3.5.Metoda razei de curbură 3.

2
.

Porţiunea de sondă dintre două puncte de măsurare succesive se asimilează cu o curbă

spaţială ale cărei proiecţii în planul vertical şi în cel orizontal au raza de curbură
constantă şi ale cărei tangente la capete au înclinarea şi azimutul măsurate în cele două
puncte.

Asemenea curbe sunt: dreapta (ambele curburi sunt nule), arcul de cerc în plan vertical
(proiecţia orizontală este o dreaptă) şi, mai general, spirala cilindrică ce are axa verticală
(în proiecţie orizontală este un cerc), de aceea metoda este numită şi a spiralei cilindrice.

pag.1
3.5.Metoda razei de curbură 3.2
.

α = α1+iαl
ipotezele modelului

ω = ω1+ios

1   1 intensitatea de deviere
i   2 (curbura) în plan vertical
RV L2  L1

1 2  1 intensitatea de deviere
i  
Ro S2  S1 (curbura) în plan orizontal

pag.2
3.5.Metoda razei de curbură 3.2
.

l = L – L1

s = S – S1

S – lungimea sondei măsurată în planul orizontal

RV – raza de curbură în plan vertical

Ro – raza de curbură în plan orizontal

S = S2 – S1

pag.3
3.5.Metoda razei de curbură 3.2
.

cosα 2  cosα1
H   sinαdl   sin α1  i l dl   L
L2 L2

L1 L1 α 2  α1

sin 2  sin 1
N   cos ds   cos1  i o s ds  S
S2 S2

S1 S1 2  1

cos 2  cos 1
E   sin ds   sin1  i o s ds  S
S2 S2

S1 S1 2  1

pag.4
3.5.Metoda razei de curbură 3.2
, .

se aproximează lungimea arcului S cu cea a

deplasării orizontale H

cos  2  cos 1 sin 2  sin 1

N  L
 2  1 2  1

cos  2  cos 1 cos 2  cos 1

E  L
 2  1 2  1

sin  2  sin  1
 H   L  cos  1  i  l d l   L
L2
.
L1  2  1

pag.5
3.5.Metoda razei de curbură 3.2
, .

Metoda razei de curbură generalizează metoda unghiului mediu şi oferă rezultate

mai exacte, mai ales la variaţii mari ale unghiurilor. Când aceste va-riaţii sunt
mici, rezultatele sunt practic identice. Ca şi metoda unghiului mediu, această
metodă este recomandabilă la sonde cu înclinări suficient de mari şi care au
azimutul relativ constant. La sonde care deviază în acelaşi plan, metoda razei de
curbură dă aceleaşi rezultate cu metoda arcelor de cerc.

pag.6
3.6.Metoda intensităților de deviere constante 3.2
.

Această metodă presupune că, între două puncte de măsurare, variaţia încli-
nării şi variaţia orientării de-a lungul sondei sunt constante şi sunt definite cu
ajutorul înclinărilor, respectiv al azimuturilor din cele două puncte.

   1  i  L  L1 
  1  i  L  L1 

 2  1
i  ,
L 2  L1

 2  1
i  .
L2  L1

pag.7
3.6.Metoda intensităților de deviere constante 3.2
.

1
N  2 2 [i cos  2 cos 2  cos 1 cos 1   i sin 2 sin 2  sin1 sin 1 ],
i   i

1
E  [i cos  2 sin 2  cos 1 sin 1   i sin  2 cos 2  sin 1 cos 1 ],
2 
i   i
2

1 sin  2  sin  1
V  sin  2  sin 1   L
i  2  1

1 cos  1  cos  2
sin  1  i  l dl  cos 1  cos  2   L
L2
H   L1 i  2  1
.

pag.8
3.6.Metoda intensităților de deviere constante 3.2
.

Metoda este destinată mai ales proiectării sondelor spaţiale. Ea este cunoscută şi ca
metoda variaţiei liniare a parametrilor de deviere, metoda parametrului natural . Nu
este recomandabilă la schimbări mari de azimut.

   1  i  L  L1 

  1  i  L  L1 
 2  1
i  ,
L 2  L1

 2  1
i  .
L2  L1
pag.9
3.6.Metoda intensităților de deviere constante 3.2
.

N   sin1  i l cos1  i  l  dl
L2

L1

E   sin1  i l  sin1  i  l  dl
L2

L1

V   cos 1  i l  dl
L2

L1

pag.10
3.6.Metoda intensităților de deviere constante 3.2
.

1
N  [i  cos  2 cos  2  cos  1 cos 1  
i 2  i 2
 i  sin  2 sin  2  sin  1 sin 1 ],

1
E  [i  cos  2 sin  2  cos  1 sin 1  
i 2  i 2
 i  sin  2 cos  2  sin  1 cos 1 ],

1 sin  2  sin  1
V  sin  2  sin 1   L
i  2  1

pag.11
3.6.Metoda intensităților de deviere constante 3.2
.

Metoda este destinată mai ales proiectării sondelor spaţiale. Ea este cunos-cută şi ca
metoda variaţiei liniare a parametrilor de deviere, metoda parametrului natural . Nu este
recomandabilă la schimbări mari de azimut.

pag.12
3.7.Calcule de interpolare 3.2
.

Adeseori, este necesar să fie cunoscute coordonatele unui punct în care nu există
măsurători de deviere. Ele pot fi determinate, folosind datele din punctele vecine
unde există măsurători, cu ajutorul diverselor tehnici de interpolare, cu-noscute
din matematică. Aici vor fi folosite metodele de aproximare discutate mai sus.
Punctul respectiv poate fi dat pe lungimea sondei sau pe verticală.

pag.13