Mihai Vinereanu
DICTIONAR
¸ ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE
PE BAZA CERCETARILOR DE INDO-EUROPENISTICA
ALCOR
EDIMPEX
SRL
Dic¡ionarul a fost editat cu sprijinul
AUTORITźII NAºIONALE PENTRU CERCETARE ªTIINºIFICÅ.
Pre¡ de editurå 60 lei + TVA.
VINEREANU, MIHAI
Dic¡ionar etimologic al limbii române pe baza
cercetårilor de indo-europenisticå / dr. Mihai Vinereanu. -
Bucure¿ti : Alcor Edimpex, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-8160-31-6
81’374.2:811.135.1’373.21
DICTIONAR
¸ ETIMOLOGIC
AL LIMBII ROMÂNE
PE BAZA CERCETARILOR
)
DE INDO-EUROPENISTICA
)
Bucure¿ti, 2008
Am optat pentru editarea acestui dicŃionar pornind de la ideea că rădăcinile unui neam
se regăsesc în fondul de cuvinte ale lexicului său, care au rezistat în vreme.
In ultimele decenii au existat cercetări sporadice asupra etimologiei limbii române i a
evoluŃiei ei în timp, care nu s au finalizat printr o lucrare de asemenea anvergură. Am
considerat că dicŃionarul de faŃă acoperă în timp i spaŃiu dinamica vocabularului limbii
române, pentru că autorul vine cu un punct de vedere avizat, complex, novator.
Propunem cititorilor un instrument de cunoa tere i cercetare cu o informaŃie amplă i
deosebit de valoroasă, oricând perfectibil, care să constituie un punct de plecare pentru alte
dezbateri i lucrari tiinŃifice.
5
CUVÂNT ÎNAINTE
Autorul dicŃionarului a fost preocupat de problemele originii limbii române încă din anii
studenŃiei, la Facultatea de Filologie a UniversităŃii din Ia i, unde a studiat între 1979 1983. După
emigrarea sa în Germania i apoi în SUA, a studiat lingvistica la City University of New York. Aici a
obŃinut în 1998 titlul MA (Master of Arts), cu teza The Influence of Substrate in Romanian, devenind
cercetător i profesor asociat. A participat la diverse congrese i a scris multe articole în publicaŃii
române ti din SUA i din România, având ca temă originea limbii române. Din 2008, este doctor în
filologie al UniversităŃii din Bucure ti, susŃinând teza ParticularităŃi fonetice ale cuvintelor române ti
atribuite substratului traco dac.
Domnul Mihai Vinereanu î i propune să aducă o viziune cu totul nouă asupra limbii române
pornind de la sistemul cel mai stabil sistemul fonologic, sperând ca această întreprindere să constituie un
punct de reper pentru cercetări viitoare în lingvistica românească, precum i în cea indoeuropeană în
general. Pentru aceasta, pe baza metodei comparativ istorice, reconstituie sistemul fonologic al limbii
traco dace, respectiv a limbii române i le compară cu sistemul fonologic al altor limbi indoeuropene,
ajungând la concluzia că limba română face parte din marele grup italo celto ilirico tracic, care în
mileniul al II lea î. Ch. era o singură limbă, diferenŃiată doar la nivel dialectal. Dialectul din centrul i
estul Europei a devenit ulterior limba iliro traco dacă, care ar fi fost vorbită la sfâr itul erei pre cre tine,
până dincolo de Marea de Azov, iar traco dacii ar fi fost mai numero i decât orice alt popor din Europa.
Marele regat al lui Burebista, descompus în mai multe state după căderea acestuia, se reface parŃial în sec.
I d. Ch. dar se prăbu e te după anul 107. În principiu, autorul nu este de acord cu ipoteza romanizării
Daciei, invocând fapte care Ńin de factorul timp, de factorul spaŃiu i de cel socio lingvistic:
1. Romanii nu au stat la nordul Dunării decât vreo 150 de ani (nu 165), o perioadă mult mai
scurtă în comparaŃie cu ocupaŃia romană din Gallia,
2. Ei au controlat numai 1/5 din regatul Dacic (Dacia Traiană în comparaŃie cu Dacia Liberă),
3. Dacia, Moesia, Pannonia i DalmaŃia nu au avut colonizări organizate de stat, iar situaŃia de la
nordul Dunării era nesigură din cauza repetatelor invazii, încât acest lucru “face pe oricine să se întrebe
cum a putut avea loc romanizarea, fie ea i parŃială”.
Desigur, există i contraargumente la ipoteza autorului privind originea limbii române, bine
cunoscute speciali tilor i marelui public. În tot cazul, d l Vinereanu schimbă total perspectiva de a privi
substratul i adstratul limbii române. Are multe idei noi, face multe etimologii plauzibile, considerate
până acum obscure (ex. ghioagă, plug, a ghici, chiar a gândi nu derivat din gând de origine maghiară, ci
traco dacă *gandi). Autorul are, de asemenea, dreptate când afirmă că unele elemente puse pe seama
7
adstratului slav nu sunt nicidecum slave, ci traco ilirice, întrucât corespund fonologiei acestui grup (ex.
baltă, daltă, gârbă, cârcă, târg etc).
În tiinŃă adevărul este alături de eroare. Pu cariu nu gre ea când spunea că Hasdeu este genial
chiar în erorile sale. Chiar o idee gre ită poate avea un efect pozitiv, întrucât ea atrage după sine o reacŃie
contrară, care poate fi la fel de gre ită, dar care determină apoi o reducere a contrastelor. Ca hegelian
consider că însă i teoria lui Roesler a jucat într o oarecare măsură un rol pozitiv: acela de a atrage atenŃia
cercetătorilor asupra unor aspecte nestudiate din istoria românilor. Teza originii românilor numai din
sudul Dunării, a atras cu sine anti teza, a originii numai din nordul Dunării, care a fost la fel de gre ită,
dar a declan at sinteza, a originii atât sud dunărene cât i nord dunărene, teorie care este mai plauzibilă.
De aceea consider că putem privi cu admiraŃie argumentarea strânsă a d lui Mihai Vinereanu
sau o putem privi cu scepticismul omului format printr o bogată bibliografie romanică i românească,
dar nu o putem neglija.
Acest dicŃionar etimologic al limbii române este rodul multor ani de muncă asiduă, de
documentare exhaustivă în indo europenistică, limbi clasice, romanistică i românistică.
Metoda de investigaŃie este cea adecvată metoda comparativ istorică dar principiile de bază
sînt cu totul noi: autorul pleacă de la premisa că multe cuvinte din limba română de origine necunoscută
sau cu origine nesigură pot primi o etimologie sigură pornind de la echivalentele lor în limbi
indoeuropene vechi, unele dintre ele dispărute. Consultând o mulŃime de surse lexicografice i aplicând
cu rigoare metoda comparativă, autorul reu e te să găseasă soluŃii plauzibile pentru numeroase lexeme
române ti, din punct de vedere etimologic. Este fire te, un punct de vedere mai vechi (de la Hasdeu
încoace), dar este argumentat tiinŃific de autorul dicŃionarului în discuŃie.
Prin materialul inedit, lucrarea domnului Mihai Vinereanu este o lucrare lexicografică originală,
deosebindu se mult de dicŃionarele de până în prezent, care nu au nici principii ferme, nici metode
adecvate. De aici, diversitatea de etimologii controversate.
Consider că dicŃionarul în discuŃie este o serioasă descriere a structurii etimologice a limbii
române întrunind trei condiŃii esenŃiale:
1. este fără contradicŃii, bazându se pe principii ferme respectând criteriul fonetic i pe cel
semantic,
2. este exhaustivă, cercetând literatura de specialitate, dicŃionarele etimologice române ti
existente i lucrările lexicografice, române ti i străine,
3. spre deosebire de alte dicŃionare (DA, DRL, DEX), explică etimologiile i evoluŃiile de sens
într un mod logic i plauzibil.
În concluzie, considerăm că dicŃionarul elaborat de d l Mihai Vinereanu constituie un pas
important în studiul structurii etimologice a limbii române i sîntem convin i că va fi primit cu interes din
partea speciali tilor. Fire te, unii cercetători pot să accepte soluŃiile autorului, alŃii pot să le privească cu
rezerve (orice lucru nou se impune greu), dar nici unii, nici alŃii nu pot să le ignore, căci această lucrare
lexicografică va deveni, cu siguranŃă, un punct de referinŃă în literatura de specialitate.
30.03.2008
Prof. dr. Constantin Frâncu
Heful Catedrei de Limba Română i Lingvistică generală,
Facultatea de Litere, Universitatea ”Al.I.Cuza” Ia i
8
ARGUMENT
Originea limbii române i adevărata ei structură nu au fost înŃelese până acum decât, în
cel mai bun caz, parŃial. Motivele sânt, desigur, multiple i nu le putem analiza aici. Limba traco
dacă a fost i a rămas puŃin cunoscută în mod nemijlocit, iar abordarea ei mereu subminată de
prejudecăŃi. AbsenŃa documentelor privind limba geto dacilor rămâne problematică. De cele mai
multe ori datele au fost interpretate tezist în funcŃie de conjunctura socio politică sau pur i
simplu abordate superficial. DificultăŃile lingvisticii comparativ istorice sânt mereu înmulŃite de
lipsa fondurilor pentru promovarea acestui tip de cercetare, mai mereu marginalizată. Evident,
de a lungul celor aproximativ 150 de ani care au trecut de când a apărut lingvistica indo
europeană au existat personalităŃi preocupate de originea limbii române, dacă ar fi să menŃionăm
chiar i numai câteva nume ca Bogdan Petriceicu Hasdeu i Nicolae Densu ianu în secolul XIX,
iar din sec. XX, amintim pe Ion I. Russu, Grigore Brâncu , George Mihăilă. AlŃii în schimb, i
ace tia reprezintă marea majoritate, au ignorat segmentul traco dac, punând accentul pe a a zisa
mo tenire latină, iar atunci când explicaŃiile prin limba latină nu au mai fost posibile, au recurs la
influenŃa slavă sau a altor limbi învecinate.
Astfel, după Cihac, limba română are 20% elemente latine, 40% elemente slave, 20%
turce ti i încă 20% de alte origini. Prin urmare, 80% din lexicul limbii române ar fi constituit
din împrumuturi o situaŃie pe cât de bizară, pe atât de neadevărată fapt care necesită o analiză
detaliată. La Cihac, care i a publicat dicŃionarul în două volume între 1870 1879, nu există
niciun cuvânt de origine dacică. Din păcate, lucrurile nu s au schimbat prea mult nici azi,
întrucât dicŃionarul etimologic al lui Cioranescu al doilea dicŃionar etimologic complet care
cuprinde i elementele a a zis nelatine, publicat în anii ’50 ai secolului trecut, tradus i publicat
în limba română în 2002, de asemenea, nu recunoa te niciun cuvânt ca fiind de origine traco
dacă, deoarece, în ceea ce prive te elementele nelatine, Cioranescu îl urmează îndeaproape pe
Cihac. Amintim că cei doi autori atribuie un număr relativ mic de cuvinte influenŃei albaneze, i
nu fondului traco dac, cu toate că majoritatea lingvi tilor de azi le consideră cuvinte traco dace.
Acest fond are între 100 i 180 de cuvinte. Se crede că a a zisa mo tenire latină, precum i
influenŃa slavă au fost bine determinate de cercetările de până acum. Cu toate acestea, un larg
9
segment de cuvinte ale limbii române au rămas fără o etimologie bine stabilită; prin tradiŃie,
comparaŃia s a făcut, în mare măsură, doar cu lexicul latin i, respectiv, cel slav. Această stare de
lucruri, cu totul anormală, ne a determinat să elaborăm acest dicŃionar etimologic al limbii
române, mai ales după ce ne a devenit familiară o structură generală a dicŃionarelor etimologice
ale limbii române. Câteva dintre cele mai importante (Cihac, Pu cariu, Tiktin, Cioranescu) au
fost publicate în limbi de circulaŃie cum ar fi franceza, germana i, respectiv, spaniola. Aceste
dicŃionare etimologice dau impresia cercetătorului străin că limba română este o mixtură bizară
care, de i are la bază o oarecare structură romanică, tot o mixtură rămâne. În concepŃia autorilor
respectivi, limba română nu prezintă vreun interes tiinŃific deosebit. După mulŃi, poporul român,
departe de a fi de origine italică, are la bază un nucleu provenit dintr o populaŃie romanizată
cândva, peste care au venit alte populaŃii de cele mai diverse origini. După cum se poate vedea,
ne confruntăm cu o percepŃie total eronată privind originea limbii i a poporului român, dar mai
grav este că nu se face mai nimic pentru a o schimba.
DicŃionarul de faŃă cuprinde aproximativ 5000 de cuvinte titlu provenite din fondul vechi
sau tradiŃional i cca 1000 de neologisme. Fără a lua în consideraŃie neologismele, după calculele
noastre, elementele comune cu latina nu depă esc 13%, cele slave reprezintă cam 8%, cele
turce ti 4,5%, grece ti 3%, maghiare 1,5% i germane 1%. Am putut identifica, de asemenea, un
număr de 10 12 cuvinte vechi germanice provenite din gotă sau, mai precis, din dialectul gepid,
ceea ce atestă convieŃuirea geto dacilor cu gepizii, în Transilvania. Aceste cuvinte reprezintă un
procent de aproximativ 0,2%. Se tie că, spre deosebire de ostrogoŃi i vizigoŃi, gepizii nu au
emigrat, fiind asimilaŃi de strămo ii no tri. Un număr de cca 300 de cuvinte au rămas cu origine
incertă, de i, în general, sânt altele decât cele considerate ca atare de dicŃionarele etimologice
anterioare, reprezentând cam 6,5% din fondul vechi de cuvinte. În sfâr it, cca 280 de cuvinte sânt
de origine onomatopeică sau imitativă i reprezintă un procent de cca 6%. Făcând calculul,
constatăm că un procent de cca 58% reprezintă fondul pre latin sau traco dac al limbii române.
DicŃionarul demonstrează că aceste elemente lexicale provin din proto indo europeană prin
traco dacă. La acest fond se poate adăuga i majoritatea elementelor lexicale de natură imitativă
cu o vechime considerabilă, care au echivalente în multe alte limbi indo europene. Astfel,
multe dintre cuvintele rămase cu origine incertă provin, probabil, din acela i fond pre latin, a a
că apreciem că fondul autohton ar ajunge la cca 65%. În ultimă instanŃă, această abordare
statistică a lexicului limbii române clarifică, credem noi, misterul numeroaselor cuvinte cu
origine necunoscută sau incertă care abundă în dicŃionarele române ti. Desigur, această stare
de lucruri trebuie să aibă o explicaŃie, însă, aceasta nu poate fi găsită prin căutările slavo
latiniste ale lingvisticii române ti.
10
Se pot imagina trei ipoteze cu privire la originea limbii române i anume: 1. origine latină,
cu aproape 20% elemente latine i peste 80% împrumuturi; 2. origine latină cu foarte multe
elemente traco dace, dar i slave; 3. origine traco dacă cu influenŃă latină, slavă i de altă natură.
Prima ipoteză este cea clasică, devenită doctrină oficială în cultura română de peste 150
de ani, care tinde să fie luată ca un fel de dogmă religioasă. Dar această ipoteză nu rezistă unui
examen riguros. Dacă limba română ar avea peste 80% elemente de împrumut, ar fi existat
influenŃe foarte puternice nu numai la nivel lexical, ci i morfologic i sintactic. Acest lucru ar fi
produs o creolizare a limbii române, cu pierderea totală sau aproape totală a flexiunii
morfologice, a a cum se întâmplă în asemenea situaŃii. Cazul cel mai cunoscut este cel al limbii
engleze care, la nivel lexical, este un amestec (în proporŃii sensibil egale) de elemente anglo
saxone i franceze (sau latine). Prin urmare, această ipoteză nu poate fi acceptată pentru limba
română, întrucât aceasta are o morfologie foarte bogată atât la declinarea substantivelor, dar mai
ales la conjugarea verbelor.
A doua ipoteză derivă din prima, care, într o oarecare măsură, Ńine cont de structura
lexicală a limbii române. Conform acestei ipoteze, originea latină a limbii române nu poate fi
contestată, întrucât o bună parte din lexicul de bază este de origine latină. Este tiut că româna are
certe corespondenŃe cu latina în ceea ce prive te lexicul de bază, care însa este destul de redus.
Acest fapt ar corespunde principiilor glotocronologice care Ńin cont de cei cca 1500 de ani ce au
trecut de la separarea latino faliscei de traco illiră, până când romanii au ajuns în Balcani, la care
se adaugă cei 2000 de ani de atunci încoace, întrucât noi analizăm limba română din zilele noastre.
Se tie că latino faliscii, strămo ii romanilor, au emigrat de pe cursul mijlociu al Dunării, regiune
locuită acum peste 2000 de ani de pannoni i geto daci care vorbeau, de fapt, aceea i limbă. Pentru
cei mai puŃin iniŃiaŃi, menŃionăm că glotocronologia este o ramură a lexico statisticii care studiază
rata de înlocuire a vocabularului i încearcă, în acela i timp, să determine ponderea elementelor
comune din lexicul de bază a două limbi diferite, dar înrudite. Din această evaluare se poate estima
cât timp a trecut de la separarea celor două limbi. În treacăt fie spus, româna împărtă e te un
anumit lexic de bază cu toate limbile indo europene, în funcŃie de timpul care s a scurs de la
separarea lor de trunchiul indo european.
Cea de a treia ipoteză susŃine că limba română este, în principiu, urma a limbii traco dace
care, de a lungul timpului, a suferit diverse influenŃe din partea limbilor cu care a venit în
contact, iar asemănările cu latina provin, în mare parte, din fondul comun traco italo celtic.
Aceste influenŃe au avut loc mai ales la nivel lexical, fără efecte considerabile asupra structurii
morfo sintactice a limbii. MenŃionăm faptul că la nivel morfologic, asemănările cu latina nu
afectează ipoteza în cauză, întrucât acela i gen de corespondenŃe le regăsim în greacă, sanskrită,
11
în limbile baltice i chiar în cele slave, limbi indo europene care au, de asemenea, o morfologie
bogată. În acest caz, elementele cu adevărat latine reprezintă, în cea mai mare parte, lexicul legat
de biserica cre tină, precum i de o serie de elemente generale de civilizaŃie. Prin urmare, multe
din elementele a a zis latine nu sânt, de fapt, de origine latină, ci reprezintă un fond comun. În
marea lor majoritate, acestea sânt cuvinte care nu se împrumută de la o limbă la alta, printre care
se includ i cele din categoriile gramaticale închise cum sânt prepoziŃiile, conjuncŃiile i adver
bele. În acest caz, elementele traco dace din limba română depă esc 70% din lexicul tradiŃional.
Trebuie precizat faptul că, de câte ori am apelat la procente, ne am referit la numărul cuvintelor
titlu din dicŃionar, fără să Ńinem cont de derivaŃi. Astfel, numărul de derivaŃi ai cuvintelor de
origine traco dacă (incluzând o parte din cele comune cu latina) este cu mult mai mare decât al
celor de origine slavă, greacă, turcă sau de alte origini, acestea fiind indeosebi cuvinte periferice,
în marea lor majoritate substantive cu puŃini derivaŃi sau fără derivaŃi. În acest sens, un excelent
exemplu sânt cuvintele de origine turcă, care, de i în statistica noastră reprezintă 4,5%, atunci
când Ńinem cont i de derivaŃi ponderea lor scade sub 1%. MenŃionăm că, la elementele lexicale
de bază există, în medie, cam 5 derivaŃi la unele cuvinte din fondul lexical principal, în timp ce
numărul derivaŃilor se ridică în general la 9 10. O statistică exactă care să includă i derivaŃii este
mai greu de realizat, de i aceasta ar reda situaŃia lexicală reală. Cu toate acestea, putem estima că
elementele autohtone, calculate în virtutea celei de a treia ipoteze enunŃate mai sus, se ridică la
peste 84 85% dintr un total de cca 25000 de cuvinte, dacă se iau în calcul i derivaŃii. Nu mai
este cazul să comentăm frecvenŃa acestora i importanŃa lor în evoluŃia limbii.
Ipoteza originii traco dace a poporului i a limbii române a fost susŃinută, la noi, pentru
prima oară, de N. Densu ianu, acum aproape 100 de ani. Cercetătorul i a susŃinut teoria cu
argumente istorice valide, dar cu prea puŃine date lingvistice, lucru firesc la acea vreme. Mai
puŃin cunoscut este faptul că aceea i teorie a fost susŃinută, cu peste 150 de ani în urmă, de Felix
Colson, diplomat francez care a scris mai multe cărŃi despre łările Române, înainte i imediat
după Unirea Principatelor. Nu putem ti dacă Densu ianu a fost sau nu influenŃat de ideile lui
Colson. De altfel, nici Colson nu aduce argumente lingvistice, ci doar istorice, dar este, ca i
Densu ianu, foarte convins de originea traco dacă a poporului i a limbii române.
În afara graniŃelor României, puŃini tiu despre a a zisa noastră origine latină, ba mai
mult, Romanian language este frecvent confundată cu Romany language, iar Romanian people
cu Romany people, confuzie care, după părerea noastră, echivalează cu o catastrofă ce nu este
percepută mai deloc în România. Astfel încât, o reîmprospătare a teoriei cu date i argumente
noi despre originea limbii i poporului român nu poate fi decât benefică, mai ales că nu este
12
vorba de o propagandă de imagine, ci de restabilirea unui adevăr istoric din păcate ignorat sau
aproape uitat. In Ńările avansate există fonduri speciale, din care se oferă burse de studii celor
interesaŃi să cunoască limba i cultura poporului respectiv, chiar dacă este vorba de limbi i
culturi bine cunoscute, cum ar fi cea franceză, germană sau italiană, întrucât fiecare generaŃie
are nevoie de noi speciali ti.
Am arătat cu altă ocazie (cf. Vinereanu, 2002) că limba română a fost comparată cu
franceza despre care se consideră, de asemenea, că are trei straturi lexicale: un substrat celtic,
stratul latin i un adstrat germanic. În limba română ar exista cca. 100 180 de cuvinte de origine
traco dacă, cam tot atâtea câte cuvinte de origine gallică se crede că există în limba franceză
modernă. Ceea ce se uită însă este faptul că, din punct de vedere istoric, între cucerirea i
stăpânirea romană în Gallia i, respectiv în Dacia, sânt diferenŃe foarte mari. Vom menŃiona aici
doar pe cele mai importante: romanii nu au stăpânit la nordul Dunării decât aproape 160 de ani, o
perioadă mult mai scurtă comparativ cu prezenŃa romană în Gallia, care a durat peste 500 de ani.
În Dacia, romanii au stăpânit o arie geografică restrânsă, cca. 1/5 din regatul dacic. Astfel, un
număr mare de geto daci au trăit în afara provinciei romane Dacia, atât din cei care aparŃinuseră
regatului lui Decebal, cât i din cei din afara acestuia, întrucât regatul dacic nu includea pe toŃi
geto dacii. Nu este lipsit de interes să arătăm că, după spusele lui Eutropius, provincia romană de
la nordul Dunării avea o circumferinŃă de un milion de pa i, adică cca 900 de km, remarcă din
care se pot stabili cu destulă precizie graniŃele i suprafaŃa totală a provinciei romane Dacia.
Cum bine tim, romanii s au retras oficial din Dacia în anul 271 d.Ch., dar din Gallia o astfel de
retragere oficială nu a avut loc niciodată.
O altă deosebire fundamentală între provincia Dacia i alte provincii romane este aceea
că a fost ultima provincie europeană adăugată imperiului i prima din care romanii s au retras. Pe
de altă parte, în decursul celor 160 de ani de stăpânire romană la nordul Dunării, situaŃia politico
administrativă în această provincie a fost întotdeauna nesigură din cauza invaziilor dacilor liberi
i ale altor popoare migratoare, cu preponderenŃă goŃii, fapt dovedit din plin de scrierile istorice
din vremea respectivă.
Mărturiile arheologice din sec. II XII atestă o bogată prezenŃă geto dacă la nordul
Dunării. În anii 50 60 ai sec. XX s au făcut săpături arheologice în mai multe locuri din
România, dar interesul pentru arheologie a scăzut în anii 70 80. După 1990, acest interes pare să
fi crescut din nou. Cimitirele nr. 1 i 2 de la Bratei, judeŃul Sibiu (cf. L. Bârzu, 1973) atestă
prezenŃa unei populaŃii dacice în Transilvania. Cimitirul nr. 1 datează din sec. IV V d.Ch., secole
imediat următoare retragerii lui Aurelian. Această populaŃie practica în exclusivitate incinerarea,
13
pe când romanii practicau atât incinerarea, cât i înhumarea. În ceea ce prive te cimitirul nr. 2 de
la Bratei, acesta atestă o fază timpurie a culturii Dridu. În această perioadă începe să apară i
înhumarea, dar este practicată pe scară redusă. Astfel, mormintele de incineraŃie de la cimitirul
nr. 2 de la Bratei au multe asemănări cu cele 1 600 de morminte de incineraŃie de la Sărata
Monteoru, care aparŃin culturii Ipote ti Cânde ti din sec. VI VII d.Ch. Cultura Dridu (cf. E.
Zaharia, 1967) din sec. IX XII continuă culturile anterioare din Dacia i se prezintă ca o cultură
unitară, răspândită pe un teritoriu vast care cuprinde actualul teritoriu al României (inclusiv al
Republicii Moldova), al Bulgariei i al Ucrainei de astăzi, unde ritualurile de înmormântare sânt
încă predominant de incineraŃie chiar în sec. IX XII, ceea ce dovede te că la acea vreme
practicile cre tine erau încă puŃin răspândite.
Acestea sânt doar câteva dintre cele mai importante date istorice i arheologice ce apar ca
premise i condiŃii socio istorice ale romanizării dacilor. Istoricii i lingvi tii români sânt de
acord cu faptul că la anul 271, din Dacia s au retras autorităŃile i o bună parte din populaŃia
ora elor vorbitoare de limbă latină, iar populaŃia rurală i o parte din populaŃia ora elor a rămas
pe loc. Acest fapt este dovedit de arheologie, dar întrebarea care rămâne este dacă populaŃia
rurală tia latină. Este puŃin probabil ca populaŃia satelor să fi tiut latină, iar cei care tiau erau,
desigur, bilingvi. Cei din regiunile mai retrase nu tiau latină. Astfel, cei care nu aveau nevoie să
circule, mai ales femeile, nu cuno teau latina sau o tiau în foarte mică măsură. Este evident că
puŃinii vorbitori de latină, la rândul lor bilingvi, nu au putut romaniza restul populaŃiei
nevorbitoare de latină din fosta provincie romană i, cu atât mai puŃin, pe cei din afara ei, cu mult
mai numero i. Aceasta numai i pentru simplul motiv că bilingvii comunică cu ceilalŃi bilingvi în
limba pe care o cunosc mai bine, mai precis în limba lor maternă, iar cu persoanele monolingve
în limba celor monolingvi. Orice persoană bilingvă tie bine acest lucru, fapt complet ignorat de
lingvistica românească.
Pe de altă parte, este important să arătăm că s a făcut prea mult caz cu privire la
inscripŃiile latine din Dacia, dar prezenŃa acestora nu este deloc o dovadă a romanizării. Se tie
că inscripŃii latine s au găsit peste tot în fostul Imperiu Roman, chiar i în regiuni unde populaŃia
nu a fost romanizată. În plus, inscripŃiile latine erau o modă a celor mai avuŃi, puŃini la număr,
unii dintre ei bilingvi sau chiar ne tiutori de latină. Th. Capidan (Aromânii) arată că, în secolele
trecute, datorită prestigiului limbii grece ti, aromânii mai înstăriŃi î i puneau pe mormânt
inscripŃii în neogreacă, chiar i unii care nu tiau o boabă grece te. În cultura română, s a făcut
mult caz de a a zisa linie Jireček. Această teorie susŃine că la sud de această linie, s ar fi vorbit
grece te, iar la nord s ar fi vorbit latine te, judecând numai după inscripŃiile din această zonă,
care la nord erau latine ti sau preponderent latine ti, iar la sud erau grece ti sau prepoderent
14
grece ti. Accentuăm însă ideea că limba vorbită i limba inscripŃiilor existente într o regiune, la
un anumit moment istoric, pot să nu coincidă. Limba inscripŃiilor coincide cu limba oficială sau
cu limba de prestigiu (prestige language), fapt bine cunoscut cercetătorilor care studiază
societăŃile bilingve. Un exemplu cu mult mai la îndemână în acest sens este cazul łărilor
Române, spaŃiu în care limba slavonă s a folosit ca limbă oficială i de cultură câteva sute de ani
i unde avem multe inscripŃii în limba slavonă. Când este vorba de morminte, aceste inscripŃii
apar pe mormintele domnitorilor i ale boierilor din acea epocă. Era limba slavonă limba lor
maternă? Oricine va răspunde: nicidecum! Ca să nu mai vorbim de restul populaŃiei române ti
din łara Românească i Moldova. Htim bine că limba lor maternă era limba română, dar ca orice
persoană educată din acea vreme, mulŃi dintre boieri tiau i slavonă, mai mult sau mai puŃin.
Oamenii simpli însă nu tiau slavonă i nici nu i puneau pe morminte inscripŃii în limba
slavonă, iar dacă î i vor fi pus, acelea au fost pe cruci de lemn i nu au ajuns până la noi. Mutatis
mutandis, acela i lucru s a întâmplat i în provincia Dacia, dar i în jurul faimoasei linii Jireček.
Prin urmare, inscripŃiile nu oferă informaŃii certe cu privire la limba vorbită într o anumită
regiune, la un moment dat.
Gamillscheg i Reichenkron făceau referire la a a numitele „nuclee de romanizare” care ar
fi continuat procesul i după retragerea oficială a romanilor din Dacia. După cum am văzut, aceste
nuclee practic au dispărut ori s au diminuat considerabil, odată cu retragerea populaŃiei de la ora e,
astfel încât vorbitorii de latină care au mai rămas după retragerea lui Aurelian s au topit în masa de
vorbitori de limbă dacă. Prin urmare, doar studiul atent al limbii române mai vechi i mai noi este
în măsură să ne lămurească în ceea ce prive te originea ei; în primul rând, structura ei fonologică i
respectiv lexicală care sânt mai stabile, iar în al doilea rând structura morfologică.
Marea majoritate a lingvi tilor consideră limba traco dacă ca fiind o limbă de tip satem,
dar acest lucru nu corespunde realităŃii decât într o mică măsură. Comparând datele fonologice
ale unor grupuri de limbi indo europene i în special limbile italice i cele celtice, se poate trage
concluzia că limba strămo ilor no tri de acum 2000 3000 de ani avea o serie de trăsături fonetice
comune cu limba osco umbrică, dar i cu celtica continentală. Desigur că, fiind toate limbi indo
europene, împărtă eau o bună parte din lexic. Este de presupus că, pe la sfâr itul mileniului II
î.Ch., traco illira a început să se dezvolte ca limbă individuală între limbile celtice i italice la
vest i balto slava la est, pe atunci un grup etnic cu mult mai mic decât grupul traco dacic. La
începutul epocii fierului (cf. H. Wagner, 1971) traco ilirii i celŃii ocupau o bună parte a Europei,
de la Lacul Meotic (Marea de Azov) până cel puŃin în Pirinei, exceptând părŃile cele mai de sud
i, respectiv, de nord ale Europei. Cu alte cuvinte, teritoriul de origine al proto celŃilor, înainte de
15
a se răspândi în întreaga Europă de vest, se afla undeva mai la est i în continuarea teritoriului de
formare a dacilor i illirilor.
O linie de demarcaŃie clară a limbilor acestor grupuri etnice nu este u or de stabilit
întrucât, cum am văzut, fragmentarea unităŃii lor trebuie să fi avut loc către sfâr itul mileniului II
î.Ch. În plus, Pytheas Massiliotul (cf. O. Schrader, 1890), un navigator grec care a călătorit în
Marea Nordului, vorbe te de populaŃia celtică, dar i de cea „scitică” a ezată la răsărit de Rhin.
Navigatorul grec îi menŃionează pentru prima oară pe germanici ca teutoni, însă, fără să i poată
localiza cu exactitate. Volcae este primul trib celtic cu care germanicii au venit în contact la
coborârea lor din peninsula scandinavică, după numele cărora au numit ulterior pe toŃi celŃii, dar
i pe italici (v. vlah). MenŃionăm că pe vremea lui Burebista, cât i după aceea, geto dacii se
învecinau la apus cu germanicii.
Istoricul francez Arbois de Jubainville (1889 1894), citând pe Eusebius Pamphilius, arată
că pe la 1200 1100 î.Ch. osco umbrii au migrat de pe cursul superior al Dunării (sudul
Germaniei de azi) în Italia centrală. La acea vreme triburile traco illire, italice i celtice încă nu
erau suficient diferenŃiate din punct de vedere lingvistic. Tot în aceea i perioadă, triburile traco
illirice ale dorienilor au migrat tot înspre sud, în Grecia, grecizându se. Unele dialecte grece ti
(cele de vest i de nord) au cunoscut labializarea labio velarelor din proto indo europeană, spre
deosebire de dialectul ionian vorbit în Asia Mică. Astfel, PIE *kŭetuor > dor. πέτταρες, lesb.
πέττυρες, precum i hom. πίσυρες, sânt forme care presupun influenŃa illiro tracică asupra acestor
dialecte grece ti, spre deosebire de ion. τέτταρες.
Toate aceste triburi, plecate de undeva de la Dunăre, au păstrat în dialectele lor, care mai
târziu au devenit limbi de sine stătătoare, câteva particularităŃi fonetice comune mult prea
apropiate între ele ca să fie simple coincidenŃe. Acest fapt ce ne duce la concluzia că vorbitorii
lor trăiseră până nu demult în acela i loc. Autorul latin de origine gallică Marcus Antonius
Gnipho (cf. de Jubainville) atribuie gallilor i osco umbrilor o origine comună (cf. A. de
Jubainville, 1894). M.A. Gnipho, care a trăit în sec. I î.Ch., susŃine că umbrii sânt o veche
ramură a gallilor. Prin urmare, Gnipho, care tia limba gallică, nu putea să nu observe o serie de
apropieri fonetice i lexicale între gallică i umbrică, trăsături pe care latina nu le împărtă ea cu
cele două. În plus, este posibil ca acest autor să fi avut informaŃii i din anumite surse mai vechi,
romane sau gallice, privitoare la originea umbrilor. Cert este că asemănările între umbrică i
gallică devin evidente oricărui cercetător familiarizat cu aceste două limbi.
În ceea ce priveste latino faliscii, este extrem de important să arătăm că au migrat de pe
cursul mijlociu al Dunării, mai precis de undeva din Pannonia sau Austria de astăzi (cf. Ist. lumii
în date, 1972), fiind purtătorii culturii Villanova din Italia. Velleius Paterculus (1924, 11. 110)
16
remarca la începutul sec. I d.Ch. că pannonii aveau obiceiuri romane i aveau cuno tinŃe de
limbă romanică, nu de latină. Prin romanică, autorul înŃelegea, probabil, ceva similar cu limbile
i dialectele italice din vremea sa („omnibus autem Pannonis non disciplinae tantum modo, sed
linguae quoque notitia Romanae”), fapt care l a făcut pe Vasile Pârvan i pe alŃii să conchidă că
pannonii (dar i traco dacii) începuseră să se romanizeze încă înainte de cucerirea romană, ceea
ce este o absurditate. ExplicaŃia afirmaŃiilor lui Paterculus este cu totul alta. Strămo ii latino
faliscilor au emigrat cu câteva secole înaintea osco umbrilor, întrucât în latină i faliscă nu se
întâlnesc o serie de inovaŃii fonetice pe care le întâlnim în traco illiră, osco umbrică, gallică i
dialectul dorienilor care, după cum am văzut, sânt traco illiri grecizaŃi. Astfel se explică
asemănările între traco illiră i latină. Nu este lipsit de interes să arătăm că Priscus Panites
(Amb.), autor bizantin din sec. V d.Ch. A., care a făcut parte dintr o delegaŃie bizantină ce l a
vizitat pe Atilla, în Pannonia, afirmă că la curtea acestuia se vorbea limba hună, limba gotă i
limba ausonică (nu latină), ausonii fiind consideraŃi în antichitate cei mai vechi locuitori ai
Peninsulei Italice, cu alte cuvinte strămo ii latino faliscilor i ai altor triburi italice vechi. Prin
urmare, autorul bizantin făcea clar distincŃia între latina din perioada clasică i ausonică, astfel că
în accepŃiunea lui Priscus, pannonii vorbeau limba strămo ilor latino faliscilor.
După această încadrare genetică i geografică a limbii traco dace, considerăm oportun să
facem o scurtă prezentare a celor mai importante teorii referitoare la originea limbilor indo
europene. În a doua jumătate a sec. XVIII, Sir William Jones (1746 1794), judecător englez
stabilit la Calcutta, fiind nevoit să cunoască legislaŃia din India, a trebuit să înveŃe limba
sanskrită, ajungând astfel să facă o descoperire istorică. Bun cunoscător al limbilor greacă i
latină, Jones a constatat că acestea din urmă au multe asemănări cu sanskrita, atât la nivel lexical
cât i la nivel morfologic. După acest moment crucial, încep cercetările lingvistice comparativ
istorice legate de limbile indo europene, realizări considerabile în acest domeniu datorându se
lingvi tilor germani din sec. XIX i prima jumătate a sec. XX. Astfel a apărut teoria originii
orientale a limbilor i popoarelor indo europene, de unde provine i termenul de indo european,
azi larg folosit, de i ultimele teorii cu privire la originea acestora nu mai justifică pe deplin
termenul. Pe la sfâr itul sec. XIX, arheologi germani de prestigiu, precum Otto Schrader, au
ajuns la concluzia că indo europenii s au format undeva la Nordul Mării Negre, de unde s au
răspândit la vest i la est. Această teorie nu contrazice întrutotul pe cea anterioară ce susŃinea că
europenii au venit de undeva din Asia. Este vorba de purtătorii culturii kurganelor, care într
adevăr au migrat spre vest în trei valuri mari, începând de pe la 5500 î.Ch. i terminând pe la
2700 2500 î.Ch. Conform aceleea i teorii, o parte din ace tia au migrat spre sud, iar alŃii spre est.
17
Din ace tia provin popoarele i limbile indo ariene care se vorbesc azi din Iran până în India.
Această teorie este continuată în sec. XX de alŃi cercetători, între care a excelat Marija Gimbutas.
Cercetătoarea americană de origine lituaniană a dezvoltat teoria în cauză, acordând o atenŃie
deosebită istoriei regiunii carpato danubiene. Conform teoriei mai sus menŃionate, vechii
locuitori ai Europei erau ne indo europeni, fiind asimilaŃi de triburile războinice ale purtătorilor
culturii kurganelor fapt în care Gimbutas crede cu tărie. Ea face tot timpul distincŃia între
Vechea Europă i Europa ulterioară indo europeană.
Teoria Marijei Gimbutas, a fost contrazisă pentru prima oară de către arheologul
american W. H. Goodenough (1970) care demonstrează, pe baze arheologice, că purtătorii
culturii kurganelor sânt, de fapt, o prelungire a culturii Cucuteni. MenŃionăm că, după teoria
susŃinută de M. Gimbutas, cultura Cucuteni, ca toate culturile a a zisei Europe Vechi, era, prin
excelenŃă, o cultură ne indo europeană. După cum vedem, Goodenougth nu contrazice în
totalitate teoria anterioară, ci doar o lărge te i o modifică în mod fundamental, considerând că
cel puŃin o bună parte a vechilor locuitori ai Europei erau tot indo europeni. Această idee a fost
cu totul nouă la acea vreme.
Ipoteza lui Goodenough a fost preluată i aprofundată de către Colin Renfrew care,
bazându se pe date arheologice recente, arată că primii indo europeni au sosit în Europa cu mult
timp înainte i anume după ultima eră glaciară, acum 8000 9000 de ani, de undeva din Asia Mică
prin Balcani. Ei au introdus primele elemente de agricultură, precum i o serie de cereale de
cultură i unele animale domestice. Este tiut astăzi că o serie de cereale, precum i unele
animale domestice (ex. oaia i capra) î i au originea în Asia Mică. Răspândirea agriculturii în
toată Europa, din Balcani până în Insulele Britanice, a durat cam 2000 de ani perioadă egală ca
timp cu era cre tină deplasându se cam un km pe an, conform constatărilor speciali tilor.
Datele lingvistice susŃin aceea i ipoteză, i anume că limbile indo europene s au răspândit
pornind de undeva din Asia Mică. După ultimele cercetări lingvistice, limba mamă indo
europeană din care se trag toate limbile indo europene face parte dintr o macro familie, numită
de lingvi ti, nostratică. Din această macro familie fac parte familiile: afro asiatică (sau hamito
semitică), uralo altaică, ugro finică, sud caucaziană, dravidiană i sumeriană, pe lângă cea
indo europeană. Din aceasta s au desprins caucazienele de sud, care s au îndreptat spre nord
oprindu se în Caucaz, dravidienii s au îndreptat spre India, iar uralo altaicele i ugro finicele s
au răspândit spre nord est. Vorbitorii de hamito semită au rămas în Orientul Mijlociu, în timp ce
vorbitorii de sumeriană s au a ezat ceva mai la est, iar indo europenii a trecut în Balcani.
MenŃionăm că aceste migrări nu au avut loc în mod simultan, cu alte cuvinte aceste familii de
limbi s au desprins pe rând din trunchiul comun. Prin urmare, numai din Asia Mică sau Orientul
18
Mijlociu s au putut răspândi familiile de limbi aparŃinând macro familiei nostratice. Acesta este
încă un argument, de data aceasta lingvistic, că indo europenii i au făcut apariŃia în Balcani
venind din Asia Mică. Conform cercetătorilor din domeniul geneticii i arheologiei, omul
modern î i are originea în Africa, de unde a trecut în Orientul Mijlociu, în urmă cu mai multe
zeci de mii de ani i apoi s a răspândit în Asia i Europa. Din Asia, în urmă cu cca 10000 12000
de ani, omul a trecut pe continentul nord american, apoi pe cel sud american (cf. L.L. Cavalli
Sforza, 2000). Acestea sânt ultimele descoperiri cu privire la originea indo europenilor, care nu
contrazic ci completează teoriile formulate în sec. XX. Cu alte cuvinte, traco dacii sânt urma ii
primilor indo europeni veniŃi în Europa în urma ultimei ere glaciare. Prin urmare, culturile
neolitice (Cucuteni, Starčevo Cri , GumelniŃa etc.) care s au dezvoltat în regiunea carpato
danubiană i în Balcani, pot fi numite proto tracice i nu pre indo europene (sau ne indo
europene), cum aprecia M. Gimbutas. Am considerat necesară prezentarea acestor teorii mai
vechi i mai noi pentru a înŃelege evoluŃia istorică a acestora i a cunoa te actualul stadiu al
cercetărilor cu privire la originea limbilor indo europene.
19
Din această sumară prezentare a evoluŃiei oclusivelor aspirate rezultă că transformările de
care am vorbit mai sus (bh>b, gh>g, dh>d), care au avut loc în majoritatea limbilor indo
europene, în principiu cele care au ocupat o poziŃie centrală, trebuie să fi avut loc la o vreme
când strămo ii triburilor indo europene, vorbind dialecte din care se trag limbile sanskrită,
greacă ori germanică, se separaseră de restul comunităŃii indo europene. Se poate constata din
diferenŃele dialectale ale proto indo europenei, precum i din tratamentul diferit al aspiratelor
sonore, că această clasificare centum/satem are foarte multe carenŃe din moment ce situează
germanica, celtica i greaca la grupul centum, iar traco daca, baltica, slava i sanscrita la grupul
satem. Este evident că tratamentul aspiratelor, precum i alte transformări fonetice ne dau cu
totul alte linii de demarcaŃie. Chiar i numai acest aspect fonologic ridică serioase întrebări
privitoare la validitatea distincŃiei centum/satem. După cum vom vedea traco illira se află într o
poziŃie centrală, împărtă ind multe trăsături cu unele limbi din a a zisul grup centum, dar i cu
cele din grupul satem. De altfel, în ultimele decenii, se Ńine tot mai puŃin cont de această
împărŃire a limbilor indo europene.
Rezumând cele de mai sus, în centru se situează limbile traco illiră, celticele continentale
i osco umbrica. Fiecare au avut în cadrul limbilor indo europene un caracter aparte, în sensul că
pe lângă evoluŃia comună a consoanelor aspirate, în cadrul acestor limbi a avut loc i o evoluŃie
specifică a labio velarelor provenite din proto indo europeană. Aceasta avea trei grupuri de
consoane velare formate dintr o pereche surdă/sonoră i anume: velarele palatale (k’, g’, pron.
chi, ghi), velarele simple (k, g), precum i a a numitele sunete labio velare: kŭ, gŭ (care se
pronunŃau ca i sunetul latin qŭ din aqua, cu rotunjirea buzelor).
Este bine cunoscut faptul că în limbile satem, labio velarele proto indo europene au
pierdut elementul labial, devenind velare simple, confundându se cu corespondentele lor velare.
Pentru cei mai puŃin iniŃiaŃi în indo europenistică, menŃionăm că lingvi tii secolului XIX au
împărŃit limbile indo europene în două mari grupuri: grupul satem, în partea de răsărit a arealului
indo european i grupul centum, situat în partea de vest a acestui areal. Denumirile au fost date
după forma din avestică satem care define te termenul „sută” i respectiv din latină, centum care
define te acela i termen. Astfel, în grupul limbilor satem intră: limbile indo ariene, avestica,
persana veche, proto slava, proto baltica i urma ele acestora, iar în grupul centum intră: latina,
greaca, majoritatea limbilor iltalice indo europene, illira, celticele i germanicele. Lingvistica
istorică tradiŃională a inclus traco daca în grupul satem în mod nejustificat, fapt pe care îl vom
lămuri în cele ce urmează. Ulterior au apărut date noi i voci care au criticat această împărŃire a
limbilor indo europene, dar lingvi tii nu au renunŃat totalmente la această distincŃie.
20
După această scurtă incursiune cu privire la împărŃirea limbilor indo europene, să
revenim la tratamentul labio velarelor. În cadrul grupului central menŃionat mai sus, traco daca a
avut un comportament diferit atât faŃă de limbile satem, cât i faŃă de latino faliscă. Dacă în
limbile satem, a a cum am arătat, aceste consoane au păstrat doar componenta velară, eliminând
pe cea labială (rotunjirea buzelor), în celticele continentale i în osco umbrică i, într o oarecare
măsură, în traco dacă, dar i în unele dialecte grece ti se petrece fenomenul invers, i anume că
labio velarele au pierdut componenta velară devenind labiale simple (b, p) (PIE *kŭi > osco
umbr. pis, iar PIE *kŭetŭor > umbr. petur, osc. petor( a), în comparaŃie cu latina, unde PIE *kŭi
> lat. quis, PIE *kŭetŭor > lat. quattor). Mai exact, pentru limbile satem: labio velara *kŭ a
devenit k, *gŭ a devenit g, în timp ce pentru traco dacă, osco umbrică i celticele continentale
*kŭ a devenit p, iar *gŭ a devenit b, cu anumite diferenŃe pentru traco illiră, diferenŃe pe care le
vom discuta mai jos.
RelaŃiile dintre traco"dacă $i limbile italice si celtice. Indo europeni tii împart limbile
celtice i italice în două grupuri: dialectele P care au această inovaŃie i dialectele Q care nu au
cunoscut această inovaŃie. Dialectele Q celtice au fost acele dialecte care s au izolat de trunchiul
celtic înainte de a apărea acest fenomen, fie prin migrarea respectivei populaŃii în insulele
britanice (proto irlandeza), fie prin trecerea acesteia dincolo de Pirinei (celtiberica). În schimb, la
est de Pirinei, în toată Gallia până la Rhin i chiar dincolo de Rhin, celŃii au labializat velarele ca
i osco umbrii. Aici trebuie să facem o precizare i anume că toate aceste dialecte, devenite apoi
limbi, au labialializat toate velarele indiferent de mediul fonetic în care se aflau, în timp ce traco
illira a avut un tratament parŃial diferit în ceea ce prive te labiovelarele. Astfel cele urmate de o
vocală dorsală (a, o, u) au labilalizat (au devenit p, b), ceea ce apropie traco illira de celticele
continentale i de osco umbrică. Cele urmate de o vocală frontală (i, e) au devenit velare simple
(k, g) în proto traco illiră, care apoi au palatalizat în traco illiră i, ulterior, procesul de
palatalizare s a accentuat, acestea devenind africate sau spirante (č, ) în proto română, statut
care s a păstrat până în româna de azi (v. ce, $i, jar etc.). Acest aspect apropie fonetic, într o
oarecare masură, traco illira de grupul balto slav.
Când vorbim de limbile italice ne referim, în primul rând, la oscă i umbrică care sânt
mai apropiate de celtica de pe continent i de traco illiră, întrucât au emigrat în Peninsula Italică
mai târziu decât latino faliscii, fapt dovedit de datele arheologice. Din grupul P al celticelor fac
parte limba gallică, vorbită pe teritoriul vechii Gallii, precum i grupul britonic din Brittonia, din
care a supravieŃuit galeza (cymrica), vorbită azi în łara Galilor, precum i bretona vorbită azi în
Bretagne, nordul FranŃei. La fel a supravietuit o vreme cornica, vorbită până în secolele XVII
21
XVIII, în Cornwell, limbă azi dispărută. ExcepŃie fac limbile irlandeză i scoŃiană care nu au
cunoscut niciodată labializarea labio velarelor, fiind în aceea i situaŃie faŃă de celelalte limbi
celtice, ca latina i falisca faŃă de oscă i umbrică. ScoŃiana i irlandeza fac parte din grupul Q al
limbilor celtice, întrucât, a a cum am arătat, strămo ii irlandezilor au ajuns în insulele britanice
înainte ca această inovaŃie lingvistică să apară pe continent. În aceea i manieră, există o diferenŃă
netă între osco umbrică i latină, din punct de vedere al tratamentului labio velarelor. În schimb,
falisca i sabina se aseamănă cu latina din acest punct de vedere.
Raporturile dintre latină i grupul osco umbric a fost discutat de mai mulŃi lingvi ti de
renume. În secolul XX, mai mulŃi cercetători ca G. Devoto, R. S. Conway, M. S. Beeler .a. au
negat unitatea limbilor italice. Astfel, Devoto consideră că „separarea latinilor de osco umbri nu
este un fapt italic, ci un fapt dialectal indo european, că în Italia indo europenii au venit în două
valuri extrem de diferite” (cf. Tagliavini, Orig., (9), p. 67), în timp ce Beeler, mai aproape de
adevăr, se pare, vede între ele o separare, ulterioară despărŃirii dialectelor indo europene. El
spune „[n]u cred că vreuna din inovaŃiile aflate la latină i osco umbrică este destul de
puternică să constituie un argument irefutabil pentru o « fază italică », concepută ca o
comunitate lingvistică separată în timp i spaŃiu încă din proto indo europeană. Mai degrabă a
sugera că pre latina i pre osco umbrica au putut ocupa arii învecinate într o comunitate indo
europeană apuseană încă unitară” (Language, 28, p. 443). Această ipoteză e conformă cu
teoriile mai noi. După cum am văzut, strămo ii osco umbrilor au coborât în Peninsula Italică de
pe cursul superior al Dunării la sfâr itul mileniului II î.Ch., iar cei ai latino faliscilor au venit de
pe cursul mijlociu al Dunării la o dată anterioară osco umbrilor, pe la mijlocul mileniului II î.Ch.
Prin urmare, strămo ii latino faliscilor, care au păstrat labio velarele PIE intacte, au ajuns în
Italia cu cel puŃin câteva secole înainte de strămo ilor osco umbrilor.
22
apropiere între cele două limbi/dialecte. Este drept că illira este mai bine cunoscută din
inscripŃiile latine care apar pe tot felul de glose illirice (toponime, hidronime, antroponime) i a
căror natură lingvistică apropie această limbă de grupul centum, pe când din arealul lingvistic
traco dacic avem un număr mai redus de glose a căror natură lingvistică este mai greu de intuit,
mai ales dacă nu se face apropierea de illiră i de limba română.
În acela i timp, este important să arătăm că, de i, se consideră că albaneza î i are originea
în illiră, concepŃia este doar în parte adevărată, deoarece albaneza este urma a dialectelor epirote
vorbite în Epir, Albania de astăzi. Pornind de la aceste premise, a căror falsitate a fost
demonstrată încă din secolul trecut, mulŃi lingvi ti, începând cu Fr. Miklosich, Gustav Weigand
i alŃii au încercat să explice asemănările dintre albaneză i română. Pe de altă parte, o serie de
lingvi ti bulgari din secolul XX consideră că traca i geto daca ar fi fost două limbi diferite (cf.
V. Georgiev, 1986) i nicidecum două dialecte ale acelea i limbi. Ba mai mult, după Georgiev,
albaneza este urma a limbii dace i nu a limbii illire, cum au considerat diver i lingvi ti ai
secolului XIX, i nici a limbii trace, pe care el o consideră diferită de dacă. Cu toate acestea se
tie că traca s a vorbit în sudul Dunării, astfel că albaneza putea fi, mai curând, urma a acesteia.
Cu alte cuvinte, confuzia poate atinge uneori cote maxime i astăzi. Avem convingerea că astfel
de „gre eli” s au făcut i se fac din diferite interese care nu au nimic în comun cu obiectivul
cercetării adevărul tiinŃific.
De i albaneza are multe elemente i trăsături în comun cu româna, nu provine, cum am
menŃionat, din illira propriu zisă ci din dialectele epirote. EpiroŃii au trăit din timpuri străvechi
unde trăiesc azi albanezii. Tucidide scrie despre epiroŃi că erau illiri i că vorbeau două dialecte
diferite. Strabo (7, 7) îi situează pe epiroŃi la sud de râul Shkumb, iar pe illiri la nord. Hahn
(1854) crede că vorbitorii dialectului tosk sânt urma ii epiroŃilor, pe când vorbitorii dialectului
gheg sânt urma i ai illirilor. Hahn remarcă pe bună dreptate că nici alte popoare (grecii, latinii,
celŃii, germanii) nu s au mutat de pe locurile lor de ba tină din antichitate până azi. Prima
menŃiune istorică a albanezilor, cu acest nume (Αλβάνοι, Αρβανίται), este făcută de Mihail
Ataleiates, la anul 1042 (cf. Philippide). łara lor se numea Αρβάνον, în sârbe te Rabŭnŭ
(metateza slavă a lui Arbŭnŭ) i cuprindea teritoriul dintre Shkoder, Durrës, Ohrida i Prizren,
cam acela i teritoriu pe care se află i azi. La Ptolemeu (sec. II d.Ch.), albanii apar ceva mai în
interior, în Macedonia de vest. MenŃionăm că albanezii nu sânt majoritari numai în Albania, ci i
în vestul Macedoniei (precum i în Kosovo), exact unde îi localizează i Ptolemeu. Romanii
făceau distincŃie clară între illirii propriu zi i (illyri proprio dicti) i illiri în general, iar în
accepŃiunea romanilor, epiroŃii (albanezii) nu fac parte din grupul illirilor propriu zi i. Illirii
propriu zi i erau cei din Illiria, DalmaŃia i din cele două Pannonii. MenŃinând discuŃia în
23
domeniul tratamentului labialelor i a labio velarelor, în albaneză nu apare deloc fenomenul
trecerii labio velarelor (kŭ, gŭ) la labiale (p, b), a a cum s a întâmplat în dacă, illiră, osco
umbrică i celticele de pe continent, această limbă fiind mult mai conservatoare din acest punct
de vedere: PIE *kŭetor „patru” > alb. katër, PIE *wulkŭos „lup” > alb. ulk. După cum am arătat
mai sus, exemplificând cu alte grupuri de limbi sau limbi indo europene, albaneza este un
exemplu clasic de limbă situată la periferia arealului unui grup de limbi, rămânând conservatoare
în anumite aspecte i evoluând, din punct de vedere fonetic, după criterii aparte. Acest fapt se
datorează uneori izolării, alteori depărtării de centru, astfel că inovaŃiile lingvistice care au loc
aici, nu ajung i la periferie.
MenŃionăm că există un fond lexical comun tuturor limbilor balcanice, adică româna (cu
dialectele sud dunărene – aromâna, megleno româna, istro româna), limbile slave de sud
(bulgara, sârba), neogreaca i parŃial turca. Cu excepŃia turcismelor, acest fond provine, în mare
parte, din fondul traco illiric. De aceea, multe cuvinte române ti care au fost considerate de
origine slavă, provin de fapt din fondul traco illiric, mai ales când acestea se găsesc doar în
slavele de sud. In acest sens, am verificat toate a a zisele slavonisme din limba română i pe
foarte multe dintre acestea nu le am putut identifica în dicŃionarele limbii slave biserice ti
întocmite de Djacenko sau de Blagova. Deci, o serie de cuvinte române ti considerate de origine
slavă nu sânt slave, chiar dacă ele se găsesc în unele documente slavo române.
RelaŃiile dintre traco"dacă $i grupul balto"slav. Fără îndoială, este important să cunoa tem
i adevăratele raporturi dintre traco dacă i proto slavă, pentru a înŃelege în mod adecvat segmentul
slav existent în lexicul limbii române, despre care Cihac credea că reprezintă 40%.
MenŃionăm că până în prezent atât proto slava cât i traco daca au fost considerate limbi
satem i, prin urmare, diferenŃele dintre ele erau dificil de delimitat. Dar, a a cum vom vedea,
există multe particularităŃi fonologice care disting limba traco dacă de limbile satem i implicit
de limbile slave. Proto slava se caracterizează printr o serie de trăsături care o diferenŃiază net de
traco dacă (v. infra).
După cum am arătat, pentru a înŃelege mai bine o serie de aspecte lexicale i fonologice
ale limbii române este necesar să cunoa tem raporturile de înrudire i de vecinătate cu alte
grupuri de limbi indo europene. Despre relaŃiile limbii române cu limbile slave s a scris foarte
mult de a lungul timpului, dar nu întotdeauna în termeni adecvaŃi. Legătura limbii traco dace ( i
române) cu grupul slav i cel baltic trebuie pusă în adevăraŃii ei termeni, Ńinând cont că au existat
anumite contacte cu mult timp înainte de venirea slavilor la Dunăre i în Balcani.
24
Bernstein (1964) arată că majoritatea slavi tilor consideră că slava comună a avut o
existenŃă de peste 2000 de ani, de i el crede că existenŃa acesteia a fost mult mai lungă. În
această perioadă au avut loc schimbări importante, astfel că această limbă a fost la începutul
existenŃei sale cu mult diferită faŃă de perioada când a început să se diferenŃieze în dialecte.
Autorul consideră că cel mai important fenomen în istoria limbii slave comune este „legea
silabelor deschise”. Astfel, într o anumită perioadă a istoriei limbii slave comune, silaba a început
să se caracterizeze printr o cre tere continuă a sonorităŃii. În urma acestui fapt toate silabele închise
au început să se transforme în silabe deschise, ceea ce a dus la apariŃia unui întreg lanŃ de
transformări fonetice. Acest proces a durat o perioadă lungă de timp. Cele mai vechi împrumuturi
germanice în slava comună ne arată că această tendinŃă începuse să se manifeste în primele secole
ale erei cre tine. Bernstein împarte slava comună în două perioade mari: 1. arhaică până la
dispariŃia silabelor închise; 2. perioada târzie după dispariŃia silabelor închise.
Legea silabelor deschise, apărută în slava comună, a dus între altele la metateza
lichidelor, care se manifestă prin schimbarea poziŃiei lichidelor l i r din poziŃie silabică finală în
interiorul silabei. Acest fenomen este necunoscut în traco dacă i în română (ca i în albaneză),
iar dacă el totu i apare uneori, are un caracter cu totul sporadic i o altă motivaŃie fonologică. O
particularitate a proto slavei este mult răspândita palatalizare a velarelor cât i a labio velarelor
indo europene. O altă caracteristică este dispariŃia nazalelor aflate în poziŃie silabică finală i, în
consecinŃă, apariŃia vocalelor nazale. În această limbă atât velarele cât i labio velarele indo
europene sânt tratate în mod similar. În schimb, traco daca a avut un tratament diferenŃiat atât în
ceea ce prive te velarele simple, cât mai ales labio velarele. În traco dacă palatalizarea labialelor
în maniera proto slavei nu a avut loc. Ca i în cazul limbilor osco umbrică, celtice continentale i
traco illirică, proto slava a deaspirat oclusivele aspirate. În schimb, a a cum am menŃionat deja, a
unificat sistemul velar indo european: adică labio velarele au devenit velare înainte de fenomenul
palatalizării, ceea ce nu s a întâmplat în traco dacă decât în cazul labio velarelor urmate de e sau i
(ex. PIE *kǔ a devenit k, PIE *gŭ a devenit g, care au devenit palatale i apoi africate).
În ceeea ce prive te relaŃiile dintre limbile slave de sud i albaneză (româna este mai
puŃin menŃionată), Bernstein arată că cele mai vechi împrumuturi slave în albaneză pot fi datate
din secolul XI (p. 43), dar pătrunderea intensă a cuvintelor slave în limba albaneză începe abia
din secolul XIV. Cu toate acestea, găsim în albaneză gardinë (cf. bg. gradina), alb. daltë (bg.
dleto) (v. daltă). S a spus că rom. a îngrădi (G. Mihăilă, SCL, I, XXIV, 1973) s ar datora
influenŃei slave, dar acest lucru este contrazis de forma mgl. îngărdes „îngrădesc”, care
presupune forma stră română *îngărdesc. Astfel, forme române ti precum îngrădesc sânt forme
apărute mai târziu în spaŃiul limbii române. Nu trebuie ignorat faptul că sl. gradŭ înseamnă
25
„ora ” i nu gard ca să poată da un derivat verbal ca a îngrădi sau să influenŃeze evoluŃia
acestuia (v. gard). Cu toate acestea, nu încape nici o îndoială că, în epoca pătrunderii acestor
cuvinte în albaneză ( i română), metateza era de mult încheiată, fapt admis i de Bernstein. El
consideră chiar că aceste fenomene au apărut pe teritoriul limbii albaneze, trăgând concluzia că
„[n]u este lipsit de interes să arătăm că numărul cuvintelor fără metateză este mic i ele sânt
acelea i în toate limbile balcanice. În limba română acestea sânt faimoasele gard, baltă, daltă;
aceste cuvinte se regăsesc i în albaneză i neogreacă” (p. 44). AfirmaŃia este cu totul
neconformă cu realitatea, întrucât numărul lor este mult mai mare i nu sânt de origine slavă, ci
traco illirică. Cu privire la revenirea la silabe închise (fără metateză), autorul exemplifică cu
rom. altiŃă de la un sl. *lata (căruia nu i dă sensul), nu din *olta, de i etimologia rom. altiŃă
rămâne controversată. Cihac ( i Hasdeu) îl consideră slav, pe când Cioranescu (219) crede că
provine din lat. altitia „înălŃime”, formă rar întâlnită în latină (v. altiŃă). De reŃinut faptul că
Bernstein aduce argumente precare când susŃine teoria că în română, albaneză i neogreacă a
avut loc un proces de răsturnare a metatezei lichidelor la împrumuturile slave din aceste limbi.
Pe lângă legea silabei deschise, un alt principiu fonetic important din limba slavă
comună, este acela al palatalizării progresive a consoanelor urmate de iod (j). Bernstein
precizează că acest fenomen a apărut cu mult timp înaintea dispariŃiei silabelor închise, mai
precis în perioada comunităŃii balto slave, fenomen care a continuat în toată perioada târzie.
Acest proces a fost la fel de important ca i cel privind silaba deschisă, încât, susŃine autorul, „nu
cunoa tem nici o poziŃie în care această tendinŃă să nu se fi realizat” (p. 46). Din cele arătate
mai sus, se poate vedea că i în traco dacă a avut loc un proces similar, dar acesta s a declan at
în mod independent i a început mai târziu.
Putem astfel să rezumăm că până când a început să funcŃioneze legea silabei deschise
singura diferenŃă majoră între traco dacă i balto slavă a fost aceea că în traco dacă a avut loc
labializarea labio velarelor indo europene *kŭ i *gŭ(h) (mai exact transformarea acestora în p
i b) .atunci când acestea erau urmate de o vocală dorsală, pe când în balto slavă labio velarele
au devenit velare simple care apoi au palatalizat. Prin urmare, împrumuturile reciproce dinainte
de legea silabei deschise se pot distinge Ńinând cont de principiul palatalizării, acolo unde acesta
poate fi identificat, proces început mult mai devreme în slavă decât în traco dacă.
Un fapt extrem de important, ignorat în totalitate de lingvistica românească dar discutat
de o serie de slavi ti de renume, este acela că din unele elemente ale limbilor slave i baltice se
poate deduce că vorbitotrii acestora au fost în contact cu cei ai unor limbi indo europene de tip
centum încă din mileniul I î.Ch. Bernstein precizează că până în secolele IV II î.Ch., întreg
teritoriul de la Apus de Vistula a fost ocupat de triburi de cultură luzaciană i anume că
26
„[p]urtătorii acestei culturi au fost triburile venete” (p. 58), dar autorul nu dă niciun fel de
detaliu cu privire la limba (limbile) vorbită de aceste triburi. Această cultură se întindea la nord
pe Ńărmul Mării Baltice, ajungând se pare în contact cu triburile baltice care nu atinseseră la acea
vreme Ńărmul mării. De asemenea, nu se cunosc date arheologice care să ateste că slavii s ar fi
aflat în mileniul I pe Ńărmul baltic. Cu alte cuvinte, Vistula ar fi constituit de a lungul multor
secole o graniŃă între limba slavă comună i limba a a zis venetă.
Pe de altă parte, Moszynski (cf. Bernstein) arată că vatra de origine a slavilor a fost pe
cursul superior al Niprului. Bernstein este de acord cu arheologul polonez, precizând că de la sud
de Pripet până la est de Vistula fusese „tot teritoriu al limbii venete”. Mai departe, Bernstein
arată că pe teritoriul a ezat la sud de Pripet i la apus de cursul mijlociu al Niprului există o
bogată toponimie neslavă. Astfel, când au coborât spre sud vest a ezându se la sud de Pripet,
slavii au găsit aici tot populaŃie „venetă”, ca i cea de la vest de Vistula, pe care cu timpul au
asimilat o (p. 60). Bernstein precizează, de asemenea, că “[p]e acest teritoriu slavii au trăit o
perioadă foarte îndelungată”. Abia aici slavii au început să se ocupe de agricultură, aici au
cunoscut roata olarului i fierul, dar au continuat să se ocupe i cu vânătoarea i pescuitul. Cu
timpul slavii s au extins la vest până la Vistula, iar între sec. III II i.Ch. i III IV d.Ch. au trecut
i la vest de Vistula până la Oder, asimilând i pe veneŃii aflaŃi în această regiune. Astfel, când
germanicii au venit în contact cu slavii, i au numit pe ace tia veneŃi, de i slavii nu s au numit
niciodată, pe ei în i i, cu acest nume (cf. Bernstein).
Slavi tii nu ne lămuresc cine erau cu adevărat ace ti veneŃi, de i ei sânt în principiu de
acord că era o populaŃie care vorbea o limbă indo europeană de tip centum. Un argument în
sensul acesta este că în limba slavă comună au păstruns cuvinte de tip centum, dar cercetătorii nu
au putut cădea de acord din ce grup anume făcea parte aceasta, ca urmare, i au dat numele
generic de „veneto illiră”. Atât Shevelov (1964, p. 43) cât i Golab (1972) dau o listă a
elementelor centum din limbile slave. În cele ce urmează am selectat doar câteva care au
corespondent în limba română modernă. Desigur, problema acestor elemente în limbile slave
necesită un studiu detaliat, dar scopul lucrării de faŃă nu este acesta.
După ace ti autori, exemple de elemente centum în limbile slave ar fi: rus. glezna „tibia”,
slov. glezeny „gleznă, încheietură” (v. gleznă), dar lituan. žlezna „gleznă” din PIE *gelg’ „a se
agăŃa” (IEW, 376). Se poate observa că lituaniana, o limbă mai puŃin satem decât limbile slave, a
palatalizat velara iniŃială g, pe când rusa i slovaca nu.
Acela i lucru apare i la formele provenite din rad. PIE *akmo „piatră” (IEW, 18). În
limbile baltice predomină formele de tip satem, similare cu cele din sanskrită i avestică, pe când
cele slave sânt de tip centum: skt., av. asman „piatră”, let. asmenas „margine, prăpastie”, akmene
27
„piatră”, lituan. ašmenys „margine”, akmus „piatră”, gr. άκKον „nicovală”, v.sl. kamy, rus. kamen
„piatră”, top. dac. Akmonia. Rezultă, prin urmare, că toponimul dac poate fi alăturat grupului de
tip centum, iar elementele slave, de i ar trebui să fie asociate cu grupul satem, prezintă trăsături
centum, iar limbile baltice au dublete, unul de tip satem i altul de tip centum (v. ocnă).
Prin urmare, în unele cazuri, atât limbile slave, cât i cele baltice au dublete, un cuvânt de
tip satem, cu velară palatalizată i altul de tip centum, cu velară ne palatalizată. Această situaŃie
este extrem de interesantă întrucât pune în evidenŃă o serie de aspecte privitoare la relaŃiile dintre
slava comună i o limbă indo europeană de tip centum. În această categorie intră i rad. PIE
*gherdh „îngrădi”, ghordh „gard, loc închis”, radical extrem de productiv în toate limbile
indo europene. În seria de tip satem se întâlnesc elemente lexicale care definesc elemente de
civilizaŃie mai puŃin avansată: lituan. žardas „un fel de construcŃie de lemn”, let. zards, v. prus.
sardis „Ńarc de cai”, v.sl. žъrdъ, rus. žerd „coteŃ, culme de păsări”, iar seria de tip centum: lituan.
gardas „loc închis pentru animale, loc închis pentru apărare”, v.sl. gorditi „a închide, a construi”,
graditi „a construi”, v.sl. gradŭ, rus. gorod, pol. grod „ora ” etc. (v. gard).
Pe de altă parte, Golab (1972) arată că în hidronimia i toponimia pre slavă din Polonia
de azi, pe lângă o serie de forme de tip centum, apare frecvent radicalul ap „apă”. Acesta este
frecvent atât în zona balcanică, cât i în regiunile celtice, dar este de presupus, totu i, că ace ti
misterio i „veneŃi” nu erau celŃi (v. apă). Dacă este să i calificăm drept illiri, cum înclină unii
slavi ti să creadă, ace tia vorbeau dialecte apropiate de cele geto dace. În realitate, este vorba, se
pare, de triburi de geto daci nordici care, după cum am văzut, au adus o mare contribuŃie la
civilizaŃia slavă veche în perioada în care s au aflat la sud de Pripet, unde este a doua vatră a
proto slavilor i unde există i azi o bogată toponimie ne slavă. Această influenŃă a continuat i
mai târziu după ce slavii s au a ezat la vest de Vistula.
În ceea ce prive te împrumuturile vechilor slavi din alte limbi indo europene, după cum
sânt interpretate de slavi ti, ne vom rezuma doar la câteva remarci. Multe detalii privind unele
etimologii slave controversate sânt discutate în detaliu de Vasmer, în DicŃionarul etimologic al
limbii ruse. Bernstein (1964, p. 87) consideră că v.sl. sluga, braga i ljutŭ sânt vechi
împrumuturi din limbile celtice; cf. v.ir. slog, sluag „mulŃime, armată”, ir. braich „malŃ”, cymr.
llid „răutate” < celt. *lūtu. MenŃionăm că forma slauga „ajutor, slugă” se întâlne te în lituaniană.
De remarcat faptul că în limbile română, slave i baltice, sensul este identic, pe când în celtice
este destul de diferit. Totu i, unii slavi ti consideră că sl. braga provine din turcă, de i nu poate
fi de origine turcă, din moment ce este un cuvânt de origine indo europeană din PIE *bhreu „a
fierbe, a fermenta” (IEW, 143) (v. slugă, bragă, iute).
28
Bernstein afirmă, de asemenea, că unele dintre aceste cuvinte etimologizează bine în
celtice, dar acela i lucru se poate spune i despre română, cel puŃin în cazul lui slugă i iute, mai
puŃin în cazul lui bragă. Astfel, în română, slugă are 6 derivaŃi pe lângă cuvântul de bază, iar
iute este un cuvânt cu sensuri multiple în limba română i cu câŃiva derivaŃi din cuvântul de
bază. Am ales aceste trei elemente lexicale deoarece ele există i în limba română modernă i
sânt trecute în rândul împrumuturilor slave, de i, în aceste trei cazuri mai curând este vorba de
împrumuturi ale proto slavei din traco dacă.
Acela i lucru se poate spune i despre a a zisele împrumuturi gotice în slavă: v.sl. smoky
„smochină” < got. smakka, vino < wein, iar din germ. de apus popŭ „preot”, pila „ferăstrău”,
vitez’iu „viteaz” (v. vin, popă, pilă, viteaz, smochină). Dintre acestea doar smochină pare să fie
un împrumut vechi germanic în limba română.
În ceea ce prive te împrumutrile slave din latină: oltarŭ, konopl’a < lat. *canapis, koleda,
poganŭ (v. altar, cânepă, colindă, păgân) putem admite acest lucru dacă vom considera că la
venirea slavilor în sudul Dunării aici se vorbeau în paralel atât stră româna cât i latina, dar lipsa
de logică a unei astfel de aserŃiuni nu mai trebuie comentată.
O altă serie de cuvinte pe care slavi tii le consideră împrumuturi din iraniană: bogŭ, rajŭ,
toporŭ, mogyla, sьto, vatra „foc”, kurŭ „coco ” etc. se găsesc i în română, dar slavistul rus nu
menŃionează niciodată apropierile cu româna, fie ele i ca împrumuturi iraniene în română ( i
albaneză), de i, multe din aceastea sânt, cu siguranŃă, împrumuturi ale proto slavei din traco
dacă (v. rai, topor, măgură, sută, vatră). Bernstein asociază sl. vatra doar cu av. athaurvan
„foc sacru” i cu skt. atharvan „preot al focului”, fără să amintească că o formă identică se
găse te în română i albaneză; cf. alb. vatrë. În ce prive te pe sьto, Vasmer i alŃi slavi ti îl
consideră de origine celtică, mai precis din vechea irlandeză, de i slavii nu au venit niciodată în
contact cu irlandezii în vechime i nici mai târziu. Este bine cunoscut faptul că PIE *ŭ a devenit
în slavă ъ sau ь care, fiind sunete foarte scurte, au dispărut în cele mai multe cazuri. Prin urmare,
slava comună a împrumutat o formă *sŭta, într o vreme când mai păstra pe ŭ scurt indo
european. Indiferent dacă slava comună a împrumutat acest termen din iraniană sau din geto
dacă, este cert că rom. sută nu poate proveni din v.sl. sьto. Acesta din urmă provine dintr un
*suta care, după toate aparenŃele, pare a fi un împrumut din geto dacă.
29
comparativ, am constatat că limba traco illiră avea o serie de caracteristici comune atât cu
anumite limbi considerate centum prin excelenŃă, cat i cu unele limbi satem, în special, cu
grupul balto slav. Această încadrare a limbii traco dace aruncă o lumină nouă nu numai cu
privire la natura ei, considerată o limbă satem prin excelenŃă, dar i asupra împărŃirii limbilor
indo europene în limbi centum i limbi satem.
Pentru a stabili trăsăturile fonetice ale limbii traco dace i, implicit, influenŃa acestora
asupra limbii române, am apelat în mare măsură la comparaŃia cu alte limbi indo europene dar i
la radicalii indo europeni stabiliŃi de lingvi ti de prestigiu precum Alois Walde i Julius Pokorny.
Această abordare a fost necesară întrucât glosele i numele dacice nu sânt suficiente pentru a
stabili „portretul robot” al acestei limbi, de i le am folosit i pe acestea ori de câte ori a fost
posibil. DificultăŃile ivite nu se datoresc sărăciei acestor date, ci mai degrabă faptului că, în ce
prive te numele proprii, în general, i antroponimele, în particular, nu se poate stabili o relaŃie de
ordin semantic între acestea i unele cuvinte comune din alte limbi indo europene. De aceea,
pentru a înŃelege particularităŃile fonetice ale cuvintelor traco dace, erau necesare abordări noi,
folosite azi de cei care se ocupă de cercetări lingvistice comparativ istorice, i de autorii de
dicŃionare etimologice ale limbilor indo europene. Este vorba, în principiu, de comparaŃia directă
cu alte limbi indo europene, între care i albaneza.
Revenind la traco dacă i la raporturile acesteia cu urma a sa româna, interesul unui
cercetător atent la trăsăturile fonetice ale limbii traco dace este stimulat de asemănarea lor cu cele
ale limbii române. DicŃionarul de faŃă este în mare parte rezultatul acestor constatări i anume, că
trăsăturile fonologice de bază ale traco dacei s au perpetuat cu destulă regularitate în limba
română, ca ni te adevărate linii de forŃă, a a cum reiese din analiza gloselor rămase din traco dacă,
ale căror sensuri le putem deduce cu destulă precizie (v. apă, buză, Cerna, jar, zer, zară).
În acest sens, sântem de părere că, de a lungul timpului, începând cu W. Tomaschek i
până astăzi, s a comis o eroare de fond prin compararea anumitor glose dacice, în special
antroponime ale căror sensuri nu le cunoa tem, cu cuvinte din a a zisele limbi satem (în special
iranice), cu care lingvi tii credeau că se înrude te limba traco dacă. O ipoteză gre ită, după cum
am văzut, avansată doar pe baza unor simple asemănări fonice, ceea ce a condus la concluziile
bizare cu care ne confruntăm astăzi. În principiu, această manieră de lucru este gre ită, iar
concluziile unor astfel de raŃionamente sânt la fel de gre ite. Prin urmare, apreciem că cel mai
important lucru ce trebuie făcut pentru stabilirea corectă a etimologiei multor cuvinte române ti
este cercetarea atentă a acelora deja considerate de origine traco dacă, împreună cu cele cu
origine incertă i necunoscută, pentru a găsi anumite trăsături fonetice comune. Odată stabilit
sistemul fonologic al limbii traco dace, se impune compararea elementelor lexicale române ti cu
30
cele ale altor limbi indo europene, mai ales că lexicul tradiŃional al limbii române comun cu
latina nu depă e te 13% (după cum am văzut, Cihac vorbea de 20%).
În anii 60, G. Reichenkron (1966) a încercat o metodă nouă în lingvistica istorică
românească. A apelat la comparaŃia cu alte limbi indo europene i la radicalii indo europeni din
dicŃionarul Walde Pokorny, luând în studiu 130 de cuvinte române ti de origine traco dacă.
Pentru metoda sa, de i cât se poate de adecvată, a fost pe nedrept criticat de lingvi tii români,
care au preferat să folosească în continuare metodele vechi i ineficace de până atunci, metode
utilizate în principiu i astăzi, cu toate că limba română are mai multe mii de cuvinte a căror
etimologie a rămas incertă, necunoscută sau a fost în mod eronat stabilită. În anii 70, I.I. Russu a
încercat să meargă pe urmele lui Reichenkron, dar se pare că nu era suficient de familiarizat cu
aparatul conceptual folosit de acesta i nici cu principiile indo europenisticii moderne, astfel
încât rezultatele cercetărilor sale nu au avut efectul scontat. Insuccesul său a fost perceput de
lingvistica românească ca „ineficienŃă a metodei” folosite, nu ca lipsă de pricepere a lingvistului
român. În ceea ce ne prive te, dorim ca acest dicŃionar să transmită un mesaj nou, i anume,
acela că metoda cercetării lingvistice comparate este nu numai cât se poate de adecvată, dar,
practic, singura posibilă pentru limba română, atâta timp cât inscripŃiile i glosele traco dace au
rămas insuficient descifrate. În acest sens, avem convingerea că descifrarea adecvată a
inscripŃiilor i a gloselor va confirma încă o dată metoda de lucru.
Cu toate acestea, trebuie să admitem că o serie de cercetători moderni au aprofundat
studiul a a zisului substrat al limbii române, i în acest sens menŃionăm pe Cicerone Poghirc,
Grigore Brâncu , Ariton Vraciu, George Mihăilă, Vladimir Georgiev .a. unii dintre ei
con tienŃi de impasul în care se găse te cercetarea lingvistică românească. Astfel, Brâncu
(VALR, 9) arată că „elementele autohtone din limba română reprezintă i astăzi, după mai bine
de un secol de cercetări asidue, domeniul cel mai puŃin elucidat al acestei limbi”, cauza fiind
necunoa terea limbii de substrat, întrucât datele „transmise în transcrieri latine ti i grece ti
aproximative sânt greu de interpretat etimologic, iar „reconstrucŃia etimonurilor traco dace este
posibilă i prin comparaŃia cu alte limbi PIE”. În aceea i manieră, V. Georgiev (1968) afirmă că
„[r]omâna este o limbă romanică”, dar, pe de altă parte, că „a păstrat ca substrat elemente
preŃioase ale unei limbi indo europene dispărute care au o anumită importanŃă pentru indo
europenistică i istoria ei: este vorba de limba dacă (sau daco moesiană)”. Mai departe autorul
arată că româna poate fi studiată sub trei aspecte: „ca o limbă romanică..., ca limbă balcanică i
chiar ca o limbă indo europeană specifică”. În ce prive te opinia noastră, cercetarea pe care se
bazează acest dicŃionar prive te, în mod preponderent, ultimul aspect i anume, studierea limbii
române ca limbă indo europeană cu trăsături specifice. În acela i timp, considerăm că limba
31
română va fi mult mai bine cunoscută în ansamblul ei atunci când cele trei aspecte amintite de
Georgiev vor fi coerent integrate într un tot unitar, în care cea mai mare pondere îl are caracterul
de limbă indo europeană specifică.
32
frecvenŃă cu mult mai mare. Cu toate că a existat o tendinŃă generală de monoftongare, se pare că
la unele cuvinte monosilabice, între cele două vocale care formau diftongul, a apărut hiatul. A a
a fost se pare cazul cu diftongul au.
Diftongul *au. În cuvinte scurte sau monosilabice acest diftong s a păstrat în limbile
italice i celtice, dar i în alte limbi cum sânt cele baltice; este de presupus că acela i fenomen a
avut loc i în traco dacă. În toate celelalte cazuri acest diftong a monoftongat.
În limba română acest diftong s a conservat în anumite cuvinte, a căror etimologie a
rămas incertă sau controversată, cum ar fi au$ „bătrân, bunic”, precum i au$el „pasăre mică,
insectivoră” (Regulus regulus), cf. lat. avus, respectiv lat. avis, ceea ce poate constitui un
argument că i traco daca a avut acest diftong. Considerăm că aceste cuvinte pot proveni din
fondul traco dac, pentru că se explică mai greu prin latină. Cei doi radicali se găsesc în mai
multe limbi indo europene. Astfel, rom. au$ provine din PIE *aweu , awyo , awo „bunic”
(Lehmann, Goth. Etym., A242) (v. au$). În ce prive te cealaltă formă, au$el, acesta provine din
PIE *auei „pasăre”; cf. skt. vih „pasăre”, av. viš, lat. avis (v. au$el). În aceea i manieră, din PIE
*aues , aus „a lumina, a străluci, aur, zori” (IEW, 86); cf. sabin. ausom, lat. aurum, v.lituan.
ausas „aur”, v.prus. ausis „aur” sau PIE *aus os „zori” > lat. aurora, lituan. aušra „zori”.
Putem constata că acest radical indo european a evoluat, în general, cu două sensuri : acela
de „lumina zilei, zori” i cel de „aur”. Cu sensul de aur apare în italice, celtice, baltice, precum i
în alte limbi indo europene pe care nu le mai amintim aici, iar cu sensul de „zori” în latină i
lituaniană. Cu sensul de zori este prezent în mai multe limbi, dar am reŃinut doar forma latină i
lituaniană care au păstrat, i în acest caz, diftongul indo european *au. Având în vedere că de la
rad. PIE *aues , aus există pentru aur forme aproape identice atât în limbile italice, cât i în
cele baltice, putem presupune că o formă similară a existat i în traco dacă, mai ales că dacii
prelucrau aurul de multă vreme (v. aur, zori). Prin urmare, diftongii proto indo europeni s au
păstrat doar în cuvinte scurte, monosilabice. În celelalte cazuri, diftongii au monoftongat, după
cum vom vedea în cele ce urmează.
În alte cazuri acest diftong a devenit vocală simplă.
Rom. a gudura (ar. gudurire, mgl. găudire) a fost asociat cu alb. gudulis „a gâdila”.
După Scriban provine din ngr. χύτρα „hârcă”, iar după Phillipide (OR, II, 663) din lat.
*gaudulare < gaudere „a se bucura”. Este cert că rom. gudura este înrudit cu lat. gaudeo „a se
bucura”, dar nu poate proveni din latină. Ambele forme provin din PIE *gāu „a se bucura”
(IEW, 353) (v. gudura). Din acest exemplu este evident că diftongul PIE *au s a redus la u,
probabil, în traco dacă, de i forma megleno română a păstrat diftongul, ca i latina i lituaniana.
33
Faptul reprezintă un argument în plus că, în anumite condiŃii, acest diftong s a păstrat, a a cum
am arătat în cazul celor două exemple precedente.
Revenind la ceilalŃi diftongi indo europeni, se pare că toŃi au monoftongat aproape fără
excepŃie. Cu toate acestea, similar cu dift. *au, se manifestă diftongii *eu i *ai, deveniŃi ău i
respectiv oi, în cuvinte scurte sau monosilabice (v. infra). Este demn de amintit că acest diftong
s a păstrat i în alte limbi indo europene ca latina, sabina i limbile baltice.
Diftongul *ai. Ca i în cazul diftongului *au, acest diftong nu a monoftongat în cuvinte
scurte, cu rădăcină monosilabică. Astfel, rom. coică „deal, culme împădurită” i echivalentul său
alb. kojkë „deal, culme împădurită” pot fi asociaŃi cu PIE *kaito „pădure, teren nelucrat” (IEW,
521) cu asimilarea lui t la k, sub influenŃa lui k iniŃial; cf. v. cymr. coit, cymr. coed „pădure”, v.
corn. cuit, bret. coet „pădure”, precum i top. gallic Καιτό βριξ (cf. IEW). În daca târzie, vocalele
deschise au avut o tendinŃă spre variante mai închise (v. coică). În cazul de faŃă, vocala a s a
închis aici la o, iar o, în unele cazuri, s a închis chiar la u, a a cum reiese dintr o serie de
hidronime române ti (cf. Mure$, Olt, Dunăre). În schimb, în alte condiŃii, evoluŃia diftongului
*ai este conformă regulii generale, cu alte cuvinte a devenit vocală simplă.
În cuvinte mai lungi PIE *ai a trecut în traco dacă la *e (i). Considerăm că rom. petec
provine din PIE *baita, *paita „piele de capră” (IEW, 93); cf. alb. petk „bucată de pânză,
petec” (v. petec).
Diftongul *ou. Este un diftong destul de rar întâlnit, dar nici acesta nu face excepŃie de la
regula generală: PIE *ou s a redus la o vocală simplă *u sau *o în traco dacă, situaŃie păstrată i
în română. Astfel, forme române ti precum cocoa$ă, coacăză, etc. provin din PIE *kouko s
„rotund” < *keu „a îndoi, a curba” (IEW, 588). Brâncu (VALR, 66) asociază rom. coacăză cu
alb. koqë „fruct de pădure”. (v. cocoa$ă, coacăză, cocon).
Diftongul PIE *ei. Rom. Ńep, Ńeapă, cu derivatele Ńepu ă, Ńepos, a înŃepa sânt considerate
de origine traco dacă (Poghirc, ILR, II, 352; Brâncu , VALR, 124). Reichenkron (166) consideră
că rom. Ńep provine din PIE *k’eipo , *k’oipo „par, piatră sau lemn ascuŃit” (IEW, 542), cu
trecerea dift. PIE *ei > traco dac. e.; cf. alb. thep „piatră ascuŃită”. Velara palatală *k’ a evoluat
la Ń (alteori la ) în română, poate încă din traco dacă (v. Ńep).
Rom. a le$ina (ar. li in), le$, le$ui, lihni formează o familie de cuvinte, dar li s au atribuit
cele mai diverse origini, fiind discutate separat, de i ele formează o familie. Toate cele patru
forme discutate mai sus provin din PIE *leik , leig „slab, mizerabil, moarte” (IEW, 667), în care
diftongul PIE *ei a trecut la e (la i în cazul lui a lihni) (v. le$ina, le$, le$ui, lihni).
Hi în alte cazuri, dift. PIE *ei s a redus la i ca în rom. mic care provine din PIE *mei ko s
„mic”, fiind o formă adjectivală a vb. *mei , *mi neu „a mici” (IEW, 711), formă apropiată i de
34
PIE *(s)meik , smik" „firimitură, bucăŃică” (IEW, 966). Rom. mic are mulŃi cognaŃi în diverse
limbi indo europene (v. mic).
Cum se vede din cazurile discutate mai sus, i în latină a avut loc această reducere a
diftongilor indo europeni la vocale lungi. Latina avea vocale lungi i scurte i dintre cele lungi
unele proveneau din diftongi indo europeni. Este posibil ca i traco daca să fi distins între vocale
lungi i vocale scurte, dar nu putem ti cu siguranŃă. În ce prive te lat. dico „a arăta, a zice”
provine din PIE *deik „a arăta, indica” (IEW, 188); cf. skt. didesti, diśati „a arăta, a indica”, gr.
δείκνυKι „a arăta”, osc. deicum, umbr. deitu „dicito”. Din exemplele citate, se poate observa că
sanskrita i latina au redus, ca i traco daca, diftongul la vocală, pe când greaca, osca i umbrica
au conservat respectivul diftong (v. zice).
Diftongul *eu. Din câte se tie acesta era cel mai răspândit diftong indo european. De
aceea, limba română are multe cuvinte care au redus acest diftong la vocala simplă u (sau o).
Ca i în cazul dift. *au, dift. *eu s a păstrat în cuvinte scurte, cândva monosilabice, apoi
între cele două vocale constituente a intervenit hiatul. Păstrarea dift. *eu pare să fie atestată de
rom. lăun, o plantă care cre te pe apele stătătoare (Myriophyllum verticillatum). Precizăm că
această plantă cre te pe ape stătătoare, mlă tinoase, ceea ce corespunde ca sens cu forme
existente în mai multe limbi indo europene; cf. gr. λΰKα „murdărie, ocară”, alb. tosk. lum, gheg.
ljum „baltă, mla tină”, lituan. liūnas „mla tină, băltoacă”, forme care explică semantic atât subst.
lăun, cât i adj. lăunos „murdar”. Aceste forme se raportează la rad. PIE *leu , lū „murdărie, a
murdări” (IEW, 681), unde dift. *eu s a păstrat în dift. rom. ău (lăun).
În schimb, în cuvinte mai lungi, diftongul *eu a monoftongat ca i în cazul altor diftongi.
Considerăm că această reducere a avut loc încă din traco dacă, chiar într o fază timpurie a acesteia.
Astfel rom. broască provine din PIE *preu „a sări, a Ńopăi” (IEW, 845 46), mai precis
de la o formă nominală a acestuia, *preu sko, cu cognaŃi în albaneză i în limbile germanice.
Formele germanice provin dintr un proto gmc. *freuska „broască”; cf. v. sax. frosc, v. isl. froskr,
n.g.s. Frosch, eng. frog „broască”. Sensul rădăcinii verbale indo europene este dat de skt.
pravate „a sări, a Ńopăi”; cf. alb. breskë, it. (dial.) brosca (v. broască).
În ceea ce prive te etimologia rom. ciucă, s au emis, de a lungul timpului, mai multe
ipoteze, una mai bizară decât alta. Termenul a intrat din fondul traco illiric în toate limbile
balcanice, fiind frecvent în toponimie i onomastică. Provine din PIE *keu , keuk „a îndoi,
curbură” (IEW, 589) (v. ciucă). A a cum am văzut i în cazul altor diftongi, i în acest caz,
PIE *eu a monoftongat, a trecut la u în latină. Astfel, PIE *leuk „a luci, lumină” (IEW, 697)
> lat. lucio, lucire, lat. lux. Din cele arătate până aici, rom. a luci poate proveni din traco
dacă nu din latină (v. luci).
35
Vocalele. Vocalele scurte. Vocala scurtă PIE *a, în poziŃie iniŃială a rămas neschimbată
prin trecerea ei la traco dacă i apoi la română. Reichenkron consideră că rom. andrea provine
din PIE *ardh" „prăjină” (IEW, 63). Poghirc (O nouă teorie..., LR, XV, 5, 1967) respinge
ipoteza lui Reichenkron propunând PIE *andher „vârf ascuŃit, nuia”. În ambele cazuri
propuse, PIE *a a rămas a în limba română. Cu toate acestea, în limba română, pe lângă
această formă, există i formele undrea, respectiv, îndrea. Aceste schimbări se datorează în
primul rând nazalei (v. andrea).
Etimologia rom. argea a fost mult discutată de a lungul timpului. Hasdeu (Col. lui
Traian, 232, 1873) îl consideră autohton de la un dacic *argilla, iar în Etymologicum îl asociază
cu gr. άργιλλα „casă subterană” i cu v. mac. άργελλα, cimerian. άργιλλα „id”, ipoteză preluată
ulterior de cei mai mulŃi dintre cercetători. Brâncu (VALR, 30) i I.I. Russu (Elem., 133) îl
raportează la PIE *areg „a închide” (IEW, 64) (v. argea).
În schimb, în poziŃie neaccentuată (inclusiv în poziŃie finală) PIE *a a trecut la ă, cum
se tie încă de la Hasdeu încoace, ipoteza fiind, în general, acceptată de cercetători. Hasdeu
(Cuvente, 288) identifică un rad. PIE *mag (cf. Ionescu, Lex., 125) Acest radical se
regăse te în gr. (dor.) Kάκος „lung”, Kακετα „deal, măgură” > Mακεδόνες „cei care trăiesc pe
munŃi i pe dealuri” (cf. IEW, 699). Amintim că forma există i în sardă i în dialectul
campidanez (din Italia); cf. sard., campid. moγoro „deal, colină joasă”, precum i top.
Mogoro (cf. Rosetti, ILR, 251) (v. măgură).
Vocala PIE scurtă *e a evoluat în mod diferit, în funcŃie de context. În multe cazuri
aceasta a iotacizat încă din traco dacă, cu preponderenŃă în silabele accentuate. PrezenŃa
semivocalei y face ca sunetele consonantice din faŃa acesteia să palatalizeze. Astfel, a a cum am
arătat mai sus, consoanele oclusive dentale (t, d) sau oclusive velare (k, g) au devenit africate (č,
ğ) sau spirante. Acest proces a avut o largă răspândire în limba traco dacă i nu a scăpat
neobservat cercetătorilor. Fenomenul africatizării (spirantizării) apare într o serie de glose în
care se prezintă forme alternative: Sabadios/Sabazios, Dierna/Tsierna, Germizara/Zermizara etc.
Această particularitate atestată de glosele traco dace se regăse te atât la cuvintele române ti de
origine traco dacă, cât i la cele considerate de origine latină.
De a lungul timpului, rom. viezure (ar. vizur(e), alb. vjedhullë „id”) i s au atribuit diverse
origini. Astfel, Hasdeu (Col. lui Traian, 1877, 579) consideră că provine de la un dac. *viedula,
pe când Cihac (II, 455) crede că provine de la slav. jazvru „de arici”. Însă cei mai mulŃi îi
atribuie o origine albaneză, mai precis din alb. viedhullë. Ca în multe alte cazuri, intuiŃia lui
Hasdeu se dovede te a fi cea mai aproape de adevăr. Considerăm că viezure nu trebuie asociat
36
cu vizuină (dial. viezuină) a a cum face Cioranescu (9247), întrucât acesta din urmă are aceea i
origine cu văgăună de la un PIE *ueg , *uag „gaură, cavitate” (IEW, 1120); cf. lat. vagina
„teacă”, v. ir. fan „pantă, gaură, cavitate” (v. viezure).
Acela i proces de iotacizare are loc i la elementele de presupusă origne latină. Astfel ,
rom. miere < lat. mel, ambele din PIE *mel it, se regă e te i în limba albaneză; alb. mjal,
mjaltë. Radicalul este foarte răspândit în limbile indo europene (v. miere).
Se poate observa că iotacizarea vocalei PIE *e, în albaneză, împreună cu cel al metafoniei,
prezente i în limba română, indică vechimea acestui fenomen în dialectele illire i traco dace, dacă
nu este vorba de dezvoltări paralele independente, fapt mai puŃin probabil. În albaneză lipse te doar
rotacizarea lui l intervocalic, frecvent întâlnită în română. Rotacismul lichidei l intervocalic este un
fenomen ulterior iotacizării. În cazul în care este precedat de o velară sau de o dentală, acestea
devin africate sau spirante în urma acŃiunii lui iot asupra consoanei.
Pentru rom. ceaŃă au fost propuse, în principiu, două etimologii: una latină i alta slavă.
Astfel, Cihac (II, 47) i Weigand (BA, II, 108) îl pun în legătură cu rus., ucr. čad „fum, abur”; cf.
v.sl. kaditi „a afuma”, bg. čadica, în timp ce marea majoritate a cercetătorilor cred în originea latină
a rom. ceaŃă. După ace tia din urmă, acesta ar proveni din lat. *caecia „albeaŃă a ochiului” <
caecus „orb”. Din punct de vedere fonetic, rom. ceaŃă nu poate proveni din niciuna din limbile
slave menŃionate, de i, din punct de vedere semantic, este mult mai apropiat de formele slave decât
de presupusul etimon lat. *caecia cu care nu are nimic în comun. În plus nici nu este atestat. Rom.
ceaŃă provine de la un mai vechi *ketia. În realitate, atât forma din limba română, cât i cele slave
î i au originea în acela i rad. PIE *ked „a fumega, a scoate fum” (IEW, 537) (v. ceaŃă).
Vocala scurtă PIE *ŭ a rămas în general neschimbată atât în traco dacă cât i în română.
Rom. buză provine din PIE *bu (s) „buză, a săruta” (IEW, 103), cu echivalente în mai multe
limbi indo europene, pe lângă alb. buzë „buză” (v. buză).
Semivocala scurtă PIE *ŭ în poziŃie iniŃială, urmată de o altă vocală trece la v. Rom.
vatră (ar., mgl. vatră) a fost considerat dacic de cei mai mulŃi autori i provine de la PIE
*(ŭ)āter „foc, vatră” (IEW, 69) (v. vatră).
O situaŃie similară avem în cazul rom. vătui, viŃel i vită, ultimele două considerate de
origine latină. I.I. Russu (Elem., 211) i Brâncu (VALR, 150) consideră că rom. vătui (ar., mgl.
vitul’u „ied de un an”) este autohton i are corespondente în limba albaneză. Toate aceste forme
provin din PIE *ŭet „an”, *ŭet elo „de un an, animal tânăr” (IEW, 1175) (v. vătui, viŃel, vită).
Vocala scurtă PIE *o a rămas o. În unele cazuri a putut diftonga sub influenŃa vocalei din
silaba următoare (metafonie, umlaut) ori a devenit u în silabă neaccentuată. Uneori, însă, a rămas
37
o i în silabă neaccentuată. Este greu de spus de ce au loc aceste excepŃii. Totu i, trebuie să ne
gândim că accentul a putut juca un anumit rol, iar acesta s a putut schimba de a lungul timpului.
În interiorul cuvântului, *o s a păstrat, de asemenea. Rom. bou (ar., mgl. bou, istr. bowu)
i s a atribuit o origine latină, din lat. *bovum < bovem (cf. Pu cariu, 213; Candrea Densusianu,
168; Cioranescu, 1061). MenŃionăm, însă, că forme similare sânt atestate în greacă, în limbile
italice i celtice. În ceea ce ne prive te, avem certitudinea că a existat i în traco dacă. De altfel,
forma bos este un împrumut în latină, întrucât aici b provine din PIE *gŭ, transformare
nespecifică limbii latine; cf. umbr. bum, cymr. buwch, corn. buch, bret. buch. Toate aceste forme
provin din PIE *gŭou s „vacă, bou” (IEW, 482), cu trecerea labio velarei *gŭ la b, transformare
care, după cum am văzut, a avut loc în traco illiră, osco umbrică i celticele continentale. După
cum se vede, derivarea directă din lat. bos nu era posibilă, dar există argumente solide pentru a
admite derivarea din PIE *gŭou s (v. bou).
În silabă închisă accentuată PIE *o s a deschis în traco dacă la a păstrându se i în
română. Multă vreme, rom. gard (ar., mgl. gard) a fost considerat cuvânt de origine slavă în
limba română, din v.sl. gradŭ „ora ”. Poghirc (ILR, II, 341) i Russu (Traco dac., 109; Elem.,
159) îl consideră dacic. Brâncu (VALR, 76 77) arată că alb. dh din gardh nu reflectă pe d slav,
iar faptul că termenul nu a suferit metateza lichidei nici în română i nici în albaneză, fenomen
întâlnit i la alte elemente lexicale (cf. baltă), este un argument că nu provine din slavă. Amintim
că acest radical este extrem de răspândit în limbile indo europene, de cele mai multe ori cu
sensuri identice sau foarte apropiate de cele din română i albaneză; cf. got. gaird „gard”, lituan.
gardas „gard”, v. pr. sardis „gard”, frig. (Mane) gordum „ora , cetate”, lat. hortus „grădină” etc.
Acestea sânt forme care provin din PIE *ghordho s „gard, fortăreaŃă” (IEW, 444) (v. gard).
Acela i fenomen al trecerii PIE *o la a se regăse te i în rom. mal. Datorită prezenŃei sale
într o serie de glose traco illire, rom. mal a fost considerat autohton încă de la Miklosich i
Hasdeu. Numai Cihac (II, 183) consideră că provine din v. sl. melŭ „teren argilos”. Cioranescu
(5023), care crede că nu există cuvinte de substrat în limba română, îl consideră cu origine
necunoscută, în ciuda tuturor evidenŃelor, fapt care pare să dovedească mai mult rea credinŃă
decât ignoranŃă. Prin urmare, mal este cuvânt de origine dacă i trebuie raportat la PIE *molā
„mal, Ńărm” (IEW, 721). În ce prive te originea aceluia i cuvânt, Georgiev (Introduction)
porne te de la un radical puŃin diferit, anume PIE *mol no s. Radicalul reconstituit de Georgiev,
este mai puŃin plauzibil decât acela al lui Walde Pokorny. Corespondente există în albaneză,
lituaniană, letonă i celtice. Apare des în toponimia antică din spaŃiul traco dac i illiric (v. mal).
Rom. baci (ar. baci, mgl. baciu, ir. båŃe) este considerat astăzi ca fiind element de
substrat care a intrat în mai toate limbile învecinate. Considerăm că rom. baci poate fi raportat la
PIE *poti s „stăpânul casei, stăpân, soŃ” (IEW, 842) ca i bade (v. baci, bade).
38
Vocala PIE scurtă *i era destul de rar întâlnită în proto indo europeană, dar a avut se pare
aceea i evoluŃie cu corespondenta ei lungă, de i nu am putut identifica un element lexical de
origine traco dacă care să reflecte acest lucru.
Vocalele lungi. De i limba româna modernă nu face diferenŃă intre vocalele lungi i scurte,
nu tim bine care era situaŃia în traco dacă. De aceea, când afirmăm că o anumită vocală din indo
europeană s a păstrat în traco dacă, nu ne referim la cantitatea vocalei respective. Chiar dacă traco
daca a avut la început vocale lungi i scurte, ulterior vocalele lungi au avut aceea i evoluŃie ca cele
scurte, astfel că la un moment dat, nu s a mai făcut distincŃie între cele două tipuri de vocale.
Vocala lungă PIE *ā a avut aceea i evoluŃie cu *a scurt, adică s a păstrat în traco dacă. În
limba română alternează cu ă în funcŃie de accent i anume, rămâne a în silabă accentuată,
devenind ă în silabă neaccentuată sau în poziŃie finală. În alte situaŃii, calitatea vocalei depinde i
de natura vocalei din silaba următoare.
Rom. a vătăma i s a atribuit o origine latină încă de către Cipariu, mai precis din lat.
victimare, situaŃie neschimbată până azi. Doar I.I. Russu (Elem., 101, 116) îl consideră dacic,
fără să aducă detalii în acest sens. În ceea ce ne prive te, considerăm că rom. vătăma nu provine
din lat. victimare, ci este un element de substrat care poate fi raportat la PIE *uāt „a lovi, a răni”
(IEW, 1108) (v. vătăma).
Păstrarea vocalei PIE *a poate fi mai u or observată la cuvintele din alte categorii
gramaticale, în afară de verbe. Morfologia verbului în limba română rămâne destul de
complexă, spre deosebire de substantiv unde morfologia este ceva mai simplă fără să
interfereze la fel de mult cu sistemul fonetic. În poziŃie accentuată, în interiorul cuvântului *ā
(lung) a rămas a. Rom. vatră provine, după cum am mai spus, din PIE *(u)āter „foc, vatră”
(IEW, 69); cf. alb. vatrë, votër (v. supra).
Vocala lungă PIE *ō a devenit a în traco dacă, rămânând a în silabă accentuată i în
română. Astfel, adjectivul rom. mare a fost multă vreme explicat prin lat. mas, marem, prin
asocierea ideii de „mărime” cu cea de „virilitate” (cf. Brâncu , VALR, 92). Ipoteza a fost
susŃinută de mulŃi cercetători, dar este falsă. Cu timpul această ipoteză nu i a mai satisfăcut pe
lingvi ti. Astfel, I.I. Russu (Traco dac., 111) îl asociază cu radicalul trac. * maros, întâlnit într o
serie de antroponime tracice; cf. Βηρι Kαρος, Καρσι Kαρος, radical întâlnit i în antroponimele
celtice; cf. Nerto marus. Russu, i ulterior Brâncu , îl raportează la PIE *mēro , mōro , cu ō (ē)
care a devenit a în traco dacă, a a cum reiese din antroponimele mai sus citate. Adjectivul s a
păstrat i în limbile celtice moderne; cf. v. ir. mar „mare”, cymr. maur „mare”, bret. meur. Toate
aceste forme se raportează la PIE *mō , mē „mare” (IEW, 704). Cu prelungire în r se găse te în
39
română, în limbile celtice, antice i moderne, dar cu prelungire în velară (g, k) este răspândit în
multe alte limbi indo europene între care greaca, latina i albaneza (v. mare).
În silabă neaccentutată, ō (lung), devenit a în traco dacă, a trecut la ă, ca în rom. cătun
(ar. cătună, mgl. cătun), cuvânt considerat autohton încă de Miklosich. I.I. Russu (Elem., 149)
indică tema kat , temă care trebuie pusă în legătură cu PIE *kēt , kōt „spaŃiu de locuit” (IEW,
586), cu echivalente în limbile iranice; cf. av. kata „cameră”, n. pers. kad „casă”. După Walde
Pokorny vocala este lungă, ceea ce arată că în traco dacă vocalele scurte i lungi nu s au mai
diferenŃiat, având, de la un moment dat, aceea i evoluŃie.
Vocala lungă *ē nu a fost foarte frecventă în indo europeană. În traco dacă a rămas e i s
a transmis la fel i în română.
Rom. a legăna, leagăn au un echivalent în alb. lëkunt „a legăna”, ceea ce l a făcut pe
Miklosich (Rum. Unt., II, 22) să l considere de origine albaneză. Cei mai mulŃi cercetători au
optat însă pentru o origine latină, mai precis din lat. *liginare, derivat al lui ligare (Pu cariu,
957). ExplicaŃia dată de Pu cariu constă în faptul că leagănul se lega de o grindă din tavan.
Etimologia propusă de Pu cariu (Dacor., 228) a fost acceptată i de alŃi cercetători (REW, 5028;
Rosetti, I, 58; Drăganu, Dacor., III, 509), de i este complet neverosimilă. Ulterior, o serie de
cercetători nu au mai acceptat această ipoteză. Astfel, Cioranescu (4752) îl consideră cu origine
nesigură, iar I.I. Russu (Traco dac., 216, 217; Elem., 42, 101, 112) ca element de substrat;
ipoteza, după cum am văzut, a fost susŃinută i de Miklosich i capătă consistenŃă prin faptul că
are un corespondent în alb. lëkunt cu acela i sens ca i în română. Formele pot fi raportate la
*lēgh „jos, a sta întins” (IEW, 658). În poziŃie accentuată vocala e devine diftong în română;
cf. rom. leagăn.
Vocala PIE lungă *ī: Rom. in este considerat de origine latină, din lat. linum „in”, dar
termenul este foarte răspândit în limbile indo europene din Europa. Acest fapt dovede te că inul
a fost bine cunoscut de vechii indo europeni, astfel încât putem presupune că a existat i în traco
dacă. Formele provin din PIE *līno „in” (IEW, 691) (v. in).
Consoanele. Consoanele indo europene au suferit doar câteva schimbări majore. Două
din aceste schimbări care au avut loc în traco dacă sânt pierderea aspiraŃiei consoanelor aspirate
i transformarea labio velarelor în labiale simple în anumite condiŃii, cum am arătat mai sus.
A doua mare schimbare a avut loc mai târziu, după toate aparenŃele în a doua jumătate a
mileniului I d.Ch. Este vorba de africatizarea sau spirantizarea consoanelor velare i dentale
urmate de semivocala y (j) datorită iotacizării vocalelor e i i. Fenomenul atestat într o serie de
glose dacice va fi discutat în detaliu în cele ce urmează.
40
Spirantele. Spiranta surdă PIE *s a devenit , probabil în traco daca târzie, în stră
română, în faŃa unui iniŃial PIE *e (i) care a iotacizat într o perioadă anterioară, pe care o vom
numi convenŃional traco daca medie. Acest fenomen se întâlne te în mod consecvent i la
elementele a a zis latine. Corespondenta ei sonoră z nu a existat în indo europeană.
Forma numeralului $ase a fost derivată din lat. *sess < sex de către Tiktin (ZRPh., XII,
456), teză acceptată de toŃi cei care i au urmat, de i ar fi trebuit să sune * es sau * as. Amintim
că într o serie de limbi indo europene, cum ar fi limbile baltice sau sanskrita, forma pentru
numeralul ase sună aproape identic cu cea din română; cf. skt. shash, lituan. šeše, let. šesi.
Numeralele de la 1 la 10 sânt apropiate ca formă în diverse limbi indo europene i, prin urmare,
este firesc ca i în traco dacă să fi existat o formă similară pentru $ase. În plus, formele indo
europene reconstituite de Walde Pokorny pentru „ ase” sânt identice, sau aproape identice, cu
cea latină: *seks, sueks, kseks (IEW, 1044). Fără să intrăm în detalii, trebuie arătat că oricare
dintre aceste forme ar fi dat * es în traco dacă. Amintim că i elementele a a zis latine din limba
română au avut acela i comportament în cazul lui s, urmat de e sau i care a iotacizat.
Rom. $opârlă a fost asociat cu alb. shapë, shepirellë „ opârlă”, fiind considerat fie
împrumut din albaneză (Cihac, Meyer), fie element de substrat. Doar pentru Cioranescu (8004)
rămâne o creaŃie expresivă. Reichenkron (1966, 152) îl consideră dacic, provenind din PIE
*sk’eu „a Ńâ ni” (IEW, 955). După acest autor, grupul PIE *sk’ a dat în română, dar ipoteza
rămâne îndoielnică. Totu i, forma română, precum i cele albaneze trebuie asociate cu gr. σήψ
„ arpe veninos, opârlă”, lat. seps „ opârlă”. Prin urmare, rom. $opârlă se raportează la un
radical PIE *sep , cu iotacizarea lui e i trecerea lui s la (v. $opârlă), similar cu PIE *serp „a
(se) târî” (IEW, 912) de la care provine, de fapt, rom. $arpe (v. $arpe), unde e a iotacizat ca i în
cazul rom. $opârlă.
În cazul în care a fost urmată de o altă vocală decât e sau i (a, o, u) *s s a păstrat ca în
rom. sarbăd, a (se) sărbezi cu corespondentul alb. tharbët „acru”. Çabej (cf. Brâncu , VALR,
111) asociază alb. tharbët cu thar „a tăia”. Pe de altă parte, Brâncu arată că în albaneză există o
întreagă familie de cuvinte ce derivă din acest radical. Poghirc (ILR, II, 347) trimite la PIE *sū
ro, sou ro „acru, amar” (IEW, 1039) (v. sarbăd).
Urmată de o altă consoană, spiranta s a rămas, de asemenea, neschimbată. Astfel, rom.
sterp este atribuit de către I.I. Russu (Elem., 197 198) substratului, pe care îl asociază cu alb.
shterpë. Brâncu (VALR, 149) consideră că datorită dificultăŃilor fonetice pe care le întâmpină
explicarea prin latină sau greacă i prin faptul că la origine este un element cu sens pastoral, rom.
sterp poate fi atribuit substratului. Termenul este întâlnit în unele dialecte neolatine; cf. it. (dial.
de sud) stirpa, ven. sterpa, friul. sterpe. Pe de altă parte, Poghirc (ILR, II, 350) consideră că rom.
41
$tiră provine, de asemenea, din substrat fiind asociat cu alb. shtjerrë „vacă sau oaie tânără”.
Amintim că Meyer (EWA, 417) asociază alb. shtjerrë cu shterpë „sterp” i cu rom. sterp,
considerate ca provenind din illiră. Prin urmare, atât rom. sterp cât i $tiră trebuie atribuite
fondului traco dac i, în acela i timp, pot fi raportate la PIE *ster „sterp, steril” (IEW, 1024). În
celelalte limbi indo europene apare fără formantul p (v. sterp, $tiră).
Consoanele oclusive. Labialele. În cele mai multe cazuri, labialele indo europene simple,
surde i sonore, nu au suferit schimbări importante.
Bi labiala surdă *p a rămas, în general, neschimbată, cum se va vedea din exemplele de
mai jos. Rom. pânză nu avea o etimologie clară, dar I.I. Russu (Elem., 101) îl trece în rândul
elementelor de substrat, fără alte detalii. În ce ne prive te, considerăm că provine din PIE *pan
„Gewebe” (Walde, II, 247; IEW, 788). De a lungul timpului i s au atribuit diferite origini: din
lat. pandere „a întinde” (Pu cariu, 1373; Tiktin; REW, 6190), din trac. *penza (Pascu, I, 191) sau
din lat. *pandea „Ńesătură” (Cioranescu, 6400). Cioranescu crede că legătura dintre etimonul
trac. *penza cu gr. πήνη „pânză” este îndoielnică. De altfel, radicalul este prezent i în alte limbi,
în afară de greacă; cf. lat. pannus „pânză, cârpă”, got. fana, v.g.s. fano, cu acela i sens. PrezenŃa
nazalei duble în latină se explică prin existenŃa unui grup consonantic în latina veche. Pentru
forma latină, Walde trimite la PIE *pendeo „a agăŃa, a spânzura”. Astfel, rad. *pan , reconstituit
de Walde Pokorny, ar fi trebuit să fie PIE *pand , i nu *pan , dar cei doi lingvi ti germani nu
au cunoscut forma românească (v. pânză).
Se consideră, în general, că prima parte a rom. pupăză provine din lat. upupa, redus la
*pupa. După o serie de autori, suf. ăză ar indica un împrumut din albaneză. Privind formele
existente în alte limbi indo europene, este destul de evident că toate sânt de natură
onomatopeică, pornind de la sunetul specific scos de această pasăre (v. pupăză).
Consoana PIE oclusivă bi labială sonoră *b a fost destul de puŃin răspândită în indo
europeană, mult mai răspândită fiind corespondenta ei aspirată *bh. Labiala b a rămas în general
b. IniŃial, rom. buză (ar. budză, bg. buza „obraz”) a fost considerat de origine latină, din lat.
basium sau de origine albaneză, din alb. Buzë, sau dintr un radical lat. *bud (Pu cariu, 242).
Radicalul este atestat de antroponimele tracice Byzas, Byzos, Beuzas, (Dečev, Thrak. Sprach.,
94 95), precum i de illir. Buzos, Buzetius sau de top. Byzantion „ora ul de pe Ńărm” (Çabej; cf.
Poghirc, ILR, II, 329). Rom. buză provine din PIE *bu „buză, sărut” (IEW, 103); cf. gall.
Bussumaros (NP) (v. buză).
Consoana bi labială sonoră aspirată *bh a avut o răspândire mult mai largă decât
corespondenta ei neaspirată. După cum am menŃionat, labiala aspirată sonoră *bh din indo
europeană a devenit, de cele mai multe ori, bi labială simplă în traco dacă. În română există
numeroase elemente lexicale de origine traco dacă ce atestă această transformare fonetică.
42
S a discutat mult în jurul originii rom. brânză, considerat încă de Hasdeu, de origine
dacă (Cuvente, I, 190), de i acesta nu a reu it să identifice, în mod corect, etimonul. În Col. lui
Traian (1874, 107) savantul dă o formă compusă *bo ransa, în care al doilea element este
echivalent cu rânză ; cf. alb. brenza, t (pl) „interius, viscera”, cu der. brendësa t, përbrëndësa t
„cheag”. Formele din română i albaneză pot fi raportate la PIE *bhrendh „a se umfla, a se
coace” (IEW, 167); cf. lituan. brestu, brendau „a se umfla, a se coace”. Din română a intrat în
toate limbile învecinate (v. brânză).
Formele române ti bălan, băl, băla$ etc. provin din PIE *bhel „strălucitor, alb” (IEW,
118) cu o foarte largă răspândire în limbile indo europene. Forma bálan este atestată la
Procopius din Caesarea (Războaiele gotice), atunci când descrie calul generalului bizantin
Belizarie (v. bălan). Formele barză i breaz provin din PIE *bhereg’ „alb, a străluci” (IEW,
139) (v. barză, breaz).
Oclusivele dentale. Oclusiva dentală surdă PIE *t s a păstrat în traco dacă i în română.
ExcepŃii apar acolo unde dentala a fost urmată de semivocala y în traco dacă, rezultată din
iotacizarea vocalelor e i i. Alte vocale, cum sânt vocalele rotunjite o i u, precum i vocala a
nu au afectat natura acestei consoane. Cam acela i lucru se poate spune i despre celelalte
consoane din traco dacă. Urmată de o altă consoană (de obicei lichida r) oclusiva dentală surdă
t rămâne neschimată.
Pentru rom. tânjală „dispozitiv care se adaugă când se folose te un atelaj în plus sau încă
o pereche de boi” nu a fost găsită o etimologie adecvată. Cihac (II, 411), urmat de Cioranescu
(8729) consideră că provine din v.sl. tęzalo. Cu toate acestea, termenul nu l am putut verifica în
dicŃionarele limbii slave vechi (cf. Blagova, Djačenko). Cihac consideră că v.sl. tęzalo provine
din v.sl. tągovati „a fi nelini tit”, ceea ce nu poate fi adevărat, deoarece sensul este mult diferit.
Avem convingerea că rom. tânjală este cognat cu lat. temo, onis care are acela i sens de „oi te,
tânjală”. După Walde Pokorny (1067) lat. temo provine din PIE *tengh „a trage, a întinde”.
Astfel rom. tânjală, spre deosebire de latină, a păstrat, sub formă palatalizată, velara sonoră
aspirată din indo europeană (gh). Forma latină provine de la un proto lat. *tenksmo (cf. IEW).
Din cele arătate aici, reiese că vocala *e a trecut iniŃial la ă, probabil încă din traco dacă, apoi s a
închis la î (â), a a cum s a întâmplat cu vocalele urmate de o nazală, atât la elementele a a zise
latine cât i la cele de origine traco dacă.
Rom. strepede „vierme de brânză” (ar. streapid, streapide, mgl. strepŭ) este considerat
aproape în unanimitate ca fiind de origine traco dacă. Are aceea i origine cu alb. shtrep „id” care
a fost asociat cu alb. shtërpinj, shtërpenj „alles Kriechende” (cf. Brâncu , VALR, 115). Rom.
strepede a fost raportat la PIE *serp „a (se) târî” (IEW, 912), prin forma metatizată *srep , unde
grup. sr a trecut la str, (cf. Poghirc, ILR, II, 349) ca i în Strumon (v. Strumon, p. 169).
43
PIE *t, urmat de semivocala y (care în general a rezultat, cum am văzut, din diftongarea
lui e sau i), a devenit Ń.
Rom. hoŃ a fost multă vreme considerat cu origine obscură, cu etimologie greu de
determinat, deoarece explicaŃiile propuse nu au fost acceptate de majoritatea lingvi tilor.
Reichenkron (134 35) propune o soluŃie mult mai credibilă, pe care o vom discuta în cele ce
urmează. După ce arată că românescului hoŃ nu i s a găsit nici o etimologie acceptabilă i că nu
are corespondenŃi în alte limbi, de i forma derivată hoŃoman indică vechimea sa, cercetătorul
german exclude provenienŃa acestei forme dintr un cuvânt de argou. Spunând asta, Reichenkron
s a gândit, probabil, la derivarea ei din interjecŃia haŃ, propusă doar ca o posibilitate de
Cioranescu. Reichenkron crede că rom. hoŃ provine de la PIE *(s)keudh , *(s)keut „a acoperi,
a înveli” (IEW, 952); cf. skt. kuhaka „ arlatan, escroc”, kuhayate (3, sg) „a în ela”. Această
ipoteză apropie rom. hoŃ de forma sanskrită i de originalul indo european prin faptul că hoŃ, în
limba română, nu înseamnă doar „cel care fură”, ci i „escroc, arlatan, mecher”. Trecerea de la
„a acoperi, a înveli” la cel de „a în ela” apare, după cum indică Reichenkron, i în lat. clepo,
respectiv, gr. κλέπτω „a fura”, ambele provenind de la un rad. *klep, care la rândul său provine
din PIE *kel „a ascunde”. Astfel, Reichenkron raportează rom. hoŃ la PIE *(s)keut , printr un
*kutio s > traco dac. *hutios, cu trecerea lui t la Ń, în timp ce vocala u s a deschis la o. În ce ne
prive te aderăm la ipoteza lui Reichenkron (v. hoŃ).
După Russu (Elem., 209), rom. Ńarc provine din PIE *tuer „a cuprinde, a îngrădi”
(IEW, 1101), cu echivalente în limbile baltice i vechea slavă; cf. lituan. tveriù, tvérti „a
cuprinde, a îngrădi”, tvártas „îngrăditură, Ńarc, ocol”, let. tvāre „gard”, v.pr. toaris „hambar”,
v. sl. zatvoriti „a încuia, a îngrădi”, precum i gr. σορός „urnă”, σώρακος „co , paner” (cf.
IEW). Russu consideră o formă nominală *ter ko, unde e a iotacizat determinând trecerea lui t
la Ń, deci *terk > *tjark > Ńarc.
SoluŃiile mai vechi cu privire la originea rom. Ńarc sânt azi nesatisfăcătoare: fie că este
vorba de alb. cark „Ńarc, îngrăditură”, fie de iran. *čark > pers. čart „cerc”. În schimb,
Reichenkron (165) crede i el că termenul este dacic, din PIE *serk „împletitură, a îngrădi”
(IEW, 912); cf. gr. έρκος „Ńarc, gard”, dar identifică gre it radicalul indo european. Sântem de
părere că identificarea corectă este cea făcută de I.I. Russu i prezentată în paragraful anterior.
Ipoteza lui Reichenkron prezintă dificultăŃi de derivare, deoarece PIE *s prin palatalizare ar fi dat
în română, nu Ń (v. Ńarc).
Dentala sonoră neaspirată *d a avut o evoluŃie similară cu corespondenta ei surdă *t.
A a cum am arătat deja, în traco dacă dentala sonoră aspirată *dh a trecut la *d, având ulterior
aceea i evoluŃie. Cu alte cuvinte, a palatalizat când a fost urmat de i sau e, dar a rămas acela i
în celelalte cazuri.
44
În ceea ce prive te rom. mânz, majoritatea cercetătorilor l au considerat de origine
illirică, mai precis din illir. *mandus sau *manzus. Russu (Elem., 180), Poghirc (ILR, II, 332) i
Brâncu (VALR, 97) îl consideră autohton. Acest radical este atestat i în toponimia celtică; cf.
gall. (top.) Epo manduo dunum (cf. Walde), britanic (top.) Mandu essedum. A existat în egală
măsură i în illiră, Jupiter Menzana la messapi, a fost o divinitate a cailor, căruia i se sacrificau
cai tineri, dar i în trac. Kεζ ηναι (cf. Brâncu ). Pe lângă limbile celtice i illiră forma este
prezentă, de asemenea, în sard. mandzu, it. manzo „viŃel”. De Mauro Mancini (1176) consideră
it. manzo de origine pre romană. Acest radical are o întreagă familie de derivate în limba
română, toate purtând amprenta trecerii lui d la z: mânzat „taur tânăr”, mânzată, mânzare „oaie
care alăptează, oaie cu lapte”, cuvinte prezente de altfel i în albaneză.
Poghirc raportează rom. mânz (ar. mândzu) la PIE *mend , *mond „a suge” (IEW,
729), lucru pe care l am făcut i noi, independent de Poghirc; cf. alb. mënd „a suge, a (se) hrăni”,
alb. mëndeshë „doică”, alb. mëz „mânz”. Forme din n.g.s. (dial. tirolez) precum Manz, Menz
„vacă stearpă” provin din anumite graiuri pre romane vorbite cândva în sudul Austriei de azi,
radical de la care derivă i rom. mânzare, mânzat (v. mânz, mânzare, mânzat).
Acela i fenomen fonetic poate fi observat i la o serie de antroponime i teonime traco
dace. Astfel Georgiev (Introduction, 138) citează antrop. Zia (nume feminin întâlnit în două
inscripŃii) care, după lingvistul bulgar, provine de la un mai vechi *Dia. Acela i lucru se poate
spune despre unele teonime traco dace precum Saba zios sau Gebelei zis, forme compuse, unde
cel de al doilea element zios, zis este acela i cu lat. deus „zeu”. Ipoteza este întărită i de faptul
că în unele texte numele lui Saba zios apare i sub forma Saba dios (v. zeu, Sabazios). Aceea i
trecere a PIE *d la z o regăsim în rom. zână, zi (v. zână, zi).
Consoanele velare. Ca i în cazul celorlalte consoane, velarele simple indo europene s au
păstrat în română, cu excepŃia celor urmate de e sau i.
Velara PIE surdă simplă *k, urmată de u sau de altă vocală dorsală a rămas
neschimbată ca în curpen. După o serie de cercetători, rom. curpen (ar. curpan, curpăn)
provine din alb. kurpén, kurpër. AlŃii consideră că este autohton, provenind de la un PIE
*kŭelp „a se învârti, a se mi ca” (IEW, 639) (v. curpen). Aceea i situaŃie apare i în cazul
rom. caună „mină, ocnă”, despre care Pu cariu i autorii DAR consideră, în mod eronat, că
provine din lat. *cavina < cavus „gol, scobit”.
Rom. caună este desigur cognat cu lat. cavus, dar nu provine din lat. *cavina care, de
altfel, nu este atestat. Rom. caună face parte dintr o familie de cuvinte mai largă care include
rom. cavă, căuc (cauc), cău$, gaură, găunos (v. aceste forme), toate provenind din acela i rad.
PIE *koŭo „gol, găunos, cavitate” (IEW, 592).
45
Ca i în cazul celorlalte consoane, PIE *k, urmat de e sau i, a palatalizat. Georgiev (op.
cit.) consideră că hidr. Cerna provine din PIE *k(u)ersna „negru”. Top. dac. Tsierna (lat.
Dierna), azi Or ova, ora situat la vărsarea Cernei în Dunăre este menŃionat în mai multe
documente antice grece ti i latine. În documentele latine apare mai mult sub forma Dierna. Este
posibil ca în acea vreme numele ora ului să se fi pronunŃat în limba dacă Cerna, ca i în româna
de azi, sau łierna, cum apare în unele documente grece ti. Dar este la fel de posibil ca redarea
sub forma Tsierna să se datorească faptului că greaca nu avea sunetul č, iar redarea în latină sub
forma Dierna să apară pentru că latina nu avea pe Ń, acesta fiind perceput de vorbitorii de limbă
latină mai degrabă ca un sunet apropiat de d latinesc. Poghirc (ILR, II, 357) îl asociază cu rom.
zârnă (Solanum nigrum) care a fost apropiat de Hasdeu (Ist. crit., 271) de numele de plantă
dacic προ διάρνα (Veratrum nigrum). Zârnă este acela i cu a (se) zârni „a se înnegri” (despre
plante) i epitetul zârnă dat oilor negre. Poghirc raportează rom. zârnă la PIE *dherg no; cf. m.
ir. derg „ro u”, ags. deorc, eng. dark „întunecat”. De altfel, rom. zârnă i a zârni definesc o
culoare întunecată, nu propriu zis culoarea neagră (v. negru). În orice caz, radicalul indicat de
Poghirc este altul decât cel indicat de Georgiev. Poghirc crede că forma actuală Cerna ar putea fi
o adaptare slavă după un mai vechi Dzerna (v. Cerna), dar noi considerăm că această ultimă
ipoteză a lui Poghirc este gre ită (v. zârnă, cerni, Cerna).
Velara sonoră simplă PIE *g a avut un comportament similar cu corespondenta ei surdă.
În cele ce urmează vom aduce câteva exemple. Poghirc (ILR, II; 330) apropie rom. gorun „o
varietate de stejar” de PIE *gŭel , gŭol „gorun, stejar, ghindă” (IEW, 472), ipoteză propusă i de
noi, independent de Poghirc. De la acest radical provine i rom. ghindă (v. gorun, ghindă). I.I.
Russu (Elem., 165) i Brâncu (VALR, 78) consideră rom. ghimpe ca fiind element de substrat,
cu corespondente în alb. gjëmp, gljimp. I.I. Russu raportează aceste forme la PIE *guel „a
înŃepa, durere” (IEW, 470) (v. ghimpe), ipoteză la care aderăm i noi.
Etimologia rom. grapă, din bg. graba „greblă”, dată de Cihac nu este corectă, dar nici
cea din alb. grep „1. cârlig, ac de undiŃă, ancoră; 2. furcă pentru bălegar”. Alb. grep este, de
altfel, cognat cu rom. grapă, ambele forme provenind de la un rad. traco illir. *grep, care la
rândul său, vine din PIE *ghrebh „a zgâria, a râcâi” (IEW, 455) (v. grapă).
Velara aspirată sonoră *gh. Ca toate consoanele aspirate din indo europeană, în traco
dacă această aspirată se confundă cu echivalenta ei neaspirată g.
Lingvistul german Reichenkron a încercat să stabilească etimologia vb. a găsi fără prea
mult succes, etimologia propusă de el fiind eronată.
Considerăm că rom. a găsi, a gândi i a ghici provin din PIE *ghend , ghed „a prinde, a
înŃelege” (IEW, 437), cu forme înrudite în limbile germanice i în slava veche: cf. got. bi gitan
„a găsi”, v. isl. geta „a presupune, a ghici”, v. sax. begetan „a i se da, a primi”, v. sl. gadati „a
46
presupune, a ghici, a gândi”. În engleza modernă, vb. to get are numeroase sensuri între care i
cel de „a percepe, înŃelege, a primi, a lua”. DicŃionarele etimologice ale limbii engleze consideră
că vb. to get provine de la acela i radical indo european ca i to guess „a ghici”. Astfel, avem un
paralelism între aceste două forme din limba engleză i perechea românească a găsi/ghici, atât ca
sens cât i ca formă, care conduce la ideea că ambele verbe române ti provin de la acest radical
indo european. Forma mai veche pentru a ghici este, desigur, a găci (gâci), folosită dialectal i
azi. Ambele forme române ti par să provină dintr un mai vechi (dacic) *geti, cu trecerea lui e la
ă, iar t urmat de i a dat Ń, în cazul lui a găsi, i č, în cazul lui a ghici. În primul caz, Ń a devenit s
ca în cazul rom. cursă, care provine de la un mai vechi *curŃă (cf. alb. kurthë < *kurŃë), la
rândul său tot de origine traco illirică. Între altele, trebuie arătat că vb. a gândi provine tot de la
acest rad. PIE, mai precis de la forma *ghendh , cu echivalente în lat. (a)prae hendo, comprae
hendo „a prinde, a înŃelege”, ca i alb. gënjei „a minŃi”, alb. gjej „a găsi”.
De a lungul timpului originea acestor cuvinte a fost căutată în limbile vecine sau mai
puŃin vecine cu care româna a venit în contact. Astfel, s a crezut că rom. a gândi ar proveni din
magh. gond (Cihac, II, 500; Cioranescu, 3765), pe când a ghici a rămas cu etimologie obscură,
iar a găsi a fost derivat din v.sl. gasiti „a stinge”. În acest din urmă caz, diferenŃa semantică
face imposibilă ipoteza ca rom. a găsi să provină din v.sl. gasiti. De fapt, corespondentul din
slava veche este v.sl. gadati „a presupune, a ghici, a gândi”. Dar, ceea ce elucidează adevărata
origine a acestor verbe este multitudinea de cognaŃi care se regăsesc în mai multe limbi indo
europene (v. găsi, gândi, ghici).
Aspirata velară palatală sonoră *g’(h) a devenit spirantă în traco dacă i în proto
albaneză, ca în limbile satem. Este cazul rom. viezure care, după cum am arătat mai sus, provine
din PIE *ŭeg’h „a duce, a căra, a trage” (IEW, 1118) (v. viezure).
În ceea ce prive te originea rom. ghioagă (var. ghigă, ghegă, ghioacă, ar. cl’ioagă,
gl’ioagă), aceasta a rămas obscură. Au fost propuse mai multe etimologii latine care însă nu sânt
deloc convingătoare. Rom. ghioagă provine din PIE *g’halg(h) , *gh’olgh „ramură, par” (IEW,
402) printr o formă intermediară mai veche *galga, *golga, după care lichida a metatizat dând
*gloga, apoi ghioagă (v. ghioagă).
Consoanele labio velare: După cum am arătat deja, au existat în indo europeană trei
consoane labio velare o pereche surdă/sonoră (kŭ i gŭ), precum i labio velara aspirată sonoră *gŭh
care au avut un comportament cu totul special în traco dacă i în dialectele P din limbile celtice i
italice, fapt care le a dat o notă cu totul specială în cadrul limbilor indo europene, (v. supra).
Urmată de a, o, labio velara *kŭ a devenit bi labiala surdă p. Astfel, Georgiev
(Introduction, 139) consideră că toponimul dacic Tapae (v. Tăpia) provine din PIE *tokŭo „râu,
pârâu”; cf. av. taka „râu, pârâu”, v. bg. tokŭ. În schimb, acestea au palatalizat când au fost
47
urmate de e sau i. Acest lucru se poate exemplifica cu PIE *kŭe „ i” > *ke > rom. i, cu
echivalente în mai multe limbi indo europene, inclusiv latina; cf. skt. ca, av. ča, v. pers. ča „ i”
(enclitic), lat. que „ i” (enclitic), v. sl. cě „ i”, lituan. ke „ i” (enclitic) (v. $i). Acela i lucru se
poate spune despre rom. jar care provine din PIE *gŭher „fierbinte, cald”, adj. gŭhermo „cald”
(IEW, 498), radical atestat în toponimul Zermizara (probabil, pronunaŃat Jermizara). Trebuie
menŃionat faptul că nici în greacă i nici în latină nu exista sunetul j. Ca urmare, autorii antici au
fost siliŃi să redea sunetul dacic j prin z, păstrat de asemenea în alb. zjarr (zjarm) (v. jar).
Rom. a lepăda este considerat de I.I. Russu (Elem., 101) ca element de substrat care nu
are echivalent în albaneză. Autorul nu oferă însă alte detalii. Cu toate acestea, noi sântem de
părere că a lepăda trebuie raportat la PIE *lekŭ „a lăsa în urmă, a părăsi, a lepăda” (IEW, 669),
unde *kŭ este o labio velară; cf. gr. λείπω „a lăsa, a părăsi”, lat. linquo „a lăsa în urmă, a părăsi”,
arm. likānem „a lăsa, a părăsi”, lituan. lieku (v. lit. liekmi) „1. a lăsa, a părăsi”; 2. a rămâne”.
Labio velara PIE *kŭ, urmată aici de vocala a, a dat, în mod firesc, p în traco dacă (v. lepăda).
Nazalele. Proto indo europeana a avut două nazale m i n " care s au conservat bine în
limba traco dacă i ulterior în română.
Nazala labială PIE *m a rămas, în general, neschimbată. Poghirc (ILR, II, 345) atribuie
substratului rom. mire, arătând carenaŃele ipotezelor anterioare. Pe de altă parte, Brâncu (VALR,
142) este mult mai la obiect, raportând cuvântul la PIE *merio „bărbat tânăr”, respectiv *meri
„soŃie tânără” (IEW, 738), ipoteză avansată i de noi, în mod independent. Radicalul are o largă
răspândire în limbile indo europene; cf. skt. marya „bărbat tânăr, iubit, logodnic”, v. pr. martin
„mireasă”, lituan. marti „mireasă”, got. crim. marzus „nuntă”. Prin urmare, nu gre im dacă
raportăm la acest radical PIE i rom. a (se) mărita (v. mire, mărita).
În ceea ce prive te nazala PIE *n, aceasta s a conservat bine ca i perechea ei labială. De
la Cihac încoace, s a considerat că rom. năpârcă (ar. năpărtică) provine din alb. nepërkë
„viperă, năpârcă” Cu toate acestea, cercetările din ultimele decenii arată că formele române ti nu
sânt împrumuturi din albaneză, ci doar provin din acela i fond comun. Astfel, Poghirc (ILR, II,
346), I.I. Russu (Elem., 184) i Brâncu (VALR, 104) îl consideră element autohton ca i alb.
nepërkë. Russu asociază termenii din română i albaneză cu PIE *ne tr, nə tr „ arpe, viperă”
(IEW, 767) (v. năpârcă).
Începând cu Cihac s a considerat că rom. râncheza provine din gr. ρoνχαλίξω „a sforăi”
i ulterior, din lat. rhoncare „a sforăi” > *rhonchi zare (Rosetti, II, 68). Cioranescu îl consideră o
„creaŃie expresivă”. După cei mai mulŃi autori, rom. necheza (cf. ar. nicl’ezare) este o variantă a
lui a râncheza, dar, noi considerăm că, de fapt, lucrurile stau exact invers; mai precis a
râncheza este un derivat al lui a necheza, cum vom vedea mai jos. Această ipoteză se bazează
pe faptul că rom. a necheza are o serie de corespondente în limbile germanice, cu acela i sens
48
din română; cf. eng. neigh „a necheza” < v. eng. knaegan, med. oland. nijgen, v. isl. gneggia „a
necheza”. Prin urmare, forma iniŃială este a necheza (cf. ar. nicl’ezare) de la un traco dac
*(k)nekle , (k)negle , fapt care justifică atât formele române ti, cât i pe cele germanice care
provin din PIE *kneug „formaŃie onomatopeică” (IEW, 608); cf. gr. κνίζαν „a mârâi” (despre
câini), a scânci (despre copii)”, lituan. kniaukti „a mieuna”. Nu putem spune cu precizie de unde
provine lichida l în forma traco dacă (cf. ar. necl’ezare), deoarece ea lipse te în celelalte limbi
care au păstrat acest radical. Prin urmare, rom. a râncheza este o variantă a lui a necheza, care la
rândul său provine din radicalul menŃionat mai sus. Acesta pare să fi rezultat dintr o contaminare
cu formele a răncălui, a râncăi (v. necheza).
Lichidele. Nici lichidele (*l, *r) nu au înregistrat schimbări majore. ExcepŃie face l
intervocalic care s a rotacizat, în majoritatea cazurilor. Rotacismul lui l intervocalic a constituit
o problemă majoră în lingvistica românească, deoarece, a a cum am mai arătat, nu în toate
cazurile l intervocalic a rotacizat. În unele cazuri există explicaŃii bine întemeiate, cum vom
vedea mai jos, în altele mai puŃin. În plus, ca i în cazul nazalei n, l urmat de iot a palatalizat i
apoi a dispărut. În schimb, urmat de alte vocale, lichida l s a păstrat. După opinia noastră,
etimologia rom. lan din v.sl. *lan „lanŃ” este total nepotrivită din punct de vedere semantic. În
elucidarea etimologiei rom. lan, acesta trebuie asociat cu forme similare i apropiate ca sens,
din alte limbi indo europene precum alb. lëndinë „pământ nearat, Ńelină”. Astfel, rom. lan
trebuie pus în legătură cu PIE *lendh „teren liber, teren necultivat, stepă” (IEW, 675); cf.
v.g.s. land, n.g.s. Land, eng. land „teren, pământ, Ńinut, Ńară”. Echivalentele din limbile celtice
moderne precum ir. lann „bucată de pământ”, m. cymr. lann „suprafaŃă de teren, teren cultivat”
sânt mult mai apropiate ca formă i sens de rom. lan, iar basc. landa „câmp, teren”, basc.
landu „a cultiva pământul, a munci”, lan „muncă, activitate” par să fie împrumuturi din
dialectele celtice din Peninsula Iberică sub forma *land. În bască acest radical formează o
întreagă familie de cuvinte iar prezenŃa lui în albaneză indică originea traco illirică a rom. lan.
Formele din bască sânt apropiate de radicalul indo european, fiind terminate în dentală. În
cazul rom. lan, unde a nu a trecut la â în faŃa nazalei, acest lucru se explică prin faptul că
nazala n a fost o nazală forte ca în lat. annus „an”, deci a avut valoare de nazală dublă datorită
lui d final, care ulterior a dispărut. Această ipoteză este confirmată i de formele din limbile
celtice moderne, ortografiate cu nazală dublă (v. lan).
Uneori l s a păstrat în poziŃie finală (v. băl, mal), dar i la mijlocul cuvântului (cf. baltă),
chiar intervocalic (cf. bălan, băla$). Toate aceste forme provin din PIE *bhel „alb, strălucitor”
(IEW, 119) (v. supra). În unele cazuri, aflat în poziŃie finală a rotacizat (v. abur).
După Reichenkron, rom. a feri (ar. (a)firescu, mgl. mi fires) provine din substrat, mai
precis din PIE *pel , ple „a acoperi, a ascunde” (IEW, 803) unde p urmat de e a trecut la f, iar l
intervocalic a rotacizat. Alte etimologii rămân complet inadecvate (v. feri).
49
În ceea ce prive te lichida PIE *r, putem spune că aceasta s a conservat, indiferent de
mediul fonetic în care s a aflat. Reichenkron asociază rom. rână cu formele corespondente din
lituaniană i limbile iranice; cf. lituan. strena „Lende, Hüfte”, av., n. pers. rân, forme care provin
din PIE *srena „Obershenkel, Lenden” (IEW, 1002). Prin urmare, etimologia din lat. ren
„rinichi” este total nepotrivită (v. rână).
În interiorul cuvântului, lichida *r s a conservat, de asemenea, ca în cuvintele brânză (v.
supra), beregată, brad etc.
Etimologia rom. beregată (ar. biricuată) din lat. *verucata < veruca „protuberanŃă pe
piele” nu este adecvată datorită incompatibilităŃii semantice. I.I. Russu îl trece pe lista cuvintelor
de origine traco dacă, fără echivalent în limba albaneză. Rom. beregată provine din PIE
*bherug , bhrug , bhorg „1. beregată, trahee; 2. faringe” (IEW, 145); cf. gr. φάρυξ „faringe,
beregată”, arm. beran „gură”, lituan. burna „gură”. Termenul românesc rămâne foarte apropiat
ca sens i formă de gr. φάρυξ (v. beregată).
În cele de mai sus am prezentat o serie de date istorice, arheologice i lingvistice care dau
o nouă viziune despre originea limbii române. Nu este lipsit de interes să arătăm că în sec. VI
d.Ch., la Procopius din Caesarea (De Aedificiis, IV) apar mai multe toponime precum Gemenos
(Geamăn), Kaminos (Cămin), Faskiai (Fâ ii), Loupophantana, Kastellnouva, Argentares,
Tredetitili (treizeci tei), Arsa, Dousmanes, Septecasas, Oulmeton, Labutza, Stenes (Stâna),
Scares (Scara) etc. (v. argint, a arde, cămin, du$man, $apte, ulm, labă, stână, scară etc) .
Unele, desigur, au corespondente i în latină, altele nu. În schimb, toate au corespondente în
româna de azi. Remarcăm, în primul rând, top. Dousmanes i Labutza. Primul este forma
grecizată a rom. du$man, iar al doilea este dimnutivul de la labă. Se consideră că du$man este
de origine turcă, preluat din persană, iar labă ar proveni din maghiară, cu toate că, atât turcii cât
i maghiarii au venit multe secole mai târziu. Se consideră, de asemenea, că suf. iŃa, uŃa sânt de
origine slavă, dar aceste sufixe sânt mai vechi de sec. VI d.Ch., dată la care slavii nu se
stabiliseră încă în sudul Dunării. Tot din acea perioadă, s a păstrat i celebrul torna, torna fratre
(la Theophanes), precum i balan (la Procopius, Războaiele gotice) (v. bălan), încât avem o
imagine destul de clară despre cum arăta stră româna în sec VI d.Ch. Se tie că niciun dicŃionar
etimologic al limbii române nu face referire la toponimele menŃionate în lucrarea lui Procopius,
care sânt denumiri ale unor cetăŃi din sudul Dunării reparate de împăratul Iustinian. Fiind vorba
de ni te cetăŃi vechi, care necesitau deja la acea vreme, reparaŃii serioase, este evident că ele
fuseseră construite cu câteva secole mai înaninte, iar denumitile lor erau i mai vechi. Judecând
după aceste toponime, limba română era deja formată cu multe secole înaintea consemnării
acestor date de către Procopius.
50
Prin urmare, trebuie reevaluat aportul limbii latine la formarea limbii române . În plus,
este evident că multe presupuse împrumuturi ale limbii române din limbile slave, turcă,
maghiară, chiar greacă, sânt împrumuturi ale acestor limbi din fondul traco illiric, fapt dovedit
din plin de acest DicŃionar.
În lucrarea de faŃă am făcut o evaluare a datelor lingvistice care privesc evoluŃia anumitor
faze istorice care preced limba română, pentru a înŃelege atât adevărata sa origine, cât i metoda
de lucru folosită în elaborarea acestui dicŃionar.
Astfel, în prima parte, am urmărit evoluŃia limbilor de la nostratică la indo europeană, la
traco dacă i până la română, argumentând cu date lingvistice, arheologice i istorice, tocmai
pentru a ne îndepărta de interpretările i teoriile teziste i false care au fost susŃinute de a lungul
timpului. Pentru o bună înŃelegere a evoluŃiei limbii traco dace, pe care o considerăm adevărata
predecesoare a limbii române, i nu latina cum se crede îndeob te, am făcut ample comparaŃii cu
mai multe limbi indo europene cu care traco daca i illira se învecinau i se înrudeau, folosind
date i informaŃii la zi mai puŃin cunoscute atât marelui public, cât i speciali tilor.
În partea a doua, am urmărit evoluŃia istorică a tuturor sunetelor de la proto indo
europeană la română, tot în scopul unei mai bune înŃelegeri a istoriei limbii pe care o vorbim.
În ultima parte am prezentat pe scurt o serie de toponime atestate în sec. VI d.Ch. la
Procopius din Caesarea. Este vorba de o perioadă importantă, când Imperiul Roman de Apus nu
mai exista, iar slavii, maghiarii i turcii nu se stabiliseră încă pe vechile teritorii dacice. Este,
desigur, doar o foarte mică parte din toponimele care se cer studiate. De aceea, o analiză
etimologică a tuturor toponimelor, hidronimelor i gloselor care ne stau la dispoziŃie din cele mai
vechi timpuri i până în epoca modernă este o necesitate în cultura română, tocmai pentru a ne
cunoa te mai bine istoria i propria noastră origine.
Originea limbii române i a poporului român vor trebui regândite în mod fundamental,
întrucât tiinŃa i teoriile tiinŃifice trebuie elaborate în conformitate cu datele lumii reale i cu
dovezile de ultimă oră de care dispunem, nu datele să fie interpretate i selectate în funcŃie de
teoriile pre existente. De aceea, considerăm că este imperios necesar ca toŃi cei care cercetează
originea limbii i a poporului român – istorici, arheologi i lingvi ti – să reinterpreteze i să i
reformuleze periodic teoriile în conformitate cu datele cele mai noi ale ultimelor descoperiri
privind istoria, arheologia, lingvistica i mai nou, genetica.
August, 2008
M. Vinereanu
51
Abrevieri generale
A Mold. – Moldova
acuz. – acuzativ Munt. Muntenia
adj. – adjectiv
N
arg. – argotic neol. – neologism
art. – articol nom. – nominativ
B num. – numeral
Basar. – Basarabia O
Bucov. – Bucovina Olt. – Oltenia
C onomat. – onomatopee
conj. – conjuncŃie oron. – oronim
P
D
part. participiu
dat. – dativ
peior. – peiorativ
der. – derivat
pers. – persoana, personal
dem. – demonstrativ
pl. – plural
dial. – dialectal
pop. – popular
E pos. – posesiv
ex. – exemplu pref. – prefix
prep. – prepoziŃie
F prez. – prezent
fem. – feminin pron. – pronume
fig. – figurat
R
G refl. – reflexiv
gen. – genitiv reg. – regionalism
H rel. – relativ
hidr. – hidronim S
subst. – substantiv
I
sec. – secol
interj. – interjecŃie
suf. – sufix
inf. – infinitiv
T
Î
top. – toponim
înv. – învechit
Trans. – Transilvania
L
V
loc. – locativ
v. – vezi
lit. – literal
var. – variantă
M vb. – verb
masc. – masculin voc. – vocativ
mod. – modern vulg. – vulgar.
53
Index de limbi
AA (HS) – afro asiatic (hamito geto dac. – geto dacă oset. – osetă
semitic) gr. – greacă pal. – palaică
afgan. – afgană hindi – hindi PIE – proto indo europeană
ainu – ainu hitt. – hittită pol. – poloneză
akkad. – acadiană hun. – hună polab. – polabă
alb. – albaneză iavan. – iavaneză port. – portugheză
algon. – algonchiană indo iran. – indo iraniană proto sl. – proto slavă
arab. – arabă ir. – irlandeză prov. – provensală
aramaic. aramaică iran. – iraniană retorom. – retoromană
ar. – aromână isl. – islandeză rom. – română
aram. – aramaică istr. – istro română rus. – rusă
arm. – armeană it. italiană saami – saami (finică)
av. – avestică ital. – italică sarak. – dial. sărăcăcean
basc. bască jap. – japoneză skt. – sanskrită
beluc. – belucistani kaz. – kazahă skt. ved. – sanskrita vedică
biel. – bielorusă kipč. – kipčakă sard. – sardă
bg. – bulgară kirg. – kirghiză sb. sârbă
bret. – bretonă kurd. – kurdă scot. – scoŃiană
bur. buriată lat. – latină scr. – sârbo croată
calm. – calmâcă lat.med. – latina medievală sicil. – siciliană
cat. – catalană lat.pop. latina populară sl. – slavă
ceh. – cehă lat. vulg. – latina vulgară sloven. – slovenă
ciuv. – ciuva ă lett. – letonă slov. – slovacă
corn. cornică lic. – liciană stră rom. – stră română
copt. – coptă lituan. – lituaniană sued. – suedeză
cr. – croată lepont. – lepontică tadjik. – tadjică
cymr. – cimrică, Welsh, galeză log. – dial. logudorez tc. – turcă
dac. – dacă mac. – macedoneană traco dac. traco dacă
dacor. – dacoromână malay. – malayeză Ńig. Ńigănească
dalm. – dalmată malinke – Africa de vest ucr. – ucraineană
dan. – daneză messap. mesapică uigur. – uigură
ebr. – ebraică mitan. mitani umbr. – umbrică
egipt. – egipteană m. eng. – engleza medie v.bg. – bulgara veche
eng. – engleză m.g.s. – germana medie de sus ven. – venetă
est. estonă m.ir. – irlandeza medie vgl. vegliotă (dalmată)
EA – euro asiatic (nostratic) mgh. – maghiară v. eng. – engleza veche
etiop. – etiopiană mgl. – megleno română v. fr. – franceza veche
etr.. – etruscă mgr. – medio greacă v. friz. – veche frizonă
fal.. – faliscă mordv. – mordvină v.gr. – greaca veche
fin. – finlandeză m. pers. – persana medie v.g.s. vechea germană de sus
fr. – franceză nahuatl – nahuatl (amerind.) v. isl. – vechea islandeză
frig. – frigiană ngr. – neogreacă v. pers. – persana veche
friul. – friulană n.g.s. – noua germană de sus v. pr. – vechea prusacă
friz. – frizonă n.ir. – noua irlandeză v. sax. – vechea saxonă
gall. – gallică n.pers. – noua persană v. scand. – vechea scandinavă
gallo rom. – gallo romană norv. – norvegiană v. tc. – vechea turcică
georg. – georgiană osc. – oscă wolof – wolof (Africa de vest)
54
a
A
a¹ – exclamaŃie de durere, mirare etc. marcă de genitiv redată doar prin prepoziŃia a, a3a
După Cioranescu (2) este o „creaŃie expresivă”. cum frecvent se întâlne3te 3i în alte limbi unde
Proto!indo!europeanul [de aici PIE] *ā „exclamaŃie de genitivul 3i dativul sânt introduse printr!o prepoziŃie.
mirare” (IEW, 1); cf. skt. ā „exclamaŃie de mirare”, gr. PIE *ad „la, lângă” (IEW, 3); cf. osc. az „la”, cymr. add
ά „exclamaŃie de indignare, durere”, lat. ā, āh „la”, gall. ad, got. at „la, lângă”, v.g.s. az „la, lângă”,
„exclamaŃie de durere, indignare, neplăcere”, got. ō eng. at „la, lângă”. Nu se poate deci spune că prep. a,
„exclamaŃie de durere”, lituan. á „exclamaŃie de respectiv, la din limba română ar proveni din latină.
durere”. InterjecŃia este răspândită în mai multe limbi Este evident că a fost 3i este foarte răspândită în multe
indo!europene [de aici IE]. Din fondul pre!latin. limbi IE. Poate proveni din fondul pre!latin (v. la).
a² (ar. a „a, la”) – prepoziŃie care exprimă o relaŃie a³ – prefix pronominal deictic.
spaŃială (înv.), azi la. Acest prefix pronominal este folosit la formarea mai
Lat. ad (Pu3cariu, 1; Candrea!Densusianu, 1; REW, multor pronume demonstrative 3i adverbe; cf. a!
136; Cioranescu, 1). cesta, a!cela, a!ici, a!colo, acum, a!tunci, a! a. Pref.
În limba veche prepoziŃia a are sensul de la: „ ezu a deictic a are echivalente în limbile caucaziene de sud
dereapta lui Dumnezeu” (Coresi; cf. Cioranescu), (grupul kartvelian). În aceste limbi există două astfel
frecvent întâlnit la cronicari, la Dosoftei 3i la alŃi autori de prefixe; pref. deictic a care indică, în general,
vechi. Cu toate că nu se mai folose3te la fel de frecvent apropierea, precum pref. deictic i indică depărtarea.
ca în limba veche, în româna modernă continuă să fie Această dihotomie nu este prezentă 3i în limba
folosită, de3i uzul său se limitează la anumite situaŃii română. Acest paralelism între română 3i grupul
specifice: în expresii ca „miroase a flori” sau în forme kartvelian nu se poate explica prin împrumuturi, mai
compuse ca „acasă” 3i la formarea cazului genitiv. ales că astfel de forme nu se împrumută, iar contacte
Formele articolului a3a!zis genitival nu sânt altceva între vorbitorii de limba română 3i caucazienele de
decât derivaŃi ai articolului hotărât la care se adaugă sud nu au existat. Pe de altă parte, aceste asemănări
prep. a: !a, !l, !i, !le. Dovada este faptul că la nu sânt întâmplătoare, ele explicându!se prin fondul
grupurile verbale unde apare un numeral care nu are nostratic. Din macro!familia nostratică fac parte mai
nevoie de articol hotărât avem doar prepoziŃia simplă multe familii de limbi, între care familia indo!
la formarea genitivului: ex. „mamă a trei copii” etc. europeană, precum 3i familia limbilor cauca!ziene de
O situaŃie similară se găse3te în aromână, unde a3a! sud; cf. georg. a!ma „acela, acesta”, a!ka „aici”, a!se
zisul articol genitival din daco!română apare „a3a”. Acest prefix deictic se întâlne3te 3i la formele
invariabil sub formă de a, care este considerat de T. corespunzătoare din aromână (v. acela, acesta, acum,
Papahagi drept articol (49), dar care, de fapt, este aici, acolo, a a).
Nota autorului:
1 Numele autorilor citaŃi au fost transcrise a a cum ei în i i s au semnat: B. P. Hasdeu, Cioranescu, N. Densu ianu, Ov. Densusianu
2 Am optat pentru următoarele forme ale verbului a fi: sânt, sântem, sânteŃi, sânt (vezi: sânt)
55
aba
ab – dimie, Ńesătură groasă de lână. abi (ar. avia) – 1. de foarte puŃină vreme, de curând;
Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 63; Căineanu, II, 2. cu greu, anevoie, foarte puŃin; 3. cel puŃin, măcar.
3; Cioranescu, 4); cf. bg. aba. Lat. *ad!vix din vix „abia, cu greu” (Philippide,
Der: abager, abagiu, abagerie. Principii, 91; Pu3cariu, 3; Candrea!Densusianu, 224;
Cioranescu, 12). Cihac consideră că provine din v.sl.
ab c – 1. numărătoare, instrument de calculat.
abije „imediat” care, semantic vorbind, nu are nimic
Din it. abbaco > ά7πάκος (Gáldi, Les mots, 143) sau
în comun cu rom. abia.
din fr. abaque (Cioranescu, 5).
Pentru a explica etimologia lat. vix, Walde (II, 810)
abaj r – dispozitiv care abate lumina unei lămpi. porne3te de la un PIE *ŭiqŭ!s „greu, apăsător”, pe
Fr. abat!jour (Cioranescu, 6); cf. it. abagiur. care îl asociază cu gr. ιπόω „a apăsa, a presa (I,
sg.)”. Dacă raŃionamentul lui Walde este corect,
aban s – lemn de esenŃă tare, de culoare neagră.
atunci rom. abia ar putea proveni de la acela3i
Tc. abanos, prin ngr. έβενος (Roesler, 587; Căineanu, II,
5; REW, 2816; Cioranescu, 7); cf. alb. abanos, bg. radical ca 3i lat. vix, în care labio!velara kŭ a
abanos, ngr. α7πάνος. Cuvânt de origine semitică, intrat devenit labială simplă surdă p, care apoi a devenit
în medio!greacă, apoi în lat.med. (h)ebenus, de unde s!a sonoră. Este dificil să urmărim toate fazele, de la
răspândit 3i în alte limbi europene; cf. eng. ebony. forma PIE la româna modernă, dar trebuie să fi fost
prefixată cu prep. a (ad), poate într!o fază relativ
ab te¹ (ar. abat „a abate”) – 1. a devia, a schimba târzie.
drumul; 2. a!i trece cuiva prin minte; 3. a se mâhni, a Trebuie arătat de la început că multe adverbe,
se descuraja. prepoziŃii 3i conjuncŃii române3ti sânt explicate prin
Lat. abbattere (Pu3cariu, 2; REW, 1; Cioranescu, 8). fel de fel de „compu3i” latine3ti, uneori extrem de
Este un derivat al limbii române de la a bate, prefixat cu lungi, ajungându!se până la 3!4 sau chiar 5 elemente
a. Trebuie menŃionat că lat. abbattere „a coborî, a o lua latine3ti pentru a „obŃine” rezultatul dorit, procedeu
în jos, a suprima” nu există în nici un text clasic. Forma neverosimil pentru orice limbă. Desigur că lat. vix
apare pentru prima oară în Legea Salică (Niermeyer, este apropiat ca sens 3i formă de cea din limba
1,1), cod de legi bazat pe vechile tradiŃii germanice, pre! română, dar rom. abia nu poate proveni direct din lat.
cre3tine, formulat de francii salici între 507! 511 D.C, vix „cu greu, abia” 3i nici de la un compus al acestuia.
deci abia în latina medievală 3i este vorba aici probabil
Ele sânt doar forme înrudite pe fond IE. În mod
de o influenŃă celtică, sensul fiind, de asemenea, diferit
firesc, din lat. vix ar fi trebuit să avem în română un
faŃă de rom. a abate, astfel încât româna nu putea să!l
*(a)vis (a)ves), *(a)bis (abes), dar nu abia. Provine
împrumute din latina medievală. Forma există 3i în
din fondul pre!latin.
aromână cu acela3i sens. Prin urmare, rom. abate nu
poate proveni din lat. abbattere (v. bate). ab l – iscusit, dibaci.
Fr. habile (Cioranescu, 13).
ab te² – titlul superiorului unei mânăstiri catolice.
Der: a abilita, abilitate.
It. abate (Cioranescu, 9).
Der: abaŃie (cf. it. abazzia), abaŃial. abit r – mai mult mai bine, mai tare.
abat r – clădire, loc unde se sacrifică vitele destinate Tc. better „mai rău” (Cioranescu, 14). Tc. abeter,
consumului. comparativ al lui abe „clar” (Căineanu, II, 6; DAR).
Fr. abattoir (Cioranescu, 10). Această ipoteză este respinsă de Cioranescu, de3i este
mult mai plauzibilă decât prima. Se folose3te împreună
abeced r – manual pentru învăŃarea scrisului 3i a cu adverbul de comparaŃie mai.
cititului.
Fr. abécédaire (Cioranescu, 11) (sec. XVIII); cf. it. abneg Ńie – devotament, sârguinŃă.
abecedario. Fr. abnégation (Cioranescu, 17) din lat. abnegare.
56
abnormalitate
abnormit te – anomalie, aberaŃie. Primul sens se datorează influenŃei limbii germane
N.g.s. Abnormität (Cioranescu, 18). Germanism (cf. Cioranescu).
introdus de Titu Maiorescu (cf. Cioranescu). Der: absolvire, absolvent, absolvenŃă.
57
abur
bur (ar. abur) – 1. vapori de apă; 2. ceaŃă rară; tărie, acar!t – 1. accesorii, bunuri gospodăre3ti; 2. unelte
aromă; 3. suflare u3oară, adiere. agricole.
De origine traco!dacă (Miklosich, Slaw. Elem., 9) sau Tc. akarat (pl. de la akar „bunuri gospodăre3ti”)
alb. abull (Cihac, II, 714; Philippide, II, 605). (Căineanu, II, 7; Cioranescu, 32).
Cioranescu (28) crede că provine din lat. albulus
ac să (ar. acasă) – 1. la sau spre casa în care
„pată albă”. Derivarea din albaneză este superfluă, iar
locuie3ti; 2. (fig.) locul natal, în patrie.
provenienŃa din lat. albulus nu este posibilă.
Este un derivat al lui casă prefixat cu prep. a² (v. a² 3i
Brâncu3 (VALR, 28) arată că etimologiile acestui
casă).
cuvânt se pot reduce la două tipuri 3i anume fie la cea
din latină, fie la cea din albaneză sau direct din acat st – 1. imn 3i slujbă bisericească în cinstea
substrat. Meyer (EWA, 28) consideră că rom. abur Fecioarei Maria sau a unor sfinŃi; 2. listă cu nume de
provine din albaneză. Trebuie arătat că majoritatea persoane dată preotului pentru a se ruga pentru ei.
cercetătorilor de azi îl consideră traco!dac, iar Gr. ακάθιστος din καθίζω „a sta jos” cu α privativ
asemănarea cu forma albaneză se explică prin fondul întrucât aceste imnuri se cântă stând în picioare (cf.
comun traco!illiric. Cioranescu, 36).
PIE *bholo! „abur, ceaŃă” (IEW, 162) din care a Der: acatistier „colecŃie de imnuri”.
derivat un traco!dac. *ad!bolo > rom. abur; cf. skt.
acăt$rii (var. acătarea, acătărea, acătare) – 1. bun,
busa „abur, ceaŃă”, v.ir. boladh „miros”, let. buls,
frumos, de treabă; 2. care posedă calităŃi corespunză!
lituan. bula „ceaŃă, abur”, alb. avull (dial. gheg abull)
toare scopului sau destinaŃiei.
„abur”. Origine traco!illirică.
Au fost propuse mai multe etimologii. Lat. *ad!que!
Der: a aburi, abureală, aburire, aburos.
tale (Cipariu, Gram., II, 60), de cătare (Philippide,
ac (ar. ac) – 1. mic instrument de oŃel, lustruit, ascuŃit Principii, 8), de atare (Pu3cariu, 8) sau din lat.
la un capăt, iar la celălalt prevăzut cu o gaură care *eccum talis (Cioranescu, 35). Nici una dintre aceste
serve3te la trecut aŃa de cusut; 2. indicator la unele ipoteze nu este adecvată. Trebuie asociat cu vb. a
aparate; 3. organ de apărare sau de atac la unele căuta, ambele provenind de la acela3i radical, PIE
animale, insecte. *keu!, skeu! „a studia, a cerceta, a privi” (IEW, 587)
Lat. acus „pleavă de grâu, ac” (Pu3cariu, 6; Candrea! (v. căuta). Provine din fondul pre!latin.
Densusianu, 3; REW, 130, Cioranescu, 30). Lat. acus
acăŃ (var. a agăŃa, ar. acaŃu) – 1. a atârna, a anina, a
face parte dintr!o largă familie de cuvinte care au
suspenda de un cui sau de un cârlig etc.; 2. (pop.) a se
rădăcina ac : aceo, acer, acidus, acerbus, acus, acer
spânzura.
(cf. Ernout!Meillet), rădăcină care are sensul de „a fi
Lat. *accaptiare din captiare „a căuta să prindă, a
înŃepător, ascuŃit”.
prinde” (Philippide, Principii, 43; Pu3cariu, Lat. ti,
Acest radical latin provine de la PIE *akh! (Ernout!
12; Candrea!Densusianu, REW, 1663). Chiar dacă
Meillet, 7) sau PIE *ak’!, ok’! „ascuŃit” (IEW, 18); cf.
acceptăm un lat.vulg. *accaptiare, nu se poate
gr. αχυρός, v.g.s. ahir, got. ahana, akeit „oŃet”, v.isl.
explica trecerea grupului pt la t ori Ń (cf. bg. kacja
ogni, lituan. akutas, v.sl. ociti, v.ir. acat „oŃet”, dar 3i
(Meyer, Alb. St.). Trebuie arătat că forme similare
gr. άκρος „vârf de munte”, gr. ακή, ακ7ήv „vârf”, v.lat.
există 3i în alte limbi IE; cf. alb. kace (kacja)
ocris „colină”, umbr. ukar, ucar „colină”. Got. akeit
„mărăcine”, skt. a kac (perf. cakace) „a lega
„oŃet” este un posibil împrumut din traco!dacă, de3i
(strâns)”, hitt. aggati „plasă de prins”.
unii cercetă!tori îl consideră împrumut din latină (cf.
Având în vedere formele de mai sus putem reconstrui
Corazza, 1969) (v. acru, oŃet).
un radical PIE *kati! „a agăŃa, a prinde”, radical
acade – bomboană din zahăr topit. destul de productiv în limba română (v. agăŃa, caŃă,
Tc. akıde < arab. akīda (Căineanu, II, 7; Cioranescu, 31). căŃăra). Din fondul pre!latin.
58
accepta
accept – a fi de acord, a admite. Sunetul c se explică prin analogie cu a!cest, sunet
Fr. accepter (Cioranescu, 39) din lat.med. acceptare. care are aceea3i origine cu particula alb. kë! din kë!to
Der: accept, acceptabil, accepŃiune. „acesta” (v. a³, ăl, acest).
59
achita
achit – 1. a plăti; 2. a absolvi în justiŃie; 3. a omorî, ac lo (var. acole, acolea, acoló, colo, ar. acló,
a ucide (arg.). aclóia, aclóŃe, istr. colo etc.) – (adv. de loc) în acel
Fr. aquitter (Cioranescu, 47). loc, îndepărtat de cel care vorbe3te.
Lat. *eccum illoc (Philippide, Principii, 92; Pu3cariu,
ac (var. aici, ar. aoá, aŃia „acolo”) – (adv. de loc) în
15; Candrea!Densusianu, 12; REW, 4270;
acest loc, în aceste locuri apropiate de vorbitor.
Cioranescu, 54). Ca 3i în cazul lui aci (aici), rom.
Lat. *eccum!hic (Pu3cariu, 12; Candrea!Densusianu,
acolo nu poate proveni din compusul latinesc de mai
8; REW, 4129). Panromanic. Cu toate acestea, trebuie
sus.
arătat că forme similare există în mai multe limbi
Forma *kŭel! „departe (în timp sau în spaŃiu)” (IEW,
indo!europene, la rândul lor aparŃinând unor grupuri
640), preluată 3i de Bomhart pentru reconstituirea
diferite; cf. umbr. essu, osc. eks!, uk, lituan. čia
unui proto!nostratic *kŭ(h)ul!, *kŭ(h)ol! „departe,
„aici”, skt. iha „aici”. Particula a! este prefix deictic,
îndepărtat”, e un radical mai apropiat de forma
ca 3i în oscă 3i umbrică (v. a³, acolo, acel).
românească, cu echivalente în limbile IE; cf. gr. πήλε
Der: acilea (cf. acolea). Pentru suf. !lea (v. acela,
„departe” 3i cymr., corn., bret. pell „departe”, dar 3i
acolo).
în grupul altaic; proto!altaic. *kola „departe,
acio ie (var. cioaie) – bronz, alamă. îndepărtat”; cf. mong. clas. qola „departe” etc. (v.
It. acciaio „oŃel” (Hasdeu, Etym.; DAR; Cioranescu, acel, acest, încoace, încolo). Forma acilea indică
49). Etimonul a fost respins de Candrea 3i Scriban. apropierea prin particula ci lea ca 3i în a ici (v. a³).
aciu (var. aciuia, aciola, acina) – a se ascunde, a se Origine pre!latină.
adăposti. ac nt – avans, arvună.
V.sl. utečati „a fugi” (Cihac, 9). Lat. *acellare < lat. Fr. acompt (Cioranescu, 55).
cella „ascunzătoare” (Philippide, ZRPh., 31, 287;
Pu3cariu, Conv. lit., 1908, 602; REW, 1802; DAR). acoper (ar. acoapir) – a pune peste un obiect sau
Lat. *accubiliare (Candrea!Densusianu, 10). Lat. peste o fiinŃă ceva care să le ascundă vederii; 2. a
cieri „a incita, a chema” (Cioranescu, 50). ascunde, a tăinui.
Niciuna dintre aceste ipoteze nu este veridică, fiind Lat. cooperire „a acoperi” (Pu3cariu, 395; Candrea!
inadecvate fie din punct de vedere fonetic, fie din Densusianu, 307; REW, 2205; Cioranescu, 2379). În
punct de vedere semantic. Cu toate acestea, ipoteza latină, forma cooperio era mai puŃin folosită, mult
lui Philippide este mai puŃin eronată, în sensul că lat. mai frecvent fiind operio.
cella este cognat cu rom. aciua. Cioranescu admite Acest verb are reflexe în toate limbile neolatine; cf.
că formele a aciola 3i acioală „adăpost, refugiu” nu it. coprire, fr. couvrir, sp. cubrir, vgl. koprer etc. Ci
pot fi explicate u3or. Prin urmare, originea rom. în aceste caz, în română apare din nou a protetic
aciua trebuie căutată în altă parte. inexistent în latină 3i celelalte limbi romanice. Alb.
PIE *k’el! „a acoperi, a ascunde”, cu forma nominală kaplo „a acoperi”, indică, de asemenea, un radical
k’olia „acoperitoare, ascunzătoare” (IEW, 553); cf. kap! ca 3i româna 3i limbile neolatine.
lat. cella, lat. cilium „pleoapă”, got. hulian, v.scand. În latina clasică avem forma operio, !ire cu sensul de
hulia, v.g.s. hullen „a acoperi”. Rom. acioală provine „a închide, a acoperi, a Ńine ascuns” ca opus lui
de la forma nominală, iar vb. aciola este derivat din aperio, !ire „a deschide”. După Ernout!Meillet,
forma nominală. Toate formele au un a protetic, una aperio, operio provin de la forme mai vechi *ap!
din modalităŃile specifice limbii traco!dace de a creea uerio, *op!uerio având componentul comun *uerio,
derivaŃi de la un anumit radical. De la acest radical existent 3i în alte limbi IE ca limbile baltice, slave 3i
provin 3i alte forme române3ti fără ca să aibă acest a sanskrită; cf. lituan. už!veriu „închid”, ad!veriu
protetic (v. colibă, colnă, oric). Origine traco!dacă. „deschid”, v.sl. vira, vreti „închid”. În sanskrită cele
Der. acioală. două forme verbale echivalente celor latine 3i baltice
60
acorda
apar cu un infix nazal: skr. apavrnoti „deschide” (III, acuaf rte – 1. procedeu de gravură; 2. gravură
sg.), apivrnoti „închide” (III, sg.). lucrată prin acest procedeu.
Acela3i radical PIE *uer! apare 3i în osco!umbrică sub It. acquaforte.
forma veru „u3ă”, precum 3i în alte limbi IE. Având în Der: acuafortist.
vedere larga răspândire a rad. PIE *uer!i, a putut
acuar!lă – 1. tehnică picturală în care culorile sânt
exista o formă pre!latină *co!per, de la un mai vechi
diluate în apă; 2. pictură executată prin acest procedeu.
*co!ver, tocmai datorită răspândirii largi a acestei
It. acquarella (Cioranescu, 64) de la aqua „apă”.
forme care trebuie să fi existat înaintea răspândirii
Der: acuarelist.
limbii latine în alte provincii ale imperiului.
Der: acoperire, acoperământ, acoperi , acoperitor. acurat!Ńe – exactitate, grijă deosebită în executarea
unui lucru.
acord – a da, a oferi.
It. accuratezza din lat. accuratus, part. trecut de la
Fr. accorder (Cioranescu, 56) lat.med. accordare <
accurare „a face, a pregăti cu grijă” < cura „grijă”.
ac!, cord! „inimă”.
Der: acurat (ar. acurat); cf. it. accurato, n.g.s. akkurat.
Der: acord, acordabil, acordor, acordeon.
ac m (ar. amu, acu i) – (adv. de timp) 1. în prezent, în
acrost h – poezie sau strofă în care literele iniŃiale ale
momentul de faŃă; 2. în împrejurările actuale; 3. îndată,
versurilor formează un cuvânt sau o frază.
imediat.
Gr. ακρόστιχον (Gáldi, Les mots, 137; Cioranescu,
Lat. *eccum modo (Philippide, Principii, 92;
58) (din sec. XVII).
Pu3cariu, 18; Candrea!Densusianu, 14; REW, 5630,
cru (ar., mgl. acru). Cioranescu, 65). Prezumtivul sens al lui *eccum
Lat.vulg. *acrus < acer „ascuŃit, înflăcărat, violent” modo nu are nimic în comun cu sensul adverbului de
(Pu3cariu, 15; Candrea!Densusianu, 13; REW, 92; timp acum din limba română. Pe de altă parte, d din
Cioranescu, 59). Panromanic. Alb. egrë „acru”. Sensul modo nu ar trebuit să dispară. De altfel, *eccum
din limbile neolatine coincide cu cel din limba română. modo, chiar dacă facem total abstracŃie de sensul
PIE *ak’er, ok’er din ak!, ok’! „ascuŃit” (IEW, 24). ciudat pe care l!ar fi avut acest grup nominal, din
De la acest radical provine 3i v.ir. a(i)cher „ascuŃit”, punct de vedere fonologic, ar fi trebuit să dea fie un
v.br. acer!uission „cu degete ascuŃite”, lat. acer, *ec(u)mod sau *ac(u)mo, dar în nici un caz acmu.
n.g.s. (dial.) Acher. Rom. acum provine de la PIE *nu „acum” (IEW,
Der: a acri, acritură, acreală, acri or, acruŃ. 770); cf. lat. nunc, got. nu, v.g.s. nu, lit. nu, toh. A, B
nu, v.ir. nu, gr. νυ, νυν. Toate au sens de „acum”.
act – 1. document; 2. manifestare acŃiune. Acest radical apare, în mod consistent, în toate
Fr. acte (Cioranescu, 61) din lat. actum < lat. actus, part. grupurile de limbi IE, încât nu este posibil ca această
trecut de la agere „a conduce (un vehicul), a acŃiona”. formă să nu fi existat 3i în traco!dacă, cum de altfel
este prezent 3i în latină. Probabil că prefixul ac! a fost
act r – artist de teatru sau film.
Fr. acteur (Cioranescu, 62) din lat. actor < agere (v. adăugat la un moment dat pentru a evita omonimia cu
act). adverbul de negaŃie nu (care provine din PIE *ne).
Der: actora , actriŃă, actorie, actoricesc, actorice te. Forma *acnu nu este atestată, dar avem forma acmu,
folosită în limba populară 3i care provine din *acnu.
acŃiune – desfă3urare a unei activităŃi, faptă întreprinsă Grupul cn este dificil de pronunŃat în orice limbă. În
pentru atingerea unui scop. engleza modernă, grupul kn s!a redus la n; cf. eng.
Fr. action din lat. actio, !onis < agere (v. act). knee, knight, knife etc. În limba română acest grup
Der: acŃiune, acŃiona, acŃionar, activ, activist, actual, este destul de rar întâlnit, precum cneaz, cnut care se
activitate, actualiza, inacŃiune, inactiv. pronunŃă mai degrabă câneaz, cânut. Pe de altă parte,
61
adapta
aceste două cuvinte sânt puŃin uzuale, folosite doar adăst (ar. adastu) – a a3tepta.
când se face referire la epoci istorice trecute. Prin Lat. *adastare (Pu3cariu, 22; REW, 148; Cioranescu,
urmare, *acnu a trecut la acmu, ca apoi prin metateza 72). Meyer!Lübke, urmând pe Pu3cariu, traduce lat.
nazalei m să se obŃină forma din româna modernă. adastare prin „a a3tepta la rând, a ezita”, pe când
Provine din fondul pre!latin. Cioranescu crede că este vorba de un adastare cu
Der: acu, acu i. sensul de „a fi prezent”. În realitate, în latină nu este
atestat un astfel de verb, nici în latina clasică (cf.
adapt – 1. a se acomoda; 2. a face să se potrivească. TLL), dar nici în cea medievală (cf. Niermeyer), iar
Fr. adapter (Cioranescu, 71) din lat. adaptare < prep. dacă ar exista vreunul cu sensurile indicate mai sus ar
ad!, apere „a lega strâns, a ata3a”. fi incompatibil din punct de vedere semantic cu rom.
Der: adaptabil, inadaptabil. adăsta.
ader – a se ata3a, a se alătura. Ca 3i pentru a adăpa, adăuga, adăpost(i) 3i în cazul
Fr. adhérer (Cioranescu, 74) din lat. adhaerere < acestui verb apare aceea3i structură: prepoziŃia ad,
care provine din PIE *ad (v. prep. a) este folosită ca
prep. ad!, haerere „a (se) lipi, a (se) agăŃa”.
prefix al unei forme verbale. Această modalitate de a
Der: aderent, aderenŃă, adeziune.
forma cuvinte noi, în acest caz verbe, este întâlnită 3i
adălm (var. aldăma ) – băutură sau masă oferită de în latină: adaquare, adaugere. În schimb, adăpost(i)
cineva în urma unei tranzacŃii. 3i a adăsta nu au echivalente în latină. Verbul a
Mgh. adolmás „1. toast, binecuvântare; 2. cană de vin adăsta trebuie să provină de la *ad!stare > *adastare
(fig.)” (Cihac, II, 475; Berneker, 27, Gáldi, Dict., 86; „a sta lângă, a sta alături, a a3tepta”. Forma adăstare
Cioranescu, 184). s!a obŃinut prin epenteza lui a (ă), la fel ca 3i în cazul
Rom. adălma are aceea3i origine cu adămană „mită, lui adăpost (v. sta). Din fondul pre!latin.
dar”; cf. mgh. adomany, cu acela3i sens care provine
adăug (var. adăugi, ar. adavg) – a pune peste, a
din română. Poghirc (ILR, 327) asociază rom.
pune în plus.
adămană cu a ademeni care este de origine traco!
Lat. adaugere „a mări, a adăuga” (Pu3cariu, 10;
dacă (v. ademeni). Astfel, este de presupus că forma
Candrea!Densusianu, 16; REW, 149; Cioranescu, 68).
maghiară provine din română. Forma este atestată în
MenŃionăm că lat. adaugere nu s!a păstrat decât în
mai multe limbi învecinate; cf. ucr. odomaš „dar,
română dintre limbile neolatine.
cadou”, sb. aldumaš „salariu”, sloven. aldomaš
Der: adaus, adăugire, adăugare.
„salariu”.
adăp st – 1. loc ferit care apără de vreme rea, de
adăp (ar. adap, mgl. dap, istr. adopu) – 1. a da apă primejdii etc.; 2. loc de azil, casă, cămin.
de băut unui animal; 2. (refl.) a bea apă (despre un Lat. ad depositum ori *addapostum (Philippide,
animal). Principii, 97; Tiktin; Pu3cariu, 21; Rosetti, I, 161;
Lat. adaquare „a uda, a stropi” (Pu3cariu, 20; REW, Cioranescu, 70). Candrea!Densusianu (15) propun ca
147; Cioranescu, 69). Forma este prezentă 3i în etimon lat. ad appos(i)tum, unde appositum provine
italiană. de la appono „a pune, a a3eza”, derivat de la o formă
Am arătat cu altă ocazie (cf. Vinereanu, 2002) că PIE mai veche *adponno, care ar fi avut la început
*kŭ, urmat de a, a dat p încă din traco!dacă, iar apă valoare adverbială, dar ipoteza este puŃin plauzibilă.
este atestat într!o mulŃime de hidronime 3i toponime Amintim că forma *adponno este proto!latină 3i, prin
din spaŃiul illiro!traco!dac, dar 3i celtic. Sensul a urmare, nu poate fi efectiv etimonul rom. adăpost.
adăpa apare doar în Vulgata, versiunea latină a Este o formă compusă din prep. ad 3i un *postum,
Septuagintei, traducere realizată de Sf. Ieronim, la formă de participiu a unui radical verbal *ponno, care
383 d.Ch., la cererea papei Damascus (v. apă). nu este însă, în mod necesar, de origine latină, de3i
62
adânc
originea acestor părŃi componente este greu de aibă aceea3i structură cu celelalte verbe discutate mai
precizat. Provine probabil din fondul pre!latin. sus: adăpa, adăpost(i), adăsta, adică fiind format
Der: a adăposti, adăpostire, adăposteală, adăpostitor. din prepoziŃia PIE *ad plus o rădăcină verbală.
Putem presupune un mai vechi *admeni > *adameni
ad)nc (ar. adânc, mgl. dănca) – profund, în > ademeni. În realitate, nu poate fi disociat de a
profunzime. momi (cf. v.sl. mamiti „a în3ela”). Radicalul nu este
Lat. aduncus (Pu3cariu, 25; Candrea!Densusianu, 17; slav, ci trebuie să fie mai vechi (prezent 3i în slave)
Tiktin). Ńinând cont, aici, de prezenŃa prep. *ad. Poghirc (ILR,
Lat. aduncus are sensul de „coroiat, curbat” 3i se referă 327) îl asociază cu adămană „mită, dar”, înrudit cu
în general la părŃi ale corpului: nas, cioc, coarne. În frig. άδα7νειυτό (în Hesychius; cf. Hasdeu, Col. lui
spaniolă există forma adunco 3i are acela3i sens ca 3i în Traian, 1874, 102). Forma frigiană este construită în
latină, de „curbat, încovoiat” (cf. Williams, 1988). aceea3i manieră: din prep. ad! 3i rad. *mne!, *men!.
Spre deosebire de latină 3i spaniolă, rom. adânc are Astfel este de presupus că mgh. adomany provine din
cu totul alt sens. În plus, vocalele rotunjite din latină rom. adămană. Provine din fondul pre!latin (v.
nu au dat sau mai bine!zis nu au ca echivalente adălma , momi).
vocale nerotunjite în română, ceea ce ar constitui încă Der: ademenire, ademeneală, ademenitor.
o excepŃie de la regulă. De aceea, REW (144) 3i
ad!s (var. adesea, adeseori) – (adv. de mod) de multe
Rosetti (161) preferă un lat.vulg. *adancus. În
ori, des.
principiu, consider că lat. aduncus nu a putut da în
Este o formă compusă din a² 3i des (v. des).
rom. adânc, iar *adancus nu este atestat, deci nu
poate fi luat în considerare. adev$r (ar. aver, di!ver (înv.) „într!adevăr”, istr. veru
Rom. adânc provine din PIE *dheub!, dheup! „adevărat”) – 1. concordanŃă între cuno3tiinŃele 3i
„adânc, gaură”, dhumb „adâncitură în pământ”, percepŃiile noastre 3i realitatea obiectivă; ceea ce s!a
precum 3i formele echivalente *dheug!, dheuk! întâmplat în realitate.
(IEW, 267). Rom. adânc provine de la forma cu DicŃionarele etimologice (Philippide, Principii, 96;
velară *dheuk!, la care a fost infixată nazala n, Pu3cariu, 24; REW, 9262; Cioranescu, 77) îl derivă
infixare care apare 3i în limbile celtice. Deci, este de la un grup adverbial neverosimil care ar fi existat
vorba de o formă mai veche *ad!demk, *ad!denk. în latina a3a!zis vulgară: *ad!de!verum, ipoteză
Forme echivalente avem 3i în alte limbi IE: cf. ir. nepotrivită pentru formele din aromână 3i istro!
domhain, cymr. dwfn, corn. down, bret. doun, got. română.
diups, toate cu sensul de „adânc”. De la formele cu În realitate, a existat o formă PIE *ŭer! „adevăr”
velară *dheug!, dheuk! provin gmc. *duk, *dukk; cf. (Walde, II, 728) de la care au derivat numeroase
n.g.s. tauchen, sich ducken „a (se) scufunda (sub forme prezente într!o serie de limbi IE; cf. skr. ri!
apă)”. Forme cu nazală avem în baltice 3i în daneză vrata „cel care spune adevărul”, lat. verus „adevărat”,
(dial.) dump „groapă, adâncitură în pământ”, precum v.g.s. war „adevăr”, ir. fir, cymr. gwir „adevăr”, v.sl.
3i în lituan. dumbaris „groapă adâncă, plină cu apă”. vera „credinŃă”, av. vərəne „(eu) cred”, alb. vërtet
Din fondul pre!latin. „într!adevăr”, vërtetë „adevăr”. Prin urmare, avem 3i
Der: adâncire, adâncime, adâncitură, adâncit. aici acela3i principiu al compunerii cu prepoziŃia ad
plus un radical verbal.
ademen – 1. a atrage, a ispiti, a momi; 2. a seduce. Astfel, putem presupune că este o formă compusă din
Cihac (II, 202) îl asociază cu a momi din v.sl. PIE *uer!o, printr!o formă *ad!veru (*adeveru) >
mamiti. Mgh. adomany „dar, donaŃie” (DAR; rom. adevăr. Formele din aromână sânt construite pe
Cioranescu, 73). Hasdeu îl consideră dacic (Col. lui un principiu similar, de3i forma ar. aver reduce grup.
Traian, 1874, 102). Acest verb românesc trebuie să dv la v spre deosebire de daco!română care folose3te
63
adia
epenteza. În schimb, forma este practic identică cu adine uri (var. adineaori, adineaorea) (adv.) – cu
radicalul PIE. Această ipoteză este cât se poate de puŃin înainte, de curând.
plauzibilă dacă Ńinem cont de formele din aromână 3i Lat. in illa hora (Pu3cariu, 26; REW, 4146) ar fi putut da
istro!română. cel mult o formă mai veche *inioară în maniera it.
Der: a (se) adeveri, adeverinŃă, adeveritor, neadevăr. allora < illa hora. Pu3cariu (26) propune un compus de
adi (ar. adil’iu „1. a respira, a sufla; 2. a mângâia ”) tipul *ad de in illa horam, o ipoteză, după părerea mea,
– 1. (despre vânt) a sufla lin, u3or; 2. a mângâia. imposibil de susŃinut. Un compus format din 5 elemente
Pentru acest verb a fost propus un lat. *aduliare latine3ti pentru a justifica „etimologia” unui adverb din
(REW, 204) care ar fi forma vulgară a lat. adulare „a limba română este un procedeu lingvistic neverosimil 3i
adula”. Este evident că sensul lat. adulare (*aduliare) total neconvingător. De remarcat că avem în lituaniană
nu ar fi putut devia în a3a manieră încât să ajungă să forma anadien cu sens similar ca 3i cel din română „de
însemne a adia în româna de azi. Prin urmare, curând, recent” (v. oară, odinioară).
această ipoteză trebuie respinsă. În mod cert, derivă din forma oară. Este probabil
Lat. *adiliare < ilia „intestine” (Candrea, Conv. lit., vorba de un compus de tipul o plus de plus oară cu
39, 119; Pascu, I, 102). Este o ipoteză cu totul infixarea nazalei n. Este, prin urmare, o formă
hazardată care trebuie respinsă. compusă apărută pe teritoriul limbii române (v. oară).
Există, în schimb, în câteva limbi slave forme
similare ca sens 3i formă: cf. pol. odwiač „a sufla” ad ns (var. înadins, dinadins) – intenŃionat, expres.
(Cihac, II, 1), bg. duja, scr. dujem „a sufla” (Scriban). Lat. *ad ipsum illum (REW, 4541; DAR) sau lat. ad
Formele sud!slave 3i, respectiv, poloneză oferă o idipsum „întocmai pentru aceasta” (Cioranescu, 84)
soluŃie asupra originii acestui verb românesc. (v. ins).
Acest verb, desigur, nu provine din slavă, dar trebuie
ad o – rămas bun pentru o despărŃire definitivă.
considerat că toate au o origine comună, din PIE
*dheu!, *dheu! „a adia, a sufla, respiraŃie” (IEW, 261); Fr. adieu (Cioranescu, 85); cf. it. addio.
cf. skt. apa!dvan „a se ridica”, upa!dvan „a zbura adjudec – a atribui un bun scos la licitaŃie persoanei
înspre”. Forma din aromână arată că a existat o formă care oferă mai mult.
mai veche *adilio, !are. Forma română este prefixată Lat. adjudecare (Cioranescu, 86); cf. fr. adjuger.
cu prep. ad (v. duh, duios). Origine traco!dacă.
Der: adjudecare, adjudecaŃie, adjudecatar.
ad că (var. adecă, adicătăle, adicătălea) – (adv.) 1.
adj nct – persoană care ocupă funcŃia imediat
anume, cu alte cuvinte, va să zică; 2. la drept vorbind;
subordonată titularului.
3. în momentul hotărâtor, la nevoie.
Lat. adiunctum (Cioranescu, 87).
Pentru rom. adică au fost propuse cele mai bizare
etimologii. Din gr. δική „justiŃie” (Hasdeu, Etym.; adjut nt – aghiotant.
Jarnik, ZRPh., 27; Candrea, Elem., 64) sau din ad id Fr. adjuntant (Cioranescu, 88).
quod (Philippide, Principii, 7) 3i alte asemenea administr – a conduce, a gospodări o intreprindere,
ipoteze, ba chiar 3i tc. (arab.) dakika „moment, clipă” o instituŃie.
(Lokotsch, 469). Fr. administrer (Cioranescu, 89).
Cu toate acestea, un adverb cu formă similară există
în latină adaeque (ad!aeque) „în mod egal, astfel, admir – a privi ceva sau pe cineva cu un sentiment
a3a” (în Corpus gloss. lat., 5, 21; cf. Cioranescu, 81), de încântare.
formă rar întâlnită, dar apropiată de rom. adică, de la Fr. admirer (Cioranescu, 90) din lat. admirari < ad,
care derivă vb. lat. adaequo „a face egal, a pune pe mirari „a se minuna, a admira” (v. mira).
picior de egalitate” (cf. Glare, 1997). Der: admirabil, admirativ, admiraŃie, admirator.
64
admite
adm te – a primi, a considera ca adevărat; a da curs Au fost emise câteva ipoteze care nu au căpătat suport
favorabil unei cereri, a accepta. 3tiinŃific de!a lungul timpului. Lat. *adolmicare
Fr. admettre (Cioranescu, 91) din lat. admittere < ad, (Hasdeu, Etym., 386; Pu3cariu, 29) sau lat. *adosmare
mittere „a trimite, a lăsa să plece” (v. trimite). (REW, 6112). Cioranescu (95) îl consideră cu origine
Der: admisibil, admisiune, inadmisibil. obscură, dar trimite la un posibil lat. *adosmare < lat.
*osmare, la rândul său din gr. οσ7άω „a adulmeca”.
adorm (ar. adormu) – 1. a aduce sau trece pe cineva
Tot Cioranescu spune că rom. adulmeca presupune un
la starea de somn; 2. a lini3ti, a potoli; 3. a în3ela;
lat. *adosmicare, formă neatestată în latină sau care să
4. (bis.) a muri.
fi dat vreun derivat în limbile neolatine. Nici una
Lat. addormire „a adormi” (Pu3cariu, 27; Candrea!
dintre aceste ipoteze nu poate fi acceptată, de3i
Densusianu., 509; REW, 157; Cioranescu, 92). Lat.
apropierea de gr. οσ7άω făcută de Cioranescu este
addormisco (addormio) este, de asemenea, întâlnit în
corectă; nu în sensul dat de el, ci în sensul că rom.
latină, cu echivalente în limbile neolatine (v. dormi).
adulmeca este cognat cu forma grecească, formă care
Der: adormire, adormitor, adormiŃéle „dediŃei,
zorele”. pare să provină de la un mai vechi *odmao, similar cu
radicalul din care provine forma românească.
adr!să – indicaŃie cuprinzând numele 3i domiciliul Rom. adulmeca provine din PIE *od! „a mirosi”, cu
cuiva. forma nominală *od!ma „miros, aromă, parfum”
Fr: adresse (Cioranescu, 93) din lat. *directare < (IEW, 712); cf. arm. hot „abur, miros”, hotim „(eu)
directus (v. drept). miros”, gr. (hom.) οδ7ή, gr. (dor.) οδ7ά „abur,
Der: a adresa, adresant. miros”, lat. odefacio, olefacio „a mirosi”, oleo „a
mirosi, a puŃi”, lituan. ǔodžiu „a mirosi”. Forma
ad ce (ar. aduc, mgl. duc, istr. aducu) – a lua cu sine
verbului românesc trebuie să provină de la forma
un lucru 3i a veni cu el altundeva; 2. a da, a produce
un randament; 3. a încovoia, a apleca, a arcui; 4. a se nominală *odma „miros”, sufixat cu !ika, sufix
asemăna. derivativ foarte frecvent în limba română.
Lat. adducere „a trage, a contracta, a strânge” Astfel, rom. adulmeca provine PIE *odma, printr!un
(Pu3cariu, 28; Candrea!Densusianu., 518; REW, 160; traco!dac *odmao > *adumika > rom. adulmeca.
Cioranescu, 94); cf. it. addure, cat. adur, sp. aducir. Rad. *odmao explică 3i variantele adulma 3i,
Atât aduce, cât 3i duce, ca 3i lat. duco, ducere î3i au respectiv, aulma. Ctim că PIE *o s!a deschis la a în
originea în PIE *deuk! „a trage, a duce” (IEW, 220). traco!dacă, o altă vocală o(u) a fost introdusă pentru a
Corespondente ale acestui radical PIE există în multe sparge grupul consonantic dm, apoi, probabil în stră!
dintre limbile IE (v. duce). Se pare că forma aduce a română, are loc epenteza lichidei l, pentru a evita
avut echivalentul ei în PIE *ad!deuko, cu omonimia cu un alte verbe, acestea fiind vb. a
corespondentul got. at!tiuhan „a aduce” din tiuhan „a dumica 3i a aduna. Origine traco!dacă.
trage, a duce”; cf. got. ga!tiuhan „a conduce”. Forme Der. adulmecare, adulmecător.
similare avem 3i în celtice: v.ir. toucc „a aduce”,
adumbr – a umbri, a se a3eza, a sta la umbră.
cymr. dygaf „(eu) aduc”. Rom. a aduce este un
Lat. adumbrare „a umbri, a ascunde adevărul”
derivat al lui a duce (v. duce).
(Pu3cariu, 30; Cioranescu, 96); cf. it. adombrare,
Der: aducere, aducătură, adusătură, aducător.
prov. azombrar, sp. asombrar (v. umbră). În română
adulmec (var. adulma, aulma) – a căuta să simtă cu are loc trecerea de la conjugarea I la IV, ceea ce nu se
ajutorul mirosului, a mirosi (despre animale); 2. a întâmplă în nici o altă limbă neolatină în cazul acestui
căuta să afle (despre oameni); 4. a cerceta cu verb. Derivat din a umbri (v. umbră).
neîncredere. Der: adumbrire, adumbrit.
65
aduna
adun (ar. adun, mgl. dun, istr. aduru) – 1. a strânge la Walde (I, 529) derivă, în mod eronat, lat. foris (foras)
un loc, a ridica de pe jos; 2. a se grămădi, a se ghemui; 3 din PIE *dhuor „u3ă”, radical cu mulŃi derivaŃi în
a pune la o parte, a agonisi; 4. a se strânge la un loc. diverse limbi IE; cf. skt. dvarah „u3ă”, got. daur
Lat. adunare „a uni, a aduna la un loc” (Pu3cariu, 31; „u3ă”, v.g.s. tor „u3ă”, v.ir. dorus „u3ă”, alb. derë
REW, 209; Cioranescu, 97); cf. it. adunare, sp., cat., „u3ă” etc., dar nu acesta este rad. PIE potrivit pentru
port. aunar. Forma verbală adunare este foarte rar lat. foras. Prin urmare, se pare că nu acest radical stă
întâlnită în latină, doar în câteva glose târzii mai frec! la originea lat. foras.
ventă este forma nominală adunatio „adunare, În schimb, forme similare se găsesc într!o serie de
reuniune”. limbi IE. Astfel, avem alb. afër „lângă, aproape”, got.
Der: adunare, adunat, adunătură, adunător. afar „dincolo”, hitt. para „afară”, skr. apara „în
advent st – membru al unei secte religioase spate, mai târziu”, arm. ap΄n „mal”, v.g.s. ufer „mal,
neoprotestante apărută în America de Nord în sec. Ńărm”. Toate acestea, inclusiv lat. foras, provin de la
XIX care predică a doua venire a lui Christos. PIE *āpero „mal, Ńărm” (IEW, 53). La sensul dat de
Din lat. adventus „venire, sosire” în directă legătură Walde!Pokorny trebuie adăugat 3i cel de „afară”,
cu expresia adveniat regnum tuum „vie împărăŃia ta”. deoarece acest sens apare în limbi vechi ca hittita 3i
Der: adventism. gotica. Pentru română, cel puŃin, trecerea lui p > f a
avut loc încă din traco!dacă, unde p (sau b(h)) urmat
advoc t, avoc t (ar. avucat) – 1. persoană care are de j(e), rezultat din iotacizarea lui e, a transformat
pregătirea de a da consultaŃii juridice 3i de a labiala p (b) într!o labio!dentală.
reprezenta pe cineva în faŃa unei instanŃe; 2. persoană Formele cu a iniŃial în limbi nelatine (albaneză,
care vorbe3te în numele altcuiva. germanice, sanskrită) provin din PIE *āpero. Aici
Lat. advocatus (Cioranescu, 100); cf. fr. avocat, it.
trebuie arătat că a iniŃial există 3i în limbile neolatine,
avvocato. (din sec. XIX).
ceea ce ne îndreptăŃe3te să credem că aceste forme ar
Der: advocăŃesc (avocăŃesc), advocatură (avocatură),
putea să nu provină din lat. foras „afară” precedat de
avocăŃime.
prepoziŃia ad, ci din forme pre!romanice similare.
er (ar., mgl. aeru) – 1. văzduh; 2. aspect, înfăŃi3are.
fin (ar. afin) – arbust cu flori alb!gălbui 3i fructe
Lat. aer (Pu3cariu, 43; REW, 240; DAR; Cioranescu,
comestibile (Vaccinium myrtillus).
101). Panromanic; cf. alb. ajër. Sensul 2 este
împrumutat din franceză, precum 3i o serie de forme Din mgh. afonya propus de Cihac (II, 475), ipoteză
neologice, de3i cuvântul este vechi, din moment ce contrazisă de prezenŃa acestei forme în macedo!
este atestat 3i în dialectele sud!dunărene. română. Originea din lat. daphne „laur” (Herzog, RF,
Der: a aera „aerisi”, aereală „esenŃă”, aeresc, aerian, 1, 94!104) nu este posibilă, de3i sânt cognaŃi. Forma
aerisi < ngr. αερίζω, precum 3i forme neologice ca: maghiară provine din română, ca 3i ucr. jafina, pol.
aeroplan, aeronaut, aeronavă etc. iafira 3i săs. afunie.
Rom. afin trebuie asociat cu calabr. afina „laur”,
af cere – tranzacŃie comercială sau financiară. formă care, în mod aproape cert, provine din limba
Este un calc după fr. affaire din rom. facere cu pref. a oscă. Ambele au aceea3i origine ca 3i lat. daphne.
(cf. Cioranescu, 103).
Lat. daphne provine din gr. δάφνη. Chantraine (255)
Der: afacerism, afacerist.
consideră forma greacă de origine mediteraneană, iar
af ră (ar. afoară) – dincolo de limitele unui spaŃiu legătura cu lat. laurus este făcută de forma λάφνη; cf.
închis, în exterior. micen. dapu. Dintre toate, rom. afin rămâne foarte
Lat. ad foras din foras „afară” (Pu3cariu, 33; Candrea! apropiat de forma calabreză, dar 3i de gr. λάφνη, resp.
Densusianu, 550; REW, 265; Cioranescu, 105); cf. it. micen. dapu. Provine din fondul pre!latin.
fuori, v.fr. afors, sp. afuera. Der: afină, afini , afinată.
66
afi
af – anunŃ, în3tiinŃare expusă în public. Mgr. αφορίζω, aorist αφόρισα (Roesler, 565;
Fr. affiche < afficher (Cioranescu, 113). Cioranescu, 117); bg. afurisati, tc. aforoz. Din
Der: a afi a, afija , afi ier. română provine săs. afurisin „a blestema, a înjura”
(cf. Cioranescu).
afl (ar. aflu, istr. oflu) – 1. a lua cuno3tinŃă despre
Der: afurisenie, afurisit.
ceva; 2. a se găsi într!un loc, într!o poziŃie.
Lat. afflare „a sufla” (Pu3cariu, 34; Candrea! ag le (ar. agale) – 1. încet, domol; 2. u3urel.
Densu3anu, 19; REW, 261; Cioranescu, 114). Sensul Ngr. αγαλία „agale” (Meyer, Neugr. St., 4, 6, Gáldi,
din latină este de a sufla, în schimb, forme similare 141; Cioranescu, 120), care ar proveni din it. uguale.
având sensul din limba română apar în câteva limbi Pe de o parte, it. uguale înseamnă „egal, la fel”, nu
neolatine; cf. dalm. aflatura, calabr. ahhare, sp. agale, iar, pe de altă parte, există 3i alb. ngadalë
haller, port. achar „a găsi”, reto!rom. afla. „încet, agale”. Forma u3or diferită din albaneză
Sensul din latina clasică este cu totul diferit de cele exclude un posibil împrumut în română 3i albaneză
din limbile neolatine 3i, ca atare, nu se poate stabili o din neogreacă. Prin urmare, forma din neogreacă
relaŃie etimologică între lat. afflare 3i acestea din provine din aromână.
urmă. Argumentul că ar putea proveni dintr!o formă a
latinei vulgare *afflare cu sensul de „a afla, a agas – a deranja, incomoda, a stânjeni.
descoperi” nu este plauzibil. Schuchardt (ZRPh., 20, Fr. agacer (Cioranescu, 124).
536) crede că este vorba de o deviere a sensului mihi Der: agasant.
afflatur „mi s!a suflat, mi s!a sugerat”, pentru ca tot agă (înv.) – 1. ofiŃer superior din armata turcă; 2.
el, mai târziu (ZRPh, 31, 719; 32, 230), să considere nobil de rang secundar.
că sensul provine dintr!un prezumtiv sens al Tc. aga (Roesler, 587; Căineanu, II, 10; Cioranescu,
limbajului vânătoresc, unde ogarul „află” mirosind 118).
(adică inspirând) urma vânatului, dar această ipoteză Der: agie „poliŃie”.
trebuie respinsă, chiar dacă provine de la un lingvist
de talia lui Schuchardt. De asemenea, Corominas (III, ageam u (ar. ağami, mgl. ağamiia) – nepriceput.
308) derivă sp. hallar „a găsi” tot din lat. afflare Tc. acemi < arab. ağam „barbar” (Căineanu, II, 12;
printr!o formă v.sp. falar. Toate aceste încercări Cioranescu, 125); cf. ngr. ατζα7ής, bg. ağamija.
neizbutite ne fac să rămânem la ipoteza unui radical
ger – 1. isteŃ, de3tept; 2. agil, iute, u3or.
pre!roman de la care au derivat formele de mai sus.
Lat. agilis (Cipariu, Gram., II, 344; Pu3cariu, 37;
În acest caz, putem considera o rădăcină pre!latină
Candrea!Densusianu, 19; REW, 230). În latină, sensul
*afflo, radical diferita de cel latinesc. Un verb
primar este de agil „care se mi3că repede”, păstrat în
pornind de la acest radical 3i cu sensul din limba
fr. agile, sens secundar în limba română, sensul
română există 3i în medio!greacă άλφειν „a căuta”,
primar fiind de „ager la minte”.
ceea ce l!a făcut pe Cihac (II, 633) să creadă că rom.
Lat. agilis provine de la ago „a conduce”, din PIE
a afla este de origine greacă. Este de presupus că
*ag! „a conduce” (IEW, 4), păstrat 3i în gr. άγω „a
forma medio!greacă este un împrumut din graiurile
conduce”, skr. ajati „a conduce un vehicul, a mâna
din Balcani. Lampe (80) crede că verbul din medio!
animalele”. De asemenea, în osc. actud, umbr. aitu,
greacă provine din άλφα „prima literă” fiind astfel un
v.ir. ad!aig, v.cymr. agit, av. ayaiti „a conduce un
calc după ebraică, după un radical din ebraică cu
vehicul tras de animale”, arm. acem „a aduce, a
sensul de „a înăŃa”, ceea ce pare să fie o eroare.
conduce”.
Der: aflare, aflător.
Deosebit de interesant este că în turcă există forma
afuris (ar. afurisire, mgl. furisit) – 1. a arunca acar (cit. agear) „vrednic, isteŃ, ager” care pare să
anatema asupra cuiva; 2. a blestema. provină dintr!o limbă IE, iar această limbă nu poate fi
67
aghiasmă
decât limba română. Este, prin urmare, evident că Formele prezentate mai sus nu par să provină din
limba turcă a putut împrumuta 3i alte cuvinte din aceea3i sursă, mai exact, unele ar putea proveni din
limba română, care au fost apoi considerate de italiană, altele din alte limbi, precum stră!româna. În
lingvi3ti ca fiind împrumuturi ale limbii române din mod evident, există o legătură între lat. acrus 3i rom.
turcă. agri dar pe fond IE, fără să fie vorba, probabil, de
Der: a ageri, agerime. un împrumut. Este un derivat din acru ca 3i forma
dialectală acri „lapte acru, iaurt” sau măcri (var.
aghi smă (var. aiazmă, ar. agiazma, mgl. ghiasmá) –
macri ) datorită gustului lor acru. Mgh. egres provine
apă sfinŃită.
din română (v. acru).
Mgr. αγίασ7α (Cioranescu, 129); cf. alb. ajazmë, bg.
Der: agri ă.
agiazma.
Der: a aghesmui „a stropi cu aghiasmă”, aghiazmatar gru (ar. 3i mgl. agru) – câmp, ogor.
„vas pentru aghiasmă”. Lat. agrum (acuz. al lui ager „ogor”) (Pu3cariu, 38;
Candrea!Densusianu, 21; REW, 276). Formele
agâmb – a urmări, a călca în picioare.
română 3i latină provin de la acela3i radical PIE
Lat. gamba (Philippide, II, 643) sau din lat.
*ag’ro!s (Walde, I, 22); cf. umbr. ager „ogor”, skt.
*aggambare (REW, 1529; DAR), ipoteze respinse de
ajrah „ogor, arie”, gr. αγρός „ogor”, got. akrs „ogor”,
Cioranescu (131) care îl consideră cu origine
v.g.s. ackar, n. g. s. Acker. Forma agru este azi rar
necunoscută, mai ales că etimoanele respective nu
întâlnită în daco!română, mult mai frecventă fiind
explică sensul formelor agâmbeală „epilepsie”,
forma ogor (v. ogor). Dată fiind răspândirea vastă a
agâmbat „nenorocit, amărât”.
acestui radical în limbile IE, este de presupus că el a
Rom. agâmba provine din PIE *gheubh! „îndoi, a se
existat 3i în fondul pre!latin.
coco3a” (Walde, I, 597; IEW, 450) cu epenteza
nazalei m, fenomen fonetic frecvent în limba română; ag dă – dudă.
cf. let. gubtu, gubt „a se coco3a, a se îndoi”, lituan. V.sl. *agoda (Hasdeu, 534). Forma slavă neatestată a
geibus „slab”, gr. κυφος „îndoit, încovoiat” (v. gheb). fost dedusă din sb. jagoda „fragă”, dar rom. agudă
Origine traco!dacă. nu poate proveni din sb. jagoda, care în principu ar fi
Der: agâmbeală, agâmbat. trebuit să sune în rom. *iagodă.
Rom. agudă derivă de la acru ca 3i agri 3i aguridă
agonis (ar. agunisescu, mgl. angunesés) – 1. a
(v. agri , aguridă), datorită gustului acri3or al
munci, a trudi (înv.); 2. a câ3tiga; 3. a economisi.
fructelor respective (v. acru).
Mgr. αγονίζο7αι „a lupta” (Roesler, 563; DAR;
Cioranescu, 134). agur – a prezice, a prevesti.
Der: agoniseală, agonisită, agonisitor. Lat. a(u)gurare (Densusianu, Rom., 28, 61; Pu3cariu,
39; Candrea!Densusianu, 23, REW, 784; DAR;
agr – arbust cu fructe comestibile.
Cioranescu, 139). Cuvântul este rar folosit în
Mgh. egres „agri3ă” (Ribes uva!cripsa) (Gáldi, 82;
Transilvania de vest.
Cioranescu, 136), la rândul său din m.g.s. agras <
Cioranescu respinge ipoteza lui Pascu (I, 178)
v.fr. aigras < lat. acrus (cf. Cioranescu).
precum că ar. ugure „profeŃie” ar fi mo3tenit,
Berneker (II, 5) consideră că formele v.sl. agres, ceh.
considerându!l împrumut din turcă care, la rândul
agrest, pol. agrest ar proveni din it. agresto „strugure
său, l!a preluat din ngr. γουρί < lat. augurium.
verde”. Tot din italiană ar proveni alb. grestë 3i sb.
greš, ogrešta (cf. Miklosich, Fremdw., 73); cf. rus. agur dă (ar. aguridă, mgl. guridă) – viŃă sălbatică.
agrest, agrus „agri3”. După Vasmer (I, 5) forma rusă Mgr. αγουρίδα de la άγουρος „verde” (Miklosich,
provine din pol., ucr. agrest < it. agresto. Fremdw. 73; Cioranescu, 140); cf. alb. aguridhë, bg.
68
agust
agurida. Formele mediogrece3ti invocate de Miklosich a vedea” (IEW, 1125) (v. vedea). Prin urmare, sensul
nu sânt atestate în medio!greacă (cf. Lampe). Trebuie 3i structura formelor sanskrită 3i lituaniană ne fac să
să provină din fondul illiro!tracic a3a cum rezultă 3i credem că rom. aidoma provine din fondul pre!latin.
din prezenŃa acestei forme în albaneză 3i bulgară. Este
aiept – 1. a se repezi, a se arunca; 2. a potrivi, a
foarte apropiată ca formă de rom. agudă (v. agudă).
îndrepta.
Este un derivat al limbii române din agru (acru) cu
Lat. *aiectare din lat. eiectare „a arunca” (Pu3cariu,
suf. !idă, datorită gustului acru al strugurilor de viŃă
42; Candrea!Densusianu, 27; Cioranescu, 151).
sălbatică. Din fondul pre!latin.
Diculescu (Elementele, 463) se îndoie3te, în schimb,
Der: agurijoară „plantă decorativă”.
de această etimologie 3i propune gr. ιάκτω „a arunca”.
gust (var. gust, gustar, agustru, ar. avgustu, mgl. Ipoteza lui Diculescu pare adecvată, dar forma dată
avgust) – luna august. de el nu este atestată în limba greacă. Forma corectă
Lat.vulg. *agustus (Pu3cariu, 40; Candrea!Densusianu, în greacă este ίάπτω „a arunca”, formă pe care
24; REW, 786); cf. alb. gusht. Forma modernă august Boisacq (364) o derivă din PIE *(ii)!iaqŭ!io 3i pe
este un împrumut recent din secolul al XIX!lea. care o consideră de origine obscură în limba greacă,
unde are loc o trecere a labio!velarei kŭ la p ca 3i în
ah (var. a, aha) – interjecŃie care exprimă durere. traco!dacă. După Boisacq, cognatul latinesc al acestei
Variantele a 3i aha exprimă surpriză sau satisfacŃie; forme grece3ti este jacio „a arunca”. Dacă Boisacq îl
cf. skt. aho „interjecŃie de surpriză plăcută sau consideră un împrumut în greacă, el nu menŃionează
dureroasă”. Pentru Cioranescu (142) este o creaŃie sursa, dar aceasta nu poate fi decât din traco!illiră.
expresivă. Asemănarea ca sens 3i formă cu sanskrita Este evident că formele latină 3i greacă sânt înrudite
ne îndreptăŃe3te să credem că provine din PIE *ā cu cea din limba română. Trecerea grup. PIE *kt la pt
„exclamaŃie de mirare” (IEW, 1), respectiv, prin a fost un fenomen pre!latin (cf. cuptor, noapte). Din
traco!dacă (v. a¹). fondul pre!latin.
ai (ar., mgl. al’u, ir. ol’u) – usturoi. ai!vea (ar. aevea, naevea) – 1. în realitate; 2. cu
Lat. alium „usturoi” (Pu3cariu, 47; Candrea! adevărat, într!adevăr; 3 ca 3i cum s!ar întâmpla în
Densusianu; REW, 366; Cioranescu, 145); cf. alb. aj, realitate.
skt. alu!h, alukam „rădăcină, bulb”. V.sl. javiti „a arăta, a prezenta” (Cihac, II, 153;
PIE *alu, alō „plantă, bulb amar” (IEW, 33) de la Berneker, 34; Cioranescu, 152); cf. v.sl. ave
care provine 3i lat. alium. Posibilă origine pre!latină. „evident” (Berneker, I, 34).
MenŃionăm că etimonul slav invocat de Cihac nu
a doma – la fel, întocmai; 2. aievea, într!adevăr.
apare în Blagova. Pe de altă parte, a protetic nu poate
V.sl. vidomŭ „vizibil” din v.sl. videti „a vedea”,
fi explicat. Cihac îl asociază cu rom. a ivi; cf. lituan.
devenit în române3te adverb având adăugat un a
ovijus, ovitis „a se arăta în vis”. Asocierea cu rom. a
protetic (Cihac, II, 2; Cioranescu, 149).
ivi, precum 3i cu v.sl. javiti 3i lituan. ovijus este
Etimonul vechi slav indicat de Cihac nu este atestat
corectă, dar derivarea directă din v.sl. javiti nu este
(cf. Djačenko). La Cihac apare 3i forma rom.
posibilă (v. ivi). Din fondul pre!latin.
avidoma. Dacă acceptăm etimologia dată de Cihac,
este dificil să explicăm prezenŃa lui a protetic. În ai rea (ar. al’urea, mgl. l’urea, istr. al’ure) – 1. în
schimb, forme cu a protetic 3i cu sens similar apar în alt loc, în altă parte, undeva, departe; 2. la intâmplare,
sanskrită 3i lituaniană; cf. skt. aviš „deschis în faŃa fără sens.
ochilor”, lituan. avytis „a se lăsa văzut”. Lat. aliubi (CreŃu, 305; Candrea!Densusianu, 29;
În mod evident, toate aceste forme, inclusiv cea Cioranescu, 155); cf. fr. ailleurs, v.sp. alubre, port.
slavă, provin de la acela3i rad. PIE * edi! „a percepe, alhur.
69
ajun
Pentru aceste forme neolatine se postulează un lat. a protetic din prepoziŃia PIE *ad. Prin urmare,
*aliore (REW, 347; Gamillscheg, 21). Cioranescu trebuie să considerăm forma *adiunare preluată din
(155) crede că această formă nu ar sta la baza celei una din limbile vorbite în imperiu, formă bazată pe
române3ti 3i ar fi un compus. Pentru prima parte s!a acela3i radical ca 3i lat. ieiunum 3i skt. adjunah.
încercat apropierea de lat. ali!ubi „oriunde”, dar, De3i rom. ajun, ajuna se înrude3te cu aceste forme,
pentru cea de!a doua parte, cercetătorii nu au putut adevărata sa filiaŃie este greu de stabilit. Totu3i, două
cădea de acord. Cioranescu se gânde3te la un lat. par să fie alternativele posibile: fie a intrat în stră!
*(vo)let, dar nu este clar de ce ar fi existat o astfel de română din latina târzie, odată cu alte elemente
formă. cre3tine, iar prezumtiva formă latină provine dintr!un
Lat. ali! provine de la PIE *alio!s „alt” (IEW, 25; idiom pre!roman, fie acest radical a existat 3i în
Walde, I, 30), radical întâlnit în majoritatea traco!illiră. Ipoteza din urmă este întărită de existenŃa
grupurilor de limbi IE, în unele cu sens 3i formă formei sanskrite.
aproape identice cu româna de azi; cf. got. aljar „în Der: a ajuna, ajunare.
altă parte, aiurea”, v.eng. ellor, v.scand. ellior „în altă
aj nge (ar. agiung, mgl. jung) – a sosi la destinaŃie
parte, aiurea”, gall. alla „aliud”, gr. άλλος „alt”, v.ir.
sau într!un anumit punct; 2 a egala pe cineva; 3. a
aile „alt”.
realiza, a împlini.
G. Schmidt (1962, 70; cf. Lehmann, 28) susŃine că
Lat. adiungere „a uni, a lipi” (Pu3cariu, 50; Candrea!
formele germanice provin de la proto!gmc. *aljōr,
Densusianu, 33; Cioranescu, 158). Panromanic.
dar această formă proto!germanică este identică cu
Lat. adiungo este un compus din ad plus iu(n)go „a
forma din latina vulgară propusă pentru forme
uni, a înjuga”; cf. skt. aš, ašnoti, ašunte „a ajunge, a
neolatine ca fr. ailleurs, rom. aiurea etc. În ceea ce
obŃine, a lua în posesie”.
prive3te rom. aiurea, nu trebuie considerat că ar fi de
Der: ajungere, ajuns.
origine germanică, întrucât trebuie să fi existat o
formă identică în celtice 3i traco!dacă. Din fondul ajut (ar. agiut, mgl. jut, ir. (a)jut) – a da ajutor, a
pre!latin. sprijini ceva sau pe cineva.
Der: a aiura, aiurit, aiureală. Lat. adiutare „a ajuta” (Pu3cariu, 51; Candrea!
Densusianu, 33; REW, 171; Cioranescu, 160); cf. it.
aj n (ar. agiun „a flămânzi”) – 1. zi sau perioadă de
ajutare, prov. ajudar, sp. ayudar, precum 3i skt. (an)!
timp care precede un eveniment; 2. zi în care se
uti „ajutor”. Forma sanskrită, împreună cu cea latină,
poste3te.
presupun un PIE *uti! „a ajuta, ajutor” din care au
Lat. *aiunare din ieiunum „post” (Meyer, Alb. St., 4,
derivat aceste forme.
88; Philippide, II, 645). De3i lat. *aiunare nu este
Der: ajutor, ajutător, ajutare, a ajutora, ajutorare.
atestat, forme verbale asemănătoare există în alb.
al (a, ai, ale) – articol genitival.
agjenoj „a posti”, sp. ayunar 3i fr. à jeun de la un mai
Formă compusă din prep. a plus articolul hotărât l din
vechi ajeun, la care vocala iniŃială a a fost percepută
(ă)l (al) (v. ăl, ăla, acela).
mai târziu ca prepoziŃie (cf. Cioranescu), respectiv,
Der: a, ai, ale, alor.
dejeuner. Corominas (1, 428) derivă sp. ayuno de la
un lat.vulg. *iaiunus. al c – specie de grâu care cre3te în regiuni muntoase.
Walde (I, 674) propune un rad. PIE *edi!unos „privat Mgh. alakor „alac” (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom.
sau lipsit de hrană”, ca etimon al lat. ieiunum sau 33, 273; Gáldi, 140); cf. lat. alica „alac”. Cihac crede că
dintr!un IE *ieiu!s, *iaiu! „foame”; cf. skt. adjunah mgh. alakor provine din lat. alica fără să dea alte detalii.
„vorace, lacom”. În schimb, Glare (821) consideră Cioranescu (166) îl consideră cu origine obscură. Există
lat. ieiunum cu origine necunoscută. Cu toate acestea, 3i forma sp. alaga „alac”, pe care Corominas (1, 75) o
forma sanskrită este relevantă, formă care explică pe derivă din lat. *alaca; cf. alb. lakër „verdeaŃă”.
70
alai
Forma latină este alica 3i, după Walde (I, 29), firesc să!l considerăm un derivat al limbii române din
provine din gr. άλιξ (gen. άλικος), cu acela3i sens. a(d) plus lături (pl. de la latură) (v. latură).
Forma latină este de gen feminin, pe când în greacă Der: a alătura, a înlătura.
este masculin ca 3i în română. Păstrarea lui l
alb (ar. albu, mgl. alb) – de culoarea zăpezii sau a
intervocalic nu trebuie să ne facă să!l considerăm un
laptelui.
împrumut relativ recent în limba română, deoarece
Lat. albus „alb” (Pu3cariu, 55; Candrea!Densusianu,
există numeroase astfel de excepŃii. Cum am arătat 3i
36; REW, 331; Cioranescu, 176).
în alte cazuri (v. bălan), rotacizarea lui l intervocalic
PIE *albho! „alb” (IEW, 30); cf. hitt. alpa!as „nori”,
în limba română are loc doar în anumite situaŃii,
ali „alb”, gr. αλφός, umbr. alfu, cymr. elfydd, v.g.s.
existând multe excepŃii de la regulă. În cele mai
albiz, gall!rom. Albion „Brittania”, m.ir. Albbu
multe cazuri, excepŃiile se pot datora poziŃiei
„Brittania”, lituan. alvas, toate cu sensul de alb.
accentului. Probabil că latina nu l!a împrumutat din
O formă *albu trebuie să fi existat 3i în traco!dacă,
greacă, formele respective fiind cognaŃi în cele două
mai ales că se constată o largă răspândire a acestui
limbi. În orice caz, forma românească pare să fie
autohtonă. Mgh. alakor provine din română (cf. radical în limbile italice 3i celtice cu care traco!daca
Edelspacher, 8). era înrudită, radical de la care provine 3i top. dacic
Apulum (cf. Apulum). De asemenea, numele vechi al
al i (ar. alae) – 1. mulŃime de oameni care însoŃe3te lui Apollo vine de la Aplu, care la rândul său derivă
o ceremonie, o paradă, o persoană de seamă. de la acest rad. PIE. Radicalul apare 3i în
Tc. alay (Căineanu, II, 4; Roesler, 561, Cioranescu, antroponima tracică; cf. Albos Proklou (Samsaris, în
16); cf. ngr. αλάι, bg., scr. alai. Noi, Tracii, 24, 1991).
Der: a albi, albeaŃă, albitură, albeŃe, albicios, albinos,
al mă (ar. malamă „aur”) – 1. aliaj de cupru 3i zinc
albineŃ, albi or, a înălbi, înălbeală etc.
de culoare galben!aurie; 2 obiecte de alamă.
Ngr. 7αλά7α „aur” (Cioranescu, 171); cf. alb. malamë alb stru (ar. albastru „cenu3iu, fumuriu”) – care are
„aur”. DispariŃia lui m iniŃial se datore3te influenŃei culoarea cerului senin.
rom. aramă cu care se aseamănă ca sens 3i formă. Lat. *albaster de la albus „alb” (Pu3cariu, 56;
Der: a alămi, alămar, alămărie. Candrea!Densusianu, 37; REW, 319; Cioranescu,
177). Ipoteza nu poate fi acceptată, mai ales că rom.
alamb c (ar. lămbic) – aparat pentru distilarea
alb nu pare să provină din latină (v. alb). Prin
alcoolului.
urmare, rom. albastru trebuie considerat un derivat
Fr. alambic (Cioranescu, 172); it. lambico, ngr.
din alb, probabil cu sensul iniŃial de „cenu3iu,
λα7πίκος, bg. lambik. Formele din limbile balcanice,
fumuriu”, sens păstrat în aromână (v. alb).
inclusiv cea din aromână provin din italiană.
Der: a albăstri, albăstrea, albăstreală, albăstriu, a
Der: alambica „a face foarte subtil”, alambicat
înălbăstri etc.
„subtil”.
lbie – 1. vas alungit făcut de obicei dintr!un trunchi
aland la – pe dos, în dezordine.
scobit; 2. matca unui râu; 3. adâncitură în scoarŃa
Ngr. άλλ’αντ’άλλον „unul în locul celuilalt”
pământului.
(Philippide, Principii, 146; DAR; Gáldi, Les mots,
Lat. *alvea (Pu3cariu, 58; Candrea!Densusianu, 43;
142; Cioranescu, 173).
REW, 320; Cioranescu, 178). Există lat. alveus „albie
al$turi (var. alăturea) – lângă ceva sau cineva. de spălat, ciubăr”, o altă formă feminină de la un lat.
Lat. ad latera (REW, 4934; Cioranescu, 175). *alvea dar nu avem în nicio altă limbă romanică. În
Forma *latera nu este atestată în latină, ci doar schimb, sp. alveo este formă masculină ca 3i cea
lateralis din latus „lat”. Prin urmare, pare mult mai latină.
71
albină
PIE *aldh! „albie” (IEW, 31); cf. v.scand. alda rezultatul metatezei între nazala m 3i lichida l.
„albie”, norv.(dial.) olda, lituan. aldjia „albie de râu”. Provine din fondul pre!latin.
În traco!dacă, dentala (aspirată sau neaspirată) sonoră Der: albinar, albinărel „o pasăre”, albinărie, albinărit.
PIE *d(h), precedată de o lichidă a devenit bilabiala
alcătu – 1. a face, a construi, a înjgheba; 2. a forma
sonoră b, ca 3i în cazul rom. vorbă, fenomen paralel
împreună, a constitui.
în latină (cf. lat. verbum), ceea ce dovede3te încă
Mgh. alkot!ni „a crea, a procrea” (Cihac, II, 475;
odată înrudirea celor două limbi (v. barbă, vorbă).
Cioranescu, 183).
Este demn de remarcat că forma lituaniană, nu numai
Etimonul maghiar indicat de Cihac nu este compatibil
că este foarte apropiată de cea din limba română, dar
din punct de vedere semantic. Pe de altă parte, rom.
are 3i sensul de „albie de râu”, sens care se regăse3te,
alcătui pare să aibă un cognat în skt. šlok, šlokate „a
din câte 3tim, doar în română. Origine traco!dacă.
compune, a fi compus”. Din forma română 3i cea
Der: albiuŃă, albioară.
sanskrită se poate reconstitui un rad. PIE *olk!at! „a
alb nă (ar. alg’ină) – insectă care produce miere 3i alcătui, a aduna”. Din fondul pre!latin.
ceară (Ophris cornuta). Der: alcătuire, alcătuială, alcătuitor.
Lat. *alvina (Pu3cariu, 59; Candrea!Densusianu, 48;
alchim e – ramură a chimiei din Evul Mediu 3i
REW, 389; Cioranescu, 179). Lat. *alvina nu este
atestat, există doar lat. alveus „albie de spălat, ciubăr” Rena3tere preocupată de transmutarea metalelor
de la care se crede că ar proveni *alvina (v. albie). obi3nuite în aur 3i cu găsirea pietrei filosofale.
Această ipoteză nu poate fi admisă. Pe de o parte, Din lat.med. alchimia < arab. al!kimia < gr. χη7εία
datorită faptului că sensul este cu totul diferit, iar pe „transmutare” (v. chimie).
de altă parte, pentru că presupusul etimon latin nu Der: alchimist.
este atestat 3i nu există forme similare în alte limbi lde – articol nehotărât invariabil cu sensul „de felul,
neolatine. oameni ca”.
PIE *bhei! „albină” cu prelungiri în n, k, t (IEW, Este o formă compusă din pronumele demostrativ ăl
116). Rom. albină provine de la PIE *bhei!, cu 3i prep. de (cf. Cioranescu, 163).
prelungirea în n, prin urmare, un IE *bheina, apoi
*bina (cf. v.g.s. bini). De asemenea, în alte limbi ale n – 1. durere sufletească; 2. sentiment de duio3ie;
indo!europene avem forme cu prelungire în !t; cf. 3. du3mănie, pică.
alb. bletë, lit. bité, v.pr. bité sau cu prelungire în k; V.sl. alinŭ „perfid, viclean” (Cihac, II, 2) sau mgh.
cf. v.ir. bech, toate cu acela3i sens. ellén „contra” (DAR, Cioranescu, 1869).
Este bine cunoscut faptul că dacii erau mari crescători Niciuna din aceste etimologii nu este convingătoare.
de albine 3i este greu de presupus că rom. albină V.sl. alinŭ nu poate constitui etimonul rom. alean, în
provine de la un derivat secundar al lat. alveus care în primul rând din motive semantice, în al doilea rând,
română nu a dat albie, dar, în schimb, a putut da albină. întrucât este vorba de o schimbare de categorie
Pe de altă parte, Walde (I, 57) asociază lat. apis cu o gramaticală de la adjectiv la substantiv.
serie de alte forme care conduc la un alt posibil Propun ca etimon al rom. alean PIE *lei! „a intra,
radical; cf. gallo!rom. amella < *ampella, gr. έ7πις a reduce, a dispărea”, lei!no „slab, slăbit” (IEW,
„ŃânŃar”, n.pers. ang. „albină”, n.g.s. imbi „roi de 661); cf. gr. λινα7αι „a se da la o parte, a evita
albine”, v.sl. bičela < *bikela, bask. abia „ŃânŃar, delicat”, got. af!linnan „a goli, a pleca”, got. bi
insectă care înŃeapă”. łinând cont de toate aceste linnan „a ceda, a termina”, v.ir. linna „a lăsa să se
forme se poate reconstitui un alt radical IE *ambela, termine, a încetini”, m.ir. lian „moale”. Acest rad.
*ampela, ulterior celui reconstituit de J. IEW 3i mult PIE este apropiat de sensurile 1 3i 2 ale rom. alean,
mai apropiat de rom. albină, care ar putea fi iar sensul 3 este o contaminare cu v.sl. alinŭ „perfid,
72
alege
viclean”, ceea ce ar da, în mică măsură, dreptate 3i lui Lat. *allargare din largus (Philippide, II, 539; Pu3cariu,
Cihac. Este evident că primele două sensuri ale rom. 61; Candrea!Densusianu, 952; REW, 352).
alean se apropie ca sens de originalul PIE. În albaneză, există două verbe similare ca formă: cf.
ljargon „a pleca, a se despărŃi” 3i altul largo cu
al!ge (ar. aleg, aleadzire (alep u, aleaptă)) – 1. a
sensul „a (se) muta, a (se) deplasa”. Pe de altă parte,
opta pentru ceva sau cineva, a!3i fixa preferinŃele; 2.
it. allargare „a (se) mări, a (se) lărgi” nu are aceea3i
a se separa, a ie3i în evidenŃă, a se deosebi.
origine cu rom. alerga, fiind un derivat din largo.
Lat. *allegere (Pu3cariu, 60; REW, 364). După
Cioranescu (192) îl consideră cu origine nesigură.
Cioranescu, s!ar fi păstrat 3i în italiană alleggere, dar
PIE *leg! „a curge, a (se) scurge, a (se) topi” (IEW,
acest verb nu există în italiană, cum nu există nici
659); cf. v.ir. legaim (I, sg.) „a (se) scurge, a (se) topi,
allegere în latină, ci doar eligere, fără dublu l, cum
v.isl. lekr „scurgere”, m.g.s. lecken „izvor, râu”, arm.
apare în forma inventată *allegere, în virtutea ideii că
lič < *legia „mla3tină”, lituan. lekti „a fugi, a alerga”.
l simplu latinesc intervocalic s!a rotacizat în română.
Fără îndoială că rom. alerga provine de la acest radical
Rom. alege este, fără îndoială, înrudit cu lat. eligere.
PIE. La formele sud!dunărene nu apare lichida r, prin
Lat. eligere provine de la lego, !ere „a aduna, a alege”
urmare prezenŃa lichidei r în forma daco!română este o
care la rândul său provine din PIE *leg!, leg’! „a culege,
epenteză relativ târzie, forma stră!română fiind
a aduna”; cf. gr. λέγω „a aduna, a culege, a număra, a
*alegare, apropiată de ar. alag. Sensul iniŃial a fost
citi”, alb. mb!leth „a aduna, a culege”. Este posibil ca
acela de „curgere (scurgere) a unui lichid”, precum 3i
verbul rom. alege să fie o formă compusă din prepoziŃia
acela de „curs de apă”, pentru ca apoi să însemne a
ad 3i lege, ceea ce ar explica nerotacizarea lui l
alerga ca 3i în litunaniană. Din fondul pre!latin.
intervocalic (cf. lat. eligere < *ex!legere), fiind deci
Der: alergare, alergător, alergătură, alergat.
format pe principiul compunerii, ca 3i în latină 3i
albaneză, dar cu prefixe diferite. De altfel, româna mai alică (var. alic, ar. hăliche) – 1. pietricică, bucăŃică
are un compus de la acela3i rad. PIE, a culege cu de cărămidă; 2. proiectile sferice folosite la armele de
corespondentul lat. colligere cu acela3i sens (v. culege). vânătoare.
Pare să provină din fondul pre!latin. Ngr. χαλίκι „pietricică” (DAR; Cioranescu, 198); cf.
Der: alegere, alegător. alb. halič.
al!i (var. alelei, ar. alai) – exclamaŃie (precedând o alif e (ar. alfie) – unguent.
invocaŃie) care exprimă mânia, părerea de rău sau Ngr. αλουφή (Roesler, 564; Cioranescu, 200).
entuziasmul.
alin – 1. a potoli, a u3ura; 2. a (se) domoli.
Suidas spune că eleleu era „strigăt de război” (cf.
Lat. *allenare (Pu3cariu, 62; Candrea!Densusianu,
Cioranescu, 189); cf. bg. olele.
989; Rosetti, I, 79).
PIE *alā „interjecŃie folosită pentru a atrage atenŃia
Forma latină nu este atestată, în schimb, sard. allenare
cuiva” (IEW, 29); cf. skt. alala, gr. αλαλά, αλαλαί
este citat ca formă corespondentă a rom. alina, dar
„alelei, ura”, gr. ελελεΰ „strigăt de război, de durere”,
sensul din sardă este complet diferit, acela de „a instrui,
n.g.s. hallo, v.eng. hallo, halloo, lituan. aluoti „a
a învăŃa, a dresa”. Cu alte cuvinte, forma sardă nu are
striga alelei”. Este, prin urmare, o formaŃie expresivă
nimic în comun cu rom. alina. Prin urmare, alina nu
mergând până la PIE. PrezenŃa acestei interjecŃii în
poate proveni din lat. *allenare.
mai multe limbi IE confirmă vechimea ei. Provine
În schimb, trebuie asociat cu lin, la rândul său din
din fondul pre!latin.
PIE *leno! „slab, moale” (IEW, 667) (v. alinta, lin).
alerg (ar. alag, mgl. lag) – a merge cu viteză, Din fondul pre!latin.
a goni, a fugi; 2 a se grăbi; 3.a umbla după treburi. Der: alinare, alinat, alinător, alinătură.
73
alinta
alint – 1. a dezmierda, a mângâia; 2. a (se) răsfăŃa; 2. ridicătură de piatră, de lemn sau de pământ unde se
3. a se mi3ca încet 3i graŃios. aduceau jertfe zeilor.
Lat. *allentare de la lenis „moale, încet” după Lat. altarium „partea superioară a altarului pe care se
Candrea!Densusianu (990) sau din lat. lentus după ardeau jertfele” (Pu3cariu, 68; Candrea!Densusianu,
Pu3cariu (64) 3i REW (257); cf. it. allentare „ a (se) 49; REW, 381); cf. alb. liter. Panromanic.
slăbi, a (se) relaxa”. Ca 3i în cazurile de mai sus, nu Pe lângă altar(ium), există în latină 3i forma ara –
poate fi vorba de o origine comună a acestor forme, „altar sau bloc de piatră situat în temple, case sau la
ci de formaŃiuni interne în fiecare din aceste limbi, cu răspântii pe care se aduceau jertfe sau se ardeau
sensuri diferite. miresme în cinstea zeilor” – care provine de la acela3i
Trebuie considerat un derivat al limbii române din rad. PIE ca 3i a arde (v. arde).
lin, la rândul său din PIE *leno! „slab, moale” (IEW, Rom. altar nu provine din v.sl. olŭtarĭ a3a cum se
667) (v. alina, lin, lene, lini te). Provine probabil din crede (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227;
fondul pre!latin ca 3i precedentul. Gáldi, 148), ci acesta din urmă (având în vedere
Der: alint, alintare, alintătură, alintător. epenteza lui ŭ, conformă cu caracterul limbii slave
vechi) provine dintr!o formă românească mai veche
ali ver (ar. ali veri e, mgl. ali văro ) – comerŃ, oltariu (altariu); cf. v.sl. olŭtarĭ (Blagova, 411),
negoŃ. precum 3i bg., scr., rus., ceh., mgh. oltar. Forma a
Tc. ali veri < alıs „dar” 3i verıs „a lua” (Roesler, intrat în stră!română din latină odată cu alte elemente
587; Căineanu, II, 17; Cioranescu, 209); cf. ngr. cre3tine.
αλισβερίσι, alb. alishverish, bg. ališveriš.
alt Ńă – broderie lată pe umerii iilor.
al – exclamŃie folosită la telefon. Din scr. latica (Cihac, II, 24; Hasdeu, Etym.). Lat.
Fr. allo < eng. hello (Cioranescu, 214). altitia „înălŃime” (Cioranescu, 219); cf. it. altezza
„înălŃime”.
aloc – a atribui, a acorda.
Forma lat. altitia este rar întâlnită. Cioranescu
Din fr. allouer 3i lat. locare (Cioranescu, 215). justifică ipoteza sa prin faptul că sânt denumite cu
Der: alocaŃie. acest termen doar broderiile din partea de sus a
cămă3ii sau a mânecilor, ceea ce pare să justifice
alt (ar., mgl. altu, istr. ot) – 1. diferit, celălat; 2. al
originea acestui termen. Forma scr. latica provine din
doilea termen al unei antonomii.
română prin metateza lichidei, fenomen specific
Lat. *altru din alter „alt” (Pu3cariu, 67; Candrea!
limbilor slave. Rom. altiŃă provine de la acela3i
Densusianu., 48; REW, 382); cf. osc. allo, altram,
radical ca 3i înalt (v. înalt).
cymr. arall, alb. dial. jetër, gr. ετερος, lituan. autra
(adv.) „în al doilea rând”, arm. ail „alt”. Panromanic; ltfel – 1. în alt chip, în alt mod; 2. cu toate acestea,
cf. sard. altu. în plus; 3. dacă nu, în caz contrar.
Toate aceste forme au sensul de „alt” 3i provin de la Este o formă compusă din alt plus fel (v. alt 3i fel).
PIE *alio!s „alt” (IEW, 25; Walde, 1, 30). Alte forme
altm nteri (var. altminterea, altmintrelea etc) – în alt
IE: cf. gr. άλλος „alt”, got. aljar „în altă parte,
mod, altfel.
aiurea”, v.ir. aile „alt”, cymr. ail „alt”, gall. alla
Lat. alia mente (Cipariu, Gramm., II, 40; Hasdeu,
„aliud”, bret. all „alt” etc. De3i este apropiat de
Etym.; Pu3cariu, 44; Pu3cariu, Dacor., 3, 397; Candrea!
latină, forme similare avem în multe alte limbi indo!
Densusianu, 1133; Rosetti, I, 114; Cioranescu, 220).
europene.
Primul component alt indică faptul că este un derivat
alt r (ar. altar, altare) – 1. parte a bisericii despărŃită al limbii române din alt 3i minte ca 3i a aminti (v.
de naos prin catapeteasmă, unde se oficiază liturghia; alt, minte).
74
altoi
alto – 1. a introduce o ramură a unei plante în Ńesutul 5132; Cioranescu, 4944) sau lat. *lunicare < luna
alteia; 2. a bate, a lovi. (Meyer, Alb. St., 4, 36). Niciuna dintre aceste
Mgh. oltvány „a altoi” (Gáldi, 83; Cioranescu, 221). etimologii nu poate fi corectă. În primul caz,
Der: a altoi, altoială, port!altoi. etimologia nu este adecvată din punct de vedere
fonologic, în al doilea caz, din punct de vedere
alu t (ar. aluat, aloat, mgl. luŃol, ir. aluot) – 1. pastă
semantic, dacă admitem un *lunicare derivat din luna.
din făină, apă, grăsime etc; 2. pastă; 3. drojdie,
PIE *lei! „alunecos, unsuros, a aluneca” (IEW, 662); cf.
dospeală.
skt. linati „a sta întins, a se cuibări”, skt. lindu
Lat. *allevatum < allevare „a (se) ridica” (Pu3cariu,
„alunecos”, lat. lino „a mânji”, v.ir. lenaid „a urma (pe
69; Candrea!Densusianu, 1008; REW, 360).
cineva)”, lituan. lendu, lišti „a aluneca”. Radicalul
Presupusul etimon latin nu este atestat în latină 3i nu
apare în mai multe limbi IE cu prelungire în nazală, IE
are corespondenŃi în limbile romanice. Rom. aluat
*slimno „alunecos”; cf. v.ir. slemun „moale,
provine din PIE *lei! „moale, lipicios, cleios” (IEW,
alunecos”, m.g.s., v.sax. slim „flegmă, mucus”, eng.
662), cu prelungire în t, *lei!t. Forme cu prelugire în
slime „noroi, substanŃă gelatinoasă”, let. slienas
t există în limbile baltice; cf. lituan. lyteti „a atinge, a
„salivă”, v.sl. sliny „mucus”. Rom. a aluneca provine
întinde”, let. làitêt „a întinde”. Forma mgl. luŃol nu
de la acest rad. PIE cu prelungire în n, ca 3i în latină,
poate fi explicat prin lat. *allevatum. Rom. aluat
sanskrită 3i grupul balto!slav, cu suf. verbal !eca.
provine de la acest radical prefixat cu a din prep. PIE
Provine din fondul pre!latin.
*ad! „la”. Din fondul pre!latin.
Der: alunecare, alunecos, alunecu , alunecat,
al nă (ar. alună, ir. alure) – fructul alunului (Corylus alunecătură.
avellana).
alung – a goni, a îndepărta.
Lat. *abellona din abellana „alună” (Pu3cariu, 70;
Lat. *allongare (Pu3cariu, 71; Candrea!Densusianu,
Candrea!Densusianu, 51; REW, 17); cf. it. avellana,
1024; REW, 1853; Cioranescu, 234). Cioranescu
sp. avellana, cat. vellana, prov. aulona. It. avellana
citează în favoarea acestei etimologii it. allongare
provine din lat. abellana.
care, de fapt, nu există în italiană. Avem doar lat.
Se presupune că lat. abellana provine de la top.
elongare „a se lungi, a se alungi”, evident un derivat
Abella (it. Avella). Cert este că forma mai veche
al lui longus. Sensul din limba română este complet
latină pentru alună era (nux) auellana (cf. Walde, I,
diferit 3i nu poate avea nimic în comun cu lat.
3) unde u, aici o semivocală, a devenit ulterior b în
elongare, cu atât mai puŃin cu *allongare care nu este
latină. Nu este exclus ca top. Abella să provină de la
atestat. Prin urmare, originea rom. alunga trebuie
abellana, 3i nu invers cum se crede, deoarece
căutată în altă parte.
toponimele 3i hidronimele vechi î3i trag numele de la
Rom. alunga trebuie asociat cu lat. abigo „a alunga”,
o realitate deja existentă. Această lipsă a lui b
fiind o formă compusă ca 3i acesta. Lat. abigo este o
intervocalic în latina veche ar explica, cel puŃin în
formă compusă din ab! 3i ago „a mâna”, format pe
parte, de ce acest b (v) a „dispărut” din română (v.
acela3i principiu cu gr. απάγω „a alunga” 3i skt. apa!
cal). Pe de altă parte, amintim că acest sunet nu a
ajati „a alunga”, toate provenind din PIE *apo!
dispărut în poziŃie intervocalică atunci când el a
existat în PIE (v. abur, avea etc.). „înapoi, după” (IEW, 53) 3i PIE *ago! „a mâna”
Der: alun, aluni , aluniŃă, alunel, alunar. (IEW, 4), deci o formă compusă *apo!ago sau
*apago. În aceea3i manieră, rom. a alunga provine
alunec (var. a luneca, ar. alunic) – a se deplasa pe o de la aceea3i formă compusă, printr!un mai vechi
suprafaŃă netedă, lucioasă; 2. a se deplasa de la loc. *aplago, apoi cu epenteza lui n *aplongo 3i cu
Lat. lubricare (Philippide, Principii, 98; Pu3cariu, căderea ulterioară a lui p. Nu este clar de ce a avut
997; Candrea!Densusianu, 1021; Pascu, I, 38; REW, loc epenteza lui n, poate prin contaminare cu lung.
75
aman
Având în vedere cognaŃii din latină, greacă 3i Cioranescu, 227). Cioranescu, ca în multe alte cazuri,
sanskrită cu sens identic, formaŃi pe acela3i principiu, traduce eronat sensul din limba română în spaniolă
putem avea certitudinea că rom. alunga provine de pentru a coincide cu sensul verbului din greaca
aici. Epenteza lui n este, totu3i, destul de firească, veche. În acest caz, rom. a amăgi este tradus prin
deoarece secvenŃa !ung! 3i în general grupul un plus hechizar „a vrăji, a lega cu farmece”, sens inexistent
oclusivă sânt destul de frecvente în limba română. în română.
Provine din fondul pre!latin. Forma greacă stă în legătură cu numele tribului
Der: alungare, alungător. medic al magilor, menŃionat de Herodot (1, 101).
Boisacq (597) consideră că gr. 7άγοι provine din
am n – iertare, milostenie.
persană împreună cu verbul respectiv; cf. v.pers.
Tc. aman < arab. āman (Căineanu, II, 18; Cioranescu,
maguš „mag”. Magii constituiau casta preoŃilor la
228); cf. alb., bg. aman. Fr. aman, sp. amán provin
vechii mezi având apanajul tuturor 3tiinŃelor vremii:
direct din arabă (cf. Cioranescu).
interpretarea viselor, medicină, necromanŃie etc. Prin
aman!t (ar. amânete, mgl. amanet) – garanŃie, urmare, nu este la origine un radical grecesc.
cauŃiune. Originea acestui verb trebuie să fie autohtonă, de la
Tc. amanet, emanet (Roesler, 587; Căineanu, II, 19; acela3i radical de la care provine 3i v.pers. maguš, cu
Cioranescu, 230); cf. ngr. α7ανέτι, alb., bg., sb. amanet. a epentetic, atât de frecvent în limba română 3i care
Der: a amaneta. trebuie să provină din PIE *ad. Este important să
arătăm că forma nu este prezentă în latină sau în altă
am nt – iubit. limbă neolatină, cu excepŃia sard. (logud.) ammajare
Fr. amant (Cioranescu, 231) din lat. amans, !its < „a vrăji”, care este 3i în acest caz element pre!roman
amare „a iubi”. 3i deci nu provine din greacă. Vocala a în poziŃie
am r (ar. amar, mgl. (an)mar, ir. amår) – 1. care are iniŃială 3i nazala dublă în sardă confirmă ipoteza că
gustul specific fierii sau al pelinului; 2. tristeŃe, ambele forme (română 3i sardă) au aceea3i origine 3i
suferinŃă. sânt compuse pe baza aceluia3i principiu de la un
Lat. amarus „amar” (Pu3cariu, 73; Candrea! *ad!mag!, cu sensul original de a „vrăji, a face
Densusianu, 53; REW, 406; Cioranescu, 233); cf. it. farmece”, ca 3i în greacă de altfel, sens care nu se mai
amaro, fr. amer, sp. amargo, vgl. amnar. păstrează în limba română modernă. T. Papahagi (88)
Forma există 3i în limbile celtice; cf. m.ir. amar „necaz, consideră că ar. amaie provine din gr. 7άγια „vrăji”,
suferinŃă”. De remarcat că acest sens există 3i în limba fără să facă legătura cu forma daco!română sau cu
română, iar derivatele rom. amar (amărâciune, a celelalte forme menŃionate mai sus. Din cele arătate,
amărî, amărât) au doar acest sens. se poate spune că rom. a amăgi provine din fondul
PIE *am!ro „amar” (Walde, I, 35). pre!latin.
Der: a amărî, amărâciune, amărât etc. Der: amăgire, amăgeală, amăgitor, amăgit, a
dezamăgi, dezamăgire.
amat r – 1. iubitor, doritor de; 2. diletant.
Fr. amateur (Cioranescu, 234) din lat. amator „iubit, amăn nt – element secundar, neesenŃial.
aman” < amare (v. amant). De la mărunt, prefixat cu a (cf. Cioranescu, 232) (v.
Der: amatorism „diletantism”. mărunt).
Der: a amănunŃi, amănunŃit, amănunŃime.
amăg (ar. amaie „vrajă”) – 1. a în3ela; 2. a ispiti, a
ademeni. amân (ar. amân) – 1. a hotărî îndeplinirea unei
Gr. 7αγεύω „a vrăji, a lega cu farmece” (Hasdeu, acŃiuni pentru un moment ulterior celui stabilit; 2. a
Etym.; Diculescu, Elem., 474; Rosetti, II, 66; duce cu vorba.
76
amândoi
Lat. *ad mane (Pu3cariu, 79; REW, 2924). am!rică (ar. amiricancă, mgl. americă) – pânză de
Cioranescu (249) se gânde3te la un derivat adverbial bumbac.
*amâne, pornind de la acela3i lat. *ad mane. În De la America (Cioranescu, 243).
realitate, trebuie să fie un derivat al unui radical mai
vechi, prezent 3i în albaneză; cf. alb. mënoj „a ameninŃ – 1. a manifesta intenŃia de a face rău
amâna”, de la un radical comun proto!traco!illiric, la cuiva; 2 a face gesturi de ameninŃare; 3. a constitui o
rândul său din PIE *men! „a rămâne, a se opri” primejdie pentru cineva.
(IEW, 729) (v. rămâne). Din fondul pre!latin. Lat. *amminaciare < minaciae „ameninŃare”
Der: amânare, amânat. (Pu3cariu, 77; REW, 5584; Cioranescu, 242); cf. it.
minacciare, prov., cat. menassar, fr. menacer, sp.
amând i (ar., istr. amândoi) – 3i unul 3i altul, ambii. amenazar. La aceste forme trebuie adăugat alb.
Lat. ambo duo > *ambo dui (Pu3cariu, 80; REW, 411; mënirë „a ameninŃa”.
Cioranescu, 250). Forme similare există în alte limbi DicŃionarul etimologic italian al lui De Mauro!
neolatine: cf. engad. amenduos, prov. amdui. Mancini (1250) consideră un lat. *minaciare ca
Amintim că ambele elemente ale acestei forme etimon pentru it. minacciare, în timp ce sp. amenaza ar
compuse le regăsim la PIE. proveni dintr!un lat. vulg. *minacia (cf. Corominas).
PIE *ambho „amândoi” (IEW, 34); cf. skt. ubhau, Walde (II, 90) asociază lat. mino, !are cu minae
av. uwa, gr. α7φί, lat. ambo, lituan. abu, got. bai, „ameninŃări”.
toch. A ampi, ampe, toate cu sensul primar din PIE, Toate aceste forme provin din PIE *men! „a călca, a
precum 3i PIE *duo „doi” prezent în toate limbile IE. presa, a începe, a lovi, a împinge” (IEW, 726). Rom.
Prin urmare, putem spune că rom. amândoi este o ameninŃa provine din acest radical, dar probabil că
formaŃie internă din cei doi radicali PIE, indicaŃi mai nu prin intermediar latin.
sus, de la un mai vechi *ambhe!dui, *ambe!doi > Der: ameninŃare, ameninŃat, ameninŃător.
rom. amân!doi (v. doi).
amestec (var. a mesteca, ar. ameastic) – 1. a se uni
ambal – 1. a împacheta; 2. acŃiona, a pune în într!un tot; 2. a schimba ordinea, a încurca; 3. a se
mi3care. pierde printre alŃii.
Fr. amballer (Cioranescu, 235) Lat. *ammixticare < mixtus „amestec” (Candrea!
Der: ambalaj. Densusianu, 1086; Pascu, I, 115; REW, 5617;
Cioranescu, 244).
amb Ńie – dorinŃă, aspiraŃie. PIE *mei!k „a amesteca” (IEW, 714). PIE *mei!k
Fr. ambition (Cioranescu, 238) din lat. ambitio; cf. it. apare cu temele *meisko! 3i meikro! în diverse limbi
ambizione, eng. ambition. IE; cf. skt. mek ayati „a amesteca, a agita (III, sg.)”,
Der: a ambiŃiona, ambiŃios. av. mišra, minašti „ a amesteca” (III, sg.), gr. 7είξω
ambusc dă – acŃiune de luptă în care inamicul este „a amesteca (I, sg.)”, lat. misceo, v.ir. mesc „beat,
luat prin surprindere; 2. loc special amenajat în băut”, m.ir. mescaid „a amesteca (III, sg.)”, cymr.
scopul executării unei ambuscade. mysgu „a amesteca”, v.g.s. miskan „a amesteca”,
Fr. embuscade (Cioranescu, 239) dintr!un radical lituan. miešiu „a amesteca”, v.bg. mešo, mešiti „a
gmc. *busk. amesteca”. După cum vedem, acest rad. PIE apare în
toate grupurile de limbi IE 3i, prin urmare, nu este
am!ndă – pedeapsă în bani. necesar să inventăm o formă latină atunci când ea nu
Fr. amende (Cioranescu, 241) din lat. emendare „a există.
corecta” < mendum „gre3ală”. Rom. a amesteca provine de la PIE *meisko, printr!o
Der. a amenda, amendabil, amendament. formă mai veche *misk!ika cu trecerea velarei k la t,
77
ameŃi
prin procesul de dezasimilare 3i bine!cunoscuta nu este format din cele două rădăcini medi 3i die
prefixare cu a, (a)!mestika. Suf. verbal !ica, !ca este latine3ti, ci doar din *medhi „mijloc, miez” prefixat
frecvent în limba română la verbe de origine latină 3i de prepoziŃia ad.
la cele de origine geto!dacică (cf. adulmeca, ridica). Astfel, PIE *medhi!, medhio! „miez, mijloc” (IEW,
În mod inutil, variantei a mesteca i s!a căutat 706), printr!un *admedhia, apoi *ad!miezia > rom.
originea în lat. *mixticare (Pu3cariu, 1063, Candrea! amiază. Forma aromână indică un radical comun mai
Densusianu, 1085, REW, 5617). vechi *media (cf. fr. midi).
Ambele forme au aceea3i origine în PIE *meik! „a Am arătat cu altă ocazie (cf. Vinereanu, 107!08) că
(a)mesteca”, cu tema în !sko (IEW, 714). Apropiate PIE *d a trecut la z încă din traco!dacă către începutul
de formele române3ti sânt nu numai lat. misceo „a mileniului I î.Ch. (cf. Saba!zios, Menzana, Mieza) (v.
amesteca” 3i mastico „a mesteca”, dar 3i lituan. mišti miez). Este o formaŃie proprie a limbii române care nu!
„a amesteca”, lituan. mištoke „putinei (de bătut 3i are originea în limba latină. La limită, poate fi
untul), malaxor” (v. mesteca). considerat ca derivat pe teritoriul limbii române, dar
Der: amestecat, amestecător, amestecătură. considerăm că provine din fondul pre!latin.
ameŃ – 1. a fi cuprins de ameŃeală; 2. a (se) zăpăci; am c – prieten.
3. a (se) îmbăta u3or. Lat. amicus (Cioranescu, 247) (din sec. XIX).
Lat. *ammatiare < *mattus (cf. it. matto „nebun”) Der: amical, amiciŃie, inamic, inimiciŃie.
(Pu3cariu, ZRPh., 32, 717); cf. it. ammazzare „a
ucide” sau lat. *ammatteare < *mattea „băŃ, par” am n – interjecŃie folosită în textele 3i practicile
(Cioranescu, 245). bisericii cre3tine.
Este mai mult decât evident că acest verb românesc nu Mgr. α7ήν (Cioranescu, 248); cf. v.sl. aminŭ.
provine din latină, „etimonul” indicat de Pu3cariu fiind
total inadecvat. În greacă există verbul 7ετύω „a fi am nte (ar. aminte) – faptul de a nu trece cu vederea,
beat, ameŃit”, precum 3i 7έθη „beŃie”. Chantraine (676) de a Ńine seamă de ceva.
asociază aceste forme grece3ti cu 7έδυ „mied, vin”. Este o formă compusă din a 3i minte < *ad!minte; cf.
Prin analogie, rom. a ameŃi provine de la o formă lituan. atminti „a!3i aminti, a Ńine minte”, lituan.
mai veche *ameti, dintr!un radical traco!dac *medi!, atmintis „amintire, memorie”, let. mineti „a!3i aminti,
*meti! în directă legătură cu forma mied, ambele a se gândi la”, v.pr. minisnan „amintire, memorie”,
provenind din PIE *medhu „miere, mied” (IEW v.pr. mintimai „a minŃi” (I, pl.)”.
(707). Medos era denumirea unei băuturi a Având în vedere formele lituaniene, pref. a din
locuitorilor geto!daci din Pannonia, pe timpul lui română provine din PIE *ad, ceea ce atestă încă
Atilla, menŃionată de Priscus (v. mied, bezmetic, odată, vechimea acestor forme.
dezmetici). Origine traco!dacă. Ambele forme sânt construite pe acela3i principiu din
Der: ameŃeală, ameŃire, ameŃit, ameŃitor. PIE *men! „a gândi”, cu formele nominale *menti,
*mentu, *mĦti, *mĦto „minte, gândire” (IEW, 726).
ami ză (var. amiazi, nămiază, nămiezi, ar. n’eadză Provine din fondul pre!latin (v. minte, minŃi).
dzuuă) – mijlocul zilei, momentul de înălŃare maximă Der: a(! i) aminti, amintire.
a soarelui.
Lat. *medi!die (Cioranescu, 246); cf. lat. meridies > amn r (ar. mânear „amnar”) – 1. bucată de oŃel cu
it. meriggio. care se scot scântei din cremene prin lovirea acesteia.
Desigur că forma latină neatestată *medi!die, indicată Lat. manuarius „manual” < manus „mână” (Pu3cariu,
de Cioranescu, nu ajută prea mult. Etimonul în cauză 8; REW, 5332). Lat. *ignarium (Philippide, Principii,
ar fi trebuit să dea *miază!zi, ori ceva similar, dar 46). Densusianu (Rom., 33, 274) crede că este vorba
miază zi are alt sens în limba română. Rom. amiază de un derivat de la mână.
78
amor
Ipoteza lui Philippide este mai aproape de adevăr, amuŃ (ar. amuŃăscu) – 1. a!3i pierde capacitatea de a
totu3i rom. amnar nu provine din lat. neatestat vorbi, a deveni mut; 2. a înceta de a mai vorbi, a se
*ignarium, ci de la o formă similară traco!dacă, de la lini3ti.
un mai vechi *ognari!s, la rîndul său din PIE *egnis, Lat. *ammutire (Pu3cariu, 86; Candrea!Densusianu,
ognis „foc” (IEW, 293); cf. skt. agni „foc”, lat. ignis 1191; Cioranescu, 257); cf. it. ammutire. Este un
„foc”. Trecerea grup. gn la mn a avut loc încă din derivat al limbii române de la mut (v. mut).
traco!dacă având în vedere că acest din urmă grup Der: amuŃire, amuŃeală.
consonantic este prezent în mai multe glose traco!dace.
T. Papahagi (696) crede că ar. mânear provine din an (ar., mgl. an, ir. on) – perioadă de timp de 12 luni.
lat. manualis. Este destul de evident că forma Lat. annus „an” (Pu3cariu, 88; Candrea!Densusianu,
aromână reprezintă o contaminare cu forma mână. 58; REW, 487; Cioranescu, 260). Panromanic.
Din fondul pre!latin. PIE *en „an” (IEW, 314); cf. gr. ένος „an”, got.
Der: amnăru . athnan (dat. pl.), osc. akenei < *at!nei, skt. hayana
„în fiecare an”, lituan. per!n!ai „anul trecut”, let.
am r – 1. iubire, dragoste; 2 ata3ament, afecŃiune. perns „anul trecut” (cf. lat. per!ennis „peren”).
Lat. amor (Cioranescu, 253); cf. fr. amour, it. amore Nazala dublă din latină se explică prin existenŃa unei
(din sec. XVIII). alte consoane lângă nazală probabil d de la prep. PIE
Der: amora , amorez, a (se) amoreza. *ad, deci un mai vechi *ad!ne, *ad!no, formă
amploi t – funcŃionar, angajat. similară cu cea oscă 3i cea gotică, formate pe acela3i
Fr. employé (Cioranescu, 255). principiu.
Der: anotimp, anual, anuar, anuitate (der. neologice).
amorŃ (ar. amurŃăscu, mgl. amurŃo ) – 1. a deveni
insensibil, a înŃepeni; 2 (despre unele animale) a intra an fură (var. nafură, ar. anafură, mgl. nafără) –
în perioada de hibernare. bucăŃele de prescură sfinŃită care se împart
Lat. *ammortire (Pu3cariu, 83; Candrea!Densusianu, credincio3ilor după slujbă.
1178; REW, 186; Meyer, Alb. St., 4, 86); cf. it. Mgr. αναφορά (Murnu, 4; Cioranescu, 263).
ammortire „a slăbi, a rupe”, prov., fr. amortir. an nghie (ar. ananghie) – situaŃie grea, necaz.
Sensurile din italiană sânt diferite de cele din română. Ngr. ανάγκη (Gáldi, 146; Cioranescu, 264).
InexistenŃa unei forme latine care să susŃină formele
an poda (ar. anapuδa) – 1. invers, pe dos; 2 în altă
neolatine ne face să credem, ca 3i în alte cazuri, că
direcŃie.
formele neolatine sânt, 3i în acest caz, derivate ale
Ngr. ανάποδα (Roesler, 564, Gáldi, 146; Cioranescu,
termenului în cadrul fiecăreia dintre aceste limbi, fapt
265).
care explică de ce sensurile sânt diferite. Rom.
amorŃi este un derivat al limbii române de la mort cu anarh e – stare de dezordine, haos.
pref. a (v. muri). Fr. anarchie (Cioranescu, 266) din lat. anarchia < gr.
Der: amorŃire, amorŃit, amorŃeală. αναρχία < άναρχος < αν „fără”, αρχός „conducător”.
Der: anarhic, anarhism, anarhist.
am rg (ar. amurg) – înserare, crepuscul.
Provine de la murg prefixat cu a. Origine traco!dacă anas)na – înjurătură în limba turcă.
(v. murg). Tc. anasını „mater eius”(DAR; Cioranescu, 267). Se
Der: a amurgi, amurgeală. folose3te doar în expresia „cu anasâna” (cu forŃa).
amv n (ar. amvun) – balcon într!o biserică de unde anas n – plantă erbacee aromatică.
se predică sau se cite3te evanghelia. Tc. anason < gr. άνισον (Roesler, 584; Căineanu, II,
Mgr. ά7βων (Cioranescu, 259). 20; Cioranescu, 268); cf. bg., sb. anason.
79
anahoreŃ
anahor!t – pustnic. vedea mai jos forma andrea este cea originală.
Mgr. αναχωρίτης < αναχώρειν „a se îndepărta” Reichenkron propune ca etimon al rom. andrea PIE
(Cioranescu, 273); cf. fr. anachorète. *ardh! „prăjină” (IEW, 63), ipoteză respinsă de Poghirc
Der: anahoretic. („O nouă teorie...?”, Limba română, 15, 5, 1967), care
propune PIE *andher! „vârf ascuŃit, nuia”. În fond,
anat!ma (ar. anatima, mgl. natima) – excludere,
radicalul propus de Poghirc nu diferă aproape cu nimic
ostracizarea cuiva de către biserică.
de cel indicat de Reichenkron care de cele mai multe ori
Mgr. ανάθη7α (Murnu, 4; Cioranescu, 270).
trimite la dicŃionarul lui IEW (v. undrea). Provine din
Der: a anatemiza, anatemizare.
fondul pre!latin.
anch!tă – cercetare.
anghin ră – plantă erbacee medicinală.
Fr. enquête (Cioranescu, 272) din v.fr. enquerrer <
Cf. ngr. αγκινάρα (Gáldi, 148; Cioranescu, 285); cf.
la. inquirere „a căuta” < quaere „a căuta, a întreba”.
alb. hinarë, bg. anginar, tc. enginar.
Der. a ancheta, anchetator.
angh nă (var. angină) – inflamaŃie a gâtului.
ncoră (var. anghiră (înv.), ar. angură) – piesă de Fr. angine (Cioranescu, 286) din lat. angina, *ancina
metal cu două braŃe care se aruncă în apă când nava < gr. ανχόνη „strangulare, spânzurare”.
staŃionează în port.
Lat. ancora < mgr. άνκυρα (Philippide, II, 631; anim – a însufleŃi, a încuraja.
Cioranescu, 274). Fr. animer (Cioranescu, 288) din lat. animare <
Der: a ancora, ancorare. animus „suflet, spirit” (v. inimă).
Der: animaŃie, animator, desanima, neanimat,
angaj – 1. a lua un anagjament; 2. a lua pe cineva în reanima, reanimare.
slujbă; 3. a risca.
Fr. engajer (Cioranescu, 280) v.fr. engagier < anim l – fiinŃă, vietate, dobitoc.
guagier, de la un radical gmc. *wad! „a promite”; cf. Fr. animal (Cioranescu, 289) din lat. animalis <
v.scand. vethja „a promite solemn”, n.g.s. wetten „a anima, animus (v. anima).
paria” (v. nevastă). Der. animalic, animalitate.
Der: angajare, angajament.
anin (ar. alin „a urca”) – a atârna, a agăŃa de ceva
angar (ar. angărie) – obligaŃie în bani. sau de cineva.
Mgr. αγγαρεία (Meyer, 12; Cioranescu, 281); cf. alb. Lat. *anninare de la *ninna „leagăn” (Pu3cariu, 89;
ngherij, bg. angarija, pol. angarya, tc. angarya, it. REW, 5817; Cioranescu, 291); cf. prov. nina „a
angheria, fr. angarie, sp. angaria. dormi” (cf. Cioranescu). Prin urmare, rom. anina ar
proveni de la un verb latinesc inexistent care, la
andre (var. undrea, îndrea) – fiecare dintre acele cu rândul său, provine de la un substantiv tot inexistent
care se împletesc obiecte de lână, bumbac etc. *ninna „leagăn”. Pe lângă toate acestea, ar. alin
Cioranescu (9060) porne3te de la forma undrea, pe contrazice, de asemenea, această ipoteză.
care o asociază cu îndrea „decembrie” care provine Rom. anina provine din PIE *arn! „a împărŃi, a (se)
de la numele Sf. Andrei, respectiv de la forma sa lat. agăŃa, a (se) ridica” (IEW, 61). Astfel, traco!dac. *arn!
Andreas (Pu3cariu, 832; Tiktin; Cioranescu, 4397). ina > rom. anina; cf. gr. αρνυ7αι „a se ridica, a ajunge,
Forme similare pentru luna decembrie apar 3i în a atinge”, hitt. arnumi „a aduce (I, sg.)”, arm. arnumi „a
aromână; cf. ar. Andrelu u, Andreu. lua (I, sg.)” (cf. Vinereanu, 77). Forma aromână este
Cu toate acestea, rom. andrea este o variantă a lui rezultatul disimilării între cei doi n, prin dispariŃia celui
undrea, a cărei origine nu trebuie asociată cu îndrea, dintâi 3i trecerea lui r la l. Provine din fondul pre!latin.
respectiv cu numele Sf. Andrei. De altfel, din câte vom Der: aninare, aninătoare.
80
anost
an st (ar. anustu) – insipid, searbăd, plicticos. anunŃ – a în3tiinŃa, a aduce la cuno3tinŃă.
Ngr. άνοστος (Gáldi, Les mots, 148; Cioranescu, Fr. annoncer < lat. annuntiare < nuntiare „a anunŃa”
293). < lat. nuntius „mesager” (v. nunŃiu).
Der. anunŃ, anunŃător.
ant$rŃ – acum doi ani.
Lat. anno tertio (DAR; Cioranescu, 295) (v. an, terŃiu). aol!u (var. aoleo) – (interj.) exclamaŃie care exprimă
diverse stări suflete3ti: durere, spaimă, surpriză,
anter u (ar. antiriu, mgl. antiriia) – 1. caftan, haină
mirare etc.
fastuoasă pentru boieri 3i domni; 2. haine lungi
Variantă a lui au (v. au) sau, mai precis, este o
preoŃe3ti.
contaminare a lui au cu văleu. Forma rom. văleu
Tc. antari din arab. antari (Căineanu, II20; Meyer,
provine din PIE *ŭai!lo!s care, la rândul său, este o
11; Cioranescu, 298); ngr. αντερίον, alb. anderi, bg.,
formă derivată din PIE *ŭai „vai” (IEW (1110) (v.
sb. anterija.
vai, văleu). Din fondul pre!latin.
ntic – 1. vechi; 2. care aparŃine antichităŃii. Der: aolică.
Fr. antique (Cioranescu, 301) din lat. antiquus „în
apar t – ma3inărie, intrument, dispozitiv.
faŃă, care a existat mai înainte, vechi” < ante
Lat. apparatus (Cioranescu, 319).
„înainte” (v. înainte).
Der. aparatură, aparataj.
Der: antichitate (ar., mgl. antică), anticar, anticariat,
anticărie. ap rte – 1. separat, deosebit; 2. dialog separat,
discuŃie cu sine.
antolog e – culegere de lucrări, alese dintr!un autor
It. aparte (Cioranescu, 321); cf. fr. aparte.
sau mai mulŃi.
Fr. anthologie < gr. ανθολογία (Cioranescu, 305) din aparŃ ne – a face parte din, a fi propriu cuiva.
gr. ανθολόγος „adunat de flori” < άνθος „floare”, Fr. appartenir (Cioranescu, 322). Este un calc parŃial
λόγος din λέγειν „a culege” (v. alege, culege). după a Ńine.
Der: antologic. Der. apartenenŃă, aparŃinător.
antr ct – pauză între două acte ale unei reprezentaŃii. pă (ar. apă, mgl. apă, apu, istr. ape) – 1. lichid
Fr. entr’acte (Cioranescu, 307). incolor necesar susŃinerii vieŃii; 2. masă de apă în râu,
pârâu, lac, mare.
ntrax – 1. dalac, cărbune; 2. furunculoză.
Lat. aqŭa „apă” (Pu3cariu, 91; Candrea!Densusianu,
Fr. anthrax < mgr. άντραξ „cărbune” (Cioranescu, 308).
62; REW, 570; Cioranescu, 316); cf. it. aqua, sp.
antren – a pregăti prin exerciŃii. agua, port. agoa, sard. abba.
Fr. entrainer (Cioranescu, 309) din v.fr. trahiner < PIE *akŭa „apă” (IEW, 23); cf. lat. aqua, got. ahwa, skt.
lat.med. *trahinare < lat. trahere „a trage” (v. trage). ap!, apa, av. ap, hitt. ŭappe, v.g.s. affa toate cu acela3i
Der: antrenare, antrenament. sens. Multe hidronime 3i toponime din spaŃiul traco!
illiric, dar 3i din cel celtic 3i italic, au în componenŃa lor
antrepr ză – întrepridere comercială.
rad. !apa (v. Vinereanu, 52); cf. Zaldapa „localitate în
Fr. entreprise (Cioranescu, 310) din lat. enterpris,
Dobrogea de azi”, Salapia, ora3 în Apulia. În Gallia 3i
part. trecut de la enterprendere < inter, prehendere „a
Brittania sânt atestate formele Geld!apa, Arn!apa, Len!
lua, a prinde” (v. gândi, prinde).
apa, Ol!epa, Man!apia, Appa, Apava. În Pannonia,
Der. antreprenor.
Apeva (cf. Holder, vol. I). Din Grecia s!au păstrat o
antr!u (var. antret) – vestibul. mulŃime de hidronime 3i toponime incluzând acest
Fr. entrée (Cioranescu, 312) din fr. entrer „a intra” < lat. radical vechi traco!dacic. Astfel, avem 3i aici nume de
intrare „a intra” < inter „înăuntru” (v. înăuntru, intra). ape sau toponime, precum Απια, Ινωπος în Peloponez,
81
apăra
Απιδον, localitate în Arcadia (Steph. Byz.), Απιδανος, Walde (II, 257) derivă lat. paro „a (se) pregăti” de la
localitate în Tessalia, Αναπος, râu în Acarnania un PIE *per! cu sensul de a cumpăra. În schimb, alb.
(Tucidide, 2, 82), dar 3i în Sicilia (Tucidide 6, 96, 3; 7, mbroj are exact sensul din limba română (cf.
78, 3; Diodor din Sicilia, 15, 13, 5, Tit. Liv. 24, 36, 2) Haarmann, H., Lat. L. A.; cf. Orel, 1998). Haarmann
Apsus, râu în sudul Illiriei (v. Krahe, ZONF, 20, 1931), crede că alb. mbroj provine de la un lat. *imparare. În
Apila, mic râu pe coasta de est a Macedoniei, Colapis, albaneză există 3i forma proj care după Orel (346)
râu în sudul Pannoniei, azi Kulpa (v. Strabon, 4, 207, provine din lat. parare. Poate fi asociat cu IE *pari >
7, 314), la Dio Cassius (49, 37) Colapius, precum 3i *pari!et „de jur împrejur” (cf. Walde; II, 254) provenit
numele de trib Colapiani (Pliniu, 3, 147), tribul din PIE *per (IEW, 810); cf. hitt. pi ir „casă”, gr. περι
pannonic Sirapilli (Pliniu, 3, 147), de asemenea, Apulii „împrejur” de la care provine 3i rom. a apăra. Este
din Apulia, precum 3i Μεσσαπιον όρος, munŃi în posibil să fi existat un rad. traco!illir. *paro!, având
BeoŃia 3i Tracia. Messapion, respectiv, Messapi a aceea3i origine cu cel latinesc, prefixat cu in (im) în
însemnat „între ape”. Numele messapilor illiri din illira epirotă 3i cu ad! în traco!dacă, respectiv, *in!
Calabria justifică această explicaŃie din moment ce ei paro > mbroj 3i *ad!paro > apăr (cf. trac. !para
erau a3ezaŃi chiar în „călcâiul” Peninsulei Italice, „cetate”, „ora3”). Sensul este diferit de cel din latină 3i
înconjurat pe trei părŃi de apă. Pe de altă parte, forme din limbile neolatine, dar identitatea de sens cu
similare, dar fără trecerea PIE *kŭ la p, apar sub forma albaneza, precum 3i trac. para „cetate”, elucidează
Akilis, în Ńinutul carnilor, Italia de nord (Zosimus, 5, etimologia acestui cuvânt (v. para¹, perete). Provine
29, 4), precum 3i Akele, râu în Lituania. De remarcat probabil din fondul traco!illiric.
că sarda, o limbă romanică periferică, ca 3i româna, Der: apărare, apărător, apărătoare, apărătură.
prezintă trecerea labio!velarelor (kŭ, gŭ) la p, b la fel apăre – 1. a se arăta, a se ivi, a lua na3tere; 2. a ie3i
ca 3i în celticele continentale 3i osco!umbrică, dar 3i în de sub tipar.
română, deci o caracteristică pre!latină. Astfel, avem Derivat din a 3i părea (cf. Cioranescu, 320).
rom. apă, respectiv, sard. abba. Cioranescu crede că s!a format din părea după
Amintim că Walde!Pokorny (1) reface încă un radical modelul fr. apparaître, ceea ce este o eroare,
PIE *ab! „apă, curs, de apă” din care provine v.ir. ab < deoarece rom. apărea nu este un calc lingvistic
aba (gen. abae) „curs de apă”, ir. abh „râu”, cymr. afon, modern, nici un neologism, ci este un cuvânt
gall. brit. Abona (hidr.), let. Abava (hidr.), precum 3i aparŃinând fondului vechi. Cu toate că există forma
PIE *ap! (IEW, 29). Toate aceste trei forme par, totu3i, lat. apparere cu sensul din română, rom. apărea este
să aibă o origine comună. Origine traco!dacă. un derivat al limbii române.
Der: apar, apăraie, apătos, apos, ap oară, etc. Aceste forme provin din PIE *par! „a arăta, a
apărea” (IEW, 769) (v. părea).
apăr (ar. apăr, istr. opăr) – a interveni în ajutorul
Der: aparent, aparenŃă, apariŃie.
cuiva pentru a!l susŃine împotriva unor forŃe ostile; 2
a se împotrivi unui atac. apăs – 1. a se lăsa cu toată greutatea, a presa, a
Lat. apparare „a (se) pregăti, a fi gata de” < *ad!parare împinge; 2 a accentua, a sublinia; 3. a chinui, a cople3i.
(Pu3cariu, 93; Candrea!Densusianu, 63; REW, 534; Lat. *appensare < pensare „a cântări” (Philippide,
Cioranescu, 318); cf. it. apparare, prov. apara, sp. Principii, 21; Pu3cariu, 94; Candrea!Densusianu,
aparar, toate trei cu sensul din latină. 1349; REW, 544; Cioranescu, 324); cf. sp. pesar, fr.
Având în vedere diferenŃa semantică între forma peser. În forma lat. pensare nazala n este un infix,
românească 3i celelalte limbi neolatine, cu excepŃia deoarece ea nu apare în alte limbi IE, precum skt. a
calabr. apparari „a pune la adăpost”, ipoteza lui piš „a presa, a apăsa”, alb. pish „greutate”, alb. pesho
Pu3cariu rămâne puŃin probabilă. Prin urmare, este greu „a cântări”, cymr. pwyso „a cântări”, pwysan
de presupus că rom. apăra provine din lat. apparare. „greutate”, bret. pouez „greutate”, poueza „a apăsa”.
82
apeduct
În niciunul dintre aceste grupuri de limbi IE nu apare De la forma a (se) pleca provin formele române3ti
nazala n, ceea ce ne îndreptăŃe3te să reconstituim PIE plecăciune, plecătoare „oaie fără miel, oaie cu lapte”
*pes! „greutate, a apăsa, a cântări”. Numai formele din care provine 3i mgh. pleketor „oaie fără miel”; de
română 3i sanskrită apar cu un a protetic, în schimb, la a apleca „a alăpta (mielul)” provine, de asemenea,
acest a protetic nu apare în franceză 3i spaniolă, ca să 3i ucr. plekati „a alăpta”. Vb. a pleca „a porni, a se
putem postula un lat. *appensare. Acest a protetic duce” are o cu totul altă provenienŃă (v. pleca).
provine de la prep. PIE *ad, cum este cazul atâtor Der: (a)plecăciune, aplecătură, (a)plecătoare „oaie
verbe din limba română (v. supra). cu miel”.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, desprindem
concluzia că n este un infix al latinei, inexistent în apocal ps (var. apocalipsă, apocalipsis) – parte a
vreo altă limbă IE, iar a protetic nu se poate explica Noului Testament care prezintă, în mod alegoric,
prin latina a3a!zis vulgară, deoarece el nu există în sfâr3itul lumii.
alte limbi neolatine, dar există în sanskrită. Din Mgr. αποκάλυψις (Cioranescu, 333) din gr.
fondul pre!latin (v. păs). αποκαλύπτειν „a dezvălui, a da la iveală” < απο!,
Der: apăsare, apăsat, apăsător. καλύπτειν „a acoperi, a ascunde”; cf. fr. apocalypse.
Der: apocaliptic.
aped ct – sistem de instalaŃii pentru transportul apei
la distanŃă. ap i (ar. apoi, apoea, mgl. napoi, năpoi, poia, istr.
Lat. aquaeductus (cf. Cioranescu, 325) cu înlocuirea napoi) – după aceea, pe urmă.
lat. aquae cu rom. ape; cf. fr. aqueduc (din sec. XIX). Lat. ad post (Pu3cariu, 98; Candrea!Densusianu,
1423; REW, 195; Cioranescu, 335). Dacă rom. apoi
ap!l – 1. citire cu glas tare a numelor persoanelor ar proveni din lat. ad post atunci ar trebui să avem
unui grup; 2. recurs. *apost sau ceva similar, dar nu apoi.
Fr. appel (Cioranescu, 326). Rom. apoi provine din PIE *apo! „înapoi” (IEW,
Der: a apela, apelaŃiune, apelant. 53); cf. skt. apo „înapoi”, gr. άπω „înapoi”, got. af,
aplec (ar. aplec, aplic „alăptez”, mgl. plec) – 1. a hitt. appa „înapoi, după, din nou”, alb. pr!apë
(se) îndoi, a (se) înclina; 2 a!i veni rău cuiva, a i se „înapoi, din nou” (v. înapoi). Din fondul pre!latin.
face greaŃă; 3. a alăpta.
Apollo – divinitate greco!romană de origine tracică.
Lat. applicare „a aplica, a propti” (Pu3cariu, 97;
De la un mai vechi Aplu, formă de la care provine 3i
Pascu, I, 35; REW, 548; Cioranescu, 332); cf. cat.
Apullum, din PIE *albho! „alb” (IEW, 30) (v. alb,
aplegar, sp. allegar, port. achegar.
Apullum).
Rom. a apleca trebuie asociat cu lat. plico, ambele
Der: apolinic.
provenind din PIE *plek’! „a îndoi, a împleti” (IEW,
834); cf. skt. praśna „împletitură, turban”, gr. πλεκω „a apoplex e – atac cerebral.
împleti”, lat. plico, !are „a îndoi, a împătura”, alb. Ngr. αποπληξία (Cioranescu, 337) din gr. αποπλέσειν
plëhurë „pătură groasă”. Forma lat. applico provine din „a lovi, a trânti”; cf. fr. apoplexie (din sec. XVII).
plico, dar s!a folosit doar până pe la sfâr3itul Republicii, Der. apoplectic.
după care a fost tot mai rar folosită (cf. Glare, 152);
deci, cu aproape 150 de ani înainte de cucerirea Daciei apor e – 1. îndoială; 2. (fil.) în logică, dificultate
această formă intrase în desuetitudine. Prin urmare, este teoretică în stabilirea adevărului teoretic al unei
puŃin probabil ca rom. apleca să provină din latină, de3i propoziŃii, ivită din prezenŃa datelor pentru 3i
ambele î3i au originea în acela3i rad. PIE, prefixat cu ad. împotriva propoziŃiei respective.
De remarcat că forma nu apare decât în limbile Gr. απορία (Cioranescu, 337) din gr. άπορος < πόρος
neolatine din Penisula Iberică. „trecere, deschizătură” (din sec. XVII).
83
aport
ap rt – contribuŃie. „ardent” (Hasdeu, Etym.; Cihac, I, 24; Cioranescu, 347).
Fr. apporter „a aduce” (Cioranescu, 338). Vb. aporta Pu3cariu (99) respinge această ipoteză 3i îl consideră cu
are, în limba română, un sens restrâns, cu referire la origine necunoscută. REW (581) respinge, de asemenea,
câinii de vânătoare, acela de „a aduce vânatul”. ipoteza. Autorii DAR propun ca etimon gr. άρπαξ „avid,
zgârcit” (de unde fr. Harpagon; cf. Cioranescu), mult
apost t – 1. răzvrătit, rebel; 2. care neagă dogmele mai apropiat de rom. aprig, dar cele două forme sânt
cre3tine. probabil cognaŃi. Prin urmare, niciuna dintre aceste
Mgr. αποστάτης (Gáldi, Les mots, 151) din απο!, στα! ipoteze nu poate fi acceptată, de aceea originea acestui
„a sta”, cu sensul original de „cel care stă deoparte, cel cuvânt românesc trebuie căutată în altă parte.
care se retrage”; cf. skt. sthā!, lat. stare (v. sta). Trebuie arătat că în alte limbi IE există forme
Se poate spune că atitudinea de „a sta deoparte, de a nu similare, având sens identic cu cel din română, toate
fi cre3tin” era condamnată de autorităŃile cre3tine. provenind de la PIE *preg! „zgârcit, aprig,
Denumirea a fost aplicată împăratului Iulian (361!363) vehement” (IEW, 845); cf. got. (faihu) friks „avar,
datorită atitudinii sale rezervate faŃă de cre3tinism, care lacom (de bani)”, v.isl. ferkr „avid, lacom”, v.g.s.
a fost apoi considerată drept anti!cre3tină. freh „zgârcit”, v.sax. froec „lacom, îndrăzneŃ”, pol.
Der: apostazie, a apostazia „a renega”. pragnać „a fi zgârcit, lacom”, ceh. prahnouti „a dori,
a tânji”. Dată fiind răspândirea acestui radical PIE în
ap stol – discipol al lui Christos.
diverse limbi IE, nu încape nici o îndoială că rom.
Mgr. απόστολος „trimis” (Murnu, 6; Cioranescu,
aprig provine de la acest rad. PIE, prefixat cu prep. a
342), sensul exact fiind acela de „cel care a fost
(ad). Origine traco!dacă.
trimis” din αποστέλλειν „a trimite (pe cineva)”.
Der: apostolat, apostolic, apostolicesc, apostolice te, apr lie – a patra lună a anului.
apostolie. Mgr. Απρίλιος (Cioranescu, 348); cf. v.sl. Aprili.
Intrat în limba română pe cale bisericească, spre
apostr f – semn ortografic care machează în rostire
deosebire de forma prier care s!a păstrat din latină
lipsa unor sunete.
(v. prier).
Gr. απόστροφος (Gáldi, Les mots, 151) din
αποστρέφειν „a da înapoi” < στρέφειν „a întoarce”; cf. apr nde (ar. aprindu, mgl. prind, istr. aprindu) – 1. a da
fr. apostrophe (din sec. XVII; cf. Gáldi). foc, a face să ardă focul; 2. a face să ilumineze un corp
Der: apostrofă „apostrofare, mustrare”, a apostrofa sau obiect de iluminat; 3. a (se) înflăcăra; 4. a (se) înro3i
„a mustra”. la faŃă; 5. a se încinge (despre fân, cereale, făină).
Lat. *apprendere < apprehendere „a înŃelege, a prinde,
apot!că (potică, aptecă) – farmacie. a cuprinde” (Căineanu, Semasiol., 181; Pu3cariu, 100;
N.g.s. Apotheke „farmacie” (Cioranescu, 6707) din Candrea!Densusianu, 1448; REW, 554; Cioranescu,
lat. apotheca < gr. αποθήκη < θήκη „teacă” < τιθήναι 349); cf. it. apprendre, fr. apprendre, sp. apprende, cu
„a a3eza, a pune” (v. teacă) (din sec. XVIII). acela3i sens sau cu sensuri apropiate de cel latin.
Der: apotecar, potecăra (var. poticară ) „farmacist”. Verbul rom. aprinde nu poate proveni din lat.
apreci (apreŃui, apreŃia (înv.)) – a evalua, a preŃui. appr(he)endere, ci este un derivat al limbii române de
Fr. apprécier (Cioranescu, 345) din lat. appretiare < la a prinde 3i prepoziŃia a (ad). În vechime, când
focul se aprindea cu cremenea 3i amnarul, a aprinde
pretium „preŃ” (v. preŃ).
focul era echivalent cu a „prinde” o scânteie prin
Der: apreciabil, apreciator, inapreciabil.
ciocnirea amnarului de cremene. Argumentul lui
prig – 1. iute, înfocat, nestăpânit; 2. aspru, crunt, Cioranescu cu expresia fr. le feu a pris este o
nemilos; 3. lacom, zgârcit. dezvoltare paralelă, dar nu justifică originea rom. a
Lat. apricus „expus la soare”, de unde sensul de aprinde din lat. *apprendere (v. prinde).
84
aproape
apro pe (ar. aproapea, mgl. proapi, istr. (a)prope) – sg.), skt. apnoti „a ajunge la, a câ3tiga”, av. apayeiti
1. la distanŃă mică, în preajmă; 2. cam, aproximativ. „a ajunge la”, gr. απτω „a strânge, a lega (I, sg.)”, gr.
Lat. ad prope (Pu3cariu, 101; Candrea!Densusianu, άπτω „a atinge, a apuca, a lua, a strânge”, lat. apiscor
65; REW, 197; Cioranescu, 350). Lat. prope < „a apuca, a ajunge”, toh. A oppaççi „priceput,
*proque (cf. proximus). ingenios”. Din nou avem o formă apropiată în latină
Lat. prope provine din osco!umbrică prin trecerea din care forma românească nu poate proveni, de3i
PIE *kŭe > pe, preluat de latina clasică. Ceva cele două sânt înrudite. Nu există nici o îndoială deci
asemănător a putut avea loc 3i în traco!dacă. că rom. apuca provine din PIE *ap! cu suf. !uca. Se
Cunoscând comportamentul similar al traco!dacei cu pare că acest verb nu a suferit schimbări importante
osco!umbrica, privitor la tratamentul labio!velarelor. de la proto!traco!dacă până la română. Acest verb
Lat. appropiare este întâlnit doar în latina medievală, este un exemplu viu al faptului că a căuta în latină, cu
la autorii ecleziastici. tot dinadinsul, etimologia unor cuvinte române3ti este
Der: a apropia, apropiere, apropiat. o manieră gre3ită de a aborda lucrurile. Aruncând o
privire 3i la alte limbi IE, perspectiva se schimbă
aprob – 1. a încuviinŃa, a fi de aceea3i părere; 2. a
brusc. Provine din fondul pre!latin.
rezolva în mod favorabil.
Der: apucare, apucat, apucător, apucătură.
Lat. approbare (Cioranescu, 351) din lat probare „a
trece o probă”; cf. it. approbare. /pullum – veche cetate dacică din Transilvania, azi
Der: aprobativ, aprobator, a dezaproba. Alba!Iulia.
Forma Apullum este latinizarea unei forme dacice
apr d – 1. fecior de boier care slujea la curtea *Aplo sau *Apl, azi Alba!Iulia. Acest toponim provine
domnească; 2. slujba3 care păzea sălile 3i intoducea din PIE *albho! „alb” (IEW, 30); cf. gall!rom. Albion
publicul în anumite instituŃii. „Brittania”, m.ir. Albbu „Brittania” (v. alb, Apollo).
Mgh. apród „paj” < apró „mic” (Cihac, II, 476;
Cioranescu, 352). ap ne (ar. apun) – 1. a dispărea sub orizont, a asfinŃi,
Atestat pentru prima dată într!un document slavo! a scăpăta (despre soare, lună, stele); 2. a decădea, a fi
român de la 1443 (cf. Cioranescu). în declin.
Lat. apponere „a pune lângă, a servi masa, a
aprop – fiindcă veni vorba, fiindcă mi!am adus contribui cu” (Căineanu, Semasiol., 181, Pu3cariu,
aminte. Candrea!Densusianu, 1462; REW, 551; Cioranescu,
Fr. à propos (Cioranescu, 354). 356). Totu3i, sensul lat. apponere este complet diferit
Der: apropo(u) „aluzie”. de cel din română. Sp. ponerse el sol „a apune
soarele” este desigur apropiat de forma din română,
apuc (ar. apuc) – 1. a prinde, a lua, a în3făca; 2. a
dar asta nu justifică în nici un caz derivarea rom. a
pune mâna în grabă pe ceva; 3 a trăi în acela3i timp
apune de la lat. apponere. Este un derivat al limbii
cu cineva.
române din a plus pune (v. pune).
Lat. occupare „a prinde, a apuca” propus de Cihac (I,
Der: apunere, apus, apusean.
14) a fost respins de Meyer!Lübke (Dacor., 4, 642) 3i
REW, 776). Ipoteza lui Cihac fiind respinsă, a fost ar (ar, mgl. ar, istr. oru) – a tăia pământul cu plugul
propus aucupar „a întinde curse la păsări” (Burlă, St. răsturnând brazdele.
Fil., 1880), etimologie acceptată de Pu3cariu (103), Lat. arare „a ara” (Pu3cariu, 105; Candrea!
REW (776) 3i Rosetti (1, 162). Totu3i, nici una din Densusianu, 67; REW, 508; Cioranescu, 357); cf. it.
aceste etimologii nu poate fi acceptată. arare, sp., port. arar.
Rom. apuca provine de la rad. PIE *ap! „a apuca, a Cu toate că rom. ara se aseamănă de astă dată atât ca
prinde, a ajunge” (IEW, 50); cf. hitt. eipmi „a lua (I, formă cât 3i ca sens cu lat. arare, precum 3i cu
85
arababură
formele neolatine, forme ale acestui verb sânt atestate Radicalul apare 3i în alte limbi IE; cf. v.ir. iarn, cymr.
practic în toate grupurile de limbi IE. Toate provin haern, gall. isarno, v.sax. isarn (eng. iron), got.
din PIE *ar(ə) „a ara” (IEW, 62); cf. gr. αρόω „a ara iesarn. Barnhart arată că formele germanice (cf. eng.
(I, sg.)”, m.ir. airim „a ara, a munci” (I, sg.), cymr. iron) provin din illiră, putem zice din traco!illiră,
arddu „a ara”, lituan. ariu „a ara”, lituan. arimas deoarece era una 3i aceea3i limbă, diferenŃiată doar
„arătură, loc arat”, got. arjan „a ara”, v.g.s. erran, dialectal, de la o formă *eisarnon. Amintim că forme
v.sl. orjo, orati, alb. arë „arie, loc arabil”, arar similare există în limbile afro!asiatice de la un rad.
„plugar”. Acest rad. PIE are derivatul nominal AA *ariw „metal” (Orel, 1995, 55); cf. akkad. weru,
*arətrom „plug”; cf. arm. araur, lit. arklas, toh. are, eru „cupru, aramă” cu echivalente în mai multe limbi
lat. aratrum. Prin urmare, poate proveni în egală afro!asiatice. Epoca bronzului a început în Anatolia
măsură atât din latină, cât 3i din fondul pre!latin (v. răsăriteană încă din mileniul VII î.Ch. de unde s!a
arat „plug”). răspândit în Balcani 3i apoi în restul Europei, mai
Der. arătură, arător „1. plugar; 2. bun de arat”, întâi ca metalurgie a cuprului. Aliajul de bronz apare
precum 3i der. neologic arabil. abia la începutul mileniului III î.Ch. Nu gre3im dacă
presupunem că rom. aramă provine din fondul traco!
arabab ră (var. harababură) – dezordine, scandal.
illiric (v. fier).
Tc. anababulla, probabil prin intermediul ngr.
Der: a arămi, arămire, arămioară, arămărie,
αλλα7πά7πολλα (DAR; Cioranescu, 358). Cioranescu
arămiu etc.
arată că forme similare sânt atestate 3i în alte limbi;
cf. lat.med. baburra „nebunie”, mgr. βαβοϋρα „id”, aranj – 1. a pune în ordine; 2. a pune la cale, a face
ven. alabala „în chip confuz”, fiind, în principiu, un aranjament.
vorba de o creaŃie expresivă. Fr. arranger (Cioranescu, 364) din v.fr. arangier <
v.fr. renc „rând”, de origine germanică sau celtică (v.
ar c (var. harac, hărac, ar. harac) – par lung care
rând).
serve3te la susŃinerea viŃei!de!vie sau a altor plante
Der: aranjament, aranjator, aranjor, a deranja,
agăŃătoare.
deranjament.
Ngr. χαράκι „arac, bloc de piatră” (Roesler, 586;
Cioranescu, 360); cf. tc. herek, bg. harak. ar p (ar. arap, mgl. rap) – 1. arab; 2. persoană pielea
neagră sau de culoare închisă.
ar mă (ar. aramă) – 1. cupru; 2 obiecte din cupru.
Tc. arab „arab” (Căineanu, II, 22; Cioranescu, 365);
Lat. *aramen (Diez, Gramm., I, 5; Pu3cariu, 107;
cf. ngr. αράπες, alb. arap, bg. harap. Este interesant
Candrea!Densusianu, 61; Rosetti, I, 65; Cioranescu,
că forma turcă arab cu b nu apare în nici una din
363).
limbile balcanice, inclusiv româna, a cărei formă
PIE *aios „metal” (IEW, 15); cf. skt. ayas, av. ayanh
veche este arap (harap). Prin urmare, acest cuvânt a
„metal, fier”, lat. aes, aeris, got. aiz „bronz, metal,
ajuns în aceste limbi prin cultura bizantină, deci cu
bani”, v.g.s. erin, v.eng. īren. Se presupune existenŃa
mult timp de venirea turcilor în Balcani.
unui lat. *aramen < lat. aeramen, de la care ar fi
Der: arăpesc, arăpime, arăpoaică, arăpilă ec.
derivat formele neolatine: cf. it. rame, v.fr. arain,
v.prov., cat. aram, v.sp. arambre, precum 3i alb. rem, arat (ar. aratru) – plug (numai în Muscel).
alb. aramë. Formele din limbile neolatine, forme Lat. aratrum „plug” (Pu3cariu, Dacor., 8, 324). De la
dispărute azi în mare măsură, cu excepŃia italienei, acest radical provine ar. arător „plugar” care, după
sânt destul de diverse 3i nu provin toate de la o toate aparenŃele, provine din lat. aratorius (cf.
singură formă a latinei vulgare. Forme similare există Papahagi, 133). O formă daco!rom. artor este atestată
3i în v.g.s. erin, precum 3i în albaneză rem, cele în nordul Moldovei, azi probabil dispărută.
neolatine pot proveni din fondul italo!celtic. PIE *arətrom „plug” (IEW, 62) (v. ara).
86
arăta
arăt (ar. arăt, istr. arotu) – 1. a indica, a semnala; 2. Lat. arcus „arc” (Pu3cariu, 113; Candrea!Densusianu,
a prezenta, a înfăŃi3a; 3. a avea aspectul; 4. a expune, 76; Cioranescu); cf. sp., port. arco, prov., fr. arc, alb.
a explica. ark (hark).
Lat. *ad reputare (Hasdeu, 1557). Lat. *arrectare de la PIE *arqu! „arcuit” (IEW, 67); cf. umbr. arçlataf
rectus „drept, direct” (Cihac, I, 82) sau lat. *arratare „arculatas (covrigi)”, got. arhazna „arc”, v.sax. earh
(Candrea, Rom., 31, 301) la care însu3i Candrea (GS, 3, „săgeată” din gmc. *arhwo, gr. άρκευθος „ienupăr”,
423) a renunŃat mai târziu. Lat. ratare „a socoti, a lat. arcis „ienupăr”, alb. arkitë „răchită”. V. Orel
determina” (Cioranescu, 369), derivat de la ratus „valid, derivă alb. arkitë dintr!un presupus slav *orkyta
bine determinat” care provine, în ultimă instanŃă, de la (Miklosich, Etym. Wb, 226; Vasmer, II, 488); cf. rus.
acela3i radical PIE ca 3i rom. a arăta. rakita, ceh. rokyta, scr. rokita (v. răchită).
Totu3i, nici una dintre aceste etimolologii nu poate fi Der: arca , arcui, arcuit, arcuire.
acceptată. De aici, de fapt, multitudinea formelor
propuse, deoarece nici una nu este validă. În schimb, arc ci – îngrăditură pentru separat oile.
există echivalente în limbile celtice; cf. cymr. Tc. arkaç „îngrăditură de separat oile” (Hasdeu,
arddangosfa „a arăta, a expune”, arddangos Etym.,1492).
„spectacol” (E!W Dict., S: 1278), precum 3i în multe Este destul de evident că provine de la rad. PIE
alte limbi provenind de la un singur rad. PIE. *arqu2 „arcuit” (IEW, 63), deci nu poate fi de origine
PIE *ar(e), arə! „a uni, a fi potrivit, a se potrivi, a turcică, ci de origine IE. Astfel, turcii l!au preluat de
vorbi, a arăta, a calcula” (IEW, 55). Prelungire cu la unul din popoarele IE din Asia Mică sau din
formantul dh: *aredh (IEW, 59); cf. v.ir. no!raidiu, Balcani (v. arc, arcan).
no!radim „înŃelept, învăŃat”, got. rodian, alb. ruaj,
(aor. ruajta) „a păzi, a avea grijă de”, skt. radh (riidh), arc n – laŃ pentru prinderea sau priponirea vitelor.
radhati „a reu3i, a duce la bun sfâr3it”, lat. ratio Tăt. arkan „laŃ pentru prinderea vitelor” (Miklosich,
„număr, calcul”, n.g.s. reden „a vorbi”. Acest radical Fremdw., 175; Cioranescu); cf. tc., pol., ucr., rus.
apare 3i sub forma *redh, rodh, radh, deci fără a arkan. Miklosich (Wander., 12) crede că forma
iniŃial ca în exemplele de mai sus. Origine traco!dacă. poloneză provine din română. Indiferent ce ar spune
Der: arătare, arătos, arătător, arătătură. un autor sau altul, arkan (arcan) nu poate fi decât de
origine stră!română. Acest lucru îl indică atât rad.
rbore (ar. arbure, mgl. arbur, ir. årbure) – copac, arc!, cu sensul original din PIE de „obiect arcuit,
pom. îndoit”, cât 3i sufixul !n. În ultimă instanŃă, provine
Lat. arbor „arbore, copac” (Pu3cariu, 112; Candrea!
de la rad. PIE *arqu! „arcuit” (IEW, 67).
Densusianu, 74; REW, 606); cf. vgl. juarbul, it. albero,
cors. arburu, fr., cat. arbre, sp. arbol. De asemenea, rcă – corabie.
alb. arbur 3i v.g.s. albar. (cf. Ernout!Meillet, 56). Lat. arca (Cioranescu, 377). Din sec. XIX.
PIE *ardho!s „arbore, copac” (Walde, I, 62), unde
*d(h), precedat de o lichidă, a trecut la b, fenomen rctic – situat în regiunea Polului Nord.
întâlnit atât în traco!dacă, cât 3i în latină (v. albie, Lat. arcticus < gr. αρκτικός (cf. Gáldi, Les mots, 152)
vorbă). din άρκτος „urs” (din sec. XVII).
Der: arborescent, arborescenŃă, arboricultură
rde (ar. ardu, mgl. ard, ir. årdu) – 1. a se mistui prin
(neolog.), arboros.
foc, a se preface în cenu3ă; 2. a cauteriza o rană; 3. a fi
arc (ar. arcu, mgl. arc) – armă primitivă alcătuită fierbinte; 4. a fi cuprins de sentimente puternice.
dintr!o vargă de lemn flexibilă sau de metal legată cu Lat. *ardĕre (un loc de ardēre) (Pu3cariu, 114;
o coardă la cele două extremităŃi folosită la aruncarea Candrea!Densusianu, 78; REW, 620; Cioranescu,
săgeŃilor; 2. porŃiune dintr!o circumferinŃă. 381); cf. vgl. ardar, it. ardere, prov. v.fr. ardre.
87
Ardeal
Radicalul este atestat de top. Arsa, în Dardania, la asemene cu mgh. erdely cu sens de „pădure”. În cazul
Procopius din Cesarea, fiind una dintre cetăŃile din când traducerea unui anumit termen este posibilă se
sudul Dunării reparate de împăratul Iustinian, în face 3i acest lucru. A3a s!a întâmplat cu top. Târnava
prima jumătate a sec. VI d.Ch. Desigur, atât cetatea 3i care derivă de la un mai vechi rom. târn „mărăcine”,
cu atât mai mult denumirea localităŃii sânt cu mult astfel că a fost tradus în maghiară cu Kükülö (v.
mai vechi. Târnava). Dar sensul iniŃial pentru Ardeal de „loc
PIE *as!, azd!, azg(h)! „a arde” (IEW, 68); cf. skt. ridicat” se pierduse în stră!română la acea vreme,
asa!h „cenu3ă”, asita!h „negru”, lat. ara „altar”, osc. astfel că maghiarii au recurs la etimologia populară.
aasai „altar”, umbr. are „altar”, toh. A, B as!, aus! „a Un exemplu clasic de etimologie populară există în
(se) usca”, arm. ačiun „cenu3ă”, v.isl. aska, v.sax. limba românilor ardeleni emigraŃi în America,
asc, v.g.s. asca, n.g.s. Asche, eng. ash. Formele deveniŃi ciobani în partea de nord!vest a Statelor
germanice au sensul de „cenu3ă”. Unite, în Couster Mountains. Ace3tia au fost
Der: ardere, arsură, ardei etc. denumiŃi de români MunŃii Custurii. Astfel, numele
propriu de origine engleză a fost asociat cu rom.
Arde l – provincia de nord!vest a României.
custură, care desigur nu are nimic în comun cu
PIE *er(ə)d „înalt, a (se) trezi, a (se) ridica” (IEW,
numele propriu Couster, în afară de faptul că sună
339); cf. av. ərədva „înalt”, lat. arduus „înalt,
cam la fel.
abrupt”, gall. Arduenna (silva), v.ir. ard „înălŃime”,
Nu numai vorbitorii de limbă română au făcut acest
ir. aird „Ńinut, regiune”, ir. airde „înălŃime”, cymr.
lucru, dar 3i vorbitorii de limbă engleză. Cu mult
hardd „frumos”, alb. rit „a se trezi” (v. ridica).
timp înaintea lor au adaptat, prin etimologie populară,
N. Drăganu, care nu contestă etimologia din mgh.
multe cuvinte din limbile amerindiene la spiritul
erdely, curentă la acea vreme, exemplifică, în
limbii engleze, cuvinte care definesc de obicei plante
lucrarea sa cu peste 35 de toponime 3i hidronime din
sau animale de pe teritoriul nord!american 3i care nu
tot spaŃiul românesc, care provin de la acela3i radical.
au corespondenŃi pe vechiul continent. Astfel,
În mod surprinzător, acest lucru nu!i spune nimic,
marmota monax, un bine cunoscut rozător care
când este evident că toate aceste forme nu pot avea
hibernează, 3i de care se leagă o binecunoscută
nimic în comun cu mgh. erdely 3i care, fără îndoială,
legendă privitoare la sfâr3itul iernii, se nume3te în
au altă origine, origine care trebuie atribuită 3i rom.
engleză woodchuck, care este o adaptare fonetică a
Ardeal. Iată doar câteva dintre ele: Ardel, Ardaloaia,
lui ockqutchaun, termen din limba algonchiană, o
Ardelei, Ardelion, Ardelia, Ardeoani, Ardota, Ardeu,
limbă amerindiană. Semantic vorbind, cele două
Arduzăl etc. (cf. Vinereanu, 144), răspâdite în tot
forme nu au absolut nimic în comun.
spaŃiul locuit de români. Aceste forme nu au cum să
Der: ardelean, ardeleancă, ardelenesc, ardelene te.
provină din mgh. erdely, întrucât multe din ele provin
din regiuni române3ti care nu au avut niciodată vreun ar!ndă (arindă (Trans., Olt.), orândă (Mold.) – 1.
contact cu maghiarii. cedarea dreptului de proprietate pe un timp
CoincidenŃa între numele Ardeal 3i forma maghiară determinat în schimbul unei sume de bani; 2. suma
erdely „pădure” este numai aparentă, fiind vorba de plătită pentru arendarea unui bun.
un caz absolut tipic de etimologie populară. Acest Bg., scr., pol., rus. arenda (Cihac, II, 3; Hasdeu,
termen se referă la un bine!cunoscut fenomen Etym.,1540). Ace3ti autori cred că provine din slavă;
lingvistic: când un anumit grup etno!lingvistic vine în cf. mgh. arenda. Densusianu (Hlr., 148) 3i Pu3cariu
contact cu cuvinte din alte limbi, în acest caz (121) consideră că forma mold. arândă ar proveni
toponime noi cărora nu le cunoa3te sensul, vorbitorii direct de la un lat. *arrendare; cf. sard. arrendare,
acestei limbi le asociază cu cuvinte din propria lor sp. arrendar. Avem, de asemenea, 3i alb. arendë
limbă. Întâmplarea a făcut ca denumirea Ardeal să se „arendă”. Din lat.med. arenda (Cioranescu, 383). În
88
aresta
ciuda părerii unor autori (cf. Cioranescu), arenda nu arietem ar fi dat *ariete în limba română. Fonetismul
este atestat în latina clasică, dar nici în cea a fost discutat de Rosetti (1, 51).
medievală, cu toate că avem forme similare în sardă PIE *er!, eri! „berbec, oaie, vacă” (IEW, 326); cf.
3i spaniolă. Este posibil ca în slave 3i în maghiară să arm. or, oj „miel, mia”, gr. έριφος „Ńap sau capră
fie un împrumut timpuriu din (stră)!rom. arendă, tânără”, v.ir. heirp „capră”, let. jers „miel”.
care este înrudit cu v.fr. rente (secolul XII) 3i are
argăs (ar. arγăsescu, arγăsire) – a prelucra pielea
forme similare în prov. renta (renda), sp. renta,
sau blana animalelor cu soluŃii speciale.
port. renda, it. rendita. Ci în acest caz s!a presupus
Ngr. αργάξω „a argăsi” (ar. de la αργασα) (DAR;
un lat. *rendita < lat.clas. reddita < *rendere (cf.
Murray, 1888!1928). Latina clasică are doar vb. Cioranescu, 388); cf. bg. argasvam, alb. argoshë
reddo, reddere „a da înapoi, a returna”, cu derivatul „iritare a pielii”.
nominal redditio „actul de a da înapoi”, apropiat ca PIE *areq! „a proteja, a apăra, a sigila, a închide”
sens 3i ca formă de rom. arendă 3i v.fr. rente. (IEW, 65); cf. arm. argel „obstacol, impediment”, gr.
Ambele forme ale latinei clasice prezintă consoana αρκέω „a proteja”, lat. arceo „a sigila, a închide”.
dublă d, cu siguranŃă datorită elidării nazalei n dintr! Sensurile din greacă 3i latină redau ideea de „a
o formă mai veche *rendo, *rendere a latinei conserva, a proteja”, noŃiune existentă 3i în rom. a
arhaice; nazala a dispărut în latina clasică, dar s!a argăsi. Forma neogreacă provine din română, nu din
păstrat în celtice (cf. v.fr. rente). Forma arendă se greaca veche, forma din greaca clasică 3i neogreacă
datorează influenŃei textelor slave, formele existând diferenŃe destul de mari între atât de ordin
tradiŃionale fiind arindă, orindă, arândă păstrate în fonologic, cât 3i semantic. Origine traco!dacă.
vorbirea populară. Der: argăsire, argăsit, argăseală, argăsitor.
PIE *rent! „bunuri, avere, lucruri” (IEW, 865); cf. skt. arg t (ar., mgl. argat) – slujitor, slugă, ajutor la
ratnam „bunuri, posesiune, proprietate”, ir. ret „lucruri, câmp.
bunuri”, lat. reddo < *rendo. Sensul iniŃial din PIE Ngr. αργάτης < gr. εργάτης „muncitor” (Roesler, 564;
trebuie să fi însemnat „obiect sau bun luat ca amanet în Murnu, 6); cf. alb. argat, tc. irgat, bg. argatin, scr.
schimbul altor servicii” care, desigur, este foarte argat.
apropiat ca sens atât de arendă cât 3i de v.fr. rente 3i lat. Der: argăŃel, a argăŃi, argăŃesc, argăŃime.
reddo, reddere. Walde!Pokorny nu văd apropierea
dintre forma sanskrită 3i cea latină, la care se adaugă 3i arge – 1. ni3ă, firidă; 2. încăpere la subsol în casele
forma v.fr. rente 3i cea rom. arendă. Rom. arendă Ńărăne3ti.
provine de la un mai vechi *ad!renda din care provin Dac. *argilla (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 232;
forma română 3i cea albaneză, împrumutată apoi 3i de Etym. 1577!9; Densusianu, Filologie, 449; Hlr., 38;
maghiară 3i slave. Din fondul pre!latin. GS, 7, 86; Philippide, Principii, 33, 148; Iordan, Dift.
Der: a arenda, arendare, arenda , arendă iŃă, 58) pe care îl asociază cu gr. άργιλλα „casă
arendă ie, arendă esc. subterană” 3i v.maced. άργελλα „cameră de baie”.
Jokl (IF, 44, 13) 3i Pu3cariu (Lr., 237) consideră că
arest (var. arestui) – a deŃine, a întemniŃa.
forma veche macedoneană este de origine cimeriană
It. arrestare (Cioranescu, 384) din lat.pop. *arrestare
άργιλλα, 3i s!a păstrat 3i în alb. ragëlia. După mai
„a opri” < lat. rest < re!, stare „a sta”; cf. fr. arrêter.
mulŃi autori antici 3i bizantini (cf. Herodot,
Der: arestare, arest, arestat.
Procopius) cimerienii erau traci care au trăit în nordul
ar!te (ar. arete, areati, mgl. reti, areati, istr. arete) – Mării Negre. În plus, Procopius spune despre huni că
berbec. erau urma3ii vechilor cimerieni. După Cioranescu
Lat. aries, !etem „berbec” (Pu3cariu, 115; Candrea! (390), crede că provine din tc. arca „cutie”, ipoteză
Densusianu, 81; REW, 645; Cioranescu, 386). Lat. total nefondată. Apropierea făcută încă de Hasdeu de
89
Arge
formele greacă 3i veche macedoneană, de care rom. άργυρος „argint”, osc. arageto! „argint”, alb. argjent
argea este strâns legată, este evidentă, astfel că „argint”, ir. argat „argint (metal 3i bani)”, v.cymr.
trebuie considerat de orgine traco!dacă. Chantraine argant „argint”, corn.med. argans „argint”, bret.
(103) susŃine că termenul este grecesc, nu propriu!zis archant „argint”, arm. arcath argint”.
macedonean. Brâncu3 (VALR, 30) arată că în La picŃi (trib celtic din nordul Brittaniei) apare
albaneză există mai mulŃi termeni care provin dintr!o numele Argento!coxos „picior de argint” (cf.
bază comună. Brâncu3 (loc. cit.) 3i I.I. Russu (Elem., Vendryes). Prin urmare, formele celtice nu sânt de
133) îl raportează la IE *areg! „a închide” (IEW, 64); origine latină. MenŃionăm că este prezent în toate
cf. skt. argala!h „zăvor, încuietoare”. limbile celtice sub forme u3or diferite, ceea ce
exclude provenienŃa latină a acestora, precum 3i în
/rge – râu în Muntenia
albaneză 3i greacă având acela3i sens din latină,
Hidronim menŃionat de diver3i autori antici 3i
celtice 3i română.
bizantini de la Herodot încoace.
Der: argint!viu „mercur”, a arginta, argintare, argintat,
PIE *ar(e)g’!, arg’! „alb, strălucitor” (IEW, 64). De
argintiu, argintar, argintărie, argintos, argintiu.
la o formă *argyos > traco!dac. Argesio!s (ori
Orgesio!s). La Herodot apare sub forma Ordessos, arh ic – foarte vechi, care aparŃine unor vremuri
Ordesos, la Pliniu, o hipercorecŃie unde g’ este redat demult trecute.
ca d, deoarece greaca veche 3i latina clasică nu aveau Fr. archaïque (Cioranescu, 395) gr. αρχαϊκος „vechi,
africatele ğ, č. Forme mult mai apropiate de forma de modă veche” < αρχαϊος „vechi”.
modernă Arge , precum Argesios, Argisios, apar la Der: arhaism, a arhaiza, arhaizant.
autorii bizantini până la Constantin Porfirogenetul
(începutul secolului X, d.Ch.). Suf. !sio!s explică pe arh nghel (ar. arhanghil, mgl. ranghilă) – căpetenie
final, deoarece s urmat de i a dat în limba română a îngerilor.
(v. apte, arpe), fenomen întâlnit la mai multe Mgr. αρχάγγελος (Cioranescu, 396) din άρχος
hidronime române3ti (v. Arie , Cri , Mure , Timi ). „conducător” < άρχειν „a fi primul”; cf. v.sl.
De la acela3i rad. provine 3i rom. argint (v. argint). archangelŭ.
Origine traco!dacă.
Der: Curtea!de!Arge , arge ean, arge eancă. arhimandr t – 1. călugăr ortodox cu funcŃie înaltă pe
lângă un episcop; 2. stareŃul unei mânăstiri.
arg lă – lut. Mgr. αρχι7ανδρίτης < (Murnu, 7; Cioranescu, 399)
Fr. argile (Cioranescu, 392) din gr. άργιλλος < αργός din άρχος „conducător” 3i 7άνδρα „mânăstire”.
„alb” (v. Arge ). Der: arhimandrie „titlu de arhimandrit”.
Der. argilos.
arhipel g – grup de insule.
arg nt (ar. arzint, răzint, istr. arzint) – 1. metal It. arcipelago (cf. Cioranescu, 400). Forma italiană
preŃios de culoare albă strălucitoare; 2. vase sau este o alterare a lui Egeopelago din gr. Αιγαϊον
obiecte de argint; 3. monedă de argint; 4. bani (pl.). πέλαγος „marea Egee” (din sec. XIX).
Lat. argentum „argint” (Pu3cariu, 116; Candrea!
Densusianu, 82; REW, 640; Cioranescu, 393). arhit!ct – specialist în arhitectură.
Termenul este atestat în top. Argintares (Argintari), Fr. architecte < gr. αρχιτέκτον (Gáldi, Les mots, 153)
la Procopius din Cesarea (De Aedificiis), fiind una din gr. άρχος „conducător, 3ef”, τεκτών „constructor”.
din cetăŃile din sudul Dunării, reparate de Iustinian pe Intrat în limba română în sec. XVIII, din greacă (cf.
la mijlocul sec. VI, d.Ch. (v. du man, labă, stână). Gáldi).
PIE *ar(e)g’!, arg’! „alb, strălucitor” (IEW, 64); cf. Der: arhitectură, arhitectural, arhitectonic, arhitecto
skt. árjunah „alb, argintiu, curat, culoarea zilei”, gr. nică, arhitectonie.
90
arhivă
arh vă – 1. totalitatea actelor 3i documentelor unei prin asimilarea lui r la n sub influenŃa lui n din silaba
instituŃii; 2. locul unde se păstrează aceste documente. următoare. Din fondul pre!latin.
Fr. archive (Cioranescu, 402) din lat. arhiva < gr. Der: arini , arini te.
αρχεία, plural de la αρχείον (din sec. XVIII).
ar nă (ar. arină) – nisip.
Der: arhivar, arhivist, arhivistică.
Lat. arēna „nisip” (Pu3cariu, 119; Candrea!
ar ci (ar. ariciu, ariŃ, mgl. ariŃ) – mamifer insectivor, Densusianu; 87; REW, 630; Philippide, II, 632;
cu bot ascuŃit, acoperit cu Ńepi. Cioranescu, 408). Panromanic; cf. alb. rerë.
Lat. ericius „arici” (Diez, I, 349; Pu3cariu, 118; Forma arină este întâlnită în limba română la
Candrea!Densusianu, 85; Cioranescu, 404); cf. alb. extremităŃile vestică 3i, respectiv, estică 3i sudică a
irik (urik), it. riccio, sard. rizzu, sp. erizo. Toate cu arealului limbii române, adică în vestul Transilvaniei,
sens de arici. în Transnistria 3i în Macedonia. Celelalte graiuri
Walde (I, 413) consideră că lat. ericius provine din folosesc forma nisip.
PIE *g’her! „a fi rigid”, ipoteză nu tocmai plauzibilă. Der: arini „de3ert”, arinos „nisipos”.
Der: aricioaică.
ar pă (ar., mgl. aripă) – organ al păsărilor sau al unor
rie¹ – melodie, compoziŃie muzicală. insecte sau mamifere care serve3te la zbor.
It. aria (Cioranescu, 405) (din sec. XIX). Pentru acest cuvânt românesc au fost propuse mai
multe etimologii, toate latine3ti. Din lat. alipes < ali
rie² (ar. arie, ar., mgl. arγie) – loc special unde se pes „cu aripi la picioare” (Densusianu, Hlr., 30),
treieră cerealele. ipoteză respinsă de Pu3cariu (123), care admite că
Lat. area (Pu3cariu, 119; Candrea!Densusianu, 86; doar prima parte a cuvântului poate fi cunoscută (cf.
REW, 626; Cioranescu, 406). Panromanic; cf. alb. arë. lat. ala), pe când autorii DAR propun lat. alapa
„lovitură cu palma” cu mult mai improbabilă decât
arierg rdă – partea din urmă a unei armate sau corp
prima, dar acceptată de REW (319). Cihac (II, 476)
de armată.
crede că provine din mgh. rop „zbor, aripă”. În fine,
Fr. arrière!garde (Cioranescu, 407).
pentru Roesler, provine din gr. ρική. Roesler nu vede,
ar n (var. anin, arine) – nume dat mai multor specii însă, că gr. κ nu avea cum să dea p în limba română.
de arbori care cresc pe malul râurilor de munte sau în Rom. aripă are, se pare, un cognat în calabr. alapa
pădurile umede de la 3es. „paleta unei roŃi de moară”.
Lat. *alninus < alnus „arin” (Hasdeu, Etym.,1205; Rom. aripă provine de la un IE *al!e, al!a (cf. lat.
Densusianu, Hlr., 119; Pu3cariu, 90; REW, 375a; ala „aripă”), cu suf. !pa, prin urmare, un *alepa >
Cioranescu, 290). rom. areapă (aripă). După Walde (I, 25) lat. ala
Radicalul din care provine lat. alnus are o largă provine de la un mai vechi *ags!la. În mod cert, rom.
răspândire în limbile indo!europene; cf. got. *alisa, aripă este cognat cu lat. ala, ambele provenind de la
v.g.s. ellira, v.sax. alor, lituan., let. alksnis, v.pr. acela3i radical. Din fondul pre!latin.
alskande „arin”, gall. *alisa, atestat în top. Alisia, locul Der: aripioară, a înaripa, înaripat.
unde Caesar a învins forŃele gallice reunite de
arlech n – măscărici, bufon, personaj comic.
Vercingetorix, în anul 52, î.Ch. Toate au sens de
Fr. arlequin (Cioranescu, 410).
„arin”.
Putem astfel reconstitui un PIE *alisno!s „anin”. arm – boier de rangul trei în vechea administraŃie
Forma primară în română este arin care provine de la românească, comandant al artileriei. Era, de
*alisno!s prin elidarea lui s 3i rotacizarea lui l asemenea, însărcinat cu menŃinerea ordinii publice
intervocalic. Prin urmare, forma anin derivă din arin având 3i alte atribuŃiuni.
91
armă
Este un derivat din armă cu suf. !a . Din rom. arma ar mă (ar. arumă) – mireasmă, parfum.
provine mgh. ármas; cf. alb. armë (v. armă). Mgr. άρω7α (Roesler, 664; Murnu, 7; Cioranescu,
Der: armă el „paznic”, armă oaie „soŃie de arma3”, 421).
armă ie etc. Der: aromatic, aromeală, aromatiza.
rmă (ar. armă, istr. orme) – obiect, ma3ină sau arpac – boabe de orz sau grâu decorticat.
aparat care serve3te la atac sau la apărare. Mgh. árpa kása, árpa „orz” 3i kása „gri3” (DAR).
Lat. arma „armament, arme” (REW, 651); cf. ir. arm, Cuvântul maghiar árpa coicide cu tc. arpa „orz”; cf.
considerat un împrumut din latină de Vendryes (A!89). sloven. arpakaša.
Walde (I, 68) derivă lat. arma din PIE *ar(e) „a uni”.
arpag c – bulb mic de ceapă obŃinut din sămânŃă
Termenul apare 3i în greaca veche încă la Homer; cf.
care, ulterior, se plantează în pământ
άρ7α, !τος „armă, armată”.
Tc. arpacik (sogani) „(ceapă ca) orzul mărunt”
Der: a arma, armare, armată, armament, a înarma,
(Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk.
înarmare etc.
arp!giu – executare succesivă a notelor unui acord.
armăs r – cal mascul necastrat.
It. arpeggio (Cioranescu, 425) din lat. arpeggiare „a
Lat. equus admissarius „armăsar” (Schuchardt, Vokal.,
cânta la harpă”, de la un radical de origine germanică
1, 141; Philippide, II, 361; Pu3cariu, 126; Candrea!
(v. harpă).
Densusianu, 93; REW, 177; Cioranescu, 414); cf. alb.
harmeshuar (harmeshor) „armăsar”, sard. ammesardzu. arsen l – 1. clădire unde se păstrează armamentul; 2.
Din română provine ucr. harmasar (Miklosich, totalitatea mijloacelor de luptă.
Wander., 16; Candrea, Elemente, 404). Forma armig Fr. arsenal < mgr. αρσηνάλης < arab. dār!sin’a
„armăsar”, întâlnită dialectal, nu pare să provină din (Cioranescu, 426).
latină, ci e o variantă autohtonă, cognat al formei
latine3ti. Cioranescu crede că trecerea lui d la r este o ars ră – 1. senzaŃie dureroasă, usturătoare; 2. rană
contaminare cu gr. χάρ7α „atelaj, tracŃiune de cai”, produsă de foc, căldură etc; 3. loc unde a ars pădurea.
contaminare care nu este posibilă, din moment ce o Lat. arsura (Pu3cariu, 130, REW; 682, Cioranescu,
formă similară nu a existat în română. Pe de altă parte, 431); cf. it., prov. cat. arsura, sp. asura (v. arde).
forma greacă explică rom. armig, care provine de la Lat. arsura este atestat doar în latina medievală cu
acela3i radical cu forma greacă. sens de „foc, incendiu” (cf. Niermeyer, 82). De
Der: armăsărel, armăsăru . Mauro!Mancini (151) derivă it. arsura „secetă” din
lat.med arsura(m). Rom. arsură nu provine din
armon e (ar. armunie) – potrivire desărvâr3ită a latină, ci este un derivat al limbii române de la a arde
elementelor unui întreg. (v. arde).
Gr. αρ7ονία (Cioranescu, 417); cf. fr. harmonie.
Der: armonică, armonios, armonist, armoniza, ar c (ar. a ic) – 1. os, astragal folosit la un joc de
dezarmonie, dezarmoniza, inarmonic, nearmonios. copii; 2. numele jocului respectiv.
Tc. a ik (Căineanu, II, 26; Cioranescu, 429); cf. alb.
arn ci – pânză de bumbac colorată. a(s)ik, bg. asik, sb. arsik.
Cf. scr. jarenica, bg. arnič, mgh. arninci. Cioranescu
(420) îl consideră cu origine necunoscută, de3i crede r iŃă – căldură mare, dogoare, zăduf.
totu3i că pare o deformare de la ur inic „catifea”. Lat. *arsicia (Pu3cariu, 129; Candrea!Densusianu,
Din română provin bg. arnič (Capidan, Raporturile, 80; Cioranescu, 430). Este un derivat al limbii
220) 3i mgh. arninc (Candrea, Elemente, 406). române din arde; cf. it. arsiccio „loc ars”, care este
Origine incertă. un derivat al limbii italiene (v. arde).
92
artă
rtă – activitatea prin care se produc valori estetice; În schimb, Walde (I, 7) consideră că lat. acer provine
2. măiestrie, pricepere. de la un PIE *ēkiro!s, ēkuro!s. Cu altă ocazie (cf.
It. arte < lat. ars (Cioranescu, 432). Din sec. XIX. Vinereanu, 2002) am arătat că velara palatală PIE *k’
Der: artist, artistic. a dat sau Ń în limba română (v. Ńep). Prin urmare,
a3a cum a arătat deja Ivănescu, rom. arŃar provine
art col (var. articul) – 1. expunere scrisă cu scopul de
din traco!dacă.
a fi publicată; 2. parte a unei legi sau document oficial;
3. obiect care se vinde în comerŃ; 4. parte de vorbire arunc (ar. aruc, arucare, mgl. runc, rucari) – 1. a
care, în general, determină substantivul sau adjectivul. lansa, a azvârli; 2. a scăpa de ceva, a lepăda; 3. a Ńâ3ni,
Lat. articulus (Cioranescu, 438). Din sec. XVII. a izbucni.
Der: a articula, articulaŃi(un)e, articular, a Lat. runcare (eruncare) „a smulge, a curăŃa buruieni”
dezarticula. (Cihac, I, 17; Pascu, I, 62; REW, 2908; Cioranescu,
443); cf. it. arroncare „a smulge buruieni”, let. ruket
artil!rie – 1. ansamblu de arme de foc care servesc la
„a smulge”, ir. urchar „a arunca”.
aruncarea proiectilelor la distanŃă.
PIE *reu! cu prelungire în k, *reuk! „a smulge,
Fr. artillerie < lat.med. artilleria (Cioranescu, 439).
arunca” (IEW, 869) cu infixarea nazalei n în sanskrită,
Der: artilerist.
latină 3i română; cf. skt. luñcati „a smulge, a coji, a se
arŃ g (var. harŃag) – pornire spre ceartă, chef de lupta”, rukśa „aspru, abraziv”, cymr. rhwgn „frecat,
ceartă. treierat” (v. răfui, rupe).
Mgh. harcag (Philippide, Principii, 150; Cioranescu, Der: aruncare, aruncat, aruncător, aruncătură.
433). Nu am putut verifica mgh. harcag, dar în
maghiară există forma harc „luptă, conflict”. Trebuie arv nă (ar. arvună) – acont dat la o cumpărare sau
pus în legătură cu rom. harŃă, a hărŃui (ignorate de închiriere.
Philippide) apropiate ca formă 3i sens de fr. harasser Gr. αρραβών > lat. arr(h)a(bo) (Cioranescu, 446); cf.
(cf. eng. to harass). Rom. arŃag este o formaŃie it. arra, fr. arrhes, sp. arras, ngr. αρραβώνας.
expresivă 3i are aceea3i origine cu harŃă (v. harŃă) (cf. Rom. arvună nu poate proveni din latină, este mai
hâr). Forma maghiară provine din română. apropiat de formele grece3ti din care ar putea
Der: arŃăgos. proveni, mai precis, din forma neogreacă sau
mediogreacă unde β se pronunŃa deja v, pe când în
arŃ r – arbore cu lemnul alb 3i tare, înrudit cu greaca veche se pronunŃa b. După Boisacq (82), gr.
paltinul (Acer platanoides). αρραβών provine din ebr. erābōn „gaj, amanet”. Din
Lat. acer „arŃar” (Pu3cariu, 131; REW, 91). română a trecut în ucr. arawona (Miklosich,
Cioranescu (434) propune un lat. neatestat Wander., 12).
*arcearius, ipoteză pe care nu o putem accepta. G.
Der: a arvuni, arvunire.
Ivănescu crede că provine din PIE *ak’ar(n)os sau
mai degrabă *alk’arnos (ark’arnos) (Thraco! as lt – atac, ofensivă.
Dacica, 1976; ILR). El arată că rom. arŃar nu poate It. assalto (Cioranescu, 451) din lat.med. assaltus,
proveni din lat. acer sau *arciarum, care ar fi dat un assultus < saltus „săritură, salt” < salire „a sări” (v.
*aciar sau *arciar, nu arŃar. În plus, prezenŃa sări) (din sec. XIX).
lichidei r în faŃa dentalei Ń, de asemenea, nu se Der: a asalta, asaltare.
explică prin latină. Formele date de Ivănescu ar
corespunde cu formele din dialectele germane de asan – a înlătura excesul de apă, a seca.
nord Alhorn, Elhorn, pe lângă n.g.s Ahorn „arŃar” de Lat. sanare (cf. Cioranescu, 452); cf. fr. assanir (din
la un gmc. *aχurna, precum 3i cu skt. akráh „arŃar”. sec. XIX).
93
ascet
asc!t (var. aschit, aschet (înv.)) – pustnic, sihastru. v.prov., v.fr. esconder, cat. ascoudir, v.sp. ascouder,
Mgr. ασκητής (Cioranescu, 455) din gr. ασκέσις dar 3i alb. askund „nicăieri, niciunde”.
„exerciŃiu” < gr. ασκεϊν „a practica, a exersa”, atestat Lat. abscondere provine din condo, !ere „a pune, a
din sec. XVII. introduce, a ascunde”. Acesta din urmă ar fi la rândul
Der: ascetic, ascetism, asceză. său un compus din con plus do „a da”, după Ernout!
Meillet (137) sau din rad. PIE *dhe „a a3eza”, după
ascult (ar. ascultu, mgl. acult, istr. ascutu) – 1. a Walde (440!41). Ambele ipoteze sânt eronate,
auzi; 2 a da ascultare, a se supune; 3. a da crezare; 4. deoarece lat. condo provine de la PIE *(s)keu!,
a examina un elev. (s)keud! „a acoperi, a ascunde” (IEW, 952); cf. v.sax.
Lat.pop. *ascultare < auscultare „a asculta cu hydan „a ascunde”, eng. hide „a ascunde”, v.isl.
atenŃie” (Pu3cariu, 138; Candrea!Densusianu, 95; skaud „teacă”. Prin urmare, lat. condo 3i, prin urmare,
REW, 802; Cioranescu, 457); cf. it. ascoltare, v.fr. abscondo, respectiv, rom. ascunde provin din acest
ascouter, v.sp. ascuchar. rad. PIE, cu epenteza nazalei n.
După Walde (I, 36), lat. auscultare provine de la aus Der: ascundere, ascuns, ascunzi , ascunzătoare,
3i clutare, deci *aus „ureche” 3i *clutare de la clutus ascunzător.
acela3i cu inclutus „renumit, faimos” ca 3i gr. κλυτος
„renumit, faimos”. Walde crede, în mod eronat, că ascuŃ – a face mai tăioasă lama unei arme sau a unei
*aus clutare ar fi însemnat „cu urechile deschise”, unelte de tăiat; 2. a face vârf unui obiect.
dar nu există nici o dovadă că pref. *aus! ar proveni Lat. acutus „ascuŃit” (Cihac, I, 18) sau lat. *excotire
din proto!lat. *ausis „ureche”, nici că ar fi existat un (< cos, cotem) (Pu3cariu, 140; Densusianu, Rom. 33,
verb lat. *clutare cu sensul de „a deschide”. 274; REW, 2275; Cioranescu, 459); cf. cuŃit, cute, it.
Nesatisfăcătoare rămâne 3i ipoteza lui Ernout!Meillet aguzzare „a ascuŃi”, sp. aguzar, v.prov., port. agusar,
(60) pe care nu o mai discutăm aici. fr. aiguisser < lat. acutiare „a ascuŃi”, v.ir. acuit
Lat. auscultare provine de la PIE *k’leu!, k’lu! „a „ascuŃit”. Corominas (1, 80) postulează un lat.vulg.
auzi”, k’leu!to!m „auz”, k’luti, k’lutos „renumit” *acutiare de la acutus. De Mauro!Mancini (51)
(IEW, 605) sau PIE *kleus! (Boisacq, 467); cf. skt. derivă it. aguzzare dintr!un lat. neatestat *acutiare
din acutus „ascuŃit”.
śrudhú „aud”, gr. κλεω (I, sg.) „a lăuda, a glorifica”,
PIE *ak’!, ok’! „ascuŃit” (IEW, 18); cf. gr. ακωκή
ir. cloth „faimă”, cymr. clywed „a auzi”, corn. clewaf
„vârf”, lat. acere. Rom. ascuŃi nu provine de la
„a auzi”, bret. clevout, v.g.s. hlosen „a asculta”,
*excotire, dar poate fi asociat cu acutiare, de la care
v.scand. hlusta, v.sax. hlystan, eng. listen, v.sl. slyśati
par să provină formele neolatine. La fel de apropiată
„a asculta”. Lat. auscultare provine de la un mai
este 3i forma v.ir. acuit. Epenteza siflantei s nu are o
vechi *cluto „a asculta” prefixat cu ad, siflanta s este
explicaŃie bine definită. O formă similară există 3i în
de natură epentetică, deci un *adsclutare. Forma
albaneză; cf. alb. cokas „a ascuŃi”.
ulterioară auscultare de datorează contaminării cu
Der: ascuŃeală, ascuŃime, ascuŃitură, ascuŃitor,
ausis, ceea ce justifică, în parte ipoteza lui Walde. De
ascuŃitoare, ascuŃi .
remarcat, conservarea sensului în toate limbile IE în
care avem derivaŃi din radicalul PIE respectiv. as!diu – atac asupra unei poziŃii întărite.
Der: ascultare, ascultat, ascultător etc. It. assedio (Cioranescu, 460) (din sec. XIX).
Der: a asedia, asediator.
asc nde (ar. ascundu, mgl. cund, istr. ascundu) – 1.
a sustrage cederii, a pune la adăpost; 2. a tăinui o asemăn – 1. a fi la fel sau similar cu cineva sau
faptă, gând sau sentiment. ceva, 2. a socoti la fel cu altul.
Lat. abscondere „a ascunde” (Pu3cariu, 139; Lat. assimilare „a simula, a se preface” (Diez,
Candrea!Densusianu, 97; REW, 41); cf. it. ascondere, Gramm. 1, 189; Pu3cariu, 134, Cioranescu, 461).
94
asfinŃi
Acest verb nu provine din latină, ci are aceea3i o limbă din Asia Mică, situată la sudul Pontului Euxin.
rădăcină cu samă cu sensul vechi de „un număr de, Numai a3a se explică formele baltice care sânt
un număr egal cu”, cu foarte multe corespondente în împrumuturi tot din geto!dacă; cf. turco!tăt. esek
multe limbi IE, inclusiv lat. simulo. „măgar” care provine din aceea3i sursă. Radicalul s!a
PIE *som!o „împreună, la fel” (IEW, 903). Este un răspândit 3i în alte limbi ne!indo!europene; cf. basc.
derivat al limbii române din samă (v. samă (seamă), astakilo „măgar”, astoeme „măgăriŃă”, ebr. aton
semăna). Din fondul pre!latin. „măgăriŃă”. Chiar dacă a existat 3i în traco!dacă, în
Der: asemănare, a asemui, asemenea, asemănător etc. română a fost reintrodus pe cale cultă sau mai bine!zis
readaptat după forma latină, probabil prin biserică.
asfinŃ – a apune, a scăpăta (despre soare sau alŃi a3tri).
Lat. *affingere < effingere „a modela, a da o formă” asmuŃ (var. a(s)muŃa, sumuŃi, sumuŃa) – a îndemna
(Cioranescu, 465). un câine la urmărie, la atac.
De la sfânt (Miklosich, Slaw. Elem. 44, Cihac). Poate Lat. pop. ex!*mucciare (REW, 5707; Candrea!
fi comparat cu expresia din ngr. ήλιος βασιλείει (cf. Densusianu, 1197).
Cioranescu), ceea ce este mult mai plauzibil (v. Această etimologie nu poate fi admisă. O astfel de
sfânt). Rom. a asfinŃi este complet diferit din punct formă nu a existat în latină 3i nici ceva similar. Totu3i,
de vedere semantic de lat. effingere, care nu poate fi o formă similară este lituan. atsmunti „a respinge, a
etimonul rom. a asfinŃi. Este foarte posibil ca în goni înapoi”. Pref. at!, în lituaniană, provine de la
credinŃele vechi populare ideea de sfinŃenie să se fi prep. PIE *ad, ceea ce pare să fi fost cazul 3i cu rom.
asociat cu apusul (soarelui), adică cu trecerea în asmuŃi care provine de la un mai vechi *ad!smutire,
lumea cealaltă. Ctim că, la daci, Zalmoxis, Deceneu unde mai târziu dentala d a fost elidată.
etc. au fost veneraŃi în timpul vieŃii ca mari profeŃi, Formele română 3i lituaniană par să provină din PIE
iar după moarte ca zei (cf. Iordanes, Getica). Un *smeit!, smit! „arunca” (IEW, 968); cf. lat. mitto, !
obicei similar exista 3i la romani la care împăraŃii ere „a lăsa să plece, a lăsa să fugă, a trimite”. Din
deveneau zei după moarte. De altfel, în limba fondul pre!latin.
populară se spune frecvent a sfinŃi pentru a asfinŃi 3i Der: asmuŃire, asmuŃit.
sfinŃit pentru asfinŃit (v. sfânt). asoci – a se uni, a se grupa.
Der: asfinŃire, asfinŃit, asfinŃită. Fr. associer (Cioranescu, 474) din lat. associare < ad!,
asi tic (var. asiaticesc, asian (înv.)) – din Asia, sociare < socius „tovară3, însoŃitor” (v. social, soŃ).
specific Asiei. Der: asociaŃie, asociaŃionism, coasociat.
Lat. asiaticus. Forma asiaticesc este atestată în sec. asort – a pune pe categorii, a potrivi.
XVI. Fr. assortir (Cioranescu, 475) din lat. sortiri „a trage
la sorŃi” < sors „soartă” (v. soartă).
as n (var. asen, asân (înv.), istr. ąsir) – măgar.
Der: (a)sortiment.
Lat. asinus „asin, măgar” (Pu3cariu, 135; Candrea!
Densusianu, 100; REW, 704). Nu este exclus să fie un asp dă – 1. 3arpe veninos; 2. femeie rea.
împrumut pe cale cultă din secolele XV!XVI, de3i Mgr. ασπίδα (Cioranescu, 478); cf. v.sl. aspida, sp.
forma asân pare mai veche. aspid, fr. aspic.
Pe lângă latină, există forme similare 3i în alte limbi În realitate, forma grecească este ασπίς, !ιδος
IE care, desigur, nu provin din latină: cf. lituan. „basilisc”, care are origine obscură, după Boisacq (90),
asilas, v.pr. asilis, v.ir. asan, asal „măgar”, v.eng. dar pe care acesta îl pune în legătură cu ebr. śepa
esol, v.g.s. esil, v.sl. osilŭ. „basilisc”. Corominas (1, 382) derivă sp. aspid din lat.
După Walde (I, 72!73), lat. asinus este un împrumut aspis care la rândul său provine din greacă. Pe de altă
din traco!illiră, pe care l!a preluat, la rândul său dintr! parte, pare să fie acela3i cu gr. ασπίς „scut”.
95
aspru
Astfel, rom. aspidă poate proveni din fondul Der: astâmpărare, astâmpăr, astâmpărat,
balcanic, ca 3i forma greacă, preluată apoi de latină, neastâmpărat, etc.
iar mai târziu 3i de vechea slavă.
stfel – 1. în modul acesta; 2. prin urmare; 3. în mod
spru (ar., mgl. aspru) – 1. cu suprafaŃă zgrunŃuroasă; asemănător.
2. Ńepos (despre păr); 3. puternic, năprasnic; 4. greu de Formă compusă din ast (ăst) 3i fel; cf. alb. ashtu
îndurat. „astfel, a3a”, alb. atillë „a3a, în felul acesta” (v. fel).
Lat. asper „aspru” (Pu3cariu, 146; Candrea!
astrah n (var. astracan) – piele de miel din rasa
Densusianu, 191; REW, 768; Cioranescu, 479); cf. it.
caracul.
aspro, prov., cat. aspre, fr. apre, sp., port. aspero. De
Din Astrahan „ora3 3i provincie din Rusia”.
asemenea, alb. ashpër „aspru”.
Walde!Pokorny (992!93) derivă lat. asper din PIE astrăg ci – instrument de cizmărie folosit la întins
*sp(h)er!, sp(h)era! „a face mi3cări bru3te, a talpa sau la întors cizmele pe faŃă.
împinge, a se încolăci”, iar forma compusă *apo! Lat. extrahere (Philippide, ZRPh., 1907, 294; Pascu,
spero „care face mi3cări bru3te” o asociază cu skt. Suf., 198). Mgh. esztergázni „a întoarce” (Scriban;
apa sphura „care face mi3cări bru3te”. Cioranescu, 489); cf. bg. stragač. Cioranescu consideră
Der: a (se) aspri, asprime, aspreală, a (se) înăspri, că este vorba de o contaminare cu trăgaci doar în ce
înăspreală etc. prive3te desinenŃa. Originea maghiară a rom. astrăgaci
nu explică forma bg. stragač. Origine incertă.
astâmpăr (var. a stâmpăra) – 1. a se lini3ti, a se
potoli; 2. a se calma. stro! – element cu sensul de „stea” folosit la formarea
Lat. *extemperare (Densusianu, Rom., 33; Pu3cariu, unor termeni compu3i ca astronomie, astrologie etc.
152; REW, 3082; Rosetti, I, 163; Cioranescu, 486). Gr. άστρος „stea”.
Lat. *extemperare nu este atestat, ci doar tempero, !
astrol b – intrument folosit în astronomie.
are „a amesteca în proporŃii juste, a potrivi, a
Gr. αστρολάβος, αστρολάβιον (Gáldi, Les mots, 155)
conduce, a potoli”. Prefixul ex! în faŃa unor rădăcini
din άστρος „stea”, λα7βάνειν „a lua, a prinde”; cf. fr.
verbale schimbă sensul iniŃial, devenind de multe ori
astrolabe. Atestat din sec. XVII.
opus. Walde (II, 660) derivă lat. tempero din tempus,
ceea ce este, în mod evident, o eroare. astrol g – persoană care practică astrologia, care
Benveniste (Mél. Vendryes) propune rad. PIE prezice viitorul după mersul stelelor; 2. cititor în
*(s)temb(h) „a lovi, a sparge prin lovire”; cf. stele.
skt.(aor.) astambhit, gr. στε7βω „a scutura, a Gr. αστρολόγος (Gáldi, Les mots, 155) din astro! (v.
maltrata”. La rândul său, Boisacq (909) derivă forma astro!), λόγος „cuvânt, gând”< γέγειν „a culege, a
grecească dintr!o formă similară, PIE *stemb!, citi, a vorbi”; cf. fr. astroloque. Din sec. XVII.
stembh!, pe care îl pune în legătură cu v.g.s. stamfon Der. astrologhicesc, astrologic, astrologie.
3i v.scand. stappa „a călca în picioare, a zdrobi”.
astron m – specilialist în astronomie.
Rom. astâmpăra provine de la acest radical PIE, ca
Gr. αστρονό7ος (Gáldi, Les mots, 155) din astro! (v.
de altfel 3i lat. tempero. Sensul formei române3ti este
astro!), νό7ος „lege, obicei” < νέ7ειν „a controla, a
mai apropiat de sensul vechi IE, decât cel latin care
domina”; cf. fr. astronome (v. neam¹, noimă).
păstrează mai puŃin din sensul iniŃial, spre deosebire
Atestat din sec. XVII.
de sensul din limba română unde expresia „a
Der. astronomicesc, astronomic, astronomie.
stâmpăra focul” cu sensul de „a domoli focul”
implica probabil zdrobirea (parŃială) a cărbunilor stru – corp ceresc.
aprin3i. Provine din fondul pre!latin. Fr. astre (Cioranescu, 493) din gr. άστρος „stea”.
96
astruca
astruc – 1. a îngropa, a înmormânta; 2. a (se) înveli, În latină avem doar forma sudo, de la care provin
a (se) acoperi. formele neolatine, în schimb, forma lat. *assudare nu
Lat. *astru(i)care < astruere „a construi pe o este atestată ca atare.
construcŃie mai veche, a adăuga, a contribui” (Meyer! PIE *sueid! „a asuda”, cu formele nominlae
Lübke, ZRPh., 27, 253; Pu3cariu, 153; Candrea! *su(e)dro, suoido „sudoare” (IEW, 1043); cf. skt.
Densusianu, 106; REW, 748; Rosetti, I, 163). svidyati, svedate „a asuda”, sveda „sudoare”, av.
Sensul verbului latin este destul de îndepărtat de cel χvaeda „sudoare”, let. sviedri „sudoare”, gr. (ε)ίδος
românesc, cu toate că cele două verbe au o rădăcină „sudoare”, v.g.s. swissen, cymr. chwys, bret. c’houez
comună. Nu se poate explica prin latină prezenŃa velarei (< *suidso) „sudoare”. Prin urmare, radicalul are o
c în forma românească. Pe de altă parte, nu există forme largă răspândire în limbile IE. Rom. a asuda trebuie
similare în limbile neolatine. Lat. astruo derivă de la să provină de la un mai vechi (traco!dacic) *ad!
struo „a aranja, a construi”, care provine din PIE *ste!, sudare, pref. a(d) fiind folosit doar la forma verbală,
stre!, streu! „a întinde, a împră3tia” (IEW, 1029); cf. av. inexistent la forma nominală (v. sudoare).
star „culcu3, pat”, lat. struix „grămadă”. Der: asudare, asudat, asudător, asudătură,
Forme cu prelungire în velară (k) apar în germanice 3i neasudat etc.
umbrică, pe lângă română; cf. v.sax. stregdan „a
as pra (ar. asupră, mgl. supră) – 1. peste, deasupra;
împră3tia, a a3terne, a stropi”, umbr. struçla. Sensul
2. în contra, împotriva.
mai vechi în limba română este acela de „a se
Lat. *ad!supra (Pu3cariu, 156; REW, 200; Cioranescu,
acoperi, a se înveli, a se culca”, ceea ce îl apropie de
497); cf. sard. assubra, gr. ΰπερ, umbr. super, subra,
cel din avestică; cf. astrucământ „pătură” (Banat).
alb. sipër. Walde (II, 632) derivă lat. super, în mod
Der: astrucare, astrucat.
eronat, din sub.
astup (ar. astup, mgl. (a)stup, (h)ăstup) – 1.a umple PIE *uper, uperi „peste, deasupra” (IEW, 1105); cf.
o gaură, o deschizătură; 2. a înfunda o sticlă. skt. upari, av. upari „deasupra”, got. ufar, v.g.s. ubir
Lat. *adstuppare < stuppa „fire netoarse, mănunchi „deasupra”, v.ir. for, cymr. gor, corn. gor, bret. gour.
de fire” (Philippide, Principii, 99; Pu3cariu, 154; Formele italice (ca 3i cea română 3i albaneză) indică
REW, 8333; Cioranescu, 495); cf. alb. shtupë cu epenteza lui s, probabil prin contaminare cu sub. Pe
acela3i sens ca în latină. de altă parte, la rom. asupra apare acela3i a protetic
În schimb, hitt. ištap „a acoperi, a închide”, v.g.s. atât de frecvent în limba română, dar mult mai rar
stopfon „a opri”, bret. stouva „a astupa, închide”, întâlnit în latină.
bret. stouv „dop”, let. staupe se apropie mult atât ca Der: deasupra, a asupri, asuprire, asupreală, asupritor.
sens, dar 3i ca formă de rom. astupa. Forma albaneză asurz (ar. asurdzăscu) – 1. a deveni surd; 2. a face
shtupë, unde sh provine din PIE *s, este veche 3i nu pe cineva să nu mai audă.
este împrumut din latină. Lat. *assurdire < obsurdesco (Pu3cariu, 157; REW,
PIE *(s)teup! „a împinge, a astupa” (IEW, 1034). 6024; Cioranescu, 498); cf. fr. assourdir, it.
Sensul din română este apropiat de cel din celtice, assordire, alb. shurdër „surd” (v. surd).
germanice 3i hittită. Din fondul pre!latin. Der: asurzire, asurzitor, asurzeală.
Der: astupătură, astupătoare, astupător, astupu ,
destupa. a (var. a e, a ea, ar. ac e, a iŃe, mgl. a, istr. (a) o)
– asemenea, astfel, în acest fel.
asud (ar. asud, mgl. sud) – a transpira, a nădu3i; a se Lat. ac sic < sic „a3a” (Pu3cariu, 133; REW, 7897;
aburi. Cioranescu, 450); cf. it. cosi, sp. asi, prov. aissi.
Lat. *assudare (Pu3cariu, 155; Candrea!Densusianu, Această ipoteză nu este posibilă nici din punct de
107; REW, 3076; Rosetti). vedere fonologic, dar nici semantic.
97
a adar
PIE *sŭo „a3a” (IEW, 884); cf. hitt. kissan „a3a”, skt. este probabil nici pentru franceză. Din fondul pre!
asan „a3a 3i a3a”, skt. ish „a3a, asemenea”, v.lat. suad latin (v. edea).
„a3a”, gr. ώς „a3a”, got. swa „a3a”, v.g.s. so „a3a”, Der: a ezare, a ezat, a ezământ, a ezător, a ezătură.
v.sax. so „a3a”, alb. ashtu „a3a”, alb. dha „a3a”. Alb.
dha provine de la un proto!alb. *za, la rândul său de a te măt – pe ascuns.
la un mai vechi *sa. Astfel, rom. a a î3i are originea A fost apropiat de lat. schema din gr. σχή7α
într!o formă mai veche *a(k)!sa, *a!sja din PIE *sŭo. (Pu3cariu, Dacor., 5, 411!420) 3i de sb. štimati din
A iniŃial provine din a(c)!, prezent 3i la pronumele lat. aestimare „a aprecia” (Iordan, RF, 2, 276). În
demonstrative (cf. acel, acest), a3a cum reiese din schimb, Cioranescu (483) îl consideră cu origine
forma aromână; cf. ar. ac e. Din fondul pre!latin. necunoscută, totu3i sugerează o apropiere de n.g.s.
anstimmend. În realitate, n.g.s. anstimmend este
a ad r – prin urmare, va să zică, deci. forma de participiu prezent a vb. anstimmen „a
Este o formă compusă din a a 3i dar (v. dar, iar); cf. potrivi, a acorda” de la stimmen „a se potrivi, a fi în
lituan. dar „dar, încă”. ton”, deci nu pot avea nimic în comun cu rom.
chie (ar. iascl’ă) – bucată mică de lemn care se a teamăt. Nici una din aceste ipoteze nu este
desprinde dintr!un lemn, dintr!o piatră prin cioplire, acceptabilă. Origine obscură.
prin spargere etc.
a tept (ar. a teptu, mgl. tet, istr. a teptu) – a sta
Lat. *ascla < *astula < assula „a3chie, Ńandără”
undeva pentru a fi de faŃă; 2. a avea răbdare; 3. a sta
(Pu3cariu, 136; Candrea!Densusianu, 94; REW, 736);
la îndoială, a ezita; 3. a spera; 4. a crede, a prevedea,
cf. alb. ashkë, ngr. άσκλα, vgl. jaska, it. aschia, nap.
a conta pe ceva.
aška, it. ascola, sp. astilla.
Lat. *adspectare > *astectare (Meyer!Lübke, Gramm.
Ca 3i în română, în umbrică a existat grup. cla, clu,
1, 469; Pu3cariu, 151; Densusianu, Rom., 33, 274;
cărora le corespund lat. !tula, !ula, !cula (cf. astula,
Candrea!Densusianu, 104; REW, 3039; Cioranescu,
auricula etc.). Astfel, rom. a chie provine de la un
484); cf. it. aspettare, calabr. astettare. Formele
mai vechi *ascla, a3a cum indică 3i forma aromână,
latine3ti în cauză nu sânt atestate, forma din latina
formă neatestată în latină.
clasică fiind expectare. Forma calabreză este cea mai
Walde (I, 74) pune lat. assula în legătură cu asser
apropiată de cea românească. Lat. expectare derivă din
„bârnă, par gros”, iar Ernout!Meillet (51) consideră
spectare „a păzi”, în timp ce varianta greacă σπεκτο7αι
că lat. assula provine din assis care, la rândul său, ar
este foarte apropiată de latină, dar 3i de cele neolatine,
proveni din axis. În fine, Corominas (1, 384) derivă
inclusiv româna.
sp. astilla din lat.med. astĕlla „a3chie mică”.
PIE *spek! „a se uita, a privi”, spector „cerceta3”,
Der: a a chia, a chiere, a chiuŃă, a chioară, a chios.
spek!to „a zări, a observa” (IEW, 984); cf. skt. spaśati
a ez (ar. a edz) – 1. a (se) pune pe scaun, pe pământ (III, sg.) „a vedea, a privi”, av. spasyeiti „a se uita”,
etc. pentru a 3edea; 2. a pune, a aranja; 3. a fixa, a gr. σπεκτο7αι (I, sg.) „a privi” v.g.s. spehōn „a se
stabili, a rândui, a organiza. uita, a privi”.
Lat. *assediare < sedere „a 3edea” (Hasdeu, Etym., Rom. a tepta pare să provină din PIE *spek!to, cu
1992; Pu3cariu, 142; REW, 721; Cioranescu, 464); cf. trecerea grupului kt la pt, trecere care a avut loc de
fr. asseoir < lat.pop. *assedere (cf. Dauzat, 51). timpuriu (v. cuptor), obŃinându!se o formă *(a)spepto,
PIE *sed! „a 3edea” (IEW, 884); cf. skt. aš, ašyati „a apoi a avut loc trecerea primului p la t prin disimilare
se a3eza”, hitt. aš, eš, ašatar „a 3edea, a se a3eza”. faŃă de al doilea p. Ca în multe alte cazuri, când este
Rom. a a eza este un compus din prep.*ad 3i *sed!, vorba de verbele române3ti acest radical prime3te un a
printr!un mai vechi *adsediare > a eza. OpŃiunea iniŃial prin ata3area prep. *ad.
prin latină nu este plauzibilă pentru română, cum nu Der: a teptare, a teptat.
98
a terne
a t!rne (ar. a ternu, mgl. tern, istr. (a) ternu) – 1. a Der: ata3, ata at, ata ament, ata abil, a deta a,
întinde ceva, a extinde, a expune; 2. a face patul; 3. a deta abil etc.
pune pe hârtie, a scrie.
atârn – 1. a agăŃa, a suspenda; 2. a cădea liber în jos
Lat. asternere „a se prosterna” (Cipariu, Gramm.,
fiind suspendat; 3. a cântări; 4. a depinde de ceva sau
107; Pu3cariu, 151; Candrea!Densusianu, 105; REW,
8248; Cioranescu, 485). cineva.
PIE *ster!, steru!, streu! „a întinde, a a3terne” (IEW, După Cihac (II, 476) din mgh. aterni „a întinde peste
1029); cf. skt. strnati, strnoti „a acoperi”, stariman ceva”. Pentru Cioranescu (519) rămâne cu origine
„întindere”, gr. στρώννυω „întinde”, lat. sterno, !ere incertă.
„a întinde, a a3terne” alb. shtrin „a se întinde”, v.ir. În albaneză avem formele tërmal 3i tërnaltë care
sernim „a întinde, a a3terne”, v.pr. stranany. Sensul înseamnă „pantă abruptă”. Nu am reperat în albaneză
din limba română este mai apropiat de sensul din un verb provenind din această rădăcină, dar este
proto!indo!europeană 3i de alte forme din diverse evident că rad. tërm din albaneză este similar cu
limbi indo!europene decât de presupusul etimon latin. rom. a!târn!a.
Din fondul pre!latin. Ambele pot proveni de la un rad. proto!traco!illiric
Der: a ternere, a ternut. *tern! „abrupt, a agăŃa, a atârna”, la rândul său din
PIE *ter!, terə! „a trece peste, a sta atârnat, a sta
atac – a asalta, a comite o agresiune; 2. a cere deasupra” (IEW, 1074). În acest caz, luând în
justiŃiei să anuleze o hotărâre. considerare PIE *ter!, cu sensul respectiv, precum 3i
Fr. attaquer din v.fr. attacquer < it. attacare dintr!un forma din limba română, mgh. aterni pare să provină
radical gmc. *stakka „băŃ, par” din PIE *(s)teg! din română. Din fondul pre!latin.
„stinghie, par, stâlp, bârnă” (IEW, 1014) (v. steajer, Der: atârnat, atârnătoare, atârnătură, neatârnare,
stânjen, stejar). neatârnat, târnaŃ „balcon terasă”(Trans.).
Der: atac, atacant, atacabil, atacabilitate, inatacabil,
inatacabilitate. at)t (ar. ahtântu, ahât, atânt, mgl. tăntu) – 1. în
asemenea măsură; 2. în acela3i grad, număr etc.
at re (ar. a(h)tare, mgl. ftari, (h)tare) – astfel de, Lat. eccum tantum (Pu3acariu, 162; Densusianu,
asemenea. Rom. 33, 274; Candrea!Densusianu, 110; REW,
Lat. talis „asemenea” (Cioranescu, 502); cf. v.fr. itel 8562). Panromanic.
> fr. tel, prov. aital, v.sp. atal > tal. Lat. tantus, !a, !um „atât” este acela3i cu tam „atât”,
Nu se explică de unde provine a protetic în toate fiind reconstruit după quantus (cf. Walde, II, 648); cf.
aceste forme dacă pornim de la latină. Lat. talis are osc. e!tanto „tanta”, umbr. e!tantu „tanta”. De
corespondente într!o serie de limbi IE; cf. v.sl. tolŭ remarcat că în aceste limbi există un e protetic similar
„a3a”, lituan. toli „larg, departe”, let. tads „un, astfel” cu a protetic din limba română, ceea ce arată că este
din care se poate reconstitui un PIE *tal!, tol! „a3a,
vorba de forme compuse, a căror compunere s!a făcut
astfel”. Rom. atare provine de la acest radical
pe acelea3i principii. Astfel, formele române3ti
prefixat cu ac!, după cum reiese din formele sud!
probabil că nu provin din latină, ci din fondul pre!
dunărene (cf. acel, acest, a a).
latin, fiind cognaŃi cu formele din oscă 3i umbrică. În
ata – 1. a adăuga la un ansamblu, a alătura; 2. a cazul formelor române3ti, a iniŃial provine din ac!, la
îndrăgi. rândul său probabil din prep. *ad, devenită *ak! prin
Fr. attacher (Cioranescu, 503) din v. fr. attachier < disimilarea celor două dentale, a3a cum reiese din
v.fr. estachier „a lega de un par”, de la un radical formele sud!dunărene; cf. ar. ahtântu, ahât (v. acel,
gmc. *stakka „băŃ, par” (v. ataca). acest, a a, atare).
99
ateneu
aten!u – clădire publică în care au loc manifestări atl s – colecŃie de hărŃi.
culturale sau artistice. De la Atlas, titan din mitologia clasică, fiu al lui Iapetus
Fr. athénée (Cioranescu, 508) din lat. athenaeum < 3i frate al lui Prometeu 3i al lui Epimetheus, condamnat
gr. Αθήναιον „templul Atenei”. de Zeus să susŃină cerul pe umerii săi, identificat de
antici cu munŃii Atlas din Africa de nord!vest care au o
at!nt – care are atenŃia îndreptată spre ceva sau
înălŃime de cca 4500 m. Denumirea unor astfel de
cineva.
colecŃii de hărŃi provine de la faptul că primele lucrări
Lat. attentus (Cioranescu, 509) din lat. attendere „a
de acest gen (la sf. sec. XVI) erau ilustrate cu imagini
se pleca asupra la ceva, a observa” < tendere „a
ale lui Atlas susŃinând globul terestru.
întinde” (v. întinde).
Der: atenŃie, atenŃiune, a atenŃiona, neatent, at m – cea mai mică parte dintr!un element chimic.
neatenŃie. Lat. atomus < άτο7ος „nedivizat, netăiat” (Gáldi, Les
mots, 155; Cioranescu, 523) din τέ7νειν „a tăia”. Este
ateriz – a reveni la sol (despre aeronave).
Fr. atterrir (Cioranescu, 511) din a!, terre „pământ”. atestat din sec. XVII, intrat în limba română din
Der: aterizaj, aterizare. greacă (cf. Gáldi).
Der: atomic, atomicitate, atomism, atomist, atomistic.
atest – a confirma, a dovedi.
Fr. attester (Cioranescu, 512) din lat. atestari „a atr ge – a exercita o atracŃie, a apropia de sine.
depune mărturie” < testis „martor”. Calchiat după fr. attirer „a atrage” din rom. a trage
Der: astestat, atestator, atestaŃie. (Cioranescu, 525). De fapt, provine din lat. attrahere
„a atrage” < trahere „a trage”, refăcut după rom. a
at!u (ar. atheu) – persoană care neagă existenŃa trage (v. trage).
divinităŃii. Der: atrăgător, atractiv, atracŃie.
Fr. athée (Gáldi, Les mots, 155; Cioranescu, 513) din
gr. άθεος „fără dumnezeu”. at – cartea cu cea mai mare valoare la jocul de cărŃi.
Forma ateizmos este atestată din sec. XVII, intrat în Fr. atout (Cioranescu, 527).
limba română din greacă (cf. Gáldi). at nci (ar. atunŃea, mgl. tunŃea, istr. (a)tunŃ) – 1. în
Der: ateist, ateistic, ateism. momentul acela; 2. într!un moment concomitent cu o
at nge – 1. a lua contact direct; a lovi, a izbi; 3. a acŃiune sau imediat după, aceea; 3. numai a3a, numai
aduce prejudicii, a vătăma; 4. a ajunge la o anumită în acest caz.
distanŃă. Lat. *ad tunc ce < tunc „atunci” (Philippide,
Lat. attingere „a (se) atinge” (Pu3cariu, 161; Principii, 92; Pu3cariu, 164; Candrea!Densusianu,
Candrea!Densusianu, 108; REW, 768); cf. it. 114; REW, 810; Cioranescu, 528); cf. cat. adonchs,
attingere, v.prov. atenher. sp. entonces, v.port. entom.
Lat. attingere derivă din tango cu acela3i sens care, la Forma tunc s!a folosit până în epoca republicană a
rândul său, provine din PIE *tag! „a atinge, a lua” Romei, mai târziu se folosea tum, în timp ce tunc era
(IEW, 1054); cf. gr. τεταγών „care prinde”, got. tēkan doar emfatic, iar în latina medievală apare forma ad
„a atinge”, v.scand. taka „a lua”, v.ir. tongid (III, sg.) tunc care nu a mai putut influenŃa limba română.
„a jura”, cymr. tyngu „a jura”, eng. touch provine din Walde (II, 715) consideră că lat. tunc (tum) provine
fr. toucher care, la rândul său, provine, în mod din PIE *tuo, tu; cf. av. təm „atunci”. De asemenea,
evident, de la acela3i rad. PIE 3i este probabil de lat. tunc, tum trebuie asociat cu formele germanice cu
origine gallică sau influenŃat de o formă gallică sau acela3i sens; cf. v.sax. thana, v.g.s. danne, got. than,
germanică. n.g.s. dann, eng. than, toate cu sens de „atunci”.
Der: atingere, atins, atingător. Posibilă origine pre!latină.
100
aŃă
Ńă – 1. fir, fibră, filament; 2. direct, fără oprire. u² (ar. au, ai) – sau, ori.
Lat. acia „aŃă” (Pu3cariu, 158; REW, 102; Lat. aut „sau” (Diez, I, 292; Pu3cariu, 165; Candrea!
Cioranescu, 500); cf. it. acia, calabr. azza, ven. atssa, Densusianu, 114; REW, 810; Cioranescu, 529).
milan. asa, engad. atsa. Walde (I, 87) derivă lat. aut dintr!un PIE *au; cf. gr.
Este, de asemenea, posibil să fi existat o formă pre! αύ „pe de altă parte, sau”, de asemenea, un proto!
latină *atia de la care provine forma rom. aŃă, precum 3i italic. *au!ti; cf. umbr. ute, ote „sau”, osc. outi „sau”.
alte forme ca cea calabreză, veneŃiană 3i engadină. Forma rom. au este identică cu originalul PIE,
Walde (I, 8) derivă lat. acia dintr!un mai vechi *aquia precum 3i cu cea din limba greacă. Provine probabil
de la acus „ac”; cf. arm. asłani „aŃă”, asełn „ac”. din fondul pre!latin.
Der: aŃică, aŃos.
uă – struguri.
aŃâŃ – a face să ardă, a înviora focul; 2. a întărâta, a Lat. ūva (Pu3cariu, 166; Candrea!Densusianu, 117;
înrăi, a asmuŃi. DAR; Cioranescu, 530); cf. it., sp., port. uva, sard. ua.
Lat. *attitiare din titio „tăciune, jar” (Pu3cariu, Lat. ti, Cuvântul este vechi 3i pare să fi fost un arhaism încă
40; Pu3cariu, 163; Candrea!Densusianu, 111, REW, din sec. 17, păstrat, totu3i în Oltenia ca denumire a
769; Cioranescu, 521). Rom. aŃâŃa trebuie asociat cu a unei varietăŃi de struguri (cf. Pu3cariu, Dacor., 8, 324
înteŃi (v. înteŃi, tăciune). Din fondul pre!latin. 3i Cioranescu).
Der: aŃâŃare, aŃâŃat, aŃâŃător. Dacă ar proveni din lat. ūva ar trebui să sune *uvă ca
3i în celelalte limbi neolatine sau cel puŃin *uuă, dar
aŃ ne – a sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva.
nu auă. Origine incertă.
Lat. *attenare < attinere „a Ńine” (Pu3cariu, 160;
Cioranescu, 515). audi!nŃă – întrevedere acordată unui solicitator.
Este un derivat al limbii române din a Ńine cu pref. a, Lat. audientia (Cioranescu, 352) din audire „a auzi”
probabil din *ad plus *tene (v. Ńine). Nu am putut (v. auzi). Din sec. XVII.
verifica forma fr. atenir, indicată de Cioranescu.
ur (istr. aur) – 1. metal preŃios de culoare galbenă
aŃip – a începe să doarmă, a fi cuprins de un somn foarte maleabil 3i ductil; 2. lucru valoros, preŃios.
u3or. Lat. aurum „aur” (Pu3cariu, 170; Candrea!
Lat. *adtepire < tepere „a avea puŃină căldură, a fi Densusianu, 118; REW, 800; Cioranescu, 534).
cald” (Rosetti, I, 163; Cioranescu, 317). Lat. aurum provine de la o formă italică mai veche
Lat. tepeo, !ere are aceea3i origine cu tepesco, !ere „a *auso!m, la rândul său din PIE *aus!os „a străluci,
se încălzi, a (se) topi”. Această etimologie nu este aur, zori” (IEW, 86); cf. sabin. ausom „aur”, ir. or
plauzibilă, deoarece forma latină propusă nu există ca „aur”, cymr. aur „aur”, alb. ar „aur”, v.pr. ausis
atare, iar sensul lat. tepere rămâne destul de diferit „aur”, toh. A wäs „aur” (cf. Vinereanu, 2002, 73!74).
faŃă de rom. a aŃipi. Nu trebuie să uităm că dacii erau cei mai mari
Cu toate acestea, rom. aŃipi poate fi asociat cu lat.
producători de aur din întreaga lume antică 3i, prin
tepeo care provine din PIE *tep! „a fi cald” (IEW,
urmare, cuno3teau bine acest metal, încât este greu de
1069) ca 3i rom. a topi (v. topi). Desigur, forma
presupus că i!au împrumutat numele din latină, mai
*adtepire propusă de Rosetti provine din PIE *tep!,
ales că forma este bine reprezentată în atâtea limbi
dar probabil prin traco!dacă 3i nu prin latină.
IE. Acest radical, cu acela3i sens, a existat nu numai
Der: aŃipire, aŃipit.
în limbile italice, dar există 3i în limbile celtice,
u¹ – exclamaŃie de durere. baltice, precum 3i în toharică, fără să mai menŃionăm
PIE *au „exclamaŃie de durere, de iritare” (IEW, 71); albaneza despre care s!ar putea argumenta că l!a
cf. skt. o, lat. au, v.sax. ea, m.g.s. ou, n.g.s. au, let. preluat din latină. De aceea nu gre3im dacă
au, ceh., pol. au (v. aoleo). presupunem că a existat 3i în traco!dacă.
101
austru
Der: a auri, aurar, aurărie, aurit, daurit, auros, de un radical mai vechi *aus, similar cu forma
aurifer etc. avestică, dar 3i cea latină. Suf. el este sufix
diminutival, foarte frecvent în limba română. Din
a stru (ar. austru) – vânt de sud.
fondul pre!latin.
Lat. auster (Pu3cariu, 174; Candrea!Densusianu, 113;
REW, 807; DAR). Cuvânt păstrat în vorbirea aut!ntic – adevărat, original.
populară. Fr. authentique (Cioranescu, 539) din lat. authenticus
< gr. αυθεντικός „original, primar”.
a (ar. au „bunic, strămo3”) – bătrân, bunic.
Der: autenticitate, a autentifica.
Lat. avus (Candrea!Densusianu, 122; DAR; REW,
839; Cioranescu, 536). După ace3ti autori, suf. !u , ar aut r – creator al unei opere, de obicei, în domeniul
fi un sufix diminutival, adăugat formei *au care ar fi literar, artistic, filosofic sau 3tiinŃific.
rezultat din lat. avus. După Pu3cariu (Dacor., 8, 324), Lat. auctor (Cioranescu, 541) din lat. augere „a mări,
suf. !u s!ar datora contaminării cu neao , ceea ce a cre3te”. Din sec. XIX.
este o ipoteză neîntemeiată. Desigur că nu este vorba
auz (ar. avdu, mgl. ut, istr. ovdu) – 1. a percepe cu
de o contaminare, ci, mai curând, de o origine
ajutorul auzului, a asculta; 2. a afla.
comună a celor două forme.
Lat. audire „a auzi” (Pu3cariu, 167; Candrea!
Înrudirea cu lat. avus este evidentă, dar provenienŃa
Densu3inau, 124; REW, 779; Cioranescu, 542); cf. it
din latină nu pare posibilă. De3i suf. !us, !os, prezent
udire, v.prov. auzir, fr. ouir, sp. oir, port. ouvir.
în mai multe limbi IE, în afară de greacă 3i latină, s!a
PIE *auei! „a percepe, a înŃelege” (IEW, 78; Walde,
pierdut în limba română, în acest caz s!a păstrat
1, 180); cf. skt. avis, av. aviš „deschis (despre ochi)”,
datorită scurtimii cuvântului. În astfel de cazuri, s a
gr.(dial) αƒειδειν „auzi”, lituan. ausis „ureche”, v.pr.
devenit ca 3i în alte limbi IE, precum în lituniană 3i
ausinus „ureche”, lat. auris „ureche” (v. ureche).
vechea persană, unde suf. IE *!us se pronunŃă !uš; cf.
Der: auz, auzitor, neauzit, nemaiauzit.
v.pers. maguš „mag”.
PIE *aweu!, awyo!, awo! „bunic” (Lehmann, A242); avans – 1. a înainta, a progresa, a merge spre o
cf. hitt. hahhaš, got. awo „bunică”, lituan. avynas Ńintă; 2. a promova în muncă, în grad.
„bunic”, cymr. ewytr, v.ir. ai „străbunic”, isl. ae Fr. avancer din lat.med. *abantiare < abante < ab
„bunic”, arm. hav „bunic” (v. bunic, neao ). Forme „de la”, ante „înainte” (v. înainte).
similare există 3i în unele limbi ne!indo!europene; cf. Der: avans, avansare.
ebr. aba, av „tată” din AA *ab! „tată” (Orel, 1995,
avant j – folos.
2). Asemănarea acestor forme se explică prin
Fr. avantage (Cioranescu, 549) din fr. avantage < lat.
provenienŃa lor din limbajul copiilor (Lallwort).
abante (v. avansa); cf. it. avvantaggio.
Familia IE 3i cea AA aparŃin macro!familiei
Der: avantajos, a avantaja etc.
nostratice sau euro!asiatice (v. babă, babac)
av)nt – pornire, elan, însufleŃire.
au !l – mică pasăre insectivoră (Regulus regulus).
Este un derivat a lui vânt prefixat cu a (Cioranescu,
A fost, în mod eronat, derivat din au „mo3” (DAR;
553). După autorii DAR este un derivat regresiv, de la
Cioranescu, 536), dar ideea trebuie respinsă. Scriban
a (se) avânta (v. vânt).
propune un lat. *aucellus, care ar fi dat în române3te
Der: a (se) avânta, avântare, avântat.
un *ucel, iar nu au el; cf. it. uccello.
PIE *aŭei! „pasăre” (IEW, 86); cf. skt. vih „pasăre”, ave (ar. am, avui, avut, aveare) – 1. a stăpâni, a
av. viš „pasăre”, lat. avis „pasăre”, it. uccelo poseda, a deŃine; 2. a conŃine, a însuma; 3. a suferi de
„pasăre”. În acest caz, PIE *ŭ (scurt) nu a trecut la v ceva; 4. are valoare auxiliară, fiind folosit la formarea
în poziŃie interioară, neintervocalică, fiind vorba aici unor timpuri 3i moduri compuse.
102
avea
Lat. habere „a avea” (Pu3cariu, 72; Candrea! radical, dar care au evoluat în mod diferit în diversele
Densusianu, 126; REW, 3958; Cioranescu, 550); cf. dialecte IE din care provin marile grupuri de limbi ale
vgl. avar, it. avere, fr. avoir, sp. haber. acestei familii. Dovadă, în acest sens, este faptul că
Pe lângă limbile neolatine, radicalul există 3i în cei doi radicali apar în sânul aceluia3i grup sau chiar
limbile italice antice; cf. osc. hafiest „habebit”, umbr. în aceea3i limbă cu diferenŃieri semantice evidente.
habe „habet”, habiest „habebit”. Astfel, în gotică, care este o limbă est!germanică,
După o serie de autori, formele italice (latină, oscă 3i forma haban „a Ńine” este identică ca formă cu vest!
umbrică), precum 3i cele germanice, ar proveni de la gmc. haben (cf. v.isl. hafa, v.sax. habban, v.friz.
un PIE *ghabh! „a prinde, a lua” (cf. IEW, 408). În habba, v.scand. habbean, v.g.s. haben), toate cu
schimb, alŃii (cf. Barnhart) cred că formele italice 3i sensul de „avea”.
cele germanice nu provin de la acela3i rad. PIE, în V. Orel (2000) arată că PIE *k, precum 3i *kh a dat
ciuda asemănării lor, atât ca sens cât 3i ca formă, ceea în proto!albaneză k. Astfel, alb. ka „a avea”, dar mai
ce este doar parŃial adevărat. ales, alb. kam „(eu) am” (1, sg.) este foarte apropiat
Trebuie arătat că pentru germanice avem, în mod de forma echivalentă din limba română „(eu) am” 3i,
clar, două rădăcini: una *ghabh din care a rezultat în mod evident, ambele provin de la aceea3i proto!
got. geben „avere, avuŃie”, precum 3i o alta *khap! formă. În schimb, PIE *gh a dat g în albaneză, ca 3i
din care provin v.g.s. kepi „avere, avuŃie”, kepic în traco!dacă 3i română, iar PIE *kh a putut da h în
„bogat”. Pe de altă parte, PIE *ghabh! este asociat cu traco!dacă, care apoi a căzut. În orice caz, aspirata
got. giban, v.g.s. geben (cf. IEW, 408; Walde, 1, surdă *kh a fost puŃin frecventă în PIE, fiind în acest
630), dar 3i cu formele haben, have etc. A3a ceva nu caz doar o alternativă la sunetul PIE *gh, apărută
poate fi corect, deoarece se 3tie că PIE *k(h) a dat k, ceva mai târziu din necesităŃi semantice, pentru a
apoi h în germanice, iar PIE *gh a dat g în acela3i realiza anumite diferenŃieri de sens. Revenind la cele
grup de limbi. Prin urmare, formele pentru „a avea” arătate mai sus, în latină, celtice 3i albaneză, acest
din germanicele moderne provin din PIE *khabh!. sunet a devenit velară surdă simplă.
Echivalente pentru gmc. haben, există 3i în limbile Pe de altă parte, amintim că din PIE *ghabh! provine
celtice: cf. corn. caffos, m.bret. caf(f)out, bret. rom. a găbui „a prinde, a înhăŃa” („găbuiesc pupăza
kavout „a avea”, iar în albaneză avem kam „a avea pe ouă”, Ion Creangă, Amintiri...). Forma actuală a
(I, sg.), acela3i cu rom. am (I, sg.)”. Prin urmare, dibui provine de la un mai vechi a gâbui, ghibui,
formele celtice 3i albaneză au, de asemenea, la bază variantă a lui a găbui, unde ghi a trecut la d prin
forma *khabh!. Astfel, rad. PIE pentru albaneză hipercorecŃie (v. dibui).
trebuie să fi fost cu aspirată surdă, a3a cum reiese 3i Prin urmare, avem câte un set PIE *ghabh/*khabh
din formele celtice 3i, în ultimă instanŃă, 3i din atât în latină cât 3i în traco!dacă, ale căror forme au
română, deci un PIE *khab(h)!, indicat mai sus derivat pe cărări opuse în traco!illiră 3i latină, cam în
pentru limbile germanice, formă care nu apare în aceea3i manieră ca 3i în cazul germanicelor de răsărit
IEW, nici în Walde, dar este reconstituit de (gotica) în raport cu germanicele de vest. Astfel, PIE
Leumann!Stolz (cf. Walde), rădăcină similară cu *ghabh! a dat habeo în latină, iar PIE *khabh! a dat
PIE *ghabh! „a prinde, a lua”; cf. v.ir. gaibim „ a capio „a prinde, a apuca”. Având în vedere, cele
lua, a înhăŃa (I, sg.)”. arătate până acum, rom. a avea provine, cel puŃin în
Lat. capio „a lua, a prinde” trebuie asociat cu habeo, parte, din PIE *khabh!. Pe de altă parte, se consideră
habere, de3i nu provin de la aceea3i bază. Prin că b intervocalic a dispărut la trecerea de la latină la
urmare, au existat, în mod cert, două rădăcini PIE, română. În acest caz, b a trecut la v, de3i unele forme
una *ghabh! 3i alta *khab(h)! cu formă 3i sens cum ar fi cele de imperativ 3i conjunctiv au păstrat pe
apropiate sau mai precis, două variante ale aceluia3i b intervocalic: aibă, să aibă, fenomen destul de
103
avertiza
frecvent în limba română, în ciuda aparenŃelor (v. au putut avea loc în cazul mai multor elemente
găbui, scobi, seu). lexicale care trec azi drept cuvinte latine, grece3ti sau
Prin urmare, cele arătate până acum reprezintă o slave, fapt care îl semnalăm în cursul acestui
ipoteză alternativă cu privine la originea rom. a dicŃionar ori de câte ori datele lingvistice de care
avea, cu argumente bazate pe formele din albaneză, dispunem ne ajută să o facem, iar în al treilea rând,
din limbile celtice 3i germanice, ipoteză pentru putem conclude că în limba română s!au putut păstra
prima oară avansată, din câte 3tiu, în ce prive3te mult mai multe cuvinte din limba traco!dacă, dacă
limba română. După câte am văzut, situaŃia este vb. a avea, atât de important, este, cel puŃin într!o
destul de complexă dacă analizăm cu atenŃie bună măsură, de origine traco!dacă, în ciuda teoriei
diferitele grupuri de limbi IE, dar în ultimă instanŃă dominante privind originea limbii române.
totul se reduce la cei doi radicali PIE *ghabh! Datorită lipsei unor texte dacice concludente, acest
/*khabh!, cu sensuri 3i forme similare, care au lucru se poate demonstra doar folosind principiile
evoluat independent în diferite limbi IE. În ce lingvisticii comparate, precum 3i a radicalilor PIE
prive3te româna, formele de prezent indicativ am, reconstituiŃi de lingvi3ti de renume ca A. Walde 3i J.
are 3i chiar ai nu se pot explica prin latină. Astfel, Pokorny.
este cel puŃin vorba de o suprapunere a lat. habere Der: avere, avut, avuŃie, a înavuŃi, neavut, neavere.
cu diferitele forme morfologice existente în graiurile
avertiz – a preveni, a atrage atenŃia.
traco!dace din regiunea balcanică. În orice caz, lat.
Fr. avertir (Cioranescu, 551) din lat. avertere <
habere nu poate explica decât parŃial formele din
vertere „a suci, a învârti” (v. învârti).
româna de azi.
Der: avertisment.
Pe de altă parte, înainte de a încheia, trebuie arătat că
existenŃa radicalului cu velară surdă este întărită 3i de av z – notă scrisă, în3tiinŃare.
rad. AA *qam! „a poseda, a Ńine” (Orel, 2033); cf. Fr. avis (Cioranescu, 554) din fr. a vis < lat. visum
egipt. hvm „a poseda, a Ńine”, v.chad. *qam „a Ńine”. „văz” < videre „a vedea” (v. vedea).
ExistenŃa acestui radical afro!asiatic explică, încă Der: a aviza, avizare.
odată, forma alb. kam „(eu) am” 3i, prin extensie, 3i
avrăme să – veninariŃă (Gratiola afficinalis).
forma românească pentru pers. I, singular (eu) am,
Bg., rus. avram (DAR; Pascu, Suf., 26; Cioranescu, 558)
forme care provin din rad. PIE *khabh!.
sau de la Avram (Tagliavini, Arch. Rom. XII; 167).
Reluând cele discutate mai sus, constatăm că rom. a
avea nu se poate explica decât parŃial prin lat. habere xă – direcŃie, ax central.
3i, prin urmare, acest verb, extrem de important, este, Gr. άξων (Cioranescu, 559); cf. fr. axe. Atestat din
cel mult, rezultatul unui compromis, al unei sec. XVII (Gáldi, Les mots, 156).
suprapuneri de forme din fondul traco!dac cu cele ale Der: axial.
lat. habere, dacă nu este cumva o coincidenŃă parŃială
axi mă – adevăr fundamental admis fără
de forme. Acela3i lucru l!am putut constata 3i în
demonstraŃie.
cazul formelor vb. a fi (v. infra), unde situaŃia este 3i
Gr. αξίω7α (Gáldi, Les mots, 156) din gr. αξιούν „a
mai evidentă decât în cazul lui a avea.
considera demn de”; cf. fr. axiome. Atestat din sec
Aceste constatări duc la câteva concluzii importante
XVII (cf. Gáldi).
privind originea limbii române. Mai întâi că traco!
Der: axiomatic.
daca era o limbă IE similară, din multe puncte de
vedere, nu numai cu illira, dar 3i cu latina, greaca, zi (ar. ază, mgl. ază, as) – în ziua aceasta, astăzi.
precum 3i cu alte limbi IE, în special limbile celtice. Lat. hac die redus la *hadie prin confuzie cu hodie pe
În al doilea rând, astfel de asemănări 3i suprapuneri care l!a substituit (Pu3cariu, 176; REW, 4163).
104
azur
Rom. azi este un derivat al lui zi, la rândul său limbi 3i dialecte romanice; cf. ven. azme, calabr.
provenit din PIE *diues „zi” (IEW, 185). Această áyimo, port. asmo.
ipoteză este mult mai plauzibilă, având în vedere Der: azimioară.
că rom. zi(uă) nu poate fi explicat prin lat. dies
az r – 1. culoarea cerului; 2. albastru.
(v. zi).
Fr. azur (Cioranescu, 566) din pers. lāzhuward „lapis
Der: astăzi. lazuli” prin identificarea lui l iniŃial cu art. hotărât.
az mă (var. azmă, ar. adzîmă, mgl. azim) – pâine din Der: azurat, azuriu.
aluat nedospit. azvârl (var. zvârli, ar. azvîrlescu) – a arunca.
Gr. άζυ7ος (Murnu, 9, Diculescu, Elementele, 472; FormaŃie onomatopeică de la zvâr cu suf. verbal !li;
Cioranescu, 566). Cioranescu arată că acest cuvânt cf. bg. vărliam, scr. vrljti. Formele sud!slave provin
pare să fi intrat în limba română în primele secole probabil din română (v. zvârli).
cre3tine, fiind un cuvânt popular prezent 3i!n unele Der: azvârlită, azvârlitură.
105
ăl
Ă
ăl (var. cel) – articol hotărât adjectival. $la (fem. aia) – pronume demonstrativ de depărtare.
Lat. ille, illa (Pu3cariu, 53; DAR; Cioranescu, 163). Derivat din ăl prin sufixare cu particula a, ca 3i acela,
Cioranescu crede, în mod eronat, că articolul hotărât ăsta (acesta), cu derivatele lor.
adjectival se confundă cu articolul genitival al (v. al).
$ra (var. ira) (interj.) – ah, vai de mine.
Nimic mai gre3it. Forma al, folosită în construcŃiile
InterjecŃiile au, de obicei, o vechime considerabilă 3i
genitivale, este un compus format din prep. a plus art.
sânt de cele mai multe ori de natură expresivă. Rom.
hot. !l. Acesta din urmă provine din ăl, cu derivatele
ăra ar putea fi asociat cu oare care. Provine din PIE
respective.
*ar, *er, *or cu sensul de „a3a, a3adar” sau folosit ca
Rom. ăl (a, ăi, ale) provin de la PIE *al!, ol!, al!no!s,
particulă interogativă (IEW, 62) (v. oare).
ol!no!s „radical pronominal” (IEW, 24); cf. umbr.
ulu, „illuc”, osc. ullas „illius”. Lat. ollus este o formă $st(a) (var. ăst, aista, ist, ista (dial.), ar. aestu, aistu)
arhaică atestată la Ennius, menŃionată de Varro – pronume demonstrativ de apropiere.
(1.1.7, 42) (cf. Walde, 2, 206). Ennius era de origine Lat. *istus < iste (Pu3cariu, 147; Candrea!
oscă, iar osca era limba lui maternă; 3tia, de Densusianu, 102; REW, 4553; Cioranescu, 48); cf.
asemenea, 3i greacă 3i, desigur, latină. Lat. ollus este umbr. estu „istum”, esto „ista”, alb. kë!to „acesta”.
foarte apropiat de forma oscă. Date fiind 3i alte forme După Walde (I, 712) lat. iste este compus din
din diferite limbi IE, formele propuse de Walde! particulele is! 3i *te, acesta din urmă de la un mai
Pokorny arată puŃin diferit la Ernout!Meillet (309) vechi IE *to; cf. skt. tat, tam „acesta”, gr. το, τον
sub forma *il!ne, *ol!ne (v. acel). De la această „articol hotărât”, lat. tam, alb. kë!ta „acesta”. Putem
formă au provenit formele pronominale ăl(a), acel(a) constata că formele umbrice sânt mai apropiate de
precum 3i cel cu derivatele lor, dar 3i articolul hotărât rom. ăst decât lat. iste, astfel că nu este exclus ca
!l, !a. (v. acel, ăla, cel). În celticele moderne articolul rom. ăst să provină de la un traco!dac. *estu, identic
hotărât este pre!pus, dar provine tot de la acest cu forma umbrică; cf. ar. aestu, aistu. Rom. ăst
radical; cf. ir. a, an de la un proto!celt. *eln!, *aln. constituie baza de derivare pentru acest (v. acest).
106
ba
B
ba (ar. ba „nu, dar”) – în nici un caz, deloc, În corsicană există forma babbucio „na3” (pe lângă
nicidecum. mammucia „na3ă”) care, evident, nu este un
V.sl. ba „da” (Cihac, II, 4; Hasdeu, 2251; împrumut din slavă, dar nu provine nici din latină, ci
Cioranescu, 567); cf. bg, scr, ceh, pol, ucr., rus. ba din fondul pre!roman.
„dar, cum, sigur”. Prin urmare, nu putem admite provenienŃa slavă a
Forma este atestată în vechea slavă (Berneker, I, 36). acestui cuvânt, el având, de asemenea, o largă
De asemenea, v.ir. ba „ou bien”, lituan. ba „da, răspândire în alte limbi IE. În plus, în albaneză există
desigur”, alb. ba!ba!ba! este o expresie de negaŃie sensuri inexistente în limbile slave. De remarcat că
absolută, cu sensul de „în nici un caz, nici în ruptul forma lituan. bobuté are în comun cu româna suf. !uté
capului etc”. De asemenea, gr. φή, av. ba „particulă pe lângă rad. bab!, ceea ce este un indiciu că niciuna
de întărire, da” 3i arm. ba „particulă de întărire”, din aceste limbi nu a împrumutat acest cuvânt din
n.g.s. ba, fr. bah, got. ba „dacă”, pol. ba „într! limbile slave. Radicalul este de natură imitativă din
adevăr”, precum 3i tc. ba, în mod evident, un limbajul copiilor (v. babacă). Din fondul pre!latin.
împrumut dintr!o limbă IE. Der: băbuŃă, băbu că, băbătie, băbârcă, băboi etc.
De altfel, sensul rom. ba este unul de întărire folosit bab că (ar. baba) – tată.
alături de adverbele da 3i nu (ba da, ba nu), ca 3i în Tc. baba „tată” (Căineanu, II, 30; Gáldi, 156).
avestică 3i armeană. În limba modernă, se folose3te Cioranescu (569) crede că provine din ngr. 7πα7πάκας.
mai rar, în mod individual, cu sens de negaŃie dar mult Nu putem admite o provenienŃă turcă a acestui
mai frecvent în limba veche. ExistenŃa acestui adverb cuvânt, deoarece este evident că provine de la un rad.
în avestică, armeană, albaneză, vechea irlandeză 3i bab!, foarte răspândit în limbile IE. În plus, în
lituaniană, pe lângă slave, este un indiciu că a putut albaneză există forma baba „tată”, precum 3i babackë
exista în limba română înainte chiar de contactul cu cu acela3i sens; cf. ngr. 7πα7πάκας, v.sl. baba „tată”,
limbile slave. bg. babajko, scr. baba, rus. baba „bunic”. După cum
am arătat la precendentul articol, cors. babbucio
b bă (ar., mgl. babă) – 1. femeie bătrână; 1. bârnă de
„na3” infirmă 3i aici vechile ipoteze.
sprijin.
Pe de altă parte, acest radical există 3i în limbile
V.sl. baba „femeie în vârstă, babă” (Miklosich, Slaw.
hamito!semitice; cf. rad. AA. *bab! „tată” (Orel, 1995,
Elem., 14; Cihac, II, 4; Cioranescu, 568); cf. bg., scr.,
42). După Orel, acest radical este de natură imitativă
ucr. baba.
sau, mai precis, provine din limbajul copiilor, ceea ce
Există, de asemenea, alb. babë „babă, femeie
explică 3i vasta lui răspândire (v. babă).
bătrână”, precum 3i baba „tată, fondator, 3ef al unei
congregaŃii religioase”, lituan. boba „babă, femeie babil n – 1. babilonie; 2. tribunal.
bătrână”, precum 3i lituan. bobuté „băbuŃă, femeie Din Babilon, intrat în limba română mai întâi cu
mică, în vârstă”, ngr. βόβα „babă, femeie în vârstă”. fonetismul mediogrecesc, Vavilon, apoi sub influenŃa
107
babiŃă
limbii franceze, Babilon (Cioranescu, 574). Sensul fiind situat la graniŃa Moldovei cu łara Românească,
este cel dat de legenda biblică legată de construirea până la 1470 când districtul Putnei a fost alipit
Turnului Babel. Moldovei. Tot Hasdeu arată că expresia mai sus
Der: babilonian, babilonic. menŃionată nu are nimic de a face cu ideea de „a
muri, a pieri”, cum ar trebui să fie dacă ar trebui să
b biŃă – 1. pelican (Pelecanus onocrotalus); 2. ciupercă
considerăm rom. Bacău de origine maghiară. După
care cre3te pe copaci 3i din care se prepară iasca.
episcopul italian Marco Bandini, Bacăul a fost
V.sl. babica, diminutiv de la baba (Cihac, II, 4;
capitala Moldovei, cel puŃin până în prima parte a
Cioranescu, 576); cf. bg., pol., ucr. baba „pelican”,
domniei lui Alexandru cel Bun (v. Hasdeu). Originea
rus. babica „ciupercă”. Ipoteză greu de susŃinut.
acestui toponim rămâne totu3i incertă.
Forma v.sl. babica pare să fie o invenŃie a lui Cihac,
Der: băcăuan.
refăcută după formele din limbile slave moderne,
deoarece nu este atestată ca atare în dicŃionarele limbii b ci (ar., mgl. baci) – 1. cioban care conduce o stână;
slave vechi (cf. Blagova). Ar putea proveni de la rad. 2. cioban care face brânza.
bab!, radical de la care provin formele babă 3i Miklosich (Slaw. Elem., 14) îl pune în legătură cu v.sl.
babacă. Originea acestui cuvânt rămâne totu3i incertă. bašta „tată”, iar în Lexicon (12) îl asociază cu baština,
ipoteză la care s!a renunŃat datorită dificultăŃilor
bab i – 1. biban (Perca fluvilatilis); 2. pe3te mic.
fonologice. În realitate, atât bašta, cât 3i baština nu au
Bg. baboj (DAR; Cioranescu, 577). În schimb, Cihac
caracteristicile fonetice ale slavei comune. Hasdeu
(II, 477) crede că provine din mgh. bab „larvă”, ceea
(Etym., 2295) crede că provine de la rad. turanic bak „a
ce este, în mod cert, o eroare. Asemănarea cu bulgara
privi, a supraveghea” cu suf. !či, bakči, dar tot el, în altă
este relevantă, dar acest cuvânt nu poate fi considerat
parte, (Col. lui Traian, 1874, 104) îl consideră dacic. Pe
slav din moment ce el nu există decât în bulgară; în
de altă parte, Densusianu (GS, 4, 1929, 150!151) crede,
plus, suf. !oi este românesc, care provine de la un o
în mod eronat, că baci „3ef al ciobanilor” nu are aceea3i
formă mai veche a acestui sufix, !oniu (cf. broscoi).
origine cu baci „nene, frate mai mare”. Pentru
Poate fi asociat cu babiŃă, având în vedere sensul 2 al
Cioranescu (585) rămâne cu origine necunoscută, iar
acestuia, de la acela3i rad. bab! (v. babiŃă).
pentru Poghirc (ILR, II, 335) etimologia este neclară.
Bac$u – ora3 în Moldova. Cuvântul există 3i în albaneză, bacë, folosit ca
După Cihac (II, 477) provine din mgh. bakó „călău”, „termen de respect pentru un frate mai mare sau
pe când Hasdeu (Etym., 2291) îl consideră de origine pentru o persoană mai în vârstă” (cf. Newmark) cu
cumană, citând numele ora3ului Baku, capitala ambele sensuri din română: acela de frate mai mare 3i
Azerbaijanului, de3i avansează această ipoteză doar de mai mare între ciobani sau cel care face brânza.
ca o posibilitate. Există 3i în mgh. bácsi „nene”, dar el este, fără
Niciuna din aceste ipoteze nu este însă plauzibilă. îndoială, un împrumut din străromână, preluat de
Hasdeu arată că acest toponim este răspândit 3i în toate limbile învecinate din arealul în care se vorbe3te
Ungaria (Bakó, Baka, Bák, Bakov) 3i Serbia, fiind azi limba română sau, mai exact, în care se mai
atestat la 1341 un sat Bakovo (cf. Hasdeu). Hasdeu vorbe3te sau s!a vorbit cândva române3te; cf. bg. bač,
exclude însă o origine slavă a acestui toponim. Pe de sb. bač(a), slov., ceh. bača, pol. bacza, mgh. bácsi.
altă parte, asemănarea cu numele capitalei azere pare Rom. baci provine de la acela3i radical ca 3i bade,
a fi, în ultimă instanŃă, o coincidenŃă. Cihac î3i fiind la origine o variantă dialectală cu alterarea
bazează ipoteza pe expresia „a i găsi bacăul”, adică dentalei (t, d), de la un mai vechi *batiu din PIE
„a!3i găsi năna3ul, a!3i găsi omul”. Hasdeu dă o *poti!s „stăpânul casei, stăpân, soŃ” (IEW, 842) (v.
interpretare diferită acestei expresii, considerând că bade). Cuvântul este de origine traco!illiră.
trebuie pornit de la ideea că Bacăul era ora3 vamal, Der: băcie, băciŃă, a băciui, băciuială.
108
baclava
baclav (ar. băclăvă) – prăjitură orientală din foi de Cihac porne3te, în mod corect, de la sensul mai vechi
plăcintă, miere 3i migdale. al rom. baftă „burtă, umflătură”. Astfel, rom. baftă
Tc. baklava (Roesler, 588; Căineanu, II, 33; provine de la PIE *baχb!, bhaχbh!, paχp! „a (se)
Cioranescu, 586); cf. ngr. 7πακλαβάς, bg. baclava. umfla” (IEW, 91), similar cu PIE bhaχmb!,
bhaχmbh! „a se umfla” (IEW, 94); cf. skt. pippala!h
bac (ar. băhci e, mgl. băc i ) – sumă de bani dată
„boabă, fruct sălbatic”, lat. papula „pustulă, bă3ică”,
pe lângă plata cuvenită.
eng. baby (cf. IEW). T. Papahagi (189) consideră că
Tc. bah i „mită, bac3i3” (Roesler, 588; Căineanu, II,
formele aromâne3ti provin din tc. bakht „noroc,
33; Cioranescu, 588); cf. alb. baksis, bg. baksis.
fericire”. Rom. baftă provine de la o formă mai veche
b de (var. badiu (Trans.), bădie, bădiŃ(ă), bădi or, *bahba, apoi bahtă, prin disimilarea celor doi b. În
bădică, bădie , bădicuŃă, bădiŃucă, bădiŃică etc) – 1. cazul sensului 1, este desigur vorba de o suprapunere
termen de respect pentru un bărbat mai în vârstă, 2. cu tc. baht (v. ghiftui).
termen pentru bărbatul iubit. Der: băftos.
După Cioranescu (591) este cu origine necunoscută;
bagat!lă (ar. bagatelă) – fleac, lucru fără importanŃă.
cf. bg. bata, batja „formă de respect pentru un frate
Fr. bagatelle (Cioranescu, 596); cf. it. bagatella.
mai mare”, sb. bato, bača, mgh. batya cu acela3i
Der: a bagateliza.
sens, care sânt, de fapt, împrumuturi din română.
Cioranescu sugerează că poate fi vorba de forma bage c (ar. băgé, mgl. báğă) – lucarnă.
autohtonă a rad. PIE pentru tată, care este *pater (cf. Tc. baca(k) „lucarnă, fereastră în acoperi3” (Cihac, II,
IEW, 829; Walde, 2, 264), formă pe care Cioranescu 545; Căineanu, II, 35; Cioranescu, 599); cf. ngr.
nu o menŃionează, formă în care ar fi avut loc 7παδζάχ, alb. bagë, bg. badza.
trecerea lui *p la b ca în rus. batjuška „tată”.
bagh!tă – mică vargă.
Rom. bade nu are deloc sensul de „tată”, ci este o
Fr. baguette (Cioranescu, 600).
formă de respect faŃă de un frate mai mare sau bărbat
mai în vârstă, ceea ce pare să fie un sens derivat ceva b hnă – loc mlă3tinos (Mold.).
mai nou, sens preluat de limbile învecinate, dar Ucr. bahno (Cihac, 32; Berneker, 38; DAR;
sensul mai vechi trebuie să provină din acela din Cioranescu, 604); cf. pol., rus., ceh. bagno. A fost
cântecele populare de „iubit, soŃ”, sens întâlnit 3i în asociat cu n.g.s. Bach „pârâu”.
alte limbi. Toate aceste forme provin din PIE *bhogh!, bhagh!
Astfel, rom. bade provine de la PIE *poti!s „stăpânul „baltă, mla3tină” (IEW, 161). Radicalul există 3i în
casei, stăpân, soŃ” (IEW, 842); cf. skt. patih „stăpân, alte limbi IE, pe lângă cele deja menŃionate; cf. v.g.s.
soŃ”, av. paiti „stăpân, soŃ”, gr. πόσις „soŃ”, toh. A bah „izvor”, v.isl. bekkr „izvor”, ir. búal < *proto!
pats „soŃ”, v.pr. wais!pattin „gospodină”, lituan. pats celt. *bhogla, lituan. bojus „loc mlă3tinos, baltă,
„soŃ” (v. baci, gospodar). Din română provine ucr. mocirlă” (v. hidr. Bug).
badika (Candrea, Elemente, 406). Origine traco!dacă. Der. băhni , băhnos „mocirlos”, a (se) băhni „a se
cloci, a se împuŃi” (despre ape), băhnit.
b ftă (ar. baftă „noroc”, bahtă „satisfacŃie”) – 1.
noroc; 2. cioc, gură; 3. burtă (înv.). b i – necaz, încurcătură.
Cihac (II, 49) îl consideră de origine slavă asociindu!l Mgh. baj care, la rândul său, ar proveni din v.sl. boj
cu ceh. bachor, dar 3i cu v.g.s. bacho, pacho, n.g.s. „calamitate, nenorocire” (Miklosich, Lexicon, 35;
Bauch „burtă”. Din tc. baht (DAR; Cioranescu, 594); cf. Cihac, II, 478; Gáldi, Dict., 103); cf. scr. slov., ceh.,
Ńig. baht, bg., scr. baht, alb. baft, ngr. βάχτ. Pentru Graur ucr., rus. boj „război”.
(124), urmând pe Miklosich (Zig. 172), termenul a intrat Acest radical nu este întâlnit doar în limbile
în română prin intermediul limbii Ńigăne3ti. menŃionate mai sus, ci 3i în alb. baj „teamă, groază”,
109
baiaderă
lituan. bajus „teribil, înfrico3ător”, lituan. baisus Walde (I, 94), pentru a justifica prezenŃa acestei
„îngrozit, înfrico3at”, precum 3i în skt. bhaya „teamă, forme în limba slavă, inventează mgr. *βανειον, dar
alarmă”. Este puŃin probabil ca forma să provină din pierde din vedere că în mediogreacă β se pronunŃa
slavă, întrucât radicalul din care provine are o foarte deja v, astfel încât slavii ar fi trebuit să aibă o formă
largă răspândire. Astfel, putem reface un PIE *bhai! *vanja 3i nu banja. Forma albaneză este apropiată de
„teamă, groază, frică”. În toate limbile IE în care se cele maghiară 3i slavă. Pe de altă parte, radicalul este
regăse3te acest radical avem vocala a, numai formele prezent în mai multe toponime din Ńară, în locuri
slave au o care provine dintr!un a mai vechi, închis la unde s!au exploatat diverse minereuri din cele mai
o în proto!slavă. În română provine probabil din vechi timpuri; cf. Baia!de!Fier, Baia!de!aramă,
fondul traco!illiric, fiind preluat 3i de maghiară (v. Baia!Mare, BăiŃa, Baia (Mold.) etc.
război). Amintim că la Strabo (5.4.5.) apare top. Baiae, în
partea de sud a Peninsulei Italice, în regiunea oscă,
baiad!ră – dansatoare indiană.
Campania de azi. Astfel, el spune „lângă Cumae i
Fr. bayadère (Cioranescu, 607). Forma franceză
capul Misenum este situat Baiae i acele izvoare de
provine din port. bailadeira < bailador „dansator” <
apă caldă care sânt preŃuite atât de gustul celor
bailar „a dansa”.
pretenŃio i, dar i pentru vindecarea bolnavilor”. Cu
b ie (ar., mgl. bañă) – 1. îmbăiere; 2. cadă, vană; alte cuvinte, numele acestei localităŃi antice, din sudul
3. mină. Italiei, este direct legat de prezenŃa băilor termale, bine
Lat. balnea (Cioranescu, 612); cf. it. bagno, fr. bain, cunoscute de antici. Identitatea rom. baie cu acest
sp. baño care provin de la un *bannea, altele ca it. toponim italic nu este întâmplătoare. Interesant de
bagno presupun un *banea. Rom. baie ar fi dat *bâie observat că în acest toponim italic n dispăruse deja de
(cf. râie) dacă ar proveni de la *banea, dar rom. baie pe vremea lui Strabo. Acest fenomen al palatalizării
presupune un mai vechi *bannea, a3a cum reiese 3i consoanelor nazale sau lichide sub influenŃa lui e(i)
din alte forme neolatine (cf. Cioranescu). Mai iotacizat este un fenomen des întâlnit în traco!dacă.
departe, Cioranescu arată, pe bună dreptate, că dublu Am arătat în mai multe rânduri că limba oscă (ca 3i
n nu alterează vocala anterioară, fiind o consoană umbrica) aveau o serie de trăsături comune cu traco!
forte (cf. annus > an). Desigur, nu putem 3ti ce se daca 3i cu illira. Din fondul pre!latin.
poate întâmpla cu vocala respectivă atunci când are Der: a băi, băia (băie ), băie iŃă.
loc palatalizarea nazalei duble, deoarece lipsesc
exemplele similare, de3i nazala dublă trebuie să se fi b ieră (var. baier, ar. bair, mgl. baier, istr. baiere) –
comportat ca una simplă ca 3i în cazul lui ll din curea, 3iret, panglică cusută de un obiect cu ajutorul
malleus, care a palatalizat sub influenŃa vocalei căreia obiectul respectiv poate fi transportat sau atârnat.
iotacizate (cf. Cioranescu). Lat. baiulus „hamal” (Philippide, ZRPh., 31, 295;
O serie de autori (Miklosich, Slaw. Elem., 14, Cihac, Candrea!Densusianu, 127; REW, 880).
II, 478; Pu3cariu, 117; REW, 917) au încercat să Această etimologie nu corespunde din punct de vedere
rezolve problema considerând cuvântul de origine semantic, dar nici fonologic. La nivel fonologic există
slavă, dar slavii l!au preluat de la stră!români, două mari obstacole. În primul rând, lat. baiulus ar fi
deoarece acest cuvânt nu este slav la origine. PrezenŃa trebuit să păstreze pe u, adică să dea *baiur, mai precis
băilor termale precum 3i a minelor de exploatare a *bajur, deoarece semivocala lat. i are echivalentul j în
aurului sau a altor minereuri este bine cunoscută în română (cf. jug, ajun etc.). Prin urmare, ipoteza
Dacia cu mult timp înainte de venirea slavilor, originii din lat. baiulus nu se susŃine. Din română
maghiarilor, dar 3i cu destul timp înainte de venirea provin bg. baer „laŃ” 3i ucr. bajor „3iret de lână”.
romanilor. Forma mgh. banya este de origine română Rom. baieră poate fi asociat cu balŃ. Ambele provin de
(cf. alb. banjë, ar., mgl. bañă). la un rad. *bal!, bail!, bael! de la care provine 3i lat.
110
baionetă
balteus pe care Varro îl consideră de origine etruscă, bal ur (var. bălaur, ar. bul’ar) – 1. dragon, monstru;
de3i nu putem 3ti adevărata filiaŃie a lat. balteus. Rom. 2. Ńigan (peior.).
baieră pare să provină din fondul pre!latin (v. balŃ). După Cihac (II, 7) 3i Meyer (41) ar proveni din sb.
Der: a îmbăiera, îmbăierare, îmbăierat, a dezbăiera, bla(v)or, blavur care la rândul său ar proveni din alb.
dezbăierare, dezbăierat. buljar „3arpe de apă”, dar forma românească nu se
poate explica fonologic prin sârbă.
baion!tă (ar. băinetă) – armă albă în formă de sabie. PIE *bhel! „a cre3te, a se umfla” (IEW, 120); cf. skt.
Fr. bayonette (Cioranescu, 614). Din sec. XVIII, balina „scorpion”, alb. bollë „3arpe mare”, gr.
întâlnit la Neculce (cf. Cioranescu). πελώριον „monstru”, lat. belua „animal, brută”. Rom.
balaur nu poate fi explicat fonetic prin lat. belua cu
bair m (ar. băirame) – 1. numele a două sărbători
toată asemănarea de sens 3i formă, dar ambele au
musulmane; 2. chef, peterecere.
aceea3i origine. Scr. blavor este un împrumut din
Tc. bayram „sărbătoare, festival” (Roesler, 588;
limba română (v. bală). De la acest radical provin 3i
Căineanu, 3, 9); cf. ngr. 7παιρά7ος, bg. bairjam.
anumite forme celtice; cf. cymr. bleddyn „lup”, bret.
bal – petrecere mare cu dans, de obicei, dat cu un bleis „lup” Origine traco!illirică.
anumit scop sau în cinstea cuiva.
b lă – animal, monstru.
Fr. ball < fr. baller < lat.med. ball re < gr. βαλλίζειν
Lat. belua „animal, brută” (Philippide, II, 633;
„a dansa”. Verbul este întâlnit doar în greaca din
Pascu,. Arch. Rom., 6, 244; REW, 1026). Cioranescu
sudul Italiei (Magna Graecia) fiind fire3te un
(620) crede, în mod eronat, că este o contracŃie de la
împrumut din limbile italice de sud. Apare 3i în latina
boală.
medievală considerat împrumut din greacă, de3i pare
Provine de la acela3i radical ca 3i forma precedentă,
să fie, ca 3i în cazul limbii grece3ti, un împrumut din
anume din PIE *bhel!, bhle! „a cre3te, a se umfla”
fondul pre!roman (v. balet).
(IEW, 120); cf. skt. bhala!m „putere, forŃă, vigoare”,
balab stă – 1. nevastă de evreu; 2. femeie grasă. v.sl. bolĭ „taur”, v.sax. bula „taur tânăr”. Origine
Din idi3. balabuste (Candrea; Cioranescu, 622). traco!dacă (v. balaur).
Der: bălătenie.
balam – 1. ŃâŃână; 2. închietură, articulaŃie.
Tc. bağlama „bandă” (Cihac, II, 546; Căineanu, 3, balc)z – urât, obez.
10); cf. bg., sb. baglama, alb. bagljamë. Probabil tc. balık kız (Cioranescu, 635). Cioranescu
traduce tc. balık kız prin „fată grasă”, dar de fapt cei
balam c – 1. casă de nebuni, ospiciu; 2. gălăgie doi termeni sânt ambii substantive. Astfel balık
mare, zgomot. înseamnă „pe3te”, iar kız înseamnă „fată”, încât ipoteza
Din Malamoc, veche casă de alienaŃi mintal din lui Cioranescu nu este câtu3i de puŃin plauzibilă. Ar
Muntenia (DAR; Cioranescu, 626). Folosit iniŃial ca putea fi o creaŃie expresivă. Origine incertă.
eufemism pentru „ospiciu” (cf. Cioranescu).
balc n (ar. balcone) – platformă pe peretele exterior
balans – 1. a echilibra; 2. a legăna. al unei clădiri.
Fr. balancer (Cioranescu, 628). Fr. balcon (Cioranescu, 636); cf. it. balcone.
Der: balans, balansoar, contrabalansa. Der: balcona .
bal nŃă (var. palanŃă, ar. palandză) – cântar, aparat b le (ar. bală, mgl. bal’ă) – salivă.
pentru măsurarea greutăŃii corpurilor. Lat. *baba (Pu3cariu, 180; Candea!Densusianu, 129;
Probabil din ven. balanza „balanŃă” (Cioranescu, REW, 953; Cioranescu, 639); cf. it. bava, fr. bave,
629); cf. ngr. 7παλάντσα, alb. palanχë, bg. palanca. sp., port. baba. Miklosich (Slaw. Elem. 14) 3i Cihac
111
balerin
(II, 7), în schimb, propun scr. bale de la baliti „a formă mai veche *bulga, *bolga, apoi un traco!illir.
saliva”, cu der. balav „bălos”. Este evident că *balga. Din fondul pre!latin.
formele română, sârbă, precum 3i formele neolatine, Der: a băliga, băligar, băligos etc.
au aceea3i origine.
Propun ca etimologie a acestor forme PIE *balbal „a bal stă – ma3ină de război antică pentru aruncat
bolborosi, a se bâlbâi” (IEW, 91). Forma reconstruită bolovani sau alte proiectile.
de IEW reprezintă dublarea silabei *bal!. Forma Lat. ballista (Cioranescu, 648). Lat. ballista este
românească provine de la acest radical în forma sa împrumut din gr. βαλλιστής < βάλλειν „a arunca”.
simplă, pe când forma de la care provin formele Der: balistic, balistică.
neolatine au la origine un *balbal prin elidarea
b lmo (var. balmu , balme , balma etc.) – mâncare
lichidei l, mai întâi din poziŃie finală, ajungându!se la
tradiŃională din mălai, unt, brânză 3i ouă.
o formă *balba, apoi *baba. Din fondul pre!latin.
După Cihac (II, 478) ar proveni din maghiară, iar
Der: a îmbălo a, bălos.
după alŃii (Iordan, BF, 2, 184; Cioranescu, 649) ar fi
baler n (var. baletist) – dansator. o formaŃie expresivă, considerând că a bălmăji (cu
It. ballerino. Din sec. XIX (v. balet, baiaderă). derivatele sale) ar proveni din balmo ; ipoteze care
Der: balerină. nu se susŃin (v. bălmăji). Este prezent într!o serie de
limbi slave 3i în maghiară; cf. pol. balmosz, ucr.
bal!t – dans clasic caracterizat prin graŃie 3i precizie.
balmuš, bg. belmez. Proto!slava nu accepta silabe
It. balletto < lat.med. ballāre „a dansa” (v. bal,
închise. Drăganu (Dacor., 5, 330) consideră că forma
balerin).
maghiară provine din română.
b ligă (var. balegă, ar. baligă, istr. (am)balig) – Amintim că în franceză există o formă similară,
excrement al animalelor mari. talmouse, care define3te un produs de patiserie făcut
După Miklosich (Slaw. Elem., 14) 3i Cihac provine cu brânză, ouă 3i unt. Balmo3ul românesc se face la
din sârbă. Mai târziu, Miklosich (Fremdw., 76), fel din făină, brânză 3i unt. Dauzat (730) consideră fr.
consideră că scr. balega cu der. balegara „băligar” 3i talmouse cu origine obscură (cf. rom. talme ).
balegati „a (se) băliga” provin din română; cf. alb. Este evident că formele română 3i franceză au aceea3i
balgë, baigë. origine dacică 3i, respectiv, gallică provenind de la un
AlŃii, în schimb, îl consideră de origine albaneză rad. IE comun. Ambele par să provină din PIE
(Capidan, Raporturile, 518; Rosetti, II, 109; REW, *bhlig!, bhleig! „a lovi, a arunca” (IEW, 160!61); cf.
873). Din română provine ucr. bal’oh, bal’yga (cf. cymr. blyf „catapultă”, de la ideea de „a bate, de a
Candrea, Elemente, 407), precum 3i scr. balega, amesteca ingredientele respective”, idee prezentă 3i
balaga, baloga (cf. Berneker, 41). Hasdeu (Etym., în expresia „talme !balme ”, unde primul element
2384) îl asociază cu tăt. balgas, balhas cu acela3i este similar cu fr. talmouse, de3i derivarea în ambele
sens. Asemănarea cu formele tătare este incitantă, dar cazuri nu este în întregime clară. Din fondul pre!latin.
dificil de explicat. Concluzia este că limba tătară a
Der: talme balme .
împrumutat termenul cândva dintr!o limbă IE.
Dincolo de aceste apropieri, forma este prezentă 3i în bals m – substanŃă aromată, uleioasă sau ră3inoasă
gr. βόλιτον „balegă”. Chantraine (184) crede că forma folosită în scopuri curative obŃinută din arbori
greacă poate proveni de la βόλβιτος „id”, la rândul tropicali din genul Commiphora.
său din βόλβος, cuvânt care desemenază un obiect Lat. balsamum (Cioranescu, 650); cf. alb., tc., bg.
rotund. În aceea3i manieră, rom. balegă poate fi balsam, it. balsamo, n.g.s. Balsam, eng. balm,
asociat cu bulgăre, respectiv bulz, ambele din PIE balsam. Lat. balsamum provine din gr. βάλσα7ον.
*bheulgh! (IEW, 125) (v. bulgăre, bulz), printr!o Este atestat din sec. XVII, ceea ce înseamnă că poate
112
Bal
proveni din greaca veche; forma valsam, azi trac. Di!baltum, •ε!βελτός (cf. Dečev, Thrak. Spr.,
dispărută, a apărut sub influneŃa limbii neogrece3ti. 122), în regiunea băltoasă a golfului Burgas (cf.
Der: balsamic, a îmbălsăma (îmbălsămi). Poghirc, ILR, 2, 328). De la acest cuvânt traco!illiric
provin lomb. palta, triest. paltan, piem. pauta,
Bal – 1. ora3 în Oltenia; nume propiu de familie.
precum 3i mgr. βάλτε, ngr. 7πάλτα. Forme similare
Acest toponim românesc este identic cu alb. Ballsh,
există 3i în latină 3i lituaniană; cf. lat. blatea „noroi”,
ora3 situat în nordul Albaniei; cele două toponime par
lituan. balá „baltă, mla3tină”. Walde!Pokorny (119) îl
să aibă aceea3i origine cu rom. băl, bălan, băla ,
consideră illir. (Duria) Bautica ca provenind, de
radical bine reprezentat în ambele limbi (v. băl,
asemenea, din *Baltica. Despre mare Balticum
bălan). În română se întâlne3te 3i ca nume de familie.
(marea Baltică) autorul crede (cu semn de întrebare)
balt g (ar. bâltă „baltag, secure”) – topor cu coadă că are origine veneto!illiră, de3i veneŃii 3i illirii nu au
lungă întrebuiŃat ca armă. atins niciodată coastele mării Baltice, al cărui nume
Cf. tc. baltak (Roesler, 588; Căineanu, II, 37; nu poate fi decât de origine geto!dacă, de la geto!
Cioranescu, 653). Cu toate acestea, poate fi asociat cu dacii nordici. Brâncu3 (VALR, 36) arată că marea
bardă. Cele două forme par să provină de la acela3i răspândire a acestui cuvânt în sudul 3i estul Europei,
radical. rom. bardă are un echivalent în v.fr. barde, în nordul continentului european, precum 3i în unele
cu acela3i sens (v. bardă). dialecte italiene, este o dovadă că termenul este pre!
slav. Din fondul traco!illiric.
b ltă (ar., mgl., baltă, istr. båte) – 1. apă stătătoare, Der: a bălti, băltăceală, a băltăci, a bălti, băltăreŃ,
de obicei permanentă; 2. mla3tină; 3. lunca băltărie, băltău, băltoacă, băltoc, băltoi, băltină,
inundabilă a Dunării. bălti , băltos etc.
V.sl. blato „mare” (Miklosich, Slaw. Elem. 15;
Roesler, 565; Cihac, II, 5; Philippide, Principii, 140). balŃ – la3, 3iret, panglică.
Lat. balteus „panglică” (Pu3cariu, 181; Candrea!
Am arătat cu altă ocazie (Vinereanu, 175) că acest
Densusianu, 130; Cioranescu, 631); cf. it. balzo
cuvânt nu poate fi de origine slavă, datorită lipsei
„margine”.
metatezei lichidei care a avut loc în proto!slavă 3i
După Varro (Char. gramm. 1, 77, 9, cf. Walde, 1,
trebuia să apară la fel 3i în română. În plus, el există
95), lat. balteus este de origine etruscă. Walde
în alb. baltë (cu o largă varietate de forme), fiind
asociază lat. balteus cu hitt. baltanaš „braŃ, parte” 3i
atestat 3i în top. illiric Balta (cf. lat. mare Balticum),
cu got. balths „îndrăzneŃ”, dar aceste asocieri nu sânt
precum 3i în top. v.pr. Rythabalt.
plauzibile. Rom. balŃ trebuie asociat cu baieră cu
Acest radical apare 3i în câteva dialecte italice; cf.
care împărtă3e3te acela3i semantism (v. baieră).
ven. palta, lombard. palta, piemont. pauta (cf.
Nu trebuie asociat cu bălŃat care ar proveni, după o
Vasmer, I,190). Vasmer susŃine, de asemenea, că alb.
serie de autori, din lat. balteatus „încins, încununat”
baltë este de origine illirică. Trebuie arătat că în
(Pu3cariu, 181; REW, 919; Candrea!Densusianu, 132;
albaneză acest cuvânt are foarte mulŃi derivaŃi, fapt
DAR), întrucât rom. bălŃat este participiu trecut de la
care atestă că nu este un împrumut în această limbă,
a bălŃa din PIE *bhel! „alb” (IEW, 118) (v. bălŃa).
cum nu este nici în limba română.
PIE *bhel! „alb, strălucitor” (IEW, 118). IEW derivă ban¹ – principe
forma illirică, dar 3i v.sl. blato „mare” de la acest Bg., scr. ban (Cihac, II, 8; Rosetti, I978, 297, 431).
radical, de3i asocierea noŃiunii de alb cu cel de baltă, Miklosich (Türk. Elem., 1, 11) 3i Hasdeu (Etym.,
făcută de IEW, nu este destul de clară, dar acest 2425) îl consideră de origine persană, ajuns la noi
detaliu nu afectează analiza noastră. prin intermediul pecenegilor 3i cumanilor; cf. av. van
ExistenŃa unui traco!illiric balta nu mai este, „persoană ilustră, bogată, domn”, pers. bān „stăpân,
actualmente, pusă la îndoială datorită existenŃei top. casă”, precum 3i skt. panah „un fel de monedă”, pana
113
ban
„a juca jocuri de noroc”, dar 3i „monedă, casă” (cf. trebuie asociat 3i cu alb. banë „locuinŃă, casă”, o
Monier!Williams, 580). Berneker (42) crede că ipoteză mai puŃin plauzibilă. Cu toate acestea, dacă
formele slave sânt de origine mongolă. este să!l asociem cu alb. banë, acesta are aceea3i
Pe de altă parte, Pu3cariu (Dacor., 3, 378!397) îl origine cu skt. bhavana „locuinŃă, casă”, ambele
consideră tracic, asociindu!l cu ar. bană „viaŃă” de la provenind de la un IE *bhouono! (cf. Orel, 16).
un rad. trac. *bann! „viaŃă, vite, bani”, grup semantic Forma sanskrită provine de la acela3i radical ca 3i skt.
similar cu lat. pecus „vite”, pecunia „bani”. bhávati „a fi, a cre3te, a prospera” (3, sg.) din PIE
Cioranescu (655) este de părere că rom. ban este de *bheu!, bhua!, bhou!, bhū! „a fi, a cre3te, a se
origine mongolă, din mong. bajan „bogat”, iar în dezvolta”. Acest radical are o largă răspândire în
paragraful următor spune că ungurii au avut bán de limbile IE (v. fi, băiat). Este greu de spus de la ce
unde a fost preluat în sârbo!croată, cehă 3i poloneză. radical indo!european ar putea proveni acest termen,
Titlul de ban apare la diferite formaŃiuni politice din dar este, în mod cert, de origine traco!dacă. În
Balcani până la Adriatică (cf. Hasdeu). Pecenegii au sprijinul acestei aserŃiuni un rol major îl joacă glosa
trăit multă vreme dincolo de Nistru, dar la venirea dată de Hesychius, formă care nu poate fi disociată
acestora în Balcani puterea lor a fost zdrobită de de rom. ban. Din fondul pre!latin.
bizantini, iar cumanii au dominat doar în partea de Der: bănie, banat, Banat, bănăŃean, bănăŃeancă,
răsărit 3i sud!est a teritoriului locuit azi de români, bănăŃenesc, bănăŃene te.
încât titlul de ban la slavii de sud 3i la maghiari nu se
poate explica prin influenŃa pecenegă sau cumană. ban² – monedă.
După cum am văzut, rad. ban este de origine IE, Miklosich (Slaw. Elem., 14), bazându!se pe existenŃa
întâlnit la popoarele iranice din cele mai vechi bg. ban „1. principe; 2. monedă”, precum 3i pe v.pol.
timpuri. Există 3i la armeni sub forma marz!ban ban, îl consideră de origine slavă. Cihac (II, 8), urmat
„capul o3tirii” (cf. Hasdeu) care poate fi sau nu un de Capidan (Raporturile, 230) cred că formele slave
împrumut din persană. În acela3i timp, el a existat în respective sânt de origine română. Hasdeu (Etym.,
Nordul Mării Negre la alani, încă din secolul IV D.C 2425) îl explică, în mod just, prin ban „principe”.
cu cel puŃin o jumătate de mileniu înaintea apariŃiei Cioranescu (656) 3i de data asta gre3e3te susŃinând că
triburilor turanice în Europa Centrală 3i de Răsărit. nu poate fi asociat cu ban¹, când este evident că are
Alanii alungaŃi de huni în a doua jumătate a secolului aceea3i origine cu acesta. Din fondul pre!latin.
IV d.Ch., ajun3i în Europa Centrală, aveau un Der: bănuŃ, băni or, bănesc, băne te, bănos, bănet.
principe numit Sangi banus (cf. Iordanes). ban nă – fruct tropical de culoare galbenă 3i formă
În română termenul este de origine tracică, a3a cum a lunguiaŃă, fructul unei plante tropicale cu frunze
intuit Pu3cariu (Dacor., 3, 378!397), înrudit cu formele mari, de forma unui arbust, din familia Musaceae!lor.
indo!iranice. Forma βάννας apare la Hesychius care Fr. banane (Cioranescu, 657). Cuvântul a intrat în
spune că la locuitorii din sudul Peninsulei Italice acest
limbile europene prin portugheză sau spaniolă care,
termen definea o demnitate politică 3i militară supremă
la rândul lor, l!au împrumutat din limbile africane de
similară cu aceea de rege (cf. N. Densusianu, 1078).
vest, mai precis din limbile wolof sau malinke, unde
Prin urmare, termenul este vechi întâlnit 3i la
apare sub forma banana.
popoarele sud!italice, fiind aici, probabil, de origine
Der: bananier.
oscă sau umbrică. Prin urmare, este vorba de o
isoglosă comună limbilor sud!italice 3i traco!dacei. banch!t – masă festivă.
Pe de altă parte, Paliga (11) crede că aceste forme It. banchetto sau fr. banquet (Cioranescu, 660). Este
provin din PIE *pā! „proteja, a hrăni” (IEW, 782), atestat din sec. XVIII. It. banchetto provine din
ceea ce este plauzibil. Pornind de la ipoteza lui banca „masă, tejghea”.
Pu3cariu care asociază rom. ban cu ar. bană, atunci Der: a benchetui, benchetuială.
114
bandă
b ndă – 1. grup de persoane; 2. grup de răufăcători. bar c – varietate de câine lăŃos originar din Asia.
It. banda „bandă” < lat.med. bandum, intrat în latina Tc. barak (Hasdeu, Etym., 2481; Cioranescu, 674).
medievală din limbile germanice, foarte probabil din
limba gotă; cf. got. bandwa „steag”. Radicalul este b ră¹ – bucată lungă de lemn sau de metal.
atestat în limbile germanice vechi, precum 3i în Fr. barre (Cioranescu, 670).
sanskrită; cf. v.g.s. binta „legătură, bandă”, v.g.s. Fr. barre provine de la o formă mai veche *barra
bintan „a lega”, got. bindan „a lega”, skt. bandhati „a „bară”, neatestată în latina clasică, 3i nici în cea
lega”(III, sg.). De la acela3i radical germanic provine medievală, după toate probabilităŃile, de origine
3i it. bandiera „steag”. Forma bandieră „steag” este celtică. Radicalul este atestat 3i în limba română în
atestată în limba română în sec. XVIII, a fost puŃin oron. Baraolt, munŃi în CarpaŃii Meridionali care
folosită, azi ie3ită din uz (v. bantă). blochează trecerea râului Olt. Acesta î3i schimbă
Der: bandit, banditesc, bandite te. cursul spre vest, apoi se întoarece spre sud pe valea
Oltului. Prin urmare, Baraolt este de origine pre!
b niŃă – unitate de măsură pentru capacitate.
latină (v. Olt).
Bg. banica din v.sl. banja „baie” (Cihac, II, 5;
Der: a bara < fr. barrer, baraj < fr. barage.
Cioranescu, 665). Bg. banica înseamnă „barcă, navă”,
ceea ce face această ipoteză total neverosimilă din b ră² (var. băracă (Munt.), bărăcie, bărăciune
punct de vedere semantic. Origine incertă. (Munt., Trans.) – mla3tină.
b ntă – 1. laŃ; 2. fâ3ie. Sb. bara (DAR; Cioranescu, 669).
N.g.s. Band (DAR) sau din rus., pol. bant În mod evident, forma provine din PIE *bhel! „alb,
(Cioranescu, 666). Intermediarul rus nu este necesar. strălucitor” (IEW, 118), radical de la care provine 3i
Der. bentiŃă „panglică”. rom. baltă (v. baltă). Rom. bară provine de la un mai
vechi *bala „baltă, mla3tină”, formă care se regăse3te
barab i – plantă erbacee.
3i în lituan. balá „baltă, mla3tină”. Rotacizarea lui l
Mgh. baraboly „plantă erbacee” (Cihac, II, 479); cf.
intervocalic este un fenomen fonetic frecvent în
bg. baraboj „cartof”, ucr. barabolja „cartof”. Între
limba română, dar necunoscut limbilor slave. Ca 3i
rom. baraboi 3i formele bulgară 3i ucraineană nu este
rom. baltă, bară provine din fondul pre!latin.
decât o coincidenŃă sonică (v. barabulă). Probabil că
forma maghiară provine din română de la un stră! barb r – 1. necivilizat, sălbatic, crud; 2. străin, non!
rom. *baraboliu. Nu poate fi asociat cu barabulă, grec, non!roman.
a3a cum face Cioranescu (673) (v. barabulă). După Cioranescu (679) provine din fr. barbare, de3i
barab lă – cartof. forma este atestată în limba română din sec. XVI.
Philippide (Principii, 109), urmat de Borcea (177) 3i Termenul poate fi 3i mai vechi, 3tiut fiind că textele
Tiktin consideră că este vorba de o formă derivată din cele mai vechi de limbă română care au ajuns până la
Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în noi sânt din sec. XVI.
cantităŃi mari. Forma apare 3i în ucraineană barabolja Rom. barbar provine din gr. βάρβαρος <
„cartof” 3i bulgară baraboj „cartof”. Cioranescu (673), βαρβαρίζειν „a se bâlbâi, a vorbi ininteligibil” din
în schimb, crede că trebuie pornit de la n.g.s. care provine 3i lat. barbarus, acela3i cu skt. barbara
Grundbirne „cartof”, desigur o eroare, deoarece din „bâlbâit, non!arian”, ambele forme din PIE *balbal!,
n.g.s. Grundbirne provine rom. crumpănă, grumpănă barbar!, baba! „a vorbi ininteligibil” (IEW, 91) (v.
(v. crumpănă). Niciuna dintre aceste ipoteze nu este bâlbâi). Forma varvar, azi ie3ită din uz, a apărut sub
verosimilă. Ar putea fi o formaŃie expresivă sau să influenŃa limbii neogrece3ti 3i a limbii slave
derive de la un radical neidentificat. Formele bulgară 3i biserice3ti.
ucraineană par să provină din română. Der: barbarie, barbarism.
115
barbă
b rbă (ar., mgl. barbă, istr. borbe) – părul care barch!t (var. barhet) – Ńesătură din bumbac.
cre3te la bărbaŃi pe bărbie 3i pe obraji. N.g.s. Barchent (Borcea, 178) sau din ceh. barchet
Lat. barba „barbă” (Pu3cariu, 182; Candrea! (Berneker, 44). Forma cehă provine din germană.
Densusianu, 133; REW, 994). Panromanic.
PIE *bhardha „barbă” (IEW, 110); cf. v.g.s. bart, b rdă – un fel de secure cu tăi3ul lung 3i coada
v.scand. barda, v.sl. brada (scr. brada, rus. boroda), scurtă întrebuinŃată la cioplitul lemnului sau ca
v.prus. bordus, lett. barda, lituan. barzda. armă de luptă.
Prin urmare, acest radical apare cu consecvenŃă în Mgh. bard „bardă” (Densusianu, Rom. 33, 275;
majoritatea grupurilor de limbi. De remarcat că lat. Căineanu, Semasiol., 135; Cihac, II, 479; Pu3cariu,
barbatus „bărbos”, v.sl. bradatъ „bărbos”, lituan. Lr., 273). Cioranescu exemplifică, în mod gre3it, cu
barzdotas „bărbos” au o origine comună mai veche v.g.s. barta 3i din n.g.s. Bart care înseamnă simplu
IE. Dacă lat. barba ar proveni direct din PIE barbă, 3i nu bardă cum crede Cioranescu.
*bhardha, urmând principiile fonologice ale limbii Radicalul nu este atestat în gotică, ceea ce
latine, am fi avut un *farba sau *farfa (cf. it. dovede3te că n.g.s. Hallebarde este un împrumut
farfechie „mustaŃă”) 3i nu barba. Este evident că relativ târziu, probabil din franceza veche; cf. v.fr.
acest cuvânt este un împrumut de la „barbarii” traco! barde „bardă”. Forma există 3i în tc. barda
illiri sau poate de la celŃi care purtau barbă pe vremea „bardă”, care provine din română. Forma veche
când romanii din perioada clasică nu mai purtau franceză nu poate fi explicată decât prin gallică,
barbă demult. Adevăratul mo3tenitor al lat. *farfa, deci este vorba de un radical IE mai vechi. Formele
formă dispărută, este it. farfechie „mustaŃă”. În din limbile turanice; cf. cuman. balta, tc. baltak,
celticele moderne avem cymr. barf(au), bret. baro, trebuie să provină din aceea3i sursă cu rom. bardă
cymr. barfog „bărbos”. 3i v.fr. barde, fiind, prin urmare, vorba de o sursă
A. Meillet (MSL, 13, 215) încearcă să argumenteze comună, mai veche IE. Astfel, este de presupus că
latinitatea cuvântului barba de la *farba în care f forma maghiară provine din română. Din fondul
iniŃial trece la b sub influenŃa lui b din silaba pre!latin.
următoare. Totu3i, dacă ar fi fost a3a nu ar mai exista Der: a bărdui „a ciopli cu barda”, bărduire, bărda .
it. farfechie care provie, de fapt de la un *farfa. b rem – măcar, cel puŃin.
Trebuie arătat aici că PIE *d(h) a trecut la b atât în Tc. barim „calculat, stabilit” (Roesler, 588;
traco!dacă cât 3i în latină, după o lichidă (cf. lat. Căineanu, II, 38) care provine din pers. bari; cf.
verbum, rom. vorbă). La fel se comportă 3i rom. bg., scr. barem, alb. bari, ngr. 7πάρε7ος.
albie de la PIE *aldh! „albie” (IEW, 31) care nu este
de origine latină (v. bărbat). baric dă – barieră defensivă, de obicei în stradă,
Der: bărbos, bărbuŃă, bărbu oară. pentru a opri inamicul.
Fr. barricade, la rândul său din fr. barre < lat.med.
barbi n – cioc, barbi3ă.
*barra de origine pre!romană (v. bară).
Fr. barbichon < barbiche (Cioranescu, 684) (v.
Der: a baricada.
barbă).
bari!ră – 1. orice obiect care serve3te la bararea
b rcă – ambarcaŃiune de dimensiuni mici.
unei treceri; obstacol natural.
Lat. barca „barcă” (Densusianu, Rom., 33, 275) sau
Fr. barrière (Cioranescu, 697) (v. bară).
it. barca (Cioranescu, 690); cf. tc. barka, alb. barkë,
tc., bg. barko, ngr. 7πάρκα. Cioranescu crede că bar t n – cântăreŃ cu vocea între tenor 3i bas.
termenul nu poate proveni direct din latină 3i că It. baritono, la rândul său din gr. βαρίτονος „cu
trebuie considerat un împrumut din italiană. sunet grav”.
116
barometru
barom!tru – 1. intrument care măsoară presiunea Hasdeu (Etym., 3, 244) arată că forma cea mai
atmosferică; 2. indicator al oricărui gen de schimbare frecvent întâlnită în documentele mai vechi este
Fr. barometre, formă compusă din gr. βάρος „greu” Basarabă, nu Basarab, care este o formă mai
3i gr. 7έτρον „măsura”; cf. skt. guru, lat. gravis, got. nouă, prin eludarea lui ă final „prin analogie cu
kaurus, cu acela3i sens (v. greu, măsura). celelalte nume bărbăte3ti”. După Hasdeu, numele
bar n – cel mai mic grad nobiliar. propriu Basarabă este o formă compusă Ban!
Fr. baron (Cioranescu, 701); cf. n.g.s. Baron, eng. sarabă, deci din ban (v. ban¹) 3i Saraba „numele
baron. castei nobiliare la daci”. Hasdeu arată că în secolul
Forma baron este cuvânt de origine germanică, e la XVI „numai dintre Basarabi se numeau marii bani
un rad. gmc. baro. ai Craiovei”, desigur acest lucru venea dintr!o
Der: baroneasă, baronesc, baronie. tradiŃie mult mai veche. Numele Basarab este
frecvent în HaŃeg chiar în rândurile Ńăranilor, fapt
bar s – ciocan mare.
care nu trebuie să ne mire deoarece ne aflăm în
łig. baro „mare, important” (Miklosich, Zig., 177;
regiunea vechii capitale dacice Sarmisegetusa.
Hasdeu, 2536; Gáldi, Dict., 226).
Hasdeu arată, de asemenea, că la 1649, în o3tirea
b rză (var. ar. bardzu „alb pestriŃ”, barză „catâr cazacă se aflau o mulŃime de români, între care
alb”) – pasăre migratoare albă cu pete negre, cu cinci Basarabi care proveneau fie din Muntenia, fie
picioare, gât 3i cioc foarte lungi, cocostârc (Ciconia din HaŃeg.
ciconia). Iordanes arată 3i el că din a3a!zisa castă a zarabilor
A fost considerat dacic, apropiat de alb. barth „alb” erau recrutaŃi regii 3i marii preoŃi daci („ex quibus
(Hasdeu, Col. lui Traian; 1873, 140; Hasdeu, Etym., eis et reges, et sacerdotes ordinabantur” „dintre
2526; Philippide, II, 698; Meyer, 27; Capidan,
care erau un3i regii 3i sacerdoŃii”). Basarabia
Raporturile, 519; Rosetti, II, 110). Rad. bardh!, barth!
provine desigur de la numele Basarab, 3tiut fiind
este extrem de productiv în limba albaneză.
că sudul actualei Basarabii a aparŃinut łării
Cu toate acestea, Cioranescu (704) porne3te de la un
Române3ti până prin secolul XV, deci era un Ńinut
lat. *gardea, în loc de ardea „bâtlan”, crezând, în mod
al Basarabilor.
cu totul eronat, că velara simplă g a putut trece la b. El
ignoră faptul că doar labiovelarei gŭ îi corespunde b, 3i Vasmer (I, 82) arată că această denumire este atestată
nicidecum velarei simple g. De menŃionat această în documente din perioada 1349!1357 în forma
trecere care a avut loc încă din traco!dacă. „Waywoda Basarabiae”. După Vasmer, Basarabia
PIE *bhereg’ „alb, a străluci” (IEW, 139); cf. skt. provine din turco!tăt. basar (part. imp.) < bas „a
bhrajate „a luci, a străluci”, skt. bharga „strălucitor”, apăsa, a domina”. Un Ńinut Basarat este atestat la
got. bairts „lumină”, lit. beržas „mesteacăn”, eng. 1372 lângă Bosnia 3i Rescia (cf. Vasmer). Vasmer
birch „mesteacăn” (v. breaz, Bârsa, Bra ov). Forma ignoră faptul că cumanii nu au ajuns în acele regiuni.
bardă provine de la un mai vechi *barză . Origine După Tomaschek (Zeitschrift. öster. Gymn.) 3i
traco!dacă. Roesler, numele Basarab ar proveni din cuman.
Der: bardă „barză, cocostârc”, bărzoi. Barat, menŃionat la 1372, idee la care aderă 3i
bas – cu sunet jos (despre voce sau instrument) Vasmer, de3i prezumtiva evoluŃie fonetică nu este
It. basso < lat.med. bassus „jos”, neatestat în latina deloc clară, dacă nu de!a dreptul imposibilă. Este cât
clasică, pare să fie cuvânt de origine oscă (cf. se poate de clar că Vasmer, autor din secolul XX,
Webster’s); cf. fr. basse, eng. bass. reformulează teorii vechi neconforme cu adevărul
Basar b – numele familiei domnitoare din łara istoric, fără să Ńină cont de opiniile unor autori
Românească. români de primă mărime, buni cunoscători ai istoriei
117
bască
3i tradiŃiilor române3ti. Această atitudine rămâne o formele albaneze indicate aici, forme care provin din
constantă a slavistului german. PIE *bhasko! „legătură, uniune, pachet, mănunchi”
Der: basarabesc, Basarabia, basarabean. (IEW, 111) (v. bască).
b scă (ar., mgl. bască) – lâna tunsă de pe o oaie. ba t nă (ar. ba nă) – 1. locul de origine, origine,
Hasdeu (Etym., 2595) îl asociază cu alb. bashkë, cu patrie; 2. propietate mo3tenită.
acela3i sens. Sunetului s din română îi corespunde sh V.sl. *baština (DAR; Cioranescu, 725); cf. bg. baštin
în albaneză în cuvintele mo3tenite în această limbă, „ereditar, mo3tenit”, baštinija „patrie”, scr. baština
ceea ce indică dezvoltarea independentă a radicalului „ereditar”, alb. bashtinë „familie, fief, bucată de
în cele două limbi (Capidan, Dacor., 2, 481). Sensul pământ lucrată de o singură familie”. Autorii români
primar este acela de „cantitatea de lână de pe o oaie menŃionaŃi mai sus ignoră faptul că Miklosich (Slaw.
strânsă, legată la un loc”. Elem., 14; Alb. Forsch., 1, 15; Fremdw., 77) îl
Provine din PIE *bhasko! „legătură, uniune, pachet, consideră străin în limbile slave. Nu putem deci
mănunchi” (IEW, 111); cf. lat. fascis „pachet, admite o origine slavă pentru acest cuvânt, deoarece
legătură”, alb. bashkë „împreună”, bashkonj „a există doar în limbile slave de sud 3i, în acela3i timp,
reuni”. Origine traco!illirică. este prezent 3i în albaneză. De asemenea, forma ar.
ba nă nu poate proveni din prezumtivul v.sl.
basm (var. basnă (înv.)) – poveste, fabulă, legendă. *baština. Din fondul traco!illiric.
V.sl. basmŭ „poveste, legendă” (Miklosich, Slaw. Der: bă tina .
Elem., 14; Cihac, II, 10; Cioranescu, 718); cf. rus.
basnŭ, ceh. básen. Forma rusă este probabil bat l – berbec castrat.
împrumut din vechea slavă. Origine incertă. Tc. batkal „netrebnic, inutil” < arab. batal „a schilodi,
a deteriora” (Meyer, 27, Scriban, Cioranescu, 730); cf.
basm (ar. basmă, mgl. basmă) – batic. alb. batall „inutil”, bg. batal „inutil”. Nu am putut
Tc. basma „imprimeu” (Roesler, 588; Berneker, 264; verifica forma tc. batkal. Rom. batal nu poate fi
Cioranescu); cf. alb. basmë „basma”. După Miklosich asociat cu formele balcanice menŃionate mai sus.
(Wander.) pol. basaman provine din rom. basma. Provine din a bate.
b sta – de ajuns, destul. b tăr (var. batâr) – măcar.
It. basta (Cioranescu, 722) (din sec. XIX). Mgh. bátor (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 105;
Cioranescu, 737). Este întâlnit în Transilvania 3i în
bast rd – copil nelegitim.
unele zone din Moldova.
It. bastardo (Cioranescu, 724). Atestat din sec. XIX.
It. bastardo provine dintr!un rad. gmc. bāst!, bōst! b tcă (babcă, ar. bată „capcană, cursă; 2.
„căsătorie” < gmc. *bandstu < PIE *bendh! „a lega” depresiune”) – 1. nicovală pe care se bate coasa; 2.
3i suf. !ard, cu sens peiorativ, semnificând copii capcană de 3oareci.
născuŃi din căsătorii poligame, ai unor femei fără Este un derivat al vb. a bate (v. bate). Forma babcă
status social. Fiind vorba de o formă de căsătorie a are doar sensul 1.
tradiŃiilor pre!cre3tine, astfel de copii nu erau
recunoscuŃi de biserică. b te (ar. bat) – 1. a lovi, a izbi; 2. a ciocăni în u3ă; 3.
a lovi cu ciocanul, a ciocăni.
b ca (var. bă ca, mgl. ba că) – 1. în afară de, Lat. *battere < battuere (Diez, I, 59; Pu3cariu, 192;
exceptând; 2. separat. Candrea!Densusianu, 144; Cioranescu, 734).
Tc. ba ka (Roesler, 590; Căineanu, II, 40); cf. alb. Panromanic.
bashkë „împreună”, alb. bashkonj „a reuni”, bg. Radicalul este prezent 3i în alte limbi IE: cf. v.ir. bith
baška „separat”. Trebuie asociat cu bască 3i cu „a bate, a lovi”, v.ir. bithe „lovit, bătut”, cymr. bathu
118
baterie
„a bate, a lovi”, gall. (NP) Batus, v.ir. Bodh „zeiŃa bat c – basma colorată.
războiului”, v.celt. (NP) Bodica, v.g.s. (NP) Batu. Eng. batik care, la rândul său, provine din iavan. batik,
Forma apare 3i în l.germanice; cf. v.isl. bauta „a cuvânt care define3te tehnica de a colora cu mâna
bate”, v.g.s. bozzan, v.sax. beatan (eng. beat). anumite Ńesături, folosind ceară colorată, colorând
PIE *bhat! (Walde, I, 99). Dacă presupunem o anumite părŃi ale Ńesăturii, apoi dizolvând ceara prin
etimologie latină pentru rom. bate ne confruntăm cu fierbere.
câteva probleme majore. Mai întâi trebuie să dăm altă
bat stă – bucată de Ńesătură fină cu contextură simplă
etimologie rom. bâtă 3i băŃ, cu toate că provin de la
sau complexă confecŃionată din fibre naturale sau
acela3i radical. Pe de altă parte, Walde consideră că
sintetice.
lat. fatuus, confuto, futuo provin de la acela3i radical
Fr. batiste (Cioranescu, 738). Fr. batiste provine de la
ca 3i battuo. Ci în acest caz, ne confruntăm cu o altă
numele lui Baptiste de Cambrai, cel care a
problemă: 3tim că PIE *bh a dat f în latină, deci de la
confecŃionat, mai întâi, acest gen de Ńesătură.
PIE *bhat! ar fi putut deriva doar fatuus, confuto,
futuo, dar nu 3i battuere, lucru pe care Walde, din batj cură – ocară, insultă.
păcate, îl trece cu vederea. Compus paratactic din bate 3i joc (v. bate 3i joc).
Walde!Pokorny (112) propune PIE *bhat!, bhət! „a
bat c (var. batog) – pe3te sărat.
bate” dar nu cu succes mai mare decât Walde; cf.
Scr. batok „băŃ, uscat ca un băŃ” (Miklosich, Slaw.
cymr. bathu „a bate monedă”, scr. bátati „a bate”,
Elem., 14; Cihac; REW; 4650). După autorii DAR din
rus. bótati „a lovi, a călca”. Astfel, există două soluŃii
rus. batožiti „a lovi”, iar Graur (BL, 6,136) crede că
la această problemă: 1. lat. battuo este un împrumut
este vorba de o „încruci3are” între a bătuci 3i a betegi.
în latină; 2. există doi radicali PIE apropiaŃi ca formă
Nici una dintre aceste etimologii nu este plauzibilă,
3i ca sens, respectiv cu labiala sonoră bh 3i respectiv
sensul presupuselor etimoane slave fiind diferite de
b, labiala aspirată trecând la f în latină, cea de a doua
cel al cuvântului românesc. Este un derivat de la a
rămânând neschimbată. Cu toate acestea, nu este
bate, pe3tele sărat fiind totodată 3i uscat, respectiv,
exclus ca lat. battuo să provină direct de la acela3i
presat (v. bate).
radical, astfel păstrarea lui b în latină să reprezinte, în
acest caz, o excepŃie, fiind vorba, în acela3i timp, de bat ză – 1. treierătoare mecanică; 2. (arg.) femeie
o diferenŃiere la nivel semantic. grasă.
Pe de altă parte, amintim că un radical similar, cu Fr. batteuse (Cioranescu, 741).
sens apropiat, există 3i în limbile afro!asiatice, anume
AA *bud! „băŃ” (Orel, 325); cf. sem. *bad(d)! „par, bazac nie (var. boscoană, bozgoană, borboană,
băŃ, bârnă” (v. bâtă, băŃ). bosconiŃă) – lucru ciudat, aiureală.
Der: bătaie, bătălie, bătătură, a bătători, a bătuci, V.sl. *bezakonije „injustiŃie” (Miklosich, Slaw. Elem.,
bătuceală, bătău , etc. 14; Lexicon, 12; Căineanu, Semasiol., 218; Cioranescu,
747). Cuvântul ca atare nu este atestat în slava veche,
bater e – 1. (mil.) două sau mai multe piese de artilerie ci numai v.sl. zakonŭ „lege”. Forma compusă
în acŃiune sau unitate militară de artilerie; 2. (electr.) *bezakonije a fost creată ca să servească drept etimon
combinaŃie de una sau mai multe celule electrice pentru rom. bazaconie, dar astfel de procedee sânt
conectate între ele pentru a produce curent electric; 3. departe de ceea ce numim spirit 3tiinŃific.
serviciu compus dintr!o sticlă de vin 3i una de sifon. În schimb, Diez (1, 128) 3i Cihac (II, 639) îl apropie de
Fr. batterie (Cioranescu, 735). Fr. batterie provine gr. βασκαίνω „a face farmece, a vrăji (I, sg.)”. Boisacq
din battre „a bate”. (116) apropie această formă grecească de lat. fascinum
Sensul original al cuvântului este cel militar, celelalte „incantaŃie, deochi”, ambii fiind termeni legaŃi de
fiind sensuri derivate din primul. magie. Boisacq afirmă că greaca l!a împrumutat din
119
bazar
tracă sau illiră, dintr!un rad. *bhəsko!, radical care sex feminin, ambele la rândul lor paralele cu formele
corespunde cu rom. bosco!rodi. Variantele boscoană, băiat 3i, respectiv, fată. În principiu, sânt
bozgoană, bosconiŃă „vrăji, farmece” confirmă pe „prescurtări” din vocativele: băiete 3i respectiv fată
deplin această ipoteză. Rom. boscorodi „a vorbi (v. fă).
ininteligibil” care are aceea3i origine cu bazaconie,
băc n (ar., mgl. băcal) – negustor de produse
este, din punct de vedere semantic, apropiat de modul
alimentare.
cum este percepută o incantaŃie, adică de a spune
Tc. bakkal „băcan” (Roesler, 590; Căineanu, II, 51;
ceva ininteligibil. În ajutorul acestei idei vine mgh.
Cioranescu, 580); cf. ngr. 7πακάλες, alb. bakalj, bg.
boszorkanyos „a face farmece, a face vrăji” care, în
bakal, sb., rus. bakam.
acest context, este un împrumut din limba română,
Der: bacalba e „staroste, 3ef a breslei băcanilor”,
acesta fiind de altfel sensul original, a3a cum reiese
băcăneasă, băcăniŃă, băcănie.
din formele greacă 3i latină, sens care a dispărut în
limba română. De asemenea, bozgor „maghiar, ungur bădăr n – mitocan, necioplit.
(peior.)” a însemnat la origine „persoană care Mgh. badarό „persoană care vorbe3te grosolan”
vorbe3te ininte!ligibil” (v. boscorodi, bozgor). Din sufixat cu !an (DAR; Cioranescu, 590). Tc. (pers.)
fondul pre!latin. bedran „licenŃios” (Loebel) sau din Ńig. bedoro
Der: a bosconi „a face farmece, a boscorodi”, „flăcău, fată” (Graur, 123). Ultimele două ipoteze nu
bosconeală. sânt plauzibile. În unele graiuri are sensul de „mare,
grosolan, neîndemânatic”, fără conotaŃii peiorative. O
baz r – prăvălie orientală în care se vând tot felul de legătură cu mgh. badarό este posibilă, dar totu3i
obiecte, în special mărunŃi3uri. nesigură. Origine incertă.
N.pers. bazar. În română a putut intra fie prin Der: bădărănie.
intermediul limbii franceze sau prin cel al limbii
turce (Cioranescu, 750); cf. tc. pazar „1. duminică; 2. băg (ar., mgl. bag) – 1. a introduce; 2. a se pune la
bazar”. Există 3i în alte limbi balcanice, precum 3i mijloc, a interveni.
într!o serie de alte limbi europene; cf. alb., scr., rus. În legătură cu originea rom. băga au fost emise
bazar, bg. pazarĭ, eng. bazaar etc. felurite ipoteze. Miklosich (Slaw. Elem., 8), îl
consideră dacic. Cihac (II, 638) crede că provine din
b ză – 1. temelie, fundament; 2. ingredient principal gr. βάζω, βάνω, βάλλω „a pune, a plasa”, pe când
într!un amestec. Philippide (2, 697) îl consideră obscur. Pe de altă
Fr. base (Cioranescu, 746), la rândul său din lat. basis parte, G. Meyer (IF, 6, 115 3i Meyer!Lübke (REW,
(v. bizui). 880) pornesc de la un rad. romanic *bag!; cf. prov.
Derr: a (se) baza. baga, fr. bague, opinie hazardată, greu de admis.
Cioranescu (595) se gânde3te la un lat. bigare < biga
baz n – 1. rezervor de mare capacitate pentru apă sau
„car cu doi cai”, ipoteză, de asemenea, eronată.
alte lichide; 2. (geol.) vale sau depresiune din care un
Ca să analizăm ipoteza lui Cihac, amintim că
râu î3i adună apele.
Chantraine (173) derivă gr. βάλλω dintr!un PIE
Fr. bassin (Cioranescu, 749). Fr. bassin provine din
*gŭelə!, *gŭele!, în timp ce ngr. 7πήγω „a pune, a
lat.med. baccinum „vas pentru apă” (v. pahar).
băga” provine din română. Este destul de evident că
Der: bazinet.
este vorba de un radical diferit, astfel că cele două
bă (var. băi, mă) – cuvânt de adresare unei persoane forme nu au aceea3i origine.
masculine (fam.). Este un cuvânt de origine dacică, a3a cum a intuit
Formă de adresare către o persoană de sex masculin, Miklosich încă de la început. Provine din PIE *bhag!
paralel cu fă ca formă de adresare către o persoană de „a împărŃi, a aloca” (IEW, 107); cf. gr. φαγείν „a
120
băia
mânca”. Sensul din greacă este mult mai apropiat de 3i băiat. În plus, semivocala lat. i nu a putut da tot i în
cel din română decât sensurile date de Walde! română, dacă Ńinem cont de concepŃia tradiŃională. În
Pokorny, de aceea trebuie adăugat la sensurile date de această concepŃie, echivalentul în limba română pentru
el 3i pe acela de „a băga, a introduce”. De3i cele mai acest sunet din latină este j (sau z), dar nu i.
multe etimologii ale celor 130 de cuvinte dacice Cioranescu, de3i iniŃial îl califică drept „voz oscura”,
analizate de Reichenkron sânt corecte, el gre3e3te în consideră lat. *bailare drept etimon al rom. băiat,
cazul rom. a băga care nu poate fi asociat cu PIE încercare hazardată, citând în acest sens calabr. vajazzu
*bhedh! „stechen, graben” (IEW, 113) de la care „servitor”, cuvânt mai degrabă de origine oscă decât
provine 3i lat. fodio. latină, de3i nu poate fi asociat cu rom. băiat. La
Acest radical există 3i în alte limbi IE cu sensul din Cioranescu, rom. băiat apare cu sensul primar de
româna de azi. Astfel, Barnhart (71) spune că eng. „băiat de serviciu, vânzător, servitor”, în mod evident,
bag „pungă” este de origine scandinavă (cf. v.isl. o distorsionare nepermisă a sensului, tocmai pentru a!l
baggi „mănunchi”) cu echivalente în lat.med. baga 3i apropia de un lat. inexistent *bailator, ca 3i de calabr.
v.fr. bague „sac” care sânt de origine germanică sau vajazzu 3i mgr. βαίουλος. Nici un vorbitor nativ de
celtică. Engleza veche a avut un verb baggan „a băga limbă română nu va fi de acord cu acest lucru, sensul
(într!un sac, pungă)”. Origine traco!dacă. primar fiind acela de „fiu, adolescent, bărbat tânăr”.
Der: băgăreŃ, băgare, băgător sânt folosite mai mult Sensul mai vechi al rom. băiat a fost acela de „copil
în expresii nominale derivate din locuŃiunile verbale natural 3i legitim” spre deosebire de copil al cărui sens
„a băga de seamă”, „a băga în seamă”. la origine a fost acela de „copil natural” care putea fi
legitim sau nu (v. copil), ipoteză ce pare a fi
băi – 1. a cre3te, a hrăni, a alăpta; 2. a alinta; 3. a na3te.
confirmată 3i de forma băiată „fetiŃă”.
Este întâlnit în Banat 3i HaŃeg. Provine din PIE
Rom. băiat ca 3i a băia provin de la PIE *bheu,
*bheu!, bhou2, bhu! „a cre3te, a se ridica, a înflori, a
bhou!, bhu! „a cre3te, a se ridica, a înflori, a
prospera” (IEW, 146); cf. skt. bhavati „a deveni, a
prospera” (IEW, 146) (v. băia). Origine traco!dacă.
cre3te”, av. bavati „a deveni, a se na3te”, skt. bhuyati
Der: băieŃel, băieŃa , băienŃandru, băiată „fată,
„a da na3tere, a da fiinŃă”, alb. buj „a trăi, a locui”,
fetiŃă”, băieŃe te, băieŃesc.
alb. banë „locuinŃă”, ar. bană „viaŃă” (v. băiat).
Origine traco!dacă. băj!nie (var. bejenie) – 1. fugă în masă a populaŃiei
din cauza unei invazii du3mane sau a persecuŃiilor
băi t – 1. copil de sex bărăbătesc; 2. fiu, fecior; 3. politice; 2. refugiu, pribegie.
persoană tănără de sex masculin, adolescent. V.sl. bežanje „fugă, refugiu” (Miklosich, Lexicon, 52;
Acest cuvânt a rezistat oricărei încercări de a i se găsi Cioranescu, 618). Forma apare în Blagova (106). v.sl.
o etimologie viabilă. Hasdeu (Etym., 2894), urmat de bežanje < bejati „a fugi”; cf. lituan. bĕgu, bĕgti „a
Tiktin, Candrea 3i REW (913) îl derivă de la a fugi” (v. fugi, zbengui, a zbughi). Origine slavă.
îmbăia, dar această ipoteză este eronată. Totu3i Der: a băjeni, băjenar.
majoritatea cercetătorilor (Diez; Densusianu, Rom.,
33, 275; Pu3cariu, Dacor., 4, 808; Lr., 546; REW, băl (ar., mgl. bel „bălan, alb”) – 1. blond (despre
887; Rosetti, I, 163) au pornit de la a băia „a cre3te, a oameni); 2. cu părul alb (despre animale).
hrăni, a alinta” care la rândul său ar proveni de la lat. V.sl. belŭ „alb” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; DAR;
baiulare „a purta, a duce”. Sensurile acestui verb Cioranescu, 619). V.sl. belŭ nu explică rom. băl,
românesc nu se regăsesc în lat. baiulare. Prin urmare, deoarece ar fi fost de a3teptat *biel (cf. Poghirc, ILR,
această etimologie este în parte o eroare, deoarece 2, 328).
rom. a băia nu poate proveni de la lat. baiulare, în PIE *bhel! „strălucitor, alb” (IEW, 118); cf. skt.
schimb, există o relaŃie genetică certă între vb. a băia bhalasa „alb, culoare albă”, got. bala „alb, palid”,
121
bălan
eng. dial. ball „cal cu pete albe”, celt. *belo „alb, depindea de el. Dar s!a întâmplat că, armăsarul pe
strălucitor”, lituan. balas (baltas) „alb”, alb. balë care călărea atunci, era foarte experimentat în război
„animal cu pete albe”, v.pr. ballo „animal cu pete 3i 3tia bine să!l ferească pe călăreŃ de primejdie; i
albe”, alb. balashi „cal cu pată albă în frunte”. Are întregul său trup era de un cenu iu închis, cu
aceea3i origine cu bălan, atestat la Procopius din excepŃia faptului că faŃa lui de sus până la nări era
Caesarea în sec. VI, când nu putea fi vorba de slavi în de cel mai pur alb. Un astfel de cal grecii îl numesc
Balcani, fapt care infirmă orice ipoteză că acest φαλιός, iar barbarii bálan”.
radical ar fi intrat în limba română din limbile slave De asemenea, trebuie arătat că denumirea greacă
(v. bălan). Origine traco!dacă. φαλιός este cognat cu trac. balan, ambii termeni
Der: bălăior. provenind de la acela3i rad. PIE *bhel! „alb”. Pe de
altă parte, Βάλιος „calul lui Achile” nu este de origine
băl n (ar. bal’iu „breaz”) – 1. blond; 2. cu părul alb
greacă, ci de origine traco!frigiană, 3tiut fiind faptul
(despre animale).
că PIE *bh a dat φ în greacă 3i b în traco!dacă 3i în
Lat. balanus „ghindă” din gr. βάλανος cu acela3i
sens. Propusă prima oară de Koerting (1232), urmat frigiană. Cioranescu (619) trimite la Phillipide (OR,
de Densusianu (Rom., 33, 275), această ipoteză nu II, 699) care consideră că forma balan care apare la
rezistă unui examen elementar. În primul rând, sensul Procopius ar fi de origine gotică, dar în gotică nu este
este total diferit, în al doilea rând, acest termen atestată această formă. Cioranescu respinge ipoteza lui
românesc nu poate fi separat de formele băl, băla , Philippide pe motiv că nu putem accepta influenŃe
bălăuc, bălai. germanice atât de vechi, dar 3i pentru faptul că ar trebui
Forma balan este atestată documentar în secolul VI să acceptăm nerotacizarea lui l intervocalic. În ce
D.C, la Procopius din Caesarea (Războaiele gotice, 5, prive3te împrumuturile germanice vechi, Cioranescu
18, 6!7), cu sensul de „cal cu capul alb” (cf. dovede3te necunoa3terea realităŃilor istorice, deoarece în
Vinereanu, 130), atunci când descrie calul generalului secolul VI d.Ch., când scria Procopius aceste rânduri,
bizantin Belizarie, în timpul unei campanii din Italia, goŃii plecaseră de mult în Italia, prin urmare,
împotriva goŃilor. Acest cal, spune autorul, avea capul împrumuturile vechi germanice trebuie să fie chiar mai
complet alb. Barbarii numesc bálan un astfel de cal. vechi de această epocă. În treacăt fie spus, bizantinii,
Barbarii fiind traco!dacii care reprezentau populaŃia sub conducerea lui Belizarie, luptau chiar cu goŃii care
majoritară din imperiul bizantin, însu3i împăratul se stabiliseră de mai multă vreme în Italia. Cu alte
bizantin din vremea aceea Iustinian, era traco!dac cuvinte, posibilele împrumuturi vechi germanice
(stră!român) din sudul Dunării, ca 3i Belizarie, de trebuie situate la o dată anterioară epocii lui
altfel. Procopius, nu după aceasta. În plus, Cioranescu crede
Forma aromână bal’iu are acela3i sens cu balan, din că rom. bălan nu define3te aceea3i culoare cu cea
discuŃia noastră. În originalul grecesc este βάλαν desemnată de cuvântul a3a!zis gotic. Este evident că
(balan), prin urmare fără suf. !ος (sau !us), nici măcar Cioranescu nu a văzut textul lui Procopius, deoarece
cu un u final. Un u scurt final s!a păstrat până târziu, sensul dat de Procopius este acela de „cal cu capul
în secolul XX, în limba română, dar probabil chiar la alb”, prin urmare, se referă la culoarea albă ca 3i rom.
vremea aceea imperceptibil vorbitorilor de limbă bălan, 3i nu la altă culoare. Lingvistica românească
greacă. Iată textul din Procopius „Atunci, cu toate că tradiŃională susŃine că l simplu, intervocalic a
[Belizarie] fusese în afară de orice pericol mai rotacizat în limba română, teorie în general corectă,
înainte, nu 3i!a mai păstrat postul de general, dar a dar cu multe excepŃii, neexplicate până acum.
început să lupte în primele rânduri ca un soldat de ExplicaŃia este aceea că în silabă accentuată, acest l
rând 3i, prin urmare, cauza romanilor (bizantinilor, simplu, intervocalic de multe ori, nu s!a rotacizat. În
n.n.) a ajuns în mare pericol, deoarece tot războiul cazul silabelor neaccentuate rotacizarea a avut loc
122
bălăcări
aproape fără excepŃie. ExcepŃiile, 3i într!un caz 3i în Ivănescu (ILR, 260) arată că animalele cu pată albă în
altul, par a se datora schimbării de accent de!a lungul frunte erau considerate sfinte (cf. boul Apis) 3i de aici
istoriei sau altor factori încă neidentificaŃi. Cert este provine 3i expresia „cu stea în frunte”, adică „ie3it
că rotacizarea lui l (dublu sau simplu) a avut loc în din comun, privilegiat de soartă”, cum de altfel se
limba română până târziu. Exemple concludente sânt văde3te a fi 3i calul lui Belizarie care 3tia să!3i
formele patrafir 3i trandafir provenite din greacă, salveze stăpânul din primejdie.
precum 3i vioară² care provine din it. viola, intrat în PIE *bhel! „strălucitor, alb” (IEW, 118); cf. v.ir. ban
limba română destul de târziu, prin secolele XVI! „alb”, alb. balë „animal cu pete albe”, eng. (dial.)
XVII. Cert este că tendinŃa de a rotaciza pe l ball „cal cu pete albe” etc. (v. băl). Acest radical este
intervocalic, în poziŃie neaccentuată, a persistat până destul de productiv în limba română, deoarece pe
aproape de zilele noastre. lângă formele băl 3i bălan, există 3i băla „cu părul
Prin urmare, este evident că rom. bălan nu poate să alb (despre animale) sau blond (despre persoane)”
provină din lat. balanus, care la rândul său este un (cf. N.P. Băla a, Băla u etc.), bălăuc, bălăucă
împrumut din greacă unde are acela3i sens, acela de „blond, blondă”, bălai „blond”. De asemenea, forma
ghindă. Rom. bălan î3i are originea în acela3i rad. bălan (cu derivate ale sale) este foarte răspândit la
PIE ca 3i băl. români ca nume de familie. Din română provine mgh.
Pentru radicalul *bala , neatestat în gotică, Lehmann balán (Edelspacher, 10). MenŃionăm că la Procopius
(B15) citează 3i el textul lui Procopius dar în mod sânt atestate o serie de toponime din sudul Dunării,
inexact: „the barbarians call the horse Bala” multe din ele cu corespondente identice sau aproape
(barbarii numesc calul Bala). În mod evident, nici identice cu româna de astăzi (v. arde, casă, cămin,
Lehmann nu a văzut textul original, deoarece ar fi du man, labă, apte etc). Tot din sec. VI, d.Ch., la
citat corect pe autorul bizantin. În orice caz, acest Theofan (v. Izv. ist.), este atestat 3i celebrul torna,
termen nu apare în textele gotice propriu!zise, ci doar torna fratre. În fapt, toate acestea, trebuie considerate
în lucrarea lui Procopius, dar autorul nu specifică la atestări ale limbii române din acea vreme, unele
care barbari se referă, de3i este evident, din cele având certe asemănări cu latina, altele dimpotrivă nu
arătate mai sus, că se referă la traci. Autorul bizantin au corespondente în latină, dar au în limba română
avusese desigur posibilitatea să cunoscă limba modernă. Origine traco!dacă.
tracilor din Imperiul Bizantin care la acea dată, dar 3i Der: bălănel etc.
mult mai târziu, reprezentau populaŃia cea mai
bălăcăr – a certa, a batjocori, a spune cuvinte urâte.
numeroasă din imperiu. După cum am arătat, însu3i
Din rus., ucr. balaguriti (Cihac, II, 5!6; DAR); cf. pol.
generalul Belizarie (ca 3i Iustinian) erau traci. În ce
balakać, ceh. balakati. Este o formaŃie expresivă ca 3i
prive3te limba gotă, ea nu se mai vorbea în Balcani la
a bălăci, fără vreo legătură semantică între ele.
acea vreme. Prin urmare, originea gotică a acestui
Der: bălăcăreală.
termen trebuie respinsă în baza celor arătate mai sus.
Poghirc (ILR, 2, 328) consideră, de asemenea, că bălăc – a (se) scălda producând un pescăit.
forma βάλαν este de origine traco!dacă 3i nu gotică. FormaŃie onomatopeică (Iordan, BF, 2, 184;
Amintim că acest radical apare în dialectele Cioranescu, 623). Coincide cu bg. balakam. După
române3ti sud!dunărene, precum 3i în albaneză, tot cu Cihac (II, 5) 3i autorii DAR ar proveni din bulgară.
sensul de „cu pată albă în frunte” ca 3i forma bálan Poate fi considerat o formaŃie onomatopeică, de3i
de pe vremea lui Procopius; cf. mgl. bal’ă „oaie cu poate fi raportat, de asemenea, la PIE *bhel! (IEW,
pată albă în frunte”, precum 3i alb. balashi „cal cu 118) din care provin rom. baltă 3i bară (v. baltă,
capul alb, cu pată albă în frunte”, pe lângă ar. bal’u bară).
„breaz, cu pată albă în frunte”, discutat mai sus. Der: bălăcit, bălăceală.
123
bălăi
bălă – a behăi. vechimea acestor forme, ele au încă o puternică notă
Lat. balare (DAR; REW, 1021). Cioranescu, 624) îl expresivă.
consideră formaŃie expresivă 3i îl asociază cu sp. Der: bălmăjeală, bălmăjitură.
balar, sb. blejati, n.g.s. bellen. Desigur astfel de
bălŃ – a împestriŃa.
forme sânt într!o anumită măsură formaŃii expresive,
Provine de la PIE *bhel! „alb, strălucitor” (IEW,
dar ele au o vechime considerabilă.
118); cf. lituan. baltas „alb”.
Rom. bălăi are aceea3i origine cu a behăi din PIE *bē!,
Rom. bălŃat (v. bălŃat) este forma de participiu
bā! „imită behăitul oilor” (IEW, 76); cf. gr. βέ, lat. bēbo
trecut de la a bălŃa cu sensul iniŃial de „a avea pete
„a behăi”, n.g.s. bäh etc. Într!o serie de limbi apar forme
albe” din PIE *bhel! „strălucitor, alb” (IEW, 118); cf.
duble ca în latină germană 3i chiar în limbile slave.
v.ir. ban „alb”, alb. balë „animal cu pete albe”, alb.
Forme cu l avem în latină care pare a fi atestat târziu, în
balashi „cal cu capul alb, cu pată albă în frunte”, eng.
epoca medievală, în germanice, unele limbi romanice 3i
dial. ball „cal cu pete albe” (cf. bălŃat). De asemenea
slave (v. behăi). Din fondul pre!latin.
(v. băl, bălan). Origine traco!dacă.
bălăr e – buruiană înaltă pe locuri necultivate. Der: bălŃătură „pată de culoare deschisă la animale
V.sl. bylŭ „iarbă, buruiană”, bylinarica „iarbă rea” bălŃate; 2. obiect colorat Ńipător; 3. animal sau lucru
(Cihac, II, 7; DAR). bălŃat”.
Dacă într!adevăr exista forma bylinarica, atunci ea ar bălŃ t – 1. pestriŃ, alb cu pete negre.
fi trebuit să se fi păstrat ca atare, dar forma Lat. balteatus „încins, încununat” (Pu3cariu, 181;
românească are suf. !ărie. Trebuie arătat că această Densusianu, Rom., 24, 586; Candrea!Densusianu,
formă nu este atestată în slava veche (cf. Djačenko). 132; REW, 919).
Putem considera însă, fără să gre3im, că atât forma În realitate, rom. bălŃat nu este altceva decât
slavă, cât 3i cea română provin de la acela3i rad. PIE participiul trecut al vb. a bălŃa. Nu are absolut nici o
*bhel! „o plantă otrăvitoare” (IEW, 120); cf. illir. legătură cu lat. balteus 3i balteatus a3a cum s!a crezut
beluntia (cf. IEW), rus. bylijo „buruiană”. După până acum. Formele sb. belcat „alb” 3i ucr. balec
Walde!Pokorny, v.g.s. bilsa (bilisa), este un împrumut „pestriŃ” (Candrea, Elemente, 402) provin din română
din limbile celtice. Prin urmare, acest radical este (v. bălŃa). Origine traco!dacă.
atestat atât în celtice, illirică, germanice, precum 3i în
l.slave. Pe de altă parte, suf. !ărie, prezent la multe băn t – 1. tristeŃe, necaz, supărare, 2. ciudă; 3. în
cuvinte atât de origine traco!dacă, cât 3i din latină, vinuire, repro3.
indică o origine pre!latină a acestui cuvânt. Mgh. bánat (Gáldi, Dict., 103; Cioranescu, 658). Suf.
at al formei maghiare indică originea românească a
bălmăj (var. bolmoji) – 1. a vorbi încurcat, cuvântului. Cioranescu (668) îl asociază cu a bănui
ininteligibil; 2. a îngăima; 3. a spune vrute 3i nevrute. care, după el, ar proveni din mgh. bánom „regret”.
N. Drăganu (Dacor., 5, 33) îl explică prin mgh. Rom. bănat are aceea3i origine cu a băni „a deranja,
balzsamos „balsam”, ipoteză total neverosimilă. a sâcâi” (v. bănui).
Cioranescu (649), precum 3i autorii DEX cred că
provine din balmo , apropiere nu întrutotul bănu – 1. a presupune, a presimŃi; 2. a suspecta (pe
nejustificată din punct de vedere semantic. cineva).
Totu3i, rom. a bălmăji trebuie asociat cu PIE *balbal Mgh. bánom „regret” (Cihac, II, 478; Gáldi, Dict.,
„a bolborosi, a se bâlbâi” (IEW, 91), de la care derivă 103; Berneker, 42; Cioranescu, 668). Din maghiară ar
3i formele a bolborosi 3i a (se) bâlbâi (v. bolborosi, fi trecut în scr. banovati „a regreta”, precum 3i în
bâlbâi), în acest caz, prin disimilarea celui de!al bulgara din Transilvania banuva „a regreta”. Sensul
doilea b la m, de la un mai vechi *bălbăji. Cu toată din maghiară este diferit de cel din română, prin
124
bărăgan
urmare, nu putem accepta această ipoteză (v. bănat). albaneza l!a preluat, în mod indirect, prin neogreacă,
Origine incertă. ambele cu sensul de vir ca în română 3i nu acela de
Der: bănuilenic, bănuială, bănuitor. barbatus. Am arătat mai sus că lat. barba pare să fie
un împrumut în latină, iar forma românească trebuie
bărăg n – 3es, câmpie întinsă cu caractere de stepă. să fie autohtonă. Pe de altă parte, trebuie arătat că la
Nu i s!a găsit nici o etimologie plauzibilă. Forme Plaut barbatus apare cu sensul de vir care este
similare există în limbile afro!asiatice de la un rad. probabil o contaminare între o formă umbrică
AA *bar!, *bur! „grâne, cereale” (Orel, 224); cf. neatestată pentru vir 3i lat. barbatus. Este 3tiut faptul
sem. *barr!, *burr! „cereale, grâu” cu akkad. burru, că Plaut era umbrian 3i a adus în textele sale forme 3i
arab. burr. Forma există 3i în hitt. buru „recoltă”, sensuri din această limbă, considerate, în mod eronat,
singura limbă indo!europeană, în afară de română, în de cei mai mulŃi că ar fi ni3te caracteristici ale latinei
care mai este atestat acest radical. Nu este totu3i vulgare. De altfel, s!au pus pe seama a3a!zisei latine
exclus ca termenul hittit să fie un împrumut din vulgare toate elementele latinoide sau cvasi!latine
akkadiană. În ebraică sensul este mai apropiat de cel care nu provin din latina propriu!zisă, ci din alte
din română; cf. ebr. bar „1. cereale; 2. câmp deschis, limbi înrudite cu latina. Aceste elemente provin în
stepă”. Aceste forme sânt corespondente solide general din oscă 3i umbrică, limbile cu cea mai largă
pentru rom. bărăgan care provine de la un radical răspândire dintre limbile italice, înaintea extinderii
eurasiatic (nostratic) *bar!, *bara! cu sensul iniŃial latinei odată cu cre3terea imperiului roman.
„recoltă, câmpie întinsă”. Suf. !gan este acela3i cu De aceea, nici rom. bărbat nu poate fi separat de PIE
suf. !an, !ean, velara g adăugându!se atunci când *uir (IEW, 1177); cf. lat. vir, lituan. viras „bărbat”,
radicalul pe care îl modifică se termină într!o vocală alb. burë „bărbat”. Forma din limba română actuală
(cf. găligan). Desigur că rom. bărăgan nu provine este, în mod evident, o contaminare între un mai
din limbile hamito!semitice (afro!asiatice), ci din vechi *bur e, radical atestat, după toate aparenŃele, în
fondul nostratic, comun celor două familii de limbi. numele regelui dac Burebista (cf. alb. burë „bărbat”)
Trebuie arătat că apropierea de limbile afro!asiatice 3i un derivat de la barbă, barbatu!s formă care, după
este o dovadă a vechimii acestui termen în limba cum am văzut, există atât în vechea slavă, cât 3i în
română. În aceea3i situaŃie se găse3te 3i rom. deal lituaniană (cf. barbă, Burebista).
care nu mai are corespondenŃi în limbile indo! Der: bărbăŃel, bărbătesc, bărbăte te, bărbăŃie,
europene, dar are o mulŃime de corespondenŃi în bărbăŃime, bărbătos, bărbătu „mascul al unor specii
limbile afro!asiatice 3i de aceea i s!a atribuit o origine de animale sau păsări”, a îmbărbăta.
gre3ită (v. deal).
Der: Bărăgan (NP) „Câmpia Dunării”. bărb e – proeminenŃa maxilarului inferior.
Lat. *barbilla (Pu3cariu, 184; Tiktin; Cioranescu, 682);
bărb t (ar., mgl. bărbat, istr. bărbåt) – 1. persoană cf. it. barbiglio, sp. barbilla „bărbie”. Cioranescu crede
de sex masculin; 2. soŃ, om însurat; 3. energic, că este, totu3i, vorba de un derivat pe teren propriu. Din
curajos. punctul nostru de vedere, după toate datele pe care le
Lat. barbatus „bărbos” (Pu3cariu, 183; Candrea! deŃinem, rom. barbă pare să fie un cuvânt autohton 3i,
Densusianu, 134; REW, 946). În limbile romanice s!a prin urmare, la fel sânt toate derivatele sale (v. barbă).
păstrat cu sensul din latină de „persoană cu barbă”,
bărbi!r (ar. barber, birber, mgl. birber) – frizer.
dar nu 3i cu acela de „bărbat”; cf. it. barbato, prov.
It. barbiere (Cioranescu, 683) (v. barbă).
barbat, sp., port. barbado, cu echivalente în v.sl.
Der: bărbiereală, a bărbieri, bărbierie „frizerie”.
bradatŭ „bărbos” 3i lituan. barzdotas „bărbos”.
Pe de altă parte, forma apare în ngr. βαρβάτος 3i alb. bărd că (var. bărdac, bardac(ă), mgl. bărdac) – 1.
varvát. Forma neogreacă provine din română, iar ulcică; 2. varietate de prună.
125
bă călie
Tc. bardak „cană de băut” (Miklosich, Fremdw., 77; *pes! „a sufla” (IEW, 825); cf. lituan. bezdu, bezdeti,
Căineanu, II, 38; Cioranescu, 694); cf. bg. bardak, ucr. pezditi „leise einem streichen lassen”, rus.
alb. bardak (bardhak) „vas, de obicei de băut, cu perditi „idem”. Forma românească are o bilabială
mâner, de obicei din lut”. sonoră în poziŃie iniŃială ca 3i lituaniana.
O formă similară este atestată în v.fr. bardeau „unitate Der: bă ină, bă inos.
de măsură” (Fr. Godefroy, 1, 583), apropiat ca sens 3i
bă că – 1. vezică; 2. bulă, bulbuc.
formă de rom. bărdacă, formă probabil de origine
Lat. vessica „vezică, bă3ică” (Pu3cariu, 189;
celtică în franceza veche. ExistenŃa acestui radical în
Candrea!Densusianu, 141; REW, 92, 76; Cioranescu,
franceza veche ne determină să regândim etimologia
716); cf. it. vessica, fr. vessie, sp. vejiga, port. vexiga,
acestui cuvânt cu largă răspândire în limbile balcanice.
basc. bišika, alb. mëshikë.
Forma bardak este întâlnită 3i în graiurile ruse3ti de pe
Forme similare există 3i în alte limbi IE, astfel că
Don 3i ar proveni, după Vasmer (I, 55), din limbile
putem reface un PIE *uens!t „bă3ică, umflătură”.
turcice; cf. tăt.(kipčak) bardak „urcior”. Dacă putem da
Forma latină cu dublu s indică o formă mai veche
o origine turcică acestor forme balcanice sau est!
*vensica. Radicalul este prezent 3i în alte limbi IE; cf.
europene, nu acela3i lucru se poate spune despre forma
bret. chwysigen, v.g.s. wanst „burtă”, skt. vastih
din franceza veche 3i, prin urmare, ipoteza originii
„bă3ică, vezică”. Alb. mëshikë < *bëshikë, cunoscută
turcice a acestui radical nu este, câtu3i de puŃin,
fiind frecventa alternanŃă m/b în albaneză. Este, de
convingătoare. Din fondul celto!illiro!trac.
asemenea, demn de remarcat că forma bască este
bă căl e – luare în râs, bătaie de joc. aproape identică cu cea din limba română.
łig. baštali „3a” (Graur, 127). Această etimologie nu Der: a bă ica, bă icare, bă icat.
poate fi acceptată din considerente semantice.
bătr)n (ar. bâtârnu) – 1. înaintat în vârstă, persoană
Drăganu (Dacor. 6, 265) consideră că provine de la a
de vârstă înaintată.; 2. care 3i!a pierdut frăgezimea.
be teli, ipoteză mai plauzibilă, Ńinând cont că este
Lat. veteranus (Densusianu, Hlr., 195; Pu3cariu, 195;
atestat 3i vb. a bă căli „a certa,a mustra” (cf. DicŃ. de
Candrea!Densusianu, 151; Cioranescu, 742); cf. vgl.
arh. i reg., 1, 30). În continuare, Drăganu crede că
vetrun, friul. vedran, v.triest. vedrano, v.ven. vetrano,
rom. a be teli provine de la mgh. bestya „animal”
v.sard. betran, precum 3i alb. vjetruar „bătrân”.
ceea ce nu este deloc plauzibil (v. be teli).
Lat. veteranus provine de la vetus „vechi” 3i are în
bă (var. a be i, ar. bes, mgl. bes) – a face vânturi, a latină atât sensul de veteran cât 3i de bătrân. Pe de
pârŃâi. altă parte, forma alb. vjietruar nu poate fi disociată de
Lat. visire „to fart softly” (Pu3cariu, 189; Candrea! cele din limbile 3i dialectele neolatine menŃionate mai
Densusianu, 141; REW, 9276; Cioranescu, 716); cf. sus, fiind vorba, în mod preponderent, de dialecte de
it. bessa, fr. vesser, v.scand. fisa. Sensul 3i forma lat. nord!est, unde prezenŃa 3i influenŃa illirică a fost mai
visire este mai apropiat de rom. a fâsâi care este o puternică. În schimb, forma este complet inexistentă
formaŃie onomatopeică, cum pare să fi fost 3i lat. în limbile neolatine mai importante cu excepŃia limbii
vissire 3i cum la origine a putut fi 3i a bă i. Acest române.
radical există totu3i în mai multe grupuri de limbi IE, Toate aceste forme provin de la PIE *uet! „an” (IEW,
cu preponderenŃă în limbile 3i dialectele neolatine; cf. 1175); cf. skt. vatsa, vatsara „an”, vatsaka „viŃel, pui
sard. pisina, calabr. vissina, sicil. bissino, cat. de animal”, alb. vit (pl. vjet) „an”, vitsh „viŃel”, vjetë
veixina, sp. bejin (cf. Corominas). Walde (II, 802! „viŃea”, lat. vetus „vechi”, vitulus „viŃel” etc.
803) derivă lat. visire de la un PIE *ŭis!, ŭes! Radicalul alb. vit!, aproape identic cu cel PIE, este
Bomhard (237) reface un radical proto!nostratic destul de productiv în această limbă.
*p[h]asy, p[h]əsy „a sufla, a bă3i” cu echivalente în Der: bătrână, bătrânică, bâtrâior, bătrânel, a
afro!asiatice, în sumeriană, din care provine PIE îmbătrâni, bătrâne te, bătrânesc, bătrânicios etc.
126
băŃ
băŃ – bucată subŃire de lemn. bâjbâ (var. bojbăi) – a orbecăi, a umbla nesigur pe
Este, în general, considerat cu etimologie întuneric.
necunoscută. Cu toate acestea au fost avansate câteva FormaŃie expresivă (REW, 1350; Pu3cariu, Lr., 100;
propuneri. Miklosich (Slaw. Elem., 16), urmat de Cioranescu, 843) (v. bâigui, bâlbâi).
Cihac, îl derivă din slav. bŭtŭ „sceptru”, de unde ar Der. bâjbâială, bâjbâitură, bâjbâitor.
proveni 3i mgh. bot „bâtă”. Cioranescu este de părere
bâlbâ (ar. bîlbăiescu) – 1. a vorbi nedeslu3it datorită
că provine de la v.sl. bič „bici”, cu toate că el însu3i
unui defect de vorbire; 2. a se încurca, a pierde 3irul
recunoa3te că fonetismul nu este clar. După Pascu
vorbelor.
(Lat., 256) băŃ 3i bâtă ar proveni de la lat. *vittum,
Lat. balbus „bâlbâit” (Philippide, II, 632; Pu3cariu,
respectiv, vitta. Forma *vittum, după cum indică 3i
ZRPh., 37, 103; REW, 898); cf. it. balbettere, fr.
asteriscul, nu este atestată în latină, iar vitta înseamnă
balbutier, sp. balbucir.
„batic, năframă”, cu care se acopereau matroanele
Radicalul este prezent în multe alte limbi IE în afară
romane, precum 3i fetele nemăritate. În ce manieră
de cele neolatine. Cu toate că toate sânt de natură
baticul roman a ajuns să însemne băŃ în limba
expresivă, aceste forme provin din PIE *balbal!,
română, Pascu nu aduce o explicaŃie plauzibilă. Prin
barbar!, baba! „a vorbi ininteligibil” (IEW, 91); cf.
urmare, nici una din etimologiile propuse mai sus nu
gr. βαβάζω „a vorbi, a cleveti, a vorbi repede,
pot fi acceptate.
ininteligibil (I, sg.)”, alb. balbezo „a (se) bâlbâi”, let.
Rom. băŃ trebuie să provină de la un mai vechi
bibinat „a murmura, a îngăima”, v.sl. bobati „a (se)
*batju, apoi *baŃu > rom. băŃ care la rândul său bâlbâi”, eng. babble „a (se) bâlbâi, a vorbi
provine de la acela3i rad. PIE *bhat! (Walde, I, 99) ininteligibil”. Barnhart (70) consideră, de asemenea,
ca 3i a bate cu care trebuie pus în legătură (v. bate, eng. babble de origine imitativă.
bâtă). Rom. băŃ are corespondente foarte apropiate Der: bâlbâială, bâlbâitură, bâlbâit.
în limbile afro!asiatice de la rad. AA *bud! „băŃ”
(Orel, 325); cf. sem. *bad(d)! „par, băŃ, bârnă” cu b)lci – târg mare Ńinut la anumite momente din
ebr. bad, aram. badd, arab. badd. Din fondul pre!latin timpul anului, iarmaroc.
(v. bâtă). Mgh. bolcsu, bulcsu „bâlci, sărbătoare” (Cihac, II,
Der: băŃos, a (se) îmbăŃo a, îmbăŃo at. 486; Gáldi, 111). Forma bolcsu nu apare în
dicŃionarele limbii maghiare. Ar putea exista
băut ră (var. beutură, ar. biutură) – 1. lichid de dialectal, fiind împrumutat din limba română.
băut; 2. băutură alcoolică. Provine probabil din fondul pre!latin. Cu toate
Lat. *bibitura (REW, 1079; Pascu, Lat. Elem., 275; acestea originea rămâne, totu3i, incertă.
Cioranescu, 744); cf. it. bevitura „băutură”, sard.
biidura, v.fr. boiture „băutură”. Am analizat termenul bântu – 1. a umbla de colo!colo; 2. a face ravagii, a
separat de verbul a bea, întrucât a3a a fost analizat se abate cu furie făcând pagube (despre un fenomen
până acum, de3i în realitate este un derivat al limbii sau forŃă naturii); 3. a se dezlănŃui o molimă.
române de la a bea (v. bea). Mgh. bántani „a deranja, a necăji” (Cihac, II, 478;
Gáldi, 84). Rom. a bântui înseamnă cu totul altceva
bâigu (var. buigui, bulgui) – 1. a vorbi fără noimă; „1. a umbla de colo!colo, 2. a bântui o boală”.
2. a îngăima; 3. a aiura, a delira. Această etimologie este, prin urmare, gre3ită.
Mgh. bolyogni „a gre3i” (DAR; Gáldi, Dict., 86). Verbul rom. a bântui trebuie să provină de la PIE
Nu există nici o legătură semantică între forma *bhen! „a lovi, a răni” (IEW, 126). Extrem de
maghiară 3i cea românească. Este o formaŃie interesant este că Walde!Pokorny, când discută
expresivă (cf. Cioranescu, 842), ca 3i a bâjbâi. sensul acestui radical, adaugă că este vorba de multe
Der: bâiguială, bâiguitor. ori de lovirea de către spiritele rele care aduc boală.
127
bâr
Această explicaŃie dată de Walde!Pokorny apropie Bârl d – 1. râu în Moldova; 2. ora3 în sudul
mult expresia rom. a bântui o boală de rad. PIE Moldovei situat pe râul Bârlad.
*bhen!; cf. av. banayən „a se îmbolnăvi”, banta Un râu cu acela3i nume se află în Podolia (cf.
„bolnav”, got. banja „lovitură, rană”, v.g.s. bano Vasmer, I, 79). Vasmer arată că în vechea rusă
„uciga3, asasin”. Sensul formelor avestice sânt berladnik înseamnă „aventurier”. Weigand (cf.
identice cu sensul al doilea al rom. a bântui care este, Vasmer) îl asociază cu ceh. berla „toiag”, înrudit cu
probabil sensul original. lat. ferula „ramuri uscate” (cf. Berneker, I, 50), iar
Cu toate acestea, pare să fie vorba de două verbe după Vasmer este înrudit cu v.sl. berlogŭ (v. bârlog).
diferite; primul pentru sensul 1, iar cel de!al doilea Nici una dintre aceste ipoteze nu este concludentă.
pentru sensurile 2 3i 3. Originea verbului cu sensul 2 Desigur că numele ora3ului Bârlad provine de la
3i 3 este cea indicată mai sus. În schimb, verbul cu hidronimul cu acela3i nume. După cum am văzut,
sensul 1, este foarte apropiat ca sens de eng. wander acest hidronim este prezent 3i în Podolia, vechi
„a umbla de colo!colo, a colinda” care provine din teritoriu geto!dac unde există 3i alte toponime 3i
PIE *uendh! „a îndoi, a răsuci,a împleti” (IEW, hidronime dacice (cf. Boldur, Thrace, 1980).
1148), radical foarte productiv în engleză 3i în limbile Etimologia este greu de precizat, dar provine probabil
germanice, precum 3i în alte limbi IE. Omonimia din fondul geto!dac.
totală a celor două verbe a făcut să aibă loc 3i o Der: bârlădean.
parŃială suprapunere de sensuri, ca apoi să fie
bârlig (var. a îmbârliga, ar. anvârlig) – a se
percepute ca un singur verb cu mai multe sensuri.
încârliga coada în sus.
Ambii radicali provin din fondul pre!latin.
FormaŃie expresivă (cf. Cioranescu, 874). Nu este
Der: bântuire, bântuială, bântuitor.
formaŃie imitativă, dar pare să fie o formă derivată de
bâr – 1. interjecŃie cu care se strigă oile; 2. interjecŃie la (în)cârliga prin disimilarea celor două consoane
care exprimă starea de frig. velare (v. cârlig).
FormaŃie expresivă (Pu3cariu, Dacor., 1, 84; Der: (îm)bârligătură.
Cioranescu, 866). A fost asociat cu alb. berr „oaie,
bârl g – 1. adăpost în care se retrage ursul în timpul
vită mică” (cf. Hasdeu, Etym., 3234). Meyer (EWA)
hibernării; 2 (fig.) culcu3, ascunzi3.
crede că alb. berr este un vechi cuvânt alpin pentru
V.sl. brŭlogŭ „bârlog, vizuină” (Miklosich, Slaw.
care propune apropieri în afara zonei Alpilor. Poghirc
Elem., 15; Cihac, II, 9; Cioranescu, 875; cf. scr.
(ILR, 2, 337) susŃine, în mod eronat, că în română
brlog, rut. berlog, pol. barlog, rus. berloga, alb.
interjecŃiile cu care se strigă sau mână animalele sânt
borlog, mgh. berlog, ngr. 7προλογο.
împrumuturi din limbi străine 3i reprezintă numele
Dacă forma veche slavă este brŭlogŭ, cu metateză, nu
animalului în limbile respective, fără să!3i justifice
se explică de ce în limbile slave moderne apare fără
afirmaŃia. Cu sensul 1 trebuie asociat cu alb. berr (v.
metateză, cum apare de altfel 3i în albaneză 3i
berbec), în timp ce cu sensul 2 trebuie considerat o
maghiară. Totu3i la Vasmer forma apare fără
formaŃie expresivă fără legătură semantică cu primul
metateză. Vasmer (I, 80) asociază forma v.sl. berlogŭ
sens.
cu lituan. burla „noroi, excremente” 3i cu lituan.
Der: a bârâi, bârâială.
burlungis „loc mlă3tinos”, ceea ce este lipsit de sens.
bârf – a vorbi despre cineva (de rău), a calomnia, a În schimb, Karlovici 3i Korbut (cf. Vasmer) trimit la
defăima. n.g.s. Bärenloch, ipoteză respinsă de Vasmer, în mod
CreaŃie expresivă (Iordan, BF, 2, 192; Cioranescu, nejustificat. Cuvântul este un împrumut dintr!un
871), bazată pe consonanŃa blf, brf, mlf (cf. dialect est!germanic (gepid) în stră!română, din care
Cioranescu). s!a putut răspândi apoi în limbile slave, dar 3i în
Der: bârfă, bârfitor, bârfeală. celelate limbi balcanice, dintr!o formă veche
128
bârnă
germanică *barloch, *berloch. Tribul germanic al Dečev, Thrak., 54), prin urmare, este de origine geto!
gepizilor trăia în Transilvania de vest pe la jumătatea dacă. Provine de la acela3i radical ca 3i rom. bârzoi
mileniului I, d.Ch., dar 3i după aceea 3i nu au părăsit „zbârlit” de la PIE *bhereg’h „înalt, a se ridica” (IEW,
aceste teritorii ca ostrogoŃii 3i vizigoŃii, asimilându!se 140), probabil cu sensul iniŃial de „a se mări, a deveni
populaŃiei geto!dace autohtone. În română are doar puternic, impetuos” (v. bârzoi). De asemenea, suf. !ava
sensul de „ascunzătoare, loc de hibernare al ursului” este de origine traco!dacă, sufix întâlnit atât într!o serie
3i nu se folose3te cu referire la vizuina altor animale de toponime române3ti, cât 3i gallice, nu numai slave (v.
sălbatice, ceea ce justifică originea veche germanică Târnava). Origine traco!dacă.
a acestei forme în limba română. Poate fi considerat,
bârz i (adj.) – care stă ridicat în sus, zbârlit.
prin urmare, de origine veche germanică, mai precis,
V.sl. *bŭrzŭ „repede” (Berneker, I08; Cioranescu,
din dialectul gepidic.
885); cf. scr. brz, bg. brăz. După Cioranescu ar putea
b)rnă (ar. brîn, mgl. bronă) – trunchi de copac fi o contaminare cu mgh. borzolni. În schimb, forma
folosit ca material de construcŃie. maghiară de care vorbe3te Cioranescu nu am putut!o
V.sl. brŭvino „sprânceană, bârnă” (Miklosich, Slaw. verifica. Pe de altă parte, rom. bârzoi nu poate fi
Elem., 15; Cihac, II, 9; Pu3cariu, Lr., 284); cf. bg. asociat cu sensul de repede întâlnit în limbile slave,
brăvno, scr. brovno, ucr. berveno, rus. bervno. sensul fiind diferit. Adjectivul rom. bârzoi este, fără
V.sl. brŭvino nu poate explica fonologic rom. bârnă, îndoială, înrudit cu rom. a (se) burzului, a (se)
dar cele două forme sânt înrudite pe fond indo! zburli.
european. Vasmer (I, 209) asociază formele slave cu PIE *bhereg’h „înalt, a se ridica” (IEW, 140); cf. skt.
v.isl. bru, bruggia „pod”, gall. breua, briva „pod” 3i barhayati „a se mări, a se ridica, a deveni puternic”,
lituan. briauná „capăt, bordură”. skt. brhant „mare, înalt”, av. berez „înalt”, v.g.s. berg
PIE *bherem „a ie3i în relief”, cu formele nominale „munte”, m.ir. bri (ac. brig) „colină, deal”, cymr. bry
bherm!, bhorm! „margine, gard, perete” (IEW, 142); „colină, deal”, toch. A, B pärk „a se înălŃa, a se
cf. alb. brenë „stâlp, par, bârnă”, v.g.s. brem ridica” (v. burzului, zbârli). Origine traco!dacă.
„margine, gard, perete”, v.ir. braine, broine „parte Der: bârzoiat „ridicat, sculat, zbârlit” este participiu
proeminentă, frunte”. trecut al unui vb. a (se) *bârzoia, cu acela3i sens, azi
Rom. bârnă este foarte apropiat ca sens 3i formă de dispărut.
alb. brenë, dar 3i cu forme din alte limbi IE. Din b)tă – băŃ lung 3i gros cu măciucă la un capăt,
fondul traco!illiric. ciomag.
V.sl. bŭtŭ „sceptru” (Miklosich, Slaw. Elem., 16;
bârs n – oaie cu lâna lungă 3i aspră.
Cihac, II, 10; Cioranescu, 893); cf. rus. bat, pol. bat
Derivat de la Bârsa, łara Bârsei (Cioranescu, 882);
„măciucă”, scr. bat „bâtă, par”, mgh. bot „bâtă”.
cf. alb. bardh „alb”, ar. bârsă „alb murdar”. Rom.
După Vasmer (I, 60), formele slave sânt acelea3i cu
bârsan nu este, de fapt un derivat din Bârsa, de3i
v.sl. batŭ „măciucă”, înrudit cu cymr. bathu „bate” 3i
ambele provin de la un mai vechi *bârs, bârsă „alb,
care, după Berneker, provine din lat. battuere. Unii
albă”, forma de feminin s!a păstrat în aromână.
cercetători consideră că lat. battuere este de origine
łinând cont de sensul din aromână 3i albaneză sensul
gallică, limbă celtică continentală ca 3i limba cymrică
primar a fost acela de „alb” (v. Bra ov).
de azi (v. bate). Formele rusă 3i sârbo!croată par să
PIE *bhereg’!, bhreg’! „a străluci, alb” (IEW,129);
provină de la un mai vechi *batŭ, nu de la bŭtŭ,
cf. barză, breaz, barz. Origine traco!dacă.
forma dată de Miklosich. Cum am văzut, Vasmer, în
Bârz va – râu în sudul Transilvaniei. schimb, indică o altă formă v.sl. batŭ care nu provine
Acest hidronim este atestat încă din antichitate sub din v.sl. biti „a bate”, dar care are trăsături fonetice
forma latinizată Bersobis, Bersovia (cf. Giurescu, I, 125; comune cu rom. bate. Niciunul dintre cei doi slavi3ti
129
bâtcă
nu indică formele române3ti, dar fac trimiteri la FormaŃie expresivă de la bâz „interjecŃie care imită
îndepărtata cymrică. Ocolirea limbii române în astfel zborul albinelor sau al altor insecte” (Pu3cariu, RF, 1,
de situaŃii este de!a dreptul suspectă. După cum am 269; Dacor., 1, 103; REW, 1057; Cioranescu, 903) cu
arătat 3i în cazul rom. băŃ, atât acesta, cât 3i bâtă ar corespondente 3i în alte limbi IE; cf. v.sl. bŭzĕti,
putea fi puse în legătură cu a bate (v. băŃ). Din n.g.s. biesen, eng. to buzz.
fondul pre!latin. Der: bâză, bâzâit, bâzâitor, bâzâială.
b)tcă – 1. coastă, povârni3; 2. munte mic, pisc izolat. bâzd)c – 1.capriciu, toană; 2. exprimă o mi3care
Dintr!un gepid. bütt(i)ka (Diculescu, 181; Scriban) bruscă rapidă.
sau din mgh. botkó, bötök (DAR). Cioranescu (895) Scriban crede că poate fi pus în legătură cu pol. bzdyk
respinge ambele ipoteze, considerându!l cu origine „bâtrân, ramolit”, ceea ce este lipsit de sens.
necunoscută. Cioranescu (905), în mod absurd, crede că este vorba
despre o formă „compusă” din sb. bazdrk „pârŃ” 3i
bâtl n – stârc cenu3iu (Ardea minuta).
rus. bzdjoch cu acela3i sens, la care s!ar adăuga suf. !
Bg. batlan (DAR) sau de la mgh. batla „ibis” (Ibis
dâc de la dâcă „turbare”, care la rândul său ar
religiosa) (Cihac, II, 11). Philippide (OR, II, 150)
proveni din sl. dikŭ „sălbatic”. ArgumentaŃia lui
consideră că este un derivat din baltă printr!un
Cioranescu este mai mult decât eronată. Este fără
intermediar *băltan, ipoteză cât se poate de
îndoială o formaŃie expresivă ca 3i fâstâc. Sânt, de
plauzibilă. Cu toate acestea, ipoteza este respinsă de
altfel două variante ale aceleea3i formaŃii expresive
Cioranescu (897). Astfel, bg. batlan provine din rom.
(v. fâstâci)
bâtlan care aparŃine fondului traco!illiric ca 3i baltă
(v. baltă). bâzdâg nie – dihanie, arătare.
V.sl. bezŭ dyhaninŭ „fără suflet” (Candrea; DAR;
b)tu – bunic.
Cioranescu, 906).
Provine din PIE *pater „tată” (cf. IEW, 829; Walde,
Etimologia nu poate fi acceptată din motive
2, 264) formă în care a avut loc trecerea lui *p la b ca
semantice. Sensul rom. bâzdâganie implică ideea a
în rus. batjuška „tată”, transformare care a avut loc 3i
ceva viu, ceva care se mi3că, în nici un caz ceva lipsit
la alte forme române3ti ca bade 3i baci (v. bade,
de suflet, de viaŃă. Trebuie pus în legătură cu bâzdâc
baci). Provine din fondul pre!latin.
care exprimă ideea de mi3care, mi3care rapidă (v.
bâŃâ (var. bâŃăi) – a mi3ca repede din mâini 3i din bâzdâc).
picioare, a se fâŃâi.
be (ar. beau, mgl. bęu, istr. beut, mbeare) – 1. a
FormaŃie expresivă de la bâŃ (var. bâŃa) (cf.
înghiŃi, a consuma lichide; 2. a consuma băuturi
Cioranescu, 892), ca 3i a fâŃâi (de la fâŃ). Ca în multe
alcoolice, a cheltui banii pe băutură.
alte cazuri, avem alternanŃa b/f. De3i în cazul de faŃă
Lat. bibere (Pu3cariu, 192; Candrea!Densusianu, 152;
avem de a face cu formaŃii onomatopeice, alte forme
REW, 1074; Cioranescu, 752); cf. it. bere, fr. boir,
cum ar fi bleau, bleandă, buleandră 3i, respectiv,
sp., port. beber.
fleandură, au corepondente în alte limbi IE, ceea ce
Acest radical este prezent în marea majoritate a
a permis lui IEW să reconstruiască un radical PIE.
grupurilor de limbi IE provenind de la PIE *po!, pi!
Der: bâŃâială, bâŃâitoare „codobatură”, bâŃan
(IEW, 839); cf. gr. πέπω7αι, skt. pi, pibati, v.cymr.
„ŃânŃar”. Totu3i, bâŃan poate fi asociat 3i cu a bâzâi
iben „a bea (I, pl.), v.ir. ibim (I, sg.), v.sl. piti, alb. pi.
(v. bâzâi).
Este evident că forma cu dublarea silabei iniŃiale nu
bâzâ – a face un zgomot specific produs de zborul este forma de bază a rad. PIE. Acest fenomen al
unor insecte. dublării apare în greacă, sanskrită 3i latină.
130
bec
Lat. bibo, bibere este o formă târzie a unui mai vechi pote fi admis. De Mauro!Mancini (222) derivă it.
*bo, bere (cf. Walde, I, 103), deci o reduplicare a lui beccaccia din becco „cioc”; cf. fr. bec „cioc” > eng.
*bo. Astfel privite lucrurile, forma românească este o beak „cioc”, de origine celtică, din celt. *bacc (cf.
formă veche autohtonă *po, apoi *bo forme fără Barnhart, 82; Dauzat, 82). Este greu, dacă nu
reduplicarea radicalului, ci doar cu sonorizarea bi! imposibil, de presupus o origine franceză sau italiană
labialei surde p, ca 3i în cazul lat. bibo 3i a formelor a acestui termen, fiind vorba de denumirea unei
celtice. păsări sălbatice autohtone, de3i, în mod evident, toate
Pe de altă parte, trebuie arătat că vb. a bea este atestat aceste forme au aceea3i origine. Este, de asemenea,
în mai multe inscripŃii dacice pe fiale (cupe de băut) evident că denumirea provine de la faptul că aceste
găsite în mai multe tumule funerare. A. C. Cionchin păsări au ciocul lung. În plus, în aromână, termenul
(pp. 178!184, 2006) arată că în 1931, într!un tumul define3te sitarul, o pasăre care are, de asemenea,
de la Aghighiol, jud. Tulcea, s!a descoperit un ciocul lung. Prin urmare, este foarte probabil că este
mormânt din sec. V, î.Ch., având înăuntru un tezaur vorba de un împrumut dacic dintr!un dialect celtic.
cu diverse piese de argint. Pe o fială de argint avem
inscripŃia: KOTYOCEΓBEO. Ulterior, în alt b!ci – încăpere subterană (la subsolul unei clădiri)
mormânt princiar getic, descoperit la Rogozen, în unde se depozitează alimente 3i alte produse necesare
Bulgaria, a fost dezvăluit un adevărat tezaur. Pe un unei gospodării.
număr de nu mai puŃin de 18 vase apare din nou A fost asociat cu cuman. beč „fortificaŃie” (cf. tc. Beç
aceea3i inscripŃie. InscripŃia apare 3i pe alte fiale „Viena”) (DAR; Pu3cariu, Lr., 315). Cu toate acestea,
getice descoperite în diferite locuri din Bulgaria. autorii DAR îl consideră cu etimologie necunoscută.
Prin urmare, inscripŃia, identică, era des folosită 3i nu Nu poate proveni de la cuman. beč, întrucât
se poate datora hazardului. Ea apare doar pe vase de semantica acestui cuvânt este mult prea îndepărtată
băut. Autoarea arată că inscripŃii similare se găsesc 3i de rom. beci. Rom. beci trebuie asociat cu rom. becer
în limba greacă: KAIRE KAI PIEI „noroc 3i bea”. „bucătar!3ef la curtea domnească” 3i becerie
Astfel, inscripŃia dacică nu lasă loc la mai multe „bucătăria domnească”.
interpretări. Ea poate fi divizată astfel: KOTYO SEG Poate fi pus în legătură cu PIE *bheug! „a se bucura,
BEO „cutie să beu”. Geto!dac. kotyo este acela3i cu a consuma (a mânca, a bea)” (IEW, 153), apropiat ca
gr. κοτύλη „cupă, cea3că, pahar”. Prin urmare, limba sens de rom. beci 3i respectiv becerie. Din fondul
dacă de acum 2400!2500 de ani nu diferea prea mult pre!latin.
de cea de azi (v. cutie, să). Origine traco!dacă. bec snic – 1. necinstit, nelegiut; 2. detestabil; 3. slab,
Der: beat, beŃiv, beŃivan, băut, beŃie. neputincios.
bec – 1. obiect de sticlă de formă rotundă sau V.sl. becistinikŭ „nemilos”, v.sl. becistinŭ „fără
ovoidală în care este plasat un filament electric 3i valoare, dezonorat” (Miklosich, Slaw. Elem., 14;
care serve3te la iluminat Lexicon, 21; Cioranescu, 761); cf. bg. bezčesten.
Fr. bec de gaz „lampă” < fr. bec „cioc” (Cioranescu, Trebuie menŃionat că forma v.sl. becistinŭ nu apare
755). Fr. bec este cuvânt de origine celtică (v. becaŃă). în Berneker, nici în Blagova. Origine incertă.
Der: becisnicie.
bec Ńă (ar. becaŃă „sitar”) – numele a trei păsări
călătoare cu ciocul lung care trăiesc în locuri behă – a scoate strigătul specific oilor 3i caprelor.
mlă3tinoase (Capella gallinago, media, Limnocryptus După Cioranescu (768) este o creaŃie expresivă de la
minimus). behehe, ceea ce este, în parte, adevărat, dar această
It. beccaccia prin intermediul ngr. 7πεκάτζα creaŃie expresivă este întâlnită în mai multe limbi IE,
(Cioranescu, 756); cf. alb. bekac. Autorii DAR 3i mergând astfel până la PIE *bē!, bā! „imită behăitul
REW (1013) îl explică prin fr. becasse, fapt care nu oilor” (IEW, 76); cf. gr. βέ, lat. bēbo „a behăi”, n.g.s.
131
bej
bäh, v.sl. bekati, let. bę, bęku, biku „a behăi”, v.isl. N.g.s. Beihelfer „ajutor, asistent” prin intermediul
bekri „Ńap”, v.ir. béiccithir „a behăi, a striga, a urla”, idi3. Belfer (Borcea, 178; Cioranescu, 781).
cymr. beichio „a mugi”. Din fondul pre!latin.
bel (ar. bilescu, mgl. biles) – 1. a jupui, a lua pielea
bej – cafeniu foarte deschis. unui animal.
Fr. beige (Cioranescu, 772). Fr. beige provine din După Miklosich (Slaw. Elem., 16) urmat de Cihac (II,
v.fr. bege considerat cu origine necunoscută, fiind de 12), Candrea, Scriban provine din v.sl. beliti „a albi”.
origine celtă sau germanică. Acestă ipoteză nu poate fi acceptată din motive
semantice.
belci g (ar. bilciugă, mgl. bilŃug) – verigă de metal Lat. vellere „a rupe, a sfâ3ia” (Cioranescu, 782).
fixată solid în ceva prin care se trece un lanŃ, lacăt Apropierea de lat. vello, vellere este mult mai
etc. acceptabilă care provine din PIE *uel!so „a rupe, a
V.sl. belŭčugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, smulge, a sfâ3ia” (Walde, II, 744); cf. gr. γέλλαι, got.
53; Cihac); cf. bg. belciug, scr. biociug, rus. belčug. wilwan. Rom. a beli este identic ca sens cu lituan.
Rus. belčug apare numai în textele biserice3ti din bielyti „a beli, a jupui” 3i foarte apropiat ca formă,
secolul XII (cf. Vasmer, I, 150). ambele de la un radical mai vechi *bel! „a beli, a
Vasmer, urmându!l pe Mikolsich (Türk. Elem.), îl jupui”. Din fondul pre!latin.
consideră de origine turcă. La fel procedează 3i Der: belitură, belitor.
Berneker (48). Judecând lucrurile 3i din punct de vedere
socio!lingvistic, în secolele XI!XII turcii nu ajunseseră bel g – cantitate mare de bunuri materiale care
în Balcani. Ca acest termen să ajungă în textele vechi depă3e3te ceea ce este necesar, abundenŃă, prisos.
ruse3ti în secolul XII, el trebuia să intre mai întâi în Mgh. böseg „îndestulare, bel3ug” (Cihac, II, 481;
vechea slavă bisericească din turcă, apoi să fie preluat Cioranescu, 784).
de rusa veche, fapt imposibil dacă Ńinem cont de datele Der: a îmbel uga, îmbel ugat.
istorice. Provine probabil din fondul balcanic.
berb nt – 1. crai, afemeiat; 2. punga3, 3arlatan.
Der: a îmbelciuga, (îm)belciugat.
It. birbante (DAR; Cioranescu, 788).
b!ldie – 1. par, prăjină lungă 3i subŃire; 2. cotorul,
berb!c (ar. birbec) – masculul oii; 2. constelaŃie în
tulpina unor plante erbacee. emisfera boreală; 3. ma3ină de război întrebuinŃată la
Din bg. bodel „plantă otrăvitoare” (Cihac, II, 12); cf. spargerea zidurilor sau a porŃilor unei cetăŃi asediate.
pol. badel „tijă de plantă”. Această ipoteză nu se Lat. *berbecem < vervex „berbec” (Diez, Gramm., I,
susŃine. 7; Pu3cariu, 200; Densusianu, Rom., 3, 275; Candrea!
PIE *bheld! „a lovi, a îmboldi” (IEW, 124); cf. Densusianu, 158; REW, 9270; Cioranescu, 789); cf.
lituan. bìldu „a călca în picioare, a zdrobi”, let. belzt it. berbice, v.prov. berbitz, fr. brebis.
„a bate, a snopi în bătaie” (v. îmblăci). Provine din Walde (II, 767!68) propune un rad. PIE *uerbha ca
fondul pre!latin. origine a lat. vervex; cf. v.ir. ferb „vacă”, heirp „capră”.
Der: beldiŃă, beldiuŃă. Dauzat (109) crede că fr. brebis provine dintr!un
bele (ar. bilé, bileauă, mgl. bilea) – neplăcere, lat.pop. *berbis. Chantraine (185) consideră că trebuie
necaz, încurcătură. asociat cu βούς „bou”, dacă nu este vorba de o
Tc. belá „nenorocire, calamitate” (Cihac, II, 548; etimologie populară. Windekens (Le pelasgique, 79) îl
Roesler, 589; Căineanu, II, 45; Cioranescu, 778); cf. consideră pelasgic. Windekens îi consideră pe pelasgi
ngr. π7ελιας, alb. belja, bg. belja. popor indo!european care se afla în Grecia înainte de
venirea grecilor. Pelasgii erau proto!traci. Trebuie
b!lfer – 1. învăŃător, dascăl, profesora3; 2. om care se asociat cu alb. berr „oaie, vită mică” (v. bâr).
lăfăie3te în lux 3i bogăŃie. Der: berbecuŃ, berbecel.
132
berbinŃă
berb nŃă (var. bărbânŃă) – vas, putină pentru păstrat Din n.g.s. Bier „bere”, modificat prin etimologie
brânza. populară cu vb. a bea, bere (Densusianu, Rom., 33,
Mgh. berbence „vas, recipient” (Miklosich, Fremdw., 275; Cioranescu, 794).
77; Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Cioranescu, 791) de Der: berar, berărie.
unde 3i ucr. berbenicja „putină mică de brânză”. Suf. !
berech!t (ar. birichete, mgl. birichet) – bel3ug,
inŃă este foarte răspândit în limba română, la cuvinte
abundenŃă.
considerate de origine dacică (cf. velinŃă, cuvânt prezent
Tc. bereket „abundenŃă” (Roesler, 589, Căineanu, II,
3i în albaneză, dar 3i în limbajul sărăcăcenilor din
47; Cioranescu, 795); cf. ngr. π7ερεκέτι, alb. bereqet
Grecia), sufix cu echivalent în latină. Prin urmare, suf. !
„recoltă, bel3ug”, bg. bereket „bel3ug”.
ence nu poate fi de origine maghiară, astfel, berbence
trebuie să fie un împrumut din (stră)!română. bereg tă (ar. biricuată) – 1. laringe; 2. gât, gâtlej.
Lat. *verucata < veruca „protuberanŃă pe piele”
berc¹ (var. bărc) – desi3, pădurice.
(Pu3cariu, Dacor. 9, 440; Cioranescu, 776). Ipoteza
Mgh. berek „dumbravă, pădurice” (Cihac, II, 481;
lui Pu3cariu, preluată 3i de Cioranescu, este de
Gáldi, 106); cf. alb. berq „grămadă”, scr. berak.
neacceptat, în primul rând datorită incompatibilităŃii
Origine incertă.
semantice, dar 3i datorită faptului că forma propusă
berc² (fem. bearcă) – fără coadă. este un derivat inexistent al lat. verruca. Diculescu
După Cihac (II, 481) este de origine slavă; cf. sb., bg. (Elementele, 475) crede că provine dintr!o formă
birka „oaie cu lâna creaŃă”, ceh. birka „oaie”, pol. greacă neatestată *βάρυξ, derivat al lui φάρυξ, ipoteză
bierka „oaie fără coadă”. doar în parte adevărată, în sensul că gr. φάρυξ are
După Bogrea (Dacor., 1, 257) din lat. *brevicus < aceea3i origine cu rom. beregată.
brevis sau v.g.s. breche „bucată, fragment” > n.g.s. PIE *bherug!, bhrug!, bhorg! „1. beregată, trahee;
Bruch „fragment” (Cioranescu, 794). Etimologia 2. faringe” (IEW, 145); cf. gr. φάρυξ „faringe,
propusă de Bogrea este parŃial corectă, în sensul că beregată”, arm. beran „gură”, m.ir. bern, berna
rom. berc are aceea3i origine cu lat. brevis, dar nu „crăpătură”, lituan. burna „gură”. Trebuie reŃinut că
provine din latină. beregată define3te o parte a corpului, cu alte cuvinte
Walde (I, 115) propune ca etimon pentru lat. brevis face parte dintr!unul din grupurile de cuvinte dintre
PIE *mrg’hu!s, radical întâlnit 3i în Walde!Pokorny cele mai importante 3i care rezistă cel mai bine la
mai precis PIE *mreg’hu! „scurt” (IEW, 750); cf. av. schimbări. Rămâne foarte apropiat ca sens 3i formă
mərəzu (jiti) „(viaŃă)!scurtă”, sogd. murzak, gr. de gr. φάρυξ. Origine traco!dacă.
βραχύς „scurt”, lat. brevis, got. ga maurgian „a
b!stie – animal, fiinŃă non!umană.
scurta” < maurgus „scurt”, v.g.s. murg(i) „scurt”.
It. bestia (Cioranescu, 808), la rândul său din lat.
RelaŃia între rom. berc 3i formele prezentate mai sus
bēstia.
este cât se poate de evidentă. De reŃinut faptul că PIE
Der: bestial, bestialitate.
*m a devenit b doar în greacă, latină 3i traco!dacă,
dar a rămas m în limbile iranice 3i germanice. be le gă – 1. oficial turc, căpitan al gărzii teritoriale;
Radicalul PIE mai sus menŃionat explică velara din 2. bătrân decrepit.
rom. berc, pe când lat. brevis nu o poate explica. Un Tc. be li aga (Roesler, 589; Căineanu, II, 49;
caz similar avem în rom. u or (v. u or). Din fondul Cioranescu, 804).
pre!latin.
bete g – 1. bolnav, nesănătos; 2. infirm, schilod.
b!re (ar. biră) – băutură slab alcoolică obŃinută din Mgh. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78;
prin fermentarea cu o drojdie specială a malŃului 3i a Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 74; Cioranescu, 809); cf.
hameiului. scr. beteg, ucr. betehe. Miklosich (Wander., 12) 3i
133
beteală
Berneker (63) consideră că forma ucraineană provine prefixul rom. bez! nu trebuie asociat cu pref. slav bez
din română. Răspândirea acestei forme în sârbo!croată „fără”. Acest prefix bez provine din dez 3i are sens
3i ucraineană pune sub semnul întrebării originea opus acestuia. Forma acestui prefix, fără răspândire
maghiară a acestui cuvânt. Sufixul derivativ adjectival ! în limba română, a făcut pe unii cercetători să caute o
og, !ag există 3i în celtice (cf. cymr. barfog „bărbos”). etimologie slavă pentru rom. bezmetic.
În româna veche a existat forma beteahnă (întâlnită la Rom. dezmetici are aceea3i origine cu a ameŃi.
Dosoftei) (cf. Tiktin, Scriban). AlternanŃa b/m este bine Aceste forme trebuie asociate cu gr. 7ετύω „a fi beat,
cunoscută în română. Cioranescu (5238), în mod gre3it, ameŃit”, precum 3i 7έθη „beŃie”, forme pe care
consideră că forma beteahnă se datorează „inventivităŃii Chantraine (676) le derivă din 7έδυ „mied, vin”.
verbale” a lui Dosoftei. Rom. beteag are aceea3i origine Astfel rom. a ameŃi 3i dezmetici provin din PIE
cu meteahnă (v. meteahnă). *medhu „miere, mied” (IEW (707) printr!un radical
Der: betegi, betegos, betegeală, bete ug. traco!dac *medi!, *meti!. Provine din fondul pre!latin
(v. ameŃi, mied, dezmetici).
bete lă (var. peteală, betea) – mănunchi de fire lungi
de metal sau aspect metalic de culoare aurie sau b!znă – 1. întuneric mare, de nepătruns; 2. ignoranŃă,
argintie cu care se împodobesc, de obicei, miresele. ne3tiinŃă.
Gr. πετάλον > ngr. πετάλι „foaie, petală” (Cihac, II, V.sl. bezdunŭ „abis” (Miklosich, Slaw. Elem., 14;
685; Candrea). Mgr. πετάλιον „foiŃă de aur” < lat. Căineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47).
med. petalum (Cioranescu, 810). După Capidan (Raporturile, 228), bg. bezna (bezdna)
provine din rom. beznă. Această etimologie trebuie
b!ucă – văgăună, răpâ, prăpastie.
respinsă în primul rând pe principii semantice. În
Din v.g.s. biugo „curbură, arc” (Diculescu, 182). Nu au
plus, forma v.sl. bezdunŭ nu este atestată în slava
existat contacte lingvistice între stră!română 3i vechea
veche (cf. Blagova). Origine incertă (v. beucă).
germană de sus, prin urmare, un astfel de împrumut nu
putea avea loc. În plus, sensul v.g.s. biugo (n.g.s. bib n – specie de pe3te răpitor de apă dulce (Perca
Bogen) este de „curbat, arc”, deci este incompatibil 3i fluvialitis).
din punct de vedere semantic. Cioranescu ((811) îl Bg. biban (Candrea; Scriban; Cioranescu, 820).
consideră cu origine necunoscută. Poate fi asociat cu Trebuie ascociat cu baboi „specie de pe3te” (v.
beznă. Origine incertă (v. beznă). baboi). Nu am putut verifica etimonul bulgar propus
de Candrea. Dacă totu3i există dialectal în limba
beze – 1. sărutare trimisă de departe pe vârful
bulgară, acest cuvânt este probabil de origine română.
degetelor; 2. prăjitură din ou 3i zahăr.
Fr. baiser „a săruta” (Cioranescu, 814); cf. basum bibil că – pasăre domestică de mărimea unei găini cu
„sărut” (v. buză). pene negre!cenu3ii împestriŃate cu alb (Numida
meleagris).
bezm!tic – zăpăcit, năuc, aiurit.
Bg. biba „curcan” (Cihac, II, 256; Cioranescu, 825);
Sb. bezmatičiti „a rămâne fără matcă” (Weigand,
cf. scr. biba, piblica „bibilică”, tc. biba „curcan”, alb.
Jb.,14, 112; Pu3cariu, Lr., 356). După Giuglea
biban „curcan”.
(Dacor., 2, 823), bezmetic ar proveni din lat.
amphisbeticus „certăreŃ, litigios”; cf. it bisbetico b blie – cartea sfântă la cre3tini 3i evrei.
„capricios, certăreŃ, morocănos”. Din v.sl. bezumŭ Gr. βιβλία, prescurtare de la τά βιβλία τά αγία „cărŃile
„nebunie” (Iordan, Arhiva, 30, 221; REW, 428). Nici sfinte” (Septuanginta), forma de plural al gr. βιβλίον
una dintre aceste ipoteze nu este plauzibilă. „sul de papirus” < βύβλος „papirus” de la numele
Forma bezmetic s!a dezvoltat din dezmetic, ora3ului Byblos, port fenician unde se prelucra 3i se
dezmetici ca formă opusă ca sens a lui dezmetic. Aici exporta papirusul. Atestat din sec. XVII. Cioranescu
134
bic
(826) crede că provine din lat.med. biblia, dar bi!t – sărman, nenorocit, nefericit, vrednic de milă.
româna nu a avut contacte cu latina medievală decât V.sl. bedinŭ „mizer, sărac” (Cihac, II, 13; Pu3cariu,
într!o foarte mică măsură. 201); cf. rus. bedá „necaz, nenorocire”, bg. bidá, ucr.
bidá, v.pol. beada, let. béda, lituan. beda „necaz”,
bic (ar. bică) – taur. bedzus (cf. Vasmer, I, 142).
Bg. bik (Cihac, II, 13; Cioranescu, 828); cf. scr. bik, ProvenienŃa din forma veche slavă nu este posibilă
slov., rus., pol. byk, mgh. bik. Trebuie pus în legătură din punct de vedere fonologic. Totu3i rom. biet
cu rom. beci „berbec tânăr” (ar. beci); cf. v.it. becco. trebuie considerat cognat cu formele slave 3i baltice,
Berneker (I, 112) consideră că scr. buk provine din toate provenind de la un rad. IE *bet!, *bed!,
dalm. buac „taur”, la rândul său din lat. vacca. apropiat de PIE *bhoido!s „înfrico3ător” (IEW, 161).
Šachmatov (cf. Vasmer, I, 139) consideră că forma Rom. biet trebuie asociat cu ar. boiu „biet”. care a
rusă provine din celt. boukko „vacă, taur”, iar după rămas cu origine necunoscută (cf. Papahagi, 215).
Korš (cf. Vasmer), rus. byk provine din tc. buka. Forma aromână, diferită de formele slave, baltice 3i
Aceste forme provin de la un rad. *buk! „a mugi, a chiar de cea daco!română face evident faptul că nu
suna” cu corespondente în mai multe limbi IE; cf. trebuie să căutăm originea acestor forme romîne3ti în
lituan. bukti „a mugi”, lett. bučet, bučeju „a suna”, limbile slave.
cymr. bugad „muget”. Este, prin urmare, la origine Lat. vietus „zbârcit, slab” (Diez; Densusianu, Hlr.,
un cuvânt de natură onomatopeică (v. bucium). 90; REW, 9325; Cioranescu, 838), rămâne foarte
Totu3i, adevărata filiaŃie a acestuia este greu de dificil din punct de vedere semantic. Lat. vietus
stabilit. provine din viesco „a se zbârci” cognat cu rom.
ve ted (v. ve ted). Din fondul pre!latin.
b ci – obiect cu care se îndeamnă animalele la mers.
V.sl. bici „bici” < biti „a lovi, a bate” (Miklosich, bift!c – carne de vită la grătar.
Slaw. Elem., 14; Lexicon, 22; Cihac (II, 13), Berneker, Fr. bifteck < eng. beefsteak (Cioranescu, 839) din
56); cf. bg. bičŭ, scr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Vasmer eng. beef „carne de vită”, steak „frigăruie”.
(I, 169) îl asociază cu n.pers. pič „răsucit”, dar
b lă – obiect de formă sferică.
consideră că nu poate proveni din persană.
Fr. bille (Cioranescu, 845) din lat. bulla; cf. bilo.
Der: a biciui, biciuire, biciuit, biciuială.
bil!t – 1. răva3; permis, act.
bicicl!tă – vehicul pe două roŃi pus în mi3care cu Fr: billet (Cioranescu, 850) din v.fr. bullete < lat.med.
ajutorul pedalelor. bulla (din sec. XVIII).
Fr. bicyclette (Cioranescu, 832). Fr. bicyclette Der: bileŃel.
provine din lat.med. bini „câte doi” 3i cyclus < gr.
κύκλος „cerc, roată”. bili rd – joc în care o serie de bile sânt deplasate cu
Der: biciclist, ciclism. tacul pe o masă specială.
Fr. billard (Cioranescu, 852) din v.fr. billette „băŃ” <
bidine (var. badana, Mold.) – pensulă mare folosită v.fr. bille „trunchi” din gall. *bilia „trunchi de
la zugrăvit. copac”; cf. v.ir. bile „copac de hotar”.
Tc. badana „bidinea” (Căineanu, II, 34; Cioranescu,
836); cf. bg. badana. b ne (istr. bire) – în mod convenabil, după cum î3i
dore3te cineva.
bidiv u (ar. bidivi) – armăsar, cal arab. Lat. bene „bine” (Pu3cariu, 203; Candrea!Densusianu,
Tc. bedevi „beduin” < bedu „de3ert” (Cihac, II, 549; 160; REW, 1028; Cioranescu, 857). Panromanic.
Căineanu, II, 50; Cioranescu, 837); cf. scr. bedevjia Walde (I, 111) derivă lat. bene din bonus „bun”.
„iapă arabă”, pol. bedawija „cal de cursă”. Lingvistul german consideră că lat. bonus provine din
135
binoclu
v.lat. dŭonos de la un mai vechi duenos „bun, potrivit” birt – mic restaurant, cârciumă.
din PIE *dou! „a da” *dueno!s „avut, bogat”. Sb. birt < n.g.s. Wirt(haus) din n.g.s. Wirth „gazdă,
Cu toate acestea, lat. bene poate fi asociat cu PIE hotelier” (Cihac, II, 14; Cioranescu, 883). Este de
*bhili!, bhilo! „bun, prietenos” (IEW, 153); cf. m.ir. presupus că nu a intrat în română prin intermediul
bil „bun”, v.g.s. bila „bun”, m.g.s. unbil „nedrept”, limbii sârbe.
precum 3i gall. bili! (în Bilicatus, Bilicius). Adv. bine Der: birta , birtă iŃă.
a servit la formarea unor verbe precum a
biru – a înfrânge, a cuceri.
binecuvânta, a binevoi, precum 3i a subt. binefacere,
Mgh. birni „a poseda” (DAR; Cioranescu, 884).
fiecare cu mai mulŃi derivaŃi.
Der: bineŃe, bini or, a binecuvânta, binecrescut, Trebuie asociat cu bir, ambele având aceea3i origine.
Este gre3it să dăm celor două forme origini diferite,
binefacere, binevenit etc.
respectiv uneia maghiară 3i alteia slavă sau turcică.
bin clu – instrument optic de văzut la distanŃă cu După toate aparenŃele, acest radical este de origine
ambii ochi, constituit din două telescoape uralo!altaică, dar este dificil să precizăm limba de
Fr. binocle (Cioranescu, 862). origine (v. bir).
Fr. binocle provine din lat.med. bini „câte doi” 3i Der: biruinŃă, biruitor.
ocularis (< oculus).
Der: a binocla, binocular. bis – 1. repetat, a doua oară; 2. (interj.) încă odată.
It. bis din lat. bis < v.lat. duis „de două ori”; cf. fr. bis.
bir – 1. dare, impozit; 2. tribut. Der: a bisa „a repeta”.
V.sl. birŭ „taxă, bir” (Miklosich, Slaw. Elem., 14;
Fremdw., 78; Lexicon, 22). Din mgh. bér „salariu, a biscu t (var. biscot, pi cot) – produs alimentar
închiria, a angaja” (Cihac, II, 482; Gáldi, 85). obŃinut prin coacerea unui aluat.
Miklosich consideră că scr. bir provine din maghiară. Fr. biscuit (Cioranescu, 887), la rândul său din
Vasmer (I, 87) îl consideră de origine uralo!altaică lat.med. biscoctus „copt de două ori”; cf. it. biscotto.
asociindu!l cu ciuv. bäri, bäru, tc. var „a da”.
bis!rică (ar. băsearică, mgl. băserică, istr. baserike)
Berneker, în schimb, crede că provine din v.sl. so!
– clădire dedicată celebrării unui cult cre3tin.
birati „a aduna”. Prin urmare, cei doi mari lingvi3ti
Lat. basilica < gr. βασίλικα (Pu3cariu, 204; Candrea!
germani care s!au ocupat de etimologia limbilor slave
Densusianu, 161; REW, 972; Cioranescu, 888)
nu sânt de acord cu privire la originea acestui termen.
prescurtare din βασίλικη οικία „casă regală”; cf. vgl.
Tc. birr „dar, cadou” (Moldovan, 423; Cioranescu,
bašalka, retorom. baselga. DiscuŃiile adepŃilor teoriei
865); cf. bg., scr., slov. bir „contribuŃie”. Rom. bir
originii sud!dunărene a limbii 3i poporului român s!
este apropiat de formele din limbile balcanice 3i
au dus 3i în jurul rom. biserică, româna fiind
respectiv turcice. Este probabil de origine uralo!
considerată singura limbă neolatină unde numele
altaică (v. birui).
acestei instituŃii provine de la forma de origine
b rjă – trăsură. grecească, nu de la lat. ecclesia. Vedem, în schimb,
Rus. birža „loc în care a3teaptă cei care închiriază că atât vegliota, cât 3i retoromana au forme derivate
trăsurile” (Cioranescu, 872). tot de la basilica, fapt care infirmă unul din
Der: birjar, birjeresc, birjerie. argumentele de bază al teoriilor care au promovat
originea sud!dunăreană a românilor.
bir u – 1. masă de lucru; 2. cabinet de lucru.
Der: bisericuŃă, bisericesc, bisericos.
Fr. bureau (Cioranescu, 878) din v.fr. burel <
lat.med. burra „lână, pătură groasă”. Radicalul pare a b striŃ – brumăriu (în expresia prune bistriŃe).
fi de origine gallică. Este probabil o variantă a formei pestriŃ. Nu este
Der: birocrat, birocraŃie. posibil să provină dintr!un presupus sl. *bistriči <
136
bitang
bistru „repede” a3a cum consideră autorii DAR 3i forma bufalus. Această alternanŃă b f apare chiar între
Cioranescu (891) (v. pestriŃ). dialectele vorbite în Roma; cf. Mulcifer!Mulciber,
rufus!ruber, sibilus!sifilus. Formele cu f sânt de
bit ng – bastard.
origine osco!umbrică.
Mgh. bitang „vagabond” (Cihac, II, 482; Gáldi, 108);
Având în vedere prezenŃa acestei forme în greacă este
cf. sb. bitanga „lene3”. Se folose3te doar în
de presupus că termenul a circulat în limbile 3i
Transilvania.
dialectele din Balcani din cele mai vechi timpuri.
bit e – haină, cojoc u3or din piele de oaie, cu lâna în Forma este atestată în traco!dacă în nume proprii
afară. precum Βουβαλος, Bubalus, Βουβαλιον, nume care
Mgh. bojtos, buitus „împodobit cu ciucuri” (Drăganu, apar în inscripŃii la 259 3i 254 î.Ch., chiar cu mult
Dacor., 5, 333). Mgh. bojtos are sensul de timp înaintea venirii romanilor în regiunea balcanică
„împodobit cu ciucuri” de la bojt „ciucure”, astfel că (cf. Dečev, Thrak., 78). Prin urmare, atât originea
apropierea semantică între cele două forme este latină 3i cu atât mai mult cea slavă trebuie respinse.
forŃată. Origine incertă. Provine din fondul pre!latin, probabil prin
intermediar grecesc. Der: bivolar, bivoliŃă.
b vol (ar. buval, mgl. bivul) – animal domestic
rumegător, înrudit cu boul cu părul negru sau alb. Biz nŃ (gr. Byzantion) – capitala Imperiului Roman
Bg. bivol < v.sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; de Răsărit.
Cihac); cf. alb. buall „bivol”. Totu3i, ulterior, Cercetătorii sânt de acord că acest toponim este de
Miklosich (Fremdw., 80) admite că acest termen nu origine tracică. Unii consideră că ar proveni de la un
aparŃine fondului slav. De altfel, trebuie arătat că alb. radical trac neatestat *buz! „Ńap” cu echivalente în
buall nu poate proveni din slavă, prin urmare, este mai multe limbi IE; cf. eng. buck „Ńap”.
mai vechi. AlŃii, în schimb, cred că provine de la radical trac.
Lat. bubalus „1. antilopă africană; 2. bivol” (Diez, *buz „buză, margine” (Čabej, BUT, 1960, 4, p. 81,
Gramm., I, 259); cf. sued. buffel, eng. buffalo care 102; cf. Poghirc, ILR, 2, 329), adică ora3ul de pe
provin de asemenea din latină. Forma există 3i în marginea, buza apei. Ci în româna modernă se
greacă βούβαλος „antilopă africană”. Cioranescu folose3te expresia „pe buza apei”, „pe buza malului”
(902) respinge ipoteza latină, fără să!3i justifice etc., cu sensul de pe marginea apei etc. Origine
opŃiunea, probabil datorită faptului că b intervocalic tracică.
s!a păstrat în acest caz, ceea ce conform unei opinii Der: bizantin, bizantinologie.
larg răspândite nu trebuia să se întâmple, opinie bizu – a avea încredere, a se baza pe cineva.
eronată, după cum am arătat în câteva rânduri (cf. Mgh. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482; Cioranescu,
avea, cal). Forma ar. buval nu provine din ngr. 908). În ciuda celor indicate de Cihac 3i, ulterior, de
Βούβαλος, a3a cum consideră Cioranescu, deoarece ar Cioranescu, în maghiară nu există forma verbală, ci
fi trebui să se pronunŃe *vuval. Forma aromână este doar adjectivul bizo „de încredere”. Rom. bizui poate
foarte apropiată de antroponimele tracice provenite fi asociat cu gr. βάσις din care provine 3i lat. basis
de la acest radical. „bază”. Astfel, acest radical este IE 3i maghiara l!a
Vasmer (I, 139) spune că formele slave provin din preluat dintr!o limbă IE, care nu poate fi decât româna.
lat. *buvalus, pe când despre rom. bivol se spune că Der: bizuinŃă, bizuială.
provine din limbile slave. Acesta este un mod
distorsionat de a vedea lucrurile. Mai sigur e că blach!u (var. blachiu) – bucată semiovală care se
limbile slave l!au împrumutat din stră!română, forma aplică pe vârful 3i pe călcâiul încălŃămintei.
existând în limbile balcanice de multă vreme. De FormaŃie onomatopeică care imită zgomotul încălŃă!
menŃionat că, în latină, pe lângă lat. bubalus există 3i mintei prevăzută cu blacheuri pe o suprafaŃă tare.
137
blagă
bl gă – bogăŃie, avere. vedere fonologic, cât 3i din punct de vedere socio!
Sb. blago „calitate, virtute”, blagŭ „bun” (Miklosich, istoric, de3i cele două forme sânt înrudite. Alte forme
Slaw. Elem., 14; Cihac, II, 15; Cioranescu, 910); cf. din diverse limbi indo!europene sânt indicate mai jos.
scr. blago „bogăŃie”. Se folose3te cu precădere în PIE *bhel! „scândură, grindă” (IEW, 122) cu
Banat 3i Transilvania. prelungire în g’ sau k’; cf. cymr. balog, gr. πλάξ
„scândură”, fără această prelungire, precum 3i gr.
Blaj – ora3 în Transilvania, puternic centru al
φάλαγξ „trunchi, bârnă”. Pentru forma din română a
românismului în perioada šcolii Ardelene.
existat, de asemenea, o prelungire în n. O formă
Prima atestare datează de la 1271 „terra seu villa
iniŃială *bhelna, apoi lichida l a metatizat dând
Herbordi vaivode” (Suciu, 1967; cf. Paliga, 66), apoi
*blena > blană. Formele baltice 3i slave prezintă
la 1313 „terra Blasii filii Herbordi” etc., precum 3i
reflexe atât ale velarei g’ cât 3i ale nazalei n; cf.
mgh. Balasfalva (1346). Prin urmare, numele acestui
lituan. balžinas „grindă, tronson”, let. balžiens „stâlp
ora3 provine de la antrop. Blasi!us, fiul lui
de susŃinere, rus (dial.) bolozno „scândură groasă”,
Herbordus, cu echivalente în antroponimia tracică; cf.
slov. blazína „căprior, grindă”, alb. blanë „scândură”.
Blas, Blasas (cf. Dečev, Thrak., 71; Russu, 1969,
DicŃionarele etimologice ale limbii române consideră
181; Paliga, 67). Nu se poate preciza dacă trebuie
forma slov. blanje, pe lângă sb. blanak, drept etimon
asociat cu formele blah, vlah, vla in sau cu rad. blag,
al rom. blană. Din exemplele de mai sus reiese că
existent 3i în limbile slave. În schimb, poate fi asociat
forma slavă mo3tenită din limba slovenă este blasína,
cu rom. băla3 (v. valah, blagă, blajin).
iar nu blanjie, care este un împrumut. Forme similare
blaj n – blând, pa3nic, prietenos. există 3i în multe limbi germanice derivate de la un
V. sl. blažinŭ „bun” (Miklosich, Lexicon, 30; gmc. *balkan, *belkan. Provine din fondul pre!latin.
Cioranescu, 912).
Nu se poate spune cu siguranŃă ce legătură există bl nă² – piele de animal cu păr mult 3i des.
între slav. blažinŭ „bun” 3i forma rom. blajin cu Ceh. blana „piele” (Cihac, II, 16). Cihac crede, în
sensul de popor bun, evlavios i fericit din mitologia mod eronat, că blană¹ 3i blană² au aceea3i origine.
populară românească care trăie3te departe de lume, Ceh. blana înseamnnă „membrană, peliculă”, desigur
undeva pe apa Sâmbetei. Numele acestui popor pare apropiat din punct de vedere semantic de rom. blană,
a se confunda cu noŃiunea de blah, vlah, vla in, fiind, dar greu de presupus că este etimonul rom. blană².
în acela3i timp, o amintire a unor vremuri mitologice, V.sl. *blana (Cioranescu, 904); cf. ceh., slov. blana
fericite (v. Blaj, vlah). „peliculă”, pol. błona „membrană”, rus. (o)bolonĭ
„coajă”, Ngr. 7πλάνα (Meyer, Neugr. St., II, 44)
bl nă¹ (ar., mgl. blană) – scândură.
provine din română.
Cihac (II, 16) crede că provine din ceh. blana „piele”
Forma românească este înrudită cu cele slave, dar nu
ca 3i pe blană². Din sb. blanak „scândură”, sloven.
pare să provină din limbile slave, sensul fiind destul
blanja „scândură” (Cioranescu, 914); cf. it. piana, fr.
de diferit. În plus, forma nu există în limbile slave de
planche. O astfel de formă nu apare în dicŃionarul lui
sud. După Murnu (Lehnw., 35) forma neogreacă
Berneker pentru slava veche. Forme similare apar
provine din română. Cioranescu, ca 3i Cihac, crede că
însă 3i în alte limbi europene. Dauzat (573) consideră
are aceea3i origine ca 3i blană¹.
că fr. planche „scândură” provine din lat.med. planca
Der: blănărie, blănar.
„scândură”, formă atestată într!adevăr în latina
medievală (cf. Niermeyer, 1049). Înrudirea cu blaz – a deveni indiferent.
lat.med. planca este evidentă, dar acesta nu poate Fr. blaser (Cioranescu, (917) de la un radical de
constitui etimonul rom. blană¹, atât din punct de origine germanică; cf. got. ufblesan, v.g.s. blāsan.
138
blând
blând – care se poarrtă cu bunătate, blajin (despre de la acela3i rad. PIE ca 3i bleau (v. bleau,
oameni); 2. care nu face rău, care nu se sperie (despre fleandură). Din fondul pre!latin.
animale). Der: blendărău „obiect care atârnă”.
Lat. blandus „lingu3itor, ademenitor, dulce”
ble u – 1. bleg, moale, lăsat în jos; 2. nătărău.
(Pu3cariu, 206; Candrea!Densusianu, 164; REW,
După Iordan (BF, 2, 181) 3i Cioranescu (921) este o
1151; Cioranescu, 927); cf. sp. blando „moale”.
formaŃie expresivă ca 3i în cazul rom. bleandă (cf.
Lat. blandus provine din PIE *meld (cf. Walde, 1,
bleandă); cf. bg. ble, blijach (DAR).
108). Walde îl consideră înrudit cu mollis „moale,
PIE *bhleu!, bhlə!, bhlu! „slab, mizerabil” (IEW,
slab”, ambele provenind de la acest radical *meld.
159); cf. gr. φλαύρος „prost, rău, de proastă calitate”,
PIE *meldh! (IEW, 719); cf. gr. 7αλδακός „moale”,
got. blauthian „a elimina, a arunca” (v. bleg). Din
eng. mild „moale, moderat”, cymr. blydd „moale,
fondul pre!latin.
blând” < *meld. Sensurile din greacă, engleză 3i
cymrică sânt mai apropiate de română decât cel din bleg – 1. moale, molîu; 2. prost, nătărău; 3. lăsat în
latină. Prin urmare, nu este sigur dacă rom. blând jos, îndoit.
provine din latină. Ar putea proveni 3i din fondul pre! A fost asociat cu bleau 3i bleandă, dar i s!a dat ca 3i
latin. acestora o origine expresivă (cf. Iordan, BF, 2, 181;
Der: a îmblânzi, îmblânzire, îmblânzitor. Cioranescu). Pentru alŃii, provine din slavă, mai
precis din v.sl. blagŭ „bun” (Berneker, 58; Bogrea,
bl)ndă (ar. blândă „erupŃie pe piele”) – urticarie,
Dacor., 4, 794), în ciuda incompatibilităŃii semantice;
erupŃie pe piele.
cf. sb. blek „bleg, tont” provine din română.
Cihac (II, 18) crede că provine din v.sl. bladŭ
PIE *bh(e)lag!, bhlag!, bhlog! „slab, prost”, (IEW,
„codo3ie, desfrânare, exces”. Ipoteza lui Cihac nu se
124); cf. rus. (dialectal vest) blahyi „slab, urât, fără
susŃine datorită semantismului; de altfel forma nu
valoare”, let. blags, lituan. blogas „fără vlagă, slab,
apare în dicŃionarul lui Berneker. Din v.sl. *blo˛di
prost”, lat. flaccus „slab”. Sensurile din limbile
(Byhan, Jb., 4, 304), dar această formă reconstituită
baltice coincid în întregime cu cele din limba română.
contravine formelor din limbile slave moderne care
De3i la IEW apar doi radicali diferiŃi bhleu! 3i bhlag!,
apar cu nazală; cf. ucr. blynda, scr. blanda, bg.
ei nu pot fi separaŃi în totalitate, deoarece au forme 3i
blunda, forme care atestă provenienŃa lor din limba
sensuri similare. Din fondul pre!latin.
română (cf. Candrea, Elemente, 407; Capidan,
Der: a (se) blegi, blegos, blegeală.
Raporturile, 230). PrezenŃa lui n în poziŃie silabică
finală indică, în mod evident, acest lucru. Cioranescu bleojd – a lăsa să atârne în jos.
(927), în mod eronat, pune rom. blândă la un loc cu Provine fără îndoială de la acela3i rad. PIE ca 3i bleau.
blând. Papahagi (214) crede că forma aromână PIE *bhleu!, bhla!, bhlu! „slab, mizerabil” (IEW,
provine din lat. blanda. 150) ca 3i bleau; cf. rom. bleot „prost, tont” (v.
bleandă, bleau, bleg). Din fondul pre!latin.
ble ndă – 1. obiect flasc, moale; 2. sperietoare de
păsări. blestem (ar. blăstim, mgl. bl’astim) – 1. a înjura, a
După unii autori este o formaŃie expresivă (Iordan, ocârî, a huli; 2. a cârti, ase revolta împotriva soartei.
BF, 2, 181; Cioranescu, 920). Din punct de vedere Lat. *blastimare < lat. blasphemare < gr. βλασφη7έω
semantic este legat de bleg 3i bleau (v. bleg, bleau). (I, sg.) (Pu3cariu, 205; Meyer, Alb. St. 4, 27;
Apropierea de v.sl. bledynŭ „lene3” se explică pe Candrea!Densusianu, 162). Lat. blasphemo însu3i
fond IE. Ucr. blendati, 3i sb. blendak „prost, tont” au este un împrumut din limba greacă.
fost, de asemenea, apropiate rom. bleandă (cf. Chantraine (178!179) derivă gr. βλασφή7ω din φή7ω
Cioranescu), nu pot proveni din proto!slavă. Provine „vorbesc” cu pref. βλασ! de la un mai vechi *mlas,
139
blid
înrudit cu arm. meł „păcat”, lituan. mélas „păcat”, ir. bluf – inducere în eroare, escrocherie.
mell „păcat, eroare”. Cu toate acestea, Chantraine Eng. bluff < to bluff „a induce în eroare, a escroca”,
consideră primul element cu origine obscură. Origine cognat cu m.g.s. bluffen, oland.med. bluffen „a în3ela
latină, intrat în română pe cale bisericească. la jocul de cărŃi”.
Der: blestem, blestemăŃie.
bl ză – piesă de îmbrăcăminte u3oară.
blid (ar. blid) – vas adânc din care se mănâncă, Fr. blouse (Cioranescu, 931) provine din expresia
strachină. laine blouse „lână pură”, unde blouse este cuvânt de
V.sl. bljuda „vas mare de lemn sau din metal” origine germanică; cf. v.g.s. bloz „dezbrăcat”, v.sax.
(Miklosich, Slaw. Elem., 15; Fremdw., 78; Cihac, II, bleat „sărac”.
17; Cioranescu, 926); cf. bg. bljudo, scr. bljuda, rus.
bo că – puŃin, mai nimic.
bljudo „blid”, alb. bljudë „vas de lemn, blid”.
Azi în expresii ca „a nu 3ti boacă „a nu 3ti nimic”,
După Vasmer (I, 95) rus. bljudo ar proveni din got.
are un sens mai vechi de persoană ignorantă, de unde
biuþs, biudis „blid, strachină”; cf. v.g.s. biutta
3i forma boacănă „gafă, nerozie, prostie”. Ar putea fi
„covată, copaie, stup”. Din aceea3i sursă provine fin.
asociat cu interjecŃia boc care imită zgomotul produs
pöyta „masă” (cf. Vasmer). În Berneker (I, 64) apare
de o lovitură (v. bocăni).
altă formă 3i anume v.sl. bludva „canistră, co3” care
este destul de incompatibil, din punct de vedere bo ită – 1. vită, animal; 2. termen injurios aplicat
fonetic, cu presupusul etimon gotic. preoŃilor.
Este foarte puŃin probabil ca formele slave să fie de După Cihac (II, 483) din mgh. bojti „stat”, iar Scriban
origine gotică, 3tiut fiind faptul că goŃii au plecat din porne3te de la o formă hoaită derivată de la hoit,
nordul Dunării cu mult timp înaintea venirii slavilor ipoteză imposibilă din punct de vedere fonologic.
în regiune. GoŃii au fost izgoniŃi de huni la 375, din PIE *uet! „an” (IEW, 1175). De la acest radical
locurile unde se a3ezaseră, undeva în Transnistria de provin forme în mai multe limbi IE din care derivă
azi. Din fondul pre!latin. forme cu sens de vită, viŃel, animal. Acest cuvânt din
Der: blidar, blidărie. limba română provine de la o formă u3or modificată
*uot!, cu trecerea lui *u la v apoi la b ca 3i în cazul
blind – a acoperi cu un strat protector anumite
rom. bătrân, boci etc. Din română provine mgh.
vehicule de luptă.
bojtar. Din fondul pre!latin (v. bătrân, vită, viŃel).
Fr. blinder (Cioranescu, 928).
Der: boitar (var. buitar) „ajutor de cioban”.
Der: blindat, blindaj.
bo lă – 1. maladie, afecŃiune; 2. calamitate.
bloc – 1. clădire mare; 2. bucată mare; 3. carnet de
V.sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich, Slaw. Elem., 15;
notiŃe.
Cihac, II, 18; Cioranescu, 937); cf. scr. bol(a)
Fr. bloc (Cioranescu, 929), termen de origine
„boală”, rus. bolĭ „durere”. Acest radical este slab
germanică; cf. eng. block, eng. balk „a bloca, grindă”
reprezentat în limbile slave. În plus, formele rom.
< v.sax. balca „grindă”, n.g.s. Balken „id” etc.
bolnav, bolniŃă indică un rad. boln!, de la care derivă
Der: a bloca, blocaj, blocadă, a debloca, deblocaj.
3i forma boală < *bolna, ceea ce ar explica
blond – bălan, bălai. nerotacizarea lui l intervocalic, cu toate că problema
Fr. blond (Cioranescu, 930). Termenul francez este rotacizării lui l intervocalic în limba română este încă
de origine germanică, înrudit cu v.sax. blondenfeax insuficient înŃeleasă. PrezenŃa nazalei în limbile slave
„cărunt”. Fr. blond este cognat cu rom. băl, bălan, nu se face simŃită.
bălai, plăviŃ, precum 3i lat. flavus „galben” (v. Vasmer (I, 105) asociază formele slave cu v.g.s. balo
bălan, plăviŃ). „răutate, pagubă”, got. balwawesei „răutate”, got.
140
boar
bawajan „a chinui”, dar Berneker (I, 71) respinge În mod total eronat, Cioranescu 942) crede că provine
relaŃia dintre formele germanice 3i cele slave. de la lat. vaporem > *baporem, în ciuda unor bariere
PIE *bheleu! „a bate, slab, bolnav” (IEW, 125); cf. fonologice de netrecut. În plus, Cioranescu respinge
v.corn. bal „boală”, v.sax. bealo „rău”, v.isl. bol legătura dintre rom. boare 3i lat. Boreas, în ciuda
„necaz”, v.g.s. bliuwan, v.sl. bolŭ „bolnav”, boleti „a fi unor asemănări incontestabile, argumentând, în mod
bolnav”. Prin urmare, forma apare nu numai în limbile surprinzător pentru un vorbitor nativ de limbă
slave, ci 3i în celtice 3i germanice. Nici Berneker, nici română, că sensul de bază al rom. boare nu este cel
Vasmer nu văd apropierea de forma veche cornică care de „vânt, adiere de vânt”, ci de „duhoare”. Din
este mult mai apropiată de formele slave, respectiv fondul pre!latin.
română, decât cele germanice. Această formă pune sub Der: Borilă „1.vânt din sud; 2. nume propriu de
semnul întrebării originea slavă a acestui termen. persoană”.
Nerotacizarea lui l nu este deloc un indiciu al originii
slave al acestui radical, din moment ce rotacizarea lui l bo rfă¹ – pe3te mic de râu, mreană.
intervocalic în limba română are multe excepŃii (v. Săs. buerwan (cf. n.g.s. Barbe) „mreană” (Barbus
bălan). barbus) (cf. Lacea, Dacor., 3, 478). Numele acestui
Der: a (se) îmbolnăvi, a boli, bolnav, bolnăvicios. pe3te în germană (Barbe) provine din lat. barbus
„mreană” ca 3i săs. buerwan, iar eng. barbel provine
bo r – păstor de boi.
din lat. med. barbellus. Forma românească este, în
Lat. boarius sau bovarius (adj.) „de boi” (Candrea!
mod evident, înrudită cu cea latină, dar nu poate
Densusianu, 171; REW, 1180). Trebuie considerat un
proveni din latină, nici din dialectul săsesc. Adevărata
derivat al limbii române de la bou. Lat. boarius este
sursă de origine nu este u3or de stabilit, dar provine
adjectiv, rom. boar este substantiv derivat de la alt
probabil din fondul pre!latin, de la un radical *borb!,
substantiv prin sufixare cu sufixul de agent !ar; (v.
apoi *borf!, cu disimilarea celui de!al doilea b la f (v.
bou).
boarcă). Din fondul pre!latin
bo rcă (var. boarŃă) – specie de pe3te (Rhodeus
amarus, Rhodeus sericeus). bo rfă² – 1. cârpă, zdreanŃă, îmbrăcăminte uzată; 2.
Considerat cu etimologie necunoscută (cf. femeie u3oară.
Cioranescu, 941). Săs. buerwan „mreană” (Iordan, BF, 2, 192), ipoteză
Rom. boarcă are aceea3i origine cu boarfă¹ de la un complet eronată. Nu poate fi asociat cu boarfă¹.
rad. *borb!, cu trecerea celui de!al doilea b la c, prin Origine incertă.
disimilare (boarfă¹). Origine traco!dacă.
bob (ar., mgl. bob „fasole”) – 1. sămânŃa unor plante
bo re (ar. boră, mgl. boari) – adiere u3oară de vânt; (scoasă din păstaie, din cocean, din spic); 2. grăunte.
2. (fig.) mireasmă, parfum. V.sl. bobŭ „bob” (Miklosich, Slaw. Elem., 15;
Lat. Boreas (Densusianu, Rom., 33, 275; Pascu, Lexicon, 34); cf. bg., rus. bob. Forma nu există doar
Beiträge, 7; Candrea; Graur, BL, 5, 90). Pu3cariu în limbile slave; cf. lat. faba „bob, boabă”, v.pr.
(ZRPh., 36, 112) respinge, pe bună dreptate, ipoteza babo, lituan. pupá, let. pupa „bob, boabă”, alb. badhë
lui Densusianu, considerând că boare provine din „boabă, fasole”, v.scand. baun, v.sax. bean, v.g.s.
abur, ceea ce este mult mai aproape de adevăr, cu bona, toate cu acela3i sens. În aromână există 3i
toate că boare nu derivă propriu!zis din abur, ci forma fauuă (fao) din lat. faba. Forma albaneză nu
amândouă provin de la acela3i PIE *bholo! „abur, poate proveni din slavă, ci din fondul illiric.
ceaŃă” (IEW, 162) cu multe echivalente în limbile IE Walde (I, 436) reconstituie un PIE *bhabha de la un
(v. abur, bură). rad. *peup! „a se umfla”. Într!o serie de limbi IE rad.
141
bobârnac
*bha apare reduplicat, în altele nu, cum este cazul skt. avocam, vakti „a vorbi”, skt. vak „voce”, av.
albanezei 3i a germanicelor (v. boboc). vocah „voce, cuvânt”, v.pr. wakitwei „a striga”,
Der: boabă, bobiŃă, bobuŃ, bobi or. wackis „Ńipăt, stigăt”, toh. A wak „voce”, v.ir. focul
„cuvânt”. Am arătat (cf. Vinereanu, 84) că PIE *ŭ în
bobârn c – lovitură dată peste nas, peste ureche dată poziŃie iniŃială urmat de o vocală a trecut la v în
cu degetul. traco!dacă (cf. vatră) ca 3i în alte limbi indo!
N.g.s. Schabernack „glumă, păcăleală” (Iordan, BF, 6, europene (v. sanskrita, vechea prusacă), iar în cazuri
164; Cioranescu, 948). Ipoteza lui Iordan nu pare izolate, ca în cazul de faŃă, a trecut la b.
plauzibilă. Origine incertă, probabil formaŃie expresivă. Forma boace „voce”, formă dialectală menŃionată de
bob c (ar. bubuke, mgl. bubuchie) – 1. floare înainte Pu3cariu (208), este un indiciu în plus că formele
de a se deschide; 2. pui de gâscă sau de raŃă. boace, boci, bocet provin din radical traco!dac *vok!,
Ngr. 7που7πούκι (Cihac, II, 639; Cioranescu, 951); *bok!, la rîndul său din PIE *ŭak!; cf. v.pr. wackis
cf. alb. bubuqe, burbuqe „boboc, mugur”, burbuqet care atât ca formă cît 3i ca sens este foarte apropiat de
„a îmboboci”. rom. bocet. De menŃionat că pe lângă forma daco!
În albaneză ca 3i în română există o familie de română boace, există 3i ar. boaŃe „voce” (cf.
cuvinte derivate de la acest radical, pe când în Papahagi, 214). Din fondul pre!latin.
neogreacă pare a fi izolat. Pe de altă parte, trebuie Der: bocet (cf. ar. boaŃit), boceală.
arătat că sunetul b (7π) nu este mo3tenit din greaca
bodogăn – a bombăni, a boscorodi.
veche, el apare doar în elemenele lexicale
După Cihac (II, 483) 3i Philippide (Principii, 155)
împrumutate târziu, după ce β din vechea greacă a
din mgh. dobogni „a face zgomot”. FormaŃie
devenit v în mediogreacă. Prin urmare, este exclus ca
onomatopeică din bodog (cf. Cioranescu, 966).
rom. boboc să provină din neogreacă, fapt ignorat de
Forma maghiară pare să fie tot o formaŃie
Cihac 3i Cioranescu. Astfel, este evident că
onomatopeică (cf. bombăni, boscorodi).
neogreaca l!a împrumutat din stră!română sau din
aromână. Provine de la PIE *peup! „a se umfla” bogas u (ar. bugasie) (înv.) – pânză groasă.
(Walde, I, 436) (v. bob). Origine traco!illirică. Tc. bogası „pânză de bumbac” (Cihac, II, 550;
Der: bobocel, a îmboboci, îmbobocit, îmbobocire etc. Căineanu, II, 55; REW, 1188; Ciorănescu, 968); cf.
ngr. 7ποκάσι, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocaci.
boc nc – 1. gheată rezistentă; 2. gheată militară.
Mgh. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109; bog t (var. bugăt „în cantitate mare” (Trans., Mold.),
Cioranescu, 959). ar. îmbugat, mgl. bogat) – 1. care are mare avere,
care dispune de mare avere; 2. care se află în cantitate
bocăn – a scoate un anumit zgomot în urma unor
mare, din bel3ug.
lovituri, a troncăni.
V.sl. bogatŭ „bogat” (Miklosich, Slaw. Elem., 15;
FormaŃie onomatopeică, derivat din boc (cf.
Lexicon, 34; Cihac; Cioranescu, 969); cf. bg. bogat,
Cioranescu, 957).
alb. bëgatë, bugat, mbugat „bogat”, lituan. bogotas
Der: bocănit, bocănitură, bocănitoare.
„bogat”, let. bagàts „bogat”, pol. bogaty. De
boc – a plânge tare, a plânge după un mort. asemenea, skt. bhujyu „bogat”, bhogin „fericit, bogat,
Lat. *vocire (Cioranescu, 962). Lat. *vocire nu opulent”. Vasmer (I, 98) susŃine că formele baltice sânt
există, numai vocare „a chema, a striga”, ceea ce ar împrumuturi din slavă, iar Trautmann le consideră
însemna că a avut loc schimbarea conjugării de la doar forme înrudite (cf. Vasmer). Vendryes (B!111)
conj. I la conj. IV. crede că v.ir. buas „bogăŃie” provine de la bo „vacă”.
Acest radical există în multe limbi IE 3i, prin urmare, PIE *bheug! „a se bucura, a savura” (IEW, 153).
putem reconstitui un PIE *ŭak! „a vorbi, voce”; cf. Fără îndoială că cei vechi asociau starea de a fi bogat
142
boi
cu bucuria de a trăi, de a se bucura de viaŃă (cf. baltice, vorbitorii acestor limbi având o viaŃă socială
bucura). mai veche decât slavii, dar nici albaneza, nici
Pe de altă parte, suf. !at prezent 3i la formele slave 3i lituaniana nu prezintă suf. slav ĭnŭ care ar putea
baltice există în limba română 3i este specific indica un împrumut din slave.
participiului trecut, a3a cum reiese 3i mai pregnant Djačenko (56!57) arată că a fost asociat cu sl. boj
din forma aromână. Suf. !at se folose3te în limba „luptă”, de3i el consideră că forma slavă este un
română 3i ca suf. derivativ adjectival ca în moŃat de împrumut, deoarece ea există atât în mgh. bojar
la moŃ, rotat de la roată, bubat de la bubă etc., fără „erou”, în v.ceh. bujory „viteaz”, precum 3i în
o formă verbală. română cu sens de nobil, dar autorul admite că este
Der: bogăŃie, a (se) îmbogăŃi, îmbogăŃire, bogăta , greu de spus de unde provin aceste forme. Pe de altă
bogătan etc. parte, Djačenko susŃine că oricare ar fi originea
acestui cuvânt, este cert că v.sl. boljarinŭ, alături de
boi (ar. boe) – statură, talie.
care există 3i v.rus. bojarinŭ, care ulterior a căpătat
Tc. boy „statură” (Căineanu, II, 57;); cf. alb. boj, bg.
forma de barin începând cu secolul al XVIII!lea, sânt
boi, ngr. 7πο(γ)ι.
forme de origine livrescă, aduse la ru3i prin cărŃile
boi (var. buia, ar. boe, buiauă, mgl. buia) – 1. biserice3ti de la bulgari. A doua categorie de
vopsea; 2. ardei ro3u uscat 3i pisat. argumente este de natură social!istorică.
Tc. boya (Roesler, 589; Căineanu, II, 56; Cioranescu, Vasmer (I974) arată că vechii slavi nu aveau o
977); cf. alb. bojë, bg., scr. boja, ngr. 7πογια. organizare socială bine definită. În altă parte,
Der: a boi, boiangiu, boiangeriŃă. ignorând cele spuse de Djačenko, Vasmer (I, 114)
crede că formele slave provin din v.tc. boila, mgr.
boic t – abŃinere declarată de a cumpăra sau a face
βοιλά, dar în acest caz derivarea nu este deloc clară.
alte tranzacŃii ca mijloc de intimidare 3i coerciŃie.
Forma apare sub forma boliades, la Porfirogenetul
Fr. boycotter (Cioranescu, 981). Termenul vine de la
(începutul secolului X) 3i boilas la Theofan. Lichida l
numele englezului Charles C. Boycott, proprietar
indică faptul că forma greacă este preluată din l.slave
englez din Irlanda, împotriva căruia s!au practicat
de sud, iar suf. !des este specific limbii grece3ti.
astfel de măsuri coercitive non!violente, în 1880; cf.
În sfâr3it, o altă opinie, mult mai plauzibilă, este cea a
eng. boycott.
lui Šachmatov (cf. Vasmer) care susŃine că această
Der: a boicota, boicotare, boicotat.
formă este de origine celtică indicând în acest sens
boi!r – 1. mare proprietar de pământ, nobil; 2. v.ir. bo!aire „persoană înstărită, om liber” (lit.
reprezentant al clasei aristocratice, 2. persoană cu „stăpân de boi”); cf. v.ir. aire „om liber”. Vendryes
atitudini 3i maniere aristocratice. (B62) spune că în unele texte boaire define3te gradul
V.sl. bolĭarinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, cel mai de jos al oamenilor liberi, proprietarul unui
40; Berneker, 72); cf. bg. boljarin, alb. bujar, lituan. teren care poate hrăni zece vaci. Vasmer se îndoie3te
bajoras „nobil, boier”, bajorija „boierime, nobilime”. de această ipoteză, susŃinând că dacă ar proveni din
Există două categorii de date care ne opresc să l.celtice s!ar fi pronunŃat bujariu, ceea ce este, fără
considerăm acest cuvânt românesc ca fiind de origine îndoială, o diferenŃă minoră. Pe de altă parte, l.slave
slavă. În prima categorie sânt cele de ordin lingvistic. de sud prezintă un lj în loc de j. Cu toate acestea,
Forma slavă bolĭarinŭ prezintă suf. !ĭnŭ, pe care trebuie arătat că l.slave de sud au avut tendinŃa să
vechea slavă îl adăuga 3i altor cuvinte împrumutate transforme semivocala j (i) în lj 3i în alte
chiar 3i atunci când ele se terminau deja în in!(us) (cf. împrumuturi. ExplicaŃia ar consta în faptul că aceste
kristinaninŭ – cre tin). Pe de altă parte, cuvântul împrumuturi provin din stră!română din perioada
există cu acela3i sens atât în albaneză cât 3i în limbile când avea loc trecerea de la li la i, când vorbitorii
143
bojdeucă
oscilau între cele două forme, astfel că l.slave de sud relativ târziu, pe cale livrescă, a3a cum arată
au transformat pe j (i) în lj 3i în cazul în care nu a Djačenko, din slava bisericească. Răspândirea acestei
existat o astfel de alteranŃă în limba română. Astfel instituŃii la toate popoarele din Centrul 3i Răsăritul
rom. toiag are echivalente în l.slave de sud bg. tojag, Europei indică puternica influenŃă pe care au avut!o
sb. tojaga, toljaga „băŃ, toiag”, cu echivalente în geto!dacii, respectiv românii în structurarea socială a
limbile turcice; cf. uigur., tăt., ciuva3. tajak, tc. dayak, acestor popoare (v. bou).
mong. tajag, tajaga „toiag, băŃ”, acela3i lucru se poate O altă ipoteză, pe lângă cea discutată mai sus este
spune 3i despre formele pentru corabie din unele limbi dată de apropierea de skr. bharu „domn, stăpân, soŃ”.
slave (v. corabie). Din exemplele de mai sus este Această asemănare este prea evidentă să nu fie luată
evident că nici în română, nici în limbile turcice nu a în calcul. Rom. boreasă (var. boiereasă) „femeie,
existat lj, ci doar j (i), dar apare lj în l.slave de sud. nevastă” are aceea3i origine cu forma sanskrită, în
Este cert că slavii nu au venit în contact cu celŃii, timp de boiereasă cu acela3i sens este o contaminare
deoarece celŃii au dispărut din regiune cu mult înaintea cu boier prin etimologie populară. O situaŃie similară
apariŃiei slavilor. Totu3i dacă, într!adevăr, aceasta este există 3i în albaneză (v. boreasă). Forma skt. bharu
originea acestui termen, slavii nu l!au putut prelua 3i rom. boreasă provin de la un rad. PIE *bher!,
decât de la stră!români. Forma irlandeză provine din bhor! „bărbat, soŃ, stăpân”, radical care lipse3te în
*gŭou!s „vacă, bou” (IEW, 482), unde PIE *gŭ a dat b Walde!Pokorny (v. boreasă). Din fondul pre!latin.
atât în celticele continentale, cât 3i în traco!dacă, osco! Der: boierie, a (se) (îm)boieri, boieresc, boiere te,
umbrică 3i unele dialecte grece3ti, iar rad. *ar!, ari! boieran, boierime, boierna , boieroaică etc.
„stăpân” a avut o largă răspândire în multe limbi IE
mai vechi; cf. skt. aryah „stăpân, nobil”, v.pers. arya! bojd!ucă – casă modestă, cocioabă, dărăpănătură.
„arian”. Derivat din bujdă „cocioabă” a cărei etimologie nu
Paliga (52) simplifică lucrurile spunând că boier este u3or de precizat, dar poate fi asociat cu bordei,
provine simplu de la bou sau mai precis de la pl. boi dar mai ales cu budă (v. bortă, bordei, budă).
sufixat cu sufixul de agent !er (!ar), la fel cum oier boj c (var. bojog) – plămân.
provine de la oaie, respectiv, pl. oi, ceea ce poate fi Există 3i formele borjoc, borjog. A fost asociat cu
cât se poate de plauzibil. Pornind de la această
mgh. borszak „burtă, abdomen” 3i rus. birža „pungă,
premisă, termenul este dacic similar cu v.ir. bo!aire
sac” (cf. rom. burtă); cf. lat. bursa, gr. βύρσα
3i respectiv skt. gaekwar „conducător”, iniŃial
„pungă”. Dacă asociem cele trei forme, atunci avem
„paznic de vite” (cf. Paliga).
de a face cu o origine indo!europeană a radicalului.
Cu alte cuvinte, toate aceste trei forme sânt create pe
În acest caz, forma maghiară provine din română.
principii similare. RelaŃia dintre bogăŃie 3i vite a
Pare să provină de la o formă *bosio! „umflat,
existat din cele mai vechi timpuri, a3a cum reiese 3i
rotund” ca 3i bo (v. bo ). Din fondul pre!latin.
din relaŃia dintre lat. pecus 3i respectiv pecunia. La
geto!daci, în secolele imediat următoare după bolboros – a vorbi încet 3i nedeslu3it; 2. a rosti
retragerea romanilor, a3a cum reiese din datele cuvinte într!o limbă necunoscută; 3. a produce un
arheologice (cf. Protase) cre3terea bovinelor era zgomot specific produs de ciocnirea cu un osbtacol
preponderentă în secolele IV!VII d.Ch., reprezentând sau în timpul fierberii.
50% din oasele găsite în mormintele din această FormaŃie expresivă (Cioranescu, 986).
epocă, urmat de porc 25%, ovine 6,5 %, cal 6.5%. PIE *balbal! „a vorbi ininteligibil” (IEW, 91); cf. alb.
După Paliga formele baltice sânt împrumuturi din bulo „a bolborosi”. Are multe echivalente în limbile
stră!română, nu din l.slave de răsărit, ceea ce este IE (v. bâlbâi).
corect, deoarece în aceste limbi termenul a intrat Der: bolborosit, bolboroseală.
144
bold
bold – 1. strămurare; 2. ac la insecte; 3. vârf ascuŃit, „trunchi, corp”, sued. buller!sten „bolovan”. Formele
ac de gămăli; 3. ac cu gămălie. din limbile germanice par să aibă aceea3i origine cu
V.sl. bodli „spin” (Miklosich, Lexicon, 35; Cihac, II, rom. bolovan (bulvan), dintr!un radical comun *bol!,
21; Cioranescu, 987); cf. bg. bodec „vârf metalic *bol!v.
ascuŃit”, bg. bodilo „ac, spin”. Rom. bold, ca 3i De altfel, o formă mult mai apropiată de rom.
celelalte derivate, nu provine din slava veche, de3i bolovan este fr. peulvane „piatră mare, bolovan,
formele au aceea3i origine. Radicalul nu are răspândire menhir”, formă care seamănă mult mai mult cu rom.
în limbile slave, cu excepŃia limbii bulgare. bolovan 3i care nu poate fi de origine slavă sau
PIE *bheld! „a izbi, a înghionti, a îmboldi, a lovi” asiatică. Provine din fondul pre!latin.
(IEW, 124); cf. m.g.s. bolte(n) „săgeată, vârf ascuŃit”, Der: a bolovăni, bolovăni , bolovănos.
v.sax. bolt „săgeată, vârf ascu3it”, lituan. beldu „a
bol ev c – adept al comunismului rusesc de tip
izbi, a înghionti”, baldas „pisălog (de pisat)”, let.
bol3evic.
belzt „a lovi”.
Rus. bolševik (Cioranescu, 1001) din rus. bolьšoi
Forma bg. bodilo provine din fondul balcanic. Forma
„mare”.
dial. a bontăni „a lovi, a înghionti” (Maram.) provine
Der: bol evism.
de la acela3i radical; cf. alb. mbodec „a îmboldi, a
agita”. Forma albaneză este mai apropiată de cele b ltă (ar. voltă) – 1. partea superioară a unei
bulgăre3ti (v. beldie). Provine din fondul traco!illiric. construcŃii în formă de semicerc; 2. prăvălie.
Der. a îmboldi, îmbolditură, boldi , imbold. It. volta > scr., bg. bolta (Miklosich, Fremdw., 78;
bold!i – câine de vânătoare, de talie mică. Densusianu, Rom., 33, 275; Berneker, 70; Gáldi,
Din bold (DAR; Scriban) sau din eng. bulldog Dict.,110); cf. mgh. bolt „boltă”.
(Cioranescu, 988). Buldogul este un câine de talie Der: a bolti.
medie, dar foarte puternic 3i nu prea rapid în mi3cări. b mbă – 1. proiectil exploziv; 2. cârciumă.
Ipoteza autorilor DAR este mult mai plauzibilă decât It. bomba (Cioranescu, 1005) din lat.med. bombus
cea a lui Cioranescu. „sunet puternic, bubuitură” < βό7βος „id” (v. bubui).
bolovan (var. bulvan, balvan) – 1. pietroi; 2. idol, Forma bombardă provine din it. bombarda sau fr.
statuie. bombarde, provenind de la acela3i radical.
V.sl. bolŭvanŭ „statuie, columnă” (Miklosich, Slaw. Der: a bombarda, bombardament, bombardier.
Elem., 14; Fremdw., 76; Lexicon, 11; Rosetti, GS, 5, bomb stic – emfatic, pretenŃios.
161); cf. bg. balvan, lituan. balvonas „divinitate, N.g.s. Bombast „umflătură” (Cioranescu, 1006).
statuia unei divinităŃi”, slov., cr. balvan „prost”, sb.
balvan „bârnă”, ucr. bouvan „masă informă”, rus. bombăn – a vorbi singur, încet 3i nedeslu3it.
balbec „prost, imbecil”, mgh. bálvány „volum”. A fost asociat cu un radicalul de natură onomatopeică
Miklosich crede că acest radical nu este slav propriu! bomb! (cf. Cioranescu, 1003) cu echivalente în mai
zis, ci ar proveni din tătară, iar Berneker (41) îl multe limbi IE; cf. lat. bombus „bâzâit,zumzet”, v.sl.
derivă din pers. pahlawan „erou”, deoarece s!ar bobnoti „a bate toba”, lituan. bambeti „murmura, a
explica prin obiceiul per3ilor de a ridica statui unor bombăni”, alb. bumbulit „a tuna (III, sg.)”.
persoane ilustre. După Vasmer (I, 46) rus. balbec Un rad. PIE *bamb! „sunet sau zgomot înfundat” a
„prost” provine din kirg. bilbes. Desigur că forma fost refăcut de Walde!Pokorny (93). Verbul rom. a
rusă nu are aceea3i origine cu cele sud!slave. În bombăni provine de la acest radical sufixat cu !ăni.
engleza modernă există forma boulder „bolovan”, de Forma lituaniană este cea mai apropiată de română.
la un mai vechi bolderston considerat de origine Provine din fondul pre!latin.
scandinavă (cf. Barnhart); cf. v.isl. bulr, bolr Der: bombăneală, bombănit.
145
bomboană
bombo nă – produs de cofetărie de diferite forme. bond c – persoană mică 3i îndesată.
Fr. bonbon (Cioranescu, 1007) din fr. bon „bun” Tc. bunduk „rotund, rotofei” (Cihac, II, 470;
reduplicat. Cioranescu, 1012).
Der: bombonieră. Rom. bondoc trebuie asociat cu bont 3i butuc,
ambele pornind de la un rad. *bot! cu sens de „obiect
bon – bilet pe baza căruia se livrează un bun sau o
cu formă rotunjită” care la rândul său provine de la
marfă.
PIE *bed! „a se umfla” (IEW, 96) la care trebuie
Fr. bon (Cioranescu, 1009).
adăugate variante ca *bued!, buet!, Ńinând cont de
b nă – servitoare, fată în casă. diferitele forme derivate din limbile IE; cf. eng. butt
Fr. bonne (Cioranescu, 1010) din fr. bonne „bună”. „parte terminală rotundă”, v.eng. buttuc „capăt de
ceva”, v.isl. buttr „surt”, v.isl. butr „butuc” etc. (v.
boncă (var. boncălui, boncăni) – a mugi, a scoate
bont, bot, butuc). Din fondul pre!latin.
răgete.
V.sl. *bąkati, bąkaliti (Cioranescu, 1011); cf. sb., bon!tă – căciuliŃă, tichie.
slov. bukati, ceh. boukati. Cioranescu porne3te de la Fr. bonnet (Cioranescu, 1014) din v.fr. bonet de la un
un radical slav neatestat 3i î3i bazează aserŃiunea pe radical gmc. *bund!, *bind! „a lega”.
faptul că astfel de forme există în unele limbi slave
de sud 3i vest. bon m – blând, blajin.
Rom. boncăi provine din PIE *b(e)u!, bh(e)u! „imită Fr. bonhomme (Cioranescu, 1016) formă compusă
sunete înfundate” (IEW, 97), printr!un rad. *bak!, din fr. bon 3i homme.
*bok!, plus suf. !ăi, !ăni, !ălui; cf. skt. buk!kara!h Der. bonomie.
„urletul leului”, bukkati „a lătra”, v.sl. bučati „a
bont – 1. fără vârf; 2. scurt 3i gros.
zornăi, a urla”. Nazala n este de natură epentetică 3i
Exprimă noŃiunea de „rotund, umflat”, ca 3i
apare doar în forma din limba română, poate prin
precedentul, la fel cu it. bozza „umflătură, cocoa3ă” 3i
contaminare cu precedentul. Din fondul pre!latin.
fr. bosse „cocoa3ă”, sp. bozo cu care se înrude3te pe
bond r (var. bombar) – 1. insectă asemănătoare cu fond IE, dar nu au un echivalent în latină.
albina care scoate un zgomot specific, nume generic Forma botum, atestată la Du Cange (cf. Cioranescu,
dat oricărei insecte mari care bâzâie; 2. bărzăun. 1053) este, fără îndoială, o formă izolată pe care nu o
Considerat o formaŃie expresivă de la un rad. bomb! putem considera de origine latină, ci un împrumut în
(Cioranescu, 1003) sau cu etimologie necunoscută latina medievală, cu o singură atestare documentară.
(cf. DEX), acest cuvânt trebuie asociat, în schimb, cu Dauzat (98) consideră că fr. bosse ar proveni de la o
rad. PIE *bamb! „sunet sau zgomot înfundat” (IEW, formă neatestată a dial. frank. *botja, ceea ce este,
92); cf. lat. bombus „zumzăit, bâzâit”, ngr. 7πο7πος, desigur, o simplă speculaŃie. De Mauro!Mancini
tocmai datorită zgomotului specific pe care îl face în consideră it. bozza cu etimologie incertă. Formele
timpul zborului, zgomot cu care este de altfel asociat neolatine trebuie asociate cu v.ir. bot „coadă, penis”.
numele acestei insecte. Provine de la un radical mai Provine din PIE *bed! „a se umfla” (IEW, 96) la care
vechi *bomb! cu sensul de „bâzâit, zumzăit” (cf. lat. trebuie adăugată o formă cu vocală rotunjită *beud!,
bombus), sufixat cu suf. !ar, deci bombar, cu acela3i beut! care în cazul acestei forme române3ti are un n
sens. De la forma bombar, existentă 3i azi, dar mai epentetic. Trebuie pus în legătură cu rom. bot, boŃ
rar folosită, provine bondar care este mult mai (cf. bondoc, bot, boŃ). Din fondul pre!latin.
frecventă, formă care prezintă trecerea celui de!al
doilea b în d, prin procesul de disimilare (v. borang c (ar. birungică) – 1. fir depănat de pe
bombăni). Din fondul pre!latin. gogo3ile viermilor de mătase; 2. Ńesătură din acest fir.
146
borcan
Tc. bürünčük „pânză foarte fină” (Roesler, 590; terminate în !ly, rom. bordei provine de la un mai
Căineanu, II, 38; Cioranescu, 1019). vechi *bordeliu.
Dintr!un radical *beurt!, *beurd!, la rândul său din
borc n – vas cilindric, de sticlă, fără toartă larg la
PIE *bher! „a tăia cu un obiect ascuŃit, a reteza”
gură.
(IEW, 133); cf. lat. foro „a găuri, a fora”, v.isl. bora
Mgh. borkancsó (din bor „vin” 3i kancso „vas”)
„gaură”, v.isl. berja „a lovi, a bate”, m.ir. bern, berna
(Cihac, II, 484). După Capidan (Raporturile, 221),
„crăpătură”, alb. brimë „gaură”, n.g.s. bohren „a
bg. burkan provine din română.
găuri”, eng. bore „a găuri”.
Ipoteza lui Cihac nu este deloc verosimilă. O formă
Pe de altă parte, rom. bordei împreună cu bortă au
similară este ir. proca „borcan”. Nu putem 3ti, totu3i,
echivalente apropiate în limbile afro!asiatice din rad.
dacă există o legătură între rom. borcan 3i ir. proca.
AA *but! „bordei” (Orel, 1995, 348); cf. berb. *but
Rom. borcan provine de la un radical mai vechi
„bordei în pământ”, v.chad. *but! „bordei”. Orel
*beuk, *beurk, similar cu *bosio! (cf. bo , bojog).
spune că acest radical ar putea fi înrudit cu AA *bayit
Radicalul din care provine rom. borcan este de
„casă” (Orel, 1995, 253); cf. ebr. bet „casă”. Din
origine pre!latină, de3i forma ca atare a putut să apară
fondul pre!latin (v. bortă).
mai târziu ca derivat al unui radical destul de
răspândit în limba română. border u – listă, factură.
Der. a borcăna, borcănat, borcănel etc. Fr. bordereau (Cioranescu, 1027) dintr!un radical
borce g – 1. numele a două plante din familia gmc. *bord! „margine”.
leguminoaselor; 2. amestec de leguminoase 3i cereale bore să – femeie, nevastă.
cultivate pentru nutreŃ; 3. semănătură de borceag. Se consideră că forma boiereasă a apărut prin
Tc. burčak (Cioranescu, 1022); cf. bg. borčeak. asociere cu boier (cf. DEX). Pe de altă parte, Poghirc
bord – marginea unei ambarcaŃii. (ILR, 2, 337) îl asociază cu alb. bareshë (fem. de la
Fr. bord (Cioranescu, 1025) din eng. board bari „cioban”) acela3i cu alb. berr „oaie, vită mică”
„scândură, bord”, cuvânt de origine germanică. (cf. Hasdeu, Etym., 3234). Alb. bajoreshë „idem”
Der: bordură, a deborda etc. este o formă paralelă cu rom. boiereasă, ambele par
să fie contaminări cu forma pentru boier. În română
bord!i (var. burdei) – locuinŃă rudimentară jumătate boreasă nu are sens de ciobăniŃă, de aceea asocierea
săpată în pământ 3i acoperită cu pământ, paie sau stuf. cu forma albaneză, de3i verosimilă într!o anumită
S!au făcut tot felul de speculaŃii referitoare la originea măsură, nu este sigură. În sanskrită există o formă
acestui cuvânt. A fost asociat cu fr. bordel, sp. borda similară; cf. skr. bharu „domn, stăpân, soŃ” de la un
(REW, 1216), asociaŃie total lipsită de temei. Pornind PIE *bheur!, bhor! „bărbat, soŃ, stăpân”. Astfel,
de la aceea3i ipoteză gre3ită, Gamillscheg (Rom.
rom. boreasă a avut iniŃial sensul de „stăpâna casei”
Germ., II, 263) 3i Scriban (Arhiva, 39, 93) au încercat
care ulterior a ajuns să însemne „nevastă” (v. boier).
să!l asocieze cu un gmc. *bord „scândură”.
Provine din fondul prelatin.
Rom. bordei provine de la acela3i radical ca 3i rom.
bortă, cu sensul original de „gaură, cavitate”. Se 3tie, borh t – resturile rămase în urma distilării alcoolului
de altfel, că bordeiul era construit în pământ 3i doar din fructe sau cereale fermentate.
partea de sus, acoperi3ul se afla deasupra nivelului Cihac (II, 23) îl asociază, în mod corect, cu bragă.
solului. După Capidan (Raporturile, 220) 3i Candrea După Scriban, provine din mgh. bor „vin”, ipoteză
(Elemente, 402) ucr. bordej, scr. bordely, bg. burdei, incceptabilă atât din punct de vedere fonetic cât 3i
bordei, mgh. bordej, bordely provin din română. semantic. Cioranescu (1029) crede că este vorba de o
łinând cont de formele maghiară 3i cea sârbo!croată creaŃie spontană, dar mai departe, în mod eronat, îl
147
borî
asociază cu rom. burduf care are o cu totul altă sfredeli, a găuri”, v.g.s. boron „a găuri”, v.pr. bern
origine. „grapă, boroană”. Forma veche prusacă indică un
Rom. borhot are, în mod evident, o origine comună radical comun *bern!a „grapă”, la rândul său din PIE
cu bragă, provenind PIE *bheru!, bhreu! „a fierbe, *bher! „a tăia cu un obiect ascuŃit, a reteza” (IEW,
a fermenta” (IEW, 143), cu prelungire în velară, deci 133); cf. m.ir. bern, berna „crăpătură”, alb. brimë
de la un rad. *bher!g(h), bhre!g(h). Forme similare „gaură” etc.
pentru bragă există în mai multe limbi slave, dar Vasmer respinge ipoteza lui G. Meyer (Alb. Wb., 44)
rom. borhot nu are echivalent în nici una dintre ele care susŃine că formele slave ar proveni din vechea
(v. bragă). Ambele forme provin de la acest radical prusacă, de3i formele slave provin dintr!un radical
PIE, însă adevărata filieră este greu de stabilit. traco!illiric similar. Forma regională din româna
Provine probabil din fondul pre!latin. modernă este un împrumut din ucraineană, folosită în
Moldova.
bor? – a vomita.
Lat. *abhorire < abhorescere „a urî” (REW, 23; bor – 1. zeamă acră obŃinută din tărâŃe fermentate, 2
Cioranescu, 1030). Panromanic. ciorbă acrită cu bor3.
Formele neolatine au sensul din latină. Cioranescu Ucr., rus. boršt (Miklosich, Slaw. Elem., 16;
încearcă să explice semantismul prin confuzia dintre Cioranescu, 1036).
ideea de a voma 3i aceea de a dispreŃui ceva, dar Termenul este un împrumut destul de recent în
rămâne o încercare neîntemeiată. Este o formaŃie limbile slave de est. Forma provine din PIE *bheru!,
expresivă. bhreu! „a fierbe, a fermenta” (IEW, 143). Are
Der: borâtură, borală. aceea3i origine cu borhot 3i bragă (v. borhot,
bragă).
boro că – umflătură, tumoare.
Lat. verruca „umflătură” (Densusianu, GS, VII, 175; b rtă – gaură, scobitură, groapă.
Cioranescu, 1033). N.g.s. Borte „cosiŃă” (Borcea, 179; Gáldi, Dict., 191).
Cuvântul este rar întâlnit. Derivarea din latină nu este Ipoteza lui Borcea este absolut inacceptabilă din
posibilă de3i cele două forme sânt cognaŃi. Ambele punct de vedere semantic. Rom. bortă provine de la
forme provin din PIE *uer! „ridicătură pe pământ sau acela3i radical ca 3i bordei, ambele cu sens de
pe piele” (IEW, 1151). Walde!Pokorny derivă lat. „gaură, cavitate”. Nu trebuie totu3i asociat cu forme
verruca de la acest radical (v. sfârc, vârcă). ca burtă, burduf etc. care, în ciuda asemănării, au
altă origine; cf. lat. bursa, alb. burdhë „sac de piele”.
boro nă – grapă (Mold.).
Din română provine ucr. bort(a) (cf. Candrea,
Cf. mgh. borona, ucr., rus. borona (Cihac, II, 26;
Elemente, 404) (v. bordei, burtucă).
Cioranescu, 1034); cf. alb. branë, bg., scr. brana.
PIE *bher! „a tăia cu un obiect ascuŃit, a reteza, a
Cihac consideră, în mod eronat, că aceste forme
găuri” (IEW, 133); cf. lat. foro „a găuri, a fora”, v.isl.
provin din v.sl. branŭ „luptă”, pe care îl asociază cu
bora „gaură”, m.ir. bern, berna „crăpătură”, arm.
rom. a brăni „a defăima” 3i brani te „pădure rară cu
beren „gură”, lituan. burna „gură”, alb. brimë
arbori bătrâni în care este oprit tăiatul lemnelor”.
„gaură”, n.g.s. bohren „a găuri”, eng. bore „a găuri”.
Trebuie arătat că forma alb. branë este anterioară
Origine traco!dacă.
formei est!slave borona, ceea ce indică o formă
Der: a borteli „a găuri”, bortos „săpat, găurit”.
anterioară *brana, preluată de slavi 3i unguri, formă
care a suferit transformările fonetice specifice acestor borŃ – burtă, pântece (mai ales la femeile gravide).
limbi. În plus, în albaneză există 3i forma vb. branis Dintr!o contaminare a rad. burd! contaminat cu bute
„a grăpa”. Vasmer (I, 109) asociază formele slave cu (Densusianu, DS, 1, 350). Giuglea (Dacor., 4, 1554)
let. berzd „a curăŃa”, gr. φαρόω „a ara”, lat. forare „a îl pune în legătură cu burtă 3i cu gr. βαρύτης.
148
boschet
Diculescu (177), urmat de Gamillcheg, se gânde3te la poetic”, Bragi „zeul poeziei” (v. bazaconie). Provine
un gepid. *baurthei (cf. n.g.s. Burde „povară, fondul pre!latin.
greutate”), în timp ce Meyer ((27) îl pune în legătură Der: bozgor „ungur” (peior.) cu sensul iniŃial de
cu alb. bark de la rad. PIE *bher! „a duce”. Pentru „persoană care vorbe3te ininteligibil”, boscoroadă,
Cioranescu (1037) este o creaŃie expresivă, dar boscorodeală.
remarcă, în mod corect, că nu poate fi separat de rom.
bost n (ar. bostane, mgl. bustan) – 1. dovleac,
burtă 3i alb. bark „1. burtă; 2. parte, formă arcuită”.
pepene verde; 2. (fig.) cap.
Nimeni însă nu aminte3te alb. barsë „gestantă (despre
Tc. bostan „grădină de legume, bostănărie” (Roesler,
animale)”, apropiat de rom. borŃoasă.
590; Căineanu, II, 59).
Poghirc (ILR, 329) consideră rom. burtă de origine
Der: bostănar, bostănărie.
dacă din PIE *bher!, *bhor! „a duce” (IEW, 128),
opinie care îl apropie de Gamillscheg, în sensul bosumfl (var. busumfla, buzumfla) – a se îmbufna.
germanice, au aceea3i origine. După el, de la acest Este un derivat al vb. a umfla a cărui formă iniŃială
radical provin 3i rom. borŃ, burduf, a îmburda. trebuie să fi fost buzumfla compus din buză 3i umfla
Origine traco!dacă (v. burduf, burtă). care trebuie corelat cu expresia „a rămâne cu buzele
Der. borŃos, borŃoasă, a îmborŃo a. umflate” (v. buză, umfla).
Cioranescu (1063) consideră că ar fi existat o formă
bosch!t – grup de arbu3ti.
compusă romanică din *botum 3i inflare. *Botum nu
Fr. bosquet < v.fr. bosquet (Cioranescu, 1043); cf. it.
este atestat în latină, precum nu există în nici o altă
boschetto.
limbă neolatină similară. Forma catalană botinflat
Termenul provine de la un radical gmc. *bosk!
(botunflat) invocată de Cioranescu, nu înseamnă
„arbust, tufi3”; cf. v.scand. buskr „arbust, tufi3”,
bosumflat, ci doar „umflat peste măsură” 3i trebuie să
n.g.s. Busch „id”, eng. bush „id” (v.buchet).
fie un derivat al limbii catalane care nu trebuie
Der: boschetar.
asociat cu forma românească.
boscorod (var. bozgorodi) – a bombăni, a bodogăni, Der: bosumflare, bosumflat.
a vorbi ininteligibil.
bo (pl. boa e, ar. boa ă, mgl, istr. bo ) – testicul.
Mgh. boszorkanyos „a face farmece” (Drăganu, Dacor.,
Diez (Gramm.) propune ca etimon lat. byrsa „pungă”,
5, 322; Scriban). Din română provine ucr. božkoroditi
dificil din punct de vedere semantic 3i imposibil din
(Cioranescu, 1045), dar după Bogrea (Dacor., 9, 795)
punct de vedere fonologic. Pu3cariu (210) propune
forma ucraineană ar fi etimonul rom. boscorodi.
varianta *byrsea care este de asemenea nesatisfăcătoare.
Rom. boscorodi trebuie asociat cu bazaconie, a cărui
Provine de la un radical *bosio! „umflat, rotund”, la
etimologie a fost discutată mai sus. Boisacq (116),
rândul său din PIE *bed! „a se umfla” (IEW, 96) la care
urmând pe Kretschmer (Einl., 248) 3i pe Walde (II,
trebuie adăugate formele cu vocală rotunjită *beud!,
09) consideră că forma greacă estede origine tracă.
*beut!, precum 3i sensul de rotund; cf. lat. bassum
Boisacq (116) apropie, de asemenea, gr. βασκαίνω „a
„gros, mare”, n.g.s (dial. elv.) patte „sân”, n.g.s. Batze
face farmece, a vrăji (I, sg.)” de la lat. fascinum
„bulgăre, umflătură” (cf. bot, boŃ). NoŃiunea de „umflat,
„incanataŃie, deochi”, ambii fiind termeni legaŃi de
rotund” reiese 3i din forme precum bo ar „pepene
magie. Boisacq afirmă că greaca l!a împrumutat din
galben”. Din fondul pre!latin.
tracă dintr!un rad. *bhəsko!, radical care corespunde
Der: bo orog, bo orogi, bo orogeală.
rom. bosco!rodi. După Vendryes (B89) v.ir. bricht
„incantaŃie, formulă magică” provine de la un PIE bot – 1. partea anterioară a capului unor mamifere
*bhregh!, bhrogh! (Vendryes, B89) pe care!l cuprinzând gura 3i nasul; 2. parte rotunjită, parte
asociază forma irlandeză cu v.isl. bragr „talent, anterioară (în expresii ca „botul pantofului”).
149
botă
De la un radical de natură expresivă (Pu3cariu, exclude un împrumut din maghiară. Radicalul apare
Dacor., 7, 475), întâlnit în spaniolă (Corominas), dar cu acela3i sens nu numai în megleno!română, dar 3i
3i în slave (Berneker, 77). ExistenŃa acestui radical 3i în it. boto „prost”, precum 3i în alb. budalë. De
în alte limbi IE ne determină să admitem un rad. PIE Mauro!Mancini (2649) consideră it. boto cu origine
*bot! „umflat, rotund”. incertă. Provine din fondul pre!latin.
Lat. botum (Cioranescu, 1053), atestat de Du Cange
botez (ar. batiz, mgl. pătedz, istr. botez) – ritual
este definit drept „lignum quodvis fractum, vel usu
cre3tin de primire a cuiva în rândurile cre3tinilor care
detritum” (cf. Cioranescu). După Cioranescu un lat.
botium ar sta la baza it. bozza „umflătură, cocoa3ă” 3i constă în cufundarea acestuia în apă.
a fr. bosse „cocoa3ă”. Rom. bot nu poate proveni din Lat. baptizare „a boteza” (Pu3cariu, 212; Candrea!
lat. botum, atestat în inscripŃia menŃionată de Du Densusianu, 168; REW, 939; Cioranescu, 1057) din
Cange care trebuie să fie un împrumut în latina gr. βαπτιζείν „a scufunda” < gr. βάπτειν „a îmbăia”.
medievală, neatestat în textele latine. Această Trecerea grupului lat. pt la t, este greu de explicat în
variantă nu poate fi acceptată (v. bo , boŃ). română. Cu toate acestea, fenomenul a fost explicat
Aceste forme provin din PIE *bed! „a se umfla” de unii lingvi3ti (Rosetti!Graur, BL, 3, 72) prin
(IEW, 96) cu variante în *beud!, beut!, la care se disimilarea celor două bi!labiale, în timp ce Candrea
poate adăuga sensul de „rotund”, cu corespondente în (Eléments, 9) 3i Pu3cariu (Lat. ti, 9) cred că este
alte limbi IE; cf. lat. bassum „gros, mare”, v.ir. bot vorba de un împrumut târziu din it. batteggiare.
„coadă, penis”, eng. butt „parte terminală rotundă”, Ipoteza lui Candrea nu este validă, pe când cea a lui
v.isl. buttr „scurt” etc. Din fondul pre!latin. Graur 3i Rosetti rămâne singura posibilă. Origine
latină.
b tă¹ – vas de lemn pentru apă. Der: botejune, botez, botezător, botezătoare,
V.sl. bŭtarŭ „vatră” (Miklosich, Lexicon, 49). Ipoteza nebotezat „1. păgân, evreu; 2. curat, neamestecat cu
nu poate fi acceptată datorită semantismului. După apă”, Bobotează.
Cioranescu (1054), care se bazează pe existenŃa unor
forme ca it. bote, sp. bota, este de provenienŃă latină b tfor – cizmă.
intrat prin filieră orientală. Rus. botforty < fr. bottes fortes (Bogrea, Dacor., I,
Nu poate fi separat de bute 3i butoi cu corespondente în 292; Cioranescu, 1058).
multe limbi IE. Este de origine autohtonă a3a cum arată
bot nă – gheată.
3i formele alb. bote „urcior” 3i bg. bota „vas de lemn”.
Fr. bottine (Cioranescu, 1059).
Din PIE *pēd!, pod! „a prinde, vas” (IEW, 790), sau
mai potrivit este PIE *bhidh! „oală, găleată, vas” boŃ – cocolo3.
(IEW, 153) (v. bute, butoi). Din fondul pre!latin. Mgh. bocs „chiftea, pârjoală” (Cihac, II, 485); cf. bg.
buca „cocolo3, cocoa3ă, minge”, it. bozza „umflătură,
b tă² – bâtă, băŃ, par.
cocoa3ă”, fr. bosse „cocoa3ă”.
Mgh. bot < v. sl. bŭtŭ (DAR; Cioranescu,1056).
De Mauro!Mancini (266) consideră it. bozza cu
În mod evident, nu poate fi separat de rom. bâtă 3i băŃ,
origine incertă. Este cert că este vorba de un rad.
în realitate fiind doar o variantă a rom. bâtă. Forma
*bot!io „ceva umflat, rotund” care la rândul său
maghiară provine din română (v. bate, bâtă, băŃ).
trebuie asociat cu PIE *bed! „a se umfla” (IEW, 96).
b tă³ (mgl. bută „prost”) – prost. Rom. boŃ este apropiat ca formă 3i sens de bo3, dar 3i
Mgh. bötö < bető „literă” (Bogrea, Dacor., 3, 728; de lat. bassium „gros, mare” < *bad!to (cf. Walde, I,
Cioranescu, 1055). 98), v.ir. blog, blod „bucată”, eng. butt „parte
Ipoteza emisă de Bogrea este nefondată din motive terminală rotundă”, v.eng. buttuc „capăt de ceva”,
semantice. Pe de altă parte, forma megleno!română v.isl. buttr „scurt”, butr „butuc”, n.g.s. Batzen
150
bou
„bulgăre, cocolo3”. În acest caz, mgh. bocs pare să βου!δαθλα, denumirea dacică a unei plante, precum 3i
provină din română (v. bot, bont). Origine traco!dacă. illyr. Bou!dorgis tradus prin „turnul boilor” (cf.
Der. a boŃi, boŃitură. Chantraine, 1147), dar trebuie tradus probabil prin
„târgul boilor” (v. târg, turn). Prin urmare, radicalul
b u (ar., mgl. bou, istr. bowu) – 1. taur castrat folosit a fost prezent 3i în traco!dacă.
ca animal de tracŃiune (Bos taurus); 2 bour; 3. (fig.) Der: bouŃ, bouar, boulean, bouleŃ.
prost, tont.
Lat. *bovum < bovem (Pu3cariu, 213; Candrea! b ur (var. buăr, buor) – 1. taur sălbatic care trăia
Densusianu, 168; Cioranescu, 1061). Panromanic. odinioară în pădurile Europei Centrale, inclusiv pe
PIE *gŭou!s „vacă, bou” (IEW, 482); cf. skt. gauh, teritoriul României; 2. bou (Mold.); 3. stema
av. gauš, arm. kov, let. guovs, v.sl. govedo, toh. A ko, Moldovei (Bos primigenius).
n.g.s. Kuh, eng. cow, lat. bos, umbr. bum, cymr. Lat. bubalus „bivol” (Tiktin, ZRPh, 12, 221;
buwch, corn. buch, bret. buch. Pu3cariu, 214; Candrea!Densusianu, 172; Philippide,
Trebuie arătat că alb. ka provine tot de la acest II, 635; REW, 135; Cioranescu, 1062).
radical fără să manifeste trecerea PIE *gŭ la b, Forma latină provine din gr. βουβαλος. Forme mai
fenomen specific limbii traco!dace 3i limbii illire apropiate de rom. bour sânt lituan. buolas „bou, taur”
(cf.top. illir. Bou!dorgis). Astfel, este cert că albaneza 3i alb. bual „bivol, bour”. Judecând după aceste două
nu este urma3a limbii illire propriu!zise, ci a forme trebuie să considerăm o formă traco!dacă
dialectului epirot, dialect cu caracteristici aparte încă *boulu care a dat în române3te bour 3i care provine
din antichitate. În plus, este, de asemenea, evident că de la acela3i rad. PIE ca 3i bou (v. bou). Din fondul
latina 3i greaca au împrumutat acest termen din tracă pre!latin.
sau osco!umbrică. Der: bourean, bourel, bouresc.
Pe de altă parte, acest radical PIE are echivalente în
box – competiŃie sportivă între doi adversari care se
limbile hamito!semitice, forme care provin de la un luptă pe ring.
rad. AA *gaw „taur, bivol” (Orel, 905); cf. egipt. gw Eng. box, prin intermediul fr. boxe (Cioranescu,
„taur”, e.chad. *gVwVy! „taur”. Aceste forme 1064).
hamito!semitice sânt probabil de origine IE din Eng.med. box „lovitură”, respectiv boxen „a bate”
moment ce bourul sălbatic a trăit în pădurile sânt de origine incertă în limba engleză.
emisferei nordice, fiind prezent până destul de târziu Der: a boxa, boxer.
în Europa. Trebuie Ńinut cont că anumiŃi radicali
comuni între limbile IE 3i cele AA se datorează boz (ar. boz) – plantă erbacee cu miros neplăcut cu
împrumutrilor reciproce, iar numai o parte provine flori albe 3i fructe negre (Sambucus ebulus).
din fondul nostratic comun al celor două mari familii Cf. bg. băzie, rus. boz (Meyer, Neugr. St., II, 19;
de limbi. Cioranescu, 1066).
Cum am mai arătat (cf. Vinereanu, 123), labio! Este atestat în toate limbile slave. Forma există 3i în
velarele PIE au dat labiale simple numai în traco! alte limbi din zonă; cf. alb. vuzë, ngr. βουζιον, mgh.
dacă, osco!umbrică, celticele continentale 3i unele bodza „boz”. Vasmer (I, 100) asociază această formă
dialecte grece3ti, devenind velare simple în celelate cu v.sl. bŭk „fag”, făcând trimitere la kurd. buz. În
limbi IE, a3a cum reiese 3i din exemplele de mai sus. realitate, v.sl. bŭk este de origine germanică,
În acest caz, este cât se poate de evident că lat. bos deoarece slavii au pierdut termenul pentru fag, în
este un împrumut dintr!o altă limbă italică, mai precis perioada cât au trăit în patria lor de origine, pe cursul
din oscă sau umbrică, deoarece latina nu a trecut superior al Niprului, regiune unde nu cre3te fagul.
niciodată labio!velarele PIE la labiale simple. Într!adevăr, dacă slavii ar fi păstrat această formă,
Radicalul bou! este atestat la Dioscoride sub forma aceasta ar fi fost *buz, dar este greu de admis ca acest
151
brabete
termen să fi ajuns să definească bozul. Pare să aibă o convins 3i consideră rom. brad cu origine
origine traco!illirică. necunoscută.
Der: bozie. De asemenea, trebuie amintite aici consideraŃiile lui
Orel (1998), care susŃine că rom. brad provine de la
brab!te (var. barabete, b(ă)răbeŃ, vrabete, hrăbeŃ,
o formă proto!alb. *brada care la rândul său provine
hrăbete etc., ar. harabeu) – vrabie.
din v.sl. neatestat *bredŭ „salcie”, acesta din urmă de
Provine de la acela3i radical ca 3i vrabie din PIE
la sl. brodŭ „vad”, ipoteză imposibil de luat în serios.
*sper!g, sparuo, pravo „vrabie” (IEW, 991); cf.
PIE *bhrozdh! de la *bhar!, bhor! „Ńep, vârf ascuŃit”
umbr. parfam, parfa „numele unei păsări”, gmc.
(IEW, 110); cf. alb. bredh „brad”; cf. padus „numele
*sparwan „vrabie” cu got. sparwa, v.eng. spearwa,
bradului la celŃii din Valea Padului” (Pliniu, III,
v.g.s. sparo, sued. sparv, norv., dan. sparv, corn.
20).Walde!Pokorny explică alb. bredh prin acest rad.
frau, bret. frao „cioară”, lituan. zvirblis „vrabie”,
PIE, fără să menŃioneze însă 3i forma românească.
v.prus. spurglis „vrabie”, toch. A sparan, fin. varpu
Origine traco!illirică.
„vrabie”. Multiplele forme din limba română pot fi
reduse la un mai vechi *varpeu, *vrabeu < *prave, Der: brăduleŃ, brăduŃ, brădui.
*parve. Aceaste ultime forme sânt similare cu umbr. br gă – băutură răcoritoare acri3oară, făcută din mei
parfa(!m), dar 3i cu *pravo, refăcut de IEW din care râ3nit 3i fermentat.
provin (v. vrabie). Tc. braga „bragă, bere” (Cihac, II, 26); cf. rus.
br ce (s.m. pl.) – 1.pantaloni; 2. indispensabili braga, braska, ucr. braga, braha, pol. braga „bragă”.
(Bucov.). Rom. bragă este cuvânt de origine indo!europeană,
Lat. bracae „pantaloni” (Candrea!Densusianu, 173, astfel turca l!a preluat dintr!o limbă IE. Treimer
Cioranescu, 1069); cf. alb. brekë „pantaloni”. (Mitt. Rum. Ist. Wien, 1, 316; cf. Vasmer, I, 116)
Există aici câteva probleme majore. În primul rând, consideră că slavele au împrumutat acest cuvânt din
se 3tie că lat. bracae este un împrumut din gallică, celtice prin intermediul limbii române; cf. ir. braich
fapt cunoscut încă de antici, deoarece romanii nu „malŃ”, cymr. brag „bragă, malŃ”, cymr. braged „bere
purtau pantaloni, în al doilea rând, forma nu apare azi amestecată cu mied”, de unde 3i lat.med. bracium,
decât în Bucovina unde nu au ajuns niciodată dar Vasmer respinge această ipoteză, deoarece acest
romanii. Radicalul apare 3i în m.ir. broc „pantaloni” termen ar fi răspândit doar în l.slave de răsărit. Cu
3i în v.g.s. bruoh, acesta din urmă fiind un împrumut toate acestea, Vasmer crede că termenul provine din
din celtice; cf. ngr. βρακι. Toate aceste forme provin tc. braga, asociindu!l cu čuv. beraga „a stoarce”, dar
de la PIE bhrag! „a rupe, a tăia” (Walde, I, 112) (v. uită că berea nu se obŃine prin stoarcere. Termenul
brăcinar, a îmbrăca). Provine din fondul pre!latin. este, în mod evident, de origine IE, iar turca l!a
împrumutat din română, ca 3i limbile slave. Traco!
bracon – a vâna ilegal.
daca l!a împrumtat probabil din celtice, dacii fiind, în
Fr. braconner (Cioranescu, 1071)
mod preponderent, consumatori de vin.
Der: braconier.
PIE *bheru!, bhreu! „a fierbe, a fermenta” (IEW,
brad (ar., mgl. brad) arbore din famila coniferelor 143). Barnhart derivă eng. brew „a prepara bere” tot
care cre3te în zona muntoasă (Abies alba, Abies de la acest radical. Prin urmare, cu siguranŃă, rom.
pectinata). bragă provine din acest radical cu prelungire în
De origine dacică (Miklosich, Slaw. Elem. 8, Hasdeu, velară, de la un IE *bhreu!g(h). Este, prin urmare,
Col. lui Traian, 1873, 110, Philippide, II, 701). Hasdeu destul de clar că acest radical nu este de origine turcă.
(Col. lui Traian, 1873, 244) îl asociază cu arm. pardi În română ar putea fi un împrumut dacic din limbile
„plop”. Cu toate acestea, Cioranescu (1072) nu este celtice (v. borhot, bor ).
152
braghină
br ghină – soi autohton de viŃă de vie cu struguri cu au fost inversate. Din v.sl. Braša după Drăganu
boabe rare 3i ro3ii care se coc devreme. (Dacor., 7, 236).
Provine probabil din PIE *bhorgŭo!s „aspru, La cronicari apare forma Bra eu pentru Bra ov. În
neprietenos” (IEW, 163); cf. arm. bark „aspru, amar, acest context trebuie luat în considerare top. Bârsa,
înŃepător (despre gust)”, m.ir. borb „crud, necopt, łara Bârsei, unde este situat Bra3ovul. Prin urmare,
fără experienŃă”, let. baŕgs „stringent, tare, aspru”. forma Bra eu provine de la un mai vechi *Bârsău or
Numele se datore3te probabil gustului u3or acri3or 3i *Bar eu (cf. Bârsa, bârsan).
astringent al acestor struguri. Pare să provină din PIE *bhereg’!, bhreg’! „a străluci, alb” (IEW,129);
fondul pre!latin. cf. alb. bardh „alb”, ar. bârsă „alb murdar”. łinând
cont de sensul din aromână 3i albaneză, sensul primar
br ică – căŃea cu părul mare. a fost acela de „alb” (v. bârsan, barză, breaz, barz).
N.g.s. Bracke (Borcea, 179; Cioranescu,1074), cf. fr. Der: bra ovean, bra ovenesc, bra oavă.
braque. După Bogrea (Dacor., 2, 413) din vl. brajo
„frate”. Ipoteza lui Bogrea este cu totul hazardată. braŃ (ar. braŃŭ) – membru superior al corpului uman,
partea de la umăr pănă la încheietura mâinii sau de la
br mbura – la întâmplare. umăr pănă la cot.
FormaŃie expresivă (Iordan, BF, 2, 192; 6, 196;
Lat. brachium „braŃ” (Pu3cariu, 217; REW, 1256;
Cioranescu, 1075). Candrea!Densusianu, 179; Cioranescu, 1079).
O formă similară există 3i în sanskrită cu acela3i sens Panromanic.
ca 3i în română; cf. skt. sam!bhram „a umbla de colo După o serie de autori, lat. brachium provine din gr.
colo, a umbla fără nici o Ńintă”. Nu este, prin urmare, βραχίων „braŃ”, formă care pare să fi ajuns în latină
vorba de o creaŃie expresivă. Din fondul pre!latin. prin intermediul limbii osce (cf. Walde, I, 114). Acest
br ni te – 1. pădure rară cu arbori bătrâni în care este radical este prezent 3i în alte limbi IE ca celticele 3i
interzisă tăierea lemnelor; 2. mo3ie domnească folosită limba albaneză: cf. cymr. braich, corn. brech 3i în
ca pă3une 3i fâneaŃă; 3. contribuŃie menită să asigure albaneză bracë (pron. braŃă) „braŃ”. Astfel, originea
strânsul fânului pe mo3iile domne3ti din Moldova. lat. brachium este neclară, dar, după cum am văzut,
V.sl. branište (Cihac, II, 26; DAR; Cioranescu, 1076). radicalul este destul de răspândit 3i în alte limbi IE.
Cihac crede că provine din a brăni „a defăima”, dar Chantraine (193) arată că nu există un termen IE
acest lucru nu este posibil. pentru braŃ. Tot el spune că în greacă avem vreo patru
Această formă nu este atestată în slava veche (cf. termeni care definesc această parte anatomică. În cea
Djačenko). Suf. !i3te este traco!illiric, frecvent ce prive3te originea gr. βραχίων, care definea partea
de la umăr la cot, lingvistul francez admite
întâlnit în română 3i albaneză. łinând cont de cele
etimologia dată de Pollux (II, 138) care credea că ar
trei sensuri ale acestui termen, este cert că este vorba
fi vorba de forma de comparativ a lui βραχύς „scurt”,
de un termen medieval care la origine a însemnat
ipoteză pe care nu o putem admite azi, fiind o
„teren curăŃat de tufi3uri sau de fân”, noŃiune care
etimologie populară. Este de presupus că forma a
poate fi asociată cu alb. branis „a grăpa”, let. berzd „a
existat în fondul illiro!traco!italic de unde l!a preluat
curăŃa”, gr. φαρόω „a ara”, v.pr. bern „grapă,
greaca 3i latina.
boroană” (v. boroană) de la un rad. IE *bern!, bren!
Aceste forme provin probabil de la un radical PIE
„a curăŃa (terenul), a ara”, la rândul său din PIE
similar cu PIE *bhrugh!no „ramură, tufi3” (IEW,
*bher! „a tăia cu un obiect ascuŃit, a reteza” (IEW,
174); cf. cymr. brwyn!en < brugno (cf. IEW).
133). Origine traco!illirică.
Lat.med. branca „labă, ramură” este considerat de
Bra v – ora3 în sud!estul Transilvaniei. origine celtică (cf. Dauzat, 107; Niermeyer, 138) (v.
Cihac (II, 490), crede că rom. Bra ov provine de la brâncă). Din fondul traco!illiric.
mgh. Brassó, când, de fapt, este evident că raporturile Der: a îmbrăŃi a, îmbrăŃi are.
153
brav
brav – viteaz, îndrăzneŃ. dentala sonoră d a trecut la g, în limba română, apoi
Fr. brave (Cioranescu, 1082) din v.fr. brave < sp. cu metateza lichidei s!a ajuns la forma brâglă.
bravo < lat.med. *brabus < lat. barbarus.
Der: a brava, bravură, bravo. br)ncă – antebraŃ, mână.
Lat. branca „labă” (Diez, Gramm., I, 30; Pu3cariu,
br zdă (ar., mgl. brazdă) – 1. fâ3ie de pământ 220; REW, 1925; Candrea!Densusianu, 182;
răsturnată cu plugul, urmă lăsată în pământ după Cioranescu, 1102); cf. it. branca „ghiară, labă”, fr.
plug; 2. polog; 3. strat, răzor; 4. urmă, dâră, branche „ramură”.
crestătură. Lat. branca nu este atestat în latina clasică. Lat. med.
V.sl. brazda „brazdă” (Miklosich, Slaw. Elem. 15; branca „labă, ramură” este considerat de origine
Lexicon, 42; Cihac; Berneker, 75); cf. bg, sb. brazda, celtică (cf. Dauzat, 107; Niermeyer, 138). În fapt,
rus. borozda, alb. brazdë „brazdă”. Prezent în toate rom. brâncă, înseamnă antebraŃ dacă este să
limbile slave. Vasmer (I, 196) asociază formele slave judecăm după expresii ca: a merge pe brânci sau a sta
cu skt. bhķštiš „ascuŃi3, dinte”, ir. barr „vârf, cre3tet”, pe brânci, dar în anumite cazuri poate însemna 3i
v.g.s. burst „păr aspru, barbă”, ipoteză neverosimilă mână. Probabil că este vorba aici de distincŃia între
deoarece sensul acestor forme este diferit. mână, antebraŃ 3i braŃ, distincŃie prezentă în alte
Formele pentru brazdă menŃionate mai sus provin limbi (cf. eng. hand, forearm 3i arm), limbi în care nu
din PIE *bhrezdh! „margine, mal, făga3” (IEW 109); apare niciodată confuzia între mână 3i braŃ, cum
cf. lituan. biržis „brazdă”, brazdas „pană de lemn”. apare în româna modernă.
Der: a brăzda, brăzdar, brăzdătură, brăzdător. PIE *bhrugh!no „ramură, tufi3” (IEW, 174); cf.
cymr. brwyn!en < brugno (cf. IEW), v.ir. bengan
brăcin r – 3iret sau curea cu care se strâng iŃarii,
„ramură”. Din fondul pre!latin.
pantalonii etc.
Der: a îmbrânci, îmbrânceală, îmbrâncitură.
Derivat din brăcire „cordon, 3iret”, la rândul său de
la lat. bracīle „curea, brăcinar” (Pu3cariu, 215; REW, br)nză (mgl. bråndză) – produs alimentar obŃinut
1258; Candrea!Densusianu, 174). Are aceea3i origine prin coagularea laptelui.
cu brace (v. brace). S!a discutat mult în jurul etimologiei acestui cuvânt
românesc. Cu toate că mulŃi cercetători sânt de acord
brăŃ ră – podoabă în formă de verigă, din metal,
că provine din traco!dacă, nu i s!a găsit etimonul
purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braŃ.
potrivit. Rom. brânză a fost considerat de origine dacă
Lat. brachiale „brăŃară” (Pu3cariu, 218; Candrea!
încă de la Hasdeu încoace. Hasdeu (Cuvente, I, 190) îl
Densusianu, 180; Cioranescu, 1080). Este probabil un
consideră dacic, dar nu reu3e3te să!i stabilească, în
derivat din braŃ (v. braŃ).
mod corect, originea. În Col. lui Traian (1874, 107) dă
br)glă (var. bârglă, braglă, braclă), megl. bârdlă) – o formă compusă *bo!ransa, din care al doilea element
parte mobilă a războiului de Ńesut care susŃine spata. este echivalent cu rânză. Cioranescu (1106), în mod
Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; Cioranescu, 1099). nejustificat, consideră că provine din lat. brandeum
Nu am putut identifica etimonul propus de Cihac. Pe „pânză de in (subŃire)”, de3i ar fi fost necesar un
de altă parte, este dificil din punct de vedere *brandea ca să rezulte rom. brânză.
fonologic. Bg. bŭrdilo, dacă există în această limbă, Schuchardt face referire la numele ora3ului elveŃian
nu este mo3tenit din proto!slavă, ci, în mod evident, Birenz, ipoteză negată de REW (1272), în timp ce
este un împrumut, 3i nu are nimic în comun cu v.sl. Cihac (II, 28) crede într!o origine poloneză. Există 3i
brudo „pantă” (cf. Cihac). În schimb, forma mgh. alte ipoteze care mai de care mai năstru3nice pe care
brudo „pieptene de Ńesut”, împreună cu cea bulgară nu le mai amintim aici (cf. Cioranescu). În sfâr3it,
presupun un rad. stră!rom. *burda, *burdla, unde Giuglea (Dacor. 3, 573!81), crede că ar trebui pornit
154
brâu
de la un *brendia sau *brandia care ar proveni dintr! bre (ar., mgl. bre) – introduce o interpelare.
un IE *gŭrendh „a fermenta”. Tc. bre „bre” (Roesler, 590; Căineanu, II, 60;
Giuglea este aproape de adevăr, dar forma PIE are o Cioranescu, 1084); cf. alb., bg. bre, ngr. 7βρε.
labio!velară care nu este urmată de a sau o ca să fi Provine probabil din fondul balcanic. Origine incertă.
dat b în traco!dacă, respectiv română, a3a cum ar fi
cerut legile fonetice ale limbii traco!dace (cf. bre băn – diferite specii de Corydalis.
Vinereanu, 2002). Termenul este prezent în toate V.sl. brebinŭ < brebŭ „de castor” (Candrea, GS, 6,
limbile slave, fiind considerat împrumut din limba 321; Cioranescu, 1085). Această ipoteză trebuie
română. Forma este atestată pentru prima oară la respinsă din motive semantice. Lat. verbena
1370, la Dubrovnik, sub forma brençe „brânză „buruiană, plantă sfântă” (Cihac, II, 29), preluat cu
românească” (cf. Vasmer, I, 130) anumite rezerve de Densusianu (Hlr, 105),
PIE *bhrendh! „a se umfla, a se coace” (IEW, 167); Philippide, (Principii, 140) 3i Pu3cariu (219).
cf. lituan. brestu, brendau „a se umfla, a se coace”. În Apropierea de lat. verbena este cât se poate de
acest context trebuie arătat că brânza, spre deosebire plauzibilă, de3i rom. breabăn nu pare să provină de
de ca3, este rezultatul unei fermentări a ca3ului aci. Radicalul există 3i în limbile baltice; cf. lituan.
proaspăt, proces care durează mai multe săptămâni. virbas, let. virbs „ramură”, let. virbens „băŃ, ramură”.
Din română provin sb. brenca, slov., pol. bryndza, Înrudirea cu forma latină este evidentă, dar diferenŃa
brendza, ceh. brindza (cf. Miklosich, Wanderw., 8, de gen creează dificultăŃi. Origine incertă, probabil
10), ngr. πρέντξα (Murnu, Lehnw., 38). De asemenea, din fondul pre!latin.
mgh. brenza, brondza, săs. pränts. Origine traco!dacă. Der: brebenel (Corydalis Marchaliana sau bulbosa 3i
Der: brânzar, brânzărie, brânzoi, brânzos, brânzoaică, Galathus nivalis) „ghiocel”.
brânzet, brânzeturi, a (se) brânzi.
bre slă – asociaŃie de me3te3ugari.
br)u (pl. (înv.) brâne, ar. brân, bărnu, mgl. bron, V.sl. bratistvo „frăŃie, corporaŃie” < bratŭ „frate”
istr. brăv) – cingătoare lată de lână, piele, mătase etc. (DAR; Cioranescu, 1986).
Miklosich (Slaw. Elem., 9) 3i Philippide (OR, II, 701) Der: bresla .
îl consideră autohton; cf. alb. bres, brezi, mbren „a
bre z (mgl. breaz) – 1. cu pată albă în frunte sau cu
încinge”. Lat. brandeum (Cioranescu, 1110)
botul alb (despre animale); 2. (fig.) ie3it din comun,
contaminat cu lat. pannus „pânză”. Ipoteza lui
Cioranescu este lipsită de sens, întrucât din lat. deosebit.
brandeum trebuia să dea în române3te *brânz, 3i nu V.sl. breza „mesteacăn” (Miklosich Slaw. Elemente,
brâu. De menŃionat că lat. brandeum este extrem de 15; Cihac, II, 28); cf. v.bg. brez „pestriŃ, cu pete albe”.
rar întâlnit în limba latină, doar în câteva glose (cf. Rom. breaz este cognat cu v.sl. breza, dar nu provine
Thesaurus LL) 3i de aceea este probabil un împrumut din acesta din urmă. Ucr. barza „oaie cu pieptul alb”
târziu în latină. Trebuie pornit de la un radical traco! provine din română; cf. alb. barth „alb”. Acest
illiric *brenu, cu nazală păstrat în pl. brâne, dar 3i în radical are foarte mulŃi derivaŃi în albaneză. Sensurile
formele aromână 3i megleno!română. La forma brâu din bulgară 3i ucraineană sânt identice sau similare cu
trebuie adăugat 3i rom. brână „cărare, potecă pe o cel din română. Ucr. barza ca 3i rom. barză indică
coastă povârnită”. faptul că metateza lichidei a avut loc destul de târziu
Provine probabil din PIE *bhrū!, *bhrēu! „margine, în cazul rom. breaz, care trebuie să provină de la un
sprânceană” (IEW, 172); cf. lituan. (dial.) brun÷s mai vechi barz, atestat în aromână. Sensul din slavă
„sprâncene”, v.sl. bruvino „bârnă”. Origine traco! este doar acela de „alb”, ca 3i în albaneză 3i alte limbi
illirică. IE. Dacă putem considera rom. barză ca fiind de
Der: brână „friză”, brânar, brâier, brâneŃ, brâni or, origine traco!dacă, în mod cert, nu ne împiedică
a dezbrâna „a descinge” etc. nimic să considerăm 3i rom. breaz ca având aceea3i
155
breb
origine, mai ales că, în mod evident, ambele forme brice g – cuŃita3 de buzunar cu una sau mai multe
provin de la acela3i radical PIE, iar sensul etimonului limbi.
slav propus este cu mult diferit. Origine traco!dacă. Mgh. bicsak, tc. bičak (Cioranescu, 1095). Cuman.
PIE *bheregh! „alb, a străluci” (IEW, 139) (v. barză, bičak (Kuun, 97; cf. Cioranescu); cf. Ńig. biča
Bârsa, Bra ov). „secure”, bg. bričak, pol. biczak.
Drer: a breza, brezaie, brezătură. Rom. briceag trebuie asociat cu alb. biçak, cu acela3i
sens. Dacă ar proveni din limbile uralo!altaice lichida
breb – animal rozător înrudit cu castorul care trăia
r se explică prin influenŃa lui brici, dar această
odinioară 3i pe teritoriul României (Castor fiber).
ipoteză nu este singura posibilă. Varianta bri că a
După Miklosich (Fremdw., 77) din v.sl. bebrŭ, bebrĭ
fost pusă în legătură cu mgh. bicska (v. brici)
care este împrumutat de slavi din altă limbă. Pe de
PIE *bhrei!, bhri! „a tăia cu un obiect ascuŃit” (IEW,
altă parte, Philippide consideră că slavii l!au preluat
166); cf. trac. βριλών „brici” (cf. IEW). Cu prelungire în
de la români. Cihac (II, 28) îl consideră slav. Diez (1,
s: gallo!rom. brisare > v. fr. briser, v.sl. briju, briti „a
63) încearcă să!l derive din lat. fiber „breb, castor”,
tăia, a reteza”. Cu prelungire în g: *bhrei!g; cf. lituan.
încercare hazardată, fără 3anse de a fi acceptată,
brežiu „a zgâria”. Rom. briceag ca 3i brici provin de la
desigur. Amintim, în schimb, că este un radical PIE
acest radical cu prelungire în k, de la un rad. *bhrei!k.
foarte răspândit în limbile IE, dovadă că acest animal
Prin urmare, forma maghiară 3i, respectiv, cea turcă
a fost cunoscut încă de la început de indo!europeni,
ar putea proveni dintr!o limbă IE. Atât maghiara cât
trăind într!o zonă unde a existat castorul.
3i turca nu acceptă grupuri consonantice în poziŃie
PIE *bhebru! < bhru „brun” (IEW, 136); cf. skt.
iniŃială, astfel că această problemă se poate rezolva
babhru!s „mangustă”, lat. fiber „castor”, ir. beabhar
fie prin spargerea grupului consonantic, fie prin
„castor”, în limbile germanice provenind de la un
adăugarea unei vocale în poziŃie iniŃială, fie prin
proto!gmc. *bebrus, cu acela3i sens. Din fondul pre!
latin. elimninarea uneia din consoanele aparŃinînd grupului
consonantic respectiv (v. brici). Forma rom. bri că,
brebene c – sturz (Turdus musicus). indică un rad. *brisk , din care ar putea proveni toate
Cioranescu (1089) îl consideră cu origine trei formele române3ti. De la acela3i radical provine
necunoscută, dar îl pune, totu3i, în legătură cu bg. alb. brisk „brici”, precum 3i mgh. bicska. Dacă
burbonie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci”. formele maghiare 3i cea turcă nu sânt împrumuturi a
Cele trei forme par să aibă aceea3i origine, care însă e putut avea loc o contaminare între anumite forme
dificil de identificat. Origine incertă. autohtone cu cele uralo!altaice, dar acest lucru este
brec – 1. trăsură u3oară cu patru roŃi; 2. tip de mai puŃin probabil (v. brici, bri că).
autoturism. brich!tă – 1. mic aparat folosit pentru aprins Ńigările;
Eng. break > fr. break (Cioranescu, 1090). 2. aglomerat de carbon.
Fr. briquet 3i briquette (Cioranescu, 1096) dintr!un
br!i (var. brii, brie) – specie de mu3chi (Mercurialis
radical gmc. *brek! „a rupe, a sparge”.
perennis).
Gr. βρύον > lat. brionia (Diculescu, Elementele, 474). br ci – instrument de bărbierit cu limbă de oŃel.
Cioranescu (1092) îl consideră cu origine necunos! V.sl. briči (Miklosich., Slaw. Elem., 15, Lexicon, 44;
cută. Bg. brei provine din română (Candrea; Cihac, II, 28, Philippide, II, 701); cf. alb. brisk „brici”.
Scriban). Origine incertă, probabil pre!latină. Forma veche slavă invocată ca etimon al rom. brici
br! ă – spărtură, străpungere. nu este atestată. Forme similare există totu3i în
Fr. brèche (Cioranescu, 1093) dintr!un radical gmc. limbile slave; cf. bg., ceh., ucr. britva, rus. britvo.
*brek! „a rupe, a sparge”; cf. got brikan, n.g.s. Forma albaneză este cea mai apropiată de română.
brechen, eng. break. Radicalul este atestat în trac. βριλών „brici” (cf. IEW,
156
brigadă
166). Este evident că atât briceag (bri că), cât 3i proto!gmc. *freuska „broască”; cf. v.sax. frosc, v.isl.
brici provin de la acela3i radical, mai exact din PIE froskr, n.g.s. Frosch, eng. frog „broască”, sensul fiind
*bhrei!, bhri! „a tăia cu un obiect ascuŃit” (IEW, identic în toate aceste limbi. Toate aceste forme
166) (v. briceag). Din fondul pre!latin. provin de la PIE *preu! „a sări, a Ńopăi”, cu forma
nominală *preu!sko (IEW, 845!46); cf. skt. pravate
brig dă – 1. unitate militară; 2. grup de lucru pe
„a sări, a Ńopăi”. Radicalul nominal *preu!sko, din
schimburi.
care provin formele menŃionate mai sus, are sensul
Fr. brigade (Cioranescu, 1098) din v.it. brigata <
iniŃial de „cea care sare sau Ńopăie”, în contrast cu lat.
lat.med. brigare „a lupta, a se război” < briga „luptă,
rana „broască” care provine de la un mai vechi
conflict”.
*racna, deci „cea care răcne3te”, de la acela3i radical
Der: brigadier.
cu racco „a urla, a răcni” (v. răcni). Formele grece3ti
brili nt – 1. strălucitor; 2. bijuterie.
par să provină din traco!dacă. Origine traco!illirică
Fr. brillant (Cioranescu, 1100) din fr. briller, la
(v. brotac).
rândul său din it. brillare „a străluci”.
Der: broscoi, broscan, broscuŃă, broscărie,
br că¹ – briceag, cuŃita3 broscărime, broască!Ńestoasă (Testudo graeca,
Are aceea3i origine cu briceag 3i respectiv brici; cf. Testudo ibera 3i Emys orbicularis).
alb. brisk „brici” (v. briceag, brici).
brobo dă (var. proboadă, pobroadă, propoadă) –
br că² – trăsură u3oară, neacoperită. basma mare.
Pol. bryczka, ceh., rus., bg. brička (Cihac, II, 29; Bg. podbraždam, perf. podbradja „a se îmbrobobi, a!
Berneker, 93). Ńi pune o broboadă”, podbradka „basma” (Weigand,
Formele slave provin din it. biroccio, baroccio Jb., 15, 168; Cioranescu, 1115).
„trăsură” prin n.g.s. Birutsche (cf. Vasmer). Der: a îmbrobodi, îmbrobodeală, dezbrobodi.
157
brodi
a brodi care provine de la alt radical. Pare să provină Forma greacă este împrumut din traco!dacă sau cognat
din fondul traco!dac (v. Prut). cu rom. broască a cărei etimologie am discutat!o mai
Der: brudar, brodnic, brudină „vad, ponton”. sus (v. broască). Din fondul traco!illiric.
Der: brotăcel.
brod – a nimeri, a potrivi, a ajunge la Ńintă.
V.sl. *broditi „a trece un vad” < brod „vad” br că – vătrai.
(Miklosich, Slaw. Elem., 15, Cihac, II, 29; Autorii DAR îl asociază cu it. brocco 3i fr. boche.
Cioranescu, 1122); cf. sb. broditi „a trece prin vad”, Pentru Cioranescu, 1126) rămâne cu origine
explicat printr!o formă iniŃială cu sensul de „a găsi necunoscută. SoluŃia dată de autorii DAR nu rezolvă
vadul”. Ipoteză extrem de 3ubredă care nu poate fi etimologia rom. brucă.
acceptată din motive semantice. Provine din PIE *bher! „a tăia cu un obiect ascuŃit, a
PIE *pret!, prot! „a înŃelege” (IEW, 845); cf. m.ir. găuri” (IEW, 133) cu prelungire în k, prin urmare, de
rathaigid „a observa”, goth. fraÞ „sens, înŃeles”, la o formă *breuk; cf. lat. foro „a găuri, a fora”, v.isl.
v.sax. frod, v.g.s. fruot „hotărât, curajos”, lituan. bora „gaură”, v.isl. berja „a lovi, a bate”, alb. brimë
pruotu „a înŃelege, a observa” (v. potrivă, potrivi). „gaură”, n.g.s. bohren „a găuri”, eng. bore „a găuri”.
Provine din fondul pre!latin. Din fondul traco!dac (v. bortă, bordei).
Der: brodire, brodeală. De la acest radical provin mai mulŃi derivaŃi în limba
română: a bruci „a aŃâŃa, a înŃepa”, brucer „băŃ cu
bronz – 1. aliaj de cupru 3i zinc, în care zincul nu
care se amestecă mămăliga”, brucoi „agrafă”,
depă3e3ete 11%; 2. orice aliaj în care cupru reprezintă
bruceală „acŃiunea de a face găuri în pământ pentru a
o mare cantitate.
pune sămânŃa”, brucitură „gaură pentru sămânŃă”.
Fr. bronze (Cioranescu, 1123). Termenul s!a
răspândit în limbile europene din italiană, dar br dă – specie de pe3te similar cu păstrăvul (Trans.).
adevărata sa origine rămâne necunoscută. Origine dacică (Giuglea, LL, 3, 206!10).
158
brusture
fructele coapte”; cf. fr. brume, cat. broma, prov., sp., bru – bulgăre de pământ, cocolo3.
port. bruma. Formele neolatine au sens de ceaŃă, nu Cf. bg. bruš, scr, slov, ceh., pol. brus „tocilă” (Cihac,
de brumă. II, 29; Cioranescu, 1131). Ipoteza este inacceptabilă
PIE *preus! „a îngheŃa, a arde” (IEW, 846); cf. skt. din punct de vedere semantic. Formele slave au altă
prusva „brumă, apă îngheŃată”, lat. pruina „brumă”, origine; cf. eng. brush „a freca”. Prin urmare,
precum 3i gmc. *freusanan „brumă”; cf. got. fros originea rom. bru trebuie căutată în altă parte.
„brumă”, v.isl. friosa „brumă”, eng. frost „brumă”. PIE *bhreus! „a sparge, a rupe” (IEW, 171); cf. lat.
Bilabiala surdă p, urmată de o lichidă, s!a păstrat în frustum „bucată de ceva”, m.ir. bruire „fragment,
general în traco!dacă 3i română. Corespondentul bru3”, gall. brus! > fr. bruiser, alb. breshën
traco!illir. *bruma în latină este pruina „brumă”, nu „grindină”. Provine din fondul pre!latin.
bruma. În unele cazuri, bilabiala p a sonorizat ca în Der: a bru i „a se bate cu bulgări de zăpadă”.
acest caz, dar 3i în alte cazuri (cf. broască din PIE brut¹ – neprelucrat, necizelat.
*preu! „a sări, a Ńopăi” (IEW, 845!46)). Rom. brumă Fr. brut (Cioranescu, 1134), la rândul său, din lat.
are prin urmare aceea3i origine cu lat. pruina. Origine brutus „greoi, lipsit de sentimente”.
traco!illirică. Der: brută, brutal, brutalitate, a brutaliza, abrutiza.
Der. brumărea, brumăriŃă, brumăriu, Brumărel
„Octombrie”, Brumar „Noiembrie” (cf. ar. Brumar brut² – pâine neagră.
„Noiembrie”). V.sl. brotŭ < v.g.s. brot (Cihac, II, 29).
Este puŃin folosit. Mult mai uzuale sânt derivatele
br sture (var. brustur, ar. bru tir) – numele a mai sale: brutar, brutăreasă, brutărie, brutăresc,
multor plante erbacee cu frunze foarte late cu flori brutăre te. După Barnhart (114) eng. bread provine
purpurii sau violete. de la gmc. brauñan < breowan „a fermenta” din PIE
V.sl. brosti „mugur” (T. Papahagi, Etimologii, 1940). *bhereu!, bhreu!, bhru! „a fermenta” (IEW, 116) (v.
Cioranescu (1132) crede că forma de singular este bragă). În engleza veche a existat 3i forma hlaf cu
refăcută după cea de plural. Această ipoteză este sens de „bucată de pâine” din care provine eng. loaf
contrazisă de existenŃa alb. brushtull „brusture”. V.sl. „pâine, bucată de pâine” având aceea3i origine cu
brosti nu este atestat (cf. Berneker, Blagova). REW v.sl. hleb „pâine”.
(1097) îl apropie de lat. ustulare. Din gepid. *brustilo
b bă (ar. bubă) – 1. gogoriŃă; 2. larva viermelui de
„mătase” (Gamillscheg, Rom. germ., 2, 250). Nici
mătase”).
ipoteza lui Gamillscheg nu poate fi acceptată. Forma
Gr. βυβών (Diez, Gramm., I, 91). Lat. *buba
ar trebui să aibă o bună reprezentare în limbile (Cioranescu, 1135); cf. fr. bube, sp. buba, port.
germanice ca să poată constitui etimonul formei bouba. Alb. bubë, ucr. buba „umflătură”, bg., sb.
române3ti, dar nici acest lucru nu ar ajuta prea mult buba „vierme de mătase”. Ngr. 7πού7πα „larvă” nu
deoarece forma există 3i în albaneză care nu putea să! provine din greaca veche.
l împrumute din gepidă. După Cioranescu este mai curând o formaŃie
PIE *bhreu!s „a se umfla, a cre3te, a lăstări” (IEW, expresivă. Este unul dintre acele cuvinte format din
170); cf. v.scand. brustian „a înmuguri”. În mod două silabe deschise (identice) pe care le învaŃă copiii
evident, atât rom. brusture, cât 3i alb. brushtull au mai întâi, cum sânt: mama, tata, papa, buba etc. Cu
aceea3i origine. Fără îndoială, dacă ar fi atestată, toate acestea, este o formă foarte veche cu răspândire
forma slavă ar proveni de la acela3i rad. PIE, dar nu în toate limbile balcanice.
este etimonul formei române3ti. Din fondul pre!latin. PIE *b(e)u, b(h)eu! „a se mări, a se umfla” (IEW,
Der: brustan, brustănărie. 98), prin reduplicare *bu!bu; cf. gr. βύβα, βυβών
159
bubui
„bubă”, lituan. bubsá „bă3ică”, n.g.s. (dial. elv.) Sensul rom. bucă este apropiat de cel al lui buc, de
bobba „umflătură, insectă”. Din fondul pre!latin. „formă rotundă, rotunjită”, sens apropiat de cel al PIE
Der: bubiŃă, buboi < *buboniu (cf. βυβών), bubos. *b(e)u!, bh(e)u! „a se mări, a se umfla” (IEW, 98), de
la care provine 3i proto!traco!celtic *buk! cu prelungire
bubu (ar. bubuescu „a îngrozi”) – a produce un
în k, cu sens de „obraz, fesă” ca formă rotunjită; cf.
zgomot înfundat 3i puternic (depsre tunet sau arme de
alb. bukë „pâine”. Amintim că, după Walde!Pokorny,
foc).
acest radical se referă 3i la obrazul umflat (cf. bubă,
FormaŃie onomatopeică (cf. Cioranescu, 1137).
buburuză, buc). Din fondul pre!latin.
Natura onomatopeică a acestei forme este cât se
Der: a bucăla, bucălat, bucălău, bucălaie.
poate de evidentă 3i veche în acela3i timp.
PIE *b(e)u, b(h)eu! „imită sunete înfundate” (IEW, buc tă (ar. bucă „bucată”) – 1. parte tăiată sau ruptă
97); cf. gr. βο7βέω, lat. bombitare, lat. bombus dintr!un copr solid; 2. fragment, frântură.
„bubuitură, zumzet, bâzâit”, lituan. baubti „a striga, a Lat. *buccata (Pu3cariu, 227; Candrea!Densusianu,
urla înfundat”. 191; REW, 1358; Cioranescu, 1140); cf. it. boccata,
Der: bubuit, bubuitură, bubuială. prov., sp., port. bocada „o singură îmbucătură”, dar 3i
alb. bukë „pâine”. Formele neolatine, precum 3i cea
buburuz – cocolo3 mic 3i rotund.
PIE *b(e)u!, b(h)eu! „a se mări, a se umfla” (IEW, română, sânt derivate ale limbilor respective. Cel
78), prin reduplicare *bu!bu (v. bubă). Din fondul puŃin în cazul românei sensul este diferit de cel din
traco!illiric (v. buburuză). celelalte limbi neolatine.
Din română provin mgh. bukata, precum 3i ucr. bokata,
bubur ză – gândăcel de formă rotundă, cu aripi ro3ii bukata, pol. bukat, rus. bukatka (Miklosich, Fremdw.,
cu 3apte puncte negre. 80, Candrea, Elementele, 403; Berneker, 90).
A fost considerat cu etimologie necunoscută. Are, în Rom. bucată poate fi asociat cu bucă 3i buc
schimb, echivalente în albaneză: cf. bubureacë (dial. „cocolo3” cu sensul iniŃial de ceva rotund, sens care
boboreshë) „furnică”, buburuzë „buburuză”; cf. ar. este altul decât cel din latină 3i coincide cu cel din
bubă, alb. bubë „limbric”. Are aceea3i origine cu l.celtice (v. bucă). Origine traco!illirică.
buburuz (v. buburuz, mămăruŃă). Der: bucate, bucăŃică, bucătar, bucătăreasă, bucătărie,
buc – 1. scamă, câlŃi; 2. coajă, cocolo3 bucătăreală, a îmbuca, a îmbucăŃi, a îmbucătăŃi etc.
Cihac crede că este de origine slavă; cf. pol., rus.
buce – cerc, inel metalic, man3on ata3at unui butuc
buch „zgomot”.
de roată.
Sensul formelor slave este cu totul diferit 3i le putem
Lat. bucella „guriŃă” (Candrea!Densusianu, 190;
asocia cu rom. buc. Expresia într!un buc „într!o
DAR; Cioranescu, 1141).
clipă” are sens de puŃin. Acest cuvânt trebuie asociat
It. bucella, prov. bucella „îmbucătură mică” nu
cu rom. buburuz 3i, respectiv, bucată (v. bucată),
trebuie asociate cu rom. bucea. Lat. bucella nu stă
mai ales în ce prive3te sensul al doilea. De la acela3i
la originea rom. bucea. Rom. bucea este, în schimb,
radical cu bucă (v. bucă). Din fondul pre!latin.
apropiat ca sens 3i formă, de pol. buks(a) (Cihac, II,
b că – 1. obraz; 2. fesă 30); cf. rom. buc e. Forma poloneză ar putea
Lat. bucca „gură” (Pu3cariu, 226; REW, 1357; proveni din română. Originea acestui radical nu este
Candrea!Densusianu, 188, Philippide, II, 635). destul de clară (cf. Graur, BL, 5, 90; Cioranescu,
Sensul de bază din română coincide cu acela din 1141). Dacă pornim de la sensul de „rotund” care
l.celtice moderne: cf. bret. boch, cymr. boch „obraz”. este sensul de bază al acestui cuvânt, atunci poate fi
Prin urmare, nu putem accepta etimologia din lat. asociat cu rom. bucă care provine din fondul pre!
bucca care are alt sens. latin (v. bucă).
160
buche
b che – 1. a doua literă a alfabetului chirilic; 2. literă trebuie asociat cu butuc 3i alte forme înrudite (v.
în general. 3. pic, puŃin. butuc).
V.sl. buky (Cihac, II, 30; Cioranescu, 1143). În sensul PIE *b(e)u!, bh(e)u! „imită sunete înfundate” (IEW,
al treilea este apropiat de rom. buc de care a fost 97); cf. lituan. bukčius „bâlbâit”, lituan. bukti „a
influenŃat. Vasmer (I, 236) consideră că provine din mugi”, let. bučet, bučeju „a suna”, cymr. bugad
got. boka „literă”, bokos (pl.) „carte, scrisoare”. „muget” (v. boncăi). Provine din fondul pre!latin.
Der: bucher, buchereală, a buchisi, buchiseală. Der: a buciuma, buciuma , buciumar, buciumător.
161
Bucure ti
De la acest rad. PIE provine 3i rom. bogat. În bud$i – (budău, budâi(e), budâu, budaie, buda că,
sanskrită se păstrează relaŃia dintre bucurie, fericire, budărău, budureu, buduroi, bâdâi) – butoi, vas din
pe de o parte, 3i bogăŃie 3i opulenŃă, pe de alta, de doage; 2. putinică, 3tiubei; 2. canal de scurgere de
altfel ca 3i în latină (cf. Dacia Felix) (v. bogat). lemn.
Origine traco!dacă. Mgh. bödöny „butoi” (Cihac, II, 485; DAR;
Der: bucurie, bucuros, îmbucurător. Cioranescu, 1154).
Rom. budăi nu provine din maghiară întrucât este
Bucur! ti – toponim, capitala României
vorba de un radical foarte răspândit în limbile IE,
De la antrop. Bucur. Legenda spune că numele
inclusiv româna. De la acela3i radical provin 3i rom.
cetăŃii medievale de pe DâmboviŃa, provine de la
bute 3i butoi a căror origine din lat. buttis este
numele unui cioban pe nume Bucur, probabil un
îndoilenică din moment ce originea acestui termen în
transilvănean, stabilit pe malurile DâmboviŃei.
latină este nesigură (v. bute, putină). Toate aceste
Cetatea a fost construită în secolul XV, nu se 3tie
forme provin de la acela3i radical PIE care pare să fie
exact de cine, probabil de Mircea cel Bătrân, bunicul
*pēd!, pod! „a cuprinde, vas” (IEW, 790). Forma
lui Vlad Dracula, supranumit łepe3. Cetatea este
maghiară provine dintr!o formă rom. *budoniu,
menŃionată pentru prima oară în documente la 20
*butoniu, mai veche, de la care provin formele
septembrie, 1459, ca una dintre curŃile lui Vlad III
actuale din limba română de budăi, respectiv, butoi.
Dracula. Acesta a întărit!o, intenŃionând să o
Din fondul traco!dac.
transforme în capitala łării Române3ti, în cea de!a
treia domnie a sa, revenind pe tron la sfâr3itul anului bud ncă – 1. produs de cofetărie din făină, lapte, ouă,
1474, în luna Noiembrie. Domnitorul a murit, din zahăr 3i alte ingrediente, puding
nefericire, pe la sfâr3itul lunii decembrie a aceluia3i Eng. pudding > fr. pudding (Cioranescu, 1155).
an, în urma unui atac neprevăzut al lui Laiotă
Basarab, ajutat de turci. Documentele arată că în b flă – faŃă sau obraz rotund.
ianuarie 1475, marele domn nu mai era în viaŃă. Din A fost asociat cu radical romanic buff! (REW, 1373;
păcate, această ultimă domnie a fost extrem de scurtă, Cioranescu, 1164); cf. it. buffare, fr. bouffer. Acest
de altfel ca 3i prima, nereu3ind să!3i îndeplinească pe radical nu este numai romanic, a3a cum presupun
deplin visul. După aceea, nu peste mult timp capitala Meyer!Lübke 3i Cioranescu. În realitate, este vorba
se mută de la Târgovi3te la Bucure3ti (v. bucura, de un rad. buf/buh cu o răspândire mult mai largă (v.
Bucur). îmbufna). Forme similare derivate de la acest radical
sânt bufte „burtă” 3i a buhăi (v. buhăi). Provine din
b dă (var. bujdă, burdă, bu dă) – 1. cocioabă, colibă PIE *b(e)u!, bh(e)u! „a se mări, a se umfla” (IEW,
(Mold.); 2. closet (Trans.) 98). Din fondul pre!latin.
Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31, Cioranescu, Der: buflei „copil gras, dolofan”, buflos „cel care are
1152). Mgh. buda (Gáldi, Dict. 111). După Vasmer obraji rotunzi”, buflea „poreclă dată unui copil
(I, 136) formele slave provin din m.g.s. buode; cf. dolofan”.
n.g.s. Bude „colibă”.
Varietatea de forme 3i sensuri din limba română este bufn – a izbucni, a bombăni, a izbi.
o dovadă a faptului că termenul este vechi 3i astfel nu FormaŃie onomatopeică de la un rad. buf!buh la fel ca
pare să provină din niciuna din aceste limbi, ci, 3i v.sl. buchnoti, buchati „bate, lovi puternic”.
dimpotrivă, fenomenul este probabil, invers. Forma Miklosich, în schimb, (Slaw. Elem., 18) crede, în
buda apropie foarte mult acest termen de rom. bordei mod gre3it, că rom. a bufni provine din slavă.
(v. bojdeucă, bordei). Berneker (97) consideră forma slavă de natură
Der: bujducă, bujdulă. onomatopeică.
162
bufniŃă
Cioranescu (1160) consideră, în mod gre3it, că vb. a Bug² – râu care curge în nord!vestul Ucrainei 3i estul
îmbufna derivă de la acela3i radical care, la rândul Poloniei în direcŃia nord!vest, numit 3i Bugul de Vest
său provine de la un radical buf!buh ca 3i vb. a buhăi Vasmer (I, 133) creează acestui hidronim o
3i buflă, precum 3i alŃi derivaŃi, radical care nu este etimologie destul de fantasmagorică. Arată că este
de natură onomatopeică 3i are cu totul alt sens, acela atestat în latina medievală sub forma Bug, dar acesta
de „umflat, rotund” (cf. buhăi, îmbufna). Rom. a ar proveni din v.scand. baugr „inel”, acela3i cu n.g.s.
bufni este un derivat al limbii române de la buf plus biegen, formele germanice le asociază mai departe cu
suf. !ni, sufix derivativ foarte frecvent în limba skt. bhogas „curbă”.
română. De la acela3i radical ca 3i a bubui 3i bufniŃă Provine din PIE *bhog! „apă curgătoare” (IEW, 161)
provin din PIE *b(e)u!, b(h)eu! „imită sunete (v. Bug¹).
înfundate” (IEW, 97) (v. bubui, bufniŃă). De la acest
buh i – taur.
radical derivă 3i a răbufni (v. răbufni).
Ucr. bugai, rus. bugaj (DAR, Cioranescu, 1165); cf.
Der: a bufni, bufnitură, bufneală.
tc. buga „taur”. După Miklosich (Wanderw., 12),
b fniŃă (var. buhă, buhniŃă, ar., mgl. buf) – cea mai rom. buhai provine din turcă din care apoi a trecut în
mare pasăre răpitoare de noapte de culoare brună! poloneză 3i celelalte limbi slave, ceea ce pare a fi
sură, cu ochi galbeni mari, care are are un strigăt adevărul. Vasmer (I, 133) consideră că formele slave
specific (Bubo bubo). provin din turcice; cf. v.uzb. boga, v.uigur. buka.
Lat. būfus „broască râioasă” < būho, būfo (Pu3cariu, Aceste forme sânt de natură onomatopeică imitând
231; Pascu, I, 54; REW, 1352; Cioranescu). Pentru sunetele înfundate pe care le scot taurii. Provine din
bufniŃă, latina are bubo sau bufo, acesta din urmă PIE *b(e)u!, b(h)eu! „imită sunete înfundate” (IEW,
fiind cu mult mai rar. 97). De la acest radical provine 3i rom. buhă,
PIE *b(e)u!, b(h)eu! „imită sunete înfundate” (IEW, bufniŃă. Formele pentru „bufniŃă” provenind de la
97); cf. n.pers. bum „bufniŃă”, arm. bu „bufniŃă”, gr. acest radical au o largă răspândire în limbile IE (v.
βύας „cucuvea”, lat. bubo, alb. buf „bufniŃă”, bg. buh bufniŃă). În română există 3i verbul a buhăi „a Ńipa, a
„bufniŃă”. urla” de la care provine de fapt acest subsatntiv. În
Este, în principiu, o formaŃie onomatopeică datorită română, acest termen define3te 3i un instrument
strigătului specific al acestei păsări de noapte, cu muzical popular folosit de colindători în ajunul
răpândire în multe limbi IE. Acest lucru este dovedit Anului Nou care scoate un sunet înfundat. Toate
3i de faptul că rad. *buhu „bufniŃă” (Starostin, 312) aceste date sânt suficiente argumente să considerăm
este prezent 3i în limbile caucaziene de nord. Origine rom. buhai ca provenind din fondul pre!latin.
traco!illirică.
buhă – a deveni puhav la faŃă.
Bug¹ – râu care curge la nordul Mării Negre în FormaŃie expresivă de la rad. buh cu sens de „umflat,
direcŃia nord!sud 3i se varsă în Marea Neagră. umflătură”, similar cu rad. romanic buff (REW, 1373;
La Ptolemeu apare sub forma Βύκης, Buces la Pliniu Cioranescu, 1164); cf. it. buffare, fr. bouffer, variantă
3i Mela, iar la Porfirogenetul apare sub forma Βουγυ. de altfel prezentă 3i în limba română în forme ca buflă
Vasmer (I, 133) îl asociază cu gmc. *baki din care „obraz rotund”, buflei „copil gras, dolofan”, buflos
provine v.g.s. bah, n.g.s. Bach, la care adaugă 3i v.sl. „cel care are obraji rotunzi”. Acest radical nu este
bagno. În acest caz, formele date de Vasmer provin numai romanic a3a cum presupun Meyer!Lübke 3i
de la acela3i radical PIE ca 3i Bug. Cioranescu. Este deci vorba de un rad. buf buh cu o
PIE *bhogh!, bhagh! „baltă, mla3tină” (IEW, 161). răspândire mult mai largă (v. îmbufna).
Este de presupus că Bugul de sud este mai mlă3tinos PIE *b(e)u!, bh(e)u! „a se mări, a se umfla” (IEW,
decât cel de vest, deci este firesc să provină de la 98) (v. buflă).
acest radical (v. Bug²). Der. buhăială, buhav (puhav) „umflat”, buget „umflat”.
163
buiac
bui c – zburdalnic, nebunatic. uelə! „a decepŃiona, a induce în eroare” (IEW, 1140)
V.sl. bujakŭ „nebun” (Miklosich, Slaw. Elem., 16, (v. uimi, ului). Din fondul pre!latin.
Lexicon, 48; Cihac, II, 32; Cioranescu, 1169). Forma Der: buimăceală.
invocată nu este atestată (cf. Berneker, Blagova). O
b jdă – cocioabă.
formă similară este v.sl. bujŭ „sălbatic” (Berneker, I,
Are aceea3i origine cu bojdeucă fiind cognat cu
99); cf. rus. bujan „sălbatic, îngâmfat”. Vasmer (I,
budă (v. budă, bordei, bojdeucă).
138) consideră rus. bujan de origine turcă, 3i îl
asociază cu rus. (dial.) bujdan „piaŃă”, formă care bujd – a Ńâ3ni, a izbucni.
există 3i în turcă; cf. tc. bujdan „piaŃă”, comparat cu Mgh. buzdulni (Scriban; DAR; Cioranescu, 1175).
maidan (v. maidan), ceea ce ar veni, după Vasmer, Forma maghiară buzdulni nu am putut!o verifica.
în sprijinul acestei idei. PIE *bhres! „a izbucni” (IEW, 169): Cu prelungire în
Trebuie considerat un rad. bui sau *buli(u) cu sensul dentală t sau d, în română 3i germanice; cf. n.g.s.
de „impetuos, excesiv, nebun” care poate fi sau nu de bersten „a se sparge, a izbucni”, eng. burst „a
origine slavă 3i care, la rândul său, trebuie asociat de izbucni”, eng. (arg.). bust „a sparge”. Rom. a bujdi
v.fr. fol „nebun” (cf. eng. fool) din lat.târz. follis. Pe provine de la un mai vechi *burs!d!i, *bruzdi,
de altă parte, trebuie asociat cu vb. a buici „a se *brujdi. Radicalul are o puternică nuanŃă imitativă.
dezvolta, a cre3te peste măsură (în dauna rodului)” Der: bujdire, bujdeală.
verb care pare să provină din PIE *b(e)u!, bh(e)u! „a
se mări, a se umfla” (IEW, 98). Pare să provină din buj r (mgl. băjur) – nume dat unor plante erbacee cu
fondul pre!latin. flori mari ro3ii, roz sau albe.
V.sl. božurŭ (Miklosich, Lexicon, 35; Cihac, II, 32;
bui!stru (var. boiastră „vacă în călduri”) – 1. (cal) Cioranescu, 1176). Presupusul etimon vechi slav nu
care merge într!un anumit ritm; 2. nărăva3, este atestat (cf. Djačenko), dar este prezent în limbile
neastâmpărat, impetuos, excesiv. slave de sud, în albaneză 3i maghiară; cf. bg, scr,
V.sl. buj „încrezut”, bujakŭ „nebun” (Cihac, II, 32). slov. božur, alb. božjur „mac”, mgh. boszorosza. În
Lat. *boiester < boia „piedică, legătură” (Giuglea, albaneză nu înseamnă bujor, ci mac, deci este vorba
Dacor.,1, 372; Rosetti, II, 164), lat. *ambulester < de o formă bazată pe noŃiunea de ro3u aprins.
ambulare (Pu3cariu, Dacor., 2, 683) sau lat. Toate aceste forme din limbile balcanice provin din
*bovestris (L. Spitzer, Dacor., 4, 664; REW, 1245). PIE *bhok!(so) „a fi aprins, a arde” (IEW, 162;
łănând cont de sensul a doilea rom. buiestru trebuie Walde, I, 521); cf. arm. bosor „ro3u”, boç „flacără”,
asociat cu buiac, ambele provenind de la acela3i prin fondul traco!illiric (v. foc).
radical bui! (v. buiac). Der: bujorel, bujora , a îmbujora, îmbujorat etc.
Der: buiestra „cal care merge în buiestru”.
b lă – glob, bă3ică.
buimăc – a ameŃi, a zăpăci. Lat. bulla (Cioranescu, 1179) (din sec. XIX).
Cihac (II, 31) îl apropie de v.sl. buj „încrezut” 3i
bujakŭ care ar fi dat buimac în limba română, de3i un bulb c – obiect rotund, bă3ică.
etimon slav de care să poată fi legat rom. buimac nu După Cihac (II, 32) provine din pol. babol „bă3ică”.
este atestat. Lat. bulla (Pu3cariu, REW, 1385); cf. sp. burbuja, fr.
Tc. boyunmak „a cre3te” (Scriban). Această ipoteză nu bourbe. Cioranescu le consideră creaŃii expresive ca
poate fi admisă, ca 3i cea a lui Cihac, de altfel. 3i rom. bulbuc.
Cioranescu (1171) îl consideră cu origine necunoscută. PIE *b(e)u!, *bh(e)u! „a se mări, a se umfla” (IEW,
Rom. a buimăci este acela3i cu a uimăci „a uimi, a 98), cu prelungire în l; cf. skt. buri!h „dos, bucă,
zăpăci”, iar rom. buimac este un derivat regresiv de vulvă”, lituan. bulis, bulé „dos, bucă”, arm. boil
la a buimăci. Aceste forme provin din PIE *uel!, „grămadă, mulŃime”. Din fondul pre!latin.
164
buleandră
Der: bulboacă, bulboană, vulboană, a (se) bulbuca, arogant”, lat. bulga, v.g.s. belgan „a se umfla”, v.pr.
bulbucătură. balsins „pernă, obiect umflat”.
Rom. bulgăr provine de la forma *bh(e)ulgh!. Deci
bule ndră – zdreanŃă.
de la un rad. traco!dac *bulg! prin adăugarea suf. !ar,
Provine de la acela3i radical ca 3i bleau, bleandă,
devenit !ăr mai târziu. De la acela3i radical pre!latin
fleandură.
*bulg! trebuie să provină 3i rom. bulz (var. bulg)
PIE *bhleu!, bhlə!, bhlu! „slab, mizerabil” (IEW, sufixat cu !iu (ju): traco!dac. *bulgiu > strărom. bulzu
159); cf. gr. φλαύρος „prost, rău, de proastă calitate”. (v. bulz). Din fondul pre!latin.
Din fondul pre!latin. Der: a bulgări, bulgăros.
bulev rd – arteră urbană principală. b lgur (ar. bulgur „grâu fiert”) – grâu măcinat mare.
Fr. boulevard (Cioranescu, 1186), cuvânt de origine Tc. bulgur „gri3, făină de grâu”; cf. alb. bulgur „orz
germanică din gmc. bole „trunchi, tulpină” 3i werk decorticat”, ngr. 7πουλγούρι, bg. bulgur, scr. bungur.
„lucrare”; cf. eng. bulwark „val de pământ”. Pare să fie o variantă a lui bulgăr. Probabil că nu este
bulg r – persoană din Bulgaria sau de naŃionalitate de origine turcă. Origine incertă.
bulgară. bul c (ar. buluke, megl. biluc) – 1. grămadă, de!a
V.sl. bulgarinŭ (Cihac, II, 33; Cioranescu, 1188); cf. valma; 2. (înv.) companie de soldaŃi în vechea armată
bg. bulgarin, scr., bugar, rus. bulgar, mgh. bolgar. turcească
Nu este autentic vechi slav, datorită lipsei metatezei, Tc. böluk (Roesler, 590; Căineanu, II, 61; Cioranescu,
intrat în slavă mai târziu. De altfel, bulgarii au venit 1193); cf. 7πουλούκι, alb. bülük, bg. bjuljuk. Ar putea
în Balcani în urma slavilor. Se pare că au fost două fi totu3i asociat cu bulbuc (v. bulbuc).
popoare ne!slave diferite care au venit în Balcani Der: a (se) buluci „a (se) îngrămădi”.
după slavi, de undeva de pe Volga, la interval de
câteva sute de ani, dar au fost denumiŃi cu acela3i bulugh nă (bul(u)gheană, buligheană) – 1. cartof
(Mold.); 2. bulz, pâine rotundă.
nume generic de autorii timpului.
După Cioranescu (1194) din Bourgogne, ipoteză
Der: bulgărime, bulgăre te, a bulgări, bulgărism,
neverosimilă.
bulgărie.
Rom. bulughină define3te un obiect rotund, prin
b lgăr (var. bulgăre) – bucată compactă, solidă urmare, trebuie asociat cu un radical care define3te
dintr!o materie oarecare, mai ales de pământ. noŃiunea de „rotund”. Prin urmare, trebuie asociat cu
Considerat până acum cu etimologie necunoscută, el rom. bulz, respectiv bulgăr care provin din PIE
trebuie să derive de la un radical PIE *bh(e)ulgh! *bheulbh!, bheulgh! (IEW, 125!126; Walde, 1, 122)
care este regăsit într!un radical propus de Walde! (v. bulgăr, bulz, îmbălgina)
Pokorny.
bulum c – Ńăru3, stâlp.
PIE *bheulbh! 3i, respectiv, bheulgh! (IEW, 125!
Tc. bulamaç (Bogrea, Dacor., 1, 243; Cioranescu,
126; Walde, I, 122). În jurul acestor radicali reu3im
1180); cf. sb. bulumac.
să adunăm o mulŃime de forme din mai multe limbi
În turcă bulumaç înseamnă „terci, mămăligă”, o altă
IE. Astfel, pentru prima formă avem: lat. bulbus, gr.
formă similară este bulumak „a mânji, a murdări”. Nu
βολβός „ceapă, bulb”, skt. balba!jah „o plantă
poate proveni din turcă; ambele forme au sens total
(Eleusine indica)”, lituan. bulbe „cartof”, let. bulbes
diferit de rom. bulumac. Origine incertă.
„cartof”. De la cea de!a doua formă provine v.ir.
bolgaim „a se umfla”, v.ir. bolach „umflătură, bulz (var. bulŃ, bulg) – cocolo3, bulgăre.
pu3chea”, cymr. bol, bola „stomac”, bret. bolc’h Au fost propuse mai multe ipoteze, unele cu totul
„învelitoare, sac”, got. ufbauliths „umflat, mândru, bizare. Amintim aici doar câteva. Rus. bulka „sac”
165
bumb
(Cihac, II, 33). Lat. *bulgius (cf. lat. bulga) implică, de asemenea, serioase dificultăŃi fonologice; cf.
(Pu3cariu, 235) sau kirghiz. bultai „a se lărgi, a se it. bombagio, sb. bombak, bumbak, bg. pa(m)buk, alb.
umfla” (Densusianu, GS, 1, 351); cf. tc. bultai pumbak, pambuk, mgh. pamuk. Provine, în ultimă
„umflat”. Gepid. *bultia (cf. m.g.s. bulte) (Diculescu, instanŃă, din lat. bumbax, probabil prin italiană.
181). Această ipoteză este respinsă de REW (1382) ca Der. bumbăcar, bumbăcel, a bumbăci, bumbăceală.
fiind istorice3te improbabilă.
Niciuna dintre aceste bizarerii nu poate fi acceptată, b mben – amorŃit, insensibil.
cu toate că unele din etimoanele propuse provin de la V.sl. bo˛binŭ „tobă” (DAR), dar nu este posibil din
acela3i rad. PIE. Rom. bulz (ca 3i bulgăr) provin de punct de vedere semantic.
la acela3i rad. PIE ca 3i lat. bulga (v. bulgăr), mai De la bumb (Scriban). Provine de la acela3i radical
precis din PIE *bheulgh! (IEW, 125!126; Walde, 1, cu bumb (v. bumb).
122). Tot de la acest radical provine 3i ar. bun¹ (ar. bun, istr. bur) – 1. care are însu3iri pozitive;
buldzinedzŭ „a se buhăi” (cf. îmbălgina). Din fondul 2. care face bine altora; 3. care se poartă bine cu alŃii.
pre!latin.
Lat. bonus „bun” (Pu3cariu, 237; Candrea!Densusianu,
Der: bulzăriŃă „pânză prin care se strecoară ca3ul”,
195; REW, 1208; Cioranescu, 1201). Panromanic (v.
bulzi „strâns”, a (se) îmbulzi, îmbulzeală.
bine).
bumb – nasture. Der: bunătate, a îmbuna, îmbuneală, nebun, nebunatic,
Mgh. gömb, gomb „nasture, bumb” (Cihac, II, 486; nebuneală, nebunesc, nebune te.
Gáldi, 86).
bun² (var. bunic) – 1. tatăl tatălui sau al mamei; 2.
Lat. bombus „bubuitură, zumzet, bâzăit” (Giuglea,
strămo3, străbun.
Dacor., 2, 385, REW, 1199). În mod evident, rom.
Lat. *avunus (Cioranescu, 1202). Cioranescu crede că
bumb nu are aceea3i origine cu lat. bombus care
s!a confundat cu lat. bonus, dar această presupoziŃie nu
provine din PIE *b(e)u!, b(h)eu! „imită sunete
este necesară (cf. calabr. bona).
înfundate” (IEW, 97). Este cert că lat. bombus are altă
origine. PIE *awon (A. Meillet, Memoirs de la Soc. Ling., 9,
Rom. bumb provine din PIE *b(e)u!, b(h)eu! „a se 141); cf. lat. avunculus „unchi”, calabr. bona „bunică”.
mări, a se umfla” (IEW, 98), cu prelungire în sau PIE *aweu!, awyo!, awo! „bunic” (Lehmann,
labiovelară 3i ulterior epenteza nazalei m; ; cf. frig. A242); cf. hitt. hahhaš, got. awo „bunică”, lituan.
βά7βαλον „organ genital”, lituan. bamba „buric”, avynas „bunic”, cymr. ewytr, v.ir. ai „străbunic”, isl.
lituan. bumbaras „bilă, umflătură, mugur”, let. ae „bunic”, arm. hav „bunic”. Rom. bun provine de la
bumba „bilă”, alb. bumbrek „rinichi” un mai vechi *awon, apoi *abon 3i în ultimă instanŃă
Poghirc (ILR, 2, 329) asociază rom. bumb cu bun; cf. rom. au „bunic”. Din fondul pre!latin.
bumbărează „noadă” pe care îl atribuie fondului Der: bună, bunică, străbunic, străbunică, străbun.
traco!dac. Mgh. gomb provine din română. Din
b ndă (ar. bundă) – 1. haină lungă 3i largă de postav
fondul pre!latin.
îmblănită purtată de bărbaŃi; 2. cojocel scurt fără
bumb c – plantă textilă originară din regiunile mâneci din piele de miel cu broderii purtată de obicei
tropicale sau subtropicale care cre3te sub formă de de femeile de la Ńară; 3. pieptar.
arbust ale cărui seminŃe sânt înconjurate de un puf Mgh. bunda (Cihac, 486; Gáldi, 86; Cioranescu, 1205);
moale din care se obŃine fibra de bumbac. cf. sb., ceh, pol., bunda. Miklosich (Wander., 13)
Lat.med. *bumbacum < bumbax (Pu3cariu, 236; REW; consideră că pol. bunda provine din română. Nu poate
1202; Cioranescu, 1198). Diez (2, 8) porne3te de la lat. proveni nici din maghiară, nici din poloneză, deoarece
bombyx, dar este dificil din punct de vedere fonologic. este atestat 3i în aromână. Din fondul pre!latin.
Tc. pa(m)buk (Roesler, 500; Căineanu, II, 63) care Der: bundiŃă.
166
bunget
b nget – pădure deasă. Sub forma Burebista apare la Strabo. La Iordanes
Dacic legat de alb. bunk (art. bungu) „stejar” (Hasdeu, apare sub forma Buruista, la alŃi autori Boerevista,
Col. lui Traian, 1877, 577). Alb. bunk (Hasdeu, Boerebista. Greaca clasică nu avea sunetul v, de
Cuvente; Cihac, 715; Meyer, 54; Philippide, II, 703; aceea în greacă în cuvintele de origine străină acest
Rosetti, II, 112). Este fără îndoială dacic, sensul nu sunet era redat cu β, care în limba greacă desemna
coincide cu cel din albaneză, dar rămâne apropiat. sunetul b. łinând cont de acest detaliu 3i de faptul că
la alŃi autori acest sunet nu mai este redat prin b, ci
b ră – ploaie măruntă, ceaŃă.
prin v sau chiar u, este aproape sigur că pronunŃia
V.sl. bura „furtună” (Cihac, II, 34; Densusianu, Rom.
corectă era Burevista sau Boerevista. Este fără
30, 275); cf. bg., sb. bura, rus., burea „furtună”.
îndoială un nume compus din două elemente: bure!
Apare în egală măsură 3i în alte limbi IE; cf. lat.
(sau boere!) 3i vista. łinând cont de aceste forme,
boreas, gr. βορέας, dalm. bura, ven. bura „vânt
primul element ar putea proveni din PIE *uiro!s
nordic”, cat. boira „ceaŃă”, lituan. buris „ploaie,
„bărbat” (IEW, 1177) unde PIE *u urmat de o vocală
aversă”, alb. borë „zăpadă”, alb. burrë „furtună pe
a trecut la v 3i apoi la b. În ce prive3te această din
mare”, v.isl. byrr „vânt favorabil”, tc. bora „vânt
urmă transformare stă mărturie alb. burë „bărbat”,
puternic”. Sensul din română este cel mai apropiat de
care provine tot de la acest radical cu o largă
cel din lituaniană 3i într!o oarecare măsură 3i de
răspândire în limbile IE ; cf. lat. vir „bărbat”, skt.
albaneză. Trebuie asociat cu abur.
vira, av. vīra „bărbat”, umbr. uiro, lituan. vyras, let.
PIE *bholo „abur, ceaŃă” (IEW, 162) (v. abur,
wîrs, v.pr. wijrs „bărbat”, got. wair, v.isl. verr,
boare). Origine dacică.
v.scand., v.g.s. wer „bărbat”, v.ir. fer, cymr. gwr
Der: a bura, burniŃă, bureală.
„bărbat”. Nu este exclus ca bure! (boere!) să fie
burd f (var. burduh, burdu ) – sac făcut din piele acela3i cu rom. boier, a cărui origine a fost destul de
netăbăcită sau din stomacul unui animal (capră, oaie, controversată (v. boier).
bivol) în care se păstrează sau se transportă brânză, În ce prive3te cel de!al doilea component, acesta
apă, vin etc. trebuie asociat cu rom. vestit. Rom. vestit are aceea3i
Provine de la acela3i radical ca 3i rom. burtă, alb. origine cu av. vista „cunoscut”, gr. αƒίστος „care
burdhë „sac”, alb. bark „burtă”, arm. port „burtă, lipse3te, este lipsă”, dar 3i cu v.sl. vestŭ, rus. vest
buric”, lat. bursa (din gr. βύρσα). Boisacq (137) „cunoscut” (v. veste).
consideră că gr. βύρσα este un împrumut, fără să
bur!te – 1. ciupercă; 2. animal din încrengătura
specifice din ce limbă, dar Ńinând cont de forma
spongierilor; 3. obiect făcut din scheletul acestui
albaneză 3i formele române3ti nu poate fi decât de
animal, din material plastic sau din cauciuc cu
origine traco!illiră. Provine de la acela3i radical ca 3i
proprietăŃi elastice având diverse întrebuinŃări.
alb. bardhë „sac”, lat. bursa (v. burtă).
Lat. boletus „mânătarcă” (Diez, Garmm., 1, 188;
Poghirc (329) consideră că provine din PIE *bher!,
Pu3cariu, 239; Candrea!Densusianu, 199; Cioranescu,
bhor! „a purta, a duce” (IEW, 128); cf. lat. burdo,
1212).
burdus „catâr”, burdubasta „măgar împovărat”, got.
Radicalul se regăse3te 3i în gr. βολίτης, formă mai
baurþei „sarcină”, eng. burden „sarcină, povară”,
apropiată de română decât cea latină. Walde (I, 110)
arm. bard „grămadă” (v. burtă, borŃ). Din fondul
consideră lat. boletus „burete” cu origine incertă, dar
traco!dac.
îl asociază cu gr. βώλος „umflătură, bulgăre”. În
Der. burdihan, burduhan, a burdu i, burdu eală.
acest caz, este evident că forma grecă provine din
Bureb sta – numele vestitului rege dac care, în PIE *b(e)u, *b(h)eu! „a se mări, a se umfla” (IEW,
secolul I î.Ch., a unit majoritatea triburilor geto!dace 98); cf. lituan. budelé „un soi de ciupercă”. Forma
sub un singur sceptru. lituaniană este astfel rezultatul unei metateze de la un
167
burg
*bulede, formă foarte apropiată de lat. boletus 3i rom. Este posibil ca rom. burlan să fie un derivat de dată
burete. Provine probabil din fondul pre!latin. mai recentă, obŃinut prin contaminarea lui urloi
(poate chiar *urlan) cu gârlan.
burg – ora3, cetate.
Rom. gârlan provine din PIE *ger! „a îndoi, a
Fr. bourg (Cioranescu, 1213), de origine gerrmanică; încovoia” (IEW, 385) (v. gârlan). Rom. burlan are
cf. got. baurgs „ora3”, v.scand. borg, v.sax. burg, aceea3i origine cu urloi, având acela3i sens cu urla²,
n.g.s. Burg etc., radical prezent 3i în alte limbi IE; cf. care după toate aparenŃele este de origine imitativă
ir.med. brig, cymr. bret. bre „deal”, av. bərəz (v. urla²).
„înălŃime”, hitt. parkus „înalt”.
Der: burghez, burghezie. burn t – praf, pământ uscat.
Cf. alb. burnot „praf, tutun de mirosit”. Provine din
burgh u (ar. burghie, megl. burghiiă) – sfredel. fondul traco!illiric.
Tc. burgü (Cioranescu, 1214); cf. alb. burgj, bg., sb.
burgija. burs c (ar. mgl. busuc) !1.viezure; 2. persoană grasă.
Tc. borsuk (Cihac, II, 552; Roesler, 590; Căineanu, II,
bur c (ar. buric) – 1. ombilic. 2. vîrful degetului. 64; Cioranescu, 1221); cf. bg., rus. barsuk, mgh.,
Lat. *umbulicus < umbilicus „buric” (Pu3cariu, 240; pol., ucr. borsuk. Nu am putut verifica forma borsuk
Candrea!Densusianu, 200; REW, 9045; Cioranescu, în limba turcă, în schimb, există o formă similară
1215). Panromanic. Cioranescu consideră căderea bursuk „arbust ră3inos, tisă”, care desigur nu poate
primei silabe în forma românească o consecinŃă a constitui etimonul rom. bursuc.
„confuziei” acesteia cu articolul nehotărât. În Nu pot proveni toate din turcă, nici nu este autentic
celelalte limbi neolatine această silabă nu a căzut, cu slav. Trebuie să fie de origine română în toate aceste
toate că aceea3i confuzie a putut exista 3i în aceste limbi. Ar putea fi asociat cu rom. burduf, burtă cu
limbi, exceptând forma it. belico; cf. gr. ό7φαλός sensul de „umflat, rotund” (v. burduf, burtă).
„centru”. Rom. buric este cognat cu formele latină 3i Rom. bursuc pare să provină din PIE *bher!, *bhor!
greacă 3i pare să aibă aceea3i origine cu frig. „a duce” (IEW, 128). Rom. bursuc are, pe lângă
βά7βαλον „organ genital”, lituan. bamba „buric”, alb. sensul de viezure, 3i sensul de persoană grasă,
bumbrek „rinichi”. Aceste forme prezintă prelungirea rotofeie (v. burtă, burduf).
în bi!labială 3i ulterior epenteza nazalei m, în schimb,
b rtă – abdomen, pântece.
prelungirea în l este specifică limbilor latină 3i
Densusianu (GS, 1, 350) porne3te de la rad. burd! (cf.
greacă.
burduf). Pascu (Arch. Rom. 7, 566) crede că provine
burl c – bărbat necăsătorit. de la bg. tărbuch, ipoteză eronată, deoarece nu se
Rus. burlak (Cihac, II, 35; Berneker, I02; Vasmer, I, poate stabili nici un fel de legătură între rom. burtă 3i
246; Cioranescu, 1217). Berneker admite că termenul bg. tărbuch. Diculescu (177), urmat de Gamillscheg
este obscur în rusă. În schimb, Vasmer crede că din (Rom. Germ., 260), îl pun în legătură cu got. baurthei
rusă a fost împrumutat în mai multe limbi; cf. lituan. (cf. n.g.s. Burde „greutate”, eng. burden). Apropierea
burlokas, let. burlakas, fin. purlaka, pulaka. Totu3i, este corectă, întrucât, rom. burtă se înrude3te pe fond
lichida r în poziŃie silabică finală indică un împrumut indo!european cu formele germanice respective.
relativ târziu în limba rusă, fapt ignorat de Vasmer. Ideea lui Densusianu de a porni de la un rad. burd
Provine probabil din latina tîrzie (cf. eng. bachelor). este, de asemenea, corectă. Acest radical românesc
Der: burlăcie, burlăcesc, burlăce te. are corespondente în alb. burdhë „sac, burduf”, lat.
bursa „pungă”; cf. alb. bark „burtă”, alb. barsë
burl n – tub, conductă. „gestantă” (despre animale; cf. rom. borŃoasă) (v.
A fost apropiat de gârlan „gât” (Cioranescu, 1218). borŃ, burduf). Meyer (EWA, 28) consideră că alb.
168
burtucă
bark provine din proto!alb. *bara, formă care trebuie Sb. bosiok (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 35).
asociată cu alb. barrë „povară”. Prezent în multe limbi europene; cf. it. basilico, fr.
Poghirc (329) consideră rom. burtă de origine dacă din basilic, eng. basil etc. provenind din gr. βασιλικόν.
PIE *bher!, *bhor! „a duce” (IEW, 128), radical de la Rom. busuioc nu poate proveni din această formă
care provin 3i rom. borŃ, burduf. De la un rad. *bhorda grecească, ci dintr!una similară din care au derivat
provine 3i lat. forda „vacca praegnans”, formă întâlnită apoi toate formele balcanice. O formă veche
la Varro (Re rustica, 2, 5). Acest radical are echivalente *bosiliok explică formele balcanice, precum 3i rom.
în limbile afro!asiatice de la un rad. AA *but „burtă” busuioc prin palatalizarea 3i apoi dispariŃia lichidei l;
(Orel, 350); cf. berb. but! „buric, burtă”, v.chad. but! cf. ar. busiloc, alb. bozëljok, bg. bosiljak.
„burtă, stomac”. Origine traco!dacă. Diculescu (Elementele, 461) propune o formă greacă
Der: burtos, burtică, burticică, burtăverde, neatestată *βασιλιακόν, ipoteză justificată de formele
burtăverzime etc. balcanice, dar respinsă, în mod nejustificat, de
Cioranescu (1229). Forma sârbă bosiok 3i cea
burt că – copcă, gaură în gheaŃă. maghiară bosziok, busziok, provin, în mod cert, din
Cihac (II, 486) consideră că provine din mgh.burduga română într!o perioadă mai târzie, după încheierea
„3uvoi de apă”: Cioranescu (1223) respinge ipoteza lui procesului de palatalizare a lichidei l urmată de
Cihac asociindu!l, în mod corect, cu bortă (v. bortă, semivocala j.
bordei). Din fondul pre!latin.
bus lă – intrument cu ac mgnetic care indică direcŃia
burui nă – nume generic pentru diverse plante nord!sud.
erbacee necultivate (în afară de iarbă) care dăunează Fr. boussole (Cioranescu, 1227).
semănăturilor. Der: a debusola, debusolat.
Cf. bg. buren, rus. burjanŭ, ucr. burjanŭ „buruiană”
(Miklosich, Slaw. Elem. 16; Cihac, II, 34; Berneker, bu – a lovi puternic, a trânti făcând un zgomot
I03, Cioranescu, 1222); cf. pol. burzan „buruiană”, înfundat.
mgh. burjan „buruiană”. Berneker îl consideră cu V.sl. *bušiti „a lovi” (Cihac, II, 35); cf. bg. buš „a da
origine obscură în limbile slave. Este posibil ca cu pumnii”, scr., ceh. bušiti „a lovi”. Radicalul slav
formele slave pot proveni din română (v. bălărie). nu este atestat, ci doar presupus de Cihac,
considerând formele slave menŃionate mai sus. Este o
Der: buruienos, a îmburuiena, buruieni te.
formaŃie onomatopeică de la bu (buf).
burzulu – 1. a se mânia brusc, a se răsti, 2. a se Provine din PIE *b(e)u!, bh(e)u! „imită sunete
zbârli. înfundate” (IEW, 97) (cf. buhai, bucium). Formele
Mgh. borzolni „a zbârli” (DAR; Cioranescu, 1224). slave fie provin din română, fie de la acest radical
Radicalul este de origine IE: cf. eng. bristle „a (se) PIE. Din fondul pre!latin.
zbârli”, rom. zbârli. Forma mgh. borzolni nu am Der: bu eală, bu itură.
putut!o verifica, dar dacă totu3i există dialectal, ea
bu te n (var. bu tihan, ar. bu tină „funingine”) – 1.
trebuie să fie un împrumut probabil din română. Face
trunchi de copac tăiat 3i curăŃat; 2. buturugă.
parte din aceea3i familie cu bârzoi „zbârlit”
Săs. baumstam (Pu3cariu, Dacor., 3, 657).
provenind de la PIE *bhereg’h „înalt, a se ridica”
De3i această formă nu implică dificultăŃi nici de
(IEW, 140) (v. bârzoi). Din fondul pre!latin.
natură fonologică, nici semantică, totu3i ar. bu tină
Der: burzuluială.
„funingine” nu se poate explica printr!un împrumut
busui c (ar. busuloc, busulac, busiloc) – plantă săsesc, în primul rând din punct de vedere istoric 3i,
erbacee de origine mediteraneană cu miros plăcut în al doilea rând, din punct de vedere semantic. De
(Ocinum basilicum). asemenea, nici forme ca bu tenit „înnegrit”, butu ină
169
but
sau bu tu ag (înv. incendiu, devastare (Trans.) nu pot PIE *pēd!, pod! „a cuprinde, vas” (IEW, 790), dar
proveni de la săs. baumstam. mai potrivit este PIE *bhidh! „oală, găleată, vas”
Rom. bu tean provine de la acela3i radical ca 3i lat. (IEW,153). Walde (I, 125) consideră că lat. buttis
bustum „rug funerar, cenu3ă rezultată de la arderea pe provine din gr. πυτίνη, mai precis dintr!o formă dial.
rug”, deoarece se pare că sensul original a fost acela βυτίνη, ipoteză nu tocmai verosimilă. Cert este că PIE
de „ars, lemn ars”, a3a cum reiese din forma ar. *bh ar fi dat în latină f, dar nici formele grece3ti nu
bu tină 3i din rom. bu tenit, ca apoi să însemne sânt adecvate din punct de vedere fonologic pentru
„trunchi de copac tăiat”. lat. buttis.
Walde (I, 124) nu lămure3te originea lat. bustum. În schimb, forme similare abundă în limbile IE. Sfera
Între altele spune că nu trebuie asociat cu ir. bot „foc” noŃunii de la care provin aceste forme este potrivită
(cf. bujor). De asemenea, bu tean nu poate fi separat cu PIE *bed! „a (se) umfla” (IEW, 96); cf. skt. badva
de forma butu ină cu sens similar. Origine traco! „mulŃime, ceva în număr mare, n.g.s. (dial. elv.) patte
dacă. „sân”. Prin urmare, sensul trebuie extins la „a se
umfla, rotund”, iar la forma *bed!, dată de Walde!
but (ar. bute, megl. buti) – coapsă. Pokorny, trebuie adăugat 3i *beud! cu acelea3i
Tc. but (Căineanu, II, 64; Ronzenvalle, 51, sensuri. Derivate sânt multe în limbile IE, din care
Cioranescu, 1232); cf. ngr. 7βούτ(ι), alb., bg. but. vom da câteva exemple pe lângă cele menŃionate mai
Mgh. bu (ac. but) (Pu3cariu, Lr., 105), ipoteză sus; cf. gr. πίθος „vas, vas pentru vin”, norv. bide
exclusă în primul rând datorită prezenŃei acestei „vas pentru unt”, norv. bidne „vas”, eng. pot, v.eng.
forme în dialectele sud!dunărene. pott, m.g.j. pot, rom. putină (v. putină). Din fondul
Acest radical este, în mod cert, de origine IE, 3i prin pre!latin.
urmare, trebuie admis că limba turcă l!a împrumutat Der: butoi.
dintr!o limbă IE balcanică, foarte probabil româna.
Provine de la un rad. bot!, bot! cu sensul de „obiect, butel e (var. butelcă) – 1. sticlă; 2. rezervor de gaz
rotund, rotunjit, ca 3i bot, bont, butuc, etc. de la PIE metan.
*bed! „a se umfla” (IEW, 96). Forma buture nu se Fr. bouteille (Cioranescu, 1236), la rândul său din
poate explica printr!un împrumut din turcă sau lat.med. butticula < lat. buttis „bute, butoi” (v. bute).
maghiară; cf. eng. butt „parte terminală rotundă”,
eng. buttock „fesă”. Din fondul pre!latin (v. buture). butn r – dogar
N.g.s. Büttner „dogar” (Gáldi, Dict., 191); cf. mgh.
but – lăstar, altoi. bodnar, rus bondari, ucr. bodnar, pol. bednarz. Nu
Mgh. bujtas „strat, lăstar” (Cihac, II, 406) care după este plauzibilă soluŃia propusă de Pascu (1, 55) de la
Bogrea (Dacor., 1, 274) ar putea proveni din cuman. un *butinar < lat. *buttina. Cu toate acestea, a existat
butak „ramură”. în daco!română 3i forma butar „dogar”, derivat al lui
Varianta cumană nu este necesară, deoarece maghiara bute, deoarece el este atestat în ar. butar „dogar”. În
ca 3i cumana sânt limbi uralo!altaice. acest caz, este vorba de o suprapunere a formei
Der: a bută i, bută ire. germane peste o formă foarte asemănătoare, cu
acela3i sens, care exista deja în limba română 3i care
b te (var. butie, ar. bute, mgl. buti) – butoi.
a făcut ca forma germană să prindă rădăcini.
Lat. *bŭttem (Meyer, Alb. St., 4, 29; Pu3cariu, 241;
REW, 1427; Candrea!Densusianu, 202; Cioranescu, but c (var. butug, butur, butor, butău, butură,
1235). Panromanic. Nu este atestat în latina clasică; cf. buture) – 1. trunchi, buturugă; 2. partea de jos a
alb. vozë, but, ngr. βούτα, skt. sam puta „vas sferic”. tulpinii viŃei!de!vie; 3. partea centrală a roŃii.
Există 3i în germanice; cf. n.g.s. Büte „bute”, eng. vat Lat. *bottum „bont, fără vârf” (Cioranescu, 1238).
considerate împrumuturi din latina medievală. Cioranescu este de părere că este un dublet al lui bot,
170
buză
idee neverosomilă. Densusianu (Hlr., 381) îl consideră Este atestat în sec. IV, în legătură cu martiriul sf.
de origine cumană, din cum. butak „ramură”, iar Sava Gotul, ucis de goŃi, apostol de origine geto!
Căineanu (2, 65) crede că provine din tc. boduk „cu dacă, mort la 12 Aprilie, 372, fiind înnecat în Buzău
picioare scurte” (cf. bondoc). (v. Sabazios). Pare să provină de la buză ca 3i
Gepid. *butilo (Diculescu, 17; ZRPh., 40,413; BizanŃ (v. BizanŃ). Ipoteza este justificată de faptul
Gamilscheg, Rom. germ., 2, 250!51, Scriban) de la un că malul stâng al Buzăului este mult mai înalt; cf.
rad. *bott! „gros, rotund”; cf. it. botta, fr. botte. După buzău.
Miklosich (Wander., 20) 3i Candrea (Elemente, 406)
buzdug n (ar. buzdugan) – măciucă, ghioagă.
ucr. butjuk, butuki provine din română, precum 3i
Cf. bg. buzdugan, sb. buzdovan, mgh. buzogany, pol.
mgh. butuk, bg. botur(o) (Capidan, Raporturile, 221)
buzdygan, rus. buzdychan (Cihac, II, 552); cf. ngr.
sau ngr. 7πούτουρα. Postularea lat. *bottum este
7πουσδουγάνον. Toate aceste forme slave au acela3i
absolut superfluă, deoarece nu se bazează pe vreo
sens ca 3i în română. Tc. bozdogan (Căineanu, II, 65;
formă existentă în vreo limbă vie. Rom. butuc Cioranescu, 1240). În turcă există doar forma
provine de la PIE *bed! „a se umfla” (IEW, 96), la bozdoğan „3oim” care nu poate fi asociat cu rom.
care trebuie adăugate formele alternative *beud!, buzdugan. După toate aparenŃele, forma este de
beut!, precum 3i sensul de „gros, rotund”, a3a cum origine română, intrată în limbile slave, maghiară,
reiese din diversele limbi IE; cf. lat. bassum „gros, neogreacă. Are aceea3i origine cu rom. bâzdoacă (v.
mare” < bad!to (Walde, I, 98), precum 3i eng. buttock bâzdoacă).
„fesă”, v.eng. buttuc „capăt de ceva”, v.isl. buttr PIE *ueis! „a îndoi, par, măciucă împletită” cu forma
„scurt”, butr „butuc”, eng. butt „parte terminală nominală uoiso „par, bâtă” (IEW, 1133); cf. skt.
rotundă; 2. fesă”. Din fondul pre!latin. ve ká „frânghie de strangulat”, lat. virga „creangă,
Der: butucănos. ramură, par” < proto!lat. *vis!ga (cf. IEW). Formele
române3ti provin dintr!o formă *vis!ga, *bisga,
b ză (ar. budză, buză) – fiecare dintre cele două părŃi
identică cu forma proto!lat. vis ga, refăcută de IEW
cărnoase care închid gura 3i acoperă dinŃi.
(v. bâzdoagă, vâzdoagă).
Lat. basium (Miklosich, Alb. Forsch., 5, 10,
Der. buzdigea, buzdugean, buzdughină.
Schuchardt, Vokalismus, 3, 50). Alb. buzë „buză”
(Cihac, II, 715; Pascu, II, 218; Capidan, Raporturile, b zna (var. busta, nabuzna) – dintr!o dată, pe
522). Un radical lat. *bud! (Pu3cariu, 242). nea3teptate.
PIE *bu! „buză, sărut” (IEW, 103); cf. gall. De la forma busta legată de a bu i (Cihac). Mgh.
Bussumaros (NP), m.ir. bus, pus „buză”, busóc, buszma „bădăran, necioplit” (DAR). Cioranescu
pusóc „sărut”, n.g.s. (dial.) Buss „sărut”, bussen „a (1242) crede, în mod corect, că face parte din aceea3i
săruta”, n.pers. bosidan „a săruta”. Radicalul este familie cu a năpusti (cf. nabuzna). (v. năpusti).
atestat 3i în antrop. trac. Byzas, Byzos, Beuzas Rom. buzna provine de la vb. a buzni „a ataca fără
(Dečev, Thrak. Sprach., p. 94!95), precum 3i antrop. veste” de la un rad. bust!, pust! ca 3i a năpusti.
illir. Buzos, Buzetius. Toate aceste forme par să provină din PIE *bhres! „a
Din română provine bg. buza „obraz”, budzule „buze izbucni” (IEW, 169); cf. n.g.s. bersten „a se sparge, a
groase” (Capidan, Raporturile, 226), pol. buzia izbucni”, eng. burst „a izbucni”, cu var. argotică bust
„gură, în limbajul copiilor” (Berneker, I04). Origine „a sparge, a distruge”. Varianta rom. busta, în acest
traco!illirică. caz, provine de la o formă mai veche neatestată
Der: buzat, buzos, buzău. *bursta. Din fondul pre!latin.
Buzău – 1. râu în estul Munteniei; 2. ora3 pe malul buzun r (ar. buzunar) – un fel de pungă cusută la
acestui râu. haine în care se Ńin diverse obiecte necesare.
171
buzunar
Ngr. 7πουζουνάρα (Cihac, II, 641, Cioranescu, 1243), provin dintr!un rad. PIE *bog!, beug! „pungă,
fiind asociat cu gr. ζωνάριον, tc. zunnar „cingătoare buzunar”.
de călugăr”, de3i forma neogreacă nu are nimic în Conform legii lui Grimm, PIE *b a dat p în germanice,
comun cu aceste forme. iar *g a devenit k. Prin urmare, acest radical a dat, în
Nu poate fi de origine neogreacă, deoarece este un modul cel mai firesc, un rad. buz! în traco!dacă, radical
împrumut în această limbă; sunetul b (7π) apare în din care provine rom. buzunar de la boznar, atestat
neogreacă doar în împrumuturi. Rom. buzunar dialectal ca 3i poznar „buzunar”, forme care provin de
trebuie asociat cu pungă având cognaŃi în limbile la radicalul mai sus amintit, sufixat cu !ar 3i cu nazal
germanice; cf. v.isl. poki, v.eng. pocca > eng. de legătură !n!. Din fondul pre!latin.
pocket „buzunar” (v. pungă). Toate aceste forme Der: a buzunări, buzunăreală, buzunăra , buzunărel.
172
ca
C
ca – adverb de comparaŃie. să dea *cia, nu ca. Prin urmare, este puŃin probabil ca
Lat. quam „cât de, în ce măsură” (Pu cariu, 243; lat. quia să fie etimonul rom. ca, a a cum a presupus
Candrea$Densusianu, 203; REW, 6928; Cioranescu, Pu cariu i cei care i$au urmat. Această conjuncŃie nu
1244). este extrem de frecventă în limba română. Apare fie
Lat. quam provine din formele PIE *kŭo, kŭe, kŭa în forma compusă precum „am vrut ca să te văd” ori
(IEW, 644). Din ace ti radicali (cf. IEW, 644$648), „cu scopul ca sau pentru ca”: ex. „am făcut asta ca tu
provin prenumele relativ$interogative, precum i o să înŃelegi”. Ca i în cazul adv. ca, conjuncŃia ca
serie de adverbe i conjuncŃii în majoritatea limbilor poate proveni de la aceea i formă a PIE *kŭo, kŭe,
IE. Echivalente ca formă i sens ale rom. ca avem în kŭa (IEW, 644).
sanskrită, avestică, lituaniană, albaneză i desigur cab niŃă – mantie dăruită domnitorilor din łara
latină, dar i în alte limbi; cf. skt. ca „ca, de Românească i Moldova de către sultan.
asemnea”, av. kəm „ca” (foarte apropiat de latină), Tc. kabaniça < kaba „tunică, îmbrăcăminte” < pers.
alb. si „ce” (< *kŭei), v.pr. kai$gi, lituan. kai, lituan. $ qaba (Cihac, II, 553; @ăineanu, II, 69; Cioranescu,
ka (ex. zvirbliš$ka – ca o vrabie). În ultimul exemplu, 1248); cf. bg., scr. kabanica.
adverbul de comparaŃie apare postpus. Indiferent de relaŃia cu pers. qaba, tc. kananiça este un
Labio$velara PIE kŭ, urmată de o sau a, a dat p în împrumut din limbile balcanice, dovadă fiind suf. $iça
traco$dacă ( i în română). ExcepŃie fac doar clasele (cf. $iŃa), sufix existent în română, în slave. Acest
închise de părŃi de vorbire cum sânt adverbele, radical există i în alte limbi$europene; cf. lat.med.
pronumele relativ$interogative i conjuncŃiile. Acest capanus (capa, cappa), it. gabbáno, fr. gaban, caban.
principiu se aplică în egală măsură fie că explicăm De Mauro$Mancini (819) explică it. gabbáno prin
evoluŃia acestor părŃi de vorbire prin latină, fie prin arab. qaba. Este probabil un radical IE, dată fiind larga
traco$dacă, nu există nici o diferenŃă în acest sens. sa răspândire în mai multe limbi din Europa (v. caftan,
ExplicaŃia constă în faptul că labio$velara urmată de chepeneag, capot). Sursa imediată a rom. cabaniŃă
a sau o ar fi trebuit să dea labială (p), iar urmată de e rămâne totu i incertă.
sau i trebuia să rezulte o velară simplă (k) în traco$ cad stru – înregistrarea oficială a extinderii i valorii
dacă. În primul caz, s$a simŃit nevoia menŃinerii unei proprietăŃi funciare.
velarei peste tot în aceste categorii gramaticale Fr. cadastre (Cioranescu, 1261), din port. cadastro < it.
tocmai datorită unităŃii semantice a tuturor acestor catastro < ven. catastico < mgr. κατάστιχον „registru”
forme în con tiinŃa vorbitorilor. (v. catastif).
Der: a cadastra, cadastral.
ca (ar. ca „ca, cam”) (conj.) – 1. cu scopul ca, pentru ca.
Lat. quia „pentru că” (Pu cariu, 244; Rosetti, II, 117; c dă (ar. cadă) – 1. vas mare pentru îmbăiat, vană; 2.
Cioranescu, 1245). Derivarea rom. ca din lat. quia vas mare pentru lichide folosit în industrie; 3. vas
este dificilă, dacă nu imposibilă, deoarece ar fi trebuit mare din doage întrebuinŃat la vie.
173
cadână
Lat. cada, cadus < gr. κάδον (Densusianu, Hlr., 13; Vasmer consideră rus. kaftan împrumut din limbile
Pu cariu, 250; REW, 1456; Cioranescu, 1260); cf. sp. turcice; cf. tc., azer., tăt. kaftan, la origine cuvânt persan.
cadozo, alb. kadë, bg., scr. kada, mgh. kad. Prin Der: a căftăni „a investi în funcŃie”, căftănire.
urmare, termenul are o largă răspândire. Formele
cai – cui de potcoavă.
balcanice au toate o singură sursă care nu pare să fie
Tc. kayar „potcoavă cu colŃi împotriva alunecării”
gr. κάδον, ci mai degrabă lat. cada.
(@ăineanu, II, 76, Tiktin). Mult mai plauzibilă pare
cad nă (ar. cadână) – femeie care face parte dintr$un ipoteza lui Scriban care consideră că provine din
harem. n.g.s. Keil, însă Philippide (Principii, 33) propune un
Tc. kadın (@ăineanu, II, 70; Meyer, 164; Cioranescu, etimon lat. *clavella, prea puŃin convingător. Origine
1265); cf. alb. kadënë, bg. kadŭna, sb. kaduna. incertă.
cad nŃă – desfă urare ritmică a unei secvenŃe de c ier (ar. cair) – mănunchi de lână, de in, de cânepă,
sunete sau cuvinte. de borangic sau altă fibră textilă.
Fr. cadence (Cioranescu, 1263), din it. cadenza < lat.
Ipoteza lui Miklosich (Slaw. Elem., 28) de la v.sl.
cadere (v. cădea).
ko˛dri „încreŃit” sau din v.sl. ko˛driavŭ „încreŃit”
Der: a cadenŃa, cadenŃat etc.
(Cihac, II, 37) este lipsită de sens. Alte etimologii la
cad u – dar. fel de hazardate nu le mai menŃionăm aici. Lat.
Fr. cadeau (Cioranescu, 1267). *calerus (Cioranescu, 1284). Cioranescu îl apropie
de lat. galerus „căciulă de blană cu părul în afară”
cadr l – dans pentru patru perechi constând din cinci
care, la rândul său, ar fi un derivat de la galea, nu cu
mi cări diferite.
sens de „coif”, ci de „coc de păr”. Ipoteza lui
Fr. quadrille (REW, 6921; Cioranescu, 1268) din sp.
Cioranescu nu este plauzibilă, în primul rând că lat.
cuadrilla, dim. al lui cuadra < cuatro „patru”.
*calerus nu este atestat i nici nu se poate reface din
c dru (ar. cadru „portret”, mgl. cadru) – 1. tablou; 2. alte forme neolatine; în al doilea rând, galea nu
ramă; 3. ambianŃă. înseamnă „coc de păr”, a a cum crede Cioranescu, ci
Fr. cadre (REW, 6921; Cioranescu, 1269), din it. doar „coif”.
quadro < quadrum „pătrat”. Pu cariu (251; ZRPh, 18, 689) propune lat. *carium <
Der: a încadra, a cadra, cadran. carere „a scărmăna” care nu este compatibil din
punct de vedere fonologic. După Pascu (1, 192),
cafe – (var. cafă, ar., mgl. cafă) – 1. sămânŃa unui caier vinede la un lat. *cairum < καίρος „fir, sfoară”.
arbust din regiunile tropicale (Coffea arabica); 2. Walde$Pokorny (553) asociază gr. καίρος de PIE
băutura preparată din astfel de seminŃe (prăjite i *k’er$ „fir, nur”, pe când Boisacq (393) îl consideră
măcinate). cu etimologie necunoscută. Rom. caier poate fi
Tc. kahve „cafea” < arab. qahwa „cafea” (@ăineanu,
asociat cu lat. caliandrum „coc fals”, dar fire te că nu
II, 71; Meyer, 164; Cioranescu, 1272); cf. alb. kafë.
provine din acesta din urmă, ambele par să fie
Prezent în toate limbile europene.
înrudite cu gr. κάλλυνθρον „pămătuf de ters praful”.
Der: cafeină (cofeină), cafegiu etc.
Walde, ca i Boisacq, nu analizează lat. caliandrum i,
caft n (înv.) – manta de gală dăruită de către sultan respectiv, gr. κάλλυνθρον, menŃionaŃi mai sus ca
marelui vizir, domnilor Ńărilor române, precum i etimoane ale rom. caier, forme care par să provină de la
hanului tătar. PIE *kōl$, kəl$ „umflat, aparenŃă falsă, a vrăji, a în ela”
Tc. kaftan „caftan” < pers. khaftân (Cihac, II, 553; (IEW, 557), adecvat atât fonologic, cât i semantic
Roesler, 595; @ăineanu, II, 73, Cioranescu, 1274); cf. pentru toate trei formele. Din fondul pre$latin.
alb., bg., sb, pol., rus. kaftan (v. cabaniŃă, chepeneag). Der: a încăiera, încăierare, încăierătură.
174
caiet
cai t – top de foi de hârtie legate, folosit la scris. trecut la b, ceea ce explică prezenŃa lui b intervocalic
Fr. cahier (Cioranescu, 1285); cf. pol. kajet (Berneker, în formele celtice pentru cal. Acela i fenomen poate
469). Suf. în $et este specific multor împrumuturi din fi observat în cuvinte (nume proprii) intrate în
franceză. irlandeză la o dată mai târzie; cf. Eabha „Eva”, unde
v intervocalic a trecut la bh. SituaŃii similare se
caim c – 1. smântână groasă care se adună pe
întâlnesc i în latină. Bilabiala b în unele forme latine
suprafaŃa laptelui la fiert; 2. spumă pe suprafaŃa unei
provine dintr$un u, ca i în alte cazuri din limba
fierturi de cafea.
latină; cf. lat. tabesco „a topi” din PIE *tā$, tau$, təu$
Tc. kaymak „cremă, caimac” (Roesler, 594;
„a topi, a (se) dizolva” (IEW, 1053) sau în cazul lat.
@ăineanu, II, 76; Cioranescu, 1287); cf. ngr. καϊCακι,
tabanus „tăun” (v. tău¹, tăun). În schimb, Vendryes
alb., bg., sb. kajmak.
(C$34) este de părere că greaca l$a preluat de la celŃii
ca să – fructul caisului. din Asia Mică, dar ipoteza nu explică prezenŃa acestei
Tc. kayisi „caisă” (Roesler, 594; @ăineanu, II, 76; forme în slava veche i în lituaniană.
Meyer, 173; Cioranescu, 1291). După Cioranescu, Pe de altă parte, extrem de interesant este faptul că în
forma turcă provine din gr. κασσία; forma există i în vechea Romă, Celeres era cavaleria romană formată
persană; cf. ngr. καϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. din 300 de călăreŃi de elită, provenită din cei mai
Der: cais (Prunus armeniaca). bogaŃi patricieni romani care formau garda lui
Romulus i care mai târziu a fost denumită Equites.
cal (ar. cal) – 1. animal domestic erbivor cu copita După Dionysos din Halicarnas, Roma a fost
nedespicată folosit la călărie i la tracŃiune (Equus construită de a doua generaŃie după sosirea troienilor
caballus); 2. armăsar castrat. lui Aeneas în peninsula italică, mai precis de fiii lui
Lat. caballus „cal de povară” (Diez, I, 119; Pu cariu, Aeneas (v. român).
252; Candrea$Densusianu, 209; REW, 1440; Herodot arată (cartea II, par. 164$168) că i la egipteni
Cioranescu, 1294); cf. alb. kalë „cal”. garda faraonului se numea Calasiries, avea privilegii
Lat. caballus este considerat un împrumut din gall. speciale. Putem spune, deci, că cel puŃin la egipteni
caballos, fapt menŃionat de scriitorii antici; cf. m.ir. această instituŃie trebuie să fi fost de origine IE. Toate
capall, m.bret. cavall, cymr. ceffyl. Pe de altă parte, aceste date arată că, pe lângă o formă caball$ de
după Ernout$Meillet, cuvântul vine în latină din origine celtică, a existat i forma cal, de origine traco$
graiurile balcanice. Această ipoteză este confirmată illirică, mai veche decât prima. Prezentă la egipteni cu
de prezenŃa acestei forme i în v.sl. kobyla „iapă”, cel puŃin 2400 de ani în urmă, această noŃiune ca i
lituan. kumelé „iapă” care sânt cognaŃi cu formele instituŃia pe care o define te trebuie să fi fost cu mult
celtice, precum i de forma greacă καβάλλης „εργατες mai veche. Prin urmare, termenul Calasiries este de
ιππος”. Într$o inscripŃie greacă din Callatis, origine IE, intrat cu mult timp înainte la egipteni într$
Dobrogea, din secolul III î.Ch. apare, de asemenea, un moment istoric greu de stabilit.
forma καβαλλεϊον, prin urmare, cu mult timp înaintea Atât lat. Celeres cât i Calasiries par să aibă, în
venirii romanilor în Scythia Minor. ultimă instanŃă, aceea i origine cu rom. călăraJ,
Cert este că în limbile celtice apare b intervocalic desigur o veche instituŃie indo$europenană. Prin
într$o serie de cuvinte, acolo unde în radicalul PIE nu urmare, acest radical românesc are o origine veche
a existat. Astfel, v.ir. caban „cavitate, gaură” provine pre$romană. De remarcat că i în albaneză apar forme
din PIE *koŭo$ „gol, găunos, cavitate” (IEW, 592) similare precum kalore „călare” i kalorës „persoană
unde, de asemenea, nu a existat b în originalul PIE; călare, călăreŃ”, precum i kalë „cal”.
cf. lat. cavus, caverna etc. Acest b intervocalic PIE *kel$ „a mâna, a împinge, a (se) mi ca, a se
provine în irlandeză dintr$un ŭ devenit v care apoi a mi ca repede” (IEW, 548); cf. skt. kalayati „a
175
calabalâc
împinge, a trage”, gr. κελλέω „împing corabia la mal”, caldar m (ar., mgl. caldărmă) – pavaj, drum pavat.
lat. celer „repede”, celeber, $bris „foarte frecventat, Tc. kaldırım „pavaj” (Roesler, 894; @ăineanu, II, 76;
frecvent, celebru”. În latină Celeres are aceea i origine Bogrea, Dacor., 2, 653; Cioranescu, 1317); cf. ngr.
cu celer „repede”, întucât calul a fost definit la origine καλντερίCί, alb. kaldram, bg. kăldărăm, sb. kaldrma.
ca „cel repede” (v. haldău). Origine traco$illirică.
c le (ar. cale, mgl. cali, istr. cåle) – 1. drum, cărare;
Der: călare, a călări, călărie, călăreŃ, călăraJ, căluJ,
2. modalitate, procedeu.
căluJar, căluŃ. Pentru rom. a încăleca a fost propus ca
Lat. callem < callis (Pu cariu, 262; Candrea$
etimon, lat.pop. neatestat *caballicare (Pu cariu, 805;
Densusianu, 234; REW, 1520; Cioranescu, 1319); cf.
Candrea$Densusianu, 215; REW, 1439; Cioranescu, v.ir. cae „cale, manieră”, alb. kaloj (I, sg.) „a merge,
43709); cf. alb. ngaliko, ngajko „a încăleca”, dar a trece”, lituan. kélias „cale, drum”, lituan. kelianju
verbul este un derivat al limbii române de le cal. „a umbla, a rătăci”, scr. klanac „strâmtoare, defileu”,
calabal c (ar. călăbălîche, mgl. calbaloc) – 1. bg. klanic. După Orel (166) forma albaneză ar
obiecte felurite aflate în dezordine; 2. bagaj mult cu proveni din lat. coambulare „a merge cu”, ceea ce
care călătore te sau se mută cineva. reprezintă o ipoteză întru totul falsă. Formele sud$
Tc. kalabalik „mulŃime” (Roesler, 594; @ăineanu, II, slave indică metateza lichidei de la o formă mai
76; Cioranescu, 1295); cf. ngr. καλαCπαλίκι, bg. veche *kaln$ de la PIE *kalni$ „trecere, potecă
strâmtă” (IEW, 524). De la acest radical PIE a putut
kalabaluk, sb. kalabaluk.
deriva un proto$traco$dac *kalne foarte apropiat de un
calamb#r – joc de cuvinte. proto$latin *kalnis < lat. callis. Această ipoteză este cât
Fr. calambour (Cioranescu, 1302). se poate de pluzibilă dacă ne gândim că rom. călător
derivă din cale, formă atestată i în textele vechi italice
calap d (ar. călăpode) – 1. formă. 2. tipar.
pre$latine, deoarece calatores definea pe slujitorii din
Ngr. καλαπόδι < καλάπους „picior de lemn” (Meyer,
colegiul FraŃilor arvali (cf. N. Dnsu ianu) (v. călător).
167; Gáldi, Dict., 157; REW, 1525; Cioranescu,
Pare să provină din fondul pre$latin.
1303); cf. alb. kalimpodhjë.
cale &că (ar. caleaJcă) – trăsură elegantă pe arcuri
cald (ar. caldu, mgl. cald, istr. cåd) – 1. care se foarte sensibile.
găse te la o temperatură relativ înaltă (fără a fi Cuvântul apare în mai multe limbi europene, astfel
fierbinte); 2 prietenos, afectuos. încât este dificil de stabilit originea i căile de
Lat. *caldus < calidus (Pu cariu, 258; Candrea$ provenienŃă ale acestui cuvânt în diferite limbi; cf.
Densusianu, 228; REW, 1506; Cioranescu, 1514). n.g.s. Kalesche, it. calesse, fr. calèche, sp. calesa, bg.
PIE *k’el$ „1. cald; 2. a se răci, rece” (IEW, 551; kaliaska, mgh. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska, tc.
Walde, 1, 137). Walde$Pokorny arată că atât kaleJka. Formele din limbile slave, turcă i maghiară
noŃiunea de cald cât i cea de a răci, rece au sensul provin din aceea i sursă ca i cea românească.
subsidiar de „a arde” i astfel în diferite limbi IE pot Vasmer (II, 302) consideră că rus. koljaska provine
avea unul din aceste sensuri sau chiar pe amândouă din pol. kolosá < ceh. kolesa, koleska < v.sl. kolo
cum se întâmplă în lituaniană; cf. skt. śrad „roată”. După Gáldi (Dict., 112), rom. calea&că
„toamnă”, osset. sard „vară”, n.pers. serd „rece”, provine prin maghiară. Cioranescu (1321) crede că la
lituan. šilti „a (se) încălzi”, šiltas „cald”, lituan. šalti origine ar fi un cuvânt ceh (cf. ceh. kolo „roată”), iar
„a se răci”, šaltus „frig, rece”, n.ir. clithe „însorit, forma românească ar proveni fie din turcă, fie din
bătut de soare”, cymr. clyd „cald” (v. căldură, rusă. Pentru alb. koleshkë, Orel consideră o formă
călâu, încălzi). sud$slavă *kolesŭka, de i recunoa te că nu este
Der: călduŃ, căldicel, călduros. atestat în slavele de sud, dar este atestat în bulgară.
176
calendar
Meyer (Neugr. St., II, 74) derivă ngr. καλιάσκα din întâlnit în Moldova, poate fi asociat cu forma est$
română. Dauzat (124) consideră că fr. calèche slavă, în schimb, cu sensul de „ trengar” poate fi
provine din n.g.s. Kalesche care la rândul său provine asociat cu lat. caliga, respectiv v.sl. kalika care au altă
din ceh. koleska, pol. kolaska din kolo „roată”. De origine. În ultimă instanŃă, pare să fie vorba de doi
asemenea, Vasmer (II, 300) consideră că rus. koljaska radicali diferiŃi. Unul cu sensul de „pelerin, cel care
provine din cehă prin poloneză. Acest termen este un umblă” i altul cu sensul de „ chiop, invalid” forme s$
Wanderwort tipic, care s$a răspândit cu u urinŃă odată au suprapus în română prin etimologie populară.
cu obiectul definit. Der: calicie, a calici, a se calici „a se zgârci”.
calend r (var. cărindar, ar. calindar) – indicator cal ciu – 1. înveli ul exterior al unei flori; 2. potir,
sistematic (sub formă de carte, agendă sau tablou) al vas liturgic.
succesiunii lunilor i zilelor dintr$un an. Fr. calice (Cioranescu, 1331) din lat. calicium.
Lat. calendarium „calendar” (Pu cariu, 291; Candrea$
caloi n – idol de lut care în tradiŃia populară este
Densusianu, 263; REW, 1508, Cioranescu, 1324).
îngropat a treia joi după Pa ti pentru a aduce ploaie.
Varianta mai veche cărindar provine din latină. Forma
V.sl. kaljenŭ „de argilă” (Candrea, Noua rev. rom.,
calendar este mai nouă, ar putea proveni prin
1900, 2, 94$97). A fost pus în legătură cu alb. llohë
intermediul ngr. καλενδάρι (cf. Cioranescu) sau, mai
de Giuglea (Dacor., 10, 108). Nu este clară legătura
bine spus, este o adaptare a formei mai vechi cărindar
cu numele monarhului român din secolul al XIII$lea,
după forma neogreacă.
Ioan I Caloiannes.
c lfă (ar., mgl. calfă) – lucrător calificat care
calomf r (var. caranfil, calofir, calapăr; ar. cărănfil)
lucrează pe o leafă mică după ce a fost ucenic.
– varietate de crizantemă.
Tc. kalfa „constructor, me ter” < ar. khalifa
Gr. καλάφυλλον (cf. καρυολλι) (Cioranescu, 1337); cf.
„succesor” (Roesler, 594; @ăineanu, II, 81; Meyer,
alb. karanfil, bg. kalofer, sb. kaloper, rus. kulufer, tc.
167; Cioranescu, 1327); cf. ngr. κάλιφας, alb. kalifë,
karanfil.
bg., scr. kalfa.
calp (ar. calpu, mgl. calp) – fals, falsificat
cal c – 1. sărac, cer etor; 2. trengar (dial.)
(despre monezi).
V.sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94;
Tc. kalp „fals, calp” (Roesler, 594; @ăineanu, 82;
Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rus. kaleka „olog,
Cioranescu, 1338); cf. ngr. κάλπης, bg. kalpav, sb. kalp.
invalid”, ucr. kalika „invalid”.
Berneker asociază v.sl. kalika cu lat. caliga caltab & (var. cartaboJ, cârtaboJ) – un fel de cârnat
„încălŃăminte soldăŃească, cizmă”. În schimb, Vasmer făcut din maruntaie de porc fierte i amestecate cu
(I, 508) trimite la kaz., kirg. kalik „popor, mulŃime”, mirodenii.
tc. halh, ciuv. χalek, dar îl asociază i cu arm. kał A fost pus în legătură cu v.sl. klubaša „cârnat”
„ chiop”, got. halts „ chiop”. Apropierea de formele (Cihac, II, 44); cf. pol. kiełbasa, rus. kalbasa, mgh.
turcice este îndoielnică. Pare destul de evident că kolbász. Prezent în toate limbile slave, după Vasmer
forma din slava veche nu are aceea i origine cu cea (II, 286) este împrumut din limbile turcice; cf. tc.
din slavele de răsărit sau, cel puŃin, aceasta din urmă külbasty „carne prăjită, pârjoale” sau, mai puŃin
este rezultatul unei suprapuneri prin etimologie probabil, din ebr. kolbasar „carne”. ProvenienŃa din
populară. Astfel, sensul din slavele de răsărit este forma slavă veche implică dificultăŃi fonetice. Forma
apropiat de cel din armeană i gotică. rom. pare a fi copmpusă din carta$ (calta$) i $boJ
În ceea ce prive te româna, forma calic are două „umflat” (v. bo&).
sensuri total diferite care se pot explica numai printr$ Pe de altă parte, o formă similară avem în alb.
o suprapunere. Calic sensul de „sărac, cer etor”, gardumbëzi „cârnat”. Astfel, prima parte a formei
177
calup
române ti, respectiv albaneze pare să provină din PIE kamatë, magh. kamat, kámota. După Edelspacher
*kert$, kerət$, krat$ „a (se) suci, răsuci, a se trage (15) mgh. kámata provine din română.
(înapoi)” (IEW, 584) (v. cârti¹), format pe acela i Der: cămătar, cămătăreasă, cămătărie, cămătăresc,
principiu ca i cârnat (v. cârnat). cămătăreJte.
cal#p (ar. călupe, mgl. călop) – bucată, formă. camele n – reptilă arboricolă care î i poate schimba
Tc. kalip „tipar, formă” < arab. qalip (@ăineanu, II, culoarea pielii după mediul înconjurător
83; Meyer, 169; Cioranescu, 1344); cf. ngr. καλούπι, Fr. caméléon (Cioranescu, 1356), din gr. χαCαιλέων;
alb. kaljëp, bg. kalăp, sb. kalap. De la această formă cf. eng. chameleon.
arabă provine fr. calibre (Gamillscheg, 6). În schimb,
forma arabă provine din it. garbo (Corominas, 2, 616; C meniŃa – localitate i veche cetate medievală situată
cf. Cioranescu). pe cursul superior al Nistrului, pe malul său drept.
Este considerat de origine slavă. În principiu, top.
calv n – care aparŃine confesiunii calviniste. CameniŃa prezintă caracteristici centum, nu satem.
De la Calvin (Cioranescu, 1345). Atestat din sec. CameniŃa provine din PIE *akmo „piatră” (IEW, 18).
XVII, a intrat în limbă încă din sec. XVI, după Jean Top. Akmonia este atestat în frigiană (cf. IEW, 18), dar
Chauvin (Caulvin, lat. Calvinus, 1509$1564), teolog acela i top. Akmonia este atestat i în Dacia (cf. I.I.
elveŃian de limbă franceză, iniŃiatorul reformei Russu, 1967, 131), toponim pe care IEW îl asociază cu
protestante. rad. *akmo$. Pentru PIE *akmo$ avem următoarele
forme în diverse limbi satem; cf. skt. asman „piatră,
cam – aproximativ, aproape.
av. asman „piatră”, lituan. asmenas „margine”, akmus
Lat. quam „cât de, în ce măsură” (Cipariu, Gram., I,
„piatră”, let. asmenas „margine”, akmene „piatră”,
28; REW, 6928; Meyer$Lübke, Rom. Gramm., 3,
v.sl. kamy „piatră”, rus. kamen „piatră”.
202). Cercetătorii consideră că i adv. ca provine de
Ca i în alte cazuri (v. gard), limbile baltice i slave
la acela i lat. quam, ceea ce nu poate fi admis.
prezintă perechi de forme, ambele provenind de la
Lat. quam magis (Pu cariu, 264), ipoteză care ar
acela i rad. PIE, unul cu caracteristici satem, altul de
explica i forma ar. cama de la un ca mai. Rom. cam
natură centum. Pentru slavi tii (cf. Shevelov (pg.
poate fi explicat prin PIE *kŭo$ (IEW, 644). După
143) i Golab) care s$au ocupat de acest fenomen,
cum reiese din forma aromână i rom, cam este o formele centum sânt de provenienŃă veneto$illiră, dar
formă compusă din ca i mai (v. ca, mai). tim foarte bine că nici veneŃii, nici illirii nu au ajuns
camar d – tovară , prieten. vreodată în vecinătatea slavilor. Pe de altă parte,
Fr. camarade (Cioranescu, 1349), din sp. camarada geto$dacii vorbeau aceea i limbă cu ilirii i au fost în
„grup de soldaŃi care stau împreună” < cámara contact cu vorbitorii limbilor slave i baltice din cele
„cameră” < lat. camera „cameră”. mai vechi timpuri. În concluzie, consider că în toate
Der: camaraderesc, camaraderie. aceste cazuri formele cu caracteristici centum provin
din traco$dacă, iar cele de tip satem sânt mo tenite în
camar lă – grup de consileri oficiali sau privaŃi, aceste limbi. De i în română nu mai există o formă de
grupaŃi în jurul unei persoane oficiale. la acest radical care să definescă piatra, top.
Sp. camarilla < cámara „cameră” < lat. camera CameniŃa are certe caracteristici centum.
„cameră”; cf. fr. camarille, eng. camarilla.
c meră – 1. încăpere, odaie; 2. parte componentă a
c mătă – dobândă. corpului legislativ; 3. aparat de filmat; 4. tub de cauciuc
Mgr. κάCατος „camătă” (Roesler, 568; Meyer, 169; care se umflă cu aer, aflat în înteriorul anvelopei la roŃile
Murnu, 9; Pu cariu, Lr. 260); cf. v.sl. kamata, alb. autovehiculelor.
178
camfor
It. camera (Cioranescu, 1358), din lat. camera Blagova, Djačenko). De asemenea, termenul lipse te
„cameră” (din sec. XIX). în limba rusă i sârbo$croată. Există totu i în limba
Der: cameristă. bulgară; cf. bg. kana „cană, urcior”.
Lat. canna „trestie” (Meyer, Neugr. St., III, 26).
c mfor (ar. camfură) – cetonă cristalină, cu miros
Această ipoteză trebuie respinsă pe principii
plăcut, obŃinută din arborele de camfor, folosită în
semantice. Pe de altă parte, forme cu acela i sens
medicină i farmacie
există în mai multe limbi indo$europene; cf. v.ir. cann
Lat. camphora (Cioranescu, 1361) din arab. kāfūr <
„vas, cană”, fr. cannette, norm. canne „urcior”, ngr.
malay. kapur „cretă”.
κάννα. În ce prive te ir. cann, Vendryes (C35) crede că
cami n – vehicul, autocamion. ar putea proveni din latina medievală, având aceea i
Fr. camion (Cioranescu, 1368). origine cu v.fr. canne „vas pentru lapte”. Este evident
Der: autocamion, camionagiu, camionetă. că forma este veche i a avut o largă răspândire.
Din n.g.s. Kanne, prin intermediar slav, după
canape (ar. canape) – sofa. Cioranescu (1374). După Walde (I, 154), lat. med.
Fr., it. canapé (Cioranescu, 1377); cf. ngr. καναπές, canna „cană” provine din v.g.s. chana „cană”,
tc. kanape. împrumut târziu în latină. Cu toate acestea, forma
Rom. canapea nu pare să fie un neologism de origine latină medievală ar putea proveni din limbile celtice,
franceză. Pe de altă parte, forma aromână este greu dată fiind prezenŃa acestui radical în irlandeza veche
de explicat din punct de vedere istoric prin franceză. ( i modernă), dar i în franceza veche. Vocala a nu a
Ar putea fi vorba de o formă veche balcanică, cu trecut la â în faŃa unei nazale forte (cf. pană, canură).
corespondente în franceză i italiană. Pe de altă parte, forma cănată nu se poate explica
Dauzat (128) derivă fr. canapé din lat. conopeum, la prin slavă ori neogreacă. Forma este menŃionată de
rândul său din gr. κονοπειον. Lingvistul francez Festus ca fiind folosită de greci „Cana dicunt Graeci,
consideră că forma greacă provine din κόνοπς nos canistra et per diminutionem canistella” (cf. N.
„ŃânŃar”, adică pat cu plasă împotriva ŃânŃarilor. Densu ianu, 1083) (Cană spun grecii, iar noi canistră
Origine incertă. i ca diminutiv canistella), formă care provine de la
acela i radical cu lat. canistra.
can r – pasăre din genul Serinus, în special Serinus
Având în vedere acest detaliu extrem de important,
Canaria, originară din Insulele Canare, de culoare
nici una dintre ipoteze nu poate fi acceptată i prin
verzuie cu dungi maronii în mediu natrual i de
urmare ele trebuie respinse în totalitate. În greacă, a
culoare galbenă cele domestice
avut desigur o circulaŃie restrânsă, astfel că este
Sp. canario < Canarias (Islas) (Cioranescu, 1378).
probabil vorba de un împrumut din tracă, deoarece
Der: cănăriŃă.
acest termen are o largă răspândire în limbile din
can t (ar. cănată) – fiecare dintre părŃile mobile ale Balcani. Larga răspândire a acestui radical într$o serie
unei u i sau ferestre. de limbi IE arată că acest radical este vechi i a avut o
Tc. kanat „aripă, braŃ” (Roesler, 594; @ăineanu, II, circulaŃie largă încă din antichitate. Această ipoteză
84; Meyer, 173; Cioranescu, 1381); cf. ngr. κανάτι este confirmată de existenŃa micen. kanato „numele
„jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. După Philippide unui vas” (cf. Ventris$Chadwick, Documents, 550).
(2, 635) din lat. *cannata. Origine incertă. Forma micen. kanato este practic identică cu canată,
dar i cu cănăŃuie „cea că”, cantă „vas, oală, urcior”;
c nă (var. cănată (înv.), ar. cănată) – vas cu toartă cf. sb. kanatica. Din fondul pre$latin.
pentru băut sau păstrat anumite lichide.
V.sl. kana (Cihac, II, 39). Forma veche slavă, cancel r (var. canŃelar) – 1. ef al guvernului; 2. ef
invocată de Cihac nu este atestată (cf. Berneker, al cancelariei.
179
cancioc
Lat. cancellarius (Cioranescu, 1383). Atestat din Fr. gangrène (Cioranescu, 1390), din lat. gangraena.
sec. XVII. Der: a cangrena, cangrenos.
Der: cancelariat, cancelarist, cancelarie.
can n – 1. lege sau regulă bisericească; 2. normă
canci c – unealtă de metal în formă de lingură cu coadă morală; 3. pedeapsă dată la încălcarea unui canon; 4.
de lemn, folosită de zidari pentru a ezarea mortarului pe suferinŃă, chin.
rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. Mgr. κανών (Murnu, 11; Cioranescu, 1392); cf. tc.
Magh. kancsó (Gáldi, Dict., 112; Cioranescu, 1385). kanun, alb., bg. kanon.
Der: a canoni (var. canuni) „a chinui”, canoneală.
c ndelă (var. candilă, ar. căndilă, mgl. căndil’) –
lampă primitivă pe bază de ulei care se pune la cant – 1. margine, muchie.
icoane sau la morminte. N.g.s. Kante (DAR; Cioranescu, 1393), din lat.med.
Ngr. κάνδηλα sau κάνδηλι „candelă” (Cioranescu, canthus „roată metalică”, cuvânt de origine celtică;
1387). Un intermediar v.sl. kanudilo (Densusianu, 33, cf. cymr. cant „periferie, margine”.
276; Meyer, 123) nu ar fi dat în rom. candelă; cf. alb.
c nură – fire rămase de la dărăcit.
kandilje, bg., sb. kandilo, tc. kandil. Din română
Lat. cannŭla „trestie mică” (P. Papahagi, NotiŃe, 14;
provine săs. kandele.
Pascu, I, 56; REW, 1609; Cioranescu, 1395); cf. ven.
c nge (ar. gance, mgl. candže) – 1. prăjină lungă cu kanula, friul. kánula care au sensul din latină.
cârlig de fier în vârf servind la apucarea unui obiect Lat. *carŭla < carĕre „a scărmăna” (Tiktin; Pu cariu,
aflat la distanŃă; 2. gheara ascuŃită i întoarsă a 268). Din română a trecut în ngr. κάνουρα, bg. sb.
păsărilor de pradă. kanura (Berneker, 483; Capidan, Raporturile, 204).
Tc. kance „cârlig, cange” (@ăineanu, II, 84; Lat. caro „a scărmăna”, mai rar întâlnit, este acela i
Cioranescu, 1389); cf. ngr. κάντξα, sb. kanğa, cu carminare „a scărmăna (lână)”. ProvenienŃa din
alb. kanxhe. lat. carĕre nu pare posibilă, din punct de vedere
Cuvânt cu origine obscură despre care Corominas (1, fonetic. Origine pre$latină (v. scărmăna).
804) spune că sensul iniŃial al sp. canga a fost acela
cap (ar. cap, mgl. cap, cåp, istr. cåpete) – 1. partea
de „jug”, de la un celt. *cambos „curbat, strâmb” (cf.
superioară a corpului omenesc (la animale partea
IEW, 918). Corominas se pare că gre e te, întrucât
anterioară); 2. început, extremitate, capăt; 3. minte,
sp. canga nu pare să provină din celt. *cambos, de i
inteligenŃă; 4. individ, ins; 5. ef, căpetenie; 6. partea
ambele forme au o origine comună.
cea mai de sus, cea mai importantă.
Mai potrivit însă este să considerăm că toate aceste
Lat. *capum < caput (Pu cariu, 269; Candrea$
forme provin din PIE *keg$, *keng$, *kenk( „cârlig,
Densusianu, 236; REW, 1668; Cioranescu, 1396); cf.
mâner” (IEW, 557); cf. n.pers. čang „ghiară, pumn”,
it. capo, prov., cat. cap, fr. chef, sp. port. cabo.
gmc. *hakan: v.isl. haka „bărbie”, v.g.s. hako „cârlig”,
PIE *kap$ut, $(ē) $lo „cap” (IEW, 529); cf. skt.
v.sax. haka „băŃ strâmb, curbat”, lituan. kengé „cârlig,
kapalam „craniu”, skt. kaput „cap”, gr. κεφαλή „cap”,
cange”. Prin urmare, termenul este IE, iar turca l$a
v.sax. hafola, v.g.s. houbit, n.g.s. Haupt „cap, vârf”,
preluat din una din limbile IE cu care a venit în
lituan. kepuré „cap”, alb. kokë „cap”, v.sl. kapusta <
contact, destul de dificil de stabilit care ar fi aceea, dar,
lituan. kapustas „căpăŃână de varză albă”, ir. capat
Ńinând cont de sens i de formă, probabil că este vorba
„cap”. După Vendryes (C$40), ir. capat provine din
de o limbă balcanică. Din fondul pre$latin.
lat. caput, ceea ce pare să fie o ipoteză gre ită. Limba
cangr nă – necroza unui Ńesut organic daorată lipsei română modernă are mai multe elemente lexicale
circulaŃiei sângelui, urmată de putrezirea Ńesutului care provin de la acest radical PIE i care nu pot fi
respectiv. explicate prin latină (capăt, căpu&ă, căpăŃână,
180
capac
căpătâi, etc.). Astfel, acest radical a existat i în capit l – partea superioară a unei coloane.
fondul pre$latin. It. capitello (Cioranescu, 1424) (din sec. XIX).
Der: cap (pl. capi) „conducător, ef”, capăt, căpătâi,
cap tol – diviziunea principală a unei lucrări.
căpăŃână, căpetenie, a se încăpăŃâna, a se căpătui,
It capitolo (Cioranescu, 1425), din lat. capitulum <
căpos etc.
lat. caput „cap”.
cap c (ar. căpache, mgl. capac) – acoperitoare care Der: capitular, a capitula, capitulaŃie.
se a ează deasupra unei deschizături (vas, cutie etc.). c pi&te – templu păgân, altar dedicat unor divinităŃi
Tc. kapak (Roesler, 595; @ăineanu, II, 86; Meyer, păgâne.
173; Cioranescu, 1399); cf. alb. kapak, ngr. καπάκι, Din v.sl. kapiše „idol” < kapĭ „figură, chip”, identic
bg., sb., pol. kapak. cu magh. kép, după Miklosich (Slaw. Elem., 24;
Trebuie asociat cu cap. Este de origine română, Lexicon, 283) i Cihac (II, 40); cf. bg., rus. kapiše
împrumutat de celelalte limbi balcanice i slave (v. „templu păgân”. După Vasmer (II, 185) ar fi un
cap). împrumut din ciuva ă; cf. v.bg., uigur. kep „figură,
formă, tablou”, v.tc. gib „tablou” (v. chip).
c pă (ar. capă) – pelerină.
Fr. cape (Cioranescu, 1398) din lat. cappa „pelerină capînt rtură – pasăre mică de culoare cenu ie$
cu glugă”. brună, cu pete albe, care î i răsuce te des i cu multă
u urinŃă capul (Junx torquilla).
capc nă – dispozitiv pentru prinderea unor animale.
Formă compusă din cap i întortură < a întoarce (v.
Tc. kapkan „capcană” (@ăineanu, II, 87; Cioranescu, cap i întoarce).
1409); cf. rus. kapkan.
Termenul î i are originea în PIE *kap$ „a prinde, a capod peră – operă artistică de o valoare
lua” (IEW, 527; cf. lat. capio, $ere „a apuca, a prinde”. excepŃională.
Astfel pare să fie provină din fondul balcanic. It. capo d’opera (Cioranescu, 1427).
capor l – grad militar imediat inferior celui de sergent.
cap lă¹ – 1. pălărie; 2. apcă militară.
Fr. caporal (Cioranescu, 1428). Forma căprar din
It. capella din lat. capella; cf. kapeljë, ngr. καπέλα,
n.g.s. Kapral (Borcea, 180). Din română provine bg.
bg. kapela. După Cioranescu (1411) provine din
kaprar (Capidan, Raporturile, 231).
neogreacă.
cap t (ar. capot) – 1. îmbrăminte de casă, halat.
cap lă² – biserică mică; parte a unei biserici unde se It. capotto (Cihac, II, 40; @ăineanu, II, 87; Cioranescu,
găse te altarul. 1429). După ace ti autori, prin intermediul tc. kapot;
It capella (Cioranescu, 1412), din lat. capella. cf. ngr. καπότο, bg., rus. kapot, ceh., mgh. kaput.
Der: capelan, capelmaistru. Intermediarul turcesc nu este necesar.
Der: capotă, decapota, decapotabil.
capi& n (ar. capiJonă) – glugă.
Fr. capuchon (Cioranescu, 1419) din v.fr. capuche < c pră (ar. capră) – 1. animal domestic rumegător cu
lat. cappa „pelerină cu glugă” (v. capă, capucin). părul lung; 2. capră neagră (Rupicapra rupicapra);
3. nume dat grecilor consideraŃi excesiv de lăudăro i;
c pie – boală la creier a oilor tinere. 4. numele unui joc de copii; 5. joc la priveghiul
V.sl. kaplja (Cihac, II, 39; Cioranescu, 1417). morŃilor; 6. joc popular în noaptea de Ajunul
Sensul v.sl. kaplja este acela de „picătură” (cf. Crăciunului; 7. aparat de gimnastică pentru sărituri;
Blagova, 282). Ipoteza lui Cihac este lipsită de sens, 8. suport de lemn cu patru picioare încruci ate,
ipoteză preluată, în mod necritic, de către Cioranescu. susŃinute de o scândură orizontală; 9. scaunul
Provine de la cap (v. cap). vizitiului.
181
capriciu
Lat. capra „capră” (Pu cariu, 279; Candrea$ κάρρον, gall. carro$; cf. top. celt. Karrodunon (în
Densusianu, 248; REW, 1647; Cioranescu, 1430). Germania i Pannonia; cf. Ptolemeu). După Ernout$
Panromanic; cf. alb. kjepër, kaproç „căprioară”. Meillet (102), lat. carrus este împrumutat din galică.
PIE *kapro$ „Ńap” (IEW, 529); cf. gr. κάπρα „αίξ Currus, denumirea mai veche a carului, era folosit în
τυρρενοί” (capră la etrusci) (Hesych.), umbr. kaprum, limbajul oficial (cf. Ernout$Meillet). Forma carrus este
kabru, gr. κάπρος „mistreŃ”, gall. *cabro$s „Ńap” < folosită de Caesar i de alŃi autori latini de după el,
proto$celt. *gabro$s, *gabra, v.ir. gabor, cymr. gafr pentru a defini vehiculele gallilor; mai târziu a fost
„Ńap, capră”, v.scand. hafri, eng. hafer „junincă”. folosit ca termen general. Forma are o largă răspândire
Este evident că radicalul a avut i are o largă în limbile celtice moderne; cf. v.ir. carr, m.cymr. carr,
răspândire în limbile celtice, cu acela i sens ca i în bret. karr, v.g.s. carro, toate cu acela i sens.
latină, dar i în germanice, de i cu sens puŃin diferit Se consideră că verbul rom. a căra ar proveni dintr$
(v. căprior, căprioară). un lat. *carrare (Pu cariu, 285; Candrea$Densusianu,
Der: căprioară, căpresc, căpreJte, căproi, căprui, căprar. 255; REW, 1721). Cioranescu (1444) este de părere
că ar fi vorba mai degrabă de un lat.*carriare de la
capr ciu (ar. căpriciu) – dorinŃă trecătoare, toană.
care ar fi putut proveni calabr. carriare, nap.
It. capricio (Cioranescu, 1432).
carreare, fr. charrier. Rom. a căra este un derivat al
Der: capricios.
limbii române de la car, care la rândul său nu pare să
c psă – 1. capsulă, capac metalic; 2. buton de presiune. provină din latină (v. căra, curge).
N.g.s. Kapsel (DAR; Cioranescu, 1434), din lat. capsa Der: căruŃă, căruŃ, cărucior, a căra.
„cutie”. Rom. capsulă din fr. capsule < lat. capsula.
car bă – 1. fluier, tubul cimpoiului; 2. picior.
Der: a capsa, a încapsula, încapsulare etc.
După Cioranescu (1445), pare un cuvânt balcanic.
capuc n – călugăr franciscan. Sb. karabe „fluier” î i are originea în română.
Fr. capucin (Cioranescu, 1439). În fapt, trebuie Cioranescu consideră, de asemenea, că atât gr.
considerat de origine italiană, din it. cappuccino < καραβίς „lăcustă”, precum i κάραβος „gândac” ( i
cappa „pelerină cu glugă” (specifică ordinului mai târziu „navă”), provin din acela i cuvânt tracic
franciscan), Ńinând cont de pronunŃia formei din din care provine i rom. cărăbu& (v. cărăbu&).
limba română. În greacă, acestea sânt cuvinte străine, după cum
remarcă Boisacq (411) i, prin urmare, provin, din
car¹ (înv. cariu) – insectă mică.
traco$dacă. Legătura cu rom. cărăbu& a acestor forme
Lat. caries „putrezire, alterare” (Schuchardt, ZRPh.,
grece ti este evidentă, dar semantic diferă de carabă
26, 411; REW, 1697).
i trebuie să fie alt radical tracic, apropiat de lat.
Lat. carius (Pu cariu, 293; Candrea$Densusianu,
calamus „trestie, tulpină”, gr. κάλαCος „tulpină,
259); cf. sp. caronjo, arag., port. quara, cat. quer.
trestie”, skt. kalamah „ramură, trestie”, cymr. calaf
Der: a cări, cărete.
„tulpină, trestie” de la un PIE *koləmo „trestie”
car² (ar., mgl. car) – vehicul cu patru roŃi cu tracŃiune (Boisacq, 397) sau PIE *k’olemo$s, *k’olema „vreg,
animală. tulpină, trestie” (IEW, 612); cf. v.sl. slama < *solma
Lat. carrus „car (de transport)” (Pu cariu, 284; „vreg, tulpină”, v.g.s. halm „vreg, tulpină”.
Candrea$Densusianu, 253; REW, 1721). Panromanic; Prin urmare, Cioranescu gre e te când asociază
cf. alb. karrë. formele gr. καραβίς, κάραβος cu rom. carabă care
Din datele pe care le deŃinem putem reconstitui un trebuie asociat doar cu lat. calamus i gr. κάλαCος,
rad. IE *kar$, kər$, kur$ „car, vehicul cu două sau forme care provin de la alt radical. De asemenea,
patru roŃi”, la rândul său derivat din PIE *ker$s$ „a rom. carâmb trebuie să provină de la acela i radical
alerga, a fugi”, *kķsos „car” (IEW, 583); cf. gr. ca i carabă. De remarcat că velara palatală PIE *k’
182
caracatiŃă
nu a dat s în traco$dacă a a cum ar fi fost de a teptat în toate limbile slave, dar i în alte limbi IE; cf. n.g.s.
pentru o limbă satem (cf. v.sl. slama), ci a devenit Karausche, sp. carasio, precum i ngr. καράσσιος.
velară simplă ca în alte limbi centum. Pe de altă parte, Vasmer (I, 528) asociază acest radical cu skt. kilása
amintim că velarele, precum i dentalele au palatalizat „pătat”. După Vasmer, formele baltice, precum lituan.
în traco$dacă doar când au fost urmate de e sau i, nu i karusis, karosas provin din v.g.s. karausche „caras”, la
în alte cazuri. Rom. carabă este un exemplu în acest rândul său din v.fr. corassin, carassin; cf. it. coracino
sens (v. carâmb). Origine traco$dacă. „o specie de pe te” din lat. coracinus. Vasmer gre e te
atunci când vorbe te de acest lanŃ al împrumuturilor în
carac tiŃă – moluscă marină (Octopus vulgaris).
aceste limbi indo$europene, deoarece, în acest caz, nu
Rus. karakatica „moluscă marină, sepia” (Cihac, II,
avem de$a face cu un autentic Wanderwort, ci cu un
79; Cioranescu); cf. sb. krakatnica. Rus. karakatica
cuvânt local în cele mai multe cazuri. În plus, acest
provine din rus. korok’ „picior” (cf. Vasmer, I, 526).
radical apare i în limbile ugro$finice; cf. mari. karaka,
carac#dă – 1. pe te mărunt de baltă; 2. oameni de udmurt. karaka, tăt. käräkä. Având în vedere cele de
rând, fără importanŃă. mai sus, este evident că stabilirea originii acestui
Bg. karakuda (Conev, 53; Cioranescu, 1450). termen este cât se poate de dificilă. Se pare, totu i, că
Cioranescu crede că este un cuvânt oriental. Origine originea acestui pe te se află în Europa, astfel că
incertă. limbile ugro$finice menŃionate au putut să$l
împrumute din limbile europene. De remarcat că
carag Ńă – 1. coŃofană; 2. femeie guralivă.
toate aceste limbi ugro$finice se vorbesc în Europa.
Tc. kargaça „cioară” (@ăineanu, II, 87) sau ngr.
Aria de răspândire a formei caras este cam aceea i cu
καρακάζα „specie de pasăre” (Cioranescu, 1452); cf.
cea pentru crap (v. crap).
bg. karagaJka.
Este destul de evident că toate aceste forme provin din cara#lă (var. caraul, ar. cărăule, mgl. cărăul) –
aceea i sursă, i anume din fondul balcanic traco$dac santinelă, gardă de noapte.
pornind de la PIE *ker$, kor$ care „imită sunetul scos Tc. karaul (Roesler, 595; @ăineanu, II, 89; Meyer,
de unele păsări sau animale” (IEW, 567), de la care 177; Cioranescu; 1462); cf. ngr. καραούλι, alb.
provin rom. cioară i corb (v. cioară, corb). Deci este karaulj, bg. karaul, sb. karaula.
vorba de un rad. PIE. Suf. $aŃă, $eaŃă este specific
limbii române, iar velara g a fost intercalată pentru a carav nă (var. înv. chervan, ar. cărvane) – convoi.
face legătura între vocala din silaba ultimă a rădăcinii Fr. caravane < pers. karwan (Cioranescu, 1463). În
i vocala iniŃială a terminaŃiei. Din fondul pre$latin. mod eronat, Cioranescu se referă la un intermediar
ucr. karavan, pentru rom. caravană. În schimb, alŃi
caraghi s (ar. caraghios, mgl. cărăghios) – care este
autori cred că este vorba de un intermediar tc. karvan
ridicol.
(Roesler, 595; @ăineanu, II, 107; Meyer, 177); cf.
Tc. kara göz „1. ochi negri; 2. fanfaron în teatrul de
ngr. καρβάνι, alb. karvan, bg. kervan. În realitate,
păpu i turcesc” (@ăineanu, II, 88; Cioranescu, 1453).
forma veche chervan a intrat în română prin turcă, ca
carant nă – izolare preventivă în cazul unor epidemii. i în cazul celorlalte limbi balcanice, pe când forma
Fr. quarantaine (Cioranescu, 1458); cf. tc. karantina, modernă caravană provine din franceză. Aceasta a
rus. karantin. intrat în limbă în secolul XIX i s$a suprapus peste
forma chervan, ambele având aceea i sursă persană.
car s – pe te de baltă din familia crapului (Carassius
vulgaris). car mb – 1. partea cizmei care îmbracă picorul de la
Rus. karasi, ucr., pol., scr. karaš (Miklosich, genunchi până la gleznă; 2. fiecare dintre cei doi
Fremdw., 96; Cihac, II, 40; Cioranescu, 1460). Există drugi paraleli ai loitrei în care intră spetezele carului.
183
care
Există o mulŃime de ipoteze referitoare la originea Lat. carnem < caro „carne” (Pu cariu, 295; Candrea$
acestui cuvânt. Din v.sl. korubati „a desghioca” Densusianu, 266; REW, 1706; Cioranescu, 1484).
(Miklosich, Etym. Wb., 132). Mgh. karina (Cihac, II, Panromanic; cf. osc. carneis, umbr. karu,
487) sau gr. καράCβος „gândac” (Capidan, LL, 2, karnis „parte”.
224). Philippide (ZRPh., 31, 302) îl derivă dintr$un PIE *(s)ker$, (s)kero$ „a tăia” (IEW, 938); cf. gr.
lat. *carri umbo, iar Weigand (Jb., 16, 222) de la v.sl κείρω „a tăia” κέρCα „tăietură, bucată de carne”. De
*korobŭ „coajă”, care la rândul său ar proveni din gr. remarcat că lat. caro, carnis înseamnă i „bucată de
κόρυCβος. În fine, din lituan. karabas (Scriban, carne”, skt. krnati, krnoti „a răni”, v.ir. carna „carne”,
Arhiva, 121, 238). n.ir. carn, carna „carne”. Vendryes consideră formele
Pu cariu (Dacor., 2, 596), este cel mai aproape de irlandeze de origine latină, dar ipoteza nu este
adevăr, propunând lat. calamulus care ar fi dat iniŃial un plauzibilă.
*carâmlu, apoi carâmb, ipoteză acceptată i de REW Din cele arătate aici, reiese că acest radical cu sens de
(1485). În realitate, lat. calamus nu este etimonul rom. „bucată (de carne), carne” apare nu numai în latină ci
carâmb cum crede Pu cariu, ci provine de la acela i i în oscă, umbrică, greacă i irlandeză.
radical ca i lat. calamus „trestie, tulpină” i gr. κάλαCος Der: cărnos, cărnărie, cârneleagă, a descărna.
pe care Boisacq (397) îl explică prin PIE *koləmo
„trestie” sau PIE *k’olemo$s, *k’olema „vreg, tulpină, car u – 1. pătrat; 2. dală.
trestie” (IEW, 612), radical din care provine i rom. Fr. carreau (Cioranescu, 1485) din v.fr. quarre < lat.
carabă (v. carabă). Origine traco$dacă. quadratus „pătrat”.
Der: careu „formaŃiune militară sau de gimnatiscă.
c re (ar. care) – pronume relativ$interogativ.
Lat. qualis „ce fel, cum” (Cipariu, Gram., II64; Carp Ńi – lanŃ muntos în Europa Centrală, inclusiv
Pu cariu, 290; Candrea$Densusianu, 262; REW, 6927; pe teritoriul României.
Cioranescu, 1471); cf. it. quale, prov., port. qual, sp. Denumirea antică a acestui lanŃ muntos a fost pusă în
qual, fr. quel. Prezent, de asemenea, i în alte limbi IE; legătură cu alb. karpë „piatră, stâncă” (cf. Poghirc,
cf. hitt. kue, kuiš „care”, kuel „care”, kuela „fiecare”, ILR, 2, 334).
v.ir. cair „pron. relativ$interogativ”, lituan. kuris „cine, Dacă apropierea este corectă, ambele forme provin
ce, care”, alb. cili, cila „care”, v.g.s. hwer „cine” (cf. din PIE *(s)krep$ „a tăia, a zgâria, a izbi; ascuŃit”
n.g.s. wer), sânt forme care provin din PIE *kŭe(, kŭā$ (IEW, 944); cf. alb. shkrëp „a scăpăra”, shkrepës
„pronume relativ$interogativ” (IEW, 644). Date fiind „cremene” (v. scăpăra). Origine traco$dacă.
toate aceste forme, poate fi refăcut un radical PIE
*kŭa$li. În acest caz, PIE *kŭ urmat de a nu a dat p în c rpen (var. carpin, ar., mgl. carpin) – arbore cu
română a a cum era firesc, aceasta constituind o lemnul tare i alb întrebuniŃat la construcŃii (Carpinus
excepŃie de la regulă, indiferent dacă îl considerăm de betulus).
origine latină sau nu. Lat. carpinus „carpen” (Pu cariu, 298; Candrea$
Densusianu, 272; REW, 1715; Cioranescu, 1486); cf.
carit te – filantropie.
it carpino, fr. charme, sp., port. carpe.
Lat. caritas, $em (Cioranescu, 1482) din lat.
După Walde (II, 171) lat. carpinus provine din PIE
carus „drag”.
*(s)kerep$ „a tăia”. De rermarcat că acest radical este
Der: caritabil.
prezent i în alte limbi definind carpenul sau alŃi
c rne (ar. cară, carne, mgl. carni, istr. cårne) – arbori; cf. lituan. skirpatas, v.pr. skerptus „ulm”, v.pr.
1. Ńesut muscular al corpului omenesc sau al wosi$grabis „Sindelbaum”, rus. grab, grabina
animalelor; 2. pulpă la fructe. „carpen”.
184
carte
c rte (ar. carte „scrisoare, carte”) – scriere tipărită Lat. casa „colibă, bordei” (Diez, I, 115; Diez,
legată sau bro ată în volum. Gramm., I, 32; Pu acariu, 302; Candrea$Densusianu,
Lat. charta „hârtie, scrisoare” (Pu cariu, 99; Candrea$ 179; REW, 1728; Cioranescu, 1499); cf. it., prov.,
Densusianu, 273; Philippide, II, 636; REW, 1866; cat., sp., port. casa, fr. chez.
Cioranescu, 1489) din gr. χάρτης „foaie de papirus” (v. Termenul este atestat în top. Sceptecasas, la Procopius
hârtie). din Cesarea (De Aedificiis, IV), fiind una dintre
Există mai multe ipoteze referitoare la deviaŃiile cetăŃile reparate de Iustinian, desigur denumirile sânt
semantice de la latină la româna modernă (cf. cu mult mai vechi.
Capidan, Dacor., 1, 335; Densusianu, GS, 2, 14; etc.). PIE *ket$, kot$, „locuinŃă” (IEW, 586) sau PIE *kat$
Cert este că în limba populară carte înseamnă doar (Walde, I, 175); cf. ir. cas (cf. Ernout$Meillet, 103),
scrisoare, sens întâlnit în latină, dar i în albaneză (cf. skt. ava$kaša „loc, locuinŃă, cameră, av. kata
alb. kartë „hârtie, scrisoare”), care mai târziu a „cameră”, n.pers. kad „casă”, got. hethjop „cameră”,
început să însemne text tipărit, deci carte. alb. kasollë „colibă”.
Din română provine bulg. karticka „carte de vizită” După Ernout$Meillet (103) în latină este un împrumut
(cf. Cioranescu,1489). de origine necunoscută, după părerea lor, poate chiar
Der: cărticică, cărturar, cărŃulie, cărŃoi, cartofor. de origine pre$indo$europeană, termen care este bine
reprezentat nu numai în limbile neolatine, dar i în
cart l – 1. uniune monopolistă a mai multor alte limbi indo$europene, după câte putem constata.
intreprinderi. Prin urmare, trebuie exclusă o posibilă origine pre$
It. cartello (Cioranescu, 1491); cf. fr. cartel. indo$europeană. Teorii mai noi arată că cel puŃin în
Der: cartelă, a cartela. regiunea balcanică i în centrul Europei s$au vorbit
limbi indo$europene din cele mai vechi timpuri.
carti r (var. cvartir) – 1. parte a unui ora ;
Der: căsuŃă, căsoaie, căsean, căsător.
2. comandamentul unei mari unităŃi militare.
Fr. quartier (Cioranescu, 1490) din v.fr. quartier < casc dă – cădere de apă.
lat. quartarius. Fr. cascade < it. cascata < it. cascare „a cădea” < lat.
Der: a încartirui. casus „căzut” < lat. cadere „a cădea”; cf. eng.
cascade (v. cădea).
cart f – plantă erbacee cu flori albe sau violete ai
cărui tuberculi comestibili sânt foarte bogaŃi în c scă – acoperământ din metal pentru protecŃia
amidon (Solanum tuberosum). capului.
N.g.s. Kartoffel „cartof” (Cioranescu, 1492). Fr. casque (Cioranescu, 1505) din sp. casco
Der: cartofior. „cască, coif”.
Der. caschetă.
cart#& – 1. mic tub metalic cu material explosiv; 2.
cast – pur, neprihănit.
orice tub care conŃine praf, lichid sau gaz folosite în
It. casto (Cioranescu, 1510) din lat. castus (v. cinste).
diverse scopuri.
Der: castitate.
Fr: cartouche (Cioranescu, 1495) din it. cartoccio <
lat. charta (v. carte). cast n (ar. căstân’u, mgl. căstån) $1. copac cu frunze
Der: cartuJieră. simple alungite, cu fructe comestibile (Castanea
sativa, Castanea vesca).
cas – a anula o hotărîre judecătorească.
Lat. castaneus „de castan” (Densusianu, Rom., 33,
Fr. casser (Cioranescu, 1501).
276; Cioranescu, 1511).
Der: casaŃie, casant.
Lat. castaneus < lat. castanea „castan”, la rândul său
c să (ar. casă) – 1. locuinŃă; 2. gospodărie; 3. toŃi din gr. κάστανον. Walde (I, 76) afirmă că forma
care locuiesc într$o casă, familie. greacă provine dintr$o limbă din Asia Mică.
185
castel
După cei doi autori români, rom. castan este un Sb. kastrola (Cihac, II, 45; Cioranescu, 1516) sau din fr.
neologism din secolul XIX. PrezenŃa formelor aromână casserole (Iordan, Dift., 285). Bg. kastron (Pascu, Arch.
i megleno$română ne împiedică să admitem acest Rom., 6, 231). După Capidan, bg. castron provine din
lucru. Mai mult decât atât, radicalul este prezent în ngr. română; cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjiolja. Toate
κάστανον, v.sl. kastanŭ, alb. këstenjë, tc. kestane. formele slave, precum i cea românească i săsească par
Formele slavă i turcă trebuie să provină din stră$ să provină dintr$o singură sursă, probabil franceză, dar
română. Formele sud$dunărene provin de la un mai nu este clar care este intermediarul între franceză i toate
vechi *castanu. aceste limbi.
Forma din daco$româna modernă este probabil o
c stru (ar. castru) – tabără romană întărită.
adaptare după ngr. κάστανον care s$a suprapus peste
Lat. castrum (Cioranescu, 1517) (din sec.XIX).
forma *căstân, deja existentă în limba română.
Termenul este prezent i în celtice; cf. v.ir. castan, ca& (ar. caJŭ „ca , brânză”) – produs alimentar
cymr. castan, bret. kistin, dar tot ca împrumuturi preparat din lapte închegat i stors de zer.
latine ti (cf. Vendryes). Lat. caseus „brânză, ca ” (Pu cariu, 303; Candrea$
Der: castană, castaniu. Densusianu, 275; REW, 1738; Cioranescu, 1498); cf.
it. cacio, sard. casu, sp. queso, port. queijo.
cast l – locuinŃa unui prinŃ sau nobil medieval,
Prezent i în germanice: v.g.s. chasi (n.g.s. Käse),
întărită cu ziduri de apărare
eng. cheese, precum i în celtice: cf. cymr. caws,
Lat. castellum (Cioranescu, 1514); cf. n.g.s. Kastell.
v.corn. cos „zer”, v.ir, n.ir. caise „brânză”. Vendryes
castrav te (ar. castraveŃŭ) – 1. plantă cu frunze mari, (C22) crede că formele celtice provin din latină, ceea
cu tulpina agăŃătoare (Cucumis sativus); 2. fructul ce este puŃin probabil.
acestei plante. Walde consideră că lat. caseus provine din PIE
Bg. krastavica < s.vl. krastavŭ „râios” (Miklosich, *kŭatio; cf. v.sl. kvasŭ „ferment, covăseală”, alb. kos
Lexicon, 309; Cihac, II; Meyer, 177; Cioranescu, „lapte acru de oaie” (v. covăsi).
1515). Pe de altă parte, Alinei (II, 961$962) este de altă
Nu am putut identifica forma bg. krastavica; cf. alb. opinie. El îl citează pe Varro: „Caseus e coacto lacte
kastravec „castravete”. Este greu de admis că acest ut coactes dictus” (5, 108) sau „Sic e lacte coacto
cuvânt poate proveni de la noŃiunea de „râios”, a a caseus nominatus” (6, 43). Alinei arată că prin
cum crede Miklosich. Prin urmare, această ipoteză fonetica istorică a limbii latine caseus nu poate
trebuie respinsă. În schimb, forme similare există i proveni din coactus, cum zice Varro, dar nici din
în alte limbi IE; cf. skt. carbhatah, karkarah „un fel coagulum, ci de la o formă neatestată *caglium, unde
de dovleac”, madhu$karkati „castravete dulce” (cf. grupul gl a putut da ğ devenit apoi č, deci o formă
madhu „miere, dulce”), lat. curcubita, v.g.s. kurbis, *cač$ cu sensul iniŃial de „cheag” sau mai precis de
n.g.s. Kurbis, v.sax. hwerhwette „dovleac”. „coagulat”. În acest sens, Alinei citează asonanŃa
Walde (I, 300) derivă toate aceste forme de la un IE între socius i Sosia, folosită de Plaut (Amphitruo,
*kŭerbheto de la *kŭerbh$ „a îndoi, a încovoia”. 383$384), ceea ce ar indica faptul că palatalizarea lui
Rom. castravete provine de la o formă similară cu c (devenit č) a avut loc încă de pe vremea lui Plaut i
forma latină i cele din sanskrită, un mai vechi suna la fel ca sj (pronunŃat ). Cum am spus Plaut se
*carcabita sau *carcavete, similar cu lat. curcubita.
născuse în Umbria i vorbea nativ limba umbrică care
Ipoteza este cât se poate de plauzibilă, asemănările
semăna bine atât cu illira i traca, cât i cu latina.
fiind evidente.
Plaut folose te în opera sa cuvinte din limba sa
Der: castravecior.
maternă care sânt considerate ca „provenind” din a a$
castr n – vas adânc în care se aduc unele zisa latină vulgară. Pe scurt, această trecere a lui cj la
mâncăruri la masă. sj este, după toate aparenŃele, un fenomen umbric.
186
ca&caval
Prin urmare, Alinei susŃine, pe bună dreptate, că Meyer (Türk. St., I, 56) crede că tc. kaJkaval provine
latina a împrumutat caseus de la popoarele din Italia din română, ceea ce Cioranescu consideră a fi o eroare.
centrală (locuită în mare măsură de umbri i osci) Din română provine mgh. kaskaval (Edelspacher, 15).
care, în opinia sa, ar fi descoperit folosirea cheagului Forma italiană ar putea fi explicată de cavallo „un
la fabricarea brânzei. anume tipar de brânză” (cf. Iordan, BF, 6, 174); cf. alb.
Dacă atribuim aceste fenomene fonetice limbii kashkaval. Din it. (dial) cascavallo (Cioranescu, 1507)
umbrice, la fel de plauzibile i pentru stră$română, prin filieră orientală. Nu am putut verifica ipoteza lui
căci a a cum se tie schimbările fonetice majore din Iordan privitoare la it. cavallo. Cu toate că este evident
stră$română se datoresc structurii fonetice a limbii că termenul provine din italiană, adevarata filieră a
traco$dace, multe din ele similare cu cele din oscă i răspândirii acestui cuvânt este dificil de stabilit.
umbrică, considerate transformări ale latinei vulgare.
ca&m r – 1. rasă de capre din Kashmir (India); 2.
Astfel, în grupul cl lichida l a palatalizat, apoi a
Ńesătură din lâna acestor capre.
dispărut: *clagum > cheag etc.
Fr. cachemire (Cioranescu, 1509) din Cashmere,
Tot Alinei susŃine că limbile germanice nu au
variantă a lui Kashmir.
împrumutat termenul de la romani în urma contactelor
cu ace tia, ci, că aceste împrumuturi au fost făcute în cat (mgl. cat) – etaj.
epoca Neoliticului târziu, când influxul de slavi Tc. kat „1. strat; 2. etaj” (@ăineanu, II, 93; Meyer,
(cite te traco$daci) i celŃi i$au adus aportul în 177; Cioranescu, 1519); cf. alb. kat, sb. kat.
fonetica latină (mai precis italică), manifestat prin
catal gă – prăjină lungă prevăzută cu un suport pe
fenomene de palatalizări i africatizări. Alinei susŃine
care se a ează piciorul cu care se umblă la înălŃime,
ideea unui val de emigranŃi din Balcani în Peninsula
piciorong.
Italică, ipoteză susŃinută i de mulŃi autori antici.
Bg. katerjaga „scară” (Candrea; Bogrea, Dacor.,
Dacă acceptăm această ipoteză, atunci germanicii au
4, 812).
putut împrumuta de fapt acest termen de la geto$daci
Nu am putut identifica etimonul bulgăresc. În bulgară
i nu de la popoarele italice neolitice cu care
există unele forme similare care provin probabil din
germanicii nu au venit în contact direct la acea
română; cf. bg. katerač „alpinist”, bg. katrea „a urca,
vreme. Este tiut că geto$dacii, ca i urma ii lor
a se căŃăra” (cf. căŃăra). Cioranescu (1526) crede că
români au fost bine cunoscuŃi ca păstori i crescători
ar trebui pornit de la sb. kotrig „articulaŃie” sau
de animale din Evul Mediu până azi. În orice caz,
koturige „felie”, ceea ce nu este deloc verosimil.
transformările fonetice menŃionate de Alinei ar
După Graur (BL, 4, 97) ar fi o formă expresivă. Acela i
explica la fel de bine i pe a covăsi unde *t din PIE
lucru crede i Cioranescu (1526), dar îl ascociază totu i
*kŭatio a devenit Ń apoi s (v. cursă, covăsi).
cu cotonoage i cătărigi (var. catoroage) „piftie de
Top. Κασήερα este atestat de Procopius (De Aed.),
picioare de porc”.
formă care corespunde rom. căJerie. Top. CăJerie
Rom. cataligă provine de la acela i radical *kat$ ca
este destul de răspândit în româna de azi.
i vb. căŃăra (v. căŃăra). Din fondul pre$latin.
Der: că erie, că ar, ar. câ ari „stână”, câ legi < caseum
legare (Pu cariu, 376; Candrea$Densusianu, 288). Din catal g (ar. catalog) – registru, listă.
română provine tc. ka er (Meyer, Türk. St., I, 56) i Fr. catalogue (Cioranescu, 1527). Termenul este
ngr. κασσιάρα (Meyer, Neugr. St., 75); cf. alb. kasher vechi în limba română, dinainte de sec. XVII, intrat
„brânză”, alb. gizë „brânză”, ngr. κασερι „ca caval”. în limba română din greacă; cf. gr. κατάλογος.
ca&cav l (ar., mgl. căJcăval) – sortiment de brânză. cat nă (var. cătană) – soldat, osta , militar.
It. caci cavallo prin ngr. κασκαβάλι sau tc. kaJkaval Mgh. katona (Miklosich; Fremdw., 96; Cihac, II,
(@ăineanu, II, 92; Weigand, Jb. 16, 221). În schimb, 488; Gáldi, 87); cf. scr., tc. katana, pol. katan.
187
catapeteasmă
Acest cuvânt trebuie pus în legătură cu rad. PIE *kat$ ca substanŃa, calitatea i cantitatea, iar în filosofia lui
„a lupta”, katu, kat(e)ro „luptă” (IEW, 534); cf. skt. Kant, principiile fundamentale ale cunoa terii, cum ar
śatru, gall. catu$ „luptă”, v.ir. cath „luptă, armată, fi principiul cauzalităŃii.
trupă”, cymr. cad „luptă, trupă, batalion”. Ngr. κατηγορία (Gáldi, Les mots, 161; Cioranescu,
Este evidentă relaŃia cu limbile celtice. Rom. cătană 1543). Atestat din sec. XVIII.
provine de la acest radical, cuvânt de origine celtică,
cateh sm (ar. catehisie) – expunere a principiilor
intrat în traco$dacă, preluat apoi, în mod nemijlocit,
religiei cre tine.
de toate celelalte limbi menŃionate mai sus din (stră)$
Lat. catechismus (DAR; Cioranescu, 1541).
română. Origine celtică pre$latină.
Termenul este atestat din sec. XVI, datorită
Der: a cătăni, cătănie, cătăneJte, cătănesc. predicatorilor Reformei calvine (cf. DAR; Cioranescu).
catapete smă – 1. perete pictat în spatele căruia se cater ncă – fla netă.
află altarul; 2. iconostas. De la un cântec în limba germană „Charmante
Gr. καταπέτασCα „perdea” (Cioranescu, 1530); cf. Katherine” cântat la fla netă (Tiktin; DAR); cf. ucr.
v.sl. katapetasma. katerinka, rus. šarmanka.
catar mă – piesă de metal cu care se încheie cateris – 1. a scoate din preoŃie; 2. a răspopi.
o cingătoare. Ngr. καθαιρώ, aorist καθαίρησα „a degrada” (Tiktin;
N.g.s. Kettenriemen „cataramă”, printr$o formă săs. DAR; Gáldi, Les mots, 162).
neatestată *kattenramen (Lacea, Dacor., 3, 741;
Gáldi, 191). Nu se poate accepta această ipoteză. Este catilin r – ambiŃios, fără scrupule.
nepotrivită ideea unui împrumut după o formă Lat. catilinarius < Catilina (Cioranescu, 1548),
politician i conspirator roman care a trăit
săsească neatestată, pentru un cuvânt românesc cu
între 108$62 î.Ch.
largă răspândire. Bogrea (Dacor., 4, 798) îl pune în
Der. catilinară „diatribă”, catilinarism „ambiŃie
legătură cu tc. kantarma.
nemăsurată”.
Radicalul este mai vechi i trebuie pus în legătură cu
PIE *kat$ „împletitură, verigă” (IEW, 534); cf. lat. cat r – animal domestic, corcitură între măgar i cal.
catena, n.g.s. Ketten (v. cătu&ă). Tc. katır „catâr” (Roesler, 595; @ăineanu; 2, 94).
Cuman. chater (cf. Kuun, 127); cf. ngr. γά(ι)διρος,
cat rg (înv. catart, ar. catartu) – stâlpul vertical în
bg. katăr.
lemn sau metal, de pe o navă, care susŃine pânzele Der: catârcă.
sau antenele telegrafice.
Ngr. κατáρτι (Cioranescu, 1533); cf. sb. katraka, cat lic – care aparŃine catolicismului.
katarga, rus. katarti. Lat. catholicus (Cioranescu, 1556) din gr. κατολικός
„general, universal”.
catast f – registru, condică. Der. catolicesc, catoliceJte, catolicism.
Ngr. κατáστιχον (Murnu, 11; REW, 1762; Cioranescu,
catr n (var. cătran) – gudron.
1536) (v. cadastru).
Tc. katran < alqitrān (@ăineanu, II, 95; REW, 4684b;
cat dră (ar. cathedră) – pupitru de la care vorbesc Cioranescu, 1559); cf. it. catrame, sp. alqitrán, alb.
profesorii i oratorii; 2. amvon katram, sb. katran etc(v. gudron).
Lat. cathedra (Cioranescu, 1542). Der: a cătrăni, cătrăneală.
Der: catedrală.
catr nŃă (var. crătinŃă) – obiect de îmbrăcăminte care
categor e – 1. diviziune generală; 2. clasă; 3. (fil.) în se a ează peste fustă, în faŃă ( i în spate) având
filosofia lui Aristotel, mod fundamental al existenŃei diverse broderii, orŃ.
188
caŃă
Cihac (II, 488) îl pune în legătură cu pol. katan(k)a venirea romanilor. Din fondul traco$dac. Top. Cavnic,
„fustă”, lituan. katenka „corsaj”. important centru minier, provine de la caună.
Legătura cu aceste două forme este incontestabilă,
c uză – 1. raŃiune sau motiv care determină o
dar nu este posibil un împrumut din aceste limbi, dată
schimbare sau acŃiune; 2. principiu sau ideal căruia se
fiiind răspândirea acestui termen în toate graiurile
dedică o mi care, grup sau persoană; 3. (fil.) în filosofia
limbii române. În acest caz nu poate fi vorba decât de
lui Aristotel, cele patru principii necesare pentru ca o
o înrudire pe fond IE. Mgh. katrinca, kotroncz,
mi care sau devenire întru fiinŃă să aibă loc i anume: a.
precum i Ńig. katrinka, provin din română.
cauza materială (substanŃa); b. cauza eficientă (ceva
c Ńă¹ – unealtă de prins. asupra căruia se exercită acŃiunea); c. cauza formală
Provine de la acela i radical cu a acăŃa (v. acăŃa). (forma pe care o ia mi carea respectivă); d. cauza finală
(scopul unei mi cări sau acŃiuni).
c Ńă² – femeie, persoană care vorbe te mult. Lat. causa „raŃiune, caz” (Cioranescu, 1573).
FormaŃie onomatopeică de la caŃa „onomatopee care Der: cauzal, cauzalitate.
imită un strigăt strident al unei păsări, persoane etc.”.
Der: caŃaon „poreclă dată grecilor”, CaŃavencu cav l¹ (ar. căval) – fluier mare.
„personaj caragialesc”. Tc. kaval (@ăineanu, II, 96; Meyer, 184; Cioranescu,
1575); cf. alb. kavali, bg., sb. kaval. Pare să provină
ca#c – potcap purtat de preoŃii i călugării ortodoc i. din fondul balcanic, preluat i de turci, PIE *koŭo$
Tc. ka(v)uk (Roesler, 595; @ăineanu, II, 96; Meyer, „gol, găunos, cavitate” (IEW, 592) (v. caună, caval²,
183; Cioranescu, 1567); cf. alb., sb. kauk, ngr. cavă); cf. lat. cavus, cavere. Din fondul pre$latin.
καβούκι.
Forma turcă pare a fi un împrumut din neogreacă, iar cav l² – ănŃuleŃ prin care trece apa prin straturile
forma românească este identică cu cea albaneză i de legume.
sârbă. Trebuie să existe i o formă mai veche, în Are aceea i origine cu caval¹.
fondul balcanic din care provine i rom. căuc. Pare o caval r – 1. titlu nobilar conferit de rege; 2. persoană
variantă a acestuia din urmă (v. căuc). care aparŃine unui ordin cavaleresc; 3. călăreŃ; 4.
bărbat care însoŃe te o femeie, persoană amabilă
cauci#c – produs elastic solid natural sau sintetic.
It. cavaliere (DAR; Cioranescu, 1576), din lat.med.
Fr. caoutchouc (Cioranescu, 1569), din sp. cauchuc
caballarius „călăreŃ” < lat. caballus „cal”; cf. rus.,
(azi învechit), preluat la rândul său dintr$o limbă
bg. kavaler (v. cal).
indiană din America de Sud.
Der: cavaleresc, cavalereJte, cavalerism, cavalerie,
c ună – mină, ocnă. cavalerist.
Lat. *cavina < cavus „gol, scobit” (Pu cariu, 324;
c vă – adâncitură, găvan.
DAR). Cioranescu îl consideră cu origine incertă.
Face parte din aceea i familie de cuvinte cu caună,
Rom. caună este desigur cognat cu lat. cavus, dar nu
căuc, gaură etc., forme care provin din PIE *koŭo$
provine din lat. *cavina care, de altfel, nu este atestat.
„gol, găunos, cavitate” (IEW, 592). Origine traco$
Rom. caună face parte dintr$o familie de cuvinte mai
dacă (v. caună, căuc).
largă care include rom. cavă, căuc (cauc), cău&,
gaură, găunos. caz c – 1. membru unei comunităŃi militare autonome;
Toate provin din acela i rad. PIE *koŭo$ „gol, 2. soldat dintr$o unitate de cavalerie de cazaci.
găunos, cavitate” (IEW, 592); cf. bret. keo „grotă”, Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46; @ăineanu, II,
kougon „gaură”, m.ir. cua „gol”, cuas „gaură”, cymr. 97; Cioranescu, 1583); cf. rus. kazak.
gogof „gaură”, gall. kavaros, cymr. cawr, corn. caur. Der: căzăcesc, căzăceJte, căzăcime, căzăcească
Dacii cuno teau bine mineritul cu mult înainte de „dans căzăcesc”.
189
cazan
caz n (ar. căzane, mgl. căzan) – vas mare de metal în c znă – tortură, chin.
care se fierbe apă, se găte te mâncare etc. V.sl. kaznĭ „pedeapsă” (Miklosich, Slaw. Elem., 24;
Tc. kazan „cazan” (Roesler, 594; @ăineanu, II, 96; Lexicon, 279; Cihac, II, 46; Cioranescu, 1591); cf. sb.
Meyer, 184; Cioranescu, 1585); cf. ngr. καζάνι, alb., kazna „pedeapsă”, pol. kazn „pedeapsă”, rus. kaznĭ.
bg., sb., ucr., rus. kazan. Probabil că nu este de origine Der: a căzni „ a tortura (înv.), a se strădui”.
turcă. Origine incertă.
că (ar., mgl. că, istr. ke) – conjucŃie subordonativă.
caz nie – predică. Lat. quod „faptul că” (Cipariu, Gram., 44; Pu cariu,
245; Candrea$Densusianu, 206; REW, 6970; Rosetti, I,
V.sl. kazanije „mustrare” (Miklosich, Slaw. Elem., 24;
117; Cioranescu, 1246). Panromanic; cf. alb. që „că”.
Lexicon, 279; Cihac, II, 46; Cioranescu). Cihac, urmat
Forma albaneză, identică atât ca sens cât i ca formă
de Cioranescu, consideră că v.sl. kazanije „mustrare”
cu cea română, ne îndreptăŃe te să credem că au
provine din kaznĭ „pedeapsă”. Această ipoteză nu este
existat în traco$illiră forme similare cu cele latine,
verosimilă.
toate provenind de la acelea i forme PIE *kŭo, kŭe,
Rom. cazanie pare să provină din v.sl. skazanie
kŭa (IEW, 644). Forma albaneză nu poate fi un
„istorisire, povestire” din skazati „a spune, a zice”;
împrumut din latină, deoarece prepoziŃiile i conjuncŃiile
cf. rus. skazanie.
nu se împrumută dintr$o limbă în alta.
caz rmă – ansamblu de clădiri afectate militarilor. Amintim că foarte multe prepoziŃii i conjuncŃii (dar
i adverbe) din limba română nu se pot explica prin
N.g.s. Kaserne (Cihac, II, 46); cf. rus. kazarma.
latină (v. adv. ca).
Der: cazarmament, a încazarma.
Der: fiindcă, pentru că.
c ză – despărŃitură, căsuŃă.
căc (ar. cac) – a defeca.
Este o formă învechită (cf. DicŃ. de arh. Ji reg.). Are
Lat. cacare (Pu cariu, 247; Candrea$Densusianu,
aceea i origine cu casă, coteŃ din PIE *ket$, kot$
206; REW, 1443; Cioranescu, 1251); cf. it. cacare,
„locuinŃă” (IEW, 586) sau PIE *kat$ (Walde, I, 175) prov. sp. port. cagar, fr. chier.
(v. casă, coteŃ). PIE *kakka „cacare” (IEW, 521); cf. gr. κακκάω
Rom. cază nu se poate explica decât prin fondul traco$ „caco”, κάκκη „excremente”; n.ir. caccaim „caco”, cacc
dac, în timp ce casă a apărut sub influenŃă latină, de i „excremente”, cymr. cachu, bret. cach, corn. caugh, rus.
termenul exista, cum putem constata, deja în traco$ kakatъ, n.g.s. kacken, arm. kakor „gunoi, bălegar”.
dacă. O anumită diferenŃiere fonetică a permis i Din română provine bg. (po)kakam (Capidan,
diferenŃiera semantică. Raporturile, 233). MenŃionăm că dacă despre rom. căca
se poate presupune un etimon latin, nu acela i lucru se
cazin u (var. cazino) – local pentru jocuri de noroc,
poate spune i despre rom. căcărează care provine de la
dans, spectacole.
acela i radical i are un echivalent în limba albaneză.
Fr. casino (Cioranescu, 1589), din it. casino < it. Der: căcat, căcare, căcăstoare, căcăcios, căcănar,
casa „casă”. căcăniu, căcărează, a căcăreza; cf. alb. kakërdhi
„căcărează”, sarak. kakarandza „excremente” (cf.
cazm – unealtă de săpat pământul asemănătoare cu
Hoeg, 123).
lopata.
Tc. kazma „1. săpat, excavat; 2. lopată, cazma” căci#lă (ar., mgl. căŃiulă) – acoperământ pentru cap
(@ăineanu, II, 99; Meyer, 184; Cioranescu, 1590); cf. din blană de oaie sau alt animal.
ngr. καζCός, alb. kasmë, bg., sb. kazma. Alb. këshulë (Cihac, II, 715; Meyer, 190; Rosetti, II,
Forma nominală provine de la vb. tc. kazmak „a săpa, 112). În albaneză există i formele kaçul „smoc, moŃ”
a excava”. i kaçule „glugă”. Pentru Philippide rămâne obscur,
190
cădea
iar Pu cariu (Lat. ti, 53) crede că este vorba de un provină din PIE *klau$ „a (se) plânge” (IEW, 599);
radical lat. *cat$ căruia i s$a adăugat suf. $ulă. Pascu cf. gr. κλαίω „a plânge”. Rom. a (se) căina provine
(Suf., 248) crede, în mod bizar, că ar proveni de la lat. de la PIE *klau$, printr$o variantă *kal$ sufixat cu x
*cattea „pisică”. ina. Astfel, formele române ti nu par să provină din
Reichenkron (969 trimite la PIE *(s)keu$ „a acoperi” vechea slavă, de i ele sânt înrudite. DispariŃia lui l
(IEW, 951) printr$o formă dacică *ku$keul. Tot de la este un fenomen specific limbii române, întâlnit i$n
acest radical provine i alb. këshulë. Din română provin albaneză i datorită lui j (iot) apărut prin iotacizarea
bg. kačula „bonetă, moŃ”, kačulat „moŃat” (cf. Capidan, lui i (sau e). Astfel, PIE *kal$, print$un mai vechi
Raporturile, 202), mgh. kacsu(y)a „pălărie”, sb. košulja. *kalĭ$na, *căl’(na) > rom. căi$(na).
De la acela i rad. PIE provin i formele cucă, ciucă, Formele albaneze sânt foarte apropiate de română, atât
cucui (v. formele respective). De la acest radical ca sens cât i ca formă, spre deosebire de a (se) căi
provin i formele albaneze menŃionate mai sus. De care are un sens puŃin diferit. În sfâr it, forma a (se)
altfel, albaneza are numero i derivaŃi, similari cu pocăi a provenit prin filieră slavă i are, prin excelenŃă,
aceste forme. Din fondul traco$illiric. o coloratură religioasă, de i Reichenkorn (116) arată
Der: căciular, căciulie, căciular, a (se) căciuli, că pref. po$ este de origine traco$dacă (cf. Poghirc,
căciulire, căciuleală, căciuliŃă, căciuloi etc. ILR, II, 364) (cf. pociumb, povaŃă, povară).
Orel (353) derivă alb. qaj din proto$alb. *klaunja pe
căde (ar., mgl. cad, istr. cådu) – 1. a se deplasa de
care îl asociază cu gr. κλαίω. Ambele forme, în
sus în jos prin propria greutate; 2. a se lăsa în jos.
ultimă instanŃă, provin din PIE *klau$ indicat mai
Lat. cadēre „a cădea” (Pu cariu, 249; Candrea$
sus. Este posibil ca forma slavă să fi provenit din
Densusianu, 207; REW, 1451; Cioranescu, 1262); cf.
stră$română i apoi să fi fost preluată de română sub
it. cadere, prov. cazer, sp. caer, port. cair.
forma pocăi, sau că slava comună a avut i ea o
PIE *k’ad$ „a cădea” (IEW, 516); cf. skt. śad$ „a
formă similară, Ńinând cont de răspândirea acestui
cădea, a (se) anula”, arm. çacnum „a cădea”, v.ir.
radical în limbile IE.
cassar „grindină”, corn. kaser „grindină”, cymr.
Pe de altă parte, după cum am arătat, rom. a căina are
cwyddo „a cădea”.
formă i sens parŃial diferite de a (se) căi. Sensul vb. a
A a cum am mai arătat, velara palatală PIE *k’ nu a
căina este mai apropiat de cel al rad. PIE, iar din punct
dat s (J) în traco$dacă, a a cum ar fi fost cazul pentru
de vedere fonologic, nu se poate explica prin slavă.
a presupusă limbă satem ca traco$daca, decât când a
Der: căială, căinŃă, necăinŃă, căina.
fost urmată de e sau i, altfel a devenit k ca în limbile
centum (v. carabă, carâmb). că Ńă – scufiŃă, bonetă.
Der: căzătură, căzător, precum i formaŃii neologice Scr. kajca (Cihac, II, 38; Cioranescu, 1292). Nu am
ca precădere, decădea. putut verifica forma sârbo$croată.
Pare să provină din PIE *kel$ „a ascunde, a acoperi”,
că – a regreta, a$i părea rău, a recunoa te că a gre it.
cu forma nominală k’olia, kəlia „acoperi , ascunzi ”
V.sl. kajati sę „a mustra” (Miklosich., Slaw. Elem.,
(IEW, 553). Provine din forma nominală *k’olia,
24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37); cf. rus. kajati „a
kəlia sufixat cu $ita, apoi *kalita, cu palatalizarea lui
mustra”. Radicalul este prezent, de asemenea, în toate
l urmat de i, *kal’ita i, în ultimă instanŃă, căiŃă (v.
limbile slave. Vasmer (II, 216) asociază formele
colibă, &orici). Din fondul pre$latin.
slave cu skt. cáyate „a răzbuna, a pedepsi”, av. kay „a
plăti, a regreta”, av. kaena „pedeapsă, răzbunare”. căl re – încălecat pe cal sau pe alt animal.
Asocierile făcute de Vasmer nu sânt adecvate. Lat. caballarius (Pu cariu, 153; Candrea$Densusianu,
Rom. căi trebuie asociat cu formele alb. qaj, qanj, 210; REW; 1440; Cioranescu, 1305); cf. alb. kaluar
qlanj „a (se) plânge, a boci, a se văieta” care par să „călare”. Lat. caballarius este întâlnit doar în câteva
191
călător
inscripŃii. Rom. călare este un derivat al limbii române Chantraine (512) asociază toate aceste forme cu gr.
de la cal, care însă nu provine din caballus. (v. cal). κέλλω „a pune în mi care, a aborda o navă, a împinge
Der: a călări, călărie, călăreŃ etc. o navă la mal” din PIE *kel$ „a mâna, a pune în
mi care” (IEW, 548); cf. skt. kalayati „a mâna, a
călăt r – 1. drumeŃ, care se deplasează dintr$un loc
duce”, lat. celer „repede” (v. cal).
în altul; 2. migrator (despre păsări).
Prin urmare, rom. călăuză este un împrumut din
Este legat de rom. cale, dar după toate aparenŃele nu
greaca veche sau din mediogreacă, nu din turcă. Forma
poate proveni direct din cale, deoarece suf. $tor
turcă este un împrumut dintr$o limbă balcanică, cel
serve te în limba română la derivarea nominală de la
mai probabil din neogreacă.
un verb (cf. Cioranescu, 1306). Pu cariu (262)
Der: a călăuzi, călăuzire.
încearcă să ocolească această dificultate arătând că în
albaneză udhëtar „călător” derivă de la udhë „drum”, călc (ar., mgl. calcu) – a pune piciorul undeva sau pe
iar lat. viator provine de la via, dar nu trebuie să ceva, a pă i; 2. a bătători pământul; 3. a netezi rufăria;
uităm că, în cazurile citate, este vorba de albaneză i, 4. a nu respecta, a viola; 5. a vizita pe nea teptate.
respectiv, latină i nu de română, chiar dacă cele două Lat. calcāre „a călca” (Pu cariu, 254; Candrea$
limbi au multe în comun cu româna. Densusianu, 217; REW, 1491; Cioranescu, 1309); cf.
Este de presupus că a existat în română un verb *călăi it. calcare, prov., cat., sp. calcar.
„a călători”, azi dispărut, apropiat de alb. kaloj „a Lat. calcare provine din calx „călcâi” (Walde, I, 136),
merge, a trece”, de la care a putut deriva rom. călător. care vine, la rândul său, de la un PIE *kalk$ „a merge”
N. Densusianu (1082) spune că forma calatores (pl. de (Walde, I, 144); cf. toh. kalk „a merge” (v. călcâi).
la calator) definea pe servitorii din colegiul FraŃilor Der. călcare, călcat, călcător, călcătorie, călcătăreasă.
arvali. Pe de altă parte, după cum arată Pliniu, calator
călc i (ar. călcâń, mgl. călcon(u)) – partea dinapoi a
este identic ca sens cu lat. viator (cf. Pliniu, 18, 4).
tălpii piciorului.
De i are aceea i origine ca i cale, forma nu există în
Lat. calcaneum (Cipariu, Gram., 18; Pu cariu, 257;
latină, în schimb, a existat în alte graiuri italice vechi,
Candrea$Densusianu, 216; REW, 1490; Cioranescu,
iar româna desigur că nu l$a preluat din aceste graiuri
1310); cf. it. calcagno, prov. colcanh, sp. calcaño,
(v. cale). Provine din fondul pre$latin.
port. calcanhar. Forma latină clasică este calx, calcis,
Der: a călători, călătorie.
forma calcaneum apare doar în latina medievală (cf.
căl+u – persoană însărcinată cu execuŃia condamnaŃilor Niermeyer, 131), dar toate aceste forme derivate din
la moarte, gâde. calcaneum apar în majoritatea limbilor neolatine.
łig. kalo „negru” i „Ńigan” (Miklosich, Zig., 229; Consider că această formă a intrat în latină târziu,
Hasdeu, Cuvente, I, 272; Gáldi, 226). Etimologia se dintr$o limbă italică (sau celtică), fiind prezentă i în
explică prin faptul că în Evul Mediu, în łările alte limbi. Mai mult, forme similare apar în limbile
Române călăii erau recrutaŃi din rândurile Ńiganilor. baltice: cf. lituan. kułnas, v.pr. kulczi (cf. Glare, 261),
dar i lituan. kulše, pol. kulča „coapsă, pelvis”,
călă#ză (călăuz) – ghid.
precum i în celtice: cf. ir. calc, cymr. calch (cf.
Tc. kila(v)uz „ghid, călăuză” (@ăineanu, II, 76;
Ernout$Meillet, 89).
Meyer, 167; Cioranescu, 1308); cf. alb. kalauz, ngr.
καλαυζις, bg., sb., pol. kalauz, mgh. kalausz. căld re (ar. căldare, mgl. căldari) – vas mare
Radicalul are o bogată reprezentare în greaca veche; rotund, de obicei de aramă, în care se păstrează sau
cf. gr. κέλευθος „drum, traiectorie” pe care Chantraine se fierbe apă.
(512) îl asociază cu κελεύω „a se îndrepta spre”. De la Lat. caldaria „cameră de baie caldă” (Pu cariu, 259;
acela i radical provin gr. κελεύστωρ „cel care conduce”, Candrea$Densusianu, 229; REW, 1503; Cioranescu,
precum i κέλευσCα, κελεύστής „comandantul unui vas”. 1316); cf. it. caldaio, prov. caudera, fr. chaudière,
192
căldură
sp. caldera, port. caldeira, alb. kaldaje „căldare”, Mgh. kanály fehér „pasăre acvatică” (Cihac, II, 487).
ngr. καλδάρι. Rom. călifar apare mai mult în graiurile române ti
Forma neogreacă provine din română. De Mauro$ din sud, unde nu poate fi vorba efectiv de o influenŃă
Mancini (303) derivă it. caldaoi de la lat. caldarium. maghiară. Forma maghiară ar putea proveni din rom.
Der: căldărar, căldăroi, căldăruJă. călifar, remodelat prin etimologie populară.
Gr. καλλίφαρος „bine îmbrăcat” (Scriban; Cioranescu,
căld#ră (ar. căldură) – 1. starea sau gradul de
1332). Această ipoteză este hazardată i inacceptabilă
încălzire a unui corp; 2. timp călduros; 3. afecŃiune,
prietenie; 4. stare energetică a materiei măsurată în datorită semantismului. Formele bg. kalefar, kilifar,
unităŃi calorice sau calorii. indicate de Cioranescu, nu le$am putut identifica.
Lat. *caldura (Pu cariu, 261; Candrea$Densusianu, Origine obscură, probabil pre$latină.
230; REW, 1505; Cioranescu, 1318); cf. it. caldura. călim ră (var. călămară (Mold.), ar. călămar, mgl.
Forma italiană ar putea proveni dintr$o altă limbă călămar, călimară) – vas mic în care se Ńine cerneala.
italică. De Mauro$Mancini (303) explică it. caldura Ngr. καλαCάρις, καλαCαριά (Densusianu, Rom., 33,
prin caldo sufixat cu $ura, cu alte cuvinte, ca derivat 275; Cioranescu, 1334); cf. alb., bg., sb., tc. kalamar.
al limbii italiene, cum, de altfel, trebuie considerat i
rom. căldură, un derivat al limbii române (v. cald). căl i (călâu, căliu) – călduŃ.
Der: călduros, căldurică, căldurice. Lat. *calaneus < calere (Pu cariu, Dacor., 3, 661),
iar după Giuglea (Dacor., 3, 618) din gr. καλλάινος
căl ¹ – a oŃeli, a întări.
„verde, necopt”.
V.sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw.
Ambele ipoteze sânt extrem de greu de susŃinut, dar mai
Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38; Cioranescu,
ales cea a lui Giuglea care este de$a dreptul imposibilă.
1328); cf. bg. kaljă, slov. kaliti, rus. za$kaleati „a
Rom. călâi trebuie asociat cu cald, a căli (v. cald, căli).
usca, a oŃeli”.
Dacă rom. cald se poate explica prin latină, nu acela i
Rom. a căli, pe lângă sensul de „a oŃeli”, are i sensul
lucru se poate spune i despre rom. călâi.
de „a încălzi puŃin”, care se păstrează în forma a căli
PIE *k’el$, kal$ „cald”, IEW, 551); cf. a căli.
varză, (varză) călită. Vasmer (I, 510) asociază rus.
Nerotacizarea lui l intervocalic se explică prin faptul
za$kaleati „a usca, a oŃeli”, a căli” cu v.ir. calath
că l este în silabă accentuată, situaŃie întâlnită i în
„tare” i lat. callum, callus „bătătură”. Poate fi
asociat cu căli². alte cazuri (v. bălan).
Der. călire, călit. căl n – arbust cu flori albe (Viburnum opulus).
căl ² (ar. calescu „a încălzi, a sătura, a îmbăta”, mgl. V.sl. kalina (Cihac, II, 38; Cioranescu, 1335). Prezent
călit) – a găti (mai ales varză). în toate limbile slave. Vasmer consideră că această
Pentru căli² sensurile din română i aromână sânt mai formă provine din kal „arbust cu boabe negre”.
apropiate de lat. caleo „a fi cald”, dar diferite de v.sl. Lat. *calinus (Rosetti, I, 79), ipoteză greu de acceptat,
kaliti (v. căli¹), de i nu par să provină din latină, ci din moment ce forma nu este atestată în latină.
sânt doar forme înrudite. Nerotacizarea lui l Der: călină „fructul călinului”.
intevocalic s$ar putea datora poziŃiei accentului pe
silaba a doua. Cu toate acestea, nerotacizarea lui l călŃ#n (ar. călcin’e „călŃun”, călciun, călciune „ciorapi
intervocalic are multe excepŃii care nu au fost încă lungi”) – 1. ciorap; 2. gen de îmbrăcăminte; 3. pantof.
explicate (v. călâi). It. calzone > ngr. καλτσούνι (Densusianu, GS, 6, 363;
REW, 1495; Cioranescu, 1342); cf. ar. calŃin „Ńesătură
călif r – 1. numele a două specii de păsări acvatice pentru cioareci” care, după Papahagi, ar proveni din it.
asemănătoare cu raŃa (Tadorna tadorna, Tadorna calzino. În ce prive te pe călcin’e, Papahagi crede că
casarca); 2. specie de porumbel domestic. provine din tc. qaltchyn „ciorapi lungi care se poartă sub
193
călugăr
cizme”. Este evident că, în ambele cazuri, Papahagi Întâlnit rar i tardiv în latină, apare pentru prima oară
gre e te. După Capidan (Raporturile, 203) bg. kalcun la Sf. Ieronim, care spune că este cuvânt străin
provine din română. It. calzone înseamnă „crac de (Epistolae, 64, 2; cf. Ernou$Meillet, 90). Sf. Ieronim
pantalon”. a murit în 419$420 d.Ch., prin urmare, s$a născut cam
După De Mauro$Mancini (308) provine din calza, pe la jumătatea secolului IV, când romanii se
calzino „ciorap” care, la rândul lor, provin din lat. retrăseseră de aproape un secol din Dacia. Nu este
med. calceus „gheată”. Rom. călŃun ar putea fi un posibil ca acest termen să fi ajuns în Dacia prin
derivat al rad. calŃ$ din care derivă i a încălŃa. latină, mai ales că era i a a rar întâlnit în această
Ca i în cazul rom. ciorap, care a fost derivat, în mod limbă, considerat ca termen străin la acea vreme.
tradiŃional, din turcă, căruia Reichenkron (103$05) îi Walde (I, 147) arată că romanii l$au preluat de la galli.
găse te o descendenŃă veche PIE, putem considera că Termenul este prezent i în limbile celtice moderne; cf.
acela i lucru s$a întâmplat i cu rom. călŃun, care ir. caimmse „căma ă”, v.corn. cams, bret. kamps, forme
pare să provină din PIE *kel$ „a ascunde, a acoperi”, care, de asemenea, nu pot proveni din latină.
cu forma nominală k’olia, kəlia „acoperi , ascunzi ” Acest cuvânt a putut exista i la daci, care purtau
(IEW, 553); cf gr.(att.) κολεός „teacă, vagin”, lat. cămă i ca i celŃii. Prin urmare, ar putea proveni din
culleus „sac de piele”, rus. kulŭ, pol. kul „sac”, lituan.
fondul pre$latin, ca împrumut celtic, dar este mai
kulis, v.pr. kuliks „pungă, sac”.
plauzibil să$l considerăm element autohton.
Der: călŃunar, călŃunaJ.
Der: cămeJuŃă, cămeJoi.
căl#găr (ar., mgl. călugăr) – monah.
căm lă – mamifer rumegător din Africa de nord sau
Mgr. καλόγερος „călugăr” (Murnu, 9; Cioranescu,
din Asia, cu una sau cu două cocoa e.
1343); cf. v.sl. kalugerŭ, bg., sb. kaluger.
Mgr. καCήλα < κάCελος „cămilă” (Roesler, 571; Murnu,
Der: călugăriŃă, călugăraJ, a călugări, călugăreJte,
10; Cioranescu, 1365); cf. alb. gamilë, bg., sb. kamil.
călugăresc, călugărie.
căm n (ar. câmińă) – 1. sobă joasă cu vatra larg
căm ră – 1. odaie, cameră în care se păstrează
deschisă; 2. casa părintească; 3. a ezământ cu caracter
alimente; 2. odaie, cameră.
socio$cultural.
Mgr. κάCαρα „boltă”, καCάρα „cameră” (Cihac, II,
487; Meyer, 169; Densusianu; Rom., 33, 276). Forma Mgr. κάCινος, καCίνε (Cioranescu, 1367); cf. v.sl.
mediogreacă provine din lat. camara, formă din care kamina, bg., rus. kamin.
ar putea proveni i rom. cămară; cf. v.sl. kamarĭ, tc. După Walde (I, 141), lat. caminus provine din greacă;
kemer, alb. kamëre, bg. kamara. cf. prov. camin, fr. cheminée, it. cammino. Termenul
Der: cămăraJ „funcŃionar care avea grijă de camerele există i în lituaniană kaminas „cămin, vatră, horn”,
unde locuiau domnitorii români, împreună cu familiile având exact acelea i sensuri din română, care nu pare
lor; mare cămăraJ „boier de rangul doi, administrator al să fie împrumut din limbile slave. Termenul este
palatului domnesc”, cămărăJiŃă „soŃia cămăra ului”. atestat în top. Kaminos, cetate din sudul Dunării,
Der: cămăraJ, cămărăJel, cămărăJiŃă. reparată de Iustinian (cf. Procopius din Caesarea, De
Aedificiis, IV), înainte de stabilirea slavilor în
căm &ă (var. cămaJe, cămeJe, ar., mgl. cămeaJă) – regiune. Prin urmare, termenul este traco$dac, iar
1. îmbrăcăminte (de pânză) care se poartă pe piele i mediogreaca l$a preluat din stră$română, întrucât nu
acoperă partea superioară corpului; 2. membrană,
pare să fie mo tenit din greaca veche.
înveli .
Der: căminar.
Lat. camisia „căma ă” (Diez, I, 102; Gramm. 1, 19;
Pu cariu, 266; Meyer, 187; Candrea$Densusianu, 235; căn – a vopsi în negru.
REW, 1550; Cioranescu, 1351); cf. it. camisia, fr. Tc. kina „1. arbust din frunzele căruia se extrage un
chémise, sp., port. camisa, alb. këmeshe. anumit colorant (Lausonia inermis); 2. colorantul
194
căpăstru
respectiv” (@ăineanu, II, 218) din arab. hinnā; cf. căpăŃ nă (ar. căpăŃînă, mgl. căpŃonă) – 1. capul unui
eng. henna. animal mort sau tăiat; 2. bulb sau parte umflată a unei
Der: căneală, cănit. plante.
Lat. *capitina (Pu cariu, 275; Candrea$Densusianu,
căp+stru (ar., mgl., istr. căpestru) – piesă a
239; Cioranescu, 1408); cf. alb. kaptinë „cap, bulb,
harna amentului care se pune pe capul calului sau al
căpăŃână”. Bg. kăpăcin provine din română (Capidan,
măgarului.
Lat. capistrum „căpăstru, treang, botniŃă” (Pu cariu, Raporturile, 227).
272; Candrea$Densusianu, 243; REW, 1631; Rom. căpăŃână nu poate proveni din lat. *capitina
Cioranescu, 1404); cf. it. capestro, prov., cat. cabestre, care este o formă neatestată i, prin urmare, nu poate fi
fr. chevêtre, sp. cabestro, alb. kapistrë. admisă. RelaŃia acestui termen din limba română cu
După Walde (I, 160), lat. capistrum provine din lat. rad. cap$ este o certitudine, întrucât, este de presupus
capio „a lua, a prinde” (v. căpăta). că formele române ti ce provin de la acest radical pot
fi corelate cu PIE *kap$ut „cap” (IEW, 529). Rom.
căpăt – 1. a primi, a obŃine; 2. a câ tiga, a dobîndi. căpăŃână are un corespondent în alb. kaptinë i, în
Lat. *capitare < caput (Philippide, II, 635; Pu cariu,
acela i timp, este un derivat al limbii române (v. cap).
273; Candrea$Densusianu, 241; REW, 1635;
Der: căpăŃânos, a (se) încăpăŃâna, încăpăŃânat, a
Cioranescu, 1405).
descăpăŃâna.
Nu există corespondente satisfăcătoare în limbile
neolatine; cf. it. capitare „a ajunge”. Mgh. kapni „a căpcă#n (var. cătcăun, căpcân(e), ar. capdicine) –
obŃine” provine probabil din română, dar Cioranescu 1. fiinŃă din mitologia populară care mănâncă
crede că nu au nici o legătură, cu toate că sensul oameni; 2.om rău, crud sălbatic.
este acela i. Cihac (II, 39) merge, ca de obicei, pe filieră slavă, mai
PIE *kap$ „a lua, a prinde” (IEW, 527); cf. skt. precis îl deduce din pol. kapkan „zdrenŃăros”, ipoteză
kapati „un pumn, o mână de ceva”, lat. capio „a lua, care trebuie exclusă. Calc după mgr. κυνοκήφαλος
a prinde”, got. hafian, alb. kap „a prinde, a lua, a
„cap de câine”, intrat în limbă prin literatura populară
căpăta”. Prin urmare, nu putem accepta că rom.
(Cartojan, Alex. în lit. rom., 1910, 95; Tagliavini, Arch.
căpăta provine de la un neatestat lat. *capitare din
Rom., 16, 357; cf. Cioranescu, 1410). După Pascu
caput, care are alt sens i provine de la alt radical.
(Suf., 53) din cap i câne, iar după Scriban din lat.med.
Din fondul pre$latin.
capcanus; cf. v.tc. kapgan „căpetenie a avarilor”.
Der: căpătat.
Extrem de interesantă rămâne forma avară din care
căpăt i (dial. (ban.) căpătâńu, ar. căpitâńu, mgl. provin lat. capcanus i, respectiv, tc. kapgan, formă al
căpitåńu) – parte a patului sau a oricărui culcu pe cărei prim segment este cap$, care pare să provină din
care se pune capul. kap$, radical prin excelenŃă IE. Prin urmare, în ciuda
Lat. *capitaneum (Pu cariu, 274; Candrea$Densusianu, unor ipoteze, destul de vagi de altfel, că avarii ar fi fost
241; REW, 1633; Cioranescu, 1406); cf. it. capitagna turanici, judecând după acest termen erau probabil
„limbă de pământ, promontoriu”. indo$europeni, dacă nu presupunem că acest termen ar
Forma capitaneum nu este atestată, ci doar fi fost preluat dintr$o altă limbă, ceea ce este mai puŃin
capitaneus „de initio” dar i acesta destul de rar probabil. Este posibil ca forma avară să fi fost refăcută
întâlnit. De altfel, nu este substantiv. Rom. căpătâi
prin etimologie populară, atât în română, cât i în
este un derivat al limbii române de la rad. cap$ din
medio$greacă, mai ales dacă avem în vedere forma
PIE *kap$ut (IEW, 529).
dacor. căpcâne i cea ar. capdicine.
Rom. căpătâi provine de la acest radical printr$o
formă mai veche *capitaneu, apoi căpătâniu (v. cap). căp Ńă (ar. căpiŃă, copiŃă) – 1. grămadă de fân, de
Der: a (se) căpătui, căpătuială, căpătuire. plante, de nutreŃ sau cereale; 2. căpăŃână.
195
căp&ună
V.sl. kupŭ „grămadă” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; După Cihac (II, 487) ar proveni din mgh. kapta
Cihac, II, 87; Meyer, 198; Pu cariu, Lr., 284; „calapod de pantofi”. A fost pus, de asemenea, în
Cioranescu, 1422); cf. bg. kapica, kupica, ceh., pol. legătură cu v.sl. kopyto „copită” (cf. Poghirc) i,
kopica „grămadă”, alb. kopicë, mgh. kopicz, vegl. respectiv, cu v.sl. kopytice „gen de încălŃăminte”, ca
cappa „claie”. i cu alb. këputsë. Formele pentru „copită” provin
Forma lipse te în limba rusă. Pe de altă parte, forma de la PIE *k’apho$, *k’opho$ „copită” (IEW, 530)
vegliotă nu poate proveni din slavă. V.sl. kupŭ derivă (v. copită).
din vb. kupiti „a aduna”. Forma kopica nu este atestată În ciuda celor spuse de Poghirc i de alŃi cercetători,
în slava veche, a a cum apare în Cioranescu, ci doar în rom. căpută nu poate fi asociat cu copită din motive
cehă i poloneză, dar i în albaneză i maghiară. semantice, dar, în schimb, este acela i cu alb. këputsë
Rom. căpiŃă, ca i formele slave, albaneză i vegliotă i v.sl. kopytice. Din fondul pre$latin.
provin din PIE *keu$, keup$ „a îndoi, ridicătură, Der: a căputa, a încăputa „a repara”, căputar „cizmar”.
curbură” (IEW, 588$89); cf. gmc. *Haupaz > eng.
căr – a duce, a transporta.
heap „grămadă”.
Lat. *carrare < carrus „car” (Pu cariu, 285; Candrea$
căp&#nă – fructul căp unului (Fragaria elatior) mai Densusianu, 255; REW, 1271; Cioranescu, 1444); cf.
mare decât fraga, de culoare ro ie i parfumat. calabr. carriare, napol. carreare, fr. charier, sp.
A fost pus în legătură cu căpu&ă, ambele provenind acarrear, forme care presupun mai degrabă un lat.
de la rad. cap$ (cf. cap) (Pu cariu, Dacor., 594; *carriare. Astfel ipoteza este destul de ubredă. Rom.
REW, 1658; Rosetti, I, 113). a căra, precum i formele neolatine menŃionate mai
Formele române ti trebuie asociate cu alb. këpushë sus provin de la un radical verbal car$ (v. car).
„căpu ă”. În albaneză există o situaŃie similară; cf. Der: cărat, cărător, cărătoare, cărel, cărăuJ, cărăuJie,
alb. këpushë „căpu ă” i alb. këpuje „fruct de pădure, a cărăuJi, cărăuJit etc.
căp ună”. Trebuie arătat că în aromână există o căr re (ar. cărare) – drum îngust pe care se poate
singură formă pentru ambele noŃiuni (v. căpu&ă). umbla numai cu piciorul.
Cele două perechi de forme din albaneză i română Lat. *carraria (Densusianu, Hlr., 159; Pu cariu, 287;
provin de la acela i rad. proto$traco$illiric *kap$ (v. Candrea$Densusianu, 244; REW, 1718; Philippide, II,
cap). Din fondul pre$latin. 636; Cioranescu, 1459); cf. it. carraja „drum de căruŃă”,
căp#&ă (ar. căpuJe „1. căpu ă; 2. căp ună”, mgl. calabr. carrara, cat., sp. carrera „goană, fugă, grabă”,
căpuJe) – 1. insectă parazită (Melophagus ovinus); alb. karrarë „cărare”, skt. upa$nish$kara „drum
2. mugur. principal, mare”.
Din scr. k(e)rpuša (Meyer, EWA., 188). Meyer derivă Este destul de evident că rom. cărare nu poate
atât alb. këpushë „căpu ă”, cât i rom. căpu&ă din proveni din latină. Formele neolatine au puŃin în
sârbă, ceea ce reprezintă o eroare, desigur, când comun cu forma românească i albaneză, întrucât
lucrurile stau, de fapt, invers. sensurile sânt diferite. În schimb, sanskrita aduce
Derivat din cap cu suf. $uJă (Pu cariu, Dacor., 594; lumină în elucidarea etimologiei acestui temen: upa$
1658; Cioranescu, 1396); cf. alb. këpushë „căpu ă” i nish$kara, unde upa$nish înseamnă „principal, de sus,
këpuje „căp ună, fruct de pădure”, formă paralelă cu superior”, iar kara „drum, cărare”.
rom. căp&ună. De remarcat că în aromână există o Pu cariu încearcă, în zadar, să justifice sensul din
română prin condiŃiile vieŃii primitive a românilor
singură formă pentru cele două noŃiuni (v. cap,
(cf. Loc. limb. rom., 54). Ipoteza lui Pu cariu nu are
căp&ună). Din fondul pre$latin.
nici un suport tiinŃific, deoarece ar trebui să admitem
căp#tă – parte a încălŃămintei care acoperă partea că românii nu au mai folosit vehicule cu două sau
superioară a labei piciorului. patru roŃi, asta ar însemna că ar fi trebuit să dispară i
196
cărăbu&
cuvinte precum car i căruŃă, ceea ce nu este cazul. cărb#ne (ar. cărbuni, istr. cărbur(e)) – 1. material de
Pe de altă parte, formele albaneză i sanskrită au culoare neagră rezultat din arderea incompletă a unui
acela i sens cu cea românească. material organic; 2. rocă combustibilă amorfă de
culoare neagră.
cărăb#& (mgl. carabatšcă) – insectă (Melolontha
Lat. carbonem (Pu cariu, 289; Candrea$Densusianu,
vulgaris).
Lat. scarabeus „cărăbu ” (Pu cariu, 286); cf. sard. 260; REW, 1676; Cioranescu, 1466). Panromanic; cf.
carrabusu (REW, 1225), gr. κάραβος „gândac”. got. hauri „cărbune”.
Walde (II, 490$91) consideră lat. scarabeus ca un Lat. carbo provine din PIE este *kķd$, kerəd$ (Walde,
împrumut din gr. κάραβος, ipoteză nu tocmai sigură. I, 165) sau PIE *ker(ə) „a arde, a fi incandescent”
A fost pus în legătură cu alb. karabush „rac, tiulete (IEW, 571); cf. v.g.s. herd „vatră”, n.g.s. Herd, lituan.
de porumb” (Meyer, 177; T. Papahagi, Etimologii). kuriu „a face focul”, v.sl. kuriti „a fumega”.
De asemenea, gr. καραβίς „lăcustă”, precum i Pare să provină din IE *kard$ > karb$, ca urmare a
κάραβος „gândac” ( i mai târziu „navă, corabie”) trecerii lui d la b, precedat de o lichidă, fenomen
provin din acela i radical. În greacă sânt cuvinte întâlnit atât în latină, cât i în traco$dacă (v. albie,
străine, după cum remarcă Boisacq (411), prin vorbă). În plus, din lat. carbonem ar fi dat un
urmare, provin din traco$dacă. Legătura cu forma *carbone din care, prin umlaut, o ar fi diftongat la oa,
grecească i cea albaneză este neîndoielnică, astfel urmând să avem azi un *carboane. Cu alte cuvinte,
încât, trebuie să admitem un radical balcanic de rom. cărbune provine de la un mai vechi *carbune$
provenienŃă traco$illiră *karab$, din care provin toate (m), nu carbonem. Din română provine ngr.
aceste forme (v. corabie). Suf. $uJ, în acest caz, pare καρβούνι. Împrumutul este destul de vechi, încă din
să fie acela i cu gr. $ος i respectiv lat. $us, păstrat la mediogreacă, din moment ce pronunŃia lui b din rom.
câteva forme nominale din limba română, precum cărbune a devenit v în ngr. καρβούνι.
rom. avuJ (v. au&). Origine traco$dacă. Der: cărbunar etc.
cărăm dă (ar., mgl. chirămidă) – material de cărind r (ar. calindar) – calendar.
construcŃii din lut ars, de formă prismatică. Lat. caledarium „calendar” (Pu cariu, 291; REW,
Mgr. κεραCίδα „cărămidă” (Roesler, 571; Murnu, 11; 1508; Candrea$Densusianu, 263). Forma cărindar
REW, 1822; Cioranescu, 1457); cf. bg. keramida, tc.
este, în mod cert, o formă mai veche, cu rotacizarea
keremit, calabr. ceramida.
lui l intervocalic, spre deosebire de calendar care este
În realitate, forma mediogreacă este κεραCίδιον, a a
o formă mai nouă (v. calendar).
cum este i în greaca veche, i are aceea i origine cu
gr. κέραCος „ceramică”, despre care Chantraine (516) cărpăn s – persoană zgârcită.
susŃine că nu are o etimologie bine determinată. După @ăineanu (1998, 220), este o combinaŃie din
ExistenŃa acestui termen în calabreză, dar nu i în alte cârpă i răpănos.
dialecte italiene, pune sub semnul întrebării originea Această combinaŃie nu este deloc verosimilă. Provine
mediogreacă a acestui termen. Prin urmare, trebuie să de la acela i radical ca i a cârpi, mai precis din PIE
fie un termen mai vechi, prezent în greaca veche de *(s)kerp$, (s)krep$ (IEW, 944); cf. skt. karpata
remarcat că, pe când în greacă este de genul neutru, „haină cârpită” (v. cârpi).
în română i calabreză este de genul feminin.
Aceste forme provin din PIE *ker$(ə) „a arde, a fi căr#nt (ar. cănut) – care a început să albească
incandescent” (IEW, 571), de la care provin i formele (despre păr).
germanice pentru vatră; cf. v.g.s. herd, n.g.s. Herd, eng. Lat. *canutus < canus (Cipariu, Gram., 91; Pu cariu,
hearth „vatră” (v. cărbune). 301; Candrea$Densusianu, 274; REW, 1622; Cioranescu,
Der: cărămidar, cărămidărie, cărămiziu. 1496). Panromanic.
197
căruŃă
Lat. canus provine de la un mai vechi italic *casnus altele nu apar ace ti formanŃi; cf. lituan. žio$ju (I, sg.)
(Walde, I, 156); cf. palign. casnar „senex”, sabin. „a deschide”.
cascus „senex”. Astfel, un IE *ghə$sko > proto$traco$dac. *gasko >
Formele italice provin din PIE *kasŭo$ „cenu iu, traco$dac. *casco > stră$rom. cascu, cu asimilarea lui
cărunt” (cf. Walde), din care provine i proto$gmc. g la c sub influenŃa lui c din a doua silabă. Un proces
haswa „cenu iu”; cf. v.g.s. hasan „cenu iu, cărunt”. invers, de asimilare a velarei surde k la g a avut loc în
v.g.s. haso „gri, cenu iu”. Din română provine ngr. albaneză; cf. alb. gogësi. Forma gr. χάσκω provine de
κανούτον (cf. Meyer, Neugr. St., II, 75). la un mai vechi proto$gr. *ghasko, identic cu forma
Der: cărunteŃe, a încărunŃi, încărunŃeală. proto$traco$dacă i foarte apropiat de forma proto$
latină. Origine traco$dacă.
căr#Ńă – vehicul de forma carului, dar mai mic. Der: căscare, căscat, căscătură, căscăund.
Este o formă derivată din car; cf. alb. karroçë
„căruŃă, trăsură” (v. car). că&un – 1. a$i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată;
Der: căruŃaJ, căruŃărie. 2. a prinde necaz pe ceva sau pe cineva; 3. a prinde
dragoste pentru ceva sau cineva.
căsător – a se uni prin căsătorie. Lat. *occasionare (Ascoli, Arch. glott. it. 16, 185;
Provine din căsător (înv.) „soŃ, cap de familie”; cf. Pu cariu, 311). Lat. *cassionare < casus (Candrea$
ar. căsător „bărbat căsătorit, soŃ”. Rom. căsător Densusianu, 285). Cioranescu (1518) îl asociază cu
derivă de la un verb azi dispărut *a căsa „a se v.fr. achoisoner „a vexa”. Legătura cu forma veche
căsători, a întemeia o familie”, la rândul său, derivat franceză este o simplă prezumŃie, greu de confirmat,
din casă. Pu cariu (305) postulează un lat. *casare, iar formele latine propuse sânt neatestate, fără forme
dar rom. *a căsa este un derivat al limbii române. echivalente în limbile neolatine. Origine obscură.
Der: căsătorie, necăsătorit.
căt nă – numele mai multor specii de arbu ti (Lycium
căsc (ar. cascu (hascu), mgl. casc (hasc)) – 1. a hamilifolium, Lycium vulgare, Hippophaë rhamnoides,
deschide gura spre a vorbi, a striga, a mânca etc.; 2. a Tamarix germanica, Tamarix gallica).
se deschise puŃin, a se crăpa. Lat. catanum (Cioranescu, 1550).
Lat. *cascare < gr. χάσκω „a căsca” (Candrea, Rom. Faptul că se cunoa te un anumit arbust denumit
31, 304; Meyer, Alb. St., 123; Pu cariu; 306; catanum, specie asemănătoare cu drobul, a cărui
Candrea$Densusianu, 282; REW, 1733; Cioranescu, denumire este atestată în Spania în secolul VI d.Ch.,
1506); cf. sard. kaskare. menŃionat de Corominas (cf. Cioranescu), nu este deloc
În mod evident, intermedierea unei forme latine un indiciu că rom. cătină provine de aci, ba, dimpotrivă
neatestate care ar proveni din greacă este un proces ansele ca această formă din latina medievală să fie
cu totul nefiresc. Pe de altă parte, forme similare se etimonul rom. cătină sânt practic nule.
găsesc în mai multe limbi IE; cf. alb. gogësi „a În plus, drobul este un arbust leguminos, deci o
căsca”, v.scand. geispa „a căsca”, sued. gäspa „a specie total diferită de cătină. Fără îndoială că acest
căsca”, eng. gasp „a căsca”. Echivalentul latinesc al catanum este un termen din fondul iberic i nu un
rom. căsca este hisco „a căsca”. termen propriu$zis latin. Varianta propusă de autorii
Boisacq (1052) consideră că gr. χάσκω provine din DAR din lat. catena „lanŃ” este, de asemenea, lipsită
IE *ghə$sko, iar Walde (I, 648) derivă lat. hio, hisco de sens i trebuie respinsă. Prin urmare, cei doi
„a căsca” dintr$o formă similară *ghi$sko. Forma ar. termeni nu au nimic în comun cu rom. cătină, cu
hascu a apărut sub influenŃa formei grece ti. excepŃia unei anumite rezonanŃe fonice.
PIE *g’həi$, ghə$ „a căsca, a deschide” (IEW, 419). În Pe de altă parte, trebuie arătat că florile de cătină sânt
limbile prezentate mai sus formele apar cu formantul $ denumite mâŃiJori, prin asociere cu puii de animal,
sko (greacă, latină, sardă) sau $spo (germanice), în probabil datorită aspectului lor pufos. Este deci mai
198
cătinel
plauzibil să admitem că rom. cătină provine din PIE căt#n (ar. cătună, mgl. cătun) – mic grup de a ezări
*kat$ „a făta, pui de animal” (IEW, 534) (v. căŃel, omene ti.
cotoi, precum i cătuJe „pisică”). Provine din fondul De origine dacică (Miklosich, Slaw. Elem., 10,
pre$latin.