CERCETAREA ÎN NURSING – ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE

Cercetarea ştiinţifică este o formă de investigare bazată pe raţionament sistematic,

necesarăîn toate compartimentele activităţii umane, o manieră ştiinţifică de cunoaștere
caracterizată prin autocorectare, specifică îngrijirii pacientului. Trecerea de la rutină la
practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezile ştiinţifice presupune mai mult: informare
continuă, cunoaşterea raţionamentelor ce stau la baza activităţii zilnice având drept
rezultat îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate.
Cercetarea în nursing are anumite caracteristici care o diferenţiază de alte
domenii; este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale în strânsă legătură cu
sarcinile, atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor medicale cu studii superioare, având
drept obiectiv îmbunătăţirea cunoştinţelor şi adoptarea unei atitudini academice. Toate
acestea se vor reflecta în atingerea unui standard înalt de profesionalism în serviciile de
nursing.
Dezvoltarea profesională, clinică şi dezvoltarea în plan personal sunt motive ce ar
trebui să stea la baza înţelegerii şi aplicării rezultatelor cercetării ştiinţifice.

Ce reprezintă cercetarea pentru nursing?

- constituie baza de selectare a cunoştinţelor transmise de educatorul/ formatorul în
nursing
- este un model cadru pentru procesul de nursing
- este un impuls şi o direcţie pentru conceptualizare în nursing (ghiduri, protocoale)
- este o reprezentare conceptuală a realităţii, o formă clar abstractă ce reconstituie
realitatea.
Metodele de cercetare în nursing sunt specifice scopului pe care cercetătorul /
autorul îl vizează; metodologia include aspecte referitoare la dimensiunea, tipul lotului de
studiu, mijloacele de cercetare, colectare, prelucrare şi analiză a datelor .
Cea mai practică clasificare a metodelor de cercetare:
- Studiu descriptiv
- Studiu experimental
a. grup experimental şi de control
b. variabile independente şi dependente
c. trial randomizat de control 10
- Studiu participativ / de acțiune
Studiile pot fi deasemenea:
- studiile cantitative
- studiile calitative
- studiile mixte (cantitative şi calitative)
Mijloacele de cercetare în nursing includ: chestionare, înregistrări audio şi video,
interviul (structurat, semistructurat şi nestructurat ), tehnici de observaţie
(comportamentală sau fiziologică, directă sau indirectă; pasivă - nonparticipativă sau
activă – participativă)
Modelul de cercetare caută să scoată în evidenţă idei / ipoteze, ducând la formarea
viziunii şi a scopului global.
Funcţia atribuită modelului de cercetare este de a:
- genera ipoteze
- da directive pentru dezvoltarea cercetării
- ghida (orienta) culegerea datelor
Având în vedere apariţia unor cerinţe crescute privind informaţiile, profesorii de
nursing orientează studenţii să-şi însuşească metodele de studiu, folosirea gândirii, căile
de selectare a informaţiilor, să aplice cunoştinţele în practică şi deasemenea să formuleze
ipoteze pentru viitoare studii de cercetare.
În concluzie, cercetarea în nursing este utilă pentru înţelegerea conceptelor,
modelelor specifice nursingului, a mediului de acţiune şi complexitatea situaţiilor de
nursing în practica profesională.

ISTORIA NURSINGULUI
Nursingul este o ştiinţă şi tot o dată o artă,iar pentru a practica această profesie este
nevoie
de empatie şi multă dăruire faţă de oamenii bolnavi.
De a lungul istoriei nursingului au existat trei etape:
- prima etapă - bazată pe vraci şi autoîngrijire 11
- a doua etapă - spiritualitatea creştină
- a treia etapă - începutul structurării profesiei de nursing şi principiile de îngrijire.
Bazele profesiei de asistent medical şi al procesului de îngrijire au fost elaborate de
Florence Nightingale, Virginia Henderson, Mary Secole şi alţi înaintaşi.
În concluzie, nursingul s-a dovedit a fi o profesie bazată pe un sistem propriu de
cunoştinţe
ce dispune de concepte şi teorii specifice în îngrijirea bolnavului. Această profesie este:
- autonomă (chiar dacă multe din rolurile sale sunt delegate)
- de sine stătătoare,
- cu funcţii şi responsabilităţi proprii, pentru a face faţă tuturor problemelor şi
cerinţelor.

TEORII ŞI MODELE ÎN NURSING

În domeniul îngrijirii bolnavului, fie că este vorba de model sau teorie, se iau în
discuţie
aceleaşi concepte şi anume:
• Fiinţa umană
• Mediul înconjurător
• Sănătate / boală
Teoreticienii nursingului au definiţii proprii ale fiecăruia dintre aceste concepte.
Structura ştiinţei arată că teoriile sunt instrumente intelectuale; cadrele conceptuale sunt
divizate deliberat pentru cercetare sau experiment (Ernest Nagel 1961). Dacă nursingul
este o ştiinţă, atunci nursele 13 ar trebui să fie conştiente asupra caracteristicilor ştiinţei
care promovează metode de dezvoltare ale bagajului sistematic de cunoştinţe în nursing.
În concluzie, teoriile şi modelele sunt utile pentru a ajuta la înţelegerea omului, a
mediului lui şi complexitatea situaţiilor de nursing în practica profesională.
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PROCESUL DE NURSING, ÎN
VEDEREA UNUI ACT MEDICAL DE CALITATE
Lucrarea doreşte să creeze o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă proces de
nursing, fiind un real îndreptar privind unele tehnici practicate în trecut şi înlocuirea lor
cu un nou concept, în folosul realizării unui act medical de calitate .
Lucrarea prezintă în linii generale ceea ce ar trebui practicat de către asistentul
medical, urmărind modelul conceptual al Virginiei Henderson pentru îngrijirea
pacienţilor cu diverse afecţiuni.
În concluzie, practicarea profesională a nursingului medical solicită în
permanenţă o
atitudine pozitivă pentru perfecţionare, informare şi performanţă în însuşirea noilor
metode de
îngrijire.