furire (Papa-
sard de mai jos.
||

hagi, Mat. 599) „faire le metier de

Tirol. sard fiine, vsard „mi-
fum\ it.
voleur" a se furia „se glisser sub-
sura lineare" (G. Bonazzi, Condaghe
II

repticement".
152) vfr. nprov. fim ^pentru înelesul
;

de „mesure", comp. \fr.funel „etendue 690. Fura, vb. „voler"l|ir. fur;

de terre mesuree au cordeau"). megl. furri; ar. (a)furare ||
< furare ||

Der.: dim, funioar\'ffuna (Cuv. Miinsterthal fiirar; it. sard furare;

vfr. furer; prov. cat. furar \\furat ,.ac-
d. btr. I, 58) „proprietaire d'un ter-
tion de voler"; furâtor (Coresi, Caz.
rain contigiV' funiei', fanar (Dame,
1580, 322; Sevastos, Nunta 116) „qui
\\

Term. ;Câtan,Bal. 135; Marian, Nunta

550; Candrea, ara Oaului 26), megl.
fiuiar „cordier" {\tfunaio);jfunitar,
ffanire (Biblia 1688, Regi II, 8, 2;
Psalmi CIV, 11) „portion de terrain
mesuree au cordeau".
685. Funicea, sb. f. „petite corde"
(Iorga,StudiiA^362;ipIea,P.pop.109)
< *FUNiCELLA,-AM (comp. f u n i c u a)
voie, voleur"; furtur „action de
voler, voi".
691. Furt, sb. n. „voi, larcin"; astzi
reintrodus ca neologism, odinioar cu-
noscut îns în graiul poporului cum
dovedete derivatul furtiag, mold.
furtuag, format dup ung. tolvajsg
ar. furtu || < furtus,-um it. furto;
1
jj
II

sard furtu vfr. furt; prov. cat furi;

II

\
it. funicella\ sard log. funigedda\\fu-
sp. hurto; port. furto.
«icica (Marian, Nat.298, 302; ez. 1.38).
692. fFuninceIjSb. m. „ulceration, fu-
686. FUNINGINE, sb. f. „suie" — mold. roncle,clou"(An.Car.;Molnar,Sprachl.
faningin i funi{n)gn\ Mehedini 46); ifunicel (Cuv. d.batr. I, 8, 281);
funi{n)gin\ Ialomia falingine\ bn. j-funecei, pi. (Biblia 1688, Levit. XXI,
fu}ii{n)zin, funizine; Slagiu furin- 20); Oani
furincel; Suceava funigei
gin (Tribuna, 1890, v353) || ar. furi- (ez. I, 256); Reteag furnicel; pl./wr-
clzin, faridzine. nicei (Polizu) || ar. furunel, f{u)rin'
Lat. FULîGO-iNEM, devenit în dr. el, sfurunel, sfirnuel, sufrtnel < fu-
*
furigine >funigine > funingine for- ; RUNCELLUS,-UM (= clas. FURUNCULUS)
mele din Ialomia i Slagiu sînt resul- [Densusianu, Rom. XXXIII, 77]; for-
tate prin disimilaiune: /2-w>Z-;i, r-w; mele resultate normal au fost: "^fu-
pentru funingn, cf. Mesteacn. rincel > furincel, i
prin asimilaiune:
Rtr. falin\ it. faliggine, filiggine\ funincel alterrile fonetice pe care
;

sp. hollin. le arat diferitele forme sînt datorite

687. Funinginat adj. „noirci de suie,

etimologiilor populare (comp. pentru
f furnicei sard câmp. formigeddas „ul-
fuligineux" (ichindeal, Fab. 118)
< FULîGiNATUS,-UM, influenat în fone- cere depascente o canceroso")||friuI.
tism de funingine it. filigginato; faronkli; tarent. Otranto frunku <
\

comp. sp. /io//t«ar Mehedini FURUNCULUS.

II
înfu-
ninginat. 693. FURCA, sb. f. „fourche, quenou-
de suie,
688. Funinginos, adj. „noirci ille ; armons du
chariot", pi. furci
fuligineux" (Lex. Bud.; Novacovici, „fourches patibulaires"|| iv.furkf. „que-
Folclor, 152) < fulîginosus,-a,-um ||
it. nouille"; megl. ar. furc.
filigginoso. Lat. FURCA,- AM „fourche".
 FURCA 109 FURTUNA

Alb./ur/ts^HeugabelSpinnrocken"; 697. FURNICA, sb. f. „fourmi" Me- —

rtr. fuorcha\ it. forca\ sard fiirka; fr. hedini funii
furnig.
g || ir. frunig^; megl. ar.
fourche; prov. cat. for ca; sp. horea;
port. forca (comp. pentru al doilea Lat. FORMÎCA.-AM, CU trecerea lui -in-
îneles fr. dial. (H.-Pyrenees) hur- ia -n- prin disimilare sub influena la-
sero ..quenouille", Gillieron-Edmont, bialei iniiale (cf. Candrea, Rev. ist.
Atlas, 1119). VII, 85); înlocuirea lui -c- cu -g- e ne-
Der.: dim. fiircuf „petite fourche" explicat.
(Moloar, Sprachl. 101 Tocilescu, Mat.
;
Vegl.formaika; rtr. fur mia; it. for-
1365), trans. „fourchette; petite que-
mica sard formiga fr. fourini; prov.
; ;

nouille" (Doine, 171; vit. forcuzza; cat.formiga; sp. hormiga; port. for-
i'riul. forkiizze „fourchette"): fiirchi,
miga.
Dolj (ez. VII, 61) „petite quenouille", Der.: dim. furnicu (Lex. Bud.;
trans. bn. „petite fourche, fourchette"; Marian, Insect. 232; vit. formicuzzay\
furculia, megl. ar. -^ „fourchette" ,
col. bn. furnicam ; ar. furnigame.
j|

augm. furcoi „grande fourche" 'Olt.
bn. furcef, Dolj, Vîlcea furcel, trans.
/wrc«r (Viciu, Glos.44)„fourche-fiere";
dim. Vîlcea furcelu (Tocilescu, Mat.
\10)\\fur carie {\\g]b. VII, 83; Dame)
„reunion du soir, dans Ies villages,
pour filer la laine, veillee" strâns.
lagiu furcitur (Reteganul, Pov. ard.
698. Furnicar^ sb. m. zool. „merops
apiaster, picus minor" (Marian, Or-
nit. 60, 77): „m3^rmecophaga" (Tiktin),
„formica rufa" (Marian, Insect. 231)
<*FORjncARius,-UM, în fonetism influ-
enat de furnic.
S-
699. Furnicar-, sb. n. „fourmiliere- 1|

I, 3; Gutinul, n-rele 1, 10; Tribuna, megl. ar. furnigar\\ <*FORmcARiuM||

rtr. furmier; it. formicaio; sard log.
1890, 353), ftrciiur (Viciu, Glos. 42)
„meu le de foin*; f „bifurcation" (te- formigarzu-, vfr. foruiier: prov. for-
fulescu.Gorjul,xxvi)!|ir./«/*/cff„tordre, miguier; cat. formiguer; sp. hormi-
filer".
guero; port. fortnigueiro.
Impr.: xypKa „que-
bulg. (J)ypKa, IQO. Furnigos, adj. „plein de fourmis"
nouille" >
$ypKapL, (})ypKapKa, «qui (Tocilescu, Mat. 514) < FORMicosus,-A,
fabrique des quenouilles"; (j)ypHUii,a, -Uii (cat. formigos; sp. hormigoso).
$ypKyjiHii;a, ^apKOJiHia „fourchette'; 701. Furnica, vb. „fourmiller, grouil-
ngr. 'foupxa, cpoopv.X'.Toa (G. Murnu, ler; picoter" <FORM!cARE,demanger" jj

Lehnw. 46); alb/ fu rkul'itst „Gabel"; fur mijd; ii. formicare; wîr.for-
îr iul.
ung. furkoly (Szinniey, I, 643). mier; prov. fortnicar; sp. hormigar;
port. for mig ar (comp. nprov. enfour-
694. înfurca, vb. (Marian, Dese. 74) nigd) furnictur „ fourmillement, pi-
„enfourcher" < * infurcare rtr. infur- cotement" j a se infurnica (ichin-
cher; inforcare; sard \og infurcare;
it.
deal, Fab. 17) „sentir des fourmille-
fr. enfourcher; prov. cat. vsp. enfor-
ments".
car\a se tnfurci (Tiktin) „se bifur-
quer"; înfurcitur (Tiktin) „bifurca- 702. FURTUNA,
sb. f. ,orage, tem-
tion (d'un chemin)". pete" megl. ar. furtun.
II

Lat. FORTUNA,-AM „fortune, sort";

695. Furcea, sb. f. „petite fourche"
(LeX. Bud.)<*FURCELLA,-AM SaU FUR- schimbarea de îneles, întîmplatâ de
ciLLA,-AM it. forcella; sard fur kidd a; vreme, cum arat i celelalte forme
romanice, se explic în legtur cu
ii

vfr. forcele „fourchette clavicule, ;

poitrine"; prov. forcela; cat. forsela;

cltoriile pe mare: ideea de „soart"
s'a restrîns la aceia de ..soart fatal,
comp. sp. horquilla.
nenorocire", i cum pe mare nenoro-
6%. Furctur (bn.), sb. f. „bifurca- cirile sînt pricinuite de furtun, sem-
tion d'une chaîne de montagnes"< nificaiunea cuvîntului a evoluat spre
*FURCATURA,-AM it.forcatura; sard acest din urm
îneles.
log. furkadura; vfr. forcheilre; prov. It. prov. fortuna.
cat. forcadura; sp. horcadura; port. Der.: furtunos „orageux" (it. for-
forcadura. tunoso; vfr. foriuneus) vr. (Cuv. d.
 FUS — 110 FUTE

btr. 1, 400) furtunat ar.^ (Dalametra) t futel (lorga, Doc. ist. fm. 57)
,.surpris par l'orage, par la tempete, „soldat de Ia garde du palais".
naufrage".
705. Fustei, sb. m. trans. bucov. „ba-
ton, perche" (Lex. Bud. Majian,Srb. ;
703. FUS, sb. n. „fuseau, essieu" || ir.
227; Bibicescu, P. pop. 280); trans.
III,
megl. ar. fus.
„echelon" (Lex. Bud.) din pi. fustei ;
Lat. Fusus,-UM.
s'a refcut un sg. n. fustei (pl.futeie),
Vegl. fois; rtr. fus it. faso ; sard
;
cu înelesul de „baguette des lisses,
fiisu; prov. cat fus: sp. huso; port. fuso.
baguette de la chaîne d'un metier â
Der.: dim. fuselor (Gorovei, Cimil.
tisser " < *fustellus,-um it. fustello. |j

296) fusar, ar. '-' „fuselier", zool.

I!

„perca aspro* (Marian, Ornit. II, 406), 706. Fuscel, sb. m. „baguette des
«telephorus fuscus" (Marian, Insect. lisses, baguette de la chaîne d'un me-
57; it. /w5ato) Muscel (Rdulescu-
II
tier â tisser" —
trans. „echelon" (Ma-
Codin, Cuv. Muc. 32) fusuiac „epi- rian, Sat. 257) < *FUSTicELLUS,-UM it. li

thete qu'on donne â une personne fuscello, fusticello ; sard log. fusti-
grande et mince". geddu; vfr. fuissel.

704. FUSTE, sb. n. ,,bâton, gourdin ; 707. FUTE, vb. „accomplir l'acte
javelot"; mold. bucov.Romanai „tige sexuel" \\\T.fute\ megl. futiri; ar. fu-
d'oignon" megl. futî, pi. „baguette
|| tire, futeare.
des lisses, baguette de la chaîne d'un Lat. FUTUERE.
metier â tisser; aiguilles â tricoter"; Alb. fut\ rtr.fuotter it. fottere; sard
;

ar. futi^ pi. „coups de baton". log. futtire; fr. foutre; prov. fotre; sp.
Lat. FUSTis,-EM „bois coupe, buche, hoder; port. foder.
baton" presena lui -- se explic Der.: futai „coît^ futâcios „pas-
c
; \\

prin faptul forma de sg. a fost sionne pour Ies plaisirs charnels"||ar.
refcut dup pi. futi\ pentru îne- fuieaîu {Dalametra) „homme passionne
lesul de „tige d'oignon'',comp. fusti- pour Ies plaisirs charnels" \\fute-Dtnt,
c u 1 i a 1 1 i i „queues d'ail", la Paladiu. zool. „motacilla"; fig. „homme peu
It. fusto: sard log. fuste; fr. fut\ serieux, tete â l'event" (it. fottivento
prov. cat. fust\ vsp. fuste ;
port. fuste. „caprimulgus europaeus"; sard log.
Der.: futa
de l'ancienne
„soldat futti{b)entu „acertello").
armee roumaine^ arme de javelot";
 G

708. GAIE, sb. f. „milan royal''||ar. 710. Ginar, sb. m. „eleveur de vo-
gale „corneille". laille,celui qui a soin du poulailler;
Lat. GAiA,-AM, atestat în glosele lui voleur de poules, maraudeur"; zool.
Papias i explicat prin ^pica". „autour" (Marian, Ornit. I, 122j<gal-
Rtr. dschadza\ ver. berg. gaza, LÎNARius,-UM, în fonetism influenat
piem. gaja sp. gaya (cf. Nigra, Zs.
; de ^amâljfriul. galinar „ladro di
rom. P'h. XXVII, 140) fr. geai prov. |i ; galline*; it gallinaio; prov. galinier;
gai sp. gayo port. ^aio<GAius,-UM,
; ; cat. galliner sp. gallinero
; port. ;

atestat tot la Papias i la Polemius gallinheiro) ginar eas, îl

ginri
Silvius, cf. Thomas, Rom. XXXV, 174. (Creang, Scrieri I, 70) „servante de
Der.: gai, jgaic (Cuv. d. btr. basse-cour" (comp. nprov. galiniero,
I, 281) „geai«. cu acelai \n\e\e?,)l ginrie, gin-
rite{Lex. Bud.) „poulailler" (vfr. geli-
709. 6ÂINÂ, sb. f. „poule" || ir. gal'ir^\ nerie; prov. galinar ia; cat. gallineri).
megl. ar. gl'in.
Lat. GALLÎNA,-AM.
711. Gina, sb. m. „fiente d'oiseau"
V'egl. galajna\ rtr. glallina\ it. gal-
< GALLiNACEUS,-UM (cf. Densusianu,
Hist, I. roum. 1, 158) port. gallinhago
lina\ fr. geline\ prov. galina; cat. sp. \\ \\

alb. gzl'ast nprov. gallinasso; cat. gal-

gallina; port. gaUinha. ;

linassa; sp. gallinaza; port. gallin-

Der.: dim. ginue „petite poule;
geiinette, poule de coudrier; galli-
haga < gallînacia,-am, Mulom. Chir.
286, 9.
nule" (Marian, Ornit. II, 2\A, 353),
^hanneton; coccinelle" (Marian, In- 712. Ginat (ar.), sb. n. „fiente d'oi-
sect. 20, 106), bot. „isop3^rum tha- seau" < *GALLÎNATUS,-UM nprov. ^a^i- II

lictroides, anemone nemorosa,

orni- nat.
thogalum umbellatum" „pleiade (con- ;

stellation)": ginu
„petite poule' 713. GALBEi^, adj. „jaune"; sb. „du-
(Lex. Bud.; Reteganul, Pilde 26; Vo- cat" megl. ar. galbin „jaune", ar.
||

ronca. Dat. cred. 420, 724); „gallinule; galbm „ducat, monnaie d'or".
perdrix de neige" (Marian, Ornit. II, Lat. GALBiNUS,-A,-UM; forma normal
217, 353\ bot. ginue, pi. „potentilla ar fi trebuit s
fie galbn (care se
recta"; gini
„petite poule", bot. aude de altfel în Moldova), dar pre-

c
„ornithogallum umbellatum"; ginu-
„poule de coudrier" (Marian, Or-
nit. II, 214) '
col. bân. ginam, gi-
sena lui -e- se explic prin influena
formelor de plural {galbeni, galbene).
Alb. ^el'btrt „griin, fahl"; fr. prov.
nam ar. gVinu „de poule, qui jaune (dac cumva nu trebue mai
s
,

concerne Ies poules" gina, gini |l curînd admitem la basa acestei

(Tiktin) „languir comme une poule din urm forme pe h i a 1 i n u s, ca
malade"; a se gina, ar. gVinare i pentru cal. jalinu, sic. ^alinu,
.tienter(en pari. des oiseaux'* nprov. ; ^arnu, etc).
galind „faire venir ou avoir la chair Der.: dim. adj. glbior^ ar. glbi-
de poule, frissonner"). hor (Dalametra), sb. „petit ducat"
 GALBEN — 112 — gstîn'e

bot. glbiori, pi. ^cantharellus ciba- cianu) „quantite de ducats" ar. jj

rius", bot. glbeioare, pi. „hieracium gilbonu (Dalametra) „melon" {<gal-

pilosella" f bot. glbenioar (An. Car.)
;
bin -{- pipon) \\
galbeni, ar. gîlblniri
^caltha, calendula"; glbui (refcut (Dalametra) „jaunir" (nprov. jauni;
dup albiii, i nu din galbus >rtr. comp. alb. gel'btroj „teindre en vert"
gialv; galben i alb s'au influenat re- (Christophorides); ar. g îl binitur (Da-
ciproc, cf. Alb; influenarea aceasta lametra) ..vomissement"; glbeneal
a fost cu atît mai uoar
cu cît forme „couleur jaune, pâleur'', glbenele, p\.
ca glbiu i albiu apropiau ambele „teinture jaune" înglbeni, megl. an- ;

adjective); glbiniii (Tiktin; Stamati, glbiniri, ar. nglbinire „jaunir'' (vfr.

Wb. 345); glbimi (Gorovei, Cimil. enjaunir; nprov. enjauni) înglbini- ;

372; Pompiliu, Bal. 43, etc), bot. gl- tor „qui jaunit" înglbinitur (Ma- ;

binui, pi. (Viciu, Glos. 45) „sorte de rian, Crom. 52) „objet teint en jaune" j

champignons" glbinu (Gorovei, Ci-

; desglbeniiT'\k.tm;Mavian. Crom. 52)
mil. 8, 211; Tocilescu, Mat. 548), ar. „enlever la couleur jaune".
gîlbinu (Dalametra), ca sb. glbinu, Impr.: ngr. y/.6.).-'.^o<; (G. Meyer,
megl. '-' ,jaune d'oeuf", bot. glbe- Alb. Wb. 122).
nu „camelina sativa," bot. glbenui,
714. Glbiu, adj. Jaunâtre" — glbîu
pi. „crepis setosa", bot. glbenue „ca-
(Tiktin) <* GALBiNEUS,-A,-UM (cf. Can-
melina sativa, potentilla recta-' ^ra^-
;
drea BSF. III, 14).
binel (Marian, Crom. 51), sb. galbenei
(Alecsandri, P. pop. 97 Tecdorescu, P.
;
715. GLEATA, sb. f. ,,seau" || megl.
pop. 153) „petit ducat", bot glbejî ea
galet; ar. gleat.
„nasturtium amphibium", bot. glbe-
Lat. GALLETA,-AM, Dcnsusianu, Hist.
nele, pi.„lysimachia punctata, ranun-
1. roum. I, 197 |Candrea Rev. p. ist.
culus pedatus, calendula arvensis, Mever-Lubke, Wien. Stud.
VII, 79 ; cf.
cantharellus cibarius" {nproY.j'aiinel
„bruant jaune, oiseau"" jaunello „fau-
XXV, 103].
,
Rtr. gialaida Rovigno galido: ;

vette salicaire"); glbine (Marian,

vberg. corn. galeda;vfr.jaloie\abTuzz,
Crom. 51 Frîncu-Candrea, Munii
gallette, cal. sic. gaddetta; sp. galleta;
;

apus. 202; Doine 22); bot. glbini port. galheta<GAi,hETTA.

„galeobdolon luteum" glburiu (Tik- ;
Der. dim. gletue (An. Car.; Re-
tin; refcut dup alburiu); bot. gl-
:

teganul, Trand. 47, 52; Tocilescu, Mat.

boar „lysimachia vulgaris" (ref-
cut dup albior); glbinatic (Odo-
bescu, Scrieri,!, 161), ban. glbinatâic,
glbinicios (Lex. Bud. Gaster; 'fik-
tin; Marian, Crom. 51; Jipescu, Suf.
16; Doine 260; lorga. Studii, VIII,
44), megl. glbinicos; ar. gîlbinos
(Dalametra; nprov. jaunous); gl-
bena (Lex. Bud.; Gaster; Teodorescu,
380, 11, 32; Graiul n. l, W9)\\glet-
reas i gletri (Marian, Srb. III,
233,282) ,,femme qui trit Ies brebis,
;
qui porte le lait dans le seau" Igle-
trit (Dame) „impot sur chaque me-
sure de ble".
Impr.: rut. rejeia, rejieTKa „Fass,
gew. V* Scheffel" rejieTa, „holzer- ;

P. pop. 52, 153; Sevastos, Cînt. 152; nes Milchgefss" po\. gielata, geletka, ;

Voronca, Dat. cred. 61; Vasiliu, Cînt. gilet ka s\ov. geleta, galeta; ung. ga-
;

29, etc.) „petit ducat" Bihor glb- ||

leta, geleta, gelyata (Szinnyei, I, 670).
nol{Conv. lit.XX, 1010; ez. VII, 165)
„tres jaune" glbenare, megl. glbi-
\\
716. GÂRÎRE (ar.), vb. ,.gazouiller".
nari „jaunisse, ictere", bot. „serratula Lat. GARRIRE.
tinctoria", bot. glbenare de vierme Sprsl. garrir.
„aijrimonia eupatoria", ar. glbinare
(Weigand, Arom. u. Bulg. 86) „jau- 717. 6ÂSTÎN'E(ar.),sb. f.„châtaigne".
nisse, ictere, jaune glbi- d'ceuf" '
Lat. CASTANEA,-AM, CU trecerea lui
neaâ (Lex. Bud.; Marian, Crom. 52) c la G neexplicat (comp. forma alb.).
„couleur jaune, jaune d'CEuf" (comp. Alb. gzstent rtr. chastagna; it.
;

fr.jaunisse, nprov. jaunisso) gl- \\

sard log. kastanza; fr. chtaigiie;
binim-e (Marian, Crom. 52) „couleur prov. cat. castanya; sp. castana; port.
jaune" col. galbenei (Tiktin Bar- ;
castanha.
 GAUN 113 — GEANA

718. GÂUN% sb.m. „guepe, frelon'' nar, Sprachl. 268; Rev. cr.-lit. III,
— Oani gune. 168; Viciu, Glos. 77)<*excavulare.
Lat. *CAV0,-0NEM < CAVARE, CU tre-
cerea lui c la G care apare i în alte 722. GEAMN {gemen\ adj. sb. ,Ju-
derivate din cavus {cf. gaur); de- meau; double" (Tiktin; Marian, Nat.
rivarea din grgun
< crabronem pro- 35) —
bn. zeamn „fourchette de
pus de Schuchardt (Zs. rom. Ph. l'arriere-train d une charrette" || ar.
XXIX, 224) este inadmisibil; pentru dzeamin.
îneles, comp. prov. foussoulou, gasc, Lat. GEMiNUS,-A,-UM.
foucarou „frelon" < foussou „houe", Bol. rom. zemna „specie di misura
fouc „fouir, piocher", sav. borneta che vale quanto la capacitâ di due
„abeille des bois qui fait son nid dans mani accostate, insieme"|| port. gemeo.
la terre" < bourna „creux dans un 723. Gemnar(e), sb. m. f., vr. trans.
arbre". Slagiu „piece de bois fourchue,bran-
Der.: dim. Oani guna \\
augm. che fourchue" (Glos. ms. 312; Gutinul,
Bihor gunoi (Conv. lit. XX, 1010). n-rul29; Viciu, Glos. 45); „branche
d'un objet fourchu" (Tiktin); olt. ge-
jGAUNS sb. „creux, trou", atestat
719. mnare^ Vîlcea gîmnnare, Muscel
la Dosoftei, V. Sf. Martie 27, 29, în fra- giumunare (Rdulescu-Codin, Cuv.
sele: ilovind în piatr cu ciocanul Muc. 35) ^perche qui relie le seau
audzi gâun o ; bgar
într'un guti. â la bascule d'un puits", mold. gem-
Lat. *CAVO,-ONEM< CAVUS. nri.pl. „fourchette de l'arriere-train
Abruzz. kavone ^fossa per tenerci d'une charrette" (Dame, Term. Dan, ;

letame, calcina; burrone", nap. ka- Straja, 63) < *GEMiNARius,-A,-UM bot. ge- ,

vone „burrone, fossetta ca vata con la mnari ,.orchis fusca, o. papiliona-

vanga bicurva" ; chaon.
vfr. cea"|jvr.Mehedinim^^mG«ara^(Gas-
gunos
Der.: ^creux, troue"; a se ter) „qui a Ies branches fourchues".
gunoi, a se gunoa (Costinescu)
„se creuser"; g unoitur {Tiktin), 724. Gemna (Reteag), vb. refl. ,se
gunoeal (Costinescu) „creux, ca- joindre en croissant (en pari. des bran-
vite" t^awwt (Molnar, Sprachl. 262; ches d'un arbre)" < gemînare „doubler,
li

Bnrcianu) ^creuser, trouer". rendre double".

725. îngemna, vb. „unir ensemble, ju-
720. GAURA, sb. f. „trou" || megl. gau- meler" ar. ndziminare ..unir ensem-
||
r: ar. gavr. ble, jumeler, enfanter des jumeaux"
Lat. *CAVULA,-AM<CAVUS,-A,-UM, CU < îngeminare „redoubler, repeter".
II
trecerea lui c la g ca în alte derivate
ale acestui adj. i neexplicat înc (cf. 726. GEANA, sb. f. „cil ; eclaircie â l'ho-
Densusianu, Hist. 1. roum. I, 111). rizon" —
f „paupiere" || ir. zân^ «pau-
Pis. k'ava. piere,sourcil"; meg\. z§n i ar. dzea-
Der. dim. gurice; guric; gurea
: n „sourcil; colline".
(Marian, Nunta 832; Sevastos, Nunta Lat. gena,-am ,.joue, paupiere" ; for-
148; Tocilescu, Mat. 185); Oani gu- ma romîneasc presupune doi n, pen-
ruf gurar „poingon; planchette
II
tru c altfel ar trebuit s avem
fi

trouee du metier â tisser" (Dame; oin (comp. plin < plen a); proba-
c cuvîntul a fost influenat de
I

Viciu, Glos. 45) trans. Oani guros || I

bil
(Molnar, Sprachl. 110; Barcianu), bn. I
forma lat. vulg. cennus=cînnus care
^duri^os „troue, creux " |1
guri y^ivou- I
s'a pstrat în alte regiuni romanice
er, percer"; bn. guritur (An. Car.) : i presint un îneles apropiat; e po-
„perforatio" înguri, îngura (Ma-
i
:
sibil îns i influena lui * jenna
rian, Sârb. I, 104 ;Nat. 421) .,trouer". I < *JENUA=jANUA „porte", pleoapele pu-
Impr.: (alb. gavrz)\ rut. raBOpa '

tînd fi asemnate cu o ue care se

„Loch" raspa „winterliche Lager-
;
deschide. Pentru semnificaiunea ar.
de „colline**, comp. it. cf^^io „(sour)cil,
sttte des Bren; Schlund".
lisiere d'un bois, bord, crete*".
721. Sgâura (trans.), vb. -ecarquiller Prov. gena.
Ies yeux. regarder fixement" (Mol- Der.: dim. ar. dzinic (Dalametra)

31563. CandreA-Deneusianu, Dicionar etimologic.

 . \

GEME — 114 — GHIAA

spetite coUine"! ar. (^^//?os(Dalametra) GENUNE, v. jur.

„couvert de collines".
732. GER, sb. n. „froid glacial" !| ar.
GEME, vb. ^gemir''; fig. „regor-
727. d.zer.
ger. etre bonde" ar. dzeamire, dzi-
|| Lat. GELU.
ineare. Friul. zel', it. gelo: vfr. giel: prov.
Lat. GEMERE. cat. gel; sp. yelo.
Alb. ^imon\ rtr. dschemer: it. ge- Der.: dim. gerule: geros (Tiktin:
mere\ fr. geindre (vfr. gemhre), ge- Marian, Nunta 810) „glacial' (vfr. ge-
inir: prov. getner, gemir; cat. sp. leiix: port. geoso) \gerar „janvier" j|

gemir: port. genier (parte din aceste gerui „geler" geruial ..grand froid"
;
jj

forme cu schimbare de conj.). îngerat (Marian, Nunta 342) „glacial".

Der. gemute gemtur (Paliia, Exod.
:

ÎI, 24; VI, 9; Zanne, Prov. IX, 190)

„geler'— Mehedini
733. Degera, vb.
„gemissement". bn. dzedzera dzidzirare || <de-
|| ar.
gelare; formele cu dz-, dz- se explic
728. Gemt {gemet), sb. n. „gemis- prin asimilaiune cu silaba urmtoare |i

sement' <GE]Mrrus,-UM vver. dzemeo:
port. geinido.
729.GENUNCHE(^e«a«c/it),sb.m.„ge-
—
nou" dial. genuche, genuchi, gerun-
che, ghenii{n)che. ghenu{n)chi \\ ir.
|| (vegl. gelut); rtr. dschler; it. gelare:
fr. geler\ prov. cat. gelar\ sp. helar
KGBLARB deger (Tiktin) „gelee";c?e-
gertur ^engelure" (comp. nprov.
geladuro) degeros (Graiul n. I, 70) „ri-
!;

goureux (en pari. de i'hiver)".

zeruncVu; megl. zinucl'u; ar. dzi-
nucl'u. 734. GHEM, sb. n. „peloton, pelote" {|
Lat. GENUCLUM, Densusianu, Hist. I. ir. megl. ar. gVem.
roum.1, 161 (= clas. gexiculum) forma ;
Lat. *glemus,-um (=clas. glomus).
cu -r- G resultat prin disimilaiune Alb. l'zms\ ven. vie. vev. fjeino,ievv.
{n-n>r-n), iar cea cu gh- prin asimila- mant. gemb, Lecce nemiuaru, Brindisi
rea iniialei cu -eh- din silaba fmal. ?iemfnuru,cors.grembulu, refcute din
Rtr. schnuogl: it. ginocchio; sard pi. *g e m o r a (comp. friul. glemuzz
1
;

log. beniijw, fr. genow, prov. genolh; \^v.lemoissel)'^\i. ghiomo; prov. glom
cat. genoll: sp. hinoj'o; port. joelho. < GLOMUS.
Der.: dim.^^7?aA?c/ie^(Sevastos,Cînt. Der.: dim. ^/iemw^ (Graiul n. I, 173);
158)1 mold. genunchier „sorte de gilet ghemule ghemuor (Gorovei, Cimil.
;

porte autrefois par Ies paysans mol- 248; Marian, Srb. II, 108) augm. ghe-
daves et qui descendait jusqu'aux ge- motoc, ghiomotoc (glomotoc, prin con-
noux"; genuncher (Creang, Scrieri. fusiune cu alte cuvinte; v. Tiktin) |'

II, 48) „genouillere, jambiere" (comp. {in)ghemui „pelotonner, blottir, chi-

\i. ginocchiaia ; fr. genouillere: port. fonner"; a se {în)ghemui „se peloton-
j'oelheira). ner, se blottir, se ratatiner".
730. Genuîichia (genuchia), vb. „age-
nouiller: abaisser, humilier" (Teodo-
735. GHlAÂ, sb. f ,glace" trans. —
bucov. „grele" (Marian, Nunta 787) ir.
rescu, P. pop. 516; Doine 275) < ge-
||

gl'âff: (megl. gl'e): ar. gl'a [gl'e).

NUCULARE {- clas. GENiCULARE)|| vit, gi- Lat. CtLacia,-am (=clas. glacies,-em;
nocchiare: vfr. genoiUier: prov. ge- Densusianu, Hist. 1. roum.I, megl.
133);
nolhar; vsp. hinojar. refcut dup angViari.
ar. gl'e a fost
731 îngenunchia {îngenuchia), vb. „a- rigViare.
genouiller; abaisser, humilier" || îneiifl. Vegl. glas\ rtr. glatsch{a)\ it. ghia-
anzinucVari: ar. ndzinacVare)\<Y!!i- ccia; fr. glace; prov. glasa, glatz; cat.
GENucuLARE (Densusianu, Hist. 1. roum. glas.
I, 165) |i rtr. inschnuglier: it inginoc- Der. augm. gheoi (Cihac) „gla(;on"
:
]'

chiare: sard log. imbenujare; vfr. en- gheu. „verglas, glissoire"; A\m. ghe-
genoillier: prov. engenoUiar bucov.[ fac ghear ..toute chose froide:
II

tngenunchitur (Marian, Ornit. I, 63) glacier"; trans. gheari, pi. „genies

„articulation de l'aile" (it. inginocchia- bienfaisants qui eloignent la grele"
iiira). (Dame; it. ghiacciaio: fr. glacier
 GHIATA — 115 — GINERE

comp. rtr. glatschera): bot. ghear ar. gl'indur || < glandula,-aji j

it.
„mesembn^anthemum crystallinum~ : ghiandola: sard log. randula dim. \[

gherie .endroit oîi Ton vend. oîi ghindurea; ghindaric; ghinduri\\

l'on conserve de
glace, glaci-
la împr.: sîrb. glindura „Driise, Man-
are " j^/^efo5 „glace, froid" (vfr. gla-
ceux^.
743. Ghinduros, adj. „glanduleux"
736. înghea, vb. „glacer, geler" || ir. (Bobb;Lex.Bud.)<GLANDULOSUs,-A,-UM
ngl'ad: megl. angl'ffari: ar. ngl'i- it. ghiandoloso.
Ii

fare\\ < în-glaciare rtr. inglatscher;

744. GÎMFA (vr. Mehed. Gorj, Vîl-
ver. ingasor, trevis. in^azâ vfr. :

cea, mold.), vb. „gonfler, enfler'- (Has-

englacier it. ghiacciare\ fr. glacer:
prov. glasar; cat. glassar: gali. la- deu, Cuv. d. btr. II, 470; Lex. Bud.;
<^a^< GLACIARE înghe, ghe (Lex.
'
Tocilescu, Mat. 557, 560, 576, 601, 604,
Bud. Poienar, I. 745) „froid, gelee". 1574, etc; Gorovei, Cimil. 139, 274;
;

ez. VII, 80).

737.Desghea (dejgheu) vb. .degeler; Lat. CONFLARE ,,souffler", cu trece-
degourdir- jjar. disgl ffare ||<dîs- gla- rea timpurie, în latina vulgar, a lui
ciare jfriul. disglazzâ; it. disghiac- c la g; schimbarea lui -u- în -î- se ex-
ciare: vh.desglacier cat. desglapar, ;
plic prin posiiunea lui aton înainte
desghef ^degel". de -n- urmat de conson (cf. Candrea,
I

BSF. I, 28); cderea lui l este inc ne-

738. GHÎEURA (Mehedini, bn.), vb. 1

explicat (formele gînfla, gumfla se

^ecosser, egrener".
întîlnesc într'o ghicitoare, Gorovei,
Lat. GLABRARE „depouillcF de poil",
Cimil. 74, i într'un descîntec, Toci-
deven t *gl'nra>* ghîâura i prin
lescu, Mat. 559).
trecerea lui aton dup Ha e: gheara:
Sprsl. kiiflar; it. gon fiare: fr. gon-
la formele accentuate pe tem se ps-
fler: nprov. gounfl.
treaz -au- (ghîaur), dar în unele lo-
Der.: jgîmfare „orgueil excessif,
curi sa generalisat i aici forma cu
arrogance" (Glos. ms. 312; Prav. Mat.
-eu- (ghleur) [Candrea, BSF. I, 39].
Bas. col. Bujoreanu. 319, 351); ^tm/'-
739. Dejghîeura, Dejghfora (Mehedini, tiirâ (Tocilescu. Mat. 644) „intlam-
bn.), vb. «ecosser.egrener" trans. de- ; mation" a se îngtmfa „se gonfler
i

deuro (Viciu, G1os.40)<dîs-glabrare d'orgueil, se donner de l'importance,

(comp. deglabrare „ecorcer" > etre arrogant ' (comp. nprov. se gounfl
Dprov. deglarâ) [Candrea. BSF. I, 40]. „s'enorgueillir'); în vr. i diai. apare
i cu înelesul de gonfler™ (Hasdeu,
..se
f. „gland du ch^ne*-
740. GHINDA, sb. Cuv. d. btr. II, 470; Tocilescu, Mat.
—7 ghinde, Oani, Slagiu d'ind'e 1511, 1524); îngîmfare „orgueil exces-
(Tribuna. 1890,354) || ir.gl'ind; megl. sif, arrogance"; îngîmfat, adj. „gonfle
ar. gl'ind. d'orgueil, arrogant".
Lat. glans, glandem, prin schim-
bare de declinaiune. 745. GINERE, sb.m. „gendre, tiance"
Alb. l'-nde; rtr. glanda: it. ghiande; — vr. trans. bn. ghinere,Munere (Pali-
sardlog. lande: îv.gland: prov. glan: ia,Gen. XIX, 12; lorga, Studii, XII, 267;
cat. agl: sp. land(r)e: port. lande. XIII, 90, 118; larnik-Bîrseanu, Doine,
\)eT.:ghindos{Bdbh; Lex.Bud.),,plein 435; Alexici, Lit. pop. 130) || ir. ziner;
de glands" (it. ghiandoso: vfr. glan- megl. ziniri\ ar. dzinire.
deux) ghindoc „bout dhomme, m3''r- Lat. gener,-erum; forma gîunere
midon". se explic prin contaminare cu june
(giune).
741. Ghindar, sb, m. ..chene": zool.
Rtr. dschender: it. genero: prov.
„geai"* (Marian, Ornit. II, 68) || ir. gVin-
genre; fr. cat. gendre\ sp. yerno; port.
dâr „chene" ||<glandarius,-a-um (cf.
genro: pentru înelesul de „gendre"
Thomas, Rom. XXX\', 175) vie. fan-
dar: prov. glandier: cat. glander
i „fiance", comp. alb. Itnl-.r „Schwie-
(it. ghiandaia; nprov. ag^andiero).
gersohn, Brutigam" i ngrec. Y<xu.^p6;
..fiance, gendre-.
742. Ghindup, sb. f. ..glande" || megl. Der.: dim. gineric: ginera (C-
 ;

GINGIE 116 — GRATIE

tan, Pov. I, 21); aT.dzinirac{Da\ame- 749. GRAS, adj. „gras" || ir. gras;
tra)!|augm. gineroaic (Teodorescu, P. megl. ar. gras.
pop.362, 363; Marian,Nat.v380)j|^mme Lat. GRASSUS,-A,-UM, Deususianu,
(An. Car.), lsat netradus gineri „faire
||
roum. 1, 1 1 1 (= clas. crassus,-a,
Hist. 1.
de qqn son gendre" (comp. sp. yernar). -um) ; trecerea lui c la g se explic
prin influena lui grossus.
746. 6IN6IE, sb. f. ^gencive" --mold. Rtr. grass; it. grasso; sard log.
trans. Slagiu gingin (accentuat pe rassu; prov. cat. fr. gras; sp. graso;
prima silab; Lex. Bud.; Tribuna, port. graxo \\
vfr. i fr. dial. cras <
1890, 354); bucov. trans. gingea (Lex. CRASSUS.
Bud.; Marian, Sat. 159); bucov. trans. Der.: ar. ^/ras „graisse**; dim.^m-
gingeî. bn. £inzeî, pi. (Marian, Sat. su; grsuc (Reteganul.
Pilde 28)
159; Molnar, Sprachl. 363) || ir. £in- grâscean; grsuliu, grsuriu (Bobb);
zir; ar. dzindzie. grsulean (Cihac) ar. grisic (Da- ;

forma în -in se
Lat. gingîva,-am; lametra) bot. grscioar „pinguicula
j|

explic prin schimbare de termina- alpina" ^r«st/we, ar.'-' „graisse" (friul.

s
li

iune, care trebue se fi întîmplat grasin; it. grassime) \\

bot. graiâ
de vreme, cum arat rotacisarea lui „portulaca oleracea".
-n- în ir.; schimbarea de accent în gin-
750. Grsun, adj. „grassouillet, re-
gin e neexplicat; tot obscure sînt plet", ca sb. „cochon de lait"— 'f gr-
formele gingea i gingeî.
sune (Tiktin An. Car.) < *grasso,
;
Rtr. dschandschiva; it. gengiva;
-ONEM it. grassone; nprov. grassoun.
sard \og. zinzia (pentru schimbarea de II

accent în gingin, comp. sard câmp. 751. îngra, vb. „engraisser; mettre
sinzias): fr. gencive; prov. gengiva; de l'engrais" ar. ngrare < * iN- |j ||
cat. geniva; sp. encia; port. gengiva. GRASsiARE (comp. clas. încrassare) II

Der. ginginos (lonescu, Cal, cult.

:
rtr. ingrascher; sic. ingraari: fr.
183) „avec de fortes gencives". engraisser; prov. engraisar; cat. en-
Impr.: ngrec. toixoîa (Murnu, Rum. greixar; port. engraxar (comp. Na-
Lehnw. 45). mur ekrosi < *incrassiare, Zs.
rom. Ph. XXIV, 10) bot. îngrtoare ||

747. ffilNT, sb. n. „peuple, familie, „pinguicula alpina**, gr^toare ,sa-

foule" (Cod. Vor.; Ps. Sch. IX, 27; XIII, gina procumbens" îngretur „en- ;

6; XXI,32; XXIV, 16; XXXII,11 ; XLIV, graissement" (rtr. ingraschadiira;

18, etc.;Hasdeu, Cuv. d.btr. II, 216). vfr. engraisseiire)\\îngremînt „en-
Lat. GENS, GENTEM, prin schimbare graissement; engrais" (rtr. ingra-
de declinaiune. schainaint; sic. ingrasamenta; fr. en-
Alb. ^int\ friul. int\ it. gente; sard graisseinent port. engraxaniento).
log. zente; fr. prov. cat. gent (sp. port.
genie). GRTAR, V. urm.
748. GRANGUR (grangor, grangure),
sb. m. „loriot" — mold. gangur; bn. 752.
treillis^.
GRATIE, sb. f. „grillc, grillage,

grangur, g(r)angufe, gangur', trans.

Lat. *GRATis,-EM (=clas. cratis,-em;
glangur {\)aM\, Colinde 10, 65)|jar.
numai ca adj. ^a/^wr(Papahagi, Not. comp. g r a t c u a, Densusianu, Hist.
i 1

gangur (Dalametra) „verdâtre". 1. roum. I, 111); trecerea lui c la g

23),
Lat. GALGULUS,-UM, deveuit galgur,
se explic probabil prin influena
pstrat în ar.; din acesta, prin disimi-
lui gradus.
Vit. grate, it. qraia; sp. grada;
laiune, a resultat gangur, care sub in-
port. grade (parte din aceste forme
fluena lui graur a devenit grangur.
Alb. gargul „etourneau** comp. it. cu schimbare de declinaiunel
||

Der.: dim. ^^ grtioar\}^\\i\\a 1688,

rigogolo, probabil din *aurigal-
Exod. XXX, 3).
gulus.
Der.: dim. g(r)ngura\ g(r)ngu- Impr.: rut. rpaTa
rpaTy- „Gitter";
rel\\ar.gtnguripsiri (Dalameira) „tein- BaTU „vergittern"; rpaT'iaCTim „ver-
dre en vert". gittert, gitterformig".
 GRATIE — 117 — GRINDINA

753. Grtar, sb. n. ;,grii; treillis" < ,charger, rendre pesant"; Suceava
* GRATARiUM gratag'g'u comp.
|
cors. \\
greuial (Vasiliu, Cînt. 57) „pesan-
abr. rator^ <*GRATARiA dim. f^T-a- ii teur"" Wîngreuia, flngreoia ,.charger,
tra (lorga, Studii, VII, 262). alourdir, rendre pesant, rendre diffi-
cile" t îngreoial (Prav. Mat. col. Bu-
;

GRUN. V. grîu. joreanu, 264) ,.affliction,chagrin'' ||bn.

greime „poids, pesanteur'', y greu-
754. GRAUR {graor), sb. m. ^etour- ime (Cantemir, Ist. ier. pass.; lîron.)
neau, sansonnet" graure. — bn. ^charge, poids; gros d'une armee"||
Lat. graulus,-um(CGL.II,35; III, 17 ; fgreuin „charge" (Cantemir, Hron.)
cf. Mever-Liibke, Zs. rom. Phil. X, jj
trans. greuntate (Wgjb. VIII, 82)
172; AVien. Stud. XXV, 100). .;poids, charge, difficulte" (influ-
Giudic. grolo; Lecce raulu ymant. enat de ingreuna)\\ yingrela (Do-
ver. grola: fr. grole: nprov, graulo softei,V. Sf. 30 Martie, 9 Sept.) „char-
< * GRAULA,-AM. ger, mettre un fardeau trop lourd.»
Der. : dim.grâura; graur el \\
grâu- 757. Greutate, sb. f. „poids, pesanteur,
ri (Marian, Ornit. 1, 426) „etourneau fardeau. difriculte''<* grevitas,-atem
femeile". (= clas. GRAViTAS); forma a fost in-
fluenat de greu, cci altfel ar fi
GREAA, V. greu. trebuit s avem * grefate'^ \{r. griete.

755. GREIER (greiere, grier), sb. m. 758. Grea, sb. f. „nausee, degout"
„grillon" —
^r^orefGaster); Ialomia —f „poids; difficulte; force, violence"
griore : bn. grei. II
ar. grea
„poids, pesanteur, diffi-
Lat. grylli'olus,-um<gryllus,-um;
* culte; nausee, degout" || < * grevitia,
din forma aceasta a resultat întîi -AM rtr. greivezza; vven. grevega;
ii

*g retor, care a lsat urme în deri- prov. greveza (comp. sp. gravez port. :

vatul greuru i în formele greore, graveza) greos „ecoeurant, degoCi-

1

griore. refcute dup

dim.: dindim. tant" îngrefoa, bucov. ingreoi (Vo-
li

*greiorel, *greiurel s'a ajuns, prin asi- ronca. Dat. cred. 974) „degouter''.
milaiune, la greîerel, dup care s'a 759. tGrecioa8,adj. ..enceinte" (Tik-
refcut mai tîrziu forma simpl bn. ;
tin; Dosoftei. Ps. vers. 294; Prav. Mat.
grei se explic din gfelu, resultat col. Bujoreanu, 326, 327, 424) <* grevi-
din gferu sub influena dim. în -elu. TIOSA.
Der.: dim. greierel; greiera: trans.
greuru i mold. griuru (Lex. Bud. 760. îngreuna, vb. „charger, alourdir,
;

Marian, Insect. 527); trans. bn. greu- rendre pesant, rendre difficile; rendre
Z«.?(Lex..Bud.). bucov. trans. Bihor, S- enceinte" <*îNGREviNARE; presena lui
lagiu, Oani grelu, bn. gfelu (Lex. -u- se explic prin influena lui în-
Bud.: Conv.'lit. XX, 1011; Tribuna. greuia C tngreojia)\\îngreunior „qui
1890, 354; Rev. cr.-lit. III, 156; Marian, charge, qui alourdit" desgreuna (Ji- jj

Insect. 527). pescu, Opinc. 133) „decharger".

761. îngreca, vb. „rendre enceinte"
756. GREU, adj. Jourd, difficile"; la
II
megl. angricari „faire sentir son
fem. i „enceinte' IJ
ir. grew; megl. poids, peser" ;ar.(a)/2^ricar6r.charger,
ar. grei^i. peser" j| < * îngrevîcare comp. vfr. li

Lat. GREVis,-EM, CGL. IV, 207; cf.
Densusianu, Hist. I. roum. I, 504(=clas.
GRAVis); trecerea lui a la e se explic
prin influena lui le vis.
Alb. re; rtr. greiv; it. greve; fr. grief;
prov. cat. greii; vsp.^rieuej sard log.
grae. câmp. ^rai<GRAvis.
Der.: dim. greuor greule greoi
„lourd, pesant', bn. fem. greoane
^enceinte" (Xovacovici, Folclor. 91)
t greuia, fgreoia (Gaster; Lex. Bud.)
engregier, care poate fi i ingre-
viarel, ar. ngricos (Dalametra) „a-
lourdi, paresseux".
762. GRINDINÂ,sb. f. „grele"— f^rrtw-
dine\\rc\eg\. grindini; ar. grindin,
grindine (grindin, Dalametra).
; \\
Lat. GRANDO.-iNEM; înlocuirea lui
-în- cu -in- în prima silab se datore-
te influenei lui grindina.
It. grandine, grandina; sard ran-
 ;

GRINDINA — 118 GURA

dine; vsp. grandine (Zs. rom. Phil. ]56)^grinea (Cihac: Tiktin) „ble, ce-
XIX, 20). reales" (prin schimbare de sufix, ca

763. Grindina, ^frapper de la

vb.
finea alturi de ftna).
grele" (Teodorescu, P. pop. -^0) || ar. GROS, adj. „gros, epais": lafem.
768.
grindinare (Papahagi, Mat. 340), grw- i „enceinte" ||ir. megl. ar. gros.
dinari (Dalametra) |j < grandînare, Lat. GR0SSUS,-A,-UM.
devenit * grindina > grindina sard || Rtr. gross; it. grosso; sard log.
log. randinare. russu; fr. prov. cat. gros; sp. grueso;
port. grosso.
764.GRÎU,sb. n.^froment'';pl.^nC«>
Der.: Mehedini, trans. Bihor gros
„cereales" || ir. grw; megl. grgn; ar. (Conv. lit. XX, 1011; Frîncu-Candrea,
grîn, girnu. Munii apus. 51 Graiul n. II, 15) „gros
; 1

Lat. GRANUM, CU pierderea neex-

arbre, gros tronc d'arbre" (comp. it.
plicatâ a lui -«-; pentru înelesul de
grosso), de aci înelesul de „cachot",
„cereales" comp. forma alb. de mai
jos i bulg. iKHTO ..froment", pi. '/KATa
pentru c
criminalilor li se strîn-
geau picioarele în butuci dim. ^rosu^;
„cereales". grosior; groscior, ca sb. grotior
Vegl. gmn; alb. griir „Weizen, (Wgjb. IV, 327; ez. I, 56; II, 229)
Getreide": rtr. graun; it. grano; sard „creme" {vsp. grosezuelo); trans. gros-
log. ranu; fr. grain prov. gran ; ; ciori (Lex. Bud. Gutinul, n-rul 38)
;

cat. gr'a; sp. grano; port. gro. „ecremer" grosime „grosseur. epais-
Der.: dim. grîule; grtuor^ bot. seur; fgros d'une armee" (Tiktin) |i

,ficaria ranunculoides"; ar. gîrnior grosar (Tocilescu, Mat. 1256) «geo-

^igrînar „grenetier, marchand
„ma'iii'' lier'.
de cereales, blatier" col. grînrie ||
tmpr.: rut. rpoc „Herde der trch-
(Cihac; Tiktin).
tigen Mutterschafe".
765. Grun [grunte), sb. n. „grain,
ngru-
graine" —
vr. dial. (Coresi, grun 769. îngroa, vb. „epaissir "
sare „epaissir", (Dalametra) „devenir
{j ar.

Tetrav. Luca XVII, 6; Caz. 1580, 316;

fier, arrogant" ||<*iNGROSSiARE vfr, ;|

Cuv. d. btr. II, 286; Frîncu-Candrea,

engroissier; prov. engroisar; cat. en-
Munii apus. 92)|jmegl. ^ar/?M^ „bou-
gruixar îngroetur (vfr. engrois-
;j

ton,tumeur";ar.^i7'^ll,^„grain,graine;
sure) îngroeal (Lex. Bud.) ..epais-
bouton, tumeur" || < *'granuceum, cu
sissement".
pierderea^ neexplicat înc, a lui n,
ca i în grîii ver. granuso dim. GRUIE, sb. „grue" grui, m.
|] |1
770 f.
grunei; gruncior;jg rîuncean{Can' Lat. GRUS,-UEM.
;

temir, Ist. ier. 191) megl. grnior,

gru{e): sarA gru; fr. grue: prov.
Î!

It.
„mais*; SiV. gîrnior „mis'\ grînior cat.grua; sp. gru(a); pori. grou [cu
(Papahagi, Mat. 276) „orgelet" gr- |1
schimbare de declinaiune in parte
unos „grenu, granuleux", ar. gir- din aceste forme).
nuos „grenu, granuleux; pustuleux, Der.: dim. gruior (Marian, Ornit.
ulcereux * gruni „reduire en grains,
j

II, 346).
granuler*; ar. gîrnuari (Dalametra)
„bourgeonner, se couvrir de bour- 771. 6RUMUR (,ar.), sb. „tertre, tas,
geons sur la peau".:;^^;;;^,;: meule".
766. Grînar, sb. n. „grenier â ble, ma- Lat. GRUMULUS,-UM [Papahagi, Not.
gasin pour Ies c^reales^ljar. grînare, etim. 24].
It. grunioLo.
<7rwarart, pi. (Papahagi, Mat. 727) „ble,
cereales" || < granarium, granaria rtr. Comp. fr. grumeau; prov. grutiiel
graner; it. granaio; fr. grenier; prov.
j|

<* GRUMELLUS,-UM,
granier; cat. graner; sp. granero. Impr. alb. grumul, care nu poate
:

deriva din lat. pentru c ar fi tre-

767. Grna (megl.), adj. „de froment" ; buit s avem ii corespunztor lui u
ar. gîrna < * granaceus,
a,-um ar. gri- |j
din prima silab a formei lat.
/2«/« (Dalametra) „galettede froment" j|

dr. Haeg grinae (Rev. cr.-lit. III, 772. GURA, sb. f. „bouche, gueule ;
 ;

GURA 119 — GUST

ou, ouverture" [| ir. gur^\ megl. i 773. 6URNMRI (ar.), vb. „grogner'
ar. gur „bouche, gueule, etc; croi- (Dalametra) < geunnîre it. grugnire\ |

sement (dans le tissage) des fils de vfr. gro(g)nir\ prov. gronhir; cat.
la chaîne pour Ies appiiquer sur Ies Qrunyir; sp. gruflir: port, grunhir.
chevilles de l'ourdissoir, envergeure"
(Wgjb. XII, 98). 114. Grun'are (ar.), vb. „grogner".<
Lat. GULA,-AM „oesophage, gosier, *GRUNNiAREi' rtr. grugner\ vit. gru-
gorge"; pentru înelesul din urm gnare', {r. grogner; nprov. grougn.
megl. i ar. cf. Rost.
vegl. gaula: rtr. gula; it. gola: 115. GUST, sb. n. „gout« || ir. gust; ar.
sard log. bula; fr. gueule; pro v. cat. gustu.
sp. gola; înelesul de „bouche" e pro- Lat. GUSTUS,-UM.
priu i alb. i cîtorva dialecte fr. i Sard log. bustu; fr. goîit; prov. gost;
nprov. (Gillieron i Edmont, Atlas, 151 port. gosto.
Zauner, Rom. Forsch. XIV, 380-381). Der. gustos „qui a un gout agreable,
:

Der.: dim. guri, ar. .^, ir. guriff;
gurioar; Maram. guruf, guruc,
gurioar i .gi/nctoam (iplea, Poesii
pop. 110); guricic (WgJb. VlI,6vS)||
guraliv {guraliu format sub intluena
;
savoureux" (nprov. goustous; cat.
gustos: port. gostoso).
lmpr.:rut. rycT „Geschmack"; ry-
CTOBHHH „geschmackvoll^

bulg. roBopjiHBi)), gure, trans. gu- 776. Gusta, vb. „gouter" || ir. gust;
ratec (Lex. Bud.; Bibi. Tribunei 19, 5) megl. gustri; ar. gustare \\ gvstarb
,.loquace, bavard" ,
gurar (Jipescu, i
sard log. bustare; fr. goâter; prov.
Opinc. 106) ,.maladie de bouche",
la cat. sp. port. gostar gustare „de- ;|

gurare (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. jeuner, repas leger, collation; ygout,

37) „maladie des porcs" fguran,
(An. Car.) „os magnum habens"; Me-
hedini, Gorj gurni iWgJb. VII, 84)
..parler beaucoup, bavarder"
|1
saveur" (Tiktin); dim. ^M5^anc« (Is-
pirescu. Leg. 220) „petit dejeuner,
collation"; f gustar e (Cuv. d. btr.
Gorj,!| I
I, 374) „gourmand, goulu" gustri ;

Vîlcea, Teleorman ^wrt „croiser (dans i „gouter par friandise" Mehedini gus- ;

le tissage) Ies fils de la chaîne, pour î tar „collationner, faire collation" ||

Ies appiiquer sur Ies chevilles de |

ar. ngustare „gouter, faire colla-
l'ourdissoir'' (Tocilescu,Mat. 668). I tion".
 H

777. H'IC (ar.), sb. m. „figuier" — nhidzire \\ < iNFiGERE.-xî,-*CTUM it. in- ji

H'ICÂ, sb. f. „figue" II megl. ic~ic. figgere] înfig tor „qui plante, etc".
Lat. Ficus,-UM; *fîca,-am (atestat nu-
mai dim. ficula). 781. HOLBA, vb. .,ecarquiller Ies
Alh.flk: vegl. faj'ka; riv. fic\ itfico, 3'eux, regarder fixement" trans. —
fica; sard figa; vfr. fie: prov. fie, volba „se precipiter furieux. en pari.
figa: cat. fich, figa: sp. higo, higa\ d'une riviere" (Viciu, Glos.89) ]| megl.
port. figo, figa. viilbari „tendre Ies fils sur l'our-
dissoir".
11^.Ficat, sb. m. „foie" || ir. ficât\ Lat. voLVERE rouler, faire tourner",
.

ar. h'icat. cu schimbare de conjugaiune: v a fost

Lat. FiCATUM „foie d'oie engraissee Înlocuit cu h dinaintea labialei în
avec des figues, foie en general" ; ps- regiunea unde fenomenul acesta se
trarea lui aton se explic prin influ-
-i- întilnete i în alte cauri (comp.
ena lui ficus, fîca. hulpe<valpe): înelesul întîi romînesc
\ egl.fekiiat: rtr. fio; ven. ver. mant. se explic din cel latin prin fasa
fig, berg. fegat pav. vlomb. figao, intermediar , rouler Ies 3'eux".
mir. ferr. fig sard câmp. figau it.
; \\ Rtr. volver; it. volgere: vfr. voldre:
fegato: fr. foie\ prov. cat. fetge < fe- prov. volver: sp. port. volver.
CATUM (CGL. III, 600), resultat din oo- Der.: holbel (Marian. Leg. 207),
v.coTo; >secotum +flcusj| sard sass. dim. lui holbatlmegX. volb. ar. volbu
figgatii: vfr. firie: sp. higado; port. ,,OMT(M?>'iO\r' vulvoi. vV coi (pentru fo-
\\

figado, cu accentul lui se coturn i netism, V. viitoare, vîlvoare) „ebou-

vocala -F-din ficus: cf G. Paris, ..Fi- riffe": vîlvi ,.s'elever en tourbillons
catum- en roman", în Miscell. ling. (en pari. des ilammes), flamber": vîl-
inonore di Ascoli; cf Schuchardt, Zs. vaie „tourbillon de flammes".
rom. Ph. XXVIII, 435; Me^'er-Lubke,
Einfiihrung, ed. a 2-a, 158. 782. Vlvtor (ar.), sb. „ourdissoir"
Der.: dim. ^c^eHcomp. it fegatel- < *V0LviT0Rius,-UM : pentru fonetism,
lo: sard câmp. figaded4u\ prov. cf vîlvoarel'ii. volgitoio (comp sp.

figadel) ban. fictâe ..saucisson de

envolvedero; port. envolvedoiro).
\\

foie hâche''. 783. Vuitor (ar.), sb. „ensouple" (Mi-

hileanu). — Vîitoare {vuitoare, voi-
779. H'IDZEÂRE, h'idzire (ar.) „plan- toare), sb. f. „chute d'eau d'un moulin,
ter. ficher. enfoncer" pf h'ipu\ — tourbillon, gouffre": vr. ara Oau-
part. h'iptii. lui ..moulin â foulon" i^Cuv. d. btr.

Lat. FiGERE,-xi,-*CTUM (=clas. xum). \, 216: Lex. Bud.)<^V0L(u)T0RiA,-AM

It. figgere.
(comp. voi uta tio ^tourbillon": vo-
luta b r u m „bourbier, bauge (de san-
780. înfige, vb. „planter, ficher. en- glier"); forma resultat normal vui-
foncer" —
dial. înfinge vr. ban. pf — toare a trecut la vîitoare prin schim-
înfip —
part. înfipt || ar. nh'idzeare. barea lui -u- în -f- dinaintea lui-//-,
 HOLBA
care se observ i în alte cauri
(comp. vîltur, alturi de vultur) it.
voltoio (Comp. sp. envoltero\ vfr. des-
voultoire).
784. Vltura(trans.), vb. „tourbillon-
ner" (Alexi. Dic. rom.-germ. 474);
araOauluip?î/fw/*a„foulerlesdraps"
<*V0LTULARE '
it. voltolare: vfr. voltrer
llSlagiu svul fu rat iGutinul, n-rul 10)
„espiegle, folâtre, volage" (it. svol-
tolato).
785. Volbur, sb. f. ,tourbilIon: tem-
pete": bot. „convolvuius arvensis"
— fvorbur (Cantemir, Ist. ier. 144,
145): volvur (Alecsandri, Poesii. II,
302. 317,354): vr. Flciu. Munii Suc.
trans. holbur (Dosoftei. Ps. vers. 36.
87.247, 302: V. Sf. 8 Martie, etc; Cante-
mir, Ist. ier. 1 57, 1 69. 237 ez. II. 24 Ma-
: :
rian, Nunta 422), bot. holbur, holbor
„convolvulus arvensis". cel dintîi
^cal^'stegia sepium": hîlbur (Gaz.
Trans. 1887. 262): bn. bolbur, bot.
bolbor (Costinescu), Flciu, Prah. bn.
bolbur „convolvulus arvensis" <vol-
VULA.-AM (atestat sub forma voi vo-
ia cu înelesul de „herba similis
hederae, quae vitibus et frugibus
circumdari solet", CGL. 398)
nprov. volvolo „liseron" it. volgolo:
||
port, volvo<'^YOLY\]Li]s\\volburos i
holburos (Barcianu) ^tourbillonnanf*
printr'o evoluiune semantic expli-
cabil i-au luat natere: jbolbo-
ros (Bobb) „begue. qui begaie"; Me-
hedini, bn. Haeg (Rev. cr. lit. III,
89) bolborosi, pi. ^bulles d'eau" bol-
borosi „jaillir. bouillonner" (Costi-
nescu: Tiktin; Tocilescu, Mat. 1311.
1328) „murmurer. bredouiller": bol-
borositor ,.bouillonnant bredouil-:
leur": bolborosifur (Tocilescu, Mat.
1559) ..gloussement" volbura, vorbura,
volvura (Stamati, Wb. 736: Poienar,
II, 746: ez. VII. 122 Reteganul, Pov.
;
pop. 201 Sevastos.Nunta 137, 147), hol-
:
bur (lorga. Studii, \'. 100). holburi
(Cantemir, Hron.), hulburi (ez. IX,
151) ..tourbillonner"; bolbur (Goro-
vei, Cimil. 314) „s'agiter, faire du
bruit" (comp. it. avolr/olare): învol-
bura (Marian, Nunta 345; Barcianu)
„soulever en tourbillonnant".
786. Vîlvor (Petri. 69; bîlbor, bulbor).
sb. n. „trollius europaeus" < *volvo-
RIUS.-UM.
121 HOLBA
787. Vîlvoare (vulvoare), sb. f. „tour-
!;
billon de flammes ; tourbillon d'eau"
(Grigorovitza, Chipuri 147)<*volvor,
-CREM, devenit * vulboare, de unde
prin asimilarea lui b cu r: vulvoare,
vîlvoare (comp. mai sus volvur) vîl- ||
vor (Grigorovitza, Chipuri 190) „en
tourbillonnant" vîlvraie, vlvâtaie,
1|
Romanai. Dolj^Vîlcea blbtaie „tour-
billon de flammes", aceste dou din
urmformate dup
bobofaie <bulg.
CyOvTa.TB.
788. Bulbuca (bulboca), vb. „bomber''
(-* oc/?iV „faire de grandsyeux"); a se
^ „s'entler. se gontler" < ''volvîcare.
devenit, prin asimilaiunea lui v- cu
-6-, *bulbca i mai
tîrziu bulboca,
bulbuca prin trecerea lui -b- la -bo-,
-bu- în urma asimilrii lui aton cu
labiala precedent: ca îneles, atît
i bulbuca i
derivatele sale se poate
cît
s fi fost influenate de bulbus|j
bulbucat ,.entle. bombe": dim. bul-
bucatei (:\Iarian, Leg. 129, 140: Vo-
ronca. Dat. cred. 334, 978) bulbu- ||
ctur „bosse, tuberosite" fbulbu- ||
cos (Dosoftei, V. Sf. 30 Ian.; Bobb)
„enfle, bombe" bulbuc „bulle d'eau":
|'
V. I
ara Oaului bulbuc; buJboac, bîl-
boac (Tiktin: ez. VIII, 31), Flciu
hulboac „tourbillon d'eau, goufifre"
: (formaiuni influenate probabil i de
buig. ;i,.Tb(joK: alturi de bulboac a-
pare bulboan, probabil acelai cuvînt,
dup cum arat înelesul, dar cu ter-
minaiunea schimbat); bot. bulbuc
;
„caltha palustris", bulbuci, pi. „trollius
europaeus" dim. bulbucel (Bobb), bot.
;
bulbucei, pi. „caltha palustris", b. de
munte „trollius europaeus" bulbuci ||
(Tiktin) „jeter des bulles, bouillonner"
P ar. mbulbucare „engraisser, etre
joufflu".
789. învoalbe, vb. t„rouler" (Ps. Sch.,
Coresi, Ps. CI, 27; Biblia 1688, Ez.
IV, 12). a se '^ Muscel (Rdulescu-
Codin, Cuv. Muc. 42) „s'epanouir",
trans. (Bibicescu, P. pop. 256), Muscel
{a se învoalvc; Rdulescu-Codin, 1.
c; Cînt. 123) „s'agiter d'un cote et
d'autre"; Romanai, Dolj a se în-
volbi „s'envelopper, se couvrir; s'e-
panouir" învolba (Frîncu-Candrea,
;
Munii apus. 92; Reteganul, Trand.
133) „venir, s'elever en tourbillons";
a se învolba (Gaster; Tiktin; Rete-
 HOLBA — 122 — HOLBA

ganul, Pov. pop. 110) ^tourbillonner"*; ^

Dec. 6; Lex. Bud.) ..reprendre connais-
înholba (ochii), a se inholba „ecar- sance, reprendre ses esprits, revenir
quiller Ies yeux, regarder fixement" â soi" < Dîs-VOLVERE (rtr. svolver),
II |1

II
ar. mvulbire, mvulbeare, mvulbare friul. discualzi\ it. disoolgere: prov.
„tendre lesfilssur roiirdissoir"||<iN- descolver; sp. desvolver.
VOLVERE it. involgere\ vfr. envol-
II
792. Desvolt, adj. „epanoui, exube-
dre\ prov. sp. port. envolver tnholb- \\
rant; av^c l'espriteveille" (Lex. Bud.)
^eZ (Marian, Leg. 200), dim. lui inkoîbai;
Ialomia înviilbat, învolbat (Giuglea,
<Dis-voL(u)TUS,-A,-UM (rtr. svoiit; it.
|1
i
svolto; sard log. isvoltu); sp. desviielto
Cerc. lex. 8) ,etourdi, ebloui*.
dezvolta „developper" (formaiune
ii

790. învoit, „epanoui, touffu,

adj. recent).
exuberant" <iNVOL(u)TUS,-A,-UM it. |1

involto., cat. envolt; sp. envuelto; port. 793. Suvoalbe, vb. „rouler, reniuer,
envolto a se învoita „se derouler" fouiller" (Molnar, Sprachl. 292); „af-
II

(Tiktin), Romanai „s'epanouir"*; în- faisser, faire ilechir, vaincre" (R-

voltat (Tocilescu, Mat. 863) „bien de- dulescu-Codin, Cuv. Muc. 70; Poenar,
veloppe, epanoui" (it. involtare; fr. Voc. I, 21); Dolj, Romanai. Muscel
envofiter; nprov. envout). 5iiro^6t <suB-voLVERE „rouler
en haut,
elever"; înelesul de „affaisser" s'a
791. Desvoalbe, vb. „elucider, debrou- desvoltat din acela de ,,renverser
iller, tirer au clair, expliquer" (Cuv. qqn avec qui on lutte".
d. btr. I, 276 Radu Greceanu, Cron.
;

9; Lex.Mard. Clemens, Wb.) desvoal-

; ; (trans.), vb. „escocher
794. Scvîita
ve '(Molnar, Sprachl. 263); desvolbi la pate" (Viciu, Glos. 78) < sub-vol(u)-
(Bobb), Romanai „derouler, decou- TARE comp. it. voltare; sard log. bol-
II

vrir' j a se desvolba (Lex. Bud.)

; tare; fr. vouter; prov. port. voliar ||

„s'epanouir, devenir exuberant; re- comp. într'o ghicitoare sovVtoaic

prendre connaissance, revenir â soi", (Gaster), cu înelesul de -gonîlee,
lalomiaja se dzvulba (Giuglea, Cerc. bombee".
lex. 8), 'f\a se desholba (Dosoftei, V. Sf.
 IADA, V. ied. 798. Ierba (bn.j, vb. ..berber, trai-
ter un animal malade par la racine
795. IAP, sb. f. , jument, cavale" :
d'ellebore' < herbare (atestat part.
iepe, pi. ,.pedales du metier â tisser'' || h e r b a n s) ||
fr. herber.
ir. îâp^; megl. î§p; ar. îap.
Lat. EQUA,-AM. 799. înierba, vb. „herber, traiter un
Sard ebba; vfr. ive: prov. ega; cat. animal malade par la racine d'el-
egua; sp. yegiia; port. e^wa. lebore '<iNHERBARE (atestat în CGL.
Der.: dim. iep(uJoar; iepun III,73 cu înelesul de „arracher Ies
(Ispirescu, Leg. 161); ir. îepi^\[iv. raauvaises herbes") friul. in jerb it. i
;

iâpine „jument" H iaporni (Pamfile, inerbare; fr. enherber; sp. enyerbar.

Jocuri, 1, 124) ..epithete qu'on donne â
une femme (format dup
grosse" 800. IARNA, sb. f. „hiver" ||ir. iârne\
baborni) ieprie „haras" (prov.
j
megl. iarn; ar. îarn^ îaf.
egaria) jiepar (lorga. Doc. Calli-
:
Lat. mBERNA,-AM, care a înlocuit
machi, II, 93) „maîtrede haras" iepesc împreuna cu hîbernum în lat. vulg.
(ez. VII, 91) „de jument". pe hiems (cf. Densusianu, Hist. 1.
roum. I, 158).
796. IARBA, sb. f. „herbe" jj
ir. îârb^; Rtr. inviern; it. inverno; sard log.
megl. ar. iarb. ierni; fr. hiver; prov. ivern; cat. Jd-
Lat. HERBA,-AM. vern; sp. invierno; port. inverno <m-
Rtr. erca., it. sard erba:
fr. kerbe; \
BERNUM.
prov. erba; cat. herba; sp. yerba; Der.: dim. ierni (Reteganul, Pov.
port. herca. pop. 1 14) II
bn. Haeg iernre (An.
Der.: dim. ierbu (Alecsandri, P. Car.; Rev-cr.-lit. III, 157) „d'hiver^
pop. 49; Voronca, Dat. cred. 729; Lex^ Haeg iern rea (Rev. cr.-lit. III, 157)
Bud.; Stamati, Wb. 378; Polizu); ier- ,.sorte de raisin" Haeg a se iernoa
b(u)oar (Cantemir, Ist. ier. 194; (Rev. cr.-lit. III, 157) ..commencer â
Stamati, Wb. 378; Polizu); ierbuU faire froid".
(Tocilescu, Mat. 58); ierblu „pha-
801. Iernatec, adj. „d'hiver'; sb.
laris arundinacea" col. ierbrie,j,.ma-
\\

„quartier d'hiver" ||ar. arnatic „quar-

gasin poudre, poudriere" f ,.pou- ;
tier d'hiver" || < hîbernatîcuSj-a.-um
dre â canon,munitions''(Ureche,Letop. Muggia invernadik ; fr. hivernage.
(vfr. herberie ,.marche aux
i;
I, 171)

herbes" prov. erbaria „marche aux

;
802. Arniu (ar.), sb. ^quartier d'hi-
herbes, legumes") ierbrii „pâtu-||
ver ' < hIbernIvum.
rage, impot sur Ies pâturages'.
803. Ierna, vb. ,.hiverner" || ar. ar-
797. Ierbos, adj. „herbeux-" j| ar. ir'. nare || < hibernare jj
it. invernare ;

6os|| <HERB0sus,-A,-UM |1
rtr. ercuos' sard log. iinbierrare: fr. hiverner;
it.erboso; sard erbosu fr. herbeux-, ; prov. ioernar: cat. hiver nar; sp. port.
pTOV.erbos; cat. herbos-, sp.herboso'^ invernar trans. ier natur (Lex.Bud.)
\\

port. ercoso. „action d'hiverner" (rtr. invernadiirajl

 IASCA 124 — II

aseînierna „commencer â faire froid^jl lievre, hase^jlcol. ar. Vipurame, ban. le-
asedesierna (Lex. Bud.) „cesser de iepuresc „de lievre"; bot.
piirat7iâ\\
faire froid, passer (en pari. de l'hi- mac iepuresc „papaver rhoeas". m-
ver)". cri iepuresc ..berberis vulgaris, oxalis
acetosella",repwrea5ca (Sevastos, Nun-
804. IASCA, sb. f. „amadou" || megl. ta 281) ^.danse populaire** iepurefe J\ |i

ar. iasc. la maniere des lievres" ['(iepuri i^Lex.

Lat. ESCA,-AM „nourriture, pâture", Bud.) „faire la chasse au lievre".
atestat tîrziu cu înelesul romî- i 808. lepurar, sb. m. „aquila fulva";
nesc (cf. Densusianu. Hist. 1. roum.
iepurar glbui „aquila „chrysaetos"
I, 189).
(Marian, Ornit. I, \^'S)\\a.v. Vipurar
Alb. eskz „Feuerschwamm, Zun-
„autour"|| < LEPORARius,-UM. influenat
der"; rtr. escha i it. esca „amorce,
în fonetism de iepure rtr. leivrer; it.
amadou" fr. eche, vfr. esche ^amorce,
;
lepraio; fr. levrier; port. lebreiro.
\\

amadou": sard. esca ^amorce, ama-

dou' prov. esca ^amorce"; cat. esca
;

i sp. yesca ,.amadou". 809. IERI, adv. „hier" || ir. megl. ter.
Der.: trans. resco.s (Lex. Bud.) „fon- Lat. herL
gueux, spongieux". Rtr. her, ier it. ieri: sard log. heri{s);
;

fr.hier; prov. er.

ICI, V. aici. Der.: alaltieri, ar. aoaltari „avant-
hier", j alteri (lorga, Studii, VIII,
y05. IED, sb. m. ..chevreau" IADA, — 107: comp. M. aJ trieri :vîv.^to\.1' au-
sb. f. ..chevrette" |jir. îecl. iade; megl. trier).
îed, îed; ar. ed, ead. 810. Aîen(ar.),adv. „hier-<AD-HERi||
Lat. HAEDUS.-UM, * HAEDA.-AM (ates- Ijfriul.ajir. Sulzberg ajeri: vbellun.
tat numai dim. haedula). mir. ajer, bol. ajir., abruzz. ajere, sic.
Alb. ed-.
ajeri; val. ayir (Zs. rom. Phii. XXIV,
Der.: dim. iediif (Sbiera, Pov. 173; 293); nprov. atVr: ccitahir: sp. ayer.
Sevastos, Pov. 30), iedule (Polizu); le-
!

-e?^or(Sbiera. Pov. 202; Tocii escu,Mat.

811. IERTA, vb. „pardonner. absou-
554) iediii (Donici, 96) iecli; iezit
: ;
I

dre. permettre" j| megl. Vcrtari; ar.

(lorga, Studii, VII, 235), ir. îediff col. |i
l'irtare.
ban. îedam.
Lat. LiBERTARE (Arch. lat. Lex. III,
258: VIIL 450).
806. IEDERA, sb. f. „lierre'' megl.
||
Der.: iertare „action de pardon-
îadir: ar. eadir, îadiri.
ner, etc, pardon, permission" ier- ;
Lat. HEDERA,-AM.
ttor, adj. sb. „qui pardonne. qui ab-
edera\ sard câmp. era: fr. lierre
It.
souX* \\iertciune. megl.l'ertcluni. ar.
prov. edra: cat. heiira:
(vfr. ierre);
l'irtîcîune „pardon, excuse" neiertat
sp. hiedra; port. hera.
„non pardonne, impardonnable" |!

— megl. duml'irfari, ar. dumVirtare

mi. IEPURE, sb. m. Jievre" bn. ,,prier Dieu de remettre Ies peV
îepiir |] ir. megl. l'epur; ar. l'epure.
ches".
Lat. LEPUS.-OREM.
Alb. l'epur; rtr. leivra; it. lepre;
IEI, v. urm.
sard lepere; fr. licvre; prov. lebra;
sp. liebre; port. lebre (în parte cu
812. îl (ir.), vb. ^aller".
schimbare de gen).
Lat. iRE.
Der.: dim. iepura, ar. Vopura;
Rtr. ir: it. ire: fr. pstrat numai
iepuru (Lex. Bud.); iepurel, bot. ^as- i cond.: irai. irais: prov.
la viit.
paragusofficinalis" (Lex. Bud.); ar. li-
sp. port. ir.
piirii.y. iepuric (Pamfile, Jocuri, 1,124)
„epithete qu'on donne aux jeunes 813. Sui, vb. „monter, elever, gra-
iiUes espiegles" iepuroaic ..femeile ||
vir" <suBiRE sp. port. siibir suitiir
II
,,

du lievre, hase" ban. iepiiroane, ar. ||

„action de monter" (^sp siibidura\\
lipuroau ir. Vepiirif ^femeile du
\\
sui „montee".
 .

II
— 125 — îmbina

814. Peri, vb. ..perir, mourir, dispa- în forma *ADiLio se datorete influ-
raître" || megl. piriri; ar. kirire, ki- enei formelor accentuate pe termi-
reare „perir. mourir, disparaître, per- naiune [Candrea, Conv. lit. XXXIX,
dre" (înelesul din urm
e datorit 1 19] adiere ..souffle leger" ar. adil'aiic
confusiunei cu k'ardire). „respiration"
Lat. PERÎRE.
818. Suil'are (ar.), vb. ^tondre Ies
Rtr./>e/7>; itperire; fv. perir; prov.
brebis autour de la queue- <^^subI-
cat. perir; comp. sp. port. perecer.
"LiARE^lsuel' (Dalametra) .,laine tondue
Der.: ar. k'irit „perdu; fou, niais';
kfirii ..perte; perdition, ruine; cou-
pre de la queue des brebis, couaille".
cher du soleil"; peritor „perissable,
IIE2, V. in.
passager"; ar. k'irtiiri, pi. ..niaiseries,
sottises' |l periciiine, megl. periciuni
819. IM (vr. trans. bn.), sb. n. Ji-
„perdition, ruine, mort**.
mon, boue, crotte" j'!..poix, gou- —
815. Iei, vb. „sortir"||ir. fe^z; megl. dron" (Paliia, Gen. XI, 3; XIV. 10).
igri: ar. i(n)ire. Lat. LÎMUS,-UM.
Lat. exîre; pentru intercalarea lui It. limo; prov. Hm: cat. llim: sp.
-n- în forma ar., particularitate care port. limo.
se întîlnete i
în di:;!, italiene prov. i 820. Imos (trans. bn.). adj. ..fan-
cf. Ascoli Arch. glott. III, 442, urm.
geux, sale" < LiMOSUS,-A.-UM. în fone-
Friul. ini: it. escire, uscire, vven.
tism influenat de im it. limoso: vfr. \\

vbellun. insir, vgen. ini; sard log.

lim,eux\ prov. limos; sp. port. limoso
bessire; vfr. eissir, uissir; prov.
Haeg, imoa (Rev. cr.-lit. III. 157)
eisir, ensir (sp. pstrat numai part.
..salir, souiller" ||
imoeal, imoseal
ejido, ca sb. cu înelesul de,.Gemeinde-
(Polizu) ..salete".
anger, Gemeindetrift, Spazierplatz").
l3er.: ieire „action de sortir, sor- 821 flma, vb. „salir, souiller" (Dosof-
tie" ieitoare „latrine" (comp. vfr.
II
tei, V. Sf 4 Dec; Cantemir, Hron.;
issoir ..sortie") ||
ieitur ..saillie" (it. Div. 128, 213,215; Ist. ier. 52; An. Car.)
uscitura; wh.issnre; prov. ei sidura). <LiMARE î'ma^or (Cantemir, Hron.)
'

..qui salit, qui souille" bn. bucov.

816. IIESsb.f.„bas-ventre, abdomen, imal (An. Car. ichindeal, Fab. 25, ;

tlanc, aîne, hanche"— bn. m ||ar. i'Z'e. 123; Wgjb. III, 317: Sbiera, Pov. 155.
Lat. iLiA, n. pi. devenit fem.; forma 199, 200; Tiktin) ..boue, fange" bn. ;

bn. iu este de sigur refcut dup imâlos (An. Car.: Xovacovici, Fol-
pi. prin analogie cu alte neutre. clor, 82; WgJb. III, 317) ..souille, sale"
Alb. ij'z: rtr. iglia: cors. iglia, Mol- \\'\imciune (Dosoftei, V. Sf. 24 Xov.;
fetta diggje (Salvioni. St. rom. VI, 15), Cantemir, Hron.: Div. 173, 198: Ist.
Cerignola iggje: prov. ilha ar. iVari \\
ier. 213. 217, 246, 309) „souillure".
(Dalametra) ..s'habiller de maniere
â rendre Ies hanches tressaillantes". ÎMBAT, V. bea.
817. Adia, ..souftîer legerement (en
pari. du vent); fretiller- || ar. adil'are 822. t ÎMBI, num. — ÎMBE ..tous Ies
„respirer"* || <*adîliare format din deux".
loc. trahere sau ducere ad ilia Lat. * AMBi (= clas.ambo), ambae.
(comp. trahere ilia, la Horaiu, Rtr. amhas: it. ambi, ambe\ sard
ducere ilia. la Pliniu), de unde log. ambos.ajnbas; vfr. ans, ambcs;
result cînelesul primitiv al ver- prov. anis, auibas: sp. port. ambos,
bului trebue s
fi fost acela de „a ambas amîndoi ||
(v. doi).
respira" conservat în ar. (comp. ,,a
trage în piept'' =
„a inspira)" din a- ; 823. ÎMBINA, vb. Joindre, unir".
cesta s'a desvoltat mai tîrziu sensul de Lat. *LMBlNARE<Bmi.
„asufla(vorb. de vînt)",întocmai|ca în Friul. îmbin
comp. rtr. abbiner; \\

lat. s pi rare „respirer" i „souftîer ver. mant. arbinar, aret. abinare;

(en pari. du vent)" în ce privete : nprov. abinâ; Maree rabbina (Zs. rom.
fonetismul, nealterarea lui -di- în -zi- Ph. XXVIII, 488); vit. binare, ver.
 \

îmbina — 126 — )N

mant. vbellun. binar, berg. mii. bina, ÎMPREUN, v. un.

parm. binar fr. biner. ;

Der. îtnbintor (PoWzm) „qui joint,

:
826. ÎMPRUMUT, adv. a da-^ „preter", :

etc": Muscel ghintur (Rdulescu- a lua cw-jjemprunter" ar. mprmut ||

Codin, Cuv. Muc. 34) „deux pains Lat. IN PROMUTUO<PROMUTUUM ^ar-

colles ensemble" desbina „desunir,I|
diviser" (bergam. desbin); desbi-
nare, desbinturâ {Lex. Bud.) „action
de desunir. de diviser; desaccord,
gent avance, avance".
827. împrumuta, vb. „emprunter, pre-
ter" II ar. mprumutare\\ <*iMPR0MU-
TUARE (atestat numai p r o u t u ari) m ;,

division, mesintelligence". it. improntare; emprunter-, prov.

fr.
emprumtar (acestea dou din urm
ÎMBRCA, V. brac. din forma cu -o- trecut la -u- prin a-
similaiune *imprîimutuare)|| îm-
ÎMBRÎNCI, V. brtnc. prumut, ar. mprumut „emprunt, pre" ;

împrumuttor „emprunteur, pre-

ÎMBUCA, V. buc. teur"; împrumuttur (Polizu) „ac-
tion d'emprunter, de preter" f apru- 1|

ÎMPCA, V. pace. muta (Ps. Sch. XXXVI, 21) „emprun-

ter" (vfr. aprompter).
824. ÎMPRAT, sb. m. „empereur"
||
megl. ampirat. ÎMPUNGE, v. punge.
Lat. ÎMPERAT0R,-0REM forma rom. ;

deriv din nom.-voc. împerator, 828. ÎMPUTA, vb. „imputer, repro-

devenit Hmpratru i prin disimila- cher" — \a se împuta ,,se disputer"
iune împrat. (Tiktin).
Alb. mbret\ (rtr. imperadur\ it. im- Lat. IMPUTARE.
peratore: vfr. emperere, fr. empereur Der.: imputare „action de repro-
prov. emperaire, emperador; cai. sp. cher, reproche"; f împuttoriu (Ps.
port. emperador). vSch., Coresi, Ps. XLIII, 17) „qui fait
Der.: dim. tmprf el, zoo], „troglo- des reproches".
d^-tes parvulus" (Marian, Ornit. 1, 305),
829. fîmputciune, sb. f. „reproche,
cu acela îneles împrtu
(ibid.)l| îm-
dispute" <iMPUTATI0,-0NEM.
prteas „imperatrice" (comp. alb.
mbreitreâz), bot. „atropa belladonna, 830. IN,sb. m. „lin" ||ir. megl. ar. l'in.
bryonia alba" împrti^megl am-
|| Lat. LÎNUM.
piratii ampiraticlc „imperatrice" Alb. l'i; rtr. glin; it. lino; sard Unu ;

Wîmprie, meglampiragl'e „empire, fr. prov. lin; cat Ui; sp. lino; port.
royaume* împrtesc, megl. ampi-
|l
linho.
ratesc „imperial, souverain"; împ- Der.: dim. inuor i inea „li-
rtete ,.â la maniere d'un empereur'' num austriacum" inior (de alior) „\\-
;

\\
împrai ,,regner". naria vulgaris' inite, megl. l'init
1|

„champ de lin"|jbn. ini „masse

ÎMPINGE, V. pinge. formee du residu des graines de lin
dont on a exprime l'huile, tourteau".
ÎMPLÎNTA, V. plînt.
831. flnar, sb „ouvrierquitravaille
ÎMPRESURA, vb. „presser, ser-
825. le lin" (lorga, Studii, VI, 366 ; Polizu)
rerdepres, assieger,cerner; torturer, <LiNARius,-UM, în fonetism influenat
accabler". de in (fr. prov. linier sp. liniero ; ;

port. linheiro)\\inrie (Polizu) „champ

Lat. -iMPRESSCRTARE < PRESSORIUM
inric
„presse, pressoir". de lin" bot. 1|
„linaria vul-
Comp. yfr.pressoirier „pressurer". garis" bot. inari „najas minor"
II ||

Der.: împresurtor „assiegeant" ;

zool. inri „linaria rubra", inri
împresuriur verde „serinus hortulanus" (Marian,
..action d'assi^ger,
etc." t^contrainte, contrariete'lfrfes-
;
Omit. I, 398, 418).
presura „iever le siege, se retirer 832. Ile, sb. f. „chemise de paysanne"
^vec larmee. <LÎNEA.-AM (Densusianu, Hist. 1. roum.
 IN 127 — INCE

I, 153) îj alb. VirU\ (fr. linge): sp.lina I

d'elever. etc, elevation. exhausse-
\\dim.uoar (lorga. Doc. Cantac. 178). ;
ment": înltor ..qui eleve, etc";
I înltur „hauteur. terrain eleve"
833. ÎN, prep. ..en. dans" || ir. an; !
înlime, ar. nîlime „hauteur"!! vr.
||

megl. (a)n: ar. (i)n. înlie (Paliia, Gen. XLIX,:26: Gaster;

Lat. în: din acesta ar fi resultat j

Lex. Bud., etc). „hauteur, colline"

normal in; presena lui î se explic j

i Cf altare.
||

în chipul urmtor : fie ca preposi-

iune isolat, fie în compuse. în s'a ÎNAPOI, V. poi.
redus Ia n (sau m) în caul cînd era
urmat de o consonant (particularitate ÎNUNTRU, V. întru.
pstrat pîn astzi în ar.; comp. n 838. ÎNC, adv. ,encore" ir. inke-,
cas. ncap, mprîre): fenomenul a- \
||

cesta se observ de altminteri, în afar

megl. anc; ar. ninc, ning.
Lat. XJNQUAM, devenit înc prin tre-
de limba romîn, în alb. i
în dial.
+
I

cerea lui un cons. aton în fras la

ital. meridionale. Mai tîrziu. aferesa
i

în- (cf adînc); forma ar. e datorit

lui î s'a generalisat si la caurile în i

contopirii cu particula negativ ni.

care n era urmat de o vocal: in-ad j

Semnificaiunea romîneasc se ex-

-directam>fwa dereapta., *in-al- ,

plic uor din cea latin de ..jamais"

ti ar e>nlf are. Pentru a înlesni pro- ;

de altfel în vr. înc mai apare cu

j

nunarea grupurilor iniiale n sau m-\- I

cons. s'a recurs, în daco-romîn. la

! un îneles apropiat de cei latin, d.
vocala de sprijin f, ca i în forma
'

e. : nu înc voîu mai da voao pae (Bi-

blia 1688, Exod. V, 10).
pronominal îmi; dela forme ca în- I

Vit. unqua; vfr. onques: prov. onca.

cpea, împri vocala de sprijin î I

Der.: •'fînc.i,-^ incaii e{Can\.em\r.,

s'a generalisat i la caurile în care
Ist. ier. 162) ..encore: quand meme"||
n sau ni erau urmai de o vocal \

încai, încailea. încaltea ..du moins".

{înapoi. înla), rmînînd îns ici colo
1

urme de pronunarea anterioar {nalt, ÎNCLECA, V. cal.

nlbi, nainte) [Candrea].
Rtr it. sard in\ fr. prov. cat. sp. ÎNCLA, V. calce.
en; port. eni.
839. ÎNCPEA, vb. ,contenir, avoir
834. Din, prep. „de" j| ir. megl. ar. din place" —
Mehedini, bn. trans. în-
||<DE ÎN.
j

chepe(a); megl. ancpeari; ar. nc-

I

835. Prin, prep. ^par" |}

ir. megl. peare.
prin < PER ÎN. Lat. iN-*CAPERE (= clas. capere) ;
II
pentru înelesul romînesc, cf Thes.
ÎNAINTE, V. înfre-. Cat. encabir rtr. chaver it. capere,
\\ ;

capire; prov. caber; cat. cabre; sp.

836. ÎNALT, adj. ,haut" mold. — port. caber sard log. kâbere, kabire.
\\

nani: janaltii (Ps. Sch. XCVIII, 2) Der.: încpere ..action de contenir,

II
megl. nalt: ar. (ajnaltu. etc. espace, etendue; piece, appar-
+
;

Lat. ALTUS.-A,-UM ÎN din loc. adv. tement" încptor, ar. ngîpitor (Da-
in alto i din verbul * înalt ia re
||

lametra) ,.spacieux, large, vaste~; ar.

(comp. formele alb. it. i prov.). ngîpîtur (Dalametra) „action de con-
Alb. naVtz; rtr. ot: it. alto, Subiaco tenir, etc."
na.uiu (St. rom. 284) sard altu: \ ,

fr. haiit: prov. aut inaiit): cat. alt: ÎNCRCA, V. car.

sp. port. alto.
Der. diva.nltu: nliior; nlticel\\
:
840. fÎNCRI, vb. ,.chauft'er=' (Cod.
-fînalgios (Tiktin) ..prcjudice, tort". Vor.;Ps.Sch. XXXVIII, 4; An. Car.)
Lat. iN-*CALiRE (=clas. galere, (în)-
83/. înla, vb. „elever, hausser. calescere).
jj megl. nalari: ar. analare}\
eriger- Vfr. chaloir: prov. caler; sp. ca-
<*ÎNALTiARE it. inulzari: vfr. enhaa-
|j lecer.
cier prov. enausar: cat. enalzar;
:

comp. sp. ensalzar H înlare ..action 841. 'ÎNCE, pstrat în compusul ir.
 a

*ÎNCE — 128 — INCOA

d'ence „d'ici" i mcg-I. diniea ..de ce qu'un"— t '^genuchele (Coresi, Tetrav.

c6te-ci'*<DE *HiNCCE (atestat numai
h in cine (CGL. IV, 244)ijmegl. di-
dinea „de ce c6te-ci" comp. friul. |'
kenci; Ysass. cunque; it. quinci <BCCV'Si
*mNCCE [Densusianu].
842. Antsa (ir.) „ici"<AD '^hincce
Luca, XXII, 41) „plier Ies genoux";
t -- capul (Coresi, Caz. 1580, 503; Cuv.
d. btr. II, 286) „reposer la tete"—
se^ „s'incliner, saluer; faire sa priere,
faire le signe de la croix; adorer;
se soumettre" || megl. si ncl'inari
|i

,.s'incliner; saluer, faire sa priere,

dântsa „d'ici" comp. vsass. auinehe
|1

faire le signe de la croix" ar. ncli-

<AB *fflNNCE. ;

nare „incliner, baisser*, si ^ „s'incli-

ner, saluer; faire sa priere, faire le
843. ÎNCEPE, vb. „commencer".
Lat. iNCIPERE.
signe de la croix".
Lat. înclinare.
Sprsl. anseiver.
It. închinare: sard log. incinare:
Der.: începtor „commen^ant, de-
vfr. encliner: prov. cat. enclinar.
butant" .,chef,
; le plus puissanf
Der.: închintor ,.qui consacre, etc;
(Cod. Vor.; JBiblia 1688, Exod. VI, 14;
adorateur, admirateur", zool. ..falco
cu acest îneles dup
gr. ^cp^oc),
tinunculus, f. cenchris" (Marian. Or-
„createur" (Coresi, Caz. 1580, 529); în-
nit. I, 120).
ceptur, jinceptorie (Gaster) „com-
mencement, debut, origine" început, || 847. închinciune, sb. f. ..inclination,
jîncepenie „commencement, debut, salutation" —
j „devotion" (Tiktin);
origine" Mehedini prencepe «re-
î|
t „toast" (Tiktin) || megl.
(a)nclin-
commencer". cîuni ar.; nclinciune ÎNCLiNATio, \\

-onem.
844. ÎNCET, adj. „lent".
Lat. QUETUS,-A,-UM(= clas. QUIETUS; 848. ÎNCINGE^, vb. ..enilammer, em-
cf. Densusianu, Hist. 1. roum. 1, 89)4-iN, braser"; a se ^ ..s'entlammer. s'em-
din derivatul verbal *inquetare. braser, s'allumer naître, s'elever, ;

Alb. k'et (comp. pentru înelesul eclater" —

vr. Gorj, Vîlcea încinde
romînesc k'etazz „sachte"); rtr. guaid; (Tocilescu, Mat. 576, 62-1, 692. 693,
it. cheto; ir. coi; prov. quet; sp. port. 1561, 1570, 1594).
quedo. Lat. incendere ; forma încinge a
Der.: dim. încetior; încetinel (for- fost refcut dup
stinge, învinge .
mat d^n'^a. puinei); încetu (Lex. Bud.) a. care aveau i ele part. trecut în
{{încetini, incetina ..ralentir"; înceti- -ins, corespunzînd lui încins.
neal „lenteur". Sprsl. ancender, friul. incindi; vit.
incendere; vfr. encendir; prov. cat.
845. înceta, vb. ,,cesser"<*iNQUE- encendre; sp. port. encender [in parte
TARE < QUiETARE „donncr le repos â" ;
din aceste forme cu schimbare de
înelesul romînesc se explic prin conjugaiune).
fasele intermediare: „apaiser, mode-
rer, faire cesser" (comp. o evoluiune 849. încinta {a se; Mehed. Vîlcea
semantic asemntoare cha- în rtr. bn.), vb. „s'echauffer" (Tocilescu,
ler „baisser, cesser", prov. calar Mat. 1 56 n < * încextare < ^incentum
„baisser, descendre, se taire, cesser" (=clas. încensum; cf Candrea, Conv.
<chalare „baisser") |1
alb. k!et; it. lit XXXIX, 128).
chetare; sp. port. quedar < *quetare
neîncetat „continuei, incessant; con- ÎNCINGE-', V. cinge.
II

tinuellement, incessamment".
850. ÎNCOA,adv. Jci, de ce c6te-ci"||
ÎNCHEGA, V. chiag. megl. ancoa; ar. ncoa.
Lat. eccum-hac, devenit acua i '

ÎNCHEIA, V. cheie. pe urm aferesa lui a in-

''cua, prin
tîmplat în aceleai condiiuni ca i
ÎNCHIDE, V. cl'ide.
la cice (v. Acice)\ mai tîrziu forma
vouer, * cua a fost compus cu în, de unde
846. ÎNCHINA, vb. „consacrer,
dedier; boire â la sânte de quel- încoa, întocmai ca încolo.
 INCOA — 129 ÎNDEPLINI

Rtr. it. qua (comp. it. in qua) sp. ; 853. ÎNDE, prep. (de obicei în le-
ac; port. ca \\
vit. cia; fr. p«; prov. gtur cu pronumele pers.: înde er,
6'a<ECCE-HAC. înde sine), exprimînd ideea de reci-
Der.: dincoa, megl. ar. ^ „de ce procitate „entre(eux, etc.") — f a/?rfe.
c6te-ci". Lat. ÎNDE „de lâ, de ce lieu, en,
d'eux, d'entre eux"; pentru fonetism^
851. încoace, adv. de ce c6te-ci"|| ,,ici,
cf. în. Funciunea romîneasc se ex-
ir. mcâc| < eccum-*hacce, de veni t acoa-
j
plic din cea partitiv care apare
C€y pstrat în legtur cu prep. întru i
deja în latin i s'a desvoltat cu deo-
dintru mai tîrziu acoace, redus prin
;
sebire în limbile romanice s'a zis
aferes la coace, a fost compus cu tn, ca
;

întîi d. e.: noi înde ai notri, i pe

i incoa vit. quaci dincoace „de ce
\\ \\
urm construciunea aceasta s'a trans-
c6te-ci".
mis i la cauri ca: noi înde noiy
ei înde ei, etc. (comp. construciunea
ÎNCOLO, V. acolo.
analog cu de partitiv =
et de ei\ cf.
Tiktin, s. înde).
ÎNCOTRO, V. i{u)o.
Graub. (i)n, tir. en, friul. in', it. indi^
ne sard log. nde fr. en prov. cat.
; ; ;

ÎNCUIA, V. cui. en, ne vsp. port. ende.

;

854. Didinde (ar), didindfa (megl.

ÎNCUMETA, V. cumeta.
diindea, form
rnareca ; la Papahagi
care, cum ni s'a comunicat, nu exist),
ÎNCUNJURA, V. jur. adv. „de l'autre cote, au delâ"<DE-
de-înde; înelesul romînesc se ex-
ÎNCUVIINA, V. veni. plic din întrebuinarea lui in de în
oposiiune cu hinc: hinc et inde
852. ÎNDRT
(tndrpt), adv. „der- „d'un cote et de l'autre" comp. ||

riere, en arriere". vven. dende; vfr. dent; sp. vport.

Lat. ÎN-DE-RETRO, CU cderca lui r- dende<DEmDE.
din ultima silab prin disimilaiune; 855. Decinde (vr. Ialomia), adv. „de
forma îndârpt e neexplicat l'autre cote, au del" (Gr. n. I, 196)
It. {in)dietro,'f>civ6 sass. {in)dareddu; megl. diindea\\ <T>E-i^ccE sauECCUM-
II
fr. derriere, vfr. enderier; prov. de- înde comp. alb. k-.ndejz', friul. kenti ;
II

reire, enderier ; cat. derrera. it. quindi (comp. di quindi); fr.-prov.

Der.: dindrt „de derriere'^ ; de-a'n- ^en (Arch. gl. XII, 60) cat. aquen; sp. ;

dratele ^â reculons, de travers, â aquende port. aquem<ECC\}iA- (eccp)-

',

rebours" H t tndrpta „repousser, înde; sard log. i no g ende <is-*^ogce-

refouier, reculer" {T'ikim); a se ind- ÎNDE sp. allendp port. alem < ad-îllîc-
; ;

rpta „retourner" (Marian, Vrji 163); iNDE(toate cu înelesul „de ce cote-ci",

„reculer, se retirer" (Tiktin) ind- ;
sau „de ce c6te-lâ").
rpiturâ (M. Costin, I, 611) ,.refou-
lement" îndrtnic, mold. înd- 856. fTutinderea {tutindenea, tutinde-
adv. „en qq lieu que
||

rele, tufindinile],
rpnic.-fîndrâptnic (Tiktin) ^obstine,
entete, retif" (pentru îneles, cf. Den- ce soit, partouf <T0T-iNDE + suf. adv.
-re (cf. aiurea) pretutinderi{a), pre--
susianu, Hist. 1. roum. I, 299), bot. în- \\

ti\tindeni{a), -^pHutinde (lorga. Studii,

drtnic „clematis integri folia"; în-
VII I, 111), petutinderea, petutindenea^
drtnicie, jîndrap(t)nicie (Cantemir,
„obstination, entetement" pretufindenilea, f pretiitindilea (Cat.
Ist. ier. 9,52) ;

-|- îndrpniciune (Varlaam, Caz. I,

calv. 37), trans. petundereie (Viciu»
287*\ t indrpnicinne (Cantemir, Ist. Glos. 66) „partout".
ier. 24L0 rSction faite par entetement,
mechancete"; îndrtnici ^rendre ÎNDEMÎN, ÎNDEMÎNATEC, v. mîn.
qqn obstine"*, a se îndrtnici „s'obs-
tiner, s'enteter". ÎNDEMNA, V. mina.

ÎNDAT, V. da. ÎNDEPLINI, V. plin.

?!f)f3. Cfirdrea-I)er)<«'isian u, Dicionar eiimolog ie.

 îndoi — 130 INGÎNA

ÎNDOI, V. doi. ÎNFA, ÎNFUR, v. fae.

ÎNDUPLECA, V. dupleca. ÎNFIGE, V. h'idzeare.

ÎNFRUNTA, V. frunte.
857. ÎNDURA {a „avoir pi-
se), vb.
tie; se laisser vaincre, ceder, con- ÎNFULECA, V. foaie.
sentir" —
t„etre insensible, impi-
toyable, s'endurcir" (Tiktin). 859. ÎNGER, sb.m. „ange".
Lat. ÎNDURARE „durcir"; înelesul Lat. ANGELUS,-UM.
vechi romînesc se explic din cel Alb. en^zl; rtr. aungel; it. angelo;
latin formei refl. se indurare
al sard angelu; fr. ange; prov. cat. sp.
, s'endurcir" (îneles care apare de angel; port. anjo.
altfel în Vulgata i la forma intran- l3er. dim. îngera; înger el, bot.
:

sitiv); pentru a explica înelesul de îngerea „selinum carvifolia" înge-

astzi trebue s
plecm dela expre- resc „angelique"; îngerete „angeli-
|1

siuni în care verbul acesta era urmat quement".

de alt verb însoit de negaiune (comp.
frasa din Biblie: adhuc ergo tu induras ÎNGHEA, v. ghia.
ne dimittas illos? Exod. IX, 17, ap.
Ronsch, Semas. Beitr. III, 49, care 860. ÎNGHII, vb. „avaler, englou-
poate fi redat în romînete prin: megl. (a)ngl'itari; ar. ngl'iîre,
cum te înduri înc nu-i lai s s tir" II

angVitari (Dalametra).
plece?); din înelesul de „a-1 lsa Lat. iNGLUTTmE,Isidor IV, 9, 9; CGL.
inima sfac ru
sau bine cuiva" s'a III, 605; în m.egl. ar. prin schimbare
desvoltat acela de „a consimi, a avea de conjugaiune.
mil de cineva" din expresiunile afir-
m
mative de azi:
îndur de el.
m
îndur s-l ajut,
Friul. inglott; it. inghiottire; fr. en-
gloutir; prov. englotir; cat. vsp. en-
glutir.
Alb. nduris; rtr.indrer; ii. indu- Der.: înghiitoare „gosier, larynx"
rare; fr.endurer; prov. cat. sp. port. (comp. vit. inghiottitoio „gorgozzulo") ;

endurar. înhgiitur „gorgee".

Der.: îndurare „action d'avoir pi-
tie; compassion, misericorde"; '\ în- 861. ÎNGÎNA,vb.,balbutier,begayer,
durat, îndurtor „compatissant, mi- murmurer; contrefaire la voix. Ies
sericordieux"; fîndurâtur (Coresi, gestes de qqn, singer, se moquer
Caz. 1580, 401), f îndurtate ((Tipariu, de qqn" ar. angînare „appeler Ies
||
Princ. 216), f îndur aminte (Dosoftei, chiens".
Ps. vers. 253) „compassion, miseri- Lat. iN-GANNARE ; atestate numai
corde". gannat, gannator,ingannatura,
CGL. II, 32, 576, 582, 591, i gannîre
858. INEL, sb. n. „anneau, bague" — „grogner ou gemir comme un chien
Îrel (Cod. Vor.) || ir. arel; megl. qui flatte, gazouiller, murmurer, ge-
ninel; ar. net. indre, se plaindre") [Densusianu,Hist.
Lat. ANELLUS,-UM, CU trcccrca nor- 1. roum. I, 191]. In ce privete fone-
mal a lui î aton, resultat din a -{-n, tismul, de observat c
forma normal
la i cînd în silaba urmtoare se g- t/z^a/2<inganno s'a pstrat în ar.,
sia un e. pe cînd dr. îngîn a fost refcut dup
Rtr. ane; it. anello; sard aneddu; tngîna<îngna. înelesul primitiv al
fr. anneau; prov. cat. anell; sp. anillo; acestor forme a fost „murmurer, gro-
port. elo. gner, gemir", din acesta s'a desvoltat
Der. dim. inelu; inelu (Lex. Bud.;
: acela de „ricaner, imiter la voix de
it. anelluzzo)\\ inelar „doigt annu- qqn, singer, se moquer", înelesuri
laire" (vfr. (doigt) anelier; prov. ane- care sînt atestate toate în mai multe
lier\ zool. „gastropacha neustria" (Ma- glose (cf Densusianu, 1. c.) i reapar,
rian, Insect. 284) twe^a^ „annele" (it.
1|
în afar de romîn, i în alte limbi
anellato cat. anellat).
; romanice (cf mai jos).
 INGINxY 131 — INS

Rtr. ingianner; it. ingannare\ vfr. influena derivatului inimos; forma

enjanner., prov. enganar; cat. enga- dialectal irmâ se explic din *inm
nyar sp.enganar port. enganar, toate
; ;
cu sincopa lui i i trecerea lui -nm-
cu înelesul de „tromper, seduire", la -rm- (cf. Mormtnt); pentru îne-
desvoltat din acela de „imiter le cri lesul al doilea, comp. fr. coeur, cum
d'un animal, pour i'attirer"; în acest i bulg. cp'L;];u;e ,.coeur, ventre".
sens cuvîntul a fost întrebuinat de vî- Rtr. orma; it. anima (mii. nap.
nâtori pentru a atrage animalele, cum arma); fr. âme, vfr. arme; prov. cat.
arat i termenul de pescrie nprov. alma, arma; sp. port. alma.
s'engaiignâ Ies ouîes
.,se prendre par Der.: dim. inimioar., ar. inioar;
dans d'un filet, en pari.
Ies mailles inimu; inimuc; bn. inimuc
du poisson"; pentru semnificaiunile ,.broche de fer qui traverse l'epoulin
romîneti, comp. prov. engaunhar, de la navette, fuserole" ar. inimarcu|1

nprov. desgangnâ, regaiign „contre- (Dalametra) „courageux, intrepide".

faire l'air du visage, singer, tourner
867. Inimos, adj. „qui a du coeur,
en derision, imiter qqn par mo-
qui prend tout a coeur, vif, coura-
querie" vsp. astur. reganar „montrer
;
geux* II ar. inimos „courageux, intre-
Ies dents, ricaner''<*iN-,*Dis-,*RE-GAN-
pide" || <ANiMo^us,-A,-UM, devenit *tne-
NEARE vegl. ganer\ it; gannire\ sp.
II

gafiir; port. ^a«ir < gannîre.

mos i inemos, inimos prin trecerea
lui î aton la i cînd în silaba urm-
Der.: îngîntor (Marian, Vrji 190)
toare se gsia e(cf. inel) it. animoso\\
„qui balbutie, etc." (nprov. engana- \\

inimo.ie {Polizix; Ispirescu, Pov. unch.

douiro) t îngtnâciune (Dosoftei, V.
II
161) „zele" ar. inimusiri „encoura-
Sf. Noemvr. 4) „action de contrefaire II

ger".
la voix de qqn; moquerie, grimace"
(comp. gannitio). ÎNJUNGHIA, V. junghi.
îngîntur, sb. f. „action de con-
862.
863. ÎNJURA, vb. „injurier, insulter,
trefaire la voix de qqn" < inganna-
dire de gros mots" megl. anjurari;
TURA,-AM, CGL. II, 576, 582, 591 (comp. ||

ar. nglurare.
nprov. engaiignadaro).
Lat. ÎNJURIARE.
Der.: înjurtor „injurieux, insul-
ÎNGÎMFA, V. gîmfa.
tant" înjurtur., ar. ngîurîtur „În-
;

jure, insulte, gros mot".

863. ÎNGUST, adj. „etroit^^ || ir. gust\
ar. ngustu.
ÎNNECA, V. neca.
Lat. ANGUSTUS,-A,-UM.
Alb. ngush; cat. angost; sp. port.
ÎNNOTA, V. nuta.
angosto.
L)er.: dim. îngusHcel îngustime
„etroitesse" (alb. ngiistim) ar. angus-
869. ÎNS, ÎNS, pron. pers. „ii (lui),
elle", pstrat azi, articulat insul, îns,
iea (Dalametra) ,etroitesse; denie". numai în legtur
sintactic cu prep.
vb. „retrecir, resser-
864. îngusta, printr\ pe cînd în vechia
într', dintr',
rer" \\siT.ngastare ||<angustare alb. ||
romîneasc era des întrebuinat i a-
ngusion; cat. angostar; comp. sp. ens- prea în legtur cu prep. cu sub
angostar. forma cunînsul, cununsul, cunusul
— ,lui-meme, elle-meme"|| ir. ns,
-f*

865. ÎNIEPTA, vb. „lancer''. ns; megl. qns^ gns; ar. nîs, ns,
Lat. iNJECTARE. ns.
Nprov. enjitâ. Lat. iPSUs,-A,-UM (=clas. ipsE,-A,-UM;
Ci. Aiepta. Densusianu, Hist. 1. roum. I, 144);
intercalarea lui -n- se explic prin
866. INIM, sb. f. „coeur; estomac, propagarea lui -n- din legturi sin-
ventre** — -j- înemâ^ inemâ \\ ir. îirim^; tactice în care ipse era precedat
megl. ar. mim. de cuvinte care cuprindeau un -n-:
Lat. ANiBiA,-AM; forma normal mai in ipso;*cunipso>*m su., *cun
veche tnem a devenit inim sub su > *în nsu, * cun nsu (comp.
 INS - 132
formele de mai sus cunînsul, etc);
forma ar. nsu a resultat din despr-
irea construciunii cvnsii în cu
nsu. Cît despre alte forme romanice
în care apare n (sard câmp. insoru,
\sass. nensiun<ne ipse unus), e!e
se explic probabil în acelai chip,
fr ca s
fie nevoie de a recurge
în acest cas la explicaiunea lui As-
coli, Arch. glott. III, 445.
Rtr. svess, scessa; it. esso, essa;
sard. (ijsu, (ijsa; vfr. es.esse; prov.
eis, eisa\ sp. ese^ esa\ vport. eiso, eisa;
parte din aceste forme sînt resultate
din issE, care apare alturi de ipse.
Der.: însumi, însmi: însui, însi;
însui, însi; înine, însene; îniv,
însev; înii, însei ,.moi-meme, toi-
meme, lui-meme", etc; din însui
s'a derivat a-i însui „s'approprier,
s'arroger", însuire ,.action de s'ap-
proprier, etc; qualite"; ins vper-
sonne, individu" (mai întrebuinat pi.
ini) îns ,,mais, cependant, toute-
fois" (pentru trecerea dela funciunea
de pronume la cea de conjuncie,
comp. germ. allein cf. Meyer-Lubke,
: aceast form se ascunde în glosa
Rom. Gramm. III, § 551) dînsul, dînsa
„ii (lui),elle", jdins, {orma resultat
normal din de-\-îns> dens, pe cînd
dinsul a fost refcut mai tîrziu dup
insul; dins; ar. dis
ir. it. desso
\\
fdînsui (Gaster, I, 171) „lui-meme"
-- adins pe lîng pron. pers. „(moi)-
meme, (toi)-meme", desvoltat din
construciunea veche de dativ cu
prep. a: a dins lui; din forma a-
ceasta pronominal a resultat în adins,
din adins, cu dc-adinsul, -fcu de-
adins, jin de-adins „expres, a des-
sein, expressement", CM tot dinadinsul
„â tout prix, tout de bon".
ÎNELA, V. ea.
ÎNSPÂIMÎNTA, V. spimînta.
870. ÎNSURA', vb. «maricr" (un gar-
<^on)|| ir. nsnrâ „marier (un garc^on ou
une îl! megl. (ajnsurari; ar, nsu-
le);
rare ^marier (un garon ou une fille").
Lat. *iNuxouARE, atestat uxoratus.
Abruzz.w^^Mrar.Campobasso nzurâ,
Cerignola A?-eoMre, nap. Arpino mur,
Bari nz^r, Brindisi inzur, tarent.
nzurare, Otranto nsur.
Der.: însurel „jeune mrie"; însu-
— IN'ELEGE
rtoare, însurtur (Polizii: Marian.
Xunta 6) i însurciune (Tiktin Gas-
;
ter; lorga. Studii, VI, 254; Doc. Calli-
machi II, III) „mariage" de5SM/*« j|
„demarier' megl. prinsurari „rema-
rier".
871. ÎNSURA-, vb. ,.remonter des
bottes" (Tiktin).
Lat. *iN"SOLARE< SOLA (pi. lul SOLUM
care în lat. vulg. primise înelesul
de „semelle", cum arata numeroase
forme romanice).
Rtr. insuler; sard insolare.
Q12.mkMlf<{întrta), vb. „exciter:
irriter,mettre en colere" —-'r întrit
(An. Car.), f^'^^^^'^ (Ps. Sch. IX, 25:
XXXIV, 1b; XLIII, 14; LXVII, 40.
58, etc).
Lat. * iKTEERÎTARE, a crui existen
în latina vulgar poate fi admis
alturi de ir ri ta re, proritare, cu
înelesul de .,provoquer;, exciter, ren-
dre furieux" pe care-1 gsim în i
celelalte forme romanice; probabil
lacessunt „interitant", CGL. IV.
105; ca formaiune, comp. interaes-
tuare, interturbare). Etimo-
logia interrîtare<terrîtare „ef-
fraver" (Schuchardt, Zs. rom. Ph.
XXIII, 419; XXIV, 418; Meyer-Liibke,
Einf. 102) nu poate fi admis din causa
înelesului prea deprtat, precum i
din causa presenei lui -î-, forma rom.
etc. presupunînd L
D\ssentisefidrid(Rom.. Forsch. XI,
538); nap. nderret; vfr. entarier, ta-
rier, lor. /ene;nprov. tarrid (acestea
trei din urm
cu suprimarea primei
silabe, cuvîntul fiind considerat com-
pus cu en-).
Der.: î nt rît tor y^qui excite, etc":
întrîiiuriCsiniQmiT., Div. 215; An.
Car.; Lex. Bud.) „action d'exciter.
etc".
873. ÎNELEGE, vb. „comprcndre":
a se '^ „s'entendre" —
-{-„approndre
une nouvelle, etc, etre averti" — vr.
bn. pf. îneles \\ ir. neleze megl. ;
anil^ziri; ar. nileadzire.
Lat. LVTELLiGERE -lexI,-lectum; pen-
tru a explica fonetismul formei ro-
mîneti, in special trecerea lui -t-
la -/-. trebue s
plecm dela forma
 ÎNELEGE — 133 ÎNTRE^

accentuat la ind. pre. pers.
pe antepenultim: întellîgo.
Alb. digon „hore,
incler.
1 sg. Rtr. entrer\ it. sard intrare; fr.
entrer; prov. cat. sp. port. entrar.
gehorche"; rtr. Der.: intrare „action d'entrer", en-
intrat, ar. intrat „entree" fm-
tree-* ; ;

Der.: înelegere de com-

,action trtor (lorga, Studii, IV, 48) „qui
prendre. de .s'entendre, comprehen- entre, etc."
sion, entente, accord; f significa-
tion" (Tiktin); înelegtor „qui com- 878. ÎNTRE ^ prep. „entre, parmi"
prend; raisonnable, judicieux''; -fînfe- — vr. dial. într }\\v. ntre; megl.
leqâtur (Coresi, Caz. 1564, 377, 495; antru; ar. ntr.
1580, 72, 103, 380) ..entendement, com- Lat. inter; pentru fonetism, cf.
prehension**, •\înelestiir „entende- în; forma megl. e resultatâ din con-
ment" (Gaster; An. Car.): ^sens, sig- fusiunea cu antru.
nification''(Paliia, Gen. XL,\2, 18); Alb. ndzr; sard intre; fr. prov. cat.
îneles „sens, signification; fcompre- sp. port. entre.
hension" (Tiktin); pe îneles „d'une 879. Dintre, prep. „de, d'entre"<DE-
maniere intelligible, clairemenf*. iNTER (cf Densusianu, Hist. 1. roum.
874. înelept, adj. „sage, prudent^ I, 172).
<iNTELLECTUS,-A,-UM, influenat în fo-
880. Printre, prep. „parmi, â travers"
netism de înelege înelepesc (Can-
ir. printre; ar. printr j|<per inter.
temir, Ist. ier. 159) „sage"; înelep- II

iete „sagement, raisonnablement",!

881. ÎNTRE 2 (vr. dial.), prep. „de-
Mnelepie (Tiktin) „sagesse, pruden- .

vant" (G'r. n. I, 9) || ir. ntru; megl.

ce" înelepi „rendresage, assagir".
îl
antra; ar. ntr.
875. înelepciane, sb. f. „sagesse, pru- Lat. ante, devenit înte i pe urm
dence" < întellectio,-onem. între, prin confundarea amînduror
preposiiunilor (confusiunea aceasta
ÎNTÎI, V. între-. s'a produs i
în vport. antre; cf. Rev.
lusitana, VIII, 69, 97).
876. ÎNÎNA (întina), vb. „placer une Vit. anti; sp. antes; port. ante.
€hose de telle maniere qu'elle tienne 082. Ainte, adv. „avânt, devant,
f
â peine, qu'elle chancelle, qu'elle auparavant-* < ABANTE (cf Densusianu,
tremble; spec. couper un arbre etle Hist. 1. roum. I, 172; Thes.); tre-
iaisser legerement attache au tronc" || cerea Caînte> ainte) se ex-
lui î la i
ar. nînare „etre legerement atteint plic prin posiiunea aton pe care
d'une maladie". o avea în fras în unele cauri (cf.
Lat. ÎN-TENUARE [Dcususianu]. Inel) aoaant; it. aoanti; fr. avânt;
rtr.
Der.: înînat „provocant, agressif, prov. avânt vr. Munii Suc. bucov.
cat.
reveche" ain (Barcianu; Hasdeu,
\\
trans.m«m<« (Marian, Dese. 30; Nunta
2087; comp. vfr. atenoir <tenve<TK^- 846;WgJb.IV,329;Viciu,Glos.58; Vo-
uis) împr.: rut. imiumaTin .,usserst
II ronca, Dat. Cred. 1025; ez. I, 167),
scharf, bissig". amainte (Frîncu-Candrea, Munii a-
pus. 97), ir. mance < mai ainte „au-
ÎNTINDE, V. tinde. paravant, autrefois, plutot" megl. ||

mgnca „auparavant, autrefois".

ÎNTINGE, V. tinge. 883. înainte, adv. „avânt, devant, au-
paravant" |l ir. nrenfe; megl. nainti;
ÎNTOARCE, V. toarce. ar. wam/e II
<
ABANTE (comp. in- ÎN
ante, Densusianu, Hist 1. roum. 1, 172)
ÎNTORTOCHIA, v. toarce. it. inaoanti; vfr. enavant; comp. it.
j!

innanii; sard innantis; prov. cat. en-

Sn. INTRA (într), vb. ..cntrer, ren- ant; sp. enantes) înainta „celui qui \\

trer, penetrer" |J ir. intr; megl. an- va devant" înainta „avancer" (comp.
trari; ar. ntrare. I
prov. enaoantir, enantar) dinainte, ||

Lat. INTRARE. I
ir. dirente, ar. dinainte „devant"; din-
 INTRE-
ainfi, pl. „devant d'un habit" (comp.
prov. cat, denani; sp. denantes).
884. Adinte (Oani), adiniea (Sala-
giu; Gutinul n-rul 7), adv. „derniere-
ment, depuis peu"<AD-DE-ANTE.
885. întîi, „premier" ||ar ntînu
adj.
II
< *antaneus,-a,-um; cf. Densusianu,
Rom. XXX, 1 I3| in^i% adv. „d'abord";
\întii, (Ureche, Letop. I, 129)
sb.
„commencement" întiiai {dat) „la j]
premiere fois" întîietate
H
ÎNTREBA, V. ruga.
886. ÎNTREG, adj. „entier, complet,
intact' II ir. ântreg; megl, antreg ;
ar. ntreg.
Lat. iNTEGER,-GRA,-GRUM, CU meta-
tesa timpurie a lui r, cum arat i
alte forme romanice nealterarea
lui T în dinaintea lui e.
Vegl. intrik; rtr. inter (Erto in-
iriak) ;RoYigno intrego; it. infero (ven.
infrego, lomb. întreg, piem. antreg,
emil. intrego, gen. entrego); sard log.
intreu; fr. prov. entier; cat, enter-, sp.
entero (vsp. entrego); port. enteiro.
Der.: dhn.întregu; întregule\\(pe)
de-a 'ntregul, pe de' ntreg, -^ pe 'ntreg
(Tiktin) „tout entier entierement" în- ;
tregime, j intregtate (Cipariu, Princ.
217), fintregciune (ibid. 221), f între-
giune (Cantemir, Ist. ier. 225; Hron.)
„plenitude* fîntregciune, f întregie
ii
(Tiktin) „pârtie entiere, pârtie saine"li
întregi „completer, fmir, achever*.
ÎNTREMA, V. tram.
887. ÎNTRU, prep. „en, dans"
•f „pour, afm que" || ir. ntru; megl.
antru: ar. t{r)u ,,en, dans", tr i t(r)i
„pour, afm que".
Lat. ÎNTRO, devenit prep. (cf. Mu-
lom. Chir. II, 16).
It. prov. cat. vsp. entro.
888. Dintru, prep. „de"
„pour, â cause de"; ar. dit(r)u, dit
„de", ditr „pour, â cause de" ||<de-
ÎNTRO (cf Densusianu, Hist. 1. roum,
I, 172) it. dentro; prov. cat. dintre;
II
sp. port. deniro.
889. yPrintru, prep. „par" || ir. pin-
tru; ar. pitru, prit, /?î^||<rERiNTRO.
890. Pentru, prep.
134 INTUNEREC
de"— bn. prni(ru, prcntru, dintru,
pîntru, j prentru, jprintru<PEB. sau
PRO INTRO.
891. Luntru, adv. f „dedans",ysb. n.
„interieur"*; azi întrebuinat în leg^
tur cu prep. în, din < îllac întro,
devenit *lîntru {Iîntru,Lex. Mard.);
alturi de aceast form a existat f/?*
untru (înontru), resultat din vsl. k-x-
HiRTpw; sub influena acestuia, lînira
a devenit luntru; de alt parte, din
„priorite".
înuntru-\- luntru a resultat înuntru,
ir. nuntru, megl. annuntru, ar. nun-
^rw II
it. laentro; prov. laintre.
892. ÎNTUNECA, vb. „rendresombre,
assombrir" —
j untureca (Ps. Sch.
LXVIII, 24); untunecat (Coresi, Prax.
Ep. Iuda, I, 13) II megl, antunicari; ar.
i ntunicare.
Lat. iN-TUNicARE „vetir d'une tuni-
que" [Byhan, Wgjb. III, 25]; înele-
sul romînesc se explic din acela de
„couvrir (avec une tunique") care
luat în accepiune mai larg
s'a putut
aplica vorbindu-se de întunecarea,
înnorarea cerului. Evoluiunea a-
ceasta semantic apare i în sic.
ammantarisi „sopracaricarsi di vesti,
j|
annebiarsi, annuvolarsi", appan- it.
nare „mit einem Tuch (panno) be-
decken, triibe machen (die Augen),
verdunkeln (den Geist"), precum i
în bulg. oC.iaqaiiB „habiller, vetir,
revetir, couvrir", oCiaKL „nuage",
sîrb. oblaciti se „s'habiller, se couvrir
de nuages", oblak „nuage", oblaka
„habit"; comp. i nproY.barbachino,
taragnino „toile d'araignee, nuage le-
— ger, brouillard".
Vit. intonicare, intonacare.it.
Der.: întunecat, ntunicat „as-
ar.
sombri, sombre, fonce"; înfnnecior
„qui assombrit, qui obscurei t" î?i' 1|
tunecos, ar. ntunicos „sombre, ob-^
scur" întunecime, jîntvnccciune
II
megl. dintru (Dosoftei,Ps.vers. 225; Cipariu, Princ.
||
221) ,obscurite, tenebres".
839. ÎNTUNEREC, sb. n. „obscurite,
i€r\ehTes''—'\uniunpr€c\\meg\.aniun^-
ric; ar. /2/a/?ea/7c||<TENEBRicus -\-în-
din vb. întunereca a crui inlluen se
, vede i în fonetism comp. prov. en- ||
\
tenerc yîntunerecintp „obscurite, te-
\\
„pour, A cause '
nebres" (Ivircanul, Didahii 17: Po-
 INTUNEREG
lizu; Zanne, Prov. IX, \51) \\-fintii-
nerecos (Polizu) „sombre, obscur".
894. întunereca (vr. trans.), vb.,ren-
dre sombre, assombrir" (Ps. Sch. CIV,
28 Coresi Ps. LXVIII, 24 Tetra v. Mat.
: , :
XVI, 3; Reteganul, Pov. ard. II, 15);
•funturereca (Ps. Sch. LXVIII, 24) ||
megl. antiiniricari ; ar. nfuniricare,
«<«ri(?a/'e||<iNTENEBRicARE; normal ar
fi trebuit sâ avem *tntinereca, dar -ii-
pentru -i- se explic prin influena Iui
întuneca, amîndouâ formele avînd
acelai îneles H sard log. interi ^inare.
895. ÎNVA, vb. „habituer, enseig-
ner, apprendre, s'instruire" t„ordo-
ner, commander" || ir. ânnieâ; megl.
anDifari; ar. nciare.
Lat. iN-vÎTiARE „gater, corrompre";
la început cuvîntul a fost întrebuinat
cu înelesul de „faire qqn prendre
de-mauvaises habitudes", mai tîrziu
nuana pejorativ a disprut i sem-
nificaiunea a evoluat spre noiunea
general de „habituer qqn â> appren-
dre qqch. â qqn".
Alb. mtsqj'i „lehre, rate, tadle, ler-
ne" vlt. invezzave^ nap ammezzare^
;
cal. mbizzare, sic. (a)mniizari\ sard
log. imbizzare; vfr. envoisier; prov.
cat. sp. vport. envezar it. avvezzare;
\\
prov. acezar; cat. avesar; sp. port.
avezar<AD-YiviARE vegl. isur; Valle
\\
vezâ, Fasana, Pola ves; prov. vsp.
port. vezar <viTiAJiT..
Der.: învat, ar. nviat
savant", dim. învcel
„eleve, dis-
ciple"; învtor, învâtoai'e „maître,
maîtresse d'ecole"; învtur,
megl.
anvitur, ar. nviîtur „action d'en-
seigner, etc, enseignement; instruc-
tion, erudition; lepon, conseil; fordre,
commandement, mission" Tiktin) (vfr.
envoiseiire: prov. envezadura; comp.
it. avvezatura: sp. avezadura nprov.
vesiaduro); înv, ar. nve „habitude,
lepon" învniînt „enseignement
II
leton" (dup fr. enseignement) ne-
înccel ((îorcea, Bal. 54) ,inexpe-
rimente** desva, ||
ir. resme
înlocuirea lui des- cu ca i în
res-,
alte cauri), ar. disviare „deshabituer,
desapprendre" (vit. disvezzare, mant.
dasvesar; prov. desvezar; cat. des-
vesar; vsp. desvezar; comp. it. disav-
cezzare; nprov. desaves; vsp. port.
— 135 - IE
desaveza?'); desv, ar. disve „le fait
de deshabituer, de desapprendre"
(vit. disvezzo; comp. port. desavezo).
896. \HyET\(învete\ vb.
vr. bucov.
Maramure „vetir" (Tiktin; Ps. Sch.,
Coresi, Ps. XXXIV, 13, 26; LXX, 13;
XCII, 1; CVIII, 29; CXXXI, 9, 16,13;
Dosoftei, Ps. vers 208, 216, 320, etc;
V. Sf. 25 Noemvr.; Marian, Srb. 1, 20;
iplea, P. pop. 111) \\ir.nmeti;meg\.
anv^tiri; ar. nveatire, nviteare.
Lat. învestire; trecerea dela conj.
a IV-a la a IlI-a e datorit analogiei
pers. a 2-a i a 3-a sg. ind. pre.
învesti, învete, care presentau ase-
— mnare cu forme ca creti, crete;
dup acestea s'a refcut i pers. I-îi
sg. a ind. pr. învsc i perf. part.
învscui, învscut.
Friul. invisti; sic. mmestiri alb. ves;
rtr. vestir; it. vestire; fr. vetir; prov.
cat. sp. port. Pe5^t> < VESTÎRE.
Der.: ar. nvescu (Dalametra) „bure".
897. fDezveti (dezvete), vb. „des-
|| ar. disveatire, dis-
habiller' (Tiktin)
viteare\\ <Dis-VESTÎRE a\b.zves; fr.
ij
devetir; prov. port. desvestir.
ÎNVINGE, v. vince.
898. ÎNVITA (vr.) „pousser â, inciter,
engager a" (Tiktin; Coresi, Caz. 1564,
398 ; Dosoftei, Ps. vers. 47. 1 1 5, 243, 318;
V. Sf. 17, 20 Martie, 6 Apr., 26 Oct ,
9 Noemvr. etc; An. Car.; Lex. Bud.);
„instruit, mold. înjita (ez. III, 17).
Lat. INVITARE.
AXh.fton; rtr. envider „reizen, (an)-
ziinden" it. invitare sard câmp. im-
; ;
bidai; vfr. envier; prov. cat. sp. port.
envidar.
Der.: fînvittur (Lex. Bud.) „ac-
"
tion de pousser â, etc
; ÎNVOLT, V. holba.
; 899. ITE, sb.f. pi. ,fils de la trame,
\\
trame" f|
megl.ar. l'i.
Lat LicL^, pi. lui lîcium.
(prin It. liccia; fr. lice; prov. lissa sprsl.
|1
lizz; it. liccio; sard log. littos;
tec, friul.
sp. /t.2'05< LÎCIUM.
Der.: Bihor iar (Rev. cr.-lit. I\",
144; Conv. lit. XX, 1012) „lisseron,
tringle de bois qui supporte Ies lis-
ses"; iari „pantalon tres etroit de
 IE 136 — I(U)0

laine blanche que portent Ies pay- Der.: ar. îuva „quelque part" ar. ||

sans"; dim. irai. îuido, iuii „ou que ce soit, partout" !'

megl. îovtr „ou, de quel cote".

900. I(U)0 (vr.), adv. „oîi" —
trans.
901 Arco (ar.), adv. „l'*<ALicuBî
îu() (Wgjb. VI, 77; XII, 107; Dau!,
[Candreajifriul. algd „qualche luogo"
Colinde 22) || ir. îuve; ar. îu. ;

comp. port. algures tir. invalgâ.

Lat. uBî, cu trecerea lui -î la i>E
;

în posiiune aton în fras; normal 902. adv. „ou, de quel cote"

încotro,
ar fi trebuit s avem uo{<*uu<uue)\ — dial. Inctro^ tnctru; finctruo
prepunerea lui i este datorit ori leg- II
ir. âwco^ro II <iN-C0NTRA-UBî (comp.
turii sintactice de-^*uo>^dîuo (comp. incontra Mulom. Chir. I, 26; II,
ar. dîu) i
desprit în d'îuo, ori vechii 24), devenit *tnctru (cf. c(re\ in-
legturi sintactice hic ubi (comp. ctro i, prin asimilarea lui cu o,
sard log. igue). încotro ori încotro ,de quelque cote
li

It. ove; sard log. ue; fr. ou; prov. que* încotrova „quelque part" din-
II |1

vsp. o comp, rtr. inua; sard log. inue

II
cotro „d'ou, de quel cote".
<m UBÎ.
 J.

903. JNEAPÂN, sb. m. „pin nain, sp. jugar; port. jogar ar. giicare
—
j

pin alpestre; genevrier" Bacu Jeu, jouet" juctor, ar. juctor

;

jraptn (Wgjb. IX, 168); trans. ^wea- ^joueur, danseur" jucrie, vr. trans.
\\

pan^ neap; bn. jn^pn, jreapine,
£ireapn, zireape, jârap\\meg\. nu-
mai în toponimie Giunfpmi; ar. gîu-
neapine.
Lat. JUNÎPERUS,-UM, devenit yneapr
i pe urm jneapân, prin asimiiaiune
sau prin influena altor nume de arbori,
ca mesteacn, frasin (frasân): forma
bn. jncâree (Prav. Mat. col. Buj.
285; Molnar, Sprachl. 69; Lex. Bud.;
ichindeal, Fab. 64; Reteganul, Pov.
pop. 38; Tiktin), ^ucîreal' (iJ>ala-
metra) „jouet" {xh. joerie)\ jucrea,
jacric „jouet" (comp. it. gioche-
rello jucu, adj. sb. „qui aime la
danse, danseur, yjoueur" (Tiktin) j

hn.zireapn e resultatâ prin disimi- împr.: ung. zsukâ,l i zsukâta {^zln-

larea primului n din jineapn. n^^ei).
Rtr. ginaiver', it. ginepro\ sard log.
nibaru vfr. geneivre^ fr. genieore\
; 906. JOî, sb. f. „jeudi" II
megl. joi;
prov. genebre\ cat, ginebre; sp. ene- ar. goî.
6ro <JiNiPERUS, ApD. Probi 197 (cf. Lat. jovis (scil. dies).
Arch. lat. Lex.) XI, 328; CGL. III, 351. Piem. ^6ces,?>\c.jovi;sQ.r gal.'^obi;
Impr. rut. Mceiiennn, acenennp, ^ena-
: prov. jous; sp. jueoes înalte regiuni
TiiH, «epcH(HinO „Zwerg.-Alpenwach- romanice apare compus cu dies: it.

holderholz, Zwergkiefer, mit Krumm- gionedl; jeudi; prov. cat. dijous.

fr.
holzkiefer bewachsene Stelle in den Der.: joian, joiana, megl. joic
Gebirgen". „nom de bosuf ou de vache (nes le
jeudi") Joia mare, Joimari, Joi fuarele
904. JOC, sb. n. „jeu, danse'|| ir. zoc\ ..jeudi saint"; joimri, joimric
megl. joc; ar. (a)^oc. (Marian, Sârb. II, 267) „epouvantail,
Lat. jocus,-um; înelesul de ^danse" croque-mitaine", zoo], (Ma- joimri
e datorit influenei slave (comp. sîrb. rian, Ornit. 1,208) „strix bubo".
bulg. igra danse").
,,jeu,
Rtr. go\ giuoco; sard ^ogu; fr.
it. 907. JOS, adv. „en bas" ||
ir. zos;
Jeu; prov. Joc; cat. jog; sp. Juego; megl. jos; ar. (Jos.
port. jogo. Lat. DEOSUM (= clas. deorsum).
Der.: dim. joc{u)or; jocu (Doine, Rtr. gid; giuso; sard log. gosso;
it.

198; Vasiliu, Cînt. 24; it. giocuccio);
jocule.
Impr.: ung. zsuka (Szinnyei).
905. Juca, vb. „jouer, danser'j ir.
zucâ; megl. jucari; ar. (a)^acare <
*jocare(= clas. jocari „plaisanter, Da-
diner") rtr. giover; it. giocare; sard
^ogare; fr. jouer; prov. jogar; cat.
vfr.jus; prov. jos; vsp.yuso; port. juso
(cele mai multe din aceste forme au
ibst influenate de sursum).
Der. :yo5 „bas'; jjosior{\orgci. Stu-
dii, VII, 152)„touten bas" ybsw/c „bas,
ordinaire"; josnicie „bassesse" fyb-
sean (Tiktin; Miron Costin, I, 614;
Mag. ist. I, 361; lorga. Studii, V,
8; Cantemir, Hron.) „habitant de la
 JOS — 133 — JUG

Basse Mo!davie, de la ]:)laine'' '

i/?yosi (= clas. JUDiCATUM ,1a chose jugee,.

„abaisser, humilier''; înjosire „action jugement, opinion'-) alb. gukatz ,Ge- ,]

d'abaisser, d'humilicr, abaissement, richt"; vfr. y«^îe „jugement, senten ce"

humiliation"; înjositor „abaissant, hu- ar. pri^udicat (Dalametra) ,;juge-
I

miliant". ment de nouveau".

'juca, V. JOC.
912. Judector, sb. m. „juge" Ju- —
dectoare, sb. f. „tribunal" (Cod. Vor.)||
m. j'uge"
908. JUDE, sb. f^membre — ar. ^Mdîc/or||<JUDiCATORius,-UM, *ju-
du conseil municipal; magistrat su- DiCATORIA,-AM (= JUDÎCATORIUM „lieU
perieur, chef" f Judec. — ou l'on rend la justice") alb. guk'dar
Lat. JUDEX,-iCEM; Jude represint Judectorie „tribunal" Judectoresc }

nom. lat., pe cînd forma Judec e re- „judiciaire" Judector este „judiciai-^
\\

fcut dup pi. Judeci. rement".

Alb. giik'; rtr. gudisch; it. giudice;
913. JUG, sb. n. „joug; piece du
sard zuige; fr.Jage; cat. Jutje; sp. Juez.
metier â tisser* || ir. ^w//; megl.y«^;
Der.:bu.coY. Judeas (Marian, Vrji
ar. gug j^joug, chaîne de montagnes,
125), j Judeceas (lorga. Studii, X,
plteau, crete".
131; Lex. Bud.) ,femme du juge"
Lat. jugum; înelesul ar. de „chaîne
vr. Judecie (Tiktin; lorga, Studii, IV,
de montagnes" e atestat i în latinfi.
73)„souverainete; jugement,tribunal";
Vegl. saiig rtr. giuf; it. giogo: sard
trans. „fonction de juge" (Bîrseanu.
;

log. ^u; {r.Joug; prov. /o; cat. Jou; sp.

Colinde 10).
yugo; port. Jugo.
909. Jude, sb. n. „district, departe- Der.: Jugan „cheval hongre, tau-
ment" —
vr. bucov. f „jugement" (A^o- reau châtre", f (ca/ --) „châtre" (lorga.
ronca. Dat. cred. v59); ca si), m. vr. Studii, IV, 27, 53); dim. Jugior (To-
Neamu, Suceava „juge, magistrat, cilescu, Mat. 390); Jug ni „châtrer";
membre du conseil municipal"(WgJb. Jugnar „châtreur* Jugrit „droit ||

IX, 230; ez. III, 22) megl. Jude || â payer pour un attelage de boeufs" I

„jugement, tribunal"; ar. ()udef „tri- ban. zugfel, zugri „pârtie du

bunal"' ||<.iUDiciLiM ^jugement,' fonc- metier a tisser" yti^ai (ez. ||
IX,
tion de juge, juges siegeants, lieu 148) „soumettre, asservir".
ou l'on rond la justice, tribunal" ;
914. înjuga, vb. „mettre au joug»
înelesul de ^.juge" e datorit poate i
atteler (en pari. des boeufs" || megl.
încrucirii cu forma vsl. c;»?.akhk
comp. vfr. fuis; port. fuizo < Jvmcimi
!

anjugari; ar. ngugare\\ < is-jvgarb

..attacher ensemble, joindre, unir" ;'sp.
II
Neamu Judcas (Wgjb. IX, 230)
enyugar comp. vit. giogare; it. ag-
„femme du juge" Judeean „depar- ;

|i
giogare înjugatei {ez. III, 60; To-
temental". \\

cilescu, Mat. 1417) „boeuf attele au

910. Judeca, vb. ,.juger" ||
ir. zudec; joug"; t/2y«^^or (Coresi, Caz. 15S1, 3' O,
megl. Judicari; gudicare\\<jVD'i-
ar. 475, 476; Biblia 1688, Exod. XXII, 9,
CARE alb. gukon; rtr. gUdger; it. giu-
!
10, 17; Marian, Srb. III, 313), jju-
dicare; fr. Juger; prov. Julgar; cat. gforîu (Tiktin) „qui peut etre attele
Jutjar; sp. Juzgar; port. Julgar y Ju- \\
au joug; boeuf de labour".
decare (Coresi, Ps. CV III, 120; Caz.
915. De(8)juga, vb. „oter lejoug, de-
1531, 13j), ar. ^udicare „jugement-*
teler (en i)arl. des boeufs") <di(s)ju-
-\desjudeca (Ps. Sch., Coresi, Ps. XLII,
GAREÎJit. disgiogare; gasc. dejugue
1) Juger, donner un arret" (vfr. desju-
(I)arrieux. Dict. gasc. 292) de{s)Jug- ||
gier) -frsjudeca (Cod. Vor.; Pravila
toare „endroit oîi l'on detele".
Mat. col. Buj. 342) „examiner, peser'';
jrâzgiudectur (Dosoftei, V. Sf. 13 916. Jugar, adj. „de joug, qui peut
Mai) „examen, meditation" ar. prigu- ||
etre attele" (lonescu, Cal. gosp. 5,
dicare (I)alametra) „juger de nou- 29; Barcianu)<JUGARius,-A,-UM :j sp.
veau". yguero; port. Jugueiro.
911. Judecat, sb. f. ..jugement, re- 917. Jugastru, sb. m. „acer campc-
flexion "
II
ar. fjudicatd jj < judîcata '"
fre"|jmcgi. ar. Jugastru ||< -'juoastkr.
 JUG
-astrum; derivarea din j u g u se ex-
plic prin împrejurarea c
din lemnul
acestui arbore se fceau juguri o for-
m paralel
dup mrturia
care,
este gr.Co-,'lor„sorted'orme"
Vitruviu, II,
lui
9, se numia astfel pentru din el c Folclor 62; I. Popovici, P. pop. 29);
se fceau juguri (cf. Hasdeu, 1904).
918. Junghia, vb. „egorger" megl.
jungVari\ ar. ^iingl'ari (Dalametra)
„avoir des points de cote".
Lat. jugulare; presena lui -n- se ex-
plic prin influena, întîmplat deja în
lat.vulg.,aluij ungo (comp.iungla,
CGL. II, 94 = jugula; ci.
Liibke, Wien. St. XXV, 101);
de aceast confusiune sînt
conjongles care probabil trebue admis
într'un vers din Pel. de Charlemagne
(cf. Forster, Zs. rom. Ph. XXIX, 16),
nprov. counjounglo, coiinjoungl,
precum i formele din Poschiave ^o«-
.g/a„striscia di cuoio da legare ai
buci ii giogo", gon^â „aggiogare',
Bormio jongola, mant. zongola.
Der.: junghietor „egorgeur; fau-
tel" (Cod. Vor.), junghietoare (Teo-
dorescu, P. pop. 40v5) „egorgement"|l
junghi, ar. gungl'ii ^^point de cote"
(comp. vegl. soglo port Jugo; nprov.
;
dzuVa, cf. Dauzat, Et. sur la Hasse
Auvergne, 143) H înjunghia „egorger;
avoir des points de cote".
919. Junghietur, sb. f. „articulation
du cou point de cote" <* jugulatura,
;
-AM (comp. jugulus „gorge. clavicu-
\es^)\\înjunghieiur „point de cote".
JUMTATE, V. miez.
JUNC, V. urm.
920. JUNE, adj. sb. m. „jeune, jeune
homme"||ir. ^m/t; megl. Juni i ar.
gone ^jeune, courageux, vaillant".
Lat. *jovENis (= clas. juvenis), prin
trecerea neexplicat a lui u la o; din
forma latin a resultat *jouene i mai
tîrziu * joiiâne>joone>jone; aceast
form s'a pstrat numai în ar., pe
cînd aiurea -o- a fost înlocuit cu
-u- sub influena derivatelor în care
-o- aton a trecut la -u-.
Rtr. giucen; it. giovine; fr.
prov. joven; cat. j'ove; sp. joven; port.
joven.
Der.:dim. Junei (Cod. Vor.; Ps.
Sch. CXVIII, 141; CLIII, 25; Coresi,
— 139 — .JUxNE
m Ps. LXVII, 28; CXLVIIL 12; Cciz.
1564, 259; An. Car.; Teodorescu, P.
pop. 55; Tocilescu, Mat. 523, 1253,
;
etc), ar. ^unel „vaillant"
(Ctan, Pov. II,
Junela ;
Novacovici,
115;
Junior (Bobb; Marian, Nat. 348;
Keteganul, Pov. ard. V, 82); Junian
||
(Bobb; lorga. Studii. XII, 202 Marian, ;
Nunta 507; Nat. 348; Sat. 126; Retega-^
nul, Pov. pop. 199; Gr. n. II, 101)
i|
ar. gonar, ^oneali (Dalametra) „vail-
lant" ar. ^MwescM (Dalametra) „d'hom-
Ij
me vaillant* ar gunoplu (Dalametra)
Meyer- ij
„jeune homme (vaillant")||yMWie,megl.
urme
Junil'â „jeunesse, jeune âge'*\\ Junime,
i vfr.
ar.^uname „jeunesse (reunie), jeunes
gens" (ar. i „vaillance, bravoure");|
ar. ^unatic „jeunesse. vaillance, bra-
voure" ar. (juneaâ ..jeunesse, bra-
,1
voure" (it. giovinezza; fr. Jeunesse;
prov. Joinesa) Juni (Lex. Bud.;
\\
Tocilescu, Mat. 1031, 1032) „passer la
jeunesse, frester celibataire" (Prav.
Mat. col. Buj. 198; vfr. prov. Joveniry
921. Junc,sb. m. „jeune boeuf,bouvil-
Ion" — JuncjSb. f. „genisse"||ir.i«/?^M;
rnegl.ywTZc; ar. ^uncu || < juvencus,-um;
JUVENCA,-AM it. giovenco, giovenca
II
[
dim. Juncu() (Gorovei, C mii, 354;.
J. Olt. 1907, n-rul 34; Când rea. Gr.
Oa.); Junculean, Juncuor (. Olt.
1907, n-rul 34; Vasiliu, Cînt. 69); megl.
Juncacl] Juncan „boeuf dedeux ans"r
dim. Juncna.
922. Juninc,sb. f. „genisse*— vr dial.
Jnnic (Zanne, IX, 85; Tocilescu, Mat.
102; AVgJb. IX, 165): vr. dial. Junice
(Gaster; lorga. Studii, VII, 71: XIV,
260; Jipescu, Opinc. 160): Junince
(Molnar, Sprachl. 83; Barcianu); trans..
Slagiu Jurinc (Frîncu-Candrea,
Munii ap. 87; Tribuna, 1890. 361),.
maram. glurinc (\\p\(t<\, P. pop. 1 10);
vr. Jum (Zanne, IX, 210; acesta
influenat de vsl. wnHua)||ir. Gurie
< *Jurice-\-CYOi\i. Junica^ < juNlx,-icEM,
în unele iorme prin propagarea lui
-n- înaintea consoanei urmtoare;
qîurinc e dis.milat din (jluninc val.
^i/// (Zs.rom. Ph.XXIV,255,308); comp.
jeune ; rtr. gianifscha; Poschiave ^onisa,
sic. fjjinizza; prov. Junega dim. |;
Juni{n)cu{ {Folizu: Barcianu :^larian,.
Nunta 146; Reteganul, Pilde 32); rju^
nincca (Lex. Bud.)
 JUNGHIA 140 JURA

JUNGHIA, V. Jug. \
pro V. sp. port. (/tVar < GYRARE încun-
\
Jura (înconjura) „entourer, environ-
JUNINCÂ, V. jane. I
ner. cerner, assieger"; încunjurtor
i
„environnant* (comp. sard log. bira-
923. JUR, sb. n. ,tour". I
dorzu); incunjurtur „action d'en-
Lat. GYRUS,-UxM „cercle, tour, rond"; tourer, detour"; înconjur „detour".
presena lui -u- se explic printr'o
pronunare particular în latin a lui 926. împrejura, vb. „entourer, faire
-y-, ca -ii-, îu (cf. Densusianu, Hist. le tour de. ." <iN-PERGYRARE (Peregr.
.

1. roum. I, 80). Silviae, ed. Geyer, 410; Mulom. Chir.

It. prov. gir; sp. port. giro.
giro ;
;
A06) \ împrejur ar e r,SiCi\on d'entourer;
Der.: megl.Jur „autour", în dr. j
circonstance*j!fmpre/ara^i ;,ceux qui
apare ca loc. prep i adv. în diferite I
entourent, voisins, assistants" (Tiktin;
combinaiuni cu prep. tn, din, pre i I Cantemir, Hron.; lorga, Doc. Callim.
prin: tnjurul „autour de..." (comp. I
ind. Studii, VI, 46; VII, 130, 131, 332;
;

in gyro, Peregr. Silviae, ed. P. ;

Marian, Nunta 371, 388, 578; Sbiera,
Geyer, 401), din Jur„. .des environs", .
'

Col. 101, 106 -fimprejurean (Biblia

li

din Jurul ,autour de...", megl. (zur) , 1688, Num. XXII, 4; lorga. Studii, V,
<iin zur^toutautour'*. megl. dinzurari !
482, 499; VI, 488; XIV, 157, 203, 295;
„entourer"; tpreywr „autour" (comp. j
tefulescu, (jorjul 315, 405) „circon-
per gyro, Peregr.Silviae 402, i for- voisin" p/;2p/'e/artme ^environ, alen-
maiunea analog alb. pzrkfark), Jur j.tour".
pre Jur (Teodorescu, P. pop. 23, 467) i

„autour*, împrejur „autour*", împreju- 927. JURA, vb. Jurer, preter ser-
I

rul „autour de ."^ijur împrejur ,tout

. . !
ment" || ir. zurd; megl. Jurari; ar.
autour"; din prejur ^...des environs," !
gurare.
din prejurul „autour de..."; prin pre- !
Lat. JURARE..
jur^ -^ pre prejur „autour" Mehedini, jj
I Rtr. gurer; it. gi urare;
sard giu-
trans. (Wgjb. YU, 86) prejuroî „bro- i rare; fr. Jurer prov. cat. sp. port.
;

<ierie faite sur le bord des chemi- I

Jurar.
ses". Der. vr. trans. yWa^ „conseiller mu-
:

nicipal" (înelesul actual a fost luat

924. Genune, sb. f. „goufifre, abîme,
tourbillon d'eau" — Oani gerune< din fr. Jure); megl. Jurat, ar. ^urat
„serment" (it. giurato; vfr. yrir(3) ar.
GyRO,-ONEM, devenit * gerune prin 1|

guratiG (Dalametra) ,,serment" vr.

trecerea lui î<y aton la e i mai ||

trans. Jurui ^promettre, faire voeu

tîrziu, prin asimilarea lui -r- cu -n-,
genune [Candrea] it. girone. |1
925. Cunjura, vb. „entourer" (Ps. Sch.
XXI, 17; XXV, 6; XXXI, 10; XLVII,
13; XLVIII, 6; LVIII, 15; LXXXVII,
18; Coresi, Ps. LXXXUII. 18; Gas-
ter; Teo'lorescu, P. pop. 620; lar-
nik-Bîrseanu, Doine
de..."; f Juruit, vr. trans. Juruinf
-promesse, voeu**' megl. prijurari; ar.
(sjprigurare „conjurer" (comp. alb.
p^r^Bron).
928. Jurtor (vr. bucov. trans.), adj.
sb. m. „qui prete serment dans une
alîaire en litige" (Marian, Sat. 113;
191 ; Sevas- I

larnik-Bîrseanu, Doine 440)<jurato-

tos, Cînt. 251; Gorovei, Cimil. 250;
Rius,-UM (atestat numai ca adj. în Cod.
< CONGYRARE (Quicherat; CGL. V,
Justin.).
334) „tourner ensemble autour de I

<}qn"; pstrarea lui -n- e datorit for- 929. Jurmînt, sb. n. „<;erment" || megl.
melor accentuate pe prima silab: ; Jurmint\\ <juramentum [| rtr. gilra-
<:6ngy ro (cf. cumpra); presena lui !
maint; it. giuramento; fr. Jurement;
îKYe datorit influenei luiyVfr comp. prov. Juramen ; cat. jurament; sp.
it. girare; sard log. bir are; vfr. gircr; port. Juramento.
 K'
930. K'IPiNARE (ar.), vb. „pince^^
Lat. *piPiNARE, din aceiai rdcin
pIp- ca i forma de mai jos k'ipurare
[Densiisianu].
Nprov. pimpinâ „pincer"; sard
câmp. pibinai „lusingare, carezzare,
compatire", alturi de care trebue
amintite i formele pibina „pigolio,
doglianza"*, pibinosu „pigolone, pigo-
lante", \og. pibinkare „infestare, pres-
sare con importimitâ, ingannare", pi-
binkosu ^seccante, nojoso", care toate
arat aceiai trecere semantic dela
ideea de ^crier'* la aceia de ^en-
nuyer"* ca i it. pigolare, pigolio^ pi-
f/olone; de amintit i formele nprov.
se pipign, se pebign „se plaindre,
pleurnicher", pebignous „pleurni-
cheur". Asupra legturii între ideea
de „crier" i aceia de ^pincer', cf
forma urmtoare.
931. K'IPURARE (ar.), vb. „pincer''.
Lat. piPULARE, glosat la Papias cu
„convitiari ploratu"* forma a fost de-
;
rivat din tema onomat. pIp- ce a-
pare în lat. vulg. *pîpa i în for-
mele verbale pîpare, pîpire „pi-
auler, glousser", pipi la re, etc. „ga-
zouiller, caqueter"". Dac urmrim
diferitele forme romanice derivate
din aceast tem constatm c toate
cuprind noiunea de „aigu"" aplicat
fie la sunete, fie la anumite lucruri;
uneori chiar aceiai form cuprinde
asociate aceste dou accepiuni ale
noiunii primitive; astfel nprov. pico
..dent de peigne ou de râteau, four-
chon, pointe"<*piPA; nprov. pioello
„scion, rejeton, pousse d'un arbre",
piveu „pivot; petite branche aigiie,
brindille, argot, picot; voix per^ante,
vagissement" < * pIpella, *piPELLUS
(-UM); friul. pipul, it. pippio „bec"
<pîPULrs, pIpulum (atestat cu îne-
lesul de „criaillerie, piaulement, va-
gissement"'); de remarcat cu deosebire
derivatele acestea dou din urm al
cror îneles de „bec" explic destul
de bine accepiunea proprie formei ar.
Tot aici de sigur, i nu ca derivate
din */?tcc-, trebue amintite prox. pitar
„bequeter, picorer**, gen. piici „bec-
care", cors. pH „prendere un po' di
cibo" care presupun un *pipiTARE (la
Ducange atestat s. ba ui are, într'o
serie de cuvinte servind a exprima
strigtul diferitelor animale") [Densu-
sianu].
932. K'IURARE (ar.) „piauler".
Lat. *piULARE, format din onomat.
pI- pe care-1 gsim redup icat în pi-
pi re „piauler", pîpiare ^pousser
des vagissements, vagir" [Candrea],
Friul. pijufa; it. pigolare (lucch.
piulare, bo\. piulr, nap. piola re); sard
log. piulare; fr. piauler, vfr. pioler;
prov. cat. piu/ar; vsp. piolare (comp.
sp. port. />far<* piare).
 933. LAS prep, „â, chez" || ir. megl. spla; megl. spilarl; ar. {a)spilare}\
ar. la. <EX-PERLAVARE [Cipariu, Priuc. 165],
Lat. iLLAC-AD (Meyer-Lubke, Rom. devenit de timpuriu *expellavare;
Gr. III, 428). forma dela indic, spl., în loc de * sp-
Abruzz. lla j|
rtr. it. fr. l\ prov. la{i)\ lau, e refcut dup inf. i dup alte
cat. lla\ port. Zâ<iLLAC. forme cu accentul pe terminaiune|;alb.
spzl'an splatei, dim. < splat „pro-
934. LA2, vb. „laver (spec. la tete), pret"; spltor „laveur,blanchisseur'*;
peigner" (pf. liii, part. lut) olt. — spltoare „ lavette", vr. trans. (Biblia,
bcln. lia (pf. Zmat, part. /ta^) || ar. Exod. XXX, 18, 28; Prav. Mat. col. Buj.
lare (pf. ^at, part. lat). 196; An. Car.; lorga, Stud. VIII, 32)
Lat. LAVARE, cu amestecul, în parte, „cuve. lavabo, lavoir; blanchisseuse" ;

al formelor dela la vere pentru pf. spltoreas ^blanchisseuse"; spl-

i part. LAvi i
lautum, devenit *lau- torie „lavoir, buanderie"; spltur,
TUM prin analogie cu participiile în ar. spilitur (Dalametra) „lavage,
-tJTUM, dup
care apoi pf. liii ; cît blanchissage" ||
splci „decolorer"
privete forma bn. olt. lîa, tre- i (influenat de sîrb. splakati, -acem
bue s admitem a fost refcut c „rincer, laver"); splcitur „lavure,
dup analogia verbelor de conj. a ringure; lavasse; chose decoloree,
Il-a (în-ea), dat fiind asemnarea cu passee de couleur" ; bot. splcioas
aceste verbe la pf. part.; i dup „senecio vernalis, s. vuigaris" mold. |j

lla s'a refcut apoi ind. pre. laî. bucov. spolocanie (Marian, Srb. II,
Alb. l'an; rtr. laver; itlavare; sard 3) nu are nimic de a face cu spla, ci
gal. la; fr. laver; prov. laoar; cat. este rus. cnojocKaHie „ Ausspiilen"*
llavar; sp. port. lavar.
Der. fliitoria (Hasdeu, Cuv. d.
: 937. LAC, sb. n. „lac, mare* || ir. lâc;
btr. II, 191) „baignoire, cuvette" ar. lac.
(comp. lavatorium; rtr. lavaduoir ;
Lat. LACUS,-UM.
it. lavatoio; port. lavadoiro); mold. Vegl. Vag; rtr. lej; it. lago\ sard log.
trans. bucov. lutoare „baignoire, lagu; vfr. lai; cat. llach; sp. povidago.
ba in" (nprov. lavadouiro). Der.: dim. lcule;lcu (lorga, Stu-
dii, XIII, 198).
935. Lturi, sb. „lavure, eau qui
f. pi,
a servi â laver qqch."||ar. lturî}\
< * LAVATURA,-AM (comp. lotura)
938. LACRIM (lcrma), sb. f. „lar-
!1
me" megl. lacrim; ar. lacrim, la-
alb. l'atirt; laoaduras; it. lava- II

tura; fr.
rtr.
laoure; prov. sp. port. la-
crm, lacrim.
Lat. LACRiMA,-AM.
vadura trans. bn. lturar (Lex. Bud.
\\ ;
Rtr. larma; it. sard lagrima; fr.
Reteganul, Pov. ard. IV, 27; Rev. cr.-
larme; prov. lagrema; cat. llagrima;
lit.lIII, 159; Viciu, Glos. 56) „vase,
sp. port. lagrima.
seau pour la lavure".
Der.: dim. lcrimioar, hot lcr-
936. Spla, vb. „laver" |1
ir. spelâ, mioare, pi. „convallaria majalis"; l-
 LACRIMA — 143 LARG

crmi (Bibicescu, P. pop. 137), bot. ora. 212).,laitage'' laptagiu „laiîier'":

..Convallaria bifolia"; (lar- lcrimu laptagioaic „laitiere" ar. Uptuiri il

nik-Bîrseanu, Doine 323; Vasiliu. Cînt. (Daîametra) „trire" |1

alpta (form
154); ^crimea (larnik-Bîrseanu, Doine recent, dup fr.) „allaiter".
^07; Hodo, P. pop. 210, 211) l- i|
944. Lptar, sb. m. „laitier" < lac-
crâmicios „triste" (Tocilescu, Mat. 67).
TARros,-UM it. latfaio; fr. laitier; prov.
ij

939. Lcrimos {lcrtnos) ..larmoy- lachier; cat. lleter sp. lechero; port. ;

ant, plein de larmes" ar. lacr- ||

leiteiro lptar \\ eas
„laitiere" lp- I!

nws, lcrinos |j < LACRiMosus,-A,-UM |;

trie „laiterie" (fr. laiterie;sp. lecheria)
rtr. Iar mus it. lagrimoso\ vfr. Iar-
\ col. ar. lîptiriu (Daîametra) „beau-
inos\ prov. lagremos: cat. llagrimos; coup de lait".
sp. lagrimoso.
945. Lptare (ar.), sb. f. „gteau fait
940. Lcrma, vb. ..verser des lar- avec du lait"<LACTARiA,-AM, din adj.
nies, pleurer" II ar. lcrware,lcr- LACTARius,-A,-UM ||
it. lattaia „vaso
/7?are II < LACRiMARE rtr. Jarmer\ it. Ij
dove mungono il latte"; port. ^eî7eîr«
lagrimare\ vfr. larmer^ lermer\ prov. ,:Melkkubel-.
lagrimar\ cat. llagrimar: sp. lagri- 946. Lptos, adj. ^laiteux, qui a du
niar Wînlcrâma „faire pleurer"; f/i- lait" ar. lptos
<lactosus,-a.-um
\\
îcrmat „baigne de larmes.
II

vit. lattoso (comp. fr. laiteux); cat.

lletos; sp. ^ec/io5o; port. leitoso\\a se
941. LÂCUSTÂ, sb. f. ..sauterelle, cri- înlptoa (Lex. Bud.) „se changer en
quet" II
ar. lcust. lait, devenir laiteux".
Lat. *LACUSTA,-AM (= clas. locusta);
pentru diferitele explicaiuni ce s'au 947. Lptuc, sb.f. „laitue" II
ar. lp-
dat înlocuirii lui -o- cu -A-, cf. Den- tuc.
susianu, Hist. 1. roum. I, 94. Lat. LACTUCA.-AM.
Vit. lomb. lagosfa, tic. ligiista, latfuga; fr. laitue; prov. lachuga;
It.

piem. lausfa. tarent. ragosfe, sic. a- cat. lleiuga; sp. lechuga; port. leituga.
la{g)usfa; vîr.laouste; prov. langosta:
948. LAPI, sb. m. pi. „laitance, laite"
cat. llagosta sp. langosta port. la-
; ;
<LACTKS vegl. alajte\ vit. latti; comp.
gosta.
fr. laite.

942.LÂLÂT0ARE(ar.) ,.jour ouvrable, 949. LARD (trans. bn.), sb. n. „lard*

non ferie". ir. lard.
II
Lat. * LABORATORIA,-AM (scil. DÎBS) Lat. LARDUM.
<LABORARE (comp. srbtoare i alb. Alb. Var%'\ it. lardo\ sard lardu ;
diti e l'ivruaine ..^^'erktag"</'^u^o/^ fr. lard\ prov. lart\ cat, llard; sp.
,.arbeite"<labo rar e). Forma nor- port. Iar do.
mal liirioare a devenit *lr-
*
Der.: lrdos (An. Car.) „lardum
toare (cf. speria), de unde, prin di- habens' (it. lardoso; fr. lardeux; sp.
similaie {r-r>l-r), lltoare. lardoso).
Comp. sard log. lauradorzu „ii sito
dove i ara"<*laboratorium. 959. LARG, adj. „large" || ir. larg;
megl. larg: ar. largu „large, loin".
943. LAPTE, sb. m. Jait" || ir. lâpte\ Lat. LARGUS,-A,-UM.
tnegl. lapti; ar. lapte. Alb. l'ark; vegl. luarg: rtr.
larg;
Lat. LA GTE sau LAC, LACTEM, m. (=clas. it.largo; sard largu; fr. large; prov.
LAC, n.; cf. Densusianu, H. 1. roum. I, larc; cat. larch; sp. port. largo.
132). Der.: dim. lrgu; lrguli {lorga.
Vegl. Vai; rtr. lat; it. sard latte\ fr. Studii, VIII, 51) ar. lirguri (Daîa-II

lait\prov. lach: cat. llet: sp. leche; metra) „trop large" lrgmînt (An. ||

port. leite. Car.: Ps. Sch., Coresi, Ps. XXX, 9,

Der.: dim. lptior, bot. „andro- CXVlII, 45) „espace, ampleur" (comp.
sace chamaejasme" lptu (Teodo- ; largimentum) '
lrgime., ar. lir-
rescu, P. pop. 511) col. lpturi, lp- ||
dzimi (Daîametra) „largeur, ampleur*
teturi, pi. (Jipescu, Opinc. 57, 69; K. |ar. lîrguiri (Daîametra) „elargir".
 LARG 144 LAT

951. Lrgi, vb. „elargir" lârâi\ || ir. vsp. le(i)Jar (sp. dejar); (port. dei-
ar. lîrdziri (Dalametra) || largîre|| < xar).
a\h.l'argon\\i. largire\\comi^. fr. elar- Der. lsare, lsat, -J- lsat „nc-
:

gir\\lrgitur (An. Car.; Frîncu-Can- tion de laisser; ypermission, par-

drea, Munii apus. 103) „elargissure"*. don" (it. lasciato, lasciata) lsatul ;

(lsata) secului, lsatul (lsata) de

952. Alerga, vb. „courir" || ir. alerg; 5ec ^careme-prenant" (v. Sec) lsatul ;

megl. legri', ar. alâgare \\ < *al- (lsata) de brtnz „le dernier jour
LARGARE < LARGus înelcsul de „cou- ;
de la semaine grasse" lsatul Cla- ;

rir" se explic din acela de „s'eloig- sata) de carne „le jour qui precede
ner. prendre le large" pe care 1-a la semaine grasse" lstor ,.qui lais- ;
cptat verbul sub influena înele- se" ; lstur „delaissement, aban-
sului de „eloigne" ce se desvoltase în don; omission", ar. allsitur (Dala-
adj. larg comp. de altfel alb. strin
;
metra) „personne negligente" (it. las-
care presint exact aceiai^desvol- ciatura).
tare semantic „breite aus, strecke
aus laufe", precum i alb. l'argoh
;
954. t Lsciune, sb. f. „pardon, re-
„entferne" i formele romanice de mission" < laxatio.-ionem „relâche-
mai jos; schimbarea lui a în e e da- ment" ; cu schimbarea de îneles pe
torit influenei verbului a merge, care am vzut-o i în accepiunile
ale crui forme de subj. {mearg, vechi ale verbului lsa.
marg) i de part. pre. {mergtnd^
mrgind), presentînd asemnare cu 955. LAT, adj, „large, vaste, spa-
alarg., alrgînd^ au dat natere al- cieux" sb. „îargeur, ampleur, eîen-
;

turi de acestea i formelor alearg, due" II

ar, lat (Dalametra).
alergind, de unde apoi alerg^ ca i Lat. LATUS,-A,-UM.
m,erg it. allargare „eloigner" vfr.
\\ ;
sard log, ladu ;
Rtr. Iad ; it. lato ;

alargier „elargir", retl. „prendre le vfr. le „large**, fr. le ,.largeur (d'une

large, s'eloigner" prov. alargar etOiTe)" ; prov. lat.
; ;

cat, allargar\ sp. port alargar a- ||

Der,: dim. ltu', ltlcel', ltior;
lergare, ar. alag „course"; ar. cii lti (Teodorescu, P. pop. 457, 458,
de-alag „en courant, vite"; alerg- 459); bucov. ltui (Mar. Insect. 396,
tor, ar. alîgttor (Dalametra) ,.cou- 397) II
ltre
(comp. i vfr. hwgre
reur" (comp. it. allargatoio); (ajler- costerez) „applati, plat", trans. „petit
gtoare „meule courante, ourdissoir" poisson plat, carassin" (Lex Bud.;
alergtur, ar. „course" algtar
;

Viciu, Glos.55), trans. (Lex. ltrea

(it. allargatura) alergaci (Costines- ||
Bud.) „ demi-setier, demi-chopine "
cu), trans. alergia (Lex. Bud.) ,cou- r\ltey,\in peu large, piat, applati"
reur" fa/er^'r/^^e(Dosoftei) „course ('orga, Studii. IV, 69);|trans. lati (Lex.
||

de chevaux" ar. adâlgare (Cod. .Bud.; Viciu, Glos. 56), bn. laisi „es-
I|

Dim.) „courir** pece de poisson plat, carassin" late ||

..large", numai în expr. coarnelaiee]

jlttu „applati" (Dosoftei, V. Sf. Martie
953. LSA, vb. „laisser; ypardon-
]8)\\ltu^ „applati, plat" (Marian^
ner, remettre (Ies peches)" || ir. ^osâ;
Insect, 5. 396, 397), zool. „nymphe du
megl. lsri', ar. {a)lsare || <la-
cousin" liing „vaste, etendu", numai
XARE „etendre, relâcher", care înlo-
cuise în lat. vulg. pe clas. relin-
în expr. cale
II

latin lung i
din
„largeur" lime
g
b.'ismele populare
quere înelesul de ^pardonner" (pe
;
jltie „etendue, largeur" (Ps. 1651,
||

care îl gsim i în latin, la scriitorii

LXXXVIII, 10) Lit „personna-
eclesiastici, cf. Bayard, Le latin de II

ge mythique des contes roumains"

St.Cyprien, 102) s'a desvoltat în mod
(Creang, Scrieri, I, 245) de-a-latuî ||

normal din acela de „laisser" prin ur-

(Marian, Nunta 12) „en large".
mtoarele fase: „laisser— omcttre —
laisserimpuni-M-emetlre-pardonner". 956. Li, vb. „etendre, elargir, a-
Alb. I'bsoh; r tr. lascher it. lascia- ; platir"<*LATlRB (=-clas. latescere) ||

re: sard lassare', fr. laisser', prov. loitor (Cantemir, Ist. ier. 229) «qui
laisar (daisar) cat. leixar (deixar); ; ciargit, qui rtcnd".
graub. = dial. retoroman tului i hotarului Mai- Panu (Plantele cunos-
din Graubunden dan, 1895) cute de poporul ro-
Hr. lat. = Grammatici la- loc. adv. = locuiune ad- mîn, 1906)
tini, publ. de H, Keil verbial parm. = parrnigian
Gr. n. —
Graiul nostru,
loc conj. = locuiune con- part = participiul
publ. de Candrea, Den- pav. = paves
junctiv
susianu, Sperantia
.

per. — perugin
log,={sard) lo^udores '= persoana
Hasdeu (Etymologicum pers. ;
per-
lomb. =: lombard
magnum Romaniae) sonal
id.~ d^m lor. = loren Petri (Vocabular romî-
împr. = împrumutat (din m.=:. masculin
nesc- nemesc, vSibiu,
romînete) Mag. ist. — Magasin isto-
I861)v
ric pentru Dacia
Ind. F.-^Indogermanische = perfectul
pf.
mant. =^ mantovan
Korschungen
maram. -- maramurean piac. — piacentin
indic. = indicativul pic. = picard
= infinitivul march. = marchigian
inf.
piem. = piemontes
= interjecie Marg. = Mrgritare Bu-^
pist. = pistoies
interj.
interog. — interogativ curcti, 1691
pi. — plural
ir. = istro-'romîn megl. =
meglenit
pol. - polones *
istr. = istrian (dial. din Mem. Soc. ling. — Memoi' Polizu (Vocabular romi-
.". Rovigno, Pirano, etc.) res de Ia Societe de no - german. Braov
it. = italian linguistique 1857)
Jb., vezi Wgjb. messin. -- messines pop. = popular
lat. = latin' Mihileanu(Dicionar ma- port. = portughes
Laurian-Massim (Dictio- cedo romîn, Bucureti^ prep. = preposiie
nariulu iimbei romane.
1901) pre. = presentul
1871)
mii. - milanes pron. = pronume
Letop.— Letopiseele Mol-
mir. —
mirandoles propr. = propriu
daviei i Valahiei, ed.
mirând. = mirandes prov. = provensal
a 2a, Bucureti, 1372-4 mod. — modenes Ps. Sch. = Psaltirea schc-
Levy ( Proverizalisches mold. — moldovenesc ian
Supplement - Worter- mont". -- monfcrrines Rassegna St. etn. = Ras-
huch) mor morav
^i^ segna degli studii et-
Lex. Bud. — Lexicon Va- munt. = muntean nografici, dialettalieto'
lah ico-Iatino-hungaro- n. — neutru ponomastici (extr. din
germanicum, *Budae, nap. = napolitan „Archeografo Tries-
1825 ngr(ec). r= neo-grecesc tino-, Triast 1906)

Lex. Mard. = Lexicon nom. = nominativ reat.= reatin

slavo-romînesc, publ. norm. = normand regg. = reggian (din E-
de Gr. Creu nprov. = n provensal -IU milia)
Um. = limusin (dup Mistral, Lou tra- regg. (cal.) -reggian (din
lion. = liones sor dnu fclibrige) Calabria)
Lit. Cbl. = Literarisches num. — numeral rel. =.relativ
Centralblatt olt. -s^ oltenesc r Rev.cr.-lit.c^ Revista cri-
LiubaIana(Topograliasa pad. ^ pndovan tic -literar, Iai
Rev, ist/ arh. Revista = Stamati, Wb. = Deulsch- «nipers. ^ unipersonal
pentru istorie, arheo- rumnisches Worter- urm. = urmtor
logie i iilologie .
buch de Th. Stamati, V.= vei; v (neurmat de
.

Revue des = Iai, 1852 puncty^ vechi vfr., :

Rev. il'rotn: j -

langues'Vomanes
' t. rorn.^Stmlj romanzi *vit. =^ vechi franees,

rom.= romanic ^ subj. = subjonctivul vechi italian

suf. = sufix vl.= valon
Rom. — România^
sprs. = suprasilvan
i

— (re-. vald. - valdens

romagn. 'romagnol
toroman) Varlam, Caz. Varlam,
--
Ivom. F. =^ ^omaniscli
Szinnyei (MagyarTâjîizo- , Carte romîheasc dv
• Forschungen
tar, Budapesta, 1893- înv^urv 1643
rtr.^ retoroman
rus. = rusesc
1901) vb. =^ veri)
rut. = rutean
tarent. = tarentin vegl. =
vegliot
teram. c= teraman = veneian
s. = sub — tergestin
ven.
terg. vie. = vicentui
Sghinescu (Vocabular =
romînesc)
irhes. Thesaurus lin-
viit.= viitorul
= (sard)
guic latiiicC.
vr. = vechi romînesc
sass. sassares
Thes. gl. =
Thesaurus
vsl. = vechi slav
,sav.=savoiard gloslarum emendata-
sb. '= substantiv
W^Jb. = Weigand, Jah-
rum. resberichtdcsinstituts
sbslv. = subsiivan (reto- = ticines fur rumilnische Spra-
tic.
roman) .
Tiktin (Rumanisch-deu-
sen.= serîes tsches Worterbiich)
che

ez. = veztoarea, [nibl. = tiroles Z. ost. Gymn. = Zeit-

tir. -
tur Osterrei
de A. Gorovei tosc. = toscan schrift

= transilvnean chische Gymnasien

sic.= sicilian trans.
Ph.=-Zeitschrirt
Z. rom.
sirb. = sîrbesc trev. ^= trevisan
tur roraanische Philo-
I

slav. — slavic trient. = trientin ^ I

slov. = slovean = triestin

triest.
logie

ung. = unguresc ZOOb i= Zuoiwj^ii

sp. ^= spaniol

sau megl. arat identitatea fcu focma daco-romînâ prc

- pus dup ar., ir.

cedent.
-;-
însemneaz vechi romînesc.
indic o form neatestat.
• < arat derivarea din forma urmtoare. .

> ^ r »
precedent.
megl. i ar.
11desparte de daco-romînâ formele ir.
nepubli-
etimologie a unuia din autori
ICandrea] [Densusianul indic o
cat înc.
 DICIONARUL ETIMOLOGIC
AL

LIMBII ROMiNE
ELEMENTELE LATINE

DE

NDREA-V^^i-'^'^ OV. DENSUSIANU

PUBLICAT DE LIBRRIA SOCEC & Comp.

cu OCASIUNEA ÎMPLINIRII A 50 DE ANI DELA ÎNFIINAREA CASEI

fâ S^ S? e S S BUCURETI 1914 S ^ a ^»^ ^

Atelierele Grafice Societate Anonim

FASC IV

LAJ - PUTEA
 Preul Loluinului, cujorinzind aprofimaliv 30 de coaie, e ile 9 lei, prin suOscrijj/iune :

dup tiprirea intregii lucrri se va ridica la 12 lei.

A 13 R E V I A I U N I

M\r DES ÎNTREBUINATK ')

abr(uzz.) = abruzzes bol.=^ boloncs cors. = corsican

ac. = acusaliv Holl. Svizz. r= Bollettino Costinescu (Dictionaru ro-
adj. = adjectiv storico della Svizzera mano- francesu, 1870)
adv. =
adverb italiana cr. =: croat
alb. =3albanes bol. = botanic crem. =
cremasc
alb. g. — aibanes gheghic bresc. = brescian cremon. — cremones
alb. t. = aibanes tosc BSF. = Buletinul Socie- Dalametra (Dicionar ma-
An. Car. — Anonymus(.\i- tii filologice cedo-romîn, Bucureti,
ransebesiensis, puiji. j)iicov. = bucovinean 1906).

de Gr. Creu în „Ti- bulg. = bulgresc dalm. — dalmat

nerimea romîn", n. s. cal. = calabres dat. = dativ
I, 320-380 camp.^(sard)campidanes dauph. —
dialectul din
and =andalus canav. = canaves Dauphinois
ap. = apud = catalan
cat. d<jm. - demonstrativ

apul. =apuiic CGL. = Corpus glossari- der. = derivate

ar. -=aromîn orum lainorum dial. — dialectal
arag. = aragoncs CIL. = Corpus inscripti- dim. — diminutiv
Arch. gl. — Archivi«> glot- onum latinarum dr. — daco-romîn
tologico italiano
clas. = clasic elv. = elveian (francesa
Cod. Dim. — Codex I)i- din Elveia)
Arch. lat. i.ex. ~ Archiv monie (publ. în Wei- emil. =emilian
fur latei nibche Lexi-
gand, Jahresbericht Encicl.^Enciclopedia ro-
kographie
des Instituts fiir ru- mîn.
aret. = aretin mânische Sprache, I, eng. -=engadin
art. = articol —
IV, V, VI). etim. etimologie
astig. = astigian Cod. Vor. = Codicele vo- fem. = feminin
astur. -= asturic
augm. = augmentai" roneean fâr. = frreriot
ban. = bnean
col.= colectiv ferr. = ferrares
Col. Bujor. = Coleciune fig. = figurat
Barcianu (Dicionar ro- de legiuirileRomîniei, fr. r= franccs
mân-germân, 1900). publ. de I. M. Bujo- friul.= friulan
bearn. = bearnes reanu, Bucureti, 1885. gal.= (sardi galurcs
belf.= dialectul din Bel- com. — comasc gali. = galiian
fer t
conj. =conjuncie gasc. = gascon
berg. =r bergamasc Conv. lit. =
Convorbiri Gaster (Chrestomatie ro-
biz. :^ bizantin mîn,
literare 1891).
Bobb (Dictionaru ruma- Coresi, Ev. înv. = Coresi, Gaz. Tr. = Gazeta Tran-
nesc, lateinesc si un- Evanghelie cu înv- silvaniei
guresc, 1822). tur, 1581 gen. = genoves
) Lista complet se va publica la sfiritul lucrrii.
 LA — 145 LAUDA

957. LA, sb. n. „lacs, noeud coulant, place â cote du cheval qui est monte :

filet, piege'- || megl. la ; ar. {a)la.
Lat. *LACEUS,-UM (= clas. laqueus;
Densusianu, Hist. 1. roum. I, 113).
Alb. l'ak; rtr. latsch it laccio ;
sard log. Margine lattii (Spano II, 267);
parent collateral; paysan d'un village
limitrophe, paysan exempt de certai-
nes contributions, paysan corveable"
; (Act. Leg. I, 54; Mag. ist. 11,289; lorga,
Studii XI V,1 57) „ouvrier qui travaille
;

fr. lacs; prov. latz\ cat. llas; sp. lazo; dans Ies mines de sel, manoeuvre*
port. lago. (Dame) bucov. zool. „nymphe du
;

Der. dim.
: lior lui
,,enlacer,
'\
cousin' (Marian, Ins. xni, 309) l-
garrotter, lier". turean „lateral, voisin, d'â cote" l-
turi „lateral, voisin, d'â cote' (Re-
958. LÂTRA. vb. „aboyer" Teleor- — teganul, Pov. pop. 3), adv. „par
man altra (Tocile5cu,Mat. 140, 569) || des chemins detournes, en usant de
ir. latr megl. ltrari ar. altrare.
; ; moyens detournes" (Laurian-Massim)||
Lat. LATRARE. lturalnic ..lateral, voisin, d'â cote;
Rtr. ladrar: (it. latrare): prov. lai- detourne'' (formaiune modern dup
rar; cat. lladrar sp. port. ladrar.
; fr.lateral) alturi, altur e{a), -j* ala-
\\

Der. '.ltrtur, ar. al trf ur

y,ahoie-
I
ture(a), ar. alturea (Dalametra) „â
ment". I
cote" (comp. it. allato ; vfr. a Ies ; sp.
al lado port. ao lado; pentru îneles
959. Ltrat, sb. „aboiement" j|ar. al- comp. i
;

alb. inbam „aupres, a cote"

^ra^||<LATRATUS,-UM'(it. latratd) port,
ladrado (comp. sp. ladrada).
;
<mbt ,en, dans. sur"+aA?£ „cote");
jaltura (Leg. Car.) „voisin, qui ha-
960. Ltrtor, adj. sb. ,qui aboie, a- bite un domaine limitrophe, contigu"
—
boyeur" Vlaca altrtor (Tocilescu,
[

j
alturi (Lex. Bud. Alexici, Lit. pop. ;
;

Mat. 849) ar. altrtor \\ <latrato-

Ij î 23) „de cote" altura, ltura (Teodo-
;

R1US,-A,-UM. rescu, P. pop. 603 Marian, Srb. I, 26 ; ;

I
Voronca, Dat. cred. 835 „mettre â cote, )

961. LATURE.sb. f. „cote; contree"; I

approcher, joindre, comparer" (comp.

Lat. latus; forma romîneasc e re- I
1 a t e r a r e „mettre de cote", întrebu-
fcut din pi. to/«ri<*LATORA (= clas.
I
inat de Priscian, i a Hat era ti,
latera). j
C(iL. V, 6, 44) in lturi „de cote, â
I

It.;a^o(vit. pi. latora): sard log. la- i

l'ecart" înltura „ecarter, detourner"|j
;

dus; vfr. Ies. sav. la: prov. latz: vcat. j

de lturi „de cote" deltura „ecarter, ;

lat; sp. port. /ac/o < LATUS. mettre de cote".

I

Der.: dim. /â^wr^a (Tocilescu, Mat.

Iflturoaie, bn. lturoane, mold.
1

36)
962. LAUDA, vb. „louer, vanter" ||ar.
11

trans. ltunoaie (Viciu. Glos. 56. 58),

trans. lutunoaie (Maior, Agr. IV. 108)
„premiere et derniereplanche sciees
dans un tronc d'arbre, dosse plan-
che epaisse, madrier"; lturoi^ l-
tunoijutunoi [ez. \'1 11,187), lturome,
ltunoaie „defaut d'un tissu prove-
{a)lvdare.
Lat. LAUD are; meninerea difton-
gului se explic prin influena ana-
;
logic a formelor ce erau accentuate
pe tem.
Alb. l'tvdon rtr. loder it. lodare
; ;
;

fr.louer prov. lauzar; cat. lloar sp.

nant du manque de plusieurs fils ; ;

loar porL louvar.

de la chaîne, iils courants, traces ;

courantes" lturoi (Tocilescu, Mat.

Der.: ludtur
„action de louer,
;
louange", ar. (a)lcdtur (Daiame-
425), ltunoi (Tocilescu, Mat. 1395;
tra) „louange, vantardise" (prov. lau-
ez. IV, 233), lutunoi (Marian, Ins. 5)
zadura).
.,embryon de grenouille. letard" ; lu-
tunoaie (Viciu, Glos. 58) „nymphe du %3. Ludtor, adj. sb. „oui loue. qui
cousin"; ltunoios (Negruzzi, Scrieri, vante" || ar. (ajlvdtor |)<laudato-
I, 267) .,qui presente des defauts (en
RIUS,-A,-UM.
pari. d'un tissu, â cause du manque
de plusieurs fils de la chaîne)" j/Yu- 964. Ludciune. sb. f. „louange** [|

ra „lateral, voisin. d'â cote"; sb. ar. (ajlcdciune < laudatio,-ionem ||

«cheval qui est sous la main, cheval port. loucao.

61464. Candrea-Densusianu, Dicionar etimologic. 10

 LAUR — 146 LEGNA

965. Laud, sb. f. „louange, eloge" 970. Legtur, sb. f. „lien, attache,
<LAUS. LAUDEM, prin Schimbarea de- ligament, bandage ; assemblage d'ob-
clin. alb. /'«/"i^; rtr. lod\ it. Zorfe, vit. loda;
|j
jets lies ensemble, faisceau, fagot,
vfr. los\ cat. lloa; vsp. vport. loa. liasse, paquet ; reliure ; liaison, rela-
tion ; pacte, alliance; f chaînes, fers"||
966. yLudoare, sb. f, „eloge, appro-
bation" (Letop I, 44)<*laudor,-orem
ir. legtura ; ar. ligtur
||<lîgatura,
-AM liadura
rtr. it. legtura fr. ; ;
prov. lauzor cat. llaor sp. loor ; ; ;
II

II
liure prov. liadura cat. lligadura
port. louvor ludros, vr. bn. lu-
; ; ;
||
(comp. sp. port. ligadura)\\\m. leg-
dros (Coresi, Caz. 1581, 19; Dosof- turic trans. legturit (iReteganul,
tei, Ps. vers. 167; Odobescu, III, 23)
;

Bibi. pop. 33).

^vantard"; ludroie „vantardise"
[Candrea].
971. t Legmînt, sb. n. „pacte, al-
967. LAUR, sb. m. „datura stramo- liance, obligation" (Dosoftei, Ps. vers.
nium". 390; Cantemir, Ist. ier.108) || ar. Z^'^ra-
Lat. LAURUS,-UM. mintu\\ <LiGAMENTUM it. legamento', 11

Alb. l'ar it. alloro ; ; sard log. laru\ vfr. liement; prov. liamen (comp. sp.
vfr. lor\ prov. laur\ cat. Hor', port. ligamiento; port. ligamento).
louro.
972. Deslega, vb. ,.delier" ||ir. desleg,
968. LURUC, sb. f. „vigne sauva- reslegâ megl. disligari; ar. dizli-
',

—
ge" vr. bân. mold. (Dosof- lurusc gare j| < dîslîgare (CCjL. VI, 352 Glos. ;

tei, Parim. 13; An. Car.; Pamfile, Joc. Reich. 589) friul. dislaja', it. disle-
1|

I, 118, 336, 390); bn. leoruc, leurus- gare fr. delier; prov. desliar; cat.
;

c, lorusc trans. leurac (Lex.

',
deslligar; sp. desli(g)ar (comp. port.
Bud.); ruruc (Barcianu); râurusc desliyar) deslegtur (An. Car.; Lex.
j|

(Tiktin); mold. (Cihac). rouruc Mard.), ar. dizligtur „action de

Lat. LABRUSCA.-AM forma ; lurusc delier, de defaire, degagement" (vfr.
a fost refcut sub influena derivate- deslieure; cat. deslligadura; comp.
lor în -uc
; în ruruc, rouruc sp. port. desligadura; it. slegatura).
s'a produs asimilaiunea l-r>r-r.
Alb. l'arusk, l'trusk (it. raverusto,
raveruschio, lambrnsca, [IJabrostino, 973. LEGNA, vb. „bercer"— Slagiu
abrostolo, vit. lambruzza sard log. ;
lengna (Viciu, Glos. 56) ir. legar || ;

ag rusia; fr. lambruche prov. la- megl. lignari; ar. lignare.

brusca cat. llambrusca
;

sp. port. Lat. *LE"\^GiNARE<LEVIS AGINARE, +

;

labrasca, unele din aceste forme sînt

;

devenit normal *legena i pe urm

semi-savante i au fost modificate legna (cf. Mesteacn); ca forma-
în parte prin etimologie popular). iune, comp. leviginare „rendre
lisse, rendre uni, polir, raboter"<le -
LEAGN, V. legna. vis; însemnarea primitiv trebue s
fi fost aceia de „remuer legerement,

969. LEGA, vb. „lier, attacher, re- agiter', din care uor s'a putut des-
lier" II
lega megl. ligari ar. ligare.
ir. ; ; volta cea romîneasc [Densusianu].
Rtr. lier it. legare: sard log. liare
; ; Der.: legntor „qui balance, qui
fr. lier prov. Har
; cat. lligar sp. ; ; berce'; legntur „balancement.
port. lifgjar. bercement" leagn „berceau. balan-
||

Der. legtor „qui lie, qui attache;

: Qoire russe; f berline"; Slagiu lean-
relieur" (it. legatoio port. liadoiro)
legtoare „ce qui sert â lier, â atta-
cher; fichu, bande, bandage, lien
t chaînes, fers" legtorie „atelier de
reliure"||bn. l'egu „pârtie du chariof*
bn. trans. legtuin „pacte, con-
II
',
; gn (Viciu, Glos. 56), ir. lejr, megl.
l^gn i ar. leagtn „berceau''; dim.
; legnel (Teodorescu, P. pop. 22, 35;
; Voronca, Dat. cred. 543; Rdulescu-
Codin, Cînt. 121, etc); legna (Vo-
ronca, Dat. cred. 544, 1023, 1047); le-
gnu

vention, alliance" (Corcea, Bal. 108; (larnik-Bîrseanu, Doine 274);

Popovici, Dial, I. 140), „liaison, rela- legnu (Mangiuca,Cal. 1883. 28febr.);
tion" (ichindeal, Fab. 38, 273). legior (Tocilescu, Mat. 139).
 LEGE 147 LEMN

974. LEGE, sb. f. „loi ; croyance, re- în alb. (dru) i

în limbile slavice
ligion"j|ar. leadze (în Albania). (bulg. .^"BpBo, sîrb. jpBO, rus. ^epeso,
Lat. LEX, LEGEM „loi" înelesul de ; pol. drzewo; comp. slov. drevo i
„religion", care este atestat de tim- .,arbre", dfva „bois") gsim aceiai
puriu la scriitorii eclesiastici în in- i asociaiune de idei.
scripiuni (cf. Densusianu, Hist. 1. r. I, Vegl. lan\ rtr. lain „bois; arbre",
192; comp. i leges cresteano- laina „bois (a bruler, etc)" it. legno ;

rum, CIL. III, 13124), îl regsim în „bois", vit. „arbre", legna „bois (â bru-
parte i
în limbile romanice de ; ler, etc.)"; sard log. linna\ vfr. laigne^
altfel i
în limbile slavice întîlnim m. i f., val. leh; prov. lenh, lenha;
aceast asociaiune de idei; bulg. rus. vcat. leny, cat. llenya sp. leilo, lena ; ;

saKOH-B, sîrb. pol. zakon, însemneaz port. lenho, lenha.

deopotriv ,,loi" i „religion". Der.: dim. lemnior ',
lemnut (it. le-
Alb. i'ige ; rtr. ledscha it. legge ; ; gnuccio); lemnu „verge de bois qui
fr. loi (în vfr. i cu înelesul de „re- traverse l'epoulin place dans la na-
ligion'); prov. lei „loi, religion" cat. ; vette du tisserand, fuserole", trans.
lley sp. iey
; i
port. lei „loi, religion". „allumette", bot. „artemisia abrota-
l3er. jlegiui „etablir une loi" le-
: ; num"; bot. lemnuc
„lythrum sali-
giuire ,loi, legislation" legiuit „fixe ; caria" limniu (Dalametra)
jj
col. ar. ||

par Ies lois, conforme aux lois, legal, bucov. lemniu (Marian, Crom. 51)
legitime"; legiuitor „qui etablit des „semblable a du bois" bot. lemnie ;

lois, legislateur, jurisconsulte" ; ne- (Marian, Nat. 84; Sat. 94, 95; ez.
legiuire „iniquite" nelegiuit r,i\\€gei\^ ; IV, 24) „sorte de plante ligneuse qui
illegitime, injuste, inique, infame" ; ressemble â l'absinthe" înlemni, ||

finlegiui (Gaster) „etablir une loi" ||

lemni (Gorjan, Hal. II, 118), ar. lim-
fleginic (Tiktin) „ legal (comp. vsl. •'
nusiri (Dalametra) „rester stupefait,
sdicoHTvHHK'K) fâr-de-lege „iniquite";
j|
etre frappe de stupeur" untdelemn j]

ffrlegîui (Ps. Sch. LXXIV,5) ,frâ- „huile", V. unt.

legi (Ps. Sch. CV, 6 CLVIII, 4) „com- ;

mettre une injustice, un peche" ;

977. Lemnar\ sb. m. „qui travaille
jfrlegUiitorlu (Ps. Sch. XXXVI, le bois, charpentier celui qui vend ;

38) „qui commet une injustice," etc. du bois"|| ar. limnar < lignarius.-um \\ ||

(formate dup vsl. KtsaKonme, Kt.3dK0HHTH). cat. llenyer ; sp. lefiero ; port. ienhe-
iro (comp. it. legnaiuolo).
975. LEGUM (legume), sb. f. „legu-
978. Lemnar^, sb. m. „endroit oîi
me; ce qu'on mange avec le pain ou
avec
l'on coupe le bois, souche sur laquelle
la polenta".
on fend le bois"<LÎGNARiuM (CGL.
Lat. LEGUMEN.
VI, 644) „lieu de depot pour le
Friul. liums; vfr. leun, sav. Hon;
bois, chantier" it. legnaio; sard log.
prov. leilm cat. llegum sp. legum- ; ;
|1

linnar^u; vfr. laignier, nuvergn. lenei;

hre port. legume.
;
prov. lenhier; (comp. friul. legnarie;
Der. : legumare (Lex. Bud.) „fri-
and" legumi „manger, boire, absor-
it. legnaia sp. lenera); lemnrie \\

II
..boiserie, charpente depot pour le
ber, prendre par petites quantites". ;

bois, chantier; commerce de bois".

976. sb. n. „bois, morceau de

LEMN,
bois" lemne „bois â bruler"
; vr.
diai. ,.arbre" ir. Ifmn^; megl. lemn
979. L'emnam (bn.), sb. f. „tas de
— bois, grand nombre crarbres"<LiG-
II NAMEN rtr. lainom; it. legname; sard
II

„bois" ar. lemn „bois, arbre*.

;
log. linnamine (Stat. sass. linnanien)\
Lat. LÎGNUM „bois" lîgxa „du bois ;
vfr. laignan\ prov. lenham\ cat. lle-
â bruler" cu înelesul de „arbre"
;
nyam (comp. sp. leiîame).
îl gsim întrebuinat în epoca clasic

numai de poei (Virgiliu, Horaiu),
dar mai tîrziu înelesul acesta apare
des în limba curent (V^ulgata; Glos.
Reich.); de altfel în parte din limbile
romanice {v.
980. L'emn&t (ban.), sb. ..tas de bois,
grand nombre d'arbres'<LiGNETUM
(CGL. II, 530); terminaiunea -«/, în
loc de -et, se explic prin influena
mai jos), în gr. (^6Xov), lui ponit.
 LEIE
semblable
981. Lemnos, adj. ,,ligneux,
â du bois"<LiGNOSUS,-A,-uM it. le-
gnoso sard log. linnosu cat. llenyos
; ;
sp. lenoso port lenhoso
; a se tnlem-
noa (Lex. Bud.) „devenir ligneux".
982. LEIE, sb.f. .Jessive" ||ir. leie.
Lat. LixiVA,-AM (CGL. VI, 652)<Lixi-
Tus,-A,-uM (=clas. lixivia).
Rtr. altschiva ; it. lisci(p)a sard
log. lisia ; fr. lessive sp. lejia (comp.
vfr. lessif, berr. lesif, poit. saint. lesi,
fr.-comt. lesu\ prov. leisiu; cat. lei-
xiu ; sp. lejio < lixivum).
Der.: leios (Reteganul, Bibi. pop.
20) „alcalin" mold. bucov. trans.
||
leier (ez, IX, 152; Viciu, Glos, 38,
56; Marian, Crom. 41) „piece de
grosse toile dans laquelle on met la
cendre au-dessus du cuvier, quand
on fait la lessive, charrier" (cat.
lleixiver) H leia^ bn. l'eeîa., l'euîa,
„lessiver, laver, nettoyer au moyen
d'une lessive" (fr. lessiver).
Impr.: bulg. JimnHa croat, lusija,
luat din vre-un dial. it. a fost împru-
mutat de ir. {luie)
al(i)siv i alb. al'sivz sînt
muturi din ngr. aXiol^a.
983. LEINA,
vb. „etre pris de fai-
blesse, defaillir, se trouver mal, s'e-
vanouir, se pâmer
f se fatiguer,
s'ennuyer (Bibi. 1688, Num. XXI, 4,
etc.) bucov. „endommager" (Marian,
;
Dese. 207); a se leina „defaillir, se
trouver mal, s'evanouir" (Carageale,
Teatru 299) || ar. li(i)nare, vb. intr. i
refl. „s'evanouir, se pâmer".
Lat. *LAESiONARE „blcsser, faire
mal, endommager" <LAESiONEM din
înelesul trans. de „blesser, endom-
mager", pstrat înc pe alocuri (cf.
plmîile leinatu-i-o., Marian, Dese.
207), i mai ales din înelesul refl.
„se blesser, se faire du mal", s'a
putut uor desvolta sensul de „se
trouver mal— etre pris de faiblesse",
de unde înelesul comun de „s'eva-
nouir" în ce privete fonetismul,
;
trecerea lui -iu- din * le.îuna \a -i-
se explic din formele în care -îu-
se afla în posiie aton (cf. Tuind)
[Candrea].
Der.: lein „defaillance, evanouis-
sement" leintur „defaillance, eva-
; Lat. lumbrIcus,-um, devenit limbric,
nouissement; homme de rien", ar.
— 148 LIMBRIC
liinîtar (Dalametra) „defaillance,
II
pâmoison".
;
jj
984. LIMB, sf. „langue, langage,
idiome lame du couteau, de la broie;
;
aiguille de balance; battant d'une
cloche; garrot d'une scie" vr. dial. —
„peuple (en pari. surtout des paîens);
-|-nouvelle, eclaireur" ||ir. limb^ ^lan-
;
gue; langage; battant d'une cloche";
;
megl. limb „langue"; ar. limb „lan-
gue; langage".
Lat. linguAj-am; înelesul de „peu-
ple" nu e decît o traducere din vsl.
lAswK-K care însemneaz i „langue"
i „peuple".
Vegl. langa; rtr. laungia; it. lin-
gua; sard log. limba; fr. langue; prov.
lenga; cat. llengua; sp. lengua; port.
lingua.
Der.: dim. lim,bulit, limbu {{riu\.
lenguzze; sic. linguzza, abr. lenguuce);
limbuoar „petite langue", bot. „ibe-
ris umbellata" ||olt. bn. trans. limbu-
;
ru „luette", trans. „aiguille de balan-
ce" (Frîncu-Candrea, Munii ap. 102;
; tot astfel ar. comp. sic. linguedda; nprov. lengueto;
împru- bulg. e3ii'q[e„luette",dine3HKi. „langue";
rus. aatmeKi. „luette", din asMK-h „lan-
gue" pol.jpzyczek „luette", din j'zyk
;
„langue") olt. Haeg limbare{Rev. cr.
II
lit. III, 159), ar.--, „tumeur sur la lan-
gue, boutons sur la langue"; limbare,
;
ar. limbar „grand parleur, bavard";
limbari „tumeur sur la langue", bot.
„alisma plantago" ar. limbari „luet-
;
te" Vîlcea limbii., limbotenii (ez.
II
111,97), pi. „nations etrangeres, paîens".
985. Limbut, adj. „grand parleur,
du bavard, loquace" <*LiNGUUTUS,-A,-UM,
;
influenat în fonetism de limb vit. \\
lingu{u)to, sic. cal. lingutu., nap. len-
gute; sard log. limbudu; prov. lengut;
cat. llengut (comp. it. linguacciiito,
resultat prin contaminaiune din lin-
gnaccia i linguuto; port. linguarudo.,
resultat prin contaminaiune din lin-
guareiro i *lingudo) dim. limbufel, \\
limbuic (Jipescu, Opinc. 40) lim- ||
buie „loquacite" vr. bn. limbui Bi-
|| (
blia 1688, Ps. LXVIII, 15; An. Car.)
„bavarder".
986. LIMBRIC, sb. m. „lombric, as-
caride de l'intestin-' || ar. limbric.
prin trecerea lui -u- dinaintea lui m;
 , .

LIMPEDE — 149 — LINDINA

în posiie aton Ia -i- (v. Candrea der, cajoler, dorloter, gater (un en-
BSF. l, 28), de unde, prin asimilarea fant)" < *allen(i)tare < lenitare, ates-
vocalelor, limbric. tat în CGL. II, 415 cu înelesul de
It. lombrico; vfr. lombri; prov. lom- „calmer, apaiser" (derivarea din *al-
bric cat. Uambric (comp. port. lom-
; lentare care a dat it. allentare; vfr.
briga)\\hevg. lunbris, piem. lonbris; alenter; prov. alentar e mai puin
Sp. ^Om6n'2'<LUMBRIX,-ICEM (CGL. II, probabil din causa înelesului mai
434; III, 477) sau refcute din pi. îndeprtat) alinttor „caressant";
||

Der.: ar. lîmbricos „qui a des lom- alinttur (Cantemir, Div. lum. 85)
brics" bot. limbricariâ „santolina
II
„caresse, mignardise".
chamaecyparissus".
991 LÎNÂ, sb. f. „laine" || ir. lr^; megl.
987. LIMPEDE, adj. ^clair, limpide'* Igna; ar. lin.
II
ar. limpid, limbid. Lat. LANA,-AM.
Lat. LiMPiDUS,-A,-UM; forma limpede^ Rtr. launa;
it. sard lâna; fr. laine;
în loc de Himped, se explic din pi. prov. lâna; cat. liana; sp. lâna;
limpezi, dup analogia lui verde-verzi. port. l(a).
Friul. lampid; ven. ver. lampido, Der.: dim. lîni „laine â broder" ||

mii. lamped, bol. lempid; sard log. ltne,lînee,pl. (Marian, Crom. 13, 52;
limpiu (comp. sp. limpio). ez. III, 70) „lainages" destina „el- |1

Der.:dim. limpej{i)or; limpezia filer, effilocher".

(Alecsandri, P. pop. 14; Odobescu,
III. 309) limpezime, limpezie (Gas-
II 992. Lînar, sb. m. „lainier" jj ar. li-
ter; Coresi, Caz. 1581, 49); -flimpe- nar\\ < lanarius,-um fr. lainier prov. 1| ;

giune (Cantemir, Ist. Ier. 32) „clarte, lanier; sp. lanero (comp. alb. l' nur) \\

serenite" lim^pezi „clarte,eclaircie"

||
lînrie „lainerie, lainage" (it. laneria;
II
limpezi, ar. limpidzîre „clarifier, fr. lainerie; sp. laneria)\\ bot. Itnari,
eclaircir,epurer'' (comp. limpida re); Itnri, Itnric „eriophorum; filago
lim,peziciune, limpezeal „limpidite". germanica" (comp. herba lanaria).
988. LIN, adj. „tranquille, calme**. 993. Lînos, adj. „laineux, couvert
Lat. LENis,-E, devenit, prin schimbare de laine" megl. lnos; ar. linos}\
II
de declinare foarte timpurie, lenus,-a, <LANOsus,-A,-UM it. lanoso; sard la-
||

-UM (atestat în CGL. V, 307). nosu; fr. laineux; prov. lanos; cat.
It. lena; sard log. lenu\\comp. it. llanos; sp. port. lanoso.
lene; auv. le; prov. len<LEms.
Der. dim. linior (Gaster Teo- 994. l\HOE[),jltnged, adj. „languis-
—
: ;

dorescu, P. pop. 305;Alexici, Lit. pop. sant fmalade" || ar. lindzit, llndzid.
83) l'inu (iplea, P. pop. 111); liniel
; Lat. LANGUiDUS,-A,-UM; forma Itnced
(iplea, P. pop. 1 1 1); t^imce^(Dosoftei, se explic prin influena altor cu-
V. Sf. 16 mai) jlinie (Coresi, Caz. 1581
j{
vinte, ca rtnced, vtlced, muced.
41,61; Varlaam i loasaf 12, 116);t^t- Der.: '\lingegiune , maladie" lince- ||

neae (Dosoftei, V. Sf. 10 mai) „calme, zime (Lex. Bud.) „langueur" Itncezi, \\

douceur" \\linite „tranquillite, calme, ar. Itndzidzîre „\anguir,Qtre malade" ;

silence"; liniti „tranquilliser"; linitit lîncezeal „langueur, faiblesse".

„tranquille, calme"; linititor „cal-
mant" nelinite „inquietude"; neli-
;
995. LINDIC, sb. n. , clitoris".
niti „inquieier'' nelinitit „inquiet";
Lat.*LANDiCA,-AM; deaciarfi resultat
||

fctelin, ctinel „petit â petit" (v. cîte). *ltnzic, forma romîneasc se explic
îns din dim.lindicel < *landicella,-am
989. Alina, vb. „calmer, apaiser, (comp. fr. landille < *1 a n d i c u a), re- 1

adoucir" < * allenare

alienare ||
it.
\\
fcut din pi. lindicele, care a determi-
alintor „calmant, consolant"; alin- nat schimbarea de gen.
tur (An. Car.) „sublevatio" f inlina j|
Fr. landie.
„alleviare" (An. Car.), format prin Impr.: ung. lindik.
schimbarea prefixului.
996. LINDINÂ, sb. f. „lente" || ir. lin-
990. Alinta, vb. „caresser, mignar- dir; megl. linden; ar. lindin.
 LINDURA 150 LINGURA

Lat. LENS, LENDÎNEM (=LENDEM; cf. LING, V. lung.

Candrea, Rev. ist. arh.VlI,81 Densu- ;

sianu, Hist. roum. I, 139), devenit

1. 999. LINGE, vb. „lecher"— vr. ban.
lindine, din crui pi. lindini s'a
al pf. Zm^ II ir. linze; megl. linziri; ar.
refcut sg. lindin (comp. totui len- {a)Undzire, {ajlindzeare (pf. alima;
DiNA CGL. V, 369, l formele roma- part. alimta).
nice de mai jos). Lat. LÎNGERE, LÎNXÎ, LINCTUM.
Muggia glendina; it. lendine, vie. Sprs. lenscher: vlomb. lenzer, sic.
ver. vberg. mii. gen. lendena^ piem. linciri; sard log. Ungere.
lendna, piac. leindna, parm. lendna, Der.: Ungtor „lecheur" lingu Ij

urb. lindin, Cerignola linne, Campo- „ecornifleur,parasite,pique-assiettes"

basso linnene, nap. lennene, sic. lin- \\lingare, ar. lingarsu (Dalametra)
nina; sard log. lendine; sav. lendena; „friand, avide, vorace" H -^ Ungari,
prov. lendena; cat. llemena; sp. lien- „lecher, flagorner', -\ alingri (Do-
dre; port lendea; ga\i\. jendena\\rtr. softei,V. Sf. 30 dec.) „ecornifler, flatter,
lent, val. Hainaut ;e<LENDEM; ir. lente: flagorner"; Ungarilor (Lex. Bud.;
prov. Ze/Zde < *LENDITEM. Barcianu) „flatteur, ecornifleur" Un- ;

Der.: dim. lindinea (Marian, Insect. griturâ (Dosoftei, V. Sf. 25 nov.;

467, 471) /mc/mos, ar. ^- „plein de
11
Lex. Bud.; Barcianu) „flatterie"; Un-
lentes" (it. lendinoso; sard lendînosu; ^ricfOS(Molnar,Sprachl. 114) „friand,
sp. lendroso; port. lendeoso). gourmand' lingui „flatter, flagor-
|1

ner"; linguire „flatterie"; lingu-

997. LÎNDURÂ (ar.), sb. f. „hirondel- itor ,.tlatteur"; -jlinguitur (Can-
le" —
alindur^ arindur. temir, Ist. ier. 13, 42; Div. lum. 83)
Lat. * HÎRUND(i)NULA, - AM < HÎRUNDO, „flatterie, flagornerie " ; lingueal
-DiNEM, devenit *h i r undu 1 a, de unde (Tiktin; Barcianu) „flatterie, flagorne-
*rundurâ; trecerea lui un -{-cons. la rie"JI flingoa (Molnar, Sprachl. 275;
-în- precum i
asimilaia r'r>l-r Lex. Bud.) „flatter, flagorner"l|/m(7wrJ
s'a fcut mai formele dimi-
întîi în (Barcianu) „flatter, (lagorner^lif lingi
nutivale rlndurea, arindurice> alin- (An. Car.) „flatter, flagorner" lingi- ;

durice i rînduric (v. mai jos), unde lor (An. Car.) „flatteur, flagorneur";
vocala u precum i consonanta di- linguiturâ (lorga. Studii XIII, 111)
similat se aflau în posiie aton (cf. , flatterie, flagornerie" H linge-talere,
Candrea, BSF. I, 28). ar. aUndzi-V)asili{J)a\avci^\.va) „prsi-
Friul. rondai, Muggia rondula, te,pique-assiettes".
Arbedo lundra; p'iem. rondola, Lago Impr. ung. /m.(/«^ (Szinnyei, 1341).
:

Magg. rondul, abr. rennel§; sard gal.

rundula; prov. randola, arendola,
nprov. roundolo, dindoulo (comp. alb.
dahndse) it, r ondine sard log. r an-
\\
1000. Prelinge (rt se), vb. ,,(s'e)couler,
(s'en)fuir, degoutter'* || ar. sprilin-
;
dzire, sprilindzeare \\ <per-lîngere;

dine; vfr. aro/zde < HiRUNDiNEM (comp. pentru îneles, comp. germ. lecken
sp. golondrina; port. andorinha). „lecher, couler, fuir".
Der.: dim. rindurea (Piazza Ar-
merina rnuledda), rtndaric (comp. 1001. LÎNGOARE {lingoare, lung oa-
mai jos rtndunic); ar. alindarice, re), sb. f. ,fievre chaude, typhus;
arindurice. fmaladie" megl. lngoari i ar. lin-
||

goare „maladie".
998. Rîndunea, sb. f. „hirondelle^ Lat. languor,-orem forma lungoare
;

< * HiRUNDiNELLA,-AM,de Venit* rinde- s'a desvoltat prin etimologie popu-

nea, de unde, sub influena lui rin- lar sub influena lui lung, poporul
durea (v. mai sus Undar), rtndunea\\ explicîndu-i denumirea lingoarei
it.rondinella; vfr. arondelle (fr. hi- ca aceia a unei boale lungi.
rondelle); prov. lendorela dim. rîn- \\
Comp. alb. l'snguer.
danic, rindani, bot. „vincetoxicum Der.: ar. Unguros „maladif, debile".
officinale" (amîndou
prin înlocuirea
sufixului diminutival -ea cu -ic, -i ;
1002. LINGURA, sf. „cuiller: tariere"—
comp. rtndaric, sub Undar). trans. ,.truelle" (Lex. Bud.). „sorte
 LINTE 151 — LUA

de fourche" (Viciu, Glos. 57); trans. cuvintele romanice dela o form lat.
llnngur (Viciu, Glos. 57), lungur vulg. *cuLLiCARE (cf. culcaverit
(Wgjb. VI, 78) jj ir. lingiirf, liingure i în Lex. Salica); în ce privete îne-
megl. ar. lingur „cuiller". lesul, c
observm dela expresiuni ca
Lat. LINGULA.-AM. collocare aliquem in lectum
Der.: dim. linguri „petite cuil- (Cicero), s'aputut ajunge uor, în-
ler", trans. „clavicule; creux de l'esto- trebuinîndu-se collocare în mod
mac", ar. linguri trans. i linguru absolut, la semnificaiunea romanic
(Lex. Bud.) „petite cuiller"; lingu- de „coucher"; de înelesul a-
altfel
rea „clavicule, creux de l'estomac", cesta îl gsim deja la Catul it.||

bot. ^cochlearia officinalis"; lingu- coricare (abr. kuleka, Cerignola kul-

ric, mold. ar. lingurice „clavicule, karse, Campobasso kulekar§, sic. kur-
creux de Testomac"; trans. lingu- kari); fr. coucher; prov. cat. sp. port.
rici (G. Maior, Zootecn. 74) ^tetard" colgar.
(comp. nprov. cuireto „tetard''< ci/ te Der.: culcu.av. «- (Dalametra) „cou-
„cuiller"), megl. linguriciu „clavicule, che, gîte, taniere".
creux de l'estomac ".bn.Z'm^iira^ „te-
1006. întru loca {tntroloca), flntru-
tard"" \\augm. linguroi [lingurar^ ar. ^
luca (lorga, Studii VI, 375), trans. în-
„(Bohemien) qui fabrique des cuil-
tornoca (Gaz. Trans. 1887, p. 263)
lers", trans. „sorte d'ctagere pour
„assembler, reunir" < inter-locare
Ies cuillers" trans. linguri (Molnar,
|1
sau intro-locare; forma întornoca
Sprachl. 275; Lex. Bud.) „gouter, man-
pare a fi datorit unei confusiuni cu
ger avec la cuiller'*.
întruni.

1003. LINTE, sb.f. „lentille" i|

megl. 1007. LUA, vb. „prendre" || ir. la;
linti; ar. linte. megl. lari; ar. luare.
Lat. LENS, LENTEM. Lat. LEVARE „lever, enlever"; în-
Friul. Unt; it. sard log. lente. elesul romînesc, care ne întîmpin de
altfeli în latinitatea tîrzie (cf Den-
100-K LOC,sb. n.„lieu,pIace,endroit"|| susianu, Hist. 1. roum. I, 192), apare i
ir. loc; megl. i
ar. loc „lieu; terre". în sard i se explic uor din acela
Lat. L0cus,-UM. de „enlever"; în celelalte limbi ro-
Vegl. luk; rtr. 16; it. luogo; sard manice s'au desvoltat i alte înele-
log. logu; fr. lieu prov. loc; cat. lloch;
;
suri mai mult sau mai puin apro-
sp. luego; port. logo. piate de cel primitiv, dup cum se
Der.: dim. locor, locu alocuri, \\
poate vedea mai jos.
alocure(a), mai adesea precedat de Vegl. levur; rtr. alcer „ghren; auf-
pre „par endroits, ailleurs' înlocui ||
stehen; aufheben", friul. jec „ache-
„remplacer"; fwZoctwYor „remplagant"!! ter"; it. levare; sard log. leare „pren-
lociitor „rempla(;:ant'', de formaiune dre"; fr. lever; prov. lecar; cat. llevar;
recent, dup
fr. lieutenant mijloc sp. lleoar „porter, produire, apporter,
„milieu; moyen" (v. miez). enlever"; port. lecar.
Impr.: rut.^o/c „GrundjAckergrund". Der.: lutor „qui prend, preneur",
fluotoare (Anal. Acad. XX, 472) „pri-
„coucher" || ir. cuc
1005. Culca, vb.
se"; flutur (Letop. II, 33; Anal.
;

megl. ar. |) < colloco,-are

culcri
Acad. XX, 485) „action de prendre,
„mettre, placer, poser", devenit de
de separer, prise, rapine" (rtr. leca-
timpuriu, sub influena verbelor în
dura; it. lecatura; fr. levur e; prov.
-iCARE, *c o 1 1 i care ; cum îns forma sp. port. lecadura).
fr. precum i
parte din formele dia-
lectale it. presupun un prototip cu -u- 1008. Aluat, sb. n. „levain, ferment,
în loc de -o- în prima silab (cf. G. pate" —bn. aluwat \\ ir. aluat, awât;
Paris, Rom. X, 61, care presupune o ar. aluat.
influen a lui cu Ici ta), prototip ce Lat. *ALLEVATUM < ALLEVATUS,-A,-U1Î
se poate admite nici o dificul- fr „eleve, souleve"; în ce privete în-
tate fonetic i pentru cuvîntul ro- elesul, trebue s amintim c levare
mînesc, se poate pleca pentru toate primise de timpuriu i sensul de
 LUCI — 152 — LUCRA

,.fermenter", pe care-l regsim în eur passagere" (comp. sard log. tra-

mai toate limbile romanice; comp. lugere: vfr. tresluire, Anjou terluire;
panis sine ferment o, glosat prin cat. traslluhir; sp. traslucir; port.
id est sine levamento, Glos. trasluzir) strlucire „brillant,clarte" ;

Reich. (Densusianu, Hist. 1. r. I, 192) strlucit „briliant, eclaire"; strluci-

i formele romanice de mai jos rtr. || tor „briliant*, zool. strluc (Marian,
alvo: friul. ven. ver. leva, cremon. le- Insect. 98) „cerambyx moschatus".
vat, crem. berg. leat, com. mii. pav.
leva, piem. Iva, piac. alvâ, nap. levate;
1012. Luceafr, sb. m. „etoile du
matin, etoile du soir" || ar. lueafir(e) \\
prov. leoat; cat. llevat, toate cu în-
<LuciFER,-ERUM sp. lucero i port.
elesul de „levain, ferment" <leva- i|

luzeiro nu pot fi derivate, din causa

tum; comp. i it. lievito; sp. leado:
dificultilor fonetice, din prototipul
port. Zeyeâo < *LEviTUM (=clas. leva-
latin, ci par mai curînd formaiuni
tum) i numeroasele derivate roma-
proprii din luz „lumiere" dim. lu- j'

nice din leva re, pentru a exprima

ceferel, Iu cefeior (Tocilescn, Mat. 126).
noiunea de ,.levain dim. aiuiel,||

bn. alofel (An. Car.), olel, megl. lu-
gl „levain, pate" (mant. alvadel).
Anina, v. partea a Il-a.
1009. LUCI, vb. „luire, briller"
luire.
Lat. LUCIRE (= clas. LUCERE cf Den-
susianu, Hist. 1. roum. I, 147; Can-
drea, Rev. ist. arh. VII. 82).
Rtr. gluschir; mii. pav. piem. lusi,
regg. parm. lusir; vfr. luisir; prov.
luzir; cat. lliilr; sp. lucir; port. liizir
vit. lucere, vbellun. luzer^ abr. liice;
li
sard log. Zavere <lucere.
Der.: ar. Iuit „briliant"; lucitor
„luisant, briliant, resplendissant"; lu-
ciu (sb. vb.) „surface unie, polie (de
la mer, d'une riviere)", adj. „briliant,
poli, uni", dim. lucior, lucios„hn\-
lant, poli, lucide" luci (Teodorescu,
|1
P. pop. 558), fluciu „surface unie.
(de Ia mer, d'une riviere)"|i f lucime
(Paliia,Exod.XXXVI,35;An.Car.)„lu-
miere, clarte"; hhn.lu^ijhe „eclaircie".
1010. t Lucoare, sb. f.
miere lueur" < * lucor,-orem vit.
; |j
lucore; sard log. lugore; fr. lueur;
cat. llugor; prov. lugor jsirlucoare
1013. LUCRA, vb. „travailler, faire
agir" II ir. lucr; megl. lucrri; ar.
lucrare.
Lat. LUOUBRARE „veiller pour tra-
vailler, travailler pendant la nuit".
|| ar. devenit '^lucurare i pe urm. prin
sincopa lui u, lucrare; înelesul ro-
; mînesc se explic uor din cel latin:
la origine lucrare trebuit a în- s
semneze numai „travailler pendant
la nuit" i se întrebuina mai ales
cînd era vorba de femeile care lu-
crau, torceau seara (comp. pasagiul
dela Titu Liviu I, 57, în care se vor-
bete de Lucreia, soia lui Tarquinius
Collatinus care lucra seara torcînd
lîna: inter lucubrantes ancillas); cu
vremea cuvîntul a primit o accepiune
mai larg, fiind aplicat la orice fel de
lucra; forma aceasta ne duce deci spre
timpurile primitive ale vieii Romîni-
lor i st în legtur cu ocupaiunile
dela ar ale poporului nostru; de alt-
tel cuvinte înrudite cu cel romînesc i
pstrate în aceleai împrejurri apar
într'o alt parte a domeniului ro-
„clarte, lu-
manic, în dialecte fr.: Grand' Combe
luvr, elv. luvr, luvre „veiller". sav\
levr „soigner Ies betes ia nuit'-.bourg.

(Dosoftei) „clarte, lumiere, lueur, bril-

lovre., Bournois lovra, Grand' Combe
luvr. elv. lovr, lOor „veillee". Mâine
iant", refcut dup
a strluci. lugro „petite lumiere", lilgrone „tra-
1011. Strluci, vb. „briller" bn. — vailler sans voir clair" (cf Zs. rom.
„faire des eclairs" || ir. rezlutsi, cu Ph. XVIII, 221;XXIL487, XXV\612;
prefixul schimbat || < *tralucIre Bull. pat. Suisserom. III. 38; VII, 32)
( = clas.TRALUCERE), influenat de com- [Densusianu, BSF. II, 17].
pusele cu strâ- rtr. stragluschir Der.: lucrtor, ar. lucritor, adj.
„faire des eclairs"; (it. stralucenie), „travailleur, actif", sb. „travailleur,
ven. straluser, vie. stralusere,ma.ni. ouvrier" (comp. lucubratorius);
mir. stralusar, vmil. stralui, pav. lucrtur „action de travailler, etc.**
piem. stralusi; nprov. estralusido „lu- \\lucru, ir. megl. ar. ^ „travail, ou-
 LUME — 153 — LUNA

vrage; chose"; dim. lucriior ; lucri- chandelles", col. ..quantite de chan-

or lucrule {Jipescu, Opinc. 107)
; ||
delles".
jlucrre (Cantemir, Div. 146; Do-
softei, V. Sf. sept. 14) ^travailleur,
1016. Lumin, sb.
„lumiere; bougie"f.

actif Wflacroi (Dosoftei, V. Sf. april II

ir luniir^\ ar. luninW <
*lumînîna,
44) „travailleur^ actif (albin) lu- -AM,dintr'unadj.*LUMÎNÎNUS,-A,-UM<LU-
,

croaie (Marian, Ins. 144) ^abeille ou- MEN,-MÎNis, devenit *lumnina, de

vriere" ar. lugurie „ouvrage, chose"ii unde, prin reducerea lui -mn- aton
la -m-, lumin [Candrea] dim. lumi-
||

prelucra „refaire,remanier". li

ni; luminu (Cantemir, Div. 40);

1014.LUME, sb. f. ,monde" - vr. i luminue (Marian. Immorm. 383); bn.
dial. „lumiere" (Ps. Sch. XXXVI, 6; luminiâc lumini „eclaircie, clai-
i!

XLVIII, 20; LXXXVIII, 16; Coresi riere" luminos,ar. luninos „lumineux,

Ps. XXXVI, 6; XLVIII, 20; Letop. clair'.
I, 161)
II
ir. lume', megl. lumi i ar.
lum,e „rnonde". 1017. Lumina, vb. „eclairer, illumi-
Lat. LUMEN „lumiere"; înelesul pri- ner, eclaircir" || ar. /«/h'/iare ||< lumi-
mitiv s'a pstrat în anumite expre- nare, influenat în fonetism de lu-
siuni ca i se întunec lumea înain-
:
min\\iT\\i\. lumin; vit. luminare;
tea ochilor (Reteganul, Pov. ard. V, vfr. lumer; prov. lumenar; port. lu-
12; Creang, Scrieri I, 317); nu-mi A?^îa^ comp. formele mai frecuente:
II

vd lumea înaintea ochilor de necaz it. alluminare; fr. allumer; prov.

(Creang, ibid. 190); începu a orb- cat. alumenar; sp. alumbrar; port.
ci .doar d'o gsi vre-o potec
. .
al(l)umiar < * alluminare luminat
|!

care s'o scoat la lume (Ispirescu, „eclaire illumine, illustre", sb. „eclai-
Leg. 3%), dar mai ales în construciu- rage" lumintor ,,qui eclaire, eclai-
;

nea lumea ochilor sau lumea ochiului rant"; jlumintur (Paliia, Exod.
deas la
(destul de scriitorii vechi, XXXV, 14; Coresi, Caz. I, 132, 459j
pstrat pe alocuri în graiul popo- „lumiere, tlambeau, luminaire" lumi- ;

rului), înlocuit astzi prin lumina nie „Seigneurie" j luminciuneii

ochiului sau ochilor ^prunelle, pu- (Cipariu, Princ.221) „lumiere" (comp.

pille" (comp. \i.lucedegliocchi\îv'\\i\. 1 u m
i n a t i o, -i o n e m) •fînlumina i

lus dai voii port. luz dos olhos;;

„eclairer" (An. Car.; ichindeal, Fab.
cf. Rom. Forsch. XIV, 367); înelesul 195) ij f strlumina (Dosoftei) „eclai-
de „monde" se datorete influenei rer".
vsl. cR-kr-K ,,lumiere"i „monde''.
Rtr. glum: it lume: vfr. prov. Zw/w; 1018. LUN, sb. f. „lune; mois" || ir.
cat. llum; sp. lumbre: port. lume. lurf; megl. ar. i
,,lune". lun
Der.: dim. lumi: lumufâ lumesc i
Lat. luna, -AM „lune; mois".
ar w „seculier, temporel, mondain"; Vegl. lojna; rtr. gluna; it. sard
lumete, ar. ^ „mondainement" f Iu- l
luna; îr.lune; prov. luna; cat Huna;
mean (Dosoftei; Gaster) „seculier, sp. luna; port. lua.
laîque" lume „mondain, ayant le Der.: dim. luni; lunuâ (Voronca,
des plaisirs mondains*^ lumicios
goiit ji
Dat. cred. 593; Marian, Nunta 211);
(ez. VII, 111) „laîque, mondain". lunioar (Jipescu, Rur. ora, 282);
lunuliâ (Doine, ^60)1 aluni, alunea,
1015. Luminare sb. f. „bougie, chan-
delle"|| megl. /ummart: ar. lutninare}\
alunic „lentille, grain de beaute"
<LUMÎNARIA, pi. lui LUMINARE friul.
(v. Alun).
||

luminere „abbaino"; vven. luminare, 1019. Luni, sb. f. „lundi" || ir. lur;
Aquila lumenera, votrant. luminera\ megl. <lunis [scil. diesJ,
ar. lunî\\
fr. lumiere; prov. lumfijniera; cat. refcut din lunae dup analogia lui
llumenera; sp. lumnera; port. lumiei- mar tis, jovis, etc. (cf. Densusianu,
ra dim. Iwnînoric {luminric),
II
Hist. 1. roum. I, 504; Candrea, Rev.
bot. „verbascum; gentiana asclepia- ist. arh. VII, 82) vegl. lojne; friul.
||

dea" luminarea (lufninrea) lumî-

; \\
luni (v. alte forme rtr. la Gartner, în
nrar „marchand, fabricant de chan- Grober, Grundr. I-, 612); vit. ven. sic.
delles"; lumînrrie „fabrique de luni, piem. lunes: sard log. lunis; vfr.
 LUNECA
prov. (dijliins; cat. dilliins\ sp. hines;
comp. it. lunedi; fr. lundi <j^vi^ab-j)ie&
Lunel, bn. Liinil, megl. Lunce „nom
II
donne â un boeuf ne le lundi"; Lunica,
Lunaia „nom donne â une vache nee
le lundi".
1020. Lur.atic,-, adj. „lunatique; ne
le meme mois"||ar. ^w/ia/ic j|<LUNA-
TÎcus,-A,-UM||sard log. lunadigu ^ste-
rile" ; vfr. lunage f (a se) luntâci
\\
(Prav.Mat.-Bas. col.Buj. 424) ^avoir Ies
menstrues"; jlunâtcie {\h\.) „men-
strues".
102 î. LUNECA (aluneca), vb.
ser" — ^wrem (Ps. Sch. XXXIV, 6;
LV, 13) megl. luricari; ar. alunicare,
II
arunicare.
Lat. LUBRIC ARE, de Venit lurecare;
trecerea lui -r- la -n- în forma lu-
neca nu e pe deplin lmurit.
admitem oare influena unei forme
Heneca disprute astzi i care ca i
prov. lenegar „glisser" ar fi represen-
tat un prototip *LENiCARE derivat din
LENis, al crui îneles „doux au tou-
cher", a putut uor evolua spre acela
de „uni, poli, lisse, glissant", pe care
îl gsim în prov. len „lisse, glissant",
i care s'a putut transmite i deriva-
tului verbal dîndu-i semnificatiunea
de „glisser"? Oricum, forma ar. aru-
nicare rmîne de explicat.
Vfr. lovergier^ Bournois lergi, lor.
lorzi., montbel. lurzje (cf Thomas,
Nouv. essais, 292).
Der.: (a)lunecâtor „glissant"; '\lu-
nectur (Tiktin), ar. arunicitur (Da-
lametra) „glissade" -[lunicciune (Do-
||
softei, Ps. vers. 504; Lit. Rug.
„glissement; incertitude" (comp. lu-
bricatio, -onem) (a)lunecos, ar. ||
alunicos, arunicos „glissant" \\(a)lu-
necu „glissoire; verglas".
1022. LUNG, adj. „long";
gueur" ir. megl. lung; ar.
II
Lat. LONGUS,-A,-UM.
Vegl. luang rtr. lung\ it. lungo;
;
sard \og. longu; fr. long; proY. lonc;
cat. llong; sp. luengo; port. long o.
Der.: dim. Iu nguor, Iun g r {Can-
temir, Ist. ier. 207); lungu{Lex. Bud.;
Alexici, Lit. pop. 112); lungel (Toci-
lescu, Mat. 974); lunguie \\lungre
(comp. ltre), lungure (Tiktin), lun-
guie, bn. lunguîu „oblong, allonge,
154 — LUxNG
un peu long" augm. lungan., lungu,
||
lungoi, bn. lungon (An. Car.), lungoci
(Stamati, Wb.595) ..longue perche (en
pari. d'un hovnmef \\Lungil (Creang,
Scrieri 245) „personnage mythique
I,
des contes TOuu\ams''\\ lungime, ar.
lundzeami (Dalametra) „longueur'H
lungi, ar. lundzire „allonger, prolon-
ger"; 'flungitur (Letop. II, 159) rpro-
longement" \\lungi, mai ales în expr.
de-alungi{ul),in lungi „le long, tout
au long" de-a-lungul,ar. de-a-lun-
II
guluî „le long, tout du \ong"\\-f delunga
„ecarter,eloigner,traîneren longueur,
,.glis- differer, ajourner", format din locu-
iunea *delung, pstrat astzi sub
forma îndelung, întocmai ca deprta
din departe (comp. it. dilungare; vsp.
delongar); îndelung „qui dure long-
temps, de longue duree", adv. „long-
S temps, longuement, pendant long-
temps"; îndelunga , differer, faire
durer longtemps"; îndelungat ,.qui
dure longtemps, de longue duree";
fîndelungare (Let. II, 18) „qui dure
longtemps".
1023. Lîng, prep. „pre de, â cote
de" II megl. ang; ar. m/?,gr«||<LONGO,
devenit ^lung^ i apoi lîng, prin
trecerea lui -un- la -în- în silab a-
ton, cuvîntul acesta, ca orice pre-
posiie, fiind întrebuinat ca aton în
fras (cf. Candrea, BSF. I, 28); forma
ar. e resultat prin asimilarea lui l
cu n; aceia asimilaiune trebue s
se fi întîmplat i în megl. unde ang
presupune un mai vechi * nang
<* ning; pentru îneles comp. it.
lungo la casa, lungo ii fiunie, lungo
30, 31) me, vfr. prov. lonc „â cote de" (comp.
expr. ^ prov. lonc un bosc, lonc ella,
etc). în legtur cu alte prep. a dat
II
natere la o mulime de forme dia-
lectale contrase: de -\- lîn^> trans.
sb. „lon-
ding, dîng (Reteganul, Irand. 177;
Tocilescu, Mat. 482; Alexici, Lit. pop.
lungu.
134); p(r)e -\- lîng > pîng, ping,
bn. prinq, prîng (Wgjb. III. 325,
IV, 330; Corcea, Bal. 74; iplea, P.
pop. 114), megl. pring.
o 1024. Alunga, vb. „chasser, eloigner"
<AL-LONGARE it. ullungure „allon-
||
ger", vit. alongare i vlomb. alon-
gar „Eloigner", vven. allungarsi „s'e-
loigner"; vfr. aloignier „ecarter, re-
pousser"; prov. alongar „allonger;
 LUNTRE — 155 LUT

eloigner, exclure" ; cat. allongar „al- comme le loup, au poil de loup (en
longer"; sp. alongar „allonger, dif- pari. des boeufs et des chevaux"*);
ferer" port. alongar „allonger", al-
; lupoaie (Molnar, Sprachl. 105; ichin-
longarse „s'eloigner". deal, Fab. 185), ir. lupon^ ar. lupoane
•louve", bot. „orobanche ramosa"
1025. Prelung, adj. „allonge, oblong; ;

prolonge" spirlungii || <perlon-

lupoaic „louve** lupan (Voronca,
|| ar.
jj

Dat. cred. 651; Marian, Ornit. I, 257;

GUS,-A,-UM vgen. perlongo „maigre",
II

nap. sperlonga „donna alta", sic.

Dame, Term. 27) „gros loup; au poil
de loup (en pari. des boeufs)"; cu
spirlongu „tres long" comp. it. spi-
lungone i abr. sperlengone „longue
;
acest din urm
sens dim. i lupna
perche (en pad. d'un homme)" bot. Inpnel {Mcwian, Ornit. 1, 257); lupan,
i|
dim. lupnic (Marian, ibid.) „au poil
p(r)elungoasâ „glechoma hederacea",
numit astfel din causa tulpinei lungi de loup (en pari. d'une vache)" \\lupei
„au poil de loup (en pari. d'un x:hien)'"||
i tîrîtoare ca a iederei, ar. spirliin-
lupos (Marian, Sat. 333) „plein de
gos „allonge, oblong^'liw.spirlundziri
loups" lupesc „de loup"; lupete^
(Dalametra) „rendre allonge, donner II

une forme oblongue". jlupi (ichindeal, Fab 8) „â la ma-

niere des loups**.
1026. Prelunga (vr. dial.), vb. „ajour-
ner(Iorga, Studii X, 151; Tocilescu,
1029. Lupe, (ir.), sb. m. „louve"<LU-
PA,-AM lomb. piem. Iova fr. louve: ;
Mat. 1335); prelungat „long, etendu"; II

prov. loba; cat. lloba sp. port. loba\\

prin schimt)are de conj., sub influena ;

dim. lupi.
lui a lungi, a resultat forma actual
prelungi „prolonger" < per-longare
(comp. clas. praelongare i forma 1030. LUPTA, vb. „lutter, combat-
tre".
tîrzie prolongare) vit. perlongare,
Lat. luctare.
||

valtel. sperlongare, abr. sperlungâ

Alb. l'ufton (>ar. l'uftare): rtr. lut-
sic. spirhingari; vfr. parlongier;
ter; it. loltare: lutter; prov. lo-
fr.
prov. perlongar.
char; cat. lluytar; sp. lucJiar ; port.
lutar.
1027. LUNTRE, sb. f. „canot, barque".
Lat. lunter,-trem (= clas.
Der.: lupftor „lutteur" luptaci '

linter ;
(Ivireanul, Did. 123; Cihac) „lutteur''.
cf. Schuchardt, Vok. II, 235).
A\b.l'undrz{da]m.lundroy sic. luntru. 1031. Lupt, sb. f. „lutte, combat"
Der.: dim. luntricic; luntrioar; <LUOTA,-AM alb. Vuftt (>ar. l'uff);
II

bn. trans. luntrit luntra, jlnntrar

Jj
rtr. luotta; it. lotta; sard lutta; fr.
„nauta" (An. Car.; comp. lintra- lutte; prov. locha; cat. lluTjta; sp.
Tius)\\lunfri , conduite une barque'- lucha ; port. Iuta.
(alb. l'undrofi).
1032. LUT, sb. n. „terre glaise" || ir.
ar. lut.
1028. LUP, sb. m. „loup" |j ir. megl.
Lat. LUTUS,-UM.
ar. lup.
Rtr. lut; it. loto; sard log. ludu;
Lat. LUPUS,-UM.
cat. llot; sp. port. Zorfo (comp. nprov.
Rtr. luf; (it. lupo) ven. Iodo, mant.
mii. lof, cremon. louf, pav. piac. parm.
loudo „vase").
Der.: dim. lutior (Cihac; Tiktin)
regg. mir. Iov, bol. louo, nap. lup§., sic.
„ocre" lutrie „fosse d'ou l'on tire
lupa; fr. loup; prov. fop; cat. Hop; II

ia terre glaise".
sp. port. lobo.
Der.: dim. lupuor lupoi ^Alec- ,\ 1033. Lutos, adj. „argileux" || ar. '-
sandri, P. pop. 151; lorga, Studii II
< LUTOSDS,-A,-UM !; it. /o^o5o; sard log.
VII, 3U3), bn. lupori „gros loup; gris ludosu; sp. port. lodoso.
 M

1034. MCELAR, sb. m. „boucher*. ciucat, mciucos „en forme de mas-

Lat. MACELLARius,-UM sprs. ||;
mazU sue, grossier" ; mcat
„â gros grains;
it. macellaio; vfr. maiseliej'\ prov. a grosses cornes", megl. mclcat
mazelier j mcelresc (lorga, Stu-
\\
„gros", amîndou formele resultate
dii, X, 24, 25) „de boucher" \
mcelri din m^ciucat care a devenit m,cicat
, egorger, tuer, massacrer" mcelrie ||
(pentru schimbarea lui c în , comp.
„carnage,massacre, boucherie' (sprs. pic); dim. m^c/eZ (Marian, Dese.
m,azleria). 108)\\mciuca (Alexici, Lit. pop. 40, 41)
„ frapper avec la massue" (teram.^wa^-
1035. MÂCiNAjVb. „moudre"||ir.ma- ukk; nprov. massuca).
cirâ\ ar. m,inare. Impr.: rut. Maqyr „Keule"; ung.
Lat. MACHINARE (= clas. MACHÎNARl) macsuka, matyuka, macsuks (Szin-
,imaginer, executer"; înelesul romî- nyei, 1378-9).
nesc apare în latinitatea de mai tîrziu
(Densusianu, Hist. 1. roum. I, 192). 1037. MACRU, adj. „maigre; (viande)
Vegl. mkniir', friul. masan; it. sans os" || ar. (a)macru.
mcinare^ sard log. m,a{r)ginare\ vsp. Lat. MACER,-CRA,-CRUM.
m,aznar. Vegl. muogro: rtr. meger; it. magro\
Der.: mcinfur „action de mou- sard magru; (fr. maigre)\ prov. cat.
dre, mouture" (friu]. masanadiire; it. m,agre: sp. port. magro.
macinatura) m,cini, megl.
\\
mini Der. M. Sucevei m^acrin (ez. III,
:

„mouture, ble moulu" mcinar (Teo-

jl

70) ,.grosse" -fmcrime (Lex. Bud.)

|]

dorescu, P. pop. 140) „meunier". „maigreur".

1036. MCIUC, sb.f. ,massue" — MDULAR, V. miez.

trans. mocioac (Lex. Bud.); bn. mo-
6uc^ moâoac, moâoc \\
megl. m- MDUV, V. miez.
CIOC; ar. m^ciuc, m,uc.
Lat. *matteuca,-am<mattea; parte
din forme se explic prin schimbare 1038. MAIS sb. n „maillet, battoir"—
de gen i de sutixmai jos).
(cf. vr. trans. „marteau" (Tiktin) || megl.
Rtr. mazzuch; it. mazzocco, ven. ar. mal'.
mazoka, bol. mazzoka, Urbino maz- Lat. MALLEUS,-UM.
zokka, teram. mazzokk§ sard ma- ;
Alb. maj; rtr. maigl it. maglio;
;

tsukka; fr. m,assiie nprov. massugo,

;
sard log.?mai^a; îr.mail; prov. malh;
m,assoco\sp. mazuca „iris". cat. mall: sp. majo; port. malho.
Der.: dim. m,ciachif; m,ciucii Der.: dim. mâiu (Rev. cr.-lit. IV,
(Sevastos, Pov. 38; Voronca, Dat. 145; friul. majuzz); miug „maillet,
cred. 194, 412, 650; Marian, Ins. 186; mailloche, pieu", miuc (ez. VIII,
Vasiliu, Cînt. 61)iiaugm. mciucoaie 148); -^ miug el (An. Car.) miag
||

(Reteganul, Pov. pop. 2) -fmciuca ||

„maillet, battoir" (Polizu), „balise"
(Cuv. d. btr. I, 287) „bourreau" ||
m- (Dame. Term.), Mehedini „pieu".
 .

MAI 157 — MAR

1039. Mior (trans.), sb. n. „petit mar- ja se miestri (Tiktin) „acquerirde

teau„ (Viciu, Glos. 58) < malleolus, la sagesse".
-UM ver. majol mii. majd, parm.
—
II

majoU bol. majol^ toate însemnînd 1044. MAMA {mum), sb. f. „mere"
„mazzo, mazzuolo"; it. magliiiolo,v{r. Mehedini „reine des abeilles"; fg^en.-
maillol, prov. malhol i sp. majuela dat. sg. muminiei i nom. ac. pi.
„bouture, crossette de vigne", gali. mitmmi, pstrat numai gen. — dat. sg.
amalho „courroie pour attacher Ies în expresiunea mîni-ta || ir. mâm^;
souliers". megl. i ar. mam, {mumonl, mum
mmini) „mere; reine des abeilles;
1040. MAI 2, sb. ,mai" || ir. mâi; megl. goître", în ar. i „nourriture qu'on
ar. mal. donne aux enfants".
Lat. MAJUS,-UM. Lat. MAMMA,-AM „mamelle; mere" în- ;

Alb. ma/; rtr.me^; it maggio; sard elesul de „goitre** s'a desvoltat, prin-
câmp. maju\ fr. prov. inai\ cat. tnaig; tr'o schimbare semantic uor de îne-
sp. mayo; port. maio. les, din acela de ,.mamelle", iar cel de
„reine des abeilles" e datorit influ-
1041
—
MAI 3, adv. „plus encore; pres- ; enei bulg. MaxKa. Forma se mum
que" t „davantage"||ir. megl. mai; explic prin influena labialisatoare
ar. ma. a celor doi m, i alterarea fonetic
Lat. devenit *mais, * mas
MAGis, s'a produs mai întîi în forma m-
i mai ma represint
tîrziu m,ai; ar. mini > mumîni < mammanem, atestat în
pe m,as întrebuinat ca aton i cu inscripiuni (cf. Densusianu, Hist. 1.
vremea a înlocuit pretutindeni pe mai roum. I, 139). Cît privete îm, des
(Candrea, Elem. lat. 30). întrebuinat în textele vechi el se
Alb. mz rtr. ma; it. mai, ma:
; explic din forma redus m{-sa)
sard mai; fr. prov. mais; cat. may: creia s'a prepus i-.
mes; sp. mas; port. mais, m^as. Alb. rmmt; rtr. it. mamma; sard
Der. ar. maî „seulement".
: mama;îr. maman;n^TO\..mamo, cat.
Impr.: rut. meh „mehr" Man...Man sp. port. mama.
(compar.) „entweder. ..oder"; Manace
„fast"; bulg. Mau „presque".
Der.:
mammuccia); mmic;
dim.mamit; mmu
mmuc; m-
(it.

mmuoar; mmuic (Bura-

mae\
num
1042. Numai, adv.
<
„seulement" || ar.
NON magis (Densusianu,
mmucu; mmi;
da, Dat. 115);
II

roum.1, 171)
mmic; m/nulic; mmuli; m-
Hist.
noma,
1.

vie.
ii
rtr.^2omf?za: ven.
nome, ver. noma, lomb. mul'ioar (iplea, P. pop. 112); m-
nom (dom), vgen. noma; perig.
muluc (Onior, P. pop. 74; iplea, P.

mima; comp. vit. non — ma\ vfr. ne— pop. \\2)\\mumin (Marian, Ins. 144)
mamc
mais; prov. no— mas; cat. no — mes; „reine des abeilles" ar.
metra) „ goître * zool.
(Dala-
mmru
, bete
||

no mas.
mam Mr
||
sp.
â bon Dieu' < -\- iut (cf.
Marian, Ins. 107).
1043. MIESTRU, adj. „habile, adroit;
merveilleux; magique"; sb. f. mias-
tr „fee des contes populaires" MNUNCHI, V. min.
Lat. MAGÎSTER, -TRUM, CU câdcrca
lui -G- întîmplat deja în latina vul- 1045. MAR, sb. n. „pomme"; sb. m.
ar, (cf. BSF. I, 19). „pommier" — bn. mar (An. Car.)
Alb. mjestrs; fTiu\.mestri;itmaes- „pomme"|| ir. mer; megl. mer „pom-
tro; sard log. mastru; fr. maitre; prov. mier", m^r
„pomme"; ar. mer, i cu
cat. maestre; sp. maestro: port. mestre. înelesul de „pommette~.
Der. :/72ote.s'^ne,adresse, talent, maî- Lat. MELUM
(=clas. malum; cf. Den-
trise, art", miestrii, pi. „artifices; susianu, Hist. 1. roum. I, 71); mela,
charmes, sortiieges;toutil ingenieux"" pi. lui MELUM, devenit sg. fem. : mr
(Tiktin vfr. maistrie; prov. maestria
; ; cu înelesul de „pomme" e refcut
cat. sp.maestria; port. mesfria) Hj m«- dup pi. mere.
tes^rt (Tiktin) t „ourdir des intrigues" ; Alb. moli; vegl. Mail (pstrat în
 ; .

MRCINE — 158 — MARE-

nume de localiti); rtr. rnail; it. inelo; în legtur cu vieaa pstoreasc a

sard mela nprov. melo. ; Romînilor. e posibil ca i alb.
De altfel
I)er.: dim. merior spetite pomme, ma'd' ,.grand, gros" ti influenat asu- s
petitpommier; buxus sempervirens, pra evoluiunii semantice a formei ro-
vincaherbacea, vaccinium vitis idae- mîne, dat tiind asemnarea între ele.
a"; mru
(iplea, P. pop. 112; comp. Der.: dim. mrior, ar. mirior
it. meluzza)', ar. mim^-i miric\r)%erct (Dalametra); mricel; (Marian, mru
^pommeraie" (it. tneleto)\\meri „pom- Nat. 4!8; Voronca, Dat. cred. 715) jj

meraie". augm. Bihor maroc (Conv. lit. XX,

1013); mrigan (WgJb. IV, 329)
1046. MRCINE, sb. m. ^ronce"— vr.
mre „superbe, grandiose; fier, hau-
||

dial. mârciane (Cantemir, Ist. ier. 71

tain*; mreie „magnificence, pom-
Lex. Bud.; Marian. Nat. 321; Nunta
pe"; ar. mtrea (Dalametra) „fierte;
57-1; ez. 111,61; IV, 135; VII, 83; VIII,
gloire" (comp. alb. maoeni „Stolz,
29 ; Wgjb. IX, 203, 206, 220; Gr. n. I,
Hoheit") t'^^a^05,fler,hautain"(An.
307); mrcin (Coresi, Tetrav. Marcu
-f
Car.); fmroie
II

„fierte, arrogance"
XV, 17); ban. mrsin, mrsin
mrotyi
megl. martin ar. aine. ; mr ||
(ibid.);
devenir arrogant"
-fa se ,,s'enorgueillir,
(ibid.) mrie, ar.
||

Lat. marrucIna,-am (atestat sub for-

ma transcris greit marrugina „es-
pece de paliure, sorte de ronce"
CGL. II, 127), derivat din * marruca
(pstrat în it. „sorte de
mriUe „gloire, splendeur, majeste"j|
mrime, ar. '- „grandeur, grosseur"!]
ffnaimare (Tiktin), ar. ma-mare
„prepose" mri, civ. mrire „agrandir,
mmica |j

accroître, augmenter, hausser "(comp.

buisson epineux") a crui origine tre-
alb.maoon „vergrossere, lobe")rf,,glo-
bue cutatmarra „Hacke zum în
rifier'; se mri, ar. si mrire
fa
Ausjten des Unkrauts". Horma nor- „s'enorgueillir"; mrire, ar. <-' „action
mal *fnârucin a devenit mrcin d agrandir, etc; gloire, louange": ma-
prin influena numelui de plant m-
ri7, ar.->agrandi, etc; glorieux, illus-
tcin', în tnrciune s'a substituit tre" \iinniari (Paliia, Gen. XLI, 56)
terminaiunii -cin sufixul -ciune, ca II

„agrandir" preamri ,.glorifier".

în mtciiine, mortciune, etc.
||

Alb. mzrk*im „rhamnus zizyphus"|| 1049. Mascur (mascare), sb. m. „porc

comp. mEr/ct/2£<*MARRUCîNEA.
alb. châtre" (j megl. mascuri, „mâle, fort";
dim.
r3er. : (Teodorescu, mrcina ar. mascur „ mâle" |j<masculus,-a,-um||
P. pop. 177; Marian, Nunta 480; Se- alb. maskz, maskul; rtr. maschel; it.
vastos. Nunta 361) col. mrcini maschio, trient. vie. ver. masco „por-
co, majale"; sard log. masa „belier";
ji

^ronceraie"* zool. |1
„pra- mrcinar
tincola rubetra' (Marian, Ornit. I. 261) fr./^a/e, dialectal, în est,m<2Z,kastrier-
\\m,rcinos „plein de ronces". tes mnnliches Schwein und dann
auchSchweinuberhaupt"(A.Horning,
1047. MARES sb. f. „mer" \\
ir. mâre\ Zs. rom. Phil. XXXII, 19); prov. cat.
megl. mari; ar. amare. masele; vsp. maslo; port.mac/io(>sp.
Lat. MARE. manho) dim. mascur enci; mscurel
\\

Vegl. mur\ rtr. mer\ it. sard mare; (Polizu); mscura (Marian, Srb. I,
fr. mer\ prov. cat. sp. port. mar. 257; Reteganul, Pilde, 29) mscuroaie j;

Der.: dim. ar. mîric (Dalametra). (lorga. Studii, VI, 97; Lupacu, Med.
bab. 10), mscuroaic (lorga. Studii,
MARE2, adj. „grand, gros" || ir.
1048. VI, 167; Voronca, Dat. cred. 42) „truie"
mre; megl. mari; ar. mare. jjar, fnîscuriri (Dalametra) „devenir
Lat. MAS, MAREM „mâle"*; înelesul mâle".
romînesc se explic prin faptul c 1050. yMritjSb. m.„gendre'*(Ps.Sch.
idcea de „mrime" a fost asociat
de aceia de virilitate, aceste dou XVII 1, 6) jj ar. /mn/ (Dalametra) „mari"
noiuni fiind apropiate; cuvîntul a {|<MARiTUs,-UMiJ vegl. WrtrayV; rtr. m-
fost probabil aplicat în înelesul ro- riei; mariio; sard log. maridu; fr.
it.

mînesc mai întîi în caul cînd era mari\ prov.cat.man7; sp. port.f)iarido.
vorba de animale, i se poate ca i 1051 Mrita, vb. „donner en mariage,
aceast desvoltare semantic stea s marier (une fille)"j|ir. mrit; megl.
 MRGEA — 159 — MARTUR

mritari; ar. /wâWtor^lj <marîtare|| 1055. MARI. sb. f. „mardi"|j megl. ar.
aXh.marton. vegl.inarfiir: rtr.marider, m.ar\l.
it. maritare; fr. marier; prov. cat. sp. Lat. MARTIS fscil. DIES).
port. maridar \\
ar. mrttoare r(fille) PsXo.martz: vegl. mirte', friul martis ;
nubile" H bucov. trans. mrtV (Tiktin), ven. mari. vie. ver. marii] sard log.
ar.mîrit (Dalametra) „mariage" m- martis; vfr. prov. mars\ sp. martes
riti, ar. -. „mariage"||megl. primri- (în alteregiuni romanice pstrat nu-
tari „remarier". mai în compunere cu dies: it. mar-
tedi; fr. mardi,
dimars: prov.vfr.
1052.MÂRGEA,sb. f. .rassade. perle"; dimartz: cat. dimars).
bot. „clematis integrifolia, thahctrum Der. Alarolea „etre imaginaire qui,
:

aquilegifolium'' || megl. iiirdze; suivant Ies croyances populaires, se

ar. mrdzeau. montre la nuit du mardi au mercredi",
MARGELLA,-AM (Densusianu,Hist.
Lat. Marfolea, Marfic, Mrfil. Mrae
1. roum. I, 200). (^Frîncu-Candrea, Munii ap. 50), Mr-
Der.: dim. mrgic,
bot. „melica an (Rdulescu-Codin, Cuv. !^Iusc. 49),
uniflora"; mârgelue, bot. -lithosper-
mum arvense, 1. oflicinale"; mrge-
bn. Mron „nom donne aux veaux
nes le mardi".
/u/â(Reteganul. Pov. ard. Y, 14) mr-
gelat (Doine. 253; Câtan, Bal. VI \\ 1056. Mart, sb. „mar" florga. Studii.
Hodo, P. pop. II, 38, 45) ^orne de per- XIII, -13, 86", 137: Jipescu. Opinc. 74;
les'', ar. mîr<i^(7af (Dalametra) „perle". Marian, Srb. I, 96)— Prahova mar
(Marian, Srb. II, 137) „medaille. porte-
1053. MARGINE, sb. f. „bord, limite-'— bonheur que Ies femmes et Ies en-
dial. marne (Gr. n. 1,196, 208)j|megl. fants portentau cou ou au bras Ies
mardzini: ar. mardzine. premiers jours de mar" ar. mnrfii ||
Lat. MARG0,-L\EM. (cu amîndouâ înelesurile din dr.) }|
Dalm.(rag.) m^rgiii: it. margine: vfr. <MARTius,-UM alb. mar: rtr. marz\
marne, î"r. prov. cat. mafge\ sp. mar- it. marzo: sard log. martw, fr. mar:
gen\ port. margem. prov.martz cai.mars:sp.marzo:port.
:

Der.: dim. mrginit i m^rginii mar^o dim. mri.or „mar'': mri-

(Lex. Bud.); mrgioar (ez. IV, 225; or, ?nrigu (Marian, Srb. 11,137)
Tocilescu,Mat.852:Gr. n.I,67) ar. mtr- „medaille, porte-bonheur que ies fem-
dzinicV (Dalametra) „crouton (du mes et Ies enfants portent au cou ou au
pain)" mrgina, mrginos (Retega- bras Ies premiers jours de mar'.
nul, Bibi. pop. 46), jmrginare (An.
Car.)„yoisin,\im'\tTOphe'^ .dinte mrgi- MARTUR, m. „temoin".
na {Dame, lerm.) „dent angulaire^du 1057.
Lat. MARTUR,-UREM (=clas. martyr)
sb.

cheval): croc, crochet"* mrginean

,habitant des frontieres" fnrgini
1|
-mart3'r^ atestat de mai multe ori în
1|
inscripiuni i în CGL. chiar cu în-
„borner" nemrginit „infmi".
elesul romînesc (cf. Densusianu, Hist.
||

MÂRITA, V. mare-. 1. roum. I, 88, 201).

Vit. martore, lomb. martol: sard log.
1054.MARMURA, sb. f. „marbre"-vr. marturu „paralitico".
\a\. marmure, f. i m. ar. marmur. jj Der.: mrturie „temoignage; me-
Lat. 3LA.RM0R,-*0REM. daille frappee en commemoration d'un
Friul. )nartnul\ it. mar mo: sard log. bapteme; ftemoin", ar. mîrturi{l')
marmaru: h. marbre: prov. marme: (f)alametra) „temoignage* mrturisi,
cat. marbre\ sp. mar mol: port. mar- jmrturi (lorga. Studii, XII, 48), ar.
more. m,îrtirsiri (Dalametra) ,temoigner, a-
Der.: mrmnrat, mrmuria (Ma- vouer, confesser" (comp. sard log.
rian, Crom. 51) „marbre- mrmurijj marturare „patire, soifrire"*); ymrtu-
(Gaster; Lex. Bud.; Teodorescu, P. risitur (Coresi, Caz. 1581, 495). ymr-
pop. 447; Tociiescu. Mat. 20), immr- turiseal (Cantemir, Ist. ier. 118; Lex.
muri, ar. mrmnrisire „stupefier, de- Bud.; lorga. Studii, XII. 56; Jipescu,
meurer tout interdit" (comp.sard log. Opinc. 57), -fmrfurisanie (lorga, Stu-
marmurare „intirizzire"). dii, VI, 5(X), 503) „confession, aveu~.
 MRUNT - 160 — MASA

1058. MRUNT, adj. „menu, petit, fin" cat. menudall: pentru înelesul de „en
— dial. inânunt
|| minut. megl. ar. trailles", comp. it. i minugia „kiein
Lat. MiNUTUS,-A,-UM, devenit *m- gehacktes Eingeweide"; prov. menu-
nnt > mnunt i prin disimilaiune das „abattis, fressure" ; sp. menudo,
mrunt. menudillos „Eingeweide eines Geflii-
Rtr. mniid\ it. m,inuto\ sard minudu; gels,Magen, Leber", precum i for-
fr. menii; prov. cat. menut; sp. me- mele de mai jos, s. min(u)aVe.
nudo; port. miudo.
1061. Min(u)are (ar.), sb. f „chose
Der.: dim. mruntac (Gr. n. I,143)
de peu de valeur; eclats de bois;
mruni., mold. mrunu „petite
||

menue monnaie; entrailles" <*mînu-

chose, bagatelle, marchandise de peu
TiALiA < MINUIA friul. minusaje „vis-
de valeur. menue monnaie"*; mrun- |1

ceri ed altri ritagli de' polii" it. jni-

ia „reduire en petits morceaux" ;
nuzzaglia; vfr. menuisaille., saint. me-
;

mruniar rV^SiTchsinâ en detail, mar- nilzal'e; port. miugalhas.

chand d'objets de mercerie" ',] ar.
mintime „lentes, ^oiix** mruni., \\
ar. 1062. Minuami (ar.), sb. f. „choses
miniiiri (Dalametra) „reduire en pe- menues, fines" (Dalametra) < *mînu-
tits morceaux" ||am«/2i*«^„detaille; de- TiAMEN < MINUIA friul. mUiuzam; ||

tail" (vfr. amenu; prov. cat. a menut; it. minuzzame.

sp. amenudo; port. amiudo); cu am- 1063. Mnunta (vr. bn.), vb. „reduire
deomruntul., cu de-am-
runtul., {cu)
en petits morceaux, emietter" (Tiktin)
runt^ in de-amrunt, f amruntul.,
||ar.^/2iitort(Dalametra)„rendre fin"
fde-amrunt; jpre amrunt{ui) „mi- si ^ „devenir pauvre" ||<* minutare
;

nutieusement,par le menu" amruni |!

;
it. minutare; port. miudar; comp.
„reduire en petits morceaux, emiet-
prov. menutar, amenudar.
ter; exposer en detail" (vit. amminu-
tire.,sic. amminutiri; vfr. amenuir); 1064. Mrunta, vb. „reduire en
amrunitor „qui peut etre reduit en petits morceaux, emietter" <*Mixu-
petits morceaux; amrii^2^tme„ detail"; TiARE vit. minuzzare., Castro dei
!!

jamniinu{M. Costin, 1, 500) „detail" .

Volsci menuzzâ; fr. menuiser; prov.
1059. „menu, tres petit,
Mrunel, adj. vsp. menuzar; comp. vfr. amenuisier;
tres fm" — dial. mnînel.,mnunel., it. sminuzzarewÎT. esmenuisier., Vin-
mmm^eZ<*MiNUTELLUS,-A,-TTM vit. mi- zelles iminiizâ; port. esmiupar; sp.
|j

nutello, vie. menuelo, nap. menutill§; desmenuzar.

sard log. minudeddu; vfr. menuet;
1065. Smnunta(bn.), vb. „mettre en
sp. menudillo mrunic., prin schim-
\\
morceaux, emietter" (I. Popovici, P.
bare de sufix din mrunea (comp.
pop. 109) II ar. zminutari (Dalametra)
sp. menudico) Maramure mintnfoc
\\
„rendre pauvre" < *EXMiNUTARE ||
(iplea, P. pop. 112), de asemenea
(comp. exminutuare „ rendre pau-
prin schimbare de sufix dim. mi- ||
vre") port. esmiudar.
rnnelu (Marian, Jnsect 312) mnin- ||
II

lucuri, col. pi. (Reteganul, Pilde, 62) 1066. MAS,

sb. f. „table" || megl. m^-
„choses de peu de valeur"!! de-am-
runelu „par le menu" Slagiu mi-
s „table, nappe" ar. meas. ;

||
Lat. MENSA,-AM.
ninel (Tribuna 1890, 365; Gutinul, Vegl. majsa; rtr. maisa; ver. lucch.
n-rul 10) „emietter".
mesa, abruzz. mesq; sard me^a; fr.
1060. Mruntaie, sb. pi. „entrailles"— prov. moise; cat. sp. port. mesa.
mold. „abattis"; „choses de peu de Der.: dim. msu;
mescioar; me-
valeur, bagatelles" (lorga. Studii, V, sioar; mesioar (Tocilescu, Mat. 16)
547; XIV,85); dia\.mnuntaie<miiVT\- II
mesean, msan (Lex. Bud.), msa
LiA<MiNUTAL „petite chose, hachis"; (Sevastos, Nunta 380) „convive" ||

pentru înelesul romînesc, cf Marcel- trans. nisar „menuisier" (dupA germ.

lus H^mpiricus, De medic. (ed. Helm- Tischler); msrie
(^Molnar, SprachI.
reich), ind. 399 it. minutaglia; sard
1|
66) „menuiserie"|! formele bân. trans.
log. minuda±a (Spano, II, 289); vfr. masai, vr. msar, Romanai mesal,
meniiaille, menuail; nprov. menudaio', ar. misale, bn. trans. msri, toate

I
 <

MASCUR — 161 — MATRICE

CU înelesul de „nappe''. nu au de Der.: dim. mior \\

desmat „de-
a face nimic cu mas, ci trebue deri- braille", ar. dismiari „enlever Ies
vate din bulg. Mecaat, Muca-it „nappe" entrailles, etriper". dismîat ^etripe" Ij

(comp. alb. rmsah care nu poate fi m«/ar(Giuglea, Cerc.lex.14) „tripier''.

nici el derivat din m
e n s a i s pentru 1

c acesta ar fi dat *mtsal:). 1071. MÂTREA, sb. f. „pellicule-,

T)er.: dim. Oa msuc. bot. „conferva, peplis portula", ~. de
Impr.: bulg. Maca. arbori „usnea barbata" || ar. mtra.
Lat. *matrîcia.-am<mater; înelesul
MASCUR, V. J7iare^. romînesc se explic prin întrebuin-
area lui mater i derivatelor lui
1067. MSEA, sb. „dent molaire"!!
f. pentru a designa anumite materii ce
megl. msf; ar. mseaua „dent se depun; comp. it. madre del vino.
molaire"^ bot. „hyoscj^amus niger" dell'oijlio. bol. mdar dl' as „fon-
(Dalametra). digliolo dell'aceto", vlomb. mare ,,epi-
Lat. MAXÎLLA,-AM „mâchoire". dermide, pelle". Bormio madre „fec-
Rtr. massella ; it. mascella sard ; cia delTaceto"; fr. m,ere du vinaigre ;
masidda:\fTjnaisselle: prov. niaisela: nprov. maire „conferve qui se forme
sp. mejilla; gali. meiselle: înelesul ro- sur Ies eaux croupissantes; matiere
mînesc apare în Won. mai ssella{V\i\iS' mucilagineuse qui se forme dans le
pelu, Dict. lyon. 241). vin; lie du vin ou del'huile"; sp. ma-
Der.: dim. m,selu
(Gr. n. I, 460) dre „Unterstes in einem Weinfasse,
bot. fnslar, mslarif, Oa m-- Weinhefe": sard log. înadrige „fer-
slarni „h3^oscyamus niger" (denu- mento"; ven. marona i triest. morona
mirea se explic prin întrebuinarea ,.scoria, rosticci del ferro, calcinaccio" ,

acestei plante în popor la durerea de vtrevis. maruogna „scoria, gente di

msele; comp. nprov. meisselie). rifiuto" ( Arch. gl.X VI, 3 II ) *m a t r o-
n e a; bol. marefia „scoria" > *m a t r i-

1068. MÂSURÂ, sb. f. ,mesure" Ijir. nea: înelesuri apropiate presint i

mesurf; ar. misur. unele forme romanice derivate din
Lat. MENSURA,-AM. mamma: brianz. moma „fondiglio",
Ktr. imsura: itmisura; sard mesiira. teram. mamme de Vacte „quella sos-
fr. mesure; prov. cat. sp. port. mesiira\ tanza muccosa che si depone nel fondo
della botte e serve a far fermentare ii
1069. Msura, vb. „mensurer, toiser" vino onde divenga aceto" (comp. i
II
ir. mesiirâ; ar. misurare „mensurer, matca oetului „couche qui se forme
toiser,compter" < mensurare rtr.
|i |I
sar le vinaigre'; germ. Mutter „das
imsiirer;it. misurare\ sard mesiirare; dicke welches sich in einigen Sftcn
fr. mesurer; prov. cat. sp. port. me- setzt: Essigmutter, Weinmutter"^).
surar msurtor .celui qui mesure",
\

m.surtoare^ msurtur (rtr. iinsii- 1072. MATRICE, sb. f. „coliques"; Ma-

radura; m.isuratura) J masori t e
it.
(Tiktin; lorga, Studii, VI, 267; Doc.
Callim. 1,558) .,mesurage" trans. a-
msurat „conformement
1070. MA, sb. n. „boyau,
II
ir. mâ; megl. ar. ma.
Lat.MATTiA (Densusianu, Hist. 1.
roum. I, 201); forma primitiv a fost
mae, corespunzînd pi. latin, i mai
tîrziu s'a refcut sg. [Candrea,
Rev. ist. arh. VII, 83].
Subiaco mazze. Castro dei Volsci,
nap. mazze\ sard log. matfa (comp.
abruzz. mazzell, sic. mazzuni „le in-
teriora deH'agnello, etc").
ram. Oa „rhumatisme": bot. „matrica-
ria parthemium"; metrice {hex. Bud.:
|i
Gr. n. I. 22); bn. m,trie, mtric
â". „brebis laitiere" (Liuba-Iana, Maidan,
109; Wgib. 111,321); tr^matrice'* (Do-
intestin"; softei. Ps. vers. 14, 66, 188, 230)||ar.
mtric „brebis portiere".
cu schim-
Lat. MATRix,-iCEM, în ar.
bare de declinaiune (comp. formele
romanice de mai jos).
ma It. matrice; sar \og.madrige{gi\\.
mai r iha,sass. madrigga): vfr. mar-
ris; prov. mairitz (vaca ^ „vache
nourriciere"); sp. madriz {comp. sard
log. madrigadu „pecore matricine.
greggegrande",camp.mardierfM„bes-

61464. Candrea-Densusianu Dicionar etimol'-gic. 11

 MATURA
tie matricine"'); pentru înelesul de
„coliques", comp. vit. matrice „mal
di madre"; friul. madron
ai visceri degli ipocondri,"
madriin „Kolik, Bauchgrimmen": ro-
magn. madron ,.mal di fianco", sic.
wa/nmr,,indigestione",vit. lucch. mal
di madrone „mal di fianco", nap. do-
lore de matrone j.colica" (ceva analog
ne ofere i germ. Miitter „Gebrmut-
ter, Krankheit der Gebarmutter; auch
hnliche Beschwerden beim Manne,
Kolik, werden iibertragend mit Miit-
ter bezeichnet").
Der.: bn. m,trisef (Liuba-Iana,
Maidan, 109), ar. mtricar „pâtre qui
garde Ies brebis portieres".
1073. Mtricare (ar.),
enfant" < *MATicARE.
1074. MTURA, sb.blai"; hoi.m-
f.
^wrt, pi. „sorghum vulgare; chenopo-
dium scoparia"j| ir. metur^ megl.ar.
metur.
Lat. *METULA<META «cone, meule";
la început cuvîntul romînesc a tre-
buit s
însemne „touffe, botte de foin",
i cum maturatul se fcea cu ase-
menea legturi de crengue, de
a putut uor ajunge
iunea pe care o are
Elem. lat. 28].
Canav. mel'a „mucchio di fieno",
bresc. m,edol „ferriera, casa di pietre",
urb. m,etul „stoUo".
Der. dim. mâturic.ar. mituric(Da-
:
lametra), bot. mturici, pi. „xeran-
themum"; bot. maturele, p\. „centau-
rea jurineifolia" mtarice, ar. jnitii-
;
rice, mtiiri (lorga, Studii, X, 17;
Marian, Dese. 9), ar. m,itiiri, bot.
verbena officinalis" augm. mturoi
„ ||
ar. m,iturar „fabricant de balais"
m^tura, megl. {iz)miturari „balayer";
m,turtor „balayeur";
„action de balayer, balayure".
1075. MÂTUE,sb. f.„tante"— dial.^ie.^e.
Lat. AMÎTA.-AM, CU aferesa lui a-
adugarea sufixului -ue.
Alb. emtz; rtr. amda\ ven. amia,
vie. ameda, mant. crem. bresc. berg.
meda, com. amada^ mii. ameda, pav.
amda, gen. amea\ vfr. ante (fr. tante).
Der.: dim. {m)tuic\\him. m,tuon
„oncle (le mari de la socur du pere
ou de la mere)".
162 — MEASER
Impr.: rut. \iaTyma „Tante".
„ostruzzione
1076. MEASER, adj. „pauvre, mise-
eng. mei
rable".
Lat. MtSER,-ERA,-ERUM.
Vlomb. meser; vfr. mezre.
Der.'.jmesertate „pauvrete" -fme-
||
seri „rendre pauvre, devenir pauvre"
(Ps. Sch. XXXIII, 11; LXX VIII, 8;
CLIV, 7; Cantemir, Div. 138; Tiktin).
1077. Mesereare, sb. f. „misericorde"
<MiSERERE alb. mzsirt „Erbarmen,
ij
Mitleid" meserermc (An. Car.; Ci-
ii
pariu, Princ. 217) „misericordieux".
1078. Miel, adj. „miserable, lâche.
vb. „nourrir un
vil" —
vr. trans. bn. Maram. „pauvre,
miserable, malheureux" (Daul, Col. 39;
Rev. cr.-lit. III, 161; iplea, P. pop.
113); t„lepreux"(Coresi,Caz.1581,412,
,
473,477; Pr^iv. Mat. Bas. col. Buj. 224;
;
Varlaami Ioasaf4-))<MiSELLUS,-A,-UM,
devenit */^^e.?e/ i, prin disimilarea pri-
mului -e-, miel; înelesul de „lepreux"
ce apare i în vit.vfr. dial. fr. prov.cat.
trebue admis c
a existat deja în lat.
vulg. ii
vit. jnisello; vfr. mesei, Anjou
fîn, mezj'au „ ladre (en pari. des animaux" ),
la semnifica- Grand' Combe maze „poitrinaire(en
azi fCandrea, pari. des animaux)", lion. mezjo „rog-
neux, teigneux", sav. meze „maladif,
phtisique", Blonay mezej\\3iCLve, tu-
berculeux" (en pari. des animaux").
prov. mesei; cat. masell „lepreux" ;
vsp. mesiello mielie „lâchete, vile-
|1
nie; f pauvrete. misere; lepre" (Glos.
ms. 312; prov. mezelia) \^\co\. mie-
lame (Coresi, Caz. 1564, 215, 265, 456;
Gaster)|| jmieltate\)osoîie.\^ Ps. vers.
106, 224, 268, 298, 299, 378; Cantemir,
Div. 205; Lex. Bud. etc.)
Ist. ier. 148;
\\
„misere, pauvrete, malheur lepre* ;
||
(Glos. Mih. Log. 678) \\fmielciune ]
mturtur (Dosoftei, Ps. vers.225) „pauvrete, mi-
sere, malheur" f mielesc „miserable,
lâche, vil"; mielete „miserablement,
lâchement, vilainement f pauvre- ;
i ment" (Dosoftei, V. Sf. 27 ian.)|ifm/-
elos (Cantemir, Ist. ier. 121,148,160.
187) „miserable, digne de compas-
sion"|la .SC mieii, a se miela, mi-
ula (Marian. Dese. 78, 80, 115; Vrji
191; Leg. 197; Teodorescu, P. pop.
385; Rev. cr.-lit. III, 160; Tociloscu,
Mat. 1540; A'oronca, Dat. cred. 980;
Gr. n. 1, 499) „se lamenter"; •\ milit
 MEI — 163 — METE

(Coresi, Tetrav. Matei, X, 8; Caz. 1581, mareda; prov. merenda; cat. berena;
42) „lepreux". sp. merienda; port. merenda.
Der. dim. : meringioar (Alecsandri,
1079. MEI, sb. „millet"|| ir. meV\ megl. P. pop. 314 Doine 102; iplea, P. pop.
;

ar, tnelii.
I12j trans.
ij
merindare (Lex. Bud.:
Lat. MÎLIUM. Frîncu-Candrea, Munii ap. 23; Rete-
me/';vegl. maV\ rtr. megl\
Alb. ganul, Pov. ard. I, 21; III, 58), merin-
it. sard log. mizu; fr. mil\
tniglio: di (Lex. Bud.), merindea (Lex.
prov. /7^e^/^; cat. mill\ sp. mt/o; port. Bud.; Marian, Immorm. 64: Srb. III,
tnilho. 90) i merindari (Tiktin) „serviette
Der.: meior „milium effusum, pa- pour transporter des provisions".
nicum capillare, p. sanguinale' col. |1
Impr. rut. MopeH^a „Proviant, zube-
:

meite{Lex. Bud.; Barcianu) ,champ reitete Speise"; mor. merenda; ung.

seme de millet" megl. mei' in „paille merinda, merende, meringija > me-
i;

de millet". rendel, merendes; merindrica, me-

ringyr (Szinnyei, 1438, 1439, 1451).

1080. MERGE, vb. „aller, marcher" 1082. Merinda, vb. „manger â midi.
— trans. mere, vr. bn. pf. mers || ir. dejeuner" || ir. merinda i ar. mirin-
mfre; megl. m§rziri (pf. mers); ar. dare „gouter vers le soir" <meren- ||

nard zi re, nirdzeare (pf. neru). DAREJirtr. marender; it. merendare:

Lat. MERGERE,-sî,-suM „plonger, ca- poit. merander, morv. marander, me-
cher, perdre de vue"; înelesul ro- rander, bourg. marander, champ.
mînesc se explic din acela de „faire marander, Grand' Combe, sav. me-
disparaître, s'eloigner" i s'a desvol- râd, elv. mared; prov. merendar:
tat probabil în legtur cu vieaa ps- cat. berenar; sp. port. merendar \\

toreasc a Romînilor, deoarece pentru Impr.: rut. Mepen;iiaTii „wiederkauen".

cei care tresc în muni „a merge" în-
seamn a ,te cufunda" în desiul p- 1083. MES (megl. ar.), sb. m. „mois".
durii, a disprea prin cotiturile dru- Lat. MENSIS,-EM.
mului (cf. Candrea, BSF. II, 12). Forma Vegl. majs; rtr. mais; it. mese; sard
dialectal m,ere a fost refcut dup mese; fr. mois; prov. cat. sp. mes;
cure, aceste dou verbe influenîndu- port. tnez.
se reciproc (cf. curge).
Alb. mzrgoii „entferne"; vit. mer- 1084. METE (vr. trans.), vb. „verser
gere. a boire, preparer un breuvage" || ar.
Der.: mergtor, adj. sb. „qui va, meatire, miteare „verser â boire,
qui marche"; mergtur, merstur, regaler, traiter; donnerun pourboire".
;,action d'aller, de marcher"; mers Lat. *MiscERE,-scui,-XTUM (=clas. MÎS-
„aller, marche, demarche". CERE: pentru înelesul ar.cf. Papahagi,
Not. etim. 32.
It. mese ere;
meistre (Rom. vfr.
108 L MERINDE, sb.f. „provisions de
XXXVI, 580) i prov. 447; XXXIX,
bouche"— dial. merind\\ ir. m,erind^
meiser „verser â boire"; sp. mecer;
„collalion"; megl. mirindi ..pârtie de
port. mexer.
la journee (entre 4 et 5 heures de
Der. ^mesctor „echanson" (Cuv. d.
:

l'apres-midi"); ar.mirindi „provisions

btr. 1,292; Lex. iAdivd.); mesctoare
de bouche, collation; repas que l'on
(Lex. Mard.) „seau".
prend entre 4 et 5 heures de l'apres-
midi; moment de la journee oîi l'on 1085. Mesteca, vb. „meler, melanger"
prend ce repas". II
megl. misticari; ar.misticare || *mîx-
Lat. merenda,-am; forma merinde TiCARE vegl. meskuar || vit. mesfi- ;

este pi. luat ca sg. care, Urbino mistike, Velletri mes-

\eg\. mar fanda; rtr. marenda; it. tikare, Subiaco mistik, Castro dei
merenda; vfr. marende, berr. maran- Volsci mistek, abruzz. misfek \\

de, morv. 'marande, merande, bourg. mestector „qui melange; piece de

marande, lor. mert, mart, Grand' bois qui sert â brouiller la bouillie
Combe merdo, sav. meranda, elv. de maîs" mestectur, ar. misiictar ;
 METE
^action de meler, etc, melange; y de-
saccord, intrigue" f mestecâciune
jj
(Dosoftei, Ps. vers.73) „intrigue"j|m6'5'
tecu „baton qui sert â brouiller la
bouillie de maîs".
Impr.: ung. mesztikâl (Szinnvei,
1447).
1086. Amesteca, vb. , meler, melan-
—
ger" -|-„ourdir une intrigue contre
qqn, denoncer qqn" || ar. amisticare
II
< *AMMixTiCARE Urbi'no armistike
j|
(cu ar- în loc de am- sub influena
lui armiste „ rimestare', armiske
„rimischiare"), abruzz. ammistekâ
amestector „qui mele, qui melange,
•j-qui ourdit des intrigues contre qqn";
amestectur, ar. amistictur
tion de meler, etc, melange, confu-
sion; -f desaccord, intrigue" ||fames-
tecciune (Prav. Gov. 15) ^action de
meler, etc." f amesieci (Biblia
||
1688, Ezech. XXVII, 16, 25, 33) „me-
lange*.
1087. Mistre, adj. „melange, de cou-
leur melangee; metis, qui est en-
gendre par deux etres d'espece dif-
ferente (en pari. des animaux); batard,
sau vage (en pari. des plantes)'; porc
mistre sau simplu m,istre „sanglier",
scroaf mistrea „laie" ; sptmîna
mistrea (Mangiuca, Calend. 1883, 13
febr.; Marian, Sârb. 1, 115) „la semaine
qui precede la semaine grasse, ainsi
nommee parce qu'on mange unjour
maigre et un jour gras"; a nvâdi
mistre r^passer d'une maniere inegale
Ies fils de la chaîne dans Ies lisses"
(comp. pinz mistrea, Corcea,
35); mr
—
mistre „pomme sauvage.
aigre" Mehedini mistree „sanglier"
< *MixTicius,-A,-UM ( = clas. mîxtîcius)
„ne d'une race melangee" forma nor-
mal ar fi trebuit s
fie *meste., dar
trecerea lui me- la mi- s'a întîmplat
ca în miel, viel, cireae, etc. prin
disimilarea lui -e- aton în -i- cînd
vocala silabei urmtoare era -e- ac-
centuat; intercalarea lui -r-
grupul -st- nu e isolat în caul de
fa, o mai constatm în forme ca ages-
tru, estra, stru, etc; se poate îns
ca epentesa lui -r- s
fie datorit i
influenei cuvîntului pestri. înele-
sul acestuia de „bariole, bigarre"
fiind foarte apropiat de acela de
^melange"; de relevat de altfel
— 164 — MESTEACN
sptâm-îna mistrea e numit pe
alocuri împestriat (R.-Codin i I).
Mihalache, Srb. pop. 26) [Candrea,
Conv. lit. XXXIX, 1131] ilcomp.fr. ??te-
tis; prov .mestiz; sp.mestizo; portmes-
^ipo < MixTicius Vîlcea m,istriat „me-
II
lange" Impr.: alb. mistrets ^Zwerg''.
||
1088. Mistrisoriî(Mehedini: bn.),adj.
sb. „melange; metis, qui est engendre
par deux etres d'espece differente
(en pari. des animaux); batard, de-
genere": Vîlcea m,istrioi(r efcut dup
/wt5^r6/)<*MixTîciONEUS,-A-UM, influen-
\\ at în fonetism de mistre (Candrea,
Conv.lit.XXXIX, 1134)||comp ii. mes-
ticcione < *mîxticionem.
„ac-
1089. MESTEACN, sb. m.„ bouleau"
— bn. jnestacn.
Lat. MASTîCHÎNUs(=gr.}xaGT'lxivo?)„de
mastiC" < MASTÎCHUM (= gr. ^}.aoxixr^)
„mastic, resine du lentisque"; din
înelesul de „suc rinos" pe care-1
avea cuvîntul gr.-lat. s'a desvoltat
uor acela de „mesteacn", copacul
cunoscut pentru sucul care se ex-
trage din el; noiunea de „mesteacn"
o gsim strîns legat de aceia de
„suc" i aiurea, cu deosebire în lim-
bile slavice: rus. (5epe3a„ mesteacn",
6epe30Bica „suc de mesteacn" sîrb. ;
breza „mesteacn", brezovaca „suc
de mesteacn"; ceh. briza, breza,
bfizda „mesiea.can"-,brezovice „suc de
mesteacn", brizdel „orice fel de suc",
etc; cît privete fonetismul, e de ob-
servat c
MASTiCHÎNUS trebuia devie s
Bal. *m,steacen', âm pi. acestuia * m,s-
teaceni>m,esteceni. s'a refcut un sg.
mesteacn, printr'o fals analogie
dup formele care presentau un --
; la sg. i un -e- la pi. {geamn- ge-
meni carpn-carpeni comp. frap-
; ;
sân) ; tot în acela mod s'a refcut sg.
cearcn *cearceni, sg. *cear-
din pi.
cen<c î r c î n u s, floacnn, din pi. *floa-
ceni, sg. */7oaceA2<*floccîn us. etc,
dup i în mod invers sg. bn. striget din
pi. strigete, refcut dup ipete din
sg. .s^rt.gro^, analog lui ipt', o alterare
identic a vocalei e>, precum i a
consonantei care o precede, o con-
statm de asemenea în unele verbe,
iari printr'o fals analogie: dup
norma verbelor care presentau la
c pers. 2-a sg. -e/t, -eni, iar la pers. I-îi
 MESTECA — 165 MICA

-a/, -an, precum capt-capei, seamn- piliu, Bal. 68; Gr. n. I, 24), micuticâ
semeni, s'a refcut pe lîngâ jcearcet- (ichindeal, Fab. 92), mititeUt mititic
cearcei, o form analogic \cearct- micutic prin forma in-
(resultat din
cearcei, i tot astfel din *leagen-*lea- termediar *michitic în care -cu- a
geni, forma actual leagn-legeni, etc. trecut la -chi- i pe urm la -ti- prin
[Candrea. Conv. lit. XXXIX, 1128] !|
asimilare cu -ti urmtor; dup miti-
rnestecna „betula pubescens**. tic s'au refcut mititea i mititel, al-
turi de micutea, micuei); mititel (Ma-
1090. MESTECAS vb. „mâcher"||megl. rian, Nat. 317, 846;ez. III, 76;Pam-
msticari; ar. msticare. file, Jocuri, I, \21), m,itîc (Gr. n. II,
Lat. MASTÎCARE. 26); forma se explic prin influena
Rtr. mascher; it. msticare; sard lui mrunel care a transformat pe
log. mastigare; fr. fîiâcher: prov. mititel în *mitiel i pe urm acesta a
maschar; cat. mastegar; sp. port. devenit '^mititel, mîiel, prin asimi-
mascar. larea lui -ti- cu -/g-urmtor; Mehedini
Der.:Awes/ec^or„quimâche'^^comp. m,icutic; mititic (Lex. Bud.; refcut
fr.mâchoire; nprov. mastegadouiro); dMpam,ititic)\ Maramure mitfitfoc(u)
mestectur „action de mâcher, mor- (iplea, P. pop. 112); mititelu: t miti-
ceau mâche" (fr. mâchure: nprov. telu (Cantemir, Ist. ier. 192) ymitu- ||

mestegaduro; cat. mastegadara; sp. tenii, pi. „enfants"(Paliia, Exod. X, 9,

mascadura). 10) micime „petitesse" f m?ct(Mol-
II 1|

nar, Sprachl. 277: Lex. Bud.) „rapetis-

MESTECAT V. /iiefe. ser, amoindrir, diminuer^jlmtcora, ar.
hicurare „rapetisser, amoindrir, di-
1091. MEU (mieuji ad]. pron, pos. m. minuer"; mic.^ortme „petitesse"; jmic-
^mon, le mien** Mea, adj. pron. pos. — surie (Coresi, Caz. 1564, 316) „humilia-
f, „ma, la mienne" ir. mew, mf. megl. || tion": •Îmmicura (Ps. Sch. V^III, 6;
meu, mea ar neu, m,ea. ; ichindeal, Fab. 198) „rapetisser. a-
Lat. MEUS, MEA, MEUM. moindrir, diminuer" f^^^"^^^*^ (^ri-
Vegl. majo, maja; rtr. mieu, mia ; Car.) „rapetisser, amoindrir**.
it. mi'o, mia sard ; m,eu, mia ; fr. mien
(mon), m,a (vfr. m,oie)\ prov. mea. m,ia; 1093. MICA, sb. f. „menue parcelle de
cat. meu, mea sp. mio, mia port.
; ; qqch., mictte", pstrat azi în expre-
m-eu, minha. siunile într'o mic
de ceas „dans un
instant", pe mic, pe ceas „â chaque
1092. MIC, adj. „petit"!] ir. mic; megl. moment"; l-a fcut mici i sfrime
mic, sb. „enfant"*; ar. nic. (Voronca, Dat. cred. 334).
Lat. *Mîcus,-A,-UM<gr. {jlixo? (Den- Lat. MiCA,-AM.
susianu, Hist. 1. roum. I, 201). mica; sard log. nika;
It. fr. mie;
Velletri, cal. mi/c/ca; comp. sic. niku, prov. sp. miga.
abruzz. nik^.
1094. Nimlc(a), adv. „rien";ca sb. la
dim. micu, ar. nicu micuei
Der.
nimicuri „ba^f^ateMes'—f nemic
: ;
pi.
(Gorovei, Cimil, 1: Barcianu; Marian,
„nullement"<NECMîcA(cf.Densusianu,
Immorm.123: Alexici,Lit. pop. 101, 102);
Hist. 1. roum. I, 164) rtr. nimia: vven.
Awtc^or, ar. ^tc^or mtc'.^ore/ (Tocilescu,
:

Mat. 383, 1267); Bihor michi (Conv.

nemiga comp. vsp. nemigaja: vport.
\\

nemigalha<SFuG*ulGkux nimici „de-

lit.XX, 1013); ir. mikic\ ar. nicut (for-
truire, aneantir" nimicitor „qui de-
mat dup m,inut\ dr. a trebuit i s truit,
;

qui aneantit" jnimicie (lorga.

cunoasc o form micu, cum arat Studii, X, 296) „pauvrete, gene" ni-
micuei, v. jos); ar. nicuz, nicz,
mai |i

micnicie „nullite, vanite, futilite".

nicuzan(cu), nicuzot; megl. micicut
(probabil sub influena lui mcîcat); 1095. N'icur (megl.), sb. f. „miette"<
ban. micutsel, michitsel, mucutsel, mIcula,-am rtr. miecla; ver. bresc.
ii

trans. micuei (Lex. Bud.); mititel, j migola, berg. migla, valtell. migol,
mitîutel{Cod.yor.; Cantemir, Div. 165: Bormiomt(70^ai; trans. 2micuri,^\.{'V\-
Varlaami Ioasaf98;Molnar, Sprachl. ciu, Glos. 91) „miettes", ceia ce arat
422; Lex. Bud.), mitutel {An. Car.; Pom- c forma micur a existat i în dr.,
 MIE — 166 — MIERCURI

dar a fost refcut dup srnicura Lat. AGNELLUS,-UM, AGXELLA,-AM, de-

(comp. sprslv. smieulas) dim. megl.
lUcuricîc ar. niciiraine „petitesse'.
1096. Dumica (sdrumica), vb, ^met-
tre en morceaux, emietter, briser"
trans. Bihor diniica (Molnar, Sprachl.
266; Frîncu-Candrea, Munii ap. 105;
Rev.cr.-lit. III, 122: Conv. lit.XX, 1009;
Alexici, Lit. pop. 236): ban. diumica
(Corcea, Bal. 85); vr Slagiu demica
iDosoftei. V. Sf. 20, 28 mart., 21 apr.;
lorga, Doc. Bistr. I, 66; Tribuna 1890,
349) II ar. dinicare, dingari \\ <* demî-
CARE; înlocuirea lui -e- cu -u- se explic
\\
venii mnel, mhia, prin aferesarea lui
a; formele acestea, care ar trebuit fl s
se pstreze pretutindeni, s'au schim-
— bat mai tîrziu în Jiiiel, mia în regiunile
cu labialele nealterate deoarece în :
aceste regiuni corespunztor lui mnea
d. e. din alte pri se zicea mieu, s'a
introdus mi-, printr'o fals analogie
fonetic, i în acest cuvînt.
Rtr. agne, agnella: it. agnello, ag-
nella: fr. agneaix, agnelle; prov. anh~
el. anhela\ cat. anyell, anyella.
Der. dim. mielu, mielu (Lex.
:

Bud.; Sevastos, Cînt. 324; Marian,

prin influena labialisatoare a lui m:
Leg. 88; Ins. 424: ez. I, 208; Vo-
sdrumica a fost influenat desdrobi
ronca, Dat. Cred. 45, etc; it. agne-
vfr. dejnier; nprov. demica\ vsp. de-
laccio); mieluel, bot. ..trifolium ar-
niigar^i dumicat ^hoiichee, petit mor-
vense", mieluea; mieluor (Gorovei,
ceau"; diunictiir, cir.dingîtiir{Da-
lametra) „action d'emietter, etc: miet-
Cimil. 132); j mielui f (Biblia 1688,
tes de pain trempees dans du lait, etc. "!!
Gen. XXI, 28, 29, 30): ar. hilu; ar.

yrzdriimica (Dosoftei, Ps. vers. 157;

nilic ii
col. bn. m,ielam \\
mielrif
(Lex. Bud.) „tique des moutons"* bot.
Cantemir, Div. 122) „mettre en mor- jj

ceaux, briser" Impr.: ung. domika^

mielârea „vitex agnus castus".
||

domikât, demikt (Szinn3^ei, 412). Mior (vr. dial.), sb. m. „petit

1101.
(Oa), vb ..mettre en
1097. Miîicurare agneau " — wteor (Dosoftei, Ps. vers.
morceaux, emietter" j| ar. fiiciirare \\ 208, 21 1, 395) —
Mioar, sb. f. ..petite ag-
< *mIculare. nelle"— tmieoam (Biblia 1688,Levit.V,
6) II megl. m{i)l'or ..petit agneau; che-
1098. Srnicura, vb. „emietter, briser; vreau"; ar. m{i)l'or, hi l'or, m{i)Voar^
egrener" (Cuv. btr. II, 149: Molnar. nil oar ||< *agnelliolus,-u>i, *agnel-
Sprachl. 290: Lex. Bud.; Rev. cr.-lit. LiOLA,-AM,influenat în fonetism de mî'e^
III, 169; Viciu, Glos. 91: R.-Codin, Cuv.
dim. mforea(Iarnik-Bîrseanu, Doine,
Muc. 67)<*EXMicuLARE Bormio smi- [j

76; Teodorescu, P. pop. 87: Tociles-

logar\ cat. es mi colar han. zmicur- cu. Mat. 1 16): miori; bn. mirioare
tur „miette, morceau". (Wgjb. III, 321) Sibiu strmhior, ar.
i|

sfrhil'or „mouton de deuxâ trois ans":

1099. MIE, num. „milie^Hir. mil'e;
megl. mil'; ar. nil'e.
Mehedini strmhioar, bn. strmi-
Lat. MÎLLIA, pi. lui MÎLLE.
oar, ar. strhil'oar „brebis de deux
â trois ans" Impr.: alb. mil'uar, mi-
Alb. mij't vegl. mei rtr. milli; it.
; ;
||

l'ore; ngr. |j.-r]Xt6p'., jj-r^Xiopa (Murnu,

miile, vit. jniglia sard milli, log.
;

miza; fr. prov. cat. sp. port. mii. Lehnw. 31); ung. miora, mijora, mii-
lora (Szinnyei, 1464).
V>eT. :-\miia {Cod. Y
or. Glos. Mi hai] \

Log. 1678), miiar (Paliia, Exod. XVIII,

21, 25) „capitaine sur miile soldats" 1102. MIERCURI, sb. f. „mercredi- ||

(comp. mi 11 ia rius) f/n/mY^ „miile megl. ar. hercurî.

II

fois autant". Lat. MERCURis (=clas. mercurii) dies

(Densusianu, Hist. 1. roum. L 504).
1 100. IVIIEL, sb. m. „agneau"— IVIIA, sb. Yen. vie. merkore, cal. mjerkuri,
f „agnelle"; mial „osselet, astragal sic. merkuri sard m,erkuris', vfr.
;

du mouton (avec lequel jouent Ies prov. m.ercres; sp. mi cr col es (mai des
enfants"), M. Sucevei, trans. mial în compunere cu dies: it. mercoledi;
(Lex. Bud.: Rev. cr.-lit. III, 160; ez. fr. mercredi, vfr. dim^rcre; prov. di-
111,71), bn. iheal „agnelle" (refcut ?nercre; cat. ditnecres).
dup pi. )niele)\\\v. jnl'e, ml'â; megl. Der.: Miercan, Miercan, Miercu-
nel; ar. nel, nan, hal. rean (Frîncu-Candrea, Munii pa.
 MIERE — 167 — MIEZ

50) „nom donne aux boeufs et aux va- '

DiAM DÎEM alb. mjezditt: it. mezzodi:

ches nes le mercredi". fr. midi: prov. megdia: cat. mig-dia:
port. melodia.
1103. MIERE. sb. f. „miel"||ir. mVâre ; 1

1107. Amiazi [amiaz), sb. f. „midi

megl. nari ar nare. ; (milieu du jour") — trans. amia/lz
Lat. MEL, *MELEM. „repas de midi" Popovici. Rum. (I.
Vegl. mil\ rtr. meii it. miele sard ; ;
dial. 1, mold. bn. bucov.
161, 162); vr.
log. m,ele fr. niiel prov. cat. mei sp.
; : ; amiazzi\\ megl. nazl „midi (milieu
miel\ port. fnel. i

du jour et point cardinal"); nazî

Der.: j mierrie (lorga, Studii, IV, !

..midi (milieu du jour)". naz „midi

19) „lieu oîi l'on vend du miel" mie- :

(point cardinal)" <AD mediam dIem|1II

ros „doux comme le miel, mielleux" namiaz, nmiezi, bn. nmna-
dial.
(cat. melos: vsp. meloso). dzdz ..midi (milieu du jour)" trans. Ij

amiezza (Reteganul. Pov. pop. 22,

1104. MIERLA, sb. f. „merle"— trans. '

207), mezeza (Frîncu-Candrea, ciuntii

mirl. Oa nirl \\ ir. m,erle ; megl. apus. 102), amezi -dejeuner" (Toci-
i'ierl ; ar. t'iirl. lescu, Mat. 688; I. Popovici, Rum. dial.
Lat. MERULA,-AM; forma regulat 1, 161); „reposer â Tombre pendant Ies
*miarf a fost înlocuit cu mierl heures chaudes de la journee len pari.
probabil sub influena formelor dimi- des troupeaux" (Pamfile, Jocuri. II,
nutivale des întrebuinate m,ierlu, \
130); amieza (Barcianu) „dejeuner".
jnierli(, etc, precum i a masculi- i

nului m,ierloi, în care diftongul ia \

1108. Miaz-noapte, sb. f. ,nord"; bot.
ne mai fiind accentuat trebuia nor- 1 „melampyrum arvense, m. nemoro-
mal s treac la ie. !
sum" ar. nadz-noapti
II
< mediam \\

Vegl. tnjarla: it. merla', morv. ,

NOCTEM alb. mjeznaU\ it. mez za-
!(

mjerle (fem.), Blonay m,erla sard ; notte: fr. minuit: prov. meia nuech;
merula; prov. cat. merla; sp. mierla cat. mija-nit: port. meianoife.
rtr. m,erl: fr. merle: port. inelro < me- j

RULUS,-UM. !
1109. Meriz (mereze, merez), sb.
Der.: dim. mierlu: mierlit: mier- (dial.) ombrage oii reposent
„endroit
luoari mierlioar {^hwian, Ornit. Ies moutons pendant Ies heures chau-
I, 291); miV/*^i? .sc( Marian, ibid.: Vasi- des de la journee" (Teodorescu. P.pop.
liu, Cînt. 5, 62) mierloi (Marian,
;
41: Rev. cr.-lit, IV, 87; Tribuna, 1890,
Srb. I, 147) mierloi ..merle mâle"
1|
366; WgJb. VI, 78; Viciu, Glos. 59) IJ
mierleasc, Vîlcea mierlesc (Vîrcol, megl. mirindz\ ar. (a)miridz\\ <me-
Gr. Vîlc. 96) ,sorte de raisin". RîDiES,-EM, cu schimbare de declina-
iune; în forma megl. intercalarea lui
1105. MIEZ, sb. n. „milieu" (în ex- n e datorit influenei lui mirindi \

presiuni ca: miezul iernii, miezul friul. meriggio. Val Anzasca

mirie: it.

miezul nopii, la miez rle cale):

verii, maric, monferr. ambrizz, march. im-
„mie du pain. pulpe des fruits" ir. |j
brigg „a meriggio". sic. (Nicosia) mi-
mVez (mez): megl. nez; ar. nedz. riu merizu, merizi (Frîncu-Can-
II

Lat. medium; z din ir. mez e datorit drea, Munii apus. 102), Slagiu me-
influenei slave (vsl. mezda, etc). rezîfe i merezit'in (Tribuna, 1890.
Vegl. mis; rtr. m,ez; it. tnezzo; fr. 366} „meme sens que meriz".
{par)mi, vfr. mi\ prov. m,eg: cat. mig\ 1110. Meridza(Oa), vb. ,.reposer a
port. meio. Tombre pendant Ies heures chaudes
Der.: miezos „qui a de !a mie, pul- de la journee (en pari. des moutons*)
peux" trans. miezuin „limite entre
11

deux champs, espace libre entre deux Imegl. mirindzari: ar. (a)miridzare
<merIdiare alb. mirdzen: friul.
II

maisons" (Moînar, Sprachl. 371; Rev. tniri; it. meriggiare: sard \og. me-
cr.-lit. IV. 145; Wgjb. IV, 329; for- riare Oa meridztore „meme sens
mat dup vsj . mezdina, rus. MeHîHHa).
IJ

que meriz".
1106. Miazzi, sb. f. „midi (point car- 11 11. Jumtate, sb. f. „moitle"— dial
dinal)' W^T. nadzdzu r^^w'i" ||<me- junfate\\aT. gumifate |{<dîmîdietas
 MIEZ 168 — MIINE

-ATEM +
alb. giiims (cf. Densusianu, son", el e datorit poate influenei ngr.
Hi st. 1. roum. I, 295) H (in) , jumti (jLua/.ov „esprit,jugement", dei acela
y(in)jumta (Coresi, Caz. 1581, 1 13; îneles apare i
în alte forme roma-
Biblia 1688, Num. XXXI, 36, 42, 43, nice (V. mai jos) rtr. miguogl; it. mi-
,

47; Lex. Bud.; Gaster), ar. ngwni- dolla, tar. midodda „cervello, inge-
iicari (^Dalametra) „couper en deux**. gno", sic. miduddcL „midolla, cer-
vello"; sard log. meudda: fr. moelle;
1112. Mijloc, sb. n. „milieu, moyen"
— prov. mezola. nprov. molo „moelle,
dial. miljoc || ir. inezloc: megl. mej-
cervelle"; cat. medula; sp. meollo
hic; ar. noldziic\\<yLtDi[]S Locus; în-
„cerveau"; port. i gali. miolo „mo-
locuirea lui z cu J se explic fie prin
elle, cervelle" \\mdunos „qui contient
intluena slavicului mezda, fie prin
de la moelle" (comp. medullosus:
asimilarea lui 2- cu c la forma de pi.
fr. moelleux; prov. mezolhos; cat. m,e-
niizloaceW fr.Diilieu; prov. megloc\\
"^

dulos; port. mioloso).

dim. mijlocel, ca adj. „de condition
moyenne" (larnik-Bîrseanu, Doine, 1115. Mdular, sb. n. „membre"— dial.
514) mijlociu „du milieu, mo^'en",
II
„vriile" (Tiktin); „cheville ouvriere"
megl. mijlucan.ar. nijlucan, nolgican (Dame): bn. „clou servant â fixer
(Dalametra) „le sccond de trois en- ies jantes" || ar. mdular „membre ;

tants" mt/Yocar „du milieu, moyen"

|i
occiput" II <*MEDULLARiUM, sau poatc
(Câtanâ, Pov. I, 78, 82); „traverse de la din adj. medullaris cu schimbarea
scie" (Dame^Term.)!! mijloca „paysan terminaiunii (cf Degetar).
de condition mo^^enne, moins riche:
cheval moyen" (Tiktin)j jmijlocie „in- 1 1 16. MÎINE,adv. ,.demain"|| ir. mre;
termediaire, intervention" (Tiktin) 1
megl. molni; ar. mine.
w(/tocj„intervenir,s'entremettre';/my- Lat. MANE.
locitor „intermediaire, entremetteur". It. mane „matin": vfr. inain: prov.
man „matin".
1113. Primez (ban. trans.), sb. „mur Der.: megl. mgînisfa „lendemain"||
mit03"en, cloison; barre qu'on met trans. mîne alalt (Wgjb. VI, 78; ez.
dans Ies ecuries pour separer deux III, 53) „apres-demain"* bn. minedzl |1

chevaux "( Viciu,Glos.7 < permedium 1 )'i „demain".

comp. fr. parmi; ittramezzo „Schei-
II

dewand. Zwischenwand" \\fimpre- Poimîine, v. poi.

miedza (Ps. Sch. LIV, 24; CI, 25) „di- 1117. Diminea, sb. f „matin"|| 'w.de-
viser en deux, retrancher la moitie"; n?ar§e; megl.diminf; ar. din^nea
bn. îm,priihezat „contigu" (comp. it. II
< * MANÎTiA,-AM, la care s'a alipit
tramezzare). preposiiunea de mai întîi în locu-

1114. Mduv, sb. f „moelle"— Mehe-

iunea adverbial de ^mînea (comp.
de sear) i aceasta contopit mai
dini, Flci u mduh (Gr. n. I, 304),
tîrziu întfun singur
s'a
cuvînt, deve-
bn. mâdu{h), mdug, modu{h); nind substantiv: dennnea s'a schim-
jmduh (Dosoftei, Ps. vers. 21 1, 385;
bat în deminea prin trecerea nor-
Biblia 1688, Num. XXIV,8; Varlaam
i loasaf 95; Gaster) || megl. midu: mal a lui 'î- aton la -i- cînd în silaba
urmtoare se alia e, iar demineaf
ar. m,du „moelle, cerveau; raison"
|] <MEDULLA,-AM, dcvcnit mdu > a devenit mai tîrziu diniineaf prin
asimilarea lui e din prima silab cu
mdun > mduv; în unele pri i din silaba urmtoare!: rtr. damaun;
între vocalele în hiat s'a desvoltat -k-,
it. domani: fr. denmin; prov. daman;
-g- în loc de -v-: schimbarea de ac-
cat. dem\\dim. diniinecioar (Marian,
cent mduc
(cum se mai zice în unele Nunta. 323)\\azdiminea(, bn. ast-
p^r\i)> m'duv
se explic prin intlu-
minea „ce matin" (forma bn., dac
ena formei asemntoare în fonetism
cumva nu e o contragere din ast-
vduv; schimbarea aceasta de accent diminea, cuprinde poate pe mai ve-
apare i în alte forme romanice (cf
chiul ^tninea).
zauner, Rom. Forsch XIV, 350), dar
acolo e datorit altor cause cît pri- ; 11 18. Mîneca, vb. ^se !ever de grand
vete înelesul ar. de „cervelle, rai- matin" (deseori i ca retl.)<MANiCARE
 MIJLOC — 169 — MINA

II
alb. imngon pe {de, la) niînecate,
||
300); indeniinare ^habilete, adresse";
megl. ninicat „de grand matin'* |! indeminatec ^habile, adroit" (comp.-
nitnecioare „veille de la Saint-Geor- vfr. endemanier „experimente"); în.
ges" (R.-Codin, Cuv. Muc. 50; Srb. demînos „commode" (Tiktin; Teodo
58); \de {din) minecu (^Dosoftei, Ps. rescu, P. pop. 153; Marian, Srb. L
vers. 165,241) „â la pointe du jour". 44); neindemln „incommode, incom-
modement" ; neîndeminare „inhabi-
MIJLOC, V. miez. lete,maladresse"; ncindeminatec „in-
habile, maladroif" Mehedini a se ;

1119. MÎNA, vb. „mener, conduire, premîna „passer d'une main dans
(spec. Ies chevaux, Ies boeufs), diri- une autre*;i Impr.: rut. iiH;i;nMirHa ,no-
ger" II
ir. /;ei>a; ar. minare „remuer". thige Sache".
Lat. MINARE,
Vegl. menuor; rtr. mner; it. ine- 1121. Mnat(megl.), sb. f. ,poignee,
nare; fr. mener; prov. cat. menar: în- ce que peut contenir la main"; ar.
elesul romînesc de „conduire Ies ani- m(^/)/?a^â < " man(u)ata,-am|1 rtr.mAzarfa:
maux" apare i în fr. prov. i dialecte itmanata: vfr.manee: prov. manada;
it. (comp. cal. minore „sti molare una cat. sp. port. manada.
bestia").
Der. minator ^qui mene, etc."
: ; bn. 1122. Mmar(ar.), sb. m. „agneau ap-
..Alcor, etoile de la Grande Ourse"; privoise â manger de la main et qui
mtntur ^action de mener, etc." (rtr. suit partout son maître''<MANUARius,
mnadiXra; vfr. meneure) mînaci ^con- \\
-UM < MANUARius,-A,-UM vfr. manier; j]

ducteur de bestiaux". prov. manier i cat. mâner „appri-

voise"; sp. manero; port. maneiro
1120. MÎNÂ, sb. f. „main. bras; poi- „zahm, aus der Hand fressend" (comp.
gnee" —
jminu; o urm a acestei it. mannerino i sard log. manale
forme se mai pstreaz azi în pluralul „castrato giovine e grasso") ||Impr.:
dialectal mîn (Marian, Dese. 143; Tik- alb. manar; ngr. fAavap-..
tin) i miniiri\\\v.mre; megl. mgn:
1123. Amnar, sb. n. „briquet; piece
ar. min. d'arretau metier de tisserand: tra-
Lai. MANUS,-UM.
verse de la ridelle du char; poutre
Vegl. mun ; rtr. maun ; it. mano ; sard
destinee â relier plusieurs solives
log.mânu; fr. main; prov. man; cat.
ma; sp. mano; port. mo. dans une construction ou dans la
charpente d'un moulin"— Gorj, mold.
Der.: dim. mînu (sic. manuzza);
aminar\\meg\. mnar
,briquet, man-
mînioarl mânase „anse; gant; pâr-
che (d'un couteau)", amnar; i ar. mî-
tie du metier de tisserand" (Viciu,
nar „briquet"; ar. minare (f.) „man-
Glos. 58),mânase de cinepâ „poignee che (d'un couteau)" || < manuale (cf.
de ch^nw^" ,meg\.ninn,av. mîna Degetar) a- din dr. i megl. se explic
;
^anse" (pentru înelesul de „gant"
prin influena locuiunii adverbiale
comp. alb. donzz „Handschuh" <<iors
„Hand") minui, ar. ar. mî- miâ, a mina dim. amnar a;
||
(ez. amnru
V, 25); amnrel (Corcea, Bal. 127)
;

^o^â(Dalametra)^petitemain-'i a/^^mâ ||

„â la main, dans la main" (comp. prov.

Haeg a seamnâri „se griser" (Rev.
cr.-lit. III, 86).
a man) minui ^manier, manipuler"
megl. mginiri „lanceravec la main"
||
1124. Mînec, sb. f. .,manche"Hir. m-
îmmîna „remettre en mains" inde-
II
i
rekf; meg\. monic; ar. /?^^«^V•||<MA-
minâ „commode. commodement, â la N^CA,-AM alb. mtngz; rtr. mangia:
||

portee de lamain.sous la main;â l'aise". it. manica; sard tnaniga: fr. manche:
sb. ^commodite; occasion, moment prov. cat. manega; sp. port. maw^a jj

favorable" (Tiktin: lorga. Studii, VI, dim. mînecu minecar ..vetement \\

85; X, 1 -16): indemtna „ preter secours, court avec manches porte par Ies
preter son appui, faciliter, procurer" paysans".
(Cantemir. Hron.342); fa se indemina
„se preter" (Tiktin), „avoir â sa dispo- 1125. Mnunchi, sb. n. „poignre, man-
sition. se procurer" (Cantemir, Hron. che; faisceau" —
y munuchi (Biblia
 MI NC — 170 — MIXGIIA

1688, Exod. XII, 22); dial. ninunche, MINCIUNA, v. mini.

mrunchi^ mrundie \\ar. inînu{n)cl'u
..poignee, botte: meleze"||<MANUCLUs, 1128. MÎNEA, vb. „s'arreter qqpart
-UM „manipule, poignee" (= clas. mani- pour y passer la nuit, passer la nuit"
p(u)LUs; cf. Densusianu, Hist. 1. roum. — t„rester, demeurer" (Paliia, Gen.
I, tnanoli, sprs. manuilg;
161)|'!friul. I, 19, 24); pf. t ma, part. mas.
vit. manocchi o, Sub'iaco inanukk'ii,ie- Lat. MÂNERE, MANSi, MANSUM (cf.
ram. manukk!^; sard log. manniiju,\ Densusianu, Hist. 1. roum. I, 193;
\h. manoil: prov. manolh; cat. nianolh Ronsch, Semasiol. Beitr. III, 58).
sp. manojo; port. molho. gali. monllo Alb. mtnoi'i: rtr. manair,\x\ spec. ,,im
(comp. sav. Awa/267'e, elv. manol'e „poi- Freieniibernachten (vom Vieh)";vit.
gnee, anse" < *manucula) abruzz. ma- ||
mânere ; vfr. manoir prov. mâner
; ;

«op/?te < *MANUPLUS dim. mnunchel ii

(sp. manir); vport. maer.
(Dosoftei, Ps. vers. 441; Sevastos, Cînt.
1129. Mas, sb. „le fait de s'arreter
49; 154;ez.VII. 37; Wgjb. IX,211;
Tocilescu. Mat. 1259); 7nnunchia(R.- qq part pour y passer la nuit; cou-
chee" ar. mas „lieu ou reposent Ies
Codm,Cmi.23)\\îmrnnunchiar,v6\xx\\v II

en un faisceau".
brebis pendant la nuit" < mansum ||

it. maso; vfr. mes, lor. m,e; prov. cat.

II

1126. MÎNC (bn.), adj. „mutile";ca

?nas li
Oa mslui „passer le temps,
rester qq part".
sb. „creux de la plante du pied''.
Lat. MANCUS,-A,-UM. 1 130. Rmînea,vb. „rester, demeurer;
Alb. jntnk; it. manco; vfr. prov. l'emporter sur, evincer qqn"— part.
cat. mane; sp. port. jiianco. rmas,ls,iehQdm\irtnns, bn. rmf-
nat, rmînut; vr. bn. pf. râma}\ ir.
1127.MÎNCA, vb. „manger" || ir. man- rmr§ (pf.rma.-part.rmâs):, megl.
ca; megl. mâncri., ar. mtncare. rmniri (pf. rmas; part. rmas);
Lat. *MANDicARE(=clas. manducare); ar. armîneari., arminiri (pf. arma.m;
formele de ind. pre. m,nînc, m- part. armas)\\ < remanere,-mansI,-man-
nînci, etc. (comp. prov. manenc) sînt SUM rtr. rumagnair; it. rimanere;
jl

nelmurite. vfr. remanoir, remaindre; prov. re-

(Vegl. mancuor; rtr. manger; it. mâner; cat. remanir, romandre; sp.
mangiare): sard \og.man(d)igare\ fr. remanecer rmas, „pari";
\\
rmag
manger prov. manjar; (cat. menjar;
;
a se rmai ,,parier" \\rm.i., ar.
port. tnanjar). armtsitur (Dalametra) „reste,residu"
Der.: mîncare „action de manger, II
Impr. ung. ramasica (Szinnvei,
:

manger, mets, plat"; dim. mtncric; 256).

mtncrioariWgJb.lU, 321); minc-
riâ (ez. VII, 22); mincrue (Rete- MÎNECA, V. mîine.
ganul, Pov. pop. 72, 202 Pilde 26) mtn- ; ;

ctor „mangeur", av .micîtor (J)a\axne- Ml NE C, V. min.

tra) ^gourmand. glouton": ar. mîcttoa-
ri (Dalametra) „ jour gras" (comp. prov.
manjadoira); mînctur „action de
manger" (Alecsandri, P. pop. 188),
,xrampesd'estomac"(vez. IV, 22), „de-
mangeaison" (Zanne, Prov. II, 235);
.,erosion'' fgain illicite. abus" (Cuv. d.
;
btr. 1, 350 Letop. II, 235; lorga, Studii,
; balcanic; ea st în legtur cu di-
VI, 215), megl. mnctiir, mets, plat",
ar. mîctur „ demangeaison " (sic.
mancatura:vfr.mangeure:nprov.man-
jaduro) minctorie „gain illicite,
|
abus" minccios, mîncUy ar. tnînc-
I
ton „gourmand.glouion-' mîncrime
ar.'-', pdcmangeaison"
(Dalametra) „manger trop
1131. MÎNGÎIA, vb. „caresser, conso-
ler" —
„tromper, seduire".
Lat. *MANGANEARE < gr. }J.7.YYavov
„philtre"; forma aceasta face parte din
cele cîteva cuvinte de origine greac
ce au ptruns de vreme în latina
ferite noiuni privitoare la vrjitorie
i înelesul primitiv trebue fi fost s
„ensorceler (iqn par un philtre"; din
acesta s'a desvoltatcelvr.de „seduire"
(comp.abruzz.m«/?^«/2p//^„fourberie")
\\
care prin atenuarea noiunii pejora-
||
ar. primîcari tive a primit înelesul actual.
tot". Der.: mîngiiere „action de caresser,
 MINTE — 171 — MIRCED

de consoler, conso]ation'' ; mtnguetor \

megl. ar. mincîunos „menteur, men-
„qui caresse, qui console"; mtngiie- songer, faux" megl. minciunari, ar.
|1

tarâ„ caresse, consolation" mingîios |1 mincîunare „mentir".

^caressant, consolant" nemîngiiat 'i

„non console, inconsolable"*. 1137. MIRA, vb.„etonner,surprendre'*

— mold. bn. o 56 miera(WgJb. 111,321);
1132.MINTE,sb. f.„intelligence,esprit, presena lui -ie- se explic probabil în
raison" || megl. mini ar. minte (la ; felul urmtor: alturi de mir, resultat
pi. mint i „tempes*). normal din mir or, a existat *mera
Lat. MENS, MENTEM. < mirare, unde -î- ne mai fiind ac-
Alb. msnt; it. sard mente; vfr. prov. centuat a trebuit s treac normal la
men; sp. miente; port. mente (comp. -e-; din fusiunea lui niira cu *mera
rtr. immaint). s'a ajuns în graiul din Moldova i B-
Der.: ar. ;?2i/2<:/e2' (Dalametra) „in- nat la forma mixt miera\\iT. mir;
telligence remarquable" mintos^ |j megl. nirari; ar. nirare (refl.).
mold. minieos, ar. mintios i minduos Lat. MIRARE „s'etomer; admirer. re-
(Dalametra) „sage, raisonnable" ||
ar. garderavecadmiration"; numai în ro-
mintimen ,.sage, raisonnable"; ar. mînete s'a pstrat înelesul de „(s')e-
mindiminiV (Dalametra) „sagesse** II tonner", pe cînd în toate celelalte
iw.mintuire „penser" \cuminte ^sage, limbi romanice s'a desvoltat din în-
raisonnable": cuminie^ cuminenie elesul secundar ^regarder avec ad-
„sagesse,prudence";cwmi/?/î„assagir" miration" acela de „regarder, obser-
aminte, în expr.: a(-i)aduce aminte, ver, viser".
ar.-adufire aminte „ise) rappeler" jj
Rtr. mirer; it. sard mirare; fr. mi-
(a-i) aminti „(se) rappeler", amin- rer; prov. cat. sp. port. mirar.
tire „souvenir", amintitor „qui rap- Der.: wirare „surprise"; mirtur
pelle (au souvenir") sînt de forma- ,,action d'etonner" (sp. miradura) \\

iune recent. jmirciune (Cipariu, Princ. 221) ,,e-

tonnement" (comp. miratio);|ar.«f>a
1 {aimintrelea\\v. dial.
133. Aimintrea
adv. „autrement, d'ailleurs"; hkn.ali-
„etonnement" Mehedini, trans. mi-
||

tnitra^ aîimitrea, aimitrea \\ megl.

rzenie (Lex. Bud. Frîncu-Candrea,
;

l'umintrea, l'iimintrulea ar. al'um- ;

Munii apus. 266, 270; Conv. lit. XX,
1013) „chose etonnante, merveilleuse,
trea{lul\ aVamtrelea || <alia mente;
curiosite'.
fonetismul formelor ban. megl. i ar.
nu e lmurit. 1138. Minune, sb. f. „merveille, mi-
11v34. Altmintrelea {altminteri), adv.
racle" — j menune (Mrg. 169»); bn.
^.autrement, d'ailleurs"— dial. amin-
menune, meA^l^/^e<*MÎRIO,-IONEM; pen-
tru formaiune, comp. botejune r a
trelea, aminteri (resultate din fusiu-
nea lui altmintrelea, altminteri cu ai-
minune J<\ merveille merveuillese-
ment" H tninuna „etonner, emerveil-
mintrelea, aimintreax altera mente
ler"; minunat, y mi er urat (Cod. ^'or.)
\it. altrimenti, vvic. altramentre; fr.
autrement; prov. aiitramen.
„etonnant, merveilleux" minunie ;

„merveille, vmviicXe"' minunea, minu-

MINI, vb. „mentir"

1 lv35. ir. mini;
ni „oiseau mysterieux dont le chant
|| serait, d'apres Ies croyances populai-
megl. miniri. res, de mauvais augure" (Marian, Or-
Lat. mentIre. nit. I, 433, 435); „rossignol" (Gaz. Tr.
Rtr. mentir it. mentire; fr. prov.
;
1887, 264) Yimmirura (Ps. Sch. XV,
cat. sp. port. mentir.
3; XVI, 7; XXX,
22), f tmminuna Do-
Der.: desmini „dementir". softei, V. Sf. 26 sept.) ,,(s)'t^tonner".
1136. Minciun, sb. f. „mensonge"
megl. ar. minciun (ar.
j|
minciune)\\ i 1139.MÎRCED, adj. „lletri, fane" —
*mentitio,-onem, devenit mentio, form M. Surevei (ez. 111, 70) mîlcid, Bi-
atestat în CGL. II, 128 prov. i?ien- |
hor milcez (Rev. cr.-lit. IV, 145), influ-
tizon '\co\. ar. mingîunami (Dalame- enat poate de vilced.
tra) j|
wiAzcmos, vr. mold. mincinnos, Lat. MARciDU8,-A,-UM; presena lui
 MIEL 172 MOALE

-î-se explic prin influena vb. f?itr- buia s fie ia ind. pre. ""meun, *m-
cczi < tnrcezi. un, i prin asimilarea vocalelor *mu-
Der.: M.
Sucevei mllcigai (dup un, iar la inf. *meina, prin redu-
mucigai, putregai) «pourriture" (ez. cerea lui 'iu- aton la -i- (cf. leina,
IH, l\))\\mlrce2i „tletrir, taner" (prov. ruina, etc); prin asimilarea vocale-
marcezir). lor a resultat din acesta din urm
*)niina, care, încuciîndu-se cu *me-
MiSEL, V. measer. un,*muun,a dat natere lui miuna
i muina piem. messone, vgen. me-
ij

1140. MIINÂ, sb.f. „foule, fourmi- sonar (Arch.glott. XV, 68):fr. mois-
sonner; prov. meisonar, fr.-prov. mu-
liere, grouillement, fourmillement ;
sunâ (Arch. glott. XII, 46).
provisions d'hiver" (Pann, Pov.vorb.
III, 72) —
vr. Mehedini, Oa
„provi-
MISTRE, V. mete.
sions d'hiver qu'amassent Ies rats et
Ies souris** (Cantemir, Ist. ier. 191): Bi-
hor „terrier ou Ies rats amassent des
1 142. Ml (mi), sb. n. (f.) „laine des
agneaux tondus pour Iapremiere fois,
provisions" (Rev. cr.-lit. IV, 338); mi-
ni(), i ca adj.
un (Delavrancea, Suit. 89; N. D. Po-
laine agneline" ||ar
în per ni „laine d'agneau".
pescu. Basme, I, 7^: mold. mniînt
Lat.*AGNîcius,-A, UM,,d'agneau" <ag-
(ez. V, 106) „provisions d'hiver". Nus [Lex. I3ud.]; cuvîntul trebue fi s
Lat. MESSio,-ONEM ^moisson", deve-
fost Ia început adj., zicîndu-se lin
nit *m,une, de unde, prin asimila-
rea vocalelor ''muune, din care apoi
mi „laine d'agneau". de unde apoi,
prin omiterea substantivului, mia,
miin^niun sub influena formelor din al crui pi. mie s'a refcut sg. mit
verbale *t7iiina i miun (v. mai jos).
(comp. fr. agneline „laine d'agneau".
Cît privete înelesul, constatm c din laine agneline): în ce privete
sensul general de „moisson, recolte"
fonetismul, v. miel.
s'a restrîns mai întîi la acela de „pro-
Prov. agnis, nprov. anisse „laine
visions d'hiver", mai special „provi-
d'agneau'".
sions d'hiver amassees par Ies rats",
Der.: mifos, ar. nios (Dalametra)
de unde s'au desvoltat treptat înele- „avec comme celle des
surile de „amas — tas — foule — four- agneaux"
la laine frisee,
miui. mii (Marian, Ins.
|1

miliere" [Candrea].
Vlomb. piem.messon, ygen.messom.
(Arch. glott. XV, 68), sic. miuni; fr.
moisson: prov. meison, fr.-prov. tnu-
sune (Arch. glott. XII, 43).
Der.: miun (Odobescu, Scrieri, III,
402; Tiktin) „tondre pour Ia premi-
ere fois Ia laine des agneaux"; mi-
tuit,mituiala (Teodorescu, P. pop.
des agneaux".
592, 597) „tonte
Impr. rut.MuuKa „A''liesseines Lam-
:

mes; Lammfellmutze'*>MmK6BnH „aus

185) „hamster,.'mimai repute pour Ies
LmmerAvoIle".
considerables provisions de grains
qu'ilamasse dans son terrier"; trecerea 1 14.3. MOALE, adj. „mou, tendre" ir.
||
înelesului de „amas de provisions" mole; megl. moali ar. moale. ;

la acela de „animal qui amasse des

Lat. M0LLIS,-E.
provisions" s'a întîmplat ca i la cu- Rtr. mol; it. molie: sard log. modde;
vîntul mooroi
acest cuv.), unde
(v.
fr. mou ;
prov. mol ; cat. moli ; sp.
schimbarea s'a produs în sens invers; muelle; port. molie.
dim. miunei (Cihac) „hamster". Der.: dim. molior (Polizu), bot. mo-
1141. Miuna, vb. „grouiller, fourmil- lioare , li paris Loeselii": molu (Lex.
ler"— muina (Poenar, V^ocab. I, 712; Bud.) molatec „mou, mollasse, apa-
II

Codrescu, Dic. II, 849; Conv. Lit. XX, thiquC* moltu, bn. molîn,
i
moltu
399); miui (prin schimbarea conju- (ez. V, 171) „mou, mollasse, apathi-
gaiunii dela/wt.>7u*, pers. 1-îi refcut que" Mehedini moloman „de tempe-
!

din pers. 2-a miui, în loc de miuni); rament apathique", mold. „sot, niais"
ban. miini „se reunir en quantite, (Pamfile. C'imil. 47) molicios (Costi- i;

s'entasser' < messionare „faire la

^ nescu; Polizu) ,,mou, mollasse" ar. ||

moisson" < messio forma normal tre-

;
molav i mulascu (Dalametra) „mou,
 MOALE — 173 MOARA

mollasse" ijmegl. molac ,mou, mollas- midite, temps humide"; Grand' Com-
se";|moa/e^"(Jipescu,Rur.127)„mou"'; be miij „humidite", sav. mol'§ „ter-
molei „amollir"; moleitor „amollis- rain marecageux" prov. molh „hu-
;

sani"" \moleitur,moleeal,moloeaUî midite"; sp. mo/o „Bruhe"; port. mo//io

(Tocilescu, Mat. 580, 603, 645) „molles- „Briihe", molha „Einweichung Re- ;

se, langueur; amollissement"; vr. dial. genguss" amoi, în expr. a pune a-

II

tnoloa (Tiktin) „amollir; attendrir" j

tnoloag,rnoleag {V oronca,Dat-cred
437; Pamfile, Joc. II, 155; ez. IV, 120;
VI, 33; Marian, Ins. ."^31 i moleniâ
(Pamfile, ibid.) „temps iâche, degel";
moloag (Marian, Srb. I, 120) „cha-
leur lourde" moliciune, m,oltaie
(Lex.Bud.; Tiktin), moUesse.apathie".
Impr.: ngr. iioXa^ouc, „schwerfallig
in der Bewegung" (G.Miirnu, Lehnw.
32).
„mou, mollet" (Lex.
1144. Molcel, adj.
— mulcel
Bud.) (Lex. Bud.), molicel
(Polizu ; Costinescu) < MOLLicELLUs,-A,
-UM||vit. mollicello, vtrev. bel Iun. mo-
leea s\c.m,uddiced(jivi\ sard log. moddi-
moi „mouiller, tremper Ies peaux",
ar. amol' „mouille, trempe" (rtr. mei-
ter a mogl „tremper'', i tot în leg-
)
tur cu verbul: ven. a mo^e, mant.
regg. bol. mir. a moj\ com. mii. piem.
piac. a m6j\ pad. a mo^a, Bormio a
||
mol'; sard log. amojtu, sass. amol'u,
gali.ammol'u; nprov. (Nice)a mej;
comp. i tar. sic. ammueddo.ammoddlf^
„neir acqua", mettiri ammoddu „te-
nere molie, macerare"; sp. â rem,oJo
„trempe") 'woi^^e „mare, bourbe, fla-
que", bn. „tempe" (Popovici, P. pop.
13; Hodo. P. pop. II, 52); moitin
„mare, bourbe, flaque" \\moinâ „temps
Iâche, mou, degel, temps pluvieux
terre labourable, c.-a.-d. amollie par
;

^eddu molicic „un peu molie, mol-

jl
la pluie, le degel** (comp. sard log.
lette" f molceluît (Cantemir, Ist. ier.
\\
gali. moddina „spruzzo, spruzzaglia"
107 Div. lum. 98), molclu (Costi- ;
;
nprov. moM^mo „terre molie"; sp.woZ-
nescu, Voc. II, 111), molciu (Costi-
lina i port. mollinha „feiner Staub-
nescu ;Onior,P. pop. 10; Pamfile, Joc
regen"; pentru îneles mai comp. it.
1, 27 Ind. 9) molcu (Lex.Bud.; Pol izu;
1 ;
|j
mo^/icao„Feuchtigkeit,feuchtesWet-
Codrescu, Dic. II, 819) „un peu mou'
ter;feuchterBoden";(ase) moinaiCi-
mollet". '

hac) „se degeler" (comp. sard log.

1 145. Molea (trans.), sb. f. „mollesse" mocldinare; sp. mollinar'i port. mol-
(Lex. Bud.), „herbe molie" (Giuglea, linhar „fein regnen, spriihen"); mor-
Cerc. lex. 16)<M0LLiTiA.-AM it. mol- |[
nos „humide (en pari. du temps), plu-
lezza\ fr. m,ollesse\ prov. m,olesa; cat. vieux"(comp.port.moWi/2^o5o„feucht,
mollesa; vsp. port. molleza. regnerisch").

1146. Muia, vb. „amoUir; tremper. 1 148. IVIOARÂ,sb. f „moulin" ir.mor^;

II
mouiller" ||ir. mul'; ar. mul'are\\< megl. ar. moar.
*MOLLiARE alb. mul'on; rtr. moglier:
II
Lat. MOLA,-AM.
istr. (Valle) mujd; ven. mogar; fr. It. mola, înelesul romînesc apare
moiiiller; prov. molhar; cat /nullar; în dialectul din Castro dei Volsci
sp. mojar\ port. molhar muietur, (Studj rom. VII, 235); sard mola; fr.
ar. m,ul'itur (Da\ametra) „action d'a- meule\ prov. mola „meule; moulin";
mollir, etc" (prov. m,olhadnra\ cat. cat. mola: sp. muela\ port. mo.
mulladara; sp. mojadara; port. mo- Der. dim. moricic
: morioar ;

Ihadura) im-muia, megl. anmul'ari

\\
(lorga. Studii, VI,496); moric „mou-
„amollir; tremper, mouiller" (bol. im- iinet, crecelle"; d\m. moricu (Ma-
muj'r; prov. enmolhar). rian, Ins. 23); ir. morif^ || morarii
„droit sur la mouture".
1 147. Mol'u (ar.),adj.,,mouille. trempe"
<*mollius,-a,-um; comp. ca formaiune 1149. Morar, sb. m. „meunier"; zool.
*levius rtr. mogl; ven. vie. mo^o. ,.tenebrio molitor" (Marian, Ins. 67)
'I

mant. regg. bol. mir. cremon. mo/\ corn. — vr. dial mwrar (lorga, Studii, XIII,
mii. piem. piac. parm. moj, Bormio, 158; An. Car.; Tocilescu, Mat. 1560)
tnol', sic. mog^u, toate cu înelesul II
megl. ar. m?«r«/- 1| <MOLARius,-UMij
de „mouille, trempe' i ca subst. „hu- vfr. molier, sav. mlero., Blonay mo-
 MOARE — 174 — MOSOROI

lare; cat. moler dim. tnorreU mo- \\ Der. : bn. morug, în expr. morug
rva (Gr. n. 1,509, 55\)\\morreas, de srat „trop sale*.
morâri, ar. murar (Papahagi, Lit.
pop. 96) „meuniere" morresc „de 11 52. Mura, vb. „faire fermenter dans
|i

meunier". lasaumure"<*MURiAREJ!Blona3'^mii;eJrt
„saler"; comp. sav. rnirj „tres sale-* ||

1150. Mununâ (trans. bn.), sb.
ronnedemariee;sommetd'unecolline,
d'une montagne" (Lex. Bud.; Marian,
Immorm. 490; Viciu, Glos. 61
Gr. n.
II, 142; D. Coma, Album de es.27);
alturi de aceast form întîln im awm-
ran i munune (Viciu, ibid.),
dintîi i cu înelesul de „panache"<
*molo,-onem<mola; înelesul primitiv
trebue s
11 fost acela de „tas, masse,
proeminence,saillie" din care au putut
uor deriva semnificatiuniie romî-
neti accepiunea de „tas, masse"
;
e proprie i diferitelor forme roma-
nice resultate din mo la (se poate ca
ea sfie resultat dintr'o confusiune
cu m
o e s); de altfel în nprov. gsim
1
chiar pentru forma derivat din o1a
un îneles apropiat de muniin: tnolo
d dat într'adevâr cu semnificaiunea
ae „ancienne coifture de femme qui
svait une grande saillie en avânt,
foutenue par une charpente de fil de
cer —
en Languedoc" (comp.i înelesul
de „rouelle de cerceaux" al aceluia
cuvînt). Din punct de vedere fonetic
derivaiunea aceasta nu întîmpin
iari nici o dificultate: *molonem
a dat mai întîi * miirune i pe urm,
prin asimilarealui r cu w urmtor
cunun, senin), munune, form,
(ca în
cum am vzut, pstrat înc, întocmai
ca i cea intermediar /wwriiwâ; schim-
barea de declinaiune s'a produs de
sigur sub influena lui cunun, dat
fiind asemnarea de îneles întreamîn-
dou formele fr. meulon (influenat
jj
în fonetism de meule, pe cînd în dia-
lecteapare forma normal; comp. anj.
molo) prov. molon dim. mununi
; \\
(Gorovei, Cimil. 22; Viciu, Glos. 61
[Densusianu].
1151. MOARE, sb. f. „eau de saumure
dans laquelle on a fait fermenter la
choucroute" ||ar. /?zoare«choucroute".
Lat. mCria,-am, cu schimbarea lui
-v- în -6- neexplicat înc.
f. „cou- murturi, pi. trans. murtori
(Lex.
Bud.; Viciu, Glos. 61) „chose qu'on a
fait fermenter dans la saumure, chose
:
conservee dans du vinaigre".
MOARTE. V. muri.
cel
1153. MORMÎNT, sb. n. ,tombe. tom-
beau"— tman7z/2^ (Ps. Sch. V, 11);
fmurmtnt (Cuv. d. btr. II, 48) megl. ||
murmint; ar. mrmintu, mirmintu,
murmintu.
Lat. MONUMENTUM, SaU MONÎMENTUM,
atestat des în inscripiuni (alturi de
acestea latina vulgar a cunoscut
forma molimentum, influenat de
molior; cf. Densusianu, Hist. 1. roum.
m I, 504); înelesul de „tombe" apare
din epoca latin (cf. Densusianu, ibid.
193); din monîmemtum devenit de tim-
puriu mon'mentum a resultat
*mnmentu. prin schimbarea lui on-\-
cons. în in (v. BSF. I, 28), de unde
apoi mrmntu, prin trecerea gru-
pului mn Ia r/?z. întocmai ca în dial.
ir m pentru in(i)m, etc. (v. Inim)',
sub influena labialei, iniiala a m-
trecut la mo- în dr. mormtnt; forma
dialectal murmint se explic prin
influena verbului a muri; în ar. mir-
mintu s'a produs asimilarea -i>i-i
(cf. Candrea, Elem. lat. 59-60).
Ktr. moli maint; Rovigno mulimento.
vven. vvic. molimento, berg. m,uli-
ment, vlomb. molimento, vgen. muni-
mento, niorimento, sic. mulimentu.
sard log. munimentu; prov. monimen,
morimen; gali. moemento.
Der.: dim. morminel (Sevastos,
Cînt. 268; Tocilescu, Mat. 316; Vasiliu,
Cînt 93)\\îmmormtnfa „enterrer"; tm-
mormtntare „enterrement''.
MORTCIUNE, V. muri.
1154. MOOROI (muoroi, muuroi),
sb. n. taupe" (Polizu)
„taupiniere : :

Rtr. moja; it. moja., vfr. mutre, bress. „fourmiliere"— bn. tJiooron, mou-
Verdun imire, sav. mwira. Grand' ron,muuron\ vr. mold. ivans. mui noi
Combe mur, Bournois mor, Valais (Cantemir,Ist.ier.l91;Molnar,Sprachl.
mivare; nprov. muiro; sp. muera. 63: Lex. Bud.); mold. trans. moinoi
 MUC — 175 — MUCHE

(Creang, Scrieri, II. 133:Stamati, \Vb. elesul de ..moucheron". comp. pe

510:Tribuna 1890, 369): mold. mounoi lîngâ formele romanice de mai jos i
(Codrescu, Dic. II, 135; ez. VII, 10); gr.u-'j^a „morve; champignon â la
mold. trans. muunoi: sub intluena meche d'une lampe'.
acestei forme s'a creat la Sâlagiu din Alb. milk „Schimmel" (cu ii în loc
giiz „rat" un derivat ^w^wwoi,.taupe" de u sub intluen pi. mk' <*mulif) i

(Tribuna, 1890, 354) || ar. mromi, rtr.muoch: sard mukku: prov. cat.
miroNu, muuronu, umiironu moc: sp. moeo „Rotz: Schimmel auf
„taupe; taupiniere". Getrnken; Lichtschnuppe, schlam-
Lat. MUS ARANErs,-UM „musaraigne~, miger Knopf am Docht eines bren-
devenit '^miisrtnu^ de unde, prin nenden Lichtes" port. monco. ;

amestecul sutlxului -onu, *musronu; Der.: dim. mucule ^ petit mouche-

de o parte prin asimilarea vocalelor, ron" m^ieâr/. ~f mucare (Greceanu,
||

de ali parte prin influena cuvin- Cron. 288, 296, 303, 312), rmucar
telor miuna, muina (v. miinâ), (Paliia, Ex. XXXVII, 23; An. Car.)
forma normal s'a alterat în diverse ..mouchettes" mucea „morveux" bn,
moduri, dînd natere numeroaselor musîos, ar. muos (din pi. musi, muî)
variante citate mai sus; -n- în loc de „morveux".
-r- din mainoi. etc. se poate explica
1156. Mucoare Haeg), sb. f. „moi-
sau prin intluena acelorai verbe,
i

sissure"* (^Rev. cr.-lit. III, 161) ar.

sau printr'o asimilaiune cu -/'?- din ||

mucoare „mucosite"' <mucor,-orem

sufixul -on- care trebue s
se fi pro-
abruzz. mukore; sard log.
||

mugore;
dus pe cînd se rostia înc *mu.iron
cît privete înelesul, observm întîi
:

astur. mugor Haeg mucuri (Rev.

161) ^moisir".
c termenul latin s'a aplicat „cîrtiei",
cr.-lit. III.

care e tot un gen de roztoare ca i 1157. Mucos, adj. „morveux. mu-

„musaraigne", care sa{) ca i a-
i queux" megl. mucos ||<muccosus,-a.
II

cesta din urm

coridoare subterane -UM tar. mukkuso; sard mukkosu; vfr.
în care se adpostete (comp. nprov. mouchpux, poit,, Bresse, lor. musii;
taupo „taupe" i ..musaraigne"); nu- prov. cat. mocos: sp. mocoso: port.
mele animalului s'a dat mai tîrziu moncoso.
i grmjuelor pe care le formeaz 1158. Muceti, adj. «moisi* <mucîdus,
pe cîmp prin asvîrlirea afar a p- -A,-UM friul. musar
i
; mucido (fr.
it.
mîntului pe care-1 sap dedesubt; cu moîte; nprov. muide) bot. mucezea
timpul muuroi s'a aplicat mai pre- i mucezic „iilago germanica" mu-
tutindeni la grmjuele de pâmînt, cezi ^moisir" (comp. it. ammucidire);
pstrîndu-se pentru numirea anima- mucezitur (Lex. Bud.) „moisissure";
lului cuvintele .,cîrti'' i „sobol" mucezeal „moisissure", bot. ..filago
[Candrea]. germanica; mucor mucedo, aspergil-
Rtr. m,isarogn, musaruogl (cu lus glaucus, penicillium candidum'ij
schimbarea terminaiunii): vit. mu- mucegai pentru fonetism, v. putregai)
\

saragno, mii. museran, musurin (cu
schimbarea terminaiunii), corn. mus-
deran: fr. musaraigne; nprov. mu-
soragno; sp. musarana; port. m^u-
saranho comp. it. ^o/Jora^«o < t a p a
aranea.
Der.: mooroi, muuroi ^butter";
mooroit, muuroit „buttage".
1155. MUC, sb.m. „mucosite du nez,
morve": ,bout de meche d'une
sb. n.
chandelle, d'une bougie qui brule,
moucheron; bout de chandelle; bout
de cigarette. megot"I| megl. mw^ i ar.
mui ^mucosite du nez".
Lat. Muccus-UM „morve" pentru în-
: mitem
,,moisissure", bot. „mucor mucedo, as-
pergillus glaucus, penicillium candi-
dum": mucegios ^moisi'; jnucegi,
mucegia „moisir"; mucegial „moi-
1
sissure".
1 159. MUCHE.sb.f.„arete,sailIie, bord:
dos (du couteau), mar teau de la hache:
tranched'un livre; sommet d'une col-
line" II ir. mucl'.
Lat. * MUTILA. - AM < MUTIL1 fS, - A, - UM
„mutile, tronque, ecorne, amoindri";
cantitatea cu -u- ce se admite de obi-
cei nu e confirmat prin nimic; forma
alb. de mai jos arat trebue ad-c s
u.
 ;

MUGI — 176 — MULUMI

Alb. rnukl's^mUkfs (Christophorides, Gere; cf. Densusianu, Hist. 1. roum.

Lex. alb. 256; Fialuur i rii i Shcypes, I, 147).
284) „dorso del coltelio". Rtr. m,undscher:
it. mungere; sard
Der.: muchie r {Dame; Tiktin) „sorte log. mulgere; vfr. moldre, Vinzelles
de rabot" grtu «. „variete de ble"; muze, sav. modre, elv. muedre\ prov.
^Uame, Term.). molser, cat.munyir; vsp.mulger; port.
mungir.
1160. MUGI, vb. „mugir, beugler". Der. mulgtor „qui trit", vr. Vran-
:

Lat. MUGIRE. cea mulgtoare „lieu ouj'on trit Ies

Vfr. muire; (prov. mugir; sp. mu- brebis, etc." (Ps. Sch. LXXVII, 70)
jir; port. mugir). vr. Vrancea „vache, brebis laitiere"
Der.: mugitor „mugissant, beu- (Cipariu, Princ. 228) bn. Serbia mul-
ga (Hasdeu, 2826),
||

glant". bucov. (Suceava)

1161. Muget, sb. n. „mugissement,
beuglement" < *MUGiTUS,-UM comp.
sard m^uida din niuidar e<*vnM gl-
||
mulgar „bergerqui trit Ies brebis";
bn. mulg a^, mulg „brebis qui
laisseecouler sonlait"j|bn.mtt/rf<eare
l
ia ve.
(Wgjb. III, 321) i ar. muldzar(c)
(Dalametra) „brebis laitiere" sint îm-
prumuturi din sîrb. croat, muzara
1 MUIERE, sb.f. „femme"|| ir. mu-
162.
,Melkvieh"(derivat din musti.muzem
l'§re megl. m,ul'ari; ar. mul'are.
;
„melken", bulg. Mju>3;»i, slov. molsti,
Lat. MULIER,-EREM.
Awo/;?em,etc.<vsl.M.i'B3;R), fonetismul a
Vegl. mul'er; rtr. muglier; it. mo-
fost îns influenat de mulge: tot din
glie., vit. mogliere; sard log. m,uzere\
vfr. moilier; prov. molher: cat. m,uller;
deriv i minzare „brebis laitiere",
si.
influenat în fonetism de mînz., m^fn-
sp. mujer; port. molher.
zat, etc.
Der.: dim. muierue; "f m,uieru
(Pali ia, „femeile"; muieruc
Gen. 1, 6) 1 165. Mulsur, sb. f. „action de trire"
„petite femeile; piece du
femme, < MULSURA,-AM.
metier â tisser" (ez. VIII, 148; Tri-
1 166. Mulsoare, sb. f.„action de trire"
buna, 1 890,369; Gutinul, n-rul 30), megl.
mul'rucic „peiite femme" ;muieru < *MULS0RiA,-AM ||
prov. m,olsoira \\

(Lex. Bud.; sic. mu^^iruzza) augm.

comp. sard log. m^usorzu < *mulso-
\\
RIUM.
m,uieroi^muieroaie.,ar mul'iroani{Da]a'
metra)l|col. muieret, bn. muîeram^ 1167. Smulge, vb. „arracher" pf. —
(muleram^)., m^uiefi muieresc, ar. ||
vr. bn. smuls., part. smuls, vr. dial.
mul'irescu ^de femme, feminin"; megl. smult II
ar. zmuldzire, zmuldzeare
mul'r^sc „pârtie de Teglise reser- (pf. zmulu, part. zmultu) \\ < ex-
vee aux femmes"; muierete „comme MULGERE,-LSi,-LCTUM (-LSUM) || it. SmUR-
une femme, â la maniere des fem- gere smulsur, sinultur „action
||

mes** m^uierare „effemine"

II
m,uie- ||
d'arracher, chose arrachee, etc."
ratec „de femme, feminin; effemine"
^\muierce „homme eîfemine; couard, 1168. MULT, adj. „beaucoup, nom-
poltron" bn. muiefelnic „effemine"
II || breux" ir. munt; megl. mult'., ar.
||
megl. mul'rucîc, ar. m,ul'irucu „etfe- m,ultu.
mine" muierotcâ ..homme passionne
1|
Lat. MULTUS,-A,-UM.
pour ies femmes" bn. m^uiefetc |i It. molto; sard muHu; vfr. prov.
„homme effemine" m,uieri „rendre ||
cat. molt; sp. mucho: port. muifo.
femme", a se ^ „devenir femme". Der.: dim. multior: f7tultic('l\\M\.

1 163. Muieros, adj. „qui aime Ies fem- Sncew eim,ultigan (.ez. III, 82) „en tres
mes" <mulierosus,-a,-um. grande quantite' mulime, vr. ar. i

m,ul{ie y,fou\c, multitude" \\tfnmuli,f

1164. MULGE, vb. „trire" —vr. bn. muli, megl. muliri „mu]tij)lier"; im-
pf. m,fU, part. muls \\ megl. mul- mulire „action de multiplier, multi-
ziri ar. muldzire^ muldzeare (pf.
;
plication".
m,ul., part niulsu).
Lat. mulgere,-lsî,-lsum (=clas. mul- MULUMI, v. an.
 ;

MUNCEL 177 — MURSECA

MUNCEL, V. urm. sard log. morrere; fr. mourir; prov.

cat. sp. morir.
MUNTE, sb. m.„mont,montagne"
1169. Der. '.muri tor, megl.~'„mortel"|JWM-
munte\ megl. inunti\ ar. munte.
ir.
nao5(Dosoftei, V.Sf. 2 24 apr.) „mor- 1
,

II

Lat. MONS, MONTEM. ieVWnemurire „immortalite"; nemuri-

Rtr. r)innt\ it. sard mo«^e; fr. prov. tor „immortel" jnemuritorie (Letop.
;

I, 478) „immortalite".
mont., cat. munt\ sp. port. monte.
Der.: dim. munticel ; muntior 1175. Mort, adj.„mort" || ir. megl.
muntean „montagnard; vent qui vient mort; ar. mortu\\< mortuus,-a,-um
du cote de la montagne" dim. mun-
jj

;
vegl. muart; rtr. mort; it. morto; sard
tena (Sevastos, Cînt. 109); muntenesc mortu; fr. prov. cat. mort; sp. muerto;
„montagnard"; A?^aA^^^7^e^^e„comme Ies port. morto dim. mortu (iplea, P.
\\

montagnards, â la maniere des mon- pop. 113).

tagnards'';mîi/2^ea;zc„montagnarde" j

1 176. Moarte, sb. f. „mort" {j ir. morte;

ar. /?2îmrfi\s(Dalametra)„de montagne".
Impr. pol. multanka, mutyanki
:
megl. moarfi; ar. moarte ||<mors,-tem
„mehrflotige Rohrpfeife". alb. mort; vegl. muart; rtr. mort:
!

it. sard morte; fr. prov. cat. mort;

1 „coIHne" <MONTi-
170. Muncel, sb. n. sp. muerte; port. morte morticios \\

CELLUS,-UM muncal; vit. mon-

jl
vegl. (An. Car.) „mortalis" mori „mordi- ||

cello\ fr. monceau; prov. mancei (it. cus" a moriu „d'une maniere lu-
II

monficello, sard log. montigeddu, sp. gubre".

monfecillo sînt formaiuni de mai
tîrziu din monte, ca i munticel, a- 1177. Mortciune, sb. f. „chair morte,
mintit mai sus).
— dial. i vr. mortcin;
charogne"
jmortciun (Tiktin) megl. murt- jj

1171. Muntos, adj. „montueux, mon- cîuni ar. murtufin f| MORTicîNUS,-A,

;

tagneux" || megl. ar. miiw^os |i<MON- -um; forma romîneasca a fost la ori-
TUOSUS,-A,-UM. gine întrebuinat ca adj. cum arat
carne mortcin (Prav. Mat. Bas. col.
• 1172. MUR^sb. m.„ronce",trans. „mu- Buj. 293); schimbarea terminaiunii
rier*— MURA, sb. f. „de ronce", trans. s'a întîmplat sub influena altor forme
„mureau ar. (a)tnur ,,mure fram- ; terminate în -iunefiit. o J'ticino (car- m
boise". ne morticina)., cal. mortcin, tar.
Lat. MORUS,-UM; MORA (= claS.MORUM), murtaccina „carne di bestia morta";
cu schimbarea neexplicat a lui -o- cat. mortehi; sp. mortecino (carne
în -u-, care apare i în alte forme ro- mortecina)] port. mortezinho.
manice rtr. {a)mura: it. moro, mora\
II
1178. Amori, vb. „engourdir, emous-
sard log. niura\ vfr. moure., fr. niure\
ser" ar. amurlre, amurare <
prov. cat. {)mora\ sp. mova\ port. II \\

*AMMORTÎRE jj
it. ammortire; fr. prov.
{a)niora.
Der.: dim. ar. mwreaaa (Dalametra) cat. vsp. amortir\\aT. amurtur ,,en-
„mure" (sic. amuredda).
gourdissement" I: amoreal
„engour-
dissement, torpeur" megl. nmur- ||

1173. Murnu (ar.), adj. „bleu fonce, fori „engourdir" [desmori, megl. dis-
brun"<*MORÎNus,-A,-UM (cf. Papahagi, murgri. ar. dismurîri (Dalametra)
Wgjb. Xn. 103), cu aceeai schim- „degOLirdir" (comp. vfr. demortir).
bare a lui -o- în -u- ca în mur{) j

murnescu (Dalametra) „bleu fonce, 1179. MURSECA (mo/'sem),vb. „mor-

brun" niurneaf (Dalametra),,couleur dre diiferentes reprises, mordiller"
bleue foncee,brune";;/ymrm>cbrunir, —vno\d.h\ico\.iV(ins.morS()ca,morsoci
prendre une couleur bleue foncee". (Gaz.Tr. 1887, 263; Rev. cr.-lit.III, 161
IV, 145; ez. V, 106; Marian, Dese.
1174. MURI, vb. „mourir" ||ir. mwn; 113; Viciu, Glos. 61)||ar. mursicare.
megl. muriri; ar. murire. Lat. MORiCARE.
Lat. morIre (^-clas. mori: cf. Den- Friul. morsed; it. mor sicar e; sard
susianu, Hist. 1. roum. I, 146). log. mossigare; prov. cat. port. mo5-
Vegl. mur ar; rtr. murir-, it. morire; segar.

61464. Candreu- Densusianu, Dicionar etimologic. 12

 îklUSGA 17.';
MUT

1180. MUSCA, sb. f. ,,mouche^' ||

ir. '

/'05 ||<*MUST0SUS.-A,-UM tVlul. DlOStOS;

iniiskf; megi. ar. musc. it.mostoso: sard mustosu; prov. mos-
Lat. mC-sca_,-am. tos; sp. mostoso.
Rtr. muoscha; it. mosca; sard log.
prov. cat. sp.
1 186. Mustrea, sb. f. ^seve, suc de
miiska fr, moiiche
; ;
bouleau" (Lex. Bud.; Gaz. Trans. 1887,
port. mosca.
262; Rev. L Creang, IV, 188; Rev.
Der.: dim. muscii{s,\c. muskuzza):
cr.-lit. III, 161: Viciu, Glos. 62); ,,bois-
miisculif: megl. muskicc col. m,us- ;

son sucree"* (Rev. cr.-lit. III, 161):

crie (sic. muscaria); muscâ7'une{Se- ,.suinte"(Marian.Srb. III, 269)<*mus-
vastos, Pov. 256); ar. muscame (rtr.
TARiciA,-AM, dintr'un adj. *MUSTARi-
jnuoscham); megl. miiscarnic\\ augm. CIUS,-A,-UM.
inuscoi ,.grosse mouche; bombus ter-
restris" (Marian, Ins. 193), ar. mu- 1187. F^-USTAÂ, sb. f. „moustache'ij
comi (Dalametra) „grosse mouche" megl. ar. musta.
\\muscar „telephorus fuscus" (Marian, Lat. *MtSTACEA,-AM<gr. a'J-TC/.^.
Ins. 58; comp. lat. musca r iu s). It. mostaccio ..visage", nap. mos-
iacce. cal. mustazzu. tar. mustazzo,
1181. MUCHII, sb. m. „muscle, fiiet*
sic. mustazzu < *mustaceum, toate
ar. mucl'ii.
II
aceste forme dialectale cu înelesul
Lat. MUSCULUS,-UM.
de „moustache" pstrat, ca i în ro-
Sp. muslo; alb. miisk ..Schulter"
jnîn, din epoca latin, probabil graie
e nelmurit; forma normal ar trebui contactului continuu cu limba greac,
s fie cu li.
pe cînd în nordul Italiei sensul s'a al-
Der.: dim. miichiule.
terat cu vremea din formele it. me-;

1 182. Muchios,adj.„musculeux, char- rid. deriv sardul mustazzu, iar fr.

nu" II
ar.^mucl'os (Dalametra) || < moustache, sp. mostacho vin din vit.
MUSCULOSUS,-A,-UM. mostacchi i acesta din gr.-biz. ji-ouo-
TC'.x'.. dup cum megl. mustac i ar.
1183. MUCHI^ sb. „mousse, lichen^' mustac deriv din ngr.
[| ar mucl'a. Der. dim. mustcioar mustcios
:
1|

Lat. < MUSCUS,-UM

*MUSCCLUS,-UM .,qui a de grosses moustaches".
alb. msk; rtr. mskel; it. tniischio.
Der. muchios (Lex. Bud.), ar. mu-
: 1188. MUSTRA, vb. ..faire des repro-
cl'os (Dalametra) ..couvert de mous- ches,desremontrances,reprimander".
se" (rtr. msclus; vit. miischioso) Lat. mo(n)strare „montrer, indi-
:7iachiat (Corcea, Bal. 88; Marian, quer* pentru schimbarea semantic
;

Na;jt. 40) „couvert de mousse". din forma romîneasc, comp. fr. re-
montrer.
1184.MUST, sb. „jus, suc; mout, vin It. mostrare\ sard mustrare: fr. m,on-

doux* II
megl. m^ast:, ar. mustii „mout". irer; prov. cat. sp. port. mostrar.
Lat. mCstum. Der.: mustrtor „qui fait des re-
Alb. must; rtr. muost; it. mosto; sard I
proches", etc.
mustii; fr. mout; prov. cat. most; sp.
port. mosto. 1 189. MUT, adj. „muet" |j it. megl. ar.
Der.: mutar „vendeur de mout" mut.
^, }nustm, musti „pressurer le raisin, ,
Lat. MUTUS,-A,-UM.
recolter le mout" (comp. vfr. moiister); Eng. mut; it. muto; sard mudii; vfr.
mustuitor, mnstitor „baton qui sert â ,
mu, auv. mii prov. cat. mut sp.; ;

ecraser le raisin" (Dame, Term.; Tik- port. mudo.

tin); „sorte d'auge dans laquelle on
1 Mui, vb. „devenir muet; se tai-
19fl
ecrase le raisin '(Dame. Term. ):mws^w- megl. miiori; ar.miifire^mufarc
re"
ial, musteal „raisin ecrase donton II ||

ii'a pas encore extrait le mout"

< *mitIre (= clas. mutescere) vfr. ||

ar. ||
muir; prov. mudir mufeal, muenie, i

mustti.siri (Dalametra) „se barbouiller

muie, ar. muami (Dalametra) „mu-
de mout". tisme" mutete, megl. muteti „com-
II

1185. Mustos, adj. .Juteux" ||ar. mus- ;

me Ies muets".
 MUT — 179 — MUTA

1191. Amui, vb. „devenir muet; se muta r e) 11

friul. stramudâ', vlomb.
taire'^llar. amuire^ amuare. stramuar, gen. stramud; port. diai.
Lat. *ammCtIre. stremudar{K&Y.\\is\\.ana. 11,1 19); comp.
It.ammuiire\ vfr. aniuir: prov. a- tram,udd\ sard log. tramudare\\
friul.
mudir. fiestrmutat „immuable".
Der.: amufeal, y ainuitiir (An.
Car.), ar. ainiiaU „mutisme". 1 196. MUA(trans.Sâlagiu), vb. „exci-
ter Ies chiens, ameuter" (Lex. Bud.;
1 MUTA, vb. „changer, deplacer,
192. Tribuna, 1890, 369).
transporter" ir. mut; megl. mutri:
||
Lat. *MOTiARE < MOTUS; pentru fo-
ar. mutare „changer, remuer". netism i evoluiunea semantic, cf.
Lat. MUTARE. mai jos sumua.
Rtr. miider; sbsiv. samida „sich
1197. Amua (Prav. Vas. Lupu, col.
udern, sich umziehen" (Rom. Forsch. Buj. 9; Glos.ms.312; Molnar, Sprachl.
XVL839); it. mutare: sard log. mudare\
255; Reteganul, Pov. ard. II, 75; Vo-
vfr.muer: prov. cat. sp. port. mudar.
ronca, Dat. cred. 636 Zanne, Prov. IX,
Der.: mutcios ^changeant, varia-
;

141 ), vb. ^exciter Ies chiens, ameuter"

ble" megl. primutari „changer de
nouveau".
II
< ^AMMOTiARE Poitou amoîsser lor. ',

emohhfe j amufturâ (Cantemir, Ist.

\\

1 193. Muttor, adj. „qui change de ier. 226) ..ameutement".

place" < MUTATORius,-A,-UM muttoare, 198. Sumua, vb. „exciter Ies chiens,
i

de fromager qu'on
trans. „petit chalet
peuttransporter pour l'etabhr â Ten-
droit voulu", bot. ^br3^onia alba, br. di-
oica" (comp. mutatorium ..maison
de plaisir"; npTOV.mudando„chi\\et'').
194. Muttur, sb. f. „action de chan-
1
ger, etc." <MUTATURA,-AM hoL mîld a-
diira; romagn. vsp. mudadura.
1 195. Strmuta, vb. „transferer,trans-
porter" <EXTR A- MUTARE(comp. trans-
ameuter" < * submotiare < scbmotum
<srBMOVERE ..eîoigner, chasser", din
care a derivat înelesul de „exciter,
irriter", pstrat în prov. somover, cat.
somoure; în ce privete fonetismul,
forma sumu (în loc de sumo < *s u b -
mo ti o) se explic prin analogie cu
sumua ,
asmu
(asm,ui) ..exciter Ies
chiens, ameuter", resultat din con-
taminarea lui amua cu sumua; as-
mutor „ameuteur".
 N

199. Nalb, sb. f. ,;guimauve"|| megl. 1202. NARE {nar\ sb. f. ^.narine'*
1

nalb. — vrom. bn. trans. „nez" iCod. Vor.;

Lat. MALVA,-AM, devenit ^malh, de Tribuna. 1890. 360; Wgjb. III. 178;
unde, prin disimilarea labialei iniiale, IV, 329; VI, 78) megl. nor „narine" ;
||

produs i în alte domenii romanice. ar. nare „nez, narine".

nalh (cf. Candrea, Rev. ist. VII, 85). Lat. NARis,-EM „narine; nez".
Rovigno nalba; inuX.malve: itmal- Vit. nare;savi\\og.nare ,;nez"; vlion.
va. ven. trev. Arcevia nalba, vven. nara, }ur. narre; prov. naras, pi. „na-
Pola, com. mii. malta, romagn. melba. ri nes, nez", nprov. narro; cat. nars;
cors.malma; sard câmp. narba{com\i. sp. nares.
log. narvuzza, sass. najbuzza): fr.
mauve; prov. cat. sp. port. malva. 1203. Nros,
adj. „qui a Ies narines
larges" niros (Dalametra) „qui a
||
ar.

1200.NÂMAÎE(bn.),sb.f.„menubetail,
un grand nez" <nakosus,-a,-um (^CGL.
II, 588'..
betes â laine" mai rar sg. nnial „pe-
;

cus" (An. Car.) || mec^H. nmal' „bete 1204. Nrtos, adj. ,,qui a un grand
(a cornes)"; ar. nmal'e, numal'e (i nez"<*NAEiTOSUS,-A_,-UM, din *naritu&
nmal', numal'ii) „menu betail(spec. (cf. narinosus, la Lactaniu) sau
moutons et chevres), betes de bou- din *NARUTOSUS<*NARUTL'S (cf. n a s u-
cherie". tus) „qui a le nez large"; forma «ar-
Lat. ANiMALiA, pi. din animal, deve- ti (Marian, Dese. 21 30) ,.narine" din ,

nit fem. sg.; nmaî, nmal'. etc, pre- care deriv nrticios (ez. III, 82) „qui
cum i formele romanice masculine a un grand nez, des narines larges",
au refcute mai tîrziu din n-
fost rmîne neexplicat.
maîe, etc care au fost întrebuinate
mult timp cu îneles colectiv.
1205. NAS, sb. n. „nez" || ir. nâs
Rtr. alimeri „Tier. Schwein"; vfr.
\

megl. nas\ ar. nas „bout pointu des

aumaille „betail cornes" nprov. au- ;
sandales".
maio „animaux de basse-cour"; cat. Lat. NASUS,-UM.
alimanya „Geiier .\Jnt\er'' :sp.alimana Vegl. A7M0S rtr. nes\ it. «a5o;sard
;
.,Raubtier"; almalho Junger
port.
nasii; fr. nez; prov. cat. nasisp. naso.
Stier, junger Ochs'\ almalha Junge
Der. dim. nosii (it. nasiicrio); ns-
:

Kuh", gali. armallo „buey flaco" ||

cior; megl. nascic augm. nsoi (Gor- '

friul. nemal i ven. anemal ..bceuf",

mant. pav. parm. mir. nimal i regg.
jan. Hal. It, 90) nsos ,.qui a un grand
nez".
nimel „porc" < animal.
1206. Nsut (bucov.), adj. a un ,.qui
120L NAP, sb. m. „navet" || ir. np. grand nez" (Marian, Ornit. „qui I, 81),
Lat. NAPUS.-UM. a le nez blanc (en pari. d'une brebis)"
It. napo\ vfr. naf\ prov. cat. nap; sp. <NASUTUS,-A,-UM it. nasuto;sRV(\ na- j]

port. nabo. &udu; vfr. nprov. nasu; cat. nassut.

 NATE 181 — NEGA

1207. NATE, vb. „naître" Mir. nate. Lat. *ÎND£BÎTARE, format din locu-
Lat. *NASCERE, NATUS (= cîas. NASCIK iunea IN DEBiTo [Candrea].
Rtr. nascher it. nascere sard log.
; ; Fr. endetter prov. endeuf ar: cat, en-
;

naskere ; fr. naifre ; prov. naiser ; cat. deutarse: sp. endeudar; pori. efidioi-
naixer ; sp. nacer ;
port. tiascer. dar.
Der.: natere, nscare (cu schim-
bare de conjugare; comp. crezare, 1211. NEA
(neaua), sb. f. „neige" || ir.
pierzare, vînzare) „naissance"; jns- n^\ megl. neii
ar. neao. ;

ciit.^naissance: organes genitaux de Lat. NtX, NÎTEM.

]a femme- (Tiktin); „nais- jnscut Vegl. naj; rtr. naiv it. neve sard ; ;

sance"; nsctoare „mere" (termen log. nie; vfr. neif, lion. sav. ne, elv.
eclesiastic, în expr. nsctoare de naj prov. cat. neu sp. nieve port.
; ; ;

Dumnezeu) rnsctur (Biblia. 1688. neve.

Gen. XX V, 32) ..naissance: generation" Der. ijase neoa (Ps. Hurm. LXVII,
j rznate (Cantemir, Hron. 100) „re- 15),dintr'un adj. *ne\u)os (forma neios,
naître". cu înelesul de ..decembre", pe care
o citeaz iMarian, Srb. I, 97, e deri-
1208. Nat (bn. Mehedini), sb. „per-
sonne, individu, enfant", numai în ex-
vat din nea)<* n î v o s u s (it. nevoso:
sard log. niosu: cat. nevos\ sp. port.
presiunea tot natul „tout le monde,
nevoso); -ra se înneua (Ps. Sch. ibid.)
n'importe qui' || ar. nat ..enfant" ||
,;Secouvrirdeneige"(comp. nivatus:
<NATUS,-oi ..tils"; pentru desvoltarea
sard log. niare prov. cat. nevar).
înelesului, comp. la Plaut nemo na- ;

tiis „personne" vit. nato ,,fils" prov. ;

NEBUN, V. bun.
nat ..fils; aucun, nul" (comp. sp. port.
nada „rien").
1212. tNECA, vb. ,etrangler, suffo-
1209. NASTUR(nasture), sb. m. „bou- quer; noyer" megl. nicari ..etran-
||

ton" — vbn. „noeud* (An. Car.) || ar. gler; noyer"; nicare „nover"*.
ar.
nastur(e) „nceud, agrafe, bouton"*. Lat. NEGARE „tuer (surtout sans le
Lat. *NASTULUS,-UM, atestat sub for- secours d'une arme)"; din înelesul
mele NASTULA ,ansa, auris, fibula" de „etouffer", care apare înc în lat.
NASTALis ..ligamina mortuorum"*(Thes. clasic (cf. imbres necant frumenta,
gl. 1,73, 588); originea cuvîntuluie ne- aquae flammas necant), s'a desvoltat
cunoscut (derivaiunea din nassa> treptat acela de „suftbquer,etrangler",
*NASSULA> NASTULA, cf. astula<as- de unde apoi ,suffoquer par immer-
su a<a ssa.e posibil,dar nu sigur;
1
sion", adic „noyer'; înelesul acesta,
înelesul, în special, ofer oarecare dei se gsete atestat relativ tîrziu
dificulti). (cf. Densusianu, Hist.l.r. 1, 193: Ronsch,
It. nastro, pad. pav. nastol, mir. Sem. Beitr. III, 60; Corp. ser. eccl.
nastar, com. nastola^ rom. naster (a- XXVII, 483), fiind îns comun tuturor
bruzz. nassele): vfr. nasle. val. nle limbilor romanice, trebue se fi des- s
,,ruban,tissu de soie pour orner": port. voltat foarte de timpuriu în lat. vul-
nastro: cît privete formele: Rovigno gar, alturi de sensul primitiv de
neistule, Pola nistute,berg. bresc. nes- „etrangler, etouffer"; de observat de
tola^ nistola, Bormio
cremon. nestola, altfel c
aceste dou înelesuri pe care
nistula, care se apropie mai mult de le are neca în rom. se regsesc în for-
germ. Nestel, vgerm. nestila, ele s'ar me verbale din familia limbilor bal-
putea explica împreun cu cele ger- canice, ca edh.mbit, ngrec. TTv'yuj.bulg.
manice dintr'un prototip lat. *nestula ;aBi/5^ i sîrb. vjaBnrn, i se poate ca în

<*NESSULA, din NEXus „lien". aceste forme dublul îneles se fi s

Der.: dim. nsturel ., petit bouton", transmis din cuvîntul romînesc, într*o
bot. .bellisperennis" (cu înelesul de epoc veche.
«nasturtium officinale" pare afiresul- Sprs. nagar: ven. ver. mant. negar,
tatul unei etimologii populare). mii. neg, piem.
nie, vgen. negar;
fr. noyerprov. cat. negar, toate cu
;

1210. NDITARI (megl.), vb. „emprua- înelesul de „noyer".

te^T'^—qnditari. Der.: ar. nec „noyade"; f necfor
 NEGA
^suffoquant": y nectar (Cod. Vor.;
Coresi, Caz. 1581, 61, 141; Dosoftei,
Ps. vers. 376) „etranglement"; megl.
nictur „etranglement, noyade"; ar.
nicîtur (Dalametra) ..noyade" ;?e-
ccios (Cuv. d. btr. 1,380) l,suffoquant,
etoutFant".
1213. înneca, vb. „etouffer,suftbquer:
noyer" —vr. Hae^ .,etrangler" (Var-
lam, Caz. L 266" ; Viciu. Glos. 36^<in
-NEGARE friul. inej; vfr. ennoier:
II
nprov. ennega (comp. it. annegare:
cat. sp.port. anegaf), toate cu înelesul
de „no3'er" ||
innector, inneccios
„ etouffant. sufîoquant " tnnectur ;
„inondation; submersion" (An. Car.),
„etouftement" (Zanne. Prov. II, 587).
1214.înnecciune,sb. f.„suftbcation: in-
ondation; submersion" < in-necatio,
-ONEM.
NECONTENIT, v. inea.
1215. NE6, sb. m. ,verrue, durillon,.
envie".
Lat. naevus.-um; forma
trebuia S fie *neu; presena lui -g-
se datorete formei disprute *negiir
<naevulus (cf. fagiir), din al crui
pi. *neguri s'a refcut un sg. neg ca-
re a înlocuit cu timpul pe *neu.
li. neo, sen. Arcevia niego; sard log.
neu'., franco-prov. nief (Arch. glott.
XII, 42; comp. abruzz. nehe, f.).
Der.: dim. negel, irans.nigel (Lex.
Bud.), bn. nizel, inizel,ninzel.,2:inzel,
resultate parte prin disimilaiunea
vocalelor, parte prin propaginarea
lui n- iniial i apoi prin asimilarea
acestuia cu -z- din silaba urmtoare
(mod. regg. mel)\ negelos., trans. ni-
gelos (Lex. Bud.) „qui a des verrues"
bn. negoâ, nigoâ, minigos, inighilos.
migiiloâ „verrue"; din aceste forme,
primele dou se explic prin schim-
barea sufixului, dar cele trei din
rmîn neexplicate, dei par a fi fost
alterate sub influena vre-unei etimo-
logii populare bot. negelari „che-
;[
lidonium majus". numit i iarb-de-
negifir. „herbeaux verrues", fiind bu-
n, dup credina poporului, pentru
vindecarea negeilor.
1216.NEG0,sb. n. .,commerce;fmar-
chandise".
182 — NEGRU
Lat. NEGOTIUM.
Prov. neotz.
Impr.: ung. nyegoca > nyegocs
(Szinnyei. I, 1539).
1217.Negua (^vr. trans. bucov. bn.),
vb. „negocier, faire du commerce"-
<*NEGOTIARE (= claS. NEGOTIARi).
1218. Negutor f/2e^gn5^orj,sb. m. „ne-
gociant, marchand"— f/îe^w/^or, f/zg-
^ii^î^or <NEGOTiATORius,-UM,atestat nu-
mai ca adj. ! negiitoreas (negusi-),.
neguttori (negust-) (Jipescu,Op. 45,
135; Sevastos, Nunta, 131, 135, 146;
lorga, Studii, V, 254; Dan, Straja, 77)
„marchande" negutora (negust-)
„petit marchand" col. negiitorime
||
{negust-) \ neguftorie {negust-) „nego-
ce, commerce"; dim. neguetorioar
(Gorjan. Hal. W., 6)\\negutoresc (ne-
gust-) „de marchand, relatif au com-
merce" negutorete (negust-) „en
;
comm.ergant" negutori (negust-)
||
„faire du commerce, trafiquer; mar-
chander".
normal
1219.NEGRU, adj. „noir" |t ir. megl. - ;
ar. ~ (întrebuinat rar în unele expre-
siuni i în nume de localiti, cf. Pa-
pahagiAVgJb.XII,102, termenul obici-
nuit fiind laîu).
Lat. KiGER,-GRA,-GRUM.
Rtr. nair\ it. nero\ fr. noir'., prov»
cat.negre: sp. port. negro.
Der.: dim. negrior; negru (Lex.
Bud.; Marian, Crom. 51); negruor
(Marian, ibid.); negrut (Lex.Bud.; Ma-
Voronca. Dat.cred.273; ez.
rian, ibid.:
V,88): «e^rmil Lex.Bud.; Marian, ibid.;
larnik-Bîrseanu, Doine, 372; Pamfile,
Joc. 91); Slagiu negroîu (Tribuna,
1890, 369): negrior{Gz.\X,\bd,): negri-
cios, megl. nigricios nigricvi \\
negreal j-noirceur", trans. „encre",
megl. nigreal „noirceur" negrime ||
(Lex. Bud.; Marian, Crom. 52; Cante-
urm mir, Ist. ier. 246), megl. nigrimi „noir-
ceur" ||/)o;2er/rw (Cantemir, Ist. ier. -II;
Marian, Vrji, 213; îmmorm. 17) „tres.
noir".
Impr. ung./2?/e^/'a(Szinnyei,I,1v540):
:
ngr. v'.âv.pou ,schwarzesSchaf":(Mur-
nu. Lehnw. 37)
1220. Negrea, sb. f. „noirceur" ||
megl. nigreai \\ <NiGRiTiA,-AM rtr. ||
nairezza; it. ne(g)rezza\ prov. negre-
 NEGRU — 183 NI

za 11
ponegrea (Cantemir, Div. lum. YrmX.nevod; ven. ne(v)odOyVo\a nio-
52) .,noirceur'\ do Yic.fievodo,Yer.neodo.neoda,mant.
;

nvo, nooda, com. nevoda, Bormio neo-

|| megl. «i-
1221. Negri, vb. „noircir"
da, cremon. mii. neood. nevoda, piem.
grirl < *nîgrîre (=
nîgrescere) clas.
nvod, nvoda, piac. nvod, nvoda, parm.
vfr. noirir; nprov. negri negritor
bol. anvod, anvoda; prov. (ne)bot, {ne)-
\\

„denigrator, tinctor" (An. Car.); negri-

boda: cat. nebot, neboda comp. alb. \\
^Mra(Tocilescu,Mat.1556)„noircissure^
nip; rtr.neif: it. vven. nievo, gen. nevu,
înnegri „noircir" (rtr. innairir; bol.
II
San-Fratello nief: vfr. nies; prov.
vie. innegrir; nprov. ennegri\ cat.
/?eps<NEF0s; it. nipote; sard log. ne-
ennegrir\ comp. it. annerire); înne-
bode: fr. «epew<NEPOTEM.
gritur (Marian, Crom. 52) „noircis- Der. dim. nepoel (vit. nipofello; Sil-
:

sure'' \\
ponegri „noircir qqn (fig.)"-
lano nipotella, Arch. glott. XIII, 332,
sic. nipnfeddu; sard log. nebodeddu),
1222. NEGUR, sb. f. „brouillard; nuee nepoea., nepoic Oa, Reteag nepo- ;

epaisse: obscurite"||ar.we^ur„brouil- tac; megl. nipotcuc, niputcac, ni-

lard". poaticc, niputicc megl. prinipot. !|

NEBULA,-AM pentru fonetism

Lat. ; ar. paranipot (D^ilametra) „arriere-pe-
cf. fagur. tit-neveu" megl. prinipoat „arriere-
;

Alb. negul; it. nebbia sard log. ;

petite-niece"jjt«€po,^ie (Prav. Gov.143;
neula', vfr. wr'e6/e; Valais fiola {^e\. An. Car.) „qualite de neveu (en pari.
dial. rom. II, 327): prov. nebla; cat. des degres de parente)".
neula; sp. niebla; port. nevoa. Impr. wing.nepotya (Szinnyei.1,1 5 1 8).
Der.: dim. neguri; negurice (Gr. n.
II, 97) ban. negufime „o'bscurite pro- 1226. Strnepot, sb. m. ..arriere-petit-
II

voquee par une nuee epaisse" ne- |j

fils" — Strnepoat, sb. f. „arriere-pe-
gureal Jipescu, Op. 14; Tiktin) „ne-
(
tite-fille"II
strnipot, strnipoat\\
ar.
bulosite* negurea (Burada. Ci.
!|
< *EXTRA-NEPOTUS,-UM, '^EXTRA-NEPOTA,
Hobr. 116; Teodorescu, P. pop. 509; -AM<EXTRA-NEPOS, atcstat sub formele
Tocilescu, Mat. 18, 19, 32, 675, 1231, extra nepus ,.abnepos'' (CGL. IV,
1233, 1248: Gr. n. I, 88; II, 86; Vîrcol. 404), extra n e[p]u s(CGL V,435),care
Gr. Vîlc. 96; Rd.-Codin, îng. Rom. s'a pstrat în alb. sttrnip jprestrâ- ||

352) „nuee epaisse". nepot (Letop. I, 49: lorga. Studii, VI,

77) „arriere-arriere-petit-fils", pre-
1223.. Neguros, adj. „nebuleux, as- strnepoat „arriere - arriere - petite-
sombri, obscurei par ies nuages"j| ar. iille".
niguros}\< nebulosus,-a,-um, influen-
at în fonetism de neguriitnebbioso: NETINE, V. ti.
nprov. neblous.
1227. iiETED, adj. „lisse,net,uni,poli".
1224. Negura, vb.„(se)couvrir de nua- Lat. NÎTiDUS,-A,-UM.
ges. (s') obscurcir, (s') assombrir" (Ma- Rtr. net it. netto; sard iog. nidu;
;

rian, Srb. I, 276;Tit Bud. P. pop. 80: fr. net; prov. nede, net; cat. net; (sp.
Wgjb. III, 322) II ar. nigurare < nebu- \\ neto); port. nedeo.
LARE vfr. niebler; prov. neblar (comp. Der.: dim. netejor\netezi{Y\ahu\^,
cat. 7ieuUrse) înnegura „(se) couvrir
i|
Rom.pit.S. 146; Delavrancea, Suit. 1:14)
de nuages, (s)' obscurcir" (it. inneb- „pays plat" netezi .,lisser, niveler.
i'

biare; vfr.enniebler nprov. ennebl; ;

rendre uni"; netezitoare (Dame,Term.)
port. ennevoar). „taloche (des maons)".

1225. NEPOT, sb. m.

,.neveu petit ; 1228. NI (vr. dial.), conj. întrebuin-
fils" — NEPOATA, sb. „niece petite
f. at numai repetat ni... ni „tantot
fille" II
ir. nepot ; megi. ar. nipot
;

— . tantot" (Neculce, Let. II, 204; Can-

. .

megl. ar. nipoat. temir, Ist. ier. 117; Marian, îmmorm.

Lat. *NEP0TUS,-UM
( clas. nepos, = 38) megl. ni
II
ir. ni i ar. ne ne., . . . . . .

-otem; cf. Candrea, Rev. ist. arh. VII, ni . ni ^ni

. . ni". . . .

85; Densusianu, Hist. I. roum. I, 135) Lat. NEC, devenit ne, de unde ni
— *nepota.-am. sub influena vsl. hh.
 NI — 184 — NOATIN

Rtr. it. ne: sard log. nen\ retor, ne, ni; fost înrîurite de crui; forma scurtat
vfr. ne^ ni; fr. ni; prov. jte, ni; cat. nime a resultat prin fonetic sintac-
sp. ni; port. nem. tic din expresiuni ca nimeni nu tie,
Der.: nicieri (v. Aiurea). nimene nefiind acolo, de nimene ne-
1229. Nici, conj. ..ni" — f/?ece, yneci. fot^, formul întrebuinat în mai toate
zapisele vechi, unde linala -/ie, venind
fnice meg\.ar.niil\<T^tQVF.'jnice,
\\

jnici^ «pas meme" \\nici-odat, megl.

îa contact cu nu, ne-, a putut uor s
/2îj(t w/^ oor ,.jamais" nici-cînd,
dispar cu timpul în forma nimlui ;

s'a d'x^ixnWai n-n> n-l; asimilaia«-w>

jj

megl. nii-cgn „jamais" (comp. alb.

askiir „jamais" <a.s- „ni",/mr ,,quand",
tot astfel vsl. mh-kc-ah, bulg. îîHKora,
sîrb. HUKivi;, gr. ohlkTzo-t) niciunde,
u-u s'a produs în forma nemunui, care
apoi s'a disimilat în *nemului, nimu-
lui, asupra creia a influenat pro-
|j

babil i totului; în forma bn. nim-

megl nil-îundi „nulle part" (comp.
cuî s'a substituit finalului -nui sau
vsl. HH-KTvA£-:Kf,bulg. HHr;i,ij, sîrb. Hiir,T;e)|j

nici-cit,megl. nîi-cgt „pas du tout,

-lui (nimlui) pronumele cui; cît pri-

tant soit peu" (comp. bulg. hiikojko,

vete finalul din nimenilea., comp. ce-
vailea, aiurilea, etc.
sîrb. HnKo.iiiKo) nici-de-cuni, f nici-
Pist. nimo, lucch. nimmo., cors. ni-
|1

cum, megl. niii-cwn „aucunement,

nullement" (comp. bulg. HiiKaKTb, sîrb.
mu; sard log. nemus.
Der.: nimeric(a) „personne" (Gr. n.
HHKaKo, gr.OU0STC7]) -\ nici-odinioar Ij
I, 231, 258).
Jamais".
1230..Nici-un,adj.pron.ind. „aucun"|| NIMIC, v. tnic.
ir. nitsiir; megl. ar. niîun\\ <neque
-UNUS,-A.-UM vegl. nfnco]u\\ comp. it.
II
1232. NINGE, vb. „neiger"— pf. ninse.
niuno, bresc. negO,. berg. nigii, com. Lat. NINGERE, NÎNXIT.
nigiXn, negiXn, liormio nigun, pav. ne- Vper. nenguire (Arch. glott. VIII,
giXn; vfr. neiin. niun, elv. niji'in; prov. 117), march. nengue, \]vh\no nengua.,
negun; cat. ningu(n); sp. ningun(o)\ abruzz. teram. nengue; sav. nevre.
port. /ze;2/iwm<NEC-UNUS. Der.-.ningu „decembre" \\ninsoare
(comp. n i n g o r e m) „neige (qui tom-
NKÎIERI, V. aiurea. be), tourbillon de neige".

1231. NIMENI (nimenea), pron. ind. NISCARE, v. ti.

„personne" —
nimine(a), f nimene,
mold. bucov. nimerea; \nimenile(a), NITE, v. ti.
f ni merilea {G<ister); vr. bn. Mehed.
nime, f nimea, Mehed. bn. nima; 1233. NOAPTE, sb. f. „nuit"|| ir. nopte;
fm/?2<3/ea(Iorga,Studii, VI,483); gen.- megl. noapti; ar. noapte.
dat.nimnui,nimrui ,-nimunui {Gor- Lai. NOX, NOCTEM,
gan. Hal. II, 68), y ni mur ui (Molnar, Rtr. not; it. sard notte; fr. nuit;
Sprachl. 139 ; lorga. Studii, XIII, 51), prov. noch; cat. nit; sp. noche; port.
nemnui, jnemrui, ynemunui, f «t- noite.
mului (lorga. Studii. V. 503), fnimlui Der.: dim. nopticic; nopti (Rete-
(Biblia, 1688, Marcu, VII, 36); bn. ni- ganul, Pov. pop. 85; Pov. ard. III, 29,
mcuî\\meg\.{Nnte)nimiN(ea),nimea. 51; Tocilescu, Mat. 515), bot. „mirabi-
Lat. NEMO, NEMiNEM; forma normal lis" bot. nopticoas „hesperis matro-
trebuia s
fie *nefnene, cu ne- iniial,
II

nalis" miaz-noapte „nord''{y. Miez).

||

care apare numai la gen. -dat. jnem-

nui; trecerea lui ne-' \a ni- în forma 1234. înnopta (wo/?^a), vb. „commen-
nime{ne) e foarte timpurie (anterioar cc^r â faire nuit; passer la nuit-* || ar.
formelor nimica, nite, nici, etc.) i nuptare\\ < *înnoctare (comp. a b n o c-
SC poate explica numai printr'o disi- t a r e, p e r n o c t a r e) vfr. noitier, en-
,

milaiune a lui e din prima silab noitier; port. e/i/zotVa/* (comp. li.annot-
sub influena lui e din silaba urm- tare;\^v.anuitier; prov. anoitar).
toare; formele cu -r-, nimrui, etc.
dup care s'a refcut nimerea) au NOATIN, V. an.
 NOD 185 — NOR

1235. NOD, sb. n. „noeud" |i

megl. ar. fluena labialei precedente; de alt
nod. parte, prin reducerea lui nobîs aton la
Lat. NODUS,-UM. *nos>''no (cf. HABES>*a s) a resultat
Alb. ne rtr. nuf\ it. nodo sard câmp.
; ; forma jn{cu. trecerea lui o din cu-
nuu\ fr. noeud; prov. no; Qatnufs); sp. vintele atone la ;
cf. c, dup, etc);
nodo, nudo, gal. nodo; port. /20. cît despre ne, el a fost refcut dup
Der.: dim. nodule; nodurel (Toci- le, aceste dou forme influenîndu-
lescu, Mat. 1541); tvans.nodu; bot. «0- se reciproc (v. El); forma ni e resultatâ
due, pi. „leucojum"; bn. nodzi, Me- din legturi sintactice ca ne-a, ne-o,
hedini nodi „cou du pied* (format
probabil dup sîrb. no/Knua „Fiiss-
devenite ni-a, ni-o; ac. aton -f
sultat din NOS prin aceleai schimbri
a re- n
chen")|bn. nodze „coup du pied" fonetice ca la dativ; acu. ne a fost
Cpoate s
fie un sg. refcut din pi. nod- lefcut dup forma dela dativ.
zei, sg. *nodzel din nodellus, atestat Vegl. nofj); rtr. nus; it. noi; sard
sub forma n udei us, CGL. III, 563: 1 ,]og.nos,nois; fr. nous; prov. cat. sp.
it. nodello, cu acela îneles ca bn. port. nos.
nodolan „femur" no- ; vfr. noel., fr.
yaw, prov. nozel; comp. sp. nudillo, 1240. NOR, sb. m. „nuage"— vr. bn.
gali. nodelo) \ noduros, nodoros. Oa nur, nuor; mold. nour; bn.
megl. ar. nuduros „noueux" (vit. no- Oa noor; bn. nuhr, nuwr. noofe
doloso); hoi. noduroas „dactj^lis glo- Ij
ir. nor, nuor; megl. nor; ar. nor,
merata" nodurar, nodular (Dan, Stra- rior, nur, nior. niur.
ja, 67) „pârtie du metier â tisser". Lat. NUBiLUM, devenit *nuer>7îur,
> nuor > noor > nour (cf. bour); în for-
1236. Noad, sb. f. „base de la queue. mele bn. nuhr, nuwr
se constat
croupion"|j ar. ^ „membre viril" (Da- fenomenul obicinuit pentru evitarea
lametra) j|<*noda,-am, sg. refcut din
pi. neutrului nodum, atestat cu îne-
hiatului (cf. mdu> mduh > m-
duv); formele aromîne, ca i cele ro-
lesul de „artus,membrum" (CGL. IV, manice cu ni- în loc de nu-, nu se pot
207, 487). explica pe deplin.
1237. Noda, vb. „nouer"
megl. «îj- ||
Rtr. nuvel, friul. niul it. nuvolo;
w??7, ',

dari; ar.A2U(iare||<N0DARE rtr. nuder; ||

prov. nivol; nuvol; sp. nublo
cat. |1

hol.nudar; îr.nouer; prov. nozar; cat. comp. rtr. nilvla; it. nuvola; prov.
nuar ar.A2arft^Mm(Dalametra),,noeud" nubla, nivola; port. nuvem.
(vit. nodatura; nprov. nousaduro)
'

Der.: dim. no(u)rel; norior; noru-

megl. znudari „nouer", znudtur le; noura ^Marian, Ins. 311; Sbiera,
„noeud". Pov. 90), fnura (Dosoftei, V. sf ap. ,

Wgjb. V, 59); bucov. maram. noruf

1238. înnoda, vb. „nouer" <înnodare|j (Voronca, Dat. cred. 716; iplea, P.
vfr. ennoer; prov. enozar; port. eti- pop. 113; vit. nuvoluzzo); bn. no-
nodar (comp. it. annodare; sp. anu- real „nuee; temps sombre. ciel cou-
dar) desnoda, megl. disnudari, ar.
i vert; brouillard"" bucov. nourite
disnudare „denouer" (it. disnodare; (Marian, Srb. I, 249) „nuee" ialom. j|

fr. denouer prov. desnozar; cat. des-

; norîu „gris (en pari. de la laine)".
nuar).
1241. Noros, adj. „nuageux' — vr.
han. nuros (Cantemir, Ist. ier. 270);
1239. NOI, pron. pers. „nous'" dat.
nou, jnoao i noa, aton ne. ?ii,fn
;
Oa nuoros, nooros; mold. nouros\\
megl. nuros; ar. nawros ||<NUBiLOsus,
noî: megl. noi, dat. -ac. na, na;
Ijir.
-A,-UM, intluenat în fonetism de nor \\

ar. noi, dat. a n{o)ao, na, ne, ac. aton

rtr. nuvlus; it. nuvoloso; cat. nuvolos;
nâ, ne.
sp. port. nubloso.
Lat. Nos, cu trecerea regulat a lui
5 final în monosilabe tonice la i (comp. 1242. Nora, vb. „(se) couvrir de nu-
ai. dai, stai, mai, trei. (a)poi, etc.
. ;
—
ages" vr. bn. Oani nura, noora;
cf. Candrea, Elem. lat. 3')); din NOBisa mold. noura \\ ar. nurare, niurare ||
resultat de o parte /zow prin trecerea <NUBiLARE friul./zuZassi; vit. nugo-
lui î aton la e, care a devenit sub in- larsi, ven. nuvolarse: yîv.nubler ;sp.
 NOR — 186 — NU

nublarse; port. niiblar n)e.g\.znura- || velle" II megl. nuutati \\ < novitas,

ri „se couvrir de nuages". -TATEM, influenat în fonetism de nou
lyegl.novituot: it. novit; sp. novedad.
1243. înnora, vb. ,.(se) couvrir de nu-
ages" < îNNf BiLARE cat. enniwolar 1248. Nuia, sb. f. „verge, baguette,
(comp. it. annuvolarse \?>\i. aiiublarse). gaule" <NOVELLA,-AM(=claS. pi. NOVEL-
LAE „jeunes arbres,plants de vignes")
1244. NORA, sb. f. „bru. belle-fille" com. novei, pi. „piantelle giovani,
— -fnorfu), în legtur
pstrat înc rampolli cresciuti da pedale d'albe-
cu adj. poses. fioru-mea^ noru-fa, etc. [j ro": comp. rtr. it. novella; fr. nou-
megl. nor; ar. noru, nor (nor-mea). velle: prov. novela; port. novella,toate
Lat. NORUS (= clas. nurus; cf. Den- cu înelesul de „nouvelle, recit"; sp.
susianu, Hist. i. roum. I, 78); forma novilla „Farse. Kalbkuh"; (port. no-
nor e relativ tîrzie, cum probeaz vilh)\\dim.nuielue\ nuieluc (Jipes-
i nediftongarea lui o; adogarea ter- cu, Op. 43.79): nuielu (Lex. Bud.; Go-
minaiunii -â s'a fcut dup norma rovei,Ghic. 18; Marian, Srb. I, 157).
celorlalte substantive feminine, cum
s'a întîmpiat i în forma .sor sub m- ; 1249. NOUA, num. „neuf" i| ir. noau;
iluenapl.stjrort s'a format pi. //Mro77, megl. nou; ar. nao, noao, noau.
ar. nurrî comp. Bari norore), form
<
Lat. NOVEM.
întrebuinat i la gen. -dat. sing. Vegl. nu; rtr. nouv; it. jiove; sard
Comp. friul. n(i)ore\ it.nuora; vfr. log. noe; fr. neuf; prov. nou, nau;
brianc;:. nore: prov. cat. nora; sp. niie- cat. nou; sp. nueve; port. nove.
ra\ port. «o/'a<*NORA sard log. nur a Der.: noule(a), noua; ar. noaulu,
< NUR A. n(o)aua ..neuvieme" nousprezece, !|

Der.: dim. nurioar (Marian, Nunta, megl. nousprefi, ar, noausprdzai

177), norioar (Doine, 287); norurea „dix-neuf"; nousprezecile(a), nou-
(Tocilescu, Mat. 1252), nororea (Cor- sprezeceO' „dix-neuvieme" \nouzeci,
cea, Bal. 104); /îorM/fVâ (Ctan, Bal. megl. nouzg, ar. naodzi „quatre-
162); megl. noricc. vingt-dix": nouzecile(a), nouzecea
„quatre-vingt-dixieme".
1245. NOSTRU, adj. pron. poses. m.
„notre. le notre" —
dial. /?05f, pi. /?o.>ii 1250. NTRICARE (ar.) vb.„nourrir un
— Noastr „notre, la notre" dial. noas- — enfant".
t, pi. noaste\\ ir. nostru^ nostre: megl. Lat. NUTRîCARE (cf. Papahagi, Net.
nostru, noastr: ar. nostru, nost, noas- etim. 39).
tr. Piac. nodrig „nettare. ripulire, or-
Lat. NOSTER,-TRA,-TRUM. dinare; sventrare i polii"; vgen. «ort-
Vegl. nuestro,-tra\ rir. nos, nossa; gar; prov. noirigar.
it. nostro,-tra; sard log. nostru,-tra;
1251. NU, adv. „non" jj ir. megl. mi;
fr. notre (notre); prov. notre; cat. nos-
ar. nu, no.
ire^-tra; sp. nuestrortra; port. nosse.
Lat. NON_, înti?ebuinat cînd ca aton,
cînd ca tonic în fras; forma aton
1246. NOU, adj. „neuf, nouveau" ||
ir.
s'a redus la *n, care a devenit de
now; megl. nou. ar.
timpuriu ne probabil sub influena
Lat. NOVUS,-A,-UM.
vsl. Hf, i s'a pstrat numai în com-
Yegl.nuf; rtr. noo; it. nuovo; sard puneri; forma tonic a devenit */?7//?,
nou; fr. neuf; prov. cat. nou; sp.
de unde nu, prin cderea lui n mai
nnevo; port. novo. întîi dinaintea cuvintelor care înce-
Der.: d'im. nou; noule (Goi }aLn.Ha\. peau cu o consonant i apoi i dina-
II, 55"); nouor (Gr. n. I. 266); megl.
intea unei vocale, generalisîndu-se
noucucly noime (Cantemir, Hron. 86)
astfelcu vremea forma nu [Candrea ;
„nouveaute";! înnoi, fnoi „renouveler,
cf.Elem. lat. 61].
innover; etrenner"; tnnoitur ,,renou-
Vegl, na; rtr. nun, non, na; it. sard
vellement" '

pre/îot „renouveler, re-

non, no: fr. non, ne (yfr.nen,ne) prov. ;
generer". no.
/?o^ ; cat. no: sp. noif, no; port.
1247. Noutate, sb. f. „nouveautc: nou- Der.: numai „seulement" (v. Mai).
 NUC — 187 NUME

1252.NUC, sb.m. ^noyer" NUCA,
sb. „noix" II ir. mic,nuk megl. nuc
f.
..noyer; noix"; ar. nuc, nuc.
Lat, Nux, NUCEM, devenit ""nuce, i
— lumero, triest. ver. Iwnaro, vie. lom-
; bro: sard numeru: fr.prov. cat. nom.br e.
1257. Numra, vb. „compter"— olten.
Wgjb. VIII, 3 6) ir. rumerâ\
^«m<r/ra 1

mai tîrziu, prin analogie, nuc.

( (|

megl. nuniirari\ diV. numirare\^<.^t-

Vegl. nauk rtr. nusch it. noce
; ;
sard log. nuge] fr. tioix: prov. notz,
noga; cat. «o«, noga; sp. nuez; port.
/202'.
Der.: dim./2MC«/e/; wMCK^(Tocilescu,
Mat. 1081); nucui (Lex. Bud.): /zac-
^or (An. Car.) „petit noyer" nuc(u)-
oar „petite noix; noix muscade;
faux-pistachier", zool. ..ruticilla phce-
nicura" Marian. Ornit. 1. 259) zooI.^m-
\
;
MERARE dXh.numzroh\ vegLembruar;
rtr. nombrer; it. noverare (tic. lom-
brâ, Beilinzona lomr, cremon. rum-
«â,bresc.berg. com. piac. romn, Bor-
mio nombrar, bol. armnarj\ sard nu-
merar e; fr. nombrer; prov. CdX.nom-
;
brar numrtor, ar. numirtor, adj.
sb. m. „qui compte^ compteur"; num-
rtoare, ar. numirtoare „compte, de-

nombrement" numrtur „action de

car (Marian, Omit. II, 69) „nucifraga compter, denombrement'', ban. „sorte
caryocatactes". de priere qu'on fait a cote d'un malade
1253. Nucet, sb. n. .,lieu plante de pour savoir s'il guerira", megl. ar. nu-
noyers" <nucetum |1
it. noceto (comp. mirtur „compte. denombrement" |[

sp. nocedaj. nenumrat „innombrabie"; ynenum-

rtur (Dosoftei,Ps.vers.504) „immen-
NUIA, V. nou. site, quantite innombrabie".
125;5. NUME. sb. n. „nom-^— Dolj, Ro-
NUÎARCÂ (ar.), sb. f. „belle-
1254.
manai lume (Tocilescu, Mat. 159: ez.
mere, marâtre"— ^arcâ (Dalametra). VII, 62), pi. ynumene iCipariu, Princ.
Lat. NOVERCA,-AM.
130), jnumere || ir. lume: megl.numi;
Alb. nerkt.
Der.: HT.nuîercu, /îercu (Dalametra)
ar. num.
Lat. NOMEN, pi. nomîna: trecerea lui
„beau-pere" (alb. nerk). la u se explic prin intluena lui

1255. NUÎBARI (megl.', vb. „rencon-

numr: aceast influen exerci- s'a
tat întîi asLipra pi. numere, confun-
trer".
dat cu numere „nombres", dup care
Lat. îN-OBViARE, devenit * i n o b -
s'a refcut apoi i sg. nume. în loc
biare; trecerea lui i înaintea lui de *noame (de altfel aceast schim-
b se explic din formele accentuate
bare s'a produs i în sard i vven.;
pe tem *i n obbio>*/2of6^ de unde V. mai jos); forma pi. numere în loc
naîb sub influena formelor accentu-
de*/?îim6'A2e>nomina se explic prin
ate pe terminaiune.
intluena lui numere „nombres" i a
Comp. it. ovviare: sard cam^.obiai; altor neutre cu pluralul în -re (comp.
vfr. ovier; vsp. huviar, huyar<OByi-
forma de pi. din Castro dei Volsci
ARE comp. valsess. {in) obbja „incon-
nommera)\ trecerea lui n iniial la
tro".piem. (ande an) obja ,,(andare
1 (care se observ i în dial. it. i în
alla)rincontra" (Arch. glott. XIV,372;
sard) s'a produs
formele ver-
întîi în
XV, 491); sard log. câmp. obia „incon- bale ale lui numra accentuate pe
tro"<OBViAM megl. prinuîbari „ren- terminaiune, de unde apoi fenome-
contrer de nouveau**.
nul s'a întins i asupra substantivului.
Vegl. nam rtr. nom
; it. nome ;

NUMAI, V. mai. (vven. nume. vie. lome, romagn. lo-

1256. NUMÂR, sb. n.
lumer megl. ar nutnir.
; bre: port. nome.
Lat. NrMERUS,-UM; forma ir. a fost
influenat de croat, lumer, lumar
(împrumutat din ven. sau triest.)
Alb. nutmr: rtr. numer, friul. nu-
mr, lumar; it. numero, novero, ven.
mina): vsard lumene, sard log. no-
.,nombre'* ||
ir. mene: fr. prov. cat. nom\ sp. nom-
Der. numi, Vlaca
: lumi (Gr. n. 1,1 55)
,nommer,appeler" (comp.nelumit,Bu-
rada, Ci. Dobr. 262) î-numeni Prav.
Mat.-Bas.col. Buj. 304, 426, 431) „nom-
mer" ar. numtiri (Dalametra) „nom-
 NUME 1«8 — NUTRE

mer,donner unnom; ensorceler"jjo;2R- pop. ^^,^4)i\ nunti „celebrer Ies noces,

nie „â savoir; expres; precisement"; (se) marier".
anumit „certain"|| ar.paranui?i „sur- Impr.: ung. nunta {Sz'mny ei, 1, 1528).
nom".
1261. NUTA (vr.), vb. .,nager, navi-
1259. Numra Mehedini), vb.
(vr. guer- (Cod. Vor.; Ps. Sch. CIIL 26)
„nommer, donner un nom, appeler" jjar. nutare.
(CodA'^or.)!} ar.numirare „nommer.ap- *NOTARE < *NAUTARE din NAUTA
Lat.
peier"jj<N0MTNARE(cf.^2M/?zej rtr.«a/?z- (cf.Mohl, Chron. lat. vulg. 162; Den-
fiar it. nominare (vmil. Iuf7iin,piac.
;
susianu, Hist. 1. roum. 1,79, unde se ci-
lotnin); sard log. lumenare; îv. nom- teaz cîteva forme atestate).
mer prov. nomnar cat. nomenar
; ; ; Alb. notoii rtr. nuder; it. nuotare;
;

sp. nombrar ;
port. nomear. vfr. noer.
Der.: not „nage", numai în loc. în
1260. MUNTÂ,;sb. f. „noce" || ir. nun\ not, „â la nage" (alb. /zoif; comp. it. a
niegl. nunt ar. numit, lumt.
; nuoto; vfr. no, mi „nage") de-a-in- ||

Lat. NUPTiAE, devenit *nupe, *nump-
e, ''nume, nune (pstrat în ir.)^ din
al crui pi. nuni s'a refcut un sg.
nunt AIe3"er-Lubke, Rom. G. II,
(cf.
§50); intercalarea nasalei înaintea lui
t, care apare i în sard, se explic
probabil prin influenta Iui nun tiare
„publier (Ies banb)" (cf. Mohl, Chron.
lat.vulg.262; Densusianu, Hist.
I, 127).
Sard
log. nuntas\\ covnip. rtr. nozza;
it.no2ze; fr. noce; prov. nosas; cat.
/zoces < NOPTiAE sau *n6vtiae. ref-
cut probabil dup n 6 v i a t^cf. G.
/20<w^ (Reteganul, Pov. ard. V, 52), de-
a-înnoatele (Ctan, Pov. I, 69) ,. la
nage".
1262. înnota,vb. „nager; fnaviguer"
(loasaf, 275)<iNNOTARE (= clas. inna-
tare). atestat în cîteva manuscrise ale
luilanuariusNepotianus^Densusianu,
Hist.1. roum. L Q9)\\înnottur (Teo-
1. roum.
dorescu, P. pop. 61) „nage, action de
nager" (comp. vfr. noeure „nageoire")]!
bn. innoti (An. Car.) „â la nage".
1263. Anota (Oa), vb. „nager" || ar.
anuta <*annotare (cf. glosa a d n o-
i|

Paris, Rom. X, 397). t a V m u s la Densusianu, Hist.l.roum.

i

Der.: dim. nuniioar (Gr. n. I, 72); L 89).

nunti\\ nunta, megl.nuntar „convie
aux noces", pi. „gens de la noce", dim. 1264. NUTRE
sb. n. „fourrage".
nuntaei (Corcea, Bal. 67; Hodo, P. Lat. *NCTRiciuM (= clas. nutrîciom).
 o

o, V. un. 1890. 370; ez. IIL 134; Zanne, Prov.

IV, 5); „conduit en terre cuite" (Le-
1265. OAIE, sb. f. „brebis"' || ir. oîe\ top. II, 14; Lex. Bud.); dim. olu (Lex.
megl. oaî\ ar. oale. Bud.; Daul, Col. 60); olurel (Pompi-
Lat. ovis,-EM. care trebuia dea s liu, Bal. 16); augm. oloi (ez. VIII. 87),
*oau, dar dup
pi. oi s'a refcut bân. olon (An. Car.): augm. Slagiu
sg. oaie prin analogie cu alte forme, olovanc (Tribuna, 1890, 370) olai>{)
ca foaie- foi, etc. „tuile; conduit en terre cuite" trans.
Der.: dim. oi, bot. „anemone", ar. olar (Wgjb. VIII, 83) „etagere pour
uit: oicâ (Voronca, Dat. cred. 58); la poterie"" (comp. ollarium) col.
oi^oar (lorga, Doc. Bistr. 1, 35 ez. V, ;
olrie ''
a se olari „devenir
trans.
1 14); oific (Alecsandri, P. pop. 302); large, devenir creux comme un pot"
megl. oicc col. bn. oîa?n, oiet oier, (Rev. cr.-lit. IV, 145).
ar.uîar „gardeur de moutons,berger";
1268. Ulcea, sb. f. „petit pot, petite
oierie „bergerie" oierit „impot sur Ies
;
marmite" < * ollicella, - am (comp.
brebis"; ar. ftiresca (Dalametra) „ap-
o 1 1 i c u a) dim. ulcic ulcicu ui-
1 ;
partenant â un troupeau de brebis'*
;

celue: ulcelu; ulcu{GovoYe\, Ci-

oiesc „de brebis" (Reteganul. Trand.
72; Bibicescu, P. pop. 299; ez. VIII,
112; Tocilescu, Mat. 564, 600, 1150;
Novacovici, Folclor, 139).
1266. Uin (ar.), adj. „de brebis, spec.
lait de brebis" (Dalametra)— Uin (ar.),
sb. f. „quantite de brebis" <ovînus,
-A,-UM prov. ovin „de brebis".
1267. OALA, sb. f. „pot,
ir. o/f; megl.oal. ar.
normal ar fi trebuit
Lat. olla,-am;
s avem *oau, dar forma de sin-
gular a fost refcut dup pi. oale
(comp. mial, refcut dup pi. miele).
Friul. ol§ mii. piem. ola, bresc. ula;
; „heure";ar. oar „fois; heure;temps".
vfr. ole, bourg. berr. poit. ui, bress. 67,
lyon.u/a, sav. ola, elv. olla; prov. ola;
cat. sp. olla; port. olha.
Der.: d'\m. olioar: oli; olu{Lex.
Bud.): ar. ulic (Dalametra); megl. oa-
licc vr. mold.trans.oi^ „pot,marmite"'
iDosoftei.V.Sf.ian.5: Lex.Bud.: Onior.
l'.pop.63,66;Convlit.XX,lOI4;Tribuna,
mil. 188; Doine 281; Voronca. Dat.
cred. 341 ), trans. bn.o^CM/« (Lex Bud.),
influenat de oal; ulci (Lex. Bud.);
ulcelu (Tocilescu. Mat. 77).
1269. Olar, sb. m. „potier"||megl. uo-
lar; ar. u/ar || <ollarius,-um (atestat
numai ca adj.), influenat în fonetism
de oal piem. ole; vfr. prov. ol ier;
cat. oller; sp. ollero: port. oleiro ol-
marmite" ||
reas „potiere" olrie „poterie, ate-
lier, art du potier" (sp. olleria; port.
olaria) o/re5c(Lex.Bud.)„de potier"|t
olrit (Lex. Bud.) „art du potier".
1270. OARA. sb. f „fois" || megl. oar
Lat. HORA, -am; pentru înelesul de
„fois", cf mai jos i comp. rtr. peida
„Zeit; Mal".
Alb. hers „Zeit, Mal": vegl.ya«ra;
rtr. ura, vfriul. ore (Arch. glott. IV,
211) „fois"; it. ora, vit. „fois" (Savj-
Lopez i Bartoli, Altit. Chrest. 208);
sard oi'a fr. heure; prov. ora (comp.
;
 OARA — 19C — OARFAN

calqiie ora „quelquefoisjamais"); cat. ora „soeben.in diesem Augenblicke")||

sp. port. hora; port. ora. vr. dial. adoar „la deuxieme fois* ;

Der.: j oare ,.ou'' oricît de înde-

; din acesta derivat în graiul din Ser-
s'a
prtat ar ii înelesul acesta de al lui bia dorat ..mariee en secondes no-
hora, el se poate totui explica în ces" bunoar, Mehed. bunoare „par
i;

felul urmtor: oar a fost întrebuinat exemple" adeseori „souvent" (comp.

întîi în funciunea de adverb, însem- y'it. sovente ore) rareori ..rarement" \

nînd „acum" (comp. it. oro; vfr. ores, (comp. vgen. rairor „raramente") ||

or; sp. hora; port. ora, toate cu sem- uneori, auneori (Lex. Bud.) „quelque-
niticaiunea de „maintenant") i din iois'' ,diV .unoar „nne fois,jadis"(alb.
construciuni ca * oar. ..oar „acum... ut herz „une fois, jadis") alteori, ar. ||

acum" s'a desvoltat cu timpul îne- alt^ oar i ali orî „autrefois" (vit.
lesul de „sau.. ..sau", cum se poate altfore comp. alb. tjettr hert „une
;

vedea dintr'un exemplu ca cel urm- autre fois' ); "^de alt oar (Cod. Vor.)
tor (cu forma mai veche oare): oare «autrefois* ar. vtrn oar „jamais",
suflet s
ia, oare a svtnt slujascâ, s
|1

di vtrn oar „l'annee prochaine" de-

oare videanii s
arate,oare alt slujb oarece „puisque, car";i cf care, ctnd,
damnez iasc s slujasc, Varlaam. cine, cit, cum, unde.
Caz. II, 21^' pentru aceast funciune
;
Impr.: rut. oape „Fragepartikel".
a lui '^oar, oare, comp. rtr. ura...
ura; it. ora... ora\ vfr. or... or; port.
1271. Aorea (vr. trans. bn. Oa),
adv. „quelquefois" vr. aoare(a); vr. ;
ora.... ora, toate exprimînd ideea de
„tantot tantot", în vfr. i „soit.." (sp.
Oa aorea aorea „tantot
. tantot"
. .

AD HORAM alb. ahert; rtr. ad ura;

Aora.../20/*a apare cu înelesul de „ou.
j

.
vpiem. aora, canav. aui^a, gen. aoa;
OU" ce corespunde exact celui romî-
vfr. aor; prov. aora {ad ora); cat. ara;
nesc); din punct de vedere fonetic, e
sp. ahora (ahora .... ahora
de observ^at c
oar a devenit oare tantot)"; port. agora.
„tantot...

sub influena adv. ca aiure, pretutin-

dene (comp. mai jos aorea): mai tîrziu, •D\n\oairi(d?toar).adv. „une
1272.
oare a evoluat spre ori, ar. ori, în con- fois; autre fois, jadis" || megl. din-
diiuni speciale de fonetic sintactic: oar „tout d'un coup"; ar. diunoar
în construciuni ca oare unul... oare al- „tout d'un coup, aussitot. tant6t"||<DE
tul, oare acesta oare acela, oa- pier- UNA HORA comp. alb. nga n'z hert
II

zînd în fras accentul s'a redus la o, ^quelquefois"; mt nh hert „auf ein-

iar,de alt parte, -e venind în atin- mal, plotzlich" ||-f/zjce dinioar „ja-
gere cu u-, a- s'a schimbat în -i; cît mais" \\odinioar (fodnoar) „au-
despre funciunea de interogativ pe trefois. jadis; fune fois" (format din
care o presint oare „est-ce que"? ea dinioar prin adugarea lui o- sub
se explic tot din cea adverbial pri- inlluena lui odat) vre-odinioar
mitiv, cum arat i it. ora: ora cosa „quelquefois, parfois" fniceodini-
s
[]

far ai? = „acum

(oare) ce fac?" jj
oar (niceodnoar) „jamais".
doar() „au moins, peut-etre que; est- 1273. Adineaori (adineaorea), adv.
ce que?" (resultat din contopirea lui
„depuis peu. ii 3' a quelques instants,
de cu oar în construciuni la ori- tout a l'heure" dial. adinioarea, —
gine temporale, ca * de oar ctnd am
adinioar, adineaura, adineaorelea,
venit), ar. di oar „de bonne heure"
dineaori, dineaorea ar. (a)deaneavra \\
(comp. formele cu acelai îneles vfr.
d'heure; nprov. d'ouro cat. d'hora), II
< DE IN iLL A noRA,devenit*deneaoar,
„depuis longtemps", ar. dioara „tou-
\
pe urm deneaoarea, etc. ; la aceast
jours" ar. t(r)oar ^tantot, aussitot";
form s'a prepus a- sub influena altor
II
adverbe ce apreau cînd cu a- cînd
ar. tora, torca „maintenant" ar. di-
tora ,des maintenant" ar. cu oara, di
:
|1
fr {acolo-colo, aici-ici).

cu oar „de bonne heure" ar. di ||

oar oar„de temps en temps" (comp. OARE, V. oar.

it. d'ora in ora; alb. her' her' „raain-
tes fois, de temps â autre"î; ar. orî ori 1274. OARFÂN (ar.), adj. „orphelin ;

(Dalametra)„queIquefois"(comp. it. or pauvre".

 OASPE — 191 — OCHI

Lat. ORPHANUS,-A,-UM. vfr. prov. port., se explic prin între-

Alb. varfzrt; rtr. orfen: it. orfano:
sard log.orfanu; vir. orfene, sav.or'fno.
cat. orfe; sp. huerfano: port. orfo.
Der. urftnami (Dalametra ), urfan,
: de „armee"; în CIL. III, 1170U hostis
urfntate.urfinile (Dalametra) ..pa u-
vrete" urf:iescii „orphelin, pauvre"
[urfînipsiri (Dalametra) „deveniror-
phelin, devenir pauvre"*.
1275. OASPE {oaspete), sb.
buinarea lui h os tis cu înelesul de
..armee ennemie"; mai tîrziu înelesul
s'a generalizat, evoluînd spre aceia
apare de genul feminin [hoste gutica)
i cu înelesul de „campagne, expe-
dition militaire".
Rtr. ost: vit. oste\ vfr. prov. ost\
cat. host\ vsp. hiieste', port. hoste
m. ,h6te, (;:omp. alb. ustiri „Heerhaufe"* ).

convive, invite" — dial. oaspet (Tiktin; Der.: col. otime ..soldats, armee"||
ichindeal, Fab. 143. 144) megl. oas- |] osta „guerrier. soldat"; rostoaie
pi i oaspe ^hote, ami"".
ar. (Tiktin) „femme de soldat" ostie ;

Lat. HOSPES,-iTEM: formele oaspete, „metier de soldat: troupe de soldats,

oaspet, ca i megl. oaspi, sînt refcute garde" (Teodorescu, P. pop. 119); col.
dup pi. oaspei [oaspiî). ostâhne „soldats. armee"; ostesc
ospite: fr. hote (vfr. oste): prov.
It. -de soldat, guerrier": ostete „guer-
osfe; cat. hoste; sp. hiiesped: port. rierement, militairement" otean -gu-
hospede. errier, soldat"; ostenesc (Cantemir,
Der. dim. ospecior (Reteganul. Pov.
: Hron.: Letop. 1,480) ,.de soldat"; jote-
ard. 111,42) ar.ortsp^î^a^hotesse" (prov. Jiie {M.CosVn, I, 402. 566; Letop. I, 66),
osia; port hospeda)\ :6\ag\u nsptoi, fo^sfe^ire (Cantemir. Hron.)„operation,
iispâtoaie (Tribuna. 1890, 385), ar. us- expedition militaire, campagne": fo-
piioan (Dalametra), trans. ospecioi tenitona (ibid.)„chef d'une expedition
(Lex. Bud.) „hote, hotesse" col. ospe- •Tiilitaire" otesc (Letop. I, 53; Lex.
-^

^i/we (Sevastns, Nunta. 134) o.s7;'?/iV(A- i 'ud. )„de soldat" yotl „entreren cam-
lecsandri, P. pop. 241) „hospitalite", pagne, faire Ia guerre, lutter. com-
megl. uspifgV i uspitloc -hospitalite. battre" otire „armee, y guerre"; o-
;

amitie". ar. uspil'e „amitie" osptar ?''^or(Pa!iia, Gen.XLIX. 5; Gaster; An.

.,.h6telier'* {\itostiero\ sp. hospedero: Car.; Lex. Bud.) „combattant"; o?^<-
port. hospedeiro osptreas hote-
) ; ., tnr (Gaster) „armee"; jotenie (M.
liere"; osptrie „h6tellerie,auberge'' Costin, I. 541, 600) „expedition mili-
{'xi.osteria-, sp.hospedeT'la; port. hos- t£iire, campagne".
pedaria) ar. nioaspe „ennemi";
\\
ar.
niuspiiVe „inimitie". 1279. OCHI, sb. n. „oeil"— bân. ocMw
1276. Osp, sb. n. „repas. festin" —
l orb. ochii orbi „tempe(s)" || ir. ocl'u\
meg\.iiocl'a\ {)orbil' uocl'i „tempe(s)'*;
vr. dial. usp [| ar. iispe j| <hospîtium
ar. ocl'a.
- hospitalite qu'on donne ou qu'on
Lat. ocuLUS,-UM pentru înelesul
re(;oit, action de recevoir, de loger, ;

special din bn. megl. .comp. sîrb. c.ien

d' heberger'.
oKOjbulg. c.ifeimo oKo, însemn ind „tem-
1277. Ospta, vb. „offrir l'hospitalite, pe-*.
donner â manger" ; a .se ^- ^manger, Vegl. vaklo; rtr. ogl; it.occhio: sard
banqueter, se regaler" vr. dial.ws- — log. oju; fr. ceii; prov. olh; cat. ull;
pta < *HOSPiTARE ( = clas. hospîtari) sp. ojo; port. olho.
,.etre loge, loger, recevoir l'hospi- Der.: dim. ochior f^lacet" (Paliia,
talite" sard câmp. ospedai; sp. port
II
Exod. XXVI, 4,5), bot. „anaga'lis ar-
hospedar fospttorla (Tiki'm) „hos- vensis^ ochiulef ochiii [Lex. Bud. I.
; ; ;

pitalier",fw.9pa.'^omi(Cipariu.Princ. Popovici, P. pop. 84; it. occhiuzzo);

227) „hote" osptarnic (Reteganul, megl. uc/'rc; ochete, trans. bn. „ vitre*
Pov. ard. I, 65) „hospitalier". (Viciu, Glos. 63); .Mehedini „maille,
noeud coulant". ochefi, pi. Mehedini
1278. OASTE, sb. f.„armee"— f-guer- -lunettes" '|Oc/îrar (Marian. Ins. 304)
re" II ir. oste\ megl. oasti; ar. oaste. „drosophila funebris" Ochil „per- !

Lat. H0STis,-EM „ennemi" semnifi- ; sonnage des contes populairesqui n'a

caiunea romîneasc, ce apare i în qu' un ceil et qui a la vue per^ante"
 OM — 192 OP

\ oache, oacl'i ^brun" (cuvîntul a

ar. sard log. omine, gal. omu\ fr. on, horn-
fost ipiicat mai
întîi la oile care aveau ine\ prov. om, ome; cat. home; sp.
ochii încunjurai de un cerc negru; honibre; port. hom,em.
comp. alb. silkz, silzi „schwarzugig* Der. dim. : omu
(Lex. Bud. Retega- ;

<siX „Auge"); dim.ocheel, ocheea, o-
cheic{u\ipii acesta refcut i un oche-
te, larnik-Bîrseanu, Doine), bot. ochc-
ele,p\. „tagetes pcitula. t. erecta" oc/ie-
nat^awec Ies yeux entoure d'un cercle
noir (en pari. des brebis") ochios
jj
nul,Pov. pop. 120; iplea, P. pop. 114 ;
Gorovei, Cimil. 1); omule; omuor
i cu înelesul de „luette'' (la Molnar,
Sprachl. 363, unor); pentru aceast
semnificaiune comp. alb. njerib, bulg.
M.Svacen,'b„luette" < f2/"er,M;R:Ki.„homme'';
omna

(Creang. Scr.I,75)raux grands yeux'"!! omena, (Cantemir, Hron.;

ochi „regarder, viser"; ochitur „acti- lorga, Doc. Bistr. I, 77; Sevastos, Nun-
on de regarder, de viser, coup d'oeil"ll Zâne, Prov. II, 331) bn. om-
ta, 10; |I

ochia „voir. s'apercevoir" (An. -Car.; hommasse"î|bn.o/7?«/2o;2

iioc ,.nigaud:
Tichindeal,Fab. 124,:i63.373; R.-Codin, ,.hommasse''''augm.om6'^ea(Lex.Bud.;
Cuv. Muc. 54: Tocilescu, Mat. 1073); Reteganul. Pov. ard. I, 2), bn. 0J7ie-
ochiat (Lex. Bud.) ^qui a des trous, al- tseu, omotse; omoi (Lex. Bud.)j ar.
veole" (friul. ?^o^/a; it. occhiare\ sard oam „vieille femme" augm. omoae
j|

log.ojare; prov. olhar; cat. ullar; sp. (Tocilescu, Mat. 1211; Gaster) „fem-
oj'ar; port. olhar) deochi; ir. oducl'u.;
\\ me" col. foamt^^ (Palia, Gen. XXI, 13;
||

megl. diocl'u „mauvais oeil, malefice, XXV,23; XXV1II,3; XXXII, 10; XLVI,
fascination" (comp. sp. aojo „Bezau- 3), fomt (An. Car.); bn. omenet, o-
berung durch die Augen"); deochia., mnam, omnam, omenom ||
ome-
megl. diucl'ai'i, ar. diucl'are, ir. (n)- nesc, megl. uminesc ..humain": om,e-
docl'â „jeter le mauvais oeil,fasciner'' nete, ar. umineati (Dalametra) ,.hu-
(comp.abruzz. adiikk'a „far malefizio mainement, comme Ies hommes; poli-
cogli occhi''; sard log. aojare „am- ment" \\omeme, ar. uminiVe „affabilite^
maliare,aft'ascinare" sp. aojar „durch
; politesse, urbanite" (sard log. om^inia;
die Augen bezaubern"); deochietur, cat homenia); omenos ..humain; aft'a-
action de jeter le mauvais oeil, fascina- omenire, omeni me „humanite.ge-
ble"j|
tion"(comp.abruzz. wM'a^wre „malia"); nre humain''\\ omeni „accueillir avec
deochietor „qui fascine"! |ar. disucl'are politesse, traiter qqn avec egards":
^faire guerir par des enchantements" ;
omeA2i7(Cantemir,Hron.),honorable"
comp. vit. disocchiato „der Augen I
ja se înomeni (Varl.i loasaf 80; Gas-
beraubt"; nprov, desuiâ „arracher ter) „s'incarner",-Înomenirea {Prav.
Ies yeux" sp. dcsojarse „sich die Au-
; Mat. Bas. Buj. 159) „incarnation"||
col.
gen nach etwas aussehen" sp. desao- ; neom „etre qui ne ressemble plus â
jar ,.den Zauber des bosen Blickes lo- l'hom.me"; neomenesc, Anhumain'': ne-
sen"| ar. .s^r/'ocZ'w(Dalametra),,louche", omenete „d'une maniere non humai-
probabil un derivat dintr'un verb ne"; /^eo7?^e«/e^choseinhumaine,man-
*strtocl'a (comp.n-proY. estrasuia .gon- que d'urbanite, de gratitude" neo- ;

fler Ies yeux") sau o veche locuiune
adverbial devenit adjectiv; cît pri-
vete formele friul. straloc, tir.
ver. fitraloco. mant, straloc, gQn. stra-
lo^ii, rom. siarlok, toate cu acelai în-
menos. neomenit „înhumai n, sans
ccEur, ingrat".
ven.
1281.Umintate(ar.),sb.f. ..bonte, obli-
geance, politesse, urbanite" megl. u- ;

eles de „louchc", ele nu par aib s minitate < humanîtas.-tatem.

vre-o legtur direct cu forma ar.
i sînt probabil înrudite cu berciloc- 1282. yOP. numai în expresiunea
chio, vit. barlocchio a cror origine opn iaste „ii faut" alturi de op apare
;

nu este înc bine lmurit. i opt (Coresi, Caz. 1564, 273); o urm
a acestei forme vechi este trans. obs
1280. OM, sb. m. „homme"[|ir. om\ (Lex. Bud.), op
(Gaz. Trans. 1887,
megl. uom; ar. om
(i cu înelesul de 262; Viciu, Glos. 64) „peut-etre".
„luette"). Lat. OPUS EST.
Lat. H0M0,-iNEM. It. vopo; sard log. obus; vfr. nes;
Vegl. joinno', rtr. horn; it. iiomo', prov. ops; cat. obs\ sp. huebos.
 OPT — 193 — OSINZA

1283. OPT, num. „huit" j| ir. opt\ megl. Der. dim. orzior, orzule orzoaica
:
||

iXopt\ ar. optu. „hordeum hexastychon" [orzar „blat-

Lat. OCTO. tier'' (prov. orgier\ cat. ordier).
Vegl. guapto\ rtr. X)ch\ it. sard otto\
1287. Urzâreat (megl.), sb. f. „chau-
fr. hiut\ prov. och\ cat. vayt\ sp. oc/zo;
me, paille de l'orge"<*HORDEARiciA,
port. oj7o.
-AM.
Der. al optulea „le huitieme" l| op-
:

time „huitieme"! optsprezece, ar. op- 1288. Urzrir.(megl.),sb. f. „chaurae,

tusprldzai .,dix-huit" ||
optzeci^ ar. paille de rorge"<*HORDEARÎNA,-AM jj

iibdzi „quatre vingf. Arcevia orzarina „campo di orzo".

1284. ORB, adj. „aveugle" ir. orb\ 1289. Ulcior (wrctor), sb. n. „orgelet"
megl. iiorb: ar. orbu.
|I
— bn. uor || ar. ulcior {urcior)\\ < hor-

Lat. ORBUS,-A^-UM „qui a perdu ses
enfants; prive de"; cu înelesul ro-
mînesc apare în latinitatea de mai
tîrziu (cf. Densusianu, Hist. 1. roum.
I, 193).
Alb. verbtrt; vegl.vuarb; rtr. o/t; it.
orbo; vfr. orb, fr. orbe (în expr. coup
orbe, mur orbe); cat. orb prov. orp.
Der.: orbe „aveugle; mendiant
taupe' (Tiktin) lori'e (Varl. i loasaf
223; An. Car. ;Sbiera, Pov. 153; Toci-
lescu, Mat. 577), bn. urbie, orbime
(Cantemir, Ist. ier. 299; Lex. Bud.)
„cecite, aveuglement"
„cecite, aveuglement", megl. urbea
„ignorance" (it. orbezza\ prov. orbe-
za)\\orbete, megl.urbfii, orbi „aveu-
glement" orbi, megl. urbiri, ar. ur-
Ii
ghire, urbare i nrghiare „devenir
aveugle, aveugler "(alb. vtrbon; vven.
orbir, orbar, corn.,urbi, bol. urbir,
regg. orbin vfr. orbir, prov. orbar\
DEOLUM, devenit *urjor (i, prin disi-
milarea în / a primului r sub influ-
ena celui de al doilea, *w/ybr), care
nus'apstrat,fiind schimbat devreme
în urcior sub influena numeroaselor
substantive, în special diminutivale,
care se terminau în -cior ||ven. ruziol,
;
Pola norzolo,YeT.orzol,mi\.orz6, piem.
; urzol, piac. orzo, Bormio, parm. orzol,
regg. orzol, mir. urzol, gen. wri^o (asu-
pra reat. {a)riolu, teram. rijole, cal.
rijuole, sic. riolu, cf. Salvioiii, Studi
rom. VI, 45); val. /orsd; sp. orzuelo.
||
ar. urbea
1290. OS, sb.n. „os; noyau"|jir. os;
megl. aos; ar. os.
Lat. ossuM (=clas. os).
Vegl. Duass; rtr. oss; it. osso; sard
ossu; fr. prov. cat. os; sp. hueso; port.
osso.
Der.: dim. oscior; osule; osior;
osuor; osw^(Gorovei,Cimil, 131); megl .

vcat. orbar\ jurbitur (Paliia. Exod. oscic, usctc col. bân. osam {cat. os-
II

XXI,26), jorbitur iCoresi,Molitv. 28), sam; sp. osambre; port. ossama).

ar. urbari CDalametra) ^cecite, aveu-
glement"; jorbiciune {Mârg. 226: Cat. 1291.0SOS, adj. „osseux, ossu"|| megl.
calv. 78; Varl. i loasaf, 258; Cipariu, usos < ossuosus-,a,-um|| \t.ossoso sard
jl
;

Pnnc.222) ar. de-a urghialuî ,.aveu-

].
ossosu; fr. osseux; prov. osos; cat.
giement". ossos; sp. ososo.

1285. Orbeca, vb.„marchercomme un 292. OSÎNZ,

sb. f. „graisse de porc"
— fosundz
\

aveugle, aller â tâtons"<*ORBiCARE [i

(An. Car.) || ar. usîndz.
mir. urbigar forbectoriu (Cante-
\\
Lat. axungia,-am; alterrile fonetice
mir, Ist. ier. 115) „qui marche com-
pe care le presint forma romîneasc
me un aveugle"||or(&ec«i {orbci, or-
nu sînt explicate presena lui u- în
beci) „meme sens que orbeca"*.
ar. ne arat totui trebue
;

c
ad- s
ORI, V. oar. mitem mai curînd un *oxungia, ca i
pentru formele alb. i sien. citate mai
1286. ORZ^sb.n. „orge"|i ir. orz; megl. jos (comp. gr. hld-i-^io-^ la Diosc. i
ordz; ar. ordzu. în CGL.
384), dar chiar în caul
II,
Lat. HORDEUM. acesta o- din dr. rmîne nelmurit.
Vegl. Duarz; rtr. jerdi; it. orzo; Alb. usufiz {asung <ngr. â^ouYt);
sard orzu; fr. orge; prov. cat, or di; rtr. sondscha; Rovigno sonâa; it.
vport. oi'ge. sugna, sien. osona, piar. sonza, reat.

6146i. Candi ea-Densusiaiiu, Dicftonar etimoli^gic 13

 OSP — 194 — OU

assona, Castro dei Volsci assiiona, (Marian, Srb. 112; Voronca, Dat. cred.
Subiaco sofia, Alatri, Campobasso 901); megl. oucic.
nzona. Arpino suna, Lecce nzuna,
abruzz. assone, nap. nzoiia sard. log.
1294. Oua, vb. „pondre'|| megl. uari\
uare \\ < *ovare rtr. over sard oare;
;
ar.
assunza. || ;

Bournois ov; prov. ovar; sp. huevar;

port. ovar\\oiitoare ^qui pond".
OSP, V. oaspe.

1293. OU, sb. n. „oeuf"||ir.oy; megl.

1295. Oar (Olt. bn.),sb. f. „volaille^'
(Tiktin; Tocilescu, Mat. 99)<*ovaria
uoii\ ar. ou
(atestat numai ovarius, -um), devenit
Lat. ovuM.
Alb. ye, co; vegl. iuv\ rtr. ov, it.
oare, cruia i s'a refcut un sg. oar
[Candrea] ||sprsl. uera „Laich" it. o-
uovo; sardow; fr. oeuf; prov. ov\ cat. ;

vaia (comp. port. oveiro) ortenii

ou\ sp. huevo; port. oi:;o. \\

„volaille".
Der. dim. oule: ouor, bot. ,,stre-
:

ptopus amplexifolius", ir. oor\ ou

 p

1296. PÂCAT. sb. n. „peche" ||

ir. pe- gare „payer"; fr. payer, vfr. paier ,,a-
cât\ megl. picai] ar. picat. paiser, reconcilier, satisfaire": prov.
Alb. mtkat; rtr. pcho; it. peccafo; cat.sp. port. pa^ar „payer; satisfaire*
sard pekkadii ; fr. peche; prov. catpe- < PACARE II
împctor „conciliant"
cat\ sp. pecacio; port. peccado. (comp. pacatorius); f irnpctur
Der. pctos, megl. pictos „pe-
: „pacificatio" (An. Car.) înipcâcios j|

cheur,miserable"(rtr. pchadiis; prov. „conciliant" împcciune „concilia-

1|

pecados) pctoie.pctoenie „pec-

; tion,accord"(comp. p a c a t i o, -o n e m )

cabilite, misere"||pacrt^wf, megl. ptcâ- If împclui (lorga, Doc. Caii. 11.59)

#Mj/'t „pecher"; j pctuial i pc- „concilier" '\-impcluire (Cantemir,
; |

tuitiir „suspicio" (An. Car.). Hron. 23) „conciliation".

1297. PACE, sb. f. „paix". 1299.PÂCUIN(Suceava,trans.bucov.

Lat. PAX, PACEM. Oa), sb. f., mai adesea pi. pciiini
A\h.pak'(e): pesch; itpace; sard
rtr. (ez. 111,84: Dame, Term.; Gaz. Trans.
log. page; fr. paix; prov. patz\ cat. 1887,261: Reteganul, Trand. 183; Kev.
cr.-lit.II, 96; Tiktin) „brebis; brebis
paw; sp. port. /?a^.
Der.: pacinic ..pacifique, paisible"|| laitiere".
vr. trans. pciui (lorga. Doc. Bistr. I, Lat. PECnÎNA,-AM < PECUÎNUS.-A,-UM
91; Gaster: Tiktin; Lex. Bud.) „laisser „de betail".
en paix: apaiser, raccommoder'\ '\p-
€iiiire (lorga, Studii, XII, 73, 92) „ac- 1300. PÂCURÂ, sb. f. „goudron, bi-
cord": trans. pctMiYo/'(Lex.Bud.) „pa- tume; petrole brut; fenfer".
cificateur"; jjoâcmtoia (lorga, Studii, Lat pîcula,-am; înelesul de „enfer"
VII, 306) ,.accord, conciliation" |l jp- sub influena vsl. riKKA-K.
<i€luit (Cantemir, Div. 41) ^pacifique, Vegl. pikla; rtr. pievla] itpegola;
vivant en paix" fmpctat „pacifier, prov. pegola.
Der.: pcurar „ouvrier qui extrait
|1

retablir la paix, concilier, raccorder" ;

împciuitor „conciliateur, qui reta- du petrole; f marchand de bitume

blit la paix"!it/wpace/«î7 (Cantemir, ou de petrole brut" (Tiktin)|'/?«corm/^
Div. 120) „concilie, satisfait" tjnepace „boite a cambouis"; f pcornice(a)r
(Dosoftei, Ps. vers. 387; Letop. III, (Doc. Acad. 96) „fabricant de boîtes
110; lorga, Doc. Bistr. 11,54) „guerre, a cambouis".
discorde", nepciuire{Lex. Bud.) „dis- Impr.: bulg. iiaicypa „Bergtheei".
corde" rnepciint (lorga. Studii, V,
;

97) „trouble". 1301. PCURAR, sb. m. „berger, pâ-

tre" II ir. pecurdr: megl. picurar; ar.
împca, vb. „concilier, recon-
1298. picur ar „bevgev' zool. „alouette".
;

raccorder, calmer, contenter"

cilier, Lat. PECORARIUS,-UM.
<iM-PACARE jbellun. impagar „paga- Friul. piorar; it. pecoraio; ga\ii,.pe-
re; soddisfare" comp. alb. pak'on !1
giieiro, port. pegureiro.
versohne" vegl.pakur i it. sard pa-
.„ ; Der.: dim. pcurar el (Marian, Im-
 PADUCEL
morm. 109; Wgjb. III, 324; Bota, Pov.
46; Hodo, P. pop. II, 62), pcurra
(larnik-Bârseanul, Doine 410; Tiktin);
diV. picur rii\\irsins.huco\ .pcurrit
(Molnar, Sprachl. 105; Lex. Bud.; Ma-
rian, Immorm. 504), ar. picurroane.
picuroan {Y)di[eixn.c\.n\) ,,bergere" i|bu-
cov. pcarne (Marian,
picurrlgc i picurloc^ ar. picurlichi
(Dalametra) „etat de berger" \\pcur-
resc (An. Car.; Lex. Bud.; Doine, 62;
Reteganul, Pt)V. I, 17; III, 58; Trand.
145), megl. picurresc, ar. picurr es-
eu, picaresca (Dalametra) „de berger,
pastoral" trans. pcurrete {Lex.
;
Bud.), meg\. picarr^ti „â la maniere
des bergers" pcurari (Lex. Bud.)
|1
„exercer l'etat de berger".
I mpr. ung. pa/cuZa/" (Szinny ei, II ,6
: ).
PÂDUCEL, V. pduche.
1302. PÂDUCHE, sb.m. „pou" || ir.
pedacUa; meg\. piducl'u; ar. pidacUu^
bidacl'u.
Lat. PEDucâLUS,-UM; b în loc de/> din
forma diV. bidacl'u s'a transmis din deri-
vatul verbal mbi duci' are, nude grupul
mp a trecut la nib ca i în alte cauri.
Vegl.pedoklo ;Ttr. pluogl;it pidoc-
chio; sard log. piogu; fr. poa;prov.
pezolh\ cat. poll\ sp.pioJo;portpiolho.
Der.: dim. pduchel (Marian, Ins.
466; Tiktin; sp. piojillo)', pduchia
(Lex. Bud. Marian, Ins. 466 Tiktin);
; ;
ar. piducl'u col. ban. pduchlam, ar.
\\
biducl'ami (Dalametra; cat. pollam);
pdacherie (Marian, Ins. 468 it. pidoc-
chieria; h.pouillerie\ cat. polleria\ sp.
piojeria\ port. piolharia)\\pâducher-
ni (Marian, Ins. 468), pduchelni
(Lex Bud.) „(femme) pouilleuse", bot.
„lepidium ruderale; tribulus terres-
tris".
1303. Pduchios, adj.
megX.pidacVos: ar. piducl'os, biducl'os
||<PEDucuL0Sus,-A,-UM rtr. pluglius;
1|
it. pidocchioso; sard \og.piogosa',h.
pouilleux prov. pezolhos\ sp. piojoso;
;
port. piolhoso pduchioie (Marian,
\\
Ins. 468; Cihac) „maladie pediculaire".
1304. Pduchia, vb. ,chercher et oter
Ies poux" II ar. bidacl'ari (Dalametra)
II
< 'PEDlJCrLARE (=PEDÎCULARE) VCn.
peokjar; fr. pouiller (comp. it. spi-
docchiare; fr. epouillen sp. despiojar;
196 — PDURE
port. espiolhar) \\
mbiducVari (Dala-
metra) „chercher Ies poux".
1305. Pducel, sb. m. „aubepine; sorte
de maladie de plante des pieds
la
qui se manifeste par des demangeai-
sons" II meg\. pidafel „maladie des or-
Ins. ^l),iTieL;l. teils ou de la plante des pieds" ||<
*peducklhjs,-um; pentru înelesul de
„aubepine", comp. bellun. peduger,
Campobasso spina pulce, teram. Avel-
\ino.,Cosenza, Bari spina pulice, Lecce
spina puce, toate cu înelesul de ,,au-
bepine" fr. dial. H-te Marne pouyou,
;
H-te Saone pouyo, Dijonpouyi, Besse
pae, derivate din peduculus, i
care însemneaz „aubepine" (cf. Rol-
land. Flore pop. V, 156); nprov. peso a -
iet, pesouietie, pesouio „aubepine,
1
nerprun", din pezou, etc. „pou" (cf.
Roliand, ibid.); numele acesta i s'a dat
probabil din pricina credinei pe care
o are poporul cine c din mnînc
fructele pducelului se umple de p-
duchi („â Rougemont, â Gray et
dans beaucoup de localites de Fran-
che-Comte,on appelle ainsi ies cenel-
les des pouillots, parce qu'elles don-
nent des poux â ceux qui Ies man-
gent", Beauquier,Faune et Flore pop.
11,33; „lesenfantsâlacampagne man-
gent souvent de ce mauvais fruit; ils
savent cependant que cela leur fait
venir des poux", Rolland, Flore pop.
V, 159) Piac. parm. piosell „piaga
II
fagedenica, cioe corrosiva, che viene
ai cavalli, guidalesco", bresc. piosei
;
„pedignone" (comp, it. pedicello ,.in-
setto piccolo; malattia del cavalloalla
corona del piede" sard log. peigeddu
;
„pedicello, insetto della rogna")jM- ||
ducea (Lex. Bud.) „baie d'aubepine".
1306. PADURE, sb. f. „bois, foret" ||
„pouilleux"
ar. pdure.
||
Lat. PADULEM, atestat la Schuchardt,
Vok. 29; III, 8 (=clas. palus, -udem
I,
„marais, etang"); înelesul de „bois",
care se gsete i în alb., pare a se
fi desvoltat din causa vegetaiunii
blilor, papurei i trestii-
în spec. a
lor celor dese care fceau din depr-
tare impresiunea unor pduri (como.
aceiai desvoltare de îneles în dial.
|| sîrbesc bloto „Kot; Sumpf\vald"<vsl..
blato „See, Sumpf"); celelalte limbi
romanice au conservat înelesul pri-
 PDURE — 197 — PAIE

mitiv (comp. i sensul de ^jardin" al ,. paîen"; pginete (Biblia. 1688, Lev.

formelor nap. i rtr.)- XX, Letop. I, 105; Gaster; Lex.
12:
Alb.piK„Wald" tosc.pa dule^ahruzz.
; Bud.; Tiktin) „â la maniere des paîens,
padune, nap.padtda „orto", Cerignola en paîen' fa se pagini „devenir
||

padule; sardAog. paule; vsp.vpori.paul paîen" pginescu-m „damnor" (An.

;

Ii
comp. rtr. palii{d) „Sumpf; Baum- Car.); 0\t. pingni (de unde substan-
u. Obstgarten"; vfr. palu; prov. pa- tivul verbal, cu amestecul sufixului
^H^<PALUDEM. peiorativ -anie,pînganie„homme sou-
Der. dim. pdurice, ar.-:
: pdun' ille, etre immonde'*), plngri r^profa-
(Cantemir, Ist. ier. 70; Gorovei, Cim. ner, souiller", de unde sb. verbal pin-
339; Lex. Bud.); pdurea (iplea. P. gar (Tiktin; ez. I, 204) „opprobre:
pop. 114); ar. pîduric (Dalametra) souillure, etre immonde". megl. pn-
col. ar. pîdurami \ pîdurlichi (Da- gniri,ar pîngînire „souiller, se souil-
.

lametra) pdurar „forestier, garde-

II
ler: devenir cruel, mechant" (de unde
forets"; pdurrie „economie fores- probabil împr. alb.psr^o^ ..beschmu-
tiere, etat de forestier" (Jipescu, Op. tze",:metatesat din *pig[i]ron; pentru
105); jpdurrit „impot sur Ies fo- îneles, comp. bulg. noraHi> „impur,
rets paye par
celui qui lesexploitait" souille, immonde", noranem. „paîen",
pdurean „qui habite Ies forets; ha- ^o^aH^rî. „souiller, profaner", sîrb. noran
bitant d'une foref pdureanc „ha- ;
„unrein", noramm „Heide", norannTH
bitante d'une foret; nom donne â une „verunreinigen"):pf/?5rriCîa«e.,pro-
vache" (Frîncu-Candrea,M.apus. 50); fanation, souillure" ar. pîngînipsiri
„fee mechante des bois"(Marian,Nat. (Dalametra) ..se souiller: devenir cru-
129) II
pduroi (Tocilescu, Mat. 549, el''.

1575, 1576), pduroaic (Tocilescu, Pgîntate (vr.), sb. f. „paganis-

1309.
Mat. 563, 1575) „esprit des forets, fee me mecreance, impiete~ Har. j9f/?^f-
;

des bois"; ban. bot. pduron „me- ntate „mecreance; salete" ||<paganî-
lampyrum arvense" pdure, ar.
pîduri (Dalametra) „sylvestre, sau-
|| TAS,-TATEM ij vfr. patenete jl j pgn-
tme (Dosoftei, Ps. vers 305), jpg-
vage (en pari. des vegetaux)" p- 1| niîe (Dosoftei, Ps. vers. 69, 106; V. Sf.
durat{Sb\eva, Pov. 322; Gorovei, Cim. 166, ap. WgJb.V, 84) „paganisme; me-
350; port. paulado), pdurii „boise". creance" (dealtfel amîndou pars fie
formaiuni ale lui Dosoftei).
1307. Pduros, adj. couvert „boise,
de forets" <*PADULOSus,-A,-iiM (=palu- 1310. PAIE, sb. f pi. „paille", de unde
Dosus) tosc. paduloso.
II sg. PAIU „chaume, fetu de paille" ||
ir.pâVe: meg\.pal',pal'; ar.pal' e. pal' u.
1308. PÂ6ÎN, adj. sb. m. „paîen,me- Lat. PALEA,-AM.
CT€ani"'}\meg\.pnggn ^paîen.souille" : XegX.puol'a; rtr. \t paglia; sard log.
av.pîngln „paîen. mecreant, cruel me- ; paza; paille prov. palha; cat. pal-
fr. ;

chant". ia; sp. paja; port. palha.

Lat. PAGANUS,-A,-UM „de la campa- Der.; dim. pior, megl. pal'îcic,
gne; paysan, villageois", care apare la pal'icc piuf^petit fetu de paille",
;

Tertulian i la scriitorii de mai ttr- trans. „allumette'' (Viciu. Glos. 6-1: Pola
ziu i cu înelesul de paîen, gentil", ., pa^uzzo,p\em.pajiiS', sp.pajuz: comp.
singurul pstrat în limbile romanice. it. pagliuzza): „petit fetu de piu
Rtr. pajaun', it. par/ano: h. pa'ien: paille", bot. „aira caespitosa; agrostis
prov. pagan: sp. pagano', port. pa- alba; stipa capillata; festuca ovina";
go (comp. alb. pigzrz «unrein". care bot./}«ni«>câ„festuca pseudovina": bot.
din causa conservrii lui -g- inter- pii „nardus stricta" pi „paille,
vocalic nu poate veni de-a-dreptul chaume", bot. pi-dulce „andropogon
din lat., ci trebue mai curînd fie s ischaemum" pife{Co?,i'\nescu: Petri)
împrumutat din rom.\ ..pailler" pios „p.iilleux. monte en
Der.: col. pgînime jpgînie (Ivi- paille" {it.paglioso: fr.pailleux;nprov.
reanul, Did. 53; Lex. Bud.: Tiktinl paious: sp. pajoso\ (lonescu. Cal. pi
ar . pîngînea „paganisme; mecrean- 186) „glaner, oter la paille battue (a-
ce. impiete" pgînesc, ar. pînginesc pres le battage du ble)".
 PAIOARA 198 — PANA

1311. PÂIOARÂ, sb. f. „voile, crepe; (Dosoftei, V. Sf. noemvrie 4, etc),

voile dont on recouvre la figure d'un maram. pi. peminte (iplea, pop. P.
mort". 114); comp. i formele derivate de
Lat. PALLiOLA, plur. din palliolum mai jos || ir. pemint; megl. pimint: ar.
„petit manteau, capuchon", devenit pimintu.
sg. f.; pentru îneles comp. p a 1 1 i u m Lat. pavîmentum „aire en caillouta-
„voile; drap mortuaire". ge et en terreou mortier battus, plan-
Nprov. paiolo „sorte de filet â mail- cher,pave" o din forma pomînt a re-
;

les etroites". sultat din sub intîuena labialelor;

formele începînd cu pem-, pim- sînt
1312. PALMA, sb. f. „paume de la neexplicate.
main empan; souftlet, gitle" ir./?â-
; || li. palmento „Ort wo gekeltert oder
m^\ megl. palm ^paume, empan"; gemahlen wird"; sard log. pamenta
ar. palm „paume". „pavimento" (comp. log. pamentile
Lat. palma,-am; pentru înelesul de „primo sternito dell'aja").
„empan", comp.forma alb.precum i it. Der.: dim. pâmtncior (Lex. Bud.)j
sp. port. palmo, prov. cat. palm „em- pmlntos, megl. pimintos „terreux"|
pan**. pmîntesc, -pemintesc (Dosoftei, Ps
Alb. pttajm ( < *plama; pentru meta- vers. 355 ^ jpementesc (Varlaam, Caz.
tes, comp. mai jos forma sard) „pau- 1, 56'' , 127^; Tiktin) „terrestre"; pâmm-
me, empan, souftlet"; t ir. it palma; tete, pementiate (Varlaam, Caz. I,
-f
s'dvd palma, \og. câmp, praînma; fr. 1 13=^ ) „â la maniere terrestre"iîp«mm-

paume, prov. cat. sp. port. palma. tean, f pemintean (Dosoftei, V. Sf. no-
Der.: dim. plmuoar, megl. pl- emvrie 25; Liturgh. Iai, 1715. 31),
mu „paume"!jaugm. plmoi (Doine, fpementean (Varlaam, Caz I, 178'^ ;

51) „soufflet" ;/?rt^/?2a^ .,pa3^san pauvre lorga. Studii, VI, 261, 422) ..terres-
qui, n'ayant pas de boeufs, travaille tre, qui vit sur la terre; indigene,
comme manceuvre" plmui „souf- |1
homme du pays".
fleter, gitler" ; plm,uial
„souffletade,
echange de gi^e?>''\\palmac „huitieme 1315. PANÂ^ sb. f. „plume; panache;
pârtie de Tempan" e turc. parmak feuille qui enveloppe l'epi du mais;
refcut dup palm \\
megl. mpl- coin pour fendre le bois; cale (qu'on
mari „saisir". place sous un meuble, etc. pour le
maintenir d'aplomb); chasse, chassoir^
1313. PALTIN, sb. m. „sycomore" ||
marteau de tonnelier; tranche de si-
megl. (la Nnte) platan; ar. paltin. lure du cote de la queue lardon, ;

Lat. platanus,-um; metatesa se ex- filet de lard pour piquer Ies viandes"
plic din formele derivate *pltina, — bn. trans. peana \\ ir. p^n „plu-
etc. >pltina (sub influena fonetis- me"; megl. p^« „plume; aile sorta ;

mului slav), de unde apoi paltin; ter-
minaiunea -in, în loc de -n, se dato-
rete analogiei cu numele altor arbori,
ca frasin i car pin.
Piem. pj'ain, Cuneo pj'on, pjajo,
nap. kjaten§\ fr.plane {comp.txlh. pali ie
„specie di platano", Fialuer, 317).
Der.: dim. pltina; pâltinuf (Ma-
rian, Nat. 434); pltior „petit s3'^como-
re; ribes petneum'';p/^me^(Gorovei,
Cim. 167; Sevastos, Cînt. 89, 170; ez.
II, 8); bucov. pltinele,
brum" II
col. pltini.
1314.PÂMÎNT,sb. n. „terre"~vr.bn.
mold. pomînt (Prav. Gov. 24^'; Wgjb.
III, 180; Gr. n. I, 52-i. 525); f'a voc.
pemente (Varlaam, Caz. 1, M),peminte
de broderie''; ar. peana „plume; aile;
cil".
Lat. PîNNA.-AM „plume; aile; cre-
neau"; pentru înelesul de „feuille
qui enveloppe l'epi du maîs", comp.
sîrb. nepo „Feder" >nepyiuiiHa „Sten-
gelbltter am Kukuruz", bulg. rus.
iiepo „plume; feuille de l'oignon ou de
l'ail", grec. îrxepov „plume; feuilles
ou branches d'arbres"; pentru sem-
nificaiunea de „coin pour fendre le
pi. , ribes ru- bois", comp. mai jos pniir i germ.
Feder „plume; coin â fendre"; pen-
tru celelalte sensuri, comp. formele
romanice de mai jos.
Alb. pzndt (comp. pindae diclae
sânt a pendendo, sed nsiis obtinuit,
1 nt pinnae dicantur, CGL. VII, 90); rtr.
 PANA — 199 — PANUCL E

it. penna, Lecce pinna „cil" sard log. ; ar. pendur i formele romanice
(v.
pinna; vfr. penne, fr. panne „graisse de mai trebue admis un pro-
jos)
sous la peau du cochon; piece de totip * p i n d u a, care a existat pro-
1

bois horizontale qui supporte Ies che- babil alturi de pinda vV. pan)
vrons"*; prov. pe/za „panne de porc": [Candrea].
cat. penna\ sp. pena\ port. penna. Alb. penniiL pendul „Feder" friul. ;

Der.: dim. peni „petite plume, penule^ ven. triest. Pola, com. penola
plurae pourecrire", bot. .,myrioph3^1- i vie. ver. pendoJa „bietta, conio" ;

lum spicatum; stipa pennata"; peni- vsp. penola „plume" dim.ar. penuric
oar megl. penicc „petite plume";
; (Dalametra) ^petit clou. pnurar „fa- '

iv<xns. penu Lex. 3\i.)\Tpenu „ca-

i bricant ou marchand de serge-.
laraus scriptorius" (An. Car.) ; bn.
pnii ..peritoine" ;
pânu. mai ade- 1318. PANÂ2 (ar.), sb. f. „ecouvillon;
sea pânu!?i (lonescu, Cal. 163), pe-
pi. voile sur Ies yeux" (Dalametral
wu^e (Viciu, Glos. 44,51) „feuilles qui Lat.* PANNA,-AM < PANNUS ..morccau
enveloppent l'epi du mals". d'etoffe" (cf.Papahagi,WgJb. XII,103).

1316. împna, vb. „garnir de plumes,

F Tiu], pane ^crema; lentiggine"; it.
panna „creme-, ven. ver. bresc. pane,
emplumer, empanacher; larder, pi-
quer" —
-rîmpena i^Lex. Mard.)<*îM-
pi. „lentiggine"'; vfr.
piece"; nprov. patio „tache de rous-
pane „morceau,
PÎNNARE (cf. p n n a t u s) it. impen-
i

nare sard log. impinnare: fr. empen-

;
seur" (comp. sav, pan
„ecouvillon").
Impr.: bulg. nana „ecouvillon".
ner: prov. empenar port. empennar.',

1317. Pnur, sb. f. ,serge, drapgros- 1319. PÂNTA (vr.), vb.

„peiner" (Co-
sier, ordinaire"||ar. peniir, pendur resi.Ps.XXXVII, Prax.
7: LXVIII,22 ;

„clou, coin pour fendre le bois" || zac.56)—prta (Ps.Sch. XXXVII, 7;

<pîNNuLA,-AM „petite plume, petite CLXII, 31 LXVIII, 21, unde e copiat
;

aiie" pentru înelesul ar. comun i

; greit
dialectelor it.. comp. p i n n u 1 a auris,
quod sit acuta: pinni antiqui acutiim
(CGL. V, 576\ pinnatus ,-qui a des
pointes", i înelesurile ,tleche; cre-
neau" pe care le mai avea pinna
la scriitorii de mai tîrziu, i pe care
le regsim în it. penna
serste Spitze eines Vorgebirges", vfr.
/?6/2«e„eminence,hauteur.arrete,poin-
te,bout",prov.pe/?a „rocher pignon",
sp. pena i port penha „Felsen; Klip-
pe"; în ce privete sensul de „drap
ordinaire". comp. sp. pe/za „Schaffell
mit der WoUe'', de unde derivatul
pefiasco „starkes, grobes Zeug", vfr.
penne „etoffe de laine,de coton ou de
sole â longs poils imitant la peluche" i
prov. pena ..fourrure", toate derivate
din pinna, din al crui îneles de
„plume, duvet" (comp. it. penna »du-
vet") se va fi desvoltat de timpuriu
acela de „flocon (de laine), bourre de
laine", de unde apoi „drap fabrique
avec de bourre de laine. drap or-
la
n-KpHRTaps) — Haeg a s pnia
{bnta, Rev. cr.-lit. 111, 163), Pdu-
reni a s bnta Popovici, Rum.
(I.
Dial. I, 125) „souffrir, se tourmenter,
se lamenter".
Lat. POENÎTERE „se repentir. regret-
ter-*, eu schimbare de conjugaiune
„Gipfel, us- (cf. Candrea, Noua rev. rom. IV, 23);
forma cu b este influenat de bnat.
Der.: pant (Rev. cr.-lit. III, 163)
; „souffrance, tourment".
It. pentirsi: Y inzeWes penedre. prov.
penedir (comp. alb. ptndohem,, be-
reue").
1320. PÂNUCL'E (ar.), sb. f. ..peste".
Lat. PANuc(U)LA,-AM, atestat în CCL.
II, 524; III, 296, 312; V, 645, unde e
tradus prin travou/Xa care în ngr. în-
semneaz „peste", i prin i7r6oT-r]M.a
!).Y]pou, adic „abces la
cuisse", care
îneles se regsete în tot nordul Ita-
liei (=clas. PANicuLA „paniculedes ve-
getaux; sorte de tumeur").
Friul. panole „torsolo; cartoccio ;

dinaire" (comp. germ. Flaus „Woll- bubbone, infiammazione delle glan-

oder Haarflocke daraus verfertigtes ; dule deir anguinaia": \i. pannocchia
Zeug" pentru înelesul de „fourru-
; „?vIaiskolben: Biischel (der Hirsepflan-
re", comp. mgerm. veder ..Flaumfeder: ze, des Buchweizens)", triest. mant.
tlaumiges Pelzwerk"); pentru forma cremon. bresc. mil.piac.parm. pawoca
 PANURA — 200 PAR

„bubbone"; sard camp. pannuga „pan- prov. cat. pal ; sp. palo ;
port. pao
nocchia" fr. dial. bress. Verdun, Au-
; (comp. alb. pah).
turi panouille, poit. penouille^ Mon- Der.: dim. prit/ (Lex. Bud.); prii-
tr eux penouille „epi de mais"; nprov. le,pâru.'?or i /? (Tiktin); mor pru-
panouio „spathe de mais" (comp. pa- te (Lex. Bud.); prutean i pâracean
noui „epi demais, fane") cai. panolh'i ; (Tiktin); pragean (Teodorescu, P.
„Maiskolben" ;vsp. panoJa.Yâst par?o- pop. 305; Tociiescu, Mat. 253); megl.
ya, vgali. panocha „Maisbiischel". prcuc, prcoc.
1325. Impara, vb. „garnir de pieux,
PNURÂ, V. pan. palissader; empaler" || megl. mp-
rari; ar. amprare „frapper d'un
1321. PAP, sb. f. „manger (expr.
enf.), bouillie pour les enfants" — coup de corne" |j <iM-PALARE [Den-
susianu, Rom. XXXIII, 70] rtr. im-
mold. „oeufs brouilles" (ez.VII, 117)jj ||

paler\ it. sard impalare; fr. empaler;

megi. papii „m;mg-er (pour les en-
nprov. empalâ; cat. sp. empalar; port.
fants)"; ar. pap
„bouillie".
empar.
Lat. PAPPA,-AM (cf. Heraeus, Arch.
lat. Lex. XIII, 163). 1326. PÂRI, sb.
m. „poirier"— PARA,
Rtr. sard pappa-, Grand' Combe
it.
sb. f. „poire" per, p§r^; megl.ir.
II
pepe, val. pape; lion. pape; nproY.pa- per, pfr; ar. per „poire, poirier", pi.
po ; cat. sp. port. papa. peare „poires".
1322. Papa, vb. „manger (expr. enf.)" Lat. piRUS,-UM; piRA, pi. lui pirum
megl. ppari\l <pappaee it. sard ||
devenit sg. f (atestat sub forma aceasta
II

pappare; vîr.paper „mâcher,avaler"; în CGL. VII, 91).

prov. cat, sp. port papar trans. ppâu \\
Vegl. pafra; rtr. pair „poire", patra
(Viciu, Glos. 44, 65) .,glouton" pap- „poires" it. per o, per a; sard log. pira
;
\\

lapte „nigaud"; pap-tot „giouton". „poire, poirier"; fr. poire; prov. cat.
sp. port. pera.
Der.: dim. perioar „petite poire;
1323. PAPURA, sb. f. „massette,masse
d'eau, canne de jonc" fpapor (Bi-— boulette de viande"; pert^or„pirola se-
blia, 1688,IsaiaXIX,6; XXXV,7)||megL
cunda" trans. perw^m (Viciu, Glos.
;

66) „pomme de terre" megl. pqricc

papr. ;

„petite poire".
Lat. *PAPURA, pi. devenit sg. f. din
*PAPYRUM. pronunat de timpuriu *pa- 1327. PÂR2, sb. n. „cheveu, poil" ir.
||
PURUM (= clas. PAPYRUS „papyrus, ro- megl. ar. per.
eau d'Egypte")-, pentru îneles, comp. Lat. piLTjs,-UM.
,.papyrus, fjenus herbae, scirpus, Vegl. paji; rtr. pail; it. pelo; sard
id est jancus"- (CGL. V, 509). log. pilu; fr. poil\ prov. cat. pd; sp.
Comp. sard log. /?a6tr?ji< papyrus |j pelo.
abruzz. pabbele: prov. cat. pabil\ sp. Der.: dim. pert^or, pi. bot. „elymus
pbilo; port pavio, toate cu înelesul crinitus" ;
pruor
(Marian, Nunta,
de ,,meche"<'^PAPYLUS sau *papilus|| 301); maram. prut (iplea. P. pop.
abruzz. pa/?%<*PAPlLUM|l nprov. pa- 1 14; it. peluzzo); ar.pira.: vneg\. percuc
bel,pavea <*PAFihi.\]^ norm. pavej, \\
i pereic \\prui „tirer par Ies cheveux,
berr. pa?;e<*PAPERUS. how?>p\\\ev''\ pruial „volee de coups,
Der.: dim. bot. papuri „butomus c peignee" rspr „contre-poil".
umbeilatus" ii
col. ppurite', ppu- ii

rime (Co?<t'mescu)\\ papornif. „panier 1328. Pros, adj. „poilu, velu, che-
de jonc; bouteille clissee'' pparl velu"î| megl. ar.pt>os]| < piL0sus,-A,-UM
\\

(Tiktin) „clisser" Irtv.plns; it. peloso; sard log. pilosu;

Impr.: bulg. iianyp-L. vfr. peleus; cat. prov. pelos: sp. pelo.'^o,
(port. Delloso)\\ impar {Tiktin) ..cou- oa
vrir de cheveux, laisser pousser ses
1324. PAR, sb. n. ,,pieu" || megl. ar.
par.
cheveux".
Lat. PALUS,-UM. 1329. Depra {dpra), vb. „(s') arra-
Rtr. pcl; it.palo\sard palw, ^r. pieii; cher Ies cheveux; plumer" (An. Car. ;
 .

PARAT — 201 — PARIXC

Gaster; Molnar.Sprachl. 262: Marian. cavalli simili" nu vine din parîcula,

Leg.Maic. 122, 165,182,192, 195)11 megl. ci din PARiLiA. pi. lui parilis, de unde
dipirarh ^xT.dipirare ^(s') ârracher Ies deriv i sard log. pariza).
cheveux, se lamenter, se desespe- Der.: dim. irans. prechiue (Rete-
rer" ||<D£Pîlare vit. dipelare megl. ganul,Bibl.pop.50; Cihac) Imprechia
dipirat ,,desespere" j j dprtur {Imperechia) ..appareiller. accoupler;
„depilatio" (An. Car.;^ H megl. prudi- I
fdiviser.semer la discorde" ar. ; mp-
pirari „s'arracher Ies cheveux, s'et- I
ricVare ..accoupler" [cat emparellar;
fra\^er". sp. einparejar port. emparelhar;
;

comp. it. parecchiare vfr. pareiller;

1330. PÂRA (vr. bn.), sb. f^palais
;

prov. parelh ar) j împrechetur ;

la de bouche" (An. Car.: Ps. Sch.
(Varlaam. Caz. I, 191^; II, 228^) „di s-
CXXXVl, 6, unde copistul a transcris comp.
greit pna) — bn. .,luette~.
corde" (sp. emparej'adura
prov. parelhad'ira) desprechia {des-
:

Lat. pALATiUM ..palais", care a luat

per^'chia) „depareiller" (friul. dispe-
în lat. vulg. înelesul lui palatdm
rek'a; it. disparecchiare: fr. depa-
^palais de la bouche~.
^eiller prov. desparelhar; sp. des-
Alb. pitas\ vegl. paliioz: it. palazzo ;

parejar; comp. it. sparecchiare).

i sard \og. palatlu .,palais''; fr. palais
(cu amîndou înelesurile); prov.pa-
1333. PkRESmipresemi), sb. f. pi.
latz i port.pafo, „palais" comp. ven.
„careme" ar. p{)reasinî.
||
pal', sard câmp. cat palau; nprov. Lat. QUADRAGKSÎMA,-AM, rcduS dc
palai: ^vox paladar, paladel, cat. sp.
timpuriu la *quaraesima.
.

paladar; port. padar. toate cu înele- Alb. krerm: rtr.quaraisfna: itqua-

sul de .,palais de la bouche"* Dintr'un
resima; fr. careme; prov. caresma;
sg. *prat refcut din pi. parai s'a
!

cat. coresma\ sp. cnaresma^ port. qua-

format un (\\m. prtu
„luette" (Can- j

resma.
drea, Oa. 51), devenit prin etimolo-
!

Der. miaz-presimi, iniaz-p'

gie popular Impârtii, aprtu :

resitne (Letop. I. 233), miezul-presi-

(Marian, Leg. Maic. 330) i pltu ,

inilor (Mangiuc. Cal. 1882, mart 3) „ia

(Cihac: Codrescu, Dic. I, 535).
mi-careme", alterat în miaz-presi
1331 PÂREA, vb.„paraître,sembler" ; \
(Let. 1, 233), miaz-prese (Let. I, 469),
a-i prea bine „se rejouir" a-i ; prea rniezul-presii (Marian, Srb. II, 21 1),

ru „regr- tter" || ar. preare. ;

miezi-presi (Creang. Ser. 11,27; lor-
Lat. PRERE. j
ga, Doc. Caii. 23), miezul- pretii (Ma-
(Vegl.pwor); rtr. parair; it. prere; rian, Srb. II, 211; Yoronca. Dat. cred.
sard log. prrere vfr. paroir prov.
; ;
348), îniezii-oreti i miezul-pretilor
parer; cat. prer comp. fr.paraître;
jl
j
(Vlarian, Srb. II, 211).
sp. port. /?ffr-?c'er<PARESCERK.
Der.: prere „avis, opinion: appa- I
1334. PRETE (perete), sb. m. „paroi,
rence: illusion" (prov. cat. pare/' „opi-
'

mur. muraille" ir. />are^e\^^împrumu-

nion") /?'?re^wtc (Cihac; Tiktin) -appa- tat poate din it.).

rent" pare c, contras în parc Al Lat. PARiES,-iETEM. contras de tim-

paraît que. comme si""! bucov. fm/)'?- puriu în PARETEM (atestat în CIL. VI,
rea (Marian, Ins. 48), ar. ampreare •| 3714; cf. Schuchardt. Vok. I, 106).
„paraître, sembler". Rtr. paraid', it. prete; fr. paroi \

prov. cat. paret sp. pared, portpa-

; ;

1332. PÂRECHE {pereche\sh. f.„ paire, '

rede\preiar T.,tapis pour le mur"
couple- meg\.pr§cr:ar. p^jrecl'e.
1(
,
(Let. I, 436; lorga. Studii, VII, 191),
Lat. *PARÎCULA.-AM<PAR. „planche destinee â proteger le mur"
Sard. câmp. pari ga prov.parelha;
;
(Frîncu-Candrea, M. apus. 104: comp.
cat. pryrella\ sp. pareja: port. parelha parietarius,de mur, de muraille";
comp. dalm. frag.) paroc^o «pai re"
Ii ; : W. paretaio; nprov. paredaire; port.
rtr. para/l it. parecckio: fr. pareil:
; paredeiro).
prov. parelh >paire, couple" cat. pa- ;

reil sp. pnrejo: port. pnrelho<'^vkm-

; 1335. PRINC. sb. „millef—/îariwc
cî'Lus.-A.-UM (it. pariglia „coppia di ij.ex. Bud.; Polizu): pninc An. Car. ;
 PARI NC 202 — PARTE

pring (Cantemir, Hron.; Let. II, 243; tie „dofll ir. pârt, megl. parti i ar.
Tiktin; Wgjb. IX, 228); pring (Tik- parte „pârtie, part; cote".
tin; WgJb ibid.); pringâ (Tiktin); Lat. PARS, PARTEM; în expresiunea
pring (WgJb. ibid.). parte... parte „en pârtie... en pârtie"
Lat. panIcum, de unde ""pniop- (it. parte) nu credem
sp. parte... c
ninoprinc (comp. crunt ^mrunt); s'a pstrat adv. partim... partim (cf.
înlocuirea lui -ne cu -ng e neexpli- Meyer-Liibke, Rom. Gramm. III, §
cat; de asemenea e anormal pre- 221), ci mai curînd construciunea
sena luiunele forme,
-î- în PARTE. parte, pe care o întîlnim
. .

Friul. pani; panico comp. ven.

it. \\
deseori la scriitori (comp. poma so-
Pola panizzo. triest. paniz. mant. lent, quae candida parte, parte m-
parm. piem. panis\ prov. panitz: cat. 6e«^, Ovid; melichloros est geminus,
panis; sp. panizo: port. paingo < pa- parte flavus, parte melleus, Pliniu).
nIcium. Rtr. part; it. sard parte; fr. prov.
cat.part; sp. port. parte.
1336. Pinichiu (vr.),sb.„millet" (Cuv. Der.: dim. prticea (it. particella;
d. btr. I, 296, dintr'un glosar slavo- sp. partecilla) prticic (sp. parte-
;

romîn, unde traduce greit slav. nLipo, cic)-, megl. prticea; ar. prtic Ipr-
adic „ble") <panîculus,-um. atestat ta „celui qui prend part, participant,
cu înelesul de „toulfe de roeau" associe"; ^prtie (Prav. Mat. Bas.
(comp. pani cula .,panicule des ve- col. Buj. 98, 191; IvireanuKDid. 36; Tik-
getaux"); forma pinichiu în loc de tin)„participation"; împrti
„parti-
*pnichiu,dcica cumva nu e o greeal ciper; communiquer^faire part; com-
de transcriere, se explic prin influ- munier"; îrnprtenie „communion;
ena lui pîine \\
piem. vfr. panii. dernierssacrements"[|p<2r^mc(Dosof-
tei,Ps. vers. 414, 505; An. Car.; Gaster;
1."37. PRÎNG, sb. „perche f. ser- Tiktin) „participant"; y prtnicesc
vant porter un fardeau" (Biblia 1688, (Cantemir, Hron.)„particulier, prive"!|
Exod. XXX, 4, 5; 1 Chr.XV,55; Pa- prtini ,.etre partiaV nepartc (Ispi- t

ralipom. lonescu, Cal. 122; Conv.

11.5; rescu, Leg. 197) „malchance".
lit. XX, 1014; Viciu, Glos. 65; Candrea, Impr-: rut.napxL „Teil,Geschick,Los,
Oa 51; Lupacu, Med. bab. 23). Gliick, Seite > napTiiKa „Wohlhaben,
Lat. *PHALANGA<gr. 'faXâYY'H- Gliick''; ung.par^âs (Szinnyei, 11,87).
Alb. plangz.
1340. Parcea (vr. dial), sb. f. „parcel-
le, petit morceau" (Burada, Ci. Dobr.
1338. PRINTE, sb.m...pere(employe
63; Tiktin) < partîcella,-am < par-
'^

aussi en parlantd'un pretre)"; p\. p- ticula, redus de timpuriu la *part-

rini ..parents (le pere et la mere)"
ar. p()rinte, pi. prini. cella>*parcella (comp. tnuncel);
jl
Lat. PARENS, -ENTEM.
forma prticea e un derivat rom. din
parte (tot formaiuni tîrzii sînt it.
Alb. prin, p\.p(t)rindt-tz „parents";
particella, sp. partecilla) prov. par-
rtr. paraint; it. sard parente fr. pa- ',
\\

cela; fr. par celle; port. par cella.

rent\ prox. par en\ cat parent; sp. pa-
riente port parente.
;
1341. Departe, adv. „loin'||megl. di-
Der.: dim. prinel\ pi. princiori parti; ar. diparti\\<DB partu; înele-
(Marian, Immorm. 580; Burada, Ci. sul primitiv a trebuit s
fie „â part,
Dobr. 93; Teodorescu, P. pop. 82; Tik- de cote, a l'ecart", pstrat în port., de
tin) printesc, printesc, ar. pîrin-
\\
unde apoi uor s'a desvoltat înelesul
r7esc?i(Dalametra) „paternei, patrimo- de „loin" H rtr. davart „de, sur, au su-
nial"; printete, printete (Tiktin), jet de"; port. de parte „a part, de
ar. printeate .,paterne!lement" ar. ||
cote, l'ecart" (comp. it. daparte,
pi. striptrintl'l (l)a\ametTa) „lesan- vfr. d'appart „
part") dim. depr- ||

cetres". cior; deprticior (Tocilescu, Mat. 790,

844);depr ti or ^i depo rtu (Lex.Bud.)
1339. PARTE, sb. f. ..pârtie, part, por- megl. diprtos. ar. dipîrtos (Dala-
jl

tion; cote, direction; endroit; parage; metra) „eloigne, lo^n"] deprta „eloig-
pârtie ; sort, chance; sexe" bn. pâr- — ner", megl. diprtizari, ar. diprtare
 r

PARTE — 203 — PASA

„s'eloigner'* (format ca i înainta<în- 1346. PsaS vb. t„aller", din care

ainte; comp. it. dipartirsi ..s'eloig- s"a pstrat astzi numai forma de im-
ner"; vfr. departir „metire a part; perativ pas, pas în locuiunilepa-
faire partir"); diprta-
deprtare, ^iv. s() de ..pas(d)s
. . ,essaie un peu . . .

re. ,eloignement, distance": deprtat de ... vadonc (faire) si tu peux

;
.", . .

,.eloigne, \o'\niei\n'' îndeprta, megl. pas-mi-fe „c'est que" trans. Oa —

tidiprtizari „eloigner". j9a^(WgJl:).VI,36,79;Candrea,Oa. 51)
„va"', refcut din pas sub influena
1342. Nâparte(ar.), adv. „au-delâ, de 1'

autre cole" || xneg\.nparti ||< în hac

Iui a pi\\ ir. ps l .,vaI"'||<PASSARE '!

rtr.passer: it. sard passare; fr. pas-

PARTE; peniru formaiune, comp. alb.
ser; prov. pasar: cat passar: sp.pa-
mb' af am ^jenseits"<m6£ ,.en, dans*
sar\ port. jiassar.
-]-at ,.celle-lâ" -{-am „cote" ar. awâ- ij

parte (Weigand,01ymp.83),/2r//2<5par^t
(Dalametra) „de cote, d'un autre cote"" 1347. PÂSA2,vb. ..f peser.etre pesant"
au fost poate influenate de alb. am (Ps. Sch. i Coresi. Ps. XXI,4 XXXVII, :

„cote", ndam „a cote". 5; lorga, Studii, XII,1 12), astzi numai

ca vb. impers. îmi ,,,il pas m'importe,
1343. împri, vb.,,partager, repartir, je me soucie de ". . . .

distribuer" || megl. amprfgri; ar. Lat. PENSARE „peser". înelesul, ac-

mprire < împrire
|| vfr. ent- jj
tual al verbului impersonal îl regsim
partir \\ împrire „partage" impr- Ij
în mare parte i în celelalte limbi
JliYMm (Psaltire 165l,predosl. ; Câtan, romanice.
Pov. II, 57), megl. mpritur, ar. „wge", gheg. mtsoj
Alb. iosk ptson
mpriturâ „division, partage, distri- „faliebeschwerlich senke mich (von ;

hution'^'ifnprfeal^trans.împrflite der Wage)' (vegl. pesuare) rtr. ;

;

(Lex. bud.), trans. Mehed. inipr(ame pser; it. pesare, ven. pesar „rincre-
(Lex. Bud.) „partage, distribution". scere, dispiacere" fr. pes(r, vfr. „etre
;

1344. Despri, vb. „diviser, separer desagreable, causer du chagrin, de

prov. pezar „peser;
;

divorcer; jecartev" —jspri Ps. Sch. rinquietude" ;

{

deplaire, chagriner'*: cat. sp. pesar

XXI, 20) „ecarter" || ir. respri, cu
schimbare de prefix; megl. dispr- „wgen; bekiimmern, leid tun"; port.
gri; ar. disprîre
dîspartîke < pesar „Avgen; Sorge machen".
||

(CGL. 272 = Der.: nepsare J\n?>o\ic'\ance, indif-

II, dispertire) H it.
clas.
dis partire, spari re;{r. departir ;pToy. ference.impassibiiite" nepstor „in- ;

cat. sp. despari
espariir despâritiir, megl. dispr-
\\
itur, ar. disptritur (Dalametra)
„division; separation" (vit. spartitu-
ra)\fdespreal, desprenie, jdes-
pranie (Gaster; Barac, Hal. VII,
different. impassible".
; port. despartir^
1348. Ps, sb. n. „souci, peine, dole-
.ince"<PENSUM ,poids"; în romînete
s'a pstrat numai înelesul figurat „ce
qui oppresse^gene, fatigue, le malaise
190: compare â une sorte de poids" rtr. !l

Lex. Bud.) „divorce".
1345. PAS, sb. m.
Lat. passus,-um;
pi. pa.>i.
Alb. pas „Klafter" rtr. pass itpas-
so; sard. passii; fr. prov. cat. pas; sp.
paso; port. passo.
Der.ipâ^'t „marcher, faire des pas'';
t pitur (Letop. II, 97; Molnar,
Sprachl.97; An. Car. Tocilescu, iMat.
301 Cihac) „pas, marche" ; trans. c^es-
: llechir'* (apstor „qui appuie; op-
pa^î (Marian,Nat.337; Viciu,Glos. 40)
,repasser par-dessus quelqu'un (alin
de lui eviter un maiheur, suivant une
superstition populairej".
pais; it. peso: sard pesii (comp. esser
de pesa „esser di pena"); fr. poids',
,. pas -— trans. pa.>\ prov. cat. pes\ sp. port. peso (comp.
pa e refcut din a\h. pesz „peso, sasso"; vfr. poise).
; ; 1319. Apsa, vb. „appuyer, peser,
presser, oppresser" <*appeis;sare!i vfr.
apeser „rendre pesant, faire peser,
peser, etre lourd, ecraser". lion. apezo
„appuyer fortement", sav. apes „sou-
; peser, soulever"*; prov. apesar „re-
presseur" (comp. nap. pesatur); ap-
star „pression, oppression" (comp.
rtr. psadiira\ it. pesatura: vfr. poi-
surt; prov. ..ezadura).
 PASARE 204 PATE'

1350. PASARE, sb. f. .oiseau; mem- fost la început colectiv, aplicîndu-se

bre genital du mouton, du boeuf, du tuturor plantelor pstioase, de unde
cheval"— trans. ban. „moineau"; Oa apoi se va fi zis o pstaie în loc de
bn. „emheriza citrinella"(Marian.Or- „o legum pstioas", i în cele din
nit. 1,330); pi. pasri „volaille" ||
ir. urm s'a ajuns la înelesul actual de
pasre. „înveliul legumei pstioase"; tot
Lat. PASSAR,-EM (App. Probi, 163. în legtur cu baterea legumelor ps-
alturi de care a circulat probabil tioase pentru a scoate din ele boa-
vulgar i clas. passer) „moi-
în latina bele, comp. bulg. .lyiiaMTb „schlagen,
neau, passereau"; pentru înelesul de kIopfen">.iyneinKa „Schale", slov.^ii-
„membre genital", comp. it. uccello, pati „schlagen" > lup, lupina „Schale" ,

sic. aceddii „oiseau; membre viril", rut. jiyrrayTH „derb schlagen, stossen"
slov. licek „petit oiseau, membre >.iyna „Schale, Hiilse"; în ce privete
genital", germ. dial. (Viena) Vogel forma, constatm trecerea normal
„membre genital". a lui -l- aton la e, devenit în daco-
Friul. passare; \i. possero, Subiaco rom. â sub iniluena labialei, iar în
passara, ven.mant.bol./?as5ar<2,bresc. ar. trecut la i ca aton; forma pstare
pasera, sic.passara; sard vcmp.pas- poate representa un sg. *pîstalem,
saris; vfr. norm. berr. passe, Anjou sau a resultat printr'o schimbare de
palsse; prov. paser{a); cat. passara\ sufix {comp.DÎntare i vtniaie); pen-
sp. pajaro i port. passaro „oiseau" tru trecerea lui p-
la po- în forma
(comp. sp. pajaros „voiailie"). postaîe, cf. porumb alb. scut. pistajs,
\\

Der. dim. psrea (sp. pajarilla;

: bistaje „baccello di legumi" dim. |!

comp. fr. passereau; cat. passarell); pstioar (Tocilescu, Mat. 252); ps-
psricisp.paj'arica); psriiie{Cuv . tiuâ (Pamfile, Agric. 184); bn. pos-
d. btr. 1.390), pserue (Lex. Mard.); faic (An. Car.); pstios, mold. ps-
psrw'c; psârioar{Mar\an,OTn\i. tros (Stamati, Wb. 426, 624) „qui a
I, 409); f/^asar^Y» (Cant emir, Ist. ier. des gousses, legumineux".
1 \4);j psru {ibid. 146)||augm. p- Impr.: rut.nacTaa„lunaria rediviva".
sroi „grand oiseau", trans. bn. „pas-
sereau" col. psret; psrime{De-
II
1352. PATE^ {Patii sb. f. pi. „Pâ-
lavrancea, Suit. 17), pserime (Lex. ques"|j ir. Pâ.§^e; megl. Pati, Patu;
Mard.); bn. psratn
\\psrar „oi- ar. Pati, Pate.
seleur; astur nisus" (Marian, Ornit. Lat. PASCHAE, pi. din pascha.
I, 126; sp pajarero; port. passareiro) Alb. paskz; rtr. it. pasqua; sard log.
\\psresc „d'oiseau'' psrefe „com- : paska; t'r.pque(s): prov. pasca(s): cat.
me Ies oiseaux". pasca (pasques n^oeV) sp. pascua; ;

port. pascoa < pascha, aceste dou

PSAT, V. pisa. din urm influenate de pascuum.

PAI, V. pas. 1353. PASTEI vb. „paître, faire paî-

tre"" \\ ir. pate ; meg\. patiri; ar. p-
1351. PSTAIE, sb. f. „gousse, cosse teare.
(de haricot, de feve, de pois, etc.)" — Lat. pa SC ERE.
trans. posfaîe (Lex. Bud.) mold. /?s- ; Vegl. pnoskro; învd. pai; it. pas-
^are (r)osoftei, V. SL 18 fevr.; Stamati, cere; sard \og. paskere', fr. paître;
Wb. 341, 429; Tonescu, Cal. bun. gosp. prov. paisfr; cat. peixer sp. pacer; ;

212,213; Pamrile,Agr.184)|jar.pî.s^aZ'e port. pascer.

|j<*pISTALiA<pîsTARE „pi Ier, bro^T-er" Der.: pscut., -^pscut (Ps. Sch.
(pstrat în mai toate limbele romani- LXXVIÎI. XCiX, 3; Coresi, Ps.
13;
ce); înelesul de „cosse" se explic din LXXVniI „action de faire paître,
13)
faptul c
pastile de fasole, mazre, pacage"|| f pscfor (Biblia 1688, Iov,
etc, dup ce au fost lsate se usuce, s I, 3; XLI i, 12) „qui paît"; vr. bucov.

se golesc de boabele lor i se îmbltesc
sau se bat cu furca (cf. descrierea
amnunit la Columella, II, 10); de
fapt numele de pstaie trebue
pasc foa re [BibUa 1';88, Inip. XXVIII,
24; Voronca, Dat. cred. 210, 6ri8; Gr.
Marian, Srb. 1,41) „pacage,
n. II, 30;
fi s pâturage".
 PASTE ^
1354. Pune, sb. f. „pâturage" |j ir.
pastsur^; ar. p«.sm^6||<pastio,-onem'J
Ttr.paschnn; it. pasciona; h.paisson;
prov. paison puna
„faire paître"
(friu). pason: vfr. pafssoner); p-
iineal (Alecsandri, P. pop. 265)
cage, pâturage".
1355. Pstor, sb. m. ^pâtre, berger"
II
ir. pstor |j
PASTORius,-t;M,
numai ca adj. comp.
sard log. pastore:
||
fr.
pasieiir,
pTOW pastor, pasf re; port pastor [|dim.
pstorel „petit berger", zool. „mota-
ciila tlava^^ (Marian, Ornit. 1,328; fr.
pasfoareaii; prov. pastorel)\\pstori
„bergere", zool. „motacilla ilava" (Ma-
rian, ibxd.) pstorie „etat de berger;
fonction pastorale"||pcS^or(?5C ,de pâ-
tre, pastoral"; />.9!^or^^s'^e „â la mani-
ere des bergers" ^\-\pstoricesc (lorga.
Studii, XII, 290; Doc. Callim. I, 428)
„pastoral"* \\pstori „faire paître, exer-
cer l'etat de berger; exercer une fon-
ction pastorale"; pstorit „etat de
berger, metier de celui qui fait paître
Ies troupeaux" Impr. ung. psztorit,
\\ :
pâsztorol (Szinnyei, II, 94).
PUNE, V. pate'^.
1356. PAT, sb. n. „Ut; crosse (de fu-
sil)" Ij ir. pât „lit; litiere"; megl. pat
„lit en bois"; ar. pat „lit; banc, ban-
quette; etage; piece de la maison ou
l'on travaille".
Lat. *PATTUs,-UM<gr. tcoctc? „pas;
chemin battu", cu aceeai trecere a lui
-T- la -TT- dup vocala accentuat ca
în *b u 1 1 i s < pou-i?, *p u 1 1 i n a < TCoxl VY]
*plattus < TrXaTu;, * p a 1 1 i a < k\o.-
Tsîa, *co ttul us < xotdXo;, etc; din
înelesul primitiv de „chemin battu"
s'a desvoltat apoi acela de „terre bat-
tue, aire, plancher — fondement, fond"
(comp. mai jos înelesul cuvîntului
nap. i ngr. Tzâ-.oc, „fondement, fond" >
sîrb. îiaToc „plancher"; numirea de
pa^,cu înelesul acesta din urm.adic
podeala, pâmîntul bttorit care ser-
via de culcu popoarelor cu cultur
primitiv, s'a dat apoi, treptat cu ri-
dicarea nivelului cultural, oritârei
ridicaturi orizontale dela
Aromîni laviei în ven. i friul.
; ptur), dup cum probeaz formele
pragului, treptei de jos a scrii, es-
tradei dinaintea altarului, etc), apoi,
205 — PATA
tot mai sus, podului casei (îneles
pstrat Ia Ruteni, cari au împrumutat
cuvîntul iiaTî. dela Romîni), catului
de sus (pstrat în arom., în ngrec.
TCâto^ i alb. pat\ comp. înc, pentru
,.pa- întreaga evoluiune a înelesului, sp.
/>t.so„Erdboden worauf man tritt;Fuss-
boden; Stockwerk in einem Hause;
erhohter Platz in einem Zimmer").
atestat
înelesul actual de „lit* (pe care-1 are
rtr. pastur; it.
p^re;
i bulg. naT-B împrumutat dela Romîni)
dateaz abia de atunci de cînd aceast
înltur, construit din scînduri, a
devenit o adevrata mobil destinat
anume pentru culcare; din momentul
acesta, cuvîntul pat, venind în concu-
ren CM strat, îl înlocuete pe acesta
din urm încetul cu încetul, restrîn-
gîndu-i înelesul la „aternutul, culcu-
ul animalelor" (comp. stratul porci-
lor), de unde apoi „aternut de pmînt
sau de orice alt materie, ptur"
[Candrea].
Alb. pat^ patz „etage" friul. patt
;
„pianerottolo, ripiano; predella, sca-
glione": yit patto ^letlime" (cf. în-
elesul ir.), ven. triest. Foia pato „so-
glia della porta; pianerottolo pre- ;
della", bresc. pa^ „pianerottolo", nap.
pate „suolo, strato, solajo".
Der.: dim. ptior; ptu
ptuccl ;
(Viciu, Glos. 65; Tiktin), ptcel (To-
cilescu, Mat. 974, 988; Wgjb. IV, 330;
Tiktin), pcel (Molnar, Sprachl. 106;
Viciu, ihi.) ptuel (Lex. Bud.);pa-
\
facean, •fpficean (Biblia 1688, Luca
V, 19), '\ ptcean (Tiktin).
Impr.: bulg. iiaTt „lit" ; rut. naii»
„Dachboden".
1'
1
1357. PATÂ,£b. f. „tache"||megl.p^jfr,.
pi.
Lat. *PÎTTA<gr. tcLtto:. „smoal" dm
înelesul acesta primitiv trebue
;
s
se fi desvoltat înc în gr. sensul de
„strat de smoal", de unde apoi „strat
dintr'o materie oare-care (de unsoare,
etc.)— pat"; din înelesul de „strat" s'a
desvoltat de alt parte acela de „ptu-
r de aluat— turt". pstrat în ngr.uY,TTa
,,pâte,galctte" toate aceste înelesuri
;
trebue s
le fi avut i lat. vulg. * p t - i
pmînt (la ta, i dim. acestuia *pittula Cv.
romanice corespunztoare [Candrea
Conv. lit. XXXVIII, 874j.
 PATA — 206 — PATRU

Alb. petz „Metallplattc, Goldblt- p atar ante, peai ^mesaventure, de-

tchen; Blatt eines Bltterkuchens ; convenue, mecompte".
platter Hochzeitskuchen"; rtr. petta Impr.: rut. iiaitMTn „unangenehmes
„diinner, iîacher Brotkuchen", friul. erleben, erdulden; arge Streiche spie-
pete -treccia avvoltolata e stretta, in len".
rotella air occipite"; ven. mant.pe^a
„treccia'', Valtelini peta „zacchera", 1360. PTLAGINA,
„plantain" sb. f.

sic.pitta „maglia nell' occhio"; Bormio — bn. potlazin., plotaji:in,poclazin

peta ..strato"; \or. pette ^chiffon"; port.
peta ..tache l'ceil du ch^val".
Der.: dim. peti pta ,,tacher"
\\
'alb. peton „dare la forma di sfo-
glia').
135M. Ptur, sb. ,,couche; couver-
f.,
tureKde laine"); bn. „pate feuilletce"
(Viciu. Glos. 66) || ar. petur „pate feuil-
letee" ||<*pîTTrLA,-AM< ^pîtta j alb.
petuh „frittella"; ivinX. petul(e) ,,cen-
cio": miI.pe^o^a„tovaglia: lembodica-
micia".Castro dei Volsci pettela „lem-
bo di camicia". abruzz. pettele „stb-
glia, falda sottilissima di pasta; falda
di lâna; lembo di camicia", Campo-
basso pf-ttula „lembo di camicia".
nap. pettele „pasta distesa dai mat-
terello, sfoglia", molfett, petele „pasta
gherone, falda"|!augm.
fritta, frittella,
ar. pituroane „gâteau feuillete" p-
turos (Lex. Bud.) „dispose en couches;
feuillete" p^fwrt „plier; empiler"|jim-
poclajnii ; bn. olt. trans. pltagin
(Lex. Bud.; WgJb.IIl,324:ez.IV,25;
Viciu, Glos. 68). pltanger, pl- Oa
tange fi, pltangin, trans. prlangin
(Frîncu-Candrea. M. apus. 128); Pra-
hova pi'lagin.
Lat. PL.4NTAGo,-GiNEM, devenit de
timpuriu, prin pierderea nasaiei în
posiiune aton (comp. cufund, cu-
prind, etc.)^ *pltagine, de undep/«-
tagin. refcut din pl.pltagini: meta-
tesa produs în formele ptlagin, po-
tlazin, etc. trebue s-i aib originea
în vre-o etimologie popular; în for-
ma poclazin, resultat din potlazin,
s'a produs cunoscuta trecere a gru-
pului -ti' la -ci-', în formele din Oa,
pltangin, etc. s'a propaginat în si-
laba tonic -n- din silaba urmtoare
întocmai ca în funingine, pecingine,
\\
etc; prlagin i prlangin (cu n
propaginat) au resultat din ptlaqin
poate printr'o etimologie popular ;

pâ^wrt „plier", îinptara „piier; faire în poclajni constatm sufixul slavic

ses bagages", ar. mpitiirare „etendre -ni care s'a substituitfinalei -zin
la ^âie" (iT'wiX.impetolâ „avviluppare"; din poclazin (cf. Candrea, Conv. lit.

vie. impetolar „impaniare": comp alb. XXXIX, 1135).

petalon „dare ad una cosa la forma di Friul. plantari', it. piantaggine; fr.
frittella") H desptur a (Lex.Y^nd. ) y^e- plantain', proY. plantage; sp. llanten;
plier", ar. dispitarare „s'effeuiller (en port. chantagem.
pari. d'un gâteau, Q^tc.Y'
Impr.; ngr. Tcsto-^pov „Blatt eines 1361. PATRU, num. „quatre"' || ir.
Kuchens" (Murnu, Lehnw. 38); bulg. patru: megl. ar. patru.
neTvpa „lame, feuille, feuille de levain" Lat. QUATTUOR, devenit de timpuriu
>dim. nexypKa. *
qua 1 1 r o.
Alb. katrz\ vegl.kuatro: rtr. cfuatter;
it. quattro; sard log. batturu: fr. prov.

1359. PI, vb. „pâtir, endurer. a- cat. quatre; sp. cuatro; port. quatro.
v^oir des mecomptes" ||megl. ppri; Der. (al) patrule(a),'\ patrul, (a pa-
:

ar. pîre. tra, ir. patrele, meg\. pat ruU, ar. paturlu
Lat. PATÎRE (= clas. pati, Densusia- „quatrieme"Ji/?<7/'mw(" „quart" [patru-
nu, Hist. 1. roum. I, 147). sprezece, paisprezece, ar. patruspr-
Alb. pzsnn; it. patire; vsp. padir; dzae,pasprdzae,pasprae .,qiiator-
comp. sp. port. padecer. ze" ;
patrusprezecile{a), {paispr-),
{al)
Der.: pit „(homme) qui a eprouve (a) patrusprezecea (paispr-) „quator-
des revers, qui a l'experience de la z'ieme'"\\ patruzeci, megl. patruzp, ar.
vie"; pita „experience"; fpitur patrudzi „quarante" (comp. ir. pa-
(An. Car.) „passio", ar. „mes- pttur truDOtzfî); {al) patru zecile{a), {a) pa-
aventure" [panie, penie,pitanie, truzecea, ar. pafrudzlu „quaranti-
 PTRUNDE - 207 PETE

eme" ptrar {Cuv. d. bâtr.1,215; lorga, r!GîNosus,-A.-UM (=împetIgînosus), in-

Studii, VII, 235), adj. „âge de quatre iluenat în fonetism de pecingine ||

ans", sb. m. „cheval de quatre ans", lucch. pifigginoso it. impetig ginoso:
dim. p/r«re/(Alecsandri, P. pop. 79) sp. empeinoso < iMPETÎGÎNOSU.
împtri „quadrupler": împtrit ,,qua-
druple' .ar. amptur{l)are ..courir PENTRU, V. întru.
bride abattue (en pari. des chevauxl
ailer le grand gaiop" ptrat .carre", 1366. PEPENE, sb. m. melon, paste- .,

de formaiune recent, dup qua- qae",trans. ,,courge"i\'iciu, Glos. 66),

d rat us. Oa pepene rîios „concombre" ar. ||

peapine ..melon concombre". ;

1362. PTRUNDE. vb. „penetrer"— vr. Lat. PEPO.*-pîNEM (=clas. peponem;

bn. pf. ptruns ar. pitrundiri (pf.
||
comp. PEPENUS CGL. III. 592); forma
pitrumu, part pitrii?7itu). pepene în loc de ""piepene nu e expli-
Lat.PERTUNDERE,*-TU(N)SI,*TUN(Dl)TUM cat.
(=clas. -TUDI, -tusum). Alb. pjppzr comp. tosc. popone
ii

Sard log.pertangere (partpertiintu), < peponem: în sp. pepino ^concombre"

câmp. pertungiri. s'a substituit terminaiunii -one su-
Dqt.: ptrunztor peneivani'^^-^p-
,,
fixul dim.-//?o.
trunstur (An. Car.j „penetration". Der.: dim.tpepena; pepenei,p\. ,,tri-
folium arvense", \'îlcea (Vîrcol, Gr.
YViC. 97) ..sorte de pruniers" pepenos
PTURA, V. pat.
..dodu: charnu(en pari. des prunes)"||
1363. PE (pre,p). prep. „sur; par:
pepenrie, pepenite, Slagiu pepern-
î"t^a (Tribuna, 1890,373) .,meIonnierei
â; en; pour'llir. 7J>re; megl. pri\ ar.
A^îlcea pepenoas (Vîrcol. Gr. \'î!c.
pri, pir^ pi.
Lat. PER. devenit pre, de unde pe,
I
97) „sorte de prunes".
prin disimilarea lui r mai întîi în
PERI, V. îi.
cauri ca pre rîp>pe rîp.pre rtnd,
pre crare, etc, de unde apoi forma
PESTE, V. str.
pe s'a generalisat în toate caurile (cf. j

Candrea, Les elem. lat. 48).

1367. PETE, sb. m. „poisson; raus-
Alb. p-r; rtr. it. sard log. per\ fr.
cle du bras, biceps" |} ir. pest. megl.
par\ prov. cat. vsp. port. per.
Der.: împreun (v. Un); pentru
peti iar. pescu, peate -poisson'':

{v. întru); fpespre{v. Spre): precum

înelesul de „muscle" îl regsim în it.

(v. Cum); pretutindeni {y. înde); prin

i sard.
(V. în): printre (v. între).
Lat. pîscis,-em; ar. pescu e refcut
din pi.
Alb. pesk: vegl. pask; rtr. pesch
1364. PECINGINE, sb. f. „dartre, her- ;

pes" — f pecingire (Lex. Mard.).

it. pesce: sard log. piske: prov. peis;

cat. peix; sp. pez; port. peixe.

Lat. PETÎGO,-aiNEM; forma normal
Der.: <\\m. petior petic {Yipescu,
*peigine a devenit ""pecigi ne, prin asi- \

milarea lui f-^>c-g; prin propagina- Opinc. 67) trans.bn. pescui ( An. Car.;
;

rea lui -n- din silaba final a resultat ,

Keteganul. Pov. ard. I\'.23; Ctan,
forma pecingine (comp. funingine). .
Pov. II, 66); pescui e i petior (Dame,
Rovigno pidein; vit. putigine, Pi- Term.) pe.tioac (Tiktin) „poisson
||

femeile" augm./?â5C0f (Tiktin) „pois-

rano lipidim, Gombitelli petirj^ena,
i

lucch. piti^^ine, abruzz. puine, nap.

son mâle" col. bn. petsam megl.
pjtineja, molfett. petis^ne, cal. piti-
pitar „pecheur'- megl. pitarc :

jina ..ardea cinerea" pescui „pocher'^

11 impetiggine; sp. empeine;
it.
1| ;

port. empigem < împetIginem.

pescuit „peche".
\^ev.:jpecingina (Dosoftei, VSf. ian.
1368. Pescar, sb. m. „pecheur" zool.
19, noemvr. 10) „devenir dartreux, se
;
!

couvrir d'herpes". „alcedo ispida; cinclus; larus; ar-

—
I

'

dea garzette, a. alba~ vr. mold.

1365. Pecinglno8,adj.,.dartreux'' <*pe- 1 bn. trans. pscarîu\\ar. piscar „pe-
 PETE 208 PICUL'U

cheur", zool. , ardea cinerea-' pisca- || tra) „gravier" pietrar „ftailleur de

||

Rius,-UM II
comp, port. peixeiro dim. \\
pierres, carrier; paveur"; mold. „ma-
zoo]. pescâra (pasc-) „alcedo ispida" ; (;on", zool. „cannabina linota", ar. f^i-
pescârel (pasc-) ,.petit pecheur" (Gr. trar „tailleur de pierres" {\ix. petraio;
n. II, 45), zoou. „alcedo ispida, cinclus, iv.perrier; prov. peirier; cat. pedrer;
colymbus glacialis"; pescru (pasc-) sp. pedrero port. pedreiro) pietrrie
; \\

„alcedo ispida" ||
pescreas, mold. „tas de pierres, grande masse de pier-
iv3.ns. pescrit, ar. piscroane ^mar- res; carriere; metier de pierrier, de
chande de poisson, poissonniere" j|
paveur, etc." (fr. pierrerie; sp, prov.
col. pescrime „pecheurs" pescrie \\
peiraria; pedreria) pietrui „paver^lj |1

„pecherie" iit. pescheria; h.pecherie; împietri „petrifier, changer en pierre;

prov. sp. port. pescria „pecherie"* j]
delimiter, marquer la limite entre
fpscresc ,piscatoriiis" (An. Car. t deux terres(en mettant des pierres)"
pescrit „metier de pecheur".
\\
(comp. fr. empierrer; nprov. empeirâ;
1369. Pescos „poissonneux" vr* — cat. sp. port. em,pedrar).

mold. ban. pscos < pîscosus,-a,-um it. |i

1372. Pietros, adj.„pierreux"j| ar. kH-
descoso; sard log. piskosu; vifr. pes- tros ||pETROSus,-A,-UM \tpietroso\ sard Ij

cheux; sp. pescoso. log. pedrosu fr. pierreux prov. pei-

; ;

ros; cat. pedros; sp. port. pedroso\\

1370. PEI, vb. „demander en maria-
ge".
Lat. *PETiRE (clas. petere; cf. Den-
susianu, Hist.l. roum. I, 149—150); în-
elesul de „demander en mariage*
regsim înc în sp.
Alb. pUes; Castro dei Volsci peti;
sard log. pedire; sp. port. pedir.
Der.: petit (vsp. port pedido), pei-
tiir (Marian, Nunta, 97) „demande en
manage''{sp. pedidura); peitor „celui
qui demande une jeune fille en maria-
ge, pretendant marieur" (comp. pe-
;
ti tor ius); peitoare „marieuse''; /?e-
/t7oWe (Marian, Nunta, 97) „metier de
marieur ou de marieuse" Din locu-
iunea a merge in peif a vesultat for-
ma împeit, în construciuni ca a se
dim. pietroel, pieiroic; pietroel,
zool.„cannabina linota; gasterosteus;
umbra Krameri".
1373. PICIOR, sb. n „pied*'— trans. ci-
îl
cior (Weigand. Jb. VI, 18){|ir. pitâor;
i port.
raegl. picior; ar. cicîor, clor.
Lat. *PEDÎcioLUP,-UM, contras de tim-
puriu în*peciolus(cf. pacciolus,
CGL. II, 144), a crui identitate cu
petiolus (cf. G. Paris, Rom. XXII,
147) nu e pe deplin stabilit; Ibrma
asimilaiunea
cicior e resultat prin
k-c>c-c din /{ficior; ar. cior e o con-
traciune din c{i)cior.
It.ptc'cmo/o„queue des fruits",lucch.
||
picciuolo „echelon", cremon. pezzol
„petit pied" prov. pesol;
vfr. pe^ael
sp. peznelo
;

comp.
pedicciaolo vit.
;

duce la împeit, a se apuca de tmpe- ,.petit

||

pied", nap. pedezzull§ „Sten-

it, etc.
gel".
picioru, vneg\. piciuru
Der,: dim.
PETRECE, V. trece.
picioru; piciora i pi-
ar. ciciuT'u;
ciorel (Gorovei, Cim. 126) megl. pi- ||

1371. PIATR, sb. f. „pierre ;

grele'"|j cloar „pas" \\piciorong, picioroang,
ar. k'atr. piciora{n)g (Rev. crit. III, 165; Tiktin),
Lat. PETRA, -AM. piciorant (Petri), pirioroab (Lex.
Vegl. pitra; rtr. peidra; it. pietra; Bud.) „echasse"||jw/>icto/*Of./a „remet-
sard \og.pedra; fr. pier re; prov. peira tre sur pied", rell. „se retablir, re-
„pierre, grele" cat. pedra;sp. piedra
; ; prendre des forces".
port. pedra.
Der.: dim. pietricea; ar. k'ifrieau 1374. PICUL'O :'ar.). sb. „argent serre,
(sard câmp. perdizcdda; sp. piedre- mis en reserve, magot".
cilla); pietricic (sp. pic.drecica); pie- Lat. PECULIUM.
^r«^rî(Cantemir,Ist. ier. 1 10; Lex.Iiud.; Impr.: alb. pekuV „cura, riguardo",
M.pietruzzn) augm. pietroi col. bn.
1
;|
pekul'ii „regalo o mane ia che si da
p'etraîn (it. petrame sard. log. pe \\
per prendere celle buone" (Fialuer,
dramine)\\ pietri, ar. k'ifri (Daiame- 325—0).

PIDURIA
1375. PIDURIA (megl.), sb. f. „mar-
chepied d'un metier" < pedulis,-e «qui
est fait pour Ies pieds", devenit *pt-
dure^ de unde dim. piduri.
li. pedale.
1376. PIEDIC {piedecâ\ sb. f. „en-
trave, obstacle; croc-en-jambe; sabot
d'une roue" || megl.
k'adic „entrave, obstacle".
Lat. PEDÎCA,-AM.
Alb. pj'ekt „pastoja"; friul. pj'edie
„gombina" ; vit. piedica; sard log.
peiga; piege; port. pega
ir.
Der.: dim. bot. pedicuâ „lycopo-
dium clavatum".
1377. \m\A%A\Q?k (împiedeca), \h.
pecher, entraver"|| megl. mpidicarix
ar. nkfidicare, k'idicai'e\\<mFEDÎcAB.B
alb. pjekoii „impastoiare"
II
vit. im-
pedicare, vnap. pedicare\ fr. einpe-
cher; port. dial. empelgarlrîmpedec-
tur (Cantemir, Hron.) „obstacle, en-
trave", megl. mpidictur, ar. nk'i-
diciur „entrayes^^W despiedica (des-
piedeca) „enlever Ies entraves; enle-
ver le sabot qui retient la roue", megl.
dispidicari i ar. disk'idicare „enle-
ver Ies entraves".
PIEDIN, sb. m, „chacun des
.1378.
filsqui reste attache aux ensouples
des tisserands, apres qu'ils ont leve
la toile, penne"j|megl. /c'arfmfî^i ar.
kladin „til".
Lat. *PEDÎNUS,-UM, dintr'un adj. *pe-
DiNUS,-A,-UM, derivat din pes „picior"
(Candrea, Conv. lit. XXXVIII, 881-
885); comp. pentru îneles gr. itsCa
„pied; bord d'un vetement, frânge"
i sp. pezuelo „erste Vorrichtung der
Fden eines Zettels", vsp. pizuelo
„Tuchende, Sahlleiste" <* p ( d ) c i-
ol us.
It. penero, plac. pedan, \ucch. peda-
no, abruzz. pedene, pet§n§, sic. pedini.,
Sanfratello /?terii „ciascuno dei fasci
dell'ordito"; sard câmp. pi ndu: nprov.
pesen\\a\b. scut. peim „fimbria" (Fia-
luer, 325); friul. pinie; bol. romagn.
pedna, \ucch. pedana, Arcevia pede-
na ; fr. penne < * PEDiNA,-AM.
1379. PIELE, sb. f. ,peau; cuir"
kalf.
Lat. PELLIS,-EM.
614€4. Candiea-Densusian
e i
— 209 - PIEPT
Vegl. pjal: rtr.pel; it. pelle; sard
log. pedde\ fr. peau; prov. pel; cat.
pell; sp. piei; port. pelle.
Der.: dim. pieli, peli „pellicule ;
fchair; ycorps; fieint" (pentru în-
elesurile din urm, comp. vsl. nA-sxk
„caro, corpus, color"), ar. k'ili i k'i-
lii; ar. /i'fYî^ (Dalametra) „petite ou-
pudic i ar. tre";j9eZta'oa7'a(Cantemir.Ist. ier. 287;
Voronca,Dat.cred.413):j3e^t^oar(Lex.
Bud.) ar. k'ilic (Dalametra; sp. port.
;
pellica): bcxnpieluin (An.Car.yîfpeli-
esc (Cod. Vor.) „charnel": fa se iuipe-
lia „s' inc arner''; împeliat „mcavne: un
des noms populaires du diable*.
1380. Pielcea (pelcea), sb. f. „petite
„em- peau" <*PELLiCELLA,-AM din pellîcula
li
sic. piddicedda vfr. peaiicele; sp.
;
pielecilla dim. pielcelue (Lex. Mard.;
\\
; Teodorescu. P. pop. 60^), f „pre-
puce" (Paliia, Exod. IV, 25); pielcic^
pelcic, bn. trans. pielcuâ {An. Car.;
Lex. Bud.; Tiktin); mold. pielcluf
(Tiktin).
1381. Pielar, sb. m. „celui qui tra-
vaille ou vend des peaux, peaussier"
ar. k'ilar || <pellarius,-um it. pel-
II ||
laio; prov. pelier; cat. peller; port.
pelleiro pielrie „peausserie" (prov.
\\
p daria] cat pelleria\ port pellaria).
1382. PIEPT, sb. n. „poitrine; poitrail
(du cheval)": sb. m. „devant (d'une
chemise), plastron" || ir. Id'ept megl. ;
ar. kfept „poitrine".
forma ir. a fost inilu-
Lat. PECTUs;
enat de fonetismul slav.
Rtr. pech it petto sard log. peftus;
; ;
vfr. piz, fr. pis „mamelle (d'une va-
che, d'une chevre, etc.)"; prov. peich;
cat. pit; sp.pecko; port. peito.
Der.: dim. pieptior; pieptuor (To-
cilescu, Mat. 262); bn. trans. piep-
tu (An. Car.; Lex. Bxxd.) pieptar \\
„pourpoint fourre sans manches que
portent Ies paysans; devant de che-
mise, plastron", ar. /t'f'/tor „pourpoint
fourre sans manches" (sp. pechero;
comp. vit pettiera; sp. pech era): dim.
pieptra „petit pourpoint fourre; ba-
vette" trans. pieufruf (Marian, Nun-
;
ta, 241; Reteganul, Pov. ard. V, 46)
..petit pourpoint fourre" megl. kfip-
||
II ar. tacî „devant de chemise, plastron" ||
pie/)tos. megl. kiptos „qui a une large
poitrine" ^{piepti „courageusement".
u, Dicionar etimologic. 14
 PIEPTENE 210 — t PINGE

Impr. rut. laiiiTap „kurzes rmel- che —PIERSIC (piersec), sb. m. „pe-
loses Pelz", dim. KnnTapnK. ciier" Ijmegl. ar. karsic, karsic.
Lat. PERSiCA,-AM P£RSÎCUS,-UM.;

1383. P\EPT EHEipieptine), sb. m. ,pei- Alb. pj'esks; rtr. per sic it. pesca., \

gne; peigne du tisserand" || ir. tââp- pesco (ven. persego, triest. persigo,
tir; megl. k'aptini\ ar. k'aotine. ver. persego, mant. persak, cremon.
Lat. PECTEN,*-iSEM \com^. pecten non perseg, bresc. persek, vberg. perseg.,
pectinis, App. Probi i glosele din Bormio/?e/*5tA;, mii. pav. perseg, piem.
CGL. VII, 59). peri, piac. persag, parm. perseg,
Vegl. pjakno; rtr. petten; it. peftine; persga, re.i^g. perseg, mir. persag,
sard log. pettene; fr. peigne\ prov. bol. romagn. per sg, persga, Urbino
penche; cat. pinta: sp. peine; port. persik, persika, lucch. persiko, per-
pente. sika, abruzz. perzeke, prezzeke^ nap.
Der.: dim. jdeptena, pieptna; pjerzeke, perzeka, cal. pjersika, sic.
pieptânu (Rev.cr -lit.lll,164; Tiktin); persikii, persika, cors. persika) sard ;

ar. k'iptinicin (Dalaraetra), megl. kp- log. pessige; {r. pecke: prov. persega,
tinicî; pieptinel (Tiktin), megl. k!p- presega; cat pressec; sp. pejego. pr is-
iinel „maladie de bouche chez Ies
la ca; port. pecego; fonetismul formelor
petits enfants, muguet" peptenor, jl
romanice nu e pretutindeni normal.
megl. k'ptinar, ar. kfiptinar (Dala- Der.: dim. piersicei, pi. „impatiens
metra) „peignier" (it. pettinaio fr. ; blsamina'-' piersiciu (lorga, Studii,
\\

peignier\ prov. penchenier; cat. pin- V, 318; XIII, 63; Hasdeu. 764) „de la
tayre\ sp. peinero; port. pentieiro; couleur des peches" piersica, pop. ;

comp. pectinarius). „rosser d'importance".

Impr.: rut. nepciiK „Pfirsiche".
1384. Pieptena (pieptna), \h. „pei-
gner carder" \\ megl. k'pHnari ar.
; ;
1388. PÎINE (pine), sh.f. „pain"; vr.
kiptinare |j < pectînare rtr.pettnen it.
nioid. „cereaies, ble, recolte"[| ir.pre;
|j

pettmare; sard log. pette?iar^e; fr. pei-

megl. pgni, pgîni; ar. pine.
gner; prov. penchenar; cat petinar;
Lat. PANIS,-EM.
sp. peinar; port. pentear piepten- \\

Vegl. pun', rtr. pun; it. sard log.

tiir. megl. k'ptinâtarâ, ar. kiptinâ-
pane; fr. pain; prov. pan; cat. pa §p. ;
tiir „coilTure" (rtr. pettnadura; it.
pettinatura; îv. peignure\ nprov. pe;^-
pan; port. po.
Der.: dim. pîinioar „petit pain",
chinaduro; sp. peinadiira; port. pen-
jÂinioare „russula; cortina-
bot. pi.
teadurd).
rius cinnamomeus"; ptnii (Tiktin);
megl. pg(î)nicc ptinar, ar. ptnar
1385. PIERDE, vb. „perdre"ijir./)?'e7•- \\

„boulanger".
rfe; megl. piardiri ar. k'ardire. ;

Lat. PERDERE.
1389. PIN, sb. m. „pin'' i| megl. pin;
Vegl. pjardr; rtr. perder; it. sard
ar. kin.
log. per der e; fr. prov. cat. perdre;
Lat. pInus.-um.
sp. port. perder.
Rtr.pin; it. pino; sard log. pinii;
Der.: pierdere, pierzare „perte, per-
fr. pin: prov. pin; cat. pi; sp. pino;
dition" pierztor ,,qui perd" pier-
; ||
port. pinho.
zanie „perte, perdition'* \\pierde-var
Der.: col. pinet, ar. kinet (vit. pi-
r,i\§ineur'' \^T rspierde
(Dosoftei, Ps.
neto; comp. it pi neta; npr ov. pinedo;
vers. 243; Tiktin) „faire perir, exter-
cat. pineda).
miner".
1386. tPierzâciune, sb. f. „perte, per- 1390. t PINGE, vb. „pousser'-' (Coresi,
dition"* (Prav. Goy.3\)—jpierzecîane Caz. 1581. 279) ji ar. pindzere (pin-
(Lex. Mard.) megl. perdcluni, pîr-
||
dzeare): perf. pimu; pari. pinita.
dcîuni: ar. kirdciane\\<i^EiiDÎTio, Lat. * PÎXPrERE, * PÎNXl, * PÎNCTUM
-ONEM forma cu -z- a fost refcut
; (=clas. panctEre). refcut din împîn-
dup pierzare, pierzanie, etc. o^re; afar numai dac forma aceasta
nu e cumva resultat prin o aferes
1387. PIERSIC (piersec), sb. f. „pe- din împinge.
 i

t PIXGE 1 — PISA

1391. împinge, vb. ^pousser- ||comp. dekâ „penare, tormentare", campob.

ar. pindzire, /^mrf^eare j| împingere spandek nap. spante-
„smaniare"*.
friul. impcnzi; it. împingere; vfr. kare spasimare, venir meno"*,
..patire^
empeindre; prov. empenher; cat.em- calabr. spantikare ..spaventarsi" fr. ;

penyer Unpingtoi' ..qui pousse": epancher: nprov. espaniegâ „repan-

impinstur „poussee": jimping- dre" (comp. it. spanciare „far pan-
tur .trusio'' i^An. Car.). cia", lucch. spanciare „sventrare",
vfr. espancier ..fendre la panse. even-
1392. PÎNTECE,sb. m. -ventre'— ban. trer", care sînt formaiuni Vxrz'n) spin -
pintsec\\m.eg\. pontifi, pstrat numai tectur „fente ', bn. .^pîntsectur
ca nume toponimic: ar.pintic.pînfic. „exenteratio" (An. Car.) despinteca,
Lat. PAN'TEX,-TÎCEM formele în -ec, ; ar. dispînticare , fendre"; despinte-
-ic sînt refcute din pi. ctur ..fente"'.
It. panse\ prov. pansa;
pancia\ îv.
1395. PISA^ vb. „piler. egruger,
cat. panxa; sp. pânza: port panga.
bro3'er'' || ar. kfisare.
Der. dim. pîntecel pînfecu i^Marian.
:
;
Lat. PLSARE.
Leg.yia\c.20O): ar. pîn ti cu i pîn ti cu Rtr. piser: berg.pis, campob. nap.
pinfecare (Marian, Nat. 398), mold.
pesd, cal. pisare, sic. pisari: fr.piser;
ptntecrie (ez. III, 12) i plnticrie
prov. pi zar: sp. port. pisar.
(Fiiipescu, Agr. 131^ „diarrhee".
Der.: pisâtor ..broj^eur-, ar. k'is-
1393. Pîntecos {pînticos), adj. ^ven- tor ..pilon" (comp. \ahr\izz. pi sature i
tru^'llar. pmf?co5Jj<PAXTîcosus,-A,-UM. nap. pesaUire „pestello") pisturâ, ;

ar. kistur ,.bro3'age; toute sub-

1394. Spinteca, vb. ..fendre: even-
trer" — ban. sptntseca,
spindzeca\\ 3.r.
stance pilee" {sic. pi satura: sp. port.
pisadura) bn. Pdureni pison (I.
splnticare\\ <*EXPAXTiCARE, devenit |1

Popovici, Rum. Dial. I. 166), pislog,

spîntecare i pe urm
spintecare., cu
trans. pislug ..pilon" (format din pi-
trecerea lui -în- la -in- în silab aton
sa-\-pilug),pislugi (R.-Codin, Cuv.
sub influena lui -e- urmtor (comp.
Muscel,38)-piier: rosser** pisgi „rou-
diminea <denuneaic7): pentru for- er de coups"; pisgeal „rossade".
maiune i îneles, comp. it. sventrare,
fr. eoentrer, nprov. e5re«^râ<*EXVEN- 1396. Psat. sb. „millet (pile) dont
TRARE, vfr. esboueler -eventrer", fr. on a enleve la balle; bouillie de mil-
ebouler (nprov. esboudel ..etriper", it. let farine grossiere de m.aîs": S-
;

jj6î«/eZZ<7re,,sventrare-)<EX-rvfr.6oM- lagiu (Tribuna, 1890, 373)

„gresii"
el „boyau", precum i formele abruzz. — bn. Haeg, Slagiu
pisat v^ iciu,
sbendrek, sic. sbinfrikari, nprov.(Ba- Glos. 67; Tribuna, 1890, 373)11 ir.p.sd/ II
gneres-de-Luchon) ezbenfreg, resul- <pîsATUM.cu trecerea lui -i-aton la -e-
tate din contaminaiunea lui *e x v e n- >--\ pentru îneles, comp. „sm.eul
trare cu *expanticare; cît pri- se ia i samn
mlaiul (meiul) ....
vete forma bnean spindzeca îl curete bine, îl piseaz, face p-
<* spindeca^eB. trebue s fi resultat sat .' (Sbiera, Pov. 55), .^pasatul se
. .

din contaminarea unei forme * spin- bate bine în chiu de se dejghioac

deca, splndeca < *EXPANDiCARE {a\
""
coaja de pe el" (ez. VII, 75) i „meiul
crei îneles primitiv trebue fi s curit de coji se numete psat''
fost ,.a rspîndi. a împrtia, a vr- {Cj.Maior, Fitotechnia, 122), de unde
sa "") cu forma spinteca .,a deschide se vede trebue c
se fi spus oda- s
pîntecele, a vrsa maele", contami- t milium p satum > /7^^?' pâsa^,
naiune care trebue se fi produs s adic „meiul pisat în piu pentru a
i în formele romanice de mai jos se curai de coaje", de unde apoi,
care însemneaz i ele „a împrtia, prin omiterea substantivului pe care-1
a vrsa" Arbedo spandigâ „spargere, califica adjectivul, psat; pentru în-
sciorinare"; ven. spaniegar, bresc. elesul de „gresii", comp. Blonay
spantegâ, com. mii. spantegar. pav. peze ..petit grain; gresii", sav. pezeta
spandgd, piem. spantie, gen. span- ..vesce cultivee", pi. pezte „gresii" ||

teg, toate cu înelesul de ..spargere, fr. pie (comp.

pisata; nprov. sic.
diffondere.sparpagliare-,abruzz.5pa/z- pi sado; sp. port. pisada).
 PIUA
1397. PIUA (piv) „mortier (â piler);
moulin foulon; mortier (piece d'ar-
tillerie)" — yp^'o (Biblia 1688,
XI, 8 Cuv.; d. btr. 1, 210; Let.
Lex. Bud.); fpi (Cantemir,
378).
Lat. *PÎLLA,-AM<* PILULA, dim. din
pila; forma normal pi, a devenit
piu sub influena formelor ziu.stea-
u\ piv presint trecerea
ca în mduv <7ndu; normal
* pile nu s'a pstrat, fiind înlocuit cu
formele analogice '^piue, piu, pio, dar
a lsat o urm în derivatul pilug.
Rtr.(Gombitelli)/?i7/'a; tosc./?z7^a,Noto
pidcla (comp. \t. pillo „bastone assai
grosso ad uso di pigiare o calcare
checchessia", sic. piddu „tritume di
panno, di paglia. ecc." < *pÎLLUM=clas.
pîlum): vegl. pajla\ ir\\i\.pile\ it. prov.
sp. pila; port. pia<vlijk.
Der.: dim. piuli „mortier (â piler);
ecrou** ;piuar,pivar, jpioar „foulon-
nier"||mold. trans. pilug „pilon".
1398. PLCEA, vb. ..plaire".
Lat. PLCERE.
Alb. ptl'ken: vegl. plakar rtr. pla-
schair: sard log. pigere\ vfr. plaisir;
fr. plaire: prov. plazer cat. plaure. ;
Dev.: plcere „plaisir'' (rtr.plaschair:
it. piacere; sard log. pigere; fr. plai-
sir; prov. plazer; cat. plaher) plac
„gre, plaisir" plcut „agreable"; ne-
',
plcut „desagreable".
1399. PLCINT, sb.f. „pate, galette
feuilletee" || megi. pliiit.
Lat. PLACENTA, -AM.
Der.: dim. plcintu {ez. \l, 218);
plcinea (Sîrbu, Alct. 91); plcin-
cioar (Voronca, Dat. cred. 585; Sta-
mati, Wb. 475) plcintar, megl.
1|
plintar „celui qui fait ou vend des
galettes feuiiletees"; plcintrie „pâ-
tisserie (oîi l'on fait des galettes
feuiiletees)".
Impr.: ung. palacsinta.
1400. PLAI, si), n. mon-
„flanc d'une
tagne: deflle,cheminetroit entre deux
montagnes; region montagneuse"
ar. plaîu ,. versant d'une montagne".
Lat. *PLArTius,-UM< PLAGA „bande de
terre. etendue, contree" [Candreaj.
Vit. plaio (Arch. gl. XV, 352).
Comp. it. piaggia „cote, coteau,
212 — PLECA
penchant de colline"; vfr. plaie „con-
tree, region "; prov. plaia „plage"
Num. < '^PLAGIA.
1, 343; Der.: dim... plie (Molnar, Sprachl.
Ist. ier. 57,356: Lex. Bud.); /?^atw^(Lex. Bud.);
plior (Teodorescu, P. pop. 591) ||
ypliet (lorga, Studii, V, 473) .,do-
maine, pays" H plia, plie ..mon-
tagnard; garde-frontiere".
lui ii la u Impr.: rut. i[.iaii(dim. n.iauioK) „F'uss-
pi. steg, Fusspfad, Reitweg im Gebirge:
Reihe, Schicht",ii.iaiioM „reihenweise,
nebeneinander"; ung. plajs, pala-
js (Szinnyei, II, 172).
1401. PLPÎND, adj. „frele, debilei
Lat. *PALPABUNDUS.-A,-UM < PALPARE
[Când rea. Rom. XXXI. 309]; forma
normal *plpund a devenii pi pind
poate sub influena lui blind, flmînd.
1402. PLECA,vb.,,baisser. plier, pen-
cher; s'en aller. partir" || megl. jdi-
cari „decamper"; ar. p/^'care partir".,.
Lat. *PLÎCARE, înelesul de ..s'en
aller", pe care-1 gsim în latina de
mai tîrziu (cf. Densusianu, Hist. 1.
;
roum. I, 193) i care se regsete a-
proape identic în nprov. pleg „de-
taler". pare a se fi desvoltat mai întîi
în limbagiul militresc, prin fasele in-
termediare „ceder le terrain, reculer,
;
se retirer, s'en aller" (comp. Ies enne-
mis plierent la premiere charge).
Rtr. plajer ; it. piegare; fr. plier,
ployer; prov. cat. plegar; sp. llegar;
port. chegar.
Der.: plecare ,.depart":p/ecGr^,,hum-
ble, soumis", ca sb. f^iriclinaison,
deir" (Cuv. d. btr. II, VII) l plec-
ciune „inclination; -f soumission, hu-
milite", megl. plicciuni „humilite".
1403. Apleca, vb. „allaiter" || megl.
plicari; ar aplicare \\ < applîcare
,.appliquer,mettrecontre,approcher'*,
de unde uor s'a desvoltat înelesul
„approcher du sein —
allaiter" vfr, ||
aploier „faire ployer, faire approcher,
amener", hress. aplic, Hon. aplaye i
Blonay apleyi „atteler"; prov. aple-
||
gar^ nprov. s'aplegâ „se retirer, par-
tir"; cat. aplegar „cueillir; arriver":
sp. allegar „cueillir; approcher, a-
jouter"; port. achegar „approcher;
avviv Qv^^aplectoarcplectoare, megl.
plicioari, ar. aplictoare, adj. sb. r.
 PLECA — 213 PLOUA

„qui allaite; brebis qui allaite un Der.: plîngere, ar. plîngu „plainte,
autre agneau que le sien". lamentation-;/;Zf/25, ir.plns „pleurs";
Impr. rut. iLieKaTii „sugen" iiJieKO-
: ; pltngtor, megl. /y^a/z^a^or ,plaintif,
Topa ^Mutterschaf, Ziege das (die) pleureur"; pllnstur (Tocilescu,Mat.
ein fremdes Lamm (Zicklein) sugf; 1559) „lamentation" pltnset.jplînget\\

ung. pleketor „brebis, vache sterile" (Varlaam, Caz. II, 77'^ „pleurs. lar-
(Szinn3'ei, II, 174). mes" plinsoare, "xplinsur {\)o?>oiie\^
II

Ps. vers. 271, 441 Psaltire, 1651, pre-

;

1404. Aplectur, sb. f. „allaitement" dosl.) „plainte doleance" ||/jZt/2^acios

(An. Car.) < APPLiCATURA,-AM H cat. ..pleurnicheur" trans. a se pltngui
jl

aplegadiira. (Marian, Leg. Maic. 171, 172) „se la-

menter", refcut dup tingui.
PLIMBA, V. umbla.
1409. PIînguros (ar.), adj. „plaintif,
pleureur" < '^plangorosus,-a,-um din
1405. PLIN, adj. „plein" |j ir. p^i>;
PLANGOR,-OREM.
megl. pUn\ ar. plin, niplin.
Lat. PLENUS,-A,-UM.
Vegl. plajn: rtr. plain; it. pieno\ 1410. PLÎNTARE (ar.), vb. „planter
sard log. pjenii ; fr. plein\ prov. plen\ enfoncer**.
cat. ple\ sp. lleno\ port. cheio. Lat. PLANTARE.
Der.: dim. plinicel plinu f pli- ;
Rtr. planter; it. sard log. plantare;
\\

nciune (Paliia, Exod. XXII, 29; An. fr. planter; prov. cat. plantar ; vport.
Car.) „plenitude"j|<iep^m „entier, com- chantar, port. tanchar.
plet" (rfe plin, adv. ,en entier, au Der.: ar. plînttur „plantation"
complet", comp. destul <de-\- stul) (vport. chantadura).
\\

îndeplini, trans. deplini „accompiir"'.

1411.împlînta, vb. „enfoncer; f plan-
1406. Plintate, sb.„plenitude, in- f. ter" < Implantare rtr. implanter; it.
||

tegrite " < plenîts,-tatem vfr. plente; ||

implantare.
prov. plendat.
PLOAIE, V. ploua.
1407. Plini (vr. trans.), vb. „remplir,
accomplir" <*PLENiRE (=plenescere; 1412. PLOP. sb. m. „peuplier"— olt.
cf. Densusianu, Hist. 1. roum. I, 150) pleop II megl. îNnta) plop; ar. plop,
II
vfr. prov. plenir împlini, ar. mpli-
|j plup (Vlaho-Clisura „saule*).
nire „accomplir, completer" (friul. Lat. *PLOPPUs,-UM, resultat prin me-
impleni ven. triest. ver. impinir,
; tates din pop(u)lus; forma ar. plup
vie. impinire, mant. inpinir, cremon. nu e explicat.
impiener, bresc. empieni, Bormio im- AXh.pVep; it.pioppo; fr. dial. plope,
plenir. mii. impieni, pav.impinî.piem. prope, porpe (Rolland, Flore pop. X,
'nvini. monferr. ampini, parm. im- 202); sp. chopo,port.choupo\^pr%\. po-
pienir, mir. impinir, ferr. romagn. hta, friul. poul; cremon. pobja. com.
impini) jplineal „plenitude, inte-
\\ pav. piem. pobja; fr. peuple; cat.
grite" (Cantemir, Ist. ier. 69), „recou- poli; sp. /;o6Zo <pop(u)lus.
vrement (des creances, des contri- Der.: dim. plop{u)or; plopu (ez.
butions"; Letop. 11,78; lorga, Studii, IV, 223; Marian, Leg. Maic. 68)^1 col.
VII, 124). plopite (Costinescu); vr. bn. plo-
pi (lorga. Studii. VI, 469; Petri; Cos-
1408. PLÎNGE. vb. „pleurer, plain- tinescu) zool. plopar (Marian,Ins.100)
—
II

dre" vr. bn. pf. plin \\ ir. plnze; „saperda carcharias".

megl. plgnziri ipf. plgn); ar. plin- Impr.: ung. plop (Szinnyei, II, 174).
dzire, plindzeare (pf. plîmu; part.
plîmtu). 1413. PLOUA (ploa), vb. „pleuvoir"
Lat. PLANGERE,-NXi,-NCTUM. — bn. Haeg, Mehedini ploîa \\
ir.
Yeg\.plungre\ viv. plaundscher\ it. ploii; ar. mpluari.
sard log. /jtan^ere; îr.plaindre; prov. Lat. PLOVERE ( = clas. pluere; cf.
planher, cat. planyer\ yga\i\.changer. Densusianu, Hist. 1. roum. I, 78);
 PLOUA 214 — POI

schimbarea de conjugare s"a produs \t. pomo „fruit" ; fr. pomme; prov.
sub influena formei /?^oti<p lovit; pom, poma -pomme"; cai. pom ..bran-
ploia e refcut duyâ. ploaie (comp. it. che chargc'e de fruits. bouquet", po-
pioggiare). ma pomme"; ,. sp. pomo ..pommeau
Rtr. plover; it. piovere; sard log. d'epee, vsp. poma „fruit" port. ;>o-
;

pj'oere; fr. pleuvoir: prov. cat ploiire: mo „pommeau d'epee".

sp. llover; port. chover. Der.: d\m.pomior;pomuor; ypom-
1414. Plointe (olt.Muscel), sb. „temps
or
(An. Car.; Cantemir, Ist. ier. 129);
pluvieux" (R.-Codin. Cuv. Muc. 59:
pomule: trans. poiuu (Lex. Bud.);
megl. pomcuc, pomcic, pomu\\trans.
AVgJb. VIII, 317; Vîrcol, Gr. Vîlc. pomi .,mure; fraise*; trans. Slagiu
97) < PLOVENS,-ENTEM (= PLUENS), CU
pstrarea lui -o- aton sub influena
pomiaf (^Viciu, GIos. 46 GutinuL ;

n-rul 29) „miîrier; fraisier"; mold. po-

lui ploaie,
muoar „groseille" bn. !1 Oa po-
1415. Ploaie, sb. f. ^.pluie" [[ir. p^Oie; mrie „ verger*" (Mangiucâ, Cal. 9
megl. ploaia; ar. ploaie j|<*pl6ja,-am mari) Ipometuri, pi., bn. Haeg po-
(=clas.PLUviA) vegl. pliiaja; rtr. plov- moroaze, pi. „toutes sortes de fruits'
gia\ it. pioggia: sard log. pjoza: fr. \hn. pomâfelnic „qui aime Ies fruits".
pluie; prov. ploia; cat. plnja vven.
1420. Pomet {uomt), sb. n. i m.
\\

plojba, 'canav. pjobja,, piem. pjoba

-verger" — Oa
pomt \\ ar. liwnet
< FLOYi A ^sp. lluvia; port. chuca dim. j|<POMETUM, influenat în fonetism de
ploi; ploicic.
pom it. pometo. 11

1416. Ploios, adj. „pluvieux"||megl.

pluiros; ar. pliifos, pliiii'osW <*plo-
josus.-A,-UM (= PLuviosus) megl. i
ar. pluiros pare a fi resultat din
contaminarea unei forme disprute
'^pliiîar < *PLOJALis (=PLUviALis) cu
pluîos] rtr. plocgius
II
vit. pioggic-
; port porta.
so; prov. plojos; cat. plujos (comp.
sp. lluvioso; port. chiwoso).
1417. Pluin (ar.), sb. f. ,,temps plu-
vieux"* < *PLUvîNA,-AM, dintr'un adj.
*PLUVÎNUS,-A,-UM prov. ploviua „ pluie
Ij
POARTA, sb. f. „porte cochere"
1421.
;
II
porte; megl. i ar. poart.
ir.
Lat.P0RTA,-AM.
Yeg], puarta-, rtr. it sar porta; fr.
porte; prov. cat. porta: sp. puerta;
Der. -.dim. porti, ar. purti: porti-
cic [sp. puertecica)\i pjortar „portier:
thuissier", ar. purtar ^portier" (rtr.
fr. prov. portier; cat. porter; sp.por-
tero; port. porteiro); portrel „huis-

frequente" port. chuvinha „bruine*.

;
sier" portreas., trans.
;
portri
„portiere, concierge".
1418. PLUMB, sb. n. (m.) «plomb" || ar.
1422. POI,^adv. „apres", pstrat nu-
pluinbu.
Lat. PLUMBUM mai în POIMÎINE „apres demain"||megl.
Alb. pl'ump: vegl. plonb; rtr. plom;
puîmg{i)ni; ar. pimîne.
Lat. POST, devenit de timpuriu pos
\i. piombo; sard \og. pjiima; fr. plomb;

prov. cat. plom; port. chwnbo. +

Der. :dim. trans. plumbifâ (Lex.
Bud.) „bouteille de plomb" plum-
buriu, plumbiu (Marian, Crom. 51)
„gris de plomb" [plumbul „plomber".
H19. POAMA, sb. f. Jruit-' mold.
„raisin-— POM, sb. m. „arbre fruitier^jj
megl. pom; poami, pi. „fruits"; ar.
pojn „arbre fruitier; fruit"^ poame,
pi. „fruits".
Lat. pomus.-um; POMA, pi. din pomum,
luat ca sg. f.
Alb. pemt „fruit; arbre fruitier"
rtr. pom „pomme"^ potna „fruits"
MANE.
Rtr. puschmaun (comp. it. posdo-
fnani. abvuzz. pojedumane; prov. pos-
|1
deman < post-de-mane).
1423. Apoi, adv. „ensuite, apres" —
api (Jipescu, Op. 25, 51). ;^o/. mcid.
; pol, întrebuinat singur sali în anu-
mite locuiuni atone, precedat sau
urmat de de, cu înelesul de „alors,
mais alors, mais" || ar. apoi, apoîa, a-
poafa||<AD-posT, devenit *APPOs!i Ar-
bedo apus; Yit.appo,crem. apus,bTCSC.
brianz. apos, mii. apos, sic. appoi;
; vsard appiis; vsp. port. apos fapoiul
;
(apoii,apoia,apoile\ ypoiul (Cod. Vor.)
 POI
„le derniev'' '\de-apoi „de Ia fin, de r-
nier", ar. de-apoîa, dapoîa „ensuite,
â la fin".
1424. înapoi, adv. „en arriere, der-
riere' — ban. npoî jj megl. upol .,en-
suite. en arriere, de nouveau";
npoî „en arriere, de nouveau"
ÎN-AD-POST m<7;poia „rendre", a se --
„retourner, revenir", ar. nîpuii (Dala-
metra) „retirez-vous, en arriere!"
bn. napoiiVea „a reculons" dinapoi
!
„en arriere, de derriere", megl. ar.
dinapoi -en arriere".
1425. Dup, prep. ..apres" || ir. diipe;
megl. diipu; ar. dup^ dupii, dipu\\
DE-POST, redus în posiie aton la
*de-po, de unde, prin trecerea lui o
la (cf. c, ctr, etc), a resultat
*depâ^ devenit apoi *dp, i, prin in-
fluena labialei urmtoare asupra lui
, dup i\rtr. davos\ it. dopo; vsard
depus port. depos.
;
POM, V. poam.
1426. m. , porc"— POARC,
PORC, sb.
sb. f. „truie", pstrat numai în numele
jocului copilresc de-a-poarca || ir.
po7-c;pGrk^ ;meg\.porc,piwrc[ Nânta);
poarc; ar. porcu; poarc.
Lat. porcus,-um; porca,-am.
Vegl. puark\ rtr. pilerk'; it. parco,
poi'ca; sard porku; fr. porc: prov. cat.
porc^ porca; sp puerco, puerca; port.
porco, porca.
Der.: dim. porcw/! (Alarian, Ins. 57);
porcule (Tiktin); porcuor (Marian,
Ins. 57; Antipa, Fauna, 134; Marian,
Ornit. II, 297) „charadrius morinellus"*
porcuor (Marian, Immorm.581 ), porc-
or, poror, dim. porora (Bibi.
Trib. n-rul 4; Rev. cr.-lit. IV. 145)
„petit tas de foin" (numele de ani-
male sînt întrebuinate i
aiurea pen-
tru a designa o grmad
de fîn, de
paie, etc; comp. val. kosset ,.petit
cochon, petit tas de foin", elv. katson
„cochon, tas de foin" (cf. Horning,
Zs. rom. Phil. XXVII, 149; Bull. pat.
Suisse rom. VIII. 41, 44); porcule
(Pamfile. Agric. \58), porculete (Rev.
cr.-lit. III, \65), purcul€te{Yiciu,Glos.
44) „petit tas de foin"; ir.porkic, por-
ki jl
trans. porca (Lex. Bud.) „gobio
fluviatilis'i!augm./)orroî(pîircoiT „pe-
tit tas de foin, meulon: tas, monceau;
— 215 — PORC
gobio iluviatilis", din care dim. oor-
coie „petit tas de foin" (Pamfile. A-
gric. 158),/;orcoi«.s .,gobio iluviatilis^';
porcan impertinent" (Creang,
..gros
tluviatilis
de foin; gobio
Scrieri, 11,49): „petit tas
col. bn. porcam \porcie
'
ar. j
,.rusticitas'(An. Car.), „cochonnerie"
|| <
(Cantemir, Ist. ier. 299: Lex.Bud.: Cos-
tinescu) porcesc „de cochon, sale. ob-
scene" (sic. purcisku): porcete „com-
{
me un cochon, salement" iyjorcos ..de
cochon, sale" 05 56 /9ora* „agir comme
un cochon, devenir impertinent"!!
por ci „couvrir d'injures".
1427. Purcel, sb. m. „pourceau"— Pur-
cea, sb. f. „p.'tite truie" || ir. portse:
ports§; megl. ar. purel. pur(eaii\\
< porcellus,-um; porcella.-am rtr. i
pursche, purschella; it. porcello, por-
ceUa\ sard log. porkeddu; fr. pjour-
ceau: prov. porcel,porcela: cat. por cell\
dim. purcic, prin schimbare de su-
fix purcicu (Sbiera, Pov. \6): pur-
;
celu, megl. ar. purihi; puj'ce<ue
„petite truie; sylvia hortensis" (Ma-
rian, Ornit. I, 321); trans. purcela
i purceluc (Reteganul, Pilde. 29).
1428. Porcar (purcar), sb. m. „por-
cher, gardien de cochons" || megl. ar.
purcar |j<porcarius,-um rtr. pork^er;
it. porcaio: sard log. porcarzu; fr.
porcher; prov. porquier: ce.t. porquer ;
sp. porquero; port. porqudro ifdim.
porcra „petit pcrcher", zool. „cha-
radrius pluvialis" (Marian, Ornii. 11,
295) ^jmrcreas (Tiktin) „porchere"
l
porcrie, megl. jmrcri, ar. purc-
ril'e .,cochonnerie" (rtr. porcria: it.
; porcheria; fr. porcherie: prov. por-
cria; cat. sp. porqueria: port. por-
cria) \meg\. purcarni i ar. pur-
car(îo (Dalametra) „etable â cochons".
1429. Purcrea (bn.), sb. f. „etable
a cochons '<*P0RCARÎciA, -AM, din por-
CARicius,-A,-UM (Lex. Alam.) itporca-
reccia vfr. porci lerece prov. porca-
:
;
reza (Thomas, Rom. XXXII. 1V4) sp. ;
porqueriza comp. it. porchereccio\
i
vfr. porcherez sp. porquerizo; port.
;
porcarigo < porcaricius.
1430. Porcin (vr. Suceava), sb. f.
„viande de porc, charcuterie" (Can-
temir, Div. 167 ez. V, 17) || ar. pur-
; 1
inâ II < P0RCÎNA,-AM Groden purcina. ii
friul. purzin; it. porci wa comp. it. Ij
 PORUMB — 216 PORUMB

porcino; prov. porcin; sp. port. por- toate cu înelesul de „gris-bleuâtre,

cJ«o < PORCÎNUS (comp. cat. porqui). couleur gorge-de-pigeon" dim. po- ||

rambiel ^sic. palummeddu) „pigeon;

1431. PORUMB, sb.m. ,.pigeon; maîs" petit pigeon"; j)oriimba; trans. po-
—PORUMB, sb. f. „colombe-— vr. Olt. ramba (Lex. Bud.; Alexici, Lit. pop.
priwib (Wgjb. VII, (36; lorga, Stu- 163); porumbior (Ctan, Bal. 65);
dii,XIV, 149); vr. bn, trans. Muscel porumbea (it. palombella nprov. pa- ;

porîmb (Cuv. d. btr. I, 297 WgJb. ; loumbello ; sp. palomilla), porumbi

VIII, 317) II
ar. priimba, piirumbii (ar.purumbîâ), porum,bicâ {sp.palo-
„pigeon" ;
prumb, puriimb „co- mica) i poram^bioar (Gaster) „co-
lombe'*. lombe; petite colombe^Haugm.poram-
Lat. PALUMBUS. -UM PALUMBA,-AM ; ; boi (Lex. Bud.; Marian, Ornit. II, 181)
iniialul /?o-, în loc de p-, a resul- „pigeon (mâle)", fporumboaie (Cuv.
tat prin trecerea lui aton la o sub d. btr. I, 297) „colombe" jjpo7*Mm6ar
influena labialei precedente i^comp. „eleveur de pigeons. celui qui a soin
boteza <'^btez)', în forma ar. pu- du colombier* (comp. columba-
riimbii a avut loc asimilarea iui â r i us ;
port. pom,beiro) po/'umbite
\\

cu u tonic din silaba urmtoare; î „champ de maîs" 1|

poriimbiu „cou-
din porîmb se datorete intluenei leur de pigeon".
sinonimului 5ro^^/?^6<vsl. roA/Ai;K; pen-
tru înelesul de rmaîs"', desvoltatsau 1432. Porumb,sb. f. „prunelle"— bn.
dup asemnarea pe care va fi gsit-o porîmb; Gorj, Haeg poroab (Vi-
poporul între ppua
sau tiuletele de ciu, Glos. 69), Mehed. poroamb \\

porumb cu porumbielul,sau din causa megl. plambr

j| <
* palumbula,-am

coioarei (cf. mai jos); comp. bulg. (comp. PALUMBULUS „tourtercau"), de-
r-Bj^Et^H „maîs" < r',sj;^5'b^pigeon", venit */)riimbl, '^porum,bl,de unde,
nprov. coiilouinbo ..colombe; panic prin disimi\a\ie, porumb; forma me-
verf. glenit, resultat prin metates din
Alb. pztum, p-tiimbt ; Yit palofnbo, *
prumbl>plumbr, a fost alterat
-a, nap. pahimme, j)alomma. sic. pa- în mod neexplicabil în plumbr ;

liimrnu,-a: prov. palomba: cat. palo- bn. porîm,b a fost refcut dup go-
ma; sp. j)alomo,-a; port. j)ombo,-a. limb „pigeon"; tot astfel forma po-
Der. porMm6„gris-bleuâtre.couleur
: roab., refcut dup mase. porob, a
gorge-de-pigeon" (comp. palum- suferit influena sîrb. rojiy(5 (comp.i
bacius „gris comme un pigeon ra- slov. golob) „pigeon"; poroamb a
mier^ friul. palomb „coîore grigio
; resultat din contaminaiunea lui po-
che assume l'uva quando s'avvicina roab cu porumb; cît privete îne-
alia maturazione; anche ii colore lesul de „prunelle", în loc de „petite
biondo che assumono frutta e biade colombe'', pe care trebue s-1 fi a-
quando cominciano a maturare"; sic. vut cuvîntul latin, el trebue se fi s
palumrnu ,.dicesi di mantello del ca- desvoltat din causa coioarei albs-
vallo; bianco, leardo"; port. cavallo trii a fructului, asemntoare cu a
potnbo „vSchimmel"; comp. colum- porumbielului (comp. coromb i for-
binus „de couleur de pigeon", it. mele romanice de mai jos); derivate
colofnbinOySic.palumminUntauhenfaT- din numele acestei pasri se gsesc de
big" gasc. coiilown „pigeon couleur
; ; altminteri deseori aplicate la fructe
gorge-de-pigeon, gris" sp. caballo ; de coloare albstrie (comp. it. pa-
7>>a/omi7Za„schnee\veisserSchimmel"; lom^bina „Traubenart" nprov. cou- ;

port. pombinho „taubenhalsfarbig, loum^basso „yariete de murier" i con-

hellblau"; rus. rojiyO'oii „bleu" <ro.iy(57. loumbau „variete de raisin"; rut. ro-
„pigeon", etc.) ; porumbac, porumb- .Tyf)uii „vaccinium oliginosum"<rojiy()
cel (ez. VL 121 Sevastos, Cînt. 57, ; „pigeon"; comp. i alb. dudi „Lach-
174), porumbiel (Marian, Ornit. 1,257; taube" < diidt „Maulbeere") friul. |1

Bibicescu, *. pop. 59). poriunbean brombul§ „prunelle", refcut dup

(Marian, Ornit. I, 258; Dese. ^'^H), po- brunul^, tir. par omor a „baie de ron-
rumbat (Burada, Ci. U)l), bucov. -
o- ce"; vit. palombola „variet di fico",
rumbicel (Voronca, Dat. cred. 544), ver. trev. brombola „prunelle", ref-
 PORUMB 217 — PREGETA

cut dup bronola, bellnn. parombola tuului; acesta din urm a fost mo-
^prunelle"; sav. palofra ^prunelle"|j dificat apoi \n ptî mei, prin înlocui-
porumb (Polizu), bn. porîmb, Gorj rea sufixului -ic c\i-el; îovm.aav. pi-
porob (Tocilescu, Mat. 1248) „prunel- turicVe,citat de Dalametra, resul-
lier'' (vit pal ombolo „fico fiore", vsor- tat din pifurnicl'e, provine dintr'o
rent palumbiihi „variet di castagno" regiune (Albania, etc.) unde rn se
Arch. gl. XV, 349)j|dim. poriimbrea asimileaz în ;"•

(resultat prin asimilaiune d'm*poriim- Comp. prov. codornitz; sp. port.

bIea)poru?7îbea,porumbric{Stamai\, codorniz < coturnîcem (comp. i
Wb. 64 i poriimbic „prunei le-'j|po- Groden kator ; ven. triest. kotorno ',

nimbreJ, trans. porumbâl (Lex. Bud.), gali. kotorra).

fponimbrerîu (Cantemir, Ist. ier. 194)
„prunellier", acesta din urm, prin 1435. PRDA, vb. „pilier".
asimilaiunea r-l > r-r, probabil i Lat. PRAEDARE.
sub influena lui porumbar^} porum- A\h. proj\ ii. predare:, Yh. preer\
bar (Poenar, \'ocab. TI, 457; Marian, port. prear.
Srb. lî, 138) ,.prunellier-' (ver. 6rom-
bolar, trev. brom^boler, heWun. par om - 1436. Prad, sb. f. „proie, butin" ||

boier sav. palofreir)

; porumbrin \\
<PRAEDA,-AM H alb., pre\ eng. praja
(Marian, Crom. 51) „de couleur de „Koder: Aas"; it preda; sard log. prea
prunelle". „pegno"; fr. proie; prov. preza; vsp.
povi.prea'jprdalnic ,,p\\\aT,vapace'^ ,
1433. Porumbar,„pigeonnier. sb. n. prdalnic „maudit^ satane" jpradnic
colombier" < *palumbarium (comp. I Dosoftei, Ps. vers. 222) „pillard, ra-
col umbarium), influenat în fone- pace" Impr.: rut. npeii;i;a „Beute">
tism e
porumb sic. cat palummaru \\
npen;],0BaTH
II

„Beute machen"; ung. pre-

(comp. nap. palemmara: prov.palom- da, predai (Szinnyei, II, 213).
biera: cat. sp. palomera)\\porumbrie
„colombier" (sp. palomeria). Prdtor, sb. m. „pillard"
1437. ||

<
PRAEDATORIUS, -UM, din PRAEDATO-
Rius,-A,-UM comp.it. predatore; prov.
1434. POTÎRNICHE, sb. f. „perdrix, II

perdreau" — y pturniche (Cuv. d.

prez ador.
bâtr. I, 77; Lex. Bud.) ; vr. mold. 1438. Prdciune, sb. f. „pillage" II

ptrniche (Letop. II, 228 ; Codrescu, < PRAEDATIO -ONEM.

Dic. 11,784) \ ptrnniclie {'Qe\d\mar\.
Eter. 57; Stamati, Wb. 682, 724); ypo- 1439. PREA, adv. „trop" || ar. pri.
trfuche (CoresiyFs^. CIV, 40; Dosof- Lat. PRAE, influenat de vsl. np-fc
tei, Ps. vers. 365) ; trans. Reteag. Oa (Densusianu, Hist. 1. roum. I. 176,
pturnic ; ptrunic
trans. (\"iciu, 248).
Glos. 65), potirnic i potîrnic; po-
trunic (^Polizui; hMCOY ptîrnel
. {^ia-
PRECUM, V. cum.
rian, Ornit. piturnicVe,
II, 218) || ar.
pitrunicVe, pituricVe (Dalametra).
Lat. *coturn!cula,-am < coturnix, PREDA, V. da.
devenit * perturnîcula prin contami-
naiune cu *pernicu]a<*pernix, PREFACE, V. face.
- i m
(comp. vegl. pernajka
ce rtr. ;

pernisch it. pernice menton. pernis,

; ; 1410. PREGETA, vb. „tarder, differer,
ha?>-Ya\a\?> per ni s se), refcut din p er- negliger, discontinuer".
dixsub influena Iui coturnix, Lat. * PÎGRÎTARE (= clas. PiaRiTARl)
-icem; forma normal pturniche „etre paresseux", cu trecerea lui -r-
a devenit potrniche prin trecerea în prima silab, metates întîmplat
frecuent a lui aton la o dup o într'o epoc veche, pentru c numai
labial (cf. porumb): în formele în astfel din *pregetare putea resulta
-ic s'a produs o schimbare de sufix, pregetare, cu alterarea lui g în ^ ;

din acestea s'a creat apoi un mascu- de altfel metates lui -r- se observ
lin în -ic pentru designarea brb- i în formele romanice derivate din
 PREOT — 218 PRIMA

FÎGER i pîgrîtîa: vit, jiJ'ego, march. PRESRA. V. sare.

prigu rom. Ph. XXVIII, 313); sard
(Z.
log. prin. gal. preu\ sard log. ^-reitUa 1442. PREJ, sb. n. „prix'||ir. pre.
(derivarea nap. cal. prejare^ sic. pri- Lat. PRETIUM.
jari din pîgrare i a nap. priezze It. prezzo; prov. pretz ; cat. preu.
din PÎGRÎTÎA, admis de Salvioni,Rom. Der.: preui, mold. prelui „esti-
XXVIII, 104, e îndoioas) [Densu- mer"; preuial „estimation".
sianu, BSF. I, 42].
Alb. tosc pzrton ,bin fauP, gheg. PRETUTINDENI, v. înde.
pritoj „verzogere; \t. periîarsi (Arch.
gl.IV,391),vlucch. mi pirito „pigritor" 1443. PRICEPE, vb. „comprendre;
(Arch. gl. XII, 109); nprov. perej. freconnaître" -fprecepe. —
Der.: preget , retard, indolence, in- Lat. PERCîPERE, devenit precepe, de
erie", fr
preget „sans cesse, sans unde, prin disimilarea lui e, pricepe
relâche, assidument" «e;^/*e^ei? (Ispi- ||
(cf. mistre, viel).
rescu, Leg. 52) „assiduite"; nepregetat Veng. partscheiver; vit. percever ;

„continuei, incessant. assidu",ca adv. h.percevoir: prov. cat. percebre\ sp.

„incessamment, assidument''. percebir; port. perceber.
Der.: pricepere „comprehension ;

1441. PREOT (prmi![;,sb. m. „pretre"j| entente"; priceput „qui s'y entend,

ir.prevt ar. preftii.
',
intelligent, capable. habile"; j prece-
PREBÎTER, - TERUM, refâcut din
Lat. ptor (An. Car.; Cuv. d. btr. I. 3';4)
PRESBYTER printr'o etimologie popu- „'mie\V\gQr\V%-\ preceptur (An. Car.)
lar de la praebere (Densusianu, „comprehension: intelligence" jl ne-
Hist. 1. r. I. 126-127); forma normal, pricepere „incapacite" ; nepriceput
derivat dela acusativ, trebuia s fie „incapable incompris".
;

"^preetru, de unde, prin disimilaie.

*preei{u) cuvîntul acesta a intrat
',
1444. PRIER. sb.m. „Avril"— Pr^>/•
îns relativ tîrziu în limb, dup (Cuv.d.btr. II, 48); olt. Preer(\Yg]h.
ce -B- intervocalic czuse de mult VII, 86; Vîrcoi. Gr. Vîlcea 98); Co-
în cuvintele din fondul primitiv, aa vurlui priil (Hasdeu, 358) |j ar. aprfr^
i

c el a urmat o evoluiune deosebit, april.

devenind '^preiietru
*preot> preot; formele ir. i ar. au
resultat din *j)reuet>*pret parte
din formele rom.anice de mai jos de-
riv dela nominativ.
Alb. prift; vegl. prat, pratro; fri-
ul. precli; it. prete; sard log. preide;
prov. preire; cat. prevere, prebre
sard log j)reidera\ vh.prevoire; prov.
preceire; cat. prebere < frbbîterv^
comp.fr.pretre; yvoY.prestre, pestre-.
cat. sp. port. 7Jre5^e< PRESBYTER.
Der.: dim. preoel\\ preoteas, ar.
prifteasâ „femme du pretre" (vastig.
previessa AGI. XV, 423, lucch. pre
tessa; nprov. preiresso; comp. fr.
pretresse; alb. priftzrest), dim. ])reo-
teic II
col. preoime,
(I)alametra) \preoie\ ar.priftl'e „dig-
nite de pretre, pretrise" / reoesc,
ar. priftescii „de pretre" preoete,
ar. prifteaf^te ..comme un pretre" ]
preoi „ordonner pretre; etre pretre".
PREPUNE, V. pune.
> pret{r)u>
'^
Lat. APRlLif?,-EM, devenit" aprire>
^prir{€); fonetismul nu e deplin lmu-
',
rit; în forma ar. april s'a produs di-
similarea r-r>r-l. Megl. priV vine
din ngr. 'ArtflXtoc.
Alb. priit; eng. avrigl; it. aprile;
sard log. abrile; fr. avril; prov. cat.
,|
sp. port. abril.
\\
PRIMA (megl.),num. „premier",
1445.
PRIM „premiere"; prifua ver „cou^in
germain", jjrim vfr „cousine ger-
maine".
Lat.pRÎMUS,-A,-UM; înelesul de „cou-
sin, cousine" apare i în sp. port.
Veg\.prajm.o; rtr. p rum; it. primo;
sard \og. pri mu; y ir. prin; prov. cat.
ar. prifami j,rim; sp. port. iprimo.
Der.:Bihorpnmâ(Conv.lit.XX,10l5)
||
„ioi'^Yr .den })rim,de-a-primâ{Va\'na.
;
(ien. XXXVI, 15: XXXVIII,?; Exod.
m
XXII, 29,rtc.) „premier", trans.rff7?/;n-
(Wgjb. IV, 330) ..d'abord" ^comp.
^rov. en prim, de primas „d'abord, au
commencement"; mai de jjrima (Cat.
 PRIMA 219 — PRINZ

calv. 58) „tout d'abord'*i!/?nmar«/'a, v. prehendere), -*ensI (= clas. -endi),

Var. -ensum „saisir apprendre" formele
; ;

1446. Primar (premar), adj. „ger-

cu n dinaintea s nu fost refcute
lui

main", pstrat numai în legtur cu dup cele dela present, infmitiv, etc;
cît privete înelesul special rom., el
vr, var: vr primar (preniar) „cou-
sin germain", var primar
{prema- trebue s
fi existat i în lat. vulg. cci

îl întîlnim i la Gregoire de Tours (cf.

r. premare) „cousine germaine" ;
Densusianu, Hist. !. roum. I, 136),i îî"i-
înelesul de „premier*' s'a pstrat în
tr'o parte a domeniului romanic din
expresiunea cale primar [primare,
premare) „premiere visite que fait apus (comp. formele de mai jos).
It. apprendere „apprendre", vit. a-
Ja nouveile mariee huit jours apres
la noce â ses parents"; primar, în
prendersi „s'allumer", vyen.aprende-
re, berg. aorender ..allumer" (Lorck,
înelesul de „maire",e refcut dup
Altberg. St. 123, 162); fr. apprendre
cuvîntul frances < prîmarius,-a,-um,
(comp.Y fr.esprendre „allumer"); prov.
cu trecerea lui -î- silab aton;
la e în
presena lui -i- în forma primar se aprendre „apprendre" (comp. espren-
dre „allumer"); cat. apendre „appren-
datorete influenei \\ii prim {ct pri-
dre" sp. port. aprender ..apprendre"
ma) rtr. primer; vit. primaio; fr.
;
||
(I
aprindere „action d'allumer ardeur;
premier; prov. primier, premier; cat. ;

excitation"; aprins „allume", sb. n.

primer; sp. primero; port primeiro.
„allumage, eclairage"; aprinztor
„qui allume; intlammabie", sb. m. ,,al-
PRIN, V. în.
lumeur": trans.aprinzfoare ..allumet-
1447. PRINDE, vb. „attraper. saisir, te". trans. aprinsur „iii'lammation";
prendre; agrafer. attacher avec des f aprinstar „accensio" (An Car.);
epingles; suspendre; accrocher; se megl, prinstur ..roussi".
mettre â, commencer" vr. bn. pf. — 1449. Cuprinde (coprinde), vb. ,,ren-
prins Ij ir. prinde; ar. prindiri (pf fermer, comprendre, contenir; s'em-
primu). parer,occuper" <coMPREN-DERE (=com-
Lat. PRENDERE (contras de timpuriu prekendeke), -*exsI (= ClaS.-ENDi),
din prehendere), *- ensI (=cias.-ENDi), ciimprendar; it. cof?i-
-By:s,ini '\sbs\v.
-ensum; n dinaintea lui s la pf. i part. prendere; comprendre; prov. cat.
fr.
a fost reintrodus de la celelalte forme. compendre; sp. port. comprender \\

Yegl.prendar; rtr. prender; it. sard cuprins,, pris,saisi; renferme;aise, ri-

prendere fr. prendre; prov. prendre,
; che", sb.n.„contenu;region; fortune";
pen{d)re ;cat.pendre: sp.-portprender. cuprinztor „qui renferme vaste, ;

Der.: prindere „act'ion de prendre, etendu" f cuprinstar „conceptio,

II

etc; tfortune,biens*(Iorga,Studii,XII, comprehensio" (An. Car.).

102); primtor (Prav. Mat.-Bas. col.
1450. Deprinde,vb.„accouti]mer, hri-
Buj. 69: Pamfile, Joc. 132) „qui prend,
qui attrape; preneur"; prinztoare bituer", vr. bucov. „apprendre" <Di£-
PRENDERE (= DEPREHENDERE), - *EN'SÎ
„ piege,attrape" /r/;? soare „pari" vr. ;
II

Pdureni „prison" (I. Popovici, Rum. (= clas.-ENDi).-EN>UM ,.surprendre, sai-

Dial. I, 159; cors. prisoca ,.fune con
sir": din înelesul din urm s'a des-

cui si prendono le bestie", Arch. gl. voltat înc în lat. clas. acela de „sai-
XIV, Yd5)\W prinsur (An.Car.) „capti- sir par Ies sens, remarquer, com-
vite", trans. (Lex. Bud.) „champ pris
prendre", de unde uor s'a ajuns la
surleterritoirede la commune" trans. înelesul rom.\\deprindere „habitude".
prinza (Lex. Bud.)„ laborieux" \\deS'
prinde ..decrocher, detacher, degra- PRINTRE, V. între.

fer" (port. desprender).

1451. PRÎNZ, sb. n. „dejeuner. dîner,
1448. Aprinde, vb. „allumer" — vr. midi" ;dup prînz^apTes-midi" prîn- ;

bn. pf. aprins ||

ir. aprinde ; megl. zui [cel) mare r>\es premieres heures
prindiri {pi. prins); ar. aprindire, a- de l'apres-midi le repas que Ies pay-
;

prindeare (pf. apre, aprimu; part. sans font a ce moment" || ar. prîndzii.
apres^ aprimtu) ||<apprendere(= ap- Lat. PRANDIUM.
 PRINZ 220 PULBERE

Vegl. /Ji'inz: it. pranzo; sard log. let; jeune arbre, rejeton", puiandr
pranzn. „petite poule; terme de tendresse a
Der.: dim. prînzior: prînzcior (Ji- une jeune tille"(Delavrancea,Sult.166;
pescu, Opinc. 113); prînziile: trans. Tocilescu, Mat. 591, 595; Tiktin); ir.
prtnzu (Marian, Srb. I, 107;Frmcu-
Candrea. Munii ap. 120, 145; Alexici,
pw^'t^ „petit poulet", ir. pul' „petite
poulette"; /;atc,ir. pul'k^ i megl.pul'-
i
Lit. pop. 15^i: \i.pranzuccio) 3iV.nadz- c „petite poule" dim.puiculi, puicu-
,
,

prtndzii „midi". bn. trans. pulchi {An.Car.;\V g}b.

1452. Prinzi, vb. „dejeuner, dîner"
VII, 61) i
puiculean (Voronca, Dat.
cred. 537; Sevastos, Cînt. 105) „terme
ar. prtndzlre \\ <*prandire (^ clas.
II
de tendresse â une jeune fille"; megl.
prandere: cf. Densusianu.Hist.l.roum.
pul'kicc „petite poule" col. bn. pu-
I, 147) comp. vegl, prandar; sard log.
|

/?ra/2de/*e<PRANDERE primare (prin i

schimbare de conj.ca i crezare, vîn-
zare^ nscare. etc.)> dejeuner. dîner".
1453. PBUM,sb. m._prunier"— PRUNA,
sb. f. „prune"j| megl. prun, ar.
prun, purnu, prun.
Lat.pRUNus-UM; pruna (pi. devenit
sg. dm prunum).
Rir. prunna; it. pruno, pruna; sard
log. pruna;h. prune: prov. cat. pruna;
sp. pruno. pruna.
Der.: dim. trans. /^nmu^; megl.prun-
îam [puia „mettre bas* tmpuia „de-
poser ies couvains dans Ies cellules;
se multiplier, pulluler; abasourdir"
(comp. cat. sp. empollar> port. empo-
//?ar) /j>Mî^o/'„vieille monnaie d'argent
prun; valant l5para",bucov.trans. „piecede
monnaie valant 10 kreutzer", deriv
din sirb. pulja „monnaie de 60 para"
(>alb. puVz), care a fost împrumutat
din turc./;M^„kleineMunze"(>rus iry.i'i',
nyjo „ehemaJige russische Kupfer-
miinze", bulg. ny.ii> „5 Para Stiick").
Impr. ung,puj\ pujkuca (Szinnj^ei,
:

cuc pruncoc; ar. prunic; prunioar\\ II, 224); ngr. t, izooua „la Pleiade";
col. prunet {yît. prunoi): <\v.prunami\\ sîrb. puj'ka (> alb. pul' kt), bulg. nyuKa,
zool. prunar „rhjmchites cupreus'' rut. nyjiBKa, ung. pujka, pulyka, toate
(Marian, Ins. 86). cu înelesul de „dinde".
Impr. rut. npyHi, iipyHLKii
: „Kri-
chenpflaumen"; ngr. tcooovo „wilde 1455. PuI, sb. f. „penis" II ar. pul.
Z\vetschge^>TCovpvla „solider Zwets- Lat. prLLA,-AM „poulette" <PULLUS
chgenbaum">(M'urnu, Lehnw. 38).
[Creu. Rev. ist. arch. VI, 83; cf.
Bartoli, Dalm. 293]; forma normal
I,

PRIVEGHIA, V. j^egUa. *pu a fost refcut

în pi. pul dup
puie (cf oal); în ce privete înele-
1454. PUI, sb. m. „petit d'un animal; sul, pe care-1 are vegl. puia i
der. i
poulet, poussin; pousse. rejeton" — rtr. pulinna, comp. slov. kurec, pol.
trans. bn. „tiroir" (Lcx. Bud.) || ir. kurek „penis'* <kur„coq'\germ.Hakn,
i m,Q.g\.puV „poulet, oiseau"; av.puVii Hahnchen care apar dialectal i
„oiseau". cu semnificaiunea de „penis" (Arch.
Lat. *PtjLLEUS,-UM<PULLUS. slav. Phil., XXVII, 50); cf pasre \\

Cremon. poj, mii. mir. pwy, vgen. alb. pul't „Hiihne"; vegl. puia ^pe-
pogi, Arcevia pujo\ val. lor. poj; nis"*; rtr. pulla „Lockruf fiir die Hiih-
beam. poulh „dindon"; cat./jo?/ comp. ,
ner"" {comp. pulinna „pudendum viri",
it. pollo; sard log. puddu; prov. pol; Carisch):ven./;o/a,pollone;tacchina",
cat. poli; sp. port. 7^0/^0 <pullus. bresc. polla „tacchina", mii. j.olla
Der.: ir. pul'e „poulette", ar. pul'e „chioccia, gallina", pav. plac. j)ola
„la Pleiade" {\a\.poyeAov.poye,puy§)\\ „tacchina", piem. j)ola „pollastra",
d'im. puior, ar. jml'ior; puioar (Re- romagn. pola ..talia, piantone"; sard
teganul, Pov. III, 14) „terme de ten- log. pudda fr. poule
; prov. pola ; ;

dresse â une jeune fille" trans. /jwîmj^, ; cat. sp. polla.

puiuc (Reteganul.Pov.pop.38; Marian,
Ornit.I. V));j)uie „plant"; trans. jmiete 1456.PULBERE,sb. f ,poussiere, pou-
(Lex.Bud.) „couvee"; ban.puiac „plant dre" —Mehedini, bn. trans. /mlbâr
d'oignon" puiandru (R.-Codin, Cuv.
; (Alexici, Lit. pop. 2b3); bucov. pul-
Muc. 63; Vîrcol,Gr. Vîlcea 98) „pou- hure\\ ar. jmlbire.
 ;

PULBERE — 221 — PUNE

Lat. PULVIS,-VEREM. punzu): fr. poing prov. ])onh; cat. \

Vegl. polber; alb. pVuhur it. pol- ; puni/; sp. purio; port. punho.
vere sard log. pjiiere
; comp. rtr. \\
Der. dim. pumnior.irans.pugnior
:

puolvra Yfr. pous, nÎT.poudre\ prov.

; (Lex.Bud.; Frîncu-Candrea, Munii ap.
j)ols, poldra cat. pols ; sp. polvo^ ; 12) „broderie au bord de la manchette
polvora; port. po^fora <*pulvus,-ori.s d'une cheraise" pumnicel (Tiktin): ;

i pi. *puly6ra. trans. pumnu (Lex. Bud.); trans. bn.

Der.: col.ar.pii^6t>amt(Dalametra). pumna (Molnar, SprachJ. 368; Lex.
Bud.; Frîncu-Candrea. Munii ap. 12;
1457. Spulbera, vb. „reduire en pous-
— Rev. 166 Viciu, Glos. 72),
cr.-lit. III,
siere aneantir" bn. spulbra ;

• spurbra
;

(Dosoftei, Ps. vers. 490)

;
pumnel (Tribuna, I8^-'0, 374; Viciu,
Glos.72,unde e redat greit pumnuel\
„saupoudrer, eparpiller"|| ar. spulbi-
trans. pumnecel {W gjb. M,43,80)„bro-
rare \\ < ex-pulverare friul. spoivar', ||

derie au bord de ia manchette d'une

it. spolverare; comp. \îv.espouldrer:
chemise" trans. pumnar (Lex. Bud.;
nprov. espoudrâ; vsp. espolvorar \\

S.Moldovan,Zarand. 209) „broderie au

spulberatic „volage, mconstant".
bord de Ia manchette d'une chemise'' f

PULPA, sb. f. „mollet; gras de

a (se) pumni (Lex. Bud.; Reteganul,
1458.
la cuisse, de la jambe" mold. bucov. — Pov. pop. 59), a (se) pumnui (Ispirescu,
Pov. unch. 54; Tiktin) „(se) battre
bn. Mehedini „pis'' (ez. III, 87
coups de poing, donner des coups de
IV, 128; Marian, Dese. \Ti)\\iT.pupe
poing" puinneal i purnnuial (Tik-
i ar. pulp „mollet''. ;

tin) „coups de poing".

Lat. puLPA,-AM „chair des animaux,
pârtie charnuC; cit privete înele-
sul de „pis", e posibil fi fost îm- s 1461. PUNE, vb. „mettre, poser"— vr.
prumutat dela pap „mamelle. pis" '^ bn. pf II
pu
ir. pure (pf pu)\ megl.

<puppA(cf./?M/ja),care s"a confundat puniri (pf pu).

cu.pulp i a disprut apoi din grai. Lat. poNERE, posî (atestat în inscrip-
Alb. pul'pt; rtr. puolpa; it. polpa; iuni =clas. posui), pos[i]tum; forma
sard log. palpa; vfr. poupe; prov. regulat de pf */JO^t a devenit /^ii(0
cat. port. polpa. sub influena formelor în care /ja- era
Der.: dim. pulpioar \\
augm. i normal.
col. ar. Dulpiriu (Dalametra) pulpa- Ktr. poner; it.porre; sard \og.pon-
n „pan, basque de l'habit'* trans.
||

||
nere; fr. pondre; prov. ponre; cat.
pondre; sp. paner; port. por.
/;u^/;a^(Lex. Bud.) „charnu, qui a de
gros mollets" trans. a se împulpa
||
Der.: j puitor (\'arl. i loasaf, 197)
(Reteganul, Pov. pop. 124, 155) „em- „qui met"; fpusoare „position, situa-
ployer toutes ses forces". tion" (Let.I, 71; Cipariu, Princ. 228;

Dosoftei,V.Sfap.WgJb.\',129;.Gaster);
1459. Pulpos, adj. „qui a de gros
-f pastur, sb. f
(An. Car.; Cantemir,
mollets, charnu"; mold. bucov. bn. Hron. situation" bn.
69) „position, ||

Mehedini „qui a un pis volumineux" propune „remettre, mettre de nou-

<puLP0Sus,-A,-UM it. polposo; sard II
veau'" megl. pripuniri „remettre, a-
II

log.pruposu nprov. poupous.;

jouter".

1460. PUMN, sb. m. „poing; poignee 1462. „se coucher (en

Apune, vb.
que peut contenir —pul-
m
(ce

pugn
„poignee"(WgJb.VIlI,
Tocilescu, Mat.
(\'iciu, GIos. 72;
la main)"
317); trans.
pari. du de la lune, etc.)-|| ar.
soleil,
apunire, apuneare „deposer, remet-
tre; fermer abaisser", refl. „se cou-
;

4 K3; cov[\'^.mî\\']o^pugnior)}\\T.pumn, cher"||<APPONERE „mettre sur, poser,

j)umnu; megl. palm i ar. pulmu ajouter"; înelesul de „se coucher"
„jointee, lecontenu des deux mains apare înc în cat. pondres, sp. po-
rapprochees". nerse i port. por-se (cf i mai jos
Lat. pugnus.-um; formele pulm i s. apus) it. apporre;
II
vfr. apondre,
pulm{u) au fost influenate de palm ;
lion. sav. jur. verd.-chal. dauph. bres-
pugn e neexplicat. se-louh. Blona}'^ apodre, morv. belf
Rtr. puogn; it. pugno(> sard log. epodre; prov. aponre; vsp. aponer;
 ;

PUNE 222 PUNTE

port. appor \\
ajms -occident, cou- poner (comp. port. expor) \\
spus
chant" (comp. sp. â sol puesto r,n^c\\ „dire" nespus 1|
„indicible, ineftable"l|
Sonnenuntergang". port. sol posto megl. prispuniri „redire".
^Untergang der Sonne"; it. ponente, Impr.: alb. spun „zeige, fiihre".
prov.jjonen; cat ponent; sp. poniente
i port. poente ^.occident, couchant") 1468. Supune, vb. „soumettre" —
ar. apus „bas"; apusean „occidental" mettre sous" (Dosoftei, Molitv.
-}% 95'^

soare-apune „occident, couchant". Biblia 1688, Gen. XLIX, 15): f^cacher"

\\

(Letop. I, 148, 220, 227; M. Costin, II,

1463. Depune (dpune), vb. ,.conce- bn. „retrousser"<sup-
315, 326, 332);
voir, porter dans ses tlancs (en pari. ponere vit. sopporre \\supunere „sou-
II

d'iine brebis ou d'une vache)" (Ji- mission, obeissance"; supus „soumis,

pescu, Opinc. 50, 147; Sbiera, Pov. obeissant; sujet" \ nesupunere „insou-
112; Rd.-Cordin, Cuv. Muc. 26); mission"; nesupus „insoumis" pr^- ||

-f-devenir enceinte" (Dosoftei, \".Sf. supune „supposer", neologism format

dec. 25) 1} ar. dipnnire, dipunari (Da-
]ametra),rell.„descendre"||<DEPONERE
|;friul. deponi; it. deporre; sard log.
deponnere; prov. deponre; sp. depo-
ner: port. depor ar. dipus i dipu-
\\
/?«# (Dalametra) „descendu; furieux".
1464. Prepune(vr.trans.), vb. „mettre
ou placer devant" (Cantemir,
174; Biblia, 1688, Deut. VI, 7; Marian,
Nunta, 606); „supposer, suspecter,
soup^onner": f^traduire" (Prav. Mat.
Bas. col. Buj. 140, 433); y ^copier"
din prepune-\-supune.
1469. PUNGE (trans.), vb. „piquer"-
Lat. pungere.
Rtr. puondscher; it. pugn ere; sard
log. pungere; îr. poindre; prov. po-
nher; cat. punyer (comp. sp. port.
pungir).
Ist. ier.
1470. împunge, vb. „piquer; frapper
d'un coup de corne, cosser" — vr.
bn. pf im/?îm^<iMPUNGERE (atestat
în CGL. II, 283 comp. i împunctio ;

(Letop. 1, 108)— vr. lA. prepus || ar. pri- la Ps.-Soranus), -punxî (comp. punxi,
pnneari (pf. pripas) .,supposer. s'ima- în Not. Tiron., pentru clas. pupugi) \\

giner" (Dalametra) || < praeponere ||

vfr. empoindre jj iîmpunstur, îm-
f prepuitor (Letop. II, 4) „soupon- punsur (Lex. Bud.; Molnar, Sprachl.
neux". 96; Tiktin), împunsoare (Lex. Bud.)
„piqure; elancement, point de cote"
1465. t Despiîne. vb. „dominer, re-
împungaci Lex. Bud.; Dame, Term.)
;

gner, gouverner" ji<DispoNERE|jyo?e.s- II

„qui frappe de la corne, qui cosse"i| ^'^^'

pus .,pouvoir, domination; region, pungli (Jipescu, Opinc. 29) „piquer".
province"; fdespuetorîu „souverain,
dominateur, despote". 1471. fPuntur, sb. f. „piqure" (Bi-
1466. Rpune, vb. „vaincre; faire blia, 1688, Jes. LX, 5)<PUNCf- XX
perdre la vie, faire perir, tuer ra,-am|| it. sard log. puntura; fr. poin-
;

tperdre" < reponere; din înelesul ture; prov. poncJiura; sp. port. pun-
acestuia de „replacer, mettre bas" tura.
s'au desvoltat treptat sensurile de „piqure"
— — — 1472. t împuntur, sb. f.
„jeter bas faire;:tomber vaincre (Dosoftei, V. Sf noemvre, 22) < *îm-
tuer" it. riporre; vfr. repondre „ca-
II PUNCTURA^-AM.
cher", Hon. revondre „enfouir, en-
terrer", Ouest i S.-Ouest rehondre\ 1473 Strpunge, vb. „percer. trans-
prov. rebondre „enfouir, enterrer" ;
percer" < *extra-pungere (trans-
sp. reporter \
port. repor. pungere) friul. straponzi, trient.
II

rover. straponzer, Muggia strapuon-

1467. Spune, vb. „dire"— vr. bn.pf. zer; ven. straponzer (comp. vit. tra-
spu\('\T. sj)ure\ megl. snuniri (pf pungere).
sj)a)\ ar. {a)S]>unire^ {a)spuneare [pi
(a)Sj)u) „montrer, exposer" ||<e.xp()- 1474. sb.f. „pont" || megl.
PUNTE,
nkre, *-posî(= clas. -posui)|| it. csuorre puni; punte.
ar.
sard log. isponnere\ vfr. espondre Lat. PONS, PONTICM.
prov. esponre; cat. espondre; sp. es \ egl. puant rtr. jmnt; it. sard log-
;
 PUPA 22v3 PUROI

ponte; fr. pojitx prov. pon; cat. pont

sp. puente; port. ponte.
Der.: dim. piinticic; punti .Alec-
;
din a^<?5,c/res;e probabil chiar
veche dereg
„je me
,je dirige", dereg
dirige", al crei îneles se a-
mc forma

sandri, P. pop. 368), propia mult de purced, fi influen- s

at in deosebi acest verb.
Lat. PROCEDERE.
1475. PUPA, vb. „baiser".
Der.: rpurceztorîu (Varlam. Caz.
Lat. *prppARE<*PUPPA „tetain" (de
predosl.; Gaster), rpurcegtorîu (Le-
unde li. poppa: xir.poupe; prov. cat.
top. II, 7 lorga. Doc. Cantacuzino,129)
;
popa).
;,qui se met en route, qui parf*.
It poppare vfr. poiiper: prov. cat.
;

popar, toate cu înelesul de ..teter, 1478. Purces, sb. „depart; forigine"

sucer". (Dosoftei, V. Sf noemvre 7)<proces-
Der.: puptur „baiser" \\
pupcios SUS,-UM.
„qui aime â embrasser".
PURCEL, V. porc.

1476. PUP (ar.), sb. f. „huppe". 1479.PURICE(/;Mr<?ce),sb. m. „puce"—

Lat. UPUPA,-AM, cu aferesa lui u- în- bn. pufec.,pufic; trans. purce (\^iciu,
tîmplat i
în ale domenii romanice; Glos. 72)11 ir. pur ets, purec ;meg\.pu-
strigtul pupupul al acestei pasri ri{i): ar. puric.
trebue s
fi determinat schimbarea Lat. pulex-lîcem; formele în -ec {-ic)
sînt refcute din pi.
formei upupa în *pupa; dealtfel mul-
te forme romanice sînt probabil de- Vegl. pulko: rtr. piiles eh; it. pulce;
rivate onomatopeice. sard iog. pulige: fr. puce:pTOW. piuze,
Alb. puyjz; romagn. popa: Gironde piutz: cat. pussa; sp. port. pulga.
pupe., elv. jnipa: port. poupa, popa Der.: dim.. puricei; pur eca^SldiVidin.,
icomp. it. bubbola. mant. mii. piac. Ins. 419) augm.I
purican (SlaridiU,
buba, pav. regg./JM/;^a, parm. bubla., Ins. 419) col. bn.
ii
puficam, ar. pu-
mod. bobla, bol. romagn. popla.Lecce ricami (Dalametra) |, bot. puricari.,
pamisa, cal. purite. Arcevia, nap. lup- puriceas (Polizu) „pulicaria".
peka\ sard. log. pabuza: fr. huppe, Impr.: ung. purecsa (Szinnvei, II,

Aveyron lupego. Gard lepego; cat. 230).

fjuDut: sp. abubilla). 1430. purecos, adj. „plein de puces"
Der.: pupz..huppe: sorte de g- (An.Car.: Lex.Bud. )<puLîcosus,-A,-UM I

teau rond" (comp. bulg. iiynKa „sorte sard log. puligus'i; sp. port. pulgoso
de gteau rond", alturi de nviiaBeut, (comp. it. puicioso; cat. pussos).
huppe -),ar. pupiz.pupuz
iij-in-Hei^t -
i meg\. pup§z
^.huppe" (formate cu 1431. Pureca (/>izri'ca),vb.,,epucer,6ter
suf de origine alb. -z; alb. pupzzz^ Ies puces; chercher minutieusement;
puptst); megl. punc huppe" dim.
,.
rosser" \\meg\. jmricari: ar. {m)puri-
pupezea; pupe zic: pupjoar: pup- care || < pulîcare sard log. puligare;
gioar, pupegioare.p] .pupezele,p] .bot. astur. jmlgar (comp. sp. espulgar) \\

-orobusvernus":/>w7 â>^o/(Marian,0^n. purecâtur (Bota, Pov. 62) „rossade".

IL 57; Voronca,I)at. cred. 460) ..huppe
(mâle)"', bot „orobus vernus"; pup- 1482. PUROI, sb. n. „pus"— bn. pwro/z
zoaie (Epure, P. pop. 84) „huppe U&- (An. Car.): mold. punoi ar. pronu. \\

melle'i" a5e/;a7>>â^a„se voiIer(en par- Lat. *puR0NiUM<PUS, puris; forma

lant des 3'eux)" împupza (Jipescu, mold.aresultatsauprin asimilaiunea
Opinc. 55^ Rurile, 283) „barioler. bi- r-h > n-fi în epoca în care se pro-
garrer". nuna înc jjuron. sau sub intluena
lui gunoi (comp. megl. gnoî „pus"
< bulg. ruoii „pus, sanie, matiere
1477. PURCEDE, vb. ^se mettre en purulente**.
route, partir" — find. pr. /;wrce//, part. Comp. abruzz. pure ^pustola, fo-
pr. purcegînd (refcute dup aleg.alf- runcolo'' < pus, puris ||
abruzz. pru-
gînd,dreg, rfre<grf/?r/,terminaiunea s a nole poate representa sau un dimi-
part.tr./;arce5 fiind indentic cu aceea nutiv din prun< *pCronium, sau s
 PURTA — 224 — PUTEA

fie o contaminaiune din pur i <pt:sTULOSusrA,-UM „couvert de pus-

FURUNCULUS. tules, pustuleux".
Der.: piiroios (Varl. i loasaf, 93;
1488. PucI'are (ar.), vb. „avoir la
Lex. Bud.; Costinescu), ar. prw'ios
„purulent" ar. prw'iar (Dalametra)
peste" <pustulare ||
ar. pucl'at „pes-
II
tifere".
„purulent" puroia, mold. punoia
||

(Marian, Nat. 387), ar. prunari (Da- 1489. Puscea i^trans.), sb. f. „pustule,
lametra), puroi (Lex. Bud.; Costines- furoncle" (Molnar, Sprachl. 60; Lex.
cu) „suppurcr" a se impuroia, mold. jj
B\xd.) ~
pucea ^Lex. Bud.)<*pusTi-
iinpunoia (Dosoftei, V. Sf. oct. 20), CELLA,-AM, prin schimbare de sufix
ar. mprunari „suppurer". din pusTf LA trans. puscelos (Lex.
II

Bud.) „couvert de pustules, de bou-

14u3. PURTA, vb. „porter"; «se/Jw/*/a tons".
„se conduire" ir. purtâ\ megl. pur-
||

tri; ar. purtare. 1490. PU, sb. n. „puits" || ir. ar. put.
Lat. PORTARE. Lat. PUTEUS,-UM.
Rtr. porter; it. sard log. portare; Alb. pus; rtr. puoz; it. pozzo\ fr.
fr. porter; prov. cat. sp. ^ovi. portar. puits; prov. potz; cat. pou; sp. pozo;
Der.: port „port, attitude; costume", port. pogo.
ar.portu „conduite; costume" (it.por^o; Der.: dim.puule\\puar „puisatier''
sard portu; fr. prov. cat. portj; dim. (comp. putearius; vfr. puisier;
trans. maram. portu (Doine, 294; i- cat. poJiai/re; sp.pocero: port. poceiro).
plea, P. pop. 14); fpurtatura „gestus,
1

portatio" (An. Car.), megl. -„maintien, 1491. PUTEA, vb. .,pouvoir'- ||ir./^M^^,
costume" (rtr. poriadura; it. porta- meg\.put§ri; ar. puteare. pteari (Dala-
tura; vfr.porteiire; prov. portaduraj metra) ..pouvoir etre fort, bien por-
;

\\
purtre „portatif" (Jipescu, Opinc. tant; etre capable; vaincre" nu pot ;

146; Rev. cr.-lit. IV, 145; Tocilescu, „je sui malade".

Mat. 1497), t , mobile" (Dosoftei, V. Sf. Lat. *P0TiîRE ( = clas. posse),-tuî,
dec. 3; vfr. porterez) \\har\. a se pre- *-tutum; pentru înelesul de „etre
purta (Wgjb. II f, 325; Marian, Ins. malade" pe care-1 are în ar. verbul
338) „aller ga et lâ". însoit de negaiune, comp. ngr. osv
Impr.: rut.iiopT „hanfenes Gespinst „je suis malade"<'|j.7iopâ) ,,je
'|j,TCop(l>

als Kette mit Wollengarn zusammen- peux", alb. z munt „ich bin unwohl"
gewoben; solches grobes Tuch; ge- <munt „ich kann", bulg. ne Mor^ „je
mustertesUmhngetuchderWeiber"'. suis malade"<Mor;5v „je peux"; îne-

1484. Purttor, adj. sb.
porteur" < portatorius,-a,-um.
1485. PUC
(megl. ar.), sb. f. „vi-
naigre" (Dalametra).
Lat. puscA,-AM (atestat în CGL. II.
590; III, 604 = clas. posca) „boisson
acide composee d'eau et de vinaigre"
[Papahagi, AVgJb. XII, 104).
It. sp. port. posca (comp. nprov.
pousqae „aigre").
1486. PUCL'E (ar.), sb.
Lat. PUSTULA,-AM.
Reat. jmskja „gorgee"
Der: dim. mold. puchea r,'p\isiu\Q.
sur le bout de la langue" mo\. jm-
chineaâ (Alecsandri. Teatru, 1043)
„bouton sur le bout de la langue".
1487. PucI'os
m. „qui porte,
lesul de „vaincre" îl are alb.fnutit. i
Rtr. podair; it, potere; sard. log.
podere; fr. pouvoir; prov. cat. poder;
sp. poder; port. poder.
Der.: putere „force, puissance, pou-
voir"; t«miracle" (Biblia, U>88, Mat.
VIL 22); t Joule" (Tiktin); megl.
puteri „puissance. force'\ ar. puteare
„force; sânte'' [rtr. podair; it. potere;
sard log. podere; fr. pouvoir; cat.
prov. poder: sp. poder; port. poder);
ar. putut „fort; bien portant*; poate
(c), j poate fi (c), ar. poate (c),
f. „peste".
megl. jjoaii s'i (c) ,.peut-etre" (sp.
puede que fr. peut-etre que; port.
;
pode ser que: (comp. ngr. iJLîtopEî: bulg.
MOîKC, yurAiii Cm) \ puternic, megl. pu-
||
^^r;2tc „fort,puissant' \j)uternicie„pu\s-
sance'' j puternici (Biblia, K>88, Jes.
;
XXV, 8; Esth. VIII, 12) „eHre puissant,
(ar.), adj. ,.pr^stifere" avoir la puissance" ^împuteri (Tiktin)
gen. -dat. = genitiv-dativ lion. = liones (dup Mistral, Loulre-
genit. — genitiv Lit. Cbl.= Literarisches sor dou felibrige)
gr(ec). = grecesc Centralblatt num. = numeral
graub. = dial. retoroman Liuba-Iana (Topografia sa- olt. = oltenesc
din Graubiinden tului i hotarului Mai- pad.=. padovan
Gr. lat. = Grammatici la- dan, 1895) Panu (Plantele cunos-
tini, publ. de H. Keil Ioc. adv. =
locuiune ad- cute de poporul ro-
Gr. n. —
Graiul nostru, verbial mîn, 1906)
publ. de Candrea, Den- loc, conj. = locuiune con- parm. = parmigian
susianu, Sperantia junctiv part = participiul
Hasdeu (Etymologicum log. = (sard) logudores pav. = paves
magnum Romaniae) lomb. = lombard per. ^ perugin
id. ^r^idem = loren
lor. pers. = persoana ; per-
impr. ^
împrumutat (din m. = masculin sonal
romînete) Mag. — Magasin
ist. isto- Petri (Vocabular romî-
ind. F.=Indogermanische ric pentru Dacia nesc- nemesc, Sibiu'
Korschungen mant. = mantovan 1861).

indic. = indicativul maram. -- maramurean pf. = perfectul

inf. = infinitivul march.= marchigian piac. = piacentin

= interjecie Mrg. = Mrgritare Bu- pic. = picard

interj.
interog. = interogativ cureti, 1691 piem. ^= piemontes
ir, = istro-romîn megl. =
meglenit pist. = pistoies
istr. = istrian (dial. din Mem. Soc. ling. = Memoi- pi. = plural
res de la Societe de pol. -— polones
Rovigno, Pirano, etc.)
it. — italian linguistique Polizu (Vocabular romî-

Jb., vezi Wgjb. messin. -- messines no- german, Braov

jur. = dialectul din Jura Mihileanu(Dicionar ma 1857)

lat. = latin cedo-romîn, Bucureti, pop. — popular

Laurian-Massim (Dictio- 1901) port. = portughes
nariulu limbei romane. mii. —
milanes prep. = preposiie
1871) mir. — mirandoles pre. — presentul
Letfop ) — Letopiseele mirând. = mirandes pron. = pronume
Moldaviei i Valahiei, mod. — modenes propr. — propriu
ed.a2a,Bucureti, 1872-4 mold. = moldovenesc prov. = provensal
Lev}'' ( Provenzalisches monf. ^r= monferrines Ps. Sch. —Psaltirea sche-
Supplement- Worter- mor. = morav ian
buch) morv. = dialectul din Rassegna St. etn. = Ras-
Lex. Bud. = Lexicon Va- Morvan segna degli studii et-
lahico-latino-hungaro- munt. =
muntean nografici, dialetta li e to
germanicum, Budae, n. =: neutru ponomastici (extr. din
1.825 nap. = napolitan „ Archeografo Tries-

Lex. Mard. = Lexicon ngr(ec). -= neo-grecesc tino-, Triest, 1906)

slavo-romînesc. publ. nom. = nominativ reat. — reatin
de Gr. Creu norm. = normand regg. = reggian (din F-
lim. = limusin nprov. = nou provensal mii ia)
 cregg.al.) -reggian (din slav.
slov.
= slavic
= sloven
triest. =: triestin
ung. = unguresc
^
Calabria)
rel. = relativ sp. = spaniol unipers. = unipersonal
Rev.cr.-lit.=^ Revista cri- Stamati, Wb. = Deutsch- urm. = urmtor
tic-literar, Iai rumnisches Worter- V. = vezi; v (neurmat de
Rev. ist. arh. Revista = buch de Th. Stamati, punct) = vechi vfr.,:

pentru istorie, arheo- lai, 18o2 vit. = vechi frances»

logie i filologie St. = Studj romanzi
rom. vechi italian
Rev. rom. =Revue des
1. subj. = subjonctivul val. =
valon
langues romanes suf. = sufix vald. — valdens
rom. = romanic sprs. — suprasilvan (re- Varlam, Caz. — Varlam,
Rom. = România toroman) Carte romîneasc de
romagn. = romagnol Szinn^^ei (MagyarTâjszo- învtur, 1643
Rom.' F. = Romanische târ, Budapesta, 1893- vb. = verb
Forschungen 1901) vegl. = vegliot
rtr. = retoroman tarent. = tarentin ven.^ = veneian
rus. = rusesc teram. = teraman vie. = vicentin
rut. = rutean terg. — tergestin viit.= viitorul
s.= sub Thes. — Thesaurus lin- vr. = vechi romînesc
Sâghinescu ( Vocabular guse latinse. vsl. — vechi slav
romînesc) Thes. gl. = Thesaurus Wgjb. = Weigand, Jah-
sass. = (sard) sassares glossarum emendata- resbericht des Instituts
sav. =savoiard rum. fur rumnische Spra-
sb. — substantiv tic. = ticines che
sbslv. — subsilvan (reto- Tiktin (Rumanisch-deu- Z. ost. Gymn. = Zeit-
roman) tsches Worterbuch) schrift fur osterrei -

sen. = senes tir. = tiroles chische Gj'mnasien

ez = eztoarea, publ* tosc. = toscan Z.irom. Ph. = Zeitschrift
de A. Gorovei trans. = transilvnean fiir romanische Philo-
sic.= sicilian trev. ^= trevisan logie
sîrb. = sîrbesc trient. — trientin zool. = zoologie

-' pus dup ar., ir. sau megl. arat identitatea cu forma daco-romîn pre-
cedent.
t însemneaz vechi romînesc.
* indic o form neatestat.
< arat derivarea din forma urmtoare.
> „ r « n precedent.
desparte de daco-romîn formele ir. megl. i ar.
II

ICandrea] [Densusianu] indic o etimologie a unuia din autori nepubli-

cat înc.