Conf. dr.  Marin Vlada

Software Educational pentru Invatarea Utilizarii Calculatorului
.
U N I V E R S I T A T E A   DIN   B U C U R E Ş T I
FACULTATEA DE MATEMATICĂ SI INFORMATICA
 
 
BIROTICA SI TEHNICI MULTIMEDIA
        
 
 

1   CONCEPTE  DE  BAZĂ

1.1 Sisteme de Calcul       

1.2 Sisteme de Operare
1.3 Limbajul unui SO
1.4 Concepte moderne

1
 CUVÂNT ÎNAINTE
 
             
            Lucrarea este destinată, atât studenţilor de la facultăţile ce au în
planul de învăţământ curs de Informatică, cât şi studenţilor de la facultăţile
de matematică-informatică. De asemenea, lucrarea poate fi un suport real
pentru cursul de Birotică  şi tehnici multimedia.
          
        Structura lucrării este constituită din 5 capitole:

 
        Capitolul 1 – concepte de bază (sisteme de calcul, sisteme de
operare, limbajul unui SO);
        Capitolul 2 – sistemul WINDOWS (ferestre şi casete, meniul Start,
Bara de operaţii, sistemul Help) ;
        Capitolul 3 – programul WORD (operare şi utilizare, alinierea şi
formatarea, formatarea paginilor, tehnici de tehnoredactare, crearea
de tabele, sortarea informaţiilor);
        Capitolul 4 – programul EXCEL (operare şi utilizare, aplicaţii de calcul
tabelar, date şi celule, formule şi funcţii predefinite, tabelarea
funcţiilor, rezolvarea de probleme, grafice şi diagrame);
        Capitolul 5 – sistemul Internet (reţele de calculatoare, arhitectură şi
funcţionare, E-mail şi accesarea Internet, pagini Web şi limbajul
HTML);
 
           Capitolele sunt o îmbinare între o prezentare pentru un curs şi
elemente practice pentru lucrările de laborator. Cititorii vor aprecia această
modalitate de abordare în timpul verificărilor noţiunilor, conceptelor si
acţiunilor pentru utilizarea programelor moderne în elaborarea de aplicaţii.
            Lucrarea se distinge prin aceea că oferă cititorilor posibilitatea să
studieze, să înveţe şi să utilizeze cele mai importante programe din pachetul
de aplicaţii Microsoft Office Profesional 2000 .
                

2
 
1.1  Sisteme  de calcul
 

Definiţie
     Un sistem de calcul este un ansamblu de componente hardware (dispozitive) şi
componente software (sistem de operare şi programe specializate)  ce oferă servicii
utilizatorului pentru coordonarea şi controlul executării operaţiilor prin intermediul
programelor.
 
        Orice sistem de calcul (computer system)  pentru a realiza funcţiile sale de bază
trebuie să execute următoarele operaţii:
                       - introducere date (citire) - I
                       - memorare date şi instructiuni (reprezentare) - M
                       - prelucrare date si instrucţiuni (procesare) - P
                       - ieşire date (scriere) -   O
         Funcţionarea unui sistem de calcul are loc după următoarea schemă de principiu:

            Din punct de vedere hardware(tehnologic) partea cea mai importantă a unui sistem
de calcul (SC) este unitatea centrală de prelucrare (UC) (Central Processing Unit)
constituită din memorie (M) şi microprocesor (P), acestea fiind  produse ale
microelectronicii. Pentru realizarea serviciilor sale un SC este înzestrat cu dispozitive de
intrare/ieşire(I/O), unele fiind doar de intrare, altele fiind doar de ieşire, iar altele fiind şi de
intrare şi de ieşire.  Dispozitivele ce au functii şi de intrare şi de ieşire sunt:
 
        unitatea de hard disk (HD) -  dispozitiv de memorare cu acces rapid la
informaţii, încorporat în SC, şi care conţine programele SO  şi programe
specializate (PS) în concordanţă cu preferinţele utilizatorului;
        unitatea de floppy disk (FD) - dispozitiv de memorare cu acces lent la informaţii
şi care permite utilizarea unei dischete ( de regulă, de dimensiune 3,5 inc.), disc
magnetic de memorare ce poate să stocheze şi să păstreze pe timp nelimitat
informaţii sub formă de programe şi date de volum nelimitat;
        monitorul - dispozitiv de afişare (display) alfanumerică şi grafică alb/negru şi
color şi care este o interfaţă grafică în dialogul om-calculator.
 
             Dispozitivele de intrare (citire) (I) ce pot există în configuraţia unui SC sunt:
 
        tastatura (keyboard) - dispozitiv cu taste numerice şi alfanumerice pentru
introducerea de comenzi şi date ce vor fi prelucrate de programele SO şi PS;

3
         CD-ROM - dispozitiv de memorare de mare capacitate cu acces rapid la
informaţii şi care stochează -în vederea citirii- programe şi fişiere de volum
foarte mare;
        mouse - dispozitiv mobil care prin intermediul unui cursor grafic reprezentat pe
monitor poate să indice selectarea unor simboluri grafice sau butoane logice ce
vor avea ca efect executatea unor operaţii specifice programelor SO şi PS;
        scanner - dispozitiv pentru preluarea (memorarea) de imagini de pe suport
hârtie, memorarea realizându-se în fişiere sub formă de hărţi (bitmap) de
puncte (pixeli);
        digitizor - dispozitiv pentru preluarea (memorarea) de coordonate ale unor
puncte ce reprezintă hărţi, scheme, planuri, etc. în vederea prelucrării lor de
către diverse programe care să genereze imagini ce urmează apoi a fi
procesate;
        camera TV - dispozitiv pentru preluarea pe suport film a unor imagini reale şi
care urmează a fi prelucrate.
 
           Dispozitivele de iesire (scriere)(O) ce pot  exista în configuraţia unui SC sunt:
 
      imprimanta grafică - dispozitiv ce utilizează suport hârtie sau folie de plastic
pentru realizarea de reprezentări grafice;
      plotter - dispozitiv tip masă de desen sau planşetă pentru realizarea de
desene;
      film - dispozitiv pentru preluarea de imagini din memoria unui calculator;
      boxe audio - dispozitive pentru redarea sunetelor (dispozitive multimedia).
 
 
           Unitatea centrală de prelucrare (UC) 
              Arhitectură şi funcţionare
 
                   
Funcţii : - operaţii de de prelucrare a informaţiilor şi controlul comunicaţiilor ;
              - operaţii de citire/scriere de informaţii din/în memoria principală;
-  operaţii de coordonare şi control pentru dispozitivele I/O.
 
Componente: - componenta de memorare (memoria internă- M); realizează memorarea
                        datelor (D), instrucţiunilor ( programelor- P), rezultatelor intermediare       
                        (de lucru-L), rezultatelor finale (R);
                      - componenta de execuţie ( unitatea aritmetico-logică - Ual); realizează   
                         calcule aritmetice şi logice cunoscute din matematică;
                      - componenta de comandă - control ( Ucc) ; realizează prelucrarea 
                         ordonată a instrucţiunilor programelor şi coordonează funcţionarea
                          celorlalte componente, inclusiv a dispozitivelor I/O.
 
Performanţă: Orice sistem de calcul are puterea de procesare funcţie de memoria internă  
şi de  microprocesorul (P) cu care este înzestrat, acesta fiind constituit din   unitatea de
comandă-control (Ucc) şi unitatea de execuţie(Ual).

4
 
 odul de funcţionare : calculatoarele actuale sunt construite pe baza modelului
unui calculator de tip John von Neumann, şi anume, un calculator are ca
sarcină principală execuţia programelor utilizatorilor; pentru a fi executat pe
calculator, un program  trebuie să se afle într-o anumită stare, numită
“executabilă”, stare obţinuta din “instrucţiunile sursă” (enunţuri conform

M
sintaxei şi semanticei unui limbaj de programare) ale programului stocate în
memoria externă de tip hard disk (HD), floppy disk (FD) sau compact disk
(CD); instrucţiunile sunt executate secvenţial, adică “ pas cu pas”, şi folosind
memoria internă prin intermediul aşa-numitelor variabile definite conform
structurilor de date oferite de limbajul de programare, au ca efect realizarea de
operaţii conform unei logici. Aceasta logică a fost implementată în instrucţiuni în
conformitate cu raţionamentul pentru rezolvarea unei anumite probleme;
 
        Prin intermediul compilatorului limbajului de programare, instrucţiunile sursă ale
programului sunt analizate sintactic şi semantic şi sunt transformate în aşa-numita “formă
obiect” a programului, care mai departe va fi convertită în “forma executabilă”, formă ce
este memorată în memoria internă, atunci când se doreste lansarea în execuţie a
programului.
          Lansarea în execuţie a unui program se face prin intermediul sistemului de operare
şi prin realizarea funcţiilor UC, astfel:
      forma executabilă a instrucţiunilor este stocată în memoria internă M;
      conform cerinţelor programului, prin intermediul dispozitivelor de intrare(I), datele de
intrare sunt stocate în memoria internă la comanda Ucc;
      prin comanda Ucc, instrucţiunile stocate în memorie sunt prelucrate şi se dă
comanda Ual pentru a prelua datele stocate în M în vederea realizării de calcule
aritmetice şi logice;
      prin operaţiile executate de Ual se obţin rezultate intermediare ce sunt temporar
stocate în M pentru ca ulterior să fie utilizate în scopul obtţnerii rezultatelor finale ce
vor fi socate in M ;
      prin comanda Ucc, rezultatele finale stocate în M vor fi transmite dispozitivelor de
ieţire (O).

5
       Microprocesorul (P)
 

 L
a baza funcţionării unui calculator(SC) se află microprocesorul(P), inventat în
anul 1971 de către ing. M.F. HOFF de la firma INTEL, care a produs o adevarată
revoluţie în domeniul calculatoarelor şi al informaticii, având un impact deosebit
în toate domeniile stiintifice, economice şi sociale. Microprocesorul (P) a fost 
inventat ca urmare a rezultatelor obţinute în trei domenii speciale apărute şi
dezvoltate în secolul XX:
      sisteme cibernetice;
      programare;
      circuite integrate.
      Din acest motiv, microprocesorul poate fi considerat  un “calculator în miniatură”
constituit din:
      unitatea de comandă - control (Ucc);
      unitatea de execuţie (operaţii aritmetice şi logice-Ual);
      memorie proprie formată din 14 registre(MP).
        Activitatea primelor componente (Ucc, Ual)  are loc prin utilizarea celor 14 registre: 2
pentru comandă-control, 4 pentru date (informaţii) şi 8 pentru adrese. 
 
         Un registru este un element esenţial în procesul de prelucrare a informaţiilor
provenite din activitatea de execuţie a programelor aflate în memoria internă a
calculatorului. Acesta reprezintă o unitate de adresare a memoriei interne în cadrul
procesului de adresare a conţinutului memoriei interne, proces prin intermediul căruia are
loc accesarea informaţiilor stocate în memorie. Unitatea de adresare se numeşte cuvânt
de memorie. Performanţele microprocesorului sunt funcţie de:
      organizarea şi reprezentarea informaţiilor;
      organizarea şi capacitatea memoriei interne;
      tehnica de adresare a memoriei interne;
      metodele de execuţie a operaţiilor în procesarea informaţiilor;
      viteza de lucru (frecvenţa de lucru) în execuţia operaţiilor.
 
       Formal, memoria internă este considerată o structură liniară (mi)i.>0, mi fiind  0 sau 1 cu
semnificaţia “stins”, respectiv “aprins” şi reprezintă o poziţie binară, numită bit (binary
digit). Prin urmare, o succesiune de biţi poate fi utilizată pentru stocarea de informaţii

6
convertite în poziţii binare. Unitatea de masură pentru memorie este byte-ul (octet-ul) şi
reprezintă o succesiune de 8 poziţii binare, de exemplu 0 1 0 1 0 1 1 1
 
       1b = 8 biţi  sau 1o = 8 biţi. Multiplii byte-ului sunt:
       1 Kb = 1024 b = 210 b  ;   1 Mb  = 1024 Kb =220 b  ;   1 Gb  = 1024 Mb = 230 b. 
       Din punct de vedere logic, memoria internă a unui calculator este organizată în blocuri
de memorie, 1 bloc = 64 Kb, aceste blocuri având destinaţii precise în stocarea
informaţiilor pentru buna funcţionare a calculatorului sub un sistem de operare adecvat.
       Un rol important în utilizarea memoriei interne şi in procesul de prelucrare a
informaţiilor are conceptul de cuvânt de memorie (word), acesta fiind de fapt o unitate de
masură (unitate de adresare)  în sistemul de coordonate (adrese) ataşat unei memorii
interne având o anumită organizare logică, de exemplu în blocuri. 
        În evoluţia sistemelor de calcul, capacitatea cuvântului de memorie a fost variabilă şi
a determinat creşterea performanţelor acestora, în acest sens este cunoscută clasificarea
microprocesoarelor în generaţii funcţie de capacitatea cuvântului de memorie utilizat:
      1 cuv. =  4 biţi;
      1 cuv. =  8 biţi = 1 b;
      1 cuv. =  16 biţi  =  2 b;
      1 cuv. =   32 biţi  = 4 b.
   În acest sens, până în prezent sunt cunoscute următoarele generaţii de
microprocesoare:
      gen. 1 - P   tip 4004, 8008,       1w = 4 biţi  ( dupa anul 1971 );
      gen. 2 - P   tip XT 8080,           1w = 8 biti ( dupa anul 1974 );
      gen. 3 - P   tip AT 8088, 8086, 80186,80286,     1w = 16 biţi ( dupa anul 1978;  in
1981 apare PC ; in 1982 apar 80186, 80286);
      gen. 4 - P   tip AT 80386,          1w = 32 biţi ( anul 1985 );
      gen. 4,5 - P  tip 80486, 80586(Pentium), 80860, RISC-I860, etc.,1w = 32
biţi(după anul 1989; 80486 înglobează şi coprocesorul matematic 80387;1993-586
).
          Performanţa microprocesorului este dată şi de viteza de lucru (frecvenţa de lucru-
impulsuri la intervale foarte mici de timp), masurată în MHz şi care determină realizarea
unei viteze de execuţie  de câteva milioane de instructiuni/secundă. Dacă primele
microprocesoare aveau frecvenţa de lucru de 4MHz(P 8088), 8MHz(P 80186),
16MHZ(P 80286), 30 MHz(P 80386) , astăzi microprocesoarele actuale lucrează cu o
frecvenţă de ordinul 400/500 MHz sau 700/900 MHz, aceasta datorându-se faptului că
modernizarea lor este tot timpul în atenţia proiectanţilor şi fabricanţilor de microprocesoare,
dar şi pentru că acestea încorporează aşa-numitul coprocesor matematic ce măreste
viteza de lucru la execuţia operaţiilor aritmetice cu numere reale.
        Performanţa microprocesorului este determinată şi de spaţiul de memorie internă pe
care il poate adresa. Dacă primele microprocesoare erau construite să adreseze un spaţiu
de memorie de 256Kb, 640Kb, sau 1Mb, astăzi există microprocesoare ce sunt proiectate
sa adreseze un spaţiu de memorie de  32Mb, 64Mb.
 
            Concluzie. Performanţa microprocesoarelor este determinată de:
      capacitatea cuvântului de memorie utilizat;
      viteza de lucru (frecvenţa de lucru);
      spaţiul de memorie internă adresabil.
 
          Din punct de vedere al comunicaţiilor informaţiilor în funcţionarea unui sistem de
calcul, se disting 3 tipuri de informaţii (magistrale-trasee de cupru ce generează informaţii
binare şi prin care se realizează comunicarea P cu celelalte componente ale SC) :
      informaţii ce reprezintă valori  (date; pe 16 biţi);
      informaţii ce reprezintă adrese (coduri; pe 20 biţi);
      informaţii ce reprezintă control (comenzi).
7
            Microprocesorul îşi exercită funcţiile, şi anume prelucrează programele aflate în
memoria internă,  prin utilizarea, coordonarea şi controlul:
      memoriei interne;
      dispozitivelor rapide (HD, FD, CD);
      dispozitivelor auxiliare ( diverse dispozitive I/O).

nitatea de comandă-control (Ucc) este utilizată de microprocesor pentru a

U programa execuţia secvenţială în timp a tuturor manevrelor necesare în vederea

executării unei instructiuni (comenzi) aflată temporar în memoria internă. În acest
scop, Ucc :
- generează semnalele de comandă pentru întregul sistem de calcul;
        - dirijează fluxul de date;
        - corelează viteza de lucru a unităţii centrale cu timpul de acces al memoriei ;
        - reglează acţiunile sale funcţie de un semnal de ceas a cărei frecvenţă este de
ordinul  MHz-ilor.
        Semnalele prin care microprocesorul realizează  comenzi de execuţie spre memorie
sau spre alte componente ale sistemului se numesc semnale de comandă, iar semnalele
prin care microprocesorul primeşte informaţii despre diferite componente ale sistemului se
numesc semnale de stare. Comunicarea dintre microprocesor şi celelalte componente ale
sistemului se face prin intermediul magistralelor externe. Efectuarea unor transferuri
interne de date se realizează prin magistrala internă de date. La magistralele de date şi de
comenzi pot fi cuplate circuite de I/O ce realizează legatura cu dispozitivele I/O.
 
        Memoria microprocesorului(MP) formată dintr-un număr de registre are rolul de a
păstra temporar date, adrese de memorie şi informaţii de stare şi control. Aceste registre
sunt impărţite în următoarele categorii:
      registre generale - în număr de 8 şi clasificate în registe de date ( notate AX, BX,
CX, DX), registre de pointer ( SP, BP), registre de index ( SI, DI);
      registre de segment(adresare) - în număr de 4 şi notate prin CS(adresa de bază a
segmentului de memorie care conţine codul programului), SS(segmentul de stivă
curent), DS(segmentul de date curent - datele şi variabilele programului), ES
(extrasegmentul curent);
      registrul pointer-ului de instrucţiune (IP- Instruction Program sau PC-Program
Counter)- conţine adresa de memorie a următoarei instrucţiuni ce trebuie executată;
      registrul indicatorilor de stare şi control - conţine informaţii referitoare la natura
rezultatului unei operaţii aritmetice(13 indicatori pentru 80386 şi 20 indicatori pentru
microprocesorul 80486);
 
 

8
  Observatie.Microprocesorul 80386 utilizează în plus încă două registre de segment
FS şi GS.
 
 
 Pentru a executa o instrucţiune, în sistemul de calcul au loc următoarele evenimente:
- P depune pe magistrala de date valoarea din registrul IP;
- P depune pe magistrala de comenzi comanda de citire din memorie;
- memoria internă preia de pe magistrala de date valoarea care a fost stocată din IP;
     - este cautată adresa dată de aceasta valoare şi se preia conţinutul ce va fi stocat pe 
magistrala de date;
       - P depune pe magistrala de comenzi comanda de terminare a citirii din memorie;
- P citeşte de pe magistrala de date valoarea stocată anterior şi execută 
instrucţiunea  codificată prin această valoare;
       - valoarea din registrul IP este incrementată cu o unitate. 
 
     Fizic, microprocesorul este construit din circuite integrate (module) numite cip-uri (chips
în engleză) care înglobează Ucc, Ual, MP  şi se află pe aşa-numita placă de bază în
interiorul unităţii de sistem ( system unit). Pe placa de bază se mai află:
      cipuri de memorie;       circuite VLSI(Very Large Scale Integration)
      coprocesor matematic;                   
      cip pentru generatorul de ceas;
      cip pentru sunet;
      cip pentru accesul direct la memorie;
      cipuri pentru controlul dispozitivelor I/O.
 
 
        Cele mai importante firme din lume producătoare de microprocesoare sunt:
 
Intel, Motorola, AMD, Cyrix/IBM, PowerPC, Digital Alpha, Sun Sparc,MIPS,ARM     
 
                  
      Memoria internă (M)
 
 
    Memoria unui sistem de calcul este de mai multe tipuri:

9
 in punct de vedere fizic, memoria aflată pe placa de bază a unui calculator este

 D constituită din câteva cipuri de capacitate 4Mb, 8Mb, 16Mb, 32Mb sau maxim
64Mb ce reprezintă memoria principala a sistemului de calcul, ce include o
memorie de bază de 640Kb de tip RAM. Oricare ar fi tipul de memorie, aceasta
este considerată constituită din celule de memorie (bytes), celula fiind cea mai
mică parte a memoriei ce poate fi adresată direct şi care reprezintă unitatea de masură a
memoriei, 1 celulă = 1 byte = 1 octet= 8 biţi.
         Celulele de memorie sunt folosite pentru stocarea diferitelor tipuri de informaţii
(numerice, alfabetice, grafice, sunete, etc.). Evident, în funcţie de natura informaţiei ,
pentru un tip de informaţie, se utilizează una sau mai multe celule de memorie. De
exemplu, pentru reprezentarea în memorie a numerelor reale se utilizează 4, 6, 8 sau 10
celule (bytes), în cazul limbajului de programare Borland Pascal, determinând utilizarea
mai multor domenii de valori reale: Single, Real, Double şi Comp, Extended, domenii ce se
deosebesc prin precizia de calcul pe care o oferă în acest mod.
 
         Prin urmare, limbajele de programare oferă metode şi tehnici diferite pentru
reprezentarea informaţiilor, determinând precizii de calcul diferite, utilizatorul fiind acela
care va decide, în funcţie de precizia de calcul dorită, limbajul de programare ce trebuie
folosit sau programul de calcul ce trebuie apelat. Initial, în standardul Pascal era cuprins
doar domeniul Real, celelalte au fost cuprise în convenţia  IEEE (Institute for Electrical and
Electronics Engineers).
         
1.2   Sisteme  de operare
  
              Definitie. Un sistem de operare este un sistem de programe care coordonează toate
activitătile de calcul ce se desfăşoară într-un SC pentru execuţia programelor utilizatorilor
folosind eficient resursele SC (memoria, P, dispozitivele I/O).
 
Funcţii generale:
 
      comandă şi controlează execuţia programelor utilizatorilor;
      iniţializează sistemul de calcul şi verifică starea resurselor SC;
      comandă şi controlează activitatea dispozitivelor I/O;
      formatează HD (hard disk) şi FD (floppy disk);
10
       prelucrează şi modifică starea fişierelor şi programelor;
      asigură un sistem de protecţie a datelor şi programelor;
      defineşte structura sistemului de fişiere;
      gestionează (asigură partajarea) resurselor SC.
 
                  Definiţie rezumat : SO- sistemul de operare este o colecţie de programe(sistem de
programe) ce are un nucleu şi care se încarcă de pe HD în memoria internă la pornirea SC şi
realizează interfaţa dintre utilizator şi dispozitivele I/O, defineşte structura sistemului de fişiere şi
gestionează resursele SC în scopul executării programelor aplicative ale utilizatorilor.
    
   Pentru a înţelege rolul important al sistemului de operare, prezentăm schema următoare:

Componentele  SO :
      Nucleu - realizează servicii pentru legătura cu rutinele BIOS şi legătura cu cerinţele
programelor utilizatorilor (această componentă se încarcă de pe HD în memoria internă
odată cu iniţializarea SC); 
      Comenzi/Programe utilitare - realizează servicii pentru utilizarea eficientă a resurselor SC
( aceste servicii sunt oferite utilizatorului în orice moment în funcţie de scopurile sale).
 
         Tipuri de sisteme de operare
  
erfecţionarea continuă a componentelor hardware ale unui SC implică perfecţionarea şi

 P modificarea atât a sistemelor de operare, cât şi a componentelor software instalate pe SC.

În timp, aceste perfecţionări şi modificări au creat dificultăţi în privinţa utilizării unor
programe  de pe un sistem de calcul pe altul, sau sub diverse sisteme de operare. Din
aceste motive, pentru un SO şi în general pentru produsele software, sunt importante
următoarele atribute:
      compatibilitatea - posibilitatea recunoaşterii acestora de alte SO sau produse software şi
invers;
      portabilitatea - instalarea şi execuţia acestora pe diverse SC;
 
         Sistemele de operare şi în general produsele software înglobează inteligenţa şi eforturile unor
colective de cercetători, specialişti şi experţi pe o anumită perioadă de timp, aceasta variind pâna la
nivelul zecilor de ani, uneori perfecţionările şi modificările necesare fiind realizate de alte colective.
De aici, aşa-numitele “versiuni” ale produselor software obţinute prin perfecţionări şi modificări..
      În special, pentru sistemele de operare sunt importante următoarele atribute:

11
 
        monouser - serviciile SO sunt oferite-la un moment dat- doar unui singur utilizator;
      multiuser -serviciile SO sunt accesate simultan de aplicaţii ale mai multor utilizatori;
      monotasking - SO execută -la un moment dat- o singură sarcină (task,proces);
      multitasking - SO execută simultan mai multe programe (task-uri, procese).

1.3 Limbajul  unui SO

 
 
rice limbaj de operare este astfel conceput şi elaborat, încât să realizeze în mod optim

 O funcţiile(serviciile) pe care trebuie să le execute, dar în acelaşi timp să ofere o interfaţă

comodă şi eficientă  între utilizator şi resursele SC. Tocmai aceste deziderate au
contribuit până în prezent la apariţia diverselor sisteme de operare. Evident, unele SO au
apărut şi au dispărut, iar altele s-au perfecţionat tinând seama de tehnologia hardware,
dar şi de dezvoltarea software. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre domeniul limbajelor de
programare. Atât sistemele de operare, cât şi limbajele de programare s-au perfecţionat pentru a
oferi utilizatorului metode şi tehnici moderne în procesarea informaţiei, în ceea ce se astăzi
numeşte  tehnologia informaţiei (IT-Information Technologies).Din acest punct de vedere, un SO
trebuie să execute următoarele operaţii de bază:
 
      localizarea informaţiei;
      memorarea/stocarea informaţiei;
      procesarea/reprezentarea informaţiei;
      comunicarea/vizualizarea informaţiei.
 
 
imbajul sistemului de operare trebuie să ofere utilizatorului un mod eficient pentru ca acesta

L să poată să acceseze aceste operaţii de bază din domeniul tehnologiei informatiei. Aceste
cerinţe de bază au determinat ca sistemele de operare care sunt folosite în prezent să aibă,
atât asemănări, cât şi deosebiri privind limbajul, utilizarea resurselor SC, comenzile,
serviciile oferite.  Evident, structura sistemelor de calcul, performanţa şi tehnologia
hardware au influenţat considerabil concepţia, structura şi performanţa sistemelor de operare
actuale.
 
  Pentru a scoate în evidenţă rolul SO în utilizarea unui SC prezentăm schema următoare (nivele
ale diverselor operaţii în relaţia Utilizator - SC):

12
  

      Din schema de mai sus se poate deduce rolul important al sistemului de operare în întreaga
activitate a sistemului de calcul. Resursele gestionate de SO sunt:
 
      fizice ( microprocesoare, memorie internă, dispozitive I/O);
      logice (programe utilitare, programe specializate, programe utilizator);
      informaţionale (fişiere, baze de date, date de intrare/ieşire).
 
     Realizarea funcţiilor de bază ale sistemului de calcul  se face prin intermediul SO care face
legatura Hardware-Software-Utilizator, prin urmare se pot evidenţia diverse nivele ale interacţiunii
Hardware-Software:

13
 icroprogramele considerate ca un software primar sunt localizate într-o memorie

M de tip ROM şi reprezintă un interpretor al instrucţiunilor în limbaj  maşina ce le

traduce în operaţii binare.
 
  Limbajul maşina este un ansamblu de instrucţiuni pentru realizarea operaţiilor
aritmetice, logice, de comparaţie, de conversie şi de intrare/ieşire, instrucţiuni interpretate de
microprograme pentru a fi traduse în operaţii binare executate de unitatea centrală (UC).
 
            Un interpretor este un program pentru interpretarea instrucţiunilor scrise într-un limbaj de
programare în vederea codificării lor direct în intrucţiuni din limbajul maşină. De asemenea, există
interpretoare de comenzi ale sistemelor de operare.
 
           Un compilator este un program corespunzător unui limbaj de programare pentru analiza
sintactică şi semantică a instrucţiunilor scrise(programul sursa) în vederea rezolvării unei probleme,
instrucţiuni ce vor fi traduse în aşa-numita formă obiect( program object), formă ce mai departe va
fi tradusă în instrucţiuni ale limbajului maşina, şi care se numeşte forma executabilă a programului
sursă iniţial. De menţionat că pentru execuţia unui program, este nevoie ca programul să fie sub
formă executabilă, formă ce va fi stocată în memoria internă în vederea execuţiei programului
respectiv.
 
     Un utilitar este un program de interfata între utilizator şi sistemul de operare în vederea
accesării unui serviciu oferit de SO.
  
    Un editor  este un program pentru prelucrarea de instrucţiuni, texte , imagini, formule, etc.
  
     În domeniul utilizării calculatoarelor, limbajele se clasifică în nivele, în funcţie de raportul faţă
de limbajul maşină (nivel 0):
 
      limbaje de asamblare (nivel 1) - instrucţiuni/comenzi exprimate prin mnemonice
(prescurtări ale numelor unor operaţii) ce acţionează asupra unor adrese ce nu sunt absolute,
ci simbolice; un program traductor numit asamblor, traduce(codifica) instrucţiunile în
instrucţiuni elementare din limbajul maşină; unele componente ale SO sunt scrise în limbaj
de asamblare;
 
      limbaje de macro-asamblare (nivel 2) - instrucţiuni formate din macro-instrucţiuni ce
reprezintă o comprimare a unor instrucţiuni specifice unui limbaj de asamblare;
 
      limbaje evoluate (de nivel înalt; nivel 3) - limbaje simbolice ce au structura instrucţiunilor
apropiată aspectului algoritmic bazat pe structuri de control (instrucţiuni structurate),
cunoscute sub denumirea de limbaje de programare; aceste limbaje sunt utilizate prin
compilatoare sau medii de dezvoltare (editare, compilare, execuţie, depanare, etc.); de-a
lungul vremii au fost concepute şi elaborate foarte multe (de ordinul sutelor) limbaje de
programare, dar în prezent sunt utilizate doar câteva (cele ce au rezistat perfecţionărilor
sistemelor de calcul):C++, Objective C, Pascal, Modula, Ada95, Java, CLOS, Fortran,
Basic, etc.
  
      limbaje specializate ( de nivel înalt; nivel 4) - limbaje simbolice bazate pe structuri de
control având instrucţiuni ce operează asupra unor entităţi de bază (obiecte), de exemplu:
înregistrare, obiect grafic, eveniment, cunoştinţă, etc., aceste limbaje sunt specifice fiecărui
domeniu în care se realizează prelucrări: Baze de date ( limbajele Dbase, FoxPro,
Paradox, Clipper), Grafică pe calculator (limbajul MIRA), Modelare şi simulare
(limbajele Simula, Smalltalk), Inteligenţă artificială (limbajele Prolog, Lisp); 
 
      limbaje pseudo-cod ( nivel 5) - limbaje algoritmice ce au instrucţiuni apropiate de limbajele
de programare, dar şi de limbajele ştiinţifice şi cele naturale;
14
 
        Schematic, nivelele limbajelor artificiale utilizate în cadrul sistemelor de calcul au următoarea
reprezentare:

1.4   Concepte moderne 

Program = program sursă ( colecţie de declaraţii şi instrucţiuni scrise într-un limbaj de

programare) sau program obiect ( rezultatul acţiunii compilatorului asupra programului sursă) sau 
program executabil ( rezultatul traducerii formei obiect în limbaj maşină), toate acestea fiind stocate
pe unităţi de memorie externă (HD, FD, CD) sub formă de fişiere.
 
Proces/Task = sarcini/acţiuni rezultate din execuţia unui program executabil ce sunt gestionate de
UC, memoria internă şi dispozitivele I/O conform cu concepţia şi funcţiile sistemului de operare
instalat pe SC.
 
Device = echipament de comunicaţie sau de intrare/ieşire (consolă, imprimantă, mouse, etc.)
gestionat de sistemul de operare prin referirea acestora cu ajutorul numelor fizice (de exemplu CON
pentru consola, COM1, COM2 pentru porturi comunicaţii, LPT1, LPT2 pentru imprimante) sau
numelor logice.
 
Drive = unitate de memorie externă (fizică sau virtuală) ce este accesată prin unul din numele
logice A:, B:, C:, D:, etc. şi care reprezintă memorie fizică externă oferită de HD, FD, CD. De
regulă, se utilizează următoarea repartizare:
 
               A: , B:                 - pentru unităţi FD (floppy disk)
               C: , D: , E: , etc.  - pentru unităţi virtuale ale HD sau unitatea CD.
 
15
Fişier = colecţie de informaţii sub diverse forme stocate pe unităţi de memorie externă: HD(hard
disk), FD(floppy disk), CD(compact disk). Conceptul de fişier reprezintă elementul fundamental al
organizării informaţiei pe unităţile de memorie (HD,FD,CD) şi asupra căruia SO operează prin
intermediul comenzilor (directe sau indirecte) şi utilitarelor. SO gestionează întregul sistem de
fişiere create pe HD,FD sau CD printr-o organizare simplă, precisă, logică şi riguroasă, şi anume o
structură arborescentă cu un număr mare de niveluri. Identificarea unui fişier se realizează prin
aşa-numitul specificator de fişier format, din punct de vedere lexical, din două părţi: numele
fisierului (file name) şi extensia (extension), adică

Directory / Folder = catalog (director) care este elementul de bază ce descrie organizarea fişierelor
pe o unitate logică de memorie de pe HD, FD, CD. Acesta va fi un nod dintr-o structură
arborescentă ataşată fiecărei unităţi logice de memorie. Sistemul de operare utilizează acest concept
pentru gruparea mai multor fişiere într-o zonă de memorare în vederea localizării eficiente a lor,
gruparea fiind o opţiune a utilizatorului. Această organizare este o “tabla de materii” (cuprins)
pentru unitatea logică de memorie.
 
Definiţie. Un arbore este un graf neorientat constituit dintr-o mulţime de noduri din care unul se
numeşte rădăcină, iar celelalte se numesc noduri neterminale sau noduri terminale, şi un număr de
muchii de legătură  între noduri determinând o structură de organizare a nodurilor pe nivele:
 
      nivelul 0 constituit doar din nodul rădăcină;
      nivelul 1 constituit din noduri  “legate” de nodul rădăcină;
      nivelul 2 constituit din noduri “legate” unic de unele noduri din nivelul 1;
      nivelul k > 2 constituit din noduri “legate” unic de unele noduri din nivelul
    (k-1).
 

16
          Nodurile de pe un nivel k se numesc noduri “tată”, iar nodurile de pe nivelul următor (k+1)
se numesc noduri “fiu”. Nodurile care nu au nici un “fiu” se numesc noduri terminale, iar nodurile
care au cel puţin un “fiu” se numesc noduri neterminale. Orice nod “fiu” are un unic nod “tată”,
iar nodul rădăcina nu are “tată”, dar are cel puţin un “fiu”.
 
        Prin urmare,  un arbore notat prin Arb este determinat de o mulţime de noduri:  
      R - nodul rădăcina de pe nivelul 0;
      N1, N2, … , Nm  noduri de pe nivelul 1;
       noduri de pe nivelul k > 1,
 
şi de o mulţimea de muchii de legătură:
 
      N1, N2, … , Nm nodurile de pe nivelul 1 “legate” de nodul rădăcină R;
      nodul de pe nivelul k >1  “legat” de nodul
de pe nivelul (k-1).
 
         Un drum de lungime k > 0 în arborele Arb este sistemul ordonat de noduri (R, Nod1, Nod2 , …,
Nodk), unde R este nodul rădăcină şi orice 3 noduri consecutive A,B,C din sistem verifică faptul că
nodul B este “fiul”  lui A  şi  “tatăl”  lui C. Nodul R se numeşte extremitatea de început, iar nodul
Nodk se numeşte extremitatea de sfârşit.
 
         Proprietate. Orice nod diferit de rădăcină are proprietatea că este extremitatea de sfârşit a
unui drum unic având nodul rădăcină R ca extremitate  de început. 
 
        Reprezentarea grafică de mai jos prezintă structura arborescentă Arb:

           Sistemul de operare foloseşte această structură arborescentă (ierarhică) în scopul

organizării fişierelor memorate într-o memorie externă (HD, FD, CD). Arborele ataşat unei unităţi
de memorie este construit astfel:
 
      nodul rădăcină este directorul rădăcină (root directory) notat “\’ (backslash);
      nodurile neterminale sunt nume de directoare / subdirectoare;

17
       nodurile terminale sunt nume de fişiere.
 
    Definiţie.
 
       Un nume de director / subdirector este secvenţa de caractere
                                    c1c2 … cn ,  unde  n < 9 şi
             ck , k=1..n, este o literă, cifră sau semn special ( caracter ASCII); secvenţa de            
             caractere  semnifică  numele directorului ( directory name).
 
 
         Orice unitate HD şi FD pentru a memora fişiere trebuie să treacă în prealabil prin operaţia de
formatare. De regulă, un HD este formatat înainte de instalarea sistemului de operare pe sistemul
de calcul, sau când din cauza unor incidente, SO trebuie reinstalat. Un FD este formatat  la prima
memorare de fişiere sau atunci când se poate renunţa la vechile fişiere memorate.
 
irectorul rădăcină pentru o unitate de memorie se ceează odată cu operaţia de formatare.

D La formatarea unui HD, opţional se poate genera virtual o partiţie a spaţiului de memorie,
oţinându-se astfel mai multe unităti de memorie, lucru imposibil la FD sau CD.
 
 
                 Formatarea hard disk-ului (HD). Formatarea HD-ului este o operaţie specială ce are ca
scop verificarea suportului de memorare, marcarea  zonelor defecte şi rezervarea zonelor pentru
SO (programul de încarcare- bootstrap, tabela de alocare a fişierelor-FAT(File Alocation Table),
directorul rădăcină -root directory ), respectiv pentru fişiere.
           Arborele de mai jos este un exemplu privind organizarea spaţiului de memorare din unitatea
C: de pe un HD, şi anume sunt prezentate o parte din  directoare şi subdirectoare create de sistemul
de operare la instalare, sau create de utilizator prin instalarea unor programe specializate sau din
proprie iniţiativă.

                 Formatarea floppy disk-ului (FD). Formatarea FD-ului este o operaţie obişnuită ce are ca
scop verificarea suportului de memorare, marcarea  zonelor defecte şi rezervarea zonelor pentru
tabela de alocare a fişierelor- FAT(File Alocation Table), directorul rădăcină -root directory şi
pentru  fişiere.
              Arborele de mai jos este un exemplu privind organizarea spaţiului de memorare din
unitatea A: ( FD), şi anume sunt prezentate o parte din  directoare şi subdirectoare   create de
utilizator din proprie iniţiativă, precum şi o parte din fişierele ce trebuie să fie pastrate pe suport
magnetic.

18
       Cale (drum-path)= secvenţă de nume de directoare (cataloage) separate prin caracterul ‘\’ ce
semnifică legătură director-subdirector, secvenţă ce descrie drumul având extremitatea de început
directorul rădăcină, iar extremitatea de sfârşit numele unui fişier ce este specificat.
 
         Specificarea (adresarea; accesarea) unui fişier se realizează în sistemele de operare DOS şi
Windows prin următoarea construcţie:
 
                  [ d: ] [ <cale> ]  <nume> [ . <ext> ] ,    unde
 
        reprezintă numele logic al unităţii de memorie (FD,HD, CD);
      <cale> este secvenţă de nume de directoare ce descrie drumul (path) până la directorul
rădăcină;
      <nume> este secvenţă de caractere pentru numele fişierului;
      <ext> reprezintă extensia numelui fişierului.

         În arborele prezentat mai sus ce descrie o parte din directoarele unităţii C:, legăturile îngroşate
indică drumurile pentru specificarea următoarelor fişiere:
 
              C:\BP\BIN\turbo.exe
              C:\EUREKA\chem1.eka
              C:\MSOFFICE\WINWORD\winword.exe
              C:\WINDOWS\COMMAND\command.com
              C:\WINDOWS\SYSTEM\system.dat
 

19
Prompter-ul sistemului de operare reprezintă o secvenţă de informaţii ce este afişată pe monitor în
aşa-numita linie de comandă (command line), secvenţă care prin opţiunea utilizatorului poate să
conţină calea până la directorul curent, data, ora, etc.
 
       De la sistemul MS-DOS  la  sistemul de operare  WINDOWS
   
       Evoluţia tehnologiilor hardware şi software a condus la apariţia tehnicilor performante şi
eficiente  în utilizarea calculatorului. Iniţial, prin implementarea interfeţelor grafice, s-a dorit 
eliminarea stilului mai greoi în transmiterea comenzilor ce erau interpretate de sistemul de operare.
Utilizarea conceptelor de fereastră(window), pictogramă, buton, casetă de dialog, etc. a determinat
o adevărată revoluţie în utilizarea calculatoarelor personale şi răspăndirea rapidă a cestora. 
       Lansat în anul 1995 ca sistem de operare, sistemul Windows oferă utilizatorului facilităţi
moderne, eficiente şi performante în gestionarea resurselor unui sistem de calcul : memorie internă,
memorie externă (HD, FD, CD), dispozitive I/O, componente software. De asemenea, răspândirea
tehnologiei Internet, a determinat implementarea de noi facilităţi de operare şi procesare ale
sistemelor de operare moderne.

20
2.1    Sistemul de operare  WINDOWS 
 
istemul de operare Windows 95 (lansat  oficial la 24.08.1995, următoarele versiuni fiind

 S lansate în anul 1998-Windows 98, şi anul 2000- Windows 2000 ;

Windows ME – Windows Millenium Edition, versiunea oficială lansată la 17
februarie 2000)  deţine supremaţia sistemelor de operare pe 32 biţi de tip Desktop
(“birou de lucru”) şi care s-a vrut o extensie şi o variantă perfecţionată  a sistemului de
operare MS-DOS, sistem de operare ce a revoluţionat lumea calculatoarelor de tip PC (Personal
Computer).
           În acelaşi timp, corporaţia americană Microsoft (cea mai prestigioasă firmă de software
din lume), a promovat şi sistemul de operare Windows NT (New Technology) destinat aplicaţiilor
de tip client-server pentru reţele de calculatoare ( Server & WorkStation) care să înlocuiască
supremaţia sistemelor de operare UNIX şi Novell NetWare. Din acest motiv, versiunea beta a
sistemului Windows NT 4.0 include o interfaţă ( shell) a sistemului de operare Windows 95/98.
 
          Windows reprezintă un SO complet , integrat pe 32 biţi şi care se distinge prin:
 
     facilităţi de conectare în reţea;
     facilităţi de protected-mode;
     facilităţi de multitasking şi multithreading;
     sisteme de fişiere instalabile ( de 32 biţi) VFAT, CDFS şi network redirectors, caracteristica
32-bit file access ( 32BFA);
     programe de tip 32-bit device drivers; utilizarea inteligentă a spaţiului de memorie;
     nucleu - scris integral pe 32 biţi, ce include funcţii pentru gestiunea blocurilor de memorie,
planificarea şi conducerea proceselor/task-urilor.
  
            Concepte noi introduse şi implementate de sistemul de operare Windows :
  
     modul de programe de tip 32-bit device drivers şi virtual device drivers ( VxD);
     sistem de fişiere şi directoare ( folders; pliant/repertoar);
     procesor grafic pe 32 biţi;
     subsisteme pe 32 biţi pentru operaţii de imprimare şi comunicaţii multimedia;
     facilităţi Plug and Play.
 
21
           Componente de bază din arhitectura sistemului de operare Windows:
 
     REGISTRY  - baza de date ierarhică (registry) ce simplifică sistemul de operare şi îl face
mai adaptabil şi ajustabil prin eliminarea fişierelor de iniţializare (autoexec.bat şi
config.sys) şi înlocuirea lor cu o registratură structurată asemănătoare cu o bază de date
ierarhică de chei (keys); REGISTRY reprezintă două fişiere : system.dat (informaţii
privind configuraţia sistemului de calcul) şi user.dat ( informaţii privitoare la utilizatorii
sistemului de calcul);
     Utilitare de tip device drivers ce includ suport pentru diverse dispozitive periferice şi
hardware;
     Utilitare de tip VxD ( virtual device drivers) ce reprezintă programe pe 32 biţi pentru
protected-mode;
     Programul Configuration Manager ce dirijează procesul de configurare a sistemului de
calcul;
     Modulul USER ce gestionează operaţiile executate de dispozitivele de intrare (Keyboard,
mouse ) şi pe cele aferente interfeţei utilizator ( fereste, meniuri, pictograme, casete de
dialog, etc. ), operaţii pentru canale de comunicaţii (placa de sunet, etc.);
    Modulul KERNEL ce execută funcţii de bază ale SO, servicii de tip “file I/O”,
gestionarea blocurilor de memorie, planificarea task-urilor pentru microprocesoarele
actuale 386, 486, Pentium;
     Modulul GDI (Graphics Device Interface)ce realizează funcţiile grafice ale SO;
      Modulul  TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) ce este utilizat în
sistemul Internet.

      Pentru instalarea sistemului de operare Windows 95/98, sistemul de calcul trebuie să aibă o
memorie de 16Mb sau 8Mb, minim  4Mb (memorie tip RAM), microprocesor 386, 486 sau
Pentium, iar hard disk-ul (HD) sistemului să aibă liberi cel puţin 30Mb.
 
      Observaţie. Windows 95 permite utilizarea a până la 4Gb de memorie pentru toate aplicaţiile
şi SO pe 32 biţi, fiecare aplicaţie putând adresa până la 2Gb.
 
      La instalarea sistemului de operare pe un sistem de calcul, de pe un CD-ROM pe care se află
kit-ul sistemului Windows 95/98, se încarcă modulele user.exe, kernel.exe, gdi.exe, şi anume în
directorul (folder-ul) C:\windows\system.

22
 
 
                   Lansarea sistemelor Windows 95/98/ME  sau Windows NT/2000
 
 
ansarea sistemelor Windows 95/98 sau Windows NT pentru o sesiune de lucru a

 L utilizatorului pe un sistem de calcul (utilizarea calculatorului pentru execuţia de

programe în concordanţă cu scopurile urmărite de acesta: rezolvarea de probleme din
diverse domenii, explorarea sistemului Internet sau cereri de E-Mail ), reclamă
următoarele etape:
 
1.   În cazul în care calculatorul sau staţia de lucru (workstation) nu este în funcţiune, se trece
în stare de funcţionare prin butonul Power ;
2.   Dacă pe sistemul de calcul este instalat Windows NT, se apasă simultan pe tastele
<CTRL>+<ALT>+<DEL> pentru a afişa o casetă de dialog care solicită numele de
utilizator şi o parolă (password); Dacă se foloseşte Windows 95/98, caseta de  diolog apare
dacă aveţi calculatorul conectat la o reţea de calculatoare;
3.   Se introduc numele de utilizator şi parola în casetele corespunzătoare, după care se execută
click (se apasă butonul stâng al mouse-ului) pe OK; Dacă utilizatorul nu are sau nu mai
cunoaşte aceste elemente personale, pentru a continua trebuie să ia legatura cu
administratorul de sistem;
4.   Dacă apare caseta de dialog Welcome, se execută click pe butonul Close; Urmează ca pe
ecran să apară Meniul Windows 95/98 şi cursorul “săgeată” al mouse-ului.
 
          Elemente şi concepte de bază
 
      Icon (pictogramă) = imagine grafică (figură-emblemă) de format mic ce reprezintă un dosar
(folder), un program, un document (fişier-file) sau o scurtatură (shortcut); Acestă imagine este
folosită pentru accesarea unei acţiuni (comandă, funcţie, operaţie, serviciu, etc.). Asupra unei
pictograme se pot realiza diverse operaţii ( tragere, plasare, ştergere-cut, copiere-copy, lipire-
paste); Faţă de Windows 3.1, Windows 95 a introdus posibilitatea de a realiza Cut, Copy şi
Paste nu numai asupra textelor (în operaţii de prelucrare), ci şi asupra oricărui element (deci şi
pictograme) de pe ecran;
 
      Shortcut (scurtatură) = Comandă rapidă; Una din cele mai importante funcţii din Windows 95
o reprezintă posibilitatea de folosire a scurtăturilor; Fiecare scurtătură creată (Create
Shortcut(s)) ocupă foarte puţin spaţiu pe HD, iar utilizatorul nu mai este nevoit să caute
programul sau fişierul(documentul) pentru a-l deschide(executa); O scurtatură este reprezentată
în suprafaţa de lucru printr-o pictogramă ce are o mică sageată în colţul din stânga-jos;
 
      Desktop (suprafaţă de lucru - birou) = locul unde se află programele, fişierele şi scurtăturile
(Shortcuts); conţinutul ecranului după iniţializarea sistemului ;
 
      My Computer (calculatorul meu) = funcţie ce permite parcurgerea conţinutului hard diskului
(HD), utilizarea floppy disk-ului (FD), deschiderea dosarelor (floders), documentelor(fişierelor),
execuţia(rularea) programelor, gestiunea imprimantelor (Printers) setări şi configurarea
sistemului de calcul ( Control Panel - panoul de control);
 
      Butonul Start =  afişează meniul Start de unde se poate comanda execuţia(rularea) tuturor
programelor şi servicii privind setări şi personalizarea modului de lucru;
 
      Bara de operaţii (Taskbar) = afişează un buton pentru fiecare program aflat în execuţie;
 
      The Internet = lansează Internet Explorer, un browser  WWW (World Wide Web);

23
 
      My Briefcase = funcţie pentru păstrarea documentelor intacte atunci când sunt copiate de pe un
calculator pe altul;
 
      Recycle Bin =  funcţie ce uşurează ştergerea fişierelor şi restabilirea acestora;
 
      Network Neighborhood = funcţie ce oferă acces direct la alte calculatoare legate în reţea şi la
alte resurse conectate în reţea, de exemplu imprimante;
 
      The Microsoft Network = funcţie ce permite conectarea telefonică la serviciul on-line al
concernului Microsoft;
 
      Inbox = funcţie ce lansează Microsoft Exchange şi deschide casuţa poştală pentru a constata
dacă sunt mesaje noi;
 
           Suprafaţa de lucru (Desktop) la dispoziţia utilizatorului (imaginea ecran ce apare dupa
iniţializarea sistemului de calcul):

                         Utilizarea  dispozitivului  MOUSE

 
        Deşi majoritatea acţiunilor se pot executa prin intermediul tastaturii (Keyboard), de multe ori
este mai simplu şi comod să se utilizeze dispozitivul mouse. De altfel, introducerea dispozitivului
24
mouse în activitatea de accesare a serviciilor sistemului de operare, a fost “secretul” raspândirii
rapide a sistemului Windows. Mouse-ul controlează un cursor (indicator) ce este prezent pe ecran.
Pentru a muta (mişca) cursorul, se deplasează mouse-ul prin alunecare pe o suprafaţă plană (pad)
de arie 23x18cm2, în direcţia dorită (stânga-dreapta, înainte-înapoi sau pe diagonale); în general,
cursorul parcurge întregul ecran dacă se mişcă pe o arie de dreptunghi de 4 x 2 cm2. Dacă nu mai
este loc pentru a deplasa mouse-ul pe pad, se ridică şi se plasează într-o poziţie convenabilă; prin
ridicarea dispozitivului, cursorul rămâne în aceeaşi poziţie pe ecran.
      De regulă, sunt utilizate două butoane pentru mouse, unul fiind numit buton principal (butonul
stâng), iar cel de-al doilea fiind buton secundar (butonul drept). Butoanele sunt folosite pentru a
executa click (apăsarea şi eliberarea rapidă a butonului) sau double-click (apăsarea şi eliberarea
rapidă de două ori a butonului)
 
      Observaţie. Prin intermediul driver-ului (program ce gestionează acţiunile mouse-ului) de
mouse, se poate realiza configurarea dispozitivului astfel ca butonul stâng să fie buton principal
(pentru utilizatori non stângaci) şi butonul drept să fie cel secundar ( Right-handed). Pentru
stângaci (Left-handed) se face configurarea inversă.

                          Acţiuni elementare ale mouse-ului

 
 
 Când trebuie să …                   Se procedează astfel
 
Indicaţi(Selectaţi)un element     Se deplasează mouse-ul pentru a plasa cursorul pe elemetul              
                                                respectiv.
 
Executaţi click pe un element    Indicaţi elementul de pe ecran şi apoi apăsaţi şi eliberaţi
                                                   rapid butonul stâng al mouse-ului.
25
 
Folosiţi butonul drept pentru      Indicaţi elementul de pe ecran, după care apăsaţi şi eliberaţi
a executa click pe un element     rapid butonul drept. Executarea unui click cu butonul drept
                                                determină afişarea unui meniu imediat cu o listă din care se
                                                poate alege comanda(funcţia) dorită să o aplicaţi pentru
                                                elementul respectiv.
 
Executaţi double-click pe un      Indicaţi elementul, după care apăsaţi şi eliberaşi rapid de
element                                      două ori butonul stâng al mouse-ului.
 
Trageţi un element                     Indicaţi elementul şi apoi ţineţi apăsat butonul stâng în
                                                  timp ce deplasaţi cursorul (indicatorul), apoi eliberaţi.
2.2   Ferestre şi casete
 
 
a baza dialogului utilizator-SO-Calculator se află conceptul de fereastră (window)

 L introdus de sistemul de operare Windows , element esenţial utilizat în acţiunile pentru

accesarea serviciilor SO.
 
      Definitie. Fereastra (window) este definită ca un element grafic (imagine pe
ecran) având o formă dreptunghiulară şi care este constituită din suprafaţa de afişare (unde se va
afişa conţinutul ferestrei) şi din următoarele elemente definitorii (controale):
    bara de titlu (numele ferestrei-serviciu);
    bara de meniuri (funcţii oferite);
    bara de stare (număr de obiecte);
    butoane (Minimize-minimizare, Maximize-maximizare, Close-închidere);
    săgeţi de derulare(navigare-scroll) (pe verticală, pe orizontală);
    casete de derulare(navigare) (pe verticală, pe orizontală);
    bare de derulare(navigare; scroll bars).
 
        Toate programele destinate să ruleze sub sistemele de operare Windows 95/98 sau Windows
NT  utilizează fereastra care conţine controale prin intermediul cărora se realizează operaţii asupra
ferestrei: navigare, dimensionare, mutare, închidere.
 
                                              Fereastra My Computer:

26
                   

Operaţii elementare asupra unei fereste

 
 
 Pentru  a …                            Se procedează astfel
 
Derula vertical sau orizontal     Se execută click pe o bară de derulare sau pe o săgeată de
conţinutul unei fereste care       de derulare, ori trageţi caseta de derulare.
nu este afişat integral
pe ecran(în fereastră)
 
Mări dimensiunea unei ferestre Se execută click pe butonul Maximize sau double-click pe
astfel încât să ocupe întregul      bara de titlu a ferestrei.
ecran
 
Restabili dimenensiunea           Se execută click pe butonul Restore sau double-click pe
anterioara a ferestrei                  bara de titlu. Atunci când o fereastră este maximizată,
                                                   butonul Maximize se transformă în butonul Restore.
 
Reduce fereastra la un buton      Se execută click pe butonul Minimize. Pentru a afişa
pe bara de operaţii                     o fereastra minimizată, se execută click pe butonul
                                                  din bara de operaţii.
 
Muta o fereastră                         Se trage bara de titlu a ferestrei.
 
27
Închide o fereastră                     Se execută click pe butonul Close.
 
   Observaţie. Dimensiunile unei fereste se pot mări în cele 4 direcţii corespunzătoare celor 4
laturi ce definesc o fereastră(dreptunghi). În acest sens, de exemplu, dacă se doreşte mărirea
ferestrei într-o anumită direcţie, mai înainte se indică latura respectivă cu cursorul mouse-ului,
după care va apărea o săgeată dublă (cu orientări opuse: ) perpendicular pe latura
respectivă, apoi se execută click şi se trage latura în direcţia dorită, eliberându-se butonul atunci
când dimensiunea devine cea dorită de utillizator.

                   Meniuri si  casete

 
    
       Definiţie. Un meniu este o listă de comenzi (funcţii) (bară de meniu) ale căror nume sunt
vizualizate pe orizontală, comenzi ce pot fi indicate(selectate) cu ajutorul mouse-ului sau prin
intermediul unor combinaţii de taste. Prin execuţia unui click pe numele unei comenzi de meniu, se
deschide(se afişează) pe verticală o listă de subcomenzi(subfuncţii), numită bară de instrumente,
corespunzătoare comenzii indicate. Fiecare subcomandă a unei comenzi poate fi indicată şi
folosită pentru a se executa click pe ea în cazul în care utilizatorul doreşte s-o utilizeze.
 
     Observaţie. Pentru a selecta o comandă a unui meniu se poate folosi şi tastatura printr-o
combinaţie de taste. Prin apăsarea tastei <ALT> se activează bara de meniuri (lista de comenzi) şi
apoi se apasă tasta corespunzătoare literei evidenţiate sau subliniate din numele comenzii.
 
        Exemplu: Dacă un meniu oferă comenzile FILE, EDIT, VIEW, HELP, atunci pentru a
deschide aceste comenzi, se apasă combinaţia de taste <ALT>+<X>, unde X este una din literele F,
E, V, respectiv H.
28
 
       Apăsarea unei combinaţii de taste reprezintă o cale rapidă de a lansa o comandă (subcomandă)
folosind tastatura. Dacă există o combinaţie de taste disponibilă pentru o anumită  comandă, ea
apare în meniu, în dreapta numelui comenzii. De exemplu, în comanda EDIT (apelată prin
<ALT>+<E>), este afişată combinaţia de taste (numită comandă rapidă) <CTRL>+<C> pentru
(sub)comanda Copy.
 
      Într-un meniu, un marcaj de validare indică faptul că pot fi selectate simultan mai multe
comenzi din acel grup. Un marcaj sub formă de punct indică faptul că un singur articol al grupului
poate fi selectat la un moment dat.
 
       Exercitiu. Deschiderea unui meniu şi selectarea unor comenzi.
 
1.   Se execută click pe pictograma My Computer de pe suprafaţa de lucru(Desktop); În urma
acestei acţiuni se deschide fereastra My Computer;
2.   În fereastra My Computer, se execută click pe articolul(numele) Edit din bara de meniuri;
Este afişat meniul Edit în care unele comenzi sunt estompate, ceea ce înseamnă că acestea
nu sunt disponibile;
3.   Se execută click pe numele meniului Edit pentru a-l închide, şi meniul se închide;
4.   Se execută click pe View din bara de meniuri pentru a deschide meniul View;
5.   În meniul View, se execută click pe Toolbar. Meniul View se închide şi sub bara de meniuri
apare o bară cu instrumente; Meniul View  conţine printre altele comenzile List şi Large
Icons;
6.   În meniul View, se selectează comanda List; După această acţiune, elementele ferestrei My
Computer, apar acum sub forma de listă, în loc să fie afişate sub formă de pictograme;
7.   În bara de instrumente, se execută click pe butonul Large Icons (pictograme mari);
Executarea unui click pe un buton al unei bare de instrumente este o metodă rapidă de
selectare a unei comenzi;
8.   În meniul View, se selectează comanda Arrange Icons (aranjează pictogramele); Va apărea
un meniu secundar , care afişează o serie de opţiuni de meniu suplimentare; Atunci când în
dreapta numelui unei comenzi, apare o săgeată orientată spre dreapta, se arată faptul că sunt
disponibile comenzi suplimentare;
9.   Se execută click undeva în afara meniului, pentru a-l închide;
10. În bara de meniuri, se execută click pe View, după care se selectează din nou comanda
Toolbar; Meniul View se închide şi bara de instrumente dispare;
11. Se execută click pe butonul Close aflat în colţul din dreapta-sus al ferestrei My Computer,
pentru a o închide. 

29
                                Casete  de  dialog  şi  utilizarea  lor
 
      
        În cazul în care se selectează o comandă urmată de puncte de suspensie (…), se afişează o
casetă de dialog în care se pot specifica mai multe informaţii asupra modului în care urmează să fie
executată comanda respectivă.
 
       Componentele ce constituie o casetă de dialog sunt :
      bara de titlu;
      bara de meniuri;
      butoane de dimensionare (minimizare, maximizare, inchidere);
      pagini cu etichete (categorii de opţiuni);
      casete de text;
      casete de validare;
      butoane pentru operaţii.
 
Caseta de dialog corespunzătoare comenzii Find (căutare) din meniul Start:

30
         Unele casete de dialog conţin mai multe categorii de opţiuni, afişate în pagini distincte.
Fiecare pagină poate fi ascunsă, dar cu eticheta vizibilă (aflată în partea superioară a paginii),
executarea unui click pe această etichetă determină afişarea paginii respective (pagina devine
activă).
         Aproape toate casetele de dialog conţin butonul Help identificat printr-un semn de întrebare
(?), buton situat în colţul dreapta-sus al ferestrei. Atunci când se execută click pe acest buton şi apoi
pe un control al casetei de dialog, se afişează o fereastră de asistenţă (Help) în care se dau explicaţii
ce reprezintă controlul respectiv şi modul lui de utilizare.
 
         Observaţie. Pentru deplasarea în cadrul unei casete de dialog, se execută click pe elementul
dorit sau se ţine apăsată tasta <ALT> şi se apasă litera subliniată din numele elementului dorit a 
fie utilizat. De asemenea, trecerea de la un element la altul, se poate face dacă se apasă în mod
repetat tasta <TAB>.
 
 
         Exerciţiu. Formatarea unei dischete (Floppy Disk).
 
         Pentru formatarea unei dischete trebuie ca utilizatorul să realizeze următoarele etape:
1.    Dacă  pe ecran nu apare suprafaţa de lucru (Desktop), se revine la aceasta pentru a avea
acces la pictograma My Computer;
2.    Se execută double-click pe pictograma My Computer;
3.    Se introduce discheta în unitatea de floppy disk;
4.    Se execută un click-dreapta (se apasa butonul secundar) pe pictograma unităţii de dichetă
(Floppy(A:) ) din fereastra My Computer şi se alege comanda Format; Va fi afişată
caseta de dialog Format;
5.    Dacă se doreşte formatarea la o altă densitate decât cea standard de 1.44Mb, se execută
click pe lista derulantă Capacity şi se alege o altă opţiune; Pentru a eticheta discheta, se
execută un click în rubrica Label şi se tastează o etichetă, apoi se acţionează butonul  Start
( click pe butonul Start din caseta de dialog);
6.    Se execută click pe butonul Close al casetei de dialog sau pe butonul de închidere (close)
al ferestrei din bara de titlu.

31
          Exerciţiu. Solicitarea de asistenţă (Help) pentru un control al unei casete de dialog.
 
1.    Se execută click pe butonul Start de pe bara de operaţii(Taskbar), apoi pe Run; Se
deschide caseta de dialog Run;
2.    Se execută click pe butonul Help. Indicatorul mouse-ului se transformă într-o săgeată
însoţită de un semn de intrebare (?);
3.    Se execută click pe caseta de text Open; Este afişată o fereastră Help, care furnizează
informaţii referitoare la utilizarea casetei de text Open;
4.    Se execută click undeva pe suprafaţa de lucru pentru a închide fereastra de Help ;
Indicatorul mouse-ului revine la forma anterioară;

Se execută click pe butonul Cancel din caseta de dialog Run

32
 2.4  Bara  de  operaţii  (Taskbar)
 
                  Bara de operatii (Taskbar) este bara de bază a sistemului de operare Windows ce pune
la dispoziţia utilizatorului, printre altele, butonul Start. Poziţia barei de operaţii poate să fie pe cele
patru laturi ale ecranule (suprafeţei de lucru), de regulă se află pe latura de jos (în poziţie
orizontală).
             Modificarea poziţie se poate realiza de utilizator prin intermediul mouse-ului prin tragerea
( click continuu pe bara cu primul buton şi mişcarea mouse-ului către poziţia dorită).
              Modificarea mărimii se poate realiza (în cazul când pe bara de operaţii sunt mai multe
butoane) la opţiunea utilizatorului prin indicarea laturii libere a barei de operaţii şi tragerea ei
pentru a se obţine mărimea dorită.
             Afişarea mărită sau micşorată a meniului oferit de butonul Start se poate realiza prin
caseta de dialog Taskbar Properties conform următoarelor etape:

1.    În bara de operaţii se execută click pe butonul Start; Se deschide meniul Start;
2.    În meniul Start, se indică Settings (parametri), după care se execută click pe meniul
Taskbar;
3.    În caseta de dialog Taskbar Properties (proprietăţile barei de operaţii), se execută click
pe eticheta Start Menu Programs ( programele din meniul Start); În această pagină, se
poate personaliza lista de programe care apar în meniul Start;
4.    Se execută click pe eticheta Tasbar Options şi apoi în caseta de validare Show Small
Icons In Start Menu ( afişează pictograme mici în meniul Start), pentru a o selecta;
Atunci când este selectată, caseta de validare afişează un semn de bifare;
5.    Dacă se execută click de mai multe ori pe caseta de validare se poate observa modul în
care se modifică aspectul casetei de dialog; Executarea unui click pe o casetă de validare
are ca efect activarea sau dezactivarea opţiunii respective;
   
Exerciţiu. Alegerea opţiunii Start Menu Programs şi a comenzii Add.
33
           Modificarea  modului  de  funcţionare  pentru  Taskbar
 
    
entru a realiza diverse modificări privind conţinutul barei de operaţii (Taskbar), se

 P poate executa un click-dreapta pe o porţiune neocupată a aceasteia şi apoi se alege

opţiunea Properties. Această alegere va afişa pe ecran caseta de dialog Properties.
           Validaţi sau nu opţiunile ( zona de previzualizare vă prezintă efectele opţiunilor
dumneavoastră) printr-un click corespunzător (caracter de bifare) opţiunii dorite:
 
      Always on - validarea va însemna că bara de operaţii să nu fie acoperită de ferestre;
      Auto Hide - validarea va însemna că bara de operaţii să rămână ascunsă până când
cursorul mouse-ului se va afla în apropierea ei;
      Show small icons in Start menu - validarea va însemna prezentarea pictogramelor în
meniul Start în format mic;
      Show Clock - validarea va însemna plasarea orei curente în bara de operaţii.
 
            Exemplu.

34
             Plasarea  unui  program, dosar  sau  document  în  meniul Start
 
 
olosind fereastra My Computer sau Windows Explorer se caută folder-ul (director-

 F ul; dosarul) care conţine programul ce trebuie să fie plasat în meniul Start şi se
deschide. Se caută pictograma programului respectiv, după care se  execută un click pe
aceasta şi  se trage deasupra butonului Start.
 
 
            Exerciţiu. Tragerea unui program, dosar, document spre butonul Start.

35
36
                     Plasarea  unei  scurtături (Shortcut)  pe  Desktop
 
 
        Pentru această operaţie există mai multe metode :
 
1.   Se execută un click cu butonul din dreapta pe suprafaţa de lucru (Desktop), apoi  va apărea
un meniu rapid de unde se alege comanda New care va determina afişarea unui alt meniu
rapid de unde se alege comanda Shortcut; Această operaţie va determina afişarea casetei
de dialog Create Shortcut (“Vrăjitorul”). În cazul în care nu cunoaşteţi unde se află
programul dorit (linia de comandă), executaţi un click pe butonul Browse (parcurgere).
Aceasta va determina deschiderea unei casete de dialog asemănătoare cu cele folosite
pentru deschiderea (open) fişierelor; Se caută dosarul unde se găseşte programul dorit, apoi
acţionaţi butonul Open, după care acţionaţi Next (sau tastaţi un nume diferit pentru
scurtatură şi apoi alegeţi Next) şi acţionaţi Finish la terminare. Urmează ca scurtatura
creată să apară pe ecran (Desktop);
   
     Exemplu.

37
 

38
 
2.   Folosind fereastra My Computer sau Windows Explorer se caută folder-ul (director-ul;
dosarul) care conţine programul pentru care se doreşte crearea unei scurtături; Pe ecran va
fi afişată fereastra ce conţine programul în cauză; Se execută un click cu butonul din
dreapta pe pictograma programului respectiv şi se trage pe suprafaţa de lucru după care se
alege opţiunea Create Shortcut(s) Here (crează o scurtătură aici).

39
                Crearea  unei  combinaţii  de  taste  rapide
 
dată creată o pictogramă-scutătură (în colţul stânga-jos apare o săgeată), se poate

 O stabili o combinaţie de taste pentru lansarea programului respectiv sau pentru

deschiderea documentului respectiv. Pentru aceasta se execută un click pe butonul din
dreapta pe pictograma scurtăturii şi se alege opţiunea Properties din meniul rapid
care se afişează.
         Folosiţi apoi eticheta Shortcut din caseta de dialog Properties, executaţi un click în rubrica
Shortcut Key şi apăsaţi combinaţia de taste dorită. La apăsare, aceasta va apărea pe casetă.
 
                    Acţiuni  prin  intermediul  butonului  secundar  al  mouse-ului
  
esigur, după cum s-a observat până acum, mediul Windows permite folosirea

 D dispozitivului mouse pentru derulare (navigare-scroll), meniuri, interacţiune cu

casete de dialog . Acestea pot fi obţinute prin acţionarea celor două butoane ale
mouse-ului ( butonul stâng-buton principal şi butonul drept-buton secundar; în cazul
configurării non stângaţi) printr-un click, un double-click şi/sau tragere.
 
          Selectarea  elementelor(obiectelor)
 
        Pentru majoritatea elementelor(obiectelor), executarea unui click are ca efect selectarea lor.
Executarea unui <Shift>+ click pe un al doilea obiect are ca efect selectarea tuturor obiectelor
intermediare. Acţiunea <Ctrl>+click permite selectarea mai multor obiecte individuale. Executarea
unui click şi tragerea mouse-ului cu butonul apăsat are ca efect desenarea unui dreptunghi care
poate selecta mai multe obiecte.
 
40
           Deplasare  prin  tragere  folosind  click-dreapta
 
           Dacă se execută un click cu butunul din dreapta (click-dreapta) şi apoi se trage, Windows, 
fie va copia pictograma (de exemplu, printr-o deplasare pe sau de pe o dischetă), fie va muta
pictograma (de exemplu, la o deplasare dintr-un dosar în altul).
            Pentru mai mult control, se execută un click cu butonul din dreapta, se trage pictograma şi
se eliberează butonul. Se va afişa un meniu cu mai multe opţiuni.
 
            Acţiuni  cu  ajutorul  unui  click-dreapta
 
             Un click cu butonul din dreapta al mouse-ului (click-dreapta) pe un obiect(element)
produce afişarea unui meniu rapid. Orice meniu rapid pentru o pictograma are ca ultimă opţiune
comanda Properties (Proprietăţi), deoarece fiecare obiect are asociat un set de proprietăţi, pe care
utilizatorul le poate vizualiza sau modifica.
              Exemple.
 
      Pictograma My Computer;
Meniul rapid oferă comenzile : Open, Explorer, Find, Map Network Drive, Disconnect
Network Drive, Create Shortcut, Rename,  Properties.
 
      Butonul Start;
Meniul rapid oferă comenzile : Open, Explorer, Find, RAV-Scan.
Open permite efectuarea modificărilor în meniul Start.
 
      Orice pictogramă de dosar, fişier sau document;
Meniul rapid ofera comenzile : Open, RAV-Scan, Quik View, Send To, Cut, Copy, 
Create Shortcut, Delete, Rename,  Properties.
 
      Pictograma Recycle Bin;
Meniul rapid oferă comenzile : Open, Explorer, Create Shortcut, Rename,     
Properties.
 
      Suprafaţa de lucru - biroul de lucru (Desktop);
Meniul rapid oferă comenzile : Arrange Icons, Open, Explorer, Create Shortcut, New, 
Properties.
Arrange Icons sortează pictogramele după nume, tip, dimensiune sau dată.
New crează pe suprafaţa de lucru un nou dosar, document sau o nouă scurtătură.
 
      Bara de operaţii (Taskbar);
Meniul rapid oferă comenzile : Open, Explorer, Create Shortcut, Rename,     
Properties.
 
      Un buton al barei de operaţii;
Meniul rapid oferă comenzile : Open, Explorer, Create Shortcut, Rename,     
Properties.
 
        Observaţie. Comanda Undo (anulare) : După ce aţi mutat, copiat, creat sau aţi şters o
pictogramă, la următoarea folosire a butonului dreapta al mouse-ului, vi se oferă posibilitatea de a
anula ultima operaţie. Meniul oferă o opţiune de forma Undo Move(anulare mutare) sau Undo
delete ( anulare ştergere).

41
42
                    Aspectul  general  al  mediului  Windows
 
 
        Aspectul general al mediului Windows (suprafaţa de lucru) poate fi controlat (modificat) prin
intermediul casetei de dialog Display Properties. Această casetă de dialog poate fi accesată, fie
prin aplicaţia Control Panel oferită de fereastra My Computer, fie mai rapid prin executarea unui
click-dreapta într-o zonă liberă a suprafeţei de lucru, şi din meniul afişat se alege opţiunea
Properties. În ambele cazuri caseta Display Properties va fi prezentată având afişată eticheta
Background (fundal).
         Paginile de opţiuni (etichete) oferite de caseta Display Properties :
      Background - oferă un tipar (pattern) sau o imagine de fundal (wallpaper);
      Screen Saver - oferă un anumit program de tip screen saver sau posibilitatea de a nu
mai folosi unul;
      Appearance - oferă modificarea aspectului ferestrelor şi casetelor de dialog;
      Settings - oferă posibilitatea de a schimba paleta de culori (Color palette) sau
rezoluţia ecranului (Desktop area);

43
              Sesiunea  de  lucru  sub  sistemul  Windows
 
          Operaţiile de bază necesare utilizării sistemului de calcul (calculatorului) sunt :
 
      double-click pe pictogramele dosarelor şi programelor;
      selectarea dosarelor, programelor sau documentelor;
      validarea opţiunilor din casetele de validare;
      alegerea etichetelor pentru paginile cu opţiuni;
 
         În mod obişnuit, după iniţializarea sistemului de calcul ( încărcarea sistemului de operare), se
începe printr-un double-click pe pictograma My Computer ce oferă o vedere de ansamblu asupra
tuturor unităţilor de disk ( HD, FD, CD) şi a dispozitivelor periferice ale calculatorului. Se va
executa un double-click pe pictograma C: pentru a examina conţinutul hard disk-ului. Apoi, se
execută double-click pe unul din dosarele aflate în fereastra deschisă pentru C: pentru a deschide o
nouă fereastră şi aşa mai departe.
         Fiecare fereastră oferă în bara de meniu comanda View care dă posibilitatea utilizatorului să
opteze pentru modul de afişare în fereastră:
      Large Icons - afişare cu pictograme mari;
      Small Icons - afişare cu pictograme mici;
      List - afişare de tip listă;
      Details - afişare cu mai multe informaţii despre dosare şi fişiere: dimensiune, tip, size
(mărime), data ultimei modificări, etc.;

44
         Observaţie. Dacă se preferă ca deschiderea noilor dosare să se facă în aceeaşi fereastră, în
locul deschiderii unei noi ferestre (uneori, mai multe fereste deschide deranjează), se poate alege
View din care se optează pentru Options care oferă Browse folders by using single window.
  
              Redenumirea, copierea  şi  mutarea  pictogramelor
 
           În sistemul Windows o pictogramă poate reprezenta:
      un dosar (folder;directory);
      un document (file;fişier);
      un program (fişier cu extensia .EXE, .COM, .BAT, .PIF);
      o scurtătură (shortcut).
            Regulile de manevrare a pictogramelor sunt aceleaşi, indiferent de tipul ei. Operaţiile ce se
pot realiza asupra unei pictograme sunt:
  
      Rename - redenumirea numelui pictogramei; Se selectează pictograma respectivă şi se
execută click pe numele ei; se introduce apoi un nume (până la 255 caractere, inclusiv
spaţii) după care se tastează <Enter>;
      Copy - copierea pictogramei în altă zonă; metoda cea mai uşoară este executarea unui
click-dreapta şi alegerea opţiunii Copy; Vă deplasaţi apoi spre destinaţie, executaţi un
click-dreapta şi alegeţi comanda Paste;
      Move - mutarea pictogramei în altă zonă; Se execută un click-dreapta după ce a fost
selectată pictograma, şi se alege comanda Cut; Vă deplasaţi apoi la locul destinaţiei,
executaţi click-dreapta şi alegeţi comanda Paste. 
  
            Observaţie. O metodă mai sigură de copiere a unei pictograme este executarea unui click-
dreapta pe ea, tragerea pe poziţia dorită şi alegerea opţiunii Copy din meniul ce apare.

45
  2.5   Sistemul  HELP
   
istemele de operare Windows 95/98/2000 şi Windows NT oferă utilizatorului

 S posibilitatea să obţină informaţii despre funcţiile şi caracteristicile lor prin sistemul

HELP de asistenţă on-line. De exemplu, atunci când utilizatorul doreşte informaţii
referitoare la tipărire, sistemul de asistenţă reprezintă una dintre cele mai eficiente
metode de a le obţine. Sistemul de asistenţă on-line pentru Windows 95/98/2000 şi
Windows NT este accesibil (se poate apela) din meniul Start. După deschiderea sistemului de
asistenţă (comanda Help), se poate opta pentru tipul de asistenţă dorit (pagini de opţiuni definite de
etichete) din caseta de dialog Help Topics ce oferă următoarele pagini:
 
      Contents - oferă un cuprins general al informaţiilor organizate asemănător cuprinsului
unei cărţi, pe capitole, pe secţiuni şi pe subiecte, conţinând secţiuni speciale de indicaţii şi
sugestii ( Tips and Tricks), precum şi probleme deosebite ( Troubleshooting);
      Index - oferă informaţii referitoare la anumite subiecte şi este organizată asemănător
indexului unei cărţi; cuvintele cheie (Keywords) ce identifică subiectele sunt ordonate
alfabetic;
      Find – oferă o listă a tuturor subiectelor de asistenţă în care apare un cuvânt solicitat de
utilizator;
 
 
            Exerciţiu. Asistenţă oferită de pagina Contents
       
            Să presupunem că utilizatorul doreşte să afle mai multe despre utilizarea aplicaţiei
Calculator, livrată împreună cu pachetele Windows. În cele ce urmează vom căuta aceste
informaţii în sistemul de asistenţă on-line:
 
1.   Se execută click pe butonul Start. În meniul Start se execută click pe comanda Help. Se
deschide caseta de dialog Help topics: Windows Help;
2.   Se execută click pe eticheta paginii Contents, pentru a o activa;
3.   Se execută double-click pe Introducing Windows şi se va afişa un set de subiecte;
4.   Se execută double-click pe Using Windows Accessories, apoi double-click pe For
General Use;
5.   Se execută double-click pe Calculator:for making calculations şi se va deschide o
fereastră de subiecte de asistenţă;
6.   După ce utilizatorul citeşte informaţiile afişate, se execută click pe butonul Close pentru
a închide fereastra Help.

46
47
           Exerciţiu. Asistenţă oferită de pagina Index
 
            Cu ajutorul paginii Index se poate derula o listă de cuvinte cheie din care se poate alege
cuvântul dorit, sau se poate indica cuvântul cheie căutat. În cele ce urmează vom utiliza eticheta
Index a casetei de dialog Help pentru a afla informaţii privind modificarea modelului de fundal al
suprafeţei de lucru (Desktop).
 
1.   Se execută click pe butonul Start şi apoi în meniul Start se execută click pe Help; Se
deschide caseta de dialog Help Topics;
2.   Se execută click pe eticheta paginii Index pentru a activa această pagină; în caseta de
text, se va scrie cuvântul cheie display; se afişează o listă de subiecte referitoare la ecran
(display);
3.   Se execută click pe subiectul numit “background pictures or patterns, changinig”
(schimbă modelul sau imaginea de fundal) şi apoi se execută click pe Display; se afişează
caseta de dialog Topics Found;
4.   Asiguraţi-vă că este selectat subiectul dorit şi executaţi click pe butonul Display;
5.   După ce sunt citite informaţiile afişate, se execută click pe pictograma rapidă de la pasul 1
al subiectului de asistenţă; se deschide caseta de dialog Display Properties (proprietăţile
ecranului); Dacă utilizatorul doreşte, se pot efectua pe loc operaţiile în legătură cu
subiectul în cauză;
6.   Se execută click pe butonul Close al ferestrei Display Properties, apoi click pe butonul
Close al ferestrei Windows Help.

48
 
            Observaţie. Dacă aveţi o imprimantă (Printer) conectată la sistemul de calcul, puteţi tipări
pe hârtie orice subiect de asistenţă oferit de regimul Help. Se execută click pe butonul Options
situat în colţul dreapa-sus al ferestrei Help, apoi se execută click pe Print Topic şi OK. Dacă doriţi
să căutaţi şi alte subiecte, executaţi click pe butonul Help Topics al oricarei fereste Help deschise.

49
             Părăsirea  sistemului  Windows  şi  oprirea  calculatorului
 
tunci când utilizatorul doreşte să părăsească sistemul Windows ( să închidă sesiunea de

 A lucru; să termine lucrul la calculator), trebuie să se închidă toate ferestrele deschise în

timpul lucrului, prin executarea unui  click pe butonul Close din fiecare fereastră.
 
1.   Se execută click pe butonul Start, după care se alege din meniul oferit
comanda Shut Down, după care apare caseta de dialog Shut Down Windows;
2.   Se execută click pe Yes după care se afişează un mesaj care arată că puteţi închide
calculatorul în siguranţă.

50
         Observaţie. Pentru a evita pierderea datelor sau anomalii ale sistemului de operare, nu
închideţi calculatorul fără a ieşi din Windows folosind comanda Shut Down din meniul Start.

3.1  Operare şi utilizare

          
 
rogramul Word este un mediu eficient pentru procesarea textelor şi imaginilor în

   P vederea tehnoredactării computerizate a scrisorilor, cererilor, referatelor, articolelor,

cărţilor, etc. şi care prin utilizarea unor imprimante moderne (Printers) realizează pe
suport hârtie sau folie de plastic un text tipărit. Programul Word face parte din
pachetul de pograme Microsoft Office (ce mai conţine: EXCEL - calcul tabelar;
ACCESS - gestionare baze de date; Power Point-grafică; Outlook - organizarea corespondenţei
E-mail şi planificarea activităţilor) şi a fost perfecţionat continuu (1983-1999). În prezent este
operaţională versiune Word 2000, precedată de versiunile Word 6.0 şi Word 97, ce este inclus in
pachetul Office 2000. În cele ce urmează prezentăm succint  meniul şi toate instrumentele
importante oferite de programul Word.  

51
52
            FONTURI  Word-Windows

53
54
55
56
57
58
59
  3.2   Procesare texte/imagini
 

         Mutarea cursorului (punctului de înserare)

 
        În timpul introducerii (tastării) textului, mutarea cursorului se face automat după acţiunea
tastei. În procesul de prelucrare (modificare, înserare, etc.) este nevoie de mutarea cursorului în
60
orice loc (poziţie, destinaţie) dorit de utilizator. Mutarea cursorului (punctului de înserare) în
fereastra de editare a unui document, se poate realiza prin două metode :
        folosind mouse-ul ;
        folosind tastatura (combinaţii de taste).
 
a)      Mutarea cursorului folosind mouse-ul
Acţiunea se poate face prin :
        deplasarea mouse-ului pentru a muta cursorul în punctul de destinaţie şi apoi trebuie
executat click ;
        folosirea barei de derulare (navigare) pe verticală pentru deplasarea în sus sau în jos
prin document ( pe măsură ce trageţi de cursorul de pe bara de derulare, programul
va afişa numărul paginii), sau folosirea barei de derulare pe orizontală pentru
deplasarea laterală (pe orizontală) ; apoi trebuie executat click în locul dorit.
 
Observaţie: În modul de afişare NORMAL, pentru ca documentul să poată fi vizualizat pe toată
laţimea sa, se selectează Tools  Options  View  Wrap to Windows (limitare la fereastră).
Opţiunea Wrap to Windows va forţa textul documentului să se încadreze în fereastra curentă,
indiferent de lăţimea acestuia. Atenţie ! Această opţiune nu este disponibilă în modul de afişare
Page Layout (Layout-aspectul documentului).
 
 
b)      Mutarea cursorului folosind tastatura   
Folosind diverse combinaţii de taste, se poate realiza mutarea rapidă a cursorului în cadrul
documentului (textului). Tastele-săgeţi mută cursorul cu un caracter spre stânga, spre
dreapta, respectiv cu o linie mai sus, cu o linie mai jos. Mutarea cursorului se realizează
folosind următoarele taste şi combinaţii de taste :

61
          Selectarea  de  zone (texte/imagini)
 
           Există mai multe metode pentru selectarea unui text/bloc de text:
 
1.      folosind mouse-ul – este cea mai simplă metoda care constă în poziţionarea
cursorului mouse-ului (punctul de înserare) la începutul (sau sfârşitul) blocului
de text dorit pentru selectare ; se execută simplu-click, după care se trage
cursorul (se ţine apăsat primul buton) spre sfârşitul (respectiv începutul) 
blocului ;  după această acţiune, dacă se eliberează butonul, fondul blocului
devine negru, iar culoarea caracterelor va fi albă ;
 

Observaţie. În caseta de dialog Options din Tools există opţiunea Automatic Word
Selection (selectarea automată a cuvintelor) care implicit este validată (activă).
Dacă această opţiune este activă, atunci cînd se trage cursorul de la un cuvânt la
altul, se selectează automat atât primul cuvânt, cât şi al doilea. În acest fel, prin
tragere se pot selecta mai multe cuvinte, adică un bloc de text. Pentru a dezactiva
această opţiune, se selectează Options din Tools şi se execută click pe eticheta
Edit pentru a şterge semnul de validare pentru caseta Automatic Word selection ;
 

62
Observaţie. Prin dublu-click pe un cuvânt se selectează întregul cuvânt, prin triplu-
click pe un paragraf, se selectează întregul paragraf, iar prin <Ctrl>+ simplu-click se
selectează o propoziţie ;
 
 
2.      folosind tastatura – se ţine apăsată tasta <Shift> şi se mută cursorul , fie cu
tastele săgeţi, fie cu ajutorul mouse-ului (de exemplu folosind combinaţii de
taste); se eliberează tasta <Shift> atunci când  a fost selectat întregul bloc
dorit ;
 
3.      folosind mouse-ul şi tastatura – metoda este folosită în anumite situaţii
speciale, de exemplu pentru selectarea unor coloane de caractere, propoziţii
dintr-un paragraf, etc. Exemplu. Pentru selectarea unor coloane de caractere
fără selectarea liniilor întregi, se ţine apăsată tasta <Alt>, se ececută un
simplu-click şi se trage cursorul peste blocul de text dorit, tragerea se face de
la începutul până la sfâşitul blocului.

       Operaţii  asupra  zonelor  selectate (comenzile Copy, Cut, Paste)

 
         Definiţie.
         Memoria Clipboard reprezintă o zonă tampon (buffer) de memorie temporară cu  ajutorul
căreia se face schimb de informaţii (text, imagini, etc.) între diverse aplicaţii Windows sau în
cadrul aceluiaşi document. În această memorie, informaţiile sunt păstrate temporar, numai în
timpul unei sesiuni de lucru Windows.
 
chimbul de informaţii (zone, fişiere, imagini) se face între aplicaţiile sau documentele

 S Windows cu ajutorul operaţiilor Copy, Cut, Paste din meniul Edit, meniu oferit de
toate aplicaţiile Windows. O zonă stocată în memoria Clipboard rămâne în această
memorie până la următoarea operaţie de copiere (prin Copy sau Cut) în Clipboard.
 
63
         Copieri speciale în memoria Clipboard:
 
 copierea imaginii ecranului folosind <PrintScreen>;
 copierea unei ferestre active folosind <Alt>+<PrintScreen>;

 
         Copierea şi mutarea de texte şi imagini se poate realiza folosind comenzile:
 
        COPY – copierea temporară în Clipboard şi apoi copierea din Clipboard la locul
dorit;
        CUT – (ştergere+copiere) copierea temporară în Clipboard şi ştergerea zonei de la
locul iniţial, după care din Clipboard se poate copia la locul dorit ;
        PASTE – (lipirea) copierea coţinutului (zonă de text/imagine) memoriei Clipboard la
punctul de înserare dorit ;

64
       Operaţia de copiere
 
           Pentru copierea unei zone de text/imagine (sursa), într-un alt loc (destinaţie), se procedează
astfel :
        se selectează zona respectivă;
        se acţionează comanda Copy din Edit sau oferită de mouse prin click-dreapta;
         se fixează cursorul mouse-ului în punctul de înserare pentru locul unde se
doreşte copierea;
        se acţionează comanda Paste din Edit  sau oferită de mouse prin click-
dreapta;
 
          Operaţia de mutare (copiere + ştergere)
 
            Pentru mutarea unei unei zone de text/imagine (sursa), într-un alt loc (destinaţie), se
procedează astfel :
        se selectează zona respectivă ;
        se acţionează comanda Cut din Edit sau oferită de mouse prin click-dreapta;
         se fixează cursorul mouse-ului în punctul de înserare pentru locul unde se
doreşte mutarea;
        se acţionează comanda Paste din Edit  sau oferită de mouse prin click-
dreapta;
             Observaţie. Mutarea se poate realiza şi prin tehnica Drag-and-drop (tragere şi
aruncare), şi anume se selectează zona respectivă, după care se execută simplu-click pe
zona selectată şi se ţine apăsat butonul deplasându-se cursorul mouse-lui în punctul dorit
pentru înserare, moment în care se eliberează butonul.
 
 
             Entităţi prelucrate de un procesor de texte
 
 
        Un procesor de texte prelucrează următoarele entităţi :
1. caracter(character) – cea mai mică entitate (indivizibilă) ce se poate prelucra într-un
text şi care poate fi literă, cifră, spaţiu(blank), caracter special, adică 256 de semne
din codul ASCII (American Standard Code for Information Interchange);
2. cuvânt(word) – şir de caractere delimitat de restul textului prin spaţiu sau semne de
punctuaţie; alinierea textului între marginile paginii se face fără a segmenta
cuvintele; cuvintele pot fi despărţite în silabe la sfirşitul unei linii(rând) de text ;
3. linie(rândul) de text(Text Line) – grup de cuvinte despărţit de restul textului printr-un
caracter de control numit « sfârşit de linie» introdus automat de procesor şi nu este
vizibil pe ecran(de regulă, se generează prin acţionarea tastei <Enter>) ;
4. frază(Sentence) – grup de cuvinte(şir de caractere) delimitat de restul textului printr-
un punct; de regulă, procesoarele de texte permit selectarea unei fraze şi
procesarea ei ca un bloc de text ;
5. paragraf(Paragraph) -  grup de linii de text delimitat de restul textului printr-un
caracter de control numit « sfârşit de paragraf» introdus automat de procesor şi nu
este vizibil pe ecran ;
6. text(Text) – grup de paragrafe, fraze, linii, cuvinte sau caractere ;
7. obiect(Object) – formă grafică(imagine, grafic, tabel, etc.), formă sonoră(sunet) ce
pot fi înserate în text;
8. pagină(Page) – pagină utilă formată din text şi obiecte sau pagină fizică constituită
din pagina utila şi elemente specifice tehnoredactării;
9. document(Document) – colecţie de pagini ce constituie o lucrare tehnoredactată
(scrisoare, raport, referat, articol, carte, etc.).

65
 Conceptele de Caracter si Font
 
           Definiţie.
           Un caracter (Character) este un simbol pentru litere, cifre şi semne speciale, simbol
caracterizat de : lăţime ( Width), înălţime (Height), stil (Style), orientare (Orientation),
culoare(Color) şi formă/schelet (Type face).
 
spectul unui caracter este controlat prin font şi stil. Un font reprezintă o colecţie de

 A caractere care au anumite proprietăţi comune : lăţime, înălţime,  stil, orientare,

formă. În definirea unui font se regăsesc diverse concepte tipografice. Această
colecţie de caractere este memorată într-un fişier pe HD (în directorul
c:\windows\fonts). Toate fonturile folosite de programele Windows sunt gestionate
de către sistemul de operare Windows, astfel încât fonturile disponibile într-o aplicaţie Office 2000 
sunt disponibile în toate celelalte aplicaţii ale pachetului.
 
         Exemplu. Prin acţionarea următoarelor : My Computer  Control Panel  Fonts se va
obţine fereastra Fonts care  va prezenta colecţia de fonturi gestionate de Windows (de exemplu un
număr de 153 de fonturi oferite de Word 2000).
 

66
 
         Observaţie. Fonturile folosite de aplicaţiile Windows sunt organizate într-o biblotecă de
fonturi. Pentru a fi disponibil într-o aplicaţie Windows, un font trebuie să fie instalat (inclus în
biblioteca de fonturi), adică fişierul corespunzător fontului să fie legat de nucleul sistemului de
operare Windows. Acestă operaţie se execută prin acţionarea  următoarelor : My Computer 
Control Panel  Fonts şi meniul File oferit de fereastra Fonts , meniu ce oferă Install New Fonts
 Add Font.
 
      În funcţie de lăţimea caracterelor, există :
 fonturi fixe – formate din caractere ce au aceeaşi lăţime ;
 fonturi proporţionale – formate din caractere a căror lăţime variază proporţional de la
un semn la altul, pentru a diminua estetic spaţierea dintre caractere (fonturile
Kerning) .

     În funcţie de  modul în care sunt descrise simbolurile grafice, există :
 fonturi bitmap (hartă de biţi) – semnul grafic este descris printr-o matrice de puncte
(pixeli) ; fişierele care conţin descrierile semnelor grafice au extensia .bmp; aceste
fonturi sunt primele fonturi care au apărut; un dezavantaj important al lor fiind acela
că într-o astfel de reprezentare, semnul grafic nu este scalabil (mărit sau micşorat
automat) ;
 fonturi vectoriale (scalabile) – semnul grafic este descris prin reprezentarea cu aşa-
numitele curbe B-spline, reprezentare care permite scalarea şi operaţii diverse
asupra semnului grafic: rotire, oglindire, înclinare, etc.;sistemul de operare Windows
are disponibile fonturi True Type care sunt fonturi vectoriale, rezidente în memoria
internă ; în lista cu fonturi, acestea sunt marcate cu un dublu T, iar fişierele care
conţin aceste fonturi au extensia .ttf (True Type Font) ; prin folosirea acestor fonturi

67
 creşte portabilitatea documentelor prelucrate cu pachetul Office 2000,  fonturile fiind
încapsulate într-o formă codificată direct în document (Font Embedding) .

 
        În funcţie de lătimea caracterelor, există următoarele tipuri de caractere :
        caractere foarte înguste (extra condensed) ;
        caractere înguste (condensed) ;
        caractere largi (expended) ;
        caractere foarte largi (extra expended).
 
        Corpul caracterului reprezintă înălţimea efectivă (size) a caracterului şi se măsoară în
puncte tipografice (pica), acestea fiind de două tipuri :
        punctul Didot – ce are valoarea de 0.3759 mm şi corespunde sistemului
tipografic european; multiplul său este 1 Cicero = 12 puncte Didot = 4.51 mm ;
        punctul Pica – ce are valoarea de 0.353 mm şi corespunde sistemului tipografic
american; multiplul său este 1 EM = 12 puncte Pica = 4.212 mm.
 
        Programul Word (şi implicit pachetul Office 2000) oferă corpuri de mărime (prin caseta Font
Size) 8, 9, 10, 11, 12, 14, 16, 18, 20, 22, 24, 26, 28, 36, 48, 72.

         Exemplu. Text de marime 10. Text de marime 18. Marime 26.
 
         Observaţie. Când se prelucrează un document, pentru aranjarea textului în pagină şi
pregătirea lui pentru imprimare pe hârtie, se utilizează unităţile de măsură centimetrul sau
inch-ul.
 
 
          Stiluri de fonturi
 
          Îmbunătăţirea aspectului textului prelucrat (tehnoredactare deosebită), se poate face
prin aplicarea fonturilor şi a stilurilor de fonturi oferite de programul Word 2000. Majoritatea
modificărilor referitoare la formatarea fonturilor sunt aplicabile folosind bara de instrumente
Formatting. Bara de instrumente conţine butoane şi meniuri derulante care permit
selectarea unui font (Font), a unei mărimi pentru font (Font Size), a unor efecte (de
exemplu scrierea îngroşată-aldine, scrierea cursivă - italică, scrierea subliniată ; butoanele
B,  I,  U), dar şi a culorii fontului.

68
         Dacă utilizatorul are nevoie de opţiuni referitoare la fontul folosit la tehnoredactare,
ce nu sunt disponibile pe bara de instrumente, trebuie să se acţioneze Format  Font care
afişează caseta de dialog Font ce oferă etichetele de pagină : Font, Character Spacing
(spaţiere între caractere), Text Effects (efecte de text).
         Eticheta Font oferă opţiuni pentru selectarea atributelor fonturilor, şi anume :
 Font – caseta derulantă oferă toate fonturile gestionate de Windows ;
 Font style – stiluri de font (Regular, Italic, Bold, Bold Italic) ;
 Size – mărimi (dimensiuni) pentru fonturi ;
 Font color – culori pentru font ;
 Underline style – stiluri de sublinieri;
 Effects – diferite efecte speciale de text.

 
         Efectele speciale de text (Effects) sunt în număr de 11 şi sunt clasificate în trei categorii :
 Stikethrough – text tăiat cu o line; abc Text ;
 Double strikethrough – text tăiat cu două linii; abc Text ;
 Superscript – opţiuni de exponent; ABCText ;
 Subscript – opţiuni de indice (subsol) ; ABCText ;

 Shadow – text umbrit ; abcText ;

 Outline -  caractere cu contur şi interior gol ; abcText ;
 Emboss – text cu reliefare; abc Text ;
 Engrave – text gravat ; abc Text ;

69
   Small caps – text cu majuscule mici; abc TEXT ;
 All caps – text cu majuscule ; abc TEXT ;
 Hidden – text ascuns (poate fi văzut prin aplicarea opţiunii Show/Hide) .

           Eticheta Character Spacing  este folosită pentru a ajusta distanţa între caractere şi a
dimensiona mărimea caracterelor prin caseta derulanta Spacing (Normal, Expanded,
Condensed) şi caseta derulanta Scale. Spaţierea între caractere se foloseşte frecvent în
programele avansate de tehnoredactare computerizată, atunci când se doreşte
dimensionarea şi scalarea cu precizie a caracterelor ( de exemplu, pentru titluri).

70
           Eticheta Text Effects (efecte de text pe ecran) oferă 6 opţiuni destinate
documentelor ce sunt vizualizate pe ecran. Aceste efecte sunt :
 
        Blinking Background – fundal clipitor ;
        Las Vegas Lights – lumini tip Las Vegas ;
        Marching Black Ants – contur cu linii mici(furnici)  negre în marş ;
        Marching Red Ants – contur cu linii mici(furnici) roşii în marş ;
        Shimmer – pâlpâire ;
        Sparkle Text – text care sclipeşte.

71
3.3  Alinierea şi formatarea
 
 
                Operaţiile de aliniere şi formatare în procesarea textelor sunt operaţii de bază pentru
orice procesor de texte. Programul Word 2000 oferă utilizatorului 4 opţiuni pentru alinierea
textelor incluse în paragrafe sau într-un cadru (frame/box ; a se vedea Text Box) :
        Left-aligned – alinierea la stânga ; stil modern care are linii neregulate la dreapta ;
        Centered-aligned – centrarea liniilor faţă de marginile paginii/cadrului ;
        Right-aligned – alinierea la dreapta ; stil modern care are linii neregulate la stânga ;
        Justified – alinierea completă ; liniile sunt desfăşurate pe toată lăţimea paginii.

72
 
         Aspectul unui paragraf poate fi controlat prin :
        aliniere (Alignment-modul în care se încadrează între marginile textului)- Justified,
Left, Right, Centered;
        spaţiul dintre liniile de text (Line spacing) – Single, 1.5 lines, Double, At least,
Exactly, Multiple ;
        indentarea paragrafului (Indentation - decalaj)  şi a primei linii (First Line) din
paragraf, respectiv indentare agăţată (Hanging Ident);
        modul în care sunt despărţite cuvintele în silabe (Hyphenation).
          
         Un paragraf poate fi evidenţiat în cadrul textului prin identarea primei linii sau prin
spaţiu suplimentar între două paragrafe. Word 2000 oferă trei modalităţi ( primele două
fiind mai practice) de a folosi caracteristicile de decalare a textului dintr-un paragraf :
        bara de instrumente Formatting – butoanele Decrease Indent (reducere decalaj) si
Increase Indent (creştere decalaj);
        rigla (Ruler din meniul View) ; modalitate vizuală (dacă rigla este prezentă) de a
seta decalajele (indentările) la stânga, la dreapta, singulare şi duale ;
        caseta de dialog Paragraph (paragraf) ce se obţine cu meniul Format şi care oferă
etichetele Indents and Spacing şi Line and Page Breaks.

73
          Observatie. Rigla se mai poate folosi şi pentru setarea tabulatorilor în aceeaşi
masură ca pentru decalaje (indentări), precum şi pentru stabilirea marginilor din dreapta şi
din stanga ale paginilor, în modul de vizualizare Page Layout (aranjare în pagină ; formă
de tipărire).
 
         Observatie. Rigla apare pe ecran (pe document) prin selectarea opţiunii View 
Ruler şi validare, iar prin invalidare aceasta dispare de pe document.
 
            Pe riglă există 4 semne pentru stabilirea decalajelor (indentărilor) :
 

74
  un semn pentru decalaj de prima linie (First Line Indent), ce are acelaşi efect ca şi
acţionarea tastei <Tab> ;
 un semn pentru decalaj singular (Hanging Indent), ce trimite celelalte linii din
paragraf spre dreapta primei linii, atunci când acest semn este poziţionat în dreapta
semnului de decalaj de prima linie ;
 un semn pentru decalaj la stânga (Left Indent), ce delimitează un paragraf de restul
textului prin indepărtarea tuturor liniilor de text de marginea stânga a documentului ;
 un semn pentru decalaj la dreapta (Right Indent), ce îndepărtează textul de
marginea din dreapta a documentului şi este folosit, de regulă în paralel cu un
decalaj la stânga pentru a crea un decalaj dual (Dual Indent); decalajele duale se
folosesc în general pentru scoaterea în evidenţă a blocurilor de citate ;

 
 
        Exemple. Tipuri de paragrafe.
 
   Paragraf  ce iese în evidenţă prin indentarea primei linii. Paragraf  ce iese în
evidenţă prin indentarea primei linii. Paragraf  ce iese în evidenţă prin indentarea primei
linii. Paragraf  ce iese în evidenţă prin indentarea primei linii.
 
Paragraf  indentat la stânga faţă de marginea textului. Paragraf  indentat la stânga  

faţă de marginea textului. Paragraf  indentat la stânga faţă de marginea textului.

Paragraf  indentat la stânga faţă de marginea textului.

 
Paragraf indentat la dreapta faţă de marginea texului. Paragraf indentat
la dreapta faţă de marginea texului. Paragraf indentat la dreapta faţă de
marginea texului
 
Paragraf indentat la drepta şi la stânga. Paragraf indentat la
drepta şi la stânga. Paragraf indentat la drepta şi la stânga.
 
Paragraf ce are o indentare agăţată (Hanging Indent) pentru prima linie. Paragraf ce are o   indentare agăţată (Hanging Indent) pentru
prima linie. Paragraf ce are o indentare agăţată (Hanging Indent) pentru prima linie. Paragraf ce are o indentare agăţată
(Hanging Indent) pentru prima linie.

75
            Pentru a modifica decalajele pentru un text existent, trebuie să se selecteze
paragraful sau paragrafele al căror decalaj se doreşte să se modifice şi se deplasează
semnul corespunzator decalajului respectiv la locaţia dorită. Deplasarea primei linii sau a
decalajului singular îndepărtează sau apropie prima linie a fiecarui paragraf de marginea
din stânga a documentului.  Deplasarea semnului corespunzator decalajului la stânga sau
la dreapta, determină deplasarea faţă de marginile documentului, ale tuturor liniilor din
paragraful respectiv.
            Rigla se poate utiliza pentru stabilirea dacalajelor înainte de introducerea textului.
Decalajele vor fi aplicate automat tuturor textelor nou introduse, până la modificarea
parametrilor referitori la decalaje (indentari) după preferinţele utilizatorului.
 
 
            Observaţie. Manipularea semnelor de decalaje (indentare) se poate face practic
mai uşor şi eficient prin intermediul mouse-ului care se poate folosi prin tehnica de
« tragere ».
 
 
 
 
            Spaţierea  între  linii
 
 
            Spaţierea pe verticală în cadrul unui document sau la nivelul paragrafelor, se poate
realiza prin opţiunile de spaţiere între linii oferite de caseta de dialog Paragraph ce apare
prin acţionarea Format  Paragraph. Programul Word 2000 oferă 6 opţiuni de reglare a
spaţierii între liniile textului (paragrafului) :
 

76
  Single – cazul implicit care realizează o spaţiere suficientă pentru a afişa în condiţii
convenabile caracterul cel mai înalt existent pe o linie ;
 1.5 Lines – spaţierea liniilor de text se face 1,5 din dimensiunea de la cazul Single ;
 Double – spaţierea de 2 ori mai mare decât cazul Single ;
 At Least – realizează o spaţiere minimă pentru liniile textului, conform valorii din
zona At  ;
 Exacty -  spaţiul dintre linii este fix, indiferent de dimensiunea fontului folosit sau de
elementele grafice din text, conform valorii din zona At ;
 Multiple – spaţiul dintre linii va fi multiplicat faţă de cazul Single cu valoarea
precizată în zona At

Exemplu. Spaţierea textului cu opţiunea 1,5 Lines.

 
            Spaţierea textului cu opţiunea 1,5 Lines. Spaţierea textului cu opţiunea 1,5 Lines. Spaţierea

textului cu opţiunea 1,5 Lines. Spaţierea textului cu opţiunea 1,5 Lines. Spaţierea textului cu

opţiunea 1,5 Lines. Spaţierea textului cu opţiunea 1,5 Lines. Spaţierea textului cu opţiunea 1,5

Lines. Spaţierea textului cu opţiunea 1,5 Lines. Spaţierea textului cu opţiunea 1,5 Lines.

           
            Observaţie. Textul acestei cărti este realizat cu spaţierea implicită Single. Pentru a
modifica spaţierea pe verticală în cadrul textului existent, se selectează paragrafele ce
trebuie a fi modificate, se acţionează Format  Paragraph, după care se efectuează click
simplu pe lista derulanta Line spacing pentru a selecta opţiunea dorită pentru spaţiere şi
dacă este cazul se indică o valoare (în puncte tipografice) în zona At.
 
77
            Pentru a vedea toate tipurile de formatare aplicate unui paragraf, se selectează
Help  What’s This (ce este aceasta ?) şi se efectuează click pe paragraful respectiv ce
determină apariţia unei casete cu informaţii referitoare la formatarea fonturilor şi a
paragrafelor (Paragraph Formatting, Font Formatting).

            Spaţii de tabulare

 
 
Salturile între coloane (tabulatori) se pot realiza prin utilizarea stopurilor de
tabulare (Tab stops) ce reprezintă semne aşezate în mod prestabilit la intervale de 0,5
inch (1,27 mm) pe lăţimea paginii documentului, salturile fiind obţinute prin acţionarea
tastei <Tab>.
 
Cele mai frecvente utilizări ale tabulatorilor (salturi de coloane) sunt :
        decalarea (indentarea) primei linii a unui paragraf ;
        crearea de coloane paralele în cadrul unui document ;
        caractere de ghidare între coloanele paralele ale unor liste, tabele, etc..
 

tilizatorul poate modifica valorile spaţiilor de tabulare (poziţia stopurilor de

U tabulare – Tab stop position) prin utilizarea riglei orizontale (manipulare

vizuală, ce se vrea mai eficientă) sau a casetei de dialog Tabs. Stabilirea

spaţiilor de tabulare include selectarea tipului de aliniere şi a locaţiei (poziţiei) pentru

78
 fiecare spaţiu de tabulare ce se doreşte a fi folosit. Programul Word 2000 oferă cinci

tipuri principale de spaţii de tabulare (tabulatori):

1. Left – tip prestabilit pentru care textul apare în partea dreaptă a spaţiului de
tabulare ; semnul tabulatorului este  «    », adică Left Tab;
2. Center – textul este ajustat automat la stânga şi la dreapta spaţiului de tabulare
până când devine centrat sub spaţiul de tabulare; semnul tabulatorului este  «  »,
adică Center Tab;
3. Right – textul apare în stânga spaţiului de tabulare; semnul tabulatorului este  «  »,
adică Right Tab;
4. Decimal – tip folosit pentru valori numerice astfel ca textul să se alinieze la punctul
zecimal (virgula); semnul tabulatorului este  « . », adică Decimal Tab;
5. Bar – înserează o linie verticală la crearea coloanelor; semnul tabulatorului este
« | », adică Bar Tab;
 
În modul de vizualizare Print Layout (oferit de meniul View), la extremitatea stângă a riglei orizontale ce apare pe ecran, se află
un buton de selectare a tabulatorilor care prin click succesiv pe el oferă tipurile de tabulatori, care prin « tragere » se aşează pe rigla
orizontală în locul dorit. De asemenea, acest buton mai oferă semnul pentru First Line Indent şi semnul pentru Hanging Indent,
butoane pentru stabilirea indentărilor (decalajelor) unui text. În mod implicit, butonul de selectare oferă Left Tab (tabulatorul stânga).
           
            Stabilirea spaţiilor de tabulare se poate realiza în două moduri :
        prin folosirea riglei orizontale ce oferă la extremitatea stângă a sa butonul de selectare a tabulatorilor (metoda vizuală
eficientă);
        prin folosirea casetei de dialog Tabs  ce apare prin Format  Tabs.
 
Stabilirea spaţiilor de tabulare prin folosirea riglei
 
 
nainte de introducerea textului, trebuie să se precizeze spaţiile de tabulare. Pentru aceasta, se efectuează

  
click succesiv pe butunul de selectare, pentru a comuta între cele cinci opţiuni disponibile ale tabulatorilor.
După ca s-a selectat tipul de tabulator dorit, se efectuează click pe riglă în locul dorit pentru spaţiere şi care
reprezintă valoarea tabulatorului. Imediat, va apărea semnul corespunzător tipului de spaţiu de tabulare, iar toţi
tabulatorii din partea stângă a semnului vor dispărea. Dacă se doreşte deplasarea spaţiului de tabulare în alt
loc, se efectuează click pe semnul respectiv şi se « trage » la locul dorit pe riglă.
            Dacă se vrea aplicarea spaţiilor de tabulare asupra unui text deja introdus, trebuie să se selecteze mai

I
înainte textul respectiv, şi apoi se va efectua click pe riglă.
            Pentru a elimina un spaţiu de tabulare, se efectuează click pe semnul respectiv ce apare pe rigla, şi se
« trage  » în afara riglei.
  
            Caractere de ghidare (Leader)
 
            Există frecvente cazuri când la parcurgerea unui text ( liste, tabele, enumerări, etc.),  pentru comoditate,
ochiul cititorului trebuie ghidat. De aceea , la formatarea textului trebuie să se utilizeze controlul Leader (caracterul de ghidare) care
permite selectarea unui caracter de ghidare care se va imprima automat (prin acţiunea tastei <Tab>) pe fiecare linie între spaţiile de
tabulare.
            Caseta de dialog Tabs oferă patru tipuri de Leader (caracter de ghidare) :
1.      None – fără caracter de ghidare ;
2.      punct – linie punctată (……………);
3.      liniuta – linie intreruptă (------------);
4.      linie – linie continuă ( _________ ).
 
Exemplu. Folosind butonul de selectare din stânga riglei orizontale, vom stabili (prin « tragere ») un tabulator stăng ( Left Tab), şi
un tabulator drept (Right Tab), ultimul având un caracter de ghidare (Leader ; punctul), pentru a genera o listă de telefoane.

79
          După ce s-au stabilit pe riglă cei doi tabulatori, în scopul stabilirii pentru cel de-al doilea
tabulator, a unui caracter de ghidare(Leader), se acţionează Format  Tabs.
 
 
            Stabilirea spaţiilor de tabulare folosind caseta de dialog Tabs
 
 
nainte de introducerea textului, trebuie să se stabilească spaţiile de tabulare

   prin selectarea opţiunii Format  Tabs care determină apariţia casetei de

dialog Tabs , unde trebuie să se realizeze următoarele :
 în caseta de text  Tab stop position (poziţia spaţiului de tabulare) se va
introduce valoarea în inch pentru spaţiul de tabulare (tabulator) ce

I
urmează a fi creat ;
 în cadrul controlului Alignment (alinierea) se selectează modul în care se
doreşte alinierea textului în raport cu spaţiul de tabulare (din cele 5 tipuri
de spaţii de tabulare- Left, Center, Right, Decimal, Bar) ;
 în cadrul controlului Leader (caracter de ghidare) se selectează (se
validează) caracterul de ghidare dorit (din cele 4 tipuri);
 se efectuează click pe butonul Set şi astfel, următorul spaţiu de tabulare va fi
adăugat la lista spaţiilor de tabulare existente.
            Se repetă etapele descrise mai sus pentru fiecare spaţiu de tabulare ce trebuie folosit. De
asemenea, se poate  folosi caseta de dialog Tabs pentru modificarea spaţiilor de tabulare existente.
Pentru aceasta, se selectează spaţiul de tabulare din lista situată sub controlul Tab stop position, se
modifică opţiunile de aliniere (Alignment) şi Leader, apoi se efectuează click pe butonul Set.
Pentru eliminarea unui spaţiu de tabulare existent, se selectează din listă şi se efectuează click pe
butonul Clear. Prin efectuarea unui click pe butonul Clear All se elimină toate spaţiile de tabulare

80
adăugate, revenindu-se la parametri prestabiliţi. După stabilirea spaţiilor de tabulare, se efectuează
click pe butonul OK pentru a închide caseta de dialog Tabs.

             Aplicaţie practică. Într-un document Word, se stabilesc spaţiile de tabulare pentru a
introduce textul de mai jos (Orar) în coloane paralele. Se stabilesc două tabulatoare de stânga
(pentru Produs şi Ziua) , un tabulator central (pentru Ore) şi un tabulator de dreapta (pentru Nr.
săptămâni) :
ORAR
 
         Produs                 Ziua                     Ore            Nr. săptămâni
                    Access                           Luni                       13,00 –
15,00                                     11            
           Excel                               Marţi                     11,00 – 14,00                                      
12
           Publisher                       Vineri                    8,00 – 16,00                                         
2
            PowerPoint                   Luni                       16,00 – 18,00                                       
4
           Outlook                          Miercuri                9,00 – 16,00                                         
2
          Word                              Joi                          8,00 –
11,00                                        9

81
        Liste numerotate/cu buline
 
 
 
rogramul Word oferă posibilitatea de a crea cu uşurinţa liste numerotate şi cu buline 
   printr-un aspect profesional. Facilităţile de numerotare sau de aplicare a bulinelor oferă
următoarele moduri :

P
 
      Bullets – liste cu buline; sunt oferite şapte tipuri de buline, implicit o bulină
standard, de formă rotundă; se poate realiza şi o spaţiere între bulină şi textul
respectiv ;
      Numbered – liste numerotate; sunt oferite şapte tipuri de numerotări (cu cifre arabe, cifre
romane, litere mici, litere mari, cu i, ii, iii); se poate realiza şi o spaţiere între bulină şi
textul respectiv  ;
      Outline numbered  - liste imbricate ; sunt oferite şapte tipuri prin combinaţii cu primele
două moduri ; se poate realiza şi o spaţiere între bulină şi textul respectiv ;
Aplicarea de liste numerotate sau cu buline se poate face, fie pentru un text deja
existent, fie pentru un text ce urmează a fi introdus.
 În primul caz, mai înainte se selectează paragrafele respective şi se efectuează click
pe butonul Numbering sau pe butonul Bullets aflate pe bara de instrumente Formatting,
dupa cum doreşte utilizatorul.
 În al doilea caz, pentru numerotarea automată a textului în timpul introducerii acestuia,
se introduce 1 sau caracterul pentru numerotare (a, A, I, i) urmat de punct sau paranteză,
respectiv se începe cu un asterisc (*) şi un spaţiu, pentru buline. O altă modalitate este de
a efectua click pe unul din butoanele Numbering sau Bullets , înainte de introducerea
textului. Se introduce primul element din listă, după care se apasă tasta <Enter> şi se

82
continuă cu celelalte elemente ale listei, după fiecare element se apasă <Enter>. Când s-a
încheiat crearea listei, se apasă de două ori pe tasta <Enter> pentru a dezactiva
numerotarea, respectiv aplicarea automată a bulinelor.
În ambele cazuri, dacă utilizatorul vrea să opteze pentru un alt caracter de bulină, un
alt caracter pentru numerotare sau o altă spaţiere, se acţionează Format  Bullets and
Numbering care determină apariţia casetei de dialog ce oferă trei etichete : Bulleted,
Numbered, Outline  Numbered.

            În cazul în care se optează pentru un caracter de numerotare sau pentru o bulină,
caseta de dialog Bullets and Numbering oferă butoanele:
        Picture Bullet –  casetă cu diverse tipuri picturale de buline;
        Customize Bulleted/Numbered List – casetă de dialog pentru adaptarea listei cu
buline/numere (modificarea formatelor) ; se alege fontul folosit pentru bulină, se
alege stilul de numerotare, se alege poziţia textului, etc. ; 

83
            În caseta de dialog Customize Bulleted List se poate modifica fontul folosit pentru bulină
prin acţionarea butonului Font care deschide caseta de dialog Font. În felul acesta, utilizatorul
poate înlocui toate caracterele de tip bulină care apar aici pentru a-şi crea propria listă de
preferinţă :
 
      se efectuează click pe caracterul de tip bulină care se doreşte a fi înlocuit, pentru a-
l selecta în vederea înlocuirii ;
      se efectuează click pe butonul Bullet pentru a deschide caseta de dialog Symbol
care oferă o listă derulantă ce conţine fonturi simbol şi de tip grafic;
      se selectează un font (din lista de 7 fonturi : Lucida Sans Unicode, Marlett, MS
Mincho, MS Outlook, MT Extra, PMingLiU, Symbol) sau un set de simboluri din listă,
iar caracterele incluse în setul de simboluri vor fi afişate în harta de caractere
(character map) situată sub lista derulantă ; oricare dintre caracterele prezentate în
listă poate fi utilizat ca un caracter de tip bulină ;

84
       se efectuează click pe orice caracter dorit, după care se efectuează click pe
butonul  OK pentru a înlocui caracterul bulină selectat cu simbolul dorit.

            Observaţie.Multe simboluri folosite cu regularitate în documente nu se află pe o

tastatură standard. Programul Word 2000 oferă utilizatorului multe din aceste simboluri
prin intermediul unor taste, iar altele sunt disponibile prin acţionarea Insert  Symbol care
deschide caseta de dialog Symbol ce are două etichete : Symbols, Special Character.
Eticheta Symbols oferă lista derulantă cu cele 7 fonturi precizate mai sus, din care se
alege fontul dorit şi caracterul dorit, după care se efectuează click pe butonul Insert pentru
a insera caracterul în documentul activ. Eticheta Special Character (caractere speciale)
oferă harta de caractere a diferitelor simboluri ce pot fi selectate şi înserate în documentul
activ după ce se efectuează click pe butonul Insert.

85
          Efectul Drop Cap(letrină coborâtă)
 
 
fectul « Drop Cap » (letrină coborâtă) este un efect special de

   supradimensionare a primului caracter al primei linii dintr-un paragraf prin

care se poate evidenţia începutul unui paragraf. Prin acest efect primul
caracter sau primul cuvânt al paragrafului poate fi scris cu un corp mai
mare (Size) decât caracterele din restul paragrafului, cu indentarea sau

E
fără indentarea textului din paragraf şi va fi înserat într-un cadru. Caracterul
supradimensionat se mai numeşte şi « letrină coborâtă »
            Efectul « Drop Cap » (letrină coborâtă) poate fi aplicat pentru :
      primul caracter al primei linii dintr-un paragraf existent – cursorul de
înserare se poziţionează în dreapta caracterului;
      primul cuvânt al primei linii dintr-un paragraf existent – se selectează cuvântul .
 
În ambele cazuri, după operaţia precizată se acţionează  Format  Drop Cap care
determină deschiderea casetei de dialog Drop Cap din care se aleg:
        Position – poziţia letrinei faţă de text (Dropped sau In Margin);
        Font – fontul cu care va fi scrisă/scris litera/cuvântul;
        Lines to drop – numarul de linii ce reprezintă înălţimea letrinei;
        Distance from text – valoarea (în inch) distanţei dintre letrină şi textul
paragrafului.

86
      Inserarea automată de texte (AutoText)
 
 
            O caracteristică importantă a programului Word 2000 este facilitatea AutoText prin
care se permite memorarea unor texte sau elemente de grafică formatate folosite mai
frecvent, chiar şi a unor paragrafe întregi, după care acestea pot fi reînserate în text prin
intermediul unor taste, nume sau comenzi foarte simple. Word oferă utilizatorului o serie
de rubrici AutoText consacrate ce pot fi accesate din meniul Insert  AutoText.
            Pentru a crea o rubrică (intrare) în lista utilitarului AutoText, se selectează textul
respectiv sau se introduce direct, acesta urmând a fi memorat sub formă de AutoText. Se
acţionează butonul AutoText sau se acţioneaza Insert  AutoText şi se acţionează
butonul AutoText care determină apariţia casetei de dialog AutoCorrect ce oferă etichetele:
AutoCorrect, AutoFormat As You Type, AutoText, AutoFormat.
            Eticheta AutoText conţine o casetă pentru a introduce numele unei intrari (de preferinţă un
nume scurt şi uşor, pentru a putea fi reţinut cu uşurinţă) în lista AutoText, o listă cu rubrici
consacrate sau deja introduse, o caseta Preview pentru previzualizarea intrării introduse, precum şi
butoanele Add, Delete, Insert, Show Toolbar pentru acţiuni asupra listei AutoText.

87
          Exemplu.Utilizarea unei rubrici consacrate din AutoText: ” Dear Sir or Madam:” .

88
 
            Observaţie. Eliminarea (ştergerea) unei intrări din lista AutoText se face folosind
eticheta AutoText unde se selectează din listă intrarea respectivă, după care se
efectuează click pe butonul Delete.
 
 
            Eticheta AutoCorrect oferă pentru validare următoarele opţiuni privind corectarea
automată a textului introdus :
      Correct TWo INitial CApitals ;
      Capitalize first letter of sentences;
      Capitalize names of days;
      Correct accidental usage of cAPS LOCK key ;
      Replace text as you type.

3.4   Formatarea paginilor

 
            Definţie. O pagină fizică este întreaga suprafaţă de hârtie sau de folie (suport pentru
imprimarea unui document), iar  pagina utilă este numai acea suprafaţă din pagina fizică pe care
se va scrie textul documentului.
           
            Formatarea unui document la nivel de pagină se realizează prin urmatorii parametri :
 
 Dimensiunea paginii fizice (Paper size) – determinată de lăţime (Width) şi înălţime
(Height); există câteva formate standard : Letter (8,5 x 11 inch), Legal (8,5 x 14 inch), A4

89
 (210 x 297 mm), A5 (148.5 x 210 mm),  B5 (JIS) (182 x 257 mm) ; utilizatorul poate folosi
dimensiuni după preferinţă (Custom size) ;
 Orientarea paginii fizice (Orientation) – orientarea pe verticală (tip portret – Portrait) sau
orientarea pe orizontală ( Landscape) ;
 Marginile paginii fizice (Margins)– marginea superioară (Top), marginea inferioară
(Bottom), marginea din stânga (Left), marginea din dreapta (Right), marginea de legătură
(şina ; margine de îndosariere) (Gutter) ;
 Poziţia legăturii(şinei) (Gutter position) – poziţia la stânga (Left), poziţia în partea
superioară (Top) ;
 Antet şi subsol ( Header and Footer) – marginea antetului şi marginea subsolului ;
 Aspectul paginii (Layout) – antete şi subsoluri diferite pentru paginile impare şi pare,
alinierea verticală a textului (Vertical alignment) ce poate fi Top (linia de sus a primului
paragraf este aliniată la marginea de sus a paginii, iar spaţiul liber rămâne în partea
inferioară a paginii), Center (textul va fi afişat la mijlocul paginii, iar spaţiul liber va fi
repartizat în mod egal în partea de sus şi de jos a paginii), Justified (spaţiul dintre liniile
textului va fi mărit astfel încât textul să ocupe tot spaţiul util al paginii), Bottom  (textul va
fi aliniat la marginea de jos a paginii, iar spaţiul liber rămâne în partea superiară a paginii);
 Numerotarea paginilor (Page Numbers) – poziţia numerotării (în partea superioară sau în
partea inferioară a paginii - Top of page, Bottom of page), alinierea numerotării
(Alignment) : Left (la stânga), Center (în centru), Right (la dreapta), Inside (în interior),
Outside (în exterior).

 
 
 
Formatarea paginilor presupune în principal următoarele :
        stabilirea (setarea) dimensiunii paginii fizice şi paginii utile ;
        stabilirea modului de organizare a textului în pagină şi orientarea paginii ;
        administrarea întreruperilor de pagină introduse manual ;
        administrarea secţiunilor de document ;
        numerotarea paginilor (poziţia şi alinierea numerotării) ;
        crearea antetelor şi subsolurilor, a notelor de subsol şi a notelor de sfârşit.

90
            Observaţie. Formatarea paginilor se poate realiza înainte de introducerea textului sau în
orice moment al introducerii, în acest caz programul Word realizează reformatarea tuturor
paginilor documentului sau începând de la o zonă anume.
 
 
            Configurarea paginii cu Page Setup
91
 
 
            Utilizatorul poate opta pentru configurarea paginii pentru întregul document sau numai
pentru o parte a documentului, într-un document putând exista mai multe tipuri de pagini, de
exemplu formulare de dimensiuni nonstandard, cum ar fi felicitări sau jumatăţi de pagină. Această
opţiune se poate realiza prin controlul Apply to (se aplică la …) care oferă două valori :
        Whole document – întreg documentul ;
        This point Forward – ‘de aici înainte…’ .
 
      Controlul Apply to este oferit de caseta de dialog Page Setup ce se obţine prin acţionarea File
 Page Setup şi care conţine următoarele etichetele :
 
        Margins – ce oferă controalele de tip casetă rotativă (spin box) Top, Bottom, Left, Right
ce stabilesc cele patru margini ale paginii fizice, controlul Gutter pentru spaţiul de
îndosariere, controalele Header şi Footer pentru zonele de editare From Edge,
comutatorul Mirror margins pentru formatarea paginilor de tip faţă-verso, comutatorul
Gutter position pentru a indica latura de îndosariere, controlul Apply to pentru modul de
aplicare a configurării;

        Paper Size – ce oferă caseta derulantă Paper size pentru a alege formatul dorit pentru
dimensiunea paginii fizice, controalele Width şi Height pentru lăţimea şi înălţima paginii
fizice, comutatorul Orientation pentru tipul orientării paginii, controlul Apply to pentru
modul de aplicare a configurării;

92
        Paper Source – ce oferă modul în care vor fi manevrate paginile la tipărire, casetele First
page, Other pages, controlul Apply to ;

        Layout – oferă opţiuni privind aspectul documenlui, caseta derulanta Section start pentru
poziţia din care va începe o nouă secţiune, comutatoarele Headers and footers pentru
modul cum vor fi tratate antetele şi subsolurile în cazul paginilor impare şi pare, sau în cazul
primei pagini, caseta derulanta Vertical alignment pentru alinierea paragrafelor dintr-o
secţiune faţă de marginea de sus şi de jos a paginii, butoanele Line Numbers, Borders
pentru stabilirea numerotării unor  linii şi  stabilirea chenarului de pagină, controlul Apply
to.

93
            Observaţie. Utilizatorul poate să introducă manual o întrerupere de pagină (Break) în
timpul introducerii textului, fie prin apăsarea tastelor <Ctrl>+<C>, fie prin intermediul casetei de
dialog Break  care se poate utiliza prin acţionarea Insert  Break. Dacă se doreşte ştergerea unei
întreruperi de pagină, se selectează întreruperea respectivă şi se acţionează tasta <Delete>.

            De obicei un procesor de texte împarte automat documentul prelucrat în pagini. În

momentul când textul şi obiectele inserate în document au acupat întreaga pagină utilă, se face
trecerea automată la o pagină nouă. Paginile sunt separate prin aşa-numitele marcaje de pagină
(page breaks) şi anume întreruperi de pagină. Orice intervenţie în document va avea ca efect
renumerotarea paginilor şi deci actualizarea întreruperilor de pagină. Întreruperile de pagină se pot
introduce şi manual la opţiunea utilizatorului, procesorul de texte va rearanja automat paginile care
urmează după întreruperea manuală.

94
            Numerotarea paginilor
 
 
            Programul Word permite să numerotaţi paginile unui document prin inserarea de numere
de pagină. Numarul de pagină poate fi format ca orice alt caracter din document. Numerele de
pagină vor fi inserate în zona rezervată antetului (Header) sau subsolului (Footer). Formatul
numerotării unui document poate să difere de la o secţiune la alta sau chiar să se iniţializeze la
începutul unei secţiuni. Dacă se doreşte începerea numerotării paginilor de la un număr diferit de 1,
se introduce un număr în caseta de text Start at (‘începe la… ‘) care se obţine prin acţiunea Insert
 Page Numbers  Format. 
           
            Inserarea numerotării paginilor unui document se poate realiza prin două metode :
 
        prin comanda Insert  Page Numbers – se va deschide caseta de dialog Page Numbers
care oferă patru opţiuni :
      Position – locul unde va fi inserat numărul de pagină, în partea se jos a paginii
(Bottom of page) sau în parte de sus a paginii (Top of page);
      Alignment – modul în care va fi aliniat numărul de pagină : la stânga (Left), la
dreapta (Right), în interior (Inside), în exterior (Outside) ;
       Show number on first page – comutatorul pentru apariţia sau nu pe prima pagină a
numărului de pagină ;
      Format – buton pentru selectarea unui stil de numerotare; se va deschide caseta de
dialog Page Number Format care permite selectarea unui stil de numerotare
(Number format) cum ar fi 1, 2, 3, … sau I, II, II, … sau a, b, c, … sau A, B, C, …,
indicarea numărului de capitol şi a numărului de pagină prin caseta de validare
Include Chapter Number, indicarea numerotării paginilor dacă se doreşte de la un
număr diferit de 1 prin caseta de text Start at ;

95
        prin comanda View  Header and Footer -  automat se trece în zona de antet (Header)
concomitent cu apariţia pe ecran  a barei de instrumente Header and Footer care oferă
diverse butoane pentru formatarea antetului şi subsolului.

96
             Crearea de antete şi subsoluri
   
            De regulă,  zonele de antet şi subsol (Header and Footer) sunt utilizate nu numai pentru
numerotarea paginilor, de exemplu, pot include informaţii suplimentare cum ar fi data curentă, ziua
curentă,  autorul documentului, numele organizaţiei, etc.
            Pentru acest tip de informaţii se va utiliza comanda View  Header and Footer ce va
determina apariţia pe ecran a barei de instrumente Header and Footer ce conţine mai multe
butoane, iar textul de document existent va fi imediat afişat în nuanţe de gri. Se vor folosi butoanele
de pe bara de instrumente pentru a crea şi modifica antetele şi subsolurile. Se introduce textul ce se
doreşte să apară în caseta de text Header sau Footer.
            Indiferent dacă se creează antete, subsoluri sau ambele, procesul este asemănător. Este
suficientă deplasarea la antetul sau subsolul care se doreşte a fi adăugat sau modificat. Se vor folosi
butoanele Switch Between Header and Footer şi Show Previous/Show Next pentru a naviga
(trece) între antetele şi subsolurile din fiecare secţiune a documentului respectiv.

97
98
 
99
            În cazul în care textul este deja introdus, pentru a fi convertit în coloane, se procedează
astfel:
        se comută în modul de vizualizare Print Layout (din meniul File), apoi se selectează textul
care urmează a fi convertit în coloane;
        se efectuează click pe butonul Columns de pe bara de instrumente Standard şi se trage
pentru a se selecta numărul de coloane dorit, sau se acţionează Format  Columns;
        pentru a obţine coloane de laţime egală, se deplasează punctul de inserţie la sfârşitul
textului şi se inserează un salt de secţiune continuu (se selectează comanda Insert  Break
 Continuous);
        pentru a introduce un titlu care se extinde de-a latul coloanelor, se introduce titlul la
începutul primei coloane. Se selectează titlul, se efectuaează click pe butonul Columns şi se
trage pentru a selecta o coloană.

            Caseta de dialog Columns oferă opţiuni privind numărul de coloane dorit (maxim 10),
egalitatea lăţimii coloanelor, controlul Apply at şi caseta de validare Start New Column.
           
       Crearea şi formatarea tabelelor
 
 
            O puternică facilitate a programului Word este aceea de a crea şi formata tabele (Tables).
În cadrul tabelelor, fiecare bloc de text poate fi formatat, editat, şters şi deplasat fără a influenţa în
nici un fel restul textului.Tabelele sunt printre cele mai adaptabile funcţii din trusa de instrumente
existentă în Word.
            Tabelele (matrice de celule-cells) pot fi create în Word prin trei moduri :
 
        prin intermediul casetei de dialog Insert Tables – se acţioneaza Table Insert 
Table şi se optează pentru numărul de coloane şi numărul de rânduri ;
100
         folosind butonul Insert Table (inserţie tabel) – prin acţionarea butonului aflat pe bara
de instrumente Standart, se selectează dimensiunea tabelului (maxim 4x5), adică numărul
de linii şi de coloane;
 
        folosind butonul Draw Table (desenare tabel) – se activează prin comanda Table 
Draw Table, şi astfel va apărea bara de instrumente Tables and Borders (tabele şi
margini), iar cursorul (indicatorul de mouse) se va transforma într-un creion de desen;
se trage cu creionul pentru a crea un dreptunghi de o dimensiune apropiată de aceea a
tabelului dorit. După eliberarea butonului de mouse, marginea exterioară a tabelului va
apărea în documentul activ ; se foloseşte din nou creionul pentru a desena marginile
coloanelor şi ale rândurilor.

101
            La crearea unui tabel, este de preferat să se poată cunoaşte numărul de coloane ale tabelului,
înainte de a începe desenarea lui. Întotdeauna pot fi adăugate şi alte coloane, dar aceasta poate
însemna modificarea lăţimii altor coloane pentru crearea de spaţiu suplimentar. Pe de altă parte,
inserarea de rânduri noi nu ridică probleme, deoarece se poate crea automat un nou rând de tabel
dacă se apasă tasta <Tab> la sfârşitul unui rând sau dacă se apasă <Enter> când cursorul este la
marginea din dreapta a ultimului rând.
           
            Definiţie. Un tabel este format dint-o matrice de celule (cells), fiecare celulă fiind
intersecţia dintre un rând (linie) şi o coloană.

            După crearea tabelului, utilizatorul poate să opteze pentru un anumit format de tabel prin
comanda Table  Table AutoFormat care deschide caseta de dialog ce oferă lista derulantă
Formats din care se poate alege un anumit tip de format pentru tabelul creat. 

102
           De asemenea, pentru tabelul creat se poate utiliza comanda Table  Table Properties ce
deschide caseta de dialog Table Properties care oferă opţiuni de aliniere sş butonul Borders and
Shading (margini, umbre, fonturi şi culori), buton obţinut şi din meniul Format.

                         
Introducerea şi editarea textului în tabele
 
 
            Odată creat un tabel, textul (informaţii, date) aferent acestuia poate fi introdus prin
efectuarea unui click în orice celulă. Se va folosi tasta <Tab> sau tastele săgeţi pentru deplasarea
de la o celulă la alta în cele patru direcţii obişnuite.
            Dacă tabelul a fost creat  prin desenare (Draw Table) , se efectuează click pe butonul Draw
Table situat pe bara de instrumente Tables and Borders sau se închide bara de instrumente pentru

103
ca forma indicatorului să revină de la creion la forma obişnuită, aceasta pentru a se putea începe
introducerea textului în tabelul creat.
 
Selectarea diferitelor zone(regiuni) dintr-un tabel

            Prelucrarea textului în tabele reprezintă următoarele două acţiuni :

 
        formatarea textului în tabele – fiecare celulă a tabelului poate fi formatată
separat ; orice acţiune aplicabilă textului dintr-un paragraf este perfect valabilă şi
pentru textul dintr-o celulă ; se poate folosi bara de instrumente Formating sau
meniul Format pentru a aplica fonturi, efecte de fonturi, aliniere, buline, şi
numerotare, precum şi decalaje sau spaţierea textului dintr-un tabel ; bara de
instrumente Tables and Borders oferă utilizatorului un număr de opţiuni de
formatare specifice tabelelor ; se efectuează click pe una din cele nouă opţiuni de
aliniere existente pentru a amplasa textul exact acolo unde se doreşte, în spaţiul
afectat celului ;

104
         rotirea textului în tabele – folosind funcţia Word de direcţionare a textelor (Text
Direction), se poate roti textul în tabel în aşa fel încât să se deruleze pe verticală, fie
de sus în jos, fie invers ; se selectează celula sau grupul de celule care conţin textul
ce urmează a fi rotit ; se execută click pe butonul Change Text Direction de pe bara
de instrumente Tables and Borders, bară ce apare prin Table  Draw Table ;
butonul este de tip comutator, ceea ce înseamnă că la primul click textul se va roti cu
90 de grade la stânga, la al doilea click se roteşte cu 90 de grade la dreaptă, iar la al
treilea click se revine la poziţia orizontală ;
 
Modificarea structurii tabelului
 
            Un tabel odată creat poate fi modificat cu uşurinţă. Se pot realiza : inserarea sau ştergerea
de rânduri sau coloane, modificarea lăţimii rândurilor şi ale coloanelor, combinarea (merge) sau
divizarea (split) celulelor. Aceste modificări se realizează fără a afecta restul textului din tabel. De
asemenea, textul din tabel poate fi modificat.
 
            Modificările într-un tabel pot fi clasificate în următoarele trei categorii :
1.      adaugărea şi stergerea rândurilor şi coloanelor -  pentru a adăuga un rând nou la sfârşitul
unui tabel, de deplasează cursorul în ultima celulă din tabel şi se apasă pe tasta <Tab> sau
se deplasează cursorul în partea dreaptă a ultimei celule şi se apasă <Enter> ;pentru inserţia
rândurilor la mijlocul tabelului, se selectează numărul de rânduri ce urmează a fi inserate şi
se dă comanda Table  Insert Rows Above (inserţie rânduri deasupra poziţiei curente),
respectiv Table  Insert Rows Below (inserţie rânduri sub poziţia curentă), sau se
efectuează click cu butonul drept al mouse-ului şi se selectează Insert Rows (inserţie
rânduri) din meniul rapid ; pentru şergerea rândurilor, se selectează rândurile ce urmează a fi
şterse, se selectează comanda Table  Delete  Rows, sau se efectuează click cu butonul
drept al mouse-ului şi se selectează opţiunea Delete Rows din meniul rapid ; asemănător
pentru celule cu comanda Table  Delete  Cells, prin care se deschide caseta de dialog
Delete Cells ; se poate opta pentru ştergerea celulei curente şi pentru deplasarea celulelor
rămase la stânga sau în sus ; se selectează Delete Entire Row, pentru ştergerea întregului
rând, sau Delete Entire Column, pentru ştergerea întregii coloane; inserţia coloanelor se
face asemănător ca şi pentru rânduri ;

105
2.      modificarea lăţimii coloanelor şi a celulelor – cea mai simplă modalitate de a ajusta o
coloană sau un rănd este de a deplasa cursorul la limita între două rânduri sau între două
coloane (linia caroiajului); cursorul se va transforma într-o săgeată cu două capete, şi
ţinând apăsat butonul mouse-ului, se permite deplasarea marginii în oricare dintre cele două
direcţii posibile ; o modalitate rapidă de ajustare după introducerea textului în tabele, este
aceea prin care se selectează coloanele care urmează a fi modificate şi se selectează
comanda Table  AutoFit  AutoFit to Contents pentru a ajusta în mod automat lăţimea
coloanelor după lăţimea rubricii celei mai lungi ; uneori este nevoie ca toate
coloanele/rândurile să aibă aceeaşi înălţime/lăţime  ; în acest caz se selectează
coloanele/rândurile ce urmează să aibă aceeaşi lătime/înălţime şi se selectează comanda
Table  AutoFit  Distribute Columns Evenly (distribuţie egală a coloanelor) sau Table
 AutoFit  Distribute Rows Evenly (distributie egală a rândurilor), iar Word va realiza
această operaţie în mod automat ; bara de instrumente Tables and Borders dispune de
butoane pentru aceste operaţii ;

3.      fuzionarea şi divizarea celulelor (merge, split) – uneori este nevoie de inserarea unui titlu
de tabel care se extinde pe toată lăţimea tabelului ; alteori nu este necesar acelaşi număr de
celule în toate rândurile şi în toate coloanele ; sunt cazuri când se doreşte un număr mai
redus de coloane pentru diverse informaţii ; când se doreşte obţinerea unei singure celule
din două sau mai multe celule, se realizează fuzionarea (unificarea ; merge) celulelor ;
pentru a împărţi o celulă în mai multe celule separate, se realizează divizarea (split)
celulelor ;pentru fuzionarea unor celule se selectează celulele respective, şi se selectează
comanda Table  Merge Cells (fuzionare celule) sau se execută click pe butonul Merge
Cells de pe bara de instrumente Table and Borders ; dacă se preferă metoda vizuală, se
pote folosi butonul de ştergere (Eraser) de pe bara de instrumente Tables and Borders
pentru a elimina marginea între celulele care urmează a fi fuzionate ; se va trage de
instrumentul de ştergere pe orizontală pentru a fuziona rânduri, respectiv pe verticală pentru
a fuziona coloane ; pentru divizarea celulelor se efectuează click pe butonul Split Cells
(divizare celule) pentru a deschide caseta de dialog Split Cells sau se foloseşte creionul
Draw Table (desenare tabel) din bara de instrumente Tables and Borders pentru a desena
margini de celule acolo unde se doreşte divizarea celulelor.

106
         Sortarea informaţiilor
 
 
            Programul Word este cu mult mai mult decât un simplu procesor de texte. Acesta
reprezintă un instrument puternic şi modern pentru gestionarea informţiilor. Prin intermediul
programului Word, utilizatorul poate introduce, sorta şi căuta prin liste de date : nume, adrese,
articole dintr-un inventar, etc. De asemenea, se pot fuziona liste de date cu alte documente Word şi
se pot tipări etichete, plicuri şi scrisori tip.
            În activitatea sa, utilizatorul este nevoit să gestioneza diverse liste privind persoanele de
contact din agenda personală, persoanele pentru afaceri, membrii unor grupuri sau cluburi,
numerele de telefoane ale colaboratorilor, adresele E-mail ale diverselor persoane, casetele video
utilizate, cărţile din biblioteca personală, cărţile de specialitate, etc. Prin intermediul programului
Word, utilizatorul are posibilitatea să-şi organizeze aceste liste, să le memoreze(stocheze) şi să le
prelucreze în vederea utilizării lor eficiente.
                 Utilizatorul are posibilitatea de a accesa datele stocate într-un fişier creat :
        folosind programul Word ;
        folosind alte produse din pachetul Microsoft Office ;
        folosind alte programe .
 
Definiţie. Fişierul care conţine diverse categorii de informaţii se numeşte sursă de date sau
bază de date.
 
            Utilizatorul poate sorta informaţiile incluse în sursa de date în vederea elaborării de etichete
sau plicuri. După crearea unui document principal care face referire la informaţiile din sursa de
date, se poate fuziona documentul principal cu sursa pentru crearea de scrisori sau etichete
personalizate, dar şi a altor documente.

107
            Programul Word oferă utilitarul Mail Merge Helper (asistent de fuzionare, care
funcţioneaza asemănător unui program de tip Wizard) care asista utilizatorul la crearea unor surse
de date şi la producerea unor documente fuzionate. În acest sens se selectează Tools  Mail
Merge şi se acţionează butonul Create pentru a selecta tipul de document care va fi creat folosind
sursa de date.
După selectarea tipului de document principal care se doreşte a fi creat, în continuare se
procedează astfel :
        se indică dacă se doreşte utilizarea feresteri active ca document principal sau dacă este
necesară crearea unui document nou ;
        se selectează comanda Get Data, după care comanda Create Data Source ;
        se parcurge lista de nume de câmpuri sugerate în caseta de dialog Create Data Source, se
elimină numele de câmpuri nedorite ;
        se adaugă nume de câmpuri noi prin introducerea acestora în caseta de text Fild Name şi
prin efectuarea unui click pe butonul Add Fild Name ;
        se folosesc săgeţile de deplasare (Move) pentru a aşeza câmpurile în ordinea dorită ;
        se efectuează click pe OK când s-a încheiat introducerea numelor de câmpuri şi utilizatorul
este gata să salveze fişierul ;
        se introduce un nume fişier pentru fişierul sursă de date în caseta de dialog Save As, se
efectuează click pe Save ;
        pentru a începe introducerea datelor, se selectează comanda Edit Data Source la apariţia
casetei de dialog Option ;
        se introduc inregistrarile în caseta de dialog Data Form, apăsând tasta <Tab> pentru a
trece de la un câmp la altul şi <Enter> la sfârşitul unei înregistrări ;
        se efectuează click pe OK la încheierea operaţiei de introducere a înregistrărilor pentru a
trece la documentul principal sau se efectuează click pe butonul View Source pentru a trece
direct la tabelul de date.

108
            Când fişierul activ este un fişier sursă de date (bază de date), programul Word afişează în
mod automat o bară de instrumente Database (bază de date). Din bara de instrumente se pot accesa
cu uşurinţa instrumente care vor fi utilizate la gestionarea sursei de date. Se pot introduce
înregistrări noi, se pot edita sau şterge înregistrări în sursa de date, exact cum se procedează într-un
tabel obişnuit. Pentru a folosi şi alte opţiuni legate de baza de date cu acest tabel, se poate selecta
comanda View  Toolbars pentru a activa bara de instrumente Database.
 
 
            Sortarea listelor, tabelelor,  paragrafelor
 
            Orice listă poate fi sortată folosind programul Word, indiferent dacă este sau nu o sursă de
date. Pot fi sortate tabele obişnuite, liste cu buline şi chiar paragrafe obişnuite dintr-un text.
            O sursă de date poate fi organizată prin sortarea sa în funcţie de orice câmp (numeric sau
alfanumeric ; există trei categorii de sortări (Type): Text , Number, Data).
Înregistrările pot fi sortate în :
        ordine ascendentă – Ascending (de la A la Z sau de la 0 la 9) ;
        ordine descententă – Descending (de la Z la A sau de la 9 la 0).
 
Pentru a sorta inregistrările din sursa de date, se amplasează cursorul oriunde în interiorul
coloanei după care se doreşte sortarea. Se efectuează click pe butoanele Sort Ascending
(sortare crescătoare) sau Sort Descending (sortare descrescătoare) din bara de instrumente
Database sau se acţioneaza Table  Sort care deschide caseta de dialog Sort Text sau
Sort.

            Pentru a sorta un obiect (listă, tabel, paragraf), se selectează obiectul care urmează a fi
sortat, se selectează comanda Table  Sort pentru a deschide caseta de dialog Sort sau Sort
Text. 
            Dupa ce s-a efectuat click într-un tabel sau într-o sursă de date, lista derulantă Sort By
(criteriul de sortare) prezintă o listă a numelor de câmpuri, alcătuită pa baza componentelor capului
de tabel. Dacă s-a selectat o listă cu buline sau mai multe paragrafe de text, lista derulantă Sort By
oferă utilizatorului numai două opţiuni ; Paragraphs (paragrafe) şi Fild 1 (câmpul 1). Pentru a
sorta în funcţie de primul cuvânt din paragraf, se selectează comanda Paragraphs, iar pentru a
sorta în funcţie de primul câmp sau coloana tabelară, se selectează comanda Fild 1. Se selectează
tipul (Type) de date care urmează a fi sortat (Text, Number, Date) şi se indică ordinea de sortare.
Dacă se sortează datele dintr-un tabel sau dintr-o sursă de date, se pot indica maximum trei nivele
de sortare. Dacă tabelul are un cap de tabel se acţionează butonul Header Row.

109
3.5  Elemente Microsoft Draw
 
 
icrosoft Draw este o aplicaţie Office încorporată, care permite crearea de grafică
    line art şi de alte obiecte, cum ar fi WordArt, PowerPoint, Paintbrush, Microsoft
Ecuation, Bitmap Image. Pentru a-şi concepe propriile elemente grafice (figuri,

M
scheme, grafice, imagini, etc.), utilizatorul foloseşte instrumentele de pe bara de
instrumente Drawing (desen) sau selectează opţiunea Insert  Picture sau Insert
 Object, în primul caz se selectează din meniul ce apare butonul dorit :
        Clip Art (imagini tematice) ;
        From File (imagini în fişiere) ;
        AutoShapes (forme predefinite) ;
        WordArt (text artistic) ;
        From Scanner or Camera (imagini preluate prin scanner sau camera TV) ;
        Chart (diagrame, grafice),
 
iar în al doilea caz se alege din caseta de dialog Object, tipul obiectului (Object type) ce
urmează a fi creat, de exemplu Bitmap Image, imagini Corel, Microsoft Ecuation (text
matematic), Microsoft PowerPoint, Microsoft Excel, Paitbrush Picture, etc.

entru a avea acces la bara de instrumente Drawing (a fi prezentă pe ecran), trebuie să se

    selecteze opţiunea View  Toolbars  Drawing sau dacă butonul Drawing se află pe
bara de instrumente Standard trebuie să se acţioneze pentru a deveni operaţional.

P
110
            Bara de instrumente Drawing include două mari categorii de meniuri şi butoane :
        crearea de obiecte desenate (AutoShapes-forme predefinite, WordArt-text artistic, etc.) ;
        formatarea obiectelor existente (Line Style-linii, Dash style – linii punctate, Arrow Style
-săgeţi, Shadow -umbriri, 3-D -perspective, etc.).

111
            Inserţia de forme predefinite (AutoShapes)
 
            Programul Word oferă prin efectuarea unui click pe meniul AutoShapes de pe bara de
instrumente Drawing, o listă derulantă de categorii pentru forme predefinite :
        Lines – diverse forme de linii (Line, Arrow, Double Arrow, Curve, Freeform, Scribble) ;
        Basic Shapes – diverse forme de bază (Rectangle, Cube, Oval,Cross, etc.);
        Block Arrow -  diverse blocuri săgeţi ;
        Flowchart – diverse simboluri pentru scheme logice ;
        Stars and Banners – diverse stele şi indicatoare ;
        Callouts – diverse forme pentru adnotări;
        More AutoShapes – alte forme şi imagini.

112
           
acă se doreşte inserarea unor forme oferite de meniul AutoShapes, se selectează
    meniul AutoShapes din care se alege categoria de forme predefinite dorită. Din lista
de forme se alege forma predefinită dorită şi se efectuează click, iar apoi  se trece

D
cursorul în document la locul dorit şi se efectuează click pentru a insera forma
respectivă în document. Cu tastele săgeţi sau prin tragere cu mouse-ul, se poate
deplasa obiectul acolo unde se doreşte.           
 
            Observaţie. Un obiect (element grafic) este selectat atunci când se execută click pe orice
punct din dreptunghiul virtual care încadrează obiectul, în timp ce la vârful cursorului de mouse
apare o cruce din două săgeţi duble perpendiculare. Prin executarea unui clik pe obiect vor apărea
8 puncte de încadrare (patru în colţuri-diagonale şi patru pe mijloacele laturilor dreptunghiului
virtual ce încadrează obiectul) şi unul sau două puncte galbene numite puncte de reper cu ajutorul
cărora se pot realiza operaţii de transformare a obiectului. Când se aduce cursorul mouse-ului în
apropierea unui punct de încadrare, cursorul se transformă într-o săgeată dublă înclinată,
orizontală sau verticală în funcţie de punctul de încadrare (diagonal, latură verticală, latură
orizontală), iar dacă se va executa click şi se va ţine apăsat butonul se poate realiza scalarea
obiectului în direcţia corespunzătoare punctului de încadrare indicat.
 

113
Inserţia de obiecte de tip linie (linie, săgeată, dreptunghi, oval)
 
 
            Cititorul poate observa că la tehnoredactarea cu programul  Word a  acestei cărţi

114
s-au utilizat multe scheme, figuri, imagini. Evident, liniile, săgeţile, formele ovale s-au realizat cu
butoanele corespunzătoare de pe bara de instrumente Drawing.

 
entru a desena o linie sau o săgeată (simplă/dublă), se efectuează click pe butonul

   Line (linie) sau butonul Arrow (săgeată), apoi se deplasează cursorul la unul din
capetele liniei ce urmează a fi desenată, se efectuează click şi se ţine apăsat butonul
deplasând mouse-ul spre capătul celălalt al liniei, unde se eliberează butonul şi astfel
se creează linia sau săgeata dorită. Prin intermediul butonului Arrow, capătul săgeţii

P
apare la sfarşitul liniei, în poziţia în care s-a eliberat butonul de mouse. După ce s-a
creat (linia sau săgeata) obiectul, acesta va apărea selectat prin două puncte de
încadrare la cele două capete. Fiind selectat, asupra obiectului se pot realiza diverse
operaţii prin utilizarea butoanelor Line Style, Dash Line, Arrow Style, Shadow, 3-
D, pentru a alege tipul de linie, tipul de linie punctată, tipul de săgeată, tipul de umbrire, respectiv
perspectiva 3-D. Prin click în orice punct din document, elementul devine neselectat.
 
entru desenarea unui dreptunghi sau a unui oval (cerc), se efectuează click pe

   P butoanele Rectangle sau Oval, apoi se deplasează cursorul în document la un punct

ce este un colţ al obiectului (pentru dreptunghi un punct diagonal, pentru oval un
capăt al unui diametru), se efectuează click, se ţine apăsat butonul şi se deplasează
mouse-ul la celălalt colţ al obiectului. Se eliberează butonul şi astfel se ceează
obiectul asupra căruia se pot realiza operaţiile precizate mai sus.
 
 
            Observaţie. Pentru a se crea pătrate sau cercuri, în timpul deplasării mouse-ului se
menţine apăsată tasta <Shift>.
            Inserţia de text în cadru (Text Box)
 
nstrumentul Text Box (caseta de text/obiecte) se foloseşte pentru a crea texte  care
    « plutesc » pe un strat plasat deasupra unui document text standard, acestea fiind
încadrate de un dreptunghi asupra căruia se pot realiza operaţii diverse . Se execută click

I
pe acest buton şi se desenează caseta de text aşa cum se procedează pentru crearea unui
dreptunghi. La eliberarea butonului de mouse, în caseta de text va apărea un cursor
(punct de inserţie) de la care se poate introduce text care se formatează folosind bara de
instrumente Formatting, marginile de formatare fiind marginile casetei de text. De asemenea, în
casetă se pot realiza şi elemente grafice cu butoanele cunoscute. Pentru selectarea casetei de text
trebuie să se indice marginile dreptunghiului ce determină cadrul casetei de text.

115
116
            În cazul în care textul ce urmează a fi încadrat există deja, se vor folosi butoanele Rectangle
sau Oval pentru a desena forma care încadrează textul existent. Dacă forma de încadrare a textului
acoperă întregul text, prin desenare, conţinutul textului se va afla în spatele formei desenate (planul
doi), deci va deveni invizibil. Programul Word oferă în astfel de situaţii posibilitatea de a trimite
obiecte în spatele sau în faţa stratului de text.
            Se va folosi meniul Draw  Order  Send Behind Text sau un click-dreapta şi astfel se
va deschide un meniul rapid de unde se alege  Order  Send Behind Text.

117
            Adăugarea de text artistic (WordArt)
 
            Aplicaţia WordArt Gallery este folosită pentru a crea un obiect grafic bazat pe text.
Utilizatorul are posibilitatea de a folosi WordArt pentru a concepe coperţi de cărţi, de a crea sigle,
de a scoate în evidenţă titluri şi de a adăuga la documentul tehnoredactat cu programul Word, un
plus de originalitate şi de atractivitate.

118
            Pentru a crea text artistic cu WordArt, se inserează cursorul acolo unde se doreşte să apară
textul artistic şi se procedează astfel :
        se efectuează click pe butonul WordArt de pe bara de instrumente Drawing care deschide
caseta Wordart Gallery ce oferă 30 de stiluri de text artistic;
        în interiorul aplicaţiei Gallery se selectează stilul WordArt dorit şi se efectuează click pe
butonul OK ;
        se va deschide caseta de dialog Edit WordArt Text (editarea textului) care oferă o listă
derulantă Font, o listă derulantă Size, butoanele cu stilul bold şi italic (B şi I ), şi caseta
Text pentru introducerea textului ; după opţiunile alese privind textul şi după ce acesta este
tastat, se execută click pe butonul OK ;
        textul artistic apare în document şi se vor folosi tastele săgeţi pentru a-l deplasa acolo unde
se doreşte şi se vor folosi butoanele de pe bara de instrumente WordArt pentru a formata
(transformări, culori, etc.) obiectul.

119
  
Butoanele de pe bara de instrumente WordArt
 
 
Nume buton Mod de utilizare
 
WordArt Creează un nou obiect
WordArt
Edit Text (editare text) Deschide caseta de dialog Edit
WordArt pentru editarea
textului
WordArt Gallery Deschide caseta WordArt
Gallery
Format WordArt Deschide caseta de dialog
Format WordArt pentru a
formata proprietaţile de culori,
poziţia şi trecerea automată a
120
 textului pe rândul următor
WordArt Shape Deschide un meniu Shape
pentru a selecta forma de bază
în care urmează a fi turnat
« textul »
Free Rotate (rotaţie liberă) Se modifică butoanele de
manevrare în butoane de
rotaţie, pentru a roti textul ; se
efectuează click pentru a
dezactiva funcţia
Same Letter Heights (aceleaşi înalţimi Toate literele vor avea aceeaşi
de litere) înalţime, indiferent dacă sunt
majuscule sau litere mici
Vertical Text (text pe verticală ) Modifică orientarea textului
WordArt de la orizontală la
verticală ; se efectuează click
din nou pentru a reveni la
ordinea inversă
Alignment (alinierea) Deschide un meniu de aliniere
cu opţiuni standard şi opţiuni
WordArt unice
Character Spacing (spaţierea Se deschide un meniu de
caracterelor) ajustare pentru a modifica
spaţiul dintre caractere
 
            Observaţie. Se vor folosi butoanele de pe bara de instrumente WordArt sau cele de pe bara
de instrumente Drawing pentru a îmbunătăţi aspectul obiectului WordArt creat.
 
 
 
            Formatarea, aranjarea şi gruparea  obiectelor
 
 
            Bara de instrumente Drawing oferă butoane pentru a formata obiectele selectate, inclusiv
textul artistic creat cu aplicaţia WordArt. Aşa cum se ştie, pentru a selecta un obiect, se efectuează
click simplu pe acesta.
 
            Butoanele utilizate în acest sens sunt :
        Select Objects (selecţie obiecte) – un click pe acest buton şi dacă se trage cu mouse-ul un
dreptunghi în jurul obiectelor care urmează a fi selectate, determină selecţia mai multor
obiecte, sau fie se menţine apăsată tasta <Shift> în timpul efectuării unui click pe fiecare
obiect ;
        Fill Color (culoare de umplere) – se deschide un meniu de culori din care se alege No Fill
(fără umplere) sau o culoare de umplere ;

121
         Line Color (culoare pentru linie) – se deschide un meniu de culori pentru a alege culoarea
de linie (contur) a obiectului selectat ;
        Font Color (culoarea fontului) -  se deschide un meniu de culori pentru a alege culoarea
dorită pentru fontul textului dintr-un obiect selectat ;
        Line Style (stilul liniei) – se deschide un meniu cu opţiuni referitoare la stilul liniei ; prin
selectarea opţiunii More Lines (alte linii) se deschide o casetă de dialog Format
AutoShape, unde se pot stabili alte grosimi de linii sau alte atribute ale obiectelor ;
        Dash Style (stil liniuţă) – se deschide un meniu care oferă linii solide, linii punctate, linii
întrerupte şi alte combinaţii ;
        Arrow Style (silul săgeţii) – se deschide un meniu cu diverse tipuri de săgeţi sau alte
obiecte grafice ; prin selectarea opţiunii More Arrows (alte săgeţi) se deschide o casetă de
dialog Format pentru a stabili un stil pentru capetele săgeţii (liniei) dorite ; 
 
Efectele speciale de umbrire şi 3-D sunt special concepute pentru a da obiectului creat o
impresie de profunzime.Este posibilă numai selectarea unuia sau altuia dintre efecte, dacă se aplică
un efect 3-D unui obiect umbrit, umbra va fi eliminată şi invers.

            Obiectele create (desenate) sunt amplasate în straturi separate, aşazate deasupra textului
unui document  Word. Meniul Draw de pe bara de instrumente Drawing include şi alte opţiuni
pentru manipularea obiectelor. Pentru a deplasa obiectele de pe un strat pe altul, se selectează
opţiunea Draw  Order pentru a deschide meniul Order , sau se execută click-dreapta după ce s-
a selectat obiectul ( va apărea un meniul rapid ce oferă butonul Order).
 
            Meniul Order oferă următoarele opţiuni:
 
        Bring to Front (deplasare în faţă) – deplasează obiectul sau obiectele selectate în faţa
textului sau a altor obiecte ;
        Send to Back (deplasare în spate) -  deplasează obiectul sau obiectele selectate în spatele
textului sau a altor obiecte;
        Bring Forward (deplasare în faţă) – deplasează obiectul selectat în faţă ;
        Send Backward (deplasare în spate) – deplasează obiectul selectat în spate ;
        Bring in Front of Text ( deplasare în faţa textului ) – deplasează obiectul selectat în faţa
stratului de text ;
        Send Behing Text (deplasare în spatele textului) – deplasează obiectul selectat în spatele
stratului de text.

122
123
            Obiectele componente (individuale) ale unui desen se pot ajusta folosind opţiunile Nudge
(creare de puncte de contur) , Align and Distribute (aliniere si distribuţie) şi Rotate and Flip
(rotire cu un unghi sau în jurul unei axe ), opţiuni din meniul Draw. Dacă se lucrează în mare
măsură cu detalii, se poate activa o reţea ( se selectează Draw  Grid) pentru a facilita alinierea
corectă a diferitelor obiecte dintr-un desen.
 
             Gruparea de obiecte (Group)
 
            Când un element grafic (desen) este complet, adică realizat din diverse componente grafice,
utilizatorul poate grupa (group) toate obiectele grafice astfel încât acestea să fie tratate ca un unic
obiect.
 
            Definiţie. A selecta toate obiectele componente ale unui obiect (element grafic) înseamnă a
executa click pe  fiecare componentă (a selecta componenta) în timp ce se  ţine apăsată tasta
<Shift>.

            Pentru a grupa componentele create separat cu instrumentele Rectangle şi Oval de pe bara
Drawing, se selectează simultan fiecare componentă prin executare de click pe fiecare obiect în
timp ce se ţine apăsată tasta <Shift>. După aceea se execută opţiunea Draw  Group de pe bara
de instrumente Drawing. Cele două componente vor fi tratate ca un singur obiect care dacă se
selectează va fi încadrat de cele 8 puncte de incadrare (butoane de manevrare) ce pot fi utilizate
pentru a realiza deplasări sau dimensionări pentru întregul obiect.
124
 
                        Dacă obiectul contine minimum două elemente, efectul de grupare poate fi anulat
(Ungroup) obţinând obiecte separate (individuale) care pot fi transformate separat, adică fiecare
poate fi deplasat, dimensionat, formatat, copiat sau şters. Această acţiune este cea mai simplă
modalitate de a formata imagini Clip Art. Se anulează (Ungroup) gruparea imaginii, după care se
modifică culorile de umplere şi culorile de linie, sau se şterg porţiuni ale imaginii. După încheierea
modificărilor, se selectează toate obiectele conform definiţiei de mai sus şi se grupează (se execută
Draw  Group) din nou, pentru a putea deplasa sau dimensiona întregul obiect.
 
           
        Crearea de schiţe de document
 
 
            În elaborarea unui document care înseamnă un articol, un referat, un raport, o teza de
doctorat, o dizertaţie, un manual, o carte, etc. cel care îl concepe trebuie să realizeze la început sau
pe parcurs un sumar (tabel de cuprins) care poate să fie structurat în secţiuni şi subsecţiuni, în
capitole, secţiuni şi subsecţiuni, în părţi, capitole, secţiuni şi subsecţiuni, etc. Această activitate de
tehnoredactare se numeşte planificare (Outlining) şi este o componentă importantă a programului
Word 2000.
Folosind modul de afişare pentru planificare (Outlining) şi stilurile Word pentru titluri
(Heading), se poate reduce un document la un plan în care sunt afişate orice număr de niveluri de
titluri.
 
            Definiţie. Regimul de planificare (Outlining) a unui document sub Word reprezintă
activitatea prin care utilizatorul concepe  numele titlurilor (Heading) pentru structura ierarhică a
sumarului şi pentru a vizualiza subiectele principale tratate în document, fără a parcurge pagini
întregi de text. Nivelurile de intertitluri pot fi inhibate sau expandate pentru a vedea porţiuni mai
mici sau mai mari de document la un moment dat. În orice moment, utilizatorul are posibilitatea să
tipărească un cuprins redus al documentului finalizat, care să reprezinte un sumar (tabel de
cuprins).
 
            Regimul de planificare se obţine prin selectarea opţiunii View  Outline. Crearea unei
planificări (sumar) se poate realiza pentru un document nou sau pentru un document deja existent.
Prin regimul de planificare se poate reduce un document la unele niveluri de titluri, mascând orice
alt nivel inferior (subtitlu) şi textul dintre acestea. Se poate face mutarea pe unul dintre titluri şi să
se expandeze textul care urmează după titlul respectiv, se pot face modificări, apoi să se mascheze
din nou textul, după care se poate trece la alt titlu. De asemenea, se pot muta rapid blocuri de text
dintr-un loc în altul sau poate să se treacă o serie întreagă de titluri de pe un nivel pe altul, printr-o
singură comandă.
           
            Programul Word 2000 creează un document pe baza unui model. Un model (template) este
un ansamblu de opţiuni de formatare a documentului şi continutului, care este disponibil când de
doreşte crearea unui nou document (modelul Normal sau standard, include de asemenea rubricile
din lista utilitarului AutoText, macrocomenzile, barele de instrumente, configurările de meniu
specifice utilizatorului şi combinaţii de taste rapide). Munca utilizatorului în activitatea de
tehnoredactare este simplificată prin faptul ca Word oferă diverse modele suplimentare pentru
documente preformatate şi aplicaţii de tip « vrajitor »  (Wizard) care asistă utilizatorul la
parcurgerea unor etape care au ca finalitate personalizarea unui document performatat.
 
            La selectarea comenzii File  New sau a comenzii New Office Document din meniul
Windows Start, utilizatorul este invitat să opteze dintr-o listă de categorii de modele : General,
Legal Pleadings, Letters&Faxes, Memos (note profesionale), Other Documents, Publications,
Reports, Web Pages.

125
            Fiecare categorie de modele oferă cateva tipuri de modele predefinite (fişiere cu extensia
.dot), de exemplu,  categoria Publications (publicaţii) oferă următoarele 4 tipuri de modele
(template): Brochure, Directory, Manual, Thesis.

            Lista de modele disponibile depinde de modul de instalare a programului Word şi de

eventualele modele noi create pe calculator. Se poate selecta orice model pentru a vedea o
previzualizare a acestuia în fereastra Preview. În general, modelele create de alţi utilizatori nu pot
fi previzualizate. După selectarea unui model ce urmează a fi utilizat, se efectuează click pe butonul
OK.
            Orice fişier cu extensia .dot este un model (template) de document. Fişierele cu extensia
.wiz reprezinta aplicaţii de tip Wizard pentru crearea de modele.
            Modelele includ câmpuri unde se poate insera text, precum şi instrucţiuni cu privire la
modul de utilizare a modelului ales. La salvarea unui document creat pe baza unui model, acesta
trebuie să primească un nume, la fel ca oricare alt document, dar trebuie să se indice extensia .dot
prin caseta de dialog Save As (se selectează File  Save As) şi prin alegerea din lista derulantă
Save As Type a tipului *.dot (Document Template).
 
            Crearea planului unui document nou
 
            Pentru crearea planului (schiţei) unui document nou, se foloseşte modul de vizualizare
Outline (comanda View  Outline) pentru a crea (introduce) numele de titluri de diferite grade
(niveluri) ale documentului.
 
            După finalizarea planului, textul de bază al documentului va fi introdus într-unul din
modurile de vizualizare Print Layout, Normal sau Web Layout (se selectează View  ..).
            Prin intrarea în modul de vizualizare Outline, se trece în regim de planificare (Outlining) şi
astfel va apărea sub bara de instrumente Personal, bara de instrumente Outlining. Stilul prestabilit
are valoarea Heading 1 (gradul 1 sau nivelul 1). Pentru a începe planul documentului, se introduce
numele primului titlu şi se apasă pe tasta <Enter>. Se poate introduce primul nivel de titluri,
apăsând tasta <Enter> după fiecare nume de titlu introdus. Pentru a introduce al doilea nivel de
titluri se apasă tasta <Tab> şi astfel se trece la stilul Heading 2 (nivelul 2). Programul Word oferă
nouă nivele (grade) de titluri. Pentru trecerea la un grad de titlu superior se apasă combinaţia

126
<Shift> + <Tab>. O altă modalitate este aceea de a folosi lista derulantă Style de pe bara da
instrumenta Formatting.

            Butoanele barei de instrumente Otlining sunt următoarele :

 
        Promote (promovare) –  promovarea unui titlu ; trecerea la un nivel superior ;
        Demote (retrogradare) – retrogradarea unui titlu ; trecerea la un nivel inferior ;
        Demote to Body Text (retrogrradare la text simplu) – retrogradarea unui titlu la statut de
text simplu ;
        Move Up (mutare în sus) – mutarea unui titlu în sus in cadrul planului ;
        Move Down (mutare în jos) – mutarea unui titlu în jos în cadrul planului ;
        Expand (extindere) – extinderea (expandarea) tuturor nivelelor unui titlu ; afişarea textului
de sub titlul afişat ;
        Collapse (reducere) – reducerea (inhibarea) unul câte unul a nivelelor unui titlu ;
        Show Heading 1,2, …,7 (afişare) – afişarea titlurilor de pe nivelele 1,2, …,7 ;
        Show All Headings (afişare toate) – afişarea tuturor titlurilor ;
        Show First Line Only (afişare prima linie) – afişarea numai a primei linii ;
        Show Formatting (afişare text formatat) – afişarea textului formatat ;
        Master Document View – vizualizarea documentului principal ;
        Collapse Subdocuments – reducerea subdocumentelor ;
127
         Create Subdocument – crearea unui subdocument ;
        Remove Subdocument -  remutarea unui subdocument ;
        Insert Subdocument – inserarea unui subdocument ;
        Merge Subdocument  - unirea (lipirea) unui subdocument ;
        Split Subdocument – divizarea unui subdocument ;
        Lock Document -  blocarea unui document.
 
 
Când se doreşte modificarea nivelului (gradului) unui titlu existent, acesta trebuie « promovat »
(Promote) sau « retrogradat » (Demote) pentru a-l deplasa la un nivel superior sau inferior. Dacă
se doreşte promovarea sau retrogadarea unui titlu şi a titlurilor de grad inferior situate sub acesta,
se indică spre simbolul de titlu (outline symbol)- semnul +, semnul – sau un pătrat- din faţa titlului
şi se efectuează click folosind săgeata cu patru capete pentru a selecta întreaga secţiune. După
selectarea textului, se efectuează click pe butonul Promote sau Demote de pe bara de instrumente
Outlining.
După ce s-a introdus planul (schiţa) documentului, utilizatorul poate afişa la un moment dat un
număr de nivele de titluri. Se efectuează click pe oricare din cele 7 butoane Show Heading
(afişează titlul) pentru a inhiba schiţa, ceea ce are ca efect ascunderea tuturor titlurilor de nivele
inferioare. Se efectuează click pe butonul All pentru a extinde schiţa şi pentru a vedea din nou toate
nivelele titlurilor. Se efectuează click pe butonul Expand (extindere) pentru a extinde un nivel o
dată, sau se efectuează double-click pe semnul + situat langă titlu pentru a extinde toate nivelele
dintr-o secţiune. Asemănător şi pentru reducere (inhibare).
            Prin crearea schiţei documentului, se poate trece în unul dintre modurile de vizualizare
Print Layout, Normal, Web Lauout, şi astfel se poate trece efectiv la introducerea de text normal
sub fiecare titlu. Se efectuează click în dreapta titlului sub care se doreşte introducerea textului şi se
apasă <Enter>, după care se introduce textul. Se poate reveni la modul de vizualizare Outline
pentru a rearanja schiţa.
            În cazul unor documente mai complexe (lungi) se poate folosi facilitatea Document Map
(harta documentului) pentru a naviga prin document. Se selectează comanda View   Document
Map în orice mod de vizualizare a documentului pentru a deschide un cadru în stânga ferestrei de
editare a documentului..

128
 
            Crearea  indexului  şi  tabelului de cuprins
 
 
Deseori, în multe lucrări de mari dimensiuni, este nevoie  de crearea unui index de cuvinte
şi expresii cheie. Deşi, marcarea textului care va apărea în index este un proces manual, crearea şi
actualizarea se va face automat. Marcarea expresiilor/ cuvintelor ce vor intra în index se face în
timpul introducerii textului sau la sfârşitul introducerii textului. Se va selecta comanda Insert 
Index and Tables  Mark Entry care va deschide caseta de dialog Mark Index Entry sau se
apasă <Alt>+<Shift>+<X>. Prin urmare, pentru crearea unui index se procedează astfel : se
selectează pe rând fiecare text ce urmează a fi introdus (Entry) în index ; pentru fiecare se
selectează caseta de dialog Mark Index Entry ; textul selectat va apărea în caseta Main entry, sau
acesta se va introduce ; se introduc subintrările în caseta text Subentry, inserând două puncte ( :)
între a doua şi a treia subintrare ; se selectează opţiunea Mark pentru marcarea individuală, sau se
selectează Mark All pentru marcarea tuturor apariţiilor textului respectiv în document. Pentru a
genera indexul, se trece la o pagină albă (de regulă, la sfârşitul documentului), se inserează un titlu,
se selectează opţiune Insert  Index and Tables şi se alege o opţiune de formatare (Formats)
(From template, Classic, Fancy, Modern, Bulleted, Formal, Simple), apoi OK.

129
            Pentru generarea unui tabel de cuprins (Table of contents – TOC) utilizatorul trebuie să
realizeze stiluri pentru titluri la crearea documentului sau la sfârşitul introducerii textului
documentului. Se trece la începutul sau la sfârşitul documentului. Se trece într-o pagină albă şi se
selectează comanda Insert  Index and Tables, se efectuează click pe eticheta Table of Contents
şi se selectează un format predefinit, precum şi tipul de Tab leader, apoi se acţionează butonul OK.

130
            Inserarea notelor de subsol1 şi a notelor de final2
 
            Pentru utilizarea notelor de subsol (footnotes) şi a notelor de final (endnotes), programul
Word numerotează automat notele şi calculează spaţiul necesar de subsol din josul paginii. Când se
doreşte inserarea unei note de subsol sau a unei note de final, se poziţionează cursorul de editare
(punctul de inserţie) în dreapta cuvântului respectiv, acolo unde se doreşte apariţia semnului de
referinţă (numărul de ordine al notei) şi se selectează opţiunea Insert  Footnote care deschide
caseta de dialog Footnote and Endnote. Se poate selecta o numerotare automată tradiţională
(1,2,3, …) sau se poate insera un semn sau simbol personalizat.
            După efectuarea opţiunii privind numerotarea, programul Word va insera semnul de
referinţă şi, în funcţie de modul de vizualizare folosit, fie va deschide un ecran de notă (modul
Normal), fie se va deplasa acolo unde va apărea nota în document ( modul Print Layout),

131
 
        Tipărirea şi protecţia documentului
 
  
nainte de tipărirea documentului, mai este necesar să se utilizeze facilităţile oferite de
    programul Word pentru anumite corecţii privind ortografia, regulile gramaticale ale
limbii în care a fost redactat documentul, etc. Pentru acest lucru se selectează comanda

Î
Tools  Spelling and Grammar după ce cursorul se poziţionează la începutul
documentului sau în locul de unde se doreşte verificarea. Se vor opera corecţiile
corespunzatoare.
 
            Previzualizarea documentului
 
e asemenea, înainte de tipărirea finală a documentului este foarte utilă (de altfel, şi în
    timpul introducerii textului pentru document) previzualizarea parţială sau totală a
documentului (Print Preview). Această facilitate oferă utilizatorului posibilitatea de a

D
urmări modul de separare a textului între pagini, precum şi de a detecta eventualele
probleme de aşezare în pagină care determină un aspect inferior celui optim.
Previzualizarea se realizează prin click pe butonul Print Preview de pe bara de
instrumente Standard sau prin selectarea comenzii File  Print Preview.

132
            Pe ecran va apărea formatul de tipărire pentru o pagină sau pentru mai multe pagini în
funcţie de opţiunile utilizatorului. În partea de sus, sub bara de meniu apare bara de instrumente
Print Preview care oferă butoane privind opţiunile disponibile în Print Preview.
 
Opţiunile disponibile în Print Preview
 
 

Nume buton Acţiune efectuată

 

Print (Tipărire) Tipăreşte documentul

Magnify (Mărire) Când este apăsat, se

efectuează click pe
document pentru a mări sau
micşora. Se dezactivează
pentru a edita documentul.

One Page (O pagină) Afişează o singură pagină

din document

Multiple Page (Pagini multiple) Afişează un număr maxim

de şase pagini simultan

133
 Zoom (Marire/Micşorare) Modifică procentul de
mărire a imaginii

View Ruler (Vizualizare riglă) Activează sau dezactivează

riglele verticale sau
orizontale

Shrink To Fit (reducere pentru Reduce documentul cu o

încadrare) pagină pentru a preveni
« revărsările » de text

Full Screen (tot ecranul ) Activează modul de afişare

pe întreg ecranul

Close (închidere) Închide fereastra de

previzualizare

Context-Sensitive Help (asistenţă Se efectuează click pe acesta

sensibilă la context) şi apoi se efectuează click pe
orice buton pentru a activa
informaţiile de asistenţă
referitoare la butonul
respectiv

 
 
upă previzualizarea documentului, utilizatorul poate decide inserarea unui salt de
    pagină anterior trecerii automate la pagina următoare, cum ar fi la sfârşitul unei pagini
de gardă sau chiar înainte de începutul unui nou subiect. Pentru a insera un sfârşit

D
forţat de pagină (hard page break), care determină pagina să se încheie la locaţia
curentă a punctului de inserţie (cursorul de editare), se apasă combinatia de taste
<Ctrl>+<Enter>. De asemenea, dupa previzualizarea documentului, se poate decide
modificarea orientării paginii şi a dimensiunuii hârtiei prin comanda File  Page Setup care
determină apariţia casetei de dialog Page Setup ce oferă etichetele Margins, Paper Size, paper
Source, Layout.
 
            Pentru crearea unei pagini de titlu pentru documentul respectiv, se introduce textul
corespunzător şi apoi se face centrarea textului pe verticala paginii, între marginile de sus şi de jos
ale paginii. Se poziţionează cursorul pe pagina ce urmează a fi aliniată, se selectează File  Page
Setup  Layout  care deschide caseta Layout (aşezare în pagină) ce oferă opţiunea Vertical
Alignment (aliniere pe verticală) cu următoarele opţiuni :
 Top (sus) – configurarea prestabilită, textul este aliniat în raport cu marginea de sus ;
 Center (centru) – textul de pagină este centrat între marginea de sus şi cea de jos ;
 Justified (la ambele margini) – textul este aliniat şi faţă de marginea de sus şi faţă de
marginea de jos ;
 Bottom (jos) – textul este aliniat faţă de marginea de jos.

 
 
     Opţiuni de tipărire
 
134
            Pentru tipărirea documentului la imprimantă, se va executa click pe butonul Print de pe
bara de instrumente Standard, sau se va selecta comanda File  Print care deschide caseta de
dialog Print unde se pot modifica diverşi parametri de tipărire.

 
            În caseta de dialog Print, utilizatorul poate să realizeze următoarele acţiuni :
 selectarea unei imprimante instalată pe sistemul de calcul ;
 tipărirea anumitor pagini specificate, inclusiv a paginii curente, a unui domeniu de pagini
sau a textului selectat ;
 tipărirea proprietăţilor documentului (persoana care l-a creat, data la care a fost creat,
numarul de cuvinte continut, numarul de caractere, etc.) sau a altor liste, precum lista creată
de utilitarul AutoText ;
 indicarea în caseta de text Print, a opţiunii de tipărire numai a paginilor pare sau numai a
paginilor impare, sau a ambelor ;
 se specifică numărul de copii (exemplare) şi dacă se doreşte colaţionarea acestora (paginile
1, 2, 3, etc. ale fiecărui exemplar in parte, sau toate exemplarele paginilor 1, apoi toate
exemplarele paginilor 2, etc.) ;
 tipărirea într-un fişier, astfel ca un utilizator care nu dispune de programul Word să poată
tipări documentul.

 
Se vor stabili opţiunile de tipărire, se va pregăti imprimanta, după care se efectuează click pe
butonul OK pentru a trimite conţinutul documentului la imprimantă.
 
 
            Protecţia documentului
 
 

135
 rogramul Word 2000, oferă utilizatorului mai multe modalităţi de protejare a
    documentului împotriva unor priviri inoportune. Pentru acest lucru, sunt posibile
următoarele acţiuni :

P
 interzicerea accesului oricărei pesoane care nu cunoaşte o parolă pentru
deschiderea documentului ;
 solicitarea ca utilizatorul să deschidă numai copii destinate citirii documentului ;
 recomandarea ca utilizatorul să deschidă documentul sub formă de copie destinată exclusiv
citirii, astfel încât dacă se efectuează modificări, acestea să fie salvate sub alt nume ;
 interzicerea de modificări asupra unui document transmis pentru citire, cu excepţia
comentariilor sau a modificărilor semnalate cu facilitatea Tracking.

 
 
Pentru aplicarea facilităţii de protecţie a documentului, există două modalităţi :
 
1. se selectează comanda File  Save As care deschide caseta de dialog Save As  ce
oferă butonul Tools şi din lista derulantă oferită se alege General Options ; se va
deschide caseta de dialog Save ;
2. se selectează comanda Tools  Options care deschide caseta de dialog Options ce
oferă diverse etichete printre care şi eticheta Save ; se selectează eticheta Save ce
deschide caseta de dialog Save ;

 
 
La activarea controlului Password to open (parolă pentru deschidere), utilizatorul introduce
o parolă. Indiferent de opţiunea de protecţie prin parola adoptată, conţinutul parolei nu va fi
vizibil pe ecran în timpul introducerii lui. Se va solicita reintroducerii parolei în vederea
confirmării. Utilizatorii care nu vor conoaşte parola nu vor fi capabili să deschidă
documentul.

136
137
4.1  Operare şi utilizare
          
 
ediul Microsoft Excel este un program performant de calcul tabelar (spreadsheet

  program)ce se poate utiliza pentru stocarea şi prelucrarea eficientă a listelor de

date în vederea realizării de calcule numerice în scopul obţinerii de rapoarte şi
analize. De asemenea, pe baza datelor înregistrate programul Excel poate crea
foarte uşor diagrame şi poate face schimb de informaţii cu alte programe, cum ar fi

M
Microsoft Word, Microsoft PowerPoint, Microsoft Access, astfel încât datele să
poată fi prezentate practic, în orice formă.

 n Excel, fişierele se numesc registre de calcul (agenda de lucru – workbook). Acestea

    Î pot conţine mai multe foi de calcul şi foi de diagrame.   Programul Excel recunoaste
implicit urmatoarele tipuri de fisiere:
 
        tipul .xls, fisiere ce reprezinta un registru de calcul(agenda de lucru)(workbook) ce
poate contine mai multe foi de calcul(Sheet);
        tipul .xlt, fisiere ce contin modele(templates) de factura, deviz de plata, comanda de
cumparare,  oferite de Excel;
        tipul .xlm, fisiere ce contin macro-uri(macros).
138
  
            Foaia de calcul (Sheet) seamănă cu registrul unui contabil, având numerele, textul şi
formulele dispuse pe linii şi coloane notate. Prin intermediul foilor de calcul se pot executa calcule
matematice, economice, financiare,etc. O foaie de calcul constă din coloane şi linii. Coloanele sunt
dispuse pe verticală şi sunt identificate prin litere (A, B, C, …), numite antet-uri de coloană,
plasate de-a lungul părţii superioare a foii de calcul. Liniile sunt dispuse pe orizontală şi sunt
identificate prin numere ( 1, 2, 3, …), numite antet-uri de linie, plasate de-a lungul marginii din
stânga a foii de calcul. Intersecţia unei linii cu o coloana se numeşte celulă.
           Fiecare foaie de calcul are 256 de coloane si 65536 de linii (rânduri), prin urmare se pot crea
foi de calcul complexe. Pentru a se accesa linia cu numarul 65536 se vor apasa simultan tastele
<Ctrl> +<>, iar pentru a se accesa ultima coloana se vor apasa simultan tastele <Ctrl> +<>.
Revenirea se va face asemanator schimbandu-se doar directia tastelor sageti. Coloanele sunt notate
folosind literele mari A, B, …, Z, apoi AA, AB, …, AZ, BA,BB, … , ultima coloana fiind notata cu
IV.
                Celulele sunt identificate în funcţie de poziţia lor pe linii şi coloane. Adresa celulei este
concatenarea dintre litera coloanei şi numărul liniei corespunzătoare unei celule. O celulă devine
activă atunci când se execută click pe ea pentru a o selecta. Celula activă este selectată de un
chenar îngroşat (indicatorul celulei). Adresa celulei active apare în caseta Name, situată în partea
stângă a barei de formule.
 
 
        Introducerea  datelor,  textelor  şi  formulelor
 
 
n orice celulă a unei foi de calcul se poate introduce text, se pot introduce numere sau

   Î formule de calcul. Atunci când se introduc date (text, numere, formule), programul
Microsoft Excel le organizează sub forma unui text, a unei date calendaristice, a unui
număr ce poate fi calculat sau a unei formule. Tot ceea ce s-a introdus poate fi prelucrat
prin editare, eliminare, etc. Tot ceea ce se scrie apare atât în celula activă, cât şi în bara de formule,
şi poate fi editat în ambele locaţii.
 
         Introducerea datelor este o operaţie simplă. Atunci când s-a cerut crearea unei foi de calcul,
se trece la introducerea datelor prin completarea celulelor. Se selectează (de regulă, în ordine) mai
înainte celula în care trebuie să apară informaţia, se scrie informaţia (text, număr, formulă) după
care se apasă pe <Enter> sau <Tab>.
         Programul Microsoft Excel a fost creat special pentru efectuarea de calcule numerice pe baza
unor formule cerute de utilizator. Pentru a indica modul de calcul pentru un set de valori,
utilizatorul trebuie sa indice o formulă de calcul. Un avantaj important al programului este acela că
formula de calcul poate fi scrisă  (înserată) într-o celulă, formulă care să efectueze calcule (de
exemplu, suma unor valori) cu valori aflate în alte celule.
        Programul Excel utilizează toate operaţiile aritmetice obişnuite şi sute de functii predefinite.
Toate funcţiile încep cu semnul egal (=). După semnul egal se scrie formula şi apoi se apasă
<Enter>. O formulă existentă poate fi editată, modificată sau ştearsă.

4.2  Aplicaţii de calcul  tabelar

139
 
 

Aplicaţia  1
 
 
       Profitul  la hectarul virtual de culturi agricole pe zone
agropedoclimatice;
 
       Ponderea culturilor agricole pe zone agropedoclimatice;
 
       Evaluarea economică a terenurilor arabile pe zone
agropedoclimatice.
 

140
141
 
 
 

Aplicaţia  2
 
142
        Costurile utilităţilor  livrate de o societate;
 
       Evoluţia  anuală a utilităţilor;
 
       Graficul evoluţiei anuale a utilităţilor.
 
 
 

143
144
 
 

Aplicaţia  3
 
 
Calculul cotelor din cheltuielile de întreţinere comune ale 
membrilor unei asociaţii de locatari
 
       Lista de plată privind cotele aferente cheltuielilor comune în
fiecare lună (apă, căldură, gaze)
 
       Auditul contabil anual pentru asociaţia de locatari 
 
 
   

145
    ASOCIATIA DE LOCATARI                          

  Str. Viisoarei nr.25, Sect.5, cod 71122                          

          LISTA  DE  PLATA  PE  DECEMBRIE  2002              

                                 

          N
N Inde   Ch r
r. Numele Nr. Supraf   Total gaze mn Apa   elt .
Inte Rest TOT Sem
Salubrit
rfon ante AL nat.
Apa G
cr Locatarulu pe Incal cald Buc Men ar ad crt
t. i rs mp z a at fochist aj aj min .

Anghelesc 324 930 360 1800 1706 350 180 5420

1 uV 1 27.88 600 00 00 0 3 00 - 00 - - 00 1  

119 35
607 930 360 1800 6287 350 00 180 1494
2 Arsene A 1 102.73 0 00 00 0 4 00 0 00 - - 000 2  

Banciules 781 930 360 1800 4108 350 180 1023

3 cu P. 1 67.13 600 00 00 0 6 00 - 00 - - 000 3  

4 Burcica I 1 20.2 235 930 360 1800 1236 350 - 180 - - 4480 4  

146
 190 00 00 0 3 00 00 00

407 186 720 3600 2142 700 360 8290

5 Coltatu M 2 35 500 000 00 0 1 00 - 00 - - 00 5  

171
034 279 108 5400 8990 105 540 2400
6 Draghici C 3 146.9 0 000 000 0 7 000 - 00 - - 000 6  

632 930 360 1800 3323 350 180 8650

7 Draghici A 1 54.3 210 00 00 0 3 00 - 00 - - 00 7  

Gologan 139 930 1800 350 180 3110

8 R 1 12 710 00  - 0 7344 00 - 00 - - 00 8  

Grigoras 868 186 720 3600 4567 700 360 1314

9 C 2 74.62 790 000 00 0 0 00 - 00 - - 000 9  

377 930 360 1800 1983 350 180 5970 1

10 Moga E 1 32.4 230 00 00 0 0 00 - 00 - - 00 0  

Papahagi 478 186 720 3600 2513 700 360 9030 1

11 L. I 2 41.07 170 000 00 0 6 00 - 00 - - 00 1  

Prisacaru 423 930 360 1800 2225 350 180 6460 1

12 S 1 36.36 340 00 00 0 3 00 - 00 - - 00 2  

147
 140
425 186 720 3600 7381 700 360 1878 1
13 Rosu E. A 2 120.61 0 000 00 0 7 00 - 00 - - 000 3  

Costi 105 1050 1

14 Alimpex [3] apa - - -  -    - 000 - - - - 00 4  

35
Segarcea ga 00 3500 1
15 nu raj apa - - -   -  - - 0 - - - 0 5  

700 7000 1
16 Siminic Al. [2] apa - - -   -  - 00 - - - - 0 6  

Frateanu         175 1750 1

17 A [5] apa - - -   -  - 000 - - - - 00 7  

897 176 101 70

900 700 648 500 00
  Subtotal     0 0 000   -  - 0 0 - - -      

3420 4720 3420 1363

11394000
  TOTAL 19 771.2   00 00 1085000 00 - - 5000    

                                 

                   93000 lei/pe   Bucat 36000 lei/   Salu 18000 lei/pers    

rs per br
  

148
 Apa
cald
a s

          
  
Chel lei/
t lei/pe per Interf lei/apar
        adm 18000 rs   Apa 35000 s   on - at    

          
Ind.
Foch 612.0 Incalzir 11642 lei/
        ist 3 lei/mp   e .89 mp            

1
mc
gaz 3000
                        = lei      

                                 

Presedint
      e           Calculator            

P. A .
Banciules
      cu           C. Grigoras            

149
 
            Aplicaţii de calcul tabelar
 
 
 
            Aplicaţiile de calcul tabelar implementate prin utilizarea programului Excel, sunt
întâlnite frecvent în diverse activităţi, deoarece au următoarele avantaje:
 
 foile de calcul ce compun aplicaţia (registru de calcul), pot fi memorate şi regăsite
uşor – de obicei, în aplicaţiile economice se elaborează periodic (zilnic, săptămânal,
lunar, anual, etc.) acelaşi raport, de fiecare dată cu alte valori; în acest caz , este
suficient să se definească o singură dată structura foii de calcul (titlul, antetul foii de
calcul – capul de tabel, antetul coloanelor şi liniilor, celulele cu formule de calcul,
etc.), după care aceasta se va completa periodic cu datele curente şi se va salva
într-un fişier pe discul magnetic (HD, FD, CD);
 datele organizate într-o foaie de calcul pot fi utilizate pentru crearea de grafice sau
diagrame care să prezinte informaţiile într-o formă foarte sugestivă şi sintetică;
 tabelele conţinute într-o foaie de calcul pot fi complexe şi de dimensiuni mari -
fiecare foaie de calcul are 256 de coloane şi 65536 de linii (rânduri), prin urmare se
pot crea tabele foarte complexe ;
 celulele dintr-o foaie de calcul pot conţine formule prin care se pot executa calcule
matematice – calculele generate de formule se execută imediat după introducerea
datelor în celule specificate în conţinutul formulei respective;

 
      Foile de calcul pot fi construite şi de persoane care nu sunt specialişti în
informatică, dar care au cunoştinţe elementare privind sistemul de operare Windows şi
utilizarea unui calculator. Programul Excel oferă regim de Help şi asistenţă pentru ca
implementarea unei aplicaţii să devină mai uşoară.
            În general, o aplicaţie (workbook) se va compune din mai multe foi de calcul (sheet)
ce reprezintă diverse cerinţe (subprobleme) ale problemelor definite de aplicaţie.
 
            Etapele pentru elaborarea unei aplicaţii de calcul tabelar sunt:
 
1. definirea obiectivelor aplicaţiei şi ale foilor de calcul – problemele ce trebuie
rezolvate prin intermediul foilor de calcul;
2. definirea cerinţelor foilor de calcul – informaţii Input/Output şi calcule; informaţiile
(datele) ce vor fi introduse în foile de calcul, formulele de calcul ce se vor aplica
asupra datelor introduse, informaţiile ce trebuie furnizate şi forma de prezentare
(datele de intrare, datele de ieşire);
3. construirea structurii foilor de calcul – antetul coloanelor şi liniilor, celulele cu datele
de intrare, celulele cu formulele de calcul, acestea în conformitate cu cerinţele foilor
de calcul; salvarea aplicaţiei într-un fişier pe discul magnetic;
4. testarea şi verificarea foilor de calcul – se introduc datele în celule şi se verifică dacă
rezultatele obţinute prin formulele de calcul implementate sunt corecte conform
obiectivelor foilor de calcul;
5. exploatarea foilor de calcul – dacă în etapa de testare se constată că foile de calcul
furnizează rezultate corecte, se poate trece la folosirea aplicaţiei pentru exploatarea
ei curentă conform obiectivelor aplicaţiei; în cazul în care aplicaţia este folosită si de
alte persoane, trebuie să se elaboreze o documentaţie de exploatare care să
conţină explicaţii privind ordinea operaţiilor pentru introducerea datelor ţi
particularităţi privind interpretarea rezultatelor; se recomandă să se realizeze o
copie a fişierelor aplicaţiei în vederea eliminării de pierderi accidentale.

150
            Entităţi folosite într-o aplicaţie
 
            Într-o aplicaţie de calcul tabelar (agenda de lucru; workbook) sunt folosite
următoarele entităţi fundamentale:
        Date – informaţii ce sunt conţinute în celule; informaţiile sunt de diverse
categorii ce determină tipul informaţiei care caracterizează apartenenţa datei
la o clasă de date; tipul de date determină şi operaţiile ce se pot executa
asupra datelor de acelaşi tip; programul Excel atribuie automat tipul unei
informaţii în funcţie de valoarea procesată;
        Celule – forme dreptunghiulare generate de reţeaua de coloane şi linii a unei
foi de calcul, fiecare formă fiind identificată prin concatenarea dintre
identificatorul coloanei ( abscisa - A,B, .. ) şi identificatorul liniei ( ordonata –
1, 2, 3, …); referirea unei celule reprezintă identificatorul celulei prin
intermediul căruia, în cadrul unei formule, este utilizat conţinutul celulei;
        Formule şi functii – expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de
celule), operatori matematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii; formula este
precedată de semnul “=”; funcţia este o formulă complexă predefinită
identificată printr-un nume şi conţine între paranteze o listă de argumente ce
reprezintă o expresie;
        Grafice şi diagrame – forme grafice sugestive şi sintetice obţinute prin
procesarea datelor conţinute în celule; există diverse moduri de reprezentare
grafică a datelor procesate.
Exemplu. Pentru a concepe o aplicatie de calcul tabelar, sa presupunem ca o firma
produce 3 tipuri de produse notate A, B si C, pe care trebuie sa le livreze zilnic catre
diversi clienti sau magazine de desfacere. Zilnic, trebuie se tina evidenta livrarilor si
sa se realizeze calcule privind cantitatile livrate pentru fiecare produs, precum si
preturile unitare impreuna cu costul acestor produse. Trebuie sa se realizeze
rapoarte privind cantitatile si costul produselor, atat zilnic, cat si saptamanal si lunar.
 
       Pentru a concepe si proiecta o aplicatie pentru exemplul de mai sus, vom
observa ca trebuie sa se proiecteze un tabel care sa contina urmatoarele informatii si
calcule: ziua livrarii(data livrarii), denumirea produselor livrate, pentru fiecare produs
pretul unitar, cantitatea livrata, costul total, totalul zilnic pe cantitate si cost.  
       Formatul tabelului trebuie sa fie urmatorul:
                 

151
 Produs A Produs B Produs C TOTAL

Can Can C
Pr titat Pr titat Pr Cant os
DATA Cantitate et e êt e et itate t

81
02.01.200 20 30 40 00
3 12 00 15 00 3 00 30 0

89
02.01.200 20 30 40 00
3 10 00 7 00 12 00 29 0

                 

   . . .                

                 

60
07.01.200 20 30 40 00
3 10 00 4 00 7 00 21 0

                 

23
00
TOTAL 32   26   22   80 00

 
Stiind ca un registru de calcul(agenda de lucru)(fisier de tip .xls) poate contine mai
multe foi de calcul(Sheets), pentru exemplul analizat trebuie ca acest tabel proiectat
sa fie considerat pentru fiecare saptamana, iar foaia de calcul care contine acest
tabel sa aiba numele 'sapt i', unde i=1,2,3, 4,eventual 5. Prin urmare, urmatoarea
schema reprezinta structura ierarhica a informatiilor si elementele oferite de Excel
pentru memorarea acestor structuri de date:

152
     In imaginea precedenta s-a creat fisierul 'ianuarie 2003.xls', registrul ce va avea atatea 
foi de calcul cate saptamani are luna considerata.
Observatie. In foaia de calcul 'sapt 1' se poate vedea ca s-a utilizat o caseta de text(Box
Text) care contine enuntul problemei, caseta care s-a suprapus peste matricea de celule
ale foii de calcul.
 
Program Excel pentru Concursul de Admitere la facultate.
 
APLICATIE. Utilizarea programului Excel pentru Concursul de admitere la Facultatea de
Chimie, Universitatea din Bucuresti(aplicatie utilizata in premiera la admiterea din anul
2002, cand rezultatele concursului de admitere au fost publicate si pe INTERNET la
adresa www.unibuc.ro/chim/admitere.htm, autor: Conf. Dr. M. VLADA).
 
         S-a proiectat un singur registru(adm2002.xls) cu urmatoarele foi de calcul:
a.       'antet' ce contine capete de tabel, texte de inceput si de sfarsit pentru diverse
rapoarte(liste );
b.      'inscrisi' ce contine baza de date cu informatii despre candidati, adica
 
                     

                     

      Lista 
candidatilor
    INSCRISI                

                     

153
                     

Nr.
Nume si
Crt
prenume
. N O P P P M C L  
r p r r r e h i

PREDA I
NICOLETA
  1 LARISA 3 8 8 7 8   F  
5 , , , ,

  2 PAUN N IULIAN 3 9 9 9 9   G  
5 , , , ,

STROE S
  3 IONELA 5 8 7 6 7   E  
1 , , , ,

MOCANU L
  4 ELENA 3 7 8 9 8   E  
5 , , , ,

BEZARCA V
FLORIN
  5 DANIEL 1 6 6 8 7   E  
5 , , , ,

  6 CHIVU R OANA 1 9 8 8 8 F F  
5 , , , ,

MICU(STANCU)
A LAURA-
  7 EMILIA 3 8 8 8 8   E  
1 , , , ,

NEICU(HAIDOI
U) M
  8 CERASELA 3 8 8 9 8   E  
1 , , , ,

VLAD GH
MARIA-
  9 COSMINA 3 8 7 9 8 E E  
5 , , , ,

CIOCAN C
CRISTINA
  1 FLORENTINA 1 8 7 8 8   F  
0 5 , , , ,

ROMAN V
MARIA
  1 MIHAELA 3 7 6 8 7   E  
1 1 , , , ,

NEGOITA N
CRISTINA
  1 MARIA 3 8 8 7 8   E  
2 1 , , , ,

DIACONU V
  1 ANA-MARIA 1 8 8 8 8   E  
3 2 , , , ,

154
 ALEXANDRU I
  1 MARILENA 3 8 8 6 7   E  
4 1 , , , ,
             c.       'sort' ce contine sortarea alfabetica a candidatilor pentru repartizarea lor
in salile de concurs si tiparirea cataloagelor pentru salile de concurs, adica
 

    SORTARE  ALFABETICA

    - se copiaza din "inscrisi",apoi se sorteaza

    - se separa pe Sali

    - se copiaza pe rand in Sali (antet+candidati)

- 'catalog' se obtine prin copiere'Sali'(se

    modifica  Antetul)

N
r
.
L Nume si prenume
e
Nr. g
Crt. .

2
0
1 8 AIRINEI ST LIDIA-ELENA

5
2 3 ALDEA GH MIHAELA MONICA

1
3 4 ALEXANDRU I MARILENA

8
4 1 ALEXE C CORINA-GEORGIANA

2
6
5 8 ALEXE D CATALINA

1
6
6 4 ALEXE ST RALUCA MARIA-GEORGIA

7
7 3 ANASTASIU M ADINA-MIRELA

8 1 ANDONI A SIMONA-ILEANA

155
 8
5

2
1
9 1 ANGELESCU GP GEORGIANA-ANISA

2
5
10 1 ANGHEL C IRINA

1
1
11 8 ANGHELESCU M LETITIA ELENA

1
12 6 APOSTU GH NICOLETA

...
 
d.      'sali' ce contine listele cu repartizarea candidatilor in salile de concurs, adica
 
  Rezultatele
UNIVERSITATEA  DIN BUCURESTI- vor fi
www.unibuc.ro    publicate

 
FACULTATEA DE CHIMIE - www.chem.
www.chem.unibuc.ro unibuc.ro

           

CONCURS DE ADMITERE -
    iulie 2002      

           

REPARTIZAREA  CANDIDATILOR  
    in salile de concurs    

           

Sala: Amfiteatrul P1                           Data:

    ora 10,00, 23 iulie 2002  

Adresa: Sos. PANDURI nr. 90 (langa

    ACADEMIA Militara)                

           

156
 Probe: 1. Media de la Bacalaureat     2.
    Media anilor din liceu  

            3. Test de
    verificare(CHIMIE)      

           

Nr.
Crt Nume si prenume
. N      

1 2 AIRINEI ST LIDIA-ELENA      

ALDEA GH MIHAELA
2 5 MONICA      

ALEXANDRU I
3 1 MARILENA      

ALEXE C CORINA-
4 8 GEORGIANA      

5 2 ALEXE D CATALINA      

ALEXE ST RALUCA
6 1 MARIA-GEORGIA      

...
 
e.       'catalog' ce contine cataloagele privind predarea - primirea lucrarilor de
concurs, adica
 
UNIVERSITATEA  DIN BUCURESTI-
www.unibuc.ro     

FACULTATEA DE CHIMIE -
www.chem.unibuc.ro  

       

CONCURS DE ADMITERE - iulie

    2002  

       

157
 PREDAREA -  PRIMIREA  
    lucrarilor  candidatilor  

       

Sala: Amfiteatrul P1                           Data: ora

    10,00, 23 iulie 2002

Adresa: Sos. PANDURI nr. 90 (langa ACADEMIA

    Militara)              

       

Probe: 1. Media de la Bacalaureat     2. Media

    anilor din liceu

            3. Test de
    verificare(CHIMIE)  

       

Nr.
Semnatur
Crt Nume si prenume
a
. N

1 2 AIRINEI ST LIDIA-ELENA  

ALDEA GH MIHAELA
2 5 MONICA  

3 1 ALEXANDRU I MARILENA  

ALEXE C CORINA-
4 8 GEORGIANA  

5 2 ALEXE D CATALINA  

...
f.        'coresp' ce contine corespondenta dintre legitimatie si nota de la concurs,
adica
 

Coresponde
nta  
LEGITIMATI
  E  - NOTA  

158
        

- se introduc de
pe lucrari NR.
LEGITIMATIE si
  NOTA  

- se ordoneaza crescator dupa LEG.(in foaia LEG), apoi

  se generaza nr. Curent

- se elimina
erorile: Leg.
multiple sau
  inexistente  

   In 'inscrisi' se insereaza 2 coloane dupa 'proba2' si se

  copiaza col. de NOTE(proba 3) 

- se defineste urm. Coloana 'MEDIA FINALA'  ce se

  calculeaza dupa formula:

                  
=AVERAGE(E1
  0,E10,F10,G10)  

Nr. Leg N  
o

1 113 1  
0

2 205 6  
,

3 63 1  
0

4 182 8  
,

5 92 1  
0

6 181 9  
,

7 297 9  
,

8 173 1  
0

9 149 8  
,
...
g.       'leg' ce va contine sortarea in ordinea legitimatiei a notelor candidatilor de la
lucrarea scrisa;
h.       'rezult' ce contine baza de date completata cu notele corespunzatoare, adica
159
 BUGET  
    245 locuri              

M
e
d
i
a
Nume si O P P P
prenume p r r r f
t o o o i
i b b b n
Nr. u a a a a
Crt n l
. N i 1 2 3 a C L
r h i

3 1
1 9 9 0 9
5 , , , ,
BALAN GH 2 6 7 0 7
1 3 MIRELA 4 0 0 0 3   E
7

1 1
3 9 9 0 9
2 , , , ,
STANESCU N 4 3 5 0 5
2 2 OANA 5 5 3 0 6 F E
9

3
5 9 9 9 9
1 , , , ,
GASPAR C 4 3 5 7 4
3 7 ALEXANDRA 2 5 5 0 9   G
6

5 1
1 9 9 0 9
3 , , , ,
RENTEA JL 4 3 2 0 4
4 1 LAURA 2 4 4 0 8   E
4

1 1
3 9 8 0 9
4 , , , ,
BESLEAGA I 5 5 5 0 4
5 2 ANCA MIHAELA 2 4 7 0 1 E F
4

1
2 9 9 9 9
5 , , , ,
DULGHERU A 4 1 6 7 4
6 3 PETRICA 3 2 5 0 0   E
9

7 2 SUICA I 1 9 9 1 9   E
7 VIOREL-IULIAN 3 , , 0 ,
4 2 1 , 4
2 4 0 0 0

160
 5 0

1 1
5 9 9 0 9
2 , , , ,
TUDORACHE C 4 1 2 0 3
8 6 DIANA-ELENA 3 6 1 0 8 F E
0

1 1
2 9 8 0 9
3 , , , ,
IACOB D 4 3 7 0 3
9 1 DANIELA 5 3 3 0 5 F F
1

1 1
5 9 8 0 9
STERE M 3 , , , ,
CRISTINA- 4 0 9 0 2
10 1 ELENA 2 0 9 0 5 E G
6
...
i.         'adm' ce contine listele cu rezultatele finale ale concursului:
 

UNIVERSITATEA  DIN  BUCURESTI -

www.unibuc.ro    

FACULTATEA  DE CHIMIE -
www.chem.unibuc.ro      

             

         CONCURS  DE
    ADMITERE - iulie 2002  

                            
    ( REZULTATE  PROVIZORII)      

           Lista candidatilor

    declarati  ADMISI  

in urma concursului de admitere,

    sesiunea iulie 2002

                pe locuri
    finantate de la BUGET    

                     - candidati la    

161
 prima facultate -

             

Probe:  1. Media de la
    Bacalaureat(50%)       

               2. Media anilor

    din liceu(25%)      

               3. Test de
    verificare(Chimie) (25%)    

             

M
e
d
i
a
P
Nume si prenume
P P r f
r r o i
o o b n
Nr. b b a a
Crt a a l
. N 1 2 3 a
r

1
9 9 0 9
, , , ,
SMEDESCU V VASILE- 9 9 0 9
1 1 VALERIUS 8 1 0 7
6

9 9 9 9
, , , ,
LEHADUS R IRINA- 8 6 7 7
2 2 ROXANA 8 7 0 8
4

1
9 9 0 9
, , , ,
6 7 0 7
3 3 BALAN GH MIRELA 0 0 0 3
7

1
9 9 0 9
, , , ,
ONOFREI TI CLAUDIA 5 7 0 6
4 1 DANIELA 0 4 0 9
9

162
 1
9 9 0 9
, , , ,
DINISCHIOTU CS 6 2 0 6
5 1 NATALIA FULVIA 6 5 0 4
9

9 9 9 9
, , , ,
8 4 4 6
6 2 ROTARU P ANDREI 0 4 0 1
2

1
9 9 0 9
, , , ,
4 4 0 5
7 3 DEFTU O DANIELA 5 6 0 9
1

9 9 9 9
, , , ,
VLASCEANU C 5 8 4 5
8 6 ANDREIA-ELENA 5 0 0 8
7

1
9 8 0 9
, , , ,
6 8 0 5
9 1 CIORAN M ANA-MARIA 8 9 0 6
3

1
9 9 0 9
, , , ,
3 5 0 5
10 2 STANESCU N OANA 5 3 0 6
9
 
j.        'ord' ce contine ordinul de inmatriculare pentru candidatii admisi:
 

UNIVERSITATEA  DIN 
BUCURESTI        

               

Dispozitia nr.             din               

2002        

               

         In conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, avind

in vedere rezultatele obtinute
de candidati la concursul de admitere, sesiunea iulie 2002,
la FACULTATEA DE CHIMIE,
Avand in vedere prevederile planului de scolarizare pentru
anul universitar 2002/2003, 

163
                

                  RECTORUL UNIVERSITATII  DIN BUCURESTI

                                DISPUNE:             

               

Art.1. Se inmatriculeaza in anul I, in anul universitar

2002/2003 urmatorii candidati, in cadrul
            cifrei de scolarizare pe locuri finantate de la
BUGET

               

...
          Programul Excel pentru aceasta aplicatie are urmatorul format

4.3   Date şi celule

          
Date
            Diversitatea problemelor reclamă utilizarea mai multor categorii de informaţii (tipuri
de date) ce trebuie procesate în vederea obţinerii de rezultate în conformitate cu aplicaţia
ce se elaborează.  
            Programul Excel prelucreaza următoarele tipuri de date:
 tipul numeric – caracterizat de valori numerice raţionale ce se construiesc numai cu
cifrele 0-9, punctul (“.”), virgula (“,”), procentul (“%”), simbolurile E şi e. Simbolurile E
şi e se folosesc pentru notaţia ştiinţifică a unui număr, de exemplu notaţia 1.2E-5
reprezintă numărul 1.2 x 10-5; conform notaţiei din aritmetica englezească, virgula
se foloseşte pentru separarea ordinelor de mărime, iar punctul pentru separarea
164
 părţii întregi de partea zecimală; rolul lor se poate inversa prin opţiunea Control
Panel  Regional Settings; asupra datelor de tip numeric se pot aplica operatorii
aritmetici “ +, -, * (înmulţire), / (împărţire), ^(ridicare la putere) ce produc valori tot de
tip numeric; prioritatea acestor operatori este cea obişnuită (mai înainte puteri, apoi
înmulţiri, împărţiri, adunări şi scăderi); folosind parantezele “(, )” aceste priorităti se
pot schimba; în cazul în care o celulă nu este suficient dimensionată, când este
introdusă o valoare, se afişează un şir de diezi (“#####”) sau notaţia ştiinţifică; în
acest caz trebuie mărită celula respectivă;
 tipul text – caracterizat de şiruri de caractere (litere, cifre, semne speciale- caractere
ASCII); dacă un text depăseşte marginile unei celule, afişarea sa se face şi în
spaţiul celulelor adiacente de pe aceeaşi linie, chiar dacă textul este memorat într-o
singură celula; această situaţie se întâlneşte în cazul textelor de titlu care se întind
pe mai multe celule, în acest caz se poate realiza unificarea celulelor în cauză
(Format  Cells Format Cells Alignment Merge Cells); convertirea unei
valori numerice în text se poate face dacă valoarea va fi precedată de semnul
apostrof ( ‘ ); de exemplu ’67 reprezintă şirul de caractere 67 şi nu valoarea
numerică 67; textele pot fi ordonate alfabetic şi nu există operatori care să se aplice
asupra textelor;
 tipul data calendaristică şi timp – caracterizat de formate predefinite pentru afişarea
datelor calendaristice şi datelor de tip timp; pentru data calendaristică există
formatele ll/zz/aa (ll=luna, zz=ziua, aa=anul, de exemplu 01/16/99) şi zz-luna-aa
(zz=ziua, aa=anul, de exemplu 16-Jan-99); pentru data de tip timp există formatele
hh:mm AM/PM şi hh:mm:ss, unde hh=ora, mm=minute, ss=secunde; modul de
reprezentare a acesor date face posibilă aplicarea operatorilor de adunare şi
scadere (+, -);
 tipul logic – caracterizat de valori logice reprezentate intern în memoria internă a
calculatorului prin valori binare obţinute ca urmare a operaţiei de comparare a două
date folosind operatorii relaţionali “=, >, <, >=, <=, <>”;

165
 Introducerea datelor se face de la tastatură în celulele foii de calcul conform structurii
definite în funcţie de obiectivele acesteia. Deplasarea în celule se poate face folosind
tastele săgeţi sau după ce s-a tastat valoarea datei, se apasă <Tab> pentru a trece la
celula vecină din dreapta (pe linie), ori se apasă <CR> pentru a trece la celula vecină de
jos (pe coloană). Celula activă este celula selectată (încadrată cu chenar îngroşat-
indicatorul de celulă) şi este evidenţiată de un indicator de celulă.
 
Prin lansarea în execuţie a programului Excel, automat în foaia de calcul vidă care se
deschide, se selectează celula A1. Selectarea unei celule înseamnă încadrarea ei într-un
chenar îngroşat care se numeşte indicator de celulă. Cursorul se transformă sub formă de
cruce îngroşată. Executarea unui click simplu pe orice cululă înseamnă selectarea celulei
respective. Pentru a introduce date într-o celulă, aceasta trebuie să fie selectată, după
care se tastează conţinutul datei sau mai înainte se execută dublu clik pe celulă. 
 
În practica elaborării aplicaţiilor se întâlnesc frecvent cazuri în care în mai multe celule
trebuie introduse valori incrementate. În acest sens, programul Excel oferă facilitatea
seriilor de date care sunt de 4 tipuri:
 
 

Seria de date Se introduce: Rezultă seria:

Liniară (Linear) 1, 2 3, 4, 5, 6, ….
50, 49 48, 47, 46, …
1, 6 11, 16, 21, …

166
 Crescătoare 10, 30 90, 270, 810, …
(Growth)    

Dată (Date) Feb Mar, Apr, May, …

1991, 1992 1993, 1994, …

AutoFill text1, textA text2, textA, text3,

1-Jan, 1-Mar textA, …
1-May, 1-Jul, 1-Sep,
…

            În vederea introducerii de informaţii în celulele unei foi de calcul, informaţii ce

reprezintă valori preluate dintr-o serie, se va proceda în felul următor:
 se introduce într-o celulă valoarea iniţială şi se apasă <CR>;
 se selectează celula  (se execută click pe ea) în care s-a introdus valoarea iniţială şi
apoi se selectează şi celulele în care se va extinde seria;
 se selectează Edit  Fill  Series care deschide caseta de dialog Series;
 se validează butonul Rows sau Column în funcţie de selectarea liniei sau coloanei
pe care se va extinde seria;
 se alege tipul de serie dorit (Type) şi opţional se indică în zona de editare Step
value valoarea de incrementare (pasul) şi în zona de editare Stop value  ultima
valoare care va fi introdusă.

167
            Celule
 
 
            Fiecare foaie de calcul (foaie de lucru; worksheet) este formată din linii şi coloane
ce constituie sistemul de grilă (gridlines)  care generează o matrice de celule. Liniile sunt
identificate prin valorile naturale 1, 2, 3, …, iar colaonele sunt identificate prin simbolurile A,
B, C, … . O celulă reprezintă intersecţia dintre o linie (un rând) şi o coloana si are o adresă
unică (identificator) alcatuită din concatenarea identificatorilor de coloană şi linia pe care
se află celula. De exemplu, C7 este identificatorul celulei aflată la intersecţia coloanei C cu
linia 7.
            Selectarea unei celule înseamnă evidenţierea ei prin indicatorul de celula (celula
este încadrată printr-un dreptunghi îngroşat) şi apariţia identificatorului de celulă în caseta
Name Box. La un moment dat este selectată doar o singură celulă . Operaţia de selectare a
unei celule se poate realiza prin diverse moduri:
        folosind tastele săgeţi – se va selecta celula vecină din direcţia
corespunzătoare tastei;
        folosind mouse-ul prin execuţia unui click pe celula dorită;
Deplasarea indicatorului de celulă (selectarea unei alte celule) se poate realiza şi

prin următoarele operaţii:

        tasta <Page Up> - deplasare cu un ecran în sus (22 rânduri);

        tasta <Page Down> - deplasare cu un ecran în jos (22 rânduri);
        tasta <Home> - deplasare spre coloana A din rândul curent;
        combinaţia  <Ctrl>+<Home> - deplasare la celula A1 (colţul stânga-sus).
Dacă se doreşte vizualizarea altor regiuni din document (foaia de calcul), se vor
folosi barele de derulare/navigare (verticală sau orizontală). Pentru deplasarea cu o
fereastră, în sus, în jos, la stânga, la dreapta, se efectuează click în spaţiul liber
corespunzător din caseta de derulare a barei de derulare.
168
                          
n Excel, întotdeauna este selectată o singură celulă care reprezintă celula activă.

 I Un grup de celule se numeşte domeniu (un dreptunghi obţinut prin cancatenarea

unor celule). Pentru a selecta un domeniu, se procedează asemănător cu
selectarea unei zone dintr-un document Word, adică se selectează celula dintr-un
colţ al domeniului (se verifică dacă indicatorul de mouse are forma de cruce
îngroşată, ce înseamnă regimul de selectare), se menţine apăsat butonul şi se trage spre
celula din colţul opus ( deplasare spre dreapta sau stânga, şi apoi în  sus sau în jos), după
care se eliberează butonul de mouse. Domeniul selectat va fi încadrat de un dreptunghi
îngroşat, iar celule ce compun domeniu vor fi colorate, excepţie celula cu care s-a început
selectarea. 

169
            Pentru a selecta toate celulele dintr-un rând sau dintr-o coloană, se selectează
antetul rândului , respectiv coloanei. Pentru a selecta mai multe coloane sau rânduri, se
selectează un antet, după care se trage pentru a le selecta şi pe celelalte.
            Pentru a selecta întreaga foaie de calcul activă (toate celule ce formează foaia de
calcul), se efectuează click pe butonul Select All, butonul din stânga-sus al foii de calcul,
deasupra capetelor (antetelor) de linii.
 
 
            Definitie.
            Referirea (adresa) unei celule reprezintă identificarea celulei prin identificatorul
celulei şi determină accesul la conţinutul celulei pentru a fi prelucrat în cadrul unei formule.
 
            Dupa modul în care sunt grupate, celulele pot fi referite prin:
        lista de celule – celule nu sunt grupate;
        bloc de celule (domeniu) – celulele sunt grupate.
 
Referirea la un grup de celule dintr-o foaie de calcul se poate face în mai multe

moduri:

 
 

Grupul de Metoda                    

celule Exemplu

170
     La ce se Referirea
refera ?

O celulă Adresa Prima celulă A1

celulei

Mai multe Enumerare Prima  celulă A2,B3,D3

celule adrese din rândul 2, a sau
negrupate celule doua şi a patra A1;B3;D3
celulă din
rândul 3

Un bloc de Adresa Celulele unui A1:C2

celule primei şi dreptunghi
ultimei celule

Un bloc de Adresa Trei celule din B2:D2

celule de pe primei şi linia 2 care
o linie ultimei celule formează un
bloc

Un bloc de Adresa Trei celule din A2:A4

celule de pe primei şi coloana A care
o coloană ultimei celule formează un
bloc

Toate Identificatoru Toate celulele 3:3

celulele de l liniei de pe a treia
pe o linie linie

Toate Identificatoru Toate celulele C:C

celulele de l coloanei de pe a treia
pe o coloană coloană

Celulele Identificatoru Celule A1,D2 Tabel7!

dintr-o altă l foii de din foaia de A1;D2
foaie de calcul calcul Tabel7
calcul

 
 
 
            Într-o foaie de calcul activă se face referire la celulele din foaia de calcul respectivă,
dar se pot  face şi referire externe, şi anume la celule aflate în alte foi de calcul. În acest
caz, referirea este precedată de numele foii de calcul urmat de simbolul ”!”.
            Reuniunile şi intersecţiile de domenii reprezintă două categorii speciale de domenii.
O reuniune (Union) reprezintă totalitatea celulelor din două domenii separate. De exemplu,
dacă se doreşte adăugarea grupului de celule de la C2 la C8, la grupul de celule C20:C28,

171
se va face referirea (C2:C8,C20:C28). Prin utilizarea virgulei pentru separarea celor două
domenii, se realizează reuniunea celor două domenii.
 
 intersecţie (Intersection) reprezintă totalitatea celulelor comune a două
    O domenii. Dacă pentru reuniune s-a utilizat simbolul virgulă, pentru intersecţie
se utilizează un spaţiu (blank). De exemplu, intersecţia (C2:C10 A10:J10) se
referă la singura celulă C10.
 
            În mod prestabilit, coloanele dintr-o foaie de calcul au lăţimea (Width) de 64 pixeli
(8,43), iar rândurile au înălţimea (Height) de 17 pixeli (12,75), aceste elemente reprezintă
dimeniunea unei celule. Diversitatea informaţiilor ce trebuie să fie conţinute în celulele unei
foi de calcul, determină ajustarea lăţimii coloanelor şi a înălţimii rândurilor , astfel încât
informaţiile (date, text) să poată fi vizualizate şi formatate (să poată să includă informaţiile
introduse) conform opţiunilor utilizatorului.
            Lăţimea coloanelor poate fi ajustată manual sau se poate folosi comanda Format
 Column  AutoFit Selection pentru a încadra datele într-o lăţime corespunzătoare de
coloană. Trebuie specificat faptul că automat se ajustează lăţimea tuturor celulelor de pe
coloana corespunzătoare. De asemenea, la ajustarea înălţimii unui rând, automat se
ajustează înălţimea tuturor celulelor de pe rândul corespunzător.

entru a ajusta manual lăţimea unei coloane, se indică cu mouse-ul marginea din

P
dreapta a antetului coloanei. Cursorul se va transforma sub forma unui instrument
de reglare şi anume sub forma unei săgeţi cu două capete opuse. Se ţine apăsat
butonul mouse-ului şi se trage de marginea antetului coloanei în direcţia (stânga ori
dreapta) dorită pentru a ajunge la lătimea dorită, după care se eliberează butonul
de mouse. Dacă se efectuează dublu click pe marginea antetului coloanei, în loc de a
172
trage de margine,  programul Excel va aplica coloanei facilitatea AutoFit Selection, prin
care coloana va deveni modificată în funcţie de cea mai mare informaţie din coloană.
            De asemenea, se poate selecta coloana care se doreşte a fi ajustată, şi apoi se
poate selecta comanda Format  Column  AutoFit Selection.
 
 
 
            Definitie.
            Formatarea textului conţinut în celule reprezintă opţiuni de aliniere a textului
(Horizontal, Vertical) în interiorul unei celule, controlul textului (Wrap Text, Shrink to fit,
Merge cells), orientarea textului (Orientation) prin rotire, aplicarea de margini (Borders),
colorarea celulei, utilizarea de fonturi colorate. 
 
 
 
            În mod prestabilit, programul Excel aliniază textul la stânga, iar numerele la
dreapta. Prin utilizarea butoanelor de pe bara de instrumente Formatting, se pot ignora
aceste configuraţii prestabilite şi se pot realiza alinieri ale textului şi numerelor în interiorul
celulelor, la stânga, la dreapta şi centrat. Programul Excel oferă şi un al patrulea mod de
aliniere, numit Merge and Center (fuzionare şi centrare), prin care celulele selectate sunt
fuzionate (unificate) şi se centrează conţinutul primei celule din stânga selectate de-a
lungul noii celule obtinute prin fuzionare. În practică, titlurile foilor de calcul sunt centrate
prin acest procedeu.
            Pentru a fuziona şi centra un titlu, se selectează celulele care includ titlul şi apoi se
efectuează click pe butonul Merge and Center (oferit de Commands Format).
 
            Există mai multe opţiuni de aliniere care nu sunt accesibile din bara de instrumente
Formatting, dar sunt configurate în pagina Alignment (aliniere) din caseta de dialog Format
Cells.
            După selectarea celulei ce se doreşte a se formata (prelucrarea textului din
interiorul celulei), se selectează Format  Cells care deschide caseta de dialog Format
Cells ce oferă etichetele (paginile): Number, Alignment, Font, Border, Patterns, Protection.
 
            Alinierea orizontală (Text alignment- Horizontal) oferă şapte tipuri de alinieri:
        General – tipul prestabilit (textul la stânga şi numerele la dreapta);
        Left (Indent) -  stânga(decalaj); aliniază conţinutul celulei la marginea din stânga,
exact ca butonul din bara de instrumente Formatting, dar se poate opta pentru un
interval de decalaj în caseta Indent (decalaj);
        Center (centrat) – conţinutul se centrează faţă de marginile stânga şi dreapta ale
celulei;
        Right (dreapta) – conţinutul se aliniază la dreapta în interiorul celulei;
        Fill (umplere) – completează celulele cu conţinutul curent prin repetarea
conţinutului pe lăţimea celulei; dacă, de exemplu, “-“ este conţinutul celulei şi se
selectează Fill ca opţiune de aliniere, în celulă va apărea “------“;
        Justify (alinierea la ambele capete) – aliniază textul de-a lungul celulei şi ajustează
spaţierea în cadrul fiecărei linii, astfel că toate liniile să aibă o lăţime egală cu a
celulei, asigurând astfel o margine dreaptă, similară textului dintr-o coloană de ziar;
        Center Across Selection (centrare de-a lungul selecţiei) – se aplică unui domeniu
de celule.; conţinutul primei celule din stânga este centrat pe suprafaţa totală a
tuturor celulelor, este similară opţiunii Merge and Center, dar nu realizează
fuzionarea celulelor.

173
            Alinierea pe verticala (Text alignment -Vertical) oferă următoarele patru opţiuni:
Bottom (jos)- prestabilită, Top (sus)- alinierea faţă de partea de sus a celulei, Center
(centru) – centrat faţă de marginea de sus şi de jos a celulei, Justify (ambele capete) –
adaugă spaţii între linii pentru a completa înălţimea celulei în mod uniform.
 
            Orientarea textului (Orientation) se poate realiza, fie prin orientarea verticală dacă
se efectuează clik pe caseta în care scrie cuvântul “T e x t” , fie prin modificarea orientării
textului folosind caseta rotativă Degrees (grade) sau se trage de indicatorul Text în cadrul
instrumentului Orientation. Rotirea textului permite crearea unui cap de rând sau de
coloana care să iasă în evidenţă. Pentru etichetarea unui grup de etichete de rând, se va
folosi orientarea verticală şi fuzionarea textului.
 
            Controlul textului (Text control) oferă următoarele opţiuni:
 
 Wrap Text ( încadrare în lăţime) – expediază conţinutul unei celule pe linia a doua şi
pe următoarele, dacă acesta depăseşte marginile stânga şi dreapta ale celulei;
lăţimea celulei nu este modificată, doar înălţimea ei;
 Shrink to fit (restrânge pentru încadrare) – reduce dimensiunea tipului de literă din
interiorul celulelor selectate pentru a încadra conţinutul în interiorul acestora;
lăţimea celului nu este modificată;
 Merge cells (fuzionare celule)- fuzionarea (unirea) celulelor selectate; 

 
 
Exemplu. Dacă se doreşte ca un titlu vertical să traverseze mai multe rânduri, se
selectează titlul şi mai multe celule suplimentare de sub titlu şi apoi se  acţionează
comanda Format  Cells care deschide caseta de dialog Format Cells  unde se
validează  Merge cells.

174
            Marginile şi culorile (Borders, Fill, Font, Patterns)  reprezintă modalităţi de a scoate
în evidenţă informaţiile dintr-o foaie de calcul. O margine (Border) este o linie trasă în jurul
unei celule sau în jurul unui grup de celule. Culoarea de umplere (Fill Color) este folosită
pentru selectarea fundalului unei anumite părţi a foii de calcul. Culoarea fontului (Font
Color) este aplicată textului în sine. Butoanele Borders, Fill Color, Font Color se pot utiliza
şi de pe bara de instrumente Formatting.
 
 
 
 
            Definiţie.
            Formatarea numerelor conţinute în celule reprezintă opţiuni de prezentare a
numerelor într-o varietate de formate (categorii de format) : General, Number, Currency
(moneda), Accounting (contabilitate), Date, Time, Percentage (procente), Fraction,
Scientific (stiintific), Text, Special, Custom. 
 
 
            Programul Excel oferă prezentarea numerelor sub diverse formate pentru a
identifica diferite numere ca valori monetare sau procente, sau pentru a simplifica modul
de citire a numerelor prin alinierea tuturor punctelor zecimale într-o coloană. Celulele
selectate pot fi formatate folosind bara de instrumente Formatting, caseta de dialog Format
Cells sau meniul rapid (se execută click-dreapta).

175
            Observaţie. Prin formatarea unui număr, ceea ce se schimbă este modul de
afişare  şi nu valoarea numerică a acestuia. Formatul general al numerelor, în speţă
General, nu afişează zerourile care nu influenţează valoarea efectivă a numărului. De
exemplu, dacă se introduce 10,50, care are aceeaşi valoare cu 10,5, Excel va ignora
ultimul zero, denumit şi zero de final (trailing zero).
 
            La formatarea unui număr se poate opta pentru reducerea/creşterea numărului de
cifre, adică se pot elimina/adăuga cifre diferite de zero. În cazul reducerii numărului de
cifre, numărul afişat va fi rotunjit. De exemplu, dacă numărul 9,45 este afişat cu o cifră
după virgulă, atunci acesta va fi rotunjit la 9,5.Dacă numărul 9,75 este afişat fără cifre după
virgulă, atunci va fi rotunjit la 10.
 
            Pentru a formata celulele (numerele conţinute) folosind bara de instrumente
Formatting, mai înainte se selectează celulele şi apoi se efectuează click pe un buton
pentru a aplica formatele următoare:
 
 

Buton (stil) Efect – Exemplu

Currency  (monedă) Afişează şi aliniază simbolul

menedei ($,lei,..), separatori
prin virgulă şi puncte
zecimale

Percent Style (stil procent) Afişează numărul sub formă

de procent: 0.45 sub forma

176
 45%

Comma Style (stil virgulă) Identic cu stilul Currency, dar

fără simbolul monedei:
12345.6 sub forma 12345,6

Increase Decimal (creşte Mai afişează o cifră după

numărul de cifre după virgulă) virgulă: 0,45 devine 0,450

Decrease Decimal (scade Reduce cu una numărul de

numărul de cifre dupa virgulă) cifre după virgulă: 0,450
apare sub forma 0,45

 
 
            Programul Excel dispune de mai multe formate numerice decât se pot selecta din
caseta de dialog Format Cells. Pentru formatarea unor celule, se selectează celule
corespunzătoare, apoi se deschide caseta de dialog Format Cells, fie prin comanda
Format  Cells din bara de meniuri, fie se efectuează click pe butonul drept al mouse-ului
pentru a deschide un meniu rapid din care se alege comanda Format Cells.
 
            Caseta de dialog Format Cells oferă pagina (eticheta) Number ce include o listă cu
diverse categorii de format şi controlează numărul de cifre după virgulă, separatorul miilor
şi modul de tratare a numerelor negative. Mai înainte se selectează o categorie de format,
după care se completează şi celelalte opţiuni.
            Se pot stabili şi alte opţiuni disponibile, cum ar fi culoarea textului şi culoarea de
fundal a celulelor.
 
 
Categoriile de format din caseta de dialog Format Cells
 

Categorie Descriere
 

General Formatul prestabilit.

Number (număr) Similar formatului General, dar se pot

stabili cifrele după virgulă, se poate folosi
un separator pentru mii şi se pot include
numere negative.

Currency (monedă) Numerele sunt precedate sau urmate de

simbolul monedei corespunzător opţiunii
de ţară. Sunt afişate valorile nule.

Accouting Se aliniază simbolurile monedei şi

(contabilitate) punctele zecimale. Valorile
nule sunt afişate sub formă de liniuţe.

177
Date (dată) Formatul pentru dată dintr-o listă
derulantă.

Time (timp) Formatul pentru timp dintr-o listă

derulantă.

Percentage Similar cu butonul Percent de pe bara de

(procent) instrumente.

Fraction (fracţie) Formate pentru fracţii dintr-o listă

derulantă

Scientific (ştiinţific) Formatul de afişare în notaţia exponent:

1.01E+03

Text (text) Formatul converteşte un număr într-un

text.

Special Format special (cod  poştal, număr

telefon, etc.).

Custom (preferinţă) Selectarea dintr-o listă de formate

(personalizate).

178
4.4  Formule  şi  funcţii
          
 
            Formulele şi funcţiile sunt oferite de programul Excel pentru efectuarea de calcule folosind
conţinutul unor celule dintr-o foaie de calcul sau din mai multe foi de calcul în conformitate cu
proiectarea şi cerinţele aplicaţiei.
 
 
            Definiţie.
            Formulele sunt  expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de celule),
operatori matematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii; formula este precedată de semnul “=”;
funcţia este o formulă complexă predefinită identificată printr-un nume şi conţine între paranteze o
listă de argumente ce reprezintă o expresie.
 
 
            Cea mai simplă formulă este cea care conţine o valoare (constantă numerică sau text).
Formulele mai complexe sunt construite cu ajutorul expresiilor matematice, dar care sunt precedate
de semnul “=”. În cazul în care formula nu este precedata de semnul “=”, expresia matematică este
interpretata ca o dată (numerică sau de tip text).
            Orice formulă trebuie scrisă într-o celulă a foii de calcul şi va apărea scrisă în bara formulei
(Formula Bar). Formula se termină prin tasta <CR>, şi ca efect în celulă nu va fi afişată formula ,
ci rezultatul calculelor în conformitate cu expresia corespunzătoare formulei.

            Exemplu de mai sus este preluat din foaia de calcul Orders ataşată la cartea “Excel 97 pas
cu pas”, Microsoft Press, 1998 (http://www.microsoft.com/mspress).
 
            În practică, există două moduri diferite de a crea (scrie) o formulă:
1. tehnica traditională – se selectează celula în care trebuie să fie creată formula şi se
introduce formula scriind adresele de celulă ale tuturor celulelor care urmează a fi
179
 introduse în formulă; nu se recomandă pentru formulele complexe, deoarece pot apărea
erori prin tastare;
2. tehnica de tip indicare – se selectează celula unde trebuie să apară rezultatul şi se
tastează semnul “=”; introducerea formulei se face prin repetarea următoarei acţiuni: se
efectuează click pe celula ce este operand în formulă şi se tastează semnul pentru
operatorul corespunzător, până la terminarea întregii formule; se încheie formula prin
apăsarea tastei <CR>;

 
În cazul tehnicii de tip indicare, dacă este necesară referirea unor celule la mare distanţă
unele de altele, se recomandă atribuirea de nume pentru aceste celule şi apoi referirea numelor
atribuite.
            Denumirea domeniilor de celule este o facilitate prin care utilizatorul poate aplica un
nume pentru a desemna o celulă sau un grup de celule (rolul variabilelor într-un limbaj de
programare), în loc de a folosi adresele de celule ca referinţe.
Numele definite prezintă multiple avantaje:
 numele sunt mai descriptive şi mai uşor de memorat decât adresele de celule;
 când o celulă este deplasată, numele este deplasat o dată cu celula;
 se poate folosi un nume în locul unei celule sau al unui domeniu de celule într-o formulă sau
în argumentul unei funcţii, similar utilizării unei etichete de rând sau de coloană;
 la copierea unei formule care foloseşte un nume, efectul este acelaşi ca şi cum s-ar folosi o
referinţă absolută de celulă.

 
Numele pot avea maximum 255 de caractere şi pot include litere, cifre, liniuţe de subliniere şi
puncte, primul caracter trebuie să fie o literă sau un caracter de subliniere, deci diferit de cifre
şi punct. Un nume definit nu poate folosi adrese valide de celule.
 
            Un domeniu de celule poate fi denumit în trei moduri:
1.      folosind caseta Name Box – se selectează domeniul de celule ce urmează a fi
denumit şi se efectuează click în caseta Name Box din partea stângă a barei de
formule; se tastează un nume valabil şi se apasă <CR>;
2.      folosind caseta de dialog Define Name - se selectează domeniul de celule ce
urmează a fi denumit şi se efectuează Insert  Name  Define care deschide
caseta de dialog Define Name ce oferă o listă de nume deja folosite în toate foile de
calcul ale agendei de lucru; în casta de text Names and workbook se tastează un
nume valabil de domeniu, după care se efectuează clik pe butonul Add; se poate
realiza ştergerea (delete) unui nume deja introdus folosind butonul Delete; la
încheierea operaţiunii se efectuează click pe butonul OK;

180
 3.      folosind caseta de dialog Create Names – se poate atribui un nume unei celule din
textul existent într-o celula, chiar dacă textul nu este o etichetă de coloană sau de
linie; se selectează domeniul de celule ce urmează a fi denumit; se includ celulele al
caror conţinut urmează a fi folosit ca nume, fie pe primul sau pe ultimul rând, fie pe
prima sau pe ultima coloană selectată; se selectează opţiunea Insert  Name 
Create din bara de meniuri pentru a deschide caseta de dialog Create Names; în
caseta de text  Create name in , se selectează rândul (Top-sus sau Bottom-jos)
şi/sau coloana (Left-stânga sau Right-dreapta) care conţine etichetele ce urmează a
fi folosite pentru a denumi domeniul selectat; se efectuează click pe butonul OK
pentru a aplica numele.

            Numele de domeniu se poate folosi ca argument pentru o funcţie oferită de programul Excel.
De asemenea, numele îndeplineşte un rol de navigare, cu precădere în agendele de lucru şi foi de
calcul de mari dimensiuni. Pentru a comuta la sau pentru a selecta un domeniu cu nume, oriunde în
interiorul agendei de lucru, se efectuează click pe săgeata orientată în jos din caseta Name şi se
selectează numele din lista.
ompletarea formulelor este operaţia prin care trebuie să se utilizeze facilitaţile Excel

C pentru copierea  conţinutului unei celule ce reprezintă formule de calcul, şi în alte celule
vecine, dar calculele se referă la celule corespunzătoare unor rânduri sau coloane. Operaţia
de completare este un fel de operaţie de « copiere ». Această operaţie se utilizează şi când
celula conţine numere sau text.
            Indicatorul de mouse (cursorul) va lua mai multe forme în timpul deplasării într-o foaie de
calcul, şi anume :
 cruce mare – în această formă se poate utiliza pentru activarea sau selecţia celulelor ;
 săgeată – această formă se va obţine când se deplasează spre marginea unei celule active;
când indicatorul are această formă, se poate utiliza mouse-ul pentru deplasarea celulei
(copierea conţinutului celulei în altă celulă-mutarea celulei) ;
 cruce mică neagră – se va obţine această formă când mouse-ul se deplasează spre
indicatorul de celula (colţul jos-dreapta = pătrat min negru  ;instrument de umplere), forma
ce se utilizează pentru a comunica utilizatorului că este permisă operaţia de completare.

 
În timpul lucrului în Excel, utilizatorul trebuie să urmarească frecvent forma indicatorului. O
deplasare de mouse egală cu a 32-a parte dintr-un inch (aproximativ 0.8 mm) reprezintă diferenţa
între operaţiile de selectare, deplasare şi copiere.
 
            Pentru completarea unei formule (este o operaţie de copiere), se selectează celula care
conţine formula ce se doreşte a fi copiată. Se deplasează indicatorul de mouse în direcţia
instrumentului de umplere până când indicatorul capătă forma indicatorului de umplere (cruce mică
neagră). Se apasă butonul de mouse şi se trage de indicatorul de completare pentru a selecta

181
celulele unde se doreşte copierea formulei. Se eliberează butonul de mouse şi astfel formula va fi
copiată şi în celulele selectate.
 
            Însumarea pe rânduri şi pe coloane este o metodă de creare a totalurilor pe rânduri şi pe
coloane, dintr-un singur pas folosind butonul AutoSum (  -însumare automată) de pe bara de
instrumente Standard. Acesta apelează funcţia SUM.
De exemplu, dacă există un tabel de numere şi se doreşte realizarea totalurilor valorilor pe
fiecare rând şi pe fiecare coloană, se selectează celulele care conţin întregul tabel, se poate include
şi celula vidă care va conţine totalul. După aceea, se efectuează click pe butonul AutoSum. Excel
va insera în celula vidă o formulă de calcul (indiferent dacă acestă celulă a fost selectată sau nu) şi
va calcula totalul. Dacă se doreşte inserţia unui rând alb înaintea totalurilor, se selectează două
celule suplimentare. Totalul se va plasa în ultima celulă vidă selectată.
 
            După cum se va vedea din imaginea următoare, pentru tabelul ce conţine numere în
domeniul B4:G14, automat în celula I4 se va crea formula =SUM(B4:H4), în celula I5 se va crea 
formula =SUM(B5:H5), ş.a.m.d., iar în celula I16 se va crea celula formula =SUM(B16:H16).
Deliberat, coloana H este cu celule vide, iar rândul 15 conţine, de asemenea celule vide. Prin
utilizarea butonului AutoSum calculul totalurilor în coloana I şi în rândul 16 se va realiza automat
şi imediat.       

            Modificarea formulelor (revizuire/actualizare) poate interveni în diverse situaţii :

        s-a introdus o formulă incorectă ;
        au fost adăugate date noi şi este necesară modificarea formulei pentru reflectarea datelor noi
introduse.
 
tilizatorul se poate deplasa în celula care conţine formula şi să creeze o nouă formulă,

U scriind formula corectă, sau poate edita formula existentă. La efectuarea unui dublu click
182
pe o formulă pentru a o deschide în vederea editării, programul Excel va desena fiecare adresă de
celulă sau adresă de domeniu într-o culoare diferită şi va amplasa o margine de aceeaşi culoare în
jurul celulei sau a domeniului. Marginea are numele de identificator de domeniu (Range Finder).  O
altă modalitate este aceea de a selecta celula care conţine formula şi apoi se selectează bara de
formule unde se face click pe ea. Dacă se doreşte modificarea unor referinţe, utilizatorul poate
folosi tastatura, fie identificatorul de domeniu. Pentru a folosi tastatura, se selectează referinţa din
formulă şi apoi fie se efectuează click pe celula cu care se doreşte a se face înlocuirea, fie se
tastează adresa celulei de înlocuire. Pentru a folosi identificatorul de domeniu, se « apucă »
marginea identificatorului de domeniu şi se deplasează în celula corespunzătoare.  Dacă este
necesară includerea în domeniu a unui număr mai mare sau mai mic de celule, se trage de
instrumentul de selecţie situat în partea de jos a indentificatorului de domeniu pentru a extinde sau
pentru a reduce selecţia. După încheierea editării formulei, se apasă pe <CR> sau se execută click
pe butonul Enter.

 
 
            Observaţie.
            Dacă referinţa care se doreşte a fi modificată este un domeniu de celule, referinţa este
construită lexical din prima celulă din domeniu (un colţ), două puncte « : » şi ultima celulă din
domeniu (celălalt colţ diagonal), adică în cazul de mai sus, dacă este considerat întregul tabel ,
vom avea B16:H16. Pentru a modifica această referinţa într-o formulă, se selectează întreaga
referinţă şi apoi se trece în foaia de calcul şi se trage pentru a selecta domeniul de celule pentru
noua formulă, sau se deplasează şi apoi se extinde identificatorul de domeniu.
 
 
 

183
            Exerciţiu. Să se considere tabelul de numere din exemplul precedent, să se înlocuiască
cuvântul « Total » cu «  Media » şi să se realizeze acţiuni pentru ca pe rândul 16 şi pe coloana I
să apară valorile medii ale numelor din tabel. Se va folosi funcţia AVERAGE (medie) oferită de
programul Excel prin butonul Paste Function (fx).

            Utilizarea funcţiilor Excel este o facilitate puternică şi performantă a programului Excel.
O funcţie este o formulă predefinită, prin care utilizatorul economiseşte timp pentru efectuarea unor
calcule complexe. De asemenea, pentru a economisi timp, se recomandă utilizarea referinţelor la
alte celule, în loc de a include toate caluculele care determină rezultatele în aceste celule. Utilizarea
butonului AutoSum () are ca efect apelarea funcţiei SUM.
            Funcţiile sunt formule, deci dacă se apelează o singură funcţie, aceasta trebuie să fie
precedată de semnul « = ». După semnul egal urmează numele funcţiei, urmat de unul sau mai
multe argumente separate prin virgule sau « ; » şi incluse între paranteze :
 
=Nume_funcţie (<lista-argumente>)
 
            De regulă, funcţiile sunt operanţi în expresiile care constituie formula.
rogramul Excel oferă utilizatorului sute de funcţii (235) care se pot apela pentru a
    calcula rezultate folosite în finanţe, contabilitate, statistică, matematică, inginerie sau în
alte domenii ştiinţifice, economice, sociale. Funcţiile sunt proceduri (programe

P
structurate) care calculează un anumit rezultat cu o precizie foarte mare ţinând seama de
performanţele actualelor microprocesoare cu care sunt înzeztrarte sisteme de calcul.
 
Categorii de funcţii Excel
 

184
 Categorie Exemple
 

Financial (financiare) Calculează rata dobânzii, rata lunară de

rambursare a împrumutului, valoarea
uzurii, etc. (17 funcţii)

Date & Time (data şi Determină ora curentă, ziua din

ora) săptamână sau din an, ora sau data

Math & Trig Calculează valoarea absolută, rădăcina

(matematică şi pătratică, suma, funcţia exponenţială,
trigonometrie) funcţia logaritmică, funcţii
trigonometrice, etc. 

Statistical (statistică) Calculează medii, maxime şi minime,

abateri medii pătratice, cuantile, etc.

Look & Reference Caută şi returnează valori dintr-un

(căutare şi referinţă) domeniu, creează hiperconexiuni în reţele
sau documente din INTERNET

Database (bază de date) Prelucrează valori dintr-o bază de date

(tabel) din Excel

Text (text) Converteşte text în majuscule sau

minuscule, elimină caractere din dreapta
sau stânga, concatenează şiruri de
caractere, etc.

Logical (logic) Evaluează o expresie logică şi returnează

o valoare TRUE (adevărat) sau FALSE
(fals), folosită pentru diverse acţiuni sau
pentru formatare (condiţionată)

Information Returnează informaţii din programul

(informaţie) Excel sau Windows, referitoare la starea
unei celule, a unui obiect sau mediu în
ansamblu

Engineering (inginerie) Calcule inginereşti, funcţii incluse în

Office 2000, dar trebuie instalate separat
din Analysis  Toolpack

 
               
 
185
            Observaţie.
Evident, nu este necesară memorarea tuturor funcţiilor dintr-o categorie, dar utilizatorul
trebuie să se informeze despre existenţa acestor funcţii şi să cunoască funcţiile de bază şi să aibă
suficiente informaţii despre alte funcţii pentru a le putea apela atunci când este nevoie. Este
posibilă accesarea tuturor funcţiilor prin utilizarea paletei de formule (Formula Palette).
 
            Daca trebuie să se apeleze o funcţie mai rar folosită, se foloseşte butonul Paste Function
(fx) de pe bara de instrumente Standard care deschide caseta de dialog Paste Function ce oferă
lista categoriilor de funcţii (Function category) şi lista numelor de funcţii din categoria selectată
(Function name). Caseta de dialog Paste Function se poate deschide şi prin comanda Insert 
Function.
Lista categoriilor de funcţii include categoria funcţiilor cel mai recent utilizate (Most
Recently Used) şi categoria tuturor funcţiilor (All).

            Înainte de a apela o funcţie, utilizatorul trebuie să cunoască rezultatul returnat (întors) de
funcţie, ce argumente trebuie sa aibă funcţia (tipul şi semnificaţia lor) şi modul de apelare al
funcţiei. Prin regimul de asistenţă (Help) programul Excel oferă toate aceste aspecte pentru fiecare
funcţie, utilizatorul urmănd să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte oportunitatea accesării
unor funcţii în cadrul aplicaţiei la care lucrează.
 
            De exemplu, dacă se doreşte valoarea unui împrumut sau a unei investiţii într-un moment de
timp viitor, după efectuarea tuturor plăţilor, utilizatorul trebuie să cunoască faptul că există în
categoria funcţiilor financiare (Financial) funcţia FV (future value ; valoare viitoare) ce se
apelează cu argumentele :
        rate – de tip number ; rata dobânzii la împrumut ;
        nper (number of periods) – de tip number ; număr de perioade (număr de luni, ani, zile sau
alte unităţi) ;
        pmt (payment) – de tip number ; plată ; sumă platită periodic ca rată la împrumut ;
        pv (present value) – de tip number ; valoarea actuală ; valoarea iniţială a unui împrumut ;
        type – de tip number ; tip având valoarea 1 sau 0.
 
         Apelul funcţiei se va face sub următoarea formă : FV(rate ; nper ; pmt ; pv ;type).

186
Observaţie. Când se lucrează cu funcţii financiare, trebuie verificat dacă toate argumentele unei
funcţii sunt bazate pe aceeaşi perioadă de timp  : o zi, o lună sau un an.
 
            Numele funcţiilor oferite de programul Excel pe categorii de funcţii sunt :
 
        Financial – DB, DDB, FV, IPM, IRR, ISPMT, MIRR, NPER, NPV, PMT, PPMT,    PV,
RATE, SLN, SYD, VDB ;
 
187
         Date & Time – DATE, DATEVALUE, DAY, DAYS360, HOUR, MINUTE, MONTH,
NOW, SECOND, TIME, TIMEVALUE, TODAY, WEEKDAY, YEAR ;
 
        Math & Trig – ABS, ACOS, ACOSH, ASIN, ASINH, ATAN, ATAN2, ATANH,
CEILING, COMBIN, COS, COSH, DEGREES, EVEN, EXP, FACT, FLOOR, INT, LN,
LOG, LOG10, MDETERM, MINVERSE, MMULT, MOD, ODD, PI, POWER,
PRODUCT, RADIANS, RAND, ROMAN, ROUND, ROUNDDOWN, ROUNDUP, SIGN,
SIN, SINH, SQRT, SUBTOTAL, SUM, SUMIF, SUMPRODUCT, SUMSQ, SUMX2MY2,
SUMX2PY2, SUMXMY2, TAN, TANH,TRUNC ;
 
        Statistical – AVEDEV, AVERAGE, AVERAGEA, BETADIST, BETAINV,
BINOMDIST, CHIDIST, CHIINV, CHITEST, CONFIDENCE, CORREL, COUNT,
COUNTA, COUNTBLANK, COUNTIF, COVAR, CRITBINOM, DEVSQ, EPONDIST,
FDIST, FINV, FISHER, FISHERINV, FORECAST, FREQUENCY, FTEST,
GAMMADIST, GAMMAINV, GAMMALN, GEOMEAN, GROWTH, HARMEAN,
HYPGEOMDIST, INTERCEPT, KURT, LARGE, LINEST, LOGEST, LOGINV,
LOGNORMDIST, MAX, MEXA,MEDIAN, MIN, MINA, MODE, NEGBINOMDIST,
NORMDIST, NORMINV, NORMSDIST, NORMSINV, PERSON, PERCENTILE,
PERCENTRANK,PERMUT, POISSON, PROB, QUARTILE, RANK, RSQ, SKEW,
SLOPE, SMALL, STANDARDIZE, STDEV, STDEVA, STDEVP, STDEVPA, STEYX,
TDIST, TINV, TREAD, TRIMMEAN, TTEST, VAR, VARA, VARP, VARPA,
WEIBULL, ZTEST ;
 
        Look & Reference – ADDRESS, AREAS, CHOOSE, COLUMN, COLUMNS,
GETPIVOTDATA, HLOOKUP, HYPERLINK, INDEX, INDIRECT, LOOKUP, MATH,
OFFSET, ROW, ROWS, TRANSPOSE, VLOOKUP ;
        Database – DAVERAGE, DCOUNT, DCOUNTA, DGET, DMAX, DMIN, DPRODUCT,
DSTDEV, DSUM, DVAR, DVARP ;
        Text – CHAR, CLEAN, CODE, CONCATENATE, DOLLAR, EXACT, FIND, FIXED,
LEFT, LEN, LOWER, MID, PROPER, REPLACE, REPT, RIGHT, SERCH,
SUBSTITUTE, T, TEXT, TRIM, UPPER, VALUE ;
        Logical – AND, FALSE, IF, NOT, OR, TRUE ;
        Information – CELL, ERROR, TYPE, INFO, ISBLANK, ISERR, ISERROR,
ISLOGICAL, ISNA, ISNOTEXT, ISNUMBER, ISREF, ISTEXT, N, NA, TYPE.
 
Tabelul funcţiilor Excel utilizate mai frecvent în aplicaţii
 

FUNCŢIA REZULTAT – DESCRIERE

 

AVERAGE (x1, x2,…, xn) Media aritmetică a numerelor

m = (x1+ x2 +   … + xn) / n

SUM(x1, x2,…, xn) Suma aritmetică a numerelor

s = x1+ x2 +   … + xn

PRODUCT(x1, x2,…, xn) Produsul arimetic al numerelor  p =

x1 x2  … xn

188
MIN (x1, x2,…, xn) Minimul dintre numerele x1, x2,…, xn

MAX (x1, x2,…, xn) Maximul dintre numerele x1, x2,…, xn

COUNT (val1, val2, … , valn) Numărul elementelor ce conţin

valori numerice

COUNTA (val1, val2, … , valn) Numărul elementelor nevide

ABS (x) Valoarea absolută (modulul)

numărului x 

INT(x) Partea întreagă inferioră a

numărului x

FLOOR (x,n) Partea întreagă inferioară sau

superioră a numărului x

SQRT(x) Radăcina pătratică a numărului x

ROUND(x,n) Rotunjeşte valoarea numărului x la n

zecimale

PI() Valoarea numărului  =

3,14159265358979

RAND() Număr aleator uniform în intervalul

(0,1)

VAR(x1, x2,…, xn) Dispersia estimată a valorilor x1, x2,

…, xn
D= (xi – m)2/(n-1), unde m este
media aritmetică a valorilor

STDEV(x1, x2,…, xn) Deviaţia standard estimată a

valorilor x1, x2,…, xn (radăcina pătrată
a dispersiei estimate)

VARP(x1, x2,…, xn) Dispersia calculată a valorilor x1,

x2,…, xn
D= (xi – m)2 /n, unde m este media
aritmetică a valorilor

189
STDEVP(x1, x2,…, xn) Deviaţia standard calculată a
valorilor x1, x2,…, xn (radăcina pătrată
a dispersiei calculate)

POWER(b,e) Puterea be

MOD(a,b) Modulo – restul împărţirii

numerelor întregi  a : b

AND(exp1, exp2, … , expn) Conjuncţia expresiiloe logice exp1,

exp2, … , expn .
Valoarea returnată este TRUE dacă
fiecare expresie este TRUE, altfel
este FALSE

OR(exp1, exp2, … , expn) Disjuncţia expresiilor logice exp1,

exp2, … , expn .
Valoarea returnată este TRUE dacă
cel puţin o  expresie este TRUE,
altfel este FALSE

NOT(exp) Negaţia expresiei exp. Valoarea

returnată este TRUE dacă expresia
este FALSE, altfel este FALSE

TRUE() Valoarea returnată este constanta

logică TRUE 

FALSE() Valoarea returnată este FALSE ;

întotdeauna

FUNCŢIA REZULTAT – DESCRIERE

   

IF(exp, exp1, exp2) Se evaluează valoarea expresiei

logice exp. Dacă valoarea expresiei
exp este TRUE, atunci funcţia IF
returnează valoarea specificată prin
exp1, altfel returnează  valoarea
specificată prin exp2

CHOOSE(i, x1, x2,…, xn) Instrucţiune de ramificaţie multiplă.

Selectarea unei valori dintr-o listă
de valori, pe baza valorii unui indice
i.

190
TODAY() Data calendaristică curentă

NOW() Data şi ora calendaristică curentă

VLOOKUP(val, reg, k) Căutare verticală. Se caută o

valoare în prima coloană a unei
regiuni de date. Datele din această
coloană sunt aşezate în ordine
crescătoare. Se localizează primul
element al coloanei care este mai
mare sau egal cu elementul căutat.
Dacă elementul localizat este în
linia i, valoarea returnată de funcţie
este conţinutul celulei din linia i şi
coloana k a regiunii de date. Prima
coloană are numărul de ordine 1.

HLOOKUP(val, reg, k) Căutare orizontală. Se caută o

valoare în prima linie a unei regiuni
de date. Datele din această linie sunt
aşezate în ordine crescătoare. Se
localizează primul element al liniei
care este mai mare sau egal cu
elementul căutat. Dacă elementul
localizat este în coloana i, valoarea
returnată de funcţie este conţinutul
celulei din coloana i şi linia k a
regiunii de date. Prima linie are
numărul de ordine 1.

OFSET(baza, lin, col, i, l) Obţinerea unei referinţe la o celulă

sau la o regiune de celule de
dimensiune specificată (i=înălţime,
l=lăţime). Argumentul baza
reprezintă o referinţă la o celulă faţă
de care se determină noua referinţă.
Celula pentru care se generează
noua referinţă este deplasată faţă de
celula de bază cu lin linii şi col
coloane 

Funcţii    pentru  date   de  tip  TEXT

CODE(s) Codul ASCII al primului caracter

din şirul de caractere s (şirul de
caractere s va fi delimitat de
ghilimele)

191
CHAR(n) Caracterul al carui cod ASCII este
numărul întreg n

VALUE(s) Valoarea numerică a şirului de

caractere s

LEN(s) Numarul de caractere din şirul de

caractere s

LEFT(s ,n) Primele n caractere din şirul de

caractere s

RIGHT(s,n) Ultimele n caractere din şirul de

caractere s

FUNCŢIA REZULTAT – DESCRIERE

   

MID(s,n1,n2) Returnează n2 caractere din şirul de

caractere s începând cu poziţia n1

REPT (s,n) Un şir de caractere obţinut prin

repetarea de n ori a şirului de
caractere s

TRIM(s) Un şir de caractere obţinut prin

eliminarea tuturor spaţiilor, cu
excepţia spaţiului care desparte
cuvintele

LOWER(s) Transformă toate literele mari din

şirul s în litere mici

UPPER(s) Transformă toate literele mici  din

şirul s în litere mari

PROPER(s) Un şir de caractere în care prima

literă a fiecărui cuvânt este
transformată în literă mare

CONCATENATE(s1,s2, …, sn) Un şir de caractere obţinut prin

concatenarea şirurilor s1,s2, …, sn

192
REPLACE(s1,n1,s2,n2) Şirul de caractere obţinut prin
înlocuirea în şirul s1 a n2 caractere
începând din poziţia n1 cu şirul de
caractere s2

Functii    financiare în   Excel

 

FV(rate, nper, pmt, pv, type) Valoarea viitoare (Future value) a

unui împrumut într-un moment de
timp viitor, după efectuarea tuturor
plăţilor, unde rate = rata dobânzii,
nper = numărul de perioade, pmt =
suma plătită ca rată la împrumut, pv
= valoarea actuală a împrumutului,
type = 1 sau 0 după cum plata se
face la începutul perioadei sau la
sfârşitul peroadei

NPER(rate, pmt, pv, fv,  type) Number of periods - Numărul de

luni, ani, zile sau alte unităţi de timp
necesare pentru un împrumut

PMT(rate, nper, pv, fv, type) Payment-Suma plătită periodic ca

rată la împrumut

PV(rate, nper, pmt, fv, type) Present value – Valoarea actuală a

unui împrumut

RATE(nper, pmt, pv, fv,type, Rate – Rata dobânzii la un

quess) împrumut

Funcţii   pentru  procesarea  bazelor  de  date

 

DAVERAGE(db,col,crit) Returnează media aritmetică a

valorilor din coloana col a bazei de
date db care verifică criteriul crit,
unde db = referinţă la o regiune
(domeniu) de celule care conţine
baza de date, col = referinţă la un
nume de câmp al bazei de date ( o
celulă din prima linie a bazei de
date) prin care se accesează coloana
utilizată de funcţie, crit = referinţă
la o regiune de celule care specifică
criteriul utilizat (tabelul de condiţii)

193
 FUNCTIA REZULTAT – DESCRIERE

DCOUNT(db,col,crit) Returnează numărul celulelor cu

valori numerice din coloana col a
bazei de date db care verifică
citeriul crit. Argumentul col este
opţional. Dacă acest argument este
omis, funcţia va determina numărul
tuturor celulelor bazei de date care
verifică criteriul

DCOUNTA(db,col,crit) Returnează numărul celulelor

nevide din coloana col a bazei de
date db care verifică citeriul crit

DGET(db,col,crit) Returnează conţinutul unei singure

celule din baza de date db. Celula
este situată în coloana col şi verifică
criteriul crit. Dacă nici un articol nu
verifică criteriul, se va returna
valoarea de eroare #VALUE !, iar
dacă mai multe articole verifică
criteriul, se va returna #NUM !

DMAX(db,col,crit) Returnează valoarea maximă a

numerelor din coloana col a bazei
de date db care verifică criteriul crit

DMIN(db,col,crit) Returnează valoarea minimă a

numerelor din coloana col a bazei
de date db care verifică criteriul crit

DPRODUCT(db,col,crit) Returnează produsul valorilor din

coloana col a bazei de date db care
verifică criteriul crit

DVAR(db,col,crit) Returnează dispersia estimată a

valorilor din coloana col a bazei de
date db care verifică criteriul crit.
Dacă x1, x2,…, xn sunt aceste valori,
dispersia estimată a valorilor x1, x2,
…, xn este
D= (xi – m)2/(n-1), unde m este
media aritmetică a valorilor

DVARP(db,col,crit) Returnează dispersia calculată a

valorilor din coloana col a bazei de

194
 date db care verifică criteriul crit.
Dacă x1, x2,…, xn sunt aceste valori,
dispersia calculata a valorilor x1, x2,
…, xn este
D= (xi – m)2/n, unde m este media
aritmetică a valorilor

DSTDEV(db,col,crit) Returnează deviaţia standard

estimată (rădăcina pătrată a
dispersiei estimate) a valorilor din
coloana col a bazei de date db care
verifică criteriul crit

DSTDEVP(db,col,crit) Returneaza deviatia standard

calculata (radacina patrata a
dispersiei calculate) a valorilor din
coloana col a bazei de date db care
verifica criteriul crit

DSUM(db,col,crit) Returnează suma volorilor din

coloana col a bazei de date db care
verifică citeriul crit

            Tipul şi numărul argumentelor utilizate în definirea funcţiilor depinde de funcţia respectivă.
Argumentele sunt separate de virgulă sau de « ; », iar unele funcţii nu au argumente (de exemplu, 
funcţia PI), în acest caz apelul funcţiei de face sub forma :
=Nume_functie()
 
            Argumentele pot fi :
        constante (valori numerice sau text) ;
        referinţe de celule ;
        referinţe de regiuni de celule (domenii).

195
 
nainte de a introduce o funcţie(formulă),  utilizatorul trebuie să se asigure că celula în
    care se doreşte afişarea rezultatului, este activă (selectată). Sunt două modalităţi, ori se
execută click în caseta Formula Bar şi se tastează  « = » şi apoi conţinutul formulei, ori

I
se execută click pe butonul (=) Edit Formula (editare formulă) din bara de formule
pentru a deschide paleta de formule. În ultimul caz, caseta Name aflată în partea stângă a
barei de formule (Formula Bar), se va transforma în caseta Function (funcţie), afişând
numele ultimei funcţii folosite şi o lista cu cele mai recente funcţii utilizate, dacă se execută click în
lista derulantă a casetei Function. Dacă funcţia dorită se află în listă, se selectează şi astfel
programul Excel va scrie funcţia în bara de formule şi în paleta de formule. Paleta de formule
include o descriere a funcţiei şi una sau mai multe casete de text pentru fiecare argument al
funcţiei. Pentru unele funcţii care folosesc un singur domeniu de celule apare şi descriere
domeniului, deoarece se « intuieşte » argumentul. Casetele corespunzătoare argumentelor trebuie
completate pentru a utiliza funcţia apelată.
            De exemplu, dacă în foia de calcul (tabel) din imaginea precedentă se doreşte ca în celula
G21 să se calculeze media valorilor de pe coloana G, deci din domeniul G12 :G20, se selectează
celula G21 şi apoi se execută click pe butonul Edit Formula şi apoi se selectează funcţia
AVERAGE din caseta Function. Se va deschide paleta de formule, şi anume caseta pentru funcţia
AVERAGE aşa cum apare în imaginea următoare. Automat apare primul argument domeniul
G12 :G20. Dacă selecţia este corectă se confirmă prin efectuarea unui click pe butonul OK. În
cazul în care se doresc alte argumente, în casetele de texte Number 1, Number 2, etc. se pot tasta
sau introduce alte argumente. Se poate utiliza butonul Colapse Dialog (Inhibare casetă)

196
             Ca în cazul oricărei formule, rezultatele funcţiei sunt afişate în celula activă, iar funcţia
este afişată în bara de formule (Formula Bar), în momentul când celula respectivă este activă
(selectată). 
 
 Exista doua tipuri de functii/formule :
        Functii obisnuite la care rezultatul va fi returnat doar intr-o celula, adica sunt functii de
tipul f : D1 x D2 x … x Dn  D ;
        Functii matriceale la care rezultatul va fi returnat intr-o zona de celule(domeniu), adica
sunt functii de tipul
                                f : D1 x D2 x … x Dn  E1 x E2 x … x Em ;
 în acest caz argumentele funcţiei pot fi :
 a) un domeniu(o regiune) n : m,
     unde , {A,B, …, Z} si n, m  {1,2, … 65536} ;
b) un nume de domeniu/regiune ;
c) o matrice numerica data sub forma
   { <linia_1> ; <linia_2> ; … ;<linia_n>}, unde <linia_i> este
lista elementelor liniei ‘i’ separate de virgula;
 
   EXEMPLE.   
a)      Calculul determinantului si inversei unei matrice(se utilizeaza functiile MDETERM si
MINVERSE)
 
Consideram A o matrice 3 x 3 si sa calculam determinantul matricei.

197
In celulele domeniului A4 :C6 se introduc elementele matricei A, apoi se selecteaza celula
E4 unde se doreste sa apara rezultatul, dupa care in bara de formula se tasteaza
‘=MDETERM(A4 :C6)’  sau se apeleaza functia MDETERM indicandu-se argumentul ce
este domeniul in care sunt elementele matricei A.
Pentru calculul inversei, se va selecta domeniul A10 :C12 care in final va stoca inversa
matricei, apoi se apeleaza functia MINVERSE cu argumentul A4 :C6, dupa care se apasa
combinatia de taste <CTRL> + <SHIFT> + <CR>.
 
b)      Calculul puterilor unei matrice(se va utiliza functia MMULT). Pentru A2 se va selecta
zona G4:I6 unde se va stoca matricea rezultat, apoi se va apela functia MMULT
indicandu-se argumentele A4 :C6, respectiv A4 :C6, dupa care se apasa combinatia de
taste <CTRL> + <SHIFT> + <CR>. Asemanator se va proceda pentru A3, A4, …, An.
 
d
et  
( A
matricea A *
  A   )   A    

                 

3 1
7 8 5
19 0 7   2   2 0 4

8 6
3 2 8       7 4 1

6 3
3 0 3       6 0 0

                 

A
inv *
er A
sa *
  A         A    

                 

-
0. 7 3
19 7 1
0.08 44 2 3
3333 0 4       0 0 6

-
1. 1
81 8 8
0.20 0. 94 4 2
8333 5 4       8 8 4

198
 0. 1
- 52 3 5
0.08 77 4 5
333 0 78       4 0 2

                 

      
   Opţiunea AutoCalculate (calcul automat) oferită de programul Excel permite efectuarea
anumitor verificări referitoare la conţinutul unor celule (ce conţin constante sau valori ca rezultat al
unei funcţii sau formule). Se poate cere afişarea automată în bara de stare a calculului pentru sumă,
medie, etc. a unor valori dintr-un domeniu de celule. Pentru activarea acestei opţiuni se selectează
regiunea (domeniul) de celule care urmează a fi verificate şi se efectuează click cu butonul drept pe
bara de stare. Se afişează un meniul local (meniu rapid) ce va permite selectarea funcţiei dorite de
utilizator. Efectul apelării funcţiei solicitate se va afişa în bara de stare.

199
            Formulele şi funcţiile utilizate într-o foaie de calcul fac referinţe la diferite celule sau
domenii de celule. Aceste referinţe pot fi destul de complicate pentru unele foi de calcul complexe,
astfel că urmărirea lor poate fi anevoioasă.
 
            Programul Excel oferă utilizatorului diferite mijloace grafice destinate verificării
interdependenţei celulelor. Aceste mijloace pot fi utilizate cel mai simplu prin afişarea pe ecran a
barei de unelte (Auditing Toolbar) care este destinată verificării (Auditing) formulelor şi
funcţiilor. Prin comanda Tools  Auditing  se deschide un meniul din care se alege comanda
Show Auditing Toolbar (afişarea barei de unelte pentru verificare).
            Uneltele din această bară trebuie utilizate numai după ce a fost selectată celula
corespunzătoare. Comenzile (uneltele) acestei bare sunt :
        Trace Precedents – celula actuală va fi legată cu săgeţi (de culoare albastră) de
celulele precedente (folosite la determinarea conţinutului celulei active) ; se indică
acele celule, la care formula sau funcţia din celula activă face referinţe (celulele
precedente, adică ascendenţii celulei active) ;
        Remove Precedent Arrows – ştergerea săgeţilor care indică celulele ascendente de
nivel cel mai înalt pentru celula activă ;
        Trace Dependents – indicarea acelor celule care utilizează informaţia din celula
activă (celulele care depind de celula activă, adică descendenţii) ;
         Remove Depentent Arrows - ştergerea săgeţilor care indică celulele descendente
de nivel cel mai înalt pentru celula activă ;
        Remove All Arrows – ştergerea tuturor săgeţilor de indicare a interdependenţelor ;

200
        Trace Error – indicarea celulei sau celulelor care cauzează eroarea în celula activă ;
comanda poate fi utilizată dacă celula activă conţine o valoare ce indică o eroare ;
        New Comment – ataşarea unui comentariu celulei active ;
        Circle Invalid Data – încercuirea datelor invalide (în context cu comanda de
validare a datelor) ;
        Clear Validation Circles – ştergerea cercurilor de validare .

201
 
        Referinţe absolute şi relative de celule
            
Operaţia fundamentală de copiere a celulelor în Excel este o operaţie mai specială ţinând
seama că o celulă poate conţine valori de date (constante - numere, text) sau formule (apeluri de
funcţii şi expresii). Dacă o foaie de calcul este mai complexă (volum mare de date şi calcule
complexe), este incomod să se repete introducerea unor formule în mai multe celule. De exemplu,
dacă trebuie să se realizeze suma valorilor pe mai multe linii sau pe mai multe coloane, ar trebui  să
se introduca acelaşi tip de formulă de mai multe ori, schimbându-se doar coordonatele(referinţele)
unor coloane sau linii.
Pentru a fi un instrument puternic în calculul tabelar, programul Excel a introdus referinţe
de celule absolute şi relative.
            Faţă de metodele fundamentale de copiere în Office 2000, utilizatorul va detecta câteva
diferenţe la copierea şi deplasarea celulelor şi a domeniilor de celule în Excel :
        dacă se inserează celulele deasupra unor date existente, aceste date vor fi suprascrise, prin
urmare trebuie să existe suficiente celule vide pentru a se accepta selecţia ce urmează a fi
inserată ;
        decuparea şi lipirea, precum şi copierea şi lipirea au efecte diferite în Excel faţă de
pachetul Office 2000 ; este imposibilă copierea, apoi interclasarea unor operaţii şi apoi
lipirea ; datele trebuie inserate imediat, altfel decuparea sau copierea sunt anulate ;
        la decuparea unei celule în Excel, aceasta este copiata în memoria Clipboard, dar nu este
eliminată din foaia de calcul decât în momentul inserării ei în noua locaţie prin apăsarea
tastei <CR> sau efectuarea unui click pe butonul Paste ;
        la decuparea unei selecţii, aceasta poate fi lipită o singură dată, nu se pot realiza copii
multiple ; copierea şi lipirea sunt operaţii care se pot repeta ; la apăsarea tastei <CR> la
sfârşitul unei operaţii de lipire, programul Excel va goli memoria Clipboard, deci se poate

202
 folosi butonul Paste pentru a insera prima, a doua, şi a n-a copie ; se apasă <CR> numai la
inserarea ultimei copii.
Dacă se selectează o regiune (domeniu) de celule pentru a fi copiate în alt loc din foaia de
calcul, după selectare se foloseşte butonul Copy care are ca efect încadrarea domeniului cu un
dreptunghi cu laturi din linii întrerupte mişcătoare.

            Utilizarea facilităţilor de tragere şi aşezare (drag and drop) este eficientă în operaţiile de
copiere şi în acest caz. Această metodă este folosită dacă celulele care urmează a fi copiate, cât şi
destinaţia lor, sunt vizibile pe ecran.
După selectarea celulelor, se deplasează mouse-ul ca să indice spre laturile indicatorului de
celulă(domeniu), cu excepţia instrumentului de completare (unde indicatorul  de mouse se va
transforma într-o săgeată). Se menţine apăsat butonul drept şi se trage de celule în noile lor locaţii.
La eliberarea butonului de mouse, se va deschide un meniu rapid, care permite opţiunea între
deplasarea (mutarea) şi copierea celulelor.

203
            După cum se poate vedea din exemplele precedente, copierea valorilor s-a realizat obişnuit
conform metodei generale oferite de pachetul Office 2000.  
            In cazul în care este vorba de copierea unei formule dintr-o celulă în alta, programul Excel
modifică automat fiecare referinţă de celula din formulă. 
            Exemplu demonstrativ. Să presupunem că celula H18 conţine formula =SUM(C18 :G18)
care calculează suma valorilor din domeniul de celule C18 :G18 şi dorim să copiem celula H18 în
celula J20. Indiferent de modalitatea de copiere, în final în celula J20 se va obţine valoarea 0, iar
formula afişată în bara de formule va fi =SUM(E20 :I20). Aceste efecte sunt rezultatul modificării
automate a referinţelor de celule din formula continută în H18. Evident, în celula J20 se obţine
valoarea 0 deoarece domeniul E20 :I20 este vid. Se poate observa din imaginea de mai jos că
referinţele au fost translatate. Translaţia referinţelor este identică cu translaţia celulei J20 faţă de
celula H18 care conţine formula iniţială. Acest tip de referinţă se numeşte referinţă relativă.

204
            Prin urmare, în procesul de copierea a celulelor care conţin formule, referinţele celulelor din
formula copiată sunt translatate în funcţie de poziţia destinaţiei faţă de celula copiată. Prin copiere
se poate ajungeţi la cazuri în care unele referenţieri de formule devin invalide, când se afişează
textul « #REF ! ».
 
            În exemplul următor (imaginea următoare)  vom ilustra procesul de referenţiere absolută a
celulelor unei formule.Vom selecta celula H18 şi o vom edita (se execută click dublu pe ea sau
click simplu pe ea şi apoi click simplu în bara de formule) prin trecerea la fiecare referinţă de celulă,
când se apasă tasta <F4> care face ca în faţa literei de celulă şi în faţa numărului liniei să apară
simbolul « $ » ( sau se va tasta efectiv simbolul « $ »). După aceasta editare se apasă tasta <CR> şi
astfel rezultatul în celula H18 va fi acelaşi ca cel anterior. Dacă se repetă procesul anterior de
copiere a formulei H18 în celula J20, rezultatul obţinut în celula J20 va fi identic cu valoarea din
H18, iar în bara de formule va fi afişată formula nemodificată.

205
            În acest caz s-a utilizat referenţierea absolută, formula copiată referenţiază (accesează), fără
nici o translatare, celulele originale.
 
            Există posibilitatea utilizării şi a referinţelor mixte. În acest caz, componenta în faţa căreia
este plasat simbolul «$»  este o referinţă absolută , iar componenta care nu este precedată de
simbolul  « $ » este o referinţă relativă.   
 
            Exercitiu. Folosind referinţe mixte, vom genera un tabel al înmulţirii numerelor (Tabla
înmulţirii) . În domeniul de celule A2 :A19 vom introduce în ordine numerele 1, 2, …, 19 ( se
recomandă utilizarea seriilor de valori ; Edit  Fill  Series), iar în domeniul B1 : M12 aceleaşi
valori. În celula B2 vom introduce (edita) formula « =$A2*B$1 », după care vom selecta celula B2
şi executăm Copy. Vom selecta domeniul întreg B2 : M12 şi executăm lipirea (Paste) şi asfel se va
genera tabelul înmulţirii (Tabla înmulţirii) din imaginea care urmează.

206
4.5  Tabelarea  funcţiilor (Table)
          
 
            Definiţie.
            Tabelarea unei funcţii de una sau mai multe variabile reprezintă generarea valorilor
funcţiei ( f(x) sau f(x,y) ) pentru valori ale argumentelor care parcurg un domeniu de valori x  D
sau (x,y)  D1 x D2.
 
            Programul Excel oferă utilizatorului comanda Table pentru generarea valorilor unei funcţii,
comanda fiind selectată prin opţiunea Data  Table. 
Fiind definită o funcţie de o singură variabilă y=f(x), se poate genera fie un tabel orizontal,
fie un tabel vertical. Aceste tabele vor avea următorul format :
 
        la un tabel unidimensional orizontal formula (sau referinţa la o formulă) este situată
în linia care conţine valorile calculate, de exemplu în celula din stânga primei valori
calculate ;
 
  x1 x2 … xn
=f(x) y1 y2 … yn
 
        la un tabel unidimensional vertical formula ( sau referinţa la o formulă) este situată
în coloana care va conţine valorile calculate, de exemplu, în celula care este
deasupra primei valori calculate.
 
  =f(x)
x1 y1

207
 x2 y2
… …
xn yn
 
Pentru tabelarea unei functii de o singură variabilă, utilizatorul trebuie să definească o
formulă « =f(x) » şi un şir de valori ale argumentului, şi anume x1, x2, …, xn. Dacă x este o celulă
care conţine argumentul iniţial ( de pornire al funcţiei). Programul Excel va înlocui succesiv
valorile xi în x şi va calcula valorile y1, y2, …, yn  folosind relaţiile yi = f(xi), unde i  { 1, …, n}.
            Se selectează regiunea dreptungiulară care conţine valorile argumentului , referinţa la celulă
(sau numele celulei) care conţine formula « =f(x) » precum şi celulele care vor conţine valorile
funcţiei.
            Din meniul Data se alege comanda Table, care va afişa fereastra de dialog Table. Pentru
un tabel vertical, trebuie completată caseta Column input cell, iar pentru un tabel orizontal trebuie
completată caseta Row input cell. Pentru aceasta se execută click în caseta corespunzătoare, apoi se
execută click pe celula care conţine valoarea de început a argumentului, astfel se va realiza o
referinţă.  De exemplu, să tabelăm funcţia f(x)=x*sin(x), x {1, …,19).În celula B1 introducem
valoarea 1, iar în celula B2 formula.

            În domeniul A4 :A22 introducem valorile folosind Edit  Fill  Series, apoi în
celula B4 indroducem formula « =B1*SIN(B1) » sau « =A4*SIN(A4) » , după care se selectează
regiunea de celule A4 :B22.  Se execută comanda Data  Table ce determină apariţia casetei de
dialog Table în care se realizează click în caseta Column input cell, apoi click pe celula B1 sau A4
care conţin valoarea iniţială a argumentului. Se execută click pe butonul OK,  şi astfel se realizează
tabelarea funcţiei considerate.
 
            Fiind definita o funcţie de două variabile z=f(x,y), se poate genera un tabel bidimensional de
forma următoare :

 
           

208
 =f(x,y) y1 y2 … ym
x1 z1,1 z1,2 … Z1,m
x2 z2,1 z2,2 … z2,m
… … … … …
xn zn,1 zn,2 … zn,m
 
 
            Pentru tabelarea funcţiei de două variabile, se va defini o formulă « =f(x,y) » şi două şiruri
de valori corespunzătoare argumentelor x1 , x2 , … , xn şi y1 , y2 , … ,ym . Dacă x şi y sunt două celule
ale foii de calcul care conţin argumentele iniţiale ale funcţiei, programul Excel va înlocui succesiv
valorile xi în x şi valorile yj în y, după care se vor calcula valorile z1 , z2 , … , zm folosind relaţiile zij 
= f (xi , yj), i  { 1, …, n}, j  { 1, …, m}. Formula (sau referinţa la rezultatul livrat de o formulă)
este situată în colţul stânga-sus al tabelului bidimensional.
 
            Etapele pentru tabelarea funcţiei de două variabile sunt următoarele :
        se selectează regiunea dreptunghiulară care conţine volorile argumentelor, celula
(sau numele celulei) care contine formula «=f(x,y) » , precum şi celulele care vor
conţine valorile funcţiei ;
        din meniul Data se alege comanda Table care afişează caseta de dialog unde în
linia Row input cell se va tasta sau se va indica cu mouse-ul referinţa la celula care
conţine un argument al funcţiei ; în linia Column input cell se va tasta sau se va
indica cu mouse-ul referinţa care conţine celălalt argument al funcţiei ;
        prin acţionarea butonului OK operaţia de tabelare este realizată.
 
Observatie. Celulele generate cu ajutorul comenzii Table vor conţine anumite construcţii
speciale ale programului Excel, numite « formule matriceale » şi vor fi incluse într-o pereche de
acolade. Celulele care conţin formule matriceale nu pot fi editate individual. Este nevoie de
convertirea lor în valori ordinare pentru a fi editate.  Pentru acest lucru se selectează regiunea de
celule ce conţin formulele matriciale şi din meniul Edit se selectează Copy, apoi comanda Paste
Special care deschide o fereastră de dialog din care se selectează butonul Values. În final se
acţionează butonul OK.
 
Exemple de formule matriceale:{=TABLE(,B1)}, {=TABLE(B1,)}, {=TABLE(B2,B1)}. 

209
            Exemplu. Calculul unor sume(capitaluri) obţinute după un an în urma depunerii la diverse
bănci având diferite dobânzi anuale de aplicare (30%, 35%, 37%).
 
            Vom crea o foaie de calcul în care memorăm în celula B1 o valoare pentru o sumă oarecare
(26.000.000 lei) ce se va depune la o bancă ce are o dobândă anuală , de exemplu de 40%, valoare
210
ce se va memora în celula B2. În celula B3 trebuie să se scrie formula de calcul : « =B1+B1*B2 »
prin care se realizează suma obţinută după un an în urma depunerii la bancă. Valoarea returnată de
formulă este 36.400.000. Pentru generarea unui tabel cu sumele obţinute la cele trei bănci
corespunzătoare unor depuneri (de exemplu, 10 sume depuse la cele trei banci), trebuie ca în celula
A6 să scriem formula « =B3 », adică o referinţă la rezultatul returnat de funcţia de două variabile
(x,y = Suma, Dobânda). Celulele regiunii B6:D6 conţin dobânzile aplicate la cele trei bănci, iar
celulele din regiunea A7:A16 conţin valorile sumelor depuse la bănci.
            Analog, ca şi la exemplul precedent, pentru realizarea operaţiei de tabelare, se selectează
regiunea de celule A6 :D16 şi se acţionează Data  Table pentru a se introduce referinţele Row
input cell şi Column input cell la fel ca şi în exemplul precedent.
            După acţionarea butonului OK generarea tabelului cu rezultate va apărea în regiunea de
celule  B7 :D16.

Scenarii (Tabelarea unei funcţii de mai multe variabile)

 
 
            Definiţie. Un scenariu reprezintă o foaie de calcul ce conţine valoarea unei funcţii de mai
multe variabile y = f(x1 , x2 , … , xn) pentru un set de valori ale argumentelor x1 , x2 , … , xn. Pentru
o  funcţie de n variabile (argumente) se pot ataşa mai multe scenarii, fiecare scenariu având ataşat
un nume distinct.
 
Exemplu. Pentru generarea unor scenarii, să presupunem că zilnic, în cadrul unui proces
tehnologic trebuie să se măsoare valoarea unui parametru (de exemplu, temperatura, presiunea,
etc.) în diverse locuri, de exemplu la 4 aparate de măsură. Vom nota cele patru măsurători prin x1,
x2, x3, x4. Se cere ca zilnic, să se calculeze deviaţia standard estimată (rădăcina pătrată a dispersiei
estimate) corespunzatoare celor 4 valori.  Dacă x1, x2,…, xn sunt aceste valori, dispersia estimată a
valorilor x1, x2,…, xn este D= (xi – m)2/(n-1), unde m este media aritmetică a valorilor. Prin urmare,
trebuie să se calculeze valori ale funcţiei de n varibile  f(x1, x2,…, xn), unde
  
211
                         
 
            Într-o foaie de calcul vom memora în celulele B2 :B5 valorile parametrului măsurate în
prima zi, scenariu pe care îl vom numi « ziua1 ». Deviaţia standard estimată (rădăcina pătrată a
dispersiei estimate) corespunzătoare celor 4 valori se calculează în celula B7 prin introducerea
formulei « =STDEV(B2 :B5) ».

            Pentru crearea mai multor scenarii (în esenţă, acest scop îl are comanda Scenarios), se
selectează Tools  Scenarios care determină deschiderea ferestrei de dialog Scenario Manager.
 
            Gestionarea (crearea, afişarea, editarea) scenariilor se face prin următoarele acţiuni :
        după ce în foaia de calcul s-a memorat un set de valori (de exemplu, în regiunea B2 :B5) şi
s-a introdus într-o celulă formula pentru calculul corespunzător (de exemplu, în celula B7),
se utilizează meniul Tools pentru a selecta comanda Tools  Scenarios ; se va deschide
ferestra de dialog Scenario Manager care oferă mai multe butoane (Show, Close, Add,
Delete, Edit, Merge, Summary) cu ajutorul cărora se pot realiza prelucrări asupra
scenariilor ;
 
        în fereastra de dialog Scenario Manager se acţionează butonul Add (adăugare scenariu)
prin care se cere crearea unui nou scenariu ; se afişeaza fereastra de dialog Add Scenario
în care utilizatorul trebuie să indice un nume pentru scenariu (Scenario name), zona de
celule care intră în calcul (Changing cells), opţional comentariu (Comment) şi opţiuni de
protecţie (Protection);în linia Changing cells se tastează sau se indică cu mouse-ul
referinţa la celulele care conţin valorile ce vor intra în calculul care se evalueaza ; pentru
desemnarea celulelor neadiacente cu mouse-ul –in timpul selectării celulelor- se va ţine
apăsată tasta <Ctrl> ; dacă este activată opţiunea Prevent chages, scenariul generat este
protejat la ştergere şi la editare (în acest caz şi foaia de calcul trebuie să fie protejată prin
Tools  Protect Sheet) ; în final, se acţioneaza butonul OK prin care se va afişa fereastra
de dialog Scenario Values ;

212
         fereasta de dialog Scenario Values oferă specificarea valorilor corespunzătoare celulelor
care trebuie să se modifice şi care reprezintă  argumentele funcţiei (formulei) care se
evaluează ; în liniile corespunzătoare se vor introduce noile valori ale argumentelor,
numărul maxim de argumente fiind 32 ; în final, se va acţiona butonul OK care determină
revenirea la fereastra principală Scenario Manager, sau se va acţiona butonul Add pentru a
se afişa fereastra de dialog Add Scenario pentru crearea unui nou scenariu ;

            Fereastra principală pentru gestionarea scenariilor Scenario Manager oferă 7 butoane care
au funcţii bine definite :
 
        Show – înlocuieşte în foaia de calcul valorile corespunzătoare scenariului care a fost
selectat din lista Scenarios ;
 
        Close – închide ferestra de dialog Scenario Manager ;
 
213
         Add – adăugarea de noi scenarii prin afişarea ferestrei de dialog Add Scenario ;
 
        Delete – ştergerea scenariului care a fost selectat din lista Scenarios ;
 
        Edit – afişarea ferestrei de dialog Edit Scenario care este identică cu ferestra Add
Scenario şi care permite editarea scenariului selectat (numele, referinţele la celulele care se
modifică, comentariile), modificările efectuate sunt urmărite şi sunt afişate în partea
inferioară a ferestrei, în zona destinată comentariilor ;
 
        Merge – interclasarea în foaia de calcul actuală a diferitelor scenarii care se află în diverse
agende de lucru deschise simultan şi care trebuie să aibă aceeaşi structură ; prin acţionarea
butonului Merge se afişeaza ferestra de dialog Merge Scenarios ce oferă casetele Book şi
Sheet prin care se indică numele agendelor de lucru şi numelor scenariilor ce trebuie
interclasate ;
 
        Summary – crearea unui raport într-o foaie separată a agendei de lucru activă ; se pot crea
două tipuri de rapoarte, sumarul scenariilor şi un tabel pivot corespunzător scenariilor ;
ferestra afişată oferă două botoane de validare (Scenario summary, Scenario Pivot Table)
şi caseta Result cells. Dacă se validează butonul Scenario summary, se creează un raport
care afişeaza toate scenariile definite (valorile de intrare şi rezultatele corespunzătoare), în
cazul în care agenda de lucru este gestionată în regim monoutilizator ; dacă se validează
butonul Scenario Pivot Table, se va genera un tabel pivot ce conţine şi un control de tip
listă ascunsă ; elementele listei permit filtrarea rezultatelor în rapor cu numele utilizatorului,
acest lucru se face dacă agenda de lucru este partajată între mai multi utilizatori ; linia
Result cells conţine referinţa sau referinţele la acele celule, pentru care se doreşte
recalcularea rezultatelor pentru scenariu aplicat ;

      Prin crearea celor două rapoarte, automat se creează două foi de calcul cu numele
corespunzătoare tipului de raport :

214
            Rezolvarea de probleme (comenzile Goal Seek şi Solver)
 
 
            Prin meniul Tools, programul Excel oferă comenzile Goal Seek (căutare rezultat) şi Solver
(rezolvare) cu ajutorul cărora utilizatorul are instrumente puternice pentru rezolvarea  diverselor şi
complexelor probleme practice, unele fiind reprezentate de probleme matematice
complicate (optimizari şi ecuatii) :
215
 
        probleme privind determinarea extremelor unor funcţii (maxime, minime) ;
        probleme de programare liniară şi neliniară ;
        rezolvarea ecuatiilor şi sistemelor de ecuaţii ;
        probleme diverse de matematică, fizică, chimie, economie, etc.
 
 
 
Observatie. Dacă în meniul Tools nu este oferită comanda Solver, utilizatorul trebuie să
selecteze Tools Add-Ins prin care se va deschide fereastra de dialog Add-Ins ce oferă lista
derulanta Add-Ins available ce conţine diverse comenzi (facilităţi) oferite de programul Excel ce
nu apar în meniul Tools, dar care pot fi inserate prin selectare şi validare. Se va selecta şi valida
Solver Add-in (Tool for optimization and equation solving) şi se va acţiona butonul OK, astfel ca în
meniul Tools va apărea comanda Solver.
 

             Comenzile oferite de lista Add-Ins available sunt : Access Links, Analisys ToolPak,
Analisys ToolPak-VBA, Autosave Add-in, Conditional Sum Wizard,  Euro Currency Tools, etc.
(restul se vede din imaginea precedentă – fereastra Add-Ins).
            Comanda Goal Seek (rezolvarea de ecuaţii) 
                 
            Folosind comanda Goal Seek, utilizatorul poate să determine valoarea argumentului unei
funcţii f(x) atunci când este cunoscut rezultatul y returnat de funcţie. În formulare matematică
înseamnă că dacă este cunoscută valoarea y returnată de funcţia dată f(x), se poate determina
valoarea argumentului x astfel ca y=f(x). De fapt, este rezolvată ecuaţia f(x) = y , unde x este
necunoscută, y este cunoscut, iar funcţia f este dată.   
 
            Exemplu. Dacă f(x) = x2 + sin(x), să determinăm o valoare x pentru care f(x)=75.
Pentru acest lucru, într-o foaie de calcul, în celula B3 introducem o valoare oarecare pentru x, de
exemplu 5, iar în celula B4 scriem formula ce reprezintă definiţia funcţiei, adică « =B3*B3 +
SIN(B3) », valoarea returnată y  va fi cea care apare în imaginea următoare. Pentru a determina o
valoare a lui x când y=75 astfel ca f(x)=75, se va selecta Tools  Goal Seek care va afişa fereastra
Goal Seek. În linia de introducere Set cell se tastează sau se indică cu mouse-ul referinţa la celula
care conţine formula pentru funcţia f(x), iar în linia de introducere To value se tastează y pentru
care se doreşte determinarea lui x. În linia de introducere By changing cell se tastează sau se indică
cu mouse-ul referinţa la celula care va conţine rezultatul pentru argumentul x al funcţiei date
(valoarea celulei va fi modificată până când se va realiza relaţia f(x)=y). Se va acţiona butonul OK.
216
            Prin acţionarea butonului OK, valoarea calculată a argumentului va înlocui valoarea iniţială
a argumentului în celula B3. Dacă se optează pentru butonul Cancel, atunci se revine la valoarea
originală a argumentului. În unele cazuri (depinde de complexitatea ecuaţiei), dacă timpul de
căutare este ceva mai mare, se poate folosi comanda Step (execuţie « pas cu pas ») sau se poate
folosi comanda Pause/Continue (întrerupere/continuare proces de căutare). În final, va fi afişată
fereastra de dialog Goal Seek Status unde se afişează valoarea y dorită a funcţiei (Target value) şi
valoarea determinată pentru argumentul x (Current value).

217
            Exemplu. Pentru a calcula salariul brut folosind salariul net, presupunem că în regiunea de
celule A3 :C14 sunt memorate valorile Limita inferioară, Constantă şi Procent corespunzătoare
unui Salariu Brut din care va rezulta după calcularea unui Impozit, Salariul Net. Dacă se dă o
valoare pentru Salariul Brut, de exemplu 5000000 şi care este memorată în celula F2, în celulele
F3 :F7 se scriu formulele corespunzătoare pentru căutarea în tabel a valorilor corespunzătoare
pentru Limita inferioară, Constantă şi Procent (se folosteşte funcţia predefinită VLOOKUP ;
căutare verticală într-un tabel), formula pentru calculul impozitului şi calculul salariului net. Aceste
formule apar ca text scris în regiunea G3 :G7.
             Pentru a determina Salariul Brut dacă Salariul Net este, de exemplu 6000000, se va
selecta comanda Tools  Gool Seek care va deschide fereastra de dialog corespunzătoare şi care
se va completa conform imaginii următoare:

218
            Rezultatul obţinut este 7657293 pentru Salariul Brut corespunzător salariului net de
6000000.

            Comanda  Solver (rezolvarea de probleme)

  
            Probleme diverse cu enunţuri clare (extreme de funcţii, programare liniară şi neliniară,
ecuaţii şi sisteme, etc.) se pot rezolva prin comanda Tools  Solver, dar numai după ce problema
respectivă a fost reprezentată (modelată) într-o foaie de calcul.
            Specificarea parametrilor problemei ce trebuie rezolvată se face în ferestra Solver
Parameter oferită de comanda Solver :

219
            Operaţiile (rezolvările) realizate de comanda Solver sunt de tip optimizare (Max, Min ;
maxime, minime) şi de tip calcul direct (Value of).
 
            Linia de introducere Set Target Cell trebuie să conţină referinţa la o celulă care memorează
o formulă care va returna o valoare optimizată sau calculată direct conform opţiunilor privind
natura operaţiei (Equal To :) oferite de următoarele butoane :
        Max – determină valoarea maximă a valorii returnate de formula specificată ;
        Min – determină valoarea minimă a valorii returnate de formula specificată ;
        Value of – determină valoarea exactă a acţiunii formulei specificate faţă de valoarea
introdusă.
Argumentele funcţiei care se prelucrează sunt specificate prin referinţe în linia de
introducere By Changing Cells. Valoarea extremă sau exactă a funcţiei prelucrate se obţine prin
modificarea valorilor (valori de start) celulelor referenţiate în acest câmp. Celulele ale căror valori
se modifică pot fi situate în regiuni compacte sau în regiuni distincte. Folosind butonul Guess,
programul Excel analizează structura foii de calcul şi încarcă o regiune pe care o propune în linia
By Changing Cells, utilizatorul având posibilitatea s-o accepte sau nu.
            Subfereastra Subject to the Constraints permite specificarea eventualelor restricţii
referitoare la celulele care se modifică (argumentele finale ale funcţiei). Numărul restricţiilor nu
este limitat. Asupra listei de restricţii se poate acţiona prin intermediul a trei butoane aflate în partea
dreaptă acestei subferestre :
        Add – adăugarea la lista a unei noi restricţii ; se va afişa ferestra de dialog Add
Constraints ce oferă linia de introducere Cell Reference în care se va introduce o referinţă
la o celula pentru care se doreşte o restricţie, şi linia de introducere Constraint în care se va
introduce fie o valoare, fie o referinţă la o celulă ; din lista ascunsă aferentă primei linii de
introducere, se alege tipul operatorului de comparaţie (<=, = , >=, int, bin) ; restricţia va fi
adăugată dacă se acţionează butonul OK ; dacă se doreşte adăugarea mai multor restricţii se
acţionează butonul Add ; în final, se acţionează butonul OK ;
        Change – modificarea unei restricţii din lista restricţiior ; după ce se selectează din listă
restricţia dorită pentru a fi modificată, se efectuează click, după care se  acţionează butonul
Change care afişează fereastra de dialog Change Constraint asemanatoare ferestrei Add
Constraint ;
        Delete – ştergerea unei restricţii din lista restricţiilor ; după ce se selectează din listă
restricţia dorită pentru a fi eliminată, se efectuează click, după care se acţionează butonul
Delete.
 
 
Ferestra de dialog Solver Parameters oferă şi urmatoarele cinci butoane :
 

220
         Solve – lansarea în execuţie a procesului pentru determinarea rezultatului problemei
reprezentate ; se va afişa fereastra de dialog Solver Results unde se va indica dacă s-a
găsit sau nu o soluţie pentru problema dată ; în cazul găsirii unei soluţii (Solver found a
solution) se poate valida butonul Keep Solver Solution pentru a înlocui valoarea de
start cu soluţia găsită, sau se poate valida butonul Restore Original Values pentru a
înlocui valoarea de start cu soluţia găsită ; dacă se acţionează butonul Save Scenario,
atunci soluţia găsită va fi memorată sub forma unui scenariu ce va avea un nume dat de
utilizator şi care ulterior poate fi prelucrat folosind comanda Scenarios din meniul
Tools ; se poate opta pentru generarea diferitelor tipuri de rapoarte (Answer-rezultat,
Sensitivity-sensibilitate, Limits-limite) ce pot fi selectate din lista derulantă Reports ;
        Close – închiderea ferestrei de dialog Solver Parameters ;
        Options – afişarea unei ferestre de dialog pentru selectarea unor opţiuni de lucru ;
        Reset All – anularea tuturor acţiunilor efectuate în fereastra Solver Parameters ;
        Help – asistenţa software.
Exemplu. Să se determine maximul funcţiei f(x,y) = 7x + 5y, dacă trebuie să se satisfacă
restricţiile : x  [0, 3000], y  [0, 5000],   x+y/9 [0, 3000].
 
            Într-o foaie de calcul, în celula B3 care se va numi x se memorează o valoare iniţială, de
exemplu 0, în celula B4 care se va numi y se memorează o valoare iniţială, de exemplu 0, iar în
celula B5 se   scrie formula « =7*x+5*y ». În celula B7 se scrie formula « x+y/9 » pentru a impune
restricţia din enunţ. Se selectează comanda Tools  Solver , iar completarea ferestrei Solver
Parameters se va face aşa cum se vede în imagine. După completare (se va utiliza butonul Add
pentru introducerea restricţiilor) se acţionează butonul Solve care găseşte rezultatul afişat
corespunzător pentru x, y şi f(x,y).

            Exerciţiu. Folosind programul Excel, să se studieze posibilitatea rezolvării problemei

(poate fi rezolvată prin intermediul unui program Pascal; a se vedea M. Vlada, Informatică, Ed.
Ars Docendi, 1999) care are următorul enunţ :

221
  «  Un vas  conţine  2000 litri dintr-un lichid cu o concetraţie  de 80 % alcool. În  fiecare zi
se scot din vas 15 litri şi se  înlocuiesc cu alţi 12 litri dintr-un lichid a cărui concentraţie  în alcool 
este de numai 40 %.   După câte zile concentraţia  lichidului din vas ajunge la 50 % ?  (Marin
VLADA,  “O  problemă  a  lui  K.F  .Gauss rezolvată cu calculatorul”, Gazeta Matematică,
nr.5/1995,  pag. 206-209) » .
 
            Aplicaţie. O companie vinde zilnic trei tipuri de produse notate prin p1, p2, p3 pentru care
preţurile unitare sunt 15000 lei, 18000 lei, 10000 lei, iar adaosurile comerciale corespunzătoare
celor trei produse sunt 25%, 10% si 20%. Cantităţile minime vândute zilnic sunt evaluate la 250,
100, respectiv 120 bucăţi, iar cantităţile maxime vândute zilnic sunt evaluate la 800, 1000,
respectiv 850 bucăţi. Ţinând  seama de condiţiile de depozitare, compania poate vinde zilnic cel
mult 1900 bucăţi în total. Să se determine ce cantităţi din fiecare produs trebuie vândute pentru ca
profitul total obţinut să fie maxim.
 
            Într-o foaie de calcul se introduc elementele necesare aşa cum se poate vedea din imaginea
de mai jos. Profitul pentru fiecare produs se calculează prin formula 
 
                                       P = x * y * z , unde x, y, z
reprezintă cantitatea vandută, preţul unitar, respectiv adaosul comercial.
            Profitul total este suma profiturilor celor trei produse vândute. În celulele D4 :F4 se
introduc cantităţile minime pentru fiecare produs în parte, iar în celulele D5 :F5 se introduc
cantităţile maxime. În celulele D8 :F8 se introduc valori oarecare (de start) dar care să verifice
restricţiile impuse în enunţul problemei. Acestea vor fi valorile (argumentele) ce se vor modifica
pentru determinarea valorii maxime a profitului (funcţiei).

            În celulele D9 :F9 se vor introduce preţurile unitare, iar în celulele D10 :F10 se vor
introduce adaosurile comerciale, evident pentru fiecare produs.
            Formulele ce trebuie scrise sunt prezentate în tabelul următor :
 
222
 CELULA FORMULA

D11 (profit pentru produsul p1) =D8*D9*D10

E11 (profit pentru produsul p2) =E8*E9*E10

F11 (profit pentru produsul p3) =F8*F9*F10

D13 (profitul total) =D11+E11+F11

D14 (cantitatea totală vândută) =D8+E8+F8

 
            Pentru calculul profitului total trebuie să fie verificate restricţiile impuse în enunţul
problemei :
        totalul cantităţii să fie cel mult 1900 ( $D$14 <= 1900) ;
        cantităţile vândute din cele trei produse trebuie să fie cuprinse între cantităţile minime şi
maxime ( a se vedea imaginea precedentă).
 
Se selectează Tools  Solver şi se completează conform celor de mai sus. Linia de introducere
Set Target Cell se completează cu $D$13, iar linia de introducere By Changing Cells se
completează cu $D$8 :$F$8 (regiune în care se vor modifica valorile în procesul rezolvării).
           
      Pentru introducerea restricţiilor se va utiliza butonul Add.
 
      După introducerea tuturor restricţiilor, se va acţiona butonul Solve care determină găsirea
soluţiei, şi anume în celula D13 se va obţine profitul maxim, iar în regiune D8 :F8 se vor găsi
valorile cantităţilor pentru care profitul este maxim.
 
            REZULTATELE  PROCESULUI  DE  REZOLVARE
 

   Determinarea  profitului maxim  

Prod
    Produs p1 Produs p2 us p3

Cantitatea minimă   250 100 120

Cantitatea maximă   800 1000 850

         

         

Cantitatea vandută   800 250 850

223
 1000
Preţ unitar   15000 18000 0

Adaos comercial   25% 10% 20%

1700
Profit   3000000 450000 000

         

Profit total   5150000    

Cantitatea  totală (max.

1900) 1900    

         

 
Answer Report
 

Microsoft Excel 9.0 Answer

Report        

Worksheet: [Book1]Sheet1        

Report Created: 24.08.2000

10:15:49        

             

             

Target Cell (Max)        

Origi
C nal
el Valu Final
  l Name e Value    

$
D
$
1 2485
  3 Profit total 000 5150000    

             

224
             

Adjustable Cells        

Origi
C nal
el Valu Final
  l Name e Value    

$
D
$ Cantitatea vandută
  8 Produs p1 300 800    

$
E
$ Cantitatea vandută
  8 Produs p2 200 250    

$
F
$ Cantitatea vandută
  8 Produs p3 500 850    

             

             

Constraints        

Sl
C Cell a
el Valu c
  l Name e Formula Status k

$
D
$
1 Cantitatea  totală $D$14<=1
  4 (max. 1900)  1900 900 Binding 0

$
D
$ Cantitatea vandută $D$8<=$D
  8 Produs p1 800 $5 Binding 0

$
D 5
$ Cantitatea vandută $D$8>=$D Not 5
  8 Produs p1 800 $4 Binding 0

225
 $
E 7
$ Cantitatea vandută $E$8<=$E Not 5
  8 Produs p2 250 $5 Binding 0

$
E 1
$ Cantitatea vandută $E$8>=$E Not 5
  8 Produs p2 250 $4 Binding 0

$
F
$ Cantitatea vandută $F$8<=$F
  8 Produs p3 850 $5 Binding 0

$
F 7
$ Cantitatea vandută $F$8>=$F Not 3
  8 Produs p3 850 $4 Binding 0

             

4.6  Grafice şi diagrame (Chart)

 
 
            Graficele şi diagramele reprezintă un mod eficient de interpretare a datelor numerice prin
intermediul reprezentărilor grafice oferite de calculatoarele actuale. Datele numerice conţinute în
diverse tabele pot fi mai uşor de înţeles sau de interpretat dacă sunt reprezentate sub forma grafică,
astfel că acestea oferă comparaţii sugestive între numere sau între seturi de numere. 
            În general, dacă se consideră valorile (argumentele) x1, x2, …, xn, şi valorile y1, y2, …, yn ce
sunt imaginile argumentelor printr-o funcţie f, atunci reprezentarea grafică a relaţiilor yi = f(xi ),
semnifică graficul funcţiei f. Aceste relaţii pot fi reprezentate prin următorul tabel :
 
                              

x/f f

X1 Y1

X2 Y2

X3 Y3

226
 . .
. .
. .

Xn Yn

 
 
            În practică, prin utilizarea tabelelor, se prezintă valori pe mai multe coloane – numite serii
de date- şi pe mai multe linii – numite categorii-, seriile de date vor reprezenta argumentele, iar
categoriile vor reprezenta mai multe funcţii. Prin urmare, dacă un tabel are mai multe coloane,
atunci tabelul se referă la reprezentarea mai multor funcţii f1 , f2 , …,  fm , dacă sunt m coloane.

             Exemplu. Tabelul următor prezintă evoluţia lunară a cheltuielilor unei firme pentru
energia electrică, energia termică, apă şi gaze. Coloanele semnifică tipurile de categorii(tipul de
cheltuială/utilitate), iar liniile semnifică seriile de date (lunile). Ultima coloană semnifică totalul
cheltuielilor pe o lună, iar ultima linie semnifică totalul cheltuielilor pentru o anumită categorie de
utilitate.

227
             Aplicaţie. În scopul realizării evoluţiei cheltuielilor pentru energia electrică, trebuie să se
selecteze doar coloana corespunzătoare categoriei En. Electrică, după care se execută click pe
butonul Chart pentru realizarea grafigului.

Aplicaţie. În scopul realizării evoluţiei cheltuielilor pentru toate categoriile de cheltuieli,

trebuie să se selecteze toate cele patru coloane, după care se execută click pe butonul Chart pentru
realizarea grafigului.
228
            Observaţie. În acelaşi sistem de axe XOY s-au reprezentat graficele mai multor funcţii
(categorii), şi anume graficele a patru funcţii. 
 
            Operaţii  speciale de editare
 
 
            Operaţiile speciale de editare reprezintă diferite facilităţi pentru :
 
        completarea celulelor ;
        selectarea celulelor ce îndeplinesc anumite criterii ;
        căutarea şi înlocuirea de date în diferite celule. 
 
Proceduri de completare a celulelor
 
Prin meniul Edit care oferă submeniul Fill (umplere), se poate realiza copierea datelor din 
anumite celule în celelalte celule ale unei selecţii (regiuni).  Submeniul Fill asigură umplerea rapidă
cu date a celulelor unei selecţii prin următoarele comenzi :
        Down – copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din linia superioară a
selecţiei în celulele situate sub aceasta ;
        Right - copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din coloana din stânga  a
selecţiei în celulele situate la dreapta acesteia ; 
        Up - copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din linia superioară a selecţiei
în celulele situate deasupra acesteia ;
        Left - copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din coloana din drapta  a
selecţiei în celulele situate la stânga acesteia ;
        Across Worksheets – copiază datele unei celule sau regiuni selectate din foaia actuală de
calcul în locaţiile corespunzătoare ale altor foi de calcul selectate anterior ; se va deschide
fereastra Fill Across Worksheets ce oferă butoanele de validare All(copiază conţinutul şi
formatarea), Contents (doar conţinutul), Formats(doar formatarea), după care se acţionează
butonul OK ;
        Series – completează o regiune selectată  cu una sau mai multe serii de numere sau date
care sunt progresii aritmetice sau geometrice ; se afişează fereastra Series unde trebuie să se
indice diverse informaţii privind generarea ;
        Justify – redistribuie conţinutul de text al celulelor selectate pentru umplere.

229
            Completarea automată a datelor (AutoComplete) este o facilitate nouă a programului
Excel . Dacă într-o celula a fost introdus un text şi se trece la completarea celulei de sub aceasta,
programul Excel propune introducerea textului respectiv. Dacă utilizatorul consideră că acesta nu
este convenabil, se continuă cu tastarea caracterelor dorite.
            O generalizare a metodei anterioare este folosirea comenzii Pick From List obţinută cu
butonul drept al mouse-ului. Dacă într-o coloană s-au completat câteva celule şi se doreşte
completarea unei celule cu un conţinut identic cu unul din celulele anterioare, se selectează celula
ce trebuie completată, după care se execută click dreapta. Apare un meniu local din care se alege
comanda Pick From List care afişează o listă derulantă cu textele introduse anterior. Se alege
textul dorit şi se execută click care determină completarea celulei cu textul dorit.
            Utilizarea listelor predefinite tip utilizator este o facilitate importantă în regimul de editare
pentru ca introducerea datelor şi textelor să fie cât mai eficientă. Aceste liste se folosesc în cazurile
în care într-o foaie de calcul trebuie să apară de mai multe ori acelaşi conţinut al unei regiuni.

230
            Definirea unei liste de tip utilizator reclamă următoarele etape :
        se selectează comanda Tools  Options care afişează fereastra de dialog Options ;
        în fereastra afişată se execută click pe eticheta Custom list (lista de tip utilizator) unde se
execută click pe linia New List (listă nouă) ;
        se execută click în subfereastra List entries (elementele listei) şi se tastează elementele
listei ; după fiecare element se tastează <CR> ; dacă elementele listei sunt deja într-o
regiune a foii de calcul, este suficient ca în linia Import list from cells  să se indice adresa
regiunii, după care se execută butonul Import ;
        după introducerea elementelor listei se acţionează butonul Add , apoi butonul OK ; butonul
Delete se poate folosi pentru eliminarea unei liste predefinite.
 
Elementele unei liste predefinite pot fi utilizate pentru completarea unor celule, introducând un
element arbitrar al listei şi folosind mânerul de umplere al sectorului de celulă activă.

231
5.1  Retele de calculatoare  si  mediul  Internet
  
             Definitie.
            O retea de calculatoare reprezinta un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul)
interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie
telefonica, ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre un numar foarte mare de utilizatori
-chiar la nivel mondial- a tuturor resurselor fizice (hardware), logice(software de baza si aplicatii)
si informationale (baze de date) asociate calculatoarelor din retea. Prin astfel de retele de
calculatoare se poate asigura o integrare informatica a unui numar foarte mare de utilizatori la
nivel local, regional si mondial.
 
             Definitie.
             Mediul Internet este un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care impreuna
cu miile de calculatoare individuale (terminale, statii de lucu) si milioane de utilizatori , constituie
comunitatea Internet care are la dispozitie un mediu informational si de calcul cu foarte multe
servicii informatice si resurse (baze de date diverse, biblioteci de programe, documentatii, etc.).
Mediul Internet constituie un ansamblu complex de arhitecturi, componente fizice si sisteme de
operare, care trateaza in mod egal atat minicalculatoarele sau retelele de calculatoare, cat si PC-
urile sau maiframe-urile. Facilitatile mediului au o importanta egala, iar componentele sale se
comporta una fata de alta fara nici o discriminare.
 
                                     Retele  de calculatoare
  
             Aparitia calculatoarelor conectate in retea a reprezentat o performanta privind utilizarea
calculatoarelor in procesarea informatiilor. Multiplele avantaje oferite de retelele de calculatoare
sunt:
            
      utilizare eficienta prin partajare a resurselor unitatii centrale(UC);
      acces direct la resursele hardware (memorii externe, imprimante, etc.) si software
(editoare, limbare de programare, programe specializate);
      pastrarea programelor si fisierelor intr-o singura copie (pe server) si utilizarea lor de
catre orice utilizator cu drept de acces;
      sistem de protectie a fisierelor si programelor;
      utilizarea sinultana a bazelor de date de catre mai multi utilizatori;
      comunicare si schimb de informatii (programe si fisiere) intre utilizatori la nivel local,
regional  sau mondial.
 
              Dezvoltarea retelelor de calculatoare (mici sau mari) a contribuit la elaborarea si utilizarea
unor aplicatii cu un impact mare asupra vietii economice si sociale din intreaga societate:
             
      accesul la programe complexe ce ofera informatii utile la nivel macroeconomic;
      accesul la mari baze de date din domeniile economic, financiar, comunicatii, etc.;
      accesul la informatii stiintifice si transferul rapid al articolelor stiintifice.
 
             Astazi, vechiul model al unui singur calculator (sistem de calcul) care rezolva problemele
(cererile) unui numar de utilizatori, este inlocuit cu modelul nou al unui sistem de calculatoare
interconectate. Unul sau mai multe calculatoare dintr-o retea reprezinta calculatoare centrale (FS -
File Server) care controleaza si gestioneaza prin intermediul unui sistem de operare, intreaga
activitate de calcul din retea. Aceste calculatoare centrale formeaza nucleul retelei.
 
            Calculatorul central poate fi un calculator obisnuit (de regula cu cel putin 16MB memorie
interna) pe care este instalat un sistem de operare pentru retea: NETWARE, UNIX, LINUX, OS/2,
WINDOWS NT. Calculatorul central controleaza toate resursele comune (unitati de discuri, unitati
232
de dischete, imprimante, plottere, modemuri, fisiere, etc.), asigura securitatea datelor si sistemului,
realizeaza comunicatii untre statiile de lucru.
 
             Din punct de vedere hardware, o retea de calculatoare este constituita din:
 
      calculatoare centrale ( Server);
      calculatoare de lucru(terminale; statii de lucru - Workstations);
      echipamente periferice;
      elemente de conectare.
 
            Statia de lucru (Workstation) este un calculator obisnuit PC care lucreaza sub un sistem de
operare obisnuit (Windows, Dos, Unix, Linux, etc.) si care este folosit de utilizatori obisnuiti.
Statiile de lucru (terminale) reprezinta componentele de baza ale unei retele de calculatoare. O statie
de lucru are in configurare o placa de retea (de ex. NIC- Netware Interface Card) ce realizeaza
interfata cu reteaua, fiind conectate cu restul componentelor din reteaua de calculatoare.
             Sistemele de operare in retea trebuie sa recunoasca aceste componente de conectare. De
aceea, firmele constructoare ofera drivere corespunzatoare pentru sistemelor de operare cel mai des
utilizate.
 
            Spre exemplificare, mai jos, prezentam fisierul read.me ce se afla pe discheta oferita la
cumparare (LAN driver Dischette):
  
  
             Fisierul  read.me     
 
 

           (LAN DRIVER Diskette)

EN-2400ABT LAN drivers support the Network Operating Systems as the
following:
 
               * NOVELL NetWare v3.X and v4.X
               * NOVELL NetWare Lite
               * MICROSOFT LAN MANAGER
               * MICROSOFT Windows for Workgroups
               * MICROSOFT Windows NT 3.1 and 3.5
               * MICROSOFT Windows 95
               * IBM OS/2 LAN Server V4.0
               * Lantastics 4.x, 5.x and 6.x
               * SCO UNIX 3.2v4.2 or higher version with
                 TCP/IP 1.2.1o or higher version
 
The file and directory tree structure of this diskette are listed as below:
 
  READ.ME               ;----This file, a brief description of the contents
                             of this diskette
 
  RELEASE.TXT           ;----This LAN driver diskette release note
 
  NETSETUP.EXE          ;----This file, a setup and diagnostics program
 
  NWCLIENT     <DIR>    ;----Directory for Netware ODI client driver
 
  NWSERVER     <DIR>    ;----Directory for NetWare ODI server driver
 
  MSLANMAN.DOS <DIR>    ;----Directory of NDIS driver for Microsoft
                             LAN Manager DOS environment
 
  MSLANMAN.OS2 <DIR>    ;----Directory of NDIS driver for Microsoft

233
                             LAN Manager OS/2 environment
 
  WFW31        <DIR>    ;----Directory for Windows for Workgroups 3.1
 
  WFW311       <DIR>    ;----Directory for Windows for Workgroups 3.11
 
  WIN95        <DIR>    ;----Directory for Windows 95 Beta Release driver
 
  WNT31        <DIR>    ;----Directory for Windows NT 3.1 driver
 
  WNT35        <DIR>    ;----Directory for Windows NT 3.5 driver
 
  LANTAS4      <DIR>    ;----Directory for Lantastics 4.x driver
 
  LANTAS5      <DIR>    ;----Directory for Lantastics 5.x driver
 
  LANTAS6      <DIR>    ;----Directory for Lantastics 6.x driver
 
  PKTDRV       <DIR>    ;----Directory for TCP/IP Packet driver
 
  SCO          <DIR>    ;----Directory for SCO Unix driver
 
  IBMLAN       <DIR>    ;----Directory for IBM LAN Server drivers
 
You may select the corresponding directory and follow the instructions
described on the READ.ME file of the selected directory to complete your
driver installation.
 
 
 
------------------------------------------------------------------------------
   LAN Manager Workstation/Server Installation Guide
 
   Introduction:
   -------------
   This document describes the procedure to setup LAN  Manager 2.1
   Workstation/Server driver for EN-2400ABT RTL8019 Plug&Play ethernet
   adapter.
 
   Location of Driver:(DOS)
\MSLANMAN.DOS\DRIVERS\ETHERNET\RTL8019\PNPND.DOS
                     
(OS/2)\MSLANMAN.OS2\DRIVERS\ETHERNET\RTL8019\PNPND.OS2
 
 
   Sample Configuration Files:
   ---------------------------
      CONFIG.SYS (for DOS will contain):
 
          DEVICE=C:\LANMAN.DOS\DRIVERS\PROTMAN\PROTMAN.DOS
/I:C:\LANMAN.DOS
         
DEVICE=C:\LANMAN.DOS\DRIVERS\ETHERNET\RTL8019\PNPND.DOS
 
 
      CONFIG.SYS (for OS/2 will contain):
 
          DEVICE=C:\LANMAN.OS2\DRIVERS\PROTMAN\PROTMAN.OS2
/I:C:\LANMAN.OS2
         
DEVICE=C:\LANMAN.OS2\DRIVERS\ETHERNET\RTL8019\PNPND.OS2
 
 

234
       PROTOCOL.INI (will contain):
 
         [RTL8019_NIF]
         ; RTL8019 RPOTOCOL.INI SAMPLE
 
           DriverName = PNPND$
           AdapterID  = @0123456789A  ;  This item is only required when
                                      ;  more than one RTL8019 adapters
                                      ;  exist on one system.
 
   Setup Procedures:
   -----------------
      Before you start with the installation process, make sure that the
      adapter  is properly  installed and  configured.  Make  sure  your
      Microsoft LAN Manager is properly installed.
 
 
 
      1. Run the appropriate Microsoft Lan Manager SETUP for the computer you
         are setting up.(DOS, OS/2 or OS/2 Server). Select "Configuration"
         item (the Realtek driver isn't included on the Lan Manager diskette),
         and insert the Realtek driver diskette, select the Realtek driver and
         follow the directions.
 
      2. When setup is completed, reboot your computer .
 
 
   NOTES:
   ------
 
      1. Parameters for the PROTOCOL.INI file:
 
         DRIVERNAME: This is the one required parameter. See example at top
                     of this document for syntax.
 
         AdapterID : This  keyword is provided  by PNPND, and is  required
                     when  more  than  one  RTL8019  adapters exist on one
                     system. You must modify the AdapterID value in file
                     \LANMAN\PROTOCOL.INI, by yourself.
 
      2. Sample PROTOCOL.INI for LAN Manager:
 
           [PROTMAN]
           DRIVERNAME = PROTMAN$
           DYNAMIC = YES
           PRIORITY = NETBEUI
 
           [NETBEUI_XIF]
           Drivername = netbeui$
           SESSIONS = 6
           NCBS = 12
           BINDINGS = "RTL8019_NIF"
           LANABASE = 0
 
           [RTL8019_NIF]
           ;
           ; EN-2400ABT RTL8019 PROTOCOL.INI Sample Adapter
           ;
           DriverName = PNPND$
           AdapterID  = @0123456789a
 
 

 
235
 
             Pe langa sistemul de operare destinat actiunilor la nivelul statiei de lucru, exista programe
speciale de comunicatii in retea (de exemplu pentru sistemul de operare NetWare exista Netware
Shell) ce permite comunicarea statiei de lucru cu calculatorul central si cu toate celelalte statii de
lucru conectate la retea. Aceste programe speciale permit ca toate statiile de lucru din retea sa
utilizeze programele si fisierele de date de pe calculatorul central in functie de prioritatile
recunoscute utilizatorului respectiv.
 
            Tipuri de retele de calculatoare
 
 
           Retelele de calculatoare sunt de mai multe feluri functie de numarul statiilor de lucru si de
aria lor de raspandire:
 
      retele locale ( LAN - Local Area Networks) - lucreaza la nivelul unei cladiri sau al unui
grup de cladiri avand distanta intre statiile de lucru de 10-1000 m;
  
      retele orasenesti ( MAN - Metropolitan Area Networks ) - lucreaza la nivelul unui oras
avand distanta intre statiile de lucru de ordinul kilometrilor;
 
      retele regionale/mondiale ( WAN - Wide Area Networks ) - lucreaza la nivelul unei
regiuni sau la nivel mondial avand distanta intre statiile de lucru de ordinul  miilor de
kilometri;
 
      retele publice ( PDN - Public Data Networks ) - lucreaza la nivelul unei regiuni sau la
nivel mondial si au acces la diverse retele locale, de exemplu
                          - INTERNET (E-mail -posta electronica, WWW-World Wide Web)
                                     - USENET si EUNET  (posta electronica si circulatia stirilor)
                                     - CSNET si ARPANET (cercetare stiintifica)
                                     - BITNET (informatii in diverse domenii).
 
 
             Topologii (structuri) de retele locale
 
 
             Topologia (structura) unei retele de calculatoare reprezinta modul de conectare a statiilor
de lucru fata de Server. Modul de conectare va determina traseul pe care va circula informatia in
retea, prin urmare o structura a comunicatiilor in retea. In general, exista trei tipuri de topologii
pentru retelele LAN:
 
      topologia Bus (magistrala) - are o fiabilitate sporita, viteza mare de transmisie;

      topologia Ring (inel) - permite ca statiile de lucru sa fie “egale” intre ele;

236
       topologia Star (stea) - ofera o viteza mare de comunicatie, fiind destinata aplicatiilor in
timp real.

               In domeniul topologiilor pentru retele de calculatoare s-au realizat si unele standardizari,
dintre care amintim:
 
      ETHERNET - topologie Bus (maxim 150 statii de lucru) produsa de firma Xerox in
colaborare cu firmele Intel si Digital;
      RX-Net (maxim 255 statii de lucru)  ;
      IBM Token Ring  - topologie Ring (maxim 96 statii de lucru);
      IBM-PC - topologie Bus;
      ARCNET, MICOM, GATEWAY, G/NET.
 
                           Mediul Internet  si  Reteaua (The Net)
 
 
              Spre deosebire de retelele comerciale de calculatoare pentru servicii (CompuServe,
America Online, GEnie, etc.), mediul Internet este un ansamblu de retele de calculatoare la nivel
mondial ce realizeaza conectarea a milioane de calculatoare si care reprezinta:
 
      calculatoare guvernamentale si ale institutiilor natiunilor din intreaga lume;
      calculatoare ale miilor de universitati si scoli din intreaga lume;
      sisteme de calcul ale marilor corporatii (Microsoft, IBM, Digital, etc.);
      sisteme de calcul ale unor organizatii si fundatii stiintifice, culturale, sociale;
      calculatoare ale marilor agentii de presa si de televiziune din intrega lume;
      calculatoare ale marilor edituri din lume;
237
       calculatoare ale milioanelor de utilizatori din intreaga lume.
 
               Din punct de vedere arhitectural, mediul Internet este de fapt o retea gigantica de retele
de calculatoare raspandita la nivel mondial si care inglobeaza diverse produse harware si software
ce gestioneaza o mare colectie de baze de date ce contin informatii si servicii de toate tipurile,
acestea fiind accesibile de la orice calculator (terminal) conectat la retea in orice loc si la orice
moment.
 
                Comentariu. Mediul Internet este cel mai mare sistem informatic din lume, perfect legal
si in multe cazuri gratuit. Resursele pe care le ofera sunt imense si ele se schimba aproape zilnic,
asa cum se schimba tehnologiile informatice.
 
             In Romania, dupa 1990 reteaua Internet a cunoscut o expansiune deosebita prin aparitia
diverselor legaturi interne si internationale, constituite in diverse retele. La inceput au aparut
reteaua din mediul universitar (nodul central fiind UPB - Universitatea Politehnica Bucuresti) si
reteaua din mediul cercetarii (nodul central fiind ICI - Institutul de Cercetari in Informatica). 
             Reteaua locala UPB este nodul central al retelei RoEduNet (The Romanian Education
Network) de care sunt conectate retele  din peste 50 institutii de invatamant si de cultura din
Bucuresti si din tara. Reteaua locala a Universitatii Bucuresti este conectata la aceasta retea. In
prezent, majoritatea centrelor universitare din tara au retele locale conectate la reteaua Internet.
De asemenea, multe scoli generale si licee din Bucuresti si din tara sunt conectate la Internet.
Majoritatea institutiilor guvernamentale si neguvernamentale, institute de cercetate si proiectare,
marile biblioteci din tara, firme cu diverse activitati  sunt conectate la Internet.
           Cererea pentru conectarea la reteaua Internet a determinat aparitia atat a furnizorilor de
servicii Internet pentru domeniu public, cat si pentru domeniul comercial.
 
          Furnizori de servicii publice:
 
      RoEduNet (Romanian Education Network);
      SFOS (Fundatia Soros pentru o Societate Deschisa);
      RNC National R&D Network (Reteaua Nationala de Calculatoare pentru Cercetare si
Invatamant);
 
 
Astazi, furnizori de servicii comerciale sunt in numar mare, de aceea vom aminti cativa: PC-
NET Data Network, EUnet Romania, EuroNET Romania, Kappa Servexim, IIRUC-
RoLink, Web Club, Dynamic Network Technologies, Electronum. 
 
 
           Evolutia si dezvoltarea mediului Internet
 
 
          In anul 1968 a aparut ideea necesitatii guvernului S.U.A de a interconecta pe o intindere
mare, un numar mare de calculatoare (de diverse tipuri si dimensiuni),  in scopul cooperarii dintre
universitati si departamentele militare ale tarii in cadrul unor proiecte de cercetari comune. Din
aceste motive a luat fiinta agentia ARPA (Advanced Research Projecs Agency) a carei activitate s-
a concretizat in anul 1970 prin proiectele:
 
      ARPANET - retea de calculatoare pentru cercetari in beneficiul guvernului S.U.A.;
      MILNET - retea de calculatoare pentru cercetari in domeniul militar si de aparare.
 
             In anul 1975, s-a realizat standardizarea unor protocoale (limbaje de comunicare intre
calculatoarele interconectate) obtinandu-se standardul TCP/IP (Transmission Control Protocol /
Internet Protocol) utilizat pentru legarea in retea a calculatoarele de la majoritatea universitatilor
americane importante si de la departamentele de aparare din S.U.A. Astfel, a aparut reteaua de
238
calculatoare DARPA Internet, apoi DARPANET si care a reprezentat nucleul  unei gigantice
retele de calculatoare pe care o  numim astazi mediul Internet. 
             Dupa anul 1980, deja au inceput sa se lege la acest nucleu tot mai multe retele locale,
principalele legaturi Internet realizandu-se prin organizatia NSF (National Science Foundation),
gestionate de compania ANS (Advanced Network and Services) in cooperare cu firmele IBM, MCI
si un consortiu de universitati din Michigan.  De asemenea, in aceasta perioada s-a realizat si
interconectarea cu retele de pe continentul european, aceasta prin intermediul comunicatiilor prin
satelit.
 
             Trebuie sa precizam faptul ca in anii ’80 s-au constituit retele indepentente care ulterior s-
au conectat (prin sisteme numite gateways - porti electronice de legatura) la reteaua Internet:
 
      reteaua Usenet, a luat fiinta pentru a conecta calculatoarele Universitatii Duke cu cele
ale Universitatii din Carolina de Nord (implementata de Tom Truscott si Jim Ellis in
1980);
 
      reteaua CSNET (Computer Science Network), 1980;
 
      reteaua NSFNET (National Science Foundation), 1986;
 
      reteaua FidoNet ce a implementat serviciul “echomail” dezvoltat de Tom Jennings in
1984; astazi, se poate accesa  acest serviciu prin WWW;
 
      reteaua BITNET (Because It’s Time Network), retea mondiala formata din
universitati, institute de cercetare, organizatii comerciale; in anul 1989 a fuzionat cu
reteaua CSNET constituind reteaua CREN (Corporation for Research and Education
Network);
 
      reteaua BIX (Byte Information eXchange), retea creata de revista Byte pentru servicii
on-line orientate pe probleme hardware pentru calculatoare;
 
      reteaua EARN (European Academic and Research Network). 
 
              Din anul 1992, administrarea mediului Internet este realizata de organizatia internationala
ISOC (Internet Society) ce este sponzorizata de membrii comunitatii Internet din S.U.A., Europa
si din alte continente. Organizatia ISOC are urmatoarele organisme administrative:
 
      IAB (Internet Architecture Board), ce se ocupa cu dezvoltarea protocoalelor din retea; 
 
      IETF (Internet Engineering Task Force), ce se ocupa de dezvoltarea specificatiilor
pentru standarde; 
 
      IRTF (Internet Reseach Task Force), ce se ocupa de tehnologia interconectarii si
stiinta informatiei.

239
5.2  Arhitectura si functionarea sistemului Internet
 
            Definitie.
 
            Fizic, sistemul Internet este un ansamblu de componente hardware (dispozitive de
memorare si procesare, echipamente I/O, echipamente de conectare, echipamente de transmisie)
pentru memorarea, procesarea, conversia, reprezentarea si comunicarea informatiilor la nivel
local, regional sau mondial, iar logic, este un ansamblu de componente software (sisteme de
operare-Unix, Linux, programe de control si transmisie, programe de protectie, aplicatii pentru
cautare, procesare si reprezentare) pentru a oferi utilizatorilor conectati la retea servicii variate in
orice moment si aflati la orice distanta de resursele accesate,  pe principiul client-server.
 
              Din punct de vedere arhitectural, reteaua Internet este constituita dintr-o mare varietate
de sisteme de calcul: PC-uri, mainframe-uri, supercalculatoare, retele de calculatoare LAN, MAN
sau WAN.

             Functionarea retelei Internet se realizeaza prin intermediul unor noduri (server-calculator)
ce ofera cu ajutorul unor protocoale exploatarea eficienta a resurselor mediului Internet, noduri ce
se numesc furnizori de servicii.
 
           Acesul unui utilizator la serviciile Internet poate avea loc daca utilizatorul are acces la un
terminal (calculator-statie de lucru) conectat la reteaua Internet, si anume la un nod din retea.
Terminalul se poate afla acasa la utilizator, la scoala, la faculatate, la biblioteca, la serviciu, la un
café-Internet, etc.

240
            Din punct de vedere arhitectural, in sistemul Internet sunt recunoscute  trei  tipuri de
noduri:
   
      noduri de nivel inalt - noduri (clasa A)  la nivel mondial la care sunt conectate nodurile
continentale (ex. nod EARN-European Academic and Research Network) de la nivelul
tarilor ;
 
      noduri continentale - noduri (clasa B) la nivelul unei tari (in Romania exista nodul de
la UPB, nodul de la ICI, etc.) de care sunt conectate noduri locale ale unor retele;
 
      noduri locale - noduri (clasa C) la nivel local(regional) ce trebuie sa fie recunoscute de
un nod continental (in Romania exista noduri locale in Bucuresti- Universitatea
Bucuresti, Institutul de Matematica, ASE, Guvern, Parlament, etc.- , si in marile orase-
Cluj, Iasi, Constanta, Craiova, Pitesti, etc.).

241
 
            Din punct de vedere functional, in sistemul Internet  sunt operationale trei tipuri de
calculatoare(servere):
 
      calculator router (de dirijare) - calculator ce furnizeaza servicii de dirijare a
informatiilor intre doua noduri care se adreseaza prin emitere-receptie;
 
 
      calculator gateway ( de legatura) - calculator de legatura intre nivelele retelei Internet
si care realizeaza conectarea intre doua retele distincte;
 
 
      calculator host ( gazda) - calculator conectat la reteaua Internet pe unul din cele patru
nivele (utilizator, local, tara si mondial) de la care se pot cere servicii Internet.

            Un utilizator poate avea acces la serviciile Internet numai daca lucreaza la un calculator
conectat la un nod din reteaua Internet. Conectarea la un astfel de nod(Server) se realizeaza fizic
prin intermediul unei firme specializate care poate folosi doua metode:
 
      conectare tip Network - cablu coaxial;
      conectare tip “dial-up” - modem; linie telefonica comutata.
 
              In vederea utilizarii si serviciilor postei electronice (E-mail), cu acordul administratorului
nodului respectiv, utilizatorul primeste un cont(nume) de utilizator (login name) si o parola
(password) de conectare ce va fi recunoscuta in mediul Internet. In felul acesta, utilizatorul
conectat la Internet va avea acces la toate serviciile oferite de Internet, inclusiv la aplicatiile mari
si complexe din domeniile: stiintific, invatamant, cercetare, economic, comercial, sportiv, artistic,
etc.
              Accesarea serviciilor mediului Internet se realizeaza de la calculatorul utilizatorului
conectat la Internet, care trebuie sa functioneze sub sistemele Windows 95/98/NT, Linux sau
Unix si sa aiba instalate o serie de programe de navigare(explorare; browser-program de acces)
precum Netscape Navigator sau Microsoft Internet Explorer.
 
 

242
            In aceasta comunitate de retele de calculatoare interconectate, pentru realizarea serviciilor
oferite, mediul Internet are la baza sistemele de operare Unix sau Linux, sisteme ce ofera facilitati
moderne pentru comunicarea in retea (servicii de interconectare):
 
      Telnet - limbaj de comunicatie in retea; conectarea la distanta;
      E-mail (Electronic Mail)- posta electronica (emiterea si receptia scisorilor);
      FTP (File Transfer Protocol) - transfer de fisiere;
      HTTP (Hyper Text Transfer Protocol)-legatura intre informatii aflate la distanta.
 
           Mediul Internet utilizeaza si instrumente (sisteme hipertext) concepute special pentru
localizarea , cautarea si vizualizarea in retea, cum ar fi:
 
      WWW (World Wide Web - panza mondiala) - sistem de cautare si vizualizare;
      Gopher - explorare baze de date;
      Archie - cautarea fisierelor in reteaua Internet;
      WAIS (Wide Area Information Server) - cautarea si extragerea informatiilor.
 
          Serviciile (activitatile de baza) oferite in prezent  de mediul Internet sunt:
 
 
      E-mail (posta electronica)  - prin utilizarea comenzilor Unix/Linux mail, pine, elm, etc.
se pot trimite mesaje (scrisori) de posta electronica spre utilizatori din intreaga lume, se
poate vizualiza lista scrisorilor primite in cutia postala(mailbox), se pot receptiona mesaje
din intreaga lume; 
 
 
 
      zone de informare (WWW, Gopher, FTP) - informatii stocate in sisteme de fisiere
numite zone (site) sau gazde(host); exista zone FTP, zone Gopher, zone WWW;
- zona FTP este un calculator(server) initializat pentru conectarea in sistem,
consultarea si copierea de fisiere
- zona Gopher contine baze de date de referinte incrucisate despre documente din
intrega lume
- zona WWW contine pagini Web ce pot fi vizualizate cu programe speciale de
consultare(browser), cum ar fi  Mosaic, Netscape. Internet Explorer; paginile Web
pot contine trimiteri la alte zone WWW la care este acces, executia se face prin click
cu butonul mouse-ului;
 
      reteaua UseNet - folosind un cititor de stiri (newsreader), cum ar fi rn, trn, nn, sau tin, 
se pot studia mesaje din grupurile de stiri (newsgroups) pe orice tema: stiinta, medicina,
economie, sport, muzica, calculatoare, etc. 
 
 
             Functiile principale ale mediul Internet se pot constitui in urmatoarele categorii:
 
      localizare si cautare (fisiere, adrese, etc.);
      comunicare/transfer  (fisiere, scrisori, pachete, etc.);
      prelucrare (operatii I/O, calcule, etc.);
      protectia informatiilor si operatiilor(accesul cu parola, drepturi utilizare).
 
          Mediul Internet este conceput si construit in jurul conceptului de nivele de serviciu si
reprezinta o retea de comutare de pachete (PSN - Packet Switching Network). Comunicarea
(transferul) informatiilor in mediul Internet se realizeaza prin colectii de date numite pachete
(packets).
243
          Regulile utilizate in mediul Internet pentru a decide cum si unde sa comunice (transmita)
pachetele, formeaza asa-numitele protocoale de comunicatii ce constituie software mediului
Internet. Protocoalele reprezinta pentru comunicatii ceea ce limbajele de programare sunt pentru
prelucrarea informatica(locatii de memorie).
         Mediul Internet cuprinde un set de protocoale de retea care specifica detaliile comunicatiilor
intre calculatoarele(nodurile) interconectate, impreuna cu conventiile de interconectare a retelelor si
de dirijare a informatiilor in retea.
 
         In prezent, majoritatea retelelor conectate la Internet functioneaza sub interconectarea
TCP/IP (sistemul de operare Unix a fost unul din primele sisteme de operare ce au inclus
protocolul TCP/IP) ce este constituita din protocoalele:
 
      TCP ( Transmission Control  Protocol);
      IP  ( Internet  Protocol);
      UDP  (User Datagram  Protocol).
 
 
           Observatie. Exista si protocoale mai vechi, cum ar fi IPX (firma Novell) si X25.
 
              Functiile de prelucrare si comunicatie ale mediului Internet se realizeaza prin intermediul
unor procese cooperante. Aceasta functie de cooperare este evidentiata in modelul arhitectural al
sistemelor teleinformatice, la baza carora se afla conceptul de stratificare ce consta intr-o ierarhie
de niveluri(straturi) functionale, fiecare nivel oferind utilizatorilor servicii furnizate de nivelul
functional inferior.
 
 
            Modul de functionare a mediului Internet este asemanator activitatiilor postale care se
realizeaza prin oficii postale si suboficii postale. Calculatoarele router au rolul suboficiilor postale
ce iau decizii asupra modului de dirijare a datelor(pachetelor) la fel cum serviciul postal
directioneaza scrisorile spre destinatie. Un oficiu postal nu are legatura directa cu toate oficiile
postale dintr-o tara, ci are legatura directa cu unele oficii postale vecine.
 
 
              Pentru ca un pachet (impachetare de date) sa ajunga la destinatie, se utilizeaza o informatie
de adresa. Un calculator router primeste informatia de adresa si pe baza acesteia decide unde sa fie
trimis pachetul, stabilind doar “conducta” (pipe) cea mai optima pentru ca pachetul sa ajunga la
destinatia indicata de adresa corespunzatoare pachetului. Regulile utilizate in mediului Internet
pentru deciziile privind dirijarea pachetelor sunt constituite in protocoale de comunicatie.
 
                  Adrese  IP   si  structura DNS (Domain Name System)
      
            Fiecare calculator cuplat la  mediului Internet este identificat printr-o adresa unica,
cunoscuta prin asa-numita IP Address, aceasta fiind utilizata la nivelul programelor de prelucrare
in retea. In schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la mediului Internet, identificarea
calculatoarelor se face printr-un nume de calculator host gestionat de sistemul DNS.
            Conceptia protocolului TCP/IP este astfel implementata incat schema de adresare permite
utilizatorilor si programelor din retea sa identifice in mod unic o retea sau un calculator host, atat
prin intermediul unei adrese IP, cat si prin intermediul unui nume de calculator host.
 
            Operatiile de identificare in mediului Internet se constituie in urmatoarele categorii:
 
      identificare la nivelul programelor de comunicatie - adresa IP (IP Address);
      identificare la nivelul utilizarii -nume de calculator host (DNS Configuration);
      identificare utilizator - nume de conectare (login name).

244
             Adrese  IP (IP Address)
 
 
             Definitie.
             O adresa IP este constituita dintr-un grup de patru numere zecimale separate de caracterul
punct (“.”), fiecare numar fiind cuprins intre 1 si 256=2 8 (fiecare numar poate fi reprezentat in
binar pe un octet), si anume:
 
                        
 
               Pornind de la aceasta structura de numere zecimale, protocolul IP construieste
(reprezinta)  un cod (adresa) in binar pe un cuvant de 32 biti (4 octeti) ce va fi constituit din:
      clasa retelei - clasa A, B sau C;
      router-ul retelei - identificator de retea;
      host-ul utilizatorului - identificator host.         

             Din punct de vedere arhitectural, dupa cum am precizat, in sistemul Internet sunt
recunoscute  trei  tipuri de noduri:
   
      noduri de nivel inalt - noduri (clasa A)  la nivel mondial la care sunt conectate nodurile
de la nivelul tarilor
                                - cod clasa utilizeaza doar bitul 0 care este 0
                                - cod router retea utilizeaza 7 biti              
                                - cod host utilizator utilizeaza 24 biti

245
                                - , si prin urmare sunt disponibile 126 coduri de router, 224 =
16777216 coduri de host;

      noduri continentale - noduri (clasa B) la nivelul unei tari de care sunt conectate noduri
locale ale unor retele;
                                - cod clasa utilizeaza bitii 0 si 1 care au valoarea 10
                                - cod router retea utilizeaza 14 biti              
                                - cod host utilizator utilizeaza 16 biti
                                - , si prin urmare sunt disponibile 214=16384 coduri de
16
router, 2 = 65536 coduri de host;

 
      noduri locale - noduri (clasa C) la nivel local(regional) ce trebuie sa fie recunoscute de
un nod continental
                                - cod clasa utilizeaza bitii 0-2 care au valoarea 110
                                - cod router retea utilizeaza 22 biti              
                                - cod host utilizator utilizeaza 8 biti
                                - , si prin urmare sunt disponibile 222=2097152 coduri de
router, 28= 256 coduri de host.

          Exemple:
 
1.   1.37.109.4   server de clasa A (nivel inalt) de la Tilburg University (The Netherlands);
 
2.   163.1.62.3    server de clasa B (nivel tara) pentru conectarea la diverse biblioteci
universitare din intreaga lume (login : HYTELNET); 141.85.128.1 server UPB;
 
3.   153.226.100.1  server de clasa B(nivel tara) de la Facultatea de Chimie(Panduri);
 
4.   193.226.51.177  server de clasa C (nivel local) ce reprezinta gateway (gw-chimie) la
Facultatea de Chimie din cadrul Universitatii Bucuresti si la care sunt conectate host-urile
avand adresele IP de la 193.226.51.178   la  193.226.51.190;
 
5.   192.129.3.33  server de clasa C (nivel local) ce reprezinta un router (math) la Facultatea
de Matematica din Universitatea Bucuresti unde exista mai multe retele locale.
           Adresa IP este utilizata de protocolul IP pentru obtinerea in binar a unui cuvant de
memorie(word) de 32 biti si care va fi utilizat in operatiile de dirijare a pachetelor(datelor). De
exemplu, pentru adresa reprezentata in zecimal 131.15.3.19 , cuvantul de memorie ce reprezinta
forma binara este (se concateneaza cei 4 octeti asociati pentru a, b, c si d):

246
            Structura DNS (Domain Name System)
 
 
          Dupa cum am precizat, fiecare calculator cuplat la  mediului Internet este identificat printr-o
adresa unica, cunoscuta prin asa-numita IP Address, aceasta fiind utilizata la nivelul programelor
de comunicatii in retea. In schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la mediului Internet,
identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de calculator host gestionat de structura DNS.
Evident, protocolul IP realizeaza o corespondenta bijectiva intre adesele IP si numele gestionate de
DNS.
 
          Structura DNS realizeaza administrarea unor nume prin care se acorda diferite
responsabilitati de grup, fiecare nivel reprezentand un domeniu. Domeniile sunt gestionate prin
intermediul unei structuri arborescente ce determina o structura ierarhica. In felul acesta, un nume
de calculator host va reprezenta un drum (cale) in arborele sau subarborele administrat de DNS.
Domeniile determina metoda de organizare a calculatoarelor in retea.       

          In prezent, mediul Internet considera nume1 ca domeniu principal, iar celelalte ca
subdomenii, aceasta structura de organizare fiind asemanatoare organizarii fisierelor in sistemul de
operare Unix.
          Structura ierarhica generata de domenii si subdomenii este definita in functie de diferite
unitati de organizare sau de diverse domenii de activitate.
 
          Urmatoarele domenii sunt recunoscute astazi ca domenii principale (nivelul inalt):
 
 

Com societati si companii comertiale

247
 Edu organizatii
educationale(Universitati,Colegii)

Gov organizatii guvernamentale

Mil organizatii militare (armata, marina)

Org alte organizatii

Int organizatii internationale

Net diverse resurse pentru reteaua

Internet

<tara> codul de tara

 
 
           Codul de tara <tara> reprezinta o secventa de doua litere, de exemplu:
 
                        au  - Australia                           fr  - Franta
                        at   - Austria                             hk - Hong
Kong
                        bg  - Bulgaria                           hu  -
Ungaria
                        ca  - Canada                             jp  -
Japonia
                        de  - Germania                         no  -
Norvegia
                        pl  - Polonia                             pt  -
Portugalia
                        ro - Romania                            es  - Spania
                        se  - Suedia                              yu  -
Iugoslavia
 
           Reteaua ARPANET (1969) fiind cea mai veche, din care s-a desprins reteaua MILNET, s-a
structurat pe scheletul unor organizatii responsabile de diverse domenii. O organizatie care
coordoneaza un domeniu va fi responsabila de toate subdomeniile ce se definesc in domeniul
respectiv.
            Astazi, principalele legaturi in mediul Internet apartin organizatiei NSF (National Science
Foundation), gestionate de compania ANS (Advanced Network and Services) in cooperare cu
companiile IBM, MCI si un consortiu de universitati din Michigan (SUA).
            Dupa ce s-a extins si in alte tari, mediul Internet  a definit domeniile la nivelul unei tari, ca
domenii de nivel inalt.
 
          Comentariu.
          In prezent, mediul Internet este constituit din circa 8500 de retele conectate, aproape 2,5
milioane de calculatoare, circa 21.000 domenii si utilizeaza resursele sale milioane de utilizatori.
            Exemplul 1. Un arbore ierarhic de domenii/subdomenii Internet pentru Austria.
 
248
            Austria este tara la care sunt conectate majoritatea nodurilor EARN (European Academic
and Research Network) din tarile Europei Centrale si de Est. Domeniul de tara (de nivel inalt) este
gestionat de Universitatea din Viena (univie) si contine subdomeniile:
              ac       academic
              co       comercial  (gestionat de EUnet Ltd.)
              gv       guvernamental
              or       organizatie
              nt       retele
 
            Subdomeniul academic ac contine, de exemplu:
              univie     Universitate din Viena
              oeaw        Academia de Stiinte a Austriei
              tuvien      Universitatea Tehnica din Viena
              tu-graz     Universitatea Tehnica din Graz
            
            In Universitatea din Viena exista, de exemplu, urmatoarele subdomenii:
               cc            Centrul de Calcul (Computer Center) (ce contine phoenix)
               math       Institute for Mathematics
               itc           Institute for Theoretical Chemistry
               exp         Institute for Experimental Physics 

Exemplul 2. Un arbore ierarhic de domenii/subdomenii Internet pentru Romania.

249
             Concluzie.
             Conform interconectarii in reteaua Internet, un calculator host este subordonat din punct
de vedere a comunicatiilor, altui calculator host si subordoneaza la randul sau alte calculatoare
host. Numele unui calculator host reprezinta modul de localizare a sa in structura generata de
interconectarea calculatoarelor in reteaua Internet.
             
 
             Adresa  E-mail pentru utilizator
 
       
             Definitie.
             Adresa E-mail a unui utilizator cu acces la seviciile postei electronice oferite de reteaua
Internet este urmatoarea constructie lexicala:
 
                 numelogin@host.domeniu         ,unde
   
      numelogin este numele (login name) declarat de utilizator atunci cand i se atribuie
accesul la serviciile E-mail (asociat cu o parola);
      host  este numele calculatorului host cu rol de server (gateway) de nivel inferior;
      domeniu este drumul(calea) in arborele unui domeniu principal.
 
             Observatie. Semnul “@” este caracterul ce se citeste “at” (coada de maimuta) si
                                se afla in partea superioara a tastei <2>.
 
               Exemple de adrese E-mail ale unor utilizatori :

 
                      Arhitectura si sarcinile  TCP/IP
 

250
            Structura arhitecturii TCP/IP este data de nivelele functiilor definite de retelele
interconectate in mediul Internet. Modelul arhitectural TCP/IP este conceput sa controleze
urmatoarele nivele de sarcini:
 
      nivelul retea - dat de un singur protocol care recunoaste toate host-urile si nodurile din
reteaua Internet;
 
      nivelul Internet - dat de software ce implementeaza conceptia mediului Internet, adica
IP (Internet Protocol) si ICMP (Internet Control Message Protocol);
 
      nivelul comunicatiei - dat de software TCP (Transmission Control Protocol) si UDP
(User Datagram Protocol);
 
      nivelul aplicatiei - dat de sarcinile invocate de utilizatorii Internet.

          Nivelele functiilor in arhitectura TCP/IP sunt urmatoarele:

 
      nivelul fizic - asigura transmiterea digitala a informatiilor prin mediul fizic de
interconectare de tip telecomunicatie (retea telefonica, retea publica de date, sateliti de
comunicatii);
 
      nivelul legatura de date - detecteaza si corecteaza erorile de transmisie produse la
nivelul fizic;
 
      nivelul retea - asigura dirijarea pachetelor intr-o retea cu legaturi de tip “point to point”;
 
      nivelul transport - asigura comunicarea intre doua calculatoare host din retea;
 
      nivelul sesiune - stabileste si intretine conectari intre procese pentru transmiterea de date
in retea;
 
      nivelul prezentare - realizeaza transformari ale reprezentarii datelor, comprimarea
textelor, conversii de fisiere, prelucrarea si vizualizarea imaginilor, prelucrarea si redarea
sunetelor;
 
      nivelul aplicatiei - realizeaza comunicarea pentru schimbul de informatii intre utilizatori.
 
251
 
            Nivelul  retea
 
 
           Protocoalele Internet la nivel de retea furnizeaza servicii ce permit comunicarea dintre doua
noduri ale retelei, asigurand dirizarea (router-area) pachetelor de date ce provin de la protocoalele
de la nivelul de transport.  La acest nivel are loc atat conversia pachetelor de date in UDP (User
Datagram Protocol) si transmiterea lor catre protocoalele nivelului legatura de date pentru
procesarea lor ulterioara (la transmisie), cat si transferarea lor catre nivelul transport, la receptie.
         
          La nivelul retea exista urmatoarele protocoale:
 
      protocolul ARP (Address Resolution Protocol) - translateaza dinamic adresele Internet
in adrese hardware unice in cadrul retelelor locale;
 
      protocolul RARP (Reverse Address Resolution Protocol) - tranforma invers adresele
hardware corespunzatoare nodurilor in adrese Internet;
 
      protocolul ICMP (Internet Control Message Protocol) - permite schimbul de informatii
de control intre nodurile retelei ( host-uri, router-re, gateway-uri);
 
      protocolul IP (Internet Protocol) - asigura servicii de transmitere a pachetelor de date
receptionate de la protocoalele nivelului transport.
 
 
           Nivelul transport
 
 
      
          Nivelul transport este implementat in retelele TCP/IP prin intermediul protocoalelor UDP si
TCP. Sistemele de operare Unix si Linux ofera programelor aplicative o interfata comuna pentru
aceste protocoale.
          Protocoalele TCP/IP de nivel transport ofera servicii ce permit programelor nivelului
aplicatiei sa comunice intre ele prin intermediul mesajelor.
                   
                                           Lista protocoalele si serviciilor:
 
 
C:\windows\protocol
 
 
# Copyright (c) 1993-1995 Microsoft Corp.
#
# This file contains the Internet protocols as defined by RFC 1060
# (Assigned Numbers).
#
# Format:
#
# <protocol name>  <assigned number>  [aliases...]   [#<comment>]
 
 
 
ip       0     IP       # Internet protocol
icmp     1     ICMP     # Internet control message protocol
ggp      3     GGP      # Gateway-gateway protocol
tcp      6     TCP      # Transmission control protocol

252
egp      8     EGP      # Exterior gateway protocol
pup      12    PUP      # PARC universal packet protocol
udp      17    UDP      # User datagram protocol
hmp      20    HMP      # Host monitoring protocol
xns-idp  22    XNS-IDP  # Xerox NS IDP
rdp      27    RDP      # "reliable datagram" protocol
rvd      66    RVD      # MIT remote virtual disk
 
    C:\windows\services
 
 
# Copyright (c) 1993-1995 Microsoft Corp.
#
# This file contains port numbers for well-known services as defined by
# RFC 1060 (Assigned Numbers).
#
# Format:
#
# <service name>  <port number>/<protocol>  [aliases...]   [#<comment>]
#
 
echo                7/tcp
echo                7/udp
discard             9/tcp    sink null
discard             9/udp    sink null
systat             11/tcp
systat             11/tcp    users
daytime            13/tcp
daytime            13/udp
netstat            15/tcp
qotd               17/tcp    quote
qotd               17/udp    quote
chargen            19/tcp    ttytst source
chargen            19/udp    ttytst source
ftp-data           20/tcp
ftp                21/tcp      -------------------------------- a se vedea sectiunea 5.3
telnet             23/tcp     -------------------------------- a se vedea sectiunea 5.3
smtp               25/tcp    mail  ------------------------------------------ Simple Mail Transfer Protocol
time               37/tcp    timserver                                                 - interfata cu reteaua globala
time               37/udp    timserver                                                - se seteaza prin Outlook Express
rlp                39/udp    resource      # resource location                   (Outgoing Mail :  )
name               42/tcp    nameserver
name               42/udp    nameserver
whois              43/tcp    nicname       # usually to sri-nic
domain             53/tcp    nameserver    # name-domain server
domain             53/udp    nameserver
nameserver         53/tcp    domain        # name-domain server                 
nameserver         53/udp    domain
mtp                57/tcp                  # deprecated
bootp              67/udp                  # boot program server
tftp               69/udp
rje                77/tcp    netrjs
finger             79/tcp
link               87/tcp    ttylink
supdup             95/tcp
hostnames         101/tcp    hostname      # usually from sri-nic
iso-tsap          102/tcp
dictionary        103/tcp    webster
x400              103/tcp                  # ISO Mail
x400-snd          104/tcp
csnet-ns          105/tcp
pop               109/tcp    postoffice
pop2              109/tcp                  # Post Office
pop3              110/tcp    postoffice   ---------------------------------  Post Office Protocol 3

253
portmap           111/tcp                                                           - interfata cu utilizatorii de E-mail
portmap           111/udp                                                          - se seteaza prin Outlook Express
sunrpc            111/tcp                                                                ( Incoming Mail :  )
sunrpc            111/udp
auth              113/tcp    authentication
sftp              115/tcp
path              117/tcp                                                                    
uucp-path         117/tcp
nntp              119/tcp    usenet        # Network News Transfer
ntp               123/udp    ntpd ntp      # network time protocol (exp)
nbname            137/udp
nbdatagram        138/udp
nbsession         139/tcp
NeWS              144/tcp    news
sgmp              153/udp    sgmp
tcprepo           158/tcp    repository    # PCMAIL
snmp              161/udp    snmp
snmp-trap         162/udp    snmp
print-srv         170/tcp                  # network PostScript
vmnet             175/tcp
load              315/udp
vmnet0            400/tcp
sytek             500/udp
biff              512/udp    comsat
exec              512/tcp
login             513/tcp
who               513/udp    whod
shell             514/tcp    cmd           # no passwords used
syslog            514/udp
printer           515/tcp    spooler       # line printer spooler
talk              517/udp
ntalk             518/udp
efs               520/tcp                  # for LucasFilm
route             520/udp    router routed
timed             525/udp    timeserver
tempo             526/tcp    newdate
courier           530/tcp    rpc
conference        531/tcp    chat
rvd-control       531/udp    MIT disk
netnews           532/tcp    readnews
netwall           533/udp                  # -for emergency broadcasts
uucp              540/tcp    uucpd         # uucp daemon
klogin            543/tcp                  # Kerberos authenticated rlogin
kshell            544/tcp    cmd           # and remote shell
new-rwho          550/udp    new-who       # experimental
remotefs          556/tcp    rfs_server rfs# Brunhoff remote filesystem
rmonitor          560/udp    rmonitord     # experimental
monitor           561/udp                  # experimental
garcon            600/tcp
maitrd            601/tcp
busboy            602/tcp
acctmaster        700/udp
acctslave         701/udp
acct              702/udp
acctlogin         703/udp
acctprinter       704/udp
elcsd             704/udp                  # errlog
acctinfo          705/udp
acctslave2        706/udp
acctdisk          707/udp
kerberos          750/tcp    kdc           # Kerberos authentication--tcp
kerberos          750/udp    kdc           # Kerberos authentication--udp
kerberos_master   751/tcp                  # Kerberos authentication
kerberos_master   751/udp                  # Kerberos authentication
passwd_server     752/udp                  # Kerberos passwd server
userreg_server    753/udp                  # Kerberos userreg server
254
krb_prop          754/tcp                  # Kerberos slave propagation
erlogin           888/tcp                  # Login and environment passing
kpop             1109/tcp                  # Pop with Kerberos
phone            1167/udp
ingreslock       1524/tcp
maze             1666/udp
nfs              2049/udp                  # sun nfs
knetd            2053/tcp                  # Kerberos de-multiplexor
eklogin          2105/tcp                  # Kerberos encrypted rlogin
rmt              5555/tcp    rmtd
mtb              5556/tcp    mtbd          # mtb backup
man              9535/tcp                  # remote man server
w                9536/tcp    -------------------------------------------------------------- listeaza  utilizatorii  care
mantst           9537/tcp                  # remote man server, testing                    sunt momentan  conectati
bnews           10000/tcp
rscs0           10000/udp
queue           10001/tcp                                                                                  
rscs1           10001/udp
poker           10002/tcp
rscs2           10002/udp
gateway         10003/tcp
rscs3           10003/udp
remp            10004/tcp
rscs4           10004/udp
rscs5           10005/udp
rscs6           10006/udp
rscs7           10007/udp
rscs8           10008/udp
rscs9           10009/udp
rscsa           10010/udp
rscsb           10011/udp
qmaster         10012/tcp
qmaster         10012/udp
 
 
            Nivelul aplicatiei
 
 
            Nivelul ce mai inalt este nivelul aplicatiei ce utilizeaza serviciile protocoalelor de la nivel
transport pentru a satisface cerintele utilizatorilor mediului Internet. Familia de procoale TCP/IP
este  operationala deoarece aceste protocoale sunt gestionate prin numere speciale de porturi (well-
known numbers) si nume speciale de protocoale si servicii (well-known names and services).
 
 
           Aceste informatii pentru sistemul de operare Unix se afla in fisierele /etc/services si
/etc/protocols, iar pentru sistemul de operare Windows 95/98 se afla in fisierele
c:\windows\services si c:\windows\protocol (a se vedea fisierele de mai sus).
 
 
           Principalele instrumente (software) Internet la nivel de aplicatie sunt:
 
      E-mail (Electronic Mail) - posta electronica ( trimiterea si receptia de mesaje);
 
      Telnet - protocol pentru conectarea(comunicatii) la distanta;
 
      FTP (File Transfer Protocol) - protocol pentru transfer de fisiere;
 
      HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) - protocol pentru transfer de hypertext;
 
      EGP (Exterior Gateway Protocol) - protocol pentru gateway exterior;
255
 
      Domain (Domain Name Protocol) - protocolul numelui de domeniu;
 
      Login (Remote Login Protocol) - protocolul de login la distanta;
 
      RIP (Routing Information Protocol) - protocolul informatiilor de router-are;
 
      ICMP (Internet Control Message Protocol)- protocolul de control al mesajelor.
 
                    Aspecte de conectare la sistemul Internet
 
 
           Pentru conectarea fizica la sistemul Internet, este nevoie de urmatoarele elemente de baza:
 
      echipament adecvat (calculator PC- 16Mb RAM, 2 Gb HDD, 33.6 kbps modem-in
cazul conectarii PPP(Poit-toPoit Protocol)-, CD drive);
      software special ( sistem de operare Windows, programe de navigare(explorare)-
Netscape Navigator, Microsoft Internet Explorer);
      furnizor de servicii Internet.
 
             Exista doua modalitati de conectare fizica la un server din  sistemul Internet:
 
      conexiune telefonica PPP - prin intermediul unui modem; in acest caz firma furnizoare
de servicii Internet va da utilizatorului un cont(nume login) , o parola si un numar de
telefon prin care se realizeaza conectarea;
      conexiune Network - prin intermediul conectarii de tip retea (cablu coaxial) la un
server conectat deja la sistemul Internet;
 
 
             Conexiunea telefonica PPP
 
 
            In cazul conexiunii telefonice PPP (Dial-Up) trebuie parcurse urmatoarele etape:
 
 
      instalarea modemului sub sistemul de operare Windows - modemul trebuie instalat pe
portul de comunicatii COM2; configurarea trebuie sa cuprinda apelarea Control Panel
de la care se alege Add New Hardware unde se alege dintr-o lista Manufuctures
(Standard Modem Types) si Models (Standard 300 bps Modem);
 
      selectarea adaptorului Dial-Up - instalarea unui adaptor pentru retea; din Control Panel
se selecteaza pictograma Network ce afiseaza o fereastra pentru care la eticheta(meniul)
Configuration se alege Add Adapter pentru a se selecta un  adaptor Microsoft, anume
Dial-Up Adapter;
 
      selectarea protocolului TCP/IP - tot din meniul Configuration se alegee Add Protocol
pentru a se selecta protocolul TCP/IP al firmei Microsoft.
 
      Crearea conexiunii la furnizorul de servicii Internet - se actioneaza butonul Start si se
selecteaza Programs Accessories  Dial Up Networking care afiseaza o fereastra
pentru configurare; se executa double-click pe Make New Connection ce invita sa
introduceti:
                -nume furnizor; - numarul de telefon; -serverul;

256
                se va crea o pictograma corespunzatoare; se executa double-click pe pictograma  nou
creata; va aparea fereastra Conect To unde se va indica;
                                 - numele de cont (User name)           
                                 - parola de conectare (Password);
                se actioneaza  Dial Properties, apoi cele trei etichete:
                                  - General - pentru port, rata de transmisie si volum difuzor
                                  - Connection - pentru parametri de conectare(8 None 1)                   
                                  - Option - optiunea Bring up terminal window after dialing.
 
 
 
            Conexiunea Network
 
           In cazul conexiunii Network  trebuie parcurse urmatoarele etape:
 
      conectarea fizica se face prin cablu coaxial, dupa care prin software se activeaza
Control Panel ce afiseaza o fereastra din care  se selecteaza pictograma Network ce
afiseaza o fereastra pentru care la eticheta(meniul) Configuration se alege de exemplu
(placa de retea instalata)  TCP/IP  Realtek RTL8019 PnP LAN adapter or compatible;
pentru eticheta(meniul) Identification se pot indica un nume pentru calculator(Computer
name) si adresa de domeniu (Workgroup); pentru eticheta Access Control se valideaza
optiunea Share-level access control;
               
      dupa alegerea configurarii (Configuration), pentru meniul Configuration se actioneaza
butonul Properties ce afiseaza o fereastra cu urmatoarele etichete(meniuri):
                                - DNS Configuration
                                - Gateway
                                - IP Address
                                - Bindings
                                - Advanced
                                - NetBIOS
                                - WINS Configuration;
 
      pentru meniul DNS Configuration se valideaza Enable DNS si se introduce un nume de
host (Host), adresa domeniului (Domain), adresa IP a serverului la care este conectat
calculatorul in cauza (DNS Server Search Order) prin Add;
 
      pentru meniul Gateway se indica adresa IP a gateway-ului direct (New gateway) prin
Add;
  
                              Fereastra Network

257
        pentru meniul IP Address se valideaza Specify an IP address si se introduce adresa IP
comunicata de administratorul serverului (IP Address) si masca(Subnet Mask);
 
      pentru meniul Bindings se valideaza Client for Microsoft Networks, dupa care sistemul
va cere initializarea calculatorului .

258
259
            Conectarea la Internet a retelei locale a Universitatii Bucuresti
 
 
            Din motive tehnice, la inceputul formarii retelelor universitare din Romania- acum reteaua
RoEduNet-, cateva retele erau conectate intre ele prin protocolul X25 ce este un protocol
standardizat OSI. Legatura cu reteaua Internet mondiala este oferita de reteaua PUB ( pub.ro ;
“Politehnica” University of Bucharest). Intre PUB si alte cateva universitati exista o retea X25 care
are un comutator (Switch X25; in terminalogia X25 acesta este un router) la care sunt cuplate mai
multe linii telofonice inchiriate ce vin de la universitatile conectate.

260
                 Reteaua locala a Universitatii Bucuresti ( unibuc.ro ; University of Bucharest) este
conectata la reteaua PUB in modul precizat mai sus. Legatura intre reteaua IP (Internet) si reteaua
X25 este realizata prin doua routere multiprotocol. Tunelul din figura de mai jos leaga reteaua
unibuc.ro de reteaua pub.ro. 
              Pachetele IP de la “Politehnica” sunt “impachetate” de catre un router multiprotocol
( recunoscut de IP si X25) ca date “impachetate” X25 si sunt “despachetate” de catre routerul de la
Universitatea Bucuresti si apoi transmise in reteaua locala.

 5.3  E-mail  si comunicarea in Internet

 
 
 
                Comunitatea retelelor de calculatoare interconectate in  sistemul Internet isi realizarea
serviciilor prin intermediul protocoalelor ce au ca suport sistemele de operare Unix, Linux sau
Windows sisteme ce ofera facilitati moderne pentru comunicarea in retea (servicii de
interconectare):
      Telnet - limbaj de comunicatie in retea; conectarea la distanta;
      E-mail (Electronic Mail)- posta electronica (emiterea si receptia scisorilor);
      FTP (File Transfer Protocol) - transfer de fisiere;
      HTTP (Hyper Text Transfer Protocol)-legatura intre informatii aflate la distanta.
261
  
           Mediul Internet utilizeaza si instrumente (sisteme hipertext) concepute special pentru
localizarea , cautarea si vizualizarea in retea, cum ar fi:
 
      WWW (World Wide Web - panza mondiala) - sistem de cautare si vizualizare;
      Gopher - explorare baze de date;
      Archie - cautarea fisierelor in reteaua Internet;
      WAIS (Wide Area Information Server) - cautarea si extragerea informatiilor.
 
          Serviciile (activitatile de baza) oferite in prezent  de mediul Internet sunt:
 
 
      E-mail (posta electronica)  - prin utilizarea comenzilor Unix/Linux  pine, elm, mail, etc.
se pot trimite mesaje (scrisori) prin posta electronica spre utilizatori din intreaga lume, se
poate vizualiza lista scrisorilor primite in cutia postala(mailbox), se pot receptiona mesaje
din intreaga lume; o alta varianta este Internet Mail; 
 
 
 
      zone de informare (WWW, Gopher, FTP) - informatii stocate in sisteme de fisiere
numite zone (site) sau gazde(host); exista zone FTP, zone Gopher, zone WWW;
                              - zona FTP este un calculator(server) initializat pentru
                                 conectarea in sistem, consultarea si copierea de fisiere
                              - zona Gopher contine baze de date de referinte incrucisate
                                 despre documente din intrega lume
                              - zona WWW contine pagini Web ce pot fi vizualizate
                                 cu programe speciale de consultare(browser), cum ar fi
                                 Mosaic, Netscape. Internet Explorer; paginile Web pot
                                 contine trimiteri la alte zone WWW la care este acces,
                                 executia se face prin click cu butonul mouse-ului;
 
 
      reteaua UseNet - folosind un cititor de stiri (newsreader), cum ar fi rn, trn, nn, sau tin, 
se pot studia mesaje din grupurile de stiri (newsgroups) pe orice tema: stiinta, medicina,
economie, sport, muzica, calculatoare, etc.
 
                Accesul (login) la Internet prin Telnet sau ssh
 
            Definitie.
            Programul (serviciul) Telnet reprezinta modalitatea de conectare la distanta, si anume
accesarea unui server la care utilizatorul are un cont (login name) sau a unui server la care
utilizatorul se poate conecta printr-un login cunoscut cu/fara parola si care ofera posibilitatea
utilizatorului sa consulte biblioteci, baze de date, etc.
 
           Astazi, exista diverse implementari pentru Telnet:
      telnet.exe - sub sistemul Windows;
      telnet.exe - sub sistemul DOS;
      telnet - comanda sub sistemele Unix si Linux;
      
           Exista doua modalitati de utilizare a serviciului Telnet pentru accesare:
 
      apelarea sub Windows pentru accesarea serverului la care utilizatorul are cont(login) si
parola;
            - daca programul telnet are pictograma pe ecran, se activeaza pictograma
262
             - daca nu exista pictograma pe ecran, din meniul Start se selecteaza
               Run    ( apoi,  telnet  numehost  sau  telnet adresaIP ) Connect
 
                            Exemplu:  telnet gw-chimie            sau
                                             telnet 193.226.51.177

        Serverul gw-chimie  ofera prompterul  Linux (pentru introducerea de comenzi)

 
 
 
      apelarea sub Unix sau Linux pentru accesarea altui server, dupa ce in prealabil
utilizatorul a fost recunoscut de un server.
                  - consultarea cataloagelor unor biblioteci din lume-care sunt accesibile-
                               se poate face prin accesarea unui server, sub forma:
                                                 telnet    numedomeniu     sau
                                                 telnet   adresaIP
 
                               Exemple:  telnet  hollis.harvard.edu
                                                telnet 163.1.62.31
 
                             - consultarea de informatii din diverse domenii
                                Exemple: telnet camms2.caos.kun.nl   - informatii despre sistemul
263
                                                                                             periodic al elementelor chimice
                                                telnet nasanews@space.mit.edu  - evenimentele zilei de la
                                                                                                       NASA
                                                telnet hpcvbbs.cv.hp.com  - informatii despre calculatoare
                                                                                              Hewlett-Packard
 
             Definitie.
             Serviciul ssh realizeaza accesarea unui server la care utilizatorul are un cont (login name)
si o parola si care ofera posibilitatea utilizatorului sa aiba acces la toate serviciile oferite de
mediul Internet.
 
            Exista doua modalitati de utilizare pentru ssh:
      apelarea sub Windows (ssh.exe);
      apelarea sub Linux sau Unix (comanda ssh).
 
     
            Comenzi si operatii dupa accesarea serverului direct
 
      
           Dupa accesarea serverului direct (serverul la care utilizatorul are un cont-login name- si o
parola-password), utilizatorul poate folosi cunostintele acumulate privind sistemele de operare
Linux sau Unix, pentru a afla diverse informatii despre organizarea serverului, despre
directoarele/fisierele aflate pe server, despre utilizatorii recunoscuti de server, etc.
          Utilizatorul  va folosi cunostintele invatate pentru sistemul de operare UNIX (ce sunt
asemanatoare cu cele pentru sistemul de operare LINUX).
 
 
              Exemplu demonstrativ pentru :
 
        afisarea pe ecran a tuturor utilizatorilor conectati (login) la momentul respectiv la
serveul gw-chimie; se utilizeaza comanda
                            $ w              sau    $ who
        schimbarea directorului curent in directorul radacina (root) pentru a cunoaste
structura de directoare de pe serverul gw-chimie; se utilizeaza comanda
                             $cd  /
        listarea numelor de directoare legate de directorul radacina; se utilizeaza comanda
                             $ls -l
        accesarea serverului math, folosind serviciul  ssh; se utilizeaza comanda
                             $ssh vlada@math
 
                                                       Observatie. Se va introduce login name si password.
        pe serverul math reluam  comenzile da mai sus  adresate  serverului gw-chimie.
 
 In continuare prezentam imaginile corespunzatoare.

264
265
266
                Utilizarea  serviciului  E-mail
 
 
            Definitie.
 
            Serviciul E-mail  oferit de sistemul Internet realizeaza pentru orice utilizator conectat la
sistem:
      gestiunea unei cutii postale (Mail Box) de unde se pot trimite mesaje (scrisori) catre
orice utilizator Internet ce are propria lui cutie postala (adresa E-mail) si unde se pot
primi mesaje (scrisori) de la orice utilizator E-mail;
      operatii asupra mesajelor din cutia postala a utilizatorului pentru listarea mesajelor,
vizualizarea continutului mesajelor, stergerea mesajelor, etc.;
      protectia cutiei postale si a mesajelor;

267
       atasarea la mesajele trimise/primite a unor fisiere in vederea utilizarii lor ulterioare de
catre programele de aplicatii.
 
 
               Crearea unei cutii postale (Mail Box)
 
 
            La inceput, cutia postala proprie (mail box)  unui utilizator este creata,
          
           fie de utilizatorul respectiv (daca se foloseste serverul http://hotmail.com, si in acest caz 
adresa E-mail va fi de forma: numelogin@hotmail.com; se va apela programul (browser)
Internet Explorer sau Netscape ; unde, http = hyper text transfer protocol),
 
            fie de administratorul serverului la care utilizatorul este legat (in acest caz utilizatorul
primeste un nume-login name- si o parola, iar adresa E-mail va fi de forma:
numelogin@host.domeniu). 
 
             Observatie. Un utilizator poate avea mai multe cutii postale aflate pe diverse servere. De
exemplu, autorul acestei lucrari are urmatoarele adrese de cutii postale (e-mail-uri):
      pe serverul math ;                  vlada@math.math.unibuc.ro  ;
      pe serverul gw-chimie;           vlada@gw-chimie.math.unibuc.ro  ;
      pe serverul hotmail.com;        vladamarin@hotmail.com .    (post restant)
 
           In cazul unei cutii postale (post restant) accesibile prin WWW (World Wide Web), servicii
oferite gratuit, de exemplu de serverele :
      http://www.hotmail.com
      http://www.iname.com
      http://www.forevermail.com   ,
utilizatorul isi ceeaza singur E-mail retinand pentru utilizare login name si password, in acest caz
este asigurata protectia  la citirea corespondentei.
 
            Pentru crearea cutiei postale(post restant) pe un astfel de server, se lanseaza in executie un
program de navigare/explorare (Internet Explorer, Netscape Communicator, etc.), si se indica
sau se selecteaza adresa(locatia URL-Uniform Resource Locators) corespunzatoare fisierelor
(paginilor Web) de pe server, de exemplu:
 
                                        http://www.hotmail.com

268
269
          Dupa ce utilizatorul citeste instructiunile, va selecta butonul I Accept, pentru a introduce
cateva informatii personale, printre care login name si password (pe care trebuie sa si le noteze, in
scopul utilizarii postei E-mail).

270
         Citirea postei (Read Mail) si trimiterea de mesaje si fisiere
 
 
           Software pentru E-mail a fost conceput astfel ca operatia de citire a mesajelor primite de un
utilizator sa se realizeze in sistem de protectie prin intermediul unui nume de utilizator (login name)
si o parola de conectare (password). Daca la nivelul serverului, pastrarea corespondentei este
protejata, in schimb la nivelul operatiei de citire protectia este realizata relativ partial, tinand seama
de programul cu care se realizeaza citirea postei.
 

271
           In cazul unei cutii postale (post restant) accesibile prin WWW (World Wide Web), servicii
oferite gratuit, de exemplu de serverele :
      http://www.hotmail.com
      http://www.iname.com
      http://www.forevermail.com   ,
utilizatorul isi ceeaza singur E-mail retinand pentru utilizare login name si password, in acest caz
este asigurata protectia  la citirea corespondentei.
 
            In cazul unei cutii postale de pe un server al unei retele locale, accesul la corespondenta se
poate realiza:
 
      sub Linux / Unix - folosind comenzile pine sau mail, dupa ce in prealabil utilizatorul s-a
conectat la server cu telnet sau ssh (folosind login name si password proprii
utilizatorului); in acest caz protectia este asigurata;
 
      sub Windows  - folosind programele de navigare/explorare(browser) Internet
Explorer (Read Mail  Outlook Express), Netscape Communicator, etc.;la prima
utilizare trebuie sa se realizeze o anumita configurare de lucru; ultimele versiuni ale
acestora incearca sa rezolve protectia la citire a corespondentei (in cazul in care la
aceeasi statie de lucru lucreaza mai multi utilizatori ca au E-mail).

               Comentariu. Desi, sub Windows serviciul E-mail ridica unele probleme de securitate
(atunci cand la aceeasi statie lucreaza mai multi utilizatori), in schimb ofera
diverse programe cu interfete grafice eficiente si comode pentru citirea postei, trimiterea de mesaje
si fisiere, codificand si decodificand automat fisiere.
         
 
            E-mail accesibila prin WWW
 
 
           Pentru consultarea (Read Mail) cutiei postale(post restant) pe un astfel de server, se lanseaza
in executie un program de navigare/explorare (Internet Explorer, Netscape Communicator,
etc.), si se indica sau se selecteaza adresa(locatia URL-Uniform Resource Locators)
corespunzatoare fisierelor (paginilor Web) de pe server, de exemplu:
 
                                        http://www.hotmail.com

272
            Este oferit un meniu principal :
             
        Inbox – sunt afisate toate scrisorile si informatiile despre ele; asupra lor utilizatorul
poate opera actiuni de stergere(delete), salvare (move to);
        Compose – compunerea de mesaje pentru a fi trimise la diverse adrese E-mail;
        Addresses – lista de adrese ce poate fi actualizata ;
        Folders – crearea de cataloage pentru gestionarea corespondentei;
        Options – optiuni privind regimul de lucru cu E-mail;
        Log Out – iesirea din serviciul E-mail.

273
           Trimiterea unui mesaj la care se pot atasa diverse fisiere se realizeaza prin functia (butonul)
Compose care ofera compunerea unui antet(header), corpul mesajului, atasarea de
fisiere(Attachments), si operatii de verificare(Spell Check) a continutului (pentru limba engleza), iar
in final operatia de trimitere (Send), prin urmatorul ecran:

274
           Antetul mesajului(header) cuprinde:
 
        To – adresa E-mail a destinatarului; aceasta poate fi selectata dintr-o lista de adrese
(Addresses); destinatar principal; evident, camp obligatoriu;
        Subject – cuvinte sau grup de cuvinte care sa sugereze continutul mesajului;
        Cc – copie la indigo (carbon copy) ce este trimisa unor destinatari  secundari- se indica
adresa sau adresele respective; destinatarii principali vor fi avertizati ca mesajul a fost
trimis si la alti destinatari; evident, camp optional;
        bcc – copie confidentiala (blind carbon copy) ce este la fel ca si cc, cu deosebirea ca
destinatarii principali si secundari nu vor sti ca mesajul va fi receptionat de acesti
corespondenti; evident, camp optional. 
           
                     E-mail accesibila  sub Linux/Unix  prin  PINE
  
 
             In aceasta situatie, utilizatorul are cutia postala (Mail
Box) pe un server dintr-o retea locala,
si in acest caz pentru folosirea ei trebuie sa utilizeze login name si password introduse initial de
administratorul serverului. Ulterior, prin comanda Linux./Unix, utilizatorul isi poate schimba
password.
 
           Dupa conectarea la server, folosind telnet sau ssh, pentru consularea postei (read mail),
utilizatorul trebuie sa apeleze comanda pine – ce ofera un meniu comod si operatii puternice- atat
pentru citirea corespondentei, cat si pentru trimiterea de mesaje si fisiere atasate.
 
             Comanda (programul) pine ofera un meniul principal (Main Menu) ce apare centrat pe
ecran si un meniu inferior corespunzator unei functii din meniul principal, acesta apare in partea de
jos a ecranului.
275
 
            Meniul principal ofera urmatoarele functii (servicii) :
        Help  - indicatii de utilizare pentru programul pine;
        Compose message – compunerea si trimiterea de mesaje si fisiere atasate;
 
 
        Folder Index – vizualizarea mesajelor din  directorul curent;
        Folder List – selectarea directorului pentru vizualizarea mesajelor;
        Address Book – Adrese utile;
        Setup – configurare de lucru pentru pine;
        Quit – iesirea de sub programul pine;

276
        Exercitiu.
Compunerea unui mesaj si trimiterea lui la o adresa E-mail.
      Rezolvare. Se introduc datele pentru To, Subject si se scrie textul.

277
                           E-mail accesibila sub WINDOWS
 
          Sub sistemul de operare Windows exista mai multe programe care realizeaza serviciul de E-
mail, serviciu ce poate fi apelat prin intermediul programelor de navigare/explorare (browser):
 
        Microsoft Internet Explorer;
        Netscape Communicator.
 
          Fata de programele ce lucreaza sub sistemele Linux/Unix, sub sistemul Windows programele
de E-mail ofera interfete grafice foarte comode si editoare perfectionate pentru compunerea

278
mesajelor, dar si programe perfectionate pentru codificarea si decodificarea fisierelor trimise ca
atasate la un mesaj. In prezent, aceste codificari si decodificari, de regula se realizeaza automat,
fara ca utilizatorul sa aiba grija pentru acest lucru.   
 
 
        Comentariu.
 
         Programul de procesare texte si imagini WORD 97 ofera prin meniul File, pe langa alte
functii si functiile pentru Internet(E-mail):
        Send To – Mail Recipient si Routing Recipient ; trimiterea documentului procesat la un
destinatar cu adresa de E-mail;
        Save as HTML – salvarea documentului procesat ca text HTML (HyperText Markup
Language) in limbaj destinat retelei WWW(pagini Web).
 
        

 
            Programul Word 97 ofera butoanele Web Toolbar si Insert Hyperlink pentru generarea de
pagini Web destinate retelui WWW.

279
             Pentru utilizarea serviciului E-mail sub un program de navigare (browser), cum ar fi
Internet Explorer sau Netscape Communicator, utilizatorul trebuie sa realizeze diverse setari
(configurare de lucru) la prima utilizare. Cu aceasta ocazie se poate alege programul care ofera
serviciile proprii de posta electronica, si anume:
 
        Outlook Express;
        Netscape Messenger;
        Microsoft Outlook;
        Windows messaging.
 
 
        In primul rand, dupa instalarea programului de navigare(browser),  trebuie sa se opteze pentru
preferintele de lucru (optiuni de lucru).
  
             Programul Internet Explorer

280
           Fereastra Internet Options ofera urmatoarele etichete(meniuri):
 
        General – optiuni: Home page, Temporary Internet files, History;
        Security - zone ;
        Content – Content advisor, Certificates, Personal information;
        Connection – Proxy server;
        Programs – Messaging, Personal information;
        Advanced.
 
Fereastrea Internet Options: eticheta General

281
282
 Serviciile de E-mail sunt realizate de programul ales pentru acest lucru, de exemplu, in
             
cazul nostru de  programul Outlook Express.
 
            Programul contine cateva foldere(directoare)-numite recipiente- standard:
 
        Inbox – mesaje primite, ce nu sunt redirectionate catre alte recipiente;
        Outbox – mesaje ce urmeaza a fi trimise;
        Sent Items – mesaje trimise;
283
         Deletes Items – mesaje sterse (primite, trimise) si abandonate ulterior.
 
            Serviciile oferite de Outlook Express sunt:
 
        Read Mail – citirea corespondentei ( E-mail);
        Read News;
        Compose a Message – compunerea de mesaje si trimiterea lor;
        Address book – lista de adrese E-mail cu care utilizatorul are legaturi frecvente ;
        Downlood All;
        Find People.

Configurarea programului Outlook Express trebuie sa se realizeze prin functia Tools

         
Accounts.  Fereastra Accounts contine meniurile : All, News, Mail, Directory Services.

284
285
286
287
288
                         Citirea si trimiterea de mesaje si fisiere                                  
                               ( Read Mail  si  New Messages )
 
  
             Citirea si trimiterea de mesaje si fisiere se realizeaza prin Internet Explorer (folosind
functiile Read Mail, respectiv New Message), sau direct prin lansarea in executie a programului
Outlook Express care ofera o fereastra cu meniul: File, Edit, View, Go, Tools, Compose, Help, si
butoanele:
           
        Compose Message – compunerea(trimiterea) de mesaje;
        Reply to Author – replica la un mesaj primit de la un expeditor(autor);
        Reply to All – replica  la un mesaj pentru toti expeditorii;
        Forward Message – trimiterea mai departe a mesajului;
        Send and Receive – trimiterea si primirea de mesaje;
        Address Book – lista de adrese E-mail utilizate mai frecvent ca destinatii.
 
            Meniul Tools ofera functia Options prin care utilizatorul poate sa seteze diverse optiuni
privind primirea si trimiterea de mesaje, aceste optiuni fiind oferite de fereastra Options care ofera
etichetele(meniul):
 
        General;
        Send;
        Read;
        Spelling;
        Security;
        Dial Up;
        Advanced.

289
              Pentru compunerea(trimiterea) unui mesaj se actioneaza sub Internet Explorer functia
Mail  New Message, sau sub Outlook Express, se actioneaza Compose Message, in ambele
cazuri apare  fereastra corespunzatoare:  

290
             Pentru atasarea(trimiterea) de fisiere la mesajul ce urmeaza a fi trimis, se utilizeaza meniul
Insert care ofera functiile:
 
        File Attachment;
        Text from File; 

291
292
                E-mail accesibila prin Netscape Communicator 
 
 
              Analog, ca si in cazul programului Internet Explorer,
inainte trebuie ca utilizatorul de E-
mail sa realizeze diverse setari si optiuni. Fiecare utilizator-client (Guest) trebuie sa-si creeze
propriul sau Profile. Aceasta actiune se realizeaza prin:
 
 Start  Programs  Netscape Communicator  Utilities  User Profile Manager

293
294
295
            Dupa aceste setari, se poate lansa in executie programul de navigare/explorare Netscape
Communicator care ofera meniul:
 
        File;
        Edit - Preferences;
        View;
        Go;
        Communicator – Navigator, Messenger, Composer;
        Help.
296
              Pentru realizarea unor setari privind preferintele de lucru, se apeleaza Edit  Preferences
si se opteaza pentru diverse aspecte(categorii):
        Appearance;
        Navigator;
        Mail & Newsgroups;
        Roaming Acces;
        Composer;
        Offline;
        Advances.

297
             Dupa aceste setari, utilizatorul poate sa utilizeze serviciile de E-mail prin intermediul
programului Netscape Communicator (versiunea 4.5), si anume, daca exista pictograma pe ecran
se realizeaza actionarea ei.
             Pe ecran va aparea fereasta pentru alegerea profilului(Profile Manager):

298
             Programul ofera utilizatorului un centru de control (fereastra) cu urmatoarele servicii:
 
        Navigator – deschide fereastra de navigare(Navigator);
        Inbox – deschide posta locala (local Mail) si citeste noile mesaje de pe server (in
acest caz se cere utilizatorului parola de dialog-cea recunoscuta de server; mesajele
citite sunt sterse de pe server);
        Newsgroups – deschide lista pentru newsgroups;
        Address Book – deschide lista pentru adresele preferentiale;
        Composer – apeleaza editorul pentru crearea paginilor Web.

299
           Serviciul Inbox gestioneaza posta locala (Local Mail) utilizand cateva directoare(folders)
implicite:
 
 
        Inbox – mesajele citite temporar de pe server;
        Unsent Messages – mesajele inca netrimise;
        Draft – mesaje in proiect;
        Templates – mesaje model;
        Sent – mesaje trimise;
        Trash – mesaje pentru eliminare; 
 
             In vederea trimiterii unui mesaj (la care se poate atasa un fisier) se selecteaza butonul New
Message.

300
                Dupa toate completarile dorite, mesajul se trimite folosind butonul Send, eventual cu
otiunea de alegere a modului de trimitere (Plain Text and HTML, Plain Text Only, HTML Only).

301
              Comentariu.
 
                  Mesajele citite de pe server in posta locala a unui utilizator trebuie sa fie gestionate de
utilizatorul respectiv in scopul evitarii ca aceste mesaje sa fie citite si de alti utilizatori. In acest
sens, utilizatorul trebuie sa-si salveze mesajele si apoi sa le strearga din Local Mail. In cazul
sistemului de operare Windows NT aceasta grija nu mai este necesara.
 
 
                Transfer de fisiere  prin  serviciul FTP
   
            Serviciul FTP (File Transfer Protocol) realizeaza transferul de fisiere intre mediul Internet si utilizator
(WS-statia de lucru):

302
 

       FTP  sub Linux/ Unix

 
1.  Transfer     C:  Server- in acest caz se actioneaza butonul Start  Run ftp host.
     Programul va cere login name si password, dupa care apare prompter-ul ftpftp>  ,  ce va
interpreta comenzile introduse de utilizator. Comenzile binary si ascii vor  indica natura fisierului
de transfer. Transferul se realizeaza prin comanda put(scrie):
                                        ftp>put  <specificator>
      fisierul specificat se va transfera pe server in /home/logname/.
 
            Exercitiu: Transferul fisierului vlada02.doc de pe C:  pe server.

303
 
2.  Transfer     Server  C:- in acest caz se actioneaza butonul Start  Run ftp host.
     Programul va cere login name si password, dupa care apare prompter-ul ftpftp>  ,
     ce va interpreta comenzile introduse de utilizator. Comenzile binary si ascii vor   
     indica natura fisieruli de transfer. Transferul se realizeaza prin comanda get(read):
 
                                       ftp>get  <file> [<specificator>]
      fisierul <file> se va transfera de pe server din /home/logname/ pe C: in     <specificator>, daca
acesta nu este precizat, fisierul va fi transferat automat in C:\windows\desktop.
 
   
304
 Exercitiu. Transferul fisierului IMAGE010.jpg de pe server pe C: in folderul \vlada\curs, cu
      
numele image.jpg.

305
              FTP prin browser (Netscape Communicator, Internet Explorer)
 
 
             Utilizarea
unui program de explorare/navigare este mult mai comoda in cazurile in care
transferul de fisiere trebuie sa se realizeze de la o locatie FTP. 
 
           Exercitiu. Transferul unor fisiere pe statia de lucru de la adresa ftp://ftp.microsoft.com.

306
307
 
             Observatie.
 
In situatia in care se selecteaza pentru transfer un fisier binar (de tip exe,com, doc, etc.),
             
atunci automat apare fereastra pentru salvarea acestuia.
 
 
 
 
                Comentariu.
 
              In general, exista diverse adrese FTP clasificate pe divese categorii de domenii cu ajutorul
carora utilizatorii pot sa-si tramnsfere diverse produse si informatii.
 
 
5.4  Limbajul  HTML  si  pagini  Web
 
 
   Reteaua WWW (WORLD  WIDE  WEB)
 
 
             Definitie.
             Hipertext (in engleza hypertext) este o scriere nesecventiala care contine elemente de
referiri (hiperlegaturi- hyperlink) care  la randul lor reprezinta o descriere  nesecventiala pentru
transmiterea de informatii complete si utile pentru un utilizator-client care le utilizeaza prin
intermediul unui calculator conectat la sistemul Internet realizandu-se conexiuni intre diverse
documente si fisiere aflate in diverse locuri..
308
 
           Conceptul de hipertext a fost introdus pentru prima data de Ted Nelson in cartea sa Literary
Machines, concept care a fost preluat de Tim Berners-Lee pentru  elaborarea proiectului CERN
(Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire) si care a dus la dezvoltarea retelei WWW (anul
1989).
 
           Hipertextul a fost folosit in cadrul mediului Internet pentru realizarea unei interfete unice si
deosebite dintre utilizatorul-client care trebuia sa acceseze informatii de oriunde in lume, si sistemul
Internet care trebuia sa stocheaza , prelucreaze si sa transmita informatii de diverse categorii: baze
de date, rapoarte, documentatii tehnice, imagini, sunete, animatie, etc.
 
           Definitie.
           O pagina Web este un sistem de fisiere (de tip .html, .htm, .gif, .jpg, .zip, .xbm, , .wav,
.mid, .au, etc.) in format hipertext ce formeaza pagini de prezentare in reteaua WWW si care poate
fi accesata de orice utilizator cuplat la sistemul Internet din orice loc si la orice moment.
 
            Elaborarea (generarea) paginilor Web se face pe baza unui limbaj specific de descriere
-inventat de Tim Berners-Lee-  numit limbaj de marcare hipertext HTML (HyperText Markup
Language).
 
            Orice pagina Web trebuie sa reflecte scopul pentru care a fost creata.Textul, imaginile si
sunetele trebuie sa comunice utilizarorului-client mesajul care se doreste a fi transmis. De aici,
importanta conceperii paginilor Web pentru reteaua WWW ce poate fi accesata de orice utilizator-
client.
 
            Definitie.
            Un document HTML este un fisier text (ASCII) scris in limbajul HTML si care contine
diferite formatari de text. formatari de imagini, module pentru sunete, module pentru animatie,
precum si hiperlegaturi pentru alte documente HTML.
 
            Un document HTML – de fapt o pagina Web- poate fi accesat de orice utilizator-client
conectat la sistemul Internet prin intermediul programelor de navigare/explorare Web ( in engleza
browsers), de exemplu Netscape Communicator, Internet Explorer, Mosaic ( pentru Windows),
Lynx  (pentru Linux/Unix).
 
             Astazi, aceste programe ofera si module (editoare) pentru generarea codurilor HTML in
urma elaborarii unei pagini Web.
 
             Versiunea HTML 4.0 a introdus conceptul de tip de media prin care un document HTML
poate fi “vizualizat”.
 
             Definitie.
             Un tip de media este orice dispozitiv(suport)  prin intermediul caruia pot fi obtinute
informatiile continute intr-o pagina Web: text, imagini, secvente video si audio, animatie.

309
             Tipurile fundamentale de media sunt: ecranul, hartia. Tipurile de media sunt definite de
specificatiile CSS (Cascading Style Sheets).
 
             Limbajul HTML care este utilizat la crearea paginilor Web se bazeaza pe limbajul de
descriere a redactarii programelor si documentelor si care este denumit SGML (Standard
Generalized Markup Language). S-au definit si alte limbaje de tip script mai simple si eficiene (de
exemplu JavaScript).
 
 
             Explorarea retelei WWW
 
 
              Accesarea paginilor Web cu ajutorul unui browser se realizeaza prin intermediul
protocolului http (HyperText Transfer Protocol) care este implementat pe diverse servere, numite
servere http.
               Programul de navigare/explorare trimite mesaj catre serverul respectiv, prin care solicita
ca anumite documente sau servicii sa fie puse la dispozitia utilizatorului care a cerut aceste 
documente sau servicii. La randul sau, serverul accesat, raspunde cererilor prin transmiterea inapoi
–catre statia de lucru a utilizatorului- a documentului sau serviciului utilizand protocolul http, iar
programul de navigare/explorare il receptioneaza, il interpreteaza, in scopul solicitarii cerute.
 

310
            Calea de comunicatie dintre browser (program de navigare/explorare) si un server din
sistemul Internet care gazduieste pagini Web se numeste interfata CGI (Common Gatway
Interface).

             Prin accesarea unei pagini Web, programul browser utilizat acceseaza(deschide) de fapt un
document HTML. Acesta contine diverse formatari de texte sau imagini, secvente video si audio,
precum si hiperlegaturi catre alte documente HTML.    
             Definitie.
             O adresa URL (Uniform Resource Locators), numita locatia uniforma de resurse, este
folosita de reteaua WWW pentru a specifica(localiza) fisierele ce contin paginile Web sau diverse
informatii stocate pe un anumit server din sistemul Internet in vederea accesarii lor de catre
utilizatorii-clienti.
 
              O adresa URL include tipul de resursa accesat ( de exemplu WWW, Gopher, WAIS,
news, telnet, etc.), adresa serverului si calea(path) fisierului accesat.
 
               Sintaxa pentru a descrie o adresa(locatie) URL:
 
                        <scheme >://host.domain/path/file    ,
 
unde <scheme> poate reprezenta unul din elementele:
 
        file – pentru un fisier local (din sistemul utilizatorului);
        ftp  - pentru un fisier de pe un server  FTP anonim;
        http – pentru un fisier de pe un server WWW;
        gopher – pentru un fisier de pe un server Gopher;
        wais -  pentru un fisier de pe un server WAIS;
        news – pentru un grup (group) de stiri UseNet;
        telnet – pentru o conexiune la un serviciu bazat pe Tenet.
 
Accesarea paginii Web a Institutului de Matematica al Academiei Romane:

311
       Pagini Web
 
  
             Reteaua WWW gestioneaza pagini Web (documente HTML) ce sunt stocate pe diverse
servere din sistemul Internet si care pot fi accesate printr-o adresa URL de orice utilizator-client
in orice moment si din orice loc prin intermediul unei statii de lucru (calculator) conectat la mediul
Internet.
 
             Conceperea si elaborarea paginilor Web pot fi realizate de specialisti sau utilizatori care
au cunostinte minime despre calculatoare si mediul Internet, tinand seama ca astazi produsele
software ofera facilitati moderne de utilizare, documentare  si invatare.
 
               Textul sursa pentru o pagina Web este un fisier ASCII ce contine coduri HTML si care
poate fi interpretat de de un browser (Netscape Communicator, Internet Explorer, etc.). Din
acest punct de vedere, proiectarea, elaborarea unei pagini Web ar insemna o activitate de
programare, activitate care ar necesita o anumita pregatire.
 
              Experienta si rezultatele obtinute in domeniul informaticii au codus la implementarea unor
editoare care sa ocoleasca operatia de programare si sa genereze codul HTML in functie de
cerintele utilizatorului care are diverse optiuni in conceperea si elaborarea unei pagini Web. Aceste
editoare sunt oferite astazi de orice program de navigare/explorare. De asemenea, unele
procesoare de texte (de exemplu Word 97) ofera coversia unui document Word intr-un document
HTML.
              
             Limbajul HTML ofera posibilitatea sa se incorporeze in textul sursa al unei pagini Web,
secvente scrise in limbajele de programare Java, JavaScript, Visual Basic.
 
 
           Elaborarea unei  pagini Web se poate realiza in urmatoarele variante:

312
 
        direct – in cod HTML ; in acest caz trebuie sa se cumoasca limbajul HTML;
 
        indirect – prin utilizarea programului Word si conversia in cod HTML;
 
        editoare profesionale – Netscape Navigator Gold, Microsoft Front Page;
 
        cu un browser – Netscape Communicator, Internet Explorer;
 
        cu Formula Graphics – Multimedia System; dezvoltare de aplicatii multimedia.
 
 
 
              Definitie.
              Un document HTML ce descrie o pagina Web este compus din punct de vedre a structurii,
din elemente ce reprezinta: titluri, subtitluri,  paragrafe, liste,  definitii,  citate, tabele,  imagini,
secvente audio-video, frame-uri, animatie si nume de hiperlegaturi ce fac referiri la alte documente
HTML.

Exemplu: Pagina Web a revistei Gazeta de Informatica se acceseaza prin adresa URL
http://www.ginfo.ro. Articolele aparute in revista pot fi consultate prin Internet.

313
              Exercitiu.
             Obtinerea de informatii despre activitatea didactica si de cercetare de la Catedra Chimie-
Fizica, Facultatea de Chimie, Universitatea Bucuresti.
 
 
              Adresa URL pentru pagina Web: http://www.gw-chimie/
 
              Se apeleaza programul Netscape Communicator si pentru Location se      introduce  
adresa URL precizata.

314
          Definitie.
              Un frame (cadru) este o fereastra (zona dreptunghiulara) in cadrul unei fereste afisata de
un browser, zona in care este afisata o pagina Web, in timp ce alte pagini Web sunt afisate in alte
zone din fereastra browser-ului.
 
           Frame-urile au fost introduse in scopul vizualizarii in acelasi timp a mai multor pagini Web.
 
              Orice utilizator isi poate elabora propriile lui pagini Web pentru diverse scopuri
(profesionale, sociale, culturale, generale, etc.).
 
              Exemplu.
              Domnul Mihai Budiu, a scris unele pagini Web pentru reteaua WWW in scopul unor
discutii privind diverse articole de informatica.

315
               Exercitiu. Crearea unei pagini Web cu un browser
 
 
               Se lanseaza in executie un browser, de exemplu Netscape Communicator, se selecteaza
functia Communicator, si apoi subfunctia Composer care afiseaza fereastra Composer (editor
pentru pagini Web).

316
         Se  editeaza continutul paginii conform cu dorintele utilizatorului si la terminare se va
salva intr-un documemt HTML (extensia .htm sau .html). Elaborarea unei pagini Web simple si
vizualizarea ei cu browser-ul Netscape Communicator.

317
 
            Fisier HTML care se genereaza automat: vlada.htm
 
 

<!doctype html public "-//w3c//dtd html 4.0

transitional//en">
<html>
<head>
   <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html;
charset=iso-8859-1">
   <meta name="Author" content="Marin Vlada">
   <meta name="GENERATOR" content="Mozilla/4.5 [en]
(Win95; I) [Netscape]">
   <title>vlada</title>
</head>
<body>
<font size=+1><font face="Aurit
W">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<font
color="#33FF33">&nbsp;&nbsp;
</font><font color="#CC33CC">Pagina
WEB&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;</font><fon
t
color="#33FF33">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;</font>&nbsp;&nb
sp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp
;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<font
color="#FF6666">
</font></font><font face="Artistic W"><font
color="#FF6666">autor&nbsp;&nbsp;&nbsp;
Marin Vlada</font></font></font><font face="Artistic
W"><font size=+1></font></font>
<p><font face="Artistic W"><font
size=+1>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<font
color="#3366FF">&nbsp;

318
 INFORMATICA</font></font></font>
<br><font face="Artistic W"><font
size=+1></font></font>&nbsp;
<h1>
<font face="Artistic W"><font size=+1>&nbsp;&nbsp;
Sisteme :</font></font></h1>
 
<ul>
<li>
<font face="Artistic W"><font
size=+1>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>&nbsp;&nbsp;&nb
sp;&nbsp;
operare</b></font></font></li>
 
<li>
<b><font face="Artistic W"><font
size=+1>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;
calcul</font></font></b></li>
 
<li>
<b><font face="Artistic W"><font
size=+1>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;
rezolvare</font></font></b></li>
 
<li>
<b><font face="Artistic W"><font
size=+1>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;
operare</font></font></b></li>
</ul>
<font face="Artistic W"><font
size=+1>================================================
==</font></font>
<br><font face="Artistic W"><font
size=+1></font></font>&nbsp;
</body>
</html>
 

 
           Exercitiu. Inserarea unei imagini ca element al paginii Web ce se elaboreaza.

319
                          Fisierul generat in cod HTML : vlada1.html
 

<!doctype html public "-//w3c//dtd html 4.0

transitional//en">
<html>
<head>
   <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html;
charset=iso-8859-1">
   <meta name="Author" content="Marin Vlada">
   <meta name="GENERATOR" content="Mozilla/4.5 [en]
(Win95; I) [Netscape]">
   <title>vlada1</title>
</head>
<body>
&nbsp;Exemplu : pagina Web cu inserare de imagini
( fisierul vlada.gif)
<br>===========================================
<br><img SRC="Vlada.gif" height=419 width=640>
</body>
</html>
 

 
            Limbajul HTML
 
 
            Limbajul HTML (HyperText Markup Language) sa afla la baza descrierii paginilor
Web.Un browser care acceseaza o pagina Web printr-o adresa URL deschide si interpreteaza un
320
fisier text (ASCII) ce contine un cod HTML pentru a-l transmite tipului de media dorit de utilizator
(ecran, imprimanta, etc.).

              Definitie.
              Un document (fisier) HTML este un fisier text (ASCII) ce contine elementele de descriere pentru o pagina
Web. Elementele de descriere sunt compuse din etichete de marcare. Orice document HTML trebuie sa contina unele
etichete HTML standard. Fiecare document este constituit din antet (head) si un corp (body). Antetul contine un titlu,
iar corpul contine diferite elemente: text, paragrafe, liste, tabele, imagini, secvente audio-video, legaturi.
 
 
             O eticheta de marcare HTML este constituita dintr-o parte de inceput(begin) si o parte de
sfarsit (end) sub urmatoarea forma sintactica:
 
       <descriere-begin>
              . . .
       </descriere-end>       ,
 

321
unde descriere-begin este un nume sau o specificatie pentru un atribut corespunzator(de exemplu,
pentru text indicatii de formatare, pentru imagini, indicatii de pozitionare), iar descriere-end este
numele din descriere-begin.
 
 
             Principalele nume de etichete de marcare utilizate in limbajul HTML sunt:
 
 
        html   - indica format de document HTML;
        head   - identifica numele ce apare in partea de sus a ferestrei browser-ului;
        title     - indica numele documentului;
        body  - corpul documentului care interpretat de un browser va aparea in fereastra de
afisare;
        hn   - indica un titlu de nivel n (1,2,3,4,5,6);
        p     - indica un paragraf;
        ul    - lista nenumerotate (unnumbered list), marcata cu buline; se utilezeaza eticheta
<li> fara marcaj final, pentru elementele listei (list item);
        ol    - lista numerotata (orderer list), marcata cu numere arabe; se utilizeaza eticheta
<li> fara marcaj final, pentru elementele listei (list item);
        dl   - lista de definitie care contine mai multe descrieri ce utilizeaza eticheta <dt>,
pentru termen de definit si <dd> pentru descrierea termenului, ambele etichete fiind
fara marcaj de sfarsit;
        pre  - text preformatat, de exmplu un text de program;
        address   - indica adresa E-mail a autorului;
        br  - delimitator de linii (forced break line);
        hr  - linie orizontala;
        a    - hiperlegatura;referinta la un alt document HTML;
        img   - includerea unei imagini;
        table  - tabele
               Exercitiu. Generarea unei pagini Web cu urmatorul continut:
 
 

Cursul de INFORMATICA
Lect. Dr. Marin Vlada
 
=========================================================
Volumul I :
 SISTEME :
 
      Calcul;
      Operare;
      Rezolvare;
      Internet.
 
Volumul  II:
ELABORARE:
 
    Algoritmi;

322
     Programe;
    Aplicatii.
===========================================================
 
 
 
 
          Fisierul in cod HTML scris cu un editor ASCII trebuie sa aiba urmatorul continul:

323
            Programul Formula Graphics – Multimedia System
 
             Definitie.
                 Programul Formula Graphics este  un sistem multimedia pentru dezvoltarea aplicatiilor
interactive multimedia prin utilizarea bazelor de date si a informatiilor din sistemul Internet
oferind utilizatorilor-clienti prelucrari in hypertext si grafica.
               Programul prelucreaza imagini, animatie si sunete, si ofera un limbaj de programare
pentru elaborarea de aplicatii multimedia. Ofera instrumente Java pentru elaborarea de pagini Web.

324
             Cu ajutorul programului Formula Graphics se elaboreaza urmatoarele produse:
 
        Project – constituit din ecrane (screen), fiecare ecran din elemente; un element poate
fi bachground, rectangle, picture, animation, animation si sound, video;
        Script – cod in Script, Hypertext, HTML, Text.
 
              La definirea unui ecran trebuie sa se percizeze parametri de identificare, un parametru
fiind numele ecranului. Fiecare ecran se elaboreaza prin definirea de diverse elemente. Asupra
fiecarui element se pot realiza operatii corespunzatoare tipului de element
 
              Exemplu. Proiectul sample.fgx este constituit din mai multe ecrane, denumite prin
Pictures, Intro, HTML, Animation, Hypertext, etc. In imaginea de mai jos este prezentat ecranul
HTML cu elementele din care este constituit. Pentru demonstratie a fost selectat elementul HTML
Back. S-a afisat fereastra corespunzatoare acestui element in care sunt prezentate meniuri si
butoane pentru identificarea lui si realizarea de operatii asupra lui.

325
         File
 
                New Project
                   Open Project
                   New Script     (Script, Hypertext, HTML, Text)
                   Open Script

                               Save As
                    Save
                    Load Bitmaps
                    Substract Bitmap
                    Save Bitmap As
                    Other  (load Palette, save palette)
                     Load PSD ( Photoshop)
                     Recent Bitmaps
                     Recent Projects
                     Recent texs
                     Exit
   
        Project
                                  Project Options
                                          Project Archives
                                          Project Installation
326
                                          New screen
                                          Display Elements
                                          Undisplay Elements
                                           Display All elements
                                           Undisplay All Elements
                                            Play Screen
                                           Play project
                                           Play Internet
                                           Stop Playing
 
        Element
                Background
                   Rectangle
                   Picture
                   Animation

                Animation+sound
                   Video
                                       Sounds ( Sound, MIDI, CD, Audio)
                                       Text (text, HTML, Hypertext)
                                       Dialogs (Edit Box, List Box, Combo Box, Menu Box)
                                       Specials (Director, Explorer, Graph, Message, Progress Bar, Timer)
                Input
                 Wait
                    Action
                    Control
                    Debug        
 
        Tools
                                General Options
                                         Bitmap Convert
                                         Vector Convert
                                         Animation Convert
                                         Binary Convert
                     Optimize Palette
                     Animation Play
                    Screen Capture
 
        Window
                      Arange All
                           Close All
                           Save All

                       Open Graphics Windows

                           Clear Graphics Windows
                            Print Graphics Windows
                            Project
                            Graphics
                            Language
                            Result             
 
        Help
327
 
 
 
Se utilizeaza urmatoarele ferestre (windows):
 
 
  Fereastra Project – afiseaza  doua subfereste ( Screen si Element);
 
  Fereastra Graphics – afiseaza continutul ecranului selectat in subfereasta Screen;
 
  Fereastra Luanguage – scrierea de cod;
 
  Fereastra Result – afiseaza rezultatul unor actiuni asupra elementelor.
 
             Pentru elaborarea unui proiect se selecteaza File  New Project.
             Se va indica un nume pentru ecranul ce trebuie generat.
                
             Pentru fiecare ecran definit se genereaza elementele dorite folosind Element 

328
   Dupa elaboararea proiectului, acesta trebuie salvat intr-un fisier.
 

                Exemplu. Fisierul  vlada1 din c:\fgx97 este un proiect constituit dintr-un ecran cu
numele screen 1 si 5 elemente (ball_blu.gif, earth.gif, groovy97.gif, int_bld.gif, int_b2d.gif).

[Project]
name = C:\fgx97\vlada1                         fisierul
project
type = Object
type = Object List
type = Child

329
type = Project
version = Release 970601 (32 bit Windows)
xmax = 640
ymax = 480
color_mode = 3
resolution = 1
key_advance = 1
mouse_advance = 1
space_break = 1
escape_exit = 1
auto_name = 1
cursor = Circle
space_advance = 1
title = test  FG
script_count = 1
script_list = drawing.sxt
password =
registration = standard
checksum = 0
 
[Screen]
name = screen 1                                   
Numele ecranului
type = Object
type = Object List
type = Child
type = Screen
activate = 1
undisplay = 1
condition_mode = 1
function_key = none
transition_off = Undisplay
condition = TRUE
 
[Element]
name = ball_blu                                 primul
element
type = Object
type = Object List
type = Child
type = Element
type = Background
condition_mode = 1
transition = Display
background = 1
filename = ball_blu.gif
 
[Element]
name = earth
type = Object
type = Object List
type = Child
type = Element
type = Background
condition_mode = 1
transition = Transform
background = 1
filename = earth.gif
 
[Element]
name = groovy97
type = Object
type = Object List
type = Child

330
 type = Element
type = Background
condition_mode = 1
transition = Display
background = 1
filename = groovy97.gif
 
[Element]
name = int_b1d
type = Object
type = Object List
type = Child
type = Element
type = Picture Button
condition_mode = 1
cursor = Finger
transition = Display
transition_off = Undisplay
trans_green = 255
repaint = 1
xpos = 192
ypos = 213
xlen = 153
ylen = 69
up_bitmap = int_b1d.gif
normal_op = 100
 
[Element]
name = int_b2d
type = Object
type = Object List
type = Child
type = Element
type = Background
condition_mode = 1
transition = Display
background = 1
filename = int_b2d.gif

Continutul directorului c:\fgx97

 

 
 Volume in drive C is OSR2_5    
 Volume Serial Number is 331C-14E2
 Directory of C:\fgx97
 
.              <DIR>        06-04-99 10:29a .
..             <DIR>        06-04-99 10:29a ..
ANIM     FGH           722  06-04-99 10:29a anim.fgh
ANIM     SXT         1,637  06-04-99 10:29a anim.sxt
BACKBLLS GIF         1,579  06-04-99 10:29a backblls.gif
BALL_BLU GIF           582  06-04-99 10:29a ball_blu.gif
BALL_GRN GIF           622  06-04-99 10:29a ball_grn.gif
BALL_RED GIF           590  06-04-99 10:29a ball_red.gif
BALLADE  MID        15,151  06-04-99 10:29a ballade.mid
BARBARA  GIF        21,940  06-04-99 10:29a barbara.gif
BASICS01 SXT         2,066  06-04-99 10:29a basics01.sxt
BASICS02 SXT         2,766  06-04-99 10:29a basics02.sxt
BASICS03 SXT         2,186  06-04-99 10:29a basics03.sxt
BASICS04 SXT         1,183  06-04-99 10:29a basics04.sxt
BASICS05 SXT         2,326  06-04-99 10:29a basics05.sxt
BASICS06 SXT         2,401  06-04-99 10:29a basics06.sxt
BASICS07 SXT         2,454  06-04-99 10:29a basics07.sxt

331
BASICS08 SXT         1,804  06-04-99 10:29a basics08.sxt
BASICS09 SXT         1,342  06-04-99 10:29a basics09.sxt
BCKBLLS2 GIF         1,734  06-04-99 10:29a bckblls2.gif
BLAST    GIF        23,004  06-04-99 10:29a blast.gif
CANYON   MID        20,861  06-04-99 10:29a canyon.mid
CONTINUE GIF           648  06-04-99 10:29a continue.gif
DIALOGS  SXT         2,782  06-04-99 10:29a dialogs.sxt
DLGBOXES SXT           889  06-04-99 10:29a dlgboxes.sxt
DRAWING  SXT           277  06-04-99 10:29a drawing.sxt
DYNAMIC  SXT         1,248  06-04-99 10:29a dynamic.sxt
EARTH    GIF        33,208  06-04-99 10:29a earth.gif
EXAMPLE  SXT         3,727  06-04-99 10:29a example.sxt
FGHEAD32 EXE        80,896  06-04-99 10:29a fghead32.exe
FGX32    EXE     1,281,536  06-04-99 10:29a fgx32.exe
FILES    SXT         3,287  06-04-99 10:29a files.sxt
FLAGANIM GIF        41,264  06-04-99 10:29a flaganim.gif
FORMULA  FDX           435  06-04-99 10:29a formula.fdx
FORMULA  HLP       311,461  06-04-99 10:29a formula.hlp
FORMULA  HTM         5,394  06-04-99 10:29a formula.htm
GOLDMRBL GIF        79,748  06-04-99 10:29a goldmrbl.gif
GONG     WAV        26,336  06-04-99 10:29a gong.wav
GRAPH    SXT           521  06-04-99 10:29a graph.sxt
GRAPHICS SXT           966  06-04-99 10:29a graphics.sxt
GROOVY   GIF        23,986  06-04-99 10:29a groovy.gif
GROOVY67 GIF         1,551  06-04-99 10:29a groovy67.gif
GROOVY97 GIF         1,642  06-04-99 10:29a groovy97.gif
HEADING  VDO        21,580  06-04-99 10:29a heading.vdo
HTML     SXT         1,433  06-04-99 10:29a html.sxt
HYPER    SXT           583  06-04-99 10:29a hyper.sxt
INT_B1C  GIF         4,016  06-04-99 10:29a int_b1c.gif
INT_B1D  GIF         5,127  06-04-99 10:29a int_b1d.gif
INT_B1U  GIF         5,091  06-04-99 10:29a int_b1u.gif
INT_B2C  GIF         3,893  06-04-99 10:29a int_b2c.gif
INT_B2D  GIF         5,202  06-04-99 10:29a int_b2d.gif
INT_B2U  GIF         5,154  06-04-99 10:29a int_b2u.gif
INT_B3C  GIF         3,661  06-04-99 10:29a int_b3c.gif
INT_B3D  GIF         4,916  06-04-99 10:29a int_b3d.gif
INT_B3U  GIF         4,925  06-04-99 10:29a int_b3u.gif
KM_DUST  GIF           540  06-04-99 10:29a km_dust.gif
KM_EXP   GIF         1,711  06-04-99 10:29a km_exp.gif
KM_FIRE1 GIF         1,819  06-04-99 10:29a km_fire1.gif
KM_FIRE2 GIF         1,799  06-04-99 10:29a km_fire2.gif
KM_GUY   GIF         2,535  06-04-99 10:29a km_guy.gif
KM_SHOT  GIF           330  06-04-99 10:29a km_shot.gif
LOGO     VDO         9,958  06-04-99 10:29a logo.vdo
M_BLK    GIF         1,144  06-04-99 10:29a m_blk.gif
M_BLU    GIF           595  06-04-99 10:29a m_blu.gif
M_GRN    GIF         1,213  06-04-99 10:29a m_grn.gif
M_RED    GIF         1,192  06-04-99 10:29a m_red.gif
MESSAGE  SXT           404  06-04-99 10:29a message.sxt
MIDI     SXT           805  06-04-99 10:29a midi.sxt
MOTOR    VDO        87,607  06-04-99 10:29a motor.vdo
ODBC     SXT           468  06-04-99 10:29a odbc.sxt
OPERSYS  SXT           374  06-04-99 10:29a opersys.sxt
S1_H_A   GIF         1,068  06-04-99 10:29a s1_h_a.gif
S1_H_C   GIF         1,062  06-04-99 10:29a s1_h_c.gif
S1_H_G   GIF         1,094  06-04-99 10:29a s1_h_g.gif
S1_H_H   GIF         1,111  06-04-99 10:29a s1_h_h.gif
S1_H_I   GIF           982  06-04-99 10:29a s1_h_i.gif
S1_H_P   GIF         1,050  06-04-99 10:29a s1_h_p.gif
S1_H_R   GIF         1,056  06-04-99 10:29a s1_h_r.gif
S1_H_S   GIF         1,038  06-04-99 10:29a s1_h_s.gif
SAMPLE   FGH        28,053  06-04-99 10:29a sample.fgh
SAMPLE   FGX        75,722  06-04-99 10:29a sample.fgx

332
SAMPLE   FZP           393  06-04-99 10:29a sample.fzp
SAMPLE   RTF         4,069  06-04-99 10:29a sample.rtf
SAMPLE   SXT           859  06-04-99 10:29a sample.sxt
SBBALL   GIF         2,444  06-04-99 10:29a sbball.gif
SETUP    FBK         8,194  06-04-99 10:29a setup.fbk
SETUP    FGX         8,213  06-04-99 10:29a setup.fgx
SETUP    SXT           635  06-04-99 10:29a setup.sxt
SGBALL   GIF         2,527  06-04-99 10:29a sgball.gif
SMLLBLLS GIF         1,761  06-04-99 10:29a smllblls.gif
SRBALL   GIF         2,527  06-04-99 10:29a srball.gif
T_BLK    GIF           943  06-04-99 10:29a t_blk.gif
T_BLU    GIF           963  06-04-99 10:29a t_blu.gif
T_GRN    GIF           970  06-04-99 10:29a t_grn.gif
T_RED    GIF           967  06-04-99 10:29a t_red.gif
TBUTHEAD GIF         3,013  06-04-99 10:29a tbuthead.gif
TEXTURE1 GIF         2,699  06-04-99 10:29a texture1.gif
TEXTURE2 GIF         2,682  06-04-99 10:29a texture2.gif
UKFLAG   GIF         2,554  06-04-99 10:29a ukflag.gif
USFLAG   GIF         2,090  06-04-99 10:29a usflag.gif
VIVALDI  MID        11,912  06-04-99 10:29a vivaldi.mid
X_COMET1 GIF         1,099  06-04-99 10:29a x_comet1.gif
X_COMET2 GIF           971  06-04-99 10:29a x_comet2.gif
X_GRFX   GIF           843  06-04-99 10:29a x_grfx.gif
X_JPTR   GIF           811  06-04-99 10:29a x_jptr.gif
X_MOON   GIF         1,647  06-04-99 10:29a x_moon.gif
X_MS_BAR GIF         1,605  06-04-99 10:29a x_ms_bar.gif
X_PLNT   GIF           985  06-04-99 10:29a x_plnt.gif
X_STRS   GIF         1,439  06-04-99 10:29a x_strs.gif
X_TB1_U1 GIF           655  06-04-99 10:29a x_tb1_u1.gif
X_TB1_U2 GIF           679  06-04-99 10:29a x_tb1_u2.gif
X_TB1_U3 GIF           762  06-04-99 10:29a x_tb1_u3.gif
X_TB2_U1 GIF           572  06-04-99 10:29a x_tb2_u1.gif
X_TB2_U2 GIF           610  06-04-99 10:29a x_tb2_u2.gif
X_TB2_U3 GIF           712  06-04-99 10:29a x_tb2_u3.gif
X3_TIE1  GIF           919  06-04-99 10:29a x3_tie1.gif
X3_TIE2  GIF         1,270  06-04-99 10:29a x3_tie2.gif
X3_WING1 GIF           949  06-04-99 10:29a x3_wing1.gif
X3_WING2 GIF           479  06-04-99 10:29a x3_wing2.gif
X3_WING3 GIF           253  06-04-99 10:29a x3_wing3.gif
LIST     DOC             0  07-12-99 10:46a list.doc
VL                   1,491  06-04-99 10:46a vl
VL1                    916  07-06-99 12:16p vl1
VLADA                1,428  07-06-99 12:23p vlada
VLADA1               1,753  07-06-99 12:38p vlada1
       123 file(s)      2,382,326 bytes
         2 dir(s)   1,193,238,528 bytes free
 
 

333
Software Educational pentru Invatarea
Utilizarii Calculatorului
.
U N I V E R S I T A T E A   DIN   B U C U R E Ş T I
FACULTATEA DE MATEMATICĂ SI INFORMATICA
 
BIROTICA SI TEHNICI MULTIMEDIA
  
        
 
 
 
 
CUPRINS
    
CUVÂNT  ÎNAINTE
 
1   CONCEPTE  DE  BAZĂ
1.1 Sisteme de Calcul
1.2 Sisteme de Operare
1.3 Limbajul unui SO
1.4 Concepte moderne
 
2   SISTEMUL WINDOWS
334
 2.1 Sistemul de operare Windows
2.2 Ferestre şi casete
2.3 Meniul Start
2.4 Bara de operaţii (Taskbar)
2.5 Sistemul Help
 
3   PROGRAMUL  WORD
3.1 Operare şi utilizare
3.2 Procesare texte/imagini
3.3 Alinierea şi formatarea
3.4 Formatarea paginilor
3.5 Elemente Microsoft Draw
 
4   PROGRAMUL EXCEL
4.1 Operare şi utilizare
4.2 Aplicaţii de calcul tabelar
4.3 Date şi celule
4.4 Formule şi funcţii
4.5 Tabelarea funcţiilor
4.6 Grafice şi diagrame
  
5   SISTEMUL INTERNET
5.1 Reţele de calculatoare
5.2 Arhitectură şi funcţionare
5.3 E-mail şi accesarea Internet
5.4 Pagini Web şi limbajul HTML
 
     BIBLIOGRAFIE
 
BIBLIOGRAFIE
 
 
1.      C. APOSTOL, B. GHILIC-MICU, I. ROSCA, V. ROSCA, Introducere in programare. Teorie
si practica Pascal, Ed. Viata Romaneasca, 1993
 
2. T. BALANESCU, S. GAVRILA, H. GEORGESCU, M. GHEORGHE, L. SOFONEA, I.
VADUVA, Pascal si Turbo Pascal, Vol. I, II, Ed. Tehnica, 1992
 
3. FL. M. BOIAN, Sisteme de operare interactive, Ed. Libris, Cluj-Napoca, 1994
 
4. V. CAPRARIU, Sistemul de operare DOS. Comenzi, Ed. Microinformatica, Cluj-Napoca, 1991
 
5. G. COURTER, A. MARQUIS, Initiere in Microsoft Office 2000, Ed. ALL, 1999
 
6. V. CRISTEA, E. KALISZ, I. ATHANASIU, AL. PANOIU, Turbo Pascal 6.0, Ed. Teora, 1992
 
7. S. KOVACS, Excel 97. Ghid de utilizare, Ed. Albastra, Cluj-Napoca, ed. IV, 2000
 
8. M. GILTON, R. MORGAN, Introduction the UNIX System, Mc GrowHill, 1983
 
9. H. D. GUY, Word 7 sub Windows 95, Ed. Teora, 1998
 
10. FL. HRISTEA, D. ENACHESCU, R. BALINT, Norton Commander 4.0, Norton Utilities     7.0
si 8.0, Ed. Tehnica, 1994
 
335
11. P. KENT, Internet, Ed. Teora, 1994
 
12. B.W. KERNIGEAN, R. PIKE, The UNIX Programming Enviroment, Prentice-Hall, 1984
 
13.D. MARINESCU,M. TRANDAFIRESCU, Manualul cumparatorului, utilizatorului si
programatorului de PC, Ed. Teora, 1993
 
14. MICROSOFT, MS-DOS, Disk Operating System, User’s Guide, Microsoft Comp., 1989
 
15. MICROSOFT, Excel 97, Pas cu pas, Ed. Teora, 1998
 
16. MICROSOFT, Totul despre Windows NT. Server 40., Editura Teora, 1998
 
17. MICROSOFT, Windows 95. Pas cu pas, Editura Teora, 1995
 
18.MICROSOFT, Windows 98, Editura Teora, 1998
 
19.  M. MUNTEANU, M. JOLDOS, MS-DOS. Comenzi, Metode, Exemple, ED. Promedia, Cluj-
Napoca, 1994
 
20. FL. MOLDOVEANU, G. HERA, Programarea aplicatiilor Windows, Ed. Teora,1993
 
21.R. ORBU, Sisteme de operare in retea, NETWARE, Ed. Tehnica, 1993
 
22.V. PATRICIU, Sisteme de operare pentru minicalculatoare si microcalculatoare, Ed.    Militara,
1992
 
23. B. PATRUT, Grafica in OOP … si nu numai .., Ed. ADIAS, 1995
 
24. B. PATRUT, Internet pentru incepatori, Editura Teora, 1998
 
25. I. POPESCU, Baze de date relationale, Ed. Universitatii Bucuresti, 1996
 
26    C. POPA, E. OPREA, Utilizarea calculatoarelor personale. Sistemul de operare MS-DOS 5.0,
Ed. ECCE, 1992
 
27. D. RANCEA, Limbajul Turbo Pascal, vol. I,II, Ed. Libris, Cluj-Napoca, 1993
 
28. D. SOMNEA, Initiere in JavaScript si tehnologii Netscape, Ed. Tehnica, 1998
 
29.  T. SPIRCU, Introducere in informatica, Ed. Teora, 1993
 
30. D. TAYLOR, Crearea paginilor WEB cu HTML 4, Editura TEORA, 1999
 
31. D. TURTELEA, Totul despre Windows 3.1, Ed. Tehnica, 1993
 
32. I. VADUVA, GH. BARBU, Bazele Informaticii, Editura Tehnica, 1997
 
33.  M. VLADA, A. POSEA, Grafica automata in limbajul Fortran 77 si aplicatii, Ed. Universitatii
Bucuresti, 1990
 
34. M. VLADA, A.POSEA, I. NISTOR,C. CONSTANTINESCU, Grafica pe calculator     in
limbajele Pascal si C, Implementare si Aplicatii, vol. I,II, Ed. Tehnica, 1992
 

336
35.  M. VLADA, Note de curs: Informatica, Facultatea de Matematica si Facultatea de Chimie,
Universitatea Bucuresti, 1990-2000
 
36. M. VLADA, "Retele de calculatoare si mediul Internet", Gazeta de Informatica, vol.  10, nr.
3,4,5, 2000
 
37. M. VLADA, Note de curs: Birotica si tehnici Multimedia, Facultatea de Matematica, sectia
Matematica  - Informatica,  Universitatea Bucuresti, 2000-2001.
 
38. M. VLADA, Informatica, Ed. Ars Docendi, Bucuresti, 1999
 
39.  D. K. ZOLTAN, Turbo Vision. Programarea orientata pe obiecte in Turbo Pascal, Ed.
Promedia Plus, Cluj-Napoca, 1995
 
40. *   *   *,   GAZETA DE INFORMATICA,  1990-2000
 

337