Evul Mediu şi naşterea Europei

Jacques Le Goff

Istoricul îşi promovează demersul sub forma unei încercări de răspuns la întrebarea dacă
Europa s-a născut în Evul Mediu, reluând în fapt idei promovate de către predecesorii săi de la
Şcoala Analelor, Marc Bloch şi Lucien Febvre. Pentru a surprinde reperele medievale ale
Europei, în special a celei Occidentale, Jacques Le Goff îmbină deopotrivă analiza clasică a
faptelor istorice cu metoda perspectivei istorice şi cu cercetarea mentalităţilor epocii, a
conştiinţelor oamenilor, aflate, aşa precum el însuşi preciza, la graniţa nesigură dintre realităţi şi
reprezentările lor.

Lucrarea este structurată în şase capitole, aşezate cronologic în funcţie de marile etape ale
unui lung Ev Mediu , cuprins între secolele IV-XV: perioada migraţiilor barbare (veacurile IV-
VIII), etapa carolingiană (secolele VIII-X), anul 1000, Europa feudală (secolele XI-XII), Europa
oraşelor, negustorilor şi universităţilor (secolul XIII) şi amurgul Evului Mediu - veacurile XIV-
XV. Demersul propriu-zis este netezit de două aspecte preliminare, ilustrând condiţiile geografice
(Europa ca parte a continentului euro-asiatic şi problema graniţei răsăritene) şi moştenirile pe
care le-a lăsat Antichitatea.

Prima secţiune înglobează intervalul cuprins între secolele IV şi VIII, fiind asociat în
Occident cu epoca marilor migraţii şi a stabilirii barbarilor în teritoriile fostului Imperiu Roman,
prin întemeierea de formaţiuni politice, codificarea cutumelor sub formă de legi şi prin
începuturile fenomenului aculturaţiei între barbari şi romani. Totodată are loc şi punerea bazelor
creştinismului medieval de către sfântul Ieronim, sfântul Augustin şi papa Grigore cel Mare şi se
remarcă patru personalităţi pe care Le Goff le caracterizează ca părinţii culturali ai Europei, după
cum Karl Rand i-a numit fondatorii culturali ai Evului Mediu: Boethius, Cassiodor, Isidor din
Sevilla şi Beda Venerabilul.

Al doilea capitol este consacrat intervalului, cuprins între secolele VIII-X, care este
dedicat moştenirii statale şi de civilizaţie generate prin cuceririle lui Carol cel Mare şi prin
alianţa între franci şi Sfântul Scaun. Caracterizată de autor ca o Europă născută înainte de vreme,
ea îşi are nucleul strategic în spaţiul imperial francez, o sumă de întinse teritorii din Franţa,
Germania şi Italia.

Următoarea secţiune este dedicată unui an de referinţă din istoria continentului, anul
1000, pus în legătură de către istoriografie atât cu sfârşitul lumii, cât şi cu avântul economic al
Creştinătăţii, înregistrat în intervalul cuprins între anii 950-1050. În această perioadă, Sfântul
Părinte şi împăratul romano-german visau, aşa cum precizează autorul, la o Europă paşnică,
extinsă spre Răsărit, fapt care se va materializa mai mult sau mai puţin durabil prin includerea
maghiarilor şi mai ales a lumii slave în Creştinătatea unită, ultima fiind considerată în fapt o
premisă a Europei. Astfel, Jacques Le Goff remarca încă o similitudine, în ceea ce priveşte
tiparele istorice, între Evul Mediu şi contemporaneitate, ultima fiind confruntată cu acelaşi tip de
problemă care, rezolvată cu tenacitate până la capăt, ar putea constitui marele eveniment al
unificării europene. De aceea, secţiunea poartă sugestiv titlul Europa visată şi Europa potenţială.

Secţiunea dedicată secolului XIII pune accentul pe dezvoltarea urbană, având ca model
simbolic acelaşi oraş Ierusalim, iar ca prototip negativ Babilonul, pe renaşterea comerţului,
promovarea meşteşugurilor orăşeneşti şi a negustorilor si răspândirea folosirii banului. Autorul a
pus şi problema ordinelor călugăreşti mendicante, franciscanii şi dominicanii, situându-i pe o
poziţie intermediară între clerici şi laici, mai ales prin funcţia lor de promotori ai carităţii,
datorită căreia apar ca predecesori ai securităţii sociale, atât de necesară în fapt şi astăzi. Aceste
realităţi medievale ale frumoasei Europe a secolului XIII conţin în germene, pentru istoric,
posibilele linii de evoluţie ulterioare, deşi Le Goff a subliniat sentenţios că trecutul propune, nu
impune.

În ceea ce priveşte amurgul Evului Mediu, sintagmă promovată de Johan Huizinga mai
ales pentru anii 1320-1450, când s-a manifestat criza societăţii medievale prin lipsa de alimente,
scăderea preţurilor agricole, ciuma neagră, foamete, războaie (în principal războiul de o sută de
ani) şi destabilizare socială5 , autorul o extrapolează pentru secolele XIV-XV, când încep să
apară primele semne ale modernităţii. Două personalităţi ne atrag în principal atenţia din
perspectiva europenă a lui Jacques Le Goff: Pawel Wlodkowic, rectorul Universităţii din
Cracovia, care a afirmat pentru întâia oară că războiul împotriva păgânilor este imoral şi că
Europa medievală intolerantă ar trebui să-i integreze pe păgâni şi pe schismatici, şi George
Podiebrad, regele Boemiei, care a propus crearea unei adunări a delegaţilor suveranilor, pe baza
credinţei catolice comune, în scopul domolirii turcilor şi al renunţării la războiul dintre statele
europene. Deşi au rămas la stadiul de proiecte, aceste idei novatoare demonstrează existenţa
dorinţei şi disponibilităţii de organizare superioară a unei păci generale încă din Evul Mediu,
principalul bun al viitoarei unificări europene. Lucrarea lui Jacques Le Goff vine cu o nouă grilă
de analiză a epocii feudale, deschizând registre diverse de interpretare a multor fapte şi fenomene
pe care el însuşi le-a cercetat minuţios anterior şi se constituie într-un eseu asupra relaţiei dintre
realităţile medievale, restituirile acestora şi ideea organicistă a dezvoltării conştiinţei şi
construcţiei europene.
 Autorul însuşi îşi caracteriza eseul asupra genezei civilizaţiei occidentale prin intermediul
materialului bibliografic folosit: vederi de ansamblu, puncte de vedere sugestive. Marele merit al
lui Jacques Le Goff este în primul rând acela de a fi reuşit să apropie percepţia contemporană
asupra ideii europene de necesitatea evidenţierii originilor şi evoluţiei sale, demers realizat din
perspectiva procesualităţii istorice, a duratei lungi. Răspunsul său implicit este că Europa s-a
născut în Evul Mediu.

Recenzie realizată de: Viorel Alexandru Gabriel.